Doiniţa ARITON - FINANŢELE ÎNTREPRINDERII

CUPRINS

Pag.

CAPITOLUL I
FUNCŢIA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII
CAPITOLUL II
INFORMATIILE FINANCIARE DE BAZA
2.1. Rolul informaţiilor contabile şi managementul financiar al întreprinderii

3
6
6

2.2. Efectele principiilor contabile asupra informaţiei economice
2.3. Prelucrarea informaţiilor contabile
2.3.1. Studiul descriptiv al bilanţului
2.3.2 Studiul descriptiv al contului "Profit şi Pierderi"
2.3.2.1. Structura contului "Profit şi Pierderi"
2.3.2.2. Soldurile intermediare de gestiune

2.4. Analiza financiară a întreprinderii prin metoda indicatorilor
2.5. Analiza financiară a întreprinderii prin dinamica fluxurilor financiare
2.5.1. Excedentul brut al exploatării (EBE)
2.5.2. Capacitatea de autofinanţare (CAF)
2.6. Diagnosticul financiar
2.6.1. Etapele analizei diagnostic şi caracterizarea acestora
2.6.2 Diagnosticul financiar si diagnosticul strategic
2.6.3. Cuantificarea influenţei factorilor şi grile pentru evaluarea
potenţialului de viabilitate a unei întreprinderi
2.7. Folosirea analizei SWOT pentru aprecierea întreprinderii în raport cu
competentele cerute de mediul înconjurător
2.8. Factorii endogeni şi contextuali de influenţă asupra activităţii şi
performantelor întreprinderii.

8
17
17
42
42
45
50
75
77
78
79
79
83
87
89
91

CAPITOLUL III
PREVIZIUNEA FINANCIARA PE TERMEN SCURT

3.1. Finanţarea ciclului de exploatare
3.2. Fondul de rulment normat
3.2.1. Metoda sintetică de determinare a fondului de rulment normat
(evaluarea globală)
3.2.2. Metoda analitică de determinare a fondului de rulment normat
(evaluarea componentă cu componentă)
3.3. Elaborarea bugetului de trezorerie. Fluxurile de trezorerie.
3.4. Echilibrarea bugetului de trezorerie
3.5. Evaluarea si controlul strategiei financiare pe termen scurt
3.5.1. Evaluarea si controlul strategiei gestiunii activelor circulante
3.5.2. Evaluarea si controlul strategiei gestiunii datoriilor pe termen scurt
6

95
95
98
98
98
108

115
121
122

Doiniţa ARITON - FINANŢELE ÎNTREPRINDERII

123
CAPITOLUL IV
PREVIZIUNEA FINANCIARA PE TERMEN MEDIU SI LUNG
4.1. Principalele surse de finanţare pe termen mediu şi lung
4.2. Planul de finanţare
4.3. Restricţii şi criterii in creditarea pe termen lung
4.4. Evaluarea şi controlul strategiei financiare pe termen lung.

125
125
142
147
153

TESTE – GRILA

155

ÎNTREBARI DE SINTEZĂ

160

BIBLIOGRAFIE

163

CAPITOLUL I
FUNCŢIA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII

7

Doiniţa ARITON - FINANŢELE ÎNTREPRINDERII

Funcţia financiară a întreprinderii rezultă din convergenţa unor factori de
ordin teoretic şi practic, structural şi conjunctural. Dezvoltarea tehnicilor de
management şi a teoriei financiare a permis finanţelor întreprinderii să depăşească
cadrul juridic şi contabil tradiţional. In prezent, funcţia contabilă dispune de o
doctrină coerentă, iar politica financiară se sprijină pe concepte specifice, întrucât
dezvoltarea întreprinderilor a impus mobilizarea de capitaluri foarte mari, iar
diminuarea lichidităţii, ca efect al investiţiei ridică cu mai multă acuitate rezolvarea
unor probleme de gestiune a trezoreriei.
Funcţia financiară a întreprinderii are:
1. rol operaţional, care implică luarea unor decizii, în special de colectare a
capitalurilor, fără de care întreprinderea nu se poate constitui şi funcţiona.
Acest rol vizează asigurarea fluxurilor financiare în strânsă legătură cu
mediul înconjurător. Domeniul operaţional cuprinde încasarea creanţelor
asupra clienţilor şi plata furnizorilor, gestiunea trezoreriei, negocierea
creditelor bancare, relaţiile cu organismele financiare şi realizarea operaţiilor
de împrumut;
2. rol funcţional, care constă în participarea la prelucrarea şi difuzarea
informaţiilor necesare gestiunii întreprinderii şi acordarea de asistenţă de
specialitate celorlalte funcţii ale întreprinderii;
3. rol politic, care constă în integrarea într-un tot a constrângerilor externe,
sociale, economice, financiare şi politice care influenţează întreprinderea şi
de care depinde creşterea şi autonomia acesteia.
Activitatea întreprinderii poate fi redată prin următoarele trei funcţii: funcţia
de producţie, funcţia de comercializare şi funcţia financiară care se corelează între
ele, iar toate la un loc au legături cu mediul extern, prin fluxuri fizice şi financiare.
Astfel, sectorul de producţie, prin intermediul celui de aprovizionare procură de la
furnizori (mediul extern), materii prime şi materiale pe care le transformă în produse
finite. Materiile prime şi materialele se procură pe baza resurselor financiare alocate
de sectorul financiar. La rândul său, sectorul de comercializare primeşte de la
sectorul de producţie produse finite, pe care trebuie să le vândă pe piată, ceea ce se
realizează cu ajutorul unor resurse financiare puse la dispoziţie, tot de către sectorul
financiar. Sectorul financiar, după cum se observă, alimentează cu sume de bani şi
celelalte sectoare şi îşi formează resursele financiare atât din vânzarea produselor,
cât şi de pe piaţa monetară şi financiară.
Importanţa funcţiei financiare este dată de faptul că ea reprezintă motorul
indispensabil al activităţilor industriale şi comerciale, modulul lor central, orice
defecţiune a acesteia punând în pericol întreprinderea în ansamblul său.
Funcţia financiară furnizează şi menţine resursele de capital, oferind
conducerii întreprinderii un sistem de indicatori proprii de urmărire şi control, care
contribuie la orientarea tuturor activităţilor pe care le grupează în două categorii:
- activităţi cu efecte directe asupra capitalului (emiterea de acţiuni şi
obligaţiuni, contractarea de credite şi rambursarea lor, încasări şi plăţi;
- activităţi cu efecte indirecte asupra capitalului (lucrări de contabilitate, de
analiză şi control), care au însă un rol hotărâtor în conducerea întreprinderii,
directivând celelalte funcţiuni ale întreprinderii.
8

condiţii optime pentru efectuarea verificărilor privind integritatea patrimoniului. alte firme.observarea la timp a tendinţelor noi în derularea fenomenelor economicosociale şi pregătirea unor decizii favorabile întreprinderii în viitor. la care fac referire strategiile funcţionale specifice şi politicile ce decurg din acestea sunt următoarele: • Gestiunea contabilă. • controlul contabilizării patrimoniului şi a beneficiilor. • Obţinerea resurselor financiare necesare activităţii curente a firmei şi dezvoltării ei . asigură obţinerea informaţiilor indispensabile managementului firmei. • obţinerea capitalurilor necesare şi gestionarea judicioasă a acestora. strategiile financiarcontabile şi politicile corespunzătoare acestora privesc: • organizarea compartimentelor de profil şi sistemele de gestiune ale acestora. pe care se bazează gestiunea financiară şi care reprezintă ansamblul tehnicilor de înregistrare a cheltuielilor şi veniturilor. Conform abordărilor de pe cele două planuri menţionate. orientată şi desfăşurată astfel încât să asigure realizarea profitului. iar în acest scop activitatea financiară trebuie structurată astfel încât să asigure: . schimbări pe măsură. orice modificare strategică antrenând. Abordarea funcţiei financiar-contabile trebuie făcută conform specificului ei.problema esenţială este aceea referitoare la alegerea resurselor angajate capitaluri permanente (în care se includ modificările de capital. • bugetarea activităţilor. autofinanţarea. . de cele mai multe ori. Problemele importante ale funcţiei financiar-contabile. 9 . . care impune existenţa a două resorturi financiare : unul de trezorerie şi celălalt de analiză şi control. Funcţia financiar-contabilă este cea care asigură resursele financiare necesare firmei ca să aplice strategia sau strategiile pentru care a optat.informarea corectă şi completă a conducerii asupra neregulilor. ceea ce reclamă ca aceste activităţi să se desfăşoare în compartimente diferite.ceea ce impune existenţa unui sistem de evidenţiere a rezultatelor economico-financiare care să permită evaluarea corectă a rentabilităţii viitoare a capitalurilor investite. fapt ce impune existenţa unui sistem de evidenţă a tuturor cheltuielilor pe care le generează activitatea desfăşurată şi a contribuţiei diferitelor componente organizatorice la crearea profitului. . ale strategiilor funcţionale financiare şi ale politicilor financiare. • sub aspectul activităţii externe a firmei. pentru luarea deciziei privind desfăşurarea activităţii acesteia.organisme financiare.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Delimitarea acestor activităţi reprezintă un principiu al organizării financiare. sub două aspecte: • sub aspectul activităţii interne a firmei.Doiniţa ARITON . persoane fizice etc. • coordonatele activităţii financiare viitoare. Alt principiu de organizare financiară constă în demarcarea netă a lucrărilor de previziune de cele de execuţie. O sarcină importantă a funcţiei financiare este apărarea patrimoniului. perspectivă în care firma constituie obiect de plasare a capitalurilor de către deţinătorii acestora .

În diverse domenii este suficient a se citi o carte şi de a aplica ceea ce s-a citit. Problema este de a şti cum.şi nivelul acestora. realizând o ierarhizare a proiectelor reţinute. Cei care doresc să profeseze în acest domeniu au nevoie nu numai de ştiinţă. avându-se în vedere obiectivul urmărit: maximizarea profitului sau maximizarea cifrei de afaceri. In funcţie de informaţia necesară deciziei financiare se 10 . CAPITOLUL II INFORMATIILE FINANCIARE DE BAZA 2. Cheia succesului financiar constă în crearea valorii. Există "tehnici" speciale pentru interpretarea informaţiei înscrise în bilanţul contabil anual. în raport cu anumite criterii. O carte nu poate sa suplinească aceste calităţi. Rolul informaţiilor contabile şi managementul financiar al întreprinderii Elaborarea deciziei financiare presupune cunoaşterea globală a întreprinderii şi abilitate în citirea informaţiei economice înscrise în documentele contabile şi financiare.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII împrumuturile pe termen lung şi cele pe termen mediu) şi capitaluri pe termen scurt (mijloacele de finanţare trezoreriei firmei). presupune determinarea rentabilităţii în perspectivă a investiţiilor pe care intenţionează să le facă firma. • Structura resurselor financiare ale firmei. Alegerea surselor de finanţare se face în funcţie de o serie de factori restrictivi. • Evaluarea oportunităţilor de investiţie. dar şi de experienţă precum şi de creativitate.1. Dar în domeniul financiar aceasta nu este suficient. poate însă să prezinte conceptele şi cunoştinţele de la care se porneşte raţionamentul unor bune decizii financiare.Doiniţa ARITON .

Partenerii întreprinderii interesaţi de informaţiile obţinute din prelucrarea documentelor financiar-contabile de sinteză obligatorii (şi care trebuie să-i ofere o "imagine fidelă" a patrimoniului întreprinderii) se pot grupa astfel: a) . . reţeaua de distribuţie. Aceste metode au o serie de caracteristice comune: .statul. Aceste obligaţii 11 . Aceasta explică adesea dezvoltarea externă a întreprinderilor prin participaţii financiare care nu se înscriu în mod obligatoriu în contextul creşterii externe pe termen lung. situaţia financiară a întreprinderii va fi mult mai uşor de aflat deoarece are acces şi la alte informaţii decât cele publicate conform uzanţelor. . Aceste măsuri conjuncturale de reducere a impozitelor sau a obligaţiilor sociale sunt considerate pentru întreprindere surse de finanţare. ceea ce deranjează întreprinderile atunci când se realizează reglările faţă de bugetul de stat şi alte organisme ale sectorului public (asigurările sociale) este nu atât principiul decalării în timp cât mai ales scăderea brutală a resurselor financiare cu ocazia plăţii obligaţiilor. Reglările obligaţiilor faţă de bugetul de stat sunt realizate cu un oarecare decalaj în timp. . faţă de o întreprindere din sfera productivă care investind aceleaşi fonduri în activitatea aceleeaşi întreprinderi va lua în considerare diversitatea activităţilor. nu va lua în calcul decât riscurile financiare. de prelucrare a informaţiei financiarcontabile.oferă informaţii asupra posibilităţilor de dezvoltare ale întreprinderii în viitor. de a subvenţiona sau a ajuta diverse persoane fizice sau morale. . doresc minimizarea riscurilor şi rentabilizarea capitalurilor avansate.documentele de bază utilizate sunt bilanţul. .salariaţii. care are ca obiectiv asigurarea rentabilităţii capitalurilor investite şi perenitatea unităţii economice prin menţinerea personalului şi creşterea mijloacelor de producţie. b) . organismele de credit etc. se asigură că valorile unor indicatori de performanţă economică şi financiară nu au cote alarmante.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII apelează la o metodă sau la mai multe. care sunt interesaţi de productivitatea realizată şi viitorul întreprinderii unde sunt angajaţi. . Volumul informaţiilor de care dispune un investitor este determinat de poziţia acestuia faţă de întreprindere. rezultatului şi situaţiei financiare a întreprinderii prin documentele financiarcontabile anuale obligatorii. un organism de credit trebuie să rentabilizeze fondurile care i-au fost încredinţate şi.instituţiile şi organismele financiare.prezintă argumentat punctele slabe şi punctele forte ale actualei gestiuni financiare a întreprinderii. în scopul creşterii semnificativităţii.apreciază riscul de faliment al întreprinderii. cum ar fi băncile.administraţia întreprinderii. expansiunea pe pieţele internaţionale etc ale întreprinderii pe care o va credita.Doiniţa ARITON . căci prin instituţiile sectorului public are misiunea de a efectua prelevări şi de asemenea.parteneri economici interni: . oricare ar fi activitatea întreprinderii. are un dublu interes pentru prezentarea fidelă a patrimoniului. Dacă lucrează în întreprindere sau dacă deţine o participaţie importantă. dar permit accesul la o mai bună informare. contul de rezultat şi anexele. De exemplu.investitorii. De altfel.parteneri economici externi: .

Notele explicative la Situaţiile anuale financiare. Contabilitatea spre deosebire de gestiunea financiară este bazată pe Planul General de Conturi elaborat în 1993 şi care este în permanenţă îmbunătăţit sub impactul realităţii economice româneşti şi al normelor (standardelor) internaţionale de contabilitate. legal stabilite. Informaţii privind salariaţii.Doiniţa ARITON .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII corespund unei părţi importante din fondul de salarii (contribuţia la asigurările sociale. Situaţiile financiare simplificate. armonizate cu directivele europene sunt compuse din: Bilanţ. Situaţia creanţelor şi datoriilor. pornind de la aceste situaţii obligatorii. Alte informaţii. Situaţiile financiare ale microîntreprinderilor sunt compuse din: Bilanţ. Orice abatere de la acest cadru expune întreprinderea riscului de a fi sancţionată. astfel încât să corespundă exigenţelor informatice. diagnosticarea precisă într-o situaţie dată şi elaborarea unui prognostic privind viitorul unei întreprinderi. Cont de profit şi pierdere. In concluzie. în cadrul naţional şi internaţional. Politicile contabile şi Notele explicative. 12 . administratorii şi directorii.utilizabile celor care iau decizia de a investi şi de a credita. Contabilitatea generală permite înregistrarea informaţiilor zilnice legate de funcţionarea întreprinderii în mod obişnuit. Repartizarea profitului. sunt realizate tot pe baza acestor documente financiar-contabile. Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli. analiştii financiari au dezvoltat şi au propus numeroase tipuri de indicatori. politici şi metode contabile. Principii. impozitul pentru depaşirea plafonului de salarii la întreprinderile cu capital majoritar de stat). fără a fi limitative. Analiza rezultatului din exploatare. a rezultatelor. Acţiuni şi obligaţiuni. Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-financiari. Deci întreprinderea este interesată în gestionarea cu o mare precizie a acestor obligaţii care duc la diminuări ale trezoreriei la momentul scadenţei lor. fondul de şomaj. contabilitatea evoluează într-un cadru legal şi răspunde unor principii proprii. Situaţia fluxurilor de trezorerie. fiscale şi contabile care să amelioreze evaluarea performanţelor întreprinderii.2. Cont de profit şi pierdere. anuale. includ: Activele imobilizate. Politicile contabile şi Notele explicative. 2. Situaţiile financiare armonizate cu directivele CEE şi cu IAS sunt compuse din: Bilanţ. In grija sa de a ajuta gestiunea întreprinderii. stabileşte documentele ce oferă imaginea fidela a patrimoniului. Cont de profit şi pierdere. Situaţia modificărilor capitalului propriu. a rezultatelor şi a situaţiei financiare cât mai clar posibil pentru un observator mai puţin avizat. Situaţiile financiare sunt stabilite ca formă. Totodată analiza activităţii. Efectele principiilor contabile asupra informaţiei economice Principiile contabile în Statele Unite ale Americii FASB (Financial Accounting Standard Board) propune un cadru conceptual pentru situaţiile financiare pe trei nivele: • Nivelul 1: Obiectivele vor fi de a furniza informaţii: . Intr-adevăr.

drepturile asupra acestor resurse şi modificarea lor. .Doiniţa ARITON . • la Sfârşitul Evului Mediu. contabilii au inventat conceptele de cheltuieli (charges) şi venituri (produits): .cheltuielile sunt considerate ca o plată (investiţie) în măsura în care consumul relativ la această plată coincide cu veniturile pe care le generează. . . o contabilitate mai ales de casă (cash-flow accounting) ţinută de nobili. precum şi altor utilizatori pentru a estima nivelul. • Nivelul 3: principiile de recunoaştere şi măsură: .ipoteze de bază: . contabilitatea a parcurs două etape: • între 1700-1800.pertinenţă (relevance) este utilizată pentru luarea deciziei implicând şi că este furnizată la timp. neutralitate (să nu favorizeze nici una din părţi) şi fidelitate în reprezentare. marile ordine religioase. cel mai adesea va fi identificat cu vânzarea unei mărfuri.periodicitatea situaţiilor financiare: divizează activitatea întreprinderii în perioade artificiale. durata şi gradul de incertitudine a fluxurilor de trezorerie viitoare. permanenţa metodelor de prezentare şi evaluare. .continuitatea exploatării întreprinderii. şi se va putea diferenţia de încasare care poate interveni după vânzare (vânzare pe credit) sau înaintea vânzării (avans-acont). 13 .calităţi primare: . care implică printre altele.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII .estimarea resurselor economice. companii de navigaţie şi constă din determinarea rezultatului dintre încasări şi plăţi.veniturile. .separarea conturilor proprietarilor de cele ale întreprinderii.comparabilitatea în timp. începutul secolului XX apare un alt sistem contabil bazat pe înregistrarea veniturilor şi cheltuielilor care va permite măsurarea periodică a rezultatului. Principii contabile în vigoare în Europa continentală (Franţa) 1. Orice informaţie din contabilitate care nu este fiabilă nu trebuie comunicată. • Nivelul 2: Caracteristicile calitative ale informaţiei contabile: .fiabilitate (reliability) cuprinde calităţile de verificabilitate.utile investitorilor şi creditorilor potenţiali. . . Pentru a calcula un rezultat periodic (corespunzător adesea unui "exerciţiu" = an).calităţi secundare: . Principiul contabilizării veniturilor şi cheltuielilor Se poate spune că de când există.comparabilitatea în spaţiu: compararea performanţelor întreprinderilor.

portar" (Cyert March . un întreprinzător cumpără o maşină cu 100 mil. . În sistemul contabilităţii de casă. în Franţa este practic imposibilă reevaluarea bilanţurilor ţinând seama de inflaţie. "de ce în contabilitate salariile se numesc cheltuieli şi dividendele profit şi nu invers? Eroare provine din aceea că rolul întreprinderii este de a maximiza profitul şi salariul lui Sam Smith. Englewood Cliffs.din punct de vedere al tuturor aportorilor de capital.Doiniţa ARITON . 2.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII De exemplu. Principiul rezultatului Conceptul de rezultat este subiectiv. De exemplu. lei cu venitul anual de 300 mil. cât şi activitatea personală a proprietarului său. 30). lei (net faţă de toate celelalte cheltuieli). Principiul dublei partide Acest principiu guvernează practic contabilitatea întreprinderii în toată lumea. de asemenea defineşte frontiera dintre activitatea întreprinderii. b) conceptul de rezultat este tributar principiilor contabile şi adaptării lor în practică. la 01. Rezultă că în 14 .francez) în regulile cu privire la funcţionarea conturilor "orice mişcare sau variaţie înregistrată în contabilitatea întreprinderii este reprezentată printr-o înregistrare care stabileşte o echivalenţă între ceea ce este în credit (resursă) şi ceea ce este în debitul (mijloc) diferitelor conturi afectate de această operaţie". În sistemul contabilităţii veniturilor şi cheltuielilor se poate spune că avem un rezultat anual de 100 mil. Principiul entităţii Contabilitatea în dublă partidă defineşte limitele temporale pentru determinarea unui rezultat periodic. pag. 4. deoarece: a) depinde de persoana pentru care este ţinută contabilitatea: . 3. lei obţinut din compararea cheltuielilor anuale (amortizare) de 200 mil. din contra.01. ceea ce în literatura financiară se regăseşte sub denumirea de "rezultat economic". de la aportorii de capital la membrii personalului. trebuie să ajungem în 01. 1963. proprietari sau creditori. . rezultatul este diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile excluzând dobânzile plăţile creditorilor.Behavioral Theory of the Firm.din punct de vedere a părţilor implicate în activitatea întreprinderii. lei.din punct de vedere al proprietarului rezultatul este în mod logic diferenţa dintre veniturile şi toate cheltuielile (inclusiv financiare şi de personal) necesare obţinerii şi vinderii produselor sale.01. Planul de Conturi General (continental . mai puţin cele financiare şi salariale. lei şi o utilizează frecvent pe durata a 5 ani. în Olanda. în măsura în care produce şi vinde în fiecare an 100 unităţi de produs a cărui preţ de vânzare este de 3 mil. această practică este recomandată. rezultatul apare ca valoare adăugată adică diferenţă venituri şi cheltuieli.n.n+6 pentru a determina rezultatul global al perioadei ca diferenţă între încasările totale (3*100*5=1500) şi plăţile totale (1000). dar.

urmărind astfel formarea valorii şi contabilizarea fidelă a acestui proces. . .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII aceste condiţii este imposibilă compararea în mod direct a rezultatelor celor două întreprinderi: franceză şi olandeză. .la vânzare: soluţia cea mai acceptată de practică.la încasarea vânzării. Această idee este susţinută de cei care au o concepţie "economică" asupra contabilităţii. întreprinderea poate alege dintre variantele oferite de legiuitor pe cea care conduce la apariţia unui rezultat mai rapid sau mai lent. Principii de recunoaştere a rezultatelor În contabilitate.contabilitate fiscală. Rezultatul nu este înregistrat decât într-un punct al ciclului.la livrarea produsului.la expirarea garanţiilor pe care trebuie să le dea.contabilitate financiară (generală). numai că acest rezultat poate fi înregistrat într-o logică diversă şi în diferite puncte ale ciclului afacerilor.la comanda unui produs (un rezultat de venit). 15 . . 5.la vânzarea pe credit (trimiterea facturii). Principiile recunoaşterii veniturilor Conceptul de venit este complex: . rezultatul este definit ca diferenţă între venituri şi cheltuieli. finită). . Rezultatul trebuie înregistrat în contabilitate în mod progresiv pe parcursul întregului ciclu de exploatare.poate fi legat de alte venituri care nu rezultă din producţie şi care nu presupun nici un efort productiv: subvenţiile.la expirarea termenului de garanţie acordat clienţilor. chiar dacă în virtutea principiilor de permanenţă a metodelor şi de imagine fidelă sunt interzise.la achiziţia intrărilor destinate fabricaţiei (începutul ciclului). . se cunosc două direcţii principale: 1. . Se poate înregistra un rezultat: . c) în cadrul principiilor de evaluare specifice contabilităţii generale. . Adepţii acestei direcţii sunt partizani ai principiului prudenţei şi de aici prezintă trei variante când rezultatul ar putea fi înregistrat: . atunci când este certă realizarea sa.poate fi legat de cel de "producţie".contabilitate analitică. . .la producţie. În prezent. . . există mai multe tipuri de contabilitate: .producţia fabricată (în curs.Doiniţa ARITON .la stocajul produselor finite. . dar există mai multe tipuri de producţie între care contabilitatea poate alege pentru a determina rezultatul: . .producţia încasată (vânzările încasate). 2. 6. veniturile financiare. Chiar şi în aceeaşi ţară.la încasare.producţia vândută (vânzările).

FINANŢELE ÎNTREPRINDERII În unele ţări se face o distincţie netă între cele două categorii de venituri.A. astfel în S. ceea ce dă un cont de rezultat de următorul tip: Producţia vândută . este practicată în ţările anglofone. Este concepţia dominantă în secolul XIX. Europa de Est. Principiul repartizării cheltuielilor asupra veniturilor a) Concepţia economică (behavioristă sau clasică) asociază în mod sistematic eforturile rezultatului (sau cauză-efect): 16 . În Franţa nu se utilizează decât cu titlul opţional pentru conturile consolidate. veniturile sunt înregistrate în faza de producţie în timp ce rezultatul nu apare decât la faza vânzării.Costul producţiei globale (stocate şi vândute) = Rezultat Această concepţie este proprie contabilităţii franceze şi germane. rezultatul şi veniturile sunt înregistrate la momentul vânzării. această conciliere realizându-se prin excluderea beneficiului aferent producţiei stocate.Costul producţiei globale = Rezultat Această concepţie diferă de cea anterioară în măsura în care admite ca rezultat şi producţia stocată şi nevândută încă are o esenţă economică şi nu răspunde criteriului prudenţei. sunt grupate în venituri din producţie (revenues) şi venituri în afara producţiei (gains). Această largă acceptare este determinată de principiul prudenţei (nu arată decât veniturile realizate) şi de omogenitate (toate veniturile sunt evaluate la preţuri de vânzare). Interacţiunea dintre conceptul de venit şi de rezultat Principalele soluţii posibile: 1. actualmente aplicată în Franţa la contractele pe termen lung. ea vizând concilierea principiului de înregistrare a veniturilor în faza producţiei lor cu principiul prudenţei. 2.Costul vânzărilor = Rezultat Această concepţie domină lumea. 3.U. de aici rezultă: Producţia globală (la preţ de vânzare) .. rezultatul şi veniturile sunt înregistrate la momentul producţie. în acest caz contul de rezultat se prezintă astfel: + Producţia stocată (la costul de producţie) + Producţia vândută (la preţul de vânzare) .Doiniţa ARITON . Această manieră prezintă avantajul că oferă o mai bună informaţie asupra efortului productiv al perioadei şi prezintă dezavantajul eterogenităţii în evaluarea producţiei.

. Această concepţie este specifică SUA. unde se aplică de o manieră strictă: cheltuielile nemateriale trebuie înregistrate imediat. textele contabile lasă 17 . cheltuielile sunt înregistrate în momentul în care venitul corespondent este contabilizat: . clare între cheltuieli şi venituri. concepţia juridică constă în aceea că nu se înregistrează imediat cheltuielile decât dacă acestea generează un venit (exemplu investiţiile de natură necorporală). Aplicarea sistematică a acestui principiu conduce la o negare a principiului repartiţiei cheltuielilor asupra veniturilor. În Franţa. • dacă legătura este incertă (indirectă).dacă venitul este contabilizat la vânzare (exemplu: SUA. Rusia) atunci cheltuielile se înregistrează la faza vânzării (ieşirea stocului de produse finite).FINANŢELE ÎNTREPRINDERII • În cazul unei legături directe. b) Concepţii juridice cu respectarea principiului prudenţei. Numai în cazuri extreme se înregistrează imediat toate cheltuielile.Doiniţa ARITON . alocarea cheltuielilor şi înregistrarea lor pe venituri se face de o manieră aproximativă cu ajutorul unei chei de repartiţie.dacă venitul este contabilizat la fabricaţie (exemplu Franţei) cheltuielile sunt înregistrate la faza de producţie: .

ceea ce permite crearea unor rezerve "secrete". 18 . Principiul costului istoric Problemă: într-o perioadă de inflaţie.nu permite a avea un grup de principii coerent.provoacă o ruptură în evaluarea performanţelor economice. În unele perioade s-a utilizat principiul prudenţei pentru a subestima în mod sistematic activul. ţi pe care îl conservă în stoc până la 01.crearea de rezerve latente sau oculte ". Exemplu: o întreprinderea din sfera comercială a achiziţionat la 01. . evaluării şi denaturează imaginea contabilităţii. Să presupunem că în tot anul n. a cărei obiectiv esenţial este acela de a fi utilă gestiunii. • Obiecţiile adversarilor acestui principiu sunt: . ar trebui scindată contabilitatea în două.n un stoc mărfuri la un preţ de 100 mil. dată la care este revândut cu 110 mil. problema care se pune este dacă trebuie să ţinem seama de creşterea preţurilor şi să corectăm evaluarea bunurilor deţinute şi care figurează în bilanţ.n+1. unii autori (Sterling) estimează că este cel mai important principiu. lei. nu există nici o creştere sistematică a preţurilor la aceste mărfuri şi la altele. Kaplan) consideră că ar trebui să fie abolit sau dacă nu.01. aceste practici sunt reprobabile.. • Partizanii principiului îl consideră un excelent antidot la optimismul exagerat al oamenilor de afaceri şi care asigură şi o marjă de securitate creditorilor. alţii "gestionari" (Johnson. . . Istoria arată că acest principiu evoluează în funcţie de circumstanţele economice şi poate avea semnificaţii diferite de la o perioadă la alta. lei (inflaţie anuală 10%).Doiniţa ARITON . din care o parte să respecte principiul prudenţei şi să folosească gestiunii.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII la latitudinea întreprinderii posibilitatea de a înscrie în activ cheltuielile imateriale. apoi le amortizează (în practică uzanţa este identică cu cea din SUA). preţul său de achiziţie este de 110 mil.deschide calea manipulărilor (politica contabilă a firmei mai mult sau mai puţin prudentă) şi de asemenea permite ascunderea realităţii. .. Dezbaterea este foarte activă. Principiul prudenţei Constă în esenţă. şi că la sfârşitul anului n şi începutul lui n+1.nu respectă logica: o subevaluare într-o perioadă antrenează o supraevaluare în alta.creează o stare de spirit improprie luării deciziei. astfel chiar norma internaţională IAS1 precizează că "prudenţa nu justifică. din a ţine seama de orice pierdere probabilă şi de a nu ţine seama de profiturile sperate chiar dacă sunt profitabile. lei.. In momentul actual.01.

lei şi 100 mil. . înscris în factura însoţitoare.conceptele de cheltuieli şi venituri sunt în esenţă subiective. . imobilizările produse de întreprindere). lei): • Partizanii contabilităţii de inflaţie estimează că rezultatul precedent este fictiv.puţin manipulabile. . lei pentru a reveni la punctul de plecare: deţinerea unui capital care să-i permită achiziţionarea aceluiaşi stoc şi la acelaşi nivel. 19 .Doiniţa ARITON . căci se bazează pe tranzacţii reale (şi nu preconizate contabilitatea de inflaţie necesită reluarea preţurilor la bunurile de achiziţionat şi achiziţionate).obiectivitatea costului istoric este mai mult aparentă decât reală deoarece: . .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII • Partizanii costului istoric estimează că nu trebuie modificat preţul de achiziţie.toate activele nu sunt cumpărate (de exemplu.costul de achiziţie implică o alegere.decupajul exerciţiilor implică un raţionament pentru preluarea consumurilor (de exemplu amortizările) . căci întreprinderea va trebui să încaseze 110 mil. iar documentele contabile se prezintă (în mil.pertinenţă. pentru luarea deciziei permite măsurarea calităţii deciziilor trecute.utilizabile pentru a determina rata rentabilităţii chiar în perioade de inflaţie. de exemplu prelucrarea cheltuielilor suplimentare. . • Dezavantajele principiului costului istoric: . Bilanţul se va prezenta astfel: Concluzii: • Avantajele principiului costului istoric: .confirmată de o practică îndelungată. .obiectivitate.

regulile pot fi adesea contradictorii şi este necesară o ierarhie a textelor juridice (ordinea crescândă a autorităţii): . . alegerea va trebui să respecte în primul rând principiul imaginii fidele. toate principiile contabile ca şi toate reglementările.costul istoric riscă să conducă la distribuţia dividendelor fictive şi nu permite măsurarea corectă a rezultatului deciziilor luate. Problema 4: atunci când reglementările contabile dau o imagine deformată a realităţii economice a întreprinderii. conform căreia contabilul trebuie să fie înainte de toate de bună credinţă: dacă el a crezut (sincer) că a stabilit "conturile bune" atunci când nu are cunoştinţe de tehnică contabilă. unde întreprinderile pot prezenta conturile legale atât în costuri istorice cât şi ale contabilităţii de inflaţie: grupul Philips.texte reglementare (decrete şi norme). • fiscul nu impune regulile sale evaluare în contabilitate. În mod tradiţional. în contabilitate înseamnă a da maximum de informaţii. 20 . alegerea va trebui să respecte în primul rând principiul imaginii fidele. În literatura de specialitate străină.jurisprudenţa (decizii ale tribunalelor). etc.Doiniţa ARITON . . Problema 3: atunci când textele contabile lasă la alegerea întreprinderii aplicarea principilor contabile. dispoziţiile legale trebuie respectate. Caracterul vag al acestui principiu ridică patru probleme principale: Problema 1: cum sursele de drept contabil au diverse origini. reglementărilor şi dispoziţiilor legale. Un caz aparte este Olanda. . .doctrine. contabilitatea de inflaţie nu este practic recunoscută sub formă legală decât într-o serie de ţări cu mare inflaţie: Brazilia. Problema 2: poate să apară un conflict între regulile de evaluare fiscală (determinarea rezultatului impozabil) şi regulile contabile corespondente: ce regula se va aplica în contabilitate? Trebuie să distingem două cazuri posibile: • fiscul impune regulile sale în contabilitate şi cere întreprinderii să reflecte evaluarea fiscală în înregistrare. există două concepţii opuse asupra sincerităţii: • o concepţie subiectivă. Principiul sincerităţii A fi sincer.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII .texte legislative (legi şi ordonanţe). Argentina. . Principiul regularităţii Conform acestui principiu.argumentele de facilitate şi tradiţie apasă (sunt primordiale) în faţă celor de adevăr (imagine fidelă) şi utilitate.tratate internaţionale (directive). atunci în ciuda a tot se poate spune că este sincer.

3.din punct de vedere funcţional. bilanţul poate fi prezentat în sistemul de bază rezervat întreprinderilor mari şi mijlocii. acest principiu este aplicat în Olanda.este ultima salvare în caz în care nu există reguli cu privire la unele probleme. Structura financiară se interpretează pe baza bilanţului său contabil. . şi deci contabilitatea trebuie să ofere o "imagine fidelă" a acestei realităţi economice. respectiv a exigibilităţii: 21 . 2.din punct de vedere al lichidităţii. unde există o deconectare a contabilităţii în raport cu fiscalitatea.1. Trebuie înţeles că în aceste ţări. 2.3.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII • o concepţie obiectivă. conform căreia numai contabilul are competenţa necesară aplicării corecte a principiilor contabilităţii şi este capabilă să dea o explicaţie corectă (şi cât mai exactă posibil) sub forma unei anexe. având astfel o perspectivă economică. În plus. Principiul imaginii fidele este util în trei direcţii principale: . fiind deconectată de contabilitatea de gestiune. Studiul descriptiv al bilanţului Conform Regulamentului de aplicare a Legii Contabilităţii. De asemenea. unde conceptul de "true and fair view" figurează din 1948 în legea societăţilor comerciale. Principiul imaginii fidele Acest principiu este importat din Anglia.permite întreprinderii să facă o alegere raţională între mai multe reguli aplicabile (cazul opţiunilor). şi unde situaţiile financiare apar în general ca o sinteză a contabilităţii manageriale (principiul monismului). Contabilitatea (înţelegând cea financiară) este în special un instrument de gestiune care trebuie să reflecte realitatea economică. eventual. specific întreprinderilor mici. . Prelucrarea informaţiilor contabile Aprecierea structurii financiare permite evaluarea măsurii în care există o corelaţie între mijloacele economice şi resursele financiare. şi în sistem simplificat. . Posturile de activ şi pasiv în bilanţul contabil sunt grupate în ordinea crescătoare a lichidităţii. solvabilitatea şi lichiditatea sa. Se cunosc două modalităţi de a analiza bilanţul: . având astfel o perspectivă financiară. contabilitatea generală (financiară) a servit şi serveşte în continuare scopurilor fiscale.Doiniţa ARITON . se poate determina independenţa financiară a întreprinderii.obligă întreprinderile să prezinte în anexă informaţii utile înţelegerii bilanţului şi conturilor de gestiune. În cazul ţărilor ca Germania şi Franţa.

Cheltuieli înregistrate în avans .Alte datorii decât cele financiare * ACTIV CIRCULANT * CONTURI DE REGULARIZARE .Valori mobiliare de plasament .Datorii pe termen lung şi mijlociu RESURSE cu scadenţa pâna intr-UN AN TOTAL PASIV Construirea bilanţului financiar este o activitate deosebit de dificilă.Disponibilităţi * CONTURI DE REGULARIZARE . MIJLOACE cu durată de exploatare MAI MICA DE 1 AN. TREZORERIE (mijloace) TOTAL ACTIV PASIV RESURSE cu scadenţa PESTE 1 AN sau CAPITALURI PERMANENTE .Prime privind rambursarea obligaţiunilor .pasiv TOTAL PASIV din gruparea acestor valori se obţine "bilanţului financiar".Creanţe .Stocuri . A. care este modificat prin: .eliminarea (scăderea): 22 .1.Imobilizări financiare * DATORII .Diferenţe de conversie .Venituri înregistrate în avans .Avansuri şi aconturi vărsate . A. Activul bilanţului financiar Pentru a detemina (calcula) mijloacele cu durată de exploatare mai mare de un an. se porneşte de la activul imobilizat al bilanţului contabil.Diferenţe de conversie – activ TOTAL ACTIV .Capitaluri proprii .Imobilizări corporale .Imobilizări necorporale .Doiniţa ARITON .Datorii financiare . deoarece aprecierea exigibilităţii sau a lichidităţii în funcţie de realitatea economică este o problemă delicată: realizarea acestei aprecieri presupune cunoaştere perfectă a întreprinderii pentru care se realizează bilanţul financiar şi definirea unor criterii obiective în funcţie de care să se realizeze evaluarea lichidităţii şi a exigibilităţii elementelor patrimoniale ale întreprinderii. Construcţia bilanţului financiar BILANT FINANCIAR ACTIV MIJLOACE cu durată de exploatare MAI MARE DE 1 AN.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII BILANT CONTABIL ACTIV PASIV * CAPITALURI PROPRII * PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI * ACTIV IMOBILIZAT .

Construcţia bilantului funcţional 23 . . • imobilizărilor financiare ce ajung la scadenţă până la sfârşitul anului. care sunt modificate prin: . care este modificat prin: .eliminarea activelor şi a conturilor de regularizări a căror scadenţă este peste 1 an.adăugarea: • activelor fictive. a căror scadenţă este peste 1 an.adăugarea: • activelor circulante si conturilor de regularizare din bilanţul contabil. Pasivul bilanţului financiar Capitalurile permanente se determină pornind de la capitalul propriu şi datoriile financiare pe termen mediu şi lung din bilanţul contabil.Doiniţa ARITON . • provizioanele destinate acoperirii riscurilor şi cheltuielilor probabile să se realizeze până într-un an. care sunt modificate prin: .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII • activelor fictive (cheltuielile de constituire.eliminarea (scăderea) datoriilor si a conturilor de regularizare a căror a scadenţă este peste 1 an. se determină pornind de la datoriile nefinanciare ale întreprinderii conform bilanţului contabil.adăugarea datoriilor nefinanciare şi a conturilor de regularizare a căror scadenţă este peste 1 an. cheltuielile de cercetaredezvoltare) care nu au valoare economică. • părţii din rezultatul exerciţilui care urmează să fie distribuită. B. . fiind transferate la mijloace cu durată de exploatare mai mică de 1 an. A. . • împrumuturilor pe termen mediu şi lung ajunse la scadenţa până la sfârşitul anului. • împrumuturilor pe termen mediu şi lung ajunse la scadenţă până la sfârşitul anului. • provizioanele destinate acoperirii riscurilor şi cheltuielilor probabile să se realizeze până într-un an.2. Resursele cu scadenţă până într-un an. . se porneşte de la activul circulant al bilanţului contabil. • impozitului latent conţinut în subventiile pentru investiţii. • impozitului latent conţinut în subvenţiile pentru investiţii. • părţii din rezultatul exerciţilui care urmează să fie distribuită. Pentru a determina (calcula) mijloacele cu durată de exploatare mai mică de un an.eliminarea (scăderea): • activelor fictive.adăugarea imobilizarilor financiare ce ajung la scadenţă până la sfârşitul anului.

FINANŢELE ÎNTREPRINDERII In afara bilanţului financiar. De exemplu. 3) Activele de exploatare şi pasivele de exploatare sunt nevoi sau resurse generate de ciclul de exploatare numai după natura activităţii întreprinderii. datoriile TVA. Determinarea mijloacelor stabile Imobilizarile necorporale şi corporale din bilanţul contabil sunt grupate la mijloace stabile la valoarea brută. a) sunt considerate creanţe legate de împrumutul prin emisiunea de obligaţiuni şi în acest caz vor fi incluse la imobilizările financiare la valoarea lor brută. Amortizările sau/şi provizioanele sunt considerate resurse proprii şi de aceea figurează la resurse stabile. In acest caz se renunţă la aspectele de lichiditate pentru activ si de exigibilitate pentru pasiv. In bilanţul funcţional. 5) Mijloacele sau resursele de trezorerie corespund disponibilităţilor sau resurselor de trezorerie. sunt considerate active de exploatare stocurile. Intreprinderea se prezintă ca o masă. Activul bilanţului funcţional B. 4) Activele în afara exploatării şi pasivele în afara exploatării sunt nevoi şi resurse generate de activităţile întreprinderii nelegate de exploatare.1. Pentru a determina valoarea brută sunt utilizate informaţiile din două bilanţuri succesive de unde va rezulta amortizarea financiară anuală a primelor privind rambursarea obligaţinulor cunoscând durata împrumutului. 2) Resursele durabile sunt fondurile proprii şi datoriile financiare care permit întreprinderii asigurarea unei stabilităţi (permanenţe) a finanţării.1. Exemplu: 24 . în practica financiară a analizei patrimoniale se mai utilizează şi "bilanţul funcţional".1.Doiniţa ARITON . creanţele TVA şi sunt considerate pasive de exploatare datoriile comerciale. creanţele comerciale. B. posturile de activ si de pasiv ale bilantului contabil se regasesc grupate dupa natura si destinatia lor: BILANT FUNCTIONAL ACTIV ACTIV IMOBILIZAT sau MIJLOACE STABILE ACTIV DE EXPLOATARE ACTIV INAFARA EXPLOATARII DISPONIBILITATI (Trezorerie) TOTAL ACTIV PASIV * RESURSE DURABILE PASIV DE EXPLOATARE PASIV INAFARA EXPLOATARII RESURSE DE TREZORERIE TOTAL PASIV Observaţii: 1) Mijloacele stabile sunt bunuri destinate să rămână o perioadă îndelungată la dispoziţia întreprinderii. In bilanţul contabil aceste active figurează la valoarea lor netă. o multitudine de mijloace şi de resurse care trebuiesc grupate numai după natura sau destinaţia lor.

sociale. Nivelul lor. Primele de rambursare sunt amotizate liniar pe toată durata împrumutului. oricare ar fi natura lor vor fi cuprinse în activul de exploatare la valoarea lor brută. Extrasul bilanţurilor contabile din n-1 si n. caz în care se vor elimina din totalul împrumutului din emisiunea de obligaţiuni (contul 161). .1.000.000 b) sunt considerate non-valori.aceste cheltuieli nu pot fi imputate unui singur exerciţiu. Provizioanele pentru deprecierea stocurilor sunt considerate resurse durabile.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII La începutul exerciţului n. Prima anuitate este vărsată la sfârşitul exerciţiului n. fiscale (în afară creanţelor din impozitul asupra beneficiului).000. Activ (mii lei) Exercitiul Prime privind rambursarea obligaţiunilor Brut - n-1 A+P Net - Pasiv Exercitiul Imprumut prin emisiunea de obligaţiuni Brut 9000 n A+P Net 9000 (mii lei) n-1 - n 180000 Se cere să se determine valoarea brută a primelor privind rambursarea obligaţiunilor. sunt legate conform înregistrărilor din evidenţa contabilă de veniturile de exploatare. Creanţele de exploatare.SA a emis un împrumut prin emisiunea de obligaţiuni concretizat în 100. societatea comercială X. iar rambursarea se face prin amortizare constantă. B.2. Aici sunt grupate creanţele comerciale. Determinarea activelor circulante ale exploatării Stocurile.Doiniţa ARITON .000. Rezolvare: Fie x.Contul 471 "Cheltuielile înregistrate în avans" .000 de obligaţiuni rambursabile la valoarea lor nominală: 2000lei. Cheltuielile înregistrate în avans figurează în bilanţul contabil la valoarea lor netă. Acest împrumut este realizat pe 10 ani. incidenţa lor asupra viitorului le conferă un caracter de investiţie şi deci pot fi asimilate mijloacelor stabile în valoarea lor brută. unele 25 . valoarea brută a primelor privind rambursarea obligaţiunilor: x- x = 9. Nivelul brut al acestora se obţine din anexa "Situaţia creanţelor şi datoriilor". 10 de unde x=10.

Clienţi-creditori (contul 419) 3. casa. etc. iar provizioanele pentru deprecierea lor la resurse durabile.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII cheltuieli înregistrate în avans. B. Exemple de operaţii în afara exploatării: • operaţiile de investiţie: cedarea imobilizărilor/creanţe asupra imobilizărilor. conturi curente la bănci. Creanţele de exploatare trebuiesc reţinute la valoarea lor brută. creanţele comerciale au în contrapartida contabilă conturile de venituri din vânzări (grupa de conturi 70). Determinarea activelor circulante în afara exploatării O creanţă este inclusa la activul circulant în afara exploatării atunci când nu are în contrapartida contabilă un venit de exploatare. Diferenţele de conversie-pasiv privind creanţele de exploatare vor fi scăzute din creanţele comerciale.3. • operaţiile de repartiţie: impozitul pe profit/creanţe asupra impozitului pe profit.4.2. Observaţii: 1.1.Doiniţa ARITON . iar celelalte să fie asimilate disponibilităţilor. Pasivul bilanţului funcţional 26 . De exemplu. Disponibilităţile băneşti (mijloace de trezorerie) Aici sunt grupate lichidităţile imediate: cec-urile de încasat. provizioanele pentru deprecierea lor fiind considerate resurse durabile. In unele lucrari de specialitate şi în recomandările unor instituţii sau organisme financiar-bancare se recomandă ca acele valori mobiliare de plasament care nu pot fi cedate decât dificil şi într-un viitor îndepărtat. B. 2. Poziţia bilanţieră ”Clienţii-creditori" (contul 419) ce figurează la pasiv va modifica valoarea creanţelor comerciale astfel: Creanţe comerciale = Clienţi (contul 411) + Efecte de primit (contul 413) + Clienţi incerţi (contul 416) + Clienţi-facturi de întocmit (contul 418) .1. să rămână grupate la activul circulant în afara exploatării. Diferenţele de conversie-activ privind creanţele de exploatare vor fi adunate la creanţele comerciale. Valorile mobiliare de plasament sunt grupate la activul circulant în afara exploatării la valoarea brută. • operaţiile financiare: venituri financiare/dobânzi curente neajunse la scadenţă aferente împrumuturilor acordate. B. • operaţiile extraordinare: venituri extraordinare/creanţe diverse.

Furnizori-debitori (contul 419) 27 . 2.2. Observaţii: 1. . datoriile sociale şi fiscale ale întreprinderii legate de utilizarea de personal. Pasivul de exploatare Datoriile de exploatare sunt legate de activitatea de exploatare întreprinderii: creditele comerciale acordate de furnizori. astfel:  în capitaluri proprii: în rezerve şi în rezultatul reportat. . . aşa cum figurează în bilanţul contabil.Doiniţa ARITON .  primele privind rambursarea obligaţiunilor vor fi incluse în totalul împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni.Amortizările şi provizioanele. Poziţia bilanţieră "Furnizori-debitori" (contul 409) ce figurează la activ va modifica totalul datoriilor comerciale astfel: Datorii comerciale = Furnizori (contul 401) + Efecte de platit (contul 403) + Furnizori-facturi nesosite (contul 408) .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII B. unele venituri înregistrate în avans. B. statutare.Rezervele legale. împrumutul prin emisiunea de obligaţiuni convertibile în acţiuni. . Observaţii:  dobânzile curente aferente împrumuturilor şi neajunse la scadenţă vor fi incluse la pasivul în afara exploatării.  în datorii în afara exploatării cu sumele care vor fi achitate într-un an.1.2.  în datorii financiare (resurse durabile) cu suma care va trebui achitată cu o întîrziere mai mare de 1 an (exemplu: dividendele indisponibile pe lungă durată).Rezultatul exerciţiului: o dacă bilanţul analizat a fost elaborat "după repartizarea profitului sau a pierderii" nu este necesară nici o prelucrarea a informaţiilor prezentate. atunci se va ţine seama de distribuirea acestuia. Resursele durabile Fondurile proprii includ mai multe elemente: . veniturile din participaţii. Fondurile quasi-proprii sunt asimilate fondurilor proprii şi includ: avansurile condiţionate de care stat. datoriile faţă de personalul salariat pentru munca depusă. creditele pe termen scurt acordate de bănci pentru derularea operaţiunilor de import-export. conturile curente ale asociaţilor blocate. o dacă însă bilanţul este "înainte de repartizarea profitului sau a pierderii". Datoriile de exploatare se preiau la valoarea lor nominală.2. alte rezerve.Capitalul social: se va reţine numai suma varsată în întregime din ceea ce a fost subscris.Subvenţiile pentru investiţii.

În cazul leasing-ului este uzual în analiza financiară să se ţină seama de importanţa sa în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii. . Pasivul în afara exploatării Aici sunt grupate datoriile întreprinderii legate de activitatea financiară (ex: dobânzile aferente diverselor credite obţinute) şi din activitatea extraordinară (ex: datoriile către diversele organe de control ca urmare a penalizărilor. .Trezoreria – indicator al echilibrului (la un moment dat) între diferite funcţii. finanţare.2. B. Concluzii Analiza funcţională a bilanţului contabil presupune o analiză în termeni de mijloace-resurse a posturilor bilanţiere. În această situaţie se vor integra elementele în afara bilanţului. Fundamentele juridice sau fiscale ale contabilităţii generale antrenează o serie de prelucrări ale informaţiei economice care pot conduce la erori grave în analiza economică li financiară.Necesarul de Fondul de Rulment al Exploatării care compară mijloacele şi resursele ce nu sunt legate de ciclul de exploatare . dacă o întreprindere este proprietatea sau chiriaşa utilajului pe care îl exploatează sau dacă personalul folosit este angajat permanent sau temporar se va reflecta în mod diferit în contabilitate. prin calcul în unele posturi pentru a obţine o imagine reprezentativă a realităţii economice şi a face posibilă comparaţia performanţelor între exerciţiile aceleiaşi întreprinderi sau între întreprinderile aceleiaşi ramuri de activitate. Excedentul sau insuficienţa acestei acoperiri constituie trezoreria. Din citirea bilanţului contabil sunt posibile două interpretări funcţionale: . exploatare).Necesarul de Fondul de Rulment al Exploatării care compară mijloacele şi resursele specifice ciclului de exploatare. Astfel.verticală (pool de fonds). Pasivul de trezorerie Aici sunt grupate conturile curente descoperite. amenzilor) a întreprinderii.4. Obiectivul analizei funcţionale orizontale este de a verifica echilibrul ce există în mijloacele şi resursele alocate pe funcţiile economice (investiţie. Din punct de vedere juridic întreprinderea nu este proprietara activelor finanţate prin leasing dar din punct de vedere economic este vorba despre imobilizări productive a căror finanţare este similară unui împrumut.2. regrupându-le în funcţie de cicluri (de investiţie. Această reprezentare a permis calculul a patru indicatori distincţi: .Fondul de Rulment prin care se compară mijloacele stabile (reprezentând ciclul de investiţie) cu resursele durabile (reprezentând ciclul de finanţare). exploatare) ale întreprinderii şi a aprecia buna gestionare a structurii financiare. Necesarul de Fond de Rulment al Exploatării este elementul esenţial al acestei analize.3. Necesarul de finanţat trebuie să fie acoperit prin Fondul de Rulment. căci în funcţie de valoarea acestuia se va determina Fondul de Rulment. finanţare.Doiniţa ARITON . .orizontală. Imobilizarea 28 .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII B. .

reflectând mai bine realitatea economică.soldul (valoarea brută. împrumut = pasiv) în timp ce în cazul contractului de leasing aceste elementele figurează an afara bilanţului. În acest mod am crescut atât mijloacele cât şi resursele.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII achiziţionată printr-un împrumut va conduce la modificarea atât a activului bilanţului cât şi pasivului cu aceeaşi sumă (activ imobilizat = activ. Odată obţinut bilanţul funcţional este posibilă constatarea măsurii în care este respectat principiul financiar: “termenul scurt trebuie acoperit prin termenul lung”.Doiniţa ARITON . 29 .înscrierea la fonduri proprii a amortizării pe care întreprinderea ar fi practicat-o dacă ar fi fost proprietara bunului. mai puţin amortizările cumulate) va figura în pasiv ca datorie. . Prelucrările sunt următoarele: . .bunurile sunt integrate în activul imobilizat la valoarea lor brută conform contractului.

Doiniţa ARITON .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII ACTIV PASIV ACTIV IMOBILIZAT CAPITALURI PROPRII ALTE FONDURI PRORII PROVIZIONANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI DATORII CONTURI DE REGULARIZARE ACTIV CIRCULANT CONTURI DE REGULARIZARE GRUPARE ŞI PRELUCRARE Bilanţ funcţional MIJLOACE RESURSE MIJLOACE STABILE MIJLOACE DE EXPLOATARE MIJLOACE ÎN AFARA EXPLOATĂRII MIJLOACE DE TREZORERIE RESURSE DURABILE RESURSE DE EXPLOATARE RESURSE ÎN AFARA EXPLOATĂRII RESURSE DE TREZORERIE Interpretarea orizontală a bilanţului funcţional MIJLOACE STABILE RESURSE DURABILE FOND DE RULMENT MIJLOACE EXPLOATARE DE RESURSE DE EXPLOATARE Defineşte strategia pe termen lung a fiemei Ciclul de exploatare NFRE MIJLOACE INFARA EXPLOATARII RESURSE INAFARA EXPLOATARII Elemente aciclice şi marginale NFRE MIJLOACE TREZORERIE DE RESURSE DE TREZORERIE Tn 30 Trezoreria .

o rotaţie. 31 . necesarul de fond de rulment şi trezoreria Fondul de rulment constituie una din noţiunile cele mai vechi şi mai banalizate ale gestiunii financiare. Aceste elemente sunt susceptibile de a fi transformate în bani în mai puţin de 1 an şi vor suferi astfel o reînnoire. Pentru că a cunoscut o răspândire largă. continuitatea plăţilor curente.Doiniţa ARITON . cuantumul disponibilităţilor bănesti necesare asigurării "rulajului". dar este cea mai apropiată de formularea sa arhaică "fond de casă". Aceasta noţiune corespunde pur şi simplu cuantumului "valorilor de rulment". noţiunea de fond de rulment a fost definită în mai multe moduri. Fondul de rulment brut (FRB) sau total sau economic. Denumirea sa păstrează amprenta originii sale legată de practica afacerilor: a trecut puţin timp de când "fondul de rulment" definea pentru numeroşi întreprinzători "fondul de casă". In aceste condiţii. ceea ce va conduce la constatarea importanţei analitice a noţiunii de fond de rulment net sau permanent.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII MIJLOACE DE EXPLOATARE NECESAR DE FOND DE RULMENT AL EXPLOATĂRII RESURSE EXPLOATARE MIJLOACE INFARA EXPLOATARII MIJLOACE DE TREZORERIE MIJLOACE STABILE FOND DE RULMENT GLOBAL RESURSE DURABILE DE NFRIE RESURSE INAFARA EXPLOATARII TREZORERIE NFRE NFRIE TREZORERIE RESURSE DE TREZORERIE FOND DE RULMENT NET GLOBAL C. a. se poate scrie: Fondul de rulment brut = Activ circulant = Stocuri + Creanţe + Disponibilităţi Această definiţie a fondului de rulment nu prezintă prea mult interes. adesea incompatibile între ele de unde se vede absenţa normalizării indicatorilor pentru gestiunea şi analiza financiară. Fondul de rulment. adica elementelor de activ circulant. Dintre toate definiţiile fondului de rulment se vor discuta şi confrunta patru opinii dintre cele mai acceptate.

conservarea unei părţi din încasări. şi în consecinţă va putea fi afectat finanţării activelor circulante. d. Se observă că această noţiune coincide aproximativ cu cea de "fond de rulment net global" (FRNG). Dacă se ţine seama de elementele din partea de sus a bilanţului.Datorii pe termen scurt In termeni strict descriptivi.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII b. faţă de datoriile cu exigibilitatea sub 1 an. FRN exprimă excedentul activelor circulante faţă de datoriile pe termen scurt. Prin partea inferioară a bilanţului. fondul de rulment net oferă două tipuri de indicatori complementari.încasarea creanţelor pe termen scurt. . se prezintă astfel: Fondul de rulment extern = Fondul de rulment net . se prezintă ca un excedent de capitaluri permanente faţă de active imobilizate nete. c. a cărei variaţie este pusă în evidenţă prin "Tabloul de Finanţare". . prezintă un interes analitic şi operational.Fondul de rulment propriu = Datorii exigibile peste 1 an Din punct de analitic.2. Dacă se ţine seama de elementele din partea de jos a bilanţului. Fondul de rulment propriu.Activ imobilizat net = Activ circulant . Se determină cu ajutorul relaţiei: FRN = Activ circulant . Se determină: Fondul de rulment net sau permanent = Capitaluri permanente . Acest indicator permite aprecierea autonomiei de care dă dovadă întreprinderea din punct de vedere al finanţării activelor sale imobilizate (necorporale. corporale şi/sau financiare). Fondul de rulment extern. Fondul de rulment net (FRN) sau permanent. cu lichiditatea mai mică de 1 an. această noţiune poate fi comentată pe două nivele: b.1. altfel spus reintrări de fonduri aşteptate ca urmare a: .vânzărilor de stocuri. astfel se masoară excedentul de capitaluri proprii afectat activelor durabile.Datorii pe termen scurt Din acest unghi.Datoriile pe termen mijlociu şi lung Deci. Ori activele circulante reprezintă lichidităţi potenţiale în mai puţin de 1 an. b. se defineşte astfel: Fondul de rulment propriu = Capitaluri proprii . se prezintă ca un excedent al activelor circulante.Doiniţa ARITON . fondul de rulment net furnizează informaţii importante asupra condiţiilor de echilibru financiar. 32 .

vânzarea stocurilor se poate efectua în condiţii rele.atunci când un debitor (client. fie datorită unei conjuncturi nefavorabile.. De exemplu. scadenţa datoriilor are un caracter cert. nici o ipoteză realistă nu permite diminuarea lor.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Datoriile pe termen scurt reprezintă exigibilităţi potenţiale în mai puţin de 1 an. degradarea stocului prin perisabilitate. de exemplu) are dificultăţi de trezorerie.Doiniţa ARITON . Activ circulant > Datorii pe termen scurt => FRN > 0 3.). In acest sens. Activ circulant = Datorii pe termen scurt => FRN = 0 2. poate fi întârziată.atunci când creditorul (furnizorul. la scadenţa prevazută întreprinderea trebuie să facă compromisul cel mai puţin deranjant. acoperirea viitoare a lichidităţilor asociate activelor circulante poate fi compromisă ca urmare a unor diverse incidente. inundaţie. Dar. concluziile sunt: . nici nu suportă vreo întârziere. scadenţa vărsămintelor obligatorii prevăzute de către întreprindere nu se modifică. solvabilitatea pe termen scurt pare asigurată. atunci când creditorul trece printr-o situaţie dificilă din punctul de vedere al echilibrului financiar. In concluzie există o multitudine de cauze care pot întârzia primirea fondurilor aşteptate sau diminuarea cuantumului lor. Datoriile pe termen scurt faţă de acest partener nici nu se diminuează. Incasarea creanţelor pe termen scurt. micşorată sau nerealizată ca urmare a unor dificultăţi de trezorerie a debitorilor sau declararea acestora ca falimentari sau ca urmare a unor litigii dintre creditorul pe termen scurt şi debitorii săi. schematic se prezintă astfel: Active imobilizate Active circulante Capitaluri permanente Datorii pe termen scurt La o primă impresie. .. fie ca urmare a unei proaste anticipări a cererii (oferta este în exces sau produsele nu sunt bine adaptate pieţei pe care are loc desfacerea). de exemplu) cunoaşte dificultăţi asemănătoare. se va încerca accelerarea recuperării creditelor acordate. In schimb. Rezultă că apar trei situaţii posibile: 1. Din contra.. fie ca urmare a unui situaţii accidentale (incendiu. 33 . Activ circulant < Datorii pe termen scurt => FRN < 0 Semnificaţia acestor trei ipoteze nu poate fi apreciată decât dacă maturitatea activelor circulante şi a datoriilor pe termen scurt a fost precizată şi este considerată ca fiind comparabilă (adică termenul mediu de realizare este aproximativ acelasi) astfel: CAZUL 1: Activ circulant = Datorii pe termen scurt => FRN = 0 O astfel de situaţie din punct de vedere patrimonial.

situaţia poate fi reprezentată astfel: CAZUL 3: Activ circulant < Datorii pe termen scurt => FRN < 0 In această situaţie. lichidităţile potenţiale nu acoperă în totalitate exigibilităţile potenţiale şi deci sunt previzibile dificultăţi ale echilibrului financiar. se constată un excedent de lichidităţi potenţiale pe termen scurt (active circulante) faţă de exigibilităţile potenţiale pe termen scurt (datorii pe termen scurt). conform schemei următoare: 34 . Cazul poate fi perceput ca favorabil în termeni de solvabilitate. CAZUL 2: Activ circulant > Datorii pe termen scurt => FRN > 0 In această situaţie.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Deci.Doiniţa ARITON . Schematic. în ipoteza unei maturităţi comparabile a activelor circulante şi a datoriilor pe termen scurt. deoarece întreprinderea dispune de un "stoc tampon" de lichidităţi potenţiale destinate să facă faţă unor împrejurări defavorizante de realizarea activelor circulante. se impune constituire unei rezerve de lichidităţi ca o marjă de securitate pentru întreprindere contra incidentelor ce pot să apară în realizarea activelor circulante.

In aceste condiţii. 2) Dacă maturităţile activelor circulante şi a datoriilor pe termen scurt sunt inegale atunci putem avea una din urmatoarele situaţii: A.SRL. Exemplu: fie întreprinderea X. de fapt întârzieri. Este exemplul tipic pentru situaţia întreprinderilor din sectorul distribuţiei.200mil.2700 = .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Concluzii: 1) Dacă maturitatea medie a activelor circulante este apropiată de cea a datoriilor pe termen scurt.rotaţia rapidă a activelor circulante datorită reînnoirii frecvente a stocurilor şi realizarea încasărilor prin numerar sau cec. de regulă favorabile obţinute de la furnizori.FRN = 0: o oarecare fragilitate în termeni de solvabilitate. Activele circulante au o viteză de rotaţie mai mare decât datoriile pe termen scurt. . regulile sunt: . .FRN < 0: dificultăţi în termeni de solvabilitate şi se impun măsuri corective în vederea ameliorării stabilităţii financiare. lei 900 2700 3600 La prima vedere. dar in unele cazuri fondul de rulment are valori negative. lei) ACTIV PASIV Activ imobilizat 1100 Capitaluri permanente Activ circulant 2500 Datorii pe termen scurt TOTAL ACTIV 3600 TOTAL PASIV FRN este: 900 .1100 = 2500 .FRN > 0: situaţie favorabilă în termeni de solvabilitate.Doiniţa ARITON . In acest caz întreprinderea realizează lichiditatea activelor sale mult mai repede decât reglarea datoriilor sale. având urmatorul bilanţ: (mil. şi-şi poate asigura echilibrul financiar cu un FRN negativ. . Aici activitatea se realizează prin: . echilibrul financiar este compatibil nu numai cu un fond de rulment net mic.rotaţia mai lentă a datoriilor pe termen scurt. Totodată informaţiile privind nivelul de lichiditate al activului circulant şi nivelul de exigibilitate al datoriilor pe termen scurt sunt urmatoarele: 35 . un astfel de nivel al fondului de rulment ar părea foarte defavorabil şi situaţia întreprinderii delicată din punct de vedere al echilibrului financiar.

întârzierea medie de reglare a datoriilor pe termen scurt 3 luni. Mentinerea solvabilităţii impune un FRN cu mult mult mai mare decât 0.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII . este nevoie de mai mult timp pentru a realiza activele circulante decât timpul impus pentru rambursarea datoriilor pe termen scurt. B. .1700000 = 500 mii lei . 36 . pe termen scurt. Este pusă în evidenţă astfel insuficienţa lichidităţilor cu 50 mii lei.pentru X.SA. Exemplu: Fie întreprinderile X şi Y ale căror bilanţuri simplificate se prezintă astfel: X.activ imobilizat . FRN nu este suficient pentru a garanta solvabilitatea întreprinderii în condiţii mulţumitoare. în ciuda faptului că FRN < 0.1450000 = 300 mii lei deci. are valori pozitive pentru ambele întreprinderi considerate.SA:  totalul datoriilor pe termen scurt ce ar fi trebuit să ajungă la maturitate este de 1700 mii lei.activ circulant (mii lei) Y.numai 2/3 din datoriile pe termen scurt vor ajunge în acest interval la scadenţă.  activele circulante au fost realizate în proporţie de 3/4 din total. Activele circulante au o viteză de rotaţie mai mică decât a datoriilor pe termen scurt In acestă situaţie. adică 1650 mii lei. Situaţia pare mai bună la X. Astfel.pentru Y.SA: 2200000 .SA Total activ 1000 2200 3200 2200 1000 3200 Total pasiv Intârzieri în realizarea activelor Intârzieri în plata datoriilor 1500 1700 3200 4 luni 3 luni 2500 700 3200 4 luni 3 luni Pasiv . lei vor putea fi transformate în bani.pentru X.datorii pe termen scurt FRN este: .toate activele circulante de 2500mil. Proiectând situaţiei după trei luni avem urmatoarele rezultate: .SA Activ .întârzierea medie de realizare a activelor circulante 2 luni. analiza previzională a condiţiilor de echilibru financiar pune în evidenţă o situaţie favorabilă a întreprinderii.capitaluri permanente . .Doiniţa ARITON . adică 1800mil lei. care dispune de o marjă de securitate aparent mai confortabilă. Proiecţia pe două luni a informaţiilor privind această întreprindere permite următoarele observaţii: .SA: 1700000 . In ciuda valorii ridicate.

iar aceasta constituie pentru întreprindere o restricţie financiară. exploatarea solicită deţinerea activelor pe termen scurt. Iată că proiectarea situaţiei viitoare confirmă existenţa unei margini de securitate pe termen scurt asigurată de valoarea FRN in condiţii mulţumitoare. In aceste condiţii se poate determina diferenţa mijloacele şi resursele ciclice ca masură a poverii financiare specifice pentru activitatea curentă.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII . In general. . Concluzia este că FRN nu poate fi singurul indicator în evaluarea gestiunii financiare a întreprinderii. . Astfel. acordarea de credite clientelei conform uzanţelor etc. 37 . Limitele fondului de rulment ca indicator al solvabilităţii sunt date de imposibilitatea de a stabili o relaţie simplă şi clară între nivelul fondului de rulment şi riscul de faliment care planează asupra întreprinderii.pentru Y. achiziţionate de către întreprindere. Intr-adevăr. Prin partea superioară a bilanţului.volumul FRN. în timp ce altele sunt ameninţate de insolvabilitate cu toate că au un fond de rulment pozitiv şi destul de mare. NFR se poate descompune în NFR al Exploatării (NFRE) şi în NFR în afara Exploatării (NFRIE).  plăţi efectuate: 700 mii lei. exploatarea degajă în mod egal resurse cu titlu de credit de la furnizori cu ocazia aprovizionării cu bunuri şi servicii.Resurse ciclice In plus. există întreprinderi care având un fond de rulment negativ sunt solvabile. fondul de rulment net clarifică modalităţile de finanţare ale activelor imobilizate. In schimb.a unui indicator privitor la gradul de lichiditate a activelor circulante (timpul mediu necesar pentru transformarea acestora în monedă). se pune în evidenţa degajarea unui necesar de finanţat ca indus de către ciclul de exploatare. Această diferenţă este denumită "Necesar de Fond de Rulment" (NFR): NFR = Mijloce ciclice . Prin gruparea elementelor patrimoniale. în cazul construirii bilanţului funcţional. calculul FRN nu permite decât o apreciere relativă asupra echilibrului financiar pe termen scurt cu ajutorul următoarelor trei elemente: .Doiniţa ARITON . ţinând seama de activitatea curentă şi de restricţiile externe întreprinderii. Activitatea comercială sau de producţie impune deţinerea de stocuri.a unui indicator referitor la gradul de exigibilitate al datoriilor pe termen scurt. Mijloacele ciclice corespund elementelor de finanţat.SA: 3/4 din activele circulante s-au realizat şi datoriile pe termen scurt au fost reglate:  realizarea activelor circulante 750 mii lei.

într-o conjunctură caracterizată prin rate mari ale dobânzii şi care descurajează cea mai mare parte a proiectelor de investiţie pentru producţie incitând întreprinderile să-şi orienteze fondurile utilizabile în mijloace de trezorerie mai bine remunerate şi mai puţin riscante. o astfel de situaţie poate ascunde o fragilitate financiară care trebuie să devină mult mai preocupantă pe termen mediu si lung. Altfel spus. Intr-o astfel de situaţie este necesară negocierea unor noi credite de trezorerie sau realizarea unor active pentru depăşirea dificultăţilor. această structura financiară caracterizează întreprinderea în termeni favorabili. In situaţii extreme. De asemenea.unei rezerve de lichidităţi. Totuşi. se observă că situaţia trezoreriei este rezultatul al confruntării dintre FRN şi NFR.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII De asemenea. iar realizarea mijloacelor mai îndepartată. La prima vedere.întregii exploatări. . capitalurile permanente sunt suficiente pentru asigurarea unei finanţări stabile a: . rezultă că NFR nu poate fi finanţat în întregime din resursele pe termen lung şi mijlociu şi 38 . dacă trezoreria este negativă.Resurse de trezorerie sau T = FRN . In plus. .Doiniţa ARITON . dar în acelaşi timp şi a unei trezorerii pozitive care să permită deţinerea de disponibilităţi bănesti sau efectuarea de plasamente. egalitate care este denumită "relaţia fundamentală a trezoreriei". a NFR şi a rezervei de lichidităţi poate genera un semnal al proastei lor utilizări. această configuraţie permite stingerea datoriilor pe termen scurt fără a crea probleme privind continuarea activităţii. Pornind de la "relaţia fundamentală a trezoreriei". Abordarea relativă la resursele stabile ce permit finanţarea atât a investiţiilor. In cazul unei proaste utilizări a resurselor stabile. o trezorerie excedentară poate duce la dificultăţi în reglarea datoriilor dacă scadenţa unora dintre ele este mai apropiată. remunerarea capitalurilor angajate şi rambursarea în viitor a împrumuturilor pe termen lung şi mijlociu va fi dificil de realizat. rezultatele slabe obţinute nu vor permite degajarea unei autofinanţări suficiente. din confruntarea mijloacelor şi resurselor corespondente operaţiilor financiare pe termen scurt se pune în evidenţă "starea trezoreriei". de echilibru. Observatie: Termenul T este denumit "trezoreria netă". în termeni financiari. fără a permite însă şi previzionarea riscurilor de dezechilibru financiar care ameninţă întreprinderea. CAZUL 2: T < 0 <=> FRN < NFR.NFR. (T): T = Mijloace de trezorerie . CAZUL 1: T > 0 <=> FRN > NFR.tuturor imobilizărilor. pe termen scurt. Totodată o astfel de apreciere (proastă gestionare a resurselor stabile) trebuie formulată cu prudenţă. corespunde situaţiei în care FRN este suficient de mare pentru a asigura nu numai finanţarea stabilă a ciclului de exploatare.

fie ca o acţiune conjugată acelor doi factori.controlează întreprinderea şi condiţiile financiare ale expansiunii sale? 2 . Atunci când întreprinderea apelează la creditele de trezorerie pe termen scurt în mod frecvent. induse de activitatea întreprinderii. fie ca o reducere a FRN. bancherii se plâng chiar că trebuie să împartă cu acestea "riscul proprietăţii" şi sunt constrânşi la un comportament asemănător asociaţilor. Atunci când întreprinderea trece prin dificultăţi de plată. înseamnă că întreprinderea va trebui săşi modifice politica financiară pe termen lung. Situaţia este alarmantă din punctul de vedere al echilibrului financiar. permiţând identificarea cauzelor posibile care au provocat dezechilibrul financiar şi o mai bună pregătire a măsurilor pentru redresare sa. Dacă este cazul unei reduceri a FRN. De asemenea. Intr-adevăr. Cazurile prezentate sunt o interpretare statică a relaţiei fundamentale de trezorerie şi permit înţelegerea condiţiilor de moment. în cazul degradării trezoreriei. CAZUL 3: T = 0 <=> FRN = NFR. fie ca o creştere a NFR. relatia fundamentală de trezorerie ar deveni mai semnificativă. Poate întreprinderea sa-si asume povara unui NFR adiţional. se pune întrebarea dacă aporturile sale nu au un aspect structural. evoluţia constatată se poate interpreta. această situaţie este practic inexistentă.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII întreprindere este tributară resurselor de trezorerie (în special de origine bancară) pentru a asigura o parte din NFR-ul solicitat de către ciclul de exploatare. Problema adevarată în acestă situaţie este cea legată de dependenţa întreprinderii faţă de bănci ca furnizor al celei maii mari părţi din resursele sale de trezorerie. punându-şi următoarele întrebări: 1 . dacă derularea normală a ciclului de exploatare permite justificarea reducerii resurselor de trezorerie (în special a celor pe termen scurt la bănci). atunci devin prioritare următoarele problemele legate de gestionarea şi conducerea ciclului de exploatare: 1 . ele se transformă de fapt. se asociază imediat cu creşterea NFR.Doiniţa ARITON .va putea să înceapă un program de investiţii de anvergură ţinând seama de capacitatea sa de finanţare? 2 .va putea fi acoperit din resursele permanente externe NFR conform activităţii desfăşurate? Dacă suntem în cazul unei creşteri necontrolate a NFR. Daca s-ar utiliza o analiză statică comparativă pentru punerea în evidenţă a evoluţiei structurii patrimoniale (sau o detaliere suplimentară a succesiunii diferitelor stări în care se poate prezenta întreprinderea la momente distincte). Din punctul de vedere al băncii. în credite pe termen lung. ca semnal al unui dinamism comercial. fără să afecteze echilibrul său financiar? 39 . solvabilitatea întreprinderii nu trebuie să fie sub semnul întrebarii datorită trezoreriei negative. neînnoirea creditului de trezorerie curent. în care se realizează articularea dintre ciclurile financiare fundamentale.creşterea cifrei de afaceri. Pentru întreprinderile în dificultate. poate să precipite criza de solvabilitate şi să o agraveze de o manieră iremediabilă.

al doilea inconvenient este legat de elementele în afara exploatării. Obţinem în acest mod o viziune parţială asupra deciziilor de finanţare pe termen scurt. Tinând seama de toate aceste consideraţii.Credite bancare pe termen scurt .a pierdut întreprinderea controlul asupra unor componente ale NFR (gestiunea stocurilor.Datorii financiare cu scadenţa până într-un an 40 . 2) . pentru o mai mare fineţe a analizei mijloacelor şi resurselor cu durata de utilizare mai mică de un an. întârzierile de plată acordate clienţilor. . neincluzând aici decât totalul datoriilor financiare scadente până într-un an. NFRIE = necesarul de fond de rulment inafara exploatarii.primul inconvenient este legat de neprezentarea într-o manieră coerentă a tuturor elementelor patrimoniale referitoare la gestiunea financiară pe termen scurt. întârzierile în plăţile către furnizori)? Aplicarea relaţiei fundamentale de trezorerie. se face pornind de la: . In schimb.NFR devine: TN = FRN .elementele permanente ce intervin în calculul FRN. Relaţia fundamentală de trezorerie: TN = FRN . implicând: . pe de altă parte resursele de trezorerie sunt definite într-o manieră restrictivă. care se găsesc regrupate la elemente în afara exploatării.Doiniţa ARITON . Pe de o parte.decizii de finanţare pe termen scurt.Solduri creditoare la bănci .totalitatea elementelor neciclice reprezentate prin mijloace şi pasive de trezorerie. Atunci când conţinutul noţiunii de trezorerie este astfel modificat. ce nu sunt coerente.decizii relative la nivelul încasărilor. excluzând valorile mobiliare de plasament. regruparea elementelor este mai omogenă ţinând seama de operaţiile financiare pe termen scurt. . noţiunea de necesar de fond de rulment în afara exploatării regrupează elemente "diverse" şi este mai greu de stabilit legătura acestuia cu ciclurile fundamentale ale întreprinderii.decizii de plasament. Această clasificare prezintă un dublu inconvenient: 1) . . care nu înglobează valorile mobiliare de plasament.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII 3 .totalitatea elementelor ciclice necesare pentru stabilirea NFR. trezoreria s-ar mai putea defini şi astfel: TN = Valori mobiliare de plasament + Disponibilităţi .( NFRE + NFRIE ) unde am notat cu: NFRE = necesarul de fond de rulment al exploatarii. în activ trezoreria cuprinde numai disponibilităţile. .

Alţi creditori exploatare .utilizarea regulilor fiscale conduc la o imagine juridică în detrimentul celei economice.Avansuri şi aconturi primite de la clienţi . pe cei patru termeni: . Întreprinderea poate deţine în activul său circulat lichidităţi ce-i permit să facă faţă plăţilor: 41 . De exemplu.Valori mobiliare de plasament .000 lei în trezorerie.TN Interpretarea bilanţului impune regrupări financiare şi/sau funcţionale ale posturilor pentru a obţine o descriere economică mai clară a patrimoniului întreprinderii.Avansuri şi aconturi acordate furnizorilor .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Aplicarea urmatoarei scheme de analiză permite regăsirea relaţiei fundamentale de trezorerie în expresie dezvoltată. s-ar putea spune că lichiditatea se caracterizează ca o solvabilitate pe termen scurt. Simplificând.000. dar acestea sunt datorate unui împrumut excesiv.Cheltuieli constatate în avans legate de . Situaţia inversă. De exemplu. necesari pentru plata scadentă a unui furnizor. fără a ţine cont de modificarea puterii de cumpărare pe piaţă sau respectarea principiului prudenţei conduce la o apreciere obiectivă a faptelor evitând transferul incertitudinilor asupra viitorului care ar putea greva patrimoniul şi rezultatele.Imobilizări Capitaluri permanente <--.Venituri înregistrate în avans în afara exploatării . O întreprindere poate fi solvabilă fără a avea o lichiditate suficientă.Stocuri . respectarea principiului nominalismului conduce la evaluarea bunurilor la valorile lor istorice. metodele de amortizare utilizate conform regulilor fiscale care pot fi improprii descrierii reale deprecierii unui activ.Datoriile la furnizori şi alte datorii de exploatare <----NFRE . Cauzele divergenţei dintre realitatea economică si descrierea contabilă sunt: .Creanţe-clienţi şi alte creanţe ale exploatării .FRN . de exemplu ea poate avea în activul său terenuri şi imobile în pondere foarte mare. .Credite bancare pe termen exploatării scurt . pe termen lung.Venituri înregistrate în avans legate de exploatare . Teoria financiară clasică cere ca o întreprindere cu o structură sănătoasă să aibă o trezorerie apropiată de zero. poate să existe o întreprindere ce dispune în trezorerie de lichidităţi.Doiniţa ARITON .utilizarea principiilor contabile proprii disimulează realitatea economică. dar poate să nu aibă 2.Alţi debitori .Solduri creditoare la bănci Disponibilităti <---NFRIE <--.Cheltuieli constatate în avans în afara .

că mijloacele permanente trebuie finanţate din capitaluri permanente (capitalurile proprii şi datoriile pe termen mediu şi lung). Dacă împrumutul este acordat numai pentru un an. Excedentul de capitaluri permanente faţă de activul imobilizat se numeşte Fond de Rulment.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Activ imobilizat Capitaluri proprii Necesarul de Fond de Rulment Datorii Trezorerie Întreprinderea trebuie să adapteze sursele de finanţare la mijloace. Rezultă din acest caz. atunci exploatarea acestei investiţii trebuie să degajeze an de an resurse suficiente pentru a acoperi cheltuielile pe care le ocazionează şi anuităţile împrumutului. Acest excedent trebuie să acopere Necesarul de Fond de Rulment al Exploatării. Are loc o adaptare mijloace – resurse.Doiniţa ARITON . Dacă întreprinderea nu va putea contracta un nou împrumut. mijloacele pe termen lung (stabile) trebuie să fie finanţate din resurse pe termen lung (durabile). Încasarea creanţelor. care va putea face faţă variaţiilor Necesarului de Fond de Rulment al Exploatării: Necesarul de Fond de Rulment Activ imobilizat Capitaluri proprii Fond de Rulment Fond de Rulment Trezorerie Datorii pe termen mediu şi lung Trezoreria activă (mijloc de trezorerie) constituie un mijloc indispensabile funcţionării întreprinderii. investiţia nu va putea degaja suficiente lichidităţi pentru a rambursa acest împrumut la sfârşitul primului an. nerespectarea principiului finanţării conduce la o posibilă ruptură în activitate.000 lei şi a cărei durată de viaţă este 10 ani. plata datoriilor. atunci va trebui să vândă investiţia (dacă este posibil) şi astfel. reprezintă un mijloc permanent. altfel spus. încasarea numerarului din creşterea capitalului social etc. Întreprinderea va trebui să contracteze un nou împrumut pentru rambursarea primului sau partea neacoperită din vechiul împrumut. Existenţa unui sold conduce la o trezorerie pozitivă. Să luăm exemplul unei investiţii de 100.000. care aşa cum am văzut. Dacă se finanţează în întregime printr-un împrumut cu aceeaşi durată. de lichidtăţile degajate în primul an de funcţionare a investiţiei. totul se regăseşte la un moment dat 42 .

Această situaţie poate fi acceptată dacă ratele dobânzii pe termen scurt sunt avantajoase şi dacă întreprinderea este sigură 43 . în figura de mai jos este reprezentată relaţia între fondul de rulment al trezoreriei ca urmare a unei structuri de finanţare neadecvate: în prima fază de dezvoltare cifra de afaceri creşte proporţional cu necesarul de fond de rulment. în faza a doua. Deci “termenul scurt” finanţează un mijloc pe “termen lung”. O trezorerie cronic deficitară influenţează rentabilitatea întreprinderii prin cheltuielile financiare pe care le generează şi poate să reflecte problemele de lichiditate şi de autonomie a deciziilor. ameliorarea potenţialului productiv etc. .dacă trezoreria este negativă. fondul de rulment se deteriorează şi nu acoperă necesarul de fond de rulment al exploatării.dacă are un nivel mediu apropiat de zero în cursul exerciţiului reprezintă o bună gestionare a structurii financiare a bilanţului. Pe de altă parte. . Veniturile generate din plasamentele excedentelor de trezorerie tind să compenseze cheltuielilor financiare în perioada de trezorerie negativă.Doiniţa ARITON . Nivelul trezoreriei este fluctuant. în întreprinderile industriale există o trezorerie cronic negativă fără ca situaţia să fie neliniştitoare: dacă sunt reînnoite creditele pe termen scurt atunci ele reflectă caracterul precar al creditelor clasice: T<0 FR insuficient Resurse insuficiente creşterea capitalului social capitalizarea rezultatului creşterea datoriilor pe termen lung Resurse insuficiente cedarea activelor imobilizate închiriere NFR prea mare Probleme de organizare a ciclului de exploatare Analiza şi controlul asupra: stocurilor întârzierilor în decontare riscul client. Soldul de trezorerie se poate interpreta astfel: . Concluzie: în cazul dezechilibrului trebuie analizat fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment al exploatării: Astfel. depinzând de foarte multe elemente independente între ele.dacă este excedentar se interpretează ca o disponibilitate destinată unei investiţii viitoare: diversificare. Creşterea nu poate fi controlată Analiza costurilor şi a preţurilor.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII în trezorerie. dacă proiectul de investiţie nu este acoperit de resurse durabile (probabil cheltuielile iniţiale au fost subevaluate). situaţia poate fi rezultatul unei gestiuni financiare adoptate pe termen scurt (de exemplu condiţii bancare pe termen scurt) sau a unor probleme grave care vor trebui analizate mai profund.

FINANŢELE ÎNTREPRINDERII că obţine reînnoirea acestor credite de trezorerie. etc. Cazul reprezentat prin figura de mai sus poate să mai reprezinte şi întreprinderea ce realizează produse ce cunosc un mare succes. Soluţia acestei situaţii este creşterea preţurilor dar care va conduce probabil şi la diminuarea cererii. .ameliorarea competitivităţii pe baza altor elemente decât durata creditului comercial. Stocurile cresc odată cu cererea trezoreriei negativă.).reorganizarea producţiei şi a stocajului. În cazul contrar. Stagnarea activităţii şi intensificarea concurenţei pot conduce la o trezorerie negativă (a se vedea figura urmatoare) 44 . În acest caz este posibilă creşterea mai rapidă a cifrei de afaceri decât creşterea încasărilor. trebuie corectate resursele durabile prin creşterea capitalului. CA NFRE FR Timp T Atunci când se modifică durata ciclului de exploatare (a se vedea figura de mai jos) pot să apară probleme de trezorerie. cesionarea activelor imobilizate. mai repede decât cifra de afaceri şi nu este acoperită această creştere de către fondul de rulment. dacă necesarul de fond de rulment al exploatării creşte (modificarea creditului comercial acordat clienţilor în scopul obţinerii unui avantaj concurenţial etc. CA NFRE FR T Timp Posibilele soluţii ale unui astfel de caz sunt: .Doiniţa ARITON .

2. . În cadrul acesta.1. Operaţiile sunt înregistrate în contul de rezultate: prin el sunt comparate veniturile şi cheltuielile unei perioade (exerciţiu financiar).FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Consecinţele acestui caz sunt: .reducerea marjelor. Structura contului "Profit şi Pierderi" Informaţiile din contul "Profit şi pierderi" oferit de către contabilitatea financiară analistului financiar. 2. rezultă astfel modalitatea necesarului de fond de rulment al exploatării.creşterea duratei creditului comercial acordat clienţilor pentru a rezista concurenţei. prin noi aporturi de capital.3.2 Studiul descriptiv al contului "Profit şi Pierderi" Dispunând de mijloace. apropierea de către pragul de rentabilitate şi deci. Atunci când nu vor fi găsite surse de finanţare ale investitorilor. ea trebuie să cumpere pentru a transforma şi în final pentru a vinde (sau numai să cumpere şi să vândă – în cazul unei activităţi de distribuţie). de asemenea. O soluţie posibilă ar fi realizarea unor investiţii pentru modernizare şi creşterea competitivităţii. Singura sursă posibilă de finanţare o reprezintă acţionarii. o problemă deoarece băncile pot refuza acordarea unui împrumut constatând diminuarea capacităţii de rambursare (declinul autofinanţării) şi perspectivele domeniului de activitate. Cheltuieli Contul de rezultate = imagine a activităţii Beneficiu Venituri CA NFRI FR punctul de depăşire a cheltuielilor de investiţii prevăzute T Timp 2. dupa schema următoare: 45 .3. întreprinderea poate să înceapă activitatea de exploatare. Obţinerea surselor de finanţare a investiţiilor poate fi. o altă soluţie o constituie cedarea activelor şi adaptarea la activitatea în declin a capacităţii productive. Această soluţie este generatoare de probleme sociale (şomaj). diminuarea rezultatului (profit). corespund la patru solduri ca urmare a diferenţelor dintre diferitele categorii de cheltuieli şi venituri.Doiniţa ARITON .

Tot aici sunt incluse subvenţiile acordate pentru insuficienţa preţului de vânzare sau pentru acoperirea unor costuri suplimentare. Rezultatul exploatarii Cheltuielile financiare Veniturile financiare B. taxele şi vărsămintele Cheltuieli cu personalul Alte cheltuieli de exploatare Cheltuieli privind cu amotizările şi provizioanele 46 Veniturile de exploatare Veniturile din vânzarea mărfurilor Venituri din producţia vândută (bunuri şi servicii) Cifra de afaceri netă Venituri din producţia stocată Venituri din producţia imobilizată . de asemenea. taxele specifice desfăşurării unor activităţi. taxele si vărsămintele asimilate ale activităţii curente (TVA nedeductibilă. producţie şi vânzare. lucrări. etc).  cheltuielile cu provizioanele. ca măsură a deprecierii suferite de activele imobilizate în activitatea curentă.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII CONTUL DE PROFIT SI PIERDERI Cheltuielile de exploatare Veniturile de exploatare A. elementele extraordinare şi impozitul asupra profitului. lucrări. Rezultatul extraordinar D. Cheltuielile de exploatare Cheltuieli cu marfurile Cheltuieli cu materiile prime si alte materiale consumabile Cheltuielile cu lucrări. Cheltuieli cu impozitul pe profit de unde rezultă: Rezultatul exerciţiului = A+B+C şi Rezultatul curent = Rezultatul exploatării + Rezultatul financiar Rezultatul exploatării apare ca un surplus degajat din diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile legate de activitatea curentă a întreprinderii. degajat înainte de a lua în calcul elementele financiare.în regie). servicii procurate de la terţi. Veniturile fundamentale ale exploatării provin din:  vânzările de produse finite.  cheltuielile cu amortizarea. Fondul de participarea la profit E. performanţele realizate de întreprindere prin activitatea sa industrială şi/sau comercială.  impozitele. mărfuri. servicii executate de terţi Cheltuieli cu impozitele. Rezultatul exploatării măsoară. adică din operaţiile de aprovizionare. corespunzând unui fel de "rezultat operaţional" (operating income).  producţia stocată sau imobilizată (in cazul lucrărilor executate de întreprindere prin forţe proprii .  salariile şi cheltuielile sociale aferente acestora.Doiniţa ARITON . servicii. Cheltuielile de exploatare includ:  consumurile de materii prime. Rezultatul financiar Cheltuielile extraordinare Veniturile extraordinare C. materiale.

 incidenţele favorabile sau nefavorabile ale fluctuaţiei cursului de schimb valutar asupra creanţelor şi datoriilor sau ale fluxurilor de lichidităţi în devize. precum şi efectele imputabile activităţii de exploatare.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Venituri din subvenţii de exploatare (+) Venituri din provizioane Total cheltuieli de exploatare Total venituri de exploatare Rezultatul exploatării (-) In acelaşi timp. care reflectă şi obiectivele creşterii externe în funcţie de strategia industrială şi/sau comercială a întreprinderii. incertitudunea privind modul de realizare al acestei estimări este legată de valoarea activelor (stocuri sau creanţe). FIFO. ţinând seama de caracterul lor previzionar. Cheltuieli financiare Cheltuieli financiare privind amortizările şi provizioanele Venituri financiare Venituri din participaţii Venituri din dobânzi si alte venituri asimilate 47 .stocurile. La prima vedere poate părea o sancţiune specifică gestiunii financiare a întreprinderii.deprecierile efective suferite de imobilizările amortizabile. evaluare cheltuielilor cu provizioanele constituie principalul factor de distorsiune al rezultatului de exploatare şi al rezultatului global. In cazul provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli nu se poate stabili nici o limită valorică atâta timp cât pierderea este legată de factori conjuncturali. .provizioanele. In cazul provizioanelor pentru deprecieri. etc) şi care trebuiesc rezolvate cu ajutorul informaţiilor din contabilitatea analitică sau cu ajutorul metodelor statistice . utilizarea rezultatul curent este influenţată de opţiunile întreprinderii asupra metodelor de evaluare a anumitor posturi. Cheltuielile şi veniturile financiare apar:  induse de costul finanţării al necesarului de fond de rulment legat de explotare. ele reprezintă o estimare aproximativă şi necesară a riscurilor. In aceste condiţii. rezultatul financiar reflectă calitatea gestiunii financiare. cum ar fi: . pun probleme specifice legate de evaluarea sintetică (metoda inventarului permanent sau intermitent) sau analitică (LIFO. CMP.  legate de gestiunea trezoreriei. Rezultatul financiar se determină ca diferenţă dintre cheltuielile şi veniturile specifice legate de operaţiunile financiare ale întreprinderii. Astfel. strategiei de dezvoltare industrială şi comercială (participaţii) sau ale instabilităţii monetare a mediului economic.Doiniţa ARITON . şi deci au un caracter mai mult sau mai puţin aproximativ.  generate de gestiunea portofoliului întreprinderii. recurgerea la metoda amortizării liniare sau degresive sau accelerate în funcţie de durata de viaţă a diferitelor categorii de imobilizări respectă mai ales un cadru al politicii fiscale.

Acest rezultat va fi luat în considerare la determinarea impozitului pe profit. Calitatea informaţiei furnizată de către indicatorul rezultatul exerciţiului. Rezultatul exerciţiului permite evaluarea efectului activităţii întreprinderii asupra acumulării. penalizare globală a activităţii sub toate aspectele sale (adică. este influenţată de: distorsiunile privind evaluarea veniturilor şi cheltuielilor ca urmare a unor incertitudini care nu pot fi evitate (amortizările. provizioanele. variaţiile de curs valutar). importanţa unor factori accidentali care se reflectată în cheltuielile sau veniturile extraordinare. Beneficiul semnalează caracterul lărgit al acestei acumulări. Soldurile intermediare de gestiune 1. semnalează. că resursele angajate nu au putut fi reconstituite complet. adică reconstituirea capitalurilor angajate şi obţinerea unor resurse suplimentare.3. numită exerciţiu. Cheltuielile extraordinare Veniturile extraordinare Cheltuieli privind calamitatile si alte Venituri din subventii pentru evenimente evenimente extraordinare extraordinare si altele asimilate (+) Total cheltuieli extraordinare Total venituri extraordinare (-) Rezultatul extraordinar Rezultatul exerciţiului realizează o confruntare globală între ansamblul cheltuielilor şi ansamblul veniturilor unei întreprinderi pe o perioadă de timp dată. Cifra de afaceri Nivelul acestui indicator este determinat de volumul afacerilor realizate de întreprindere cu terţii cu urmare activităţii profesionale normale şi curente a 48 . O pierdere. având astfel o dublă semnificaţi: de pe o parte ca o sancţiune. un indicator aferent eficienţei de care întreprinderea dă dovadă prin activitatea industrială.2. dimpotrivă. comercială. şi putem vorbi în această situaţie de o reproducţie restrânsă a capitalurilor avansate în cursul exerciţiului. 2.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Pierderi din creanţe legate de participaţii Venituri financiare din provizioane Cheltuieli nete privind titluri de Venituri nete din cedarea titlurilor de plasament cedate plasament Cheltuieli din diferenţele de curs valutar Venituri din diferenţele de curs valutar (+) Total cheltuieli financiare Total venituri financiare (-) Rezultatul financiar Rezultatul extraordinar reflectă incidenţa evenimentelor favorabile şi nefavorabile generatoare de rezultat asupra cărora întreprinderea nu dispune de o posibilitate de control decât limitată. financiară sub influenţa unor evenimente favorabile sau nu ale mediului extern) şi pe de altă parte rezultatul exerciţiului măsoară fluxul de resurse suplimentar creat (beneficiu) sau consumat (pierdere) de către întreprindere.Doiniţa ARITON .2.

Cheltuieli cu marfuri vândute sau MARJA COMERCIALA = Venituri din vânzarea mărfurilor . ce revând în aceeaşi stare bunurile cumpărate. In legatură cu cifra de afaceri este foarte util să cunoaştem activitatea naţională şi internaţională a întreprinderii. Ca urmare a operaţiilor de vânzare apare taxa pe valoare adăugată ca aportor principal de taxe. deci taxa pe valoarea adăugată platită şi colectată nu figurează în acest document. Pentru aceasta se porneşte de la cercetarea documentelor fiscale. în plus comparaţiile trebuiesc legate de sectorul de activitate al întreprinderii.Cheltuielile cu mărfurile aprovizionate în cursul exerciţiului aprovizionate în cursul perioadei Marja comercială permite determinarea adaosului comercial prin compararea costului de achiziţie a mărfii vândute şi preţul de vânzare.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII întreprinderii. Contul de rezultat presupune o prezentare fără taxe a veniturilor realizate de întreprindere din vânzări. rabatul. remiza şi reducerile acordate fiind eliminate.Doiniţa ARITON . dar numai pentru bunurile care se revând în aceeaşi stare. atât timp cât factorul preţ intervine în mod egal asupra mărimii sale. Taxa pe valoarea adăugată este o informaţie utilă de analizat. Marja comercială constituie plusul de valoare adus de către întreprindere. 2. Cifra de afaceri este reprezentată financiar de o cantitate de marfă sau de producţie sau de lucrări sau de servicii vândută. Aceste element se potriveşte noţiunii de cost variabil dacă pragurile preţului de achiziţie şi de 49 . Rezultă că nu se poate stabili un paralelism între variaţia cifrei de afaceri şi stocuri. MARJA COMERCIALA = Venituri din vanzarea mărfurilor . care nu trebuie neglijată deoarece generează un flux de trezorerie de mare amplitudine. Variaţiile sale nu sunt în mod automat proporţionale cu volumul vânzărilor. Marja comercială poate fi determinată şi pentru întreprinderile producătoare. Pornind de la elementele din evidenţa contabilă se determină cu formula: CIFRA DE AFACERI = Venituri din vânzarea mărfurilor ( activitate comerciala ) + Venituri din lucrări executate şi serviciile + Venituri din activităţi diverse + Venituri din productia vândută ( activitate industriala de prelucrare) Cifra de afaceri este mai întâi o valoare netă. Marja comercială Acest indicator nu se determină decât pentru întreprinderile din sfera comercială.

Astfel. producţia vândută este estimată la preţul de vânzare. A. C. lucrarilor şi/sau serviciilor asigurate. b) Producţia nu este constituită din elemente evaluate în acelasi mod. Evolutia marjei comerciale nu poate fi judecată decât în cadrul pieţei.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII vânzare sunt proporţionale.Volumul vânzărilor este reflectat de totalul facturilor (fără taxe) emise de întreprindere ca urmare a produselor vândute. . în funcţie de situaţia economică şi politică.propriul consum (lucrări făcute de întreprindere pentru sine). în plus producţia stocată poate fi influianţată şi de provizioanele pentru depreciere. O creştere a stocurilor poate fi un semnal neliniştitor (vânzare proastă) sau un semnal pozitiv dacă stocajul a fost efectuat în vederea dezvoltării viitoare a vânzărilor întreprinderii. Totul depinde de circumstanţe. B. Activitatea întreprinderii poate fi constată parţial prin creşterea stocurilor sale.Variaţia stocurilor de produse finite în curs. celelalte cheltuieli fiind de natura structurală şi nu legate de preţul de vânzare. nu în scopul vânzării lor. Intreprinderea produce în cursul exerciţiului pentru: . 50 . PRODUCTIA EXERCITIULUI = Producţia vândută + Variaţia stocurilor +Producţia imobilizată Altfel zis: PRODUCTIA EXERCITIULUI = Producţia vândută + Producţia stocată (destocată) + Producţia imobilizată Observaţii: a) Producţia trebuie calculată fără taxa pe valoarea adăugată pentru a elimina posibilele influenţe ale acesteia.Doiniţa ARITON . neluând în seamă vânzările. mai ales dacă procentul de aplicare diferă în funcţie de produs. Se poate spune că acest indicator măsoară cu exactitate activitatea întreprinderii.asigurarea vânzărilor. stoc sau imobilizări. producţia imobilizată şi stocată este estimată la nivelul costului de producţie.stocare.Producţia imobilizată reflectă bunuri realizate de întreprindere. Producţia exerciţiului financiar-contabil Cu ajutorul acestui indicator se reflectă bunurile şi serviciile realizate de o întreprindere industrială sau comercială în timpul unui exerciţiu indiferent de destinaţia acestora: vânzare. ci pentru a fi păstrate şi utilizate de către întreprindere în interiorul său. Creşterea marjei comerciale este în principiu un semnal favorabil mai ales când este însoţită de cresterea rentabilităţii. Deci prin totalizarea celor 3 elemente s-ar putea măsura în mod real nivelul activităţii întreprinderii. . 3.

 variaţii ale stocurilor aprovizionate. Din contră. 5. Astfel avem: 1) Cheltuieli interne:  cheltuieli cu stocurile aprovizionate. Ansamblul acestor informaţii se găseşte inclus în contul de rezultat. Această cantitate de valori (bunuri) utilizate constituie consumul de la terţi sau consumul extern al întreprinderii. desfăşurate în cursul exerciţiului şi va trebui scăzut acest nivel al aprovizionării. Valoarea adăugată produsă măsoară ce a adus întreprinderea prin activitatea sa în circuitul economic. redevenţele pentru chirii).A. Pentru a obţine producţia actuală. • serviciile executate de către terţi (plăţile pentru personalul extern.P. Consumurile de la terţi Este un indicator care cuprinde totalitatea cheltuielilor necesare pentru activitatea de producţie a întreprinderii (cheltuielile cu aprovizionările. se obţin informaţii interesante sub forma compoziţiei acestui consum extern. întreprinderea foloseşte în cursul exerciţiului materii prime şi materiale consumabile aprovizionate. în special din două puncte de vedere: cheltuielile cu aprovizionările şi serviciile executate de terţi. Valoarea adăugată Activitatea întreprinderii în cursul exerciţiului este reprezentată prin producţia perioadei respective. şi va trebui crescut nivelul stocului. înseamnă că întreprinderea a efectuat aprovizionări ce nu au fost consumate în activitatea de producţie a întreprinderii. V. 2) Cheltuieli externe: • cheltuieli cu materialele nestocabile (apa.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII 4. dacă stocul la sfârşitul exerciţiului este mai mai mic decât stocul la început. energie electrică etc). Dacă stocul de la sfârşitul exerciţiului este mai mare decât stocul de la începutul acestuia.P.A. Pentru a-şi realiza producţia. Ea reprezintă de asemenea riscul asumat de întreprindere în productie. întreprinderea a consumat "prestaţii externe" incluse în CONSUMUL EXTERN. precum şi servicii achiziţionate de la terţi. Diferenţa dintre producţia actuală a întreprinderii şi consumul extern se numeste VALOARE ADĂUGATĂ PRODUSA (V. serviciile executate de către terţi). va permite plata diferiţilor factori ce intervin în producţia realizată de întreprindere. CONSUMUL EXTERN = Cheltuieli cu aprovizionarea stocurilor + Cheltuieli cu închirierile de la terţi + Cheltuieli cu materialele consumabile + Cheltuieli cu servicii exterioare Din analiza acestor poziţii ale contului de rezultat. 51 .Doiniţa ARITON . înseamnă că întreprinderea a consumat din stoc pentru a-şi realiza producţia.).

d) exploatarea întreprinderii.Doiniţa ARITON .A. 1) Valoarea Adăugată ca instrument de analiză Permite să măsoare: a) dimensiunea întreprinderii.Consumul extern Indicatorul VA are o importanţă specială în analiza financiară a întreprinderii. ponderea factorilor de producţie (munca şi capitalul tehnic). Cei doi indicatori sunt foarte utili în timp pentru aceeaşi întreprindere şi adesea pentru comparaţii între întreprinderi din acelaşi sector de activitate sau nu. b) gradul de integrare economică al întreprinderii. astfel spus măsoară capacitatea întreprinderii de a-şi asigura ea însăşi cât mai multe faze de producţie. Integrarea este cu atât mai importantă cu cât întreprinderea recurge la mai puţine aporturi pornind de la materiile prime pentru producerea produselor sale finite.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII şi este cu atât mai ridicat cu cât întreprinderea este mai dependentă de exterior. Al doilea indicator (I3) măsoară partea de investiţii regăsibile în VA. Formula de calcul este: VALOAREA ADĂUGATĂ (VA) = Marja comercială (dacă este cazul) + Producţia exercitată . In cele mai multe întreprinderi reprezintă partea cea mai importantă şi depăşeşte uşor 50% din VA. Pentru a permite compararea întreprinderilor din aceeaşi branşă se determină următorul indicator care se numeşte indicatorul de productivitate: I1 = Valoarea adaugată Cifra de afaceri (1) c) structura intreprinderii. V. măsoară contribuţia întreprinderii în procesul de producţie mai mult decât cifra de afaceri ce depinde de activitatea comercială. Principalii indicatori legaţi de aceasta sunt: I2 = Cheltuieli de personal Valoarea adaugată (2) I3 = Cheltuieli cu amortizarea Valoarea adaugată (3) şi Primul indicator (I2) măsoară partea de cheltuielilor de personalul ce se regăsesc în VA (influenţa factorului muncă). fiind utilizat şi ca un instrument de analiză a gestiunii în acelaşi timp. e) contribuţia VA la rambursarea capitalurilor împrumutate prin indicatorul: I4 = Cheltuieli financiare Valoarea adaugată (4) 52 .

In acelaşi timp. o investiţiile (amortizările şi provizioanele destinate conservării valorii activelor. va fi posibil. dar costurile unitare s-ar putea să fie mai ridicate dacă cantitatea cumpărată va fi mai scăzută. analiza financiară a unei întreprinderi debutează prin studiul structurilor. o statul (cheltuielile cu impozitele şi taxele). de situaţia întreprinderii pe piaţă în raport cu concurenţa. să studiem efectele reducerii vânzarilor cu ajutorul valorii adăugate determinate prin diferenţă astfel:  producţia se va încetini cu un decalaj. valoarea adăugată este un indicator important pentru aprecierea activităţii întreprinderii. Orice modificare în activitatea întreprinderii sau orice decizie în gestionare sa are consecinţe care pot fi simulate pentru viitor cu ajutorul valorii adăugate determinate prin unul din cele 2 moduri. De exemplu. ce va atrage menţinerea în totalitate a cheltuielilor de producţie şi creşterea costurilor cu stocajul.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII 2) Valoarea Adăugată ca Mijloc de gestiune Este utilizată în previziunea gestionară şi în controlul gestiunii. dar nu în aceeaşi proporţie. In concluzie. capitalului tehnic angajat). se studiază elementele ce compun această valoare şi se constată că înglobează costul factorilor de producţie care trebuiesc răsplătiţi pentru contribuţia lor: o munca (cheltuielile de personal). Unele dintre ele putând avea chiar tendinţă de creştere (de exemplu cheltuielile publicitare). 53 . de evoluţia întreprinderii comparativ cu situaţia economică a mediului extern întreprinderii. în două moduri (formule) diferite:  prin diferenţă. materiale) se va determina în mod proporţional. dar nu estimează prin nimic rezultatul final. 2. Primele studii sunt legate de mărimea cifrei de afaceri.constituirea fondului de dezvoltare din profit). o capitaluri proprii (dividendele de distribuit). cum deja am văzut .  prin adunare.4. o împrumuturile (cheltuielile financiare cu dobânda). dar cu acelaşi decalaj ca producţia.V. Acesta este derularea cea mai logică a analizei financiare. nu este decât un numar prin care se apreciază rezultatul realizat de întreprindere într-o anumită perioadă.  consumul de bunuri (cheltuielile interne: materii prime.  cheltuielile externe vor avea aceeaşi tendinţă. Producţia va trebui să fie diminuată dacă scăderea vânzărilor are un caracter durabil. fiind determinată ca diferenţa dintre producţia întreprinderii şi consumul extern.A. o întreprinderea însăşi(autofinanţarea . această derulare nu corespunde practic CREDITORULUI ci cel mai adesea SEFULUI INTREPRINDERII. Analiza financiară a întreprinderii prin metoda indicatorilor In mod tradiţional.Doiniţa ARITON . se continuă cu studiul activităţilor apoi al rentabilităţii şi se termină cu elaborarea unor situaţii cu caracter previzionar.

In industrie. Unele informaţii suplimentare sunt absolut necesare. în mod normal ea va avea o structură. structura bilanţului diferă foarte mult în funcţie de natura acestei industrii şi natura procesului de producţie: cu cât ciclul de producţie este mai lung cu atât întreprinderea trebuie să dispună fonduri mai importante pentru asigurarea unei bune desfăşurări a activităţii sale. Aceste consideraţii sunt valabil şi pentru datoriile întreprinderii. 4. capitalurile proprii având valori diferite. istoricul întreprinderii furnizează informaţii foarte utile pentru analistul financiar. Sectorul de activitate al întreprinderii şi natura exactă a activităţii sale se va remarca din structura bilanţului. modificarile juridice. toate acestea simultan cu absorbţia fondurilor de rulment. şi generând mari cheltuieli de personal şi fără să poate face apel la creditul furnizorilor (încorporand o mare parte din TVA). Aceste diferenţe de structură a activului influenţează sursele de finanţare. respectarea normelor cuprinse în Regulamentul de aplicare a legii contabilităţii: optica economică. după structura bilanţului se vor deosebi întreprinderile din industriile grele de cele din industriile prelucrătoare sau de cele din industriile uşoare sau de cele din întreprinderile comerciale sau de cele prestatoare de servicii. schimbarea conducerii. de aici obţinându-se principalele date ce caracterizează evoluţia întreprinderii: constituirea. exploatarea raţională a informaţiilor oferite de contabilitate. ultima decurgând din prima. dacă întreprinderea există. Observaţie: analiza activităţii unei întreprinderi nu poate fi disociată de analiza structurilor sale. trebuind să se stabilească dacă aceste influenţele conjucturale sunt de durată sau nu. certe din situaţiile financiare de sinteză sunt numai cifrele. Aceste documente nu prezentă în întregime întreprinderea şi mijloacele sale economice. 2. 1. 2. având stocuri aflate în diverse etape ale producţiei şi trebuind să consimtă la întârzieri la încăsările de la clienţi. In aprecierea generală a afacerii (întreprinderii) trebuie să se ţină seama de situaţia economică a sectorului înainte de a comenta cifrele bilanţului. şi pot face uşor apel la creditul furnizorilor (neîncorporând decât puţin din valoarea adăugată). 3. referindu-se numai la cele esenţiale. un stoc mai mare. dezvoltarea prin implantarea pe noi pieţe. dar pe de altă parte trebuie să se ţină seama de numeroasele interferenţe dintre activitate şi rentabilitate.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Aspectul structural al întreprinderii nu apare decât în planul secund. Intreprinderile de distribuţie şi comerciale au un activ imobilizat mai mic. diversificarea produselor. Istoricul intreprinderii. 54 . Situatia economica a sectorului de activitate (conjuctura). trebuind să realizeze de investiţii importante. Se va folosi cel mai larg sens al cuvantului activitate. eficienţa pragmatică: realism zilnic. studiul dinamic adaptat unei economii în evoluţie. Astfel. Aspectele care se vor avea în vedere în cadrul analizei financiare a întreprinderii sunt: 1. Chiar într-o formă prescurtată. utilizarea partială a datelor furnizate.Doiniţa ARITON . 3. Analistul financiar are la dispoziţia sa suporturile financiare indispensabile activităţii întreprinderii.

rentabilitatea. caracteristicile şi dezvoltarea capitalurilor proprii (prin noi aporturi şi reţinerea de beneficii nedistribuite). indicatorul densitatea clientelei exprimat prin raportul dintre numărul de clienţi la cifra de afaceri este considerat un indice de securitate comercială dacă este mare.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Aspectele favorabile întreprinderii pot rezulta din vechimea afacerii.lichiditatea şi trezoreria.clientela şi piaţa: este o piaţă locală. .Intreprinderile si pietele.produsul: care este? este unic? care-i sunt evoluţiile? care-i este viitorul. comercial şi fiscal. putând fi utilizat ca instrument de investigaţie şi care este destinat să ofere elemente de reflexie în scopul unei analize dialectice în timp şi spaţiu. care este sezonalitatea în vânzările sale? piaţa este în evoluţie. care este clientela întreprinderii.concurenţa: care sunt întreprinderile concurente? care sunt produsele lor? cum se situează întreprinderea faţă de concurenţă ? Indicatorul se defineşte ca un raport dintre două valori cu caracter de omogenitate. căci pentru o firmă ce nu are un număr mare de clienţi.unităţile de măsură să fie identice. 4. capitalulul insuficient pentru dezvoltarea întreprinderii. incertitudinile legate de succesiune.Doiniţa ARITON . Analistul financiar trebuie să determine tendinţa indicatorilor pentru a stabili de exemplu dacă indicatorul este favorabil şi nu constituie o excepţie în raport cu ceilalţi indicatori care până în momentul analizei au indicat o situaţie în curs de deteriorare. Practica indicatorilor este uzuală în domeniul financiar. din contră un indicator mai puţin favorabil este susceptibil să reflecte o tendinţă de expansiune ţinând seama de tendinţa sa. naţională sau internaţională. Pentru utilizarea indicatorilor în analiza financiară trebuiesc luate urmatoarele precauţii: . tehnic. refuzul de a accepta noi parteneri pentru a evita pierderea majorităţii. In domeniul comercial. In acelaşi timp. Acesti indicatori privesc: . care sunt restricţiile de producţie. De exemplu: indicatori tehnici şi de producţie raportaţi la suprafaţa ocupată de către o activitate sau numărul de vânzători pe metru pătrat în comerţul tradiţional sau pe metru liniar în comerţul modern.structura financiară. Valorile unor indicatori pot fi prezentate în procente pentru a facilita înţelegerea lor. Pentru a determina tendinţele pe 55 . Aspectele nefavorabile întreprinderii pot proveni din problemele de personal. . pierderea unuia singur dintre ei ar putea să fie grav afectată sub aspectul cifrei de afaceri.activitatea.valorile să fie semnificative şi coerente pentru a realiza numai raporturi utile. Se studiază următoarele aspecte: . luând în calcul numai datele aflate în relaţie directă. indicatorii cei mai cunoscuti şi mai utilizaţi sunt cei financiari a căror elemente componente sunt preluate din bilanţ şi din contul de rezultat. . îl va diversifica întreprinderea ? . care este potenţialul de dezvoltare? . . altele se pot prezenta numai în valori absolute. Informaţiile privind fondatorii sunt elemente foarte importante pentru analiza financiară.

atât cât să-i asigure o funcţionare fără probleme. Utilizarea datelor. Viteza de rotaţie a stocurilor Intreprinderea comercială sau industrială trebuie să dispună de un volum de materie primă.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII o perioadă lungă se analizează documentele anuale ale fiecărui exerciţiu financiarcontabil al perioadei de referinţă. O bună gestiune a stocurilor constă pentru întreprindere. A. iar pentru a determina tendinţa pe o perioadă scurtă se analizează documentele prezentate pentru o perioadă apropiată. stocul mediu va fi calculat astfel: Sm = Stocul initial + Stocul final 2 Acestă metodă dă un rezultat aproximativ. sau în costul de producţie dacă bunurile stocate au fost fabricate. Indicatorii sunt importanţi nu atât prin cifrele lor. ceea ce înseamnă o cheltuială pentru întreprindere. Astfel spus realizarea unei cifre de afaceri maxime cu un nivel minim al stocurilor. Stocurile sunt exprimate în costul de achiziţie dacă bunurile stocate au fost cumpărate. atunci în funcţie de datele de care dispune analistul poate calcula: . trebuie să aibă o viteză de circulaţie mare şi pornind de la bilanţ. 1. trebuie să se determine viteza de rotaţie care indică de câte ori în cursul unui an s-a înnoit stocul. Cifra de afaceri este exprimată în preţul de vânzare.stocul mediu pe baza cifrelor lunare: Sm = Suma stocurilor la sfarsitul celor 12 luni 12 .cifră de afaceri.Doiniţa ARITON . Preţul de vânzare include costul de achiziţie sau de producţie al bunului vândut. Observatii: Este indicat ca numitorul şi numărătorul indicatorului să se exprime în unităţi de măsură sau termeni comparabili. Stocul. deci. cu a altor întreprinderi având aceeaşi activitate. cât mai ales prin evoluţia lor de la un exerciţiu la altul şi compararea lor cu alţi indicatori semnificativi. produse neterminate sau produse trimise spre vânzare. Stocul mediu In absenţa unor date certe. Trebuie evitată comparaţia stoc . în a dispune de o cantitate de materiale sau produse cât mai mică. diversele cheltuieli de distribuţie şi profitul întreprinderii. astfel încât să nu existe riscul unei întreruperi în activitatea sa. de asemenea trebuie comparată această valoare obţinută a vitezei de rotaţie cu viteza de rotaţie a stocurilor în exercitiile precedente şi dacă este posibil. şi atunci pare normal ca stocurile să fie ajustate în funcţie de cifra de afaceri. Aceste stocuri reprezintă în acelaşi timp imobilizări de capital.stocul mediu pe baza cifrelor trimestriale: 56 .

Stocul initial + Stocul final al marfurilor * 360 2 Cheltuieli cu marfurile + Variatia stocurilor sau Stocul final al marfurilor * 360 Cheltuieli cu marfurile + Variatia stocurilor Acest indicator este utilizat de societăţile din sfera comercială. Mărfurile Indicatorii vitezei de rotaţie a stocurilor măsoară durata de staţionare a bunurilor stocabile. Materii prime si alte aprovizionari Stocul initial + Stocul final al materiilor prime si alte materiale * 360 2 Cheltuieli cu materiile prime si alte materiale + Variatia stocurilor sau Stocul final brut al materiilor prime si alte materiale * 360 Cheltuieli cu materiile prime si alte materiale + Variatia stocurilor Acest indicator este foarte important pentru întreprinderile industriale.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Sm = Suma stocurilor la sfarsitul celor 4 trimestre 4 Majoritatea analiştilor însă preferă să reţină numai stocul final. Producţia neterminată Se utilizează ca un indicator intermediar de măsurare a timpului necesar ca parte a ciclului de exploatare. în diverse faze în întreprindere. Stocul initial + Stocul final al productiei neterminate * 360 2 Productia totala sau Stocul final brut al productiei neterminate * 360 Productia totala 57 .Doiniţa ARITON . pentru a produce bunuri apte pentru a se integra în producţie. singurul ce permite o proiecţie a evoluţiei viitoare.

Observaţiile de la determinarea vitezei de rotaţie a produsele semifabricate sunt valabile şi în cazul produselor finite.Rezultatul exploatarii Produse finite Indicatorul măsoară viteza de desfacere a produselor finite după fabricaţia lor.  Cheltuielile cu materiile prime sunt luate în calcul fără nivelul taxelor. Importanţa şi aprecierea indicatorilor Viteza de rotaţie a stocurilor cunoaşte importante variaţii. Comparaţia lor numai cu producţia vândută nu este omogenă deoarece încorporează rezultatul exploatării. înaintea unor eventuale aprovizionări. ele depinzând de:  întârzierile în aprovizionare ale furnizorilor.Rezultatul exploatarii sau Stocul final brut al produselor semifabricate * 360 Productia vanduta . Stocul initial + Stocul final al produselor finite * 360 2 Productia vanduta .Doiniţa ARITON . Mai trebuie precizat că determinarea costului de producţie al produselor intermediare sau semifabricate este adesea aproximativă. Pentru stabilirea concordanţei dintre indicatori va trebui eliminat rezultatul exploatării din producţia vândută. reducerilor şi risturnurilor acordate.  Producţia este calculată fără taxe. după deducerea remizelor.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Produse semifabricate Acest indicator măsoară durata ciclului de fabricaţie la întreprinderile industriale. 58 . Produsele intermediare sau semifabricate sunt înregistrate la costul lor de producţie.Rezultatul exploatarii sau Stocul final brut al produselor finite * 360 Productia vanduta .Rezultatul exploatarii Observaţii:  Stocurile de orice natură sunt determinate la valoarea brută. deoarece costul de producţie al produselor vândute nu poate fi dat decât de către contabilitatea analitică: Stocul initial + Stocul final al produselor semifabricate * 360 2 Productia vanduta .

vânzările din stoc etc. Unele întreprinderi au aprovizionări sezoniere sau îşi sporesc producţia în diverse perioade ale anului sau îşi constituie stocuri pentru a face faţă unor vânzări concentrate în numai câteva luni sau săptămâni. Bancherul. o încetinire în rotaţia stocurilor va antrena în trezorerie creşterea pasivului exigibil pe termen scurt. O întreprindere al cărei stoc are o rotaţie mai rapidă este mai puţin vulnerabilă decât alta cu o rotaţie mai lentă a stocurilor. şi deci are mai multe disponibilităţi.relaţiile dintre comercianţi. In cele mai multe cazuri.poziţia întreprinderii pe piaţă. dar poate fi şi un semnal că întreprinderea speculează. indicatorii cu valori scăzute ale vitezei de rotaţie atrag atenţia de a determina cauzele acestei scăderii. In domeniul gestiunii previzionare. comercianţii consimt mutual întârzierile pentru plata datoriilor lor. astfel încât o întreprindere consimte întârzierea plăţii de la clienţii săi şi beneficiază din partea furnizorilor de întârzieri la plata datoriilor sale. determinarea aproximativă a nivelului stocului mediu necesar pentru ca o întreprindere să poată funcţiona normal. în acest caz poziţia "Produse finite" a bilanţului contabil va creşte rapid. Viteza de rotaţie a stocurilor depinde şi de caracterul mai mult sau mai puţin sezonier al activităţii întreprinderii. Pentru beneficiar.Doiniţa ARITON . problema întârzierilor este foarte importantă.uzanţele profesiunii. ţinând seama de activitate. . Din contra. ar putea să ducă la aprecierea că stocul este constituit din elemente nevandabile. Atunci când din studiul mai multor bilanţuri succesive avem indicatori cu valori ridicate. .  durata de viată a produsului fabricat. Materiile prime cunosc cele mai mari variaţii.  politica urmată de întreprindere în privinţa de vânzărilor: fabricaţia la comandă. astfel întreprinderea ce dovedeşte dificultăţi de trezorerie nu va neglija acoperirea creanţelor clienţilor săi sau va suporta dobânzi de la furnizori. 2. poate fi un semnal de vânzare proastă. Aceste termene de plată sunt determinate de: . Apariţia în bilanţ a unui stoc foarte mare la poziţia "Produse finite" ţinând seama de cifra de afaceri realizată. având o cerere de creditare şi care constata că întârzierea de încasarea clientilor întreprinderii este de 120 zile.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII  durata ciclului de exploatare.Intârzierile de plată In mod normal. ceea ce poate indica şi faptul că unele întreprinderi profită de un cost de achiziţie scăzut pentru a constitui stocuri importante. De asemenea. indicele de rotaţie a stocurilor permite. Această tendinţă de a specula se evidenţiază într-o întreprindere industrială prin creşterea masivă a poziţiei "Materii prime" în bilanţul contabil. în timp ce cifra de afaceri va rămâne constantă sau se va diminua. îsi va sfătui clientul să reducă durata acestor 59 . după datele din bilanţ se va stabili natura stocurilor mai mult sau mai puţin importante. căci nivelul de lichiditate al stocului său este ridicat. In orice caz. aceasta semnifică o creştere a vitezei de rotaţie. ceea ce este considerat în general ca un aspect favorabil.

Doiniţa ARITON - FINANŢELE ÎNTREPRINDERII

întârzieri; dacă furnizorii sunt achitaţi în 30 de zile îşi va sfătui clientul să încerce să
prelungească această întârziere. Din contră, în cazul în care întârzierile acordate
clienţilor sunt mici, faţă creditele de la furnizori, situaţia arată că întreprinderea
utilizează la maximum posibilităţile sale de utilizare a întârzierilor de plată.
Intârzierile de plată acordate clienţilor
Este un indicator care stabileşte întârzierea medie acordată clientelei. In
practică, întârzierile de plată sunt foarte variate, şi depind în special de:
- tipul de activitate al întreprinderii;
- tipul de clientelă: o întreprindere ce vinde altor întreprinderi va consimţi la
întârzierea plăţilor; o întreprindere ce vinde cu amănuntul şi cea mai mare
parte a vânzărilor se efectuează contra numerar nu va avea prea mari
întârzieri în plată; o întreprindere ce vinde în străinătate va avea de regulă,
întărzieri de plată foarte lungi;
- natura produsului;
- importanţa comenzilor;
- raporturile existente între întreprindere şi clienţii săi.
Pentru aprecierea acestor întârzieri în plată trebuie să se compare:
- nivelul creditelor acordate clientelei care este egal cu suma înregistrată în
conturile "Clientilor si alte conturile asimilate" şi în "Efecte remise spre scontare";
- cifra de afaceri cu taxe adunând totalul facturilor emise clienţilor ca şi
efectele trase asupra lor cuprinzând şi T.V.A. colectată de întreprindere pentru stat.
Numarul mediu al zilelor de credit acordat clientilor =
Clienţl şi conturi asimilate + Efecte remise spre scontarea
* 360
Cifra de afaceri + TVA colectată aferentă

Exemplu: Intreprinderea X.SRL vă prezintă următoarele informaţii cu privire la
activitatea sa:
Clienţii şi conturile asimilate:3303 mii lei;
Efecte remise spre scontare: 4427 mii lei;
Cifra de afaceri anuală fără TVA: 34000 mii lei
T.V.A.:18%
Se cere să se determine numărul mediu al zilelor de credit acordat clienţilor săi
de întreprinderea X.SRL.
Rezolvare:
a) se determină Cifra de afaceri cu TVA inclusă:
34000 x 1,18 = 40120 mii lei
b)
Numarul mediu al zilelor de credit acordat clientilor =

adică, rotunjit la 69 zile.

60

3303 + 4427
* 360 = 69,39
40120

Doiniţa ARITON - FINANŢELE ÎNTREPRINDERII

Observaţie:
Dacă întreprinderea cunoaşte mari modificări în activitatea sa, este necesar a se
determina valoarea indicatorului Numar mediu al zilelor de credit pentru fiecare
trimestru, iar formula va avea următoarea formă:
Numarul mediu al zilelor de credit acordat clientilor =
Clienti si conturi asimilate + Efecte remise spre scontarea
* 90
Cifra de afaceri trimestriala + TVA colectata aferenta

Studiul întârzierilor de plată acordate clienţilor permite prezentarea politicii de
credit a întreprinderii faţă de clienţii săi, luându-se în considerare totalul sumelor
înscrise în poziţiile "Clienţi şi conturi asimilate" şi "Efecte remise spre scontare"
raportat la cifra de afaceri. Acest indicator reflectă gestiunea financiară şi
comercială a întreprinderii.
Dacă durata de credit astfel determinată pare foarte mare raportată de uzanţele
profesionale sau în raport cu întârzierile de plată acordate în mod obişnuit va trebui
căutată o explicaţie. Se poate constata fie că întreprinderea are o activitate sezonieră
şi că vânzarile sunt importante în special la sfârşitul exerciţiului sau fie că
întreprinderea vede că afacerile se dezvolta considerabil. Aceste constatări sunt
favorabile.
Dar în aceeaşi situaţie se poate constata că întreprinderea este obligată să
acorde întârzieri anormal de lungi pentru a face faţă concurenţei puternice sau că îşi
încasează prost creanţele. Această situaţie este în totalitate nefavorabilă.
In perioada de activitate normală, întârzierile de plată acordate clienţilor
trebuie să fie mod sensibil stabile. Intreprinderea trebuie întotdeauna să reducă
întârzierile, dar fără ca aceasta să compromită vânzarea şi clientela. Alte elemente
ce trebuiesc avute în vedere sunt:
- importanţa poziţiei "Clienţi incerti" şi evoluţia sa de-a lungul mai multor ani;
- importanţa sumei "Efectelor de primit" şi neplătite şi evoluţia sa pe mai mulţi
ani. Creşterea ponderii clienţilor incerţi sau efectelor de primit neplătite indică
întotdeauna o deteriorare a calităţii clienţilor.
Intârzierile de plată acordate de către furnizori
Acest indicator stabileşte întârzierea medie acordată de către furnizori.
Intârzierile de plată acordate clienţilor constituie mijloace pentru întreprindere, iar
întârzierile de plată acordate de către furnizori constituie surse pentru întreprindere.
Volumul acestor întârzieri este foarte variat şi pentru al estima trebuie să ţinem
seama de:
- totalul creditelor de furnizori (grupa de conturi "Furnizori şi alte conturi
asimilate);
- totalul cheltuielilor anuale cu materii prime, etc (aprovizionări de la terţi) cu
taxele cuprinse: totalul facturilor datorate şi al efectelor de plată, inclusiv T.V.A
deductibilă:

61

Doiniţa ARITON - FINANŢELE ÎNTREPRINDERII
Numarul mediu al zilelor de credit acordat de furnizor =
Furnizori si conturi asimilate
* 360
Cheltuieli cu materiile prime + TVA deductibila aferenta

Exemplu: Intreprinderea X.SRL vă prezintă următoarele informaţii cu privire la
activitatea sa:
Furnizori si conturi asimilate: 4170 mii lei;
Cheltuieli anuale cu materii prime: 14000 mii lei; (suma din Contul de rezultat)
T.V.A.:18%
Se cere să se determine numărul mediu al zilelor de credit acordat de către
furnizori întreprinderii X.SRL.
Rezolvare:
Cheltuieli anuale cu TVA inclus: 14000 x 1,18 = 16520 mii lei
Numarul mediu al zilelor de credit acordat de catre furnizori
=

4170
* 360 = 90,87 zile
16520

adică rotunjit 91 de zile.
Ca şi pentru întârzierile acordate clienţilor, este posibilă existenţa unor
puternice variaţii sezoniere ale activităţii întreprinderii, atunci se calculează acest
indicator pentru fiecare trimestru astfel:
Numarul mediu al zilelor de credit acordat de furnizor =
Furnizori si conturi asimilate
* 90
Cheltuieli trimestriale cu materiile prime + TVA deductibila aferenta

Studiul indicatorului de întârziere a plăţilor acordate de către furnizori permite
stabilirea politicii urmate de către întreprindere, cu privire la creditul furnizorilor,
permiţând totodată să se observe dacă datoriile faţă de furnizori sunt într-un raport
rezonabil faţă de totalul sumelor cheltuielilor cu bunurile aprovizionate.
In mod firesc, întreprinderea utilizează ca un mod de finanţare creditele pe
termen scurt ce i-au fost acordate de furnizori, dar trebuie să aibă grijă ca acest
indicator să nu aibă o valoare prea ridicată; altfel spus, întreprinderea nu trebuie ca
în perioada de activitate normală să ceară furnizorilor săi întârzieri prea mari pentru
plăţi.
Dacă durata creditului pare prea mare în raport cu rezultatele sau în raport cu
intârzierile de plată obişnuite, acest fapt este un semnal de dificultate.
Cel mai bun mijloc de a coordona o trezorerie saracă este de a întârzia la
maximum plata datoriilor sale şi în special a datoriilor către furnizori. Creşterea
valorii indicatorului este adesea o consecinţă a unei rotaţii prea lente a stocurilor şi a
mărimii lor, constituind prima manifestare a dificultăţii întreprinderii de a obţine
venit, fiind în orice caz manifestarea unui aspect nefavorabil.
Dar această variaţie poate să provină de la o întreprindere cu activitatea
sezonieră şi care are vânzările cele mai importante la sfârşitul exerciţiului sau
întreprinderea prevede dezvoltarea afacerilor sale într-o manieră spectaculară, în
acest caz situaţia este favorabilă.
62

Aceşti doi indicatori permit cuantificarea consecinţelor ce nu vor lipsi să apară în caz de modificare a termenelor de plată. Trebuie să reţinem că furnizorii nu acordă întotdeauna creditul în mod gratuit. Astfel. să estimeze totalul de finanţat ce-i va fi necesar dacă va acorda clientelei sale 15-30 zile de întârziere suplimentare de plată şi ea însăşi va trebui să evalueze mijloacele de finanţare suplimentare pe care le va angaja dacă furnizorul va scădea 15-30 de zile din data scadenţei pentru plăţile sale. 2. şi dacă cantitatea de bunuri achiziţionată nu este suficient de mare în raport cu costul creditului.întârzierile acordate de către furnizori: 91 zile. Rezultă deci.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII O altă situaţie este aceea când indicatorul evoluează în urma schimbării furnizorilor de către întreprindere şi aceştia acordă noi întârzieri de plată întreprinderii. Intreprinderea poate de exemplu.întârzierile acordate clienţilor: 69 zile. 3. comparând totalul creditelor acordate clienţilor cu totalul creditelor obţinute de la furnizori. In afară de numărul zilelor de credit. reglarea diferă şi poate împiedica întreprinderea de a obţine un scont. trebuiesc analizate şi cantităţile în cauză. Comparând cei 2 indicatori obţinuţi. punând în evidenţă costul acestor intervenţii: 63 . Concluzii asupra întârzierilor de plată 1.împrumuturile acordate de către bănci pentru a-şi achita furnizorii şi a beneficia de un scont. Este bine de ştiut că cea mai mare parte din întreprinderi au o politică proprie în materie de întârziere a plăţilor ce face parte din politica generală a întreprinderii. ea poate obţine creanţele de la clienţi mai repede şi poate plăti mai târziu furnizorii. aceasta nemodificând aprecierile asupra întreprinderii şi asupra evoluţiei sale ulterioare.utilizarea întârzierilor acordate de către furnizor şi renunţarea la scont. se poate şti dacă întreprinderea acordă mai multe întârzieri decât beneficiază. Indicatori de gestiune Aceşti indicatori permit măsurarea factorilor participanţi la crearea sau la creşterea valorii aduse de întreprindere. astfel încât este dificil de modificat brusc aceasta numai din raţiuni financiare. Intreprinderea îşi poate modifica aceste întârzieri de plată în caz de dificultate trecătoare. 3. Intreprinderea trebuie să stabilească sursele de finanţare cele mai putin costisitoare şi cele la care poate avea cel mai uşor acces: .Doiniţa ARITON . că întreprinderea obţine de la furnizori întârzieri de plată superioare celor pe care le acordă clienţilor. în exemplele lucrate am determinat: . faţă de cei vechi. . .

FINANŢELE ÎNTREPRINDERII A) Producţia aparentă măsoară participarea forţei de muncă la producţia întreprinderii. Rezultatul este exprimat în procente. .Doiniţa ARITON .indicatori de rentabilitate definiţi ca rapoarte între rezultate întreprinderii şi cifra de afaceri. B) Repartizarea valorii adăugate pe componente este reflectată printr-o serie de indicatori. Capitalurile pentru care se analizează profitabilitatea sunt cele angajate de către întreprindere. Cifra de afaceri pe salariat = Cifra de afaceri Numar de salariati Orice creştere a valorii acestui indicator este apreciată ca fiind favorabilă. Rentabilitatea întreprinderii Ratele de rentabilitate economică măsoară eficienţa mijloacelor materiale şi financiare alocate întregii activităţi a întreprinderii. orice diminuare sau creştere insuficientă fiind interpretată ca un semnal de avertizare. Valoarea adaugata pe salariat = Remunerarea fortei de munca = Cheltuieli de personal Valoarea adaugata Remunerarea capitalului de productie = Remunerarea capitalurilor imprumutate = Remunerarea intreprinderii = Productivitatea intreprinderii = Valoarea adaugata Numar de salariati Cheltuieli cu amortizarea Valoarea adaugata Cheltuieli cu dobanzile si sconturile Valoarea adaugata Capacitatea de autofinantare Valoarea adaugata Valoarea adaugata Cifra de afaceri + TVA colectata Orice creştere a acestor indicatori reflectă o situaţie favorabilă pentru întreprindere. 64 . Rezultatul este exprimat în unităţi monetare. C) Productivitatea arată capacitatea întreprinderii de a asigura ea însăşi un oarecare număr de faze de producţie. Acestea pot fi clasificate în: . 3.rapoarte (indicatori) între rezultatele obţinute şi capitalurile alocate.

Ratele de rentabilitate financiară măsoară randamentul capitalurilor proprii. o creştere a averii proprietarilor: rf = Profit Net Capitaluri Proprii 65 . Altfel spus.necesarul de fond de rulment.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Rentabilitatea economică a capitalurilor investite se calculează cu ajutorul următoarelor formule: unde s-a notat cu EBE . Valoarea indicatorului astfel determinată trebuie să fie superioară ratei inflaţiei pentru ca întreprinderea să poată păstra substanţa sa. deci al plasamentului pe care l-au făcut acţionarii când au cumpărat acţiunile întreprinderii.excedentul brut al exploatării NFR .Doiniţa ARITON . rata rentabilităţii economice trebuie să remunereze capitalurile investite la cel puţin nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie a dobânzii) şi al riscului economic şi financiar pe care şi l-au asumat furnizorii de capital. Formula lui Fisher când rata inflaţiei nu depăşeşte 10% este: Dacă rata inflaţiei are valori însemnate formula lui Fisher devine: Rata rentabilităţii economice trebuie să permită întreprinderii reînnoirea şi creşterea activelor sale într-o perioadă cât mai scurtă. Rentabilitatea financiară remunerează proprietarii întreprinderii prin acordarea de dividende şi prin creşterea rezervelor care reprezintă de fapt.

a) Ratele echilibrului financiar sunt expresia importanţei şi a evoluţiei în timp a fondului rulment de net (FRN). Rata de finanţare a NFR: RFNFR = FR NFR Valoarea acestui indicator este normal să fie mai mare decât 1 pentru evidenţia existenţa la sfârşitului exerciţiului a unei trezorerii nete pozitive (TN>0).FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Rentabilitatea financiară este influenţată de modalitatea de procurare a capitalurilor şi deci de structura financiară a întreprinderii. Astfel pentru întreprinderile care cotează la bursă se poate calcula un randament bursier determinat de câstigul de capital obţinut prin creşterea cursului acţiunii şi de dividendele ce se cuvin pe acţiune. De aici rezultă că se impune următoarea regulă: rata rentabilităţii financiare trebuie să fie mai mare decât rata medie a dobânzii pe piaţă pentru ca acţiunile să fie atractive pentru investitori şi pentru a creşte cursul lor bursier. Ratele de structură a capitalurilor caracterizează modalităţile de finanţare a investiţiilor întreprinderii (strategice.rate ale îndatorării. putându-se grupa astfel: a) .Doiniţa ARITON . Variaţia PER permite o bună estimare a riscurilor întreprinderii determinate de riscul economic al ramurii unde îşi desfăşoară activitatea întreprinderea. Se determina ca indicator reprezentativ coeficientul de capitalizare bursieră (PER=price earning ratio): PER = Cursul Bursier al Actiunii Dividend pe Actiuni Acest indicator măsoară de câte ori investitorii sunt dispuşi să cumpere profitul pe acţiune.rate ale echilibrului financiar. necesarul de fond de rulment (NFR) şi trezoreria netă (TN): Rata de finanţare a activelor fixe se poate exprima: RFAF = 1 Capitaluri Permanente Active Fixe Brute sau RFAF = Capitaluri Proprii Active Fixe Brute Aceşti indicatori în mod normal trebuie să aibă valori mai mari decât 1. permiţând astfel o bună comparaţie a întreprinderilor din aceeaşi ramură de activitate. b) . de gradul de îndatorare şi de stabilitatea profiturilor viitoare. b) Rate ale îndatorării: 66 . de exploatare şi de echilibru).

Rata capacităţii de plată imediată este o rată de trezorerie şi se determină: RT = Disponibilitati Datorii imediat exigibile şi trebuie să aibă în mod normal valoare mai mare decât 1.Doiniţa ARITON . Rata datoriilor financiare caracterizează gradul de îndatorare pe termen lung a întreprinderii şi se determină: RDF = Datorii Financiare pe termen lung Capitaluri permanente In mod normal valoarea acestui indicator trebuie să fie mai mică decât 0. 67 . Rata îndatorării sau levierul se determină: RL = Datorii pe termen lung si scurt Capitaluri proprii valoarea acestui indicator trebuie să fie subunitară conform normelor bancare pentru acordarea de credite în condiţii de maximă garanţie. Rata creditelor de trezorerie.5. Observaţie: rata de lichiditate şi rata trezoreriei se mai numesc şi rate de trezorerie măsurând solvabilitatea întreprinderii pe termen scurt.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Rata capacităţii de plată a ciclului de exploatare este o rată de lichiditate şi se determină: RL = Active Circulante Datorii exigibile pe termen scurt In mod normal valoarea acestui indicator trebuie să fie mai mare decât 1. caracterizează gradul de îndatorare bancară şi se determină: RCT = Credite de trezorerie NFR Rata capacităţii de rambursare exprimă în număr de ani capacitatea întreprinderii de a rambursa datoriile financiare pe termen lung: RCR = Datorii Financiare pe termen lung CAF Pentru acest indicator normele bancare impun durată de maxim 3 ani pentru rambursarea datoriilor pe termen lung prin capacitatea de autofinanţare (CAF).

rezultă că se poate determina cu următoarea formulă: Re = EBE EBE CA = * Capitaluri Investite CA Capitaluri Investite In perioadele de dezvoltare volumul capitalurilor investite poate să crească mai repede decât rentabilitatea întreprinderii. ratele de rentabilitate se descompun în: . Ratele de rotatie caracterizează eficienţa utilizării capitalurilor angajate de întreprindere pentru desfăşurarea activităţii sale. . Capitaluri angajate Imobilizări Lichidităţi disponibile Vânzări Activ circulant + Valori realizabile + Vânzări Rezultat de exploatare Costul vâzărilor 68 Activ circulant Costuri administrative + Costuri de distribuţie Vânzări + Costuri de producţie a vânzărilor . de viteza de rotaţie a capitalurilor şi de structura capitalurilor marjă proprii netă finanţării investiţiei întreprinderii.Doiniţa ARITON . rezultă că angajate se poate determina cu următoarea formulă: Rf = Profit Net Profit Net CA = * Capitaluri Proprii CA Capitaluri Proprii In acest mod se pune în evidenţă dependenţa rentabilităţii financiare de rata Rata de rotaţie a Rata de marjei nete de rentabilitate. pentru o analiză mai detaliată asupra elementelor de influenţă asupra rentabilităţii întreprinderii se poate utiliza formula: EBE = Capitaluri Investite EBE VA Active Fixe * * VA Capitaluri Investite Capitaluri Investite Rata de rentabilitate a Re = capitalurilor b) Rentabilitatea financiara pornind de la consideraţiile anterioare. Ratele de rentabilitate = Rate de structură ale valorii cifrei de afaceri Rate de rotaţie a * capitalurilor prin cifra de afaceri Ratele de structură caracterizează condiţiile de exploatare economică (capitalurile consumate) a întreprinderii.rate de rotaţie (viteză de rotaţie) ale capitalurilor exprimate prin cifra de afaceri.rate de structură care se exprimă prin cifra de afaceri. a) Rentabilitatea economică pornind de la consideraţiile anterioare.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Pentru punerea în evidenţa a influenţelor ce se exercită asupra rentabilităţii întreprinderii.

3 b) Modelul CONAN si HOLDER: 69 .Doiniţa ARITON .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Pentru a elabora o metodă de predicţie a falimentului s-a apelat la tehnica statistică de analiză discriminantă a caracteristicilor financiare ale întreprinderilor cu funcţionare normală şi a întreprinderilor cu dificultăţi de gestiune economică şi financiară. + anRn unde: Ri = rate de rentabilitate şi de structură a capitalurilor.. ai = coeficienţi de corelaţie cu funcţia scor Z (variaţia marginală a scorului Z la o variaţie cu o unitate a ratei de rentabilitate Ri). dar şi în practică se utilizează combinaţii liniare cu ajutorul cărora se determină un indicator numit scor care dă o estimare asupra riscului de faliment pentru o întreprindere. In literatura de specialitate. Scorul apare ca o funcţie liniară de mai multe variabile (rate) caracterizate prin coeficienţi medii determinaţi prin metoda celor mai mici pătrate în urma observaţiilor făcute asupra întreprinderii supuse analizei respective: Z = a1R1 + a2R2 + .4 + 1..6 + Valoarea contabila a imprumutului Beneficiul reinvestit Activ circulant 1. Conditia de selecţie a ratelor este ca acestea să fie independente între ele în raport cu funcţia-scor Z.2 Activ total Activ total Z = 3. Cele mai cunoscute modele de evaluarea a riscului de faliment pentru o întreprindere dată sunt: a) Modelul ALTMAN cu 5 variabile: Profit neimpozitat Vanzari + + Activ total Activ total Capitalizare bursiera 0.

408 − 85.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Activ circulant .872.dacă Z = -0.dacă Z = -0.16 Si pe baza căruia s-a stabilit: .068 o probabilitate de faliment de 50%.87 + 0.164 o probabilitate de faliment de 10%.i * D) Capitaluri proprii Intrep. întreprinderea B are o rentabilitate financiară mai mare decât întreprinderea A ce nu a recurs pentru finanţarea nevoilor propriei activităţi decât la capitalurile proprii. . 70 .21.dacă Z > 1.10 − CA Valoarea adaugata Excedentul brut al exploatarii 0.210 este echivalent cu riscul de faliment de 100%.22 + Activul total Pasiv total Cheltuieli financiare Cheltuielile de personal 0. Exemplul: influenţa structurii financiare a întreprinderii asupra rentabilitatii financiare: Active totale Rezultatul înaintea impozitării (Rb) Rentabilitatea economică (Re) Capitaluri proprii (CP) Datorii (D) Cheltuieli financiare (i*D) i = rata dobânzii 15% Rezultatul (R=Rb .8575 probabilitatea de faliment este de 0.i*D) Rf = Rezultatul (Rb .24 Datoriile totale Z = -0.Avansuri de la clienti + Creante exploat) Investitii in imobilizari corporale + 1.164( Rata de crestere a VA) Aprovizionari + TVA deductibila + 0.dacă Z = 0 este dificil de estimat dacă întreprinderea este sănătoasă sau deficitară (probabilitate medie de faliment 0. Scorul trebuie utilizat cu prudenţă în aprecierea întreprinderilor.706(Stoc productie neterminata .221 Datorii totale Cifra de afaceri Datorii comerciale * 360 −. B 1000 200 20% 500 500 75 200 20% 125 25% Din exemplul prezentat rezultă că împrumutând jumătate din necesarul de finanţat. c) modelul Băncii Franţei Cheltuieli financiare Resurse permanente + 2. .824 + 5.Stocuri Capitaluri permanente − 0.25 probabilitatea medie de faliment este de 0.dacă Z = 0.Doiniţa ARITON . .689 −1. A 1000 200 20% 1000 Intrep.5).dacă Z < -1. .003 Excedentul brut al exploatarii Capitaluri investite Capacitatea de autofinantare Excedentul brut al exploatarii + 0.255 .544 Valoare adaugata 100 Z = -1.

Exemplu: Fie întreprinderea X.iD. CP = capitaluri proprii. iD = cheltuieli financiare legate de datoria întreprinderii. numindu-se diferenţiala efectului de levier. In concluzie.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Rentabilitatea economică (Re) se calculează înainte de scăderea cheltuielilor financiare din rezultat pentru a asigura coerenţa comparaţiei cu rata rentabilităţii financiare (Rf). D = datoria întreprinderii. Pentru ca rentabilitatea financiară să fie egală cu rentabilitatea economică trebuie aplicat un indice asupra rezultatului net.i > 0 şi deci efectul de levier este pozitiv. Acest efect este denumit efectul de "bâtă". calculată după scăderea cheltuielilor financiare din rezultat. Rf = R / CP Rf = ( Re * A .i < 0 şi deci efectul de levier este negativ. A = activ = CP + D rezultă: Re = ( R + iD ) / A. Dacă Re > i. atunci Re .iD ) / CP ==> Rf = Re + (Re . iar rentabilitatea financiară are tendinţa de diminuare în funcţie de D CP .SA al cărui cont "Profit şi Pierderi" este previzionat astfel (în miliarde lei): Vânzări 50 Consumuri materiale 15 Alte cheltuieli (nu financiare) 15 Cheltuieli cu amortizările 6 Rezultat înainte de impozitare 14 71 . iar rentabilitatea financiară creşte în funcţie de D CP .i) * D / CP şi rezultă că se descompune în doi factori. astfel: 1) Componenta (Re . Dacă notăm cu: R = rezultatul net.i) * D / CP Efectul de levier se determină: Efect de levier= (Re .i) corespunde diferenţei dintre rentabilitatea economică şi rata dobânzii. prin efectul de levier financiar se defineşte ameliorarea sau degradarea ratei rentabilităţii financiare ca urmare a apelării la un credit. atunci Re . R = Re * A . Efectul de levier financiar măsoară incidenţa pozitivă sau negativă a îndatorării întreprinderii asupra rentabilităţii sale financiare. 2) Componenta D CP exprimă structura financiară şi este cunoscută sub numele de braţul levierului.Doiniţa ARITON . i = rata dobânzii. Dacă Re < i.

0 90.0 9. pentru facilitarea calcului că rata dobânzii este de 10% şi impozitarea de 50%. are în vedere două variante cu urmatorul efect asupra structurii sale financiare: Varianta 1: Capitaluri proprii 100 miliarde Varianta 2: Capitaluri proprii Datorii 10 miliarde 90 miliarde.0 14. Rezolvare: Varianta 1: Capitaluri proprii Rezultat înainte de impozitare Impozitul pe profit 100 14 7 rezultă: Re (înainte de impozitare) = 14% Rf (după impozitare) = 7%.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Această întreprindere.0 2. pentru a obţine fonduri totale de 100 miliarde lei necesare dezvoltării sale. Se cere să se determine rentabilitatea economică şi rentabilitatea financiară în fiecare din cele doua variante. Varianta 2: Capitaluri proprii Datorii Rezultat înaintea impozitării şi inclusiv cu cheltuielile financiare Cheltuieli financiare (90*10%) Rezultat înaintea impozitării şi fără cheltuieli financiare Rezultat net după impozitare 10.0 5. întreprinderea face ca rentabilitatea sa financiară să crească de la 7% la 25%.5 rezultă: Re (înainte de impozitare) = 14% Rf (după impozitare) = 25% Concluzie Prin îndatorare. Să presupunem că în cursul exerciţiului are loc o creştere neprevăzută a costurilor şi acestea nu se pot recupera prin preţul de vânzare. Să presupunem.Doiniţa ARITON . Contul de "Profit si Pierderi" arată astfel: Venituri din vânzarea produselor finite 50 Cheltuieli materiale cu produsele finite 20 Alte cheltuieli 20 Cheltuieli cu amortizarea 6 Rezultat înaintea impozitării 4 72 .

FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Recalculând rentabilităţile realizate în cele doua variante obtinem urmatoarele rezultate: Varianta 1: Re (înainte de impozitare) Rf (după impozitare) 4% 2% Varianta 2: Rezultatul înantea impozitării 4 Cheltuieli financiare 9 Rezultat fără includerea cheltuielilor financiare -5 Rezultă: Intreprinderea nu plăteşte impozit. Pentru procurarea surselor de finanţare de 100 de miliarde. Capitaluri proprii (CP) 100 80 73 60 40 . apare clar că îndatorarea poate avea ca efect creşterea rentabilităţii financiare prin îndatorare. Re = 16%.SRL care desfăşoară o activitate productivă şi pentru a cărei dezvoltare îi este necesar un capital economic de 100 miliarde (imobilizări de exploatare + NFR de exploatare). se au în vedere mai multe variante: CP Datorii Rata indatorarii (D/CP) varianta 1 100 0 0 varianta 2 80 40 1/4 25% varianta 3 varianta 4 60 40 2/3 66. îndatorarea poate avea efect contrar celui dorit accentuând scăderea rentabilităţii financiare şi a fondurilor proprii. întreprinderea a făcut să scadă rentabilitatea financiară de la 2% la -50%. In cazul unei conjuncturi nefavorabile.6% 25 75 3 300% Să presupunem că rata dobânzii este de 12%.Doiniţa ARITON . Re = 4% Rf = -50% Concluzie: Prin îndatorare. atât timp cât exploatarea se desfăşoară normal. Din acest exemplu simplificat. Exemplu: Ilustrarea mecanismului efectului de levier financiar: Fie întreprinderea X. Analizând numai rentabilitatea activităţii de producţie a întreprinderii. fără a neglija eventualele venituri financiare sau venituri şi cheltuieli în afara exploatării se poate constata: CAZUL 1: Re > i.

5 2% Efectul de levier financiar dispare. efectul de levier al exploatării permite stabilirea unei legături între modificarea rezultatului exploatării şi modificarea nivelului activităţii.8 2. Rf = Tinând seama de nivelul impozitării efectul de levier se poate exprima prin următoarea formulă: Rf = Re (1-t) + (Re-i) (1-t) k unde am notat: Re = rentabilitatea economică = RE / (CP+D) (RE = rezultatul exerciţiului) Rf = rentabilitatea financiară = RN / CP (RN = rezultatul net al exerciţiului) t = cota impozitului asupra beneficiului k = D / CP.8 4. Rf se diminuează pe măsură ce nivelul datoriei sale creşte.5 14% Se remarcă că în absenţa îndatorării. Rezultatul exploatării Cheltuieli financiare Impozit pe beneficiu Rezultatul net Rf = Re CP 12 0 6 6 6% 12 24 4.4 6.4 3.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Datorii (D) D/CP Rezultatul exploatării Cheltuieli financiare Impozit pe beneficiu Rezultatul net Rf = Re CP 0 0 16 0 8 8 8% 20 1/4 16 2. Re = 12%.Doiniţa ARITON . Rf se îmbunătăţeşte.6 4. CAZUL 3: Re < i.5 3.8 6% 12 4.8 6.8 4.5 0.8 5. 74 .6 2. astfel atunci când Re > i.33% 10 9 0.8 3.6 6% 12 9 1. Dacă efectul de levier financiar se concretizează prin modificarea ratei de rentabilitate a capitalurilor proprii. CAZUL 2: Re = i.75% 10 4.5% 40 2/3 16 4. Există un efect de levier financiar pozitiv. Rf = Re calculată după impozitare.6 5.8 8.8 3.6 3. Re = 10% Rezultatul exploatării Cheltuieli financiare Impozit pe beneficiu Rezultatul net Re CP Efectul de levier financiar este negativ.33% 60 3 16 9 3. ameliorându-se cu atât mai mult cu cât nivelul îndatorării creşte.5 1. ca urmare a unei îndatorări.5 6% 10 0 5 5 5% 10 2.6 9.

Rezultatul economic înainte de impozitare. Astfel. dar a căror structura a cheltuielilor este diferită.5 0. deşi permit concluzii identice.875 1.666 1 0. Tablou de evaluarea riscului de exploatare Nivelul activitatii Probabilitate Productia (P) Costuri variabile (CV) Costuri fixe (CF) Rezultatul economic (X) Dinamica P Dinamica X Elasticitatea rezultatului economic Punctul mort al exploatarii (PM) Pozitia in functie de PM 1 0. rata rentabilităţii economice se judecă ca raport între pragul rentabilităţii considerat pentru o rată a rentabilităţii nule sau pentru un rezultat nul.CV . Cele două analize.punând în evidenţă incidenţa unei variaţii a nivelului de activitate prin modificarea rezultatului exploatării şi a unui coeficient de sensibilitate B.SA 2 0.33 2.25 3000 1500 200 1300 0.5 Punctul mort (PM) al exploatării sau pragul de rentabilitate al exploatării este nivelul de activitate pentru care rezultatul economic al întreprinderii este nul.75 400 400 400 857 857 857 1. se determină cu formula: X = P .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Analiza efectului de levier.5 2000 1000 200 800 1 1. notăm cu CV costurile de exploatare (al căror nivel variază proporţional cu nivelul activităţii) şi CF costurile de exploatare constante (al căror nivel este independent de nivelul activităţii).SA 2 0.5 4 6. Costurile variabile reprezinta 50% pentru întreprinderea A şi 30% pentru întreprinderea B.25 1000 300 600 100 - B. se desfăşoară în mod diferit.25 1000 500 200 300 - A.25 3 0.625 1.666 1.167 1. In al doilea caz.5 2000 600 600 800 1 7 7 3 1. are ca obiectiv evaluarea sensibilităţii rezultatului exploatării la o variaţie a nivelului activităţii. Exemplu: Fie întreprinderile A şi B.25 3000 900 600 1500 0. ale căror active şi nivel de activitate sunt identice. considerându-se ansamblul valorilor posibile ale rezultatului exploatării. în primul caz noţiunea de risc se obţine cu ajutorul noţiunii de variabilitate. avem: 75 .5 0. prelucrându-se identic indiferent de mărimea şi semnul lor. Dacă P este indicatorul de activitate (producţia sau cifra de afaceri a activităţii de bază).5 0.CF Daca notăm cu a procentul costurilor variabile în raport cu nivelul de activitate al întreprinderii.Doiniţa ARITON . Această sensibilitate se poate aprecia în două moduri: 1 . 2 .evaluând elasticitatea rezultatului exploatării în raport cu nivelul activităţii şi pozitia întreprinderii în raport cu pragul său de rentabilitate (sau punctul mort).

respectiv 707. . varianţa şi abaterea standard 245000.varianţa şi abaterea standard sunt 500000. Dacă bilanţul contabil în ansamblul său conservă o reprezentare sintetică asupra operaţiilor trecute. speranţa matematică a rezultatului economic este Xa = 800. varianţa şi abaterea standard 125000. sau în interiorul el între diferitele componente funcţionale. tabloul fluxurilor şi în particular tabloul de finanţare se bucură de o atenţie specială. fie ca supliment la analiza statică. Abaterea standard a rezultatului economic fiind mai mare la intreprinderea B. Din exemplu analizat avem: .speranţa matematică a nivelului activităţii E(P) = 2000.pentru întreprinderea A. poziţiile "în curs" pun în evidenţă mişcările induse de ciclurile de activitate ale întreprinderii. un număr crescând de analişti financiari afirmă necesitatea unei analize asupra întreprinderii din punct de vedere al fluxurilor fie ca înlocuitor.Doiniţa ARITON . respectiv 495. ele configurează o reţea de fluxuri a căror complexitate şi densitate reflectă vitalitatea întregii întreprinderi.5.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII CV = a * P Din cele două formule rezultă: X = P * (1-a) ==> Varx = (1-a)^2*Varp Deci riscul exploatării este cu atât mai mare cu cât procentul marjei costurilor variabile este mai mare. Pornind de la aceste informaţii insuficiente se impune reconstituirea cu precizie a "mişcărilor" imputabile perioadei de analiză pentru a arăta legătura dintre operaţiile perioadei şi fluxurile sale. imateriale şi financiare. Atunci când aceste elemente tranzitează în deplasarea lor din interiorul întreprinderii către exteriorul ei. deoarece s-a dovedit în mod practic că realizarea lor permite obţinerea unor informaţii suplimentare şi deosebit de semnificative cu privire la situaţia patrimonială şi activitatea unei întreprnderi supuse observaţiei. aceasta pare mai riscanta decit A. . Utilizarea tabloului de finanţare constituie prima etapă în analiza fluxurilor financiare. respectiv 354. In literatura de specialitate. Analiza financiară a întreprinderii prin dinamica fluxurilor financiare Incepând din anii 70. 2. Prezentarea schematică a criteriilor de clasificare a fluxurilor economice: Variaţii în 76 curs . . Xb = 800.pentru întreprinderea B. In acest sens trebuiesc determinate fluxurile efective şi influenţa lor directă sau indirectă asupra variaţiilor bilanţiere. Intreprinderea constituie locul unei circulaţii intense de elemente fizice.

.Achiziţia de imobilizări cu plata imediată . va trebui apreciată amplitudinea acestor fluxuri şi interpretată (prelucrată) informaţia astfel obţinută. Excedentul brut al exploatării (EBE) 77 . .1.fluxuri legate de operaţiile de investiţii.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Incasări şi plăţi 1. Tinând seama de obiectivele fundamentale ale analizei financiare. astfel fluxurile economice se vor grupa în două categorii: a) După activitatea din întreprindere care le degajă: .Doiniţa ARITON . OPERATII EXCEPTIONALE SAU ACCIDENTALE Alte active Pasiv X X X X X X Variaţii ale situaţiei nete Variaţii ale rezultat X X X X X X X X X X X X X X X X Din punct de vedere financiar.Rambursarea unui împrumut .Imprumut .fluxuri legate de operaţiile de exploatare.variaţii ale activelor şi datoriilor.5. OPERATII DE INVESTITII . .fluxuri legate de operaţiile extraordinare sau legate de evenimente accidentale.Venituri din vânzări cu plata imediată . se vor analiza numai fluxurile al căror volum se poate stabili în unităţi monetare.circulaţia efectivă a lichidităţilor băneşti. .Cesionarea unei imobilizări fără a realiza un câştig . b) După incidenţa lor contabilă: .variaţii ale situaţiei nete.variaţii ale rezultatului perioadei.Venituri din vânzări pe credit 2.Creşterea capitalului social prin aporturi în numerar 4. .Cesionarea unei imobilizări cu realizarea unui câştig 3. OPERATII DE FINANTARE . OPERATII DE EXPLOATARE . .fluxuri legate de operaţiile de financiare. 2.

Cheltuielile de personal A doua formulă ţine seama de elementele monetare induse de către exploatare: Excedentul brut al exploatării = + Veniturile exploatării care dau loc la încasări imediat sau decalate (+ Venituri din vânzăr i+ Subvenţii de exploatare) . ca urmare a unor plăti efectuate sau de efectuat. EBE este degajat pe toată durata exerciţiului. • EBE este calculat pornind de la elemente omogene şi contribuie la stabilirea articulaţiei între analiza statică a rezultatelor şi analiza dinamică a fluxurilor financiare. Pentru calculul excendentului brut al exploatării se pot utiliza două formule.Impozite.Impozite taxe şi alte vărsăminte asimilate . In plus. Prima formulă are următoarea formă: Excedentul brut al exploatării = Valoarea adăugată + Subvenţiile de exploatare . rambursarea datoriilor financiare etc).Consumul de la terţi .Cheltuieli de exploatare care dau loc la plăţi imediate sau decalate (. ca urmare a unor încasări imediate sau viitoare şi cheltuielile de exploatare susceptibile a genera un flux de lichidităţi (ieşire). • EBE constituie pe de altă parte un indicator monetar în măsura în care este determinat pornind de la elementele legate de circuitul monetar efectiv.5. volumul întârzierilor de plată acordate de furnizori si cele acordate de întreprindere clienţilor nu pot fi constatate în cursul perioadei.Doiniţa ARITON . Capacitatea de autofinanţare (CAF) 78 .Costul de achiziţie al mărfurilor vândute .2. şi repartizat în acelaşi timp diverselor mijloace în afara exploatării (finanţarea investiţiilor. altfel nu va reprezenta mai mult decât un surplus monetar potenţial. De fapt. 2. taxe .Cheltuieli de personal) Această formulă permite caracterizarea EBE ca un surplus monetar potenţial generat de activitatea curentă a întreprinderii şi are o importanţă analitică deosebită: • EBE apare astfel ca un indicator aferent eficienţei întreprinderii prin activitatea sa curentă în măsura în care valoarea sa corespunde unor fonduri ce permit reînnoire elementelor supuse deprecierii şi eventual remunerarea aportorilor de fonduri.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Este un indicator corespunzător rezultatului economic brut legat de activitatea operaţională a întreprinderii ca diferenţă dintre veniturile exploatării susceptibile a genera un flux de lichidităţi (intrare).

o veniturile financiare din provizioane.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Capacitatea de autofinanţare exprimă capacitatea întreprinderii de a remunera aportorii de capital şi a finanţa investiţiile pentru înnoirea şi dezvoltarea întreprinderii.Cheltuieli financiare + Venituri extraordinare .nu sunt luate în calculul cheltuielilor extraordinare. are ca punct de plecare poziţiile contului de rezultat: Capacitatea de autofinanţare = Excedentul brut al exploatării (sau insuficienţa exploatării) + Alte venituri ale exploatării . care corespund unei încasări efective actuale sau viitoare faţă de cheltuielile sale. . .nu sunt luate în calculul veniturilor extraordinare: o veniturile din cedarea activelor imobilizate.Cotele-părţi din subvenţiile pentru investiţii virate la rezultatul exerciţiului + Cheltuieli privind amortizările şi provizioanele .nu sunt luate în calculul cheltuieli financiare privind amortizările şi provizioanele.Alte cheltuieli ale exploatării + Rezultatul participaţiilor + Venituri financiare .Doiniţa ARITON . Capacitatea de autofinanţare poate fi interpretat ca: 79 .Cheltuieli extraordinare . capacitatea de autofinanţare reprezintă ansamblul de resurse proprii degajate de către întreprindere ca un excedent al veniturilor sale. .Participarea salariatilor la profit .nu sunt luate în calculul veniturilor financiare din provizioane. completând fondurile constituite prin amortizare. Pentru calculul capacităţii de autofinanţare. o cotele-părţi din subvenţiile pentru investiţii virate la rezultatul exerciţiului.Impozitul pe profit Observaţii: . corespunzând unei plăţi efective sau viitoare. Din punct de vedere financiar.Venituri din provizioane Pentru a determina valoarea contabilă a elementelor de activ cedate. A doua formulă de calcul are ca punct de plecare rezultatul net al exerciţiului: Capacitatea de autofinanţare = Rezultatul net al exerciţiului + Rezultatul din cedarea imobilizărilor . se pot utiliza două formule. Prima formulă. se utilizează informaţiile din contul "Profit şi pierderi" şi anexele (notele explicative) "Situaţia imobilizărilor" şi "Situaţia amortizărilor".

ca urmare a confruntării dintre totalitatea veniturilor susceptibile de a da loc unei încasări şi totalitatea cheltuielilor susceptibile de a da loc unei plăţi (inclusiv fluxul generat de reglarea impozitului pe profit).Dividendele exerciţiului de distribuit 3) Din calcul anterior.Doiniţa ARITON . asigurând legătura dintre analiza rezultatelor şi analiza fluxurilor financiare. Dacă excedentul brut al exploatării se referă numai la activitatea de exploatare a întreprinderii. Diagnosticul financiar Într-un sistem economic deschis. constittuind o noţiune-cheie în aprecierea rentabilităţii şi pentru analiza dinamică a echilibrului financiar. capacitatea de autofinanţare este indicator de performanţă a întreprinderii.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII 1) Indicator monetar relativ la rezultatele exercţiului. O întreprindere care cumulează pierderi sfârşeşte într-un târziu prin a nu putea face faţă angajamentelor sale (problema de lichiditate şi solvabilitate). Rentabilitatea permite aprecierea eficienţei mijloacelor utilizate dar în aceeaşi măsură oferă informaţii cu privire la economia degajată de întreprindere prin activitatea sa. 4) Element al tabloului de finanţare. capacitatea de autofinanţare prezintă un caracter global ţinând seama de efectele tuturor activităţilor întreprinderii asupra rezultatului obţinut de către aceasta. se observă că mai putem interpreta capacitatea de autofinanţare ca fiind valoarea maximă ce poate contribui la dezvoltarea întreprinderii în absenţa distribuirii dividendelor. flux de trezorerie şi autofinanţare: 80 . Pentru o analiză pertinentă a rentabilităţii va trebui să facem o distincţie foarte clară între rezultat. 5) Informaţie importantă pentru aprecierea contribuţiei întreprinderii la finanţarea sa în cursul exerciţiului. sunt întotdeauna condiţie a continuităţii şi dezvoltării activităţii. în care întreprinderile sunt agenţi economici independenţi. Deci. Aceasta înseamnă că a cunoaşte dacă activitatea întreprinderii permite prin mijloacele angajate generarea unor rezultate suficiente. rentabilitatea este un imperativ. 2. reprezentând totalitatea resurselor suplimentare rezultate din activitatea globală a întreprinderii în cursul perioadei de gestiune şi care vor putea finanţa întreprinderea după prelevarea dividendelor: Autofinanţarea exerciţiului = Capacitatea de autofinanţare . În acest sens putem determina diferite rentabilităţi: rentabilitatea economică de exploatare sau financiară în funcţie de punctul de vedere adoptat.6. economie care va consolida sursele proprii de finanţare. Pentru a aprecia sau a interveni în evoluţia viitoare a unei întreprinderi este important de ştiut dacă este rentabilă sau nu. Rentabilitatea constă în compararea unui rezultat cu mijloacele folosite pentru a-l obţine. Rezultă de aici că profitul şi rentabilitatea ce decurge din profit – deşi nu sunt în mod necesar un obiectiv de bază al întreprinderii. 2) Surplus monetar potenţial.

va căuta să ştie dacă trebuie să păstreze titlurile sau să le vândă.Autofinanţare rezultă ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile generatoare de fluxuri de lichidităţi trecute şi cheltuielile generatoare de fluxuri de lichidităţi trecute sau viitoare. Prezentarea sintetica a relaţiei analiză financiară informaţie . d) un agent de valori mobiliare de plasament va efectua diagnosticul financiar în scopul de a-şi sfătui cât mai bine clienţii.Doiniţa ARITON . Aprecierea echilibrului financiar depinde de deţinătorii de titluri ale societăţii. c) o societate terţă va fi interesată asupra diagnosticului financiar pentru a se asocia la capital sau pentru a aprecia soliditatea unui concurent. Rezultatul nu reflectă momentele decontării. Obiectivele analizei si diagnosticului financiar pot fi diverse în funcţie de persoana ce o realizează.Fluxul de trezorerie al exerciţiului rezultă că diferenţa între încasări şi plăţi. 2. în plus conţin o serie de elemente care nu dau naştere la încasări şi plăţi (exemplu: amortizările şi provizioanele) . Autofinanţarea consolidează capitalurile proprii ale întreprinderii şi contribuie la solvabilitatea sa. Ei beneficiază de informaţii suplimentare în elaborarea deciziei.Rezultatul se determină ca diferenţă între venituri şi cheltuieli luate în calcul nu reflectă momentele de contării lor. b) un acţionar ce deţine o mică parte de acţiuni. e) creditorul bancher sau furnizorul va fi preocupat de capacitatea societăţii de a-şi rambursa datoriile.1. actuali sau potenţiali şi de obiectivele economice ale acestora. ce de multe ori s-a dovedit insuficientă în identificarea cauzelor ce au produs dezechilibrul. fiind privilegiaţi faţă de persoanele din exteriorul întreprinderii. în ultima vreme această analiză-diagnostic financiar se sprijină într-o mare măsură pe un diagnostic strategic.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII . Iată de ce. Toate persoanele de la b) la e) fiind externe întreprinderii deţin mai puţin informaţii decât a).6. De exemplu: a) directorii care au ca obiectiv detectarea oricărui dezechilibru financiar pentru a determina originea acestuia şi de a lua măsurile de corecţie care se impun. Etapele analizei diagnostic şi caracterizarea acestora Diagnosticul financiar s-a prezentat vreme îndelungată într-o informaţie independentă bazată în mod esenţial pe informaţia financiară.persoană: Obiective economice Acţionari şi directori Maximizarea valorii fondurilor proprii 81 Creditori Rambursarea capitalurilor şi plata dobânzilor . . diferă astfel de rezultatul exerciţiului ţinând seama de momentele de decontare ale veniturilor şi cheltuielilor numai dacă au generat fluxuri de lichidităţi intrare – ieşire.

Dezechilibrul financiar rezultă ca o diferenţă între realizat şi anticipat în termeni de rentabilitate şi de risc.Raportul mijloace/resurse . rata de rentabilitate are puţină semnificaţie prin ea însăşi. ea nu permite o măsură de intervenţie eficientă.punerea în evidenţă a factorilor explicativi ai acestor dezechilibre. Totodată. dar cu posibilităţi de a-şi vinde titlurile în cazul societăţii cotate . situaţia de dezechilibru se manifestă prin riscul crescut de neacoperire cu dobânzi a împrumutului acordat pentru care a stabilit o anumită rentabilitate. Pentru acţionari.Solvabilitatea . Pentru creditori.Rentabilitatea economica .Rentabilitatea financiară . Informaţia financiară legală nu constituie o componentă secundară a sistemului de control intern al întreprinderii. Modele explicative au principal scop nu numai explicarea fenomenelor reale dar şi predicţia lor. deoarece. A.Capacitatea de rambursare Prin diagnosticul financiar se au în vedere două obiective: .Riscul de faliment .Doiniţa ARITON . iar creditorii se informează şi-şi iau măsuri de conservare. deci pentru detectarea dezechilibrelor financiare este necesară existenţa unor norme ca rezultat al observaţiilor realizate asupra societăţilor comerciale.Riscul exploatării . de exemplu.modele ajutătoare pentru decizie (modele decizionale). .Semnificative şi bune pentru directori şi acţionarii importanţi . . Modelarea financiară se prezintă în două forme principale: . pentru a lua din timp masurile corective.Puţine şi nesemnificative pentru minoritari. Norme de diagnostic financiar bazate pe modelare.Controlul şi flexibilitatea financiară . Acţionarii urmăresc evoluţia cursului titlurilor şi eventual le vând când percep semnale nefavorabile cursului.Exigibilitatea .Riscul de faliment . Interpretarea informaţiei financiare nu permite decât constatarea unui dezechilibru.Autonomia financiară . Unul din cele mai cunoscute modele este Modelul De Echilibru al Activelor Financiare (MEDAF) prezentat în 1959 de către Marcowitz pentru a 82 . dezechilibrul financiar înseamnă că vor primi o remunerare insuficientă în raport cu riscul asumat prin acordarea capitalurilor. dar dat fiind ritmul de producţie. diagnosticul nu poate fi realizat decât prin comparaţii cronologice. Directorii utilizează sisteme de control gestionar preventiv. In lipsa unor astfel de norme.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Desfăşurarea analizei financiare Cantitatea si calitatea informaţiilor .modele explicative.Lichiditatea .Riscul financiar . detectarea dezechilibrului nu se realizează numai postfactum.identificarea situaţiilor de dezechilibru.

ori în domeniul financiar acest comportament rămâne o excepţie. Cele mai multe modele financiare utilizate corespund unei asemenea concepţii. Utilitatea unui astfel de model depinde fundamental de funcţia obiectiv şi restricţiile stabilite.modele de optimizare. constituie o normă obiectivă deoarece rezultă dintr-un model care explică satisfăcător comportamentul real al unei pieţe financiare. dar şi din experienţa practică a experţilor în materie de diagnostic. testarea sa şi stabilirea concluziilor. astfel încât alegând o rată de creştere obiectiv să se poată determina politica de finanţare cunoscând în acelaşi timp şi valorile celorlalte variabile ale modelului. Sistemele expert pentru diagnostic financiar: sunt modele decizionale rezultând din modelarea unei cereri de diagnostic fundamentate pe date cantitative si calitative. Soluţiile astfel găsite (valoarea indicatorului de îndatorare sau rata creşterii) vor putea fi utilizate ca valori de comparaţie faţă de care să fie analizate valorile reale.modele de simulare. astfel încât întreprinderea va căuta să determine politica de finanţare care îi va permite să maximizeze rata de creştere respectând o restricţie de rentabilitate minimală şi altă restricţie de solvabilitate. Normele astfel rezultate pot fi considerate ca reguli absolute prin care se pot construi reguli de decizie în vederea aprecierii performanţei întreprinderii. Importanţa principală a acestui tip de modelare este că permite controlul coerent asupra alegerilor făcute. din care se determină rata creşterii posibile. din acest model este posibil să deducem reguli de decizie.Doiniţa ARITON . Modelele decizionale sunt de două tipuri: . costul datoriei. Regulile pot proveni din modelele teoretice. Modelele de simulare permit ca plecând de la un ansamblu de relaţii financiare să simulăm comportamentul unei variabile determinate. elaborarea sa fiind deosebit de complexă şi necesitând o cercetarea ştiinţifică pornind de la construcţia modelului. Mai mult. considerând funcţia obiectiv maximizarea ratei de creştere faţă funcţia obiectiv de maximizarea valorii actuale a sumelor (fluxurilor) ce revin acţionarilor vor conduce la soluţii si norme diferite.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII analiza selecţia unui portofoliu de titluri printr-o relaţie simplă între rentabilitate şi risc. Rata rentabilităţii cerută de un nivel de risc dat. De exemplu. Conţinutul bazei de cunoştinţe este independent de cazul studiat. Diferenţa dintre valoarea obţinută şi rata de creştere realizată se vor putea analiza pe baza valorilor reale ale variabilelor prezentate. B. determinând rata de rentabilitate dorită de un investitor pe o piaţă financiară. . Modelul de creştere fondat pe formularea contabilă a efectului de levier fixează valoarea următoarelor variabile: rata rentabilităţii economice. Modelele de optimizare presupun definirea unei funcţii obiectiv şi a unor restricţii. Sistemele expert au trei componente: . rata de îndatorare şi rata distribuţiei dividendelor.baza de cunoştinţe constituită din reguli şi fapte de referinţă. Acest tip de model prezintă diagnosticianului şi decidentului norme echivalente cu cele furnizate fizicienilor sau inginerilor de către legile fizicii. 83 . Acest model a făcut obiectul unor verificări empirice prin confruntarea predicţiilor sale cu fapte observate.

ETAPA 2. ca un instrument util pentru analiză prin optica strategică a sectorului din care face parte întreprinderea şi permite descrierea şi înţelegerea modului în care se obţine valoare pe client.Doiniţa ARITON . . sociologice si politice. Macrotendinţele pot fi economice. 2. logistica.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII . maturitate sau declin.2 Diagnosticul financiar si diagnosticul strategic Dacă se doreşte a depăşi stadiul de simpla constatare şi a ne îndrepta spre cel de înţelegere.6. In aceste scop se studiază: . Analiza externă pentru a determina structura economică sectorială şi a evalua intensitatea luptei concurenţiale şi potenţialul de profitabilitate al sectorului. 84 .baza de fapte ce cuprinde datele necesare rezolvării problemei puse şi este construită de utilizator.activităţi de susţinere. Informaţia financiară nu poate fi cu adevărat înţeleasă dacă se ignoră activitatea întreprinderii şi modalităţile strategice utilizate. Determinarea macrotendinţelor si stabilirea influenţelor asupra sectorului studiat. Activităţile într-o întreprindere se pot grupa în două categorii: . Diagnosticul strategic separă analiza situaţiei economice generale de evaluarea strategiei specifice întreprinderii. comercializarea şi service-ul după vânzare).motorul de inferenţă ce permite obţinerea unor concluzii pornind de la faptele şi regulile celor doua baze. deoarece pot fi realizate pe o logică inadecvată sau cunoştinţe perimate. aprofundare.rivalitatea între întreprinderile existente în sector. Analiza condiţiilor externe unei întreprinderi Aceasta se desfăşoară analizând fiecare sector de activitate şi întreprindere din sistemul concurenţial. este necesar să se dispună de o informaţie economică mai largă privind activitatea sau activităţile desfăşurate de întreprinderea analizată. .activităţi principale (producţia. Analiza înlănţuirii valorii la nivel sectorial permite înţelegerea locului unde se generează profit cu indicarea elementelor unde este posibilă obţinerea unui avantaj competitiv. interpretarea tabloului de fluxuri financiare nerealizându-se în acelaşi mod dacă activitatea de bază a întreprinderii este în faza de început. parcurgând cinci etape: ETAPA 1. subordonate activităţii principale. Înlănţuirea valorii este un termen introdus de Porter in 1982 în lucrarea "Choix strategiques et concurrence". Fiecare întreprindere este definită ca un ansamblu de activităţi ce furnizează un produs sau un serviciu clientului final şi prin aceasta este creatoare de valoare. tehnologice. In utilizarea acestor sisteme se recomandă prudenţă.

Astfel. Ea poate să se efectueze prin absorbţii sau fuziuni. Ed. prezentate de Ansoff în "Strategie du development de l'entreprise". cererile pe care întreprinderea îşi propune să le satisfacă. câmpul de activitate este descris cel mai 85 . îşi propune să identifice formulele strategice ce conduc la o profitabilitate superioară mediei în sectorul dat.dominarea tehnologică. Grupele strategice sunt constituite din societăţi ce aparţin aceluiaşi sector şi au un comportament omogen. Porter consideră ca direcţii principale următoarele: 1 . analiza condiţiilor externe ale unei întreprinderi permite evaluarea potenţialului sectorului sau sectoarelor unde îşi desfăşoară activitatea. Concentrarea întreprinderilor într-un grup este o caracteristica a vieţii economice.specializarea.imaginea de marcă. prin contracte de cooperare sau participaţii la capitalul altor societăţi (cea mai des întâlnită formă de constituire a grupurilor). al cărei rol este de a explica diferenţele de profit ce există între firmele aparţinând aceluiaşi sector. 4 . . dar care. 1968 sunt: a. Un grup este definit ca un ansamblu de întreprinderi independente juridic. bancherii şi forţa de muncă. 5 . Analiza oportunităţilor şi pericolelor presupune identificarea tendinţelor favorabile şi nefavorabile specifice sectorului. legate prin participaţii sau contracte încheiate.puterea de negociere cu furnizorii. conducând şi la evaluarea mijloacelor necesare de a reuşi în sectorul studiat.politica de preţuri. Analiza opţiunilor strategice şi a factorilor esenţiali de succes. Analiza internă. ETAPA 3.piedicile în distribuirea unei activităţi în sector. Homme et Techniques. exercită activitatea lor sub conducerea sau controlul uneia dintre ele. În concluzie. Câmpul de activitate. 6 . 2 . 3 . pentru că în acest mod se pot înţelege mai precis necesităţile.calitatea produsului. 10 . 8 . Studiul dimensiunilor strategice trebuie să permită identificarea direcţiilor principale de lupta strategica in interiorul unui sector.situaţia în domeniul costurilor. Pornind de la obiectivul social. Componentele strategiei întreprinderii.serviciile suplimentare oferite faţă de produsul principal. Aceasta presupune studiul principalelor dimensiuni strategice şi identificarea grupelor strategice. ETAPA 4.Doiniţa ARITON . .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII . ETAPA 5.menţinerea produselor înlocuitoare.raporturile cu societatea-mama şi cu autorităţile publice.integrarea verticală. 7 . Descrierea strategiei unei întreprinderi trebuie să debuteze prin identificarea obiectivului său social. 9 .alegerea circuitului de distribuţie. .puterea de negociere cu clienţii sectorului.

analiza coerenţei cu tendinţele condiţiilor externe. De asemenea permite aprecierea luptei concurenţiale. plecarea celor mai buni cercetători va conduce la pierderea competenţei distinctive şi a avantajului competitiv. se analizează cum a fost vectorul de creştere în trecut. această descriere permite identificarea centrelor strategice de activităţi (denumite şi domenii strategice de activitate). Existenţa unui astfel de avantaj are la origine prezenţa unei competenţe distinctive. ETAPA 1. ETAPA 2. Vectorul de creştere. avantajul competitiv poate să fie preţul de vânzare scăzut sau o mare capacitate inovatoare. Studiul acestuia permite identificarea tipului de dezvoltare ales de întreprindere. Compararea valorii înlănţuite a întreprinderii cu cea a sectorului trebuie să permită stabilirea existenţei sau nu a avantajului competitiv pe care se sprijină strategia întreprinderii.analiza coerenţei cu obiectivele operaţionale. diversificarea. de asemenea. Înlănţuirea strategică poate să conducă de la specializare la diversificare astfel: pătrunderea pe o piaţă. că dezvoltarea segmentelor unde se situează întreprinderea este în cel mai bun caz 10% iar creşterile de piaţă sunt foarte dificile. d.Doiniţa ARITON . Daca întreprinderea va adopta o strategie în contradicţie cu evoluţia evidentă a tendinţelor. Aşadar. Intr-o perspectivă descriptivă. Sinergia este definită cel mai des ca aptitudinea întreprinderii de a reuşi într-un nou segment produs . Avantajul competitiv şi noţiunea de competenţă distinctivă.analiza coerenţei interne. De exemplu. Să presupunem. 1 . 2 . dezvoltarea de noi produse.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII adesea în termeni perechi: produse . ţinând seama de competenţele sale actuale.obiective social. b. O strategie fondată pe creşterea activităţii poate fi în opoziţie cu preferinţa managerilor ce doresc să păstreze controlul întreprinderii.pieţe sau produse . atunci va cunoaşte o degradare a rezultatelor sale şi reformularea strategiei sale. 4 . pierderea acesteia ducând la pierderea avantajului competitiv. Sinergiile exploatate. Deşi dificilă de realizat. extinderea pieţei. c. Ea pune în joc unele efecte de complementaritate între activitatea actuală şi activităţile alese pentru asigurarea dezvoltării. Avantajul competitiv este o noţiune legată de dimensiunea strategică prin care o întreprindere îşi domină concurenţii. dacă capacitatea de inovare este asociată cu calitatea echipei de cercetare. 86 . Echipa managerială în această situaţie trebuie să stabilească o nouă strategie compatibilă menţinerii controlului. ETAPA 3. Să presupunem ca obiectiv o rata de creştere de 30%. Analiza condiţiilor externe poate să pună în evidenţă macrotendinţele ca oportunităţi sau pericole caracteristice sectorului. extinderea obiectivului social.analiza coerenţei cu valoarea personalităţii managerilor. fie să abandoneze controlul. 3 . Apare evident că obiectivul principal privind rata de creştere nu va putea fi atins decât dacă strategia este modificată prin dezvoltarea de noi segmente.piaţă.

Doiniţa ARITON - FINANŢELE ÎNTREPRINDERII

ETAPA 4. Presupune studiul posibilităţilor şi a slăbiciunilor unei întreprinderi în
scopul de a asigura acesteia mijloacele si competentele necesare.

2.6.3. Cuantificarea influenţei factorilor şi grile pentru evaluarea potenţialului
de viabilitate a unei întreprinderi
Pentru a stabili potenţialul de viabilitate al firmei precum şi intensitatea
influenţei factorilor, se utilizează un sistem de cuantificare a influenţei factorilor pe
baza următoarele şase grupe de criterii:
CRITERII
CRITERII ECONOMICO-FINANCIARE (1000 puncte)
• potenţialul economico-financiar de ansamblu

• capacitatea investiţională financiară
• mărimea dividendelor
• situaţia impozitelor, taxelor şi dobânzilor
CRITERII MANAGERIALE (1000 puncte)
• capacitatea de a elabora şi implementa strategii şi politici
competitive
• flexibilitatea organizatorică a firmei

• raţionalitatea decizională a firmei
• calitatea sistemului informaţional
• disponibilitatea de a implementa şi utiliza sisteme, metode şi tehnici
manageriale evoluate
• capacitatea inovaţională sub raport managerial şi informatic

• capacitatea de a negocia cu partenerii străini
• internaţionalizarea managerială şi economică a activităţilor firmei
• gradul de atractivitate a firmei pentru manageri, specialişti şi
muncitori
CRITERII DE CALITATE ŞI COMPETITIVITATE ALE PRODUSELOR
(1000puncte)
• capacitatea de a elabora şi implementa studii de piaţă

• competitivitatea produselor
• calitatea produselor

Punctaj
760
100
50
100

160
150
150
150
150
60
60
60
60

200
400
400

CRITERII TEHNICE ŞI TEHNOLOGICE (1000 puncte)
• dotarea tehnică şi tehnologică a firmei

• capacitatea de inovare şi de modernizare a produselor şi
tehnologiilor
87

400
600

Doiniţa ARITON - FINANŢELE ÎNTREPRINDERII

CRITERII SOCIO-UMANE (1000 puncte)
• calitatea resurselor umane

500

• politica motivaţională şi socială
CRITERII ECOLOGICE (1000 puncte)
• gradul de preocupare o conducerii întreprinderii privind problemele
ecologice
• reacţiile negative ale factorilor din mediul înconjurător faţă de
aspectele ecologice legate de întreprindere

500

600
400

Fiecărei grupe de criterii i se acordă coeficienţi de importanţă în funcţie de
impactul fiecărei categorii asupra viabilităţii întreprinderii:
- criteriile economico-financiare - 0,3;
- criteriile manageriale - 0,2;
- criteriile tehnice şi tehnologice - 0,18;
- criteriile socio-umane - 0,12;
- criteriile ecologice - 0,05.
După caz, valoarea acestor coeficienţi se poate schimba, în funcţie de
particularităţile întreprinderii, suma lor fiind întotdeauna 1.
Acordarea de puncte pe fiecare criteriu în parte sau pe cei derivaţi se face în
mod diferenţiat, astfel pentru cei cu exprimare cantitativă acordarea de puncte se
face pe baza unor indici, care ţin seama de dinamica contribuţiei în intervalul de
timp analizat, iar pentru criteriile cu exprimare calitativă se apelează la o grilă de
departajare.
Punctele acordate indicatorilor cantitativi sunt:
• pentru indicatori de efecte:
- dacă indicele este mai mic de 90% atunci punctajul este 0%;
- dacă indicele este cuprins între 90% - 100% atunci punctajul este 50%;
- dacă indicele este cuprins între 100% - 105% atunci punctajul este 75%;
- dacă indicele este mai mare de 105% atunci se acordă 100%.
• pentru indicatorii de eforturi:
- dacă indicele este peste 100% atunci punctajul este 25%;
- dacă indicele este cuprins între 95% - 100% atunci punctajul este 75%;
- dacă indicele este mai mic de 95% atunci se acordă 100%.
• pentru indicatorii de eficienţă de maximizat acordarea punctelor se face similar
ca la indicatorii de efecte.
• pentru indicatorii de eficienţă de minimalizat acordarea punctelor se face similar
ca la indicatorii de eforturi.
Grila de departajare în cazul criteriilor cu exprimare calitativă este
următoarea:
- realizare deplină atunci se acordă 100%;
- realizare în mare măsură atunci se acordă 75%;
- realizare în măsură medie atunci se acordă 50%;
- realizare în mică măsură atunci se acordă 25%;
88

Doiniţa ARITON - FINANŢELE ÎNTREPRINDERII

- nerealizare totală atunci se acordă 0%.
Observatie: Pentru factori cu exprimare calitativă trebuie ţinut seama de
specificul fiecăruia în scopul unei aprecieri cât mai obiective.
După calcularea punctajului pentru toate criteriile, se fac aprecieri asupra
viabilităţii potenţiale şi a cerinţelor de restructurare conform grilei de evaluare:
Numărul de puncte obţinute
sub 200
200-400
400-600
600-800
800-1000

Viabilitate potenţială
foarte scăzută
scăzută
scăzută
ridicată
foarte ridicată

Intensitatea restructurării
foarte mare
mare
mediu
redusă
foarte redusă

Pornind de la punctajele obţinute pe diferite grupe de criterii, se pot
elabora grile de apreciere pe diferite orizonturi de timp, potrivit strategiei
adoptate de întreprindere.
2.7. Folosirea analizei SWOT pentru aprecierea întreprinderii în raport cu
competentele cerute de mediul înconjurător.
Cunoaşterea poziţiei pe care o ocupă firma în raport cu principalii concurenţi
pe principalele domenii de activitate poate fi determinată folosind abordarea Puncte
forte, Puncte slabe, Oportunităţi, Ameninţări. Această evaluare se face prin
compararea nivelului existent în diferite domenii funcţionale cu standardele de
excelenţă stabilite.
O atenţie deosebită trebuie acordată în evaluarea punctelor tari şi punctelor
slabe acelor domenii de activitate care prezintă importanţă pentru întreprindere. De
exemplu, o întreprindere care îşi propune ca obiectiv strategic lansarea pe piaţă a
unor noi produse sau modernizate o importanţă deosebită o reprezintă compararea
situaţiei existente cu standardele de performanţă în domeniul producţiei.
Identificarea punctelor tari şi a punctelor slabe şi compararea acestora cu
standardele de excelenţă interne şi cu nivelul atins în diferitele domenii de firmele
concurente trebuie să aibă un caracter dinamic, ţinând seama de faptul că în
condiţiile în care în cadrul întreprinderii are loc o ridicare a nivelului unui anumit
domeniu de activitate este posibil ca această îmbunătăţire a nivelului să aibă loc şi la
întreprinderile concurente.
Standardele de excelenţă în domeniul financiar trebuie să permită aprecieri
adecvate cu privire la măsura în care, de exemplu, mijloacele circulante existente
pot permite creşterea activităţii, în ce măsură există relaţii bune cu acţionarii şi
instituţiile de finanţare, dacă sunt armonizate sursele de fonduri cu nivelul cerinţelor,
la ce nivel se situează activitatea de control financiar, de elaborare a bugetelor de
venituri şi cheltuieli, de folosire a tehnicilor de alocare a resurselor financiare, etc.
Aceste standarde de excelenţă trebuie revizuite în mod periodic în raport cu
noile condiţii de desfăşurare a activităţii şi de priorităţile impuse de cerinţele unei
evaluări judicioase atât pe plan intern cât şi în raport cu situaţia firmelor concurente.
89

ţinând seama de oportunităţile care se oferă...... orientările rezultate fiind trecute în cadranul SO. 90 . care pot fi ameliorate.Doiniţa ARITON .. aceste orientări fiind trecute în cadranul FO. bine întocmită se pot stabili orientările strategice care trebuie adoptate de întreprindere..... FO FA Factori interni Puncte slabe de luat în consideraţie (S) .. cu identificarea acestora în raport cu mediul înconjurător pe baza unui diagnostic intern.. Această matrice se bazează pe modelul de formulare a unei strategii. printr-un diagnostic intern. Oportunităţi. în raport cu ameninţările care rezultă pentru întreprindere din diagnosticul extern... SO SA Matricea propusă permite să se stabilească orientările strategice ţinând seama de punctele forte şi luând în considerare oportunităţile oferite de mediul înconjurător. O dată cu acestea trebuie luate în consideraţie şi punctele slabe.Weihrich.. In mod identic se iau în consideraţie punctele forte rezultate din diagnosticul intern.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Abordarea analizei diagnostic a întreprinderii sub forma unei matrice "Ameninţări.. orientările rezultate fiind trecute în cadranul SA. propus de W....... a fost propusă în 1982 de H....E.... care ia în considerare punctele forte şi punctele slabe ale întreprinderii.Schendel. Puncte forte şi Puncte slabe". orientările rezultate fiind trecute în cadranul FA şi punctele slabe ale întreprinderii în raport cu ameninţările.Hofer şi D. profesor la Universitatea din San Francisco în lucrarea "Long Range Planing": Pe baza unei astfel de matrice... astfel: Factori externi Oportunităţi (O) Ameninţări (A) Puncte forte de luat în consideraţie (F) .

influenţează asupra obiectivelor fixate. adoptarea şi punerea în aplicare a unei strategii adecvate. formată din cadranul FO. Dimensiunea întreprinderii. după caz. Managementul firmei reprezintă un alt factor endogen determinant în obţinerea unor performanţe superioare şi asigurarea perenităţii întreprinderii. cu orientări trecute în cadranul FA. poate fi. prin calităţile. şi din cadranul SO. ca rezultat al efectelor economice favorabile de scară. în condiţiile unor ameninţări din mediul extern. are o anvergură mai mare a activităţilor. şi ia în consideraţie punctele forte interne. prima linie. precum şi punctele slabe ale întreprinderii combinate cu ameninţările care vin din mediul extern. cu o înaltă pregătire tehnică şi economică.Doiniţa ARITON . care. Realizarea unui management la nivel superior presupune existenţa unei echipe de conducere şi a unui corp de manageri pe toate verigile organizatorice şi nivelurile ierarhice. numărul produselor sau al serviciilor executate este şi un factor de stabilitate sub raport concurenţial şi oferă posibilitatea realizării unui volum important de beneficii. ca factor endogen.8. o persoană sau un grup de persoane (asociaţi sau acţionari). În cadrul unei analize şi evaluări globale a factorilor care influenţează activitatea şi performanţele unei întreprinderi o atenţie deosebită trebuie acordată factorilor exogeni şi factorilor contextuali. Fiecare din aceşti factori endogeni poate exercita o influenţă pozitivă sau negativă asupra activităţii firmei. concretizată în numărul de subunităţi existente. să asigure realizarea unui proces de management strategic eficient şi adoptarea pe această bază a unor strategii adecvate performante sau care să permită asigurarea viabilităţii economice. Cea de a doua linie orizontală. organele de conducere directă ale întreprinderii. care pune problema valorificării oportunităţilor în condiţiile înlăturării punctelor slabe. de regulă urmăreşte adoptarea unor obiective performante şi urmăreşte realizarea acestora punând în folosul întreprinderii pregătirea sa managerială şi întregul său potenţial de întreprinzător. orientările care decurg de aici fiind trecute în cadranul SA. ea având însă o inerţie mai mare faţă de schimbare. Deţinând puterea economică în cadrul firmei prin capitalul acesteia. a felului strategiei şi amploarea acesteia. cunoştinţele. având la dispoziţie un volum de resurse mai ridicat şi posibilităţi de a contracta credite mult mai mari. 91 . Consiliul de administraţie şi biroul executiv. 2. cu orientări strategice ofensive clare. de asemenea factor endogen. Proprietarul firmei. Complexitatea organizaţiei. Factorii endogeni şi contextuali de influenţă asupra activităţii şi performantelor întreprinderii. aptitudinile şi deprinderile lor. joacă un rol important în stabilirea opţiunilor strategice. O firmă de mari dimensiuni comparativ cu una de mici dimensiuni. pot exercita un impact major prin deciziile adoptate asupra realizării unei activităţi la nivel superior şi obţinerea performanţelor economice dorite. ca urmare a garanţiilor pe care le oferă.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII In figura de mai sus. poartă denumirea de linie ofensivă. proprietarul. se numeşte defensivă.

