CUM SĂ EVITĂM GREŞELILE ÎN ANALIZA PROPOZIŢIEI ŞI A FRAZEI !

Pentru a evita greşelile frecvente întâlnite in analiza sintactică trebuie să ştim următoarele: 1) Să recunoaştem locuţiunile adverbiale care sunt îmbinări de cuvinte neanalizabile şi indivizabile: - în adevăr, de fapt, în faţă, în spate, în dos, în mijloc, la mijloc; - din nou, din greu, pe puţin, de asemenea; - de aceea, până una alta, una peste alta; - într-una, în două; - de altfel, de-a latul, de+a lungul; - zi cu zi, an de an, rînd pe rind, aşa şi aşa, când şi când, din când în când, din vreme în vreme, din ce în ce, de voie, de nevoie, cu şosele cu momele; - pe alese, pe negândite; - calea-valea, harcea- parcea, târâş- grăpiş.

2) Să recunoaştem conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale, precum şi rolul lor coordonator sau subordonator, pentru a putea recunoaşte propoziţiile şi felul lor: - că, să, ca să etc.- conjuncţii subordonatoare; - pentru că, pentru ca să, de ciudă că, din cauză că, măcar să, chiar dacă, din moment ce, o dată ce, de vreme ce, pe dată ce etc.- locuţiuni conjuncţionale subordonatoare; - şi, iar, dar, însă, ci, sau, ori, aşadar, prin urmare, de aceea, deciconjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale subordonatoare.

3) Să recunoaştem predicatele, observând în ceea ce le priveşte: - dacă sunt sau nu exprimate prin locuţiuni verbale şi ce tip de locuţiune este aceea; - dacă sunt sau nu exprimate prin expresii verbale impersonale sau verbe impersonale; - dacă avem un predicat verbal sau unul nominal; - dacă avem un predicat verbal exprimat prin verb la diateza pasivă, verb tranzitiv sau intranzitiv, sau verb reflexiv; - dacă predicatul este exprimat prin adverb predicativ sau interjecţie predicativă.

1) În cazul predicatului nominal, nu trebuie să confundăm adjectivul participial, cu funcţie de nume predicativ, cu un predicat verbal la diateza pasivă. Ex: Eu am fost mulţumită de rezultatele elevilor la olimpiadă. mulţumită- nume predicative exprimat prin adjective participial Am fost primită bine de toată lumea. primită- participiul verbului la diateza pasivă Pentru a verifica participiul verbal al unui predicat pasiv validăm prezenţa complementului de agent. În exemplul dat, substantivul “ lumea” are funcţia sintactică de complement de agent alături de atributul pronominal “ toată”. 2) Nu trebuie pierdut din vedere caracterul tranzitiv sau intranzitiv, personal sau impersonal , activ sau reflexiv al unui verb, deoarece: a) verbul activ tranzitiv este regent pentru un complement direct şi cere o completivă directă, pe când cel tranzitiv nu cere; b) verbul reflexive cere întotdeauna un complement indirect sau o completivă indirectă. ex. Mă gândesc la el. (unde “ la el” este complement direct) Mă gândesc că el va veni. ( propoziţia subordonată este completivă directă) c) verbele impersonale ( trebuie, se cuvine, se cade, se pare, se zice, se poate) şi expresiile verbale impersonale (e bine, e rău, e frumos, e plăcut etc.) cer întotdeauna o propoziţie subiectivă. ex. Trebuie să plec . Se cuvine să fim respectuoşi. d) verbul copulativ( predicatul nominal incomplet) cere după el o propoziţie predicativă. ex. Frumuseţea înseamnă să gândeşti frumos. 3) Trebuie subliniată importanţa regentului în determinarea unei propoziţii subordonate, deorece: a) La întrebarea ce? răspunde: - completiva directă, când verbul regent este activ tranzitiv Ex. Văd că ai înţeles. (ce văd?) - subiectiva, când verbul regent este activ intranzitiv, personal sau impersonal Ex. Trebuie să muncim mai mult. - predivativa, când verbul regent este copulativ Ex. El a ajuns unde şi-a propus.

4) Nu trebuie să confundăm complementul circumstanţial de cauză cu acel complement care răspunde la întrebarea de ce? , cu ajutorul căruia identificăm o completivă indirectă. Facem, de aceea observaţia că întrebarea de ce? nu este totuna cu din ce cauză? b) Întrebarea de ce? se pune la un regent care este: -un reflexiv, personal: Mă bucur că te văd. -un nume predicativ: Sunt bucuros că te văd. - un adjectiv cu valoare predicativă: Bucuros că te întâlnesc. - un participiu predicativ (pasiv) : Sunt înştiinţat că vei veni. - un participiu cu funcţie de atribut izolat: Supărat că n-ai venit, n-am mai ieşit nici eu în oraş. În exemplele de mai sus, întrebarea se referă la obiectul stării sau acţiunii din regentă, nu la cauza ei.

5) Un alt aspect demn de semnalat este întreruperea coordonării de o subordonată intercalată , adică fraza în care conjuncţia coordonatoare nu se analizează împreună cu cea subordonatoare care îi urmează. Ex. „ Nilă intrase în casă 1/ şi 2/ după ce se aruncase într- un pat 3/ începuse şi el să geamă.” 1) „ Nilă intrase în casă „= propoziţie principală; 2) „ şi… începuse el”= propoziţie principală, în raport de coordonare cu propoziţia 1; 3) „ după ce se aruncase în pat „= circumstanţială temporală, subordonată propoziţiei 2 4) „ să geamă”= completivă directă, subordonată propoziţiei 2 Uneori între conjuncţia coordonatore şi cea subordonatoare de la începutul frazei se pune virgulă. Ex. „ Dar, dacă adevărul este pus în inima omului ca să-i arate calea ce duce la fericire, fatalitatea a voit ca pasiunile materiei să învingă… ( Nicolae Filimon) Intercalarea unei subordonate poate avea şi un aspect mai simplu, şi anume intercalarea acesteia între termenii propoziţiei principale: a) Între subiect şi predicat ex. Câinele 1 /care latră 2/ nu muşcă1/. b) Uneori se poate intercala între un complement şi verbul său regent ex. „ Iar Linii 1/ de s-ar întâmpla 3/ Să vă-ntâlniţi vreodată,4/ Să-i spui 1/ că-s sănătos 2/…” ( George Coşbuc)

Trebuie, de asemenea, să facem diferenţa între propoziţiile intercalate şi cele incidente. Cele din urmă, în analiză, vor fi izolate deoarece nu au nici o legătură gramaticală cu celelalte şi nu vor fi numerotate în rând cu celelalte. Cele mai frecvente astfel de propoziţii sunt cele care reprezintă intervenţia autorului în vorbirea directă a unui personaj. Asfel de propoziţii se gaysesc atât intercalate în mijlocul comunicării, cât şi la sfârşitul frazei. Ex. „ – Mulţămim dumneavoastră, răspunseră ei toţi cu glas greoi şi gros; bine- aţi venit.” ( Calistra Hogaş) Pe lângă propoziţiile incidente există şi construcţii incidente, care pot ocupa orice loc în frază: în adevăr, de fapt, desigur, de bună seamă, din nenorocire, din fericire, mai ales, mai cu seamă etc.

În realizarea acestui material un rol esential l-au avut materialele postate pe site-ul tuturor profesorilor, dacă-mi este permisă formularea, pe care-l consider un al doilea „abecedar” care mi-a îndrumat de multe ori paşii în realizarea unei lecţii plăcute dar mai ales utilă pentru elevii noştri!!!

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful