P. 1
Riscurile Bancare 2

Riscurile Bancare 2

|Views: 11|Likes:
Published by Denisa Botcau

More info:

Published by: Denisa Botcau on Jun 12, 2014
Copyright:Traditional Copyright: All rights reserved

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/09/2015

pdf

text

original

Riscurile bancare

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMISOARA
FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTARE A
AFACERILOR
RISCURILE
BANCARE




Studenta: Coordonator stiintific:
Giesan Adina Go!e G"eor#"e
TIMISOARA
$%&'
&
Riscurile bancare
Noţiunea de risc
În sistemele de plăţi şi decontări, caracteristicile şi modul de manifestare ale
fiecărui tip de risc, precum şi corelaţiile dintre ele derivă din însăşi modalitatea de
derulare a tranzacţiilor care au determinat transferurile de fonduri.
Înţelegerea dintre cele două părţi privind efectuarea unui schimb, finalizată prin
încheierea unei tranzacţii, conţine, de regulă, două componente dintre care prima
constă în livrarea unui bun, prestarea unui serviciu sau transferul proprietăţii asupra unui
activ financiar, iar a doua din transferul fondurilor băneşti echivalente.
Riscul bancar poate fi definit ca un fenomen care apare pe parcursul
derulării operaţiunilor bancare şi care provoacă efecte negative asupra
activităţilor respective prin deteriorarea calităţii afacerilor, diminuarea profitului
sau chiar înregistrarea de pierderi cu afectarea funcţionalităţii băncii.
Riscul bancar poate fi provocat de cauze interne băncii sau externe acesteia,
generate fiind de mediul concurenţial.
Metodologia utilizată în managementul riscului presupune dezvoltarea acţiunilor
pe mai multe etape, sintetizate de uminiţa Roxin într!una din lucrările sale astfel"
1. identificarea şi analiza riscului#
2. eliminarea şi controlului riscului#
3. evaluarea şi asumarea riscului#
4. finanţarea riscului prin acoperire $debitarea rezervelor generale sau specifice%
sau prin transfer, ceea ce presupune asigurarea societăţilor bancare.
dentificarea şi anali!a riscului devine o etapă tot mai importantă odată cu
schimbările ce apar în activitatea băncii şi în riscurile rezultate. &ecesitatea unei astfel
de analize a crescut şi prin schimbările intervenite în serviciile şi produsele bancare.
'e măsură ce riscul este identificat se trece la eliminarea sau controlul riscului
c(t mai mult posibil. )ontrolul riscului constituie o sarcină individuală ce se exercită în
interiorul fiecărei bănci, prin departamente specializate, care verifică dacă s!au constituit
la timp şi în forme legale garanţiile, dacă se respectă limitele contractului privind
cuantumul dob(nzii şi durata rambursării, dar este şi o sarcină a autorităţii monetare
centrale care vine să se suprapună peste raţiunea individuală şi să vegheze la
realizarea acesteia corespunzător reglementărilor preventive şi permitive adoptate.
*anca centrală emite norme care reglementează expunerea la risc pentru toate
celelalte bănci din sistem.
+eşi bancherii sunt familiarizaţi cu asumarea riscurilor în activitatea zilnică de
acordare a creditelor, sunt reticenţi atunci c(nd se pune problema să!şi asume parţial
sau total riscuri accidentale, aceasta ca urmare a costurilor ridicate care le incumbă,
cunoscut fiind că există două abordări tradiţionale în finanţarea riscurilor, prima cea
legată de acoperire prin debitarea rezervelor generale sau specifice şi a doua prin
$
Riscurile bancare
sistemul de transferare a riscului în cadrul asigurărilor, poliţa de asigurare fiind
considerată ca un mi,loc de protecţie împotriva riscului. +ivizarea şi transferul riscului se
pot realiza şi prin constituirea de consorţii - sindicate bancare - între mai multe bănci.
Sursele riscurilor
Riscurile bancare pot fi încadrate într!un anumit tip în funcţie de sursa care le
determină apariţia şi manifestarea.
"nt#r!ierea în e$ecutare, prima din cele trei surse principale de riscuri, creează
posibilitatea riscantă ca o tranzacţie să nu mai poată fi executată chiar înainte ca cele
două părţi să se achite de obligaţiile care le revin, cum ar fi, de exemplu, situaţiile în
care o tranzacţie este anulată înainte de scadenţă sau unul dintre parteneri intră în
încetare de plăţi sau dă faliment. În aceste cazuri, una dintre părţi suferă o pierdere
dacă condiţiile de piaţă în care ar putea înlocui tranzacţia anulată prin încheierea unei
tranzacţii similare au avut, în ceea ce o priveşte, o evoluţie defavorabilă. Riscul care
apare în această situaţie este o formă de risc de credit şi este cunoscut sub denumirea
de .riscul costului de înlocuire/.
%esimultaneitatea în derularea şi e$ecutarea celor două componente ale unei
tranzacţii constituie cea de!a doua sursa de riscuri şi determină manifestarea unei alte
forme a riscului de credit, cunoscută sub denumirea de .riscul principalului/.
În cazul în care nu există nici înt(rziere în executare, nici nesimultaneitate,
schimbul de echivalente produc(ndu!se în condiţii de .livrare contra plată/, se menţine
totuşi cea de!a treia sursă de riscuri, respectiv posibilitatea ca tranzacţia să nu fie
finalizată din cauza mediului de decontare. Riscul datorat mediului de decontare,
cunoscut sub denumirea de .riscul neîndeplinirii obligaţiilor financiare/, se asociază
obligaţiilor tuturor intermediarilor de plăţi sau tuturor mediilor de decontare cu excepţia
celor ale băncii centrale şi, respectiv, a numerarului.
Clasificarea riscurilor
'ractica bancară a relevat în timp existenţa unei diversităţi de riscuri. 0cuitatea şi
importanţa acestora diferă de la perioadă la perioadă în funcţie de starea economiei,
transformările care au loc în societate şi condiţiile de existenţă şi funcţionalitate a
sistemului bancar, volatilitatea pieţei financiare etc.
0şadar, ceea ce se poate observa la prima vedere, chiar şi de către un
nespecialist este faptul că banca reprezintă o întreprindere cu caracter lucrativ, ca orice
'
Riscurile bancare
societate comercială, care se foloseşte de mi,loace adecvate şi realizează acţiuni
corespunzătoare. Realiz(ndu!şi activitatea, banca îşi asumă riscuri proprii funcţionării
dar şi riscuri ce decurg din specificitatea naturii intermedierii financiare pe care o face.
1n mod de grupare a riscurilor bancare recurge la însăşi criteriul naturii
expunerilor la risc, pe care şi le asumă băncile în decursul activităţilor realizate sub
aspect concret.
)ercet(ndu!se natura expunerii la risc, se observă că aceasta poate fi obiectivă
sau inerentă şi2sau subiectivă sau suplimentară. 'e această bază, se dega,ă o
clasificare complicată a riscurilor, aşa cum se poate observa în tabelul de mai ,os.
&igura 1. Riscurile bancare, după natura expunerii la risc
+in natura expunerii la risc, decurge c(t se poate de clar că pentru o unitate
bancară, riscurile sunt induse pe de o parte, de cauze sau stări obiective care!i sunt
impuse şi sunt de origine exogenă chiar dacă se manifestă în cadrul activităţii sale, iar
pe de altă parte, de cauze sau stări de origine endogenă pe care şi le asumă în proporţii
mai mari sau mai mici pe care le poate respinge, pentru care am putea spune că are
drept de opţiune.
 Riscurile pure - se caracterizează prin aceea că decurg din expunerea generată
de exploatarea bancară însăşi ca potenţial de a produce evenimente cauzatoare
de pierderi.
 Riscurile lucrative sau speculative - sunt expresia expunerii pe care o
generează demersurile făcute pentru a obţine profit mai mare, în principal pe
34'1&3R30
0 R56)
5&3R3&78
61'5M3&70R
61*53)7598
R56) '1R
Riscuri fizice produse de
fenomene naturale
Riscuri financiare-pierderi
de informaţii financiare
Riscuri criminale sau
frauduloase
Riscuri de răspundere
datorate nerespectării
normelor interne bancare
R56) 1)R0759
6'3)10759
(
Riscurile bancare
seama unei politici de creditare agresive sau prin pierderi la portofoliul de titluri
sau incidenţa volatilităţii acestora.
0v(nd în vedere această clasificare şi lu(nd în considerare şi forma lor de
manifestare determinată de activitatea bancară se poate concepe o nouă clasificare a
riscurilor bancare.
Caracteristica
bancara
Grupa de risc Tipuri de risc
'peraţii bilanţiere a) Financiar
 Risc de creditare
 Risc de lichiditate
 Risc de piaţă
 Risc de faliment
(ervicii bancare b) De prestare
 Risc operaţional
 Risc tehnologic
 Risc al produselor noi
 Risc strategic
)adrul de activitate c) Ambiental
 Risc de fraudă
 Risc resurse umane
 Risc economic
 Risc de marfă
 Risc concurenţial
 Risc legal
 Risc datorat
reglementărilor bancare
a) Riscurile financiare pot fi considerate drept cea mai importantă grupă de
riscuri bancare, dat fiind că aşa cum a demonstrat practica, proasta lor gestiune produce
cele mai multe falimente bancare. În această grupă de riscuri se includ"
 Riscul de creditare , denumit şi risc de insolvabilitate a debitorilor, risc de
nerambursare sau risc al deteriorării calităţii activelor bancare, care exprimă
probabilitatea neîncasării efective, la scadenţă a fluxului de venituri anticipat la
încheierea contractului de credit.
 Riscul de lichiditate sau riscul de finanţare, ce exprimă probabilitatea finanţării
efective a operaţiunilor bancare, posibilitatea de a nu se realiza. 'rincipala
cauză a acestui risc este structura dezechilibrată a bilanţului, respectiv credite
acordate pe termen mediu, lung şi finanţate prin depozite la vedere, precum şi
cotarea bursieră tot mai degradată.
)
Riscurile bancare
 Riscul de piaţă sau de variaţie a activelor financiare apare ca risc de variaţie a
ratei dob(nzii, risc valutar şi risc de variaţie a cursului activelor financiare.
3xprimă probabilitatea ca o modificare a condiţiilor de piaţă să afecteze negativ
profitul bancar.
 Riscul de faliment, riscul de capital sau riscul de îndatorare ce exprimă
probabilitatea ca fondurile proprii ale băncii să fie insuficiente pentru a acoperi
pierderile rezultate din activitatea curentă.
Între toate aceste grupe d risc există o interacţiune permanentă. +e exemplu, o
expunere reală excesivă la riscul de creditare poate genera risc de lichiditate, dacă
banca nu are suficiente active lichide pentru a face faţă obligaţiilor sale scadente.
Riscul de lichiditate poate genera risc de faliment dacă banca nu îşi poate
procura rapid resursele deficitare. În sistemul bancar, problemele cu care se confruntă o
bancă pot afecta negativ şi bănci partenere2creditoare faţă de ea.
0cest risc specific băncilor este numit risc de sistem şi gestiunea sa este în
sarcina *ăncii )entrale. 0ceasta explică de ce, în septembrie :;;;, *&R a emis norme
privind calculul valorii activului, pasivului şi activului net al băncilor, persoane ,uridice
rom(ne, în scopul stabilirii stării de insolvabilitate a acestora, conform art. <. al. :, lit. b%
din egea nr. =>2:;;= privind falimentul băncilor, tocmai pentru a obliga băncile rom(ne
la o gestionare atentă a lichidităţii globale şi pentru prevenirea riscului de sistem.
b) Riscurile de prestare sunt asociate operaţiilor din sfera serviciilor financiar -
bancare şi se prezintă sub diferite forme"
 Riscul operaţional sau riscul de sarcină exprimă probabilitatea ca banca să de
vină incapabilă să mai asigure servirea clienţilor într!un mod rentabil.
 Riscul tehnologic este asociat calităţii şi structurii ofertei de produse financiare.
0legerea incorectă a momentului scoaterii de pe piaţă a unui produs sau a
momentului introducerii unuia nou, poate genera pierderi şi există în
permanenţă riscul ca momentul ales să nu fie cel mai adecvat din punctul de
vedere al maximizării profitului.
 Riscul produsului nou este asociat inovărilor în sfera produselor financiare.
3ste probabilitatea cumulată a producerii mai multor evenimente" situarea
cererii sub nivelul anticipat, depăşirea nivelului prevăzut al costurilor specifice,
lipsa de profesionalism al echipei manageriale, con,unctura economico -
socială, sezonalitatea etc. 0cest risc se referă şi la faptul că produsele oferite de
o instituţie financiară pot să se uzeze şi să devină necompetitive.
 Riscul strategic sau de afaceri. 3xprimă probabilitatea de a nu alege strategia
optimă în condiţiile date. 1n exemplu de risc de strategie este acela în care o
bancă nu este pregătită sau nu este capabilă să devină competitivă într!o nouă
activitate.
*
Riscurile bancare
0stfel, în activitatea de emitere a cardurilor, unele bănci au am(nat această
acţiune, ele nemaiput(nd obţine un avanta, competitiv în acest domeniu, faţă de alte
societăţi bancare, care şi!au asumat riscul demarării mai rapide a unor noi produse
bancare.
c) Riscurile ambientale exprimă probabilitatea ca o schimbare adversă
$inversarea condiţiilor estimate% de mediu să afecteze negativ profitul băncii. În această
categorie se cuprind"
 Riscul de fraudă este de origine internă şi exprimă probabilitatea comiterii unor
furturi sau a unor acte contrare intereselor băncii de către anga,aţii acesteia.
?rauda poate afecta rentabilitatea băncii, merg(nd p(nă la faliment.
 Riscul resurselor umane. Reprezintă forma de risc cea mai subtilă, foarte
dificilă de măsurat, este generată prin politica de personal şi mai ales prin
recrutarea, pregătirea, motivarea şi menţinerea specialiştilor. 0ceasta se poate
transforma într!un risc de întreprindere specific şi poate genera o fluctuaţie a
personalului, care afectează negativ imaginea băncii şi contribuie la erodarea
încrederii în strategia promovată de bancă.
 Riscul economic este asociat evoluţiei mediului economic în care acţionează
banca şi clienţii acesteia. 6e poate afecta la nivel sectorial, regional, naţional,
internaţional şi exprimă probabilitatea diminuării performanţei bancare, ca
urmare a unei evoluţii adverse a condiţiilor de mediu, care influenţează calitatea
plasamentelor, volatilitatea resurselor şi potenţialul de risc.
 Riscul de marfă. 'reţurile mărfurilor pot să afecteze băncile, precum şi alţi
creditori, av(nd impact general asupra economiilor şi asupra debitorilor. În cazul
Rom(niei, această componentă se manifestă prin scăderea ritmului economisirii
interne a populaţiei şi înrăutăţirea bonităţii debitorilor.
 Riscul legal reflectă faptul că băncile trebuie să opereze în contextul stabilit de
reglementările legale în vigoare, chiar dacă acestea le creează un dezavanta,
competitiv faţă de alte instituţii financiare concurente. 0cest risc îmbracă două
forme"
 Risc determinat de responsabilitatea creditorilor atunci c(nd debitorii au
pretenţia că falimentul lor a fost cauzat de faptul că banca a promis că nu!
şi va retrage finanţarea sau
 Risc determinat prin acordarea de către bancă a unor credite
suplimentare.
 Risc datorat reglementărilor bancare $provocat de activitatea de
reglementare%. 6e produce la retragerea licenţei de funcţionare a unor bănci
care deşi erau neoperaţionale, anga,aseră investiţii pentru sedii şi echipamente
p(nă la momentul retragerii. 1n exemplu a fost deci!ia *%R referitor la
retragerea temporară a licenţelor de dealer de pe piaţa valutară interbancară
+
Riscurile bancare
rom(nească a mai multor bănci rom(neşti şi străine, precum şi riscul adiţional
ca autoritatea de reglementare să modifice politicile de operare.
În prezentarea acestor forme ale riscurilor s!a pornit de la criteriul naturii
expunerii la risc şi s!a avut în vedere că natura expunerii este cauza care determină
forma riscului, dar nu trebuie să scăpăm din vedere că orice fenomene sau procese
generatoare de risc pot fi studiate din unghiuri foarte diferite, oferind şi alte posibilităţi de
abordare.
Prudenţa bancară în România
În Rom(nia, reglementările prudenţiale se regăsesc în legi şi alte acte normative,
respectiv în egea bancară nr.@=2:;;=, în &ormele nr.=2:;;; privind limitarea riscului de
credit al băncilor şi în Regulamentul nr.:2:;;; privind organizarea şi funcţionarea la
*&R a )entralei Riscurilor *ancare.
În egea bancară la secţiunea a 555!a intitulată .)erinţe prudenţiale/ sunt
prezentate principalele obligaţii ale băncilor în ceea ce priveşte respectarea unor
indicatori de prudenţă bancară.
0stfel, băncile trebuie să respecte următoarele condiţii"
 &ivelul minim de solvabilitate, determinat ca raport între nivelul fondurilor proprii
şi totalul activelor şi al elementelor din afara bilanţului, în funcţie de gradul lor de
risc#
 3xpunerea maximă faţă de un singur debitor, exprimată procentual ca raport între
valoarea totală a acestora şi nivelul fondurilor proprii ale băncii#
 3xpunerea maximă agregată, exprimată ca raport între valoarea expunerilor mari
şi nivelul fondurilor proprii#
 &ivelul minim de lichiditate, determinat în funcţie de scadenţele creanţelor şi ale
anga,amentelor băncii#
 )lasificarea creditelor acordate şi a dob(nzilor neîncasate aferente acestora şi
constituirea provizioanelor specifice de risc#
 'oziţia valutară exprimată în funcţie de volumul fondurilor proprii.
+e asemenea, legea bancară limitează şi volumul participaţiilor" o bancă nu
poate investi în titlurile unei societăţi mai mult de :AB din fondurile sale proprii şi <AB
din capitalul social al societăţilor comerciale respective. 9aloarea tuturor participaţiilor
unei bănci nu poate depăşi @AB din fondurile sale proprii.
În scopul determinării indicatorului de solvabilitate, *anca &aţională a
Rom(niei poate recunoaşte diminuarea riscului de credit în cazul încheierii
următoarelor tipuri de contracte de compensare a creanţelor şi a obligaţiilor reciproce
decurg(nd din operaţiuni cu instrumente av(nd la bază cursul de schimb şi rata dob(nzii
şi operaţiuni similare cu aur"
,
Riscurile bancare
a+ contracte bilaterale prin care părţile stipulează ca, la termenele stabilite sau la
data apariţiei unui eveniment determinat ! de regulă, imposibilitatea unei părţi de a!şi
onora obligaţiile asumate !, obligaţiile reciproce iniţiale, chiar nea,unse la scadenţă, se
sting automat, fiind înlocuite de o nouă obligaţie, astfel înc(t o singură sumă netă
rezultată din compensarea obligaţiilor iniţiale va fi datorată de partea debitoare#
b+ alte contracte bilaterale de compensare.
*ăncile repartizează din profitul contabil determinat înainte de deducerea
impozitului pe profit, sumele destinate constituirii fondului pentru riscuri bancare
generale, în limita a :B din soldul activelor purtătoare de riscuri specifice
activităţii bancare, aşa cum sunt stabilite prin reglementările *ăncii &aţionale a
Rom(niei, în măsura în care sumele respective se regăsesc în profitul net.
+e asemenea, egea bancară prevede că instituţiile emitente de monedă
electronică sunt supuse reglementării şi supravegherii *ăncii &aţionale a Rom(niei.
)apitalul iniţial, condiţiile de autorizare, nivelul minim al fondurilor proprii şi investiţiile
permise ale instituţiilor emitente de monedă electronică vor fi stabilite de *anca
&aţională a Rom(niei prin reglementări. 5nstituţiile emitente de monedă electronică
trebuie să dispună de un management prudent şi sănătos, de proceduri
administrative şi contabile şi sisteme de control intern adecvate, care să le
permită evaluarea riscurilor financiare şi nefinanciare la care sunt expuse, inclusiv a
riscurilor tehnice şi procedurale şi a celor rezultate din cooperarea cu entităţile care le
furnizează servicii conexe.
În scopul prote,ării intereselor deponenţilor şi al asigurării stabilităţii şi
viabilităţii întregului sistem bancar, *anca &aţională a Rom(niei asigură
supravegherea prudenţială a băncilor, persoane ,uridice rom(ne, şi a sucursalelor
instituţiilor de credit străine, autorizate să desfăşoare activitate pe teritoriul
Rom(niei, prin stabilirea unor norme şi indicatori de prudenţă bancară, urmărirea
respectării acestora şi a altor cerinţe prevăzute de lege şi de reglementările
aplicabile, impunerea măsurilor necesare şi aplicarea de sancţiuni, în vederea
prevenirii şi limitării riscurilor specifice activităţii bancare.
1rmărirea respectării cerinţelor de natură prudenţială şi a altor cerinţe
prevăzute de legislaţia bancară se realizează de *anca &aţională a Rom(niei pe baza
raportărilor făcute potrivit prezentei legi şi a reglementărilor date în aplicarea acesteia şi
prin inspecţii desfăşurate la"
a+ sediul băncilor, persoane ,uridice rom(ne, al sucursalelor şi al altor sedii
secundare ale acestora din ţară şi din străinătate#
b+ sediile sucursalelor instituţiilor de credit străine care desfăşoară activitate
în Rom(nia.
În completare la prevederile egii bancare, au fost emise &ormele nr.=2:;;; care
reglementează supravegherea de către *&R a solvabilităţii, a expunerilor mari şi a
împrumuturilor acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca.
a) 0stfel, din punct de vedere al indicatorului de solvabilitate, calculat ca raport între
nivelul fondurilor proprii şi expunerea netă $expunerea din activele bilanţiere şi
extrabilanţiere% reglementările stabilesc un nivel de :<B. 0celaşi indicator
determinat ca raport între nivelul capitalului propriu şi expunerea netă trebuie să
reprezinte =B.
-
Riscurile bancare
b) Referitor la supravegherea expunerilor mari, normele precizează că nivelul unei
asemenea expuneri nu poate depăşi <AB din fondurile proprii ale băncii, iar suma
totală a acestor expuneri nu poate depăşi de = ori nivelul fondurilor proprii ale
băncii.
C altă reglementare importantă pentru gestionarea riscurilor bancare o constituie
cea privind organizarea şi funcţionarea la *&R a )entralei Riscurilor *ancare. 0ceasta
$).R.*% este un centru de intermediere care gestionează în numele *ăncii &aţionale a
Rom(niei informaţia de risc bancar pentru scopurile utilizatorilor, în condiţiile păstrării
secretului bancar.
1+ nformaţia de risc bancar este informaţia care se raportează de către bănci,
se prelucrează şi se difuzează de )entrala Riscurilor *ancare# informaţia de risc bancar
cuprinde datele de identificare a unui debitor ! persoană fizică sau persoană ,uridică
nonbancară rezidentă şi operaţiunile în lei şi în valută prin care băncile se expun la risc
faţă de acel debitor.
0ceste operaţiuni sunt"
a+ acordarea de credite#
b+ asumarea de anga,amente de către bancă, în numele debitorului, faţă de o
persoană fizică sau o persoană ,uridică nonbancară#
c+ asumarea de anga,amente de către bancă, în numele debitorului, faţă de altă
bancă.
2+ Riscul individual este suma valorilor operaţiunilor prevăzute la pct.:,
raportată la )entrala Riscurilor *ancare de o persoană declarantă pentru un debitor !
persoană fizică sau persoană ,uridică nonbancară rezidentă, cu condiţia să fie egală sau
mai mare dec(t limita de raportare. Riscul individual reprezintă expunerea unei bănci
faţă de un debitor şi se determină de către persoana declarantă. 'entru calculul riscului
individual se iau în considerare at(t operaţiunile desfăşurate de debitor în nume propriu
c(t şi cele în care debitorul
este parte componentă a unui grup.
3+ ,ersoana recen!ată este debitorul ! persoană fizică sau persoană ,uridică
nonbancară rezidentă, înscris în baza de date a )entralei Riscurilor *ancare ca urmare
a raportării acestuia de către persoana declarantă.
4+ Riscul global este suma riscurilor individuale raportate de toate persoanele
declarante pentru aceeaşi persoană recenzată, mai puţin valoarea anga,amentelor
asumate de bănci, în numele persoanei recenzate, faţă de alte bănci $pct. : lit. c %.
Riscul global reprezintă expunerea întregului sistem bancar din Rom(nia faţă de o
singură persoană recenzată şi se determină de )entrala Riscurilor *ancare.
-+ ,ersoanele declarante la )entrala Riscurilor *ancare sunt"
 centralele băncilor ! persoane ,uridice rom(ne ! pentru toate informaţiile de risc
bancar colectate din propriile evidenţe şi din cele ale unităţilor lor teritoriale din
Rom(nia#
&%
Riscurile bancare
 sucursalele din Rom(nia ale băncilor ! persoane ,uridice străine ! pentru toate
informaţiile de risc bancar colectate din propriile evidenţe.
'ersoanele declarante au obligaţia să completeze formularul D?5E8 +3
0)R3+570R3 0 )3&7R00 R56)1R5CR *0&)0R3 0 '3R6C0&3CR
017CR5F073 68 7R0&6M578 E5 68 R3)3'G5C&3F3 5&?CRM0G55 +3 R56)
*0&)0R/, prin care sunt desemnate maximum > persoane acreditate la )entrala
Riscurilor *ancare, conform anexei nr.:. 0ceastă fişă va fi întocmită
în două exemplare av(nd acelaşi conţinut, cu următoarele destinaţii"
 exemplarul : ! va fi transmis în regim confidenţial la )entrala Riscurilor *ancare#
 exemplarul<!va fi păstrat pentru evidenţele proprii.
.+ ,ersoana acreditată este anga,atul autorizat de conducerea persoanei
declarante să transmită la şi să recepţioneze de la )entrala Riscurilor *ancare informaţii
de risc bancar. 'ersoana declarantă nu este abilitată să efectueze schimbul de
informaţii de risc bancar cu )entrala Riscurilor *ancare dec(t prin
intermediul persoanelor acreditate.
/+ ,erioada de raportare este intervalul cuprins între datele de : şi :@ ale lunii în
care se raportează informaţia de risc bancar aferentă lunii anterioare. În cazul în care
data de :@ nu este o zi bancară, perioada de raportare se încheie în următoarea zi
bancară.
0+1tili!atorii sunt" băncile şi *anca &aţională a Rom(niei.
5mportanţa funcţionării )entralei Riscurilor bancare rezidă în aceea că poate
transmite oricărei persoane declarante informaţii referitoare la creditele restante pe
ultimii doi ani şi informaţii referitoare la riscul global, pentru fiecare debitor. 0ceste
informaţii sunt oferite în termen de cel mult o zi bancară, de la data primirii cererii de
consultare a bazei de date a )R*, ceea ce are o mare însemnătate în selectarea
clienţilor şi limitarea riscului de creditare.
0ctivitatea bancară presupune asumarea anumitor riscuri. 1n bun
management bancar poate evita asumarea unor riscuri excesive şi poate obţine in profit
rezonabil. )u toate acestea, greşeli de conducere, goana după un profit tot mai mare, o
criză economică de o amploare deosebită sau apărută în mod neaşteptat, o panică
bancară, oricare dintre aceste evenimente sau orice combinaţie a lor pot provoca
falimentul societăţii bancare. În acest caz, în afară de acţionarii băncii pot suferi pierderi
şi clienţii creditori ai acesteia care şi!au plasat spre fructificare disponibilităţile
temporare.
0t(t clienţii băncilor c(t şi autoritatea bancară $la noi *&R% trebuie să aplice unele
măsuri pentru reducerea riscurilor la care sunt expuşi titularii de cont.
Mai înt(i clienţii trebuie să aplice criteriul de bun simţ şi simplu al diversificării
plasamentelor# depozitele, ca oricare plasament, trebuie să nu fie concentrate la o
singură bancă sau într!un singur instrument ci dispersate.
În al doilea r(nd, autoritatea bancară trebuie să asigure existenţa şi funcţionarea
unei reţele de siguranţă# aceasta at(t pentru a minimiza riscul sistemic $de contagiune%
&&
Riscurile bancare
c(t şi pentru a asigura protecţia titularilor de cont mai puţin instruiţi. Reţeaua de
siguranţă trebuie să cuprindă reglementări şi instituţii menite să!i asigure detecţia,
asistenţa, penalizarea sau lichidarea instituţiilor bancare aflate în dificultate şi
supravegherea permanentă a sistemului bancar.
Morala este că o instituţie bancară mare şi solidă este mai recomandabilă dec(t
una mică ce oferă o foarte bună remunerare a depunerilor. &imic nu trebuie să ne facă
să renunţăm la aplicarea şi în prezent a principiului roman" .caveat emptor/
$ cumpărător, păzeşte!te singur%.
&$
Riscurile bancare
Bibliografie
1. Bănci. Sisteme de plăţi. Riscuri - Mariana Diaconescu, 3ditura
3conomică, :;;;
2. Riscul şi performanţa creditului bancar n Rom!nia - Cosmin
Brendea, Valentin Eugen Dăeanu, Marius Zamfirescu, Marilena
!i"ă# 3ditura *ucureşti, <AA:
". Gestiunea riscurilor bancare - $umini"a %o&in# 3ditura +idactică şi
'edagogică, :;;H
#. $onedă%credit 2 - 'icolae Dardac, (eodora V)*cu# 3ditura 063,
<AA>
&. &ormele nr.= privind limitarea riscului de credit al băncilor M.Cf. nr.
<I@2: iunie :;;;
'. egea bancară nr.@=2:;;=, M.Cf. nr.:<:2:;;=
(. Regulament nr.: privind organizarea şi funcţionarea la *&R a
)entralei Riscurilor *ancare, M.Cf.. nr.J:I2:;;;
&'

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->