- 77

-
E T A P A a V





CALCULUL
PERETILOR DE
ZIDÃRIE







- 78 -














- 79 -
I - a

6 . C A L C U L U L P E R E T I L O R

Calculul pereilor portani din zidãrie de cãrãmidã se efectueazã în
metoda stãrilor limitã, pentru gruparea fundamentalã de încãrcãri (G.F), luând
în considerare, pentru simplificare, numai aciunile de naturã gravitaionalã
(aciuni permanente - P, temporare cvasipermanente - C !i variabile - V):
G.F. → $n
i
·P
i
+ $n
j
·C
i
+ n
g
·$n
k
·V
i

Coeficientul de grupare n
g
are valoarea 1 pentru o singurã încãrcare
variabilã, respectiv valoarea 0,9 pentru douã sau mai multe încãrcãri.
Pentru pereii exteriori, inclusiv cei de subsol, cu structurã compusã,
se va lua în calculul de rezistenã numai poriunea portantã, din zidãrie de
cãrãmidã. Pereii de subsol se pot considera alcãtuii din zidãrie de cãrãmidã.
Calculul se efectueazã pentru o fâ!ie verticalã de perete cu lãimea
de 1m, consideratã pe toatã înãlimea clãdirii, de la plan!eul-pod pânã la
fundaii, dacã !i pereii de subsol sunt din zidãrie de cãrãmidã, sau numai
pânã la parter, dacã pereii de subsol sunt din beton, în care caz nu se iau în
calcul în cadrul acestui proiect. Se face abstracie de împingerea pãmântului.
Fâ!ia de perete de calcul trebuie consideratã în poziia cea mai
dezavantajoasã din punct de vedere al încãrcãrilor pe care la preia de la
plan!eu, respectiv în acea zonã în care fâ!iei de perete îi revine cea mai
mare suprafaã de plan!eu aferentã, precum !i încãrcãrile cele mai mari.
În cazul faadelor cu goluri mari, pentru calculul pereilor exteriori se
pot adopta !i fâ!ii corespunzãtoare plinurilor dintre ferestre (diferite de 1m).

- 80 -
Verificarea se va face pentru pereii portani exteriori !i interiori.
Etapele calculului pereilor portani la sarcini verticale sunt:
w evaluarea încãrcãrilor;
w determinarea eforturilor;
w verificarea seciunilor.

6.1 EVALUAREA ÎNCÃRCÃRILOR

Se face conform STAS 10101, considerând încãrcãrile permanente
datoritã greutãii proprii a elementelor, încãrcãrile temporare cvasipermanente
provenite din greutatea pereilor despãritori autoportani !i încãrcãrile
variabile datoritã greutãii oamenilor, mobilierului etc. !i a zãpezii de pe
acoperi!. La notaii se folosesc urmãtorii indici: n – normat; c – de calcul.
a) Incãrcãri permanente unitare (g)
w învelitoare + !ipci + cãpriori:
... g
n
a , i
· (funcie de învelitoare)
n = 1,3
n
a , i
c
a , i
g n g ⋅ · (daN/m
2
)
w pane, popi etc.:
40 ... 25 g
n
p , p
· (daN/m
2
)
n = 1,3
n
p , p
c
p , p
g n g ⋅ · (daN/ m
2
)

- 81 -
w atic de zidãrie :
z a a
n
a
h d g γ ⋅ ⋅ · (daN/m)
n = 1,2
n
a
c
a
g n g ⋅ · (daN/m)
w plan!eu - pod :

γ ⋅ ·
j j
n
pl
d g (daN/m
2
)

⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ·
strat strat strat b b b
n
pl
n % d n % d g
(daN/m
2
)
Coeficienii încãrcãrilor datoritã greutãii proprii se adoptã astfel:
n = 1,1 – pentru betonul armat; n = 1,2 - zidãrie; n = 1,3 - alte materiale.
w plan!eul cu pardosealã caldã:

γ ⋅ ·
j j
n
pc
d g (daN/m
2
)
j j j b b b
c
pc
n d n d g ⋅ γ ⋅ + ⋅ γ ⋅ · ∑ (daN/m
2
)
Structura pardoselii calde din încãperile principale, precum !i greutãile tehnice
ale materialelor straturilor componente se pot considera în cadrul acestui proiect astfel:
w placã de beton armat - 10 cm: % = 2400 daN/m
3
(n
b
= 1,1); w parchet – 2,2 cm:
% = 800 daN/m
3
; w PFL – 2 cm: % = 500 daN/m
3
; w nisip – 3 cm: % =1600 daN/m
3

(pentru toate materialele straturilor de finisaj coeficientul încãrcãrii se adoptã n = 1,3).

w plan!eul cu pardosealã rece (din încãperile de deservire):


γ ⋅ ·
j j
n
pr
d g ;
k k k b b b
c
pr
n d n d g ⋅ γ ⋅ + ⋅ γ ⋅ · ∑ (daN/m
2
)
Structura !i caracteristicile materialelor se pot adopta în urmãtoarea variantã:
w beton armat - 10 cm: % = 2400 daN/m
3
(n
b
= 1,1); w mozaic - 1 cm: % = 2100 daN/m
3
;
w mortar de ciment - 2 cm: % = 1800 daN/m
3
; w !apã beton - 4 cm: % = 2000 daN/m
3

(toate aceste materiale se iau în calcul cu n = 1,3 cu excepia betonului armat: n
b
= 1,1).

- 82 -
w pereii portani interiori din zidãrie de cãrãmidã:


γ ⋅ ·
z I
n
I
d g ; n = 1,2 ; n d g
z I
c
I
⋅ γ ⋅ · (daN/m
2
)
w pereii portani exteriori din zidãrie de cãrãmidã !i strat neportant:


γ ⋅ ·
j j
n
E
d g ; ∑ ⋅ γ ⋅ + ⋅ γ ⋅ ·
n k k z z z
c
E
n d n d g (daN/m
2
)
n
z
= 1,2 pentru zidãria de cãrãmidã; pentru stratul neportant n
n
= 1,3.

b) Aciuni temporare unitare (p)
In aceastã categorie se includ încãrcãrile variabile care acioneazã
pe durate lungi de timp, asemãnãtor celor permanente (cvasipermanente),
precum !i încãrcãrile temporare variabile (utile !i de naturã climaticã).
1 - Încãrcãri cvasipermanente (p
d
)
Ca încãrcãri cvasipermanente se considerã greutatea pereilor
autoportani despãritori, a cãror poziie sau alcãtuire pot suferi modificãri
pe parcursul exploatãrii clãdirii. Aceastã încãrcare se poate lua în calcul,
conform STAS 10101, ca o sarcinã uniform distribuitã pe plan!eul pe care
sunt prevãzui pereii despãritori autoportani, cu intensitatea corespunzãtor
situaiei reale, sau cu o valoare convenionalã, adoptatã funcie de greutatea
unei fâ!ii de 1m lãime din ace!ti perei, pe toatã înãlimea unui nivel, astfel:

z et D D D
n
D
h d g ; ) g ( f p γ ⋅ ⋅ · ·
g
D
& 150 daN/m à ·
n
D
p 50 (daN/m
2
)
g
D
= 150…300 daN/m à ·
n
D
p 100 (daN/m
2
)

g
D
= 300…500 daN/m à ·
n
D
p 150 (daN/m
2
)

- 83 -
Se adoptã : ; 1,2 n ; p
n
D
· Rezultã:
n
D
c
D
p n p ⋅ ·
2 - Încãrcãri temporare variabile (p)
2.1 - Încãrcãri utile (p
i
)
Sunt sarcini uniform distribuite pe suprafaa plan!eelor, datoritã
greutãii oamenilor, mobilierului etc. Valorile intensitãii acestor încãrcãri se
adoptã conform STAS 10101, funcie de destinaia clãdirii !i a încãperilor:
- Încãrcãri utile normate distribuite pe plan!eul – pod:
w plan!eu necirculabil : p
n
= 75 daN/m
2
;
w plan!eu circulabil : p
n
= 150 daN/m
2
.
Pentru p & 200 daN/m
2
coeficientul încãrcãrii se adoptã: n = 1,4.


Incãrcãrile utile de calcul corespunzãtoare sunt: p
c
= n p
n
= 1,4 p
n


- Încãrcãri distribuite pe plan!eele curente din încãperi:
) m / daN ( p n p ; 1,4 n ; ) m / daN ( 150 p
2 n
pl
c
pl
2 n
pl
⋅ · · ·
2.2 - Încãrcarea cu zãpadã (p
z
)
Incãrcarea normatã cu zãpadã se adoptã cu aceea!i valoare ca la
calculul elementelor !arpantei acoperi!ului: ...... p
n
z
· (daN/m
2
).
Conform STAS 10101/21-92, intensitatea de calcul a încãrcãrii cu
zãpadã (
c
z
p ) se obine prin înmulirea intensitãii normate a încãrcãrii cu
coeficientul parial de siguranã (%), care omogenizeazã nivelul de asigurare.
Coeficienii pariali de siguranã pentru încãrcarea cu zãpadã se

- 84 -
stabilesc funcie de clasa de importanã a clãdirii (clasa II pentru locuine),
de zonã (A, B, C, D, E - Ia!i - zona C), de raportul dintre încãrcarea
gravitaionalã normatã a acoperi!ului (
n
a
g =
n
a , i
g +
n
p , p
g ) !i încãrcarea datã de
zãpadã g
z
. Având în vedere condiiile specifice clãdirii care face obiectul
proiectului, pentru simplificare se poate considera acoperitor: %
a
= 1,5...2.
Incãrcarea de calcul cu zãpadã va fi:
n
z a
c
z
p p ⋅ · γ (daN/m
2
)

c) Încãrcãri unitare totale pe elemente (q)
Rezultã prin sumarea încãrcãrilor conform grupãrii fundamentale:

w Acoperi!ul:

n
z
n
p , p
n
a , i
n
c a
p g g q + + · (daN/m
2
)

c
z
c
p , p
c
a , i
c
c a
p ) g g ( q + + · (daN/m
2
)

w Aticul:
c
a
c
a
n
a
n
a
g q ; g q · · (daN/m)

w Plan!eul-pod:

n
p
n
pl
n
pl
p g q + · (daN/m
2
)

c
pl
c
pl
c
pl
p g q + · (daN/m
2
)

w Plan!eul cu pardoseal' cald':

n
pl
n
pc
n
pc
p g q + · (daN/m
2
)

c
pl
c
pc
c
pc
p g q + · (daN/m
2
)

- 85 -
w Plan!eul cu pardoseal' rece:

n
pl
n
pr
n
pr
p g q + · + (
n
D
p ) (daN/m
2
)

c
pl
c
pr
c
pr
p g q + · + (
c
D
p ) (daN/m
2
)
Observaie: La stabilirea încãrcãrilor totale pe plan!ee se vor lua în considerare
!i încãrcãrile distribuite datoritã pereilor despãritori autoportani (p
D
), dacã pe plan!eul
aferent fâ!iei de perete de calcul existã sau urmeazã a se prevedea astfel de perei.

w Perei : q
perei
= g
perei
(nu intervin încãrcãri temporare).
Pentru diferitele tipuri de perei ai clãdirii (perei interiori - I, perei
exteriori - E, perei de subsol interiori - SI !i exteriori - SE) rezultã valorile:

( ) ( ) ( ) ( )
c
SE
n
SE
c
SI
n
SI
c
E
n
E
c
I
n
I
q ; q ; q ; q ; q ; q ; q ; q (daN/m)

6.2 DETERMINAREA EFORTURILOR SEC!IONALE

Schema staticã pentru pereii portani din zidãrie (pentru fâ!iile de
calcul cu lãime de 1m) se considerã grinda continuã cu articulaii interioare
în dreptul plan!eelor, care se presupun fixe în spaiu (grindã de tip Gerber).
Datoritã modului de aplicare a încãrcãrilor, pereii sunt solicitai la
compresiune cu încovoiere (compresiune excentricã). Ca urmare, eforturile
care rezultã pe seciuni vor fi: fora axialã (N) !i momentul încovoietor (M).

a) Fora axial" (N)

Fora axialã într-o seciune a peretelui, în general, rezult' din suma
înc'rc'rilor transmise succesiv de la acoperi! pân' în seciunea considerat'.

- 86 -

Înc'rc'rile uniform distribuite pe plan!ee se transmit la fâ!ia de perete
consideratã de pe poriunile de plan!eu aferente acesteia la fiecare nivel (S
a
).
Suprafaa aferent' se determin' în ipoteza c' plan!eele se descarc'
la pereii portani dup' regula bisectoarelor unghiurilor de col, astfel cã
fiecãrui perete portant care susine plan!eul îi revine încãrcarea distribuitã
de pe poriunea triunghiularã sau trapezoidalã adiacentã; fâ!ia de calcul (cu
l = 1m) se adoptã în poziia în care îi revine suprafaa aferent' S
a
maxim'.
In cazul pereilor interiori, suprafaa aferentã de plan!eu (
aI
S ) este alcãtuitã
din douã poriuni (
'
aI
S !i
' '
aI
S ), situate de o parte !i de alta a fâ!iei de calcul.
1. Suprafaa aferent" (S
a
)
- Pentru peretele portant exterior:
..... S
max
aE
· (m
2
)
- Pentru peretele portant interior:
¹
'
¹
·
·
.... S
.... S
' '
aI
'
aI
(m
2
)

' '
aI
'
aI aI
S S S + · (m
2
)

- 87 -
2. Valorile forei axiale (N
k
)

w Peretele exterior : w Peretele interior :

s
c
sE
i
1 0
aE
c
) pr ( pc
s
2
i
2
e
c
E
i
3
s
2
aE
c
p
s
3
i
3
a
c
ac a
s
3
aE
c
ac a
h q N N
:
S q N N
h q N N
S q N N
h q N N
S q N
⋅ + ·
⋅ + ·
⋅ + ·
⋅ + ·
⋅ + ·
⋅ ·

s
c
sI
i
1 0
aI
c
) pr ( pc
s
2
i
2
e
c
i
i
3
s
2
aI
c
p
s
3
i
3
aI
c
ac
s
3
h q N N
:
S q N N
h q N N
S q N N
S q N
⋅ + ·
⋅ + ·
⋅ + ·
⋅ + ·
⋅ ·


b) Momentul încovoietor (M)
Momentele încovoietoare rezult' datoritã transmiterii excentrice la
fâ!iile de perei considerate a înc'rc'rilor de la poriunile de plan!eu aferente.
Pentru pereii interiori, momentele încovoietoare se pot neglija, fiind
foarte reduse, întrucât rezultã ca urmare a aciunii unor momente antagonice,
de mãrimi apropiate, generate de încãrcãrile de pe poriunile de plan!eu cu
suprafee relativ echivalente, situate de o parte !i de alta a fâ!iei de perete.
Se considerã cã presiunile determinate sub centurã de încãrcãrile
transmise de la poriunile de plan!eu la fâ!iile de perei sunt distribuite liniar,
astfel încât rezultanta lor, egalã cu rezultanta încãrcãrilor (R), acioneazã în
centrul de greutate al triunghiului diagramei presiunilor, deci excentric, la o
distanã e faã de axa stratului portant al elementului.
Pentru cele douã situaii frecvente de perei exteriori (a – monostrat;
b – bistrat, cu strat neportant, izolant sau de protecie), momentele rezultã:

- 88 -


a. Perete exterior monostrat b. Perete exterior cu strat izolant




Momentele de calcul de nivel (M
k
) rezultã astfel:

( )
E aE
c
) pr ( pc 1 2
E aE
c
p
c
ac 3
e S q
e S q q
M M
M
⋅ ⋅ · ·
⋅ ⋅ + ·
(daN·m)

