You are on page 1of 156

ESMERALDA LANE

Pre]ul supunerii
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
LULI FILIPESCU.
ALCRIS
Capitolul 1
|n semi\ntuneric, stând \n picioare \n fa]a ferestrei
panoramice, Adena West privea golful din San Francisco. |n
dep`rtare luminile ora[ului formau un colier pe care cea]a
nop]ii nu-l voalase \nc`.
Din ora[ul modern de pe coasta colinei, tân`ra femeie
putea s` z`reasc` [i \ncânt`torul Sausalito. Situat la extremi-
tatea nordic` a podului Golden Gate, micu]a localitate evoca
o Riviera de lux, cu casele ei care luau cu asalt pantele, cu
magazinele elegante [i restaurantele r`spândite pe malul
oceanului.
Nu se putea s` nu-]i plac` Sausalito, \[i spuse Adena. Dar,
bine\n]eles c`-i pl`cea [i San Francisco [i nu va fi deloc
sup`rat` s` se \ntoarc` la ea acas` imediat ce-[i va \ndeplini
misiunea. {i aceast` misiune o preocupa atât de mult \ncât o
f`cea s` se uite destul de distrat` la priveli[tea pitoreasc` pe
care o putea admira de la fereastr`.
|ntrevederea pe care i-o solicitase lui Holt Sinclair va fi ulti-
ma \ncercare a acestei zile proaste. Dup` aceea, o s` poat`
reflecta [i o s` poat` privi de mâine spre viitor.
Cufundat` \n gândurile ei, nu auzi u[a deschizându-se \n
spatele ei. Un val de lumin` inund` brusc \nc`perea. Adena se
\ntoarse repede, cu o mi[care plin` de gra]ie.
— Domni[oara West?
B`rbatul care intrase o privi o clip` cu aten]ie.
— Sunt Holt Sinclair. A]i dorit s` m` vede]i?
|ncordat`, Adena d`du din cap, privindu-l cu un brusc
interes pe b`rbatul care se afla \n fa]a ei. Nu-l \ntâlnise nicio-
dat` [i nu corespundea deloc imaginii pe care [i-o f`urise
despre el. |n primul rând, era mult mai tân`r decât presupu-
sese. Treizeci [i [apte, treizeci [i opt de ani. P`rul negru dat pe
spate era des [i ondulat. Doar câteva fire argintii, ici [i colo.
Ochii lui, de un cenu[iu-\nchis, cu o expresie rece [i atent`, se
\ncruci[ar` cu ai ei. Exista \n acest b`rbat o duritate, o inflexi-
bilitate care o f`ceau s` nu se simt` deloc \n largul ei.
Imagina]ia mea \mi joac` feste, \[i spuse Adena. Fusese ner-
voas` toat` ziua. Nu numai prezen]a acestui b`rbat o f`cea s`
se simt` astfel. {i totu[i o enerva faptul c` reac]iona a[a.
Pentru prima oar` fu cuprins` de \ndoieli. Chiar trebuise s`
vin` la el acas`? Se afla aici ca s`-l pun` pe Sinclair \n gard`...
dar era \ntr-adev`r necesar?
Experien]a se putea lesne citi pe tr`s`turile bine modelate,
nasul drept, maxilarele puternice, ridurile din jurul gurii [i
ridurile mai mici de la col]ul ochilor cenu[ii. F`r` s` fie frumos
\n adev`ratul sens al cuvântului, chipul lui era de o expresivi-
6 ESMERALDA LANE
tate care o impresiona. Purta o c`ma[` din flanel` ecosez,
deschis` la gât [i ni[te pantaloni kaki care-i subliniau umerii
la]i, pântecele plat [i coapsele puternice.
Adena \[i ]inu r`suflarea. Propria nervozitate o \ngrijora.
Totu[i, ea nu se afla aici decât din motive profesionale. Apoi,
nu-l va mai revedea niciodat` pe acest b`rbat.
— Sunt Adena West, spuse ea cu o voce pu]in r`gu[it`,
voalat` de oboseala zilei.
— Mi-a spus menajera. V` rog s` lua]i loc.
Holt Sinclair travers` \nc`perea cu un pas elastic [i-i ar`t`
un scaun rotund, cu un design modern, aflat \n stânga lui. El
se a[ez` \n fotoliul de piele neagr`, plasat \n spatele biroului
s`u. Apoi a[tept` cu o r`ceal` politicoas`.
Adena \ncerc` s` suporte cu indiferen]` examenul privirii
p`trunz`toare. {tia ceea ce vedea el: era aceea[i imagine pe
care o reflecta oglinda cu ram` sculptat`, fixat` pe peretele
din spatele biroului. O femeie tân`r`, care \mplinise de
curând dou`zeci [i opt de ani, al c`rei p`r blond-ro[cat,
piept`nat simplu cu c`rare la mijloc, \ncadra cu buclele lui un
chip cu ochi migdala]i. Linia nasului [i o b`rbie prea voluntar`
erau \ndulcite de gura c`rnoas` [i culoarea turcoaz a ochilor.
Era mai degrab` un chip interesant decât frumos. Nu era fru-
mos conform normelor clasice, dar energic [i inteligent. Cel
pu]in pentru observatorii aten]i. Cei distra]i nu vedeau decât
un chip pl`cut [i seduc`tor.
Adena [tia s` profite de aceast` putere de seduc]ie cu care
o \nzestrase natura. |n seara asta, \mbr`cat` cu o vest` din
piele de antilop` de o croial` irepro[abil` [i o fust` strâmt` de
PRE}UL SUPUNERII 7
culoarea ochilor ei, era de o elegan]` sobr` [i rafinat`. Gulerul
bluzei, care se asorta perfect cu restul, \i sublinia linia fin` a
gâtului. Un cordon metalic ad`uga o not` de originalitate
]inutei ei, care-i punea \n eviden]` trupul zvelt [i foarte femi-
nin, cu [olduri frumos arcuite [i picioare lungi.
— Ierta]i-m` c` v-am deranjat acas`, \ncepu ea cu hot`râre.
Dar secretara dumneavoastr` mi-a comunicat c` n-o s` v`
g`sesc ast`zi la birou.
— {i nu suporta amânare? replic` interlocutorul ei ridicând
dintr-o sprâncean`.
— M` tem c` nu, domnule Sinclair. Eu lucrez...
Adena ezit`, apoi renun]` s` intre \n am`nunte [i mai ales
s`-i spun` c` tocmai fusese concediat`.
— Lucrez la Laboratoarele Carrigan.
— Aha! Concuren]ii mei! exclam` el cu o voce t`r`g`nat` [i
cu un zâmbet care nu reu[ea \ns` s`-i lumineze [i ochii. Nu-mi
spune]i c` Brad Carrigan e atât de disperat \ncât \ncearc` s`
pun` la cale o tentativ` de corup]ie!
Pentru a putea studia mai bine expresia de o ironie rece
care ap`ruse pe chipul cu tr`s`turi dure, Adena strânse din
pleoape. Poate c` se \n[elase \nchipuindu-[i c` era de datoria
ei s`-l previn` pe Holt Sinclair. Poate c` acesta merita s` fie
abandonat sor]ii sale.
— Domnule Sinclair, \i r`spunse ea cu o voce blând` de
care cei care o cuno[teau bine \nv`]aser` s` se team`, dac`
v` spun c` am avut o zi \ngrozitoare, e foarte departe de
adev`r. {i \n consecin]` nu m` simt \n stare s` v` apreciez
glumele.
8 ESMERALDA LANE
— Deci nu Carrigan v-a trimis? P`cat...
Se ridic` brusc [i se \ndrept` spre un bar din lemn negru
de tec, care ocupa un col] al \nc`perii.
— Fiindc` se pare c` ave]i de abordat ni[te subiecte
serioase, s` ne instal`m mai comod.
Adena a[tept` cu ner`bdare ca Holt s` aduc` paharele cu
coniac. |l accept` pe al ei f`r` s` protesteze, dar \l puse ime-
diat pe biroul l`cuit.
— E o marc` excelent`! spuse Holt sec.
— Nu m` \ndoiesc, dar nu m` aflu aici pentru o vizit` mon-
den`. Dac` vre]i, domnule Sinclair...
— Spune-mi Holt!
B`rbatul \nc`lzi paharul \ntre palme [i apoi \ncepu s` bea
\ncet.
— Mul]umesc, spuse ea, f`r` s`-i pese de fapt de
propunerea lui, [tiind c` nu-l va mai revedea niciodat` dup`
aceast` sear`. Deci, lucrez la Laboratoarele Carrigan \n cali-
tate de contabil, cam de vreun an...
— Carrigan [tie c` te afli aici?
— Nu.
— A[a credeam [i eu. Continu`.
Adena se \ncrunt`. Nu pricepuse remarca lui Holt, dar
renun]` s`-i cear` explica]ii.
— Dup` cum ]i-am mai spus, lucrez la contabilitate. De
curând am \nceput s` descop`r ni[te cheltuieli ciudate.
F`când o mutr` amuzat`, Holt Sinclair o \ntrerupse:
— E un lucru bine cunoscut c` to]i contabilii sunt \n
c`utarea unor cheltuieli ciudate.
PRE}UL SUPUNERII 9
Exasperat`, Adena \nchise ochii. Când \i redeschise,
observ` c` interlocutorul ei o privea cu o vigilen]` care-i
dezmin]ea dezinvoltura. De fapt, era extrem de atent.
— O s` fiu cât mai concis` posibil. Dup` câte am putut s`
stabilesc, aceste cheltuieli corespund unor sume date pe sub
mân` unui salariat de la firma Holt.
Dac` \[i \nchipuise c` o s`-l uimeasc`, se \n[elase. F`r` s`
rosteasc` nici un cuvânt, Holt sorbi din paharul lui de coniac.
— ...Eu... Eu nu de]in o prob` absolut`, relu` ea derutat`.
A[ avea nevoie de o verificare complet`. Dar [tiu destule pen-
tru... a-l \nfunda pe patronul meu.
— {i deci te-ai dus s`-l anun]i pe Brad Carrigan de mica ta
descoperire?
— Nu. Fiul lui, Jeff, este [eful meu de serviciu, spuse Adena
cu r`ceal`.
|[i aduse aminte de \ntrevederea cu Jeff, la sfâr[itul c`reia
se trezise [omer`. {i mai r`u \nc`, o rupsese cu el exact \n
momentul când tân`rul \ncepuse s` devin` important \n via]a
ei. Se sim]ea \ndurerat` c` descoperise lipsa de integritate [i
de probitate profesional` a lui Jeff, sau c` descoperise asta
abia acum?
— {i care a fost reac]ia lui Jeff Carrigan?
Vocea t`r`g`nat` [i blând` a lui Holt o mi[ca, trezea \n ea
ni[te senza]ii ciudate.
— El... el mi-a confirmat asta. Dar nu vreau s` insist asupra
acestui lucru. Am toate motivele s` cred c` Laboratoarele
Carrigan au dat unuia dintre salaria]ii t`i mai multe mii de
dolari. Dup` câte [tiu, este unul din salaria]ii care are leg`tur`
10 ESMERALDA LANE
cu sec]ia de materiale de acoperire. Dup` p`rerea mea, el
vinde Laboratoarelor Carrigan secretele industriale ale firmei
Sin Tech, \ncheie repede Adena.
Era fericit` c` a reu[it s` spun` totul [i putea s` se \ntoarc`
\n sfâr[it la ea acas`, cu sim]ul datoriei \mplinite.
Holt se concentra asupra con]inutului paharului s`u, ca [i
cum se a[tepta s` g`seasc` \n el o informa]ie suplimentar`.
Când \[i ridic` ochii, o fix` cu o privire care-i d`du senza]ia c`
e un fluture prins cu un ac \n insectar.
— Am \n]eles eu bine, mi-ai spus c` Brad Carrigan nu [tie
c` te afli aici \n aceast` sear`? {i nici fiul lui?
— Nici Jeff nu [tie, [opti ea.
Urm` o scurt` t`cere, apoi Holt o \ntreb` cu blânde]e:
— Mi-ar pl`cea s` aflu ceva mai mult despre ce a spus
tân`rul Carrigan când i-ai povestit despre descoperirea ta.
— A[ prefera s` nu vorbesc despre asta.
El d`du din cap, ca [i cum o \n]elegea perfect.
— |n sfâr[it, indiferent ce a]i discutat, \ntrevederea voastr`
a avut drept rezultat faptul c` te-ai decis s` vii \n seara asta aici
ca s`-mi oferi aceea[i informa]ie.
Adena se \ncrunt`. Interlocutorul ei avea un mod ciudat de
a se exprima.
— }i-am spus ceea ce [tiam fiindc` eu cred c` ai dreptul s`
[tii.
— Frumos din partea ta. Chiar nu vrei s` gu[ti din coniacul
meu, Adena?
Adena arunc` o privire spre paharul \nc` plin [i, ridicând
u[or din umeri, \ntinse mâna spre el. Nuan]a lacului ei de
PRE}UL SUPUNERII 11
unghii se reflect` \n cristalul plin cu lichid auriu. Privind \n
ochii enigmatici ai lui Holt peste marginea paharului, apoi b`u
câteva \nghi]ituri timide. Holt schi]` un surâs.
— |n]eleg c` un contabil prefer` s`-[i p`streze capul
limpede când jongleaz` cu cifrele, dar s` [tii c` n-ai de ce s` te
temi de mine. Sunt un om de onoare.
— Nu m` \ndoiesc de asta. Bine, acum dac` vrei s` m`
scuzi, eu o s` plec. |mi pare r`u c` nu-]i pot furniza numele
celui care vinde secretele firmei tale. Dar acum, fiindc` e[ti la
curent, poate c` vei fi \n m`sur` s`-i dai de urm`.
Se ridic` [i-[i lu` geanta de piele cu garnituri metalice. |n
sfâr[it se putea duce acas` [i s` se destind` dup` toate
\ncerc`rile acestei zile. N-ar fi trebuit s` bea coniac pe
stomacul gol.
— Nu-]i bate capul cu asemenea am`nunte, [opti Holt
ridicându-se politicos. Cunosc spionul.
— Cum?!
R`mase locului stupefiat`.
— Dar, relu` el cu un surâs ciudat, s` nu crezi c` subes-
timez informa]ia pe care mi-ai adus-o. Termin`-]i deci paharul.
Mut` de surpriz`, Adena nu se mi[c`. Trecuse prin toate
acestea, ca el s`-i spun` c` [tia deja totul... Se a[ez` din nou [i
lu` hot`rât` paharul \n mân`. Apoi d`du pe gât coniacul care
o \nc`lzi imediat.
Holt \i arunc` o privire plin` de repro[ \n timp ce ea punea
cu grij` paharul de cristal pe mas`.
— M` bucur c` ]i-a pl`cut, dar nici chiar a[a, rosti el.
— Când m` gândesc c` [tiai totul!
12 ESMERALDA LANE
— Este unul din inginerii care lucreaz` \n cercetare, \i
explic` Holt cu simplitate. Vinde informa]iile Laboratoarelor
Carrigan cam de trei luni. Toate complimentele mele c` l-ai
depistat atât de repede.
|[i ridic` paharul \n chip de omagiu.
— Probabil c` e[ti o contabil` bun`.
— Dar când ai?... Cum de ai descoperit?...
— Foarte repede. M-am decis s`-l las s-o fac` pân` voi
putea descoperi o prob` \mpotriva vinovatului. |n schimb, am
aranjat \n a[a fel \ncât s`-l ]in departe de toate proiectele
importante.
Adena \[i privea cu \nc`p`]ânare fundul paharului. Are
aerul c` se amuz`, gândea ea. |n mod sigur aceast` zi era mar-
cat` de nebunie...
— Ei bine, spuse ea nu f`r` umor, am impresia c` mi-am
pierdut timpul. Iart`-m` c` ]i-am stricat seara, domnule
Sinclair. Dar n-o s` te mai deranjez mult timp.
Holt o privea cu ni[te ochi plini de sinceritate.
— Adena, nu m` considera un ingrat. O s`-]i dovedesc c`-]i
apreciez demersul.
Tân`ra clipi, pu]in mirat`.
— N-ai de ce s`-mi mul]ume[ti. Am f`cut ceea ce trebuie.
Acum o s` plec la mine acas`.
Dac` ar fi apucat s` m`nânce ceva \nainte s` vin` aici...
Alcoolul \ncepuse s`-i \nce]o[eze mintea.
— Ai cinat? o \ntreb` Holt \n acela[i moment.
— N-am avut timp. Voiam s` vin imediat.
— |n]eleg! E primul t`u demers de acest gen?
PRE}UL SUPUNERII 13
Ea \l privi uluit`. |ntrebarea lui era atât de ciudat`, \ncât
b`nui c` [i el b`use cam mult.
— |n]eleg. |ntotdeauna e greu prima dat`. {i pe urm`, nu
prea ]i-am u[urat sarcina [i ]i-am stricat [i pl`cerea de a m`
vedea r`mânând cu gura c`scat` de uimire. Ar fi trebuit s` m`
prefac surprins, nu-i a[a? A[a c` insist s` r`mâi s` m`nânci cu
mine. Menajera a plecat la ora asta, dar preg`te[te \ntotdeau-
na o cin` pentru dou` persoane \nainte s` plece. Vrei s`-mi ]ii
companie? S` [tii c`, dup` p`rerea mea, ar trebui s` la[i co-
niacul s` se elimine \nainte s` urci din nou la volan.
Se ridicase deja [i, \nconjurând biroul cu un mers suplu [i
hot`rât, o lu` de mân`. |nainte s` \n]eleag` ce se \ntâmpla cu
ea, Adena se trezi \n vestibulul care d`dea spre o buc`t`rie
mare [i modern`.
|n trecere, z`ri un salon spa]ios ale c`rui culori se armo-
nizau cu cele ale biroului. Un covor bej servea drept fond unui
mobilier negru cu ro[u [i unor somptuoase obiecte pre]ioase.
Ni[te imense ferestre panoramice d`deau spre golful San
Francisco.
|n buc`t`rie, ro[ul mobilierului [i al ustensilelor era pus \n
valoare de gresia alb` [i câteva tu[e de negru. Tot negre erau
m`su]a rotund` [i scaunele din jurul ei.
Adena \ncerc` s` reia controlul situa]iei.
— Domnule Sinclair, spuse ea, e dr`gu] din partea ta, dar
eu nu vreau...
— Ce caraghios! Eu nu sunt niciodat` dr`gu]. {i m` numesc
Holt, \]i aminte[ti?
Descump`nit`, Adena nu g`si nimic de r`spuns.
14 ESMERALDA LANE
El \i l`s` mâna pentru a se \ndrepta spre cuptorul \ncastrat \n perete.
— Ia s` vedem, ce avem \n seara asta?
Deschise u[a [i adulmec` satisf`cut.
— O rulad`. Ceea ce \nseamn` c` o salat` ne a[teapt` pe
undeva. Annie preg`te[te \ntotdeauna o salat` la rulada ei cu
spanac.
Se \ndrept` spre frigider.
— Uite-o! exclam` el luând un castron cu salat` asortat`.
Nu vrei s` sco]i farfuriile? Se afl` \n dulapul de sus, de
acolo.
Adena avea sentimentul c` este manipulat` cu dib`cie dar
nu reu[ea s` g`seasc` un motiv plauzibil ca s` fac` s` \nceteze
jocul. Puse fa]a de mas` pe m`su]a neagr` aflat` \n apropierea
ferestrei. La urma urmei, nu-i va face deloc r`u s` m`nânce
ceva.
Holt aduse platourile [i-i f`cu semn s` se a[eze.
— S` mânc`m \n primul rând. {i o s` ne termin`m
discu]ia pe urm`, spuse el cu dezinvoltur` \ntinzându-i
Adenei cu]itul ca s` taie rulada, \n timp ce el amesteca sala-
ta.
— Nu ne-au mai r`mas prea multe de spus, remarc` Adena
gustând din rulad`.
Annie era o buc`t`reas` priceput`, Adena [tia s` aprecieze
o mâncare bun`.
Cu un zâmbet rece, Holt \nghi]i un dumicat.
— Ba da, ba da. Nu fi a[a timid`, fiindc` \n felul acesta n-o
s` reu[e[ti niciodat` pe acest drum.
— Holt, nu \n]eleg. De fapt ce vrei s` zici? Ce drum?
PRE}UL SUPUNERII 15
— N-are importan]`. O s` vorbim dup` cin`. Gust` din sala-
ta lui Annie [i vorbe[te-mi pu]in despre tine.
— Ce vrei s` afli?
— Ei bine, ni[te lucruri obi[nuite. Unde locuie[ti? Ce faci \n
afara orelor de munc`? Ce filme \]i plac? Ce gen de lucruri,
ce...
— N-are importan]`, replic` ea sec.
— Haide, nu m` refuza! E o discu]ie amical` [i...
— Ei bine, locuiesc \n San Francisco, \mi plac mânc`rurile
bune, m` duc rar la cinema. Seara prefer s` citesc. E suficient,
sau dore[ti s` [tii \n ce zodie m-am n`scut sau pentru ce can-
didat voi vota la alegeri?
— V`d c` ai o limb` ascu]it`.
Adena inspir` profund [i-[i reg`si calmul.
— |mi pare r`u. Sunt foarte nervoas` ast`zi.
— |n]eleg. Nu-]i face griji. O s` reu[e[ti, spuse el cu o voce
lini[titoare.
S` nu-[i fac` griji! Dac` n-ar fi fost atât de \ncordat`, ar fi
izbucnit \n râs.
Adena schi]` un zâmbet crispat.
— Dac` a[a spui...
— Da, a[a spun. Ca desert, vrei o tart` cu crem` de l`mâie
sau ce a mai r`mas din tortul de ieri?
— Annie se ocup` extraordinar de tine. E o adev`rat` perl`.
— O pl`tesc destul de bine ca s` aib` grij` de cas`, replic`
el pe un ton voit indiferent.
— Nu dai banii degeaba, spuse Adena \ncercând s` aib` o
voce la fel de non[alant` ca a lui.
16 ESMERALDA LANE
Holt Sinclair \ncepuse s` fie cinic. Dar marile reu[ite
sociale sunt \nso]ite \n mod inevitabil de cinism, \[i spuse
Adena.
— Cred [i eu, r`spunse el calm. Sunt destul de bogat ca s`
pl`tesc la adev`rata sa valoare lucrul pe care \l doresc sau la
care râvnesc.
— Felicit`ri, [opti Adena ridicând ironic dintr-o
sprâncean`.
Lu` cu furculi]a din farfurie ultima frunz` de salat`. Era
\ntr-adev`r bun`.
— Mul]umesc. {i acum? Tort sau tart` cu crem` de l`mâie?
— Tart`.
El d`du din cap.
— Ai \nceput s` ar`]i mai bine.
— Nu [tiam c` ar`tam atât de r`u...
Holt izbucni \n râs, un râs profund [i sonor care trezi ime-
diat \n ea un val de senzualitate.
— Nu r`u... Doar pu]in descump`nit`...
El se ridic` s` strâng` masa [i Adena se ridic` imediat s`-l ajute.
— }i-am spus c` am avut o zi grea.
— Da, dar acum s-a sfâr[it. Destinde-te, Adena. Vino s`
mânc`m desertul \n salon.
F`r` s`-i mai a[tepte \ncuviin]area, Holt lu` dou` tarte [i se
\ndrept` spre u[a buc`t`riei.
{i de data asta, Adena nu putu face altceva decât s`-l
urmeze. Era ridicol. Se sim]ea ca un c`]elu[. Dar al ei ce-o fi
f`când la ora asta? Numai s` nu fi uitat vecina s`-l scoat` la
plimbare...
PRE}UL SUPUNERII 17
— De ce zâmbe[ti? o \ntreb` Holt intrigat.
El puse farfuriile pe o m`su]` joas`, plasat` \n fa]a unei
canapele elegante.
— M` gândeam c` \ncep s` m` simt ca Max, schnautzer-ul
meu. Când \i e foame m` urm`re[te peste tot.
Se a[ez` lâng` el, având grij` s` lase destul` distan]` \ntre
ei.
— Presupun c` [i câinii au pre]ul lor, la fel ca [i restul,
spuse Holt râzând. Pre] care se pl`te[te prin hran`!
— Am impresia c` prive[ti existen]a dintr-un punct de
vedere... capitalist!
— Iar eu am impresia c` punctele noastre de vedere nu
difer` deloc, replic` el cu o voce numai miere.
— Ce vrei s` spui cu asta? \ntreb` Adena, savurând o
buc`]ic` din tart`.
— C` nu ]i-ai pierdut deloc timpul \n seara asta.
O b`nuial` \ngrozitoare \ncepu s`-[i croiasc` drum \n
mintea ei. |[i t`ie cu grij` o buc`]ic` din tart`.
— Nu mi-am pierdut timpul? Atunci când posedai deja
informa]ia?
Holt \[i puse farfuria pe m`su]` [i se sprijini de perne. Apoi
o cânt`ri din priviri.
— N-a[ vrea s` m` iei drept un ingrat.
— |n]eleg, [opti ea. Atunci ce-mi propui?
Extrem de nemul]umit` de propria ei persoan`, Adena
se \ntreba cum de putuse comite o asemenea eroare.
Tipul `sta nu avea nevoie de ajutorul ei! |n plus, chiar
dac` el n-ar fi fost la curent cu scurgerea de informa]ii, \[i
18 ESMERALDA LANE
d`dea acum seama c` nu avea nici un motiv s` se simt`
\ngrijorat` pentru el. Holt Sinclair era perfect capabil s` se
descurce singur!
— |]i propun s` evaluez recuno[tin]a mea la dou` mii de
dolari, spuse el pe tonul omului versat de afaceri.
— Dou` mii!
Adena \l privi uluit`.
— Haide, Adena, informa]iile pe care mi le-ai furnizat nu
erau o noutate pentru mine!
— Dou` mii de dolari! Mi-ai da dou` mii de dolari pentru
ce ]i-am spus \n seara asta?
— Ascult`! Nu prea [tiu ce-]i imaginezi dar nu trebuie s`
crezi c` meseria \n care te lansezi o s`-]i aduc` ni[te câ[tiguri
enorme. Cel pu]in nu la \nceput, [i nu cu informa]ii
dep`[ite. Ah! Un sfat bun, având \n vedere c` am ajuns aici.
Nu-]i livra niciodat` „produsul“ \nainte ca târgul s` fie
\ncheiat.
Adena s`ri \n picioare, ro[ie ca focul.
— Imposibil!
— Ce vrei s` spui? Carrigan ]i-a oferit mai mult ca s` taci?
Dac` da, spune-mi-o [i o s`-mi m`resc oferta pentru a nu t`ia
toate pun]ile dintre noi. Cine [tie? Poate c` vei reveni \ntr-o zi
cu o informa]ie mai interesant`.
Holt se ridic` \n picioare cu o mi[care supl` [i nea[teptat`,
ceea ce o f`cu pe Adena s` se dea \napoi cu un pas. Nu-[i
putea lua ochii de la el, fascinat` ca de un [arpe boa.
— {i pân` unde o s` mergi? reu[i ea s` articuleze cu o voce
\ncordat`.
PRE}UL SUPUNERII 19
— Depinde, [opti el gânditor f`când un pas spre ea. Cât
pretinzi pentru loialitatea ta?
— Incredibil! spuse ea cu r`suflarea t`iat`. E[ti
incredibil! {i când m` gândesc c` am crezut c` e de
datoria mea s` te previn! Când m` gândesc prin câte am
trecut ast`zi!
— Sunt sigur c` a trebuit s` faci un efort ca s` vii la mine
când ai \n]eles c` n-o s` sco]i destul de la Carrigan!
Holt mai f`cu un pas spre ea, dar de data asta Adena nu se
mai d`du \napoi.
— Dac` dou` mii de dolari nu-]i ajung, discu]ia r`mâne
deschis`. Negociem. Bine\n]eles c` o s` vreau s` aflu mai
multe dac` trebuie s` pl`tesc mai mult.
Privi cu aten]ie chipul \ncordat al tinerei femei [i ochii i se
\ntunecar`.
— Dar ceva \mi spune c` banii mei ar putea s`...
Adena \n]elese prea târziu. Ridic` mâinile pentru a-l
respinge. Fu inutil. Ni[te mâini puternice \i cuprinser` umerii
[i o atr`geau irezistibil spre trupul puternic.
— Nu, oh, nu! exclam` ea.
Gura cald` a lui Holt se lipi de a ei, \ntrerupându-i
protestele.
20 ESMERALDA LANE
Capitolul 2
Din instinct, Adena se \ncord` când gura lui Holt puse
st`pânire pe gura ei. |n]elese aproape imediat c` nu risca
nimic \n plus. El dorea doar s` sondeze pu]in dincolo de
suprafa]`... Ca un fruct pe care-l pip`i pentru a [ti dac` este
destul de copt.
|n timp ce s`rutarea lui devenea din ce \n ce mai
\ndr`znea]`, Holt \[i l`sa mâinile puternice s` alunece cu dex-
teritate pe umerii fragili pe care-i mângâia cu o pricepere care
o f`cea s` se gândeasc` la multe. Buzele lui umede le for]au
cu senzualitate pe ale ei s` se \ntredeschid`.
— Destinde-te, micu]a mea, \i [opti el f`r` s`-[i sl`beasc`
strânsoarea. O s` ne \n]elegem. Sunt o persoan` rezonabil`...
— Sunt sigur` de asta, [opti ea printre din]ii strân[i. Eu
n-am fost rezonabil` imaginându-mi c` trebuie s`-]i aduc
aceast` informa]ie.
— De ce e[ti atât de tulburat`? O s` pl`tesc...
— Dou` mii de dolari?
— Nu e destul? Având \n vedere \mprejur`rile, cred c` sunt generos.
— E[ti imposibil! {i d`-mi drumul! Nu mai avem nimic s`
ne spunem!
— Ba da. Pariez c` ai mai multe de oferit decât ni[te
informa]ii perimate. Exist` \n tine ceva care m` intrig`,
Adena West, [i vreau s` pl`tesc ca s`-mi satisfac curiozi-
tatea.
Ochii de culoare turcoaz, plini de resentimetne, \[i
cufundar` privirea \n ochii cenu[ii [i aten]i. Era imposibil de
discutat cu acest om. Era exact ca Jeff. Nu, mai r`u. Pentru
c` Jeff, cel pu]in, nu pretindea c` e om de lume sau c` are
stil. Dar Holt Sinclair era un \ncrezut care-[i \nchipuia c`
poate cump`ra cu banii lui infec]i tot ce dorea, tot ce
râvnea.
}uguindu-[i buzele ca un copil, Holt \ncerc` s` potoleasc`
mânia Adenei [i, luându-[i o mân` de pe um`rul ei, urm` cu
delicate]e, cu vârful degetului ar`t`tor, conturul gurii ei. Pe
urm` o oblig`, cu un gest plin de blânde]e \ns`, s` \ntre-
deschid` buzele.
Apoi o s`rut` cu atâta pasiune \ncât Adena se zb`tu s`
scape de mângâierea plin` de erotism a s`rut`rii lui.
— Las`-m`! D`-mi drumul!
El nu ]inu seama de protestele ei, \n timp ce limba nu
d`dea pace gurii ei vulnerabile. Mâinile Adenei se lipir` de
pieptul lui [i, cu unghiile \nfipte \n materialul c`m`[ii, \ncerc`
f`r` succes s`-l \mping`.
— Nu te mai opune, Adena. Destinde-te, repet` el cu o voce
\n`bu[it`. Descle[teaz`-]i buzele, vreau s` gust...
22 ESMERALDA LANE
— Mizerabilule, n-o s` ob]ii nimic de la mine! Nu vreau s`...
Dar \nainte s`-[i fi terminat fraza, el reu[ise s`-[i bage limba
printre din]ii ei, \n l`ca[ul c`ldu] al gurii. S`rutarea deveni
dintr-o dat` mai mult decât o simpl` mângâiere. Mult mai
mult.
Cu r`suflarea t`iat`, Adena fu luat` pe sus de un val de sen-
zualitate. Tulburat`, sim]i c`-i vine s` le[ine. |n loc s` \ncerce
s`-l \mping` cu amândou` mâinile, se ag`]` de el.
Convins` c` nu are alt` solu]ie decât s`-l lase s` joace
scena de dominare viril` pân` \n momentul când va avea
ocazia s` scape de el, Adena se c`zni s` r`mân` impasibil`,
plutind ca o epav` \n voia apelor dezl`n]uite ale mareei \n
cre[tere.
Dup` cum era u[or de prev`zut, imediat ce-[i d`du seama
c` ea nu se mai opune, Holt \[i modific` tactica. Nu abandon`
teritoriul cucerit, dar schimb` tehnica. Insistent`, blând`,
limba lui \ncepu s-o solicite pe cea a Adenei [i buzele lui
umede se lipir`, rug`toare parc`, de gura ei.
Când sim]i o mân` ferm` pe ceaf`, Adena se crisp` dar nu
\ncerc` s` se elibereze. S`rutul se prelungi. La sfâr[it, Holt
ridic` parc` regretând capul, dar evident satisf`cut. Ochii lui
\ntuneca]i \ntârziar` pe gura ei c`rnoas`, apoi pe ochii plini de
ciud`.
— Ceva \mi spune c` o s` facem treab` bun`, noi doi, zise
el cu o voce joas` [i grav`, l`sându-[i degetele s` se joace dis-
trat prin p`rul blond.
Adena nu catadicsi s`-i r`spund`. T`cea, preg`tindu-se s`
scape imediat ce se va ivi ocazia.
PRE}UL SUPUNERII 23
— Nu mai face mutri[oara asta \mbufnat`, draga mea. O s`
fii pl`tit` pentru osteneala ta.
— Ai terminat? replic` \n sfâr[it Adena cu o voce uimitor de
calm`. Pot s` plec?
El zâmbi ironic.
— Chiar vrei s` pleci?
— Exact.
— Dar mai avem atâtea s` ne spunem!
P`rea c` abia se st`pâne[te s` nu pufneasc` \n râs [i Adena
remarc` f`r` s` vrea c`ldura privirii lui \n care exista o
str`lucire pe care nu [i-o putea explica... ba da, tipul `sta o
dorea. {i pentru prima oar`, i se f`cu fric`. Era timpul s` pun`
o oarecare distan]` \ntre ea [i Holt Sinclair.
— Poate, [opti ea cu \ndr`zneal`, [tiind c` trebuie neap`rat
s` fac` o diversiune. {i dac` ai completa cecul `la...
El o aprob` imediat.
— Bine\n]eles.
Adena v`zu satisfac]ia \ntip`rindu-se pe chipul lui. I-ar fi
tras cu pl`cere o palm`.
— O s` fii mai lini[tit` constatând c` sunt un om de cuvânt.
Se \ntoarse cu spatele la ea [i se \ndrept` spre birou.
Adena fu consternat` s` vad` expresia cinic` din privirea lui. Doamne,
\[i spuse ea, chiar crede c` totul se poate cump`ra! De necrezut!
D`du din cap, uluit`, [i-[i lu` po[eta.
Ei bine, m`car \nv`]ase o lec]ie: tipii duri de genul lui Holt
Sinclair nu au nevoie de ajutorul oamenilor bine inten]iona]i.
|l privi traversând vestibulul [i, imediat ce disp`ru \n biroul
lui, ea se repezi spre u[a de la intrare [i o [terse engleze[te.
24 ESMERALDA LANE
Ajuns` afar`, Adena nu pierdu nici o clip`. |ntr-un timp
record, micul s`u Audi de culoare galben` urc` panta spre
podul Golden Gate. Slav` Domnului c` asemenea zile erau
destul de pu]ine \n via]a unui om!
Nu \ncepu s` se destind` decât când ajunse \n fa]a u[ii
apartamentului ei. Zgomotul f`cut de cheie \n broasc`
declan[` l`tr`turile vesele ale lui Max. Imediat ce se deschise
u[a, superbul schnautzer s`ri pe ea.
— Oh, Max, nici nu [tii cât este de pl`cut s` [tiu c`, \ntor-
cându-m` acas`, pot g`si o fiin]` civilizat` [i bine crescut`...
a[a ca tine! \i spuse ea râzând.
Mâna ei \l sc`rpina \n acest timp \ntre urechi [i Max \[i
ridic` botul must`cios, neascunzându-[i bucuria.
— A[teapt` pu]in, \i spuse ea, s`-]i povestesc prin câte am trecut ast`zi...
{i, cu un oftat de u[urare, Adena travers` micul vestibul
\mpodobit cu plante verzi [i intr` \n salon. Acolo, \n fa]a
ferestrei mari care d`dea spre strad`, era plasat` o canapea.
Un covor mare, portocaliu, acoperea parchetul, un fond lumi-
nos pentru un decor \n care predominau verdele [i albul.
Se trânti pe canapea, \[i scoase pantofii [i se lungi sco]ând un
geam`t de statisfac]ie. Se terminase. Pusese punct \ntregii afaceri.
— Sper c` n-o s` te formalizezi dac` o s` m`nânci câtva
timp o mâncare mai ieftin` din conserve, Max...
|[i evalua mintal situa]ia de [omer` [i starea financiar`. |i
mai r`mâneau destui bani ca s` supravie]uiasc` timp de dou`
luni f`r` s` fie for]at` s`-i dea lui Max crochetele alea uscate,
\ngrozitoare pe care nu le putea suferi. |n cel mai r`u caz, o s`
scoat` ceva bani de la banc`.
PRE}UL SUPUNERII 25
Haide, \[i spuse ea cu un antren cam for]at, doar n-o s`
dureze atât pân` s` g`sesc din nou de lucru. Un contabil
experimentat nu r`mâne a[a de mult pe drumuri. Arunc` o
privire spre Wall Street Journal dar se r`zgândi. O s` aib`
destul timp mâine s` consulte ofertele de serviciu. |n seara
asta avea nevoie de somn.
— O s` fii fericit s` afli, Max, c` n-o s`-l mai vezi niciodat`
pe Jeff Carrigan, rosti ea cu o voce obosit`.
Max \[i ciuli urechile [i-[i puse botul pe genunchii Adenei.
Ea \i zâmbi.
— {tiu c` nu-]i pl`cea. {i pe mine m-a dezam`git ast`zi.
Cât de mult o afecta pierderea lui Jeff? La drept vorbind,
ruptura lor nu-i zdrobise inima. Era deprimat` [i atâta tot.
Evident, farmecul [i dezinvoltura lui Jeff, f`r` a mai vorbi [i
despre punctele comune profesionale, \i pl`ceau. De câtva
timp, \ncepuse s` vad` \n acest b`rbat elegant cu care ie[ea
destul de des, un prieten destul de serios. Situa]ia lui profe-
sional` fiind foarte stabil`, Adena se putea gândi la un viitor
comun.
Reamintindu-[i de reac]ia lui Jeff când \i dezv`luise
descoperirea ei, \nchise ochii. El zâmbise, cu surâsul lui fer-
mec`tor, un pic cinic, [i \n ochii c`prui \i ap`ruse o scânteie
ironic`.
— Draga mea, tr`im \ntr-o lume a concuren]ei, \i explicase el
pe un ton calm [i plin de superioritate masculin`. Laboratoarele
Carrigan trebuie s` se serveasc` de oricine [i de orice.
— Dar nu e bine, Jeff! exclamase ea, perfect con[tient` de
naivitatea ei, dar incapabil` s` g`seasc` altceva. E un furt!
26 ESMERALDA LANE
— A[a sunt afacerile.
— Dar... tat`l t`u [tie de asta?
— El, eu [i \nc` dou` persoane [tim. Acum faci [i tu parte
din clubul nostru distins dar extrem de restrâns. Din fericire,
e[ti aproape un membru al familiei...
Râdea sincer.
Iar Adena, furioas`, declarase plin` de patim` c` refuza s`
fie amestecat` \n asemenea chestii murdare. A[ezat \n spatele
biroului s`u din nuc masiv, Jeff o l`sase „s`-[i ias` din pepeni“
dup` cum obi[nuia el s` se exprime. Apoi \i ceruse s` se
re\ntoarc` \n propriul ei birou [i s`-l lase pe el s` se ocupe de
aspectele ascunse ale afacerilor. Ea \l privise fix, convins` c` el
nu va pune cap`t pl`]ilor [i c`, totodat`, conta pe ea s`
\nchid` ochii.
Rece, cu hot`râre, Adena \i poruncise s` nu-i mai tele-
foneze niciodat`. Surpriza care se \ntip`rise pe frumosul chip
al lui Jeff constituise singura ei recompens`. Când ajunsese \n
biroul ei, \[i redactase demisia cu un calm aparent care o mai
uluia \nc`. {i plecase.
Evident, ar fi trebuit s` se opreasc` aici cu demersurile ei,
\[i spuse ea cu acea \n]elepciune care vine \ntotdeauna prea
târziu. De ce crezuse c` e obliga]ia ei s`-l avertizeze pe Holt
Sinclair? Ar fi trebuit s`-[i \nchipuie c` nu avea nevoie de ea...
Dar atunci ce semnifica]ie aveau banii pe care-i oferise?
— Ah! B`rba]ii... S` [tii c` nu spun asta [i la adresa ta, Max,
\i [opti ea schnautzer-ului.
Adena se ridic` nervoas`. Mâine va fi mai bine, \ncerc` ea
s` se \ncurajeze. S` \ncepem cu \nceputul, \[i spuse intrând \n
PRE}UL SUPUNERII 27
dormitorul al c`rui parchet era acoperit cu un covor alb, \n
care picioarele ei goale se \nfundau cu voluptate. Acum tre-
buia s` se culce.
*
A doua zi de diminea]`, \n timp ce-l plimba pe Max, Adena
cump`r` mai multe ziare. Se sim]ea \nviorat` [i plin` de
energie. Incredibil, \[i spuse ea, intrând \n buc`t`rie [i
alegând dintre diversele ceaiuri din dulap, incredibil cum
via]a cuiva se poate schimba de pe o zi pe alta!
Se fix` asupra unui ceai englezesc foarte tonic. Avea
nevoie de aceasta pentru a studia ofertele de serviciu... S`
cl`teasc` cu ap` fierbinte \ncânt`torul ceainic chinezesc, s`
m`soare o doz` bun` de ceai [i s` toarne deasupra ap` clo-
cotit`... Adena considera preg`tirea ceaiului o opera]iune
foarte serioas`.
Se preg`tea s` m`nânce un corn cald cu unt când sun`
telefonul. |ncruntându-se se aplec` peste mas` ca s` ridice
receptorul, ceea ce regret` imediat. Ar fi f`cut mai bine s`-l
scoat` din priz`. Era Jeff.
— Ce ]i s-a \ntâmplat, Adena? E aproape zece! Te-am c`utat
de dou` ori \n biroul t`u!
— N-ai primit demisia mea?
— Ba da, dar bine\n]eles c` am rupt-o [i am azvârlit-o la
co[. {tim prea bine amândoi c` ai scris-o la mânie. |]i jur c`
niciodat` nu te-a[ fi crezut capabil` de o asemenea izbucnire.
E[ti o contabil` atât de bine crescut`!
28 ESMERALDA LANE
Jeff glumea, dar Adenei nu i se p`rea deloc amuzant. |n
ajun descoperise despre sine o mul]ime de lucruri, printre
care \n special faptul c` avea caracter. {i o doz` mare de
naivitate. Dar f`cea progrese.
— |mi pare r`u c` te contrazic, Jeff, dar am cânt`rit fiecare
cuvânt al acestei demisii. Nu mai vreau s` lucrez pentru o
firm` care m` for]eaz` s` \nchid ochii asupra mitei [i pl`]ilor
ilegale care apar \n actele mele.
Max, alertat de vocea ei, ridic` imediat capul. Bunul [i b`trânul
Max. Singurul care era \ntotdeauna gata s-o apere, necondi]ionat.
— Adena, calmeaz`-te. E[ti obosit`. Ascult`-m`, scumpo,
ia-]i dou` zile libere. Nu, mai bine o s`pt`mân`. O s` aranjez
eu asta la serviciul personal. Pentru toat` lumea vei fi \n con-
cediu. Nu va trece mult [i te vei lini[ti, [i atunci o s`-]i po]i
relua lucrul f`r` ca nimeni s`-[i fi dat seama de nimic.
— La revedere, Jeff!
— Altceva, scumpo, ad`ug` el pref`cându-se c` n-a auzit,
am dou` bilete la un nou spectacol...
Vocea lui devenise profund`, afectuoas`. Relu`:
— Doar nu vrei s` le pierdem...
— Trece-le \n contul profit [i pierderi!
Adena trânti receptorul \n furc` [i form` imediat num`rul
de la serviciul personal al Laboratoarelor Carrigan. Jeff \i
rupsese demisia? Ei bine, o s` vad` el!
Peste zece minute, plecarea ei era oficial`. Secretara direc-
torului de personal, Carol Walters, nu p`ru s` se \ndoiasc` de
s`n`tatea mintal` a Adenei [i-i spuse c` demisia ei e acceptat`
\ncepând din acea clip`.
PRE}UL SUPUNERII 29
— O s` ne lipse[ti la to]i, Adena, ad`ug` b`trâna doamn`.
P`str`m leg`tura, da?
Nu [i dac` pot face altfel, \[i spuse cu triste]e Adena \n timp
ce \nchidea. Apoi se aplec` hot`rât` asupra paginilor cu oferte
de serviciu. Trebuia s` selec]ioneze câteva anun]uri intere-
sante [i s`-[i preg`teasc` cererile de candidatur`.
*
Scrisorile fur` redactate [i puse la po[t` abia peste dou`
zile [i, \n timpul acestor patruzeci [i opt de ore, Adena avu tot
timpul s` reflecteze la sugestia pe care i-o f`cuse Jeff. La urma
urmei de ce n-ar pleca \n vacan]` pentru câteva zile, \n
a[teptarea r`spunsurilor? La \ntoarcere, ar putea \ncepe s` dea
telefoane [i s` fac` demersurile respective. N-avea nici o
inten]ie s` urmeze cel`lalt sfat al lui Jeff: nu s-ar mai \ntoarce
nici \n ruptul capului la Laboratoarele Carrigan. Dar ideea
unei scurte vacan]e o \ncânta.
|[i prepar` cina pe care o aduse \n sufragerie ca s` poat` mânca
privind [tirile de la televizor. Era a treia sear` de când era [omer`.
— Ce p`rere ai, Max? spuse ea \n timpul unui spot publici-
tar. Am putea g`si un loc lini[tit [i pitoresc. Unul dintre pri-
etenii mei de la serviciu mi-a vorbit despre un han vechi [i
\ncânt`tor aflat \ntr-un or`[el situat pe drumul c`ut`torilor de
aur. }i-ar pl`cea a[a ceva?
Max, citadin \n sufletul lui, p`ru s` reflecteze cu seriozitate
la \ntrebarea ei. |nc` nu-i r`spunsese când se f`cu auzit` sone-
ria de la intrare.
30 ESMERALDA LANE
Oftând, Adena puse deoparte materialul pe care-l
broda. De[i n-avea nici un chef s` primeasc` vizite, tra-
vers` covorul portocaliu pe care balerinii ei nu f`ceau nici
un zgomot [i ap`s` indispus` pe butonul interfonului.
Decolteul tricoului verde, pe care-l alesese pu]in cam
mare, l`sa s` se vad` um`rul drept, dar Adena nu observ`.
|mbr`case tricoul `sta prea larg [i ni[te pantaloni albi
vechi, \n primul rând pentru confortul ei personal [i nu ca
s` plac` altora.
— Da?
— Adena? Sunt Holt Sinclair.
De parc` ar fi fost curentat`, Adena \[i trase degetul de pe
buton. Holt Sinclair! Ce c`uta la u[a ei? {i ea... ea de ce se
purta ca o idioat`?
Se scurse o clip`, apoi Adena restabili comunica]ia [i vocea
ajunse din nou la urechile ei, tulburat` parc`.
— E cineva la tine?
— Da, asta e, replic` Adena, f`cându-i câinelui cu
ochiul.
— Sper c` nu Jeff Carrigan? [opti Holt.
Adena tres`ri, \ntrebându-se de ce pomenise el de
Jeff.
— Nu, e Max, spuse ea. Bun` seara, domnule Sinclair.
— Max? Interesant, nu-]i pierzi deloc timpul, spuse el cu o
voce t`r`g`nat`.
— Poftim? rosti Adena \nfuriindu-se.
— Vreau s` zic c`, pentru o tân`r` care a rupt o leg`tur`
abia acum trei zile...
PRE}UL SUPUNERII 31
— De unde [tii asta? \l \ntrerupse furioas` Adena.
— Las`-m` s` intru [i o s`-]i spun. Am aflat \nc` multe alte
lucruri despre tine. Nu-]i face probleme, o s` fiu corect cu
Max... Am venit s`-mi cer scuze, Adena, relu` el cu o voce mai
insistent` [i mai blând`.
— Nu era necesar.
— Adena, te rog. M-am \n[elat. Cel mai mic lucru pe care-l
po]i face pentru mine este s` m` la[i s`-mi prezint scuzele. {i
pe urm`, e al naibii de frig afar` din cauza ce]ii, ad`ug` el cu
viclenie.
Adena sim]i c` o s` cedeze. Doamne! Vocea asta...
— Foarte bine, spuse ea f`r` o amabilitate excesiv`. Intr` o
clip`, dar d`-mi cuvântul c` o s` m` ascul]i când o s`-]i cer s` pleci.
— Bine, doamn`.
Falsa umilin]` con]inut` de r`spunsul lui Holt o f`cu pe
Adena s` surâd` f`r` voia ei. Dac` exista vreo fiin]` incapabil`
s` se umileasc`, aceasta era Holt Sinclair.
O clip` mai târziu, el \i trecea pragul. Silueta puternic`,
plin` de virilitate, se impunea \n ambian]a luminoas` [i culo-
rile deschise ale \nc`perii. Cea]a \i umezise p`rul [i p`rea s`
pluteasc` \nc` \n fundul ochilor lui cenu[ii. Purta o hain` din
antilop` maro, pantaloni negri [i un pulov`r de culoare... de
culoarea vântului turbat. V`zându-l, Adena se \ntreb` dac`
f`cuse bine c`-i d`duse drumul \n cas`.
Max se apropie imediat examinându-l, analizându-l,
cânt`rindu-l. St`tea \n fa]a str`inului, cu privirea fixat` asupra
lui [i, \nainte ca Adena s` fi aputut scoate vreo vorb`, Holt se
aplec` zâmbind [i mângâia capul gri al câinelui.
32 ESMERALDA LANE
— Salut, Max! zise el prietenos.
Adena ridic` ochii spre tavan. Minciuna ei fusese descope-
rit`...
— D`-mi haina, spuse ea politicoas`.
El o scoase cu o mi[care energic` din umeri.
— Bei o cea[c` de ceai?
— Dar e senza]ional aici! rosti Holt aruncând o privire
rapid` prin \nc`pere. Ceva \mi spune c` decoratorul t`u nu
are nimic \n comun cu cel care s-a ocupat de casa mea. L-ai
ales pe Max fiindc` blana lui se asorteaz` cu covorul?
— Nu! Am cump`rat covorul fiindc` se asorta cu blana lui
Max. Dar nu trebuie discutat despre asta, Holt, fiindc`, dac`
Max ar pricepe, s-ar sim]i vexat. {i toate astea fiindc` decora-
torul t`u exploateaz` genul „camer` goal`“ pentru a ob]ine
efecte de stil... Sunt sigur` de asta.
Cu umor, Holt schi]` un zâmbet.
— El afirm` c` e foarte masculin... La urma urmei, poate c`
decoratorii no[tri s-ar \n]elege. Dac` ar exista o camer` mai
feminin` [i \n casa mea...
— Stai jos, \i spuse ea repede ca s` schimbe subiectul. M`
duc s`-]i aduc o cea[c`.
|l privi instalându-se pe canapeaua alb`, exact \n locul
unde st`tuse ea \nainte; apoi aplecându-se s` \nchid` televi-
zorul ca [i cum ar fi fost la el acas`; pe urm` uitându-se la tava
cu cina ei.
— }i-e foame?
— Nu, sunt mort de foame! r`spunse el imediat. Ce ai
preg`tit!
PRE}UL SUPUNERII 33
— |n seara asta am avut poft` s` iau o cin` rece. Vezi vreun inconvenient?
Holt privea cu un aer gânditor micu]ul suport din argint cu
trei etaje, cu sortimentul lui rafinat de creve]i, castrave]i t`ia]i \n
rondele sub]iri [i sandvi[uri mititele cu diverse delicatese. O
ce[cu]` era a[ezat` lâng` ceainicul din por]elan chinezesc.
— Deloc, replic` le \ntinzând mâna spre un sandvi[.
Numai c` m` simt \n stare s` devorez singur totul \n dou`
minute!
— {i s` m` la[i f`r` cin`!
— E numai pentru tine?
— Nu a[teptam pe nimeni.
— Ar fi trebuit s` te anun]. Ai mai fi putut face câteva sand-
vi[uri cu castrave]i.
{i mai \nghi]i câ]iva creve]i.
Adena, f`când un efort vrednic de laud` pentru a-[i p`stra
sângele rece, se duse \n buc`t`rie, lu` o cea[c` [i o farfurioar`
[i puse câ]iva creve]i pe dou` felii de pâine de un format mai
convenabil poftei de mâncare a unui b`rbat. |i mai r`m`sese o
bucat` de tart` cump`rat` \n plus pentru desertul de mâine.
Cu atât mai r`u. O scoase din frigider.
Revenind \n salon, \l g`si pe Max lungit la picioarele lui
Holt Sinclair, acceptând cu polite]e un sandvi[ cu an[oa.
— Deci \ncerci s`-mi corupi câinele? rosti ea pe un ton mai
vesel decât ar fi dorit.
— Cum n-am avut nici o [ans` cu proprietara lui, m-am
gândit s` \ncerc cu el.
Adena se crisp`.
— Iart`-m`, [opti Holt. A fost o glum` de prost gust.
34 ESMERALDA LANE
— Nu, nu glumeai, replic` Adena care puse pe mas` supli-
mentul de cin`. Este exact ceea ce gândeai \n seara trecut`.
Turn` ceai \n can` cu o u[urin]` plin` de elegan]` [i lu` loc
\n fotoliul din fa]a canapelei. F`r` s-o scape din ochi, Holt
\ntinse mâna [i ridic` ]es`tura verde pe care Adena o l`sase pe
canapea când se ridicase s` r`spund` la u[`.
— Ce-i asta? o \ntreb` el.
Un col] al ]es`turii, \ntins pe un gherghef de tapiserie,
reprezenta un model cu siluete de p`s`ri stilizate a[ezate pe
crengile unui arbore.
Adena \ncepuse s` umple desenul cu puncte mici de
m`tase str`lucitoare.
— |ntr-o bun` zi va fi o fa]` de mas`, spuse ea bând o
\nghi]itur` de ceai.
— |ntr-o bun` zi?
— Da. Lucrez la ea de mai mult de un an, \i m`rturisi ea [i
n-o voi termina \n mod sigur nici anul viitor.
— Ei bine, morm`i Holt, iat` un mod de a-]i petrece timpul
care se potrive[te perfect cu aceast` \nc`pere, cu câinele [i cu
serviciul luxos de ceai...
— Holt!
— |n]eleg. A[tept s`-]i prezint scuzele anun]ate.
Oft` \n timp ce-[i lua cea[ca.
— De acord, \]i cer iertare! Dar cum a[ fi putut ghici c`
atunci, seara, nu venise[i cu gândul s` storci ni[te bani de la
mine? Sincer \]i spun, era ipoteza cea mai plauzibil`, având \n
vedere \mprejur`rile.
— Ai spus „era“?
PRE}UL SUPUNERII 35
— Adena, te rog. De unde a[ fi putut [ti c` tu tocmai \]i pier-
duse[i slujba [i un adorator \nainte s` vii la mine?
— {i cum se face c` ast`zi [tii?
— Am sunat la tine la birou. |n ciuda confuziei care pare s`
domneasc` acolo, demisia ta era foarte clar`. {i \n plus, am
ob]inut toate am`nuntele \n privin]a rupturii care tocmai
avusese loc.
— De la cine?
— De la fosta ta coleg` care le aflase de la secretara lui Jeff Carrigan.
Holt triumfa.
— Având \n vedere valul de informa]ii care circul` \ntre
Laboratoarele Carrigan [i Sin Tech, m` \ntreb de ce nu
fuzioneaz` cele dou` firme, spuse \n]epat` Adena.
Holt \i ignor` spusele [i, strângând din din]i, continu`.
— Adena, \n seara aceea am f`cut o mare gre[eal`. N-am
\n]eles cum st`teau de fapt lucrurile. Dar nu-mi puteam
\nchipui c` ai trecut printr-o asemenea \ncercare. Admir faptul
c` ai t`iat orice punte \ntre tine [i Carrigan \nainte de a veni la
mine acas`. Mai admit [i faptul c` te-am jignit oferindu-]i dou`
mii de dolari. La urma urmei, \]i pierduse[i slujba [i un b`rbat
care era \n stare s` se ocupe cum trebuie de tine...
— Holt, aceste pretinse scuze mi se par destul de ciudate,
spuse Adena, brusc \n gard`.
— |mi pare r`u. O s` fiu mai clar. Adena, am venit s`-]i
propun singurul lucru capabil s`-]i compenseze pierderea
pricinuit` de plecarea ta de la Laboratoarele Carrigan: o
situa]ie la Sin Tech [i un b`rbat care va [ti cum s` se ocupe de
tine: pe mine.
36 ESMERALDA LANE
Capitolul 3
Timp de un moment care p`rea c` nu se mai sfâr[e[te,
Adena \l privi pe b`rbatul a[ezat \n fa]a ei pe canapea, fasci-
nat` de privirea lui sigur` [i deta[at`. |l v`zu \nghi]ind \nc` un
sandvi[ [i luându-[i cea[ca de ceai. Abia atunci cl`tin`
ne\ncrez`toare din cap.
— Presupun c` vorbe[ti serios?
— Nu vorbesc niciodat` de poman`, replic` el calm.
— O s` ]in minte asta.
Dar z`ri sclipind \n ochii lui o scânteie ironic`. Nu vorbise
serios. Era de necrezut ce spusese.
— Generozitatea ta m` flateaz`, spuse ea, ]inându-[i cu
\nc`p`]ânare privirea fixat` spre con]inutul ce[tii.
— |mi pare cu adev`rat r`u c` n-am fost mai \n]eleg`tor \n
acea sear`. Dac` te-ai fi ar`tat mai explicit`...
— |mi asum \ntreaga vin`, spuse ea cu o voce indiferent`.
Dup` cum ai putut remarca, sunt novice \n materie.
Sim]i c`, de data asta, Holt se \ndoia de sinceritatea ei. |[i
ridic` ochii [i, \ntâlnindu-i privirea, \i zâmbi.
— Mai vrei o cea[c` de ceai?
— Da, mul]umesc, \i r`spunse el mecanic [i cele dou`
riduri de la col]urile gurii se adâncir` parc`.
— Este un Oolong provenind din Formosa, continu` Adena
pe un ton u[or. L-am cump`rat dintr-un mic magazin situat
lâng` Union Square, unde se g`se[te un sortiment extraordi-
nar de variat...
— Adena!
— {i patronul este atât de amabil... Bine\n]eles c` [i eu sunt
o client` bun` [i el m` trateaz` ca atare. Pl`tesc ceva mai
scump pentru...
— Adena!
— ...ceva mai scump pentru unele din amestecurile mele
preferate. Dar cred \n vechiul dicton c` nu ob]ii nimic f`r` s`
dai nimic. Tu nu?
Fu surprins` s`-l vad` \nro[indu-se, \n timp ce un ful-
ger amenin]`tor \i trecu prin priviri. Holt pricepuse
aluzia.
— Nu sunt de acord cu tine, spuse el cu o voce blând`.
|ncerci cumva s` m` faci s` pricep c` nu-]i ofer destul? Fii
rezonabil`, Adena! Abia ne cunoa[tem. {i remarc`, nu e
numai vina mea...
Reflect` o clip`, apoi ad`ug`:
— Dac` n-ai fi plecat ho]e[te \n seara aceea, am fi câ[tigat
timp [i am fi evitat multe ne\n]elegeri.
38 ESMERALDA LANE
— Iart`-m`. Eram prea obosit`.
— Adena! Termin` cu acest mic joc. Am venit la tine
ca s` l`murim lucrurile. Nu m` mai omor\ cu sarcas-
mele tale. }i-am mai spus c` \mi pare r`u. Acum de ce
râzi?
— De tine, bine\n]eles. De cine altcineva? |n seara aceea
nu eram capabil` s` apreciez umorul situa]iei, dar \n seara
asta sunt \ncântat` de ocazie. Câte femei ai cump`rat \n
ultimele [ase luni, Holt? Cinci, [ase? Trebuie s` m` incluzi
\n harem? Re]ine c` nu m` despart de Max. A[a c` pune la
socoteal` [i cheltuielile pe care le fac cu el. La care se
adaug` banii necesari pentru hrana [i \mbr`c`mintea mea.
Mi-e team` c` o s` te coste cam mult cooptarea mea \n
colec]ie...
— Oh, ce naiba! Eu am venit aici cu inten]ia sincer` de a-]i
oferi o slujb` [i...
— {i altceva, spuse ea cu o voce egal`.
— Ai ghicit, nu e totul.
— Atunci ce mai e?
El trase aer \n piept, \ncercând s` se st`pâneasc`.
— |mi pare r`u c` manierele mele ]i se par prea directe. Dar
realitatea este c` te doresc [i pot s` pl`tesc pre]ul.
Sinceritatea [i intensitatea tonului cu care rostise aceste
vorbe o descump`nir` pe Adena. Sim]i c` se \nro[e[te la rân-
dul ei.
— Cum po]i fi atât de sigur? spuse ea. N-am petrecut decât
o sear` \mpreun`.
PRE}UL SUPUNERII 39
— {i mi-a fost de ajuns, r`spunse el cu surâsul pe buze.
|n ochii lui, Adena citi amintirea s`rutului lor [i sim]i o
c`ldur` nea[teptat` r`spândindu-i-se prin corp. |[i a[ez`
cea[ca pe farfurioar` cu un zgomot u[or.
— De unde ]i-a venit ideea c` dragostea are un pre]?
— Totul are un pre], Adena. Dar, \n cazul nostru, nu
dragostea o cump`r.
— Atunci ce cau]i, de fapt? \ntreb` ea \nfuriindu-se brusc. O nou`
menajer`? Un al patrulea partener la bridge? Un contabil personal?
— A[ fi foarte fericit s`-]i ar`t rolul pe care am inten]ia s`-l joci
\n via]a mea, spuse el cu o voce calm`, acentuând unele cuvinte.
|ncepuse s` se simt` provocat? Avea dreptate, \[i spuse ea,
dar o meritase din plin.
— |]i mul]umesc mult, Holt, dar r`spunsul este nu. Caut o
slujb`, e adev`rat, dar nu am inten]ia s`-]i accept oferta. M`
tem s` nu ne lege prea mult unul de cel`lalt.
— Te-ai \nfuriat.
— E[ti perspicace.
— {i asta fiindc` m-am purtat cinstit?
Adena avu sentimentul c`-l decep]ionase.
— Felul t`u de a ac]iona e lipsit de subtilitate, ba chiar
vulgar. {i tot ce mi-ai spus nu prezint` interes pentru mine.
— Lipsit de subtilitate, de acord. Dar lipsit de interes?
R`mâne de v`zut. Vulgar? Absurd. Cuno[ti ceva mai romantic
decât \ntâlnirea a dou` fiin]e care se simt imediat atrase una
de cealalt`?
Adena zâmbi.
40 ESMERALDA LANE
— A[a s-a \ntâmplat? O dragoste fulger`toare?
— Atrac]ie de la prima vedere. {i nu e corect s` joci rolul
eroinei ofensate, s` \ncerci s` m` faci s` cred c` tu n-ai sim]it
nimic. Dac` nu, n-ai fi r`mas s` cinezi cu mine [i nu te-ai fi
topit \n bra]ele mele când te-am s`rutat.
— S` m` topesc \n bra]ele tale?! exclam` Adena, atins` de
str`lucirea metalic` a privirii lui. }i-ai pierdut capul? Pur [i
simplu te-ai dat la mine! A[a c` nu mi-a r`mas de f`cut decât
un singur lucru: s` suport [i s` a[tept.
Timp de o clip`, Adena se gândi c` a mers prea departe.
Privirea lui intens` \i transmitea un mesaj arz`tor. Dar Holt
surâse imediat [i \ntinse mâna spre un alt sandvi[.
— Presupun c` acum e momentul când ar trebui s` te iau
\n bra]e, s` te trântesc pe divan [i s` te mângâi cu pasiune
pân` când ai fi incapabil` s`-mi mai refuzi ceva. De fapt, ar tre-
bui s` te s`rut ca s` te fac s`-]i pierzi capul [i s` te predai \n
mâinile du[manului, adic` ale mele.
— Holt!
Instinctiv, Adena se prinse de bra]ele fotoliului ei. Se sim]ea
incredibil de vulnerabil`. Totu[i Holt nu mi[case un deget.
— Ce s-a \ntâmplat? Ideea mea nu ]i se pare destul de
romantic`, sau nu e pe gustul t`u? |n orice caz, nu po]i spune
c` e lipsit` de interes...
Ochii de culoare turcoaz ai Adenei se \ngustar`, b`nuitori.
— |]i ba]i joc de mine.
— Pu]in.
Holt surâse [i b`u o \nghi]itur` de ceai.
PRE}UL SUPUNERII 41
— Probabil c` n-a fost prea pl`cut pentru tine s` auzi c` a
trebuit s`-]i suport s`rutul, relu` Adena cu o fals` c`in]`.
— Foarte nepl`cut chiar. Dar, din fericire pentru mine, [tiu
s` iau partea bun` a lucrurilor.
— Bine de tine! Dar \n acest caz la care parte bun` a
lucrurilor te gânde[ti? Mie mi se pare c`, chiar dac` este
nepl`cut, trebuie s` accep]i faptele.
— De acord. {i cunoscând faptele, sunt hot`rât s` m` ab]in
de la orice manevr` de apropiere rapid` [i lipsit` de subtili-
tate. Cel pu]in un timp.
— M` cople[e[ti cu generozitatea ta. {i la ce fapte te referi?
— Ei bine... De exemplu, nu te-ai ref`cut \nc` dup` ruptura
cu Jeff. Nu te po]i l`sa dus` de valul pl`cerii, fiindc` te-ai dis-
pre]ui singur` dac` ai ceda unui alt b`rbat atât de repede
dup` ce i-ai dat papucii lui Carrigan... Apropo, cum a primit
vestea?
Strângând din din]i, Adena \l privea fix. Niciodat` nu l-ar fi
crezut pe Holt capabil de o asemenea perspicacitate. Pusese
degetul pe un adev`r enervant [i avea dreptate. Nu refuzase
invita]ia lui la cin`. De acord. Dar asta n-o agasa atât de mult
ca amintirea faptului la care f`cea el aluzie: pl`cerea pe care o
sim]ise \n bra]ele lui. {i asta, abia la câteva ore dup` ce-l
p`r`sise pe Jeff!
R`spunse la \ntrebarea lui pe cât de calm putea:
— Nu [tiu dac` m-a crezut.
— Dar dac` vine din nou, nu crezi c` ar trebui s` fii mai
explicit`?
42 ESMERALDA LANE
|n vocea lui grav` r`suna o provocare, slab` dar limpede.
De[i Max nu catadicsi s` deschid` ochii, urechile lui se
mi[car`. Totu[i, câinele r`mase la picioarele lui Holt, mo]`ind.
— Nu cred c` povestea asta te prive[te, spuse Adena.
Holt \[i ]uguie buzele ca un pu[ti.
— Vreau s` fiu sigur c` nu te mai gânde[ti la el.
— De ce nu revii peste [ase luni ca s` vezi dac` am reu[it
s`-l p`r`sesc singur`, a[a cum ar trebui?
— Sunt eu r`bd`tor, dar nici chiar a[a. Mai pot primi pu]in
ceai?
— Serve[te-te, spuse ea agasat`.
— Dar \mi place s` te privesc pe tine servindu-l, e atât de
agreabil...
— Pentru c`, f`r` \ndoial`, ai sentimentul c` m` vezi la
locul potrivit? replic` ea cu vioiciune.
Se ridic` totu[i [i lu` ceainicul.
— Nu, spuse Holt zâmbind. Este atât de... rafinat... de
feminin. Adena, d`-mi o [ans`. N-o s` te bruschez, \]i promit.
Adena \l privi printre gene. I se p`rea c` descoper` \n
discu]ia lor o tonalitate nou`, mai grav`.
— Nu m` simt \n stare s` discut afaceri \n momentul `sta.
{i nu cred c` sunt o afacere profitabil` pentru tine...
Privirile lor se \nfruntar`, se cânt`rir`.
— Vorbim mai târziu despre asta, spuse \n cele din urm`
Holt. S` schimb`m subiectul.
— |nainte s`-l asmut pe Max \mpotriva ta, fiindc` m` sco]i
din fire? replic` ea glumind.
PRE}UL SUPUNERII 43
El se aplec`, \l trase de ureche pe schnautzer [i zâmbi când
câinele \[i frec` botul de picioarele lui.
— Nu. |nainte s` te sim]i \ncol]it` [i s` spui lucruri pe care
le-ai regreta mai apoi.
— Holt! Totul este ridicol. Nu sunt o cutie de bomboane
dintr-o vitrin`.
— Asta am aflat-o deja, nu exist` nici o firimitur` de zah`r
\n tine. Dac` am schimba totu[i subiectul?
— Nu cred c` avem multe subiecte de conversa]ie.
— De ce nu despre gusturile tale \n materie de pictur`?
— Cum?
Uimit`, ea \i urm`ri privirea care se fixase pe reproducerea
unui tablou impresionist ag`]at pe peretele din spatele ei.
— }i se potrive[te. La fel [i acestei \nc`peri. Luminozitate [i
culoare, cu un fel de blânde]e...
Din nou privirea lui examin` mobilierul elegant [i culorile proaspete.
— M` \ntreb dac` \]i dai seama cât de atr`g`tor este acest
decor pentru cineva ca mine.
— Nu l-am conceput gândindu-m` la gusturile tale, replic`
ea \ncruntat`.
Totu[i, complimentul nea[teptat o m`gulise.
— {tiu, dar rezultatul este acela[i, nu? |n momentul \n care
am intrat, m-am sim]it ca la mine acas`. Ca [i cum aceast`
locuin]` m` a[tepta.
— Dac` nu ai tr`i \n mijlocul unui mobilier tipic masculin,
format numai din unghiuri [i strict utilitar, ai fi f`r` \ndoial`
mai pu]in sensibil la o pat` de culoare, \i spuse Adena.
44 ESMERALDA LANE
— A[a ai v`zut tu casa mea? Numai unghiuri [i tipic mas-
culin`? Pasionant!
— {tiu c` o s`-mi regret \ntrebarea, dar spune-mi, totu[i, ce
]i se pare pasionant?
— Sunt \ncântat c` reac]ionezi cu promptitudine la ce m`
\nconjoar`. E un \nceput bun. Pot s` te ajut s` strângi masa?
Era deja \n picioare, cu tava \n mâini. Resemnat`, Adena \l
urm`, ducând ce[tile [i farfurioarele.
— Holt, ar cam fi timpul s` pleci, spuse ea cu autoritate,
destul de pu]in convins` c` i se va da ascultare. Mi-ai vorbit.
}i-am r`spuns. Nu-mi face greut`]i.
— Pune-le acolo. D`-mi buretele. O s` le sp`l eu. Pariez c`
nu pui ce[tile din por]elan chinezesc \n ma[ina de sp`lat vase?
— Nu. Dar nu-]i mai da atâta osteneal`. O s` m` ocup eu de
ele dup` plecarea ta.
— Nici gând. }in s` te impresionez cu calit`]ile mele
domestice, spuse el abia str`pânindu-[i râsul.
G`si singur detergentul [i d`du drumul la apa cald` s`
umple chiuveta, ca [i cum obi[nuia s` fac` asta zilnic.
— Menajera ta trebuie s` fie \ncântat` c` lucreaz` pentru
tine, remarc` Adena care renun]ase s` \ncerce s`-l dea la o
parte din fa]a chiuvetei.
— O s-o \ntreb.
Holt b`g` o cea[c` \n apa plin` de spum` [i o frec` grijuliu.
— Nu te-am \ntrebat \nc`, Adena, cum de ai descoperit c`
Laboratoarele Carrigan dau mit`? Poveste[te-mi. Sunt foarte
interesat de contabiltiate.
PRE}UL SUPUNERII 45
Tân`ra privea cu ne\ncredere cum manevreaz` serviciul ei
cel mai fin, dar ced` repede farmecului lui. De altfel, aceast`
\ntrebare privitoare la munca ei i se p`rea inofensiv`.
Nu-[i terminase \nc` explica]iile privind verific`rile [i
bilan]urile, când el \[i sfâr[i treaba [i o duse \n salon unde
lu` carafa de sherry de pe masa din lemn de cire[. Holt se
purta de parc` era la el acas`, \[i spuse Adena. Dar
accept` paharul pe care i-l oferea acesta [i-[i continu`
explica]iile.
— Foarte interesant, spuse el. Nimic mai seduc`tor la o
femeie decât asocierea \ntre blânde]e, feminitate [i
inteligen]`. Este irezistibil`.
— Nu v`d de unde ]i-a venit ideea c` sunt blând`.
— Mi-a venit chiar \n momentul \n care am intrat \n biroul
meu de acas` [i te-am g`sit acolo, cu o privire nelini[tit` \n
ace[ti minuna]i ochi turcoaz.
Holt se a[ez` \n fa]a ei.
— {i mi-am spus atunci c`, dac` ai ceva de vânzare, ]i-ai
g`sit cump`r`torul.
Adena cl`tin` din cap.
— |ntotdeauna prive[ti lumea din punctul de vedere al
tranzac]iilor comerciale?
— Sunt un tip practic, replic` el ridicând din umeri.
— {i de unde ai dobândit acest sim] excep]ional al aface-
rilor?
F`r` voia ei, Adena era curioas` s` afle cât mai multe
despre el. Cum de putuse deveni un om atât de mercantil?
46 ESMERALDA LANE
— De pe la diverse [coli, r`spunse el \ncet.
Privirea i se voal` brusc, ca [i cum \ntoarcerea \n trecut \l
indispunea \ntr-un anumit fel.
— Poveste[te-mi, \l rug` ea cu blânde]e, spunându-[i c`
gre[ea insistând, dar neputând s` fac` altfel.
Holt b`u din sherry cu \nghi]ituri mici, apoi o privi.
— S-ar putea spune c` mi-am f`cut ucenicia \n or`[elul \n
care am crescut. Pentru a sc`pa de acolo trebuia ori s` \nve]i,
ori s` intri \n armat`. Am ales armata fiindc`, la prima vedere,
pre]ul p`rea mai pu]in greu de pl`tit. Acum e evident c` m`
\n[elam. Bine\n]eles c` armata m-a scos din acel or`[el uitat
de lume [i m-a trimis chiar \n Asia de Sud-Est unde am \nv`]at
c` totul se poate vinde sau cump`ra, inclusiv vie]ile omene[ti.
Am supravie]uit mintal [i fizic. Fapt pe care-l po]i considera [i
ca pe un fel de victorie...
— Te rog s` continui.
— Când am revenit, mi-am f`cut studiile, lucru pe care ar fi
trebuit s` am \n]elepciunea s`-l fac de la \nceput. Am realizat
totodat` [i o alt` tranzac]ie comercial`: mi-am achizi]ionat o
so]ie.
— O so]ie!
Holt d`du din cap, pe chip \ntip`rindu-i-se o expresie de
am`r`ciune.
— Dar pe vremea aceea nu [tiam c` o so]ie reprezint` o
achizi]ie cu credit nelimitat. C`, indiferent cum merg aface-
rile, bine sau prost, so]ul trebuie s` continue s` pl`teasc`
poli]ele. |n timpul unei crize a industriei aeronautice, pen-
PRE}UL SUPUNERII 47
tru care lucram \n acel moment, ea a g`sit pe altcineva s`-i
asigure ni[te pl`]i mult mai generoase decât cele f`cute de
mine.
— Te-a p`r`sit?
— F`r` s` ezite vreo clip`, spuse Holt cu un rânjet care o
f`cu s` tresar` pe Adena. {i nu pot s` zic c` am blamat-o. Mi-a
prins chiar bine. |n timpul \ndelungatei perioade de [omaj pe
care am str`b`tut-o, am reflectat [i m-am hot`rât s` nu m` mai
dau niciodat` pe mâna unei firme str`ine. Nu-mi puteam
asigura independen]a economic` [i controlul vie]ii mele per-
sonale lucrând pentru altcineva. A[a c` am \nceput s` lucrez
pe cont propriu.
— Deci asta e toat` povestea vie]ii tale! spuse Adena
surâzându-i cald. Dar acum ai posibilitatea s`-]i oferi tot ceea
ce-]i dore[ti!
— Aproape!
— Sunt convins` c` te consideri o persoan` practic`, nici
prin gând nu-]i trece c` e[ti mai degrab` cinic!
— A[a crezi tu, c` sunt cinic?
P`rea uimit, impresionat de verdictul ei.
— Categoric!
— Pentru c` tu vezi existen]a printr-o cea]` romantic`. La
fel ca pânza asta impresionist` ag`]at` de peretele t`u. Preferi
lumina [i culorile vesele.
— Posibil, replic` ea lini[tit`.
Exista un oarecare adev`r \n vorbele lui Holt. Experien]a ei
cu Jeff Carrigan \i dovedise din plin asta.
48 ESMERALDA LANE
— Adena, spuse Holt cu o voce pu]in r`gu[it`, posibilit`]ile
mele \mi permit s`-]i \ntre]in iluziile. Spune-mi ce dore[ti [i o
s`-]i dau.
— Crezi c` e atât de simplu?
— |ncearc`. Cere-mi ceva [i eu o s`-]i spun dac` \]i pot
oferi.
— Bine. Ce-ai zice atunci de pu]in` integritate profesional`?
Ce-ai zice dac` ]i-ai face afacerile f`r` ajutorul spionajului
industrial [i al mitei?
Holt zâmbi mali]ios [i se a[ez` mai confortabil \ntre per-
nele albe ale canapelei. Printre pleoapele pe jum`tate \nchise,
ochii lui de un cenu[iu ca o]elul str`luceau.
— N-am dat niciodat` mit`, nici n-am deturnat bani dintr-un
cont \n altul, spuse el calm.
— Nu te cred! exclam` Adena. N-ai fost surprins auzind c`
un salariat de-al t`u prime[te bani. Ai reac]ionat ca [i cum era
un procedeu obi[nuit!
— Nu-i adev`rat, nu e ceva neobi[nuit, dar asta nu
\nseamn` c` eu recurg la el! Evident, partea realist` a carac-
terului meu se acomodeaz` la circumstan]e când acestea se
produc.
— {i n-ai ezitat deloc s`-mi oferi bani! spuse ea cu seme]ie.
— Era cu totul altceva.
— De ce?
— Fiindc` aveam inten]ia s` te cump`r pe tine, [i nu infor-
ma]ia ta. Am c`utat mijlocul cel mai rapid [i cel mai simplu
pentru a te re]ine. Cum presupusesem la \nceput c` venise[i
PRE}UL SUPUNERII 49
s`-mi vinzi informa]ia respectiv`, mi s-a p`rut logic s` gândesc
c` acesta era mijlocul potrivit s` te re]in. N-am avut niciodat`
inten]ia s` cump`r de la tine secretele Laboratoarelor
Carrigan!
— {i \]i \nchipui c` o s` cred asta!
— Simplul fapt c` eu continuu s` \ncerc s` te conving,
atunci când nu mai ai nici o surs` de informa]ii fiindc` ]i-ai
pierdut slujba, ar trebui s` te pun` pe gânduri. |n plus, dac`
a[ fi vrut s`-mi procur secrete industriale de valoare de la
Carrigan, m-a[ fi adresat cuiva mai bine plasat decât tine. Bun.
Iat` una din \ndoielile tale eliminate. Sunt o persoan` onest`
din punct de vedere profesional. Ce mai ai pe list`?
— N-am nici o list` [i nici nu-mi bifez exigen]ele \n privin]a
unei cuno[tin]e, replic` Adena distant`. Dar mi se pare c` tu
ai un r`spuns preg`tit la toate.
— O ipotez` destul de probabil`.
— Cât cinism! exclam` ea exasperat`.
Urm` o scurt` t`cere, apoi Holt \i suger` cu foarte mult
calm:
— Atunci schimb`-m`!
— }i-ai pierdut capul?
— Nu. Dar m` str`duiesc s` fiu receptiv la orice. Privesc
via]a dintr-un punct de vedere exclusiv material dar a[ dori s`
\ncerci s` m` schimbi.
— Vrei s` m` manipulezi! rosti ea cu o voce sugrumat`.
— Tu e[ti cinic` de data asta, replic` el cu vocea lui
t`r`g`nat`.
50 ESMERALDA LANE
— Exist` o mare diferen]` \ntre cinism [i pruden]`.
El se aplec`, ]inându-[i cotul sprijinit pe genunchi [i b`rbia
proptit` \n palm`. Ochii lui cenu[ii o studiau pe Adena,
\nc`rca]i cu un mesaj t`cut [i insistent pe care ea nu se putea
preface acum c`-l ignor`.
— Cineaz` cu mine mâine sear`, Adena. |]i promit c` n-o s`
te sup`r nici \n timpul mesei nici dup`. Poate c` sunt cinic,
dar [tiu s` m` port ca un gentleman când este cazul.
— {i crezi c` mâine va fi cazul?
— Fiindc` ]ii la iluziile tale romantice, le adopt [i vreau s`-]i
\mplinesc unele dintre ele.
— Crezi c` acesta e pre]ul meu?
— Cred \n primul rând c` nu po]i rezista pl`cerii de a ceda
din când \n când \n fa]a rug`min]ilor mele. |]i ofer o sear`, f`r`
nici o obliga]ie din partea nici unuia dintre noi. Doar o sear`
pl`cut` \n doi. Ce p`rere ai?
Adena \[i mu[c` buzele, stupefiat` c` se simte tentat` s`
accepte invita]ia lui. |nainte s`-[i fi putut reveni [i refuza, Holt
\ntinse mâna [i o cuprinse pe a ei.
— Te rog, Adena, [opti el cu o voce profund` [i
emo]ionat`, \]i dau cuvântul meu. F`r` nici un angajament.
Acord`-mi aceast` \ntâlnire.
Holt se ridic` [i Adena \i urm` imediat exemplul.
— {i pe urm`? [opti ea.
—Pe urm`? O s` te conduc pân` \n fa]a u[ii tale, dac` asta dore[ti.
Adena \i sim]ea c`ldura prin pulov`r. El o ]inea de mân`,
ferm dar f`r` brutalitate, [i nu-i impuse \n nici un fel s`rutul
PRE}UL SUPUNERII 51
pe care-l depuse pe buzele ei. Tân`ra consim]ise, pur [i sim-
plu. Apoi el se \ndep`rt` pu]in. Cu ochii pleca]i, Adena era
perfect con[tient` c` a[tepta mai mult. O \ntâlnire de o sear`...
Nu risca nimic, fiindc` Holt \[i d`duse cuvântul.
— Nu-]i fie team`, Adena. Da, te doresc, dar vreau s` pro-
cedez ca un gentleman. Nu sunt un pu[ti de dou`zeci de ani
care are un singur lucru \n minte...
— Adev`rat? spuse ea, sim]ind c` i se taie r`suflarea.
Focul care ardea \n el o tulbura atât de mult pe Adena \ncât
sim]ea c` \ncepe s` nu mai judece limpede. |i sim]ea \ntreaga
vigoare fizic`, protectoare, lini[titoare... poate periculoas`. {i
[tia c` se afl` sub influen]a subtil` a unei voin]e de fier care o
domina [i o atr`gea \n acela[i timp.
— Nu, relu` el pu]in amuzat. Am treizeci [i opt de ani [i
sunt capabil s` apreciez mai mult decât o fa]et` a personalit`]ii
oamenilor pe care \i frecventez. Risc`, draga mea, fiindc` te
pot face s`-l ui]i pe Carrigan. |nc` o dat` \]i spun c` m` pot
comporta ca un gentleman.
— {i dac` nu ob]ii \n cele din urm` ceea ce cau]i?
— |mi asum riscul.
— Pentru c` nu te a[tep]i s` dai gre[, puse ea punctul pe i
\n locul lui.
— |mi asum riscul, repet` el pe un ton hot`rât. O sear`
petrecut` \n compania ta merit` aceast` osteneal`.
|n ciuda eforturilor ei de a rezista acestei lingu[iri evidente,
Adena sim]i c` cedeaz`. Cerul s` m` ajute! \[i spuse ea, chiar
c` am chef s` ies cu el!
52 ESMERALDA LANE
— Ei bine, de acord, Holt, spuse ea cu \ncetineala prudent`
a unei persoane care vrea s` se scalde [i bag` cu pruden]`
piciorul \n apa de la mal, \ntr-un loc necunoscut.
— Mul]umesc, [opti el cu un suspin care lu` sfâr[it pe
buzele Adenei.
De data asta s`rutarea lor nu se mai limit` la o simpl` atin-
gere a buzelor. Dar nu avu \n ea nimic violent. Cu blânde]e,
cu insisten]`, Holt spori for]a curentului care trecea \ntre ei,
pân` când trupul Adenei \ncepu s` se destind` \n bra]ele lui.
Era atât de puternic, atât de cald. {i era atât de tentant s` se
lase \n voia bra]elor lui, unde se sim]ea la ad`post.
|n]elese brusc c` se aventurase prea departe de mal când
gura lui Holt o p`r`si pe a ei pentru a se \nfunda \n p`rul ei
m`t`sos. |n acela[i timp, mâna lui alunec` pe sub tricoul
verde, urcând \ncet de-a lungul spatelui. Apoi \i acoperi cu o
ploaie de s`rut`ri gâtul [i um`rul dezgolit. Adena tremura [i
[tia c` el e con[tient de tulburarea ei.
Adena se trase cu un pas \napoi. Imediat el \i d`du drumul
f`r` s` insiste [i bra]ele \i c`zur` pe lâng` corp.
— O s` trec s` te iau la ora [apte, spuse el ducându-se s`-[i ia haina.
Adena v`zu str`lucind o lumini]` de satisfac]ie \n ochii lui
\n timp ce ad`uga:
— {i dac` te mai cuprinde teama, spune-]i c` e vorba doar
de o sear` petrecut` \n ora[. E cel mai mic lucru pe care-l pot
face pentru tine, fiindc` nu vrei s`-mi accep]i oferta de serviciu!
Plecase. |n fa]a u[ii \nchise, Max d`dea din coad` [i Adena
se mira de vidul care se instalase brusc \n elegantul ei salon.
PRE}UL SUPUNERII 53
Capitolul 4
A doua zi, Holt veni s-o ia la ora stabilit`. U[a se trânti \n
nasul nefericitului Max [i Holt o conduse pe Adena spre
ma[ina lui. Rochia de m`tase neagr` pe care Adena o alesese
cu o grij` neobi[nuit` se asorta perfect cu superbul Ferrari gri
metalizat. Rochia era foarte decoltat`, avea mânecile lungi [i
talia era marcat` de un cordon auriu.
Cu ochii str`lucitori, Holt o admira f`r` s`-[i ascund`
pl`cerea.
— Este absolut \ncânt`toare, [opti el luând-o de bra].
Mâneca costumului de culoare \nchis` cu dunguli]e fine
atinse um`rul Adenei [i familiaritatea acestui gest p`ru s`-i
plac`.
— |ncerc \ntotdeauna s` fac impresie bun` prima oar`!
spuse ea.
Dorin]a care se putea citi \n ochii cenu[ii, propria ei pl`cere
de a se sim]i admirat` constituiau tot atâtea pericole pe care ea
\ncerca s` le treac` cu vederea, folosind un ton dezinvolt.
P`rul des al lui Holt era piept`nat cu grij` [i ea sim]i brusc
dorin]a s`-l ciufuleasc` pu]in cu vârful degetelor.
— Mul]umesc, replic` el cu sobrietate.
— Pentru c` ]i-am f`cut o impresie bun`?
— Pentru c` ai considerat aceast` sear` drept primul ran-
devu.
Se a[ez` pe scaunul [oferului [i-i arunc` o privire
p`trunz`toare.
— S` [tii c` ]i-am spus adev`rul. O s` facem numai cum vrei
tu.
— {i o s`-mi dai ceea ce doresc? O s` te compor]i ca un gen-
tleman, ca s` m` po]i cump`ra mai u[or?
Un surâs ap`ru pentru o clip` pe buzele lui Holt, \n timp
ce \ntorcea cheia \n contact.
— Pot s-o fac. Cel pu]in pentru un timp.
Puternicul Ferrari travers` podul Golden Gate cu o vitez`
moderat` [i o lu` \n direc]ia nord. Pu]in dup` aceea, Holt se
angaj` pe artera Alexander [i \ncepu coborârea spre Bridgeway
care este, pe malul oceanului, principala arter` din Sausalito.
De-a lungul drumului, vizavi de ocean, se succedau \ntr-un [ir
ne\ntrerupt magazine de lux [i restaurante elegante.
Adena nu fu deloc surprins` s`-l vad` pe Holt alegându-l
pe unul dintre cele mai bune.
Pe o mas` \mpodobit` cu lumân`ri ap`ru imediat un
cocteil de creve]i, cu un fir de busuioc.
— {i tu [tii s` faci impresie bun`, spuse Adena. Totu[i, de
obicei, nu permit cavalerilor mei s` comande meniul \n locul
meu.
PRE}UL SUPUNERII 55
— Ei bine, mi-ar face pl`cere, r`spunse el politicos, dac` de
data asta te-ai l`sa pe mâna mea. Data viitoare \]i voi l`sa
libertatea de alegere. |]i promit.
— {i o s`-mi permi]i s` fac asta, chiar dac` gusturile mele
difer` de ale tale?
— Dup` câte v`d, m` consideri o persoan` autoritar`,
spuse el râzând pe \nfundate.
— Exact. Pare s`-]i plac` foarte mult s` comanzi [i ai nevoie
de cineva care s` te re]in` pu]in, fiindc` altfel o s`-]i iei nasul
la purtare.
El surâse amuzat, luând \n mân` paharul cu un vin de
Vouvray. Peste albea]a sclipitoare a fe]ei de mas` [i a str`lucirii
tacâmurilor de argint, ochii cenu[ii \ntâlnir` ochii turcoaz [i le
captar` privirea.
— |mi place s` cred c` sunt adaptabil, spuse el cu
modestie.
— Toat` lumea crede asta. Dar \n general, lucurile nu stau
chiar a[a. De altfel, oamenii care sunt obi[nui]i s` procedeze
numai dup` capul lor sunt cei mai pu]in adaptabili dintre to]i,
fiindc` sunt lipsi]i de experimente!
— Trebuie s` m` simt vizat? [opti el.
— Ia-o drept un avertisment.
Holt \[i plec` privirea spre vinul de culoare deschis` [i o
\ntreb` cu blânde]e:
— }i-e fric` de mine?
— Oh, deloc. Dac` mi-ar fi fost fric` de tine, nu ]i-a[ fi
acceptat invita]ia.
Oare `sta era adev`rul? Adena se cam l`udase.
56 ESMERALDA LANE
— Pari totu[i decis` s` p`strezi distan]ele \n seara asta.
— Da, spuse Adena, surprins` c` se simte atât de sigur` pe
ea.
Asta era de-a dreptul o \ndr`zneal` din partea ei. Poate, dar
\n fond ce importan]` avea?
— De[i ]i-am dat deja cuvântul meu? spuse el pe un
ton oarecum ironic. O s` sfâr[esc prin a m` \ntreba dac`
\ntr-adev`r de mine te temi, sau mai degrab` de tine
\ns`]i...
— Doar nu insinuezi c` sunt victima unei dorin]e
irezistibile?
— Ce ipotez` pl`cut`...
Adena izbucni \n râs. Surescitarea f`cea s`-i curg` sângele
mai repede prin corp, s`-i str`luceasc` ochii. Se sim]ea pu]in
ame]it`, de[i nu b`use nici un pahar de vin.
— |]i petreci tot timpul liber \ncercând s` suce[ti min]ile
femeilor?
— Nu, r`spunse el pe un ton, de data asta, serios. M` crezi
sau nu, am alte scopuri \n via]`.
— De exemplu?
— Nu are mare importan]`.
— Te ascult.
— Ei bine, \mi place s` m` duc s` pescuiesc \n mun]i, dac`
am timp.
— Un mijloc tipic masculin de a-]i pierde timpul.
— {i câteodat` pictez.
— Pictezi? repet` Adena luat` prin surprindere. Ce gen de
pictur`?
PRE}UL SUPUNERII 57
— Acuarel`.
— Acuarel`?! exclam` ea stupefiat`. Faci acuarel`! Culori
atât de delicate...
— Pari destul de surprins`.
Dar ea \i ignor` remarca.
— Unde sunt acuarelele astea? N-am v`zut nici una la tine acas`.
— Nu se potrivesc deloc cu decorul, r`spunse el. |n general,
ele aterizeaz` \n co[ul de hârtii. S` [tii c` nu sunt un pictor prea
bun, continu` el zâmbind. De fapt sunt destul de ne\ndemâna-
tic. Dar m` distreaz` uneori s`-mi scot culorile [i s` \ncerc.
— Niciodat` n-a[ fi crezut a[a ceva! spuse Adena cl`tinând din cap.
Aceast` scurt` confiden]` p`ru s` sporeasc` intimitatea
care \ncepuse s` se stabileasc` \ntre ei, ca [i cum Holt \i reve-
lase o fa]et` ascuns` a pesonalit`]ii lui. Gra]ie acestei m`rtu-
risiri, sc`pase de persifl`ri [i ciocniri verbale. Adena nu l`s`
s`-i scape ocazia de a afla mai multe [i-l \ntreb` o serie de
lucruri, f`r` s` dep`[easc` totu[i limitele discre]iei.
Mai târziu, \n timp ce o ]inea \n bra]e pe ringul de dans, el
o \ntreb` cu un ton de o tandr` ironie:
— |ntotdeauna pui atâtea \ntreb`ri la prima \ntâlnire?
— De ce? Nu-]i plac femeile curioase?
— Nu prea sunt obi[nuit s` v`d pe cineva atât de interesat
de detalii. Dar mâine tu vei fi aceea care va r`spunde la
„interogatoriul“ meu.
— Altfel zis, dac` am \n]eles bine, m` invi]i [i mâine sear`?
Adena \[i ridic` pu]in capul pentru a-i vedea expresia
chipului. Nu avea nici o inten]ie s` flirteze cu el, dar Holt o
strânse [i mai tare \n bra]e [i tân`ra nu protest`.
58 ESMERALDA LANE
— Max o s` te lase s` lipse[ti dou` seri la rând?
— O s`-l \ntreb`m. Nu-i place s` m` a[tepte pân` târziu.
Holt avu ocazia s`-[i dea personal seama c` a[a st`teau
lucrurile. Un câine somnoros, cu o expresie dezaprobatoare
\n ochi, \i primi dou` ore mai târziu când Holt o conduse
acas` pe Adena. Max se asigur` c` amândoi erau teferi apoi se
\ntoarse [i se trânti \n spatele canapelei, pe covorul portoca-
liu, unde se cufund` din nou \n visurile lui, o dat` datoria
\mplinit`.
Urmându-i exemplul, Holt se trânti lene[ pe divan [i se
servi cu un sherry.
— Ce câine nesuferit! oft` el. |ntotdeauna se poart` a[a seara?
Adena, care se mira din nou de felul cum se comporta Holt
la ea acas`, de parc` o vizita de când lumea, se gr`bi s` scuze
câinele.
— Te-am avertizat!
— A[a e. Ei bine, e pl`cut s` [tiu c` exist` cineva care are
grij` de tine când eu nu sunt aici, spuse el filozofic.
{i spunând asta, \[i urc` picioarele pe m`su]a joas`.
— Schnautzerii sunt loiali [i protectori, declar` Adena,
a[ezat` cu pruden]` \n cap`tul cel`lalt al canapelei.
— Excelente calit`]i pentru un b`rbat ca [i pentru un câine,
spuse el.
— Perfect de acord!
Holt ridic` mâna cu non[alan]` [i r`sfir` cu degetele p`rul
m`t`sos al Adenei.
— {i eu pot fi loial [i protector, [opti el cu o voce schim-
bat`. Plin de resurse, \ndemânatic, vesel, gene...
PRE}UL SUPUNERII 59
— Taci din gur` sau te gonesc \nainte s`-]i termini paharul de sherry.
— De ce e[ti atât de ne\ncrez`toare când m` port dr`gu]?
Holt se apropie de ea [i o s`rut` u[or pe tâmpl`.
— Pentru c` am impresia c` darurile tale nu sunt dezin-
teresate.
— {i vrei s` r`mâi liber`?
— Nu vreau s` te sim]i lezat, ceea ce s-ar \ntâmpla \n mod
sigur dac` ]i-a[ accepta cadourile f`r` s`-]i ofer ceea ce a[tep]i
\n schimb de la mine.
Tonul ei fusese cam brusc. Adena \ncerca s` rup` farmecul
cu care o prinsese \n mrejele lui toat` seara.
— E adev`rat. N-ar fi dr`gu] din partea ta dac` m-ai frustra.
Eu vreau totul...
Holt se lipi de ea. Mâna lui \i d`du la o parte p`rul m`t`sos
[i o s`rut` pe ureche. Adena se \ncord` fiindc` instinctul \i
spunea c` era timpul s` ridice o barier` \ntre ei, dar b`rbatul
\i cuprinse b`rbia cu palma [i trase spre el chipul ei luminos
pentru a o s`ruta.
Sub \ndr`zneala buzelor lui, Adena se \nfior` dar se supuse
s`rut`rii arz`toare [i umede.
Totu[i, aparent, r`mânea destul de degajat pentru a ador-
mi ne\ncrederea Adenei. P`rea extrem de st`pân pe sine, a[a
\ncât ea nu se temu de un pericol imediat. Putea s` se lase \n
voia pl`cerii pe care o trezise \n ea. Holt va pleca \n curând,
a[a c` ea nu risca nimic.
Cu un geam`t care p`rea c` izvor`[te din adâncul pieptu-
lui ei, Adena \[i ridic` mâinile [i degetele ei r`sfirar` p`rul des
[i \ngrijit al b`rbatului. Drept r`spuns, ea sim]i \ncordându-se
60 ESMERALDA LANE
corpul viguros care se lipise de al ei. Tres`ri [i evidenta
dorin]` a lui Holt \i aprinse sim]urile. Degetele ei se crispar`.
Holt o \ndep`rt` pu]in de el, \n a[a fel \ncât s`-[i sprijine capul
de pieptul ei.
— Adena, frumoasa mea cea dulce... Las`-m` s` r`mân
lâng` tine \n seara asta. Se pare c` te sim]i bine \n bra]ele mele
[i eu te doresc atât de mult...
Mâna lui alunec` de-a lungul coapsei, urcând pân` la talie.
}es`tura rochiei negre nu oferea decât o slab` protec]ie
\mpotriva senza]iilor pe care le trezea \n ea mângâierea lui. Un
fior o str`b`tu pe Adena din cap pân`-n picioare [i se ghemui
la pieptul lui. |nchise ochii la ideea pericolului care o pândea
acum.
|ncurajat de reac]ia ei, mâna lui Holt se apropie de sfârcul
sânului drept. Adena \[i ]inu r`suflarea. Nu purta sutien [i
Holt \ntâlni sub m`tasea rochiei dulcea curb` a pieptului.
Tân`rul nu-[i putu re]ine un geam`t de dorin]`.
Adena \[i sprijini capul de um`rul lui [i \ntredeschise
buzele când, sub mângâierile lui \ndr`zne]e, sim]i c` sfârcurile
i se \nt`resc de dorin]`. Atunci, cambrându-[i trupul ml`dios,
se abandon` voin]ei lui.
— Holt! Oh, Holt!
— Ce e, scumpa mea? \i [opti el cu o voce pu]in r`gu[it` de
pasiunea care electrizase parc` aerul. Nu-]i place efectul pe
care-l producem unul asupra celuilalt?
— E prea... E prea devreme... reu[i ea s` \ngaime, \n timp
ce mâna lui Holt p`r`sea sânul pentru a c`uta fermoarul
rochiei.
PRE}UL SUPUNERII 61
|nainte ca ea s` fi putut protesta, rochia p`ru c` se evapo-
rase. R`m`sese acum goal` pân` la talie.
— Ba nu, nu e prea devreme, spuse el plecându-[i capul
pentru a gusta cu buzele din dulcea]a sânilor ei. Din prima
sear` trebuia s` se \ntâmple asta. Te vreau numai pentru
mine. Am [tiut asta chiar din momentul \n care te-am v`zut!
Se \ndep`rt` pu]in [i o sprijini pe Adena de perne.
Sandalele elegante cu barete aurite c`zur` pe covor.
— Crede-m`, scumpa mea, spuse el acoperindu-i cu
s`rut`ri gâtul [i sânii, o s` m` ocup de tine. O s` m` ocup de
toate.
Cât era de tentat` s`-l cread` pe cuvânt, s` aib` \ncredere
\n el! Totu[i, o mic` voce \ndep`rtat` \i [optea s` fie \n gard`.
Acest b`rbat pretindea c` poate cump`ra totul. El nu \n]elegea
emo]iile dragostei. O dorea, atâta tot.
— Te cred, Holt, \i spuse ea strecurându-[i mâinile sub
haina lui. Eu nu sunt \ns` prea sigur`...
— P`streaz`-m` aici, lâng` tine, \n noaptea asta, [i mâine
diminea]` vei fi sigur`.
V`zu str`lucind \n ochii lui o flac`r`. |ntr-o clip` Holt se
debarasase de cravat` [i Adena se trezi cu spatele lipit de
perne.
El o \mbr`]i[` cu pasiune [i-[i ascunse capul la pieptul ei.
Aproape c` o strivea cu greutatea lui, obligând-o s`-[i dea
seama de putera dorin]ei lui, care p`rea c` nu suport`
amânare. Cuprins` de un val de senzualitate, Adena se sim]ea
atât de atras` de el \ncât orice posibilitate de a ra]iona logic
p`rea imposibil`.
62 ESMERALDA LANE
Când \ncepu cu degete tremurânde s`-i descheie nasturii
de la c`ma[a alb`, Holt scoase un lung oftat de pl`cere care o
recompens` pentru ini]iativa ei. Sim]ea o profund` satisfac]ie
la ideea c` seduce un asemenea partener.
C`ma[a se deschise dezv`luind un piept viguros [i bronzat.
Triunghiul de p`r negru care ajungea pân` aproape de talie \i
atrase degetele care \ncepur` s` se joace nervoase cu cârlion]ii
m`t`so[i.
— Adena, cât de mult te doresc...
Vocea lui r`gu[it` \i topi orice urm` de rezisten]`. |n mod
incon[tient \ntredeschise buzele pentru a-l atrage [i, imediat
ce Holt primi acest mesaj, puse mâna pe [oldurile ei [i f`cu s`
alunece [i mai jos rochia neagr`.
— Scumpa mea, las`-m` s`-]i ar`t ce pl`cut poate fi, rosti el
cu o tandr` autoritate, privind-o drept \n ochi. |]i jur c` n-o s`
regre]i.
— Holt, de ce te gr`be[ti? [opti ea cu o voce tremur`toare,
neputând s` reziste valului de senza]ii care o asaltau. Mi-ai
promis...
Lumina lampadarului \i sc`lda corpul. Privirea lui Holt se
opri asupra minusculei buc`]i de dantel` care-l mai acoperea
\nc` [i asupra lan]ului de aur, cu o lucr`tur` fin`, de la gât.
Holt atinse bijuteria cu vârful degetelor.
— |]i d` aerul unei frumoase captive... Foarte sexy.
Pe buzele lui se \ntip`ri un surâs plin de sub\n]elesuri.
|ncepu s` traseze cu vârful limbii dâre de foc pe trupul ei. F`r`
s`-[i ridice capul, \i cuprinse [oldul cu mâna lui puternic` [i
posesiv`. Sub el, Adena se mi[c` u[or.
PRE}UL SUPUNERII 63
— Recunoa[te c` m` dore[ti, iubita mea sclav`, \i [opti el,
cu gura lipit` de pielea ei cald` [i catifelat`. Acord`-mi m`car
aceast` pl`cere!
Adena \[i \ncol`ci bra]ele \n jurul corpului lui, pe sub
c`ma[a deschis` [i, \n timp ce el o a]â]a atingându-i cu limba
sfârcurile \nt`rite ale sânilor, sim]i c` i se accelereaz` respira]ia.
— Trebuie... trebuie s` [tii c` te doresc [i eu, \i m`rturisi ea,
dându-[i capul spre spate.
— Mai spune-mi o dat` asta...
— Ce-mi dai dac` te ascult? \i [opti ea provocatoare.
O clip`, el r`mase nemi[cat. Apoi mâna lui o strânse
aproape cu brutalitate de [old [i-i mu[c` um`rul destul de tare
pentru a o face s` tresar` de durere.
— Tot ce vrei, spuse el cu elanul b`rbatului dominat de
pasiune. Cere-mi. Dac` \mi st` \n putere, o s` ai ce vrei. Dar
spune-mi ce-]i dore[ti.
— Nici un cadou din partea ta n-ar putea s` m` fac` s` pro-
nun] aceste cuvinte, Holt Sinclair, [opti ea cu o voce schim-
bat`, cu ochii \ntuneca]i de emo]ie. Nici unul!
El \[i ridic` imediat capul ca s-o priveasc`. Relieful
pome]ilor [i ridurile gurii d`deau chipului s`u viril o expresie
dur` care o tulbur`.
— Adena!
Atitudinea ei provocatoare disp`ru. L`s` degetele s` se
joace \n voia lor prin p`rul lui negru [i-l privi pe Holt, profund
emo]ionat`.
— }i-am spus c` nici un cadou nu m-ar putea face s` pro-
nun] cuvintele pe care le a[tep]i, Holt, [i este purul adev`r.
64 ESMERALDA LANE
Dar o s` le pronun] f`r` s` a[tept nimic \n schimb. Te doresc.
N-am dorit niciodat` un b`rbat a[a cum te doresc pe tine \n
seara asta.
Ochii lui \ntuneca]i scânteiar`. Adena crezu c` el o s`-i vor-
beasc` dar, parc` lipsindu-i cuvintele, Holt o acoperi cu trupul
lui, ascunzându-[i fa]a \n p`rul ei. Adena sim]i tensiunea de
care era cuprins [i-l mângâie dr`g`stos pe spate.
Dr`g`stos, \[i spuse ea, repetând de câteva ori cuvântul \n
gând. P`rea s` corespund` perfect sentimentelor ei. Era oare
\ndr`gostit` de Holt Sinclair? Din acest motiv, \n aceast` sear`,
bunul-sim] [i sângele rece o p`r`siser`?
Speriat` de aceast` idee, \[i d`du brusc seama de realitate,
de goliciunea ei, de intimitatea scenei.
— Ce s-a \nâmplat, Adena? Parc` ai \nghe]at! Oh, nu acum,
nu \n seara asta! Vreau s` fii a mea! Trebuie!
Rug`mintea lui Holt era atât de imperioas` \ncât ea fu gata
s` cedeze. Doar teama c` se \n[ela, c` nu era vorba de o
emo]ie sincer`, o \mpiedic` pe Adena s` cedeze. Avea nevoie
de timp. Trebuia s` reflecteze. Totul se \ntâmplase atât de
repede!
— Holt, te rog, spuse ea. Mi-ai promis c` n-o s` m` for]ezi.
|mi trebuie timp.
— Adena, te doresc [i m` dore[ti. Ai recunoscut asta. De ce
n-ai \ncredere \n mine?
— E prea devreme... [opti ea, aproape cu triste]e.
Spunea adev`rul dar dorea \n acela[i timp s` fie o minciun`.
Holt st`tea acum \ntins lâng` ea, neavând nevoie s`-i mai
demonstreze altfel eviden]a dorin]ei lui. Amândoi [tiau c` el
PRE}UL SUPUNERII 65
era gata s-o posede [i c` ea era preg`tit` s` i se d`ruiasc`. Ochii
lor se \ntâlnir` [i Adena \l l`s` pe Holt s` hot`rasc` pentru ei.
Dup` o lung` t`cere plin` de \ncordare, el oft` resemnat [i
se ridic`. Adena r`mase \ntins`, pândind emo]iile care se
perindau pe chipul \ntunecat al lui Holt.
— Mul]umesc, rosti ea cu blânde]e.
— Pentru c` am procedat ca un gentleman? Nu-mi mul]umi
pentru asta. M` simt mai degrab` ca un idiot patentat.
Apoi Holt s`ri \n picioare, nep`r`sind \ns` din priviri cor-
pul ei gol. Avea un fel de a o privi care o f`cea s` se simt`
incredibil de vulnerabil`.
Adena \[i g`si rochia pe pip`ite [i se \mbr`c` \n timp ce
Holt, continuând s-o priveasc` fix, \[i \ncheia nasturii de la
c`ma[`. Tân`ra sim]i c` se \nro[e[te.
|n cele din urm`, Holt f`cu un pas spre ea [i o lu` \n
bra]e.
— Pe mâine sear`, \i spuse el cu o voce \ncordat`. S` fii gata
la ora [ase. De acord?
— De acord.
O strânse cu putere \n bra]e, apoi o s`rut` pe p`r.
— Adena, n-am nici un chef s` plec de la tine \n seara asta.
— {tiu, murmur` ea.
— Dar m` expediezi totu[i... \ncheie el cu un umor care
destinse pu]in atmosfera. De ce m` fixeaz` Max?
Adena \ntoarse capul pentru a-i urm`ri direc]ia privirii [i-l
v`zu pe Max care-i pândea, postat \n spatele canapelei, cu
botul pe labe.
— A[teapt` ca s` te conduc` politicos pân` la u[`.
66 ESMERALDA LANE
— Când am suferit o \nfrângere [tiu s` recunosc asta,
morm`i Holt depunând un ultim s`rut, un s`rut p`tima[, pe
buzele oferite de ea.
Atingându-i [oldul cu mâna, el repet`:
— Nu uita! Pe mâine sear`!
— Cum a[ putea uita?
— Mergem \n Chinatown.
— {i de ce n-am cina aici?
Invita]ia \i sc`pase f`r` voia ei. De fapt, \l voia la ea acas`.
Dorea prezen]a lui viril` [i plin` de siguran]` \n apartamentul ei.
— Atunci eu o s` aduc vinul, \i propuse el repede, ca [i cum
nu voia s`-i lase timp s` se r`zgândeasc`.
— Foarte bine.
— Noapte bun`, Adena.
— Noapte bun`, Holt.
U[a se \nchise cu un zgomot u[or \n urma lui. Adena [i Max
r`maser` singuri [i t`cu]i, ca fermeca]i; câinele [i tân`ra
femeie privir` câteva clipe u[a. Apoi Adena pronun]` cu
triste]e:
— El crede c` m` poate cump`ra. Ce p`rere ai, Max?
Animalul \[i ridic` \ntreb`tor botul [i f`cu spre ea câ]iva
pa[i, gata s`-i ofere siguran]` [i \mb`rb`tare. Ea se aplec` [i-i
mângâie cu afec]iune urechile.
— S` [tii de la mine, Max, c` va trebui s`-l \nv`] c` anumite
lucruri nu se cump`r`, ci se d`ruiesc. Crezi c` e capabil s`
\n]eleag` asta?
Ochii c`prui, plini de seriozitate ai lui Max o fixar` prin
smocul lung de [uvi]e argintii.
PRE}UL SUPUNERII 67
— Am impresia c`-l placi, nu-i a[a? \i spuse Adena zâmbind.
Pari destul de nemul]umit de plecarea lui Jeff!
Tulburarea pe care o \ncercase v`zându-se sensibil` la
prezen]a unui alt b`rbat atât de repede dup` ruptura cu Jeff
disp`ruse \n mod ciudat. Niciodat` lucrurile n-au mers cu
adev`rat bine \ntre Jeff [i mine, \[i spuse ea traversând aparta-
mentul ca s` sting` l`mpile. {i f`r` \ndoial` c` [tiam asta de la
\nceput.
Desp`r]irea fusese atât de u[oar`. Ar putea s`-l p`r`seasc`
pe Holt cu aceea[i u[urin]` dac` ar descoperi c` el nu
corespundea exigen]elor ei de onestitate?
Ce \ntrebare ridicol`! \[i d`du singur` r`spunsul imediat.
Nu petrecuse decât trei seri \mpreun` cu Holt. Evident, aces-
te câteva ore tr`ite \mpreun` \i \nv`]aser` multe unul despre
cel`lalt. Ea personal \l „ghicise“ destul de bine pe Holt Sinclair
pentru a [ti c` nu era genul de om pe care [i l-ar fi dorit ca
patron. Dac` nu... dac` nu va \nv`]a s` iubeasc`... dac` nu va
\nv`]a s` cread` \n dragostea altuia, dac` nu va \nv`]a c`
leg`turile \ntre dou` fiin]e omene[ti nu sunt ni[te afaceri
b`ne[ti, c` exist` [i leg`turi durabile [i profunde.
N-ar fi fost deloc surprins` s` afle c` Holt obi[nuia s`-[i
cumpere partenerele. |[i d`duse oare seama de gre[eala lui?
Era \n stare s-o \n]eleag`?
Adena \[i b`g` nasul \n pern`, cu mintea ocupat` s`
retr`iasc` seara [i toate subiectele de conversa]ie, de la cele
profesionale la cele intime.
Pentru a-[i schimba cursul gândurilor, \ncerc` s`
reflecteze la planurile pe care [i le f`cuse de a petrece o
68 ESMERALDA LANE
scurt` vacan]`, de una singur` \n mun]ii din Sierra Nevada,
]ara aurului. Dar, ciudat, ideea n-o mai \ncânta acum la fel ca
la \nceput.
Când Max intr` \n camer` pentru a se culca pe covorul de
la picioarele patului, Adena zâmbi \n sinea ei.
— Sper c` [tii ce faci, Max, fiindc` eu nu mai sunt deloc
sigur` de asta!
Max se \ntinse satisf`cut. Adena \l cuno[tea prea bine ca s`
[tie c` lini[tea lui constituia un r`spuns: \[i amintea de mârâi-
turile câinelui de câte ori Jeff intra \n apartament. Cum de
putuse Max s` ghiceasc` de la \nceput c` Jeff nu era croit din
stofa din care se fac so]ii buni?
— Nici Holt nu e mai breaz, de altfel, se adres` Adena
câinelui t`cut. El nu \n]elege nimic din dragoste. Po]i s`
pariezi lini[tit c` mariajul e ultima dintre grijile lui.
{i brusc \ncepu s` se gândeasc` ce ar \nsemna o leg`tur`
cu el. Adena avu sentimentul c` Holt voia totul... sau nimic. {i
c`, mai devreme sau mai târziu, el va pretinde totul.
{i ce va face ea \n momentul respectiv? Nu vreau s` m`
gândesc acum la asta, \[i spuse tân`ra femeie b`gându-[i capul
sub pern`, \n \ncercarea disperat` de a adormi.
Dar trebui mult timp s` adune coloane interminabile de
cifre ca s`-[i g`seasc` somnul.
PRE}UL SUPUNERII 69
Capitolul 5
|n seara zilei urm`toare, Adena tocmai terminase de f`cut
o salat` de andive, sfecl` ro[ie [i avocado, când se auzi sone-
ria. Holt sosise mai devreme, \[i spuse ea [tergându-[i
degetele \nainte de a se \ndrepta spre u[` cu un mers gra]ios,
\ncântat` c` a \nceput s` preg`teasc` din vreme cina.
Alesese pentru aceast` sear` o fust` din catifea mov care se
asorta cu un corsaj retro cu mâneci lungi [i guler, \mpodobit
cu panglici [i dantele [i strâns \n talie.
Zâmbi, fiindc` Max ajunsese \naintea ei la u[`, dar aerul
amenin]`tor al câinelui o puse imediat \n gard`. Nu era Holt.
Ap`s` \ncruntat` pe butonul interfonului.
— Da?
Vocea lui Jeff Carrigan \i pricinui un asemenea [oc \ncât
Adena nu se mai \ndoi c`-l alungase complet din mintea ei.
— Deschide, Adena, vreau s`-]i vorbesc.
— Dar, Jeff...
Ced` cu regret, hot`rât` s` nu-l primeasc` \n cas` pe
musafirul nepoftit dar, \nainte s` fi putut scoate vreun cuvânt,
el o d`du la o parte [i intr` \n apartament.
Tr`s`turile lui frumoase erau deformate de furie. Adena
avu impresia c` b`use prea mult.
— Ce joc faci, Adena West? \i spuse el, cu maxilarele
crispate, [uierându-[i vorbele printre din]ii strân[i.
— Calmeaz`-te, Jeff. Ce naiba te-a apucat? |n primul rând
nu mai urla. O s` te aud` vecinii.
— Pu]in \mi pas`! Crezi c` o s` scapi atât de u[or? Viclean`
mic` ce e[ti, o s`-]i rup gâtul!
Un mârâit furios \i \ntrerupse monologul. Max \l privea fix,
cu instinctiva ostilitate a unui câine de ras` ai c`rui confra]i
erau folosi]i de secole ca paznici [i protectori ai st`pânilor.
Amenin]area din ochii lui nu putea fi ignorat`.
— Max, culcat! \i porunci Adena.
Comanda fusese dat` la timp, fiindc` \ntr-o clip` câinele [i-ar fi \nfipt
col]ii \ntr-o parte mai c`rnoas` a anatomiei intrusului. Câinele se st`pâni
dar nu se retrase. Un l`trat \n`bu[it \i avertiza c` r`mâne pe pozi]ie.
— Potele[te-]i câinele. Oricum n-are cum te ajuta.
— Nu m` mai insulta [i spune-mi ce s-a \ntâmplat. De ce
te compor]i [i tu ca un animal? Nu mai avem nimic \n
comun, ]i-am spus asta [i nu m` mai obliga s` ]i-o repet.
}i-am spus-o din ziua când am venit s`-]i vorbesc despre mita
pe care o pl`te[te firma voastr`!
— {i ai profitat de asta ca s` plasezi mica ta informa]ie
direct la Sinclair!
Stupefiat`, Adena se d`du cu un pas \napoi.
PRE}UL SUPUNERII 71
— Nu-i adev`rat! }i-am dat [ansa s` pui cap`t acestui trafic
de informa]ii [i, abia când am \n]eles c` n-o s` faci nimic \n
sensul `sta, am considerat c` e necesar s` informez firma Sin
Tech. Dar n-am vândut informa]ia. N-am f`cut decât ceea ce
am considerat c` e cinstit s` fac!
Jeff se apropie [i mai mult de ea [i Adena fu cuprins`
de spaim`. Dac` lucrurile se agravau, va fi obligat` s`
strige.
— Nu-mi mai turna baliverne! {tiu c` te-ai vândut, pe tine
[i informa]iile tale, acestei canalii. Ai ie[it ieri sear` cu el la
Sausalito.
— De unde [tii?
— A]i fost v`zu]i! url` el. {i persoana care v-a recunoscut
n-a ezitat s` m` avertizeze. Ai mai vândut [i altceva, Adena?
Câteva secrete ale laboratoarelor noastre au reu[it s` te bage
\n patul lui Holt Sinclair?
— Ce naiba e[ti a[a greu de cap! Pricepe odat` c` nu i-am
vândut nimic! I-am spus adev`rul despre mita pe care o
pl`tesc Laboratoarele Carrigan unui salariat corupt de la Sin
Tech, fiindc` am considerat c` avea dreptul s` afle asta, dar nu
i-am vândut nimic! De altfel, bietul meu Jeff, informa]ia mea
nu prea i-a folosit, fiindc` era deja la curent cu scurgerile de
date.
— Nu-i adev`rat! Omul nostru ne-a mai furnizat informa]ii
[i a doua zi dup` plecarea ta.
— Doar Holt va decide când va pune cap`t activit`]ii omu-
lui vostru. El mi-a spus c` mai a[teapt` doar ca s` strâng`
destule dovezi.
72 ESMERALDA LANE
— Atunci nu e de mirare c` nu vrei s`-]i reiei slujba! Ai t`iat
toate pun]ile fiindc` Sinclair ]i-a oferit mai mult! Dar n-o s`-]i
mearg`, Adena! O s` te \nv`] eu minte s` m` fentezi \n
favoarea celui care ofer` mai mult. |mi \nchipui c` nu a]i vor-
bit despre c`s`torie. Doar nu e nebun de legat. Te sf`tuiesc s`
nu refuzi cadourile pe care ]i le ofer`, pentru c` Holt Sinclair
nu are obiceiul s` se \nsoare cu amantele lui...
Puse mâna pe bra]ul ei atât de brusc \ncât tân`ra
tres`ri.
— Jeff!
Max mârâi dar Jeff nu-i d`du drumul. Adena se zb`tea f`r`
succes. Carrigan o smuci de \ncheietura mâinii [i tân`ra se
dezechilibr`.
— Nu, Jeff!
Protestul ei declan[` atacul. Max s`ri. |n acela[i moment
u[a de la intrare se d`du de perete.
— Ce se \ntâmpl` aici?
Adena auzi simultan vocea t`ioas` a lui Holt, pe care statu-
ra masiv` a lui Jeff o \mpiedica s`-l vad`, [i urletul agresorului
ei atacat de Max care-[i \nfipsese col]ii \n pulpa lui. Apoi
Carrigan fu smuls de lâng` ea [i proiectat spre u[`.
— Ia-]i labele de pe ea sau te omor!
Max l`tra din r`sputeri ca s`-l \ncurajeze pe Holt, \n timp
ce Jeff se sprijinea de tocul u[ii.
— Ea este a mea, relu` Holt cu o voce aspr`. {i dac` mai faci
vreun gest cât de mic, o s` te spulber pe tine [i laboratoarele
tale. Pricepi, Carrigan? {tiu s` protejez ceea ce-mi apar]ine.
Uit` asta [i o s` vezi cât o s` te coste.
PRE}UL SUPUNERII 73
— }i-o cedez cu pl`cere, Sinclair! articul` Jeff \n timp ce ie[ea.
Fa]a lui era \nc` ro[ie de mânie, \ns` \i mai r`m`sese \nc`
destul bun-sim] pentru a-[i da seama de situa]ia \n care se pu-
sese singur. Nu ajungi vicepre[edintele unui laborator de
cercet`ri f`r` un minimum de inteligen]`, chiar dac` e[ti fiul
patronului. Continu` totu[i cu tupeu:
— Totul sau nimic, exact stilul t`u, Sinclair. O s` vezi pe
propria ta piele ce \nseamn`. Eu sunt \ncântat c` mi-am dat
seama \nainte s` fi f`cut gre[eala s` m` \nsor cu ea!
— Ie[i, Carrigan!
Max, care se ]inea scai dup` Holt, lans` un l`trat de averti-
zare.
Sunt fantastici, `[tia doi, \[i spuse Adena. Jeff Carrigan se
gândi probabil la acela[i lucru, fiindc` trecu pragul [i cobor\
rapid cele câteva trepte care duceau spre poarta de intrare a
imobilului.
Holt \ncuie u[a [i se \ntoarse spre Adena care se sprijinise
tremurând de bibliotec`, avându-l pe Max la picioarele ei.
Privi capul mândru al câinelui, apoi chipul b`rbatului [i g`si \n
expresia lor o anumit` asem`nare.
|ngenunche obosit`, ca s` mângâie capul câinelui.
— Oh, Max.... Unde ai \nv`]at s` te compor]i ca un
vagabond?
— Este un comportament obi[nuit penttru masculii
din rasa lui, spuse Holt care se a[ezase al`turi de ea [i o
luase \n bra]e. Doamne, Adena, când am intrat [i l-am
v`zut pe Jeff bruscându-te, mi-a venit s`-l omor. Ce s-a
\ntâmplat?
74 ESMERALDA LANE
Adena mai tremura \nc`. |[i ascunse fa]a la pieptul lui [i
scoase un oftat adânc. Bra]ele care o \nconjurau, vigoarea
pieptului de care se sprijinea, constituiau ni[te repere solide
\ntr-o lume care, timp de câteva minute, se cl`tinase \n jurul
ei.
— El... el a descoperit c` ne \ntâlnim. Crede c` ]i-am vân-
dut informa]ia privind scurgerea de date [i c` ]i-am mai
dezv`luit [i alte secrete ale Laboratoarelor Carrigan. El m-a
acuzat de... de...
— De ce anume? o \ntreb` Holt cu o voce joas`.
— N-are nici o importan]`, [opti ea cu un zâmbet curajos,
de[i \nc` pu]in tem`tor. Cred c` era b`ut. Mi-a spus câteva
lucruri pe care prefer s` nu le repet. |n orice caz, am fost
foarte bucuroas` s` te v`d ap`rând.
Holt o privi, f`r` s`-i zâmbeasc` \ns`.
— N-ar fi trebuit s`-l prime[ti \n cas`.
— Nici n-am avut inten]ia, replic` ea. Am r`spuns ma[inal
la sonerie [i a dat buzna peste mine \n cas`.
Holt se ridic`, apoi o ajut` [i pe ea s` se ridice. Max \[i
cerea recompensa s`rind \n jurul Adenei, care se sim]ea mai
\n largul ei cu câinele decât cu Holt.
Mângâie capul gri al schnautzerului.
— Da, Max. E[ti un câine bun [i sunt mândr` de tine. Dar
spune-mi, nu-i a[a c` nu l-ai iubit niciodat` pe Jeff? Am impre-
sia c` abia a[teptai ocazia s`-l apuci de picior!
— Adena, nu mai glumi, \i spuse Holt punându-[i mâinile cu
fermitate pe umerii ei pentru a o for]a s` se uite la el. Vreau s`-mi
dai cuvântul c` n-o s` mai ai niciodat` vreo rela]ie cu Carrigan.
PRE}UL SUPUNERII 75
— Ei bine, replic` ea, nu cred c` asta e o problem`. Nu cred
c` Jeff va mai \ncerca s` m` vad`!
— Adena, vreau s`-mi dai cuvântul. N-o s`-i mai deschizi
u[a, n-o s`-i mai r`spunzi la telefon, n-o s`-l mai la[i s` se
apropie de tine!
— Nu-]i mai face probleme, spuse ea un pic enervat` de
insisten]a lui. |]i promit c` n-o s` \ncerc s`-l \ntâlnesc. Sunt
prea fericit` c` am sc`pat de el. {i acum a[ dori s`-]i atrag
aten]ia asupra faptului c` eu joc aici rolul victimei inocente.
Mi-ar pl`cea ceva mai mult` simpatie [i ceva mai pu]in`
moral`.
O scurt` t`cere \ncordat` plan`, timp \n care Holt trebui s`
se decid` dac` \[i continu` sau nu lec]ia moralizatoare. Apoi
morm`i ceva de ne\n]eles [i o strânse \n bra]e.
— Prostu]` mic`! |]i dai seama de cantitatea de adrena-
lin` care mai circul` \n venele celor doi b`rba]i din
\nc`pere? {i mie [i lui Max ne trebuie pu]in timp s` ne
reg`sim comportamentul normal dup` ce ne-am ap`rat pro-
prietatea privat`!
— Proprietatea privat`! |mi place teribil expresia asta... Ce
naiba, doar nu v` ap`ra]i proprietatea privat` ci venea]i \n aju-
torul unei femei aflate la ananghie!
— Cum vrei tu, scumpa mea, spuse el conciliant, cu un gest
posesiv care-i dezmin]ea vorbele.
— {i femeia aflat` la ananghie v` este foarte
recunosc`toare, continu` Adena pe un ton glume], \mpingân-
du-l cu hot`râre.
Apoi \i adres` un surâs vesel.
76 ESMERALDA LANE
— Pentru Max am un os mare cu mult` carne.
— {i pentru mine? o \ntreb` Holt, ai c`rui ochi se
\nsufle]ir` \n sfâr[it de o scânteiere de bun` dispozi]ie.
— Pentru tine am o cin` bun`.
— Ce [i-ar mai putea dori \n plus un b`rbat? oft` Holt f`r`
a-[i ascunde decep]ia.
— Sticla de vin a supravie]uit ciocnirii?
— Bine\n]eles. Crezi c` a[ fi stricat o sticl` de Chardonnay
‘79 pentru simpla pl`cere de a-i sparge capul lui Carrigan cu
ea?
Dintr-o plas` l`sat` \n apropierea u[ii, scoase o sticl`
\nvelit` \n hârtie.
— Sunt \ncântat` c` ai avut prezen]a de spirit de a salva mai
\ntâi ce era mai important, spuse Adena \ndreptându-se spre
buc`t`rie, cu Holt pe urmele ei.
Cu o u[urin]` plin` de familiaritate, Holt lu` unul din
scaunele de la buc`t`rie, \l \ntoarse [i se a[ez` c`lare pe el, cu
coatele sprijinite de sp`tar, privind-o pe Adena care f`cea
ultimele preg`tiri.
— Miroase bine, [opti el f`r` s`-[i ascund` curiozitatea.
|i sim]ea cu intensitate prezen]a, [tiindu-se observat`. Cu
coada ochiului \l v`zu pe Holt sco]ându-[i haina de piele [i
punând-o pe un scaun. Purta un pulov`r de ca[mir, pus peste
o c`ma[` cu dunguli]e [i ni[te pantaloni de culoare \nchis`.
P`rul i se ciufulise \n timpul \nc`ier`rii, dar ei i se p`rea teri-
bil de seduc`tor a[a.
Când \ncepu s` taie dovleceii, Max intr` \n buc`t`rie [i se
culc` la picioarele lui Holt.
PRE}UL SUPUNERII 77
—Ce-ai zice de un p`h`rel de sherry ca aperitiv? o \ntreb` Holt.
— Ultima dat` când te-am v`zut profitând de sticla mea de
sherry era dup` cin`.
— Dar sherry-ul se adapteaz` la toate situa]iile, remarc` Holt
care ie[i o clip` pentru a aduce dou` pahare de cristal pline.
Puse un pahar la \ndemâna ei pe masa de lucru acoperit`
cu faian]` [i se reinstal` pe scaunul lui.
Adena lu` o \nghi]itur` de sherry.
— Contezi pe acest remediu ca s`-]i calmezi nervii? \l
\ntreb` ea, \ntorcându-se la preg`tirea dovleceilor.
|i pl`cea grozav s` bea un pahar \n compania lui Holt, \n
propria ei buc`t`rie, \ntr-un decor atât de familiar.
— E perfect pentru a neutraliza agresivitatea, spuse Holt.
S`-i dau pu]in [i lui Max?
— Max n-a b`ut pic`tur` de alcool \n via]a lui!
— Ei bine, e timpul. Ce vârst` are?
— Doi ani [i jum`tate. Holt, ce faci?
Adena se \ntoarse la timp pentru a-l vedea pe Holt turnând
câteava pic`turi din paharul lui cu sherry \n castronul câinelui
care p`rea foarte interesat.
— Prea \l protejezi, draga mea. Pu[tiul trebuie s` \nve]e s`
tr`iasc`.
— Dac` \mi \mbe]i câinele, \]i jur c`...
— Absurd. Max este un animal demn [i rezervat. Vezi? {tie
s` bea.
Uluit`, Adena \l privi pe Max care lip`ia alcoolul cu deli-
cate]e. Holt p`rea atât de mul]umit de el \ncât Adena avu
brusc o intui]ie.
78 ESMERALDA LANE
— Ai avut [i tu un câine, Holt?
El \[i ridic` ochii, pu]in surprins de \ntrebarea ei.
— Nu. Nu m-am gândit niciodat` la a[a ceva. Nu ne-ar fi
permis asta la orfelinat [i, pe urm`, n-am avut niciodat` timp
s`...
— La orfelinat! Ai fost crescut \ntr-un orfelinat!
— Ei bine, doar nu e de[ertul Gobi, s` [tii! N-are rost s` faci
mutra asta! Se mai \ntâmpl`, \nchipuie-]i, [i lucruri de-astea!
Orfelinatele exist` cu adev`rat.
— {tiu, dar n-am... \n sfâr[it, nu cred c` am cunoscut vreo-
dat` pe cineva care a crescut la orfelinat.
El zâmbi.
— Situa]ia s-a mai \mbun`t`]it fa]` de secolul trecut.
— Nu mai dau t`i]ei cu ap` \n loc de t`i]ei cu lapte?
Adena \ncerca s` adopte un ton u[or fiindc`, era evident,
nici el nu voia s` par` serios. Dar \n sinea ei se \ntreba dac`
\ntr-adev`r orfelinatele se schimbaser`.
— T`i]ei cu ap`, da, dar pe s`turate, replic` el.
Cu mâinile ocupate de ultimele preparative, Adena \[i l`s`
gândurile s` r`t`ceasc` \n voia lor. Ce efect putea avea asupra
unui om faptul c` fusese crescut \ntr-un astfel de loc, unde nu
po]i fi \nconjurat niciodat` de dragostea [i aten]ia atât de
necesare unui copil? Convingerea pe care o avea Holt, devenit
\ntre timp adult, c` poate cump`ra dragostea ca pe un lucru
oarecare, se explica poate prin aceast` nefericit` educa]ie.
— Adena?
— Da?
— Ce alte acuza]ii ]i-a mai adus Carrigan?
PRE}UL SUPUNERII 79
— A[ prefera s` nu vorbesc despre asta, ]i-am mai spus. Era
scos din fire [i mi-a aruncat \n fa]` o groaz` de lucruri pe care
f`r` \ndoial` le va regreta mâine.
— Te-a acuzat c` e[ti...
— E[ti gata s` te a[ezi la mas`?
— Adena...
— Du tava pe mas`. Max, nu mai cer[i sherry.
Cu privirea \ntunecat`, Holt lu` tava pe care ea i-o puse \n
mâini. Adena \n]elese c` el accepta s` amâne subiectul, pentru
moment.
— Ce-s astea? o \ntreb` el examinând micile buc`]i de
legume a[ezate pe farfurii.
— O specialitate de morcovi [i dovlecei cu un sos tartar, \i
explic` ea. Mai avem [i crabi op`ri]i \n crusta lor, cu o salat`
de avocado, sfecl` [i andive. Ceva obiec]ii?
— Mai bune decât t`i]eii. Eu m` ocup de vin.
Din acel moment, seara care \ncepuse atât de prost se
desf`[ur` armonios, amical chiar [i, spre fericirea Adenei,
\ntr-o atmosfer` de romantism. |n clipa \n care ea aduse
desertul \n salon — un meringue de ciocolat` — se \ntreba
dac` se \ndr`gostise de Holt Sinclair. Se a[ez` pe canapea,
\l servi pe Holt cu o por]ie zdrav`n` [i-l privi f`când focul
\n [emineul modern. Un [emineu suspendat, emailat \n
alb.
El \[i frec` mâinile [i accept` farfuria cu un oftat de
u[urare.
— Max n-a gustat niciodat` meringue de ciocolat`, \i spuse
Adena cu un surâs [iret.
80 ESMERALDA LANE
— A avut parte de destule nout`]i \n seara asta.
— Nu-i oferi pu]in din desertul t`u?
— Ce-i mult stric`, [opti el b`gându-[i \n gur` o bucat`
zdrav`n`.
Terminar` pr`jitura \ntr-o t`cere care nu avea nimic
ap`s`tor [i, exact \n momentul \n care Adena se \ntreba dac`
el va \ncerca s-o s`rute, Holt o lu` \n bra]e cu o mi[care atât
de natural` \ncât orice urm` de tensiune se risipi.
— Miro[i a ciocolat`, \i [opti el ridicându-i b`rbia.
— |]i place?
— La nebunie...
|[i plimb` u[or buzele pe ale ei, f`r` s` insiste. Strâns
\nl`n]ui]i se duser` s` se a[eze \n fa]a focului, privind fl`c`rile
[i vorbind despre câte \n lun` [i-n stele. Este atât de pl`cut
\ncât un str`in ne-ar lua drept ni[te so]i ferici]i, \[i spuse
Adena, alungând imediat acest gând. Dar ideea \i reveni cu
viclenie \n minte. Adena voia s` cread` c`, \n aceast` sear`,
Holt era numai al ei. {i mai voia s` cread` c` [i el acceptase
ideea c` pot forma un cuplu.
Holt nu f`cu nimic pentru a-i distruge iluziile. Mult timp
dup` aceea, când \[i lipi buzele de pielea catifelat` a obrazu-
lui ei, Adena era mult prea pierdut` \n lumea ei imaginar`
pentru a-i putea rezista. Dorin]a se trezi imediat \n ea.
— |n seara asta, când ]i-am trecut pragul, eram gata s`
omor pe cineva, \i [opti el la ureche. Ideea c` un alt b`rbat ar
putea doar s` te ating` m` \nnebune[te. Nu mi s-a mai \ntâm-
plat niciodat` asta. Te doresc cu violen]`. Ai sim]it asta
asear`?
PRE}UL SUPUNERII 81
— S` simt ce? \i replic` ea cu o voce schimbat`, sprijinindu-[i
capul de bra]ul lui.
— Mi-ai spus c` [i tu m` dore[ti, nu-i a[a?
O ploaie de s`rut`ri o \mpiedic` pe Adina s`-i r`spund`
imediat. Apoi trase aer \n piept.
— Da, era adev`rat.
Putea s` r`spund` altceva? Nu, \n nici un caz.
— |mi era atât de team` c` te-ai schimbat, c` o s`-]i
lipseasc` ast`zi curajul...
— S` preg`tesc o cin` \n doi nu constituie aventura
secolului! spuse ea vesel`. Curajul meu a f`cut fa]` pân` \n
acest punct.
El \i atinse vârful nasului cu limba.
— Aha, deci a[a stau lucrurile? Dar nu te-ai gândit la ce s-ar
putea petrece dup`?
— Nu m` for]a, Holt, \i spuse ea cu o convingere pe care
era departe de a o \ncerca.
— Nu, \i r`spunse el cu simplitate.
Dar s`rutarea pe care i-o d`du, transformat` imediat \ntr-o
\mbr`]i[are p`tima[`, f`cu s` explodeze atmosfera pa[nic` de
pân` atunci. Adena \n]elese ce voia Holt. |[i ridic` mâinile
pentru a-l re]ine, sau pentru a-l respinge poate, dar imediat ce
\ntâlni ]es`tura m`t`soas` a ca[mirului care-i acoperea umerii,
degetele ei c`utar` cu \nfrigurare corpul lui musculos.
— Holt, oh, Holt! gemu ea printre s`rut`rile p`tima[e care-i
t`iau respira]ia.
— Spune-mi c` m` dore[ti, o implor` el, vreau s` aud asta,
am nevoie s` aud asta. Te implor, scumpa mea...
82 ESMERALDA LANE
{i apoi, \ntre o respira]ie [i alta, [i f`r` nici un avertisment,
el f`cu un lucru nea[teptat: \[i l`s` limba s` alunece \n gura ei.
Senza]ia o [oc`, o \nfierbânt` [i tân`ra femeie frem`t` sub
puterea pasiunii abia re]inute. Nu prev`zuse acest irezistibil
atac, dar toat` aceast` sear` de vis o l`sase f`r` ap`rare \n fa]a
lui.
— Te doresc, Holt.
{i te iubesc, gândi ea. Sunt \ndr`gostit` de tine...
Un geam`t r`gu[it \i sc`p` de pe buze. Cu o mân`, el
\ncepu s`-i mângâie ceafa. Adena se cambr`. Cealalt` mân`
acoperise degetele Adenei care se ag`]aser` de ]es`tura de
ca[mir.
Pu]in câte pu]in el \i conduse mâna sub pulov`r [i, când ea
se ar`t` supus`, Holt suspin` adânc. Strângându-l \n bra]e,
Adena \i mângâie spatele musculos. Era prea excitat` ca s`
protesteze când el \i descheie corsajul.
|ncet, cu acea pl`cere concentrat` pe care o dovedesc
b`rba]ii, Holt desf`cu, una câte una, minusculele perle. Adena
vibra de ner`bdare. Când el \i atinse sânii goi, tân`ra gemu.
Ca electrizat, Holt o r`sturn` pe canapea. Ultimul lucru pe
care [i-l mai aminti fur` buzele lui care \i sugeau sfârcurile
sânilor. Ame]it` de s`rut`rile lui, Adena \[i crisp` degetele \n
p`rul lui negru.
El arunc` pe jos corsajul, mângâie pielea catifelat` a pân-
tecului, apoi cuprinse sânii \n c`u[ul palmelor.
— Am nevoie de tine, scumpa mea. E[ti perfect`.
Limba lui trasa dâre de foc \n jurul sfârcurilor \nt`rite
de dorin]`, \n timp ce mâinile \i alunecau \n jurul taliei
PRE}UL SUPUNERII 83
pentru a-i mângâia spatele. Jupa [i centura de argint
b`tut` cu turcoaze aterizar` \n curând pe covor, al`turi de
corsaj.
|n ochii lui Holt dansau fl`c`rile argintii ale dorin]ei, care
se reflectau \n privirea Adenei.
— Acum c` am \nceput, [opti el mângâind-o, trebuie s` ter-
min...
— S` termini ce?
— S` te dezbrac.
Unul câte unul disp`rur` ciorapii de m`tase [i bikinii de
dantel`. Adena nu se mai sim]ea legat` de realitate decât prin
u[orul tremur al degetelor lui Holt. Un surâs vag \i plutea pe
buze, ame]it` de aceast` imperceptibil` manifestare de pasi-
une [i vulnerabilitate.
Acum se g`sea complet goal` \n bra]ele lui Holt. El o
\ndep`rt` cu blânde]e [i \ngenunche \n fa]a divanului.
Timp de un lung moment, p`ru absorbit de studiul siluetei
care era ]inta privirilor lui [i Adena \[i aminti c`, \n afar` de
colierul de aur de la gât, nu mai avea nimic altceva pe ea.
La lumina focului, se mai gândea la ea ca la frumoasa sclav`
captiv`, a[a cum f`cuse \n ajun?
84 ESMERALDA LANE
Capitolul 6
— Ce frumoas` e[ti la lumina fl`c`rilor, [opti Holt cu o
voce vibrant`.
|ncet, cu grij`, ca [i cum ea era un obiect pre]ios r`mas de
la anticii greci, el o lungi pe covorul portocaliu, apoi \nge-
nunche lâng` ea, cu ochii fixa]i pe trupul ei cu reflexe satinate.
Cu pleoapele pe jum`tate \nchise, Adena \l privea cu o
\ncântare vecin` cu suferin]a. |l iubea pe acest b`rbat. |i pl`cea
s`-l vad` dezbr`cându-se \n fa]a ei. |l dorea.
Umbre aurii jucar` pe mu[chii puternici ai umerilor lui
când \[i scoase dintr-o singur` mi[care pulov`rul [i c`ma[a. O
clip` mai târziu, \[i desf`cuse cureaua [i-[i aruncase pe jos
ultimele ve[minte. Tremurul u[or al degetelor lui trezi \n
Adena un sentiment de profund` tandre]e. |n ciuda virilit`]ii
lui, Holt p`rea foarte vulnerabil.
F`r` s` pronun]e nici un cuvânt, Adena \[i deschise bra]ele
\n fa]a b`rbatului iubit. |ntr-un elan pasionat el o acoperi cu
trupul lui [i un murmur de dorin]` ]â[ni din adâncul pieptu-
lui s`u. Sigur pe for]a lui, f`r` s-o striveasc` \ns` cu greutatea
corpului, el se \ndrepta \ncetul cu \ncetul spre deznod`mân-
tul acestei seri petrecute sub semnul dragostei. |i cuprinse
capul \n mâini ca s-o s`rute.
Fu un s`rut rug`tor, dar [i p`tima[. Gura Adenei se
deschise sub buzele lui Holt a c`rui limb`, for]ând cu
\ndr`zneal` bariera din]ilor, porni \ntr-o mi[care rapid` [i
excitant`. Adena sim]i c` i se \nte]esc b`t`ile inimii. Degetele
ei cu unghii l`cuite mângâiar` spatele lui Holt, zgâriindu-l
u[or. Acesta se \nfior` [i-i [opti \ncurajator:
— Da, scumpa mea. Vreau s` te fac s`-]i pierzi min]ile \n
seara asta, s` trezesc pasiunea care arde mocnit \n trupul
t`u.
— Holt, te rog, Holt...
— Fii a mea, scumpo...
El \i acoperea gâtul cu s`rut`ri. Adena \[i r`sturn` capul
pe spate [i se ridic` spre el, \ntr-o mi[care instinctiv`.
Picioarele se \ntinser` [i Holt o strânse \ntre coapsele lui
viguroase.
— Acum m` dore[ti?
— Holt, pu]in` mil`...
— |nc` un pic de r`bdare, spuse el s`rutând-o p`tima[ de
la sânii plini pân` la pântecele plat [i [oldurile frumos
arcuite.
— Holt, te rog...
|ncerca \n zadar s`-l cuprind` \n bra]e pentru a-l ]ine mai
aproape de ea.
86 ESMERALDA LANE
— Te rog, niciodat` n-am sim]it...
El \i mângâie pântecele cu vârful limbii, apoi, cu capul \ntre
coapsele ei, [opti:
—Asta vreau. Vreau ca dorin]a ta s` fie la fel de intens` ca a mea.
|i mângâie piciorul [i urc` \ncet spre interiorul coapsei,
f`când-o s` se \nfioare.
— Oh...
Strig`tul Adenei era unul de supunere dar [i o rug`minte
nerostit`, fiindc` \n acel moment \[i \ncle[t` mâinile de umerii
lui, poruncindu-i s` continue. {oldurile ei se ridicar`. El con-
tinu` s-o mângâie, excitând-o din ce \n ce mai mult cu fiecare
atingere. Toate secretele [i toate curbele trupului ei \i
apar]ineau. |n cele din urm`, o for]` cu blânde]e pe Adena s`-[i
\ndep`rteze picioarele.
— Vino, \i spuse el mu[când-o destul de tare de um`r.
— Da, da, iubitul meu, r`spunse Adena.
Holt o p`trunse \ncet [i profund, cople[ind-o cu for]a [i
puterea lui, f`când-o s` ]ipe de pl`cere [i dorin]`. Adena se
ag`]` de trupul lui \n momentul \n care o pl`cere mai intens`
decât \[i imaginase c` ar putea exista explod` \n ea, sec`tuin-
du-i trupul.
Satisfac]ia pe care o \ncerca era total`, la fel de profund` ca
a b`rbatului pe care-l ]inea \n bra]e.
Mai târziu, mult mai târziu, Adena se mi[c` u[or lâng` piep-
tul transpirat al lui Holt [i-[i trecu degetele prin p`rul câr-
lion]at de pe pieptul atletic.
— Doar nu vrei s` \ncerci s` m` exci]i acum, când sunt
epuizat [i f`r` ap`rare, spuse el f`r` s` deschid` ochii.
PRE}UL SUPUNERII 87
— Nu m` tenta, r`spunse Adena surâzând cu mali]iozitate.
— Pentru moment sunt la mâna ta, dar aten]ie... \mi revin eu.
— {i o s` te r`zbuni dac` abuzez de tine?
— O r`zbunare extrem de pl`cut`...
Brusc, expresia amuzat` i se [terse de pe fa]`. Se ridic` \ntr-un
cot [i privi chipul mole[it al Adenei. |n ochii lui cenu[ii,
Adena v`zu ap`rând o expresie posesiv` care o \ngrijor`.
Totu[i, \n acela[i timp aceast` privire i se p`rea pl`cut` [i
m`gulitoare.
— Frumoasa mea Adena, [opti el.
Tân`ra avea impresia c` el \[i caut` cuvintele, dar violen]a
emo]iei lui era atât de evident` \ncât \i surâse cu timiditate.
Mâna lui puternic` se juca acum cu lan]ul de aur de la gâtul
ei.
— De acum e[ti a mea. Doamne, scumpa mea, niciodat`
dorin]a mea n-a fost atât de puternic` [i presimt c` data
viitoare va fi [i mai r`u.
— Mai r`u?
El se pref`cu \ns` c` n-a priceput gluma.
— Data viitoare [tiu ce m` a[teapt`.
— {i ce anume te a[teapt`?
— Mi-am pierdut complet capul \n bra]ele tale, spuse el
aplecându-se s` s`rute sfârcul unui sân. E[ti o vr`jitoare care-[i
bat joc de mine f`r` scrupule.
— N-a[ \ndr`zni!
— Hmm... Aminte[te-]i bine: po]i s`-]i ba]i joc, dac` a[a
vrei. Ceea ce conteaz` este c` \mi apar]ii. Frumoasa mea
sclav`...
88 ESMERALDA LANE
— Dar, Holt Sinclair, \n zilele noastre nu mai exist` sclavie.
— Nuu?! f`cu el pe un ton ne\ncrez`tor, urmând cu un
deget conturul buzelor ei.
— Nu. Nici una. |n zilele noastre partenerii sunt egali.
— Cum vrei, scumpo. Sunt un b`rbat generos. O s` te las
s` crezi \n iluziile tale atât timp cât nu vei uita realitatea.
— Realitatea? Vrei s` spui, versiunea ta despre realitate?
— Adena, vr`jitoarea mea cea frumoas`, nu te mai juca cu
mine. Prive[te-m`!
Holt a[tept` ca ea s`-[i ridice capul [i s`-l priveasc` drept
\n ochi.
— Da, Holt?
— |n aceast` noapte mi te-ai d`ruit. Voiai s`-mi apar]ii. |mi
apar]ii acum. Am dreptul s` veghez asupra ta, s` m` ocup de
tine. |n]elegi ce \ncerc s`-]i spun?
— |mi ceri s` am o leg`tur` cu tine?
Cuvintele \[i luar` imediat zborul de pe buzele lui.
— Leg`tura noastr` a \nceput deja. Vreau s` te aud spunân-
du-mi c` \mi apar]ii.
— Cum po]i vorbi de posesiune \ntr-un asemenea moment?
gemu ea.
— {tiu, dar tu nu ignori faptul c` sunt un b`rbat practic. {i
momentul mi se pare oportun.
— Ei bine, fiindc` e[ti un om de afaceri, te anun] c`
nu-]i pot da r`spunsul \nainte s` citesc \n \ntregime con-
tractul, spuse ea amuzat`. La urma urmei, chiar tu ai
remarcat faptul c` nu sunt prea priceput` la partea finan-
ciar` a lucrurilor.
PRE}UL SUPUNERII 89
— Iar seara asta nu m-a f`cut deloc s`-mi schimb p`rerea,
replic` el imediat.
— Adic`?
— Mi-ai d`ruit totul f`r` s` te asiguri \ntâi de generozitatea
mea.
O certa, dar o satisfac]ie ciudat` r`zb`tea din vocea lui.
— M-ai tulburat atât de mult, \ncât...
— Se pare c` nu vrei s` purt`m o discu]ie serioas`.
— Nu.
El se aplec` [i o s`rut` pe um`r.
— Ei bine, la urma urmei nu are nici o importan]`, rosti el.
Spune-mi ce doresc s` aud de la tine [i o s` avem destul timp
de glumit.
— S`-]i spun ce?
— Adena! Spune-mi! \i porunci el cu o mutr` comic`, abia
ab]inându-se s` nu pufneasc` \n râs.
Brusc, Adena \n]elese. El \i cerea asta, fiindc` avea nevoie
s` aud` a[a ceva. Voia s-o aud` luându-[i un angajament. Cum
ar fi putut s`-l refuze?
— E[ti un tiran! \i spuse ea ca s` câ[tige timp.
— Ca to]i proprietarii de sclavi.
— Am ghicit eu bine \n seara trecut` c` va fi greu s` te
\ndrep]i.
— Adena!
— Sunt a ta, Holt, iubitul meu. Dac` \]i trebuie cuvinte, iat`-le:
\]i apar]in. Dar aminte[te-]i: exist` \ntotdeauna dou` extre-
mit`]i ale unui lan]!
El surâse satisf`cut.
90 ESMERALDA LANE
— |n orice caz, eu nu-mi doresc nimic altceva decâ s` te
strâng cu putere \n bra]e, spuse el \mbr`]i[ând-o.
*
Holt nu plec` decât \n zori, nemul]umit la ideea c` trebuie
s` plece acas` s` se schimbe, pentru o nou` zi de munc`. |n
pragul u[ii, Adena \l mai s`rut` o dat`, \n timp ce Max, som-
noros, \[i privea prietenul tr`gând de timp ca s-o mai poat`
s`ruta o dat` pe st`pâna lui.
— O s`-]i telefonez de la birou s`-]i spun dac` m` pot
elibera la prânz ca s` lu`m masa \mpreun`, spuse Holt
netezind cu degetul una din sprâncenele Adenei.
— Foarte bine.
— Iar disear` o s` cin`m la mine. S`-l iei [i pe Max, ca s` nu
fii nevoit` s` te \ntorci acas` devreme.
Adena \n]elese imediat ce voia el s` spun`. |ns` dac` \l
obi[nuia a[a, s`-[i petreac` noaptea la el, nu va mai trece mult
timp pân` s` se instaleze de tot acolo. Amândoi [tiau asta.
Numai c` ceva din ea se r`zvr`tea la gândul s` se mute \n
locuin]a lui Holt Sinclair.
— E rândul meu s` aduc vinul! spuse ea cu simplitate.
El o mai s`rut` o dat` [i s`ri treptele din dou` \n dou` spre
superbul Ferrari care-l a[tepta. Adena \nchise u[a \n urma lui
[i, cl`tinând din cap, \i spuse lui Max:
— Sper c` [tii ce faci, fiindc` eu...
Se culc`, cuprins` totu[i de un sentiment pl`cut de bine.
Holt Sinclair avea neovie doar s` \nve]e s` iubeasc`. Era prea
PRE}UL SUPUNERII 91
obi[nuit s` considere via]a ca un [ir de tranzac]ii comerciale.
Totu[i, noaptea pe care o petrecuser` o l`sa s` spere pe Adena
c`-l va putea face s` se schimbe. De altfel, nici nu avea de ales,
fiindc` ea se angajase total \n aceast` leg`tur`.
Când se trezi, pu]in \nainte de ora unsprezece, sosir` flo-
rile. Un buchet imens de trandafiri galbeni care se armonizau
de minune cu covorul portocaliu [i se integrar` imediat \n
decor. Adena \i mirosi \ncântat` când \i lu` din mâinile celui
care-i adusese.
— Oh, mul]umesc! exclam` ea.
— Nu-mi mul]umi]i mie, spuse b`rbatul. Eu nu sunt decât
comisionarul.
— {tiu, dar purt`torii de mesaje pl`cute \[i merit` la rândul
lor recompensa. {i apropo de recompens`...
C`ut` \n portofel [i-i d`du un bac[i[ nesperat.
— Oh, v` mul]umesc foarte mult! exclam` b`iatul coborând
\n grab` treptele.
Florile nu puteau veni decât de la Holt. Adena instal`
buchetul pe m`su]a joas` [i c`ut` cartea de vizit`. Era acolo,
\nso]ind o cutiu]` pe care Adena o deschise imediat. Dar când
deschise elegantul pachet, toat` emo]ia fericit` provocat` de
flori disp`ru.
Nu putea s`-i fac` a[a ceva! Nu dup` o asemenea noapte.
Nu putea s-o pl`teasc`, oferindu-i o bijuterie scump`, ca pe o
amant` care ]i-a satisf`cut poftele [i trebuie s-o recom-
pensezi.
Examina cutiu]a alb`. Dar poate c` ea con]inea un inel...
simbol al logodnei... |n acest caz, l-ar putea accepta...
92 ESMERALDA LANE
Dar cutiu]a era prea mare pentru un inel. {i de altfel, un
inel de logodn` nu se ofer` prin comisionar. Privea tem`toare
cutiu]a alb` aflat` pe genunchii ei [i, brusc, pre]ioasele
amintiri ale nop]ii devenir` ap`s`toare ca plumbul.
Adena mai ezit` un moment, apoi ridic` \ncet capacul [i, cu
degete tremur`toare, \ndep`rt` ambalajul interior din m`tase.
Era un colier de aur. O bijuterie superb`, delicat`, cu un
pandanativ de diamante.
Adenei \i veni s` plâng`. Cu o mân` nesigur`, deschise
plicul argintiu care \nso]ea cadoul, pe care un scris gr`bit \i
a[ternuse numele, [i citi: Pentru cea care-mi apar]ine. {i sem-
nase: H.
Mototolind \ncet cartea de vizit`, Adena \[i \ntoarse spre
Max chipul \ndurerat.
— Cum poate s`-mi fac` a[a ceva? Dup` tot ce s-a \ntâmplat
\ntre noi, cum \[i permite s` m` trateze ca pe o curtezan`, o
femeie a c`rei dragoste se cump`r`?
Max \[i puse afectuos botul pe genunchii ei. Ochii lui
c`prui o comp`timeau. El care participase \n felul lui cu atâta
veselie la seara din ajun, \n diminea]a asta nu putea face nimic
pentru ea. Nici m`car s` \n]eleag`.
Apoi durerea se transform` \n furie. Adena s`ri \n sus,
lu` cutiu]a [i o privi de parc` avea \n ea o ma[in` infer-
nal`. Puse cartea de vizit` mototolit` \n`untru [i trânti
capacul.
— Cum de-a \ndr`znit? [opti ea adresându-se câinelui care
p`rea nelini[tit. Cum de-a \ndr`znit? Dac` el crede c` o s`
scape a[a u[or!...
PRE}UL SUPUNERII 93
Se \ntrerupse pentru a r`sfoi agenda telefonic` [i form`
num`rul unei agen]ii de comisionari. Mâinile \i tremurau
furioase [i-i veni destul de greu s`-[i controleze vocea.
|n câteva clipe, totul fu aranjat. Adena puse jos receptorul
[i lu` o foaie de hârtie pe care \ncepu s` scrie un mesaj pen-
tru Holt. Trebui s-o ia de trei ori de la \nceput \nainte s` poat`
redacta primele cuvinte. Apoi ref`cu ambalajul, puse mesajul
lâng` cadou [i a[tept` comisionarul.
Dup` un sfert de or` pachetul plecase, \nso]it de scrisoarea
care spunea: Credeam c` m` apreciezi mai mult, dar al`turi se
afl` dovada c` m-am \n[elat.
Privindu-l pe fereastr` pe b`iatul care se \ndep`rta, Adena
sim]i c` i se strânge inima. Se \ntoarse spre Max.
— Ei bine, spuse ea, cred c` e timpul s` ne lu`m mica
vacan]` despre care ]i-am vorbit. Nu-]i face griji, o s`-]i plac`
la nebunie acolo!
|n dou` ore preg`tise aproape totul. Strânsese lucrurile
\ntr-o geant` de voiaj [i o valijoar` din piele ro[ie pe care
le puse lâng` u[a de la intrare. Max, sim]ind apropiata ple-
care, a[tepta lâng` bagaje, \n timp ce Adena telefona la
hanurile pe care le g`sise \ntr-o revist`. Un mare num`r
dintre ele erau complet ocupate. |n sfâr[it de la unul primi
r`spunsul c`, din cauza unei anul`ri de ultim` or`, o
puteau primi.
— Da, v` pute]i aduce [i câinele, r`spunse o voce amabil`
de la cel`lalat cap`t al firului. {i micul dejun este cuprins \n
pre]ul camerei!
Adena \i mul]umi recep]ionerului [i \nchise oftând u[urat`.
94 ESMERALDA LANE
— Haide, Max! Plec`m. O s-o anun] pe vecin` c` lipsim un
timp [i pe urm`...
Tres`ri auzind soneria de la intrare [i Max \[i ciuli urechile.
Cu ochii fixa]i pe u[`, Adena \n]epeni locului, \n timp ce
l`tr`turile prietenoase ale lui Max \i confirmau ideea pe care o
avea \n privin]a identit`]ii musafirului nepoftit.
|[i adun` atunci tot curajul, travers` \nc`perea furioas` [i
d`du u[a de perete.
|l fulgera din priviri. El o domina cu statura lui masiv`, cu
o expresie \ntunecat` pe chip. |n mân` ]inea cutiu]a alb`.
|mbr`cat \n costumul \nchis la culoare, cu p`rul str`lucitor din
cauza ploii, p`rea amenin]`tor. Expresia ochilor era
necru]`toare.
Dintr-o singur` privire, remarc` pantalonii din flanel` gri,
pulov`rul negru, haina de piele. Apoi v`zu valiza [i geanta de
voiaj.
— Pleci, Adena? o \ntreb` el cu o voce rea care \i dovedea
furia.
— Da, exact. Max [i cu mine plec`m la ]ar`. Avem chef s`
lu`m pu]in aer curat.
Holt o d`du la o parte ca s` intre \n cas` [i \nchise u[a \n
urma lui.
— Ai uitat ceva...
— Dac` vorbe[ti despre... despre fleacul `la pe care mi
l-ai trimis, nu-]i face griji. Nu se asorteaz` cu nimic din ce
am.
— Adev`rat? Credeam c` o s`-]i plac`. |n sfâr[it, n-are nici o
importan]`. Dac` nu e potrivit, pot g`si ceva mai bun.
PRE}UL SUPUNERII 95
— Mai bun! Mai bun!
Vocea Adenei ajunsese un urlet.
— Cum de m` po]i insulta a[a?
— Nu exist` multe femei pe lumea asta care ar con-
sidera acest mic obiect drept o insult`. Dar, dac` dup`
gustul t`u nu sunt destule diamante, pot s`-l schimb pe
altceva.
Adena, f`r` s` mai scoat` nici un cuvânt, \l p`lmui cu
putere. El primi [ocul cu o indiferen]` batjocoritoare, chiar
dac` urma degetelor ei \ncepu s` apar` pe obrazul bronzat.
Dar nu schi]` nici un gest.
— Nu-i nevoie s`-]i dai osteneala s`-l \napoiezi, rosti Adena
furioas`. Sunt sigur` c` alte femei se vor sim]i fericite s`-l
accepte. Dar pentru serviciile prestate \n noaptea trecut`, Holt
Sinclair, tariful meu este mult mai ridicat.
— Adic`?
Expresia dispre]uitoare a fe]ei lui o \nfior`. Sim]i c`-i
tremur` picioarele [i avu impresia c` el abia se ab]inea s` n-o
\mbrânceasc`.
— N-are rost! Tot nu l-ai putea pl`ti!
El \ntinse mâna, o apuc` de um`r [i o trase spre el.
— Cât? Spune!
— E[ti nebun!
Fiindc` degetele lui se \nfipser` \n carnea ei, pu]in din
mânia Adenei disp`ru pentru a l`sa loc suferin]ei, [i ochii ei
turcoaz se umplur` de lacrimi. Furia lui Holt se rev`rsase
asupra ei, \necându-i propria ei mânie, nel`sând \n urm`
decât triste]e [i umilin]`.
96 ESMERALDA LANE
— Idiotule! De ce s`-]i cheltuie[ti banii pe diamante [i biju-
terii? Chiar n-ai priceput nimic? Ceea ce ]i-am d`ruit \n
noaptea asta a fost pentru c` a[a am vrut eu. {i a fost gratis!
F`r` nici un ban! F`r` nici o r`splat`! Dar tu insi[ti s` m`
pl`te[ti [i nu ezi]i s` m` insul]i!
— S` te insult! Dar despre ce vorbe[ti, Adena?
— Vorbesc despre blestematul `sta de colier pe care-l ]ii \n
mân`. Cel pe care mi l-ai trimis azi-diminea]` pentru a m`
pl`ti ca pe o prostituat`!
— E[ti nebun`, spuse el, de data asta mai mult perplex
decât furios. Adena, este doar un cadou...
— Evident c` e un cadou! Cump`rat de la bijutierul t`u
obi[nuit, f`r` \ndoial`! Dar eu nu accept s` fiu pl`tit` pentru
serviciile mele, Holt. Chiar nu pricepi nimic? Exist` pe lumea
asta o serie de lucruri pe care nu le po]i cump`ra, cum a[ fi,
de exemplu, eu!
— Oh, Doamne! oft` el cople[it, dar eu nu v`d astfel
lucrurile, Adena. Nu mai ]ipa [i ascult`-m`.
— Nu, n-o s` te ascult. Nu vreau s` te ascult. Orice ai crede,
nu m` posezi, Holt Sinclair, [i pu]in \mi pas` de colierele tale
din aur [i diamante!
El lipi fa]a Adenei la pieptul lui pentru a-i \n`bu[i discursul
[i o ]inu strâns \n bra]e, ca pe un copil sup`rat [i neputincios.
— Ce naiba, doar nu era o plat`. Am cump`rat bijuteria asta
fiindc` voiam s`-]i d`ruiesc ceva. E pur [i simplu un cadou. Un
b`rbat nu are dreptul s` ofere daruri iubitei lui? Colierul era
menit s` \nso]easc` trandafirii galbeni...
Privi \n jurul lui [i z`ri florile pe m`su]a joas`.
PRE}UL SUPUNERII 97
— V`d c` pe ele nu le-ai aruncat. De ce? Dac` po]i accepta
trandafirii, de ce nu [i colierul?
— Nu! strig` ea.
Adena sim]i c` el se destinde [i ghici c` zâmbe[te.
— Atunci, data viitoare, va trebui s` comand trandafiri de
echivalentul colierului, [opti el. O s` ai multe, multe flori...
— Nu fi caraghios...
— Tu e[ti caraghioas`. |n diminea]a asta m` sim]eam fericit
ca un rege. Eram un erou, un general \nving`tor la por]ile
cet`]ii, st`pânul atotputernic a tot ceea ce priveam. E ceva ciu-
dat \n faptul c` am vrut s` ofer ceva celei care mi-a dat acest
extraordinar sentiment?
— E[ti prea obi[nuit s` pl`te[ti totul, [opti ea pe un ton
plâng`re].
Sim]ea c` \ncepe s` cedeze.
— Era un cadou, \n]elegi? spuse el mângâindu-i cu blânde]e p`rul.
— Cu tine, unde se afl` frontiera \ntre un cadou [i plat`?
— D`-mi o [ans`, scumpa mea. Reac]ia ta a fost dispro-
por]ionat`. Te \n[eli amarnic.
— Nu sunt sigur` de asta.
— Scumpo, fiindc` asta \mi face pl`cere, am inten]ia s`-]i
ofer din când \n când unele lucruri frumoase. Nu lua aceste
cadouri drept un salariu!
Ultimele scântei ale mâniei ei disp`ruser` [i Adena,
ru[inat`, se trezi plângând la pieptul lui. |n sfâr[it, se
\ndep`rt` de el [i-l privi cu ochii \nce]o[a]i de lacrimi.
Holt zâmbi cu triste]e privind expresia pu]in r`t`cit` a
chipului ei.
98 ESMERALDA LANE
— Te rog s` nu-mi mai trimi]i \napoi cadourile astfel. Nici
acum nu mi-am revenit din [oc. Din fericire, am fost obligat s`
conduc \nainte s` te \ntâlnesc. Asta m-a mai calmat pu]in.
— F`r` coliere, Holt, spuse Adena printre suspine. Nu e o
glum`. Nu vreau nici aur, nici diamante, nici daruri costisi-
toare.
El o privi fix.
— Adena, fii rezonabil`. Este ceva obi[nuit ca un b`rbat s`
fac` unele cadouri femeii pe care...
Holt se \ntrerupse [i speran]a se aprinse \n inima
Adenei.
— ...femeii pe care o dore[te, femeii care-i apar]ine, relu`
el. Nu-mi po]i refuza acest privilegiu.
— Ba da, spuse ea cu r`ceal`.
— Adena!
— N-am \ncredere \n tine, Holt.
— N-ai \ncredere \n mine?! exclam` el, din nou furios.
— Nu te cred \n stare s` faci diferen]a \ntre pl`]i [i cadouri.
|n consecin]`, te rog, f`r` cadouri.
— Ce naiba, e ridicol! N-o s` te las s`...
Soneria telefonului \l \ntrerupse [i el \i d`du drumul la
mâna pe care o mai ]inea \nc`, pentru ca ea s` poat`
r`spunde. Adena ridic` receptorul, vorbi o clip`, apoi \nchise.
— Cred c` planurile mele de vacan]` trebuie amânate, \i
explic` ea. Era un r`spuns la una din cererile mele de anga-
jare. M` cheam` la un interviu.
— Ce firm`?
Ea \i spuse [i el d`du din cap aprobator.
PRE}UL SUPUNERII 99
— E o firm` serioas`. Trebuie s` te duci.
— Da, rosti ea, surprins` c` el p`rea atât de satisf`cut de
\ntors`tura pe care o luaser` evenimentele.
Tensiunea care domnea \n \nc`pere se risipi pu]in, dar
gândul la interviu o pusese parc` pe jar pe Adena.
— O s`-l plimb eu pu]in pe Max \n timp ce tu te preg`te[ti,
\i propuse Holt.
Max, vizibil satisf`cut c` vede lucrurile intrând pe f`ga[ul
lor normal, reac]ion` la auzul numelui s`u.
— Nu trebuie s` te \ntorci la lucru?
— O s` m` duc mai târziu. Calmeaz`-te, scumpa mea, \i
spuse el zâmbindu-i cu un aer lini[titor. O s`-i faci praf! Vino,
Max, unde e lesa ta?
— Holt?
— Da?
El luase lesa, ag`]at` \ntr-un cârlig \n apropierea u[ii, [i-i
punea deja zgarda lui Max.
— Când plimbi un câine prin ora[, exist` unele lucruri...
— Asta ce mai e?
Privea f`r` s` \n]eleag` sacul de plastic [i lop`]ica pe care i
le \ntindea Adena.
— Ghice[te! \i spuse ea.
— Vrei s` zici c` sunt obligat s` strâng...
— Da. Distrac]ie pl`cut`!
100 ESMERALDA LANE
Capitolul 7
Adena \mbr`c` un taior verde \nchis [i o pereche de
pantofi asorta]i. Când fu gata, se examin` \n oglinda din
camer` [i \[i perie energic p`rul. Holt [i Max nu se \ntorseser`
\nc`. Ce naiba f`ceau? Gândul c` Holt f`cea cur`]enie \n urma
lui Max o f`cea s` zâmbeasc`.
Cum nu-i mai putea a[tepta, prinse cu pioneza un bile]el
\n u[` prin care \i comunica lui Holt s` ia cheile de la doam-
na Harrison, vecina. Apoi lu` po[eta asortat` cu pantofii [i
ie[i.
Dup` câteva minute se urc` \n autobuz \n direc]ia cartieru-
lui de nord, spre Market Street. Firma care o convocase era
cunoscut`. Ar fi o adev`rat` [ans` s` g`seasc` atât de u[or de
lucru la o asemenea firm`.
Se d`du jos din autobuz la Pine Street, \n apropierea
Bursei, [i f`cu pe jos drumul spre imobilul impun`tor
unde \[i avea firma respectiv` sediul social. |n ciuda efor-
turilor ei pentru a-[i calma enervarea [i a-[i compune o ati-
tudine profesional`, nu reu[ea s` [i-l alunge din minte pe
Holt.
Imediat ce intr` \n cl`dire \ns`, din fericire, grija pentru
interviu c`p`t` prioritate. Fu condus` cu amabilitate \n biroul
serviciului personal [i \ncepu interviul.
|i trebui destul de pu]in timp s` \n]eleag` c` postul \i con-
venea perfect [i entuziasmul ei nu \ntârzie s` creasc` \n acela[i
timp cu al interlocutorului s`u. Prin calificarea [i experien]a
ei, Adena corespundea exact postului vacant.
Se pare c` am noroc, are aerul c` vrea s` m` angajeze, \[i
spuse Adena pl`cut surprins`.
— Acum o s` v` conduc la domnul Olson, domni[oar`
West, o anun]` b`rbatul. Olson conduce serviciul nostru de
contabilitate [i, dac` v` angaj`m, ve]i lucra \n subordinea lui.
Adena \i mul]umi zâmbind [i \l urm` la etajul paisprezece,
\n birourile moderne [i lini[tite ale contabilit`]ii.
— Ah, domni[oar` West! Sunt fericit s` v` cunosc!
Candidatura dumneavoastr` mi-a parvenit \n diminea]a asta [i
cred c` totul este \n regul`.
Harvey Olson, un b`rbat de vreo 45-50 de ani, \mbr`cat la
patru ace, cu p`rul albit la tâmple [i cu un surâs vesel \ntip`rit
pe chip, o primea ca pe o veche cuno[tin]` de mult pierdut`
din vedere dar acum reg`sit`.
— Dup` ce discuta]i, v` rog s-o trimite]i pe domni[oara
West \n biroul meu, spuse inspectorul de la serviciul personal
\nainte s` dispar` pe u[`.
Jovial, Olson se instal` \n spatele biroului de acaju.
102 ESMERALDA LANE
— Bine, bine, domni[oar` West, \ncepu el cu un surâs, sunt
sigur c` ave]i o mul]ime de \ntreb`ri s`-mi pune]i. Dac` a]i
\ncepe?
— Da, domnule Olson, r`spunse Adena \ncordându-[i
aten]ia.
Trebuie s` pun` ni[te \ntreb`ri potrivite, s` fac` \n a[a fel
\ncât s` par` inteligent` [i dornic` de munc`, pe scurt s`
reprezinte imaginea candidatei ideale.
Spre sfâr[itul \ntrevederii, Harvey Olson \ncheie dând din
cap:
— Cred c` o s` ne \n]elegem foarte bine, domni[oar`
West.
— Postul \mi convine extrem de mult, replic` Adena. Firma
dumneavoastr` pare s` aib` un excelent renume pe pia]` [i
\mi place s` am o munc` variat`. {tiu s` lucrez pe calculator [i
o s` m` pun la curent cu noile softuri de contabilitate.
— Perfect. Ei bine, cred c` am terminat. O s`-l chem pe
Thornton.
|i f`cu un semn complice cu ochiul [i relu`:
— Serviciul personal \[i rezerv` dreptul de a face ofertele
oficiale, m` \n]elege]i, [i nu vreau s` calc pe nimeni pe
b`t`turi, dar \ntre noi fie vorba, sunte]i ca [i angajat`...
Adena \i surâse politicos.
— Probabil c` trebuie s` fac` formalit`]ile necesare, spuse
ea. De exemplu, s` verifice referin]ele. |n sinea ei se bucur` c`
patronii Laboratoarelor Carrigan las` \n grija serviciului per-
sonal transmiterea referin]elor despre salaria]i. Cu pu]in
noroc, Jeff nici nu va afla c` [i-a g`sit o slujb`.
PRE}UL SUPUNERII 103
— Oh! replic` Olson, cred c` ne putem lipsi de referin]e.
Avem deja o recomandare beton, s` [ti]i!
— Poftim? spuse Adena, stupefiat`.
Olson \i zâmbi:
— Nu trebuie s` v` sim]i]i jenat` c` a]i fost personal reco-
mandat` de Holt Sinclair. N-ar fi f`cut-o dac` nu ar fi fost sigur
c` ve]i corespunde cerin]elor noastre. Patronul nostru are un
respect deosebit pentru judecata lui Sinclair.
— Holt Sinclair? El v-a cerut s` m` angaja]i?
— Oh, nu, bine\n]eles! A aflat doar c` suntem \n c`utarea
unui contabil [i i-a telefonat unuia din vicepre[edin]ii
no[tri, care este [i [eful meu direct, pentru a-i comunica
faptul c` el cunoa[te o persoan` extrem de competent`.
Candidatura dumneavoastr` tocmai sosise la noi. Mi-a fost
adus` imediat.
— |n]eleg. Nu [tiam...
Adena \[i reaminti acum c`-i enumerase lui Holt firmele la
care \[i trimisese candidatura [i-[i mai aminti [i de aerul lui
satisf`cut din acea diminea]` când ea \i spusese cu cine vor-
bise la telefon.
Olson ridic` receptorul [i form` num`rul biroului \n care
fusese primit` la sosire.
— Suntem \ntotdeauna ferici]i s` primim pe cineva reco-
mandat de Holt Sinclair.
Toat` bucuria Adenei se evaporase. Se a[ez` pentru a ascul-
ta flec`reala amabil` a lui Olson, grijulie s`-[i mascheze
nemul]umirea. |nc` o dat`, Holt \ncercase s-o cumpere.
Indirect de data asta. Cum \ndr`znise?
104 ESMERALDA LANE
Sim]i c` fierbe de mânie. La ce-ar servi s`-i dea o lec]ie
unui om, \ntotdeauna gata s` pl`teasc` pentru a ob]ine ceea
ce dorea? Cum o s`-l poat` convinge vreodat` pe
\nc`p`]ânatul `sta c` Adena West nu putea fi cump`rat` nici
cu coliere de aur nici cu siguran]a pe care ]i-o ofer` un post
bine pl`tit?
La naiba cu el! Cum ar reac]iona, dac` ea i-ar pl`ti pentru
presta]iile lui din pat?
Da, \[i spuse ea furioas`. Ce ar sim]i dac` ea ar inversa
rolurile? Evident c` ar fi ca turbat, c` orgoliul lui ar fi r`nit. S-ar
schimba la fa]` de furie, exact ceea ce i se \ntâmplase ei \n
acest moment.
Adena suport` politicos ultimele formalit`]i ale \ntreve-
derii, f`r` ca nimeni s`-i remarce schimbarea de dispozi]ie. I
se f`cu o propunere, ea promise s` reflecteze la ea [i s` dea
r`spunsul s`pt`mâna viitoare. Când ajunse \n strad`, luase
deja o hot`râre: Holt Sinclair o s`-[i primeasc` lec]ia pentru
faptul c` se amestecase!
Se \ndrept` spre Union Square [i magazinele sale de lux.
Ideea ei o va costa scump, dar n-avea importan]` fiindc` era
absolut sigur` c` Holt va fi prea furios ca s`-i accepte „cadoul“.
Triumf`toare, \l vedea deja sim]indu-se obligat s`-l \napoieze.
Când se va g`si \n aceea[i situa]ie ca ea, poate c` se va gândi
mai bine \nainte s` mai fac` a[a ceva!
Pentru ca efectul s` fie complet, trebuia s` descopere un
cadou cu adev`rat costisitor, \[i spuse ea intrând \ntr-o biju-
terie de lux. Un cadou de pre]. Un cadou pe care el nu-l va
putea accepta [i care-l va face s` turbeze de furie.
PRE}UL SUPUNERII 105
Imediat ce v`zu ceasul expus sub cristal pe o bucat` de
catifea ro[ie, Adena [tiu c` [i-a g`sit arma r`zbun`rii. Nu, nu
era o r`zbunare, nu s-ar \njosi la a[a ceva, ci o lec]ie bun`.
Ceru s` examineze ceasul, un obiect superb. Marc` elve]ian`,
din aur de optsprezece carate, cu cuar], extraplat. Un ceas
str`lucitor, perfect pentru reu[ita planului ei.
Adena scrise cecul care, dac` ar fi \ncasat, ar face o gaur`
enorm` \n contul ei. Ar fi fost mai pl`cut s`-i fac` cu adev`rat
un cadou lui Holt, \[i spuse ea. Dar respinse aceast` idee. Nu
dispunea de atâ]ia bani ca s` se lase purtat` de asemenea ela-
nuri de generozitate.
Adena \ntinse cecul [i ceru, sim]ind un nod \n gât, s` se
livreze imediat pachetul. Holt \l va primi dup`-amiaz`, la
biroul. Deci, \[i f`cu ea socoteala, \l va \napoia mâine
diminea]` la prima or`. {i cecul completat cu acea sum`
enorm` va fi blocat \nainte de a fi \ncasat. A doua zi fiind
sâmb`t`, luni diminea]a totul va fi rezolvat.
A[teptându-[i autobuzul, Adena sim]i un fior de team`.
Lovitura va fi teribil`. Holt se va purta ca un apucat când va
\n]elege ce a sim]it ea \n aceea[i situa]ie. Riscant, dar merita
osteneala!
Dup` un timp, o cuprinser` din nou \ndoielile. La urma
urmei, lec]ia va fi cu adev`rat profitabil`? Va recunoa[te el c`
e penibil [i umilitor s` fii cump`rat? De a ]i se pl`ti favorurile?
Adena ajunse acas`, destul de mul]umit` de mesajul pe
care-l pusese al`turi de ceas: Pentru Holt, drept mul]umire
pentru ajutorul dat \n c`utarea unei slujbe [i pentru favorurile
acordate \n fa]a focului.
106 ESMERALDA LANE
Micul ei mesaj era \ndr`zne], insolent [i chiar insult`tor. |l
concepuse inten]ionat astfel. Dar ceasul scump ajungea oare?
N-ar fi trebuit s` trimit` [i ni[te flori?
Cufundat` \n gândurile ei, Adena nu remarc` imediat c`
Max nu se afla \n spatele u[ii, \n a[teptarea ei. Cum! Max [i
Holt nu se \ntorseser` \nc`?
De fapt, se \ntorseser` [i plecaser` din nou, dup` cum
reie[ea din mesajul de pe m`su]a joas`, al`turi de buchetul de
trandafiri:
Max se simte bine. L-am dus la Sausalito. Te a[teapt` acolo
disear`. Sper c` n-ai uitat c` v-am invitat acolo la cin` pe amân-
doi. Apoi, trebuie neap`rat s` mergem la o serat`. |mbrac`-te
corespunz`tor ocaziei. O s` trec s` te iau când ies de la birou.
Cam pe la ora cinci.
P.S. 1. |n cazul \n care n-ai ghicit, l-am luat pe Max drept
ostatic.
P.S. 2. Cred c` e \ndr`gostit de c`]elu[a caniche care
locuie[te la doi pa[i de casa voastr`. Mai vorbim despre asta
disear`.
Cu drag,
Holt.
Adena scoase un strig`t \n`bu[it [i mototoli biletul. Se
sim]ea mânioas` [i frustrat`, dar \i venea s` [i râd`. Uite c`
Holt \l r`pise pe Max!
Probabil c` lui i se p`rea totul foarte caraghios. Dar când va
primi ceasul, o s`-i piar` râsul. Deznod`mântul nu mai era
PRE}UL SUPUNERII 107
departe. Birourile firmei Sin Tech erau situate \n cartierul de
afaceri din San Francisco, nu departe de Laboratoarele
Carrigan, de altfel.
Toat` dup`-amiaza nu-[i g`si locul. Adena tres`rea de
fiecare dat` când suna telefonul, dar Holt n-o sun`. |ncepuse
s` se \ntrebe dac` ceasul fusese livrat. Nervoas`, \ncepu s` se
\mbrace.
Rochia de tafta avea reflexe care se armonizau cu culoarea
ochilor ei, extraordinar de str`lucitori \n acea sear`. Alese o
pereche de sandale aurii [i-[i puse unul dintre colierele ei,
darul lui Holt neintrând \n discu]ie.
Gata la cinci fix, \mbr`cat` cu gust [i elegan]`, Adena
\ncepu s` se plimbe cu nervozitate prin \nc`pere. O s` vin`
Holt? Primise oare ceasul? Era furios? De ce nu-i telefonase?
Din ce \n ce mai nervoas`, Adena tres`ri auzind soneria de
la intrare [i se retrase instinctiv \n fundul \nc`perii. Totu[i, \[i
reveni imediat [i se duse s` deschid` u[a.
Nu numai c` Holt primise ceasul, dar \l [i purta! Mâna lui
bronzat`, robust`, se sprijinea cu non[alan]` de tocul u[ii [i
man[eta alb` se ridicase pu]in, dezvelind bijuteria. Adena
privi fix \ncheietura musculoas`, nevenindu-i s`-[i cread`
ochilor.
— E foarte frumos, spuse Holt cu o voce grav`. E cel mai
frumos cadou care mi s-a f`cut vreodat`. E de fapt primul
cadou pe care l-am primit de la cineva. Spune-mi, mi se pare
c` am ajuns [i eu \n rândul celor care primesc...
|ncet, cu regret, Adena \[i \ntoarse privirea fascinat` de la
ceas [i c`ut` privirea lui Holt. |nghi]i cu greu.
108 ESMERALDA LANE
— |]i place?
— Doar o singur` obiec]ie, [opti el l`sând bra]ul \n jos.
— Da?
— Ar fi trebuit s` ceri s` graveze ceva pe capac, spuse el
cuprinzându-i chipul palid \ntre mâini pentru a o s`ruta. Ceva
sentimental. Ar fi fost perfect...
— Holt!
— Mul]umesc, Adena, [opti el cu un zâmbet care o tulbur`.
O s`-l port mereu.
— Holt, \ncepu Adena care-[i g`sea cu greu cuvintele. Holt,
l-am cump`rat...
— {tiu, scumpa mea. Am citit bile]elul t`u. Presupun c` tre-
buia s` protestez, s` zic: nu trebuia... Dar cum a[ putea face
asta? M-am bucurat atât de mult azi-diminea]` \n timp ce-]i
alegeam colierul... Nici o femeie n-ar oferi un asemenea ceas
unui b`rbat, dac` n-ar ]ine cu adev`rat la el. Probabil c` ai dat
o avere pe el!
— Ei bine, tocmai voiam s`-]i spun...
— Dar fiindc` ]i-ai g`sit o slujb`, po]i s`-]i permi]i asta. Sunt
prea \ncântat de cadoul meu ca s`-]i repro[ez c` ai cheltuit
atâ]ia bani din cauza mea.
Adena sim]i c` p`[e[te pe nisipuri mi[c`toare.
Interpretase costisitoarea ei lec]ie exact pe dos! Nu pricepuse
nimic!
— Sunt atât de bucuros c` ai admis \n sfâr[it c` un cadou
nu e o insult`, continu` el vesel, cu o lumin` cald` \n priviri.
Trebuie s` recunosc c` [tii s` te faci iertat`! Niciodat` nu mi-a[
fi \nchipuit...
PRE}UL SUPUNERII 109
— Da. Ei bine, de fapt...
— Mai vorbim dup` cin`. Cred c` doar Max va gusta din
mâncarea lui Annie \n seara asta. Când mi-am amintit de
recep]ie, am decis c` o s` cin`m la Ghirardelli Square. S`
plec`m imediat. O s`-mi poveste[ti cum a decurs interviul.
Dup` mesajul t`u, am dedus c` totul a fost O.K. Exact?
Redus` la t`cere de comentariile lui Holt, Adena se l`s`
condus` \n Ferrari spre luxosul centru comercial construit \n
incinta vechii fabrici de ciocolat`. Holt o instal` la o mas` mic`
[i ceru s` se aduc` meniul. Adena murea de fric`. Se gândea
cum s` fac` s` restabileasc` adev`rul.
— Holt, \i spuse ea dup` ce primul fel fu servit, n-ar fi tre-
buit s`-i ceri prietenului t`u s`-i telefoneze lui Olson.
— Absurd! Deja \]i depusese[i candidatura. N-am f`cut decât s`
gr`besc lucrurile. S` nu mai vorbim despre asta. {tiam c` o s` ob]ii
acest post. Spune-mi, când te-ai hot`rât s`-mi cumperi ceasul?
|n fa]a entuziasmului lui copil`resc, ea clipi de câteva ori [i ezit` s`-i
explice. |[i d`dea seama, prea târziu din p`cate, c` nu oferind cadouri
unui b`rbat, care nu se bucurase niciodat` de a[a ceva, \l va aduce s`
vad` lucrurile din punctul ei de vedere. Era prea surescitat de noutatea
evenimentului [i de valoarea darului pentru a-i c`uta semnifica]ia.
— Ideea mi-a venit imediat ce am descoperit c` e[ti ameste-
cat \n povestea asta cu interviul.
Holt cl`tin` de mai multe ori din cap.
— Dr`gu] din partea ta s`-mi mul]ume[ti pentru atât de
pu]in... Dar, la drept vorbind, prefer fraza din mesajul t`u care
face aluzie la ceea ce s-a petrecut \n fa]a [emineului...
Se aplec` spre ea cu o expresie tandr` [i intim`.
110 ESMERALDA LANE
— ...Fiindc`, s` [tii, a fost un moment care a contat foarte
mult [i pentru mine. {i ducându-te s` cumperi acest ceas, ai
sim]it probabil exact ce am sim]it [i eu alegând colierul pen-
tru tine.
Oh, Doamne, gândi Adena, ce s` m` fac? Se sim]ea atras` ca
de un vârtej \n adâncurile unei m`ri necunoscute. Cum s`-i
spun` c` se \n[elase, c` ea trebuia s` \napoieze ceasul, c` nu-i
mai r`mânea nici un ban \n cont? Ideea de a fi obligat` s`
vând` cea mai mare parte a ac]iunilor din modestul ei porto-
foliu f`cu s` i se accelereze pulsul.
Cuprins` de o agita]ie nest`pânit`, Adena se vedea obligat`
s` accepte de nevoie slujba pe care o solicitase chiar \n acea
zi. {i de ce? Fiindc` nu avea curajul s`-i vorbeasc` lui Holt. Era
absolut ridicol. Totu[i, pe m`sur` ce trecea timpul, \[i d`dea
seama c` nu va avea puterea s`-i dea o explica]ie. Lui Holt \i
pl`cea la nebunie ceasul pe care-l primsie. {i la fel de mult \i
pl`cea s` se gândeasc` la faptul c` Adena \l alesese pentru el.
|[i imagina tot felul de dedica]ii scurte pe care ar putea s` le
graveze pe capac. Ochii lui \nduio[a]i mângâiau str`lucirea
aurului de fiecare dat` când \ntindea bra]ul [i, la fel ca un
copil, se uita mereu cât e ora.
Adena se sim]ea atât de mult prins` \n curs` \ncât, ajuns`
la desert, se resemnase. La urma urmei, nu era totul pierdut.
Cecul era enorm, dar \i mai r`mâneau ni[te economii. Luni de
diminea]` \[i va alimenta contul din contul curent de
economii. Suma va acoperi chiria [i cheltuielile pe o lun`.
Dup` câteva calcule f`cute cu repeziciune \n minte, Adena
ajunse la concluzia c` n-o s` moar` de foame.
PRE}UL SUPUNERII 111
{i eu care m` gândeam s` dau lec]ii altuia, \[i spuse ea
ironic`. Ea fusese cea care primise una bun`: s` nu ofere
niciodat` ceva care-i dep`[ea posibilit`]ile!
Adena [tia c` nu i-ar putea m`rturisi adev`rul lui Holt [i
dintr-un alt motiv: n-ar fi avut inima s`-i strice pl`cerea care \i
lumina chipul. |[i accept` soarta, a[a cum accept` [i al doilea
pahar de vin. Holt comandase special acest sortiment din
California, fiindc` provenea de pe coastele unde pl`nuise ea
s`-[i petrec` scurta vacan]`.
— Oh, nu!
— Ce s-a \ntâmplat, scumpa mea?
— Am uitat s`-mi anulez rezervarea la han. Eram atât de
preocupat` de interviu [i de... ceas, \ncât chestia asta mi-a ie[it
complet din minte.
— Nu-i nimic. Nu-]i face probleme. Am v`zut num`rul notat
lâng` telefonul t`u [i am sunat la han \nainte de a-l scoate la
plimbare pe Max.
Adena strânse din din]i, sim]indu-se ofensat`.
— Mul]umesc, r`spunse ea \n]epat`. {i apropo de r`pirea
câinelui meu...
— Ah, da! Uitasem s`-]i povestesc despre aventura lui cu
c`]elu[a caniche. Bietul Max! Se lanseaz` \ntr-o aventur` care
nu-i va aduce nimic bun.
— Poate \i va l`sa un os bun \n fa]a u[ii? spuse Adena bând
o \nghi]itur` de vin.
Sarcasmul ei nu-l atinse \n nici un fel pe Holt.
— O s`-i sugerez. E[ti gata? Vreau s` scap de recep]ia asta.
O s` ne \ntoarcem devreme acas`.
112 ESMERALDA LANE
Adena mai reflecta \nc` la cel mai potrivit mijloc de a-l
anun]a c` n-are inten]ia s`-[i petreac` noaptea cu el la Sausalito,
când ajunser` la recep]ia foarte monden` dat` \ntr-unul din
cele mai elegante hoteluri de pe Nob Hill.
Ce de complica]ii! Merit din plin o cup` de [ampanie, gândi
ea luând un pahar de pe o tav`. Un b`rbat \n vârst`, foarte distins,
\[i croia drum prin mul]imea elegant` pentru a se apropia de ei.
— Scumpo, rosti Holt cu o voce blân`, a[ vrea s` ]i-l prezint
pe John Rawlins. John este un client al lui Sin Tech.
Adena r`spunse cu un surâs [i prezent`rile se succedar`
\ntr-un ritm ne\ntrerupt.
Având \n vedere \mprejur`rile, consider c` m` descurc
foarte bine, \[i spuse Adena bând a treia cup` de [ampanie.
|n acel moment, o blond` de o frumuse]e r`pitoare,
\mbr`cat` \ntr-o rochie strâmt` de lame argintiu, \ntrerupse
discu]ia dintre Holt [i un fabricant de calculatoare.
— Holt! Scumpul meu! Ce fericit` sunt c` te v`d!... {i cine
este t`cuta ta iubit`?
Ochii mari [i alba[tri, foarte machia]i, care se \ntoarser`
spre Adena nu erau ostili, dar expresia „t`cuta ta iubit`“ \i
dovedea r`utatea.
— E Adena West, spuse Holt cu orgoliul proprietarului.
Adena, ea este Charlotte Michaels, una dintre asociatele mele.
Adena \i surâse politicos Charlottei [i abia se ab]inu s` nu
zic`: a[ fi pariat!
— Ce faci, Charlotte? Cu ce te ocupi \n momentul de fa]`?
— Sunt reprezentant` pentru unele materii prime pe care le
folose[te firma lui Holt, \i explic` amabil tân`ra [i frumoasa femeie.
PRE}UL SUPUNERII 113
Adena se gândea la Charlotte [i materiile ei prime, când un
gest f`cut de Holt \n direc]ia t`vii \nc`rcate cu cupe de
[ampanie \i dezv`lui ceasul care-i \mpodobea \ncheietura
mâini.
— E extraordinar, Holt! Mi-ar pl`cea atât de mult s` am
unul la fel! O nou` achizi]ie? Firma care le fabric` a scos pe
pia]` [i un model splendid pentru femei. Mi-a[ da [i bra]ul
drept ca s`-l am!
— O tehnologie superioar`, remarc` interlocutorul lui
Holt. Este incredibil ce reu[esc elve]ienii s` fac` din mecanis-
mele astea cu cuar]! ad`ug` el privind ceasul.
— Adena mi l-a f`cut cadou, preciz` Holt cu mândrie,
ridicându-[i mai mult man[eta pentru a putea fi mai bine
admirat. E frumos, nu-i a[a?
— Adena? [opti Charlotte, a c`rei privire deveni plin` de
sub\n]elesuri.
— Ce ai f`cut ca s-o meri]i? glumi John Rawlins, f`cându-i
cu ochiul Adenei.
Mai târziu, Adena \[i spuse c` toat` vina revenea [ampaniei
amestecate cu vin. Justific` urmarea evenimentelor ca ine-
xorabilul final al unei zile marcate de semnul dezastrului.
C`ut` mii de scuze, dar comportarea ei era de neiertat.
Cu o privire \ndreptat` spre chipurile lor curioase,
surâz`toare, intrigate, care a[teptau s` afle cu ce ocazie \i
oferise ceasul, ea rostise cu hot`râre:
— Este cadoul meu de logodn`.
114 ESMERALDA LANE
Capitolul 8
|n interiorul bolidului gri care zbura prin noapte, t`cerea
era ap`s`toare. Adena se gândea la capriciile destinului, la
fatalitate, la nebunia de care erau câteodat` cuprinse fiin]ele
omene[ti. |n spatele geamului portierei, luminile ora[ului San
Francisco str`luceau printr-o perdea sub]ire de cea]`. Tân`ra
avea impresia c` fusese prins` \n curs`.
Trebuia totu[i s` spun` ceva. Trebuia s` rup` t`cerea asta
teribil`. Lumina tabloului de bord contura profilul lui Holt.
Adena \[i adun` tot curajul.
— Holt? [opti ea.
— Da?
R`spunsul politicos, pu]in distrat, o descump`ni.
— Holt, \mi pare r`u. Nu [tiu ce m-a apucat. Am fost
nebun`. Eu... eu am avut o zi \ngrozitoare [i cred c` am b`ut
prea mult \n seara asta. Cuvintele mi-au sc`pat f`r` voia mea
de pe buze.
Se \ntrerupse, ca [i cum era atent` la ecoul propriilor ei
vorbe, apoi relu`:
— Cel pu]in, a[a cred. Nu [tiu ce m-a \mpins s` spun asta.
— Adev`rat?
P`rea mult mai interesat de condusul ma[inii decât de con-
versa]ie. Adena sim]i c` se \nfurie, o reac]ie salutar` \n fa]a
durerii [i a jenei de care se sim]ea cuprins`.
— Holt, \ncerc s`-mi cer scuze, spuse ea cu ochii fixa]i pe
capot`. Dar nu e numai vina mea!
— Z`u!
— Am fi ie[it u[or din \ncurc`tur` dac` ai fi râs. Dac` ai fi
luat acea declara]ie idioat` drept o glum`. Nu era nevoie s`
m` aprobi...
— M-am gândit c` e cel mai bun lucru pe care-l puteam
face.
— Oh, Doamne!
Adena se lipi de portiera din partea ei, moart` de ru[ine la
amintirea celor petrecute nu de mult. Totul \i defila cu repezi-
ciune prin memorie. Felicit`rile, \ntreb`rile vesele care
urmaser` dup` ceea ce Holt numise „cel mai bun lucru pe
care-l puteau face“, [i care continuaser` pân` când plecaser`
\mpreun` de la serat`. Aceste clipe o vor urm`ri pân` la
sfâr[itul zilelor ei.
|n semi\ntuneric, profilul vulturesc al lui Holt se \nsufle]i
pu]in.
— Vrei s` spui acum c` acest cadou nu avea nici o semnifi-
ca]ie serioas`? \ntreb` el calm.
116 ESMERALDA LANE
— Serioas`? Ba da, bine\n]eles c` da, avea o semnifica]ie
serioas`! strig` ea, gata s`-i dezv`luie adev`ratul sens al
cadoului ei.
— Cum a avut-o [i colierul pentru mine, [opti el \nainte ca
ea s` se fi putut lansa \n explica]ii.
— Doar n-o s` pretinzi acum c` mi-ai oferit colierul drept
cadou de logodn`? Nu te-ai gândit nici o clip` la a[a ceva!
— Nu, bine\n]eles c` nu. Dar nu [tiam pe atunci c` tu te
gânde[ti la asta.
— Eu?
— Haide, scumpa mea. Nu te teme s` recuno[ti. De fapt, ai
[i recunoscut-o.
El privi ceasul care-i str`lucea la \ncheietura mâinii [i relu`:
— Acum c`-]i cunosc sentimentele, de ce s` nu ne c`s`torim?
— S` ne c`s`torim?! Dar Holt, nu te po]i angaja astfel f`r`
s` reflectezi serios... f`r` s` iube[ti, [i...
— Dac` ne c`s`torim, o s` sfâr[im prin a locui \mpreun`
nec`s`tori]i, \]i dai seama? M` dore[ti, te doresc...
— Te \n[eli amarnic!
— Deci acest ceas nu are nici o semnifica]ie? spuse el
privind-o lung.
Era prins` \n curs`. Fusese prins` \n curs` [i vedea viitorul
ca un tunel lung f`r` nici o ie[ire de salvare. Nu-i putea
dezv`lui lui Holt adev`ratul motiv al cadoului ei, fiindc` \l
iubea [i nu voia s`-i strice bucuria. Fiindc` acest orfan care
reu[ise \n via]` prin propriile lui puteri, nu primise cadouri
dezinteresate \ntr-o lume unde totul are un pre]...
PRE}UL SUPUNERII 117
— Ba da. Cadoul avea un sens pentru mine [i sunt fericit`
c` ]i-a pl`cut, [opti ea.
— O s`-l p`strez toat` via]a.
— Dar nu este un cadou de logodn`, ad`ug` ea. Nu aveam
nici o inten]ie s`-]i for]ez mâna \n vederea c`s`toriei.
— {tiu! Dar acum, ideea a \ncol]it [i nu v`d nici un motiv
s` n-o realiz`m. Te doresc, Adena, spuse el cu o voce pro-
fund` [i vibrând de senzualitate. Te vreau lâng` mine. {i cred,
gândindu-m` bine, c` mariajul este o idee excelent`.
— Dar, Holt...
— Nu-]i face griji, o s` m` ocup eu de toate.
Prea tulburat`, cu mintea \nce]o[at` pu]in de vin, Adena nu
[tiu ce s`-i r`spund`. De fapt \l iubea prea mult ca s` nu do-
reasc` s` se c`s`toreasc`.
Dar s` se m`rite cu cineva care habar nu avea ce \nseamn`
adev`rata dragoste? Care credea c` totul se pl`te[te? Care
recuno[tea f`]i[ c` e st`pânit doar de dorin]`? Niciodat`, \[i
spuse Adena, dar niciodat` n-ar fi pomenit de c`s`torie dac`
ea n-ar fi f`cut la serat` acea nefericit` declara]ie.
Adena avu atunci o sclipire de luciditate, viziunea a ceea
ce se petrece cu adev`rat: Holt accepta tacit s`-i pl`teasc`
pre]ul — pre]ul pe care, dup` p`rerea lui, \l fixase ea ca s`-i
cedeze.
Era singura explica]ie plauzibil` [i accesibil` min]ii ei
\nce]o[ate. El o dorea [i pl`tea ca de obicei. Dac` ea refuzase
colierul, o f`cuse pentru c` prefera o verighet`. Iat` ce gân-
dea el.
118 ESMERALDA LANE
Adena reveni la realitate când v`zu Ferrari-ul intrând pe
podul Golden Gate.
— Unde mergem? \ntreb` ea imediat.
— Acas`. E târziu [i lui Max nu-i place s` a[tepte.
— Holt, du-m` acas`. Nu vreau s`-mi petrec noaptea cu
tine.
— De ce? Doar suntem logodi]i, spuse el zâmbind.
— Gata cu farsa asta. Nu m-ai cerut niciodat` de nevast`.
— M` gândeam c` o s`-mi propui tu asta, Adena.
— {i e[ti de acord?
— Da.
Pur [i simplu. De acord... pentru a-i pl`ti pre]ul. Adena \[i
mu[c` buzele [i se f`cu cât putu de mic` pe scaunul ei.
Gândul `sta o obseda: nu-l \mpinsese ea \n mod incon[tient
pe Holt s` accepte c`s`toria prin acea declara]ie idioat`
despre logodna lor? |[i \nfipse unghiile \n palme.
— Te rog, Holt. Simt nevoia s` fiu singur` ca s` m` gândesc.
— O s` te gânde[ti acas`.
— Acas` la mine.
— Acas` la noi, spuse el luând-o spre Sausalito.
Nu mai era nici o speran]`.
— Doar n-o s` m` r`pe[ti ca pe Max, spuse ea la \ntâm-
plare.
— Am f`cut-o deja.
|ncetini la un viraj apoi acceler`.
— Hai s`-l lu`m pe Max [i pe urm` m` conduci acas`,
insist` Adena.
PRE}UL SUPUNERII 119
Holt nu-i r`spunse. De fiecare dat` când \ntorcea volanul,
ceasul de aur \i str`lucea la mân`. Descurajat`, Adena t`cu.
Ferrari-ul urc` strada abrupt` de pe colin`, spre vila modern`
pe care Holt o numea „acas` la noi“ [i se opri. F`r` s` scoat`
nici un cuvânt, \nconjur` ma[ina ca s`-i deschid` politicos
portiera. Nehot`rât`, Adena cobor\ totu[i. Se sim]ea \ncol]it`
[i totodat` \nc`tu[at` de sentimentele ei.
Max fu cel care destinse atmosfera, prin l`tr`turile lui vese-
le. Coada lui scurt` biciuia cu repeziciune aerul [i-[i b`g`
nasul \n mâna Adenei, apoi a lui Holt.
— M` bucur c` e[ti \nc` treaz, Max, spsue Holt cu amabili-
tate, de parc` se adresa unui om. Te invit s` bei un pahar de
sherry \mpreun` cu noi. I-am spus lui Annie s` cumpere o
sticl`.
— Nu numai c`-mi r`pe[ti câinele, dar \ncerci [i s`-l
corupi!
Adena \l urm` \n salon, unde \l privi destupând sticla.
— Avem ceva de s`rb`torit!
Holt umplu dou` pahare [i turn` \ntr-o farfurioar` câteva
pic`turi de alcool pe care Max le lip`i imediat, cu o pl`cere
nedisimulat`.
— Probabil c` vrei s` toastezi cu noi, Max. O s` ne
c`s`torim, eu [i st`pâna ta. E[ti mul]umit?
Max ignor` \ns` \ntrebarea [i linse farfurioara sco]ând
limba de un cot.
— Ai v`zut? E \ncântat, spuse Holt tr`gând-o pe Adena
lâng` el, pe canapea.
120 ESMERALDA LANE
— Holt, s` [tii c` sunt foarte serioas`. Trebuie s` st`m de
vorb`. Am nevoie de un timp de gândire. M` simt presat` de
evenimente...
Holt mai b`u o \nghi]itur` de sherry, apoi puse paharul pe
o m`su]` joas` aflat` \n apropierea canapelei. Ochii lui
str`luceau de un foc interior. O strânse pe Adena la piept.
— Nu ]i-am mul]umit \ndeajuns pentru ceasul pe care mi
l-ai d`ruit, [opti el cu o voce vis`toare, pândind chipul \ngri-
jorat al Adenei.
— Ajunge cât mi-ai spus. Vreau s` zic...
El \i \n`bu[i protestul cu un s`rut.
— E ceasul cel mai splendid pe care l-am v`zut vreodat`,
[opti el apropiindu-[i buzele de gura ei. {i acum \mi vine greu
s` cred c` mi-ai oferit un asemenea cadou. Nimeni nu mi-a
mai d`ruit ceva atât de frumos.
— Oh, Holt, oft` ea l`sându-se \mbr`]i[at`, tulburat` de
recuno[tin]a [i bucuria lui. Chiar atât de mult \]i place?
— Vino aici, mai aproape, ca s`-]i dovedesc...
Deja mâna lui c`uta fermoarul rochiei de tafta. Degetele lui
mângâiar` ceafa Adenei. |nfiorat`, tân`ra \nchise ochii,
cuprins` de un val de tandre]e [i dragoste. Cu capul sprijinit
de pieptul lui Holt, ea \l l`s` s`-i dezgoleasc` umerii. O dorea.
Voia s` se \nsoare cu ea. Avea altceva de a[teptat de la un
b`rbat care nu \n]elegea nimic din dragoste?
— Chiar vrei s` te c`s`tore[ti cu mine, Holt? \l \ntreb` ea,
regretându-[i imediat \ntrebarea care p`rea s` cer[easc` o
confirmare.
PRE}UL SUPUNERII 121
— Da, spuse el [i [oapta buzelor lui \i mângâie obrazul.
Rochia de m`tase alunec` pân` la talia Adenei.
|l auzi pe Max t`v`lindu-se pe covor. El \n orice caz se
sim]ea ca acas`, gândi Adena, \n timp ce mâinile lui Holt \i
atingeau spatele, descheindu-i sutienul de dantel`. Un fior
pl`cut \i trecu prin tot corpul \n momentul \n care Holt \i
mângâie sânii.
— Toat` seara te-am dorit, \i spuse el cu o voce r`gu[it`,
atingându-i sfârcurile deja \nt`rite. Te-am dorit \n timpul
cinei, \n timpul drumului f`cut cu ma[ina. |mi spuneam c` e
o dorin]` \mp`rt`[it`. N-am \ncetat s`-mi privesc ceasul
gândind: [i ea m` dore[te, niciodat` nu mi-ar fi oferit un
asemenea cadou dac` nu ar fi vrut s` [tiu asta.
Adena \[i \ncol`ci bra]ele \n jurul gâtului lui. Cu capul dat
pe spate, \[i cufund` privirea \n ochii lui. Buzele ei tremurau.
— Te doresc, Holt, dar nu trebuie s` te c`s`tore[ti cu mine.
Te rog, crede-m`. Niciodat` nu m-am gândit s`-]i for]ez mâna.
— S` m` for]ezi? Pe mine? De mult timp nu mai permit
nim`nui s` m` for]eze, replic` el mai \n glum`, mai \n serios.
— Asta [i \ncercam s`-]i spun...
— {tiu ce \ncerci s`-mi spui, scumpa mea, dar e prea târziu.
Te-ai angajat deja. Doar n-o s` dai acum \napoi?
Holt schi]` un surâs gânditor [i relu`:
— Vezi, dac` mi-ai spune c` te-ai r`zgândit ar fi pentru
mine tot una cum mi-ai spune c` vrei s`-mi iei ceasul \napoi!
Adena tres`ri. Nisipurile mi[c`toare p`reau c` vor s-o
\nghit` cu totul \n adâncurile lor.
122 ESMERALDA LANE
— Nu, nu, rosti ea cu o voce \ncordat`.
— {tiu, [opti el, [i nici n-o s` te r`zgânde[ti \n privin]a
c`s`toriei.
— Dar c`s`toria... exclam` ea cu o voce ascu]it`.
— Este singurul mijloc de care dispun pentru a te face s` te
hot`r`[ti s` te mu]i la mine. Te \n]eleg. O leg`tur` \ndelungat`
nu te-ar satisface. {i \n primul rând, ai vrea s`-]i p`strezi
apartamentul.
— Evident!
— {i ]i-ai face griji pentru viitor. Nu. |n]eleg de ce dore[ti
un angajament legal \nainte s` mi te d`ruie[ti complet, ceea ce
sper din tot sufletul meu. Am nevoie de tine, scumpa mea,
continu` el aplecându-[i capul [i acoperindu-i gâtul cu o
ploaie de s`rut`ri. Simt nevoia s` fiu sigur de tine.
Cople[it` de spusele lui, Adena \[i \n`bu[i un geam`t. Holt
nu-i l`sa nici o posibilitate s` se explice. Pentru fericirea
ambilor, ea trebuia totu[i s` se st`pâneasc`. Holt se ar`ta prea
gr`bit fiindc` se l`sa dominat de ner`bdare. Dar dac` ar avea
timp s` reflecteze?
— O s` m` m`rit cu tine, Holt, \[i [opti ea ghemuindu-se la
pieptul lui.
— Bine! spuse el râzând. M` gândeam eu c` a[a va fi,
judecând dup` felul cum mi te-ai d`ruit asear` [i... dup`
cadoul t`u de azi-diminea]`.
— Dar vreau s` mai a[tept`m pu]in.
El se crisp`.
— Cât timp?
PRE}UL SUPUNERII 123
— Nu [tiu. Câteva s`pt`mâni, câteva luni... E un eveniment
extrem de important \n via]a noastr`. Trebuie s` fim siguri...
Adena se d`du cu un pas \napoi, \i \ntâlni privirea [i
\n]elese c` reu[ise m`car s`-l fac` s-o ia \n serios. Prea \n
serios, chiar.
— {i \n tot acest timp \]i vei p`stra independen]a? O s` m`
vezi numai când o s`-]i convin`? O s`-mi joc rolul printre
ceilal]i?
Parc` scrâ[nea din din]i.
— O s`... o s` ne cunoa[tem mai bine.
— Nu.
— Nu?! exclam` ea tr`gându-se \napoi.
Apoi \[i trase rochia, acoperindu-[i sânii.
— Ascult`-m` bine, Holt. Am avut o zi istovitoare. Sunt la
cap`tul puterilor. Dar n-o s` te las s`-mi impui modul t`u de
a vedea lucrurile. Sunt foarte tulburat`. {i nu vreau s` m` las
antrenat` s` fac un lucru care nu ne-ar duce la nimic, doar
pentru a-]i satisface preten]iile.
El zâmbi f`r` pic de veselie [i o trase spre el.
— Vino, scumpa mea, [i o s` v`d dac` ner`bdarea ta e la fel
de mare ca [i a mea.
— Nu! Gata, Holt! Chiar gândesc ceea ce ]i-am spus! Refuz
s` intru \n patul sau \n via]a unui b`rbat, atâta timp cât
lucrurile nu sunt clare!
— Scumpa mea, spuse Holt cu o voce lini[titoare \n timp ce o
leg`na \n bra]e. Poate c` tu e[ti tulburat`, dar eu sunt perfect lucid.
Las`-te \n voia mea. O s` decid \n locul t`u, pentru amândoi.
124 ESMERALDA LANE
— Categoric nu! D`-mi drumul!
— Nu \nainte de a-]i mul]umi pentru ceas.
El se ridic` [i o duse spre vestibulul \n care culoarea bej era
predominant`, unde o oglind` imens` ocupa unul dintre
pere]i. Adena se v`zu pe jum`tate goal`, \ncercând s`-[i trag`
rochia peste sâni, cu un picior \nc`l]at [i cel`lalt nu.
Holt se mi[ca \ns` cu u[urin]a [i puterea unui cuceritor
care are de-a face cu o sclav` nou` [i ne[tiutoare. Era o scen`
de o violen]` atât de primitiv` \ncât Adena se sim]i cuprins` de
panic`.
El o duse apoi \n dormitor [i o a[ez` pe patul l`cuit \n
negru. Adena se ridic` imediat, dând la o parte p`rul care-i
c`zuse pe fa]`. |n aceast` \nc`pere, ro[ul [i negrul mobilierului
erau luminate de bejul auriu al covorului [i pere]ilor. |n pofi-
da acestei armonii perfecte, atmosfera masculin` era atât de
ap`s`toare \ncât Adena se sim]i strivit` de un fel de fatalitate.
— Nu mai fi atât de crispat`, spuse Holt \ncepând s`-[i
descheie nasturii de la c`ma[`. M` dore[ti [i te doresc. E un
lucru formidabil. Dup` cum ]i-am mai spus, o s`-]i dau tot
ce dore[ti. |n seara asta, dac` am \n]eles bine, ai spus c` vrei
s` te m`ri]i. Dac` aceast` solu]ie faciliteaz` lucrurile, ei bine,
s` ne c`s`torim!
— Ai aerul de a spune c` m` tocmesc! url` Adena scoas`
din fire, \n timp ce c`ma[a lui Holt ateriza pe covor.
— |nceteaz` de a mai vorbi \n locul meu. N-am spus nicio-
dat` a[a ceva. Am spus [i am repetat c` sunt perfect de acord
s` ne c`s`torim.
PRE}UL SUPUNERII 125
Stând \n picioare lâng` pat, el nu mai r`m`sese \mbr`cat
decât \ntr-un slip alb. Ochii lui str`luceau de dorin]`.
— Adena, nu m` respinge \n seara asta. Am nevoie de
tine.
Tân`ra \[i ridic` ochii spre el cu un extrem efort de voin]`.
Imposibil. Privirea lui Holt ardea de o pasiune pe care ea nu
se putea hot`r\ s` n-o satisfac`, la fel cum nu se putuse hot`r\
s`-i m`rturiseasc` adev`rul \n privin]a ceasului. Poate c` a[a
procedezi când iube[ti, \[i spuse ea.
— M-ai p`r`si, dac` \n seara asta n-a[ vrea s` facem
dragoste?
El ezit`. |l vedea meditând la \ntrebarea ei nea[teptat` [i nu
putu suporta ideea c`-l face s` sufere.
— O \ntrebare idioat`, spuse ea cu glas tare. N-a[ putea s`
te resping.
Chipul lui \ngrijorat de lumin`. Holt se a[ez` lâng` ea pe
cuvertura ro[ie [i o lu` \n bra]e.
— S` nu-mi mai pui niciodat` genul `sta de \ntreb`ri, \i
spuse el cu o voce t`r`g`nat`, \n timp ce termina s-o dezbrace.
Vreau s` ne c`s`torim la sfâr[itul s`pt`mânii. O s` mergem la
Reno.
— La sfâr[itul s`pt`mânii?! Dar de ce atât de repede, Holt?
— Ca s` nu mai faci genul `sta de supozi]ii.
— |]i promit, spuse Adena lipindu-[i buzele de pieptul lui
Holt.
El \[i strecur` mâna sub [oldul ei [i Adena \ncepu s`
tremure de dorin]`.
126 ESMERALDA LANE
— Nu, bine\n]eles, replic` el cu un aer satisf`cut. Când vei
fi so]ia mea, n-o s` mai po]i s` m` respingi!
— Iat` o concep]ie destul de desuet` asupra c`s`toriei,
spuse Adena ironic`.
Mângâia cu vârful degetelor pieptul lui Holt, care r`spunse
imediat gestului ei.
— Sunt foarte fericit c` ai \n]eles asta!
Cu chipul ascuns \n p`rul ei, Holt \i s`rut` pielea sensibil`
a um`rului.
— Mai ales când m` gândesc c`, nu cu mult timp \n urm`,
habar nu aveam c` o s` ne c`s`torim! replic` ea destul de sec.
— Imediat ce ai deschis gura \n seara asta, la recep]ie, am
\n]eles c` este solu]ia care va permite fiec`ruia dintre noi s`
ob]in` ceea ce dore[te.
O mu[c` u[or de um`r. Apoi, cu un gest de proprietar, \[i
lipi mâna de pântecele ei [i \ncet-\ncet se aventur` mai jos.
Adena abia mai avu puterea s` murmure:
— Credeam c` e[ti satisf`cut de ceea ce ai ob]inut asear`...
— Vreau ca situa]ia \n care te vei g`si s` nu-]i mai dea posi-
bilitatea s` m` refuzi pe mine [i cadourile mele, declar` el.
Vreau s` ]i se par` normal s` accep]i ceea ce-]i ofer, f`r` s`-mi
\napoiezi prin comisionar cadoul. Când o s` fii so]ia mea, n-o
s` mai ai scrupule s` accep]i ceea ce-]i voi d`rui. |n acest fel
\mi vei apar]ine complet.
— Crezi c` târgul este corect?
Adena \ncerca, f`r` s` reu[easc`, s` scape de mângâierile
lui insistente [i, când se cambr`, Holt zâmbi.
PRE}UL SUPUNERII 127
— Da, este un târg corect!
Dar cât timp va fi el de aceast` p`rere? se \ntreb` Adena \n
timp ce fiorii de pl`cere \i tulburau sim]urile [i mintea. Cum
\[i va pl`ti Holt so]ia când va dori ca ea s` ias` din via]a lui?
Alung` \ns` imediat acest gând dureros. Avea destul timp
s`-[i fac` griji [i mai târziu. |n seara asta Holt \i oferea iluzia [i
Adena se l`s` purtat` de dragostea ei. Gemu, \[i \nfipse
degetele \n p`rul lui negru [i atrase capul lui Holt spre gura ei
ner`bd`toare.
— Adena...
Apoi o s`rut`. O cople[i cu gustul buzelor lui [i cu for]a lui.
Ea \i r`spunse la s`rut; \l cuprinse cu bra]ele, \l mângâie cu
degetele, fr`mântându-i mu[chii, sorbi [i-[i d`rui gura f`r`
re]inere, dorin]a ei unindu-se cu a lui, pân` ce totul \n jur
disp`ru, \n afar` de ceea ce luau unul de la altul, de ceea ce-[i
d`ruiau unul altuia.
Mâinile lui \i \ncercuiau talia, tr`gând-o spre el. Putea
s`-i simt` greutatea pieptului ap`sându-i sânii, t`ria
coapselor lui strângându-i coapsele \ntr-un fel care ar fi
trebuit s-o [ocheze. |n locul [ocului, sim]ea \ns` o
fierbin]eal` care o ame]ea.
Când Holt \[i trecu mâna prin p`rul ei, Adena \[i d`du
seama c` el nu-[i scosese ceasul. Acesta str`lucea \n
semi\ntuneric, simbol al angajamentului ei. Un simbol, de alt-
fel, care o costase scump, \[i spuse ea. Dar \l cuno[tea destul
de bine pe Holt ca s` [tie c` n-ar fi acceptat darul ei dac` n-ar
fi dorit-o cu adev`rat. Era un b`rbat cinstit.
128 ESMERALDA LANE
|n acea clip`, Adena \[i d`du seama c` era gata s`-i
d`ruiasc` totul, va veghea ca Holt Sinclair s` nu piard` \n
aceast` afacere. Va primi maximum posibil de la so]ia lui. Un
maximum a c`rui amploare nici nu [i-o putea imagina m`car
Holt.
Ea \i va d`rui dragostea ei, \n t`cere dar total. |ntr-o zi el va
\n]elege c` exista [i \n fiin]a lui ceva de d`ruit, c` ea spera la
mai mult decât la toate colierele de aur [i promisiunile de
c`s`torie. Holt Sinclair va \nv`]a s` iubeasc`. {i Adena va fi
profesoara lui.
Fericit` de hot`rârea pe care o luase, Adena se juc` distrat`
cu p`rul cre] de pe bra]ul lui, pân` ajunse la br`]ara ceasului.
— Superb, nu-i a[a? spuse el când \i observ` gestul. E la fel
de frumos ca femeia care mi l-a oferit.
Adena zâmbi.
— {i colierul este foarte frumos, Holt, [i \mi pare r`u c`
m-am \nfuriat. M` gândeam... credeam...
— {tiu, scumpo, r`spunse el lini[tit. Dar s` ]ii minte pentru
totdeauna: nu d`ruiesc niciodat` nimic dac` n-o fac din toat`
inima. Colierul este cadoul meu de logodn`.
Cadoul lui de logodn`. Bine, \[i spuse ea pe jum`tate con-
vins`. A[a va considera de acum \nainte colierul de aur
\mpodobit cu diamante [i, \n consecin]`, \l va purta.
Apoi, Holt o apuc` strâns de mâini, \mpiedicând-o s` se mai
opun`, o strânse [i o ap`s` cu coapsele, \n timp ce limba lui
explora ascunzi[urile gurii ei, cu mi[c`ri \ncete, imitând actul
\mperecherii, ceea ce ar fi trebuit s` fie obscen, de[i Adenei nu i
PRE}UL SUPUNERII 129
se p`rea a[a \n acel moment. Holt exercita asupra ei o putere f`r`
precedent. Oare dragostea are \ntotdeauna un asemenea efect?
— Mai spune-mi o dat` c` m` dore[ti, gemu el. Mai spune-mi
o dat` de ce mi-ai oferit ceasul.
Adena sim]i c` se \ncordeaz`, apoi ced`. Holt nu se va plic-
tisi niciodat` s-o aud` repetând motivele gestului ei. {i, dac`
voia s-o mai aud` o dat`, [i \nc` o dat`, \nsemna c` descoper`
\n vorbele ei toat` dragostea pe care i-o purta.
— Te doresc, Holt. |mi \nnebune[ti sim]urile. N-ar fi trebuit
s` te las s-o faci, dar cred c` n-a[ putea s` te \mpiedic, chiar
dac` ai refuza s` te \nsori cu mine.
— Bine, rosti el cu voce joas` din care r`zb`tea satisfac]ia.
E formidabil, fiindc` produci asupra mea acela[i efect [i nici
eu nu ]i-a[ putea refuza ceva. Ca s` fii \n \ntregime a mea, nu
consider un pre] prea mare s` m` \nsor cu tine. A[ vrea s`-]i
pot a[terne \ntreaga lume \n dar, la picioare!
Nu e un pre] prea mare ca s` m` aib`... Adena \nregistr`
vorbele, dar nu putu reflecta la ele, fiindc` Holt \[i relu` ofen-
siva. Cu un genunchi imperios strecurat \ntre coapsele ei o
for]` s`-[i \ndep`rteze picioarele [i o acoperi cu trupul lui.
|ncet, cu blânde]e, p`trunse \n c`ldura [i intimitatea trupului
ei ca [i cum voia s` se piard` \n el.
— Strânge-m` tare! o rug` el cu o voce r`gu[it`. Strânge-m`
ca [i cum nu vrei s` m` mai la[i s` plec vreodat`!
Adena \l strânse cu putere [i cele dou` trupuri se contopir`
\ntr-unul singur, departe de lumea unde domneau aurul [i
cadourile, undeva \n afara timpului.
130 ESMERALDA LANE
Capitolul 9
A doua zi diminea]a, Adena fu trezit` de atingerea amical`
a unui nas rece [i gri. {tiu imediat unde se g`sea. Ochii lui
Max care o pândeau la marginea patului \i \ntâlnir` pe ai ei [i
Adena zâmbi. Era ora plimb`rii de diminea]` a câinelui.
Holt se odihnea al`turi. Ea d`du \ncet la o parte cuver-
turile, f`r` s`-l deranjeze, dezgolind pân` la mijloc splendidul
corp bronzat. El dormea pe burt`, avea p`rul ciufulit [i ima-
ginea spatelui musculos trezi \n Adena ni[te gânduri care
f`cur` s` i se \nro[easc` obrajii.
Trupul ei protest` când se d`du jos din pat, atât de mult
p`stra memoria \mbr`]i[`rilor p`tima[e de azi-noapte. Holt \[i
pusese amprenta asupra ei, ]esând [i \nmul]ind cu
\ndemânare \n jurul ei mrejele pasiunii lui.
Ca un câine bine crescut ce era, Max a[tept` ca st`pâna lui
s`-[i g`seasc` ceva de \mbr`cat. Rochia ei de m`tase n-o va
proteja deloc de r`coarea dimine]ii, dar Adena o trase pe ea [i
ie[i tiptil din camer`, cu sandalele \n mân`.
|n trecere, tân`ra g`si ceea ce-i trebuia: o hain` b`rb`teasc`
din piele de c`prioar`, c`ptu[it` cu blan`. Haina \i atârna pân`
la genunchi. Greutatea care o ap`sa pe umeri trezea \n ea
senza]ia, mult mai intim`, a prezen]ei proprietarului ei.
— Ei bine, \i [opti ea lui Max \n timp ce \nchidea cu
grij` u[a buc`t`riei, nu [tiu unde ]i-e lesa [i nu v`d nici un
sac de plastic. A[a c` descurc`-te singur, [i te rog s` fii dis-
cret!
Max se repezi afar`, bucuros de independen]a acordat`.
Departe de trotuarele cu care era obi[nuit, \ncepu s`
exploreze teritoriile necunoscute. Adena \l urma \ncet, \nfo-
folit` \n blana ei. Spera c` vecinii nu se vor trezi prea devreme,
\n aceast` diminea]` de sâmb`t`, ca s` descopere ciudata ei
toalet` compus` din sandale de sear` [i o hain` imens`
b`rb`teasc`.
R`coarea dimine]ii r`spândi pu]in câte pu]in mole[eala
somnului de care Adena se scutur` ca s` observe, dincolo de
golf, ora[ul San Francisco \necat \n cea]`. Acolo ar fi trebuit s`
se afle ea acum. Aceast` noapte petrecut` acas` la Holt Sinclair
constituia un precedent periculos.
Rememorându-[i conversa]ia lor nocturn`, r`mase cu impre-
sia net` c` fusese manipulat`, nu numai \n pat dar [i de-a lun-
gul discu]iei. De ce naiba b`use atâta [ampanie dup` vinul de
la cin`?
N-avea rost s` mai insiste asupra evenimetnelor deja tre-
cute. |mpins` de \mprejur`ri [i de puterea dragostei, ajunsese
\ntr-o situa]ie de necrezut. Bine\n]eles c` voia s` se m`rite cu
Holt. Dar nu \n aceste condi]ii. Nu atâta timp cât el va fi con-
132 ESMERALDA LANE
vins c` aceast` c`s`torie constituia pre]ul pentru a o poseda.
Cu ochii pe Max care scotocea \ntr-o tuf`, Adena se \ntreb`
ce va spune la micul dejun. F`r` nici o \ndoial`, Holt va lua
drept acceptat ceea ce spusese el. C`p`tase deja reflexe de
proprietar. Problema era c` ea nu avea nici un chef s` conteste
aceast` stare de fapt [i nici nu era sigur` c` ar fi \n stare. |n
schimb era sigur` c` va refuza c`s`toria considerat` drept o
tranzac]ie comercial`.
— Vino, Max, s` intr`m \n cas` c` mi-au \nghe]at picioarele!
\i strig` ea.
Schnautzerul se apropie cu regret de ea, \ntârziind \nc` \n
ultimele c`ut`ri. Adena \l mângâie cu afec]iune [i se \ntoarse
pe acela[i drum.
Max fu primul care-l descoperi pe Holt, cu cheile \n mân`,
al`turi de Ferrari. Se repezi spre el l`trând [i, \ncet, mâna lui
Holt se desprinse de pe portiera ma[inii pentru a-l sc`rpina
\ntre urechi.
|ntâlnind ochii lui Holt, \ntuneca]i de o ciudat` [i
dureroas` expresie, Adena ezit`, apoi gr`bi pasul spre aleea
particular` care ducea spre vil`. Pu]in câte pu]in, v`zu c` din
privirea lui durerea dispare f`când loc u[ur`rii, apoi unei
sclipiri mai dure.
Se apropie de ea [i-i puse mâna pe ceaf`.
— Credeam c` ai plecat, spuse el cu o voce neutr`.
Adena schi]` un surâs. Privi ma[ina, apoi mâna care ]inea
cheile.
— Te preg`teai s` pleci \n c`utarea noastr`?
Holt d`du din cap [i maxilarele i se crispar`.
PRE}UL SUPUNERII 133
— Plecam s` v` caut ca s` v` aduc acas`.
Adena remarc` expresia lui voalat` [i, simulând o veselie
pe care era departe de a o sim]i, \i m`rturisi:
— Max [i cu mine n-am fi plecat \nainte de a lua micul dejun.
— O s`-mi aduc aminte de asta, spuse Holt privind-o des-
cump`nit.
Apoi, f`r` s` mai rosteasc` nici un cuvânt, o lu` de mân`.
O jum`tate de or` mai târziu, Adena punea pe mas` omle-
ta cu [unc`, untul, gemul [i pâinea pr`jit` \n timp ce Holt,
deja instalat, parcurgea ziarul. Ea \i mai turn` o cea[c` de
cafea, a[tept` ca el s` strâng` ziarul [i atac`:
— Apropo de \ntorsul acas`...
— Mmm? spuse el cu gura plin`.
— Nu [tiu prea bine ce s-a \ntâmplat azi-noapte, relu` cu
greutate Adena sub str`lucirea ironic` a ochilor lui cenu[ii.
Dar vreau s` fiu bine \n]eleas`. Nu vreau s` m` instalez aici,
Holt. Mai târziu, dac` e[ti serios când vorbe[ti despre
c`s`torie...
— Sunt.
— |n acest caz, am hot`rât c` vom avea o logodn` de o
durat` convenabil`. N-o s` ne gr`bim. Nici nu vreau ca
hot`rârea noastr` s` fie tulburat` de... de...
— ... de sex? spuse el cu amabilitate, continuând s`-[i
goleasc` farfuria cu repeziciune.
— Asta e! Sunt fericit` c` ai \n]eles.
Holt mesteca gânditor.
— Poate c` te vei lini[ti auzind c` hot`rârea mea nu e influ-
en]at` de nimic. {tiu perfect ce vreau.
134 ESMERALDA LANE
— Nu.
— Nu m` crezi?
— Cred c` \ncerci s` stabile[ti cel mai bun pre] pentru ceea
ce dore[ti, spuse ea cu \nc`p`]ânare. {i, dup` cum mi-ai
repetat de o sut` de ori, e[ti un b`rbat generos.
— Adena!
O umbr` trecu peste chipul lui.
— {tiu ce spun, Holt. Azi-noapte, totul era confuz, de
necontrolat. Dar \n aceast` diminea]`...
— |n aceast` diminea]` te-ai hot`rât s` lu`m totul de la
cap`t? spuse Holt cu vocea lui t`r`g`nat`.
Adena \[i ridic` b`rbia cu o mi[care provocatoare.
— Holt, vreau s`-mi promi]i c`-mi vei respecta voin]a.
R`spunsul lui \ntârzie atât de mult \ncât Adena aproape c`
putu s` simt` materializându-se tensiunea dintre ei. |n sfâr[it,
el [opti:
— Bine. Dar s` repet, pentru ca totul s` fie clar. Vrei o
logodn` clasic`... La sfâr[itul a[a-zisei logodne, o s` te m`ri]i
cu mine a[a cum am vorbit.
Adena d`du din cap.
— Dac` mai dore[ti s` te \nsori cu mine...
— E pu]in probabil s` m` r`zgândesc \ntr-o s`pt`mân`,
spuse Holt.
— |ntr-o s`pt`mân`?!
— Am spus \n aceast` noapte c` o s` ne c`s`torim \n week-
endul viitor.
— Dar, Holt, n-o s` avem timpul necesar ca s` ne d`m
seama dac` ne \n]elegem!
PRE}UL SUPUNERII 135
{i s` descop`r dac` e[ti capabil s` \nve]i s` m` iube[ti,
gândi ea \ngrijorat`.
Holt \i scrut` chipul trist.
— {i toat` s`pt`mâna n-o s` te ating, spuse el cu blânde]e.
— Dou` s`pt`mâni, \l rug` ea.
— Tehnica ta se amelioreaz`, remarc` el rece. De acord.
Dou` s`pt`mâni.
Doamne! Uite c` o b`nuia c` se târguie[te! Cu atât mai r`u.
{i unul [i cel`lalt aveau nevoie de acest r`gaz [i Adena nu
vedea un alt mijloc de a-l ob]ine.
— Mul]umesc, Holt, [opti ea rezervat`.
— Dup` cum ai spus chiar tu, sunt generos, pronun]` el cu
indiferen]`.
Dar ochii \i dezmin]eau vorbele.
Se ]inu totu[i de promisiune [i weekendul se scurse, ocu-
pat de o pl`cut` succesiune de mici distrac]ii. C`scar` gura la
vitrine pe malul oceanului \n Sausalito, se plimbar` pe Muir
Woods, parcul na]ional de dou` sute cincizeci de hectare care
poart` numele celebrului naturalist John Muir. Luar` prânzul
la Fisherman’s Wharf, la San Francisco.
|n ambele seri, [i sâmb`t` [i duminic`, o conduse acas` la ea,
se servi singur cu un pahar de sherry [i, dup` o s`rutare, o p`r`si.
De miercuri, un fel de rutin` p`ru s` se instaleze de la sine.
Holt sosea la cin`, destins [i familiar. Dup` mas`, Adena se
instala al`turi de el \n fa]a focului, cu broderia ei, [i discutau
verzi [i uscate, avându-l pe Max la picioarele lor.
Se p`rea \ns` c` via]a asta tihnit` nu-i prea convenea lui
Holt.
136 ESMERALDA LANE
Dac` nu cumva, se gândi Adena, nu avusese niciodat`
ocazia s` guste din ea.
|n acea sear` de miercuri, ea broda o floare, cu mintea pre-
ocupat` s`-[i imagineze genul de via]` care-i pl`cea lui Holt
\nainte de a-l \ntâlni, când fu surprins` s`-l aud` \ntrebând-o:
— Ai acceptat postul care ]i s-a propus vinerea trecut`?
— Nu, r`spunse ea cu r`ceal`, b`gându-[i nasul \n lucru.
— {i ai de gând s`-l accep]i?
— Nu.
— De ce?
— {tii prea bine de ce, spuse ea cu o voce calm`.
Dar mâinile \ncepuser` s`-i tremure.
— Dac` n-a[ fi intervenit, ai fi acceptat?
— Da.
El se aplec` pentru a-i cuprinde b`rbia \ntre dou` degete.
— E[ti cea mai \nc`p`]ânat` femeie pe care am cunoscut-o
vreodat`! N-o s` por]i niciodat` primi darurile mele cu
pl`cere? Adena, vreau s` fac o mie de lucruri pentru tine.
Vreau s`-]i d`ruiesc mii de lucruri.
Ea \[i ridic` ochii [i, o clip`, privirea turcoaz [i privirea
cenu[ie se fixar` cu intensitate.
— {tiu, Holt, dar nu e necesar.
— }i-e team` s` accep]i ceva de la mine, inclusiv c`s`toria,
spuse el cu blânde]e.
— E[ti obi[nuit s` cumperi totul! Vezi via]a ca o serie de
opera]ii comerciale. Asta m` sperie un pic.
— {i persoana mea te sperie?
Ea ridic` u[or din umeri. Cum s`-l fac` s` \n]eleag`?
PRE}UL SUPUNERII 137
— Pu]in da, fiindc` m` tem de ce ai face dac` ]i s-ar n`z`ri
c` n-ai primit destul pentru banii t`i.
El o privi \ndelung \nainte de a-i da drumul b`rbiei [i a se
retrage \n col]ul canapelei. Ochii lui \[i reluaser` expresia lor
enigmatic` [i gânditoare.
— Presupui c` risc \n vreun fel?
— Ce-ai face dac` ai avea aceast` impresie?
— Dac` mi-ar trece prin gând c` m` min]i, spuse el
strângând din buze [i cu o privire \ntunecat`, nu [tiu de ce-a[
fi capabil.
— Nu-]i mai bate capul, rosti ea cu un zâmbet for]at. Ai fi
nebun de furie! {i m` mai \ntrebi de ce mi-e fric`!
Urm` un moment de t`cere, \ntrerupt de vocea u[or
amenin]`toare a lui Holt.
— Presupun c` astea nu sunt decât ni[te supozi]ii?
— Bine\n]eles, \i r`spunse ea cu o indiferen]` pe care era
departe de a o sim]i.
— |n acest caz, \]i propun s-o l`s`m balt`. Presupunerile
rezolv` destul de rar problemele concrete pe care le ridic`
via]a.
— De acord!
{i mânui acul cu grij`, conform modelului. Dar nu o floare
exotic` vedea conturându-se sub degetele ei, ci chipul unui
b`rbat care nu avea \ncredere \n nimeni fiindc` era convins c`
totul se pl`te[te. Un asemenea b`rbat va [ti \ntr-o zi s`
iubeasc`?
*
138 ESMERALDA LANE
Joi diminea]a, spre ora unsprezece, secretara lui Holt \i
telefon`. Adena nu-i recunoscu vocea la telefon, dar Holt avea
f`r` \ndoial` mai multe secretare.
— Domni[oara West?
— Eu, r`spunse Adena cu amabilitate.
Prinse receptorul \ntre obraz [i um`r pentru a umezi cu
vârful limbii lipiciul de pe un plic gata timbrat, care con]inea
o nou` solicitare de serviciu.
— V` telefonez din partea domnului Sinclair. Dore[te s`
[tie dac` pute]i lua prânzul ast`zi \mpreun` cu domnia-sa [i
unul dintre clien]ii firmei.
— Da, cred c` da, spuse Adena pu]in surprins` [i
mul]umit` \n acela[i timp.
Not` adresa restaurantului unde Holt o va a[tepta \n hol.
— Persoana care-l va \nso]i este domnul Rawlins.
— Mul]umesc. Spune]i-i lui Holt c` voi fi acolo la ora sta-
bilit`.
Rawlins era tipul pe care-l \ntâlnise la acea faimoas`
recep]ie la care o dusese Holt, gândi ea.
Adena scotoci prin dulap \n c`utarea unei toalete conve-
nabile pentru un dejun de afaceri. Holt f`cea parte din acea
categorie de b`rba]i care se folosesc de so]iile lor pentru a-[i
distra clien]ii?
Dup` o jum`tate de or`, \mbr`cat` cu un taior de lân`
extrem de elegant, Adena \i spunea la revedere lui Max
\nainte de a ie[i gr`bit` din cas`. Nu avea rost s` mearg`
cu ma[ina ei, când transportul \n comun era atât de
comod.
PRE}UL SUPUNERII 139
Cuno[tea bine restaurantul ales de Holt. Cu ni[te chelneri
impecabili, fe]e de mas` de un alb str`lucitor [i atmosfera cla-
sic`, \ntruchipa acea ambian]` serioas` specific` acelor cluburi
exclusiv masculine. Dar mâncarea era delicioas`.
Adena sosise cu câteva minute mai devreme [i, f`r` s` se
gr`beasc`, intr` \n salonul vecin s`lii de restaurant, cu mersul
ei suplu care atr`gea multe priviri ale sexului opus.
