UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT SIMION BĂRNUȚIU





Referat la disciplina ,, Istoria gândirii juridice”

Statul juridic al femeii în lumea medievală și societatea
actuală







Profesor îndrumător Student
Conf. Dr. Manuel Guțan Corina Minuț

An I filiala Bacău – ID
Februarie 2014
I. Introducere
Am ales cu precădere tratarea aceste teme, motivat de faptul că, desi emanciparea femeii
nu este finalizată, căci discriminări de orice natură continuă să existe, iar culturile in care
femeile suportă tratamente umilitoare și pedepse crunte sunt încă susținute, observ cum, în
majoritatea societăților moderne această schimbare s-a produs într-un ritm alert și o perioadaă
scurtă de timp, iar lupta pentru perfectionarea egalității continuă să fie purtată în fiecare zi. În
susținerea acestei lupte, se înființează organizații împotriva violenței în familie și se emit noi
legi, din ce în ce mai specifice și explicite, menite a proteja femeia, indiferente de statultul
acesteia în societate.
În cuprinsul prezentului referat, am încercat să prezint în paralel condiția feminină în Evul
Mediu comparativ cu cea a societății contemporane. Evidențierea caracteristicilor aferente
fiecărei epoci în parte vis-a-vis de conduita feminină în societate, tratamentele discriminatorii
aplicate cu desăvârșire femeilor, reprezintă ideile esențiale urmărite a fi tratate.


















1. Condiția femeii în epoca medievală și în societatea actuală
De-a lungul istoriei, femeilor li s-a rezervat un rol secundar în viaţa socială. Acestea
au primit ca principale sarcini procreerea şi educarea copiilor.
Statutul femeii însă, a variat considerabil de la o societate la alta. Clericii din Evul
Mediu considerau că societatea în care trăiau era alcătuită din trei ordine: oratores- cei care se
roagă (preoţii şi călugării), bellatores- cei care se luptă ( cavalerii, războinicii )şi laboratores-
cei care muncesc (ţăranii şi mai apoi, orăşenii). Astfel, Evul Mediu reliefa o societate
dominată cu precădere de bărbați, statutul femeii fiind unul ambiguu, aceasta neavând o
poziţie clară în cadrul acestor trei categorii. Viaţa femeii din societatea medievală viza trei
aspecte principale: familia, căsătoria şi religia.
Ritmurile vieții feminine din secolele XV-XVII sunt deci dictate de Biserică. Botezul,
logodna, căsătoria, înmormântarea, sunt toate guvernate de religie..Evenimentele menționate
reprezintă etape din viața unei femei și în fiecare dintre ele, ea a fost definită doar prin
raportare la bărbați. Biserica le instruia în ideea de a fi ascultătoare și supuse taților și
bărbaților lor. Foarte puține femei își permiteau însă, să stea liniștite acasă, având în vedere
că cele mai multe erau nevoite să muncească câmpul alături de barbați și în același timp să
aibă grija familiilor lor. În mediul urban, femeile aveau o varietate de ocupații. Industriile
care aveau cel mai mare număr de femei munictoare erau industria alimentară și textilă.
Acestea puteau deveni meșteri, deși nu primeau același salariu ca bărbații: primeau mai puțini
bani pentru aceeași meserie pe care o practica și un bărbat. Motivat de acest aspect, atât
femeile căsătorite cât și cele necăsătorite erau nevoite să muncească în mai multe locuri
deoarece erau plătite mai puțin decât bărbații.
În întregul Ev Mediu situaţia femeii era privită într-o perspectivă negativă şi
împovărâtoare, cea a păcatului originar. Pentru femeie existau doar două alegeri considerate
respectabile de către societate : soția supusă sau călugărița dedicată religiei.
Profilul juridic al femeii Evului Mediu a pornit de la definirea conceptelor de
persoană, familie, capacitate juridică, rudenie. Conform dreptului medieval, femeile erau
(indiferent de categoria socială) inegale din punct de vedere juridic. Conform acestor texte,
femeia apare ca fiind un secund fidel, dar labil al bărbatului și care trebuia să fie ținută sub
control, însă în același timp, trebuia să și fie protejată de orice abuz sau tentație, tocmai
datorită slăbiciunii ei fizice și morale. Consider că este important să menționăm și faptul că
majoritatea referirilor la femei sunt în contextul definirii rudeniei și a familiei, fondate prin
căsătorie. În concepția personală, probabil că în absența interesului pentru fixarea cadrului
legal al căsătoriei, femeile nu ar fi constituit un subiect al acestor acte normative. Atfel,
statutul femeii a fost analizat pornind de la normele referitoare la logodnă și detaliind apoi
cadrul juridic al căsătoriei.
În societatea medievală, căsătoria era o combinaţie de obiceiuri şi reguli create în
lumea antică. De cele mai multe ori, ea nu reprezenta alegerea femeii, ci era mai
degrabă determinată de voinţa părinţilor. Fundamentele căsătoriei au derivat din legile
romane și au devenit obiceiuri seculare moștenite și aplicate de către Biserica Creștină de-a
lungul Evului Mediu. Datorită credibilității și puterii sociale deținute de Biserică, nici un
individ nu incerca sa schimbe aceste obiceiuri. Biserica a fost instituția care a reglementat și
fixat raporturile dintre membrii familiei. Preponderența masculină este insontestabilă și în spațiul
familial, obligațiile soției în cadrul căsătoriei ffind net superioare celor stipulate bărbatului.
Religia, moștenirea și legea sunt câțiva factori influențați de biserică, ce au determinat
aspectele căsătoriei în societatea medievală. După legea bisericii, căsătoria avea două etape:
 Prima etapă consta în oferirea unui preț pentru mireasă. Aceasta consta în faptul că,
viitorul soț îi oferea socrului său un dar (cai, boi, vite, săbii sau sulițe). Fata nu trebuia să fie
prezentă la acest schimb, acesta efectuându-se între doi barbați: tatăl fetei și viitorul soț.
Dreptul asupra femeii era transferat de la tată la viitorul soț, fiind imposibil pentru femei să
îsi obțină independența.
Normele juridice prevăd fixarea unui cadru legal pentru înzestrarea fetelor și
existența darurilor între soți, zestrea reprezentând un element constitutiv al căsătoriei, o
veritabilă obligație de familie. La momentul stabilirii unei căsătorii, familia fetei îi dădea o
bucată de pământ viitorului ginere. Căsătoria era considerată un schimb pentru barbații celor
două familii. Odată cu realizarea acestui schimb, mireasa obișnuia să-i dea viitorului ei soț un
dar (conform literaturii de specialitate, acesta dar era de obicei o armura sau o arma de
autoapărare). Schimbul de daruri întărea obligațiile fetei de a-l servi pe bărbatul ei, atât pe
timp de pace, cât și pe timp de război. Când bărbatul era plecat la luptă ea era lăsată să aibă
grijă de casă și de întreaga gospodărie.
 A doua etapă constă în ceremonia care avea loc de abia după câțiva ani. Prețul
miresei îi era oferit acesteia și devenea din acel moment proprietatea ei. Totuși, din punct de
vedere legal soțul era cel care deținea controlul asupra proprietății, atâta timp cât era în viață.
Doar dacă femeia rămânea văduvă, proprietatea îi revenea ei. Văduvele se bucurau de un statut
juridic privilegiat având capacitate juridică deplină, cu puține limite.. Decretele conducătorilor își
asumau, de pildă drept o obligație morală datoria de a le proteja.
Încă de la o vârstă fragedă, fetele erau obişnuite cu gândul că se vor căsători. Ele erau
învăţate cum să devină bune soții pentru viitorii lor bărbați. O altă alternativă privea opțiunea
de a intra în mănăstirile de maici, femeile putând fi date la o mânăstire de către propria
familie, sau de bunăvoie, indiferent de vârstă. Pentru multe femei acesta era locul unde
scăpau de sărăcie, li se oferea oportunitatea de a avea o viață bună, dereptul de a obţine o
educație, toate acestea fiindu-le refuzate în lumea exterioară. Deoarece majoritatea
căsătoriilor erau aranjate de către familie, fiind de neconceput pentru o femeie să-şi
urmărească propriile idealuri sau dorinţe, acestea fiind privilegiile bărbaţilor, femeile nobile
puteau juca un rol politic însemnat datorită dotei(zestrei).

Un alt aspect important este cel al rolului mame. Într-o lume în care mortalitatea infantilă era
foarte mare, naşterea şi creşterea copiilor sunt privite ca un rol fundamental, iar eşecul de a
avea copii este, alături de adulter, cea mai gravă acuză care se poate aduce unei femei. Se
necesită identicarea a două categorii, în acest context: femeile provenite din rândul nobilimii,
care aveau în jurul lor servitori, a căror ocupație era gospodăria, astfel încât lor le revenea
obligația de a se ocupa de educaţia copiilor. Pe de altă parte, soţiile ţăranilor duceau o viaţă
îngreunată de munca istovitoare a câmpului, dar cu toate acestea, nu erau scutite nici de
poverile gospodăreşti.Acestea din urmă erau analfabete şi nu purtau grija educării copiilor
lor.
Portretul imaginat al femeii medievale este completat prin concluziile extrase din analiza
condiției juridice reale. Ele au legalizat și violența conjugală, fapt ce dovedește pe de o parte, că
limitele puterii bărbatului asupra soției erau foarte generoase ar,). De asemenea, după cum o
demonstrează cercetările literaturii de specialitate, violența fizică asura femeii era un fapt cotidian
și cu atât mai acceptabil atunci când femeia era aceea care provocase cearta.
În lumina cercetărilor efectuate, femeia secolelor XV-XVII a fost un subaltern, net
inferior bărbatului. Mai puțin inegal a apărut statutul femeii în societate. Din această
perspectivă a vieții cotidiene, femeile au fost egale cu bărbații: au avut de înfruntat aceleai
provocări, au suferit de pe urma acelorași calamități, s-au preocupat deopotrivă de soarta
sufletului, au luat calea pribegiei, au fost robite aidoma bărbaților. Astfel, dacă în justiție și în
familie ele se aflau într-o stare de subordonare, sub raport socio-economic ele au mai
recuperat din această inferioritate. Am urmărit deci universul
Epoca contemporană nu mai susține diferenţa de clase sociale. Orice femeie are
asttăzi privilegiul să urmeze o şcoală elementară, astfel încât cele mai multe dintre ele îşi pot
continua studiile atingând idealuri dintre cele mai înalte, aspiraţii măreţe şi la care femeile
din Evul Mediu nu au avut ncicicând acces. Multe dintre noi suntem scutite chiar de grija
educării copiilor, lăsând ca aceasta să fie făcută de cadrele calificate din creşe, cămine,
grădiniţe şi şcoli. De asemenea, nivelul de viaţă a crescut în zilele noastre datorită dezvolării
cunoştinţelor medicaleşi de igienă. Multe din bolile care secerau fără milă vieţile femeilor
tinere din timpul Evului Mediu, şi-au găsit leacul în epoca modernă. Numărul mare de copii
îngreuna în trecut obligaţiile gospodăreşti ale mamelor mult prea împovărate. Drepturile
legiferate astăzi pentru avorturi, dar şi alte mijloace moderne de contracepţie fac ca povara
familiei să fie mult mai uşoară.
Personal, consider că exista însă şi părţi negative ale evoluției femeilor de astăzi.
Viaţa de familie este adesea privită cu nepăsare în favoarea obţinerii altor succese de
moment. Astfel, copiii pot fi lipsiţi de prezenţa unuia dintre părinţ, sau în multe cazuri, chiar
de a amândurora. În timp ce educaţia militară din Evul Mediu aparţinea numai bărbaţilor,
astăzi femeile se înrolează de bună voie în armat ă, ajungând să practice cele mai dificile
ramuri ale acesteia.
Egalitatea între femei şi bărbaţi reprezintă un drept fundamental, o valoare comună
tuturor statelor membre 1 şi o condiţie necesară pentru îndeplinirea obiectivelor de
creştere,ocupare a forţei de muncă şi coeziune socială. Respectarea drepturilor omului – în
general – şi a drepturilor femeii – în particular – constituie un domeniu permanent deschis
îmbunătăţirii cadrului general.
1 - Zlătescu, Irina Moroianu. (2000). Egalitate de şanse, egalitate de tratament , Bucureşti:
Institutul Român pentru Drepturile Omului.










II. Concluzie
Cu toate ca, probabil, vor mai trece multe secole pana ce barbatii vor accepta la nivel
global egalitatea dintre ei si sotiile lor, in majoritatea societatilor evoluate mentalitatea s-a
schimbat in general radical, astazi opinia publica privind agresarea unei femei, fie ea
chiar si propria nevasta, ca un act barbar, lipsit de onoare si injustificabil.
Femeia de azi este, fără doar si poate, rezultatul a sute de ani de perfectionare. De-a
lungul timpului, urmasele Evei au reusit să dovedească ca sunt capabile nu doar in
treburile casei si cresterea copiilor.Femeile reprezintă un dar minunat al naturii. Singura
conditie este să se pună in valoare ferindu-se, in acelasi timp, să nu fie ostentativă.
Bărbatul si femeia sunt, categoric, diferiti, dar complementari. Egalitatea intre sexe
inseamnă parteneriat. Dar, uneori o femeie poate face un lucru mai bine decat un bărbat,
dar acest lucru nu trebuie etalat, asa cum nici bărbatul nu trebuie să desconsidere femeia.
Totul trebuie sa fie cu masură
Femeia de ieri s-a implicat si a contribuit la rezolvarea problemelor sociale si a luptat
pentru recunoasterea drepturilor ei juridice, femeia de azi a secolului XXI are libertatea
deplina : să aleagă partenerul pe care si-l doreste, meseria care ii place, să facă copii
atunci când vrea si nu când se nimereste, să-si spună parerile, să -si exprime votul, să fie
ea însăşi in fiecare clipa. -Femeia de azi este femeia puternică, ce luptă pentru dorintele
sale, adică DE 3 ORI FEMEI E, femeia care doreste să invete ceva nou si o ajută in
carieră, femeia de succes in carieră, si femeia mama sau sotie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful