You are on page 1of 8

Tema 4.

Indicatorii statistici
4.1. Indicatorii absoluţi şi indicatorii derivaţi. Tipuri de indicatori derivaţi
4.2. Noţiune de mărime relativă şi importanţa acesteia
4.3. Tipuri de mărimi relative
4.1. Indicatorii absoluţi şi indicatorii derivaţi. Tipuri de indicatori derivaţi
Cercetarea statistică a fenomenelor şi proceselor social-economice are ca obiectiv
principal analia aspectelor cantitative! nemi"locit sesiabile! pentru a afla şi caracteria
esenţa! natura şi calitatea acestora. #nitatea dialectică dintre trăsăturile cantitative şi
calitative ale fenomenelor şi proceselor social-economice sub raportul structurii!
interdependenţelor! al modificărilor $n timp şi $n spaţiu este e%primată sintetic cu a"utorul
indicatorilor statistici. Trebuie subliniat că natura sau calitatea fenomenului sau procesului
este definită prin cercetările teoretice specifice domeniului căruia $i aparţine acesta!
statistica adău&'nd doar ri&oarea e%presiilor cantitative.
Indicatorul statistic este e%presia numerică a unui fenomen! proces sau a unei
cate&orii economico-sociale! definite $n timp şi spaţiu! este reultatul procesului cercetării
statistice! are un conţinut real! obiectiv determinat! o formă de calcul şi o formă specifică
de e%primare.
Indicatorii statistici se pot &rupa $n ( indicatori primari sau absoluţi şi indicatori
derivaţi.
Indicatorii primari sau absoluţi )mărimi absolute* e%primă direct nivelul real de
devoltare al caracteristicii cercetate! caracteri'nd fenomenul sau procesul la modul cel
mai &eneral din punct de vedere cantitativ. +i reultă $n urma observării şi centraliării
statistice a datelor individuale de masă! fie prin $nre&istrarea directă! fie prin $nsumarea
totală sau parţială a datelor individuale de acelaşi fel. Indicatorii obţinuţi la etapa de
$nre&istrare a datelor se mai numesc şi indicatori individual(locali) şi e%primă valoarea
caracteristicii observate la nivelul fiecărei unităţi statistice. ,e noteaă de obicei prin(
-
i
x

-
i
y
i
z
.
.iecare caracteristică inclusă $n pro&ramul de cercetare preintă un anumit nivel la
$nre&istrarea manifestărilor individuale ale fenomenului observat. /rin centraliare se
stabilesc niveluri totaliatoare pe &rupe de manifestări pe $ntrea&a colectivitate statistică.
0eci se poate spune că indicatorii absoluţi e%primă volumul &rupelor şi a $ntre&ii
colectivităţi! precum şi nivelul cumulat al diferitelor caracteristici pe &rupe de unităţi şi pe
ansamblul colectivităţii. 0atele primare se e%primă $n unităţi de măsură specifice
caracteristicii observate )m! 1&! cm! cm! bucăţi! etc.*! deosebindu-se $ntre ele numai $n
privinţa ariei de cuprindere şi a momentului 2 perioadei de $nre&istrare.
Indicatori derivaţi se obţin $n faa de prelucrare statistică a mărimilor absolute prin
aplicarea metodelor şi procedeelor variate de calcul statistic )comparaţii! abstarctiări!
&eneraliări*.
Indicatorii derivaţi au menirea de a pune $n limită şi de a face posibilă analia
aspectelor calitative a fenomenelor şi proceselor cercetate. 3n acest scop ei e%primă(
raporturile cantitative dintre diferitele caracteristici statistic! dintre diferitele părţi ale unei
colectivităţi sau dintre fenomenele ce se &ăsesc$ntr-un anumit &rad de interdependenţă-
valorile tipice care se formeaă $n mod obiectiv $n cadrul aceleiaşi perioade de timp sau $n
dinamică- &radul şi forma de variaţie a caracteristicilor cecetate- le&ăturile de
interdependenţă dintre fenomene- tendinţa obiectivă de manifestare a fenomenelor- rolul şi
contribuţia diferiţilor factori la formarea şi modificarea mărimii unui fenomen comple%.
Indicatorii derivaţi folosiţi pentru reolvarea probleme se calculeaă sub formă de
mărimi relative! mărimi medii! indicatori ai variaţiei! indici statistici! indicatori ce
caracterieaă corelaţia dintre două sau mai multe caracteristici etc..iecare dintre aceşti
indicatori e%primă anumite trăsături ale colectivităţii şi numai prin utiliarea combinată a
indicatorilor absoluţi şi derivaţi se a"un&e la cunoaşterea multilaterală a fenomenelor
studiate $n continua lor devoltare.
Indicatorii derivaţi au un caracter abstract! c4iar dacă uneori se e%pimă $n unităţi de
măsură specifice ) de e%emplu! $n caul mediilor*. 3nsă forma abstractă a indicatorilor
derivaţi nu le scuteşte de cerinţa de a avea un conţinut real. Nu este suficient ca mărimea
derivată să fie corect calculată din punct de vedere statistic! ea trebuie să fie totodată!
reţională şi realistă! să corespundă naturii fenomenului sau procesului cercetat. /entru
aceasta!statistica recur&e la o serie de teste care au la baă principiile teoriei
probabilităţilor! iar statisticianul trebuie să posede cunoştinţe $n domeniul de cercetare 5 $n
special $n economie 5 $ntrucăt acceptarea sau respin&erea indicatorilor derivaţi este deseori
4otăr'tă de raţiunea economică şi de cunoaşterea teoretică.
3n practică se mai opereaă cu aşa noţiune ca indicator sintetic- repreintă
$nsumarea sau a&re&area datelor statistice şi repreintă reultatul centraliării(
- pe &rupe
-
1

=
n
i
i
x

-
1

=
n
i
i
y

-
1

=
n
i
i
z
- pe ansamblu
-
1 1
∑∑
= =
n
i
i
m
j
x

-
1 1
∑∑
= =
n
i
i
m
j
x

-
1 1
∑∑
= =
n
i
i
m
j
x
4.2. Noţiune de mărime relativă şi importanţa acesteia
Trecerea de la concret la abstract! de la mărimi absolute la mărimi derivate se
efectueaă prin compararea datelor prin raportare! obţin'ndu-se mărimi relative (indicatori
relativi). 6ltfel spus indicatorul relativ este reultatul comparării sub formă de raport a doi
indicatori statistici şi e%primă printr-un sin&ur număr proporţiile indicatorului raportat faţă
de indicatorul luat ca baă de raportare )comparare*.
7ărimile relative sunt folosite $n toate domeniile $n care se utilieaă metodele şi
te4nicile de calcul şi analiă statistică. .orma de e%primare a lor se stabileşte cu &radul de
variaţie a fenomenelor! a scopului urmărit ! precum şi particularităţile specifice ale
fenomenelor cercetate.
/entru ca operaţia de comparare sub formă de raport să se facă corect şi reultatul
să aibă semnificaţia reală este necesar să se $ndeplinească următoarele cerinţe(
- $ntre termenii comparaţi să e%iste o le&ătură obiectivă! o corespondenţă lo&ică-
- termenii să fie pe deplin comparabili ) ca sferă de cuprindere! ca metodolo&ie de
calcul sau determinare etc.*-
- baa de comparaţie să fie semnificativă! să repreinte $ntr-adevăr un temei real
pentru a măsura şi e%prima termenul comparat şi pentrua obţine o informaţi
pertinentă şi utilă.
0in punct de vedere statistic! datele pot fi comparate prin diferenţă şi prin raport.
Comparaţia prin diferenţă se poate face numai pentru termeni de acelaşi fel!
e%primaţi $n aceleaşi unităţi de măsură. 8eultatul obţinut arată cu c'te unităţi diferă! $n
mărime absolută! termenul comparat de termenul luat ca baă de comparaţie.
8aportul a doi indicatori de aceeaşi speţă! e%primaţi $n aceleaşi unităţi de măsură!
este un coeficient statistic. +l este o mărime adimensională şi abstractă din punct de vedere
statistic! nefiind e%primat $n nici un fel de unităţi de măsură concrete.
0eşi compararea prin diferen ă creaă posibilităţi limitate de cunoaştere totuşi ț
oferă informaţii utile necesare! arăt'nd cu c't diferă două fenomene aflate $n locuri diferite!
$nre&istrate la momente sau perioade diferite! cu c't unul este mai mare )sau mai mic*
dec't celălalt! cu c't a crescut sau s-a redus nivelul fenomenului! etc. 9per'nd cu
compararea prin raport! se lăr&eşte considerabil sfera de cuprindere. ,ub formă de raport se
pot compara orice fel de termeni! indiferent de natura lor! de unităţile de măsură $n care se
e%primă. 0acă termenii comparaţi sunt de natură diferită! şi deci sunt e%primaţi $n unităţi
de măsură diferite! din raportare reultă un indicator e%primat $n unităţi de măsură
compuse! ca de e%emplu( densitatea popula iei $n locuitori21m ț
2
! productivitatea muncii $n
lei2persoană! etc.
Ca formă de e%primare raportul obţinut dintr-un model de comparaţie este un
număr raţional! reultat din $mpărţire. /entru a obţine un număr su&estiv! uşor de manevrat
şi de memorat 5 de obicei un număr $ntre& sau un număr cu 1 sau 2 ecimale 5 raportul se
$nmulţeşte cu 1: la o putere convenabil aleasă(
....* 3 ! 2 ! 1 ) 1: = ⋅
⋅ ⋅ ⋅

k
comparatie de baza marime
comparata marime
k
8eultatul raportului poate fi un număr $ntre& sau o fracţie. 0eseori! pentru a mări
e%presivitatea reultatului! el se $nmulţeşte cu 1::! 1:::!1::::! adică reultatul se e%primă
$n procente );*! promile )<*! prodecimile )
:
2
:::
*! etc.
.orma cea mai simplă de e%primare a mărimilor relative este $n unităţi sau
coeficienţi. 3n acest ca reultatul raportului arată c$te unităţi din indicatorul raportat revin
la o sin&ură unitate a indicatorului baă de raportare.
4.3. Tipuri de mărimi relative
7ărimile relative se $mpart $n următoarele cate&orii(
- de structură-
- de coordonare sau de coresponden ă- ț
- ale planului-
- de dinamică-
- de intensitate.
Mărimile relative de structură. Calculul acestor mărimi este impus de necesitatea
cunoaşterii aprofundate a compoiţiei acelor colectivităţi care au fost separate $n &rupe şi
sub&rupe după variaţia uneia sau mai multor caracteristici de &rupare. 6ceste mărimi arată
$n ce raport se află fiecare element sau &rup de elemente ale colectivităţii faţă de nivelul
sau volumul $ntre&ii colectivităţi. 3n funcţie de tipul seriei de date a cărei structură se
analieaă! conţinutul informaţional al mărimii relative de structură poate fi acela de
pondere (cotă), reutate speci!ică sau de !recvenţă relativă. 3ntr-o serie statistică ponderea
sau &reutatea specifică )&
i
* a unui anumit element )%
i
* $n totalul colectivităţii ∑
* )
i
x
se
obţine pe baa relaţiei(
1:: ⋅ =
∑ i
i
i
x
x

3n caul unei serii de distribuţie )repartiţie* de frecvenţe! fiecare mărime relativă de
structură e%primă ponderea &rupului de elemente )%
i
* $n totalul &eneral! &rupul obţin'ndu-
se prin centraliare! fie prin produsele de frecvenţă )%
i
n
i
*. Noţ'nd cu )n
i
* frecvenţa de
apari ie a &rupei ț i! contribuţia unei &rupe omo&ene la formarea nivelului &lobal al
colectivităţii se determină potrivit relaţiei(
1:: ⋅


=
∑ i i
i i
i
n x
n x

7ărimile relative care arată $n ce raport se află numărul unităţilor din fiecare &rupă
)n
i
* faţă de numărul unităţilor din $ntrea&a colectivitate ∑
* )
i
n
se mai c4eamă şi frecvenţe
relative )f
i
*. 8elaţia de calcul este(
1::
1
⋅ =

=
r
i
i
i
i
n
n
!
7ărimile relative de structură posedă umătoarea proprietate( suma mărimilor
relative de structură este e&ală cu unitatea sau cu 1::;! $n dependenţă de forma de
e%primare a acestora.
Mărimile relative de coordonare sau de coresponden ă (de comparare) ț
caracterieaă raportul numeric $n care se &ăsesc doi indicatori de acelaşi fel aparţin'nd
unor elemente sau &rupe ale aceleiaşi colectivităţi statistice sau unor colectivităţi de acelaşi
fel dar situate $n spaţiu diferite.
Not'nd cu %
6
şi %
=
cele două niveluri comparate! $n funcţie de scopul cercetării!
mărimea relativă de coordonare va fi(
"
#
" #
x
x
$ =
2
#
"
# "
x
x
$ =
2
/roprietatea acestor mărimi relative este(
1
2 2
= ⋅
# " " #
$ $
.
,e repreintă &rafic prin dia&rame prin coloane şi beni.
Mărimile relative ale planului sunt specifice oricărei economii moderne. 3n
economia de piaţă aceste mărimi se calculeaă numai la nivelul fiecărei unităţi sau societăţi
$n funcţie de pro&ramele elaborate privind aproviionarea! producţia şi realiarea
producţiei. Indiferent de natura proprietăţii şi de nivelul de or&aniare la care se referă
pentru calculul acestor indicatori relativi este nevoie de următorii indicatori absolu i( ț
- >
:
5 nivelul fenomenului realiat $n perioada de baă-
- >
pl
- nivelul fenomenului planificat )pro&ramat* pentru perioada curentă sau
următoare-
- >
1
5 nivelul fenomenului realiat $n perioada curentă.
,e pot calcula următoarele mărimi relative ale planului(
- mărimea relativă a sarcinii de plan )1
pl2:
* se obţine prin raportarea nivelului
planificat ale activităţii pentru perioada curentă sau viitoare )>
pl
* la nivelul realiat
$n perioada de baă sau precedentă celei de plan )>
:
*(
• la nivel de element sau &rupă ?i? din colectivitate(
:
: 2
i
ipl
pl
%i
%
%
k =
• la nivel de ansamblu )pe colectivitate*(


=
=
=
n
i
i
n
i
ipl
pl
%
%
%
k
1
:
1
: 2
- mărimea relativă a realizării planului sau radul de realizare (&ndeplinire) a
planului )1
12pl
* caracterieaă &radul de realiare a sarcinilor prevăute $n plan. ,e
calculeaă prin raportarea nivelului realiat )efecctiv* din perioada curentă )>
1
* la
nivelul planificat pentru aceeaşi perioadă )>
pl
*(
• la nivel de element sau &rupă ?i? din colectivitate(
ipl
i
pl
%i
%
%
k
1
2 1 =
• la nivel de ansamblu )pe colectivitate*(


=
=
=
n
i
ipl
n
i
i
pl
%
%
%
k
1
1
1
2 1
/rin $nmul irea la 1:: at$t a ț mărimii relative a sarcinii de plan )1
pl2:
*! c$t i a ș
radului de realizare a planului )1
12pl
*! se trece de la coeficien i la valoarea e%primată $n ț
pocente );*.
3n analia $ndeplinirii! statistica urmăreşte realiarea acestuia la toţi indicatorii prin
care este caracteriată activitatea societăţilor comerciale( producţie! desfacere! servicii!
productivitate a muncii! costuri! fond de salarii! număr de salariaţi etc.
3n funcţie de tendinţa de modificare a indicatorului şi de sensul diferenţei dintre
mărimea relativă e%primată $n procente şi 1::; fiecare poartă denumirea de spor
)e%cedent*! surplus! deficit )risipă*! economie )reducere*.
0esfăşurarea pe baă de contracte a relaţiilor directe dintre unităţile sistemului
economic naţional şi2sau internaţional necesită $n practică şi un al treilea indicator al
planului(
- radul de acoperire a sarcinilor din proramele de producţie cu contracte )1
c2pl
*
obţinut prin raportarea nivelului contractărilor din cadrul perioadei curente )>
c
* la
sarcina de plan $n mărime absolută )%
pl
*(
pl
c
pl c
x
x
' =
2
7ărimile relative ale planului se repreintă &rafic folosind dia&rama prin coloane.
Mărimile relative de dinamică se utilieaă pentru caracteriarea evoluţiei $n timp
a fenomenelor. Ca mod &eneral de calcul se obţin ca raport $ntre nivelul fenomenului dintr-
o perioadă curentă sau raportată )>
1
* şi nivelul aceluiaşi fenomen din perioada anterioară
-baă de comparaţie )>
:
*. 6ici deosebim următorii indicatori relativi de dinamică(
1* indicele de dinamică )
%
I
: 2 1
*(
o la nivel de element sau &rupă ?i? din colectivitate(
:
1
: 2 1
i
i %
%
%
I
i
=
o la nivel de ansamblu )pe colectivitate*(


=
=
=
n
i
i
n
i
i
%
%
%
I
1
:
1
1
: 2 1
/entru a e%prima indicele de dinamică $n ; se va $nmul i raportul la 1::. ț
8ela ia dintre indicele de dinamică i indicatorii relativi ai planului( ț ș
:
1 1
:
2 1 : 2 : 2 1
%
%
%
%
%
%
k k I
pl
pl %
pl
%
pl
%
= ⋅ = ⋅ =
2* ritmul de modi!icare sau modi!icarea relativă exprimat &n ( )
%
)
: 2 1
*(
• la nivel de element sau &rupă ?i? din colectivitate(
( ) ( ) 1:: 1:: 1 1:: 1 1:: ;
:
: 1
:
1
: 2 1 : 2 1 : 2 1


= ⋅








− = ⋅ − = − =
i
i i
i
i % % %
%
% %
%
%
I I )
i i i
• la nivel de ansamblu )pe colectivitate*(
( ) ( ) 1:: 1:: 1 1:: 1 1:: ;
1
:
1
:
1
1
1
:
1
1
: 2 1 : 2 1 : 2 1


= ⋅












− = ⋅ − = − =

∑ ∑


=
= =
=
=
n
i
i
n
i
i
n
i
i
n
i
i
n
i
i
% % %
%
% %
%
%
I I )
Indicele de dinamică $n coeficien i arată de c$te ori s-a modificat valoarea ț
caracteristicii $n perioada curentă ?1? fa ă de perioada de baă sau precedentă ?:?. ț
0inamica $n ; arata c$te procente repreintă valoarea caracteristicii $n perioada
curentă ?1? din valoarea perioadei de baă sau precedente ?:?.
7odificarea relativă )ritmul de modificare* $n ; ne spune cu c$te procente s-a
modificat )s-a mic orat sau s-a ma"orat* valoarea caracteristicii $n perioada curentă ?1? ș
fa ă de perioada de baă sau precedentă ?:?. ț
Mărimile relative de intensitate sunt considerate caracteristici derivate care se obţin
prin raportarea a a doi indicatori absoluţi de natură diferită! ce se află $ntr-un raport de
interdependenţă. ,e pot calcula la nivelul unităţilor comple%e ale colectivităţii! al &rupelor
sau subcolectivităţilor. 6ceste mărimi au o lar&ă aplicabilitate $n statistică şi se pot
preenta sub formă de (
coeficienţi demo&rafici-
densitatea unui fenomen-
vitea de rotaţie a mărfurilor-
productivitatea muncii-
indicatori statistici care caracterieaă nivelul devoltării economice a
unei ţări etc.
,pecific acestor mărimi relative este faptul că pot fi interpretate sub forma unor
valori individuale ale unei variabile aleatoare pentru care se poate stabili repartiţia lor de
frecvenţă. @a nivelul fiecărei unităţi not'nd $n &eneral mărimea relativă de intensitate cu A
i
!
indicatorul de la numărător )raportat* cu >
i
şi cel din numitor )baa de raportare* cu B
i
care
$n toate caurile poate fi interpretat ca frecvenţă a caracteristicii derivate obţinute! atunci
relaţia este(
i
i
i
*
%
+ =
.
7ărimile relative de intensitate! av'nd conţinut de mărime medie! nu admit operaţia
$nsumare. 0eci! mărimea relativă la nivelul ansamblului sau la nivelul $ntre&ii colectivită i ț
)* nu este o sumă a mărimilor relative parţiale! ci o medie a acestora şi poate fi calculată
a&re&'nd separat variabilele din numărător şi numitor! acestea fiind mărimi absolute i ș
astfel av$nd caracter aditiv(
i
i
*
%
+


=
.
.orma de e%primare a mărimilor relative de intensitate este concretă! compusă! $n
func ie de indicatori comparaţi. ț
/entru repreentarea &rafică a acestor mărimi se pot folosi( dia&ramele prin coloane
şi dia&ramele prin fi&uri &eometrice de suprafaţă.