— Adena!
Fusese gata s` se ciocneasc` de Jeff.
— Jeff! Ce faci aici?
Carrigan, care-i zâmbea cu acel aer [treng`resc care
alt`dat` i se p`ruse atât de seduc`tor, prinse \ntre mâinile lui
puternice una din mâinile ei pe care o ridicase ca s`-[i
men]in` echilibrul.
— Am venit s` iau prânzul. Tu a[tep]i pe cineva?
— Da, r`spunse ea pu]in \ncurcat`.
— Las`-m` s` ghicesc... Holt Sinclair?
— Da.
Adena se crisp` [i se d`du \napoi cu un pas.
— Nu-]i face griji, \i spuse Jeff remarcându-i ezitarea. Sunt
\n starea mea normal`. Presupun c` trebuie s`-mi cer scuze
pentru acea sear`. Dar tot ce pot spune \n ap`rarea mea e c`
b`usem dou` pahare [i c` tocmai perdusem o femeie, care
conta foarte mult pentru mine, \n favoarea principalului meu
concurent.
— Te rog, Jeff, s` nu mai vorbim despre asta, spuse Adena,
\ngrozitor de jenat`. Povestea asta m` mâhne[te la fel de mult
ca [i pe tine. S` uit`m de incidentul `sta nepl`cut.
140 ESMERALDA LANE
— Incidentul \l pot uita, [opti el apropiindu-se cu un pas
de ea. Dar mai greu \mi va fi s` te uit pe tine...
Adena \[i d`du seama c`, \n spatele ei, un palmier plantat
\ntr-un vas enorm \i t`ia orice posibiltate de retragere. A[a c`
fu nevoit` s`-i ]in` piept.
— Jeff, te rog.
— Am ratat totul, spuse el zâmbind cu triste]e.
— A fost o gre[eal` \nc` de la \nceput, [opti Adena,
sim]indu-se nefericit` f`r` s` vrea.
Dorea mai ales s` pun` cap`t acestei \ntâlniri nepl`cute,
\nainte de sosirea lui Holt.
— Nu. Totul a fost din vina mea. Avem o mul]ime de
puncte comune, nu crezi?
— Da, poate, dar...
Oh, Doamne, \[i spuse ea, cum s` scape de un fost adorator
care se \nc`p`]âneasz` s` insiste [i s` scormoneasc` trecutul?
— |]i aminte[ti c` veneam adeseori \mpreun` aici? {i asta o
s`-mi lipseasc`, st`rui el nemilos.
Brusc, Adena avu impresia c` aceste manifest`ri pline de
triste]e mascau o anumit` r`ceal`.
— A[ prefera s` nu mai vorbim despre asta, Jeff!
— M` a[teptam, spuse el cu un zâmbet crispat. Sunt sigur
c` nu dore[ti s` vorbe[ti despre asta. Ai c`zut \n picioare, la fel
ca o pisic`, nu-i a[a?
— Ajunge, Jeff. {i te rog s` m` ier]i, dar eu...
— Un fost iubit nu merit` o s`rutare de adio? [opti el
\nghesuind-o pe Adena lâng` palmier.
Ochii ei turcoaz scânteiar` de mânie.
PRE}UL SUPUNERII 141
— Adio, Jeff.
— Adio, Adena, spuse el pe un ton \nghe]at, dezmin]it de
un surâs tandru.
|n acela[i timp, expresia neprietenoas` din ochi lui se
[terse pentru a l`sa locul unei ciudate satisfac]ii.
|nainte ca ea s` se fi putut feri, el o prinse cu putere de
umeri [i, lipind-o de el cu brusche]e, o s`rut` pe buze apoi \i
d`du imediat drumul.
— {i mul]umesc pentru tot, scumpa mea, ad`ug` el cu o
voce mieroas` strecurându-i \n mân` un plic alb.
Instinctiv, Adena lu` plicul [i ridic` spre Jeff nit[e ochi
ului]i. |nainte ca ea s` fi g`sit replica mu[c`toare care se
impunea, el o p`r`sise \ndreptându-se cu pa[i mari spre
ie[ire.
|ntoarse capul ca s`-l vad` plecând, atât de preocupat`
\ncât nu-i remarc` pe cei doi martori ai scenei decât \n
momentul când Jeff \l salut` \n trecere, cu r`ceal`, printr-un
semn al capului, pe unul dintre cei doi b`rba]i.
Holt. {i lâng` el John Rawlins. Adena remarc` sclipirea de
o]el din ochii amantului ei [i \n]elese r`zbunarea lui Jeff.
Acesta dorise s-o compromit`.
F`r` s` mai a[tepte, Holt se apropie de Adena care, ca
paralizat`, r`m`sese locului c`utând \n van o explica]ie. Plicul
pe care-l ]inea \n mân` o condamna inexorabil. {tia asta. Holt
\nainta spre ea, sumbru, amenin]`tor, [i, \n lumina slab` din
hol, John Rawlins \l urm`rea perplex din priviri.
F`r` s` scoat` nici un cuvânt, Holt \ntinse mâna. Lu` plicul,
\l rupse [i scoase o foaie de hârtie. Pentru Adena, care
142 ESMERALDA LANE
recunoscu scrisul lui Jeff [i care, pentru prima oar` \n via]a ei,
se sim]ea cuprins` de panic`, reprezenta acum o amenin]are.
El citi mesajul, apoi examin` cu o privire dispre]uitoare
cecul care-l \nso]ea. |n cele din urm`, \i \ntinse Adenei cele
dou` hârtii pe care ea le lua cu o mân` tremur`toare, speriat`
la culme. Citi la rândul ei:
Continu`-]i misiunea, scumpa mea. Când \]i vei termina
treburile, ne vom c`s`tori.
Iar cecul era completat pentru o sum` care se ridica la câte-
va sute de dolari.
Adena \[i ridic` ochii consternat` [i a[tept` verdictul. Nu mai
era nimic de ad`ugat, nici de o parte nici de cealalt` [i ea [tia asta,
fiindc` toate aparen]ele erau \mpotriva ei. Holt va crede c` Jeff o
pl`tea. El va crede ceea ce Jeff voia ca el s` cread`: c` Adena avea
drept sarcin` s` seduc` un concurent al Laboratoarelor Carrigan.
— Iart`-m`, John, vin imediat, spuse Holt calm luând-o de
bra] pe Adena pe care o conduse cu hot`râre spre ie[ire.
Tân`ra se sim]ea condamnat`.
{i totu[i, indiferent ce ar b`nui Holt, ea era inocent`. La
acest gând, \[i ridic` plin` de mândrie capul, \n timp ce Holt
\i deschidea portiera unui taxi.
— Du-te acas`, \i spuse el pe un ton de o blânde]e plin` de
amenin]`ri.
Apoi trânti portiera [i se aplec` s-o priveasc` prin geam, cu
ni[te ochi reci ca ghea]a.
— Vin la tine peste dou` ore. Am unul sau dou` lucruri de
l`murit. Nu face mutra asta terorizat`, Adena. N-o s`-mi folosesc
pumnii. Dispun de mijloace mult mai subtile pentru a m` r`zbuna.
PRE}UL SUPUNERII 143
Capitolul 10
Mijloace mult mai subtile!
|n trei rânduri \n cursul acestei interminabile dup`-amiezi,
Adena, stând \n picioare \n fa]a dulapului de haine, avu chef
s`-[i umple valiza, s`-l urce pe Max \n ma[in` [i s` plece.
Dar, ce naiba, doar era nevinovat`! {i, de fiecare dat`
când \i revenea acest gând \n minte, amintirea perfidiei lui
Jeff \i ap`rea la rândul ei, cu urmarea respectiv`: furia lui
Holt.
Pentru c` era nebun de furie, nu se \ndoia de asta. Privirea
lui \nce]o[at` dovedea o furie st`pânit`, mai \nsp`imânt`toare
decât o veritabil` izbucnire.
Cum i-ar putea explica scena la care asistase? Adena trecea
\n revist` toate argumentele.
Nelini[tit, Max se culcase \n spatele canapelei, [i stând cu
botul pe labe, n-o sc`pa din ochi. Adena se plimba de colo-
colo f`r` nici un rost.
— O s` m` aperi [i de data asta, nu-i a[a? \l \ntreb` ea
oprindu-se s`-l mângâie. Dac` te asmut \mpotriva lui Holt, o
s`-l tratezi a[a cum ai f`cut-o cu Jeff?
Dar Max nu avea darul vorbirii. Adena se ridic` [i ochii ei
c`zur` pe sticla de sherry, al c`rei con]inut era folosit atât de efi-
cient de Holt. Dar \[i \ntoarse capul de la sherry. Trebuia s` aib`
mintea limpede când va sosi Holt, pentru a-l obliga s-o asculte.
Cea mai bun` solu]ie era s`-i povesteasc` totul din punctul
ei de vedere [i, dac` el refuza s-o cread`, s`-l dea dracului!
Avea [i ea, la urma urmei, mândria ei. Cu atât mai r`u pen-
tru Holt dac` nefericita lui concep]ie despre via]` \l \mpiedica
s` vad` adev`rul!
Un alt adev`r se impuse \ns` brusc: \l iubea. S`-i
dovedeasc` faptul c` se \n[al` nu era o simpl` chestiune de
orgoliu. Trebuia ca el s-o cread`. Mai mult decât orice pe
lume, Adena \[i dorea ca Holt s` aib` \ncredere \n ea.
De fapt, \ncrederea este piatra de \ncercare a dragostei.
Adena trase adânc aer \n piept. Trebuia s`-l conving` de nevi-
nov`]ia ei. Dar cum s` fac` asta?
{i, de altfel, ce-o fi f`când el acum? Participa politicos [i
calm la prânzul de afaceri? |ntâi munca, apoi r`zbunarea?
Gândul c` \[i f`cea asemenea calcule reci o f`cu s` se \nfioare.
Un b`rbat ca Holt se putea \ncrede \ntr-o femeie? Putea
spera asta?
Indiferent \ns` cum st`teau lucrurile, Adena [tia c`, dac`
Holt i-ar acorda \ncrederea lui, ar recunoa[te \n acela[i timp [i
dragostea lui pentru ea.
PRE}UL SUPUNERII 145
Adena privi din nou sticla de sherry. Chiar c` avea nevoie
s` bea ceva ca s` se calmeze. {i brusc, \ntoarse spatele alcoolu-
lui [i se \ndrept` hot`rât` spre buc`t`rie. Iat` ce \i trebuia: un
ceainic plin cu ceai Darjeeling.
Ritualul preg`tirii lui avu imediat o influen]` lini[titoare
asupra nervilor ei.
Infuzia era gata, ce[ca ei preferat` preg`tit`. A[a c` Adena
le duse pe o tav` \n salon [i se instal` \n fotoliul cu tapi]eria \n
verde [i portocaliu. Cu Holt se va purta cu r`ceal`. Va fi pon-
derat` [i mândr`. Nu-i va mai permite s-o sperie. La urma
urmei, era nevinovat`! {i poate dup` ce se va calma, Holt nu
va mai fi atât de b`nuitor, de ne\ncrez`tor? Era ceva omenesc
totu[i... {i posibil...
Gândul acesta \n loc s`-i dea speran]`, o deprim`. Din neferi-
cire, aceast` stare coincise cu soneria de la intrare. |n ciuda
bunelor ei hot`râri, Adena tres`ri, ceea ce puse \n primejdie
cea[ca. Sim]i c` palmele i-au transpirat, dar \[i control` gesturile
[i se ridic`, urmat` de Max care d`dea frenetic din coad`.
Sosirea prietenului lui nu constituia o amenin]are pentru el.
Adena \[i adun` tot curajul [i puse mâna pe clan]`. Va
admite Holt punctul ei de vedere? Trebuia m`car s` \ncerce. |l
iubea prea mult ca s` nu fac` acest efort. Poate c`, dup` ce
accesul de furie va fi dep`[it, va putea s` refac` fragila leg`tur`
dintre ei, bazat` pe dorin]` [i afec]iune?
Nu. Mult mai probabil era c` el va ie[i din via]a ei dup` ce-[i
va pune \n aplicare subtila r`zbunare anun]at`.
Adena deschise u[a.
146 ESMERALDA LANE
El era acolo, aducând ca \ntotdeauna \n acest aparta-
ment luminos [i feminin prezen]a lui \ntunecat` [i viril`.
Adena v`zu linia dur` a gurii, privirea lipsit` de tandre]e a
ochilor lui reci, trupul bine legat. Nu mai exista nici o spe-
ran]`.
|l \mpinse \nceti[or pe Max care s`rea pe lâng` el [i-[i ridic`
privirea, \nfruntându-l. O explozie de indignare \i alung` pe
loc teama.
— N-am f`cut nimic! strig` ea f`r` nici o introducere. Nu
lucrez pentru Jeff Carrigan!
Holt \[i strânse pu]in pleoapele pentru a examina mai bine
chipul ei marcat de oboseal`.
— {tiu, declar` el cu o asemenea senin`tate \ncât Adena,
uluit`, se trase cu un pas \napoi.
El o \ndep`rt` cu blânde]e din calea lui, mângâindu-l \n
treac`t pe Max. {i apoi se servi cu un pahar de sherry, lini[tit,
ca [i cum nimic nu se \ntâmplase. Adena r`mase cu gura
c`scat`.
Mâinile \i tremurau \nc`. Se sprijini de u[` [i relu`:
— N-ai crezut c`... c` sunt un fel de spion industrial \n
slujba lui Carrigan?
Zâmbind, Holt se a[ez` pe canapea, ca un om fericit c` se
poate destinde \n sfâr[it.
Cu ochii \nchi[i, \[i lungi un picior peste o pernu]` [i b`u
\ncet o \nghi]itur` de sherry.
— Nu fi caraghioas`, spuse el. De ce-a[ fi crezut o aseme-
nea aiureal`? Te cunosc, Adena West, [i n-ai fi deloc un spion
PRE}UL SUPUNERII 147
bun, afl` de la mine! Nu fiindc` n-ai [ti s` farmeci b`rba]ii,
continu` el cu o voce vis`toare, dar nu e[ti cu adev`rat dotat`
pentru... Hei! Ce faci?
Adena traversa \n fug` \nc`perea pentru a se arunca \n
bra]ele lui.
— M` iube[ti! M` iube[ti, Holt! Spune-o!
|[i puse cu greu paharul pe mas` [i se rederes`. Adena,
b`gat` cu nasul \n haina lui, \l ]inea de talie.
— Scumpo, cred c` m-am \ndr`gostit de tine din prima
sear`, spuse el cu o voce \n`bu[it`, trecându-[i mâna prin
p`rul ei bogat.
Apoi continu`, din vocea lui r`zb`tând fericirea:
— Nu-mi spune c` [i tu...
— Ba da! Tot de atunci. Nu \ndr`zneam s` visez c`...
— {i de unde ]i-a venit a[a, pe nea[teptate, ideea asta? o
\ntreb` el glumind.
O strângea atât de tare \n bra]e \ncât se rostogolir` amân-
doi pe pernu]ele canapelei.
— Doar un b`rbat \ndr`gostit putea s` vad` cecul, mesajul [i
s`rutarea de la restaurant f`r` s`-mi pun` la \ndoial` nevinov`]ia,
[opti ea ridicând capul pentru a-i \ntâlni ochii str`lucitori.
— Da, dar acest b`rbat \ndr`gostit [tia [i c` femeia lui ]ine
prea mult la el pentru a-l \n[ela cu un altul, o corect` Holt cu
blânde]e, leg`nând-o \n bra]e.
— Vrei s` spui c` [tii c` te iubesc, c` o [tiai de la \nceput?
— {i nu e adev`rat, te pomene[ti? o \ntreb` el cu o voce
\n`bu[it`.
148 ESMERALDA LANE
— Ba da, Holt, te iubesc.
|n chip de r`spuns, Holt o strânse cu patim` \n bra]e [i ea
sim]i c` tensiunea se risipe[te.
— M` gândeam eu c` e vorba de ceva de genul `sta, când
am v`zut c` nu \ndr`zne[ti s`-mi ceri s` \napoiez frumosul
meu ceas.
— Cum?! Despre ce vorbe[ti?
— Mi l-ai d`ruit \ntr-un moment de furie, nu? spuse Holt
mângâind-o pe cap cu tandre]e. |mi imaginez cum ai dat fuga
la unul dintre cele mai luxoase magazine de bijuterii din San
Francisco pentru a-mi cump`ra acest ceas. |]i jur c` pachetul
mai purta \nc` amprenta feminit`]ii tale ultragiate când a fost
pus pe biroul meu.
— Nu te cred! exclam` ea. {tiai? Ai ghicit totul?
— Mi-e team` c` da. Mi-am petrecut \ntreaga dup`-amiaz`
gândindu-m` cum s` preiau controlul situa]iei. |mi d`deam
seama c` doreai s`-mi dai o lec]ie, fiindc` te ofensasem.
— Când m` gândesc c` ai afirmat c` iei cadoul meu drept
ceea ce pare, spuse Adena cu am`r`ciune. E[ti un [mecher,
e[ti dracul \n persoan`! Dac` nu te-a[ iubi atât de mult, ]i-a[
cere chiar acum ceasul \napoi. Ce te-a f`cut s` crezi atunci c`
n-o s`-]i cer s`-l \napoiezi?
— Am riscat, e adev`rat. Exista o [ans` s` n-ai inima s` mi-l
ceri \napoi dac` m` credeai \ncântat de cadou. Felul \n care mi
te d`ruise[i \n noaptea precedent` m` incita s` cred c` senti-
mentele tale pentru mine sunt adev`rate. Dac` nu, nu te-ai fi
d`ruit astfel. E[ti prea onest`. Nu te-ai fi putut preface chiar a[a.
PRE}UL SUPUNERII 149
— Ai profitat de credulitatea mea, spuse ea re]inându-[i un zâmbet.
— Eram disperat... {tiam c` vrei s`-mi dai o lec]ie. Iar tu
credeai c` o s` vin val-vârtej s`-]i fac o scen`!
— Credeam c` orgoliul t`u va avea de suferit la fel de mult
ca al meu când am primit colierul, rosti calm Adena, \n timp
ce ochii ei se voalau la amintirea acelei \ngrozitoare dimine]i.
Voiam s`-]i ar`t ce sim]i când cineva vrea s` te pl`teasc` pen-
tru serviciile tale!
— {tiam eu, morm`i el. {i, dac` asta te poate consola \n
vreun fel, scumpa mea, am \n]eles imediat ce am deschis
pachetul. Am \n]eles semnifica]ia pe care i-ai atribuit-o
colierului meu. Am \n]eles c` ai aflat [i de interven]ia mea,
f`cut` la firma unde voiai s` te angajezi. {i din nou am \n]eles
c` am f`cut o prostie!
— Ai fi putut m`car s`-mi la[i pl`cerea s` constat c` lec]ia
mea a servit la ceva!
— M-am gândit [i eu la asta, spuse el oftând. M-am
gândit chiar s` joc rolul b`rbatului insultat [i eram gata
s` vin s` fac peniten]`. Dar mi-am spus c` a[ putea evita
toate aceste ciocniri inerente \ntre dou` personalit`]i
puternice [i cu aceea[i ocazie s` descop`r adev`ratele
tale sentimente pentru mine, acceptând pur [i simplu
cadoul.
— Probabil c` te-ai distrat de minune pe socoteala mea
v`zându-mi reac]ia, spuse Adena privindu-l piezi[.
— Nu. Am v`zut \n primul rând c` nu e[ti \n stare s`-mi ceri
ceasul \napoi [i abia atunci mi-am primit cu adev`rat cadoul.
150 ESMERALDA LANE
{tiam c` toate colierele din lume nu mi-ar fi putut aduce un
asemenea cadou \n schimb. Ceasul `sta e comoara mea fiindc`
marcheaz` pentru mine momentul când am \nceput s` cred c`
ai putea s` m` iube[ti.
— Erai atât de sigur de mine?
El \i adres` acel zâmbet elocvent, pu]in r`ut`cios [i dur al
oamenilor pe care o via]` grea i-a \nv`]at multe despre natura
uman`.
— Eram sigur c` o contabil` [omer` n-ar fi cheltuit pentru
nimic \n lume o sum` astronomic` doar pentru a se r`zbuna
\nainte de a-mi spune adio, dac` setimentele ei n-ar fi fost sin-
cere.
Resemnat` \n fa]a inevitabilului, Adena \[i \ncol`ci bra]ele
\n jurul gâtului lui Holt.
— Ah, da? Ei bine, continu`! Spune-mi [i ce ai gândit când
am pronun]at faimoasa mea declara]ie la recep]ie.
— Când ai anun]at pe toat` lumea c` superbul meu ceas
este cadoul t`u de logodn`? Ce am gândit atunci? C` e o
ocazie pe care nu trebuie s-o ratez, bine\n]eles. Am folosit pur
[i simplu ini]iativa ta ca s` te aduc unde voiam, adic` s` te
m`ri]i cumine.
P`rea extrem de mul]umit de el [i Adena morm`i:
— Dac` te-ar auzi cineva, ar crede c` ]ie ]i-a venit
ideea!
— {i ar avea dreptate! spuse el. Dac` nu pot face ceva,
am \ntotdeauna inspira]ia de a m` folosi de situa]iile favo-
rabile.
PRE}UL SUPUNERII 151
— {i o s` p`strezi ceasul?
— Evident, r`spunse el ridicându-i p`rul pentru a o s`ruta
pe gât. E dovada angajamentului pe care ]i l-ai luat fa]` de
lume. Dar dac` ai nevoie de bani ca s` acoperi cecul, eu a[ fi
fericit s`...
Adena puse degetul pe buzele lui.
— Nu. E cadoul meu. Mi-am alimentat contul, nu f`r` unele
probleme de altfel...
— Din cauza asta ai b`ut atâta vin [i [ampanie \n seara
aceea? spuse el mali]ios, jucându-se cu o [uvi]` din p`rul ei.
— Ai remarcat asta?
— |n acea sear`, soarta mi-a surâs. Totul era \n favoarea
mea... erai tulburat`, un pic pierdut`...
— {i ai profitat.
— {i \nc` cum! exclam` el, evident mul]umit de sine.
Vocea lui nu exprima nici un regret [i Adena schimb`
subiectul.
— |n felul `sta te-ai l`sat cump`rat de mine cu pre]ul unui
ceas de aur [i a dou` nop]i de pasiune?
— Pre] special pentru tine, spuse el.
— Nu [tiu dac` \]i voi mai putea oferi ceasuri elve]iene...
— Scumpa mea, s` nu mai vorbim de ceasuri! Mai bine s`
vorbim despre dragoste. D`ruie[te-mi dragostea ta, pasiunea
ta, sinceritatea ta. {i vei vedea c` sunt un om de afaceri
onest.
— O s` primesc exact pre]ul investi]iei mele? insinu` ea,
mângâindu-i ceafa.
152 ESMERALDA LANE
—Sunt loial, devotat, m` adaptez u[or... [i \mi place s` stau acas`...
— Exact ca Max.
— Hmm...
— Nu eram foarte sigur` adineaori c` ai un caracter frumos,
când m-ai \mpins \n taxi vorbindu-mi de r`zbunare...
Buna dispozi]ie a lui Holt p`ru s` se evaporeze.
— Cum, chiar ai crezut c` o s` m` r`zbun pe tine? Eu m`
gândeam la Carrigan. Doamne, nici o clip` nu mi-a[ fi
\nchipuit c` m` a[teptai aici crezând c`...
Vocea i se frânse.
— Adena, n-a[ fi \n stare s` te lovesc...
— Dar dac` te-a[ \n[ela?
— Niciodat`. |]i amintesc c` presupunerile nu m` intere-
seaz`. S` vorbim despre altceva.
— De exemplu?
— Unde ne vom petrece luna de miere, dac` \]i convine
subiectul.
— |nainte de asta, a[ vrea s` discut`m despre altceva, spuse ea.
— Unde o s` ne c`s`torim? Am putea merge la Reno [i...
— Nu, despre altceva. Ce i-ai f`cut lui Jeff?
— Ah, despre el era vorba!
— Da, despre el. Ce i-ai f`cut?
— Te intereseaz`?
— Nu \n mod deosebit, dar sunt curioas`. Dup` ce mi-am
petrecut dou` ore \ntrebându-m` ce r`zbunare \ngrozitoare
\mi preg`te[ti, mi-ar pl`cea s` aflu ce i s-a \ntâmplat adver-
sarului vinovat.
PRE}UL SUPUNERII 153
— |n]eleg. Bine. Ei bine, dup` ce m-am mai calmat pu]in,
mi-am spus c` f`r` Jeff nu te-a[ fi cunoscut niciodat`.
— Cât` generozitate.
— }i-am mai spus c` am un fond bun. A[a c` m-am dus
s`-l caut la Laboratoarele Carrigan [i i-am dat s` \n]eleag` c`,
dac` va mai \ndr`zni vreodat` s` se apropie de tine, o s`-l dis-
creditez pe el [i pe tat`l lui \n mediul de afaceri din San
Francisco.
— Cum?
— Printre altele, dovedind c` l-au mituit pe unul din
salaria]ii mei. |n plus, b`nuiesc c`, dac` a[ \ncepe s` cercetez,
a[ descoperi unele opera]iuni ilegale, foarte profitabile, efec-
tuate sub acoperirea laboratoarelor lor. {tie c` nu sunt ni[te
amenin]`ri \n vânt.
— Dar cum de a reu[it s` combine totul?
— Te referi la \ntâlnirea de ast`zi? Noua lui secretar` a
ob]inut de la secretara mea programul zilei de ast`zi. Pe urm`
a pus-o s`-]i dea \ntâlnire [i a aranjat \ntâlnirea noastr` „\ntâm-
pl`toare“.
— Oh!
— {i acum, dac` am reveni la oile noastre?
— La luna de miere?
— Ai vreo preferin]`?
— Ei bine, fiindc` m` \ntrebi, a[ prefera hanul la care
proiectasem s` m` duc..
— Cum vrei, spuse el aplecându-se s`-[i ia paharul de pe
m`su]a joas`. Asta-i culmea!
154 ESMERALDA LANE
— Ce?
— Be]ivanul `sta de câine a terminat sherry-ul \n locul meu!
*
Dup` câteva zile, \n seara c`s`toriei ei, Adena se strecur` cu
precau]ie \n patul suspendat de tavan cu patru lan]uri lungi.
Se leg`na u[or, aproape ca un hamac. Sau ca o barc` pe o
mare lini[tit`. Adena se ghemui sub p`turi.
|n [emineu, luminând \nc`perea, ardea un foc \n fa]a
c`ruia Holt [i ea tocmai s`rb`toriser` evenimentul bând o
sticl` de [ampanie. Max, stând \n fa]a focului, lingea cupele
pentru a-[i l`rgi aria gusturilor. Era atât de ocupat \ncât nici
nu-[i ridic` m`car ochii când Holt ie[i din baie.
Dar Adena \l v`zu apropiindu-se, cu un prosop \nnodat \n
jurul mijlocului. Du[ul \i udase p`rul [i pielea lui bronzat`
lucea ca arama la lumina focului.
|n loc s` se \ntind` \n pat, el se opri ca s-o admire culcat`
\n patul lor balansoar. Cu ochii str`lucitori, ea frem`ta de
ner`bdare. Niciodat` nu se sim]ise atât de dorit`. La rândul ei,
\l iubea [i \l dorea pe acest b`rbat care de ast`zi era so]ul ei...
|i \ntinse mâna \n t`cere [i el se trânti al`turi de ea,
imprimând patului o vibra]ie ritmic`.
— Adena, \i [opti el cu o voce r`gu[it`, strângând-o violent
de mân`, te iubesc atât de mult \ncât m` simt speriat.
— Speriat! exclam` ea. Ce vrei s` spui? De ce speriat? {tii
bine c` te iubesc...
PRE}UL SUPUNERII 155
— {tiu, dar m` mai chinuie[te \nc` amintirea sup`r`rilor pe
care ]i le-am pricinuit. De aceea, iat`-m` pe patul meu nup]ial,
\ngrozit la ideea c` \i voi face so]iei mele un cadou de nunt`!
— Cadoul t`u de nunt`? Ce cadou?
El \i arunc` o privire nelini[tit`, apoi scotoci prin geanta de
voiaj pus` pe jos lâng` pat. |n sfâr[it, f`r` s`-i vorbeasc`, \i
\ntinsse o cutiu]` alb`.
Adena o lu`. |n ochii lui Holt se putea citi o expresie cir-
cumspect` [i o speran]` c`reia ea \i r`spunse cu un surâs plin
de tandre]e. Deschizând cutia descoperi un lan] de aur cu o
lucr`tur` extrem de delicat`.
— Colec]ia mea de coliere a crescut, spuse ea cu blânde]e
punându-[i-l la gât.
— Cu colierul la gât ai ceva deosebit... spuse el cu un umor
discret care nu-i sc`p` Adenei.
— E frumos, Holt. |]i mul]umesc, spuse ea cu sinceri-
tate.
El \nchise ochii u[urat.
— {i eu \]i mul]umesc, Adena.
O strânse cu putere \n bra]e [i, prin c`ma[a de noapte din
satin [i dantel`, ea sim]i c`ldura mâinilor lui viguroase. {tia
c`-i mul]umea pentru faptul c`-i primise darul. |ntr-un anumit
fel, ea recuno[tea acum o tr`s`tur` a caracterului lui pe care
n-o \n]elesese de la \nceput. Bine\n]eles, voia s` pl`teasc` pen-
tru ceea ce ob]inea \n via]`. Dar mai era [i altceva. Holt era un
b`rbat generos care voia s-o onoreze prin cadourile lui pe
femeia iubit`.
156 ESMERALDA LANE
O strânse \ndelung la piept, bucurându-se de c`ldura
trupului ei. |n timpul acestei \mbr`]i[`ri t`cute, amândoi
sim]ir` crescând \n ei o dorin]` p`tima[`.
— A trecut mult timp de când n-ai mai \mp`r]it patul cu
mine, spuse Holt mângâind trupul Adenei cu o mân` care se
opri posesiv` pe coapsa ei.
Ceasul de aur str`lucea la \ncheietura mâinii lui.
— Nu din vina mea, replic` Adena cambrându-se sub
mângâierea lui.
— {tiu. M` tentezi \ntr-un mod lipsit de ru[ine, de câteva
zile.
— Dar tu ai fost atât de nobil, de puternic, de eroic!...
Adena râdea, plimbându-[i u[or unghiile pe um`rul lui
musculos.
— Dar nu prea descurc`re], nu-i a[a? Poate n-ar fi trebuit s`-mi
pierd atâta timp f`cându-i curte viitoarei mele so]ii? Poate c`
ar fi trebuit s` iau ceea ce-mi apar]inea deja?
|i scoase c`ma[a de noapte.
— N-a[ vrea s` m` crezi ingrat`...
— Dovede[te-mi-o, \i porunci el.
Adena \i d`du imediat ascultare. Holt reac]iona la fiecare
mângâiere, la fiecare s`rutare. La fiecare demonstra]ie de
dragoste, Adena primea o alta \n schimb. Dragostea lui Holt
r`spundea \n \ntregime dragostei ei.
El parcurse cu mângâieri din ce \n ce mai tulbur`toare [i
mai \ndr`zne]e curbele [i ascunzi[urile corpului ei, \ntr-o
stare crescând` de excita]ie. Arzând de ner`bdare, Adena \i
PRE}UL SUPUNERII 157
transmitea flac`ra senzualit`]ii ei; pe nea[teptate el \i lu`
mâna, pe care o conduse spre pântecele lui plat [i musculos,
pân` la sexul \n erec]ie care \i dovedea Adenei puterea pe care
o avea asupra lui.
Tremurând, ea depuse pe pieptul lui mici s`rut`ri rapide [i
calde, apoi cobor\ \ncetul cu \ncetul pân` la coapsele muscu-
loase, \n timp ce p`rul ei atingea urma l`sat` de buze. Holt
scoase un geam`t.
Nu mai putea s` a[tepte, dar se supuse totu[i
\ndelungilor preliminarii care-l duser` pân` la limita
extrem` a rezisten]ei. Brusc, cu o repeziciune [i o putere
care o uimir`, el o r`sturn` pe spate [i o acoperi cu trupul
lui. Gura lui cald` [i umed` \i mângâie pielea, u[oar` ca o
p`rere.
— Te iubesc, rosti el cu o voce r`gu[it`. Te iubesc din toate
punctele de vedere. Vreau s` fac dragoste cu tine, scumpa
mea.
Strecurându-[i mâinile sub [oldurile ei, el o p`trunse cu o
blânde]e care se transform` imediat \ntr-un ritm plin de pasi-
une.
Adena se pierdea, se dizolva parc` \n profunzimea
\mbr`]i[`rii lor. Patul nu mai era o barc`. Adena plutea acum
chiar pe mare.
|mpreun` fur` lua]i [i purta]i de valurile puternice de la
fund [i, când mareea \i abandon` pe un ]`rm pierdut,
r`maser` ag`]a]i unul de cel`lalt pân` când se [terse ultima
amprent` a c`l`toriei lor pasionate.
158 ESMERALDA LANE
Mult timp dup` aceea, Adena \[i d`du seama c` degetele lui
Holt r`m`seser` pe gâtul ei, pe colierul oferit drept dar de
nunt`. Ochii ei somnoro[i [i satisf`cu]i \l descoperir`, aplecat
cu aten]ie asupra ei.
— Dup` cum \]i spuneam adineaori, [opti el, când por]i la
gât un colier de aur, ai ceva deosebit...
— Iar tu nu e[ti decât un pirat! |ntr-o alt` via]` te duceai
probabil prin târgurile de sclave pentru a le alege pe cele mai
frumoase...
— Eu nu doresc decât una singur` [i, cum o am, m` simt
pe deplin satisf`cut.
— Fericirea acestei sclave te va costa scump, spuse ea
râzând.
— Cât anume?
— Toat` dragostea ta, toat` pasiunea ta, tu \n \ntregime! \i
spuse ea, extrem de emo]ionat`.
Un surâs se \ntip`ri pe buzele lui Holt. La lumina focului,
ochii lui str`lucir`.
— Te-ai m`ritat cu un b`rbat foarte generos care-]i
d`ruie[te ceea ce-]i dore[ti, \i [opti el.
{i când el o \nl`n]ui din nou, Adena [tiu c` nu se va mai putea
lipsi de singurul dar care conta pentru ea: dragostea lui Holt.
Sfâr[it
PRE}UL SUPUNERII 159