6.3 VERIFICAREA SEC!IUNILOR

Pereii exteriori sunt solicitai la compresiune excentricã, iar pereii
interiori se pot considera ca fiind practic solicitai la compresiune centricã.
Verificarea de rezistenã trebuie fãcutã în seciunile cele mai solicitate
(dezavantajate) ale pereilor, în care eforturile rezultate au valori importante:
w In seciunea 0 – 0 (la baza peretelui), unde N = N
max
iar M=0;
Excentricitatea rezultantei:
3
d d
2
d
3
a
2
d
e
iz
E

− · − · (m)
Excentricitatea rezultantei este:
6
d d
6
a
3
a
2
a
e
iz
E

· · − ·
(m)

- 89 -
w In seciunea n – n (ultimul plan!eu), unde N
n
este mic, M = M
max
;
w In seciunea 1 – 1 (primul plan!eu), unde N !i M au valori mari.
Funcie de m'rimea excentricit'ii relative e
o
= M/N din fiecare
seciune rezult' tipul de compresiune excentric' la care este solicitat peretele:
a) e
o
≤ 0,45 · d/2 - compresiune excentric' cu mic' excentricitate;
b) e
o
> 0,45 · d/2 - compresiune excentric' cu mare excentricitate.
Corespunz'tor celor douã cazuri relaiile de calcul sunt urmãtoarele:
a) e
o
≤ 0,45 · d/2:
d
e
2 1
R A m
N N
0
cap
c
⋅ +
⋅ ⋅ ϕ ⋅
· ≤
b) e
o
> 0,45 · d/2:
3
2
0
cap
c
d
e
2 1 R A m N N

,
_

¸
¸
⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ ϕ ⋅ · ≤
Pentru pereii interiori, solicitai la compresiune centric', relaia este:
N
c
≤ N
cap
= m · ϕ · A · R
în aceste relaii:
w m este coeficientul condiiilor de lucru al elementului, funcie de
w aria seciunii transversale a fâ!iei de perete A = d (m)·1(m), astfel:
- pentru A > 0,3 m
2
→ m = 1,0;
- pentru A ≤ 0,3 m
2
→ m = 0,8

- 90 -
w ϕ este coeficientul de flambaj al fâ!iei de perete consideratã,
funcie de coeficientul de zveltee redus ϕ = f
1
( *
red
) sau de gradul de
zveltee redus ϕ = f
2
( +
red
). Pe reazeme, respectiv în dreptul plan!eelor, ϕ=1;
w R este rezistena de calcul a zidãriei la compresiune, având
valorile funcie de marca blocurilor de zidãrie (R
b
) !i de marca mortarului
(R
m
), conform tabelului de mai jos, preluat din STAS 10104.
Rezistena de calcul a zid'riei R
c
(în daN/cm
2
)
R
mortar
(daN/cm
2
) R
bloc
(daN/cm
2
)
100 50 25 10
200 27,5 22,5 17,5 15,0
150 22,5 17,5 15,0 12,5
125 20,0 16,5 14,0 11,5
100 17,5 15,0 12,5 10,0
75 15,0 12,0 11,0 9,0
50 --- 10,0 9,0 7,0


Algoritmul calculului:
- Seciunea: k; se cunosc: N =…….. daN ; M =……. (daN · m).
- Se calculeazã: e
o,k
= M
k
/N
k
(m), respectiv: 0,45·d/2 = ……. (m).
- Se compar' e
o,k
cu 0,45·d/2; rezultã tipul de compresiune excentric'.
- Se calculeaz' aria seciunii fâ!iei: A = 1·d (m
2
) ⇒ coeficientul m.
- Se stabilesc: ϕ ; R
m
; R
b
. Se adoptã R conform tabelului de mai sus.
- Se calculeaz' N
cap
!i se compar' cu N
c
. Concluzia privind rezistena.
Dac' relaia nu se verific', se adopt' m'rci superioare de materiale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful