You are on page 1of 36

ALBERT HOLENSTEIN

CALEA CRUCII

Sapientia
Iaşi 2007

Văscăuţeanu 6 RO 700462 Iaşi Tel. 0232/225228 Fax 0232/211476 www. Imprimatur Petru GHERGHEL a Episcop de IaºI 30. Th.01.itrc. Iaşi 2007 Traducere din limba germană: pr.ro .tuiasi. Ştefan Lupu Tehnoredactare: Alin Butnaru Coperta: Cătălin Simon Imaginile de pe copertă şi din cuprinsul cărţii sunt luate din biserica „Regina Sfântului Rozariu” din Săbăoani © 2007 Editura SAPIENTIA Institutul Teologic Romano Catolic Str.ro e.mail slupu@itrc.2007 Titlul original: Kreuzweg © Sapientia. Lucian Farcaş Redactor: pr.

Ne inviþi sã ne purtãm crucea asemenea þie. Lãsaþi-mã sã aºtern pe hârtie ceea ce mi-a dat spre reflecþie fiecare staþiune a Cãii crucii în urma unei contemplãri tãcute. sã vorbim cu el aºa cum vorbeºte un prieten cu prietenul sãu ºi sã discutãm deschis cu Dumnezeu: cu tãcerea sa. Reprezentãrile staþiunilor Cãii crucii în biserica „Regina Sfântului Rozariu” din Săbăoani vor sã îndemne la meditaþie ºi rugãciune. Drumul suferinþei tale continuã ºi astãzi. Nu-þi vom putea mulþumi niciodatã suficient pentru iubirea ta. Dar pe drumul crucii sã nu ne gândim doar la Isus. cu exigenþele sale. Doamne. în loc sã lãsãm ca fiecare staþiune sã acþioneze asupra noastrã. Ne promiþi cã o vei purta împreunã cu noi. Astfel. cu siguranþa cã ºi drumul crucii noastre ajunge la învierea glorioasã. Prelat Albert Holenstein 5 . mai mult. ci. vrem sã spunem un DA total voinþei Tatãlui. oamenii. vorbim prea mult. cu neputinþa sa. Am impresia cã. atunci când facem Calea crucii. Introducere Doamne Isuse Cristoase: pentru noi. mergi cu noi ºi ajutã-ne sã mergem ºi noi împreunã cu tine. tu ai luat asupra ta crucea ºi suferinþa amarã.

Staþiunea I ISUS ESTE OSÂNDIT LA MOARTE 6 .

7 . fiind. În sentinþa judecãtorului sãu percepe voinþa lui Dumnezeu ºi o recunoaºte. În el totul este resemnare.37). Doamne. vrea sã-l elibereze pe cel acuzat. La început. Nu se apãrã. Rãmâne în picioare ºi în urma sentinþei care înseamnã rãstignire. cât de des se întâmplã lucrul acesta ºi astãzi: oamenii se condamnã între ei. pentru el rãmâne doar o singurã alegere: ori el. îl condamnã la moarte pe Isus cel nevinovat. ori eu. nu condamnaþi ºi nu veþi fi condam- naþi” (Lc 6. ªi astfel. Cel condamnat se ridicã deasupra judecãtorului. Cu toate acestea. mai mult din urã faþã de evreii acuzatori decât din compasiune faþã de Isus. Isus din Nazaret stã în picioare. Isus spune: „Nu judecaþi ºi nu veþi fi jude- caþi. în calitatea sa de guvernator roman. îi terminã pe ceilalþi. Nu se poate constata nici replicã ºi nici privire care sã pedepseascã. În cele din urmã. Pilat. nu ridicã pum- nii. Pilat este împins din ce în ce mai mult spre propria apãrare. îºi spalã mâinile în nevinovãþie. Cãci înaintea tribunalului se stã în picioare. cel mai înalt pãzitor al legii. Rãspunderea o pune pe seama altora. Isus stã înaintea lui Pilat. nu-ºi acordã unii altora nici o ºansã! Oamenii îi denunþã pe ceilalþi pentru a se prezenta pe ei mai bine.

Staþiunea a II-a ISUS IA CRUCEA PE UMERI 8 .

singurãtate. Invitã pe fiecare sã-ºi ia propria cruce. Isus a îndurat crucea sa. Isus ºtie cât de mult ne împotrivim noi faþã de cruce. sã renunþe la sine. vârstã. Domnul mã poartã pe mine ºi duce împreunã cu mine crucea pe cãrarea vieþii mele”. Oricine îºi ia propria cruce cu încredere în Isus. iar acum ne însoþeºte pe noi în momentele întunecate ale vieþii noastre. sã-ºi ia crucea ºi sã mã urmeze” (Mt 16. înþelegeri greºite. chiar dacã aceasta apasã greu. ia crucea asupra sa fãrã murmur. poate experimenta aceasta: „Eu nu sunt singur. putem ºi noi gãsi o cale de salvare. dezamãgiri. Pentru cã a fãcut aceasta înaintea noastrã. boalã sau suferinþã. Aceastã cruce zilnicã poate avea nume diferite: boalã. Se fac auzite ºi reproºuri: „De ce trebuie sã duc tocmai eu aceastã cruce? Dumnezeu nu poate cere aºa ceva de la mine!” Isus spune: „Dacã cineva vrea sã vinã dupã mine. duritatea serviciului… Isus spune „Da” crucii sale. Isus îºi duce crucea. Ar fi putut spune: „Sunt nevinovat.24). eºec. S-ar fi putut apãra sau sã fi dorit sã fie apãrat. relaþii distruse. de ce trebuie sã sufãr eu?” Cu toate acestea. 9 . griji.

Staþiunea a III-a ISUS CADE ÎNTÂIA OARÃ SUB POVARA CRUCII 10 .

Este la pãmânt. Acceptã toate acestea pentru noi. Isus. Nu este scutit de nimic. Isus zace la pãmânt împreunã cu toþi cei care au ajuns sã fie victimele alcoolului. În Psalmul 118. ale drogurilor. cu toþi cei care renunþã la trecut ºi vor sã înceapã din nou. Aceastã staþiune a Cãii crucii ne mai spune ceva important: nimeni dintre cei ce zac la pãmânt nu trebuie sã renunþe. ale patimilor. ca sã cad. Poate fi o boalã care ne apasã sau o grijã deosebitã. ªi noi putem cãdea pe drumul vieþii noastre. continuã drumul crucii cu ultimele puteri. distrus în sensul cel mai strict al cuvântului. Nu s-a folosit de dumnezeirea sa pentru a avea o situaþie mai uºoarã. a fost în viaþa sa un om adevãrat. Faptul cã oamenii se prãbuºesc atunci când povara pe care o duc devine prea grea. Fiul lui Dumnezeu. dacã nu pãcatele noastre? N-ar trebui sã ne oprim doar la momentul „cãderii la pãmânt”. 11 . A avut la îndemânã numai forþele ome- neºti. pentru cã el îi ajutã sã se ridice.13 stã scris: „M-au îmbrâncit cu putere. El cade ºi zace neputincios la pãmânt. care seamãnã adesea cu o cale a crucii. dar Domnul mi-a venit în ajutor!” Mã întreb ce-l face pe Isus sã cadã la pãmânt. dar nu reuºesc în nici un fel. iar acestea sunt limitate. ªi se ridicã din nou. este pentru noi un lucru obiºnuit.

Staþiunea a IV-a ISUS O ÎNTÂLNEªTE PE MAICA SA ÎNDURERATÃ 12 .

35b). Totuºi: cine ajutã mai mult pe cine? Mama pe fiul? Fiul pe mamã? Deseori vin vizitatori la cei bolnavi pentru a-i mângâia ºi îºi dau bine seama cum tocmai ei sunt încurajaþi de cãtre pacienþi. ea este prezentã. când el. Simeon îi spune Mariei: „Iar þie o sabie îþi va strãpunge sufletul” (Lc 2. îºi duce crucea urcând spre Golgota. Este ultima îmbrãþiºare a celui care încã mai trãieºte. Din trãsãturile chipului sãu vorbeºte o durere ce nu poate fi descrisã. aici se oferã ajutor. Maria nu era de faþã. În momentul în care masele de oameni îl ovaþionau entuziasmate pe Isus. Coroana de spini îi umbreºte faþa plinã de sânge. Cine poate suporta sã fie mamã ºi sã nu poatã ajuta? Nici Maria nu poate sã-l ajute pe Fiul ei. I-a dãruit iubire în momentul în care el trãia numai urã ºi dispreþ. Crucea grea îl apasã aproape de pãmânt. Isus simte cã mama sa îl iubeºte. acum. 13 . Maria se aratã Fiului ca mamã tocmai pe drumul crucii. pãrãsit de toþi. Iar Isus ºtie cã ea înþelege tot ceea ce se întâmplã cu el. Putem presupune cã simþirea Mariei a însemnat mult pentru Isus. ªi totuºi. Maria porneºte din mulþime spre el.

Staþiunea a V-a SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTÃ PE ISUS SÃ-ªI DUCÃ CRUCEA 14 .

Pentru ei Isus merge prea încet. ªi nici nu are chef sã fie bãnuit drept complice al tâlharului. vrea sã ajungã acasã. În cele din urmã. trebuie sã cedeze la violenþã. Soldaþilor li se pare cã lucrurile nu merg destul de repede. Soldaþii îl silesc sã-l ajute pe Isus sã-ºi ducã crucea. Pe acesta l-au constrâns sã-i ducã crucea”. cu toþii avem nevoie de oameni care sã ne ajute! „Purtaþi-vã unii altora povara. este obosit ºi flãmând. au gãsit un om din Cirene cu numele de Simon. ºi astfel. Isus a obosit. „ai grijã sã nu te împotriveºti. veþi împlini legea lui Cristos” (Gal 6. ne ascultã. de altfel? „Când un soldat îþi dã un ordin”. Cât de uºor cãdem în ispita de a privi în altã parte sau de a face altceva pentru a nu permite imagini despre mizeria ºi necazul lumii în care trãim! Cât de mult ne bucurãm atunci când cineva ne stã alãturi. Simon se opune.32 stã scris: „În timp ce ieºeau. sã se odihneascã. aºa scrie Arrannus Flavius. Apare un om de la munca câmpului. ne sprijinã! Cât de mult curaj poate oferi o vorbã bunã unui om care ar prefera sã arunce totul. altfel primeºti ciomege”. sã mãnânce. Se numeºte Simon.2). Ce-ar fi putut face. care nu se mai acceptã pe sine ºi nici viaþa proprie! Avem nevoie cu toþii de o uºã deschisã. În Mt 27. 15 .

Staþiunea a VI-a VERONICA ªTERGE FAÞA LUI ISUS CU O MARAMÃ 16 .

Este nevoie de curaj ºi disponibilitate. Îl vede doar pe acela care are nevoie de ajutor. Isus spune: „Tot ce i-aþi fãcut unuia dintre fraþii mei mai mici. O mânã care ajutã. cât de mult aºteaptã ca cineva sã-i vinã în ajutor. Veronica îi întinde lui Isus nãframa ei. Cu aceasta ar putea sã-ºi rãcoreascã fruntea fierbinte ºi sã-ºi cureþe faþa desfiguratã. este necesar a deschide ochii. care sã-i întindã o mânã! Semnele ºi atenþiile mici ne lumineazã viaþa. inima ºi mâinile pentru fratele ºi sora aflaþi în suferinþã. mie mi-aþi fãcut!” (Mt 25. urechile. atunci când alþii se simt singuri ºi pierduþi. care sã-i dea curaj. o privire plinã de înþelegere aduc luminã în viaþa noastrã. Veronica este o femeie bunã. Este posibil ca un om oarecare sã fie la pãmânt. fapta cuvenitã. Învaþã-ne sã te recunoaºtem pe tine în fraþii ºi surorile noastre. Fãrã a þine seama de reacþia celorlalþi. ceva mult mai mult decât simpla privire de la distanþã. dãruieºte-ne cuvântul potrivit. Pentru aceasta este nevoie de mult curaj: ce vor spune ceilalþi? Totuºi. care sã-l asculte. Doamne. ºi totuºi. ea nu þine cont de ceilalþi. 17 . un mic serviciu.40). Ce a fãcut Veronica înseamnã un gest mic.

Staþiunea a VII-a ISUS CADE A DOUA OARÃ SUB POVARA CRUCII 18 .

Prin aceasta se scoate în evidenþã drumul greu al suferinþei parcurs pânã în moarte. are dreptul sã ºtie cã Isus o poartã împreunã cu el. sã nu cedeze. În acest fel. cine însã îºi va pierde viaþa pentru mine. Isus cade din nou la pãmânt. Isus este cu adevãrat om. Cu un efort deosebit. Neputinþa ºi durerile cresc încontinuu. Oricine îºi poartã crucea urmându-l pe Isus. acela o va alfa” (Mt 16. se ridicã din nou. care vor sã înveþe sã se stãpâneascã ºi sã stea deasupra lucrurilor. Isus s-a ridicat din nou. Nu-i lipsit de sens faptul cã. în Calea crucii a Bisericii. Isus spune: „Cine vrea sã-ºi salveze viaþa. îi ajutã sã se ridice pe toþi cei care vor sã se elibereze de lanþurile bunurilor materiale ºi ale pãcatelor. Existã ºi astãzi oameni care se prãbuºesc la pãmânt pentru cã nu mai pot duce povara ce le-a fost datã. 19 .25). Isus cade din nou. Încearcã sã rãmânã pe picioare. Crucea îl apasã. Aceastã staþiune vrea sã dea fiecãruia care a cãzut curajul de a se ridica ºi de a merge mai departe. o va pierde. Duce o povarã grea. Este posibil ca cineva dintre noi sã fi fãcut experienþa cã ceva nu a mai mers. Lumea este plinã cu exemple de oameni extenuaþi.

Staþiunea a VIII-a ISUS LE MÂNGÂIE PE FEMEILE CARE PLÂNG 20 .

Durerea împãrþitã este o durere pe jumãtate. aratã-ne cãile prin care sã le stãm alãturi ºi sã le uºurãm suferinþa interioarã ºi exterioarã! Tu i-ai ajutat pe mulþi suferinzi ca sã gãseascã o nouã speranþã. Plâng. Doamne. El se poate transpune în situaþia lor.28). Cel care trãieºte durerea în mod personal le poate spune altora ceva din experienþa proprie. ceva care sã-i ajute mai departe. Din nou vin oamenii la Isus. dupã mângâiere ºi ocrotire. Femeile ce plâng gãsesc mângâiere ºi compasiune la Isus aflat în suferinþã. plângeþi-vã pe voi ºi pe copiii voºtri” (Lc 23. ci. 21 . al cãror drum plin de speranþã pentru viaþã a fost presãrat cu exil. Îl plâng pe Isus pentru cã îl compãtimesc sau plâng pentru cã îl pierd pe el? Lacrimile sunt adesea un strigãt dupã apropiere între oameni. cãrora nu li s-a permis sã afle drumul vieþii. îi plâng pe cei care n-au apucat sã se nascã. nu mã plângeþi pe mine. Existã ºi astãzi multe femei ºi mame care se plâng pe ele ºi pe copiii lor. foamete sau violare. Astãzi ai nevoie de noi pentru a face posibilã viaþa altora. îi plâng pe cei nãscuþi. Sunt niºte femei. Au pierdut ce aveau mai drag ºi s-au lovit adesea de neînþelegere sau se simt vinovate. mai degrabã. Isus spune: „Fiice ale Ierusalimului. Au auzit ce s-a întâmplat: Isus a fost arestat! Sunt total întristate.

Staþiunea a IX-a ISUS CADE A TREIA OARÃ SUB POVARA CRUCII 22 .

Dârele de luminã ale reclamelor fluturã sugerând omului noroc ºi realizare. Sã savureze mai mult. Isus nu mai are putere deloc. sã fie peste tot.7 stã scris: „Dar eu sunt un vierme. zdrobit de lavina bunãstãrii. sã posede mai mult. ºi nu om. Îl smucesc pentru a-l ridica din nou. Ceea ce m-a dus la cãdere a fost un eºec. soldaþii sunt nemiloºi. ªi totuºi. Doamne. Vânãtoarea de noroc este ca un butoi fãrã fund. fã sã mergem pe drumuri noi în Duhul tãu. 23 . Este greu de înotat împotriva curentului ºi de trãit mai uºor. ªi noi putem cãdea pe drumul vieþii noastre. un pãcat? Ce mi-a dat puterea de a mã ridica din nou? Mesajul acestei staþiuni sunã astfel: poþi cãdea. o vinovãþie. Cade a treia oarã. De aceea. Isus zace la pãmânt. ba chiar sã nu-i scape nimic: o astfel de orientare promite fericire ºi realizare. În Psalmul 22. care poate fi uneori ca un drum al crucii. te rugãm. Poate fi o grijã care ne apasã. sã realizeze mai mult. dar te poþi ridica din nou. ocara oamenilor ºi batjo- cura poporului”. ca om al timpului nostru. sau poate fi o boalã.

Staþiunea a X-a ISUS ESTE DESPUIAT DE HAINE 24 .

Dacã unui om obiºnuit nu i se poate rãpi demnitatea lãuntricã. soldaþii îl despoaie mai întâi de haine. un Mesia. fãrã ruºine ºi plini de curiozitate sãlbaticã. cu atât mai puþin ar putea omul sã-i rãpeascã Fiului lui Dumnezeu faptul de a fi Dumnezeu: „Mãreþia sa vine dinãuntru” (Ps 44. Acum. Cine mai vede în acest om rãnit în mod îngro- zitor un profet. dezbrãcarea devine un chin al sufletului în momentul în care aceasta se petrece înaintea oamenilor fãrã tact ºi demnitate. dar unul fãrã demnitate umanã! O micã grãmadã de mizerie! ªi acesta trebuie sã fie Dumnezeu? În In 19.24b stã scris: „Aceasta. ca sã se împlineascã Scriptura: au împãrþit între ei hainele mele ºi pentru tunica mea au arun- cat zaruri”. Isus trebuie sã moarã pe cruce. sau chiar pe Fiul lui Dumnezeu? Ce-i drept. Îi este rãpit ºi ultimul rest de sferã intimã. un om. Totuºi. 25 . ªi-aºa nu mai are nevoie de ele. Este expus batjo- curii celorlalþi în totalã goliciune. Acum. Trupul este ceva înãlþãtor ºi mãreþ încã de la naºtere. Cu toate acestea.14). drumul a ajuns la capãt. o capodoperã a Creatorului! Nu era nevoie ca Isus sã se ruºineze de goliciunea sa. Soldaþii vor sã le aibã ei.

Staþiunea a XI-a ISUS ESTE RÃSTIGNIT PE CRUCE 26 .

fixat de cuie. Mulþi oameni privesc. ca ºi cum n-ar exista Dumnezeu. atârnã pe cruce pentru noi. acolo Isus este rãstignit din nou. Putem vedea scene de rãstignire aproape zilnic. Când vom înceta noi. Sfârºitul lui înseamnã începutul nostru: Dumnezeu. Este de nedes- cris: Isus. cu braþele întinse. l-au rãstignit pe el ºi pe rãu- fãcãtori. exprimatã prin ciocan ºi cuie. este rãstignit de cãtre oameni pe cruce. Nu mai are nici o libertate. oamenii. Rãpirea libertãþii poate avea loc în multe feluri: acolo se repetã rãstignirea. Isus suportã mari dureri. Dumnezeu se dãru- ieºte pe sine. unul la dreapta ºi altul la stânga”. Nu se apãrã. ªi noi îl putem rãstigni pe semenul nostru. care a voit sã le facã oamenilor numai binele. La dreapta ºi la stânga sa mai sunt rãstigniþi încã doi bãrbaþi.33 stã scris: „Când au ajuns la locul numit Craniul. sã-i luãm spaþiul de libertate de care are nevoie ºi sã ne permitem multe lucruri ce nu þin de noi. Aparent învinge forþa. sã-i mai rãstignim pe oameni pe cruce? 27 . La el nu este loc pentru violenþã. televiziunea ne oferã la tot pasul reportaje despre violenþã ºi abuz. În Lc 23. Oamenii îl rãstignesc pe Isus pe cruce.

Staþiunea a XII-a ISUS MOARE PE CRUCE 28 .

plecând capul. Când a sosit ceasul al ºaselea. La ceasul al nouãlea. Elí. El este puntea pe care ne-a zidit-o Dumnezeu pentru a putea trece din întunericul nostru la lumina sa. Lumea noastrã nu este blestematã sau pãrãsitã de Dumnezeu. pentru ce m-ai pãrãsit?” ªi ochii muribundului s-au mai deschis încã o datã: „Tatã. s-a fãcut întuneric peste întreg pãmântul. îi voi atrage pe toþi la mine” (In 12. iubirea îndurãtoare a lui Dumnezeu? 29 . din contrã. când voi fi înãlþat de pe pãmânt. Isus spune: „Iar eu. Iubirea lui Isus nu cunoaºte margini. Deºi este Fiul lui Dumnezeu. le cere preoþilor sãi sã se prosterne în tãcere pe treptele altarului. Acesta a fost marele ceas al omenirii despre care a vorbit el mereu. Dumnezeul meu. plini de recunoºtinþã. este lumea lui Dumnezeu. A durat pânã la ceasul al nouãlea. léma sabactáni?” Aceasta înseamnã: „Dumnezeul meu. ºi-a dat duhul. rãscumpãratã de moartea dureroasã a lui Isus. Când Biserica celebreazã în Vinerea Mare moartea propriului Rãscumpãrãtor. în mâinile tale încredinþez sufletul meu”. Crucea cu Isus este înfiptã în pãmânt.32). ªi. se lasã rãstignit de cãtre nefericitul de om ca un rãufãcãtor. Ce putem face altceva decât sã adorãm în tãcere. Isus a strigat cu glas puternic: „Elí.

Staþiunea a XIII-a ISUS ESTE COBORÂT DE PE CRUCE 30 .

când sunt exploataþi ºi folosiþi în mod abuziv de cãtre alþii. când îºi distrug viaþa de tineri prin abuzul de droguri. când se despart de pãrinþii lor din cauza unei libertãþi înþelese greºit. priviþi ºi vedeþi dacã mai existã o durere cum este durerea mea!”. Tristeþea ºi resemnarea se vãd pe faþa Mariei. De atunci încoace nu existã durere mai mare pe care sã nu o putem aduce în faþa Mamei îndurerate. A rãmas alãturi de Isus. Sã ne rugãm ºi pentru rudele celor decedaþi: ca sã poatã duce greul vieþii privind mereu la cruce. când sunt rãpiþi de boli necruþãtoare.12) stã scris: „Voi toþi care treceþi pe cale. Maria le reprezintã pe toate mamele care plâng pentru copiii lor: atunci când oameni tineri mor pe stradã intoxicaþi de vitezã. În Cartea Plângerilor (Lam 1. Isus a luat asupra sa moartea amarã pe cruce pentru a ne arãta cã nu trebuie sã ne prãbuºim din cauza acestor experienþe amare! Ne rugãm pentru toþi pãrinþii ai cãror copii umblã pe cãrãri nedorite: ca sã nu rupã niciodatã firul încrederii. Maria a aºteptat. 31 . Acum îl primeºte în braþele sale pe marele sãu Fiu mort ca pe un copil.

Staþiunea a XIV-a ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT 32 .

încât l-a dat pe unicul sãu Fiu. Dumnezeule. Prin moartea lui Isus. Doamne. Isus nu avea un loc unde sã-ºi plece capul a avut numai mormântul pentru puþin timp. cã fiecare sfârºit devine un nou început. Asemenea bobului de grâu. Pânã ºi în moarte strãluceºte de liniºte. 33 . Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea. pentru ca tot cel care crede în el sã nu moarã. Pãrintele nostru. l-a înfãºurat pe Isus în giulgiu ºi l-a pus într-un mormânt care fusese sãpat în stâncã”. Aici. Maria se îngrijeºte ca o mamã de Fiul ei mort. Îþi mulþumim pentru acest dar al credinþei: cã nu moartea are ultimul cuvânt. La Mc 15. ci sã aibã viaþa veºnicã. Pentru tine moartea înseamnã intrarea în viaþa hotãrâtoare a veºniciei tale. rãposaþii noºtri sunt puºi în Pãmântul-Mamã cu speranþa cã vor învia la viaþa cea nouã. chiar ºi în moarte. pe Pãmânt. în afarã de pãcat. cã dupã o noapte urmeazã o nouã zi.46 stã scris: „Iosif din Arimateea a cumpãrat un giulgiu. ne-a fost dãruitã tuturor viaþa cea nouã. ci viaþa. în moartea lui Isus ne-ai arãtat cã pentru tine moartea nu este un sfârºit. A fost în toate asemenea nouã. Avem speranþa cã dupã orice întuneric apare viaþa cea nouã.

„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea. ci sã aibã viaþa veºnicã” (In 3. unicul nãscut. 34 . încât l-a dat pe Fiul sãu. ca oricine crede în el sã nu piarã.16).

Apostolul Paul scrie: „Pentru cã în Cristos i-a plãcut lui Dumnezeu sã facã sã locuiascã toatã plinãtatea sa ºi. 35 . învierea devine posibilã în fiecare zi: sã învie de la duºmãnie la reconciliere. toþi cei care nu se prãbuºesc din cauza crucii lor. tu eºti viu ºi în tine trãiesc ºi biruie toþi cei ce rãmân uniþi cu tine.19-20). de la tristeþe la bucurie. în el strãlucesc bucuria. Îþi mulþumim. prin el. Cristos cel înviat este centrul dãtãtor de luminã. fie între cele de pe pã- mânt. credinþa ne spune totuºi: lumea a fost rãscumpãratã. Cel Rãstignit ºi Înviat. „De ce nu inter- vine Dumnezeu?”. ci participã în mod con- ºtient la zidirea împãrãþiei pãcii. fie între cele din ceruri” (Col 1. de la nepãsare la angajare continuã. Îþi mulþumim pentru prietenia ºi fidelitatea ta. speranþa. sã reconcilieze toate pentru sine. pentru cã tu. Pentru omul care-l urmeazã pe Cristos cel înviat. pentru aceastã speranþã pascalã. suferi ºi trãieºti împreunã cu noi. Chiar dacã întrebãri de felul „De ce aºa de multã suferinþã?”. ci au încredere cã o duci ºi tu împreunã cu ei. viaþa. Isuse. prin el. a speranþei ºi a bucuriei. fãcând pace prin sângele crucii sale. toþi cei care nu se descurajeazã din cauza nefericirii lumii. nu înceteazã. moartea a fost biruitã. Isuse. „De ce tocmai eu?”.

Staţiunile Căii crucii din Săbăoani au fost executate de Iancuti Ioan Fotografiile au fost realizate de Focus – Adrian Cuba 36 .