În condiţiile unui mediu puternic concurenţial. factorii endogeni care influenţează activitatea şi performanţele unei întreprinderi sunt: 92 . care participă la activitatea întreprinderii. autorităţi locale). In aceste condiţii se impun adoptarea unor strategii speciale. opţiunile şi obiectivele strategice care se impun. juridică etc pentru o bună fixare a obiectivelor şi a strategiei şi pentru buna cunoaştere a mediului concurenţial şi valorificarea oportunităţilor care se prezintă. Schematic. potenţialul informaţional al întreprinderii şi creşterea acestuia capătă o importanţă strategică tot mai mare.Doiniţa ARITON . în cazul unei complexităţi prea mari se poate ivi pericolul apariţiei cheltuielilor suplimentare de complexitate. furnizori. de anvergură. capabile să genereze efecte economice şi tehnice superioare. cu atât gradul ei de competitivitate pe diferitele pieţe este mai mare şi rezultatele obţinute mai bune. al capacităţii de muncă şi al gradului de motivare influenţează asupra bunei realizări a procesului de conducere strategică. cum sunt strategiile de anvergură geografică sau de mondializare. Numărul şi calitatea personalului sub aspectul profesiunii.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII de experienţă. Cu cât întreprinderea dispune de o mai bună înzestrare tehnică şi de tehnologii mai performante. Un bun potenţial informaţional trebuie să asigure conducerii întreprinderii felul şi volumul informaţiilor necesare de natură tehnică. luarea în consideraţie a particularităţilor pieţelor de către unităţile dispersate şi o bună conducere şi organizare de la centru a acestor subdiviziuni organizatorice. clienţi. greutăţi în coordonarea activităţilor. Trebuie menţionat că o stare economică bună a întreprinderii creează o imagine bună a întreprinderii. Starea economică a firmei şi cunoaşterea în orice moment a acesteia sub raportul modului de folosire a resurselor şi a rezultatelor obţinute. Un factor endogen de o deosebită importanţă sub raport strategic îl constituie potenţialul uman de care dispune întreprinderea. In funcţie de starea economică se adoptă. după caz. în mod deosebit la întreprinderile mari care dispun de subunităţi de producţie. strategii de creştere. interesate în activitatea întreprinderii (investitori. filiale sau sucursale cu amplasamente teritoriale diferite. pot asigura avantaje economice. Dispersia teritorială a subdiviziunilor organizatorice exercită o puternică influenţă asupra strategiei. La o organizaţie complexă strategia adoptată cuprinde opţiuni ample. reprezintă punctul de plecare în evaluarea alternativelor strategice pentru viitor şi adoptarea şi punerea în aplicare a celei mai bune alternative strategice. Înzestrarea tehnică şi tehnologiile folosite influenţează prin starea şi nivelul lor asupra performanţelor întreprinderii. cuprinzând atât personalul care lucrează în cadrul acesteia cât şi colaboratorii săi. cu efecte negative. existând pericolul amplificării manifestărilor de birocratism. bine puse la punct şi corect operaţionalizate. de stabilizare sau de redresare. atât pentru institutele şi persoanele din afară. care. cât şi pentru persoanele din interiorul întreprinderii interesate direct de prosperitatea firmei. al calităţii cunoştinţelor. economică. Pe de altă parte. instituţii de credit. în ţară sau în străinătate. Gradul de dispersare teritorială pune problema unei judicioase repartizări a resurselor.

atragerea executanţilor în discutarea şi adoptarea deciziilor.Doiniţa ARITON . Adoptarea obiectivelor strategiilor. promptitudinea conducerii de a recompensa personalul cu rezultate deosebite şi de a sancţiona pe cei ce nu se încadrează în spiritul culturii organizaţionale. a politicilor de realizare a acestora şi a modului operativ de punere în aplicare a opţiunilor strategice trebuie să se ţină seama şi să valorifice la maximum componentele culturii organizaţionale. privind de pildă atitudinea faţă de reducerea costurilor. răspunsul prompt al salariaţilor la cererile clienţilor. cum ar fi.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Astfel. privind disciplina în muncă. Succesul unei strategii depinde în mare măsură de valorile comune ale culturii organizaţionale. cât şi normele de comportament ale grupurilor de persoane din întreprindere. grija manifestată faţă de clienţi. un factor determinant asupra strategiilor economice îl reprezintă cultura organizaţională. de exemplu. etc. 93 .

FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Schema generală a diagnosticului financiar DIAGNOSTIC FINANCIAR Evaluarea activităţii şi a rezultatelor Structura financiară Funcţională Bilanţ funcţional Echilibru financiar Indicatori Financiară Bilanţ lichiditate exigibilitate Fond rulment lichiditate Indicatori Solduri intermediare de gestiune Indicatori de activitate de rezultat Evaluarea rentabilităţii Rentabilitatea exploatării Rentabilitatea economică Plecând de la SIG pragul de rentabilitate levierul exploatării Rezultate economice Capital economic Rentabilitate de exploatare şi viteza de rotaţie a activului economic CAPITOLUL III 94 E Rentabilitatea financiară Efect de levier diferenţial .Doiniţa ARITON .

Doiniţa ARITON .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII PREVIZIUNEA FINANCIARA PE TERMEN SCURT Previziunea financiară pe termen scurt cuprinde. Derularea ciclului de exploatare a unui produs. Până la acest moment necesarul de fond de rulment al exploatării (NFRE) a fost considerat ca o informaţie dată şi determinată prin caracteristicile sectorului unde activează întreprinderea. ansamblul operaţiunlor succesive care au ca punct iniţial aprovizionarea elementelor necesare de început (materii prime. Stocurile. pentru o reglare mai rapidă. trebuiesc rentabilizate. 3. întreprinderile putând. serviciilor sau lucrărilor executate. Se ştie că obiceiurile sectoriale şi tradiţiile comerciale în interiorul unei "profesii" au un rol foarte important. alegerea creditelor bancare de trezorerie. Creditul acordat de furnizori reprezintă o resursă care nu este gratuită.1. 95 . creanţele-client constituie investiţii pentru întreprindere. . în unele cazuri să-l negocieze contra unui scont. ţinând seama de întârzierile de plată poate fi reprezentată grafic astfel: vânzare Stocajul materiilor prime aprovizioare cu materii prime plata materiilor prime producţia lansarea în producţie a materiilor prime încasare client Stocare şi comercializare cheltuieli de stocaj cheltuieli de distribuţie Durata necesarului de finanţat Se constată astfel că ciclul de exploatare generează un dublu decalaj al încasărilor şi plăţilor: . mărfuri etc) şi sfârşesc cu încasarea venitului realizat din vânzarea produselor. pe de o parte gestiunea previzionară a activelor circulante şi pe de altă parte.un decalaj legat de întârzierile de plată. influenţând diferitele componente ale NFRE. Astfel sunt judecate şi disponibilităţile deţinute. Finanţarea ciclului de exploatare Se defineşte prin ciclu de exploatare.un decalaj legat de durata ciclului de exploatare. Fondurile astfel imobilizate au un cost şi deci.

salarii.durata creditului acordat clienţilor: 30 zile la sfârşitului lunii. obligaţii sociale etc. • evoluţia altor elemente aferente exploatării : TVA.la începutul lunii: NFRE= 150000 (mărfurile) +480000 (CA pe cele 2 luni) -300000 (datoriile la furnizori) = 330000 lei .cifra de afaceri lunară: 240000 lei. Se cere determinarea necesarului de finanţat. a cărei exploatare prezintă următoarele valori medii referitoare la: . .anumit volum al stocurilor. întreprinderea se angajează datorită necesităţilor impuse de exploatarea sa la cheltuieli a căror recuperare nu este imediată.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Acest dublu decalaj se menţine permanent ca urmare a continuităţii activităţii şi generează un necesar de finanţat care este acoperit în special. Necesarul de finanţat al ciclului de exploatare este în general numit “Necesar de fond de rulment al exploatării” şi creşte pe măsură ce activitatea se dezvoltă.la mijlocul lunii: NFRE= 75000 (mărfurile) +360000 (CA) -300000 (datoriile la furnizori) 96 . . • durata creditului obţinut de la furnizori. Pentru efectuarea calculului privind necesarului de finanţat se parcurg următoarele etape: 1) Calculul duratei ciclului de exploatare. de durata creditului acordat clienţilor. este un mijloc indispensabil funcţionării întreprinderii. . Necesarul de finanţat este constituit dintr-un: . de durata procesului de producţie. prin întârzierile de plată pe care furnizorii întreprinderilor le acceptă. Necesarul de finanţat depinde de: • durata ciclului de exploatare. drept care figurează în activul imobilizat trebuind a fi finanţat. In acelaşi timp trebuie luat în considerare un necesar de finanţat rezidual. 2) Calculul necesarului de finanţat: .nivel al creanţelor care se reînnoieşte.SRL. creditul organismelor sociale etc). In timpul acestei perioade. care depinde la rândul său de viteza de rotaţie a stocurilor. .Doiniţa ARITON . adică data de 5 ale lunii următoare.durata creditului acordat de furnizori: 2 luni. ele pot fi acoperite din diverse creanţe obţinute (creditul acordat de furnizori. În concluzie. un mijloc economic de aceeaşi factură ca şi investiţiile.mărfurile aprovizionate la începutul fiecărei luni: 150000 lei. Ciclul de exploatare începe cu sosirea mărfurilor şi sfârşeşte cu încasarea cifrei de afaceri peste 2 luni şi 5 zile din momentul aprovizionării cu mărfuri. Exemplu: Fie întreprinderea X.

. produsele finite.calculul se bazează pe trei ipoteze fundamentale: o se preuspune că activitatea este uniform desfăşurată în timp. deci NFREmediu = K*CA. investiţia în stoc nu poate fi explicată decât prin economiile sau câştigurile pe care-l permite. ea trebuind să finanţeze NFRE mediu cu capitaluri permanente. Principiile preliminare determinării FRNor sunt: . 97 . cheltuieli de transport.se utilizează informaţiile unui exerciţiu încheiat sau informaţiile previzionate. Presupunând nemodificarea condiţiilor de exploatare (utilizarea de materii prime noi.150000 (datoriile la furnizori) = 330000 lei Necesarul de finanţat legat de ciclul de exploatare se modifică la o anumită dată. al creanţelor de exploatare şi al datoriilor de exploatare se modifică în mod constant în cursul perioadei de analiză. egal cu costul de oportunitate al capitalului şi cheltuielilor antrenate de operaţiune. nivelul stocurilor.la sfârşitul lunii: 135000 lei NFRE= 0 (mărfurile) +480000 (CA pe cele 2 luni) .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII = . De exemplu. modificarea creditelor întreîntreprinderi. . Deoarece este imposibilă calcularea tuturor valorilor ale NFRE de-a lungul unei perioade. atunci: x=K*CA. o inovaţie în procesul de producţie etc) Intreprinderea productivă deţine cel mai adesea trei tipuri de stocuri: materii prime şi materiale consumabile. se determină nivelul mediu la necesarul de finanţat relativ al operaţiunilor de exploatare.se iau în considerare numai informaţiile contabile aferente exploatării. Se defineşte ca fond de rulment normativ (FRNor) fondul de rulment care este egal cu NFRE mediu. Aceste economii sau câştiguri pot fi următoarele: • economii din costul comenzilor (cheltuieli administrative. numărul de comenzi este invers proporţional cu nivelul stocului.Doiniţa ARITON . o se presupune că volumul mediu al fiecărei componente este direct proporţional cu CA. iar anul are 12 luni. Determinarea FRN permite întreprinderii să evite problemele trezoreriei durabile. remizele furnizorilor). produsele semifinte (şi/sau în curs). iar fiecare lună 30 de zile. dacă x este nivelul mediu al unei componente oarecare P. Cel mai adesea o comandă importantă beneficiază de condiţii preferenţiale din partea furnizorilor. pentru o cifră de afaceri anuală dată. Tinând seama de costul de oportunitate al fondurilor imobilizate.

Investiţia în stoc trebuie măsurată pe baza volumului de lichidităţi efectiv imobilizate. costuri de întreţinere-păstrare). cel mai adesea este preferabilă existenţa unui stoc suplimentar decât pierderea unui client. • economii legate de o evoluţie nefavorabilă a preţului la bunurile stocabile. adeseori este mai util a spori stocurile şi a întârzia vânzările. In plus. fluxurile de lichiditate intermediare. elementele de valorizare.2. care nu corespund costurilor aferente consumurilor. Minimizarea costurilor presupune cel mai adesea o producţie ritmică care permite o mai bună utilizare a maşinilor şi a personalului. Aceasta înseamnă că se exclude din evaluarea capitalului investit în stocurile de produse finite sau în curs. este suficientă cunoaşterea CA a exerciţiului şi a unui coeficient de proporţionalitate. Evaluarea fluxurilor de lichidităţi intermediare se face luând în considerare efectele pozitive ale deţinerii de stocuri faţă de fluxul de lichidităţi (economii directe. fluxul final şi costul de oportunitate al capitalului investit. care au ca efect ieşirea unui flux bănesc: trebuiesc eliminate cheltuielile legate de amortizare. în aşteptarea unei creşteri de preţ. Stocul de produse finite este rezultatul unui decalaj între producţie şi vânzare. este de dorit constituirea unei stoc. 98 . Un stocaj suplimentar poate fi justificat şi din dorinţa de a minimiza riscurile de ruptură din ciclul de producţie. Fondul de rulment normat Pentru a evalua fondurile de rulment (sau NFRE mediu) ale exerciţiului dat. pierderi evitate) şi efecte negative (costuri administrative. durata de viaţă. Dacă întreprinderea a investit într-un depozit. 3. Această evaluare poate fi realizată în mod global sau componentă cu componentă. Existenţa stocului de produse semifinite şi în curs este justificată în mare parte din consideraţii tehnice. Dacă se anticipează o creştere importantă a preţurilor. singură determinarea nivelului componentei marginale poate să facă obiectul unei decizii de investiţie specifică şi atunci intervin calculele tradiţionale de rentabilitate privind volumul capitalului investit. funcţie de alegerea întreprinderii între continuitatea procesului de fabricatie şi riscul apariţiei unei rupturi. la unele bunuri stocabile fluctuaţiile de preţ sunt destul de importante. Stocul de produse finite permite disocierea procesului de producţie de nivelul vânzărilor şi evitarea costurilor sub-activităţii sau al supra-activităţii. deci nu va fi luat în considerare ca flux.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII • câştigul de oportunitate legat de absenţa unei rupturi în procesul de fabricaţie.Doiniţa ARITON . nu va plăti chirie. Ba chiar. Componenta tehnologică este inclusă în evaluarea rentabilităţii investiţiei totale. un stoc inexistent sau insuficient poate antrena oprirea procesului de fabricaţie sau diminuarea productivităţii. Stocul poate fi analizat ca având două componente: o componentă legată de imperativele tehnice şi o componentă marginală. Durata de viaţă a investiţiei în stoc este în funcţie de durata de viaţă a investiţiei principale. atât de cunoscută de activităţile cu caracter sezonier.

2. Coeficientul de proporţionalitate între NFRE mediu şi CA este: K= 490000 = 0. Prin această metodă.Doiniţa ARITON .680.000*0.000 lei. Rezultă că exprimarea componentei x în CA este: 300000 = 30 zile de 10000 CA.000 lei.000*0.200. se prevede o CA de 1. Pentru exerciţiul N+1. CA zilnică = 3600000 = 10000 360 mii lei. Aprovizionările anuale prevăzute sunt în valoare de 600.000. Coeficientul de proporţionalitate este: K = 200000 = 0 . 360 Fie x=300.680.2 1000000 Stocul mediu de mărfuri în N+1 este 1.000 lei.35 = 588.000 mii lei şi cifra de afaceri(CA) de 1. Volumul mediu al fiecărei componente a NFRE este exprimat în număr de zile de CA.într-o viteză de rotaţie (Vr): Vr = x x * 360 = Fluxul zilnic al componentei Fluxul anual al componentei 99 . stocul mediu de mărfuri va fi de 600.000 lei şi cifra de afaceri (CA) de 140.2.000 mii lei. Metoda analitică de determinare a fondului de rulment normat (evaluarea componentă cu componentă) Se realizează pornind de la informaţiile perioadelor anterioare sau de la informaţiile previzionate pe baza informaţiilor financiar-contabile ale perioadelor anterioare: Cazul 1: Pentru exerciţiul N. ce este o componentă a NFRE.000. Se cere să se determine FRNor al exerciţiului N+1 dacă CA prevăzută este de 1.000 mii lei. Se cere să se determine stocul mediu al mărfurilor.1. In aceste condiţii. Metoda sintetică de determinare a fondului de rulment normat (evaluarea globală) Exemplu : In cursul exerciţiului N. 3.2=240.35 1400000 Rezultă că FRNor =1.200. o componentă a NFRE se descompune astfel: . Cazul 2: Responsabilul unei întreprinderi de creaţie prevede că stocul mediu de mărfuri trebuie să reprezinte o lună de aprovizionare.2. Relaţia x = k * CA se poate transforma în x = k' * Exemplu: CA .000 mii lei.000/12 = 50.000 mii lei. stocul mediu de mărfuri a fost de 20.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII 3.000 mii lei. NFRE mediu a fost de 490.

000 mii lei. Cifra de afaceri este 600. să se determine viteza de rotaţie a componentei CLIENTI şi coeficientul de structură: Vr = 1581300 * 360 = 48 zile 12000000 CS = 12000000 = 0.000 mii lei şi volumul mediu al contului este 1581. iar la sfârşitul lunii de 44.3 mii lei. Se cere să se determine viteza de rotaţie şi coeficientul de structură.un coeficient de structură (CS): Vr * CS = x * 360 x * 360 x * 360 ⇒ * CS = ⇒ CA Fluxul anual al componentei x CA CS = Fluxul anual al componentei x CA Exemplu: Fie componenta CLIENTI a NFRE de 12.Sold final = 42000+260000-44000=258000 mii lei Stocul mediu = Vr = 42000 + 44000 = 43000 2 43000 * 360 = 60 zile 258000 100 mii lei . Totalul mărfurilor intrate au fost aprovizionate la un cost de achiziţie de 260.Doiniţa ARITON .000 mii lei.000 mii lei.000 mii lei. Costul mărfurilor vândute în cursul exerciţiului a fost: Sold iniţial + Intrari .000 mii lei.8 15000000 Valoarea stocului mediu este evaluat pornind de la următorul calcul: şi de aici rezultă că: Stocul de mărfuri are: Vr = sau Stocul mediu de marfa Valoarea de achizitie a marfurilor vandute zilnic Vr = CS = Stoc initial + Stoc final 2 Stocul mediu de marfa * 360 Costul de achizitie a marfurilor vandute Costul de achizitie al marfurilor vandute CA Exemplu: Intreprinderea X are la începutul lunii un stoc de mărfuri de 42. Stiind că CA anuală este de 15.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII .

SRL care acordă clienţilor săi credit comercial pe 30 de zile de la sfârşitul de lună. . Dacă achiziţia a fost făcută de client la începutul lunii. CS = 258000 = 0. deci Vr=n.toţi clienţii întreprinderii au aceeaşi durată a creditului acordat în zile n. şi atunci trebuie calculată durata medie a creditului acordat. Exemplu: Fie întreprinderea X.Doiniţa ARITON . plata va avea loc 40 de zile mai târziu. clientul va regla datoria 70 de zile mai târziu.43 . Rezultă că durata medie a creditului acordat de către întreprindere clienţilor săi este: 70 + 40 = 55 zile 2 Formula de calcul a duratei medii a creditului acordat de către întreprindere este: 101 . adică până pe data de 10 a lunii următoare.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Aceasta înseamnă că un articol (marfă) rămâne în medie 60 de zile în magazie înainte de a fi vândută.dacă durata creditului se exprimă în număr de zile la sfârşitul lunii. rezultă de aici că nu toţi clienţii beneficiază de aceeaşi durată a creditului. Dacă achiziţia a fost făcută de client la sfârşitul linii. 600000 Stocul de materii prime: Vr = Stocul mediu de materii prime Valoarea de achizitie a materiilor prime utilizate zilnic Vr = Stocul mediu de materii prime * 360 Costul de achizitie al materiilor prime utilizate CS = Costul de achizitie al materiilor prime utilizate CA Stocul în curs: Vr = CS = Stocul mediu in curs * 360 Costul de productie al stocului in curs Costul de productie al stocului in curs * 360 CA Stocul de produse finite: Vr = Stocul mediu de produse finite * 360 Costul de productie al produselor finite vandute CS = Costul de productie al produselor finite * 360 CA Clienţi: Pentru a determina viteza de rotaţie a acestei poziţii bilanţiere se ţine seama de următoarele aspecte particulare: .

Rezultă: Vr = CS = 0 + 30 = 15 zile 2 TVAcolectata pentru vanzarile exercitiului Cifra de afaceri c) TVA de plată. TVA aferentă cumpărăturilor la începutul lunii rămâne 2 luni în contul corespondent înainte de a fi deduse din TVA colectată. Rezultă: Vr = 60 + 30 = 45 zile 2 CS = TVA deductibila Cifra de afaceri b) TVA colectată. Variaţia acestui flux este direct proporţional cu volumul vânzărilor realizate de către întreprindere. Exemplu: Fie întreprinderea X. TVA aferentă cumpărăturilor de la sfârşitul lunii rămâne în cont o lună. implică apariţia unui flux de lichidităţi ce intră în trezoreria întreprinderii. implică existenţa unui flux de lichidităţi care iese din întreprindere. TVA colectata variază durată între 0 zile şi 30 zile.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Vr = Clienti + Efecte de primit + Efecte scontate neajunse la scadenta Cifra de afaceri + TVAcolectata Pentru determinarea coeficientului de structură se utilizează formula: CS = Cifra de afaceri + TVAcolectat Cifra de afaceri Furnizorii: Situaţia acestei componente a NFRE este identică cu cea a clienţilor: Vr = Furnizori + Efecte de plata Aprovizionari + TVA deductibila CS = Aprovizionari + TVA deductibila Cifra de afaceri TVA-ul implică un flux de lichidităţi prin componentele sale: a) TVA deductibilă. iar evoluţia sa este direct propoţională cu volumul aprovizionărilor şi cumpărăturilor de tot felul de la terţi.SRL. 102 . acestă valoare odată determinată rămâne în contul corespondent până la data reglării cu bugetul de stat.Doiniţa ARITON .

cifra de afaceri: 24. 103 .cheltuieli sociale ale întreprinderii 30% din salariile brute. iar TVA deductibilă şi TVA colectată variază în permanenţă. dacă întreprinderea beneficiază de credit. atunci: Vr = 40 + 10 = 25 zile 2 CS = Datorii sociale anuale Cifra de afaceri Exemplu: Fie întreprinderea X.200 (mii lei) Stoc final 500 1.640 mii lei. . pot exista la începutul lunii datorii sociale care vor creşte în mod liniar în cursul lunii.durata creditului acordat clienţilor: 30 zile de la sfârşitul lunii. data de 10 ale lunii următoare.SRL care doreşte să cunoască volumul fondului de rulment normat (FRNor). 30 zile de la sfârşitul lunii. Salariile: Nu sunt contabilizate până la sfârşitul lunii.durata creditului obţinut de la furnizori. . a căror regalare are loc în ultima zi lunii. iar datoriile sociale la 10 ale lunii următoare. Materii prime Produse finite Stoc initial 900 2. . In plus. în aceste condiţii nu există ca poziţie bilanţeră TVA de plată.600 mii lei.000 mii lei. in acest scop vă oferă următoarele informaţii: . Salariile sunt reglate la sfârşitul lunii.aprovizionări: 9. sau în zilele de început ale lunii următoare.Doiniţa ARITON . din care: . Vr = 0 + 30 =15 zile 2 CS = Salarii anuale Cifra de afaceri Obligaţiile sociale: Sunt calculate în funcţie de fondul de salarii ale unei luni şi sunt reglate după 10 ale lunii.cheltuieli sociale ale salariaţilor 15% din salariile brute.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII CS = TVA de plata al exercitiului Cifra de afaceri Observaţie: Se poate considera că TVA deductibilă este scăzută din TVA colectată la data reglării TVA de plată şi nu la sfârşitul lunii. .900 .cheltuieli de personal: 8. şi pot fi considerate datorii ale întreprinderii.

472 structură: CS = 24000000 Salariile: Cheltuilile totale cu salariile=Salarii nete+Cheltuieli sociale ==> nete=0.viteza de rotaţie: Vr = .18 = 0.TVA: 18%.coeficientul de 70 + 40 60 + 30 = 55 zile sau = 55 zile 2 2 9600000 *1.costul de producţie al produselor finite: 2200000+15000000-1900000=15300 mii lei 2050000 * 360 = 48.coeficientul de Stocul de produse finite: .15+0.coeficientul de Furnizorii: -durata creditului obţinut de la furnizori: .000 mii lei.417 structură: CS = 24000000 .viteza de rotaţie: Vr = .costul de achiziţie al materiilor prime consumate: 900000+9600000-500000=10000 mii lei 700000 * 360 = 25.durata medie a creditului acordat: Vr = 104 0 + 30 = 15 zile 2 Salariile .072 structură: CS = 24000000 .durata mediu a creditului: 60 + 30 = 45 zile 2 .coeficientul de Clienţi: .Doiniţa ARITON .85*Salariile brute ==> 8640000=0. Rezolvare: Stocul materii prime: .85*Salarii brute+(0.costul de producţie al produselor finite: 15.durata medie a creanţei: .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII . .stocul mediu: 2200000 + 1900000 = 2050000 lei 2 .24 15300000 15300000 = 0.stocul mediu: 900000 + 500000 = 700000 lei 2 . reglată la 26 ale fiecărei luni.20 10000000 10000000 = 0.18 TVA deductibilă: 60 + 30 = 45 zile 2 9600000 *18% = 0.coeficientul de structură: 1.64 structură: CS = 24000000 .30)*Salarii brute ==> Salarii nete=5649231lei .

24 Fondul de rulment normativ=97.37 3.75 zile.125 0.81 38.9600000) * 0. .474 0. atunci când întreprinderea îşi dezvoltă activitatea.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII .70 2.00 25.în zile cifră de afaceri 60 de zile.coeficientul de structură: CS = (24000000 .99 CA Pasiv 26.24 45.durata medie a creditului: Vr = .18 = 0. atunci are : FRNor = 28000000 * 60 = 4667000 360 lei Nu toate componentele NFRE variază proporţional cu cifra de afaceri.00 26.00 45.072 0.108 24000000 Tabel recapitulativ Vr CS Elemente componente Stoc materii prime Stoc de produse finite Clienţi TVA deductibilă Furnizori Salarii Datorii cu asigurarile sociale TVA colectată TVA de plată 25.00 15.durata medie a creditului: Vr=26 zile. coeficienţii de proporţionalitate rămân constanţi. deci dacă în cursul exerciţiului N+1.417 0.coeficientul de structură: CS = Cheltuielile sociale: 5649231 = 0.180 0.07 3.180 0.67%. din CA: 24000000 .5649231 CS = = 0.20 48. Pentru unele dintre ele se poate izola partea variabilă de partea fixă: • pentru furnizori: unele cumpărături pot include unele elemente fixe.87 53.00 55.235 0.în lei: . întreprinderea doreşte să realizeze o cifră de afaceri de 28000 mii lei.24=59.125 24000000 . .Doiniţa ARITON . 24000000 * 60 = 4000000 360 4000000 = 16.640 1.24 97.53 3.13 2.00 15.00 0.51 30.în % Dacă nu va fi nici o modificare în condiţiile de activitate.235 24000000 40 + 10 = 25 zile 2 8640000 .99-38.durata medie a creditului: Vr = 0 + 30 = 15 zile 2 . 105 .coeficientul de structură: TVA colectată: .coeficientul de structura: CS=18% TVA de plată: .108 Total In zile Activ 10.

În acelaşi timp. în raport cu activitatea desfăşurată. volumul aprovizionărilor. servicii) atâta timp cât structura Necesarului de Fond de Rulment depinde de avantajele produselor specifice acestor sectoare. c) Valoare adăugată Cu cât ciclul de producţie este mai lung. va avea drept efect variaţia NFRE în cursul anului. O concluzie se poate desprinde: că data închiderii conturilor poate avea o importanţă fundamentală în analiză şi se impune compararea bilanţurilor încheiate la aceeaşi dată. Centrala Bilanţurilor a Băncii Franţei grupează firmele după valoarea adăugată. comerţ. • evaluarea stocurilor se obţine din cumularea unor cheltuieli. Există deci o legătură între NFRE şi cifra de afaceri. calitatea deciziilor operaţionale: . din care unele sunt fixe iar altele varaibile. Este dificil a se ţine seama de caracteristicile sectoarelor de activitate (industrie grea. una de ciocolată (înainte de Crăciun şi de Paşte). de altfel. uşoară. stocurilor şi vânzărilor va creşte proporţional. 106 .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII • cheltuielile de personal pot corespunde în parte cheltuielilor fixe şi în parte celor variabile. O întreprindere poate avea drept scop diversificarea produselor pentru a diminua efectele sezonalităţii. Fondul de rulment şi trezoreria se pot exprima în zilele CA. de asemenea. sezonalitatatea producţiei şi vânzărilor. d) Buna gestionare a elementelor componente Volumul NFRE reflectă. • TVA-ul: volumul deductibil poate fi variabil sau fix dacă este aferent cumpărăturilor fixe sau variabile. etc. Compararea între întreprinderi va fi cu atât mai semnificativă cu cît au aceeaşi valoare adăugată. o fabrică de zahăr va funcţiona mai ales toamna şi la începutul iernii (după recolta de sfeclă). În caz de regresie se va produce un fenomen invers. Factori principalii care produc variaţii la nivelul NFRE sunt: a) la nivelul activităţii: dacă activitatea se dezvoltă. raport care se presupune că este relativ constant şi care se exprimă în zile de afaceri: Rata de variaţie a acestui indicator rareori depăşeşte 15%. Creditele – furnizor sunt mai mici în raport cu creanţele – clienţi şi stocurile aflate în diverse faze ale producţiei. b) Sectorul de activitate şi produsul: Ciclul de producţie şi stocajul nu au aceeaşi durată de la un sector la altul [nu este necesar tot atâta timp pentru a fabrica un vapor şi o pereche de pantofi]. în funcţie e tipul produselor fabricate şi vândute.nivelul stocurilor – reflectă eficienţa metodei de gestionare a stocurilor şi a producţiei. cu atât este mai mare valoarea adăugată. dar şi Necesarul de Fond de Rulment este mai mare. De exemplu. Comparaţiile între întreprinderi au semnificaţie numai dacă aparţin aceluiaşi sector de activitate.Doiniţa ARITON . permiţând comparaţia cu NFRE şi urmărirea evoluţiei lor în cifre relative.

3) În anumite analize se face o diferenţă între un NFRE structural şi NFRE conjunctural. .nu există o elasticitate perfectă între variaţia nivelului activităţii şi variaţia CA .Doiniţa ARITON . .nivelul datoriilor faţă de furnizori – reflectă eficienţa negocierii termenelor de decontare. Observaţii privind factorii de variaţie a NFRE: 1) Raportul NFRE / CA nu este constant deoarece: .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII . Pentru construirea bugetului de trezorerie se parcurg următoarele etape : 1) Elaborarea situaţiei încasărilor din vânzări în cursul exerciţiului: Suma totală 107 .luna de exigibilitate pentru TVA în funcţie de livrări sau încasări. .NFRE reflectă o situaţie rezultată prin bilanţ la o anumită dată.aplicarea regulii de decalaj cu o lună pentru unele cheltuieli plătibile. adică dă un NFRE negativ. raportul dintre furnizori – clienţi. resursele exploatării vor fi superioare mijloacelor de exploatare şi necesarul de finanţat este o resursă. în timp ce CA măsoară fluxul vânzărilor dintr-un exerciţiu (NFRE mediu al exerciţiului ar putea fi mai coerent) . întârzieri în decontare anormale. solvabilitatea clienţilor. Pentru TVA-ul de plată se efectuează un calcul separat pentru a stabili: .unele posturi bilanţiere suferă modificări (distorsiuni) extraordinare: stocuri speculative. din producţia imobilizată. 3.veniturile din provizioane. Rezultă că bugetul de trezorerie nu grupează decât plătile şi incasările. Elaborarea bugetului de trezorerie.nivelul creanţelor – reflectă în parte politica comercială. cotele-părţi din subvenţii virate la rezultat. NFRE structural va fi un necesar de finanţat din resurse stabile.cheltuielile cu amortizările şi provizioanele. Calculul NFRE previzional (sau normativ) devine o necesitate pentru a nuanţa efectele sezonalităţii ciclului de exploatare. rezultatul şi variaţiile de stoc. Fluxurile de trezorerie. deci omite veniturile neîncasabile şi cheltuielile neplătibile. Astfel nu vor luate în calcul: . pe când cel conjuncutural reprezintă variaţii sporadice care vor fi finanţate din creditele pe termen scurt. pe fiecare lună în parte pe durata unui an. Previziunea pe termen scurt se realizează cu ajutorul bugetului de trezorerie. rotarea stocurilor rapidă. Este cazul specific al marii distribuţii care în acest fel finanţează o parte a activului său stabil. creşteri ale stocului de produse finite în cazul proastei vânzări. eficienţa creditelor comerciale acordate. Sumele corespunzătoare operaţiilor de vânzare-cumpărare se vor lua la totalul facturat (rezultă că se include şi TVA-ul aferent). 2) Atunci când Valoarea Adăugată este mică (de exemplu la o întreprindere de intermediere). durata creditului acordat de furnizor de peste 90 de zile şi cea a creanţelor – clienţi scurtă.3.

.. 108 .. Dec.... 60 300 340 20 Mar. Feb. cunoscând următoarele: ...... sociale . 1800 1100 700 8400 Feb. Dec.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII facturată Ian.... Furnizori (bilanţ N-1) Aprovizionari ianuarie Aprovizionari februarie .. Dec.. . lei(credit: 60 zile). Feb.la export: 9 mil.în România: 24 mil. Dec.. 10 250 200 60 Feb.SRL pe durata a 6 luni.... . . Aprovizionari noiembrie Aprovizionari decembrie TOTAL DE PLATA 3) Elaborarea situaţiei TVA (cifre arbitrare) în cursul exerciţiului n: (în mii lei) Luna TVA colectată TVA deductibilă TVA de plată Reglarea TVA de plată Ian. . Exemplu: Se cere stabilirea bugetului de trezorerie pentru întreprinderea X.. 5) Elaborarea bugetului de trezorerie pentru exerciţiul n: Luna Trezoreria la începutul anului Incasări Plăţi Trezoreria la sfârşitul anului Ian.. ... Vânzări noiembrie Vânzări decembrie Total încasări din vânzări Alte încasări din venituri TOTAL INCASARI 2) Elaborarea situaţiei plăţilor în cursul exerciţiului N pentru cumpărături: Suma totală facturată Ian.. Noi. Noi. Noi. Mar... Noi. aprovizionări Reglarea TVA de plată Salarii Contrib.. Dec..... la asig...... 2232 1302 930 700 Mar.. TOTAL PLATI Ian.. 930 4) Elaborarea situaţiei generale a plăţilor în cursul exerciţiului n: Luna Plată pt. Clienţi (bilanţ N-1) Vânzări ianuarie Vânzări februarie .. lei (credit: 30 zile de la sfârşitul lunii). Feb.. Noi.....Doiniţa ARITON .Cifra anuală (CA) previzionată este repartizată uniform în timp astfel: ..

Doiniţa ARITON - FINANŢELE ÎNTREPRINDERII

- Aprovizionarea cu mărfuri se face din două în două luni (prima
aprovizionare are loc la 01.01), în valoare de 1000 mil.lei. Durata creditul acordat
de furnizori este de 60 zile.
- Cheltuielile anuale de funcţionare repartizate uniform în timp sunt:
o cheltuieli de personal 8100 mil. lei, din care 1/3 sunt cheltuieli sociale.
Salariile sunt reglate la sfârşitul fiecărei luni, iar cheltuielile sociale la
data de 10 a lunii următoare;
o servicii şi lucrări de la terţi: 3600 mil lei, din care jumătate sunt supuse
cotei TVA;
o cheltuielile financiare: 900 mil. lei;
o impozite şi taxe: 660 mil. lei;
o amortizare: 1200 mil. lei;
- TVA: cota 18%, reglat la data de 25 a fiecărei luni;
- Impozitul pe profit: 38%.
- Extras din ultimul bilanţ (în mil. lei):
Activ
Clienţi
din care externi
Creanţe la bugetul de stat
TVA deductibilă
Disponibilităţi

1800
300
350
120
30

Pasiv
Rezultatul exerciţiu
Datorii financiare
- rambursarea anuală
Furnizori
TVA de plată
Impozit pe profit
Diferenţe de conversie-pasiv (furnizoriexterni)

960
800
100
520
160
430
240

Parcurgerea tuturor etapelor necesare construirii bugetului de trezorerie:
1) Construirea bugetului de încasări (în mil. lei):
Luni
Clienţi
- interni
- externi
Incasări prevăzute
- intern
- extern
TOTAL INCASARI

1

2

1500
150

3

4

5

6

2360
750
3110

2360
750
3110

2360
750
3110

2360
750
3110

4
360
207
153
333

5
360
27
333
153

6
360
207
153
333

150
2360

1650

2510

2) Construirea bugetului TVA (în mil. lei):
Luna
TVA colectată
TVA deductibilă
TVA de plată
Reglarea TVA de plată

1
360
120
240
160

2
360
207
153
240

3
360
27
333
153

3) Construirea bugetului de plăţi (în mil. lei):
Luna
Furnizori (bilanţ)
Furnizori
Aprovizionări (+TVA)
Salarii
Cheltuieli sociale

1
520
240
450

2
1180
450
225
109

3

4

450
225

1180
450
225

5

6

450
225

1180
450
225

Doiniţa ARITON - FINANŢELE ÎNTREPRINDERII
Luna
Servicii de la terţi
Impozite şi taxe
TVA de plată
Rambursare împrum.
Impozit pe profit (38%)
TOTAL PLATI

1
327
55
160

2
327
55
240

1752

2477

3
327
55
153
100
430
1740

4
327
55
333

5
327
55
153

6
327
55
333

2570

1210

2570

4) Construirea tabloului de trezorerie (în mil lei):
Luna
Trezoreria la începutul
anului
Incasări
Plăţi
Trezoreria la sfârşitul
anului

1
30

2
-72

3
-39

4
1396,2

5
1936,2

6
3836,2

1650
1752
-72

2510
2477
-39

3110
1740
1396,2

3110
2570
1936,2

3110
1210
3836,2

3110
2570
4376,2

Bugetul de trezorerie permite verificarea globală a coerenţei dintre fondul de
rulment şi necesarul de fond de rulment.
Bugetul care este în mod constant deficitar (sau excedentar) exprimă o
necorelare între cei doi indicatori ai echilibrului financiar.
Dacă bugetul de tezorerie este alternativ, când excedentar, când deficitar
exprimă în general o situaţie care poate fi considerată normală.
Bugetul de trezorerie furnizează informaţii prea generale pentru a putea
permite optimizarea gestiunii trezoreriei. In particular, nu se obţin informaţii despre
situaţia trezoreriei din cursul lunii şi nu dă răspuns precis la următoarele două
întrebări:
- ce sumă trebuie împrumutată sau plasată?
- pe ce durată de timp?
Toate operaţiile pe care întreprinderea le realizează cu mediul înconjurător,
se concretizează imediat sau la termen în fluxuri de trezorerie, iar pentru un
exerciţiu financiar-contabil dat prin diferenţa:
Încasări - Plăţi
se exprimă excedentul global de trezorerie ∆T obţinut.
Acest excedent global este dat de asemenea de relaţia fundamentală:
∆T = ∆1FR - ∆2NFR
∆T provine din două direcţii diferite:
- din operaţiile de gestiune (operaţii care influenţează contul de rezultat);
- din operaţiile de investiţie şi de finanţare.
In ansamblul operaţiilor de gestiune, un loc aparte este rezervat operaţiilor de
exploatare, adică operaţiunilor ciclice care caracterizează activitate întreprinderii.
Aceste operaţii degajă în cursul exerciţiului un excedent (sau deficit) de trezorerie
denumit excedentul de trezorerie al exploatării (ETE).
ETE se defineşte ca trezoreria generată (sau consumată), în cursul
exerciţiului, numai de către operaţiile de exploatare. prin definiţie, în cursul
exerciţiului avem:
1
2

Exprima diferenta dintre Fondul de Rulment al anului n+1 si cel al anului n
Exprima diferenta dintre Necesarul de Fondul de Rulment al anului n+1 si cel al anului n
110

Doiniţa ARITON - FINANŢELE ÎNTREPRINDERII

încasările ca urmare a operaţiunilor de vânzare;
plăţile ca urmare a operaţiunilor de aprovizionare;
plăţile ca urmare a altor consumuri (nestocabile) necesare exploatării;
reglarea TVA de plată.
Analiza elementelor componente ale ETE conduc la următoarea formulă de
calcul:
-

ETE =

+ Veniturile din vânzări
- Cheltuielile cu materiile prime si materialele
aprovizionate
- Alte cheltuieli de exploatare (mai puţin variaţia
stocurilor)
- ∆3 Creanţe ale exploatării
+∆4 Datorii de exploatare

Se poate defini un excedent ca urmare a operaţiunilor de vânzare, astfel:
ETO =

+ Veniturile din vânzări
- Cheltuielile cu materiile prime şi materialele
aprovizionate
- Alte cheltuieli de exploatare (mai puţin variaţia
stocurilor)

Rezultă, următoarea relaţie între ETE şi ETO:
ETE = ETO - ∆ Creanţe ale exploatării + Datorii de exploatare
Diferenţa: ∆ Creanţe ale exploatării - Datorii de exploatare, este adesea
denumită, ca variaţia operaţiilor de vânzare-cumpărare în curs şi o putem nota
∆comercial în curs. De aici:
ETE = ETO - ∆comercial în curs

(1)

Observaţie: Variaţiile stocurilor se determină prin calcul şi nu influenţează
nici într-un fel trezoreria degajată în cursul exerciţiului. Variaţia de stocuri, de
materii prime, de exemplu, suferă modificări în mod permanent şi afectează
rezultatul exerciţiului cu consumul de materii prime, dar şi cu cheltuielile de
aprovizionare aferente indiferent dacă au fost sau achitate. De asemenea, producţia
stocată (variaţia stocului de produse finite şi de producţie în curs) permite
includerea în veniturile exerciţiului întreaga producţie a acestuia indiferent dacă a
fost sau nu vândută.

3
4

Diferenţa dintre creanţele exploatării din anul n+1 si cele ale anului n
Diferenţa dintre datoriile exploatării din anul n+1 si cele ale anului n
111

Alte cheltuieli de exploatare Rezultă că: + ∆Stoc + ∆ Creanţe ale exploatării . este consecinţa logică a neadaptării politicii comerciale la situaţia întreprinderii. că informaţiile oferite de evidenţa contabilă nu corespund fluxurilor de trezorerie.Cheltuielile cu materiile prime si materialele aprovizionate .∆ Datorii de exploatare De unde.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Se observă.∆Stoc (Si-Sf) .∆NFRE . şi importanţa mai mică pe care o au stocurile.Doiniţa ARITON .ETE = Se poate demonstra că: ∆NFRE = + ∆Stoc + ∆ Creanţe ale exploatării .Producţia imobilizată (2) Relaţiile notate cu (1) şi (2) pun în evidenţă importanţa pe care o joacă politica comercială asupra fluxurilor de trezorerie. Deoarece : ETE = + Veniturile din vânzări . apoi avem: ETE = EBE .∆ Creanţe ale exploatării +∆ Datorii de exploatare şi EBE = + Veniturile din vânzari + Producţia stocată (Sf-Si) + Producţia imobilizată .∆ Datorii de exploatare + Producţia imobilizată EBE . 112 . Existenţa stocurilor peste nişte limite acceptabile.Alte cheltuieli de exploatare (mai puţin variaţia stocurilor) .Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumate . iar pentru a le cunoaşte pe acestea din urmă sunt necesare o serie de prelucrări asupra datelor contabile.

să asigure o remunerarea corectă a capitalurilor proprii. . De aici rezultă: ETOIF = Resursele durabile altele decât CAF . exploatarea trebuie să degaje o trezorerie suficientă pentru: . In principiu.operaţiile sunt realizate cu plata pe loc (altfel va trebui să luăm în considerare decalajele care pot fi evidenţiate de poziţiile bilanţiere "Capital social subscris" dar nevărsat încă şi "Furnizori de imobilizări"). tabloul de finanţare (prima parte). Dacă ETE < 0.Mijloacele stabile Această relaţie pentru a fi reală ar trebui să respecte două condiţii: . Pe de altă parte. Este o situaţie gravă. decât dacă întreprinderea recurge la alte operaţii care pot conduce la compensare consumului de trezorerie. Iată câteva situaţii posibile. încasările sunt inferioare plăţilor. Apare astfel. se poate determina şi cu relaţia: 113 . ca ETE să aibă un anumit nivel pentru a satisface obiectivele enumerate. necesar.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII ETE reprezintă trezoreria câştigată sau pierdută de către întreprindere în cursul exerciţiului. în ipoteza simplificatoare că nu există producţie imobilizată.nu există producţie imobilizată (în caz contrar. O astfel de stare nu se poate prelungi. definit şi un excedent al trezoreriei din ansamblul operaţiilor de gestiune (ETOG). ETOG depinde de CAF şi variaţia necesarului de fond de rulment. pentru un CAF egal 100: CAF ∆NFR ETOG 100 120 -20 Gestiunea consuma din trezorerie 100 0 100 Gestiunea degajă o trezorerie egală cu CAF 100 -50 +150 Gestiunea degajă o trezorerie> CAF Pentru a determina excedentul de trezorerie din operaţiile de investiţie şi finanţare (ETOIF) se poate utiliza.Producţia imobilizată (3) Importanţa acestui indicator. şi anume că nu se poate asimila CAF unui excedent de trezorerie.reînnoirea echipamentelor.∆NFR . adică unei resurse disponibile 100%.plata impozitelor. Este deci. va fi asimilată mijloacelor stabile). ca urmare a operaţiilor de exploatare. şi pentru a cărui determinare se utilizează formula: ETOG = CAF . pentru a fi rentabilă. . iar întreprinderea trebuie să fie capabilă să-l determine. . utilajelor etc uzate.Doiniţa ARITON . . In realitate. ETOIF. rezultă din faptul că permite punerea în evidenţă a unei informaţii fundamentale.reglarea cheltuielilor cu dobânzile pentru împrumuturile angajate sau rambursarea acestor împrumuturi. cum finanţare producţiei imobilizate este luată în calculul CAF. înseamnă că exploatarea a consumat în loc să degaje fluxurile de lichidităţi.

ajustată un procentaj în plus pentru creditele tradiţionale cum ar fi scontul şi creditele de trezorerie prin contul curent. fără a trece prin instituţiile bancare.factoring: întreprinderea are posibilitatea de a apela la o întreprindere ce are ca activitate de bază gestionarea creanţelor comerciale pe termen scurt. determinat sub forma unui procent care se aplică asupra totalului sumelor facturate. banca naţională. 114 . primind în acest scop fondurile conforme mandatului acordat. există.∆NFR (5) 3.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII ETOIF = ∆FR .Piaţa interbancară unde intervin numai instituţiile de credit. în mod abişnuit două pieţe pentru obţinerea creditelor pe termen scurt (părţi componente ale pieţei monetare): .mobilizarea efectelor comerciale. De astfel de servicii pot beneficia întreprinderile mici pentru care operaţiunea de scontare clasică este prea scumpă şi care nu au mijloace eficiente de a gestiona creanţele la clienţi. Echilibrarea bugetului de trezorerie În ţările cu economie de piaţă dezvoltată. . .4. fie prin cesionarea creanţelor. trezoreria publică. Principalele finanţări pe termen scurt se pot asigura prin: Piaţa monetară = piaţa capitalurilor pe termen mediu şi scurt .Doiniţa ARITON . care este rata minimă a dobânzii adoptată de bancă. Această operaţie se poate realiza. Întreprinderea de factoring este remunerată printr-un comision. fie prin înlocuirea creditorului iniţial. organismele a căror activitate principală este gestionarea pe seama clientelei a portofoliilor de valori mobiliare.CAF (4) Din (3) şi (4) rezultă: ETOG + ETOIF = ∆FR . Aici se formează rata dobânzii de referinţă.Piaţa titlurilor de creanţă negociabile unde întreprinderile au posibilitatea de a efectua operaţii financiare pe termen scurt între ele.

• comisioanele proporţionale cu cuantumul operaţiunii (exemplu: comisionul pentru soldul debitor al contului curent).000 = 55.creditele de trezorerie prin contul curent (cont curent cu sold debitor). în funcţie de o serie de criterii (mărimea întreprinderii şi a cifrei de afaceri. Exemple de calcul al costului: a) Soldul debitor la contul curent al întreprinderii X. Rata fixată de către bancă variază de la o întreprindere la alta şi se determină pornind de la rata dobânzii de referinţă la care se adaugă majorări ţinând seama de natura creditului şi categoria întreprinderii.05.000 lei r = 220%.000 lei Costul real al creditului = 1. Există mai multe tipuri de comisioane care nu se determină în acelaşi mod. Se cere să se determine costul real al creditului. situaţia financiară. rezultă un plus de 60% faţă de rata nominală 115 .S. performanţele financiare. Costul creditelor constituie un criteriu important în selectarea tipului de credite pe termen scurt.000 lei. Întreprinderile fac obiectul unei clasificări în patru categorii pe baza mai multor criterii dintre care cel mai important este mărimea cifrei de afaceri şi apoi altele cum ar fi sectorul de activitate.Doiniţa ARITON . cele mai adesea ele contribuind la finanţarea achiziţiilor de materii prime sau a prelucrării lor sau la stocajul produselor finite şi a mărfurilor.000 lei 360 360 D Y Comisionul = 1. În plus. volumul sumelor transferate sau circulate prin banca etc).L. numărul de zile pentru contul curent cu sold debitor este limitat. credite pentru export. Rezolvare: Dobânda simplă = S * d * N 1. • comisioane proporţionale cu cuantumul şi durata operaţiunii (exemplu: comisionul de andosare). etc). durează de la 25. .000 * 6 zile * 1.500.05 până la 30.500. iar comisionul de 1%. rata: 160%. fiind în valoare de 150.000lei ⇒ 360 Costul creditului = 15.500. Elementele constitutive ale costului sunt: a) rata nominală care poate fi rata anunţată de bancă (rata de scont.000 x 1% = 15.6 = = 40. variind numai de la o bancă la alta (exemplu: comisionul pentru scontare). b) Comisioanele care au rolul de a renumera munca băncilor în funcţie de riscul asumat.000 * 6 * r = 55.R.creditele de trezorerie cu destinaţie exactă şi care sunt acordate contra unor garanţii (credit pentru campaniile agricole.000 + 40. astfel: • comisioane fixe care sunt independente de cuantumul şi durata operaţiunii. rata pentru sold debitor etc) sau fixată de întreprindere în funcţie de piaţa monetară.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII .

270. comisionul de andosare 50% şi comisionul de manipulare 16.090.708 lei Principalele plasamente pe termen scurt pe care le poate realiza o întreprindere sunt: .arbitrajul între diferite bănci.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII b) Fie întreprinderea X. . Se cere să se determine costul operaţiunii.22% Net de încasat * durata (1. ci şi acela de a utiliza toate mijloacele susceptibile să determine efecte pozitive la nivelul cheltuielilor financiare. .708) * 26 zile Deci există o creştere de 128.000 * 26 zile ) 360 zile Dobânzile = 131. reducând timpii morţi.000 lei cu scadenţa la 15.270. care negociază la 19.plata furnizorului.22% : Net de încasat sau încasat = 1.179.gestionarea directă a unui portofoliu de valori mobiliare. în scopul eliminării sau reducerii unor deficite.Doiniţa ARITON .708 lei Taxa de manipulare 16. .împrumutul acordat altei întreprinderi.000 .depozite a căror cuantum şi durată sunt destul de variabile. de obicei.06. .000 lei Taxa reală a scontului = agio * 360 zile 179. 116 . În fiecare zi lucrătoare se determină valoarea lichidativă a acţiunii ca raport între valoarea activelor şi numărul titlurilor de proprietate (părţi sociale sau acţiuni) emise de societatea comercială vizată. Cheltuielile de intrare şi ieşire sunt mici sau nu există.000 * 25 zile + 500. .000 lei pentru fiecare efect.valori mobiliare de plasament prin intermediul diverselor fonduri de investiţii care au ca obiect gestionarea valorilor mobiliare putând fi specializate în diferite domenii.708 * 360 zile = = 228.000 .R.000 * 23 zile + 450.179. unul în valoare de 450. Participarea la astfel de fonduri este remunerată prin dividende sau dobânzi.000 x 3 = 48. renunţând la creditul acordat în scopul obţinerii unui scont prin efectuarea plăţii în avans faţă de termenul convenit cu furnizorul.708 = 1. Taxa de scont este de 100%. Plasamentul reprezintă oarecare risc. Obiectivul gestiunii trezoreriei nu este numai de a efectua previziuni şi a căuta cele mai bune finanţări şi plasamente.000 lei cu scadenţa la 14. dar caracteristica acestor plasamente este marea lor lichiditate.L.06.S.acţiune asupra fluxurilor financiare vizând reducerea nivelului sau a duratei deficitelor prin accelerarea încasărilor prin utilizarea instrumentelor de decontare cele mai rapide.06 şi altul de 500. Rezolvare: Dobânzile = 150% ( 320.05 scontarea a trei efecte comerciale astfel: unul în valoare de 320.000 lei cu scadenţa la 12. prin: .292 lei Costul creditului = 179.

calculând diferenţa între realizări şi nivelul "zero". dar banca nu le ia în considerare. numărul debitor este egal cu de trei ori soldul. Schematic se prezintă astfel: Data operaţiunii Valoare Mişcări Debit Credit Debit Solduri Credit Număr de zile Număr Debitor Creditor în acest document regăsindu-se: • mişcările ce la o anumită dată au influenţat contul bancar: în credit suma venită în cont şi în debit. suma ieşită din cont. 117 . numărul debitor este egal cu acest sold. numărul şi natura zilelor de bancă. Dacă un sold debitor rămâne neschimbat timp de trei zile. • numărul de zile cât fiecare sold a fost neschimbat.negocierea cu băncile cu privire la rata dobânzii. Scara dobânzii este instrumentul de bază pentru verificarea calculului agiourilor facturate de bancă.soldul < 0 (sau debitor): este un subechilibru. • soldurile (debitoare sau creditoare) care sunt influenţate şi de soldul anterior. Astfel. Numerele creditoare pot să apară în "scara dobânzilor". Pot să apară două situaţii: . în acelaşi timp mijloc de control asupra gestiunii trezoreriei. . se porneşte de la informaţiile conţinute în scara dobânzilor. dacă un sold rămâne debitor o singură zi. se adaugă pentru a determina dobânzile debitoare corespondente.Doiniţa ARITON . volumul şi condiţiile de aplicare a diverselor comisioane. conturile bancare ordinare nefiind remunerate.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII .actualizarea permanentă a informaţiei necesare previziunii şi software-ului utilizat. . Cele două situaţii sunt la originea costurilor care nu sunt determinate pentru ambele situaţii în acelaşi mod. Odată determinate numerele debitoare. • numerele (debitoare sau creditoare) obţinute multiplicând fiecare sold cu numărul de zile corespondente. Pentru a controla gestiunea trezoreriei. Scara dobânzilor este un document bancar periodic adresat întreprinderilor.soldul > 0 (sau creditor): este un supraechilibru. Banca îl realizează în scopul regrupării tuturor informaţiilor necesare calculului agio-ului şi a comisioanelor pentru soldurile de rigoare.

Taxa de scont ) * Nr. acest mod de acoperire poate fi o scontare. costul relativ la această situaţie fictivă este: Nr. Pentru a le calcula se trece la compensarea între numerele debitoare şi creditoare ale scării dobânzilor primite de la diferitele bănci unde are deschise conturi curente. se consideră ca fiind urmarea unui scont important căruia i se calculează costul corespunzător astfel: Costul supraechilibrului = Nr. şi solduri contrarii apar în diverse conturi bancare. Calculul costului minim după compensarea conturilor. creditoare * Taxa de scont 360 zile * 100 c) Costul dezechilibrului interbancar Atunci când întreprinderea are conturi la mai multe bănci. întreprinderea va apela la un mod de a acoperi soldul < 0. apărând noi numere debitoare şi creditoare. Rezultă: c1. creditoare * Taxa de scont 360 zile * 100 + ( Taxa de descoperire . acel cost care ar putea fi realizat dacă întreprinderea ar efectua o compensare totală.Doiniţa ARITON . ia poate efectua compensaţii pentru a reduce aceste costuri.debitoare 360 zile * 100 + Comisionul pentru cel mai mare sold debitor 118 .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII a) Costul subechilibrului (sau al submobilizării).Taxa de scont ) * Nr.debitoare 360 zile * 100 + Comisionul pentru cel mai mare sold debitor b) Costul supraechilibrului (sau de supramobilizare) Dacă soldul > 0. În această situaţie. Rezultă: Costul subechilibrului = ( Taxa de descoperire .

. .costul dezechilibrului după compensare.Doiniţa ARITON . Exemplu: Plecând de la scara dobânzilor (anuală) prezentată mai jos să se calculeze: 1. . .514 3.Costul submobilizării = = 0. 3.Costul submobilizării = 360 zile * 100 .Costul dezechilibrului = 0.708 360 zile * 100% (150 + 350) zile * 150% = 2. Costul dezechilibrului interbancar (sau costul non-compensării) se determină ca diferenţă între costul înainte de compensare şi costul după compensare. taxa de descoperire: 200% TOTAL Numere Banca A D C 100 50 0 200 80 150 280 Numere Banca B D C 80 50 100 250 100 350 230 Rezolvare: 1. Taxa de scont: 150%. Costul dezechilibrului înainte de compensare.costul dezechilibrului înainte de compensare.costul non-compensării.150% ) = 0.Costul supramobilizarii = ( 280 zile .791 2. Costul dezechilibrului după compensare.708 360 zile * 100% 90 zile * 150% .Costul dezechilibrului = 2.0.791 .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII c2. 2.Costul supramobilizarii = ( 280 zile .277 119 Numere după compensare D C 20 0 100 50 20 90 100 . Costul noncompensării = 2.230 zile)( 200% . .150% ) = 0.083 .230 zile)( 200% .514 = 2.375 360 zile * 100 .

Evaluarea si controlul strategiei financiare pe termen scurt Strategia financiară pe termen scurt se concretizează în decizii privitoare la: . Este de dorit ca fluxurilor incerte.abaterile posibile de la bugetul de trezorerie.706 = 2. cecuri bancare. .05%. Analiza necesară previziunii pe termen scurt a trezoreriei. Obiectivul strategiei financiare pe termen scurt este de maximizare a profitului prin minimizarea costurilor surselor de finanţare pe termen scurt şi maximizarea veniturilor obţinute realizarea activelor circulante.297 Pentru a avea o previziune pe termen scurt a trezoreriei.983 . 3. 2.modul de finanţare al mijloacelor ciclice. Fluxurile certe pot fi exprimate în cifre şi depistate în timp fără dificultăţi.05 reprezintă comisionul pentru cel mai mare sold descoperit .05 = 0. 2) Inventarierea mijloacelor de plată utilizate: viramente. 3) Gruparea fluxurilor financiare în certe şi incerte (ca volum şi/sau ca dată). indiferent de dimensiunile întreprinderii şi forma ei juridică. bilet la ordin etc pentru fiecare flux financiar identificat. Necesarul de finanţat pe termen scurt este determinat de: .706 360 zile * 100% Verificare: unde 0. încasările de la clienţi.menţinerea unui nivel al trezoreriei care să fie suficient pentru satisfacerea obligaţiilor imediat ale întreprinderii. . plata impozitelo etc.983 360 zile * 100% 100 zile * 200% . Organizarea şi conducere ciclului de exploatare sub aspect financiar implică următoarele responsabilităţi: .Costul descoperirii inaintea compensarii = ( 280 zile + 230 zile ) * 200% + 0.existenţa în patrimoniul întreprinderii a unui număr cât mai mic de active fără valoare economică în derularea activităţii normale. .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII . este necesar un efort organizatoric din partea întreprinderii pentru o analiză şi informare importantă. care complică viaţa trezoreriei si afectează negativ calitatea previziunilor legate de trezorerie.evaluarea financiară a deciziilor legate de activitatea de exploatare a întreprinderii şi analiza efectelor asupra trezoreriei .cumpărare (existenţa întârzierilor de plată).costul operaţiilor de vânzare .accelerarea intrărilor de numerar şi încetinirea ieşirilor de numerar. 120 . veniturile financiare de încasat sau încasate.Doiniţa ARITON . .Costul descoperirii dupa compensare = + 0.5. presupune parcurgerea următoarelor etape: 1) Inventarierea tuturor încasărilor şi plăţilor de efectuat în numerar: plata furnizorilor.0.15 = 2. să fie în număr cât mai mic.0. fluxurile incerte fac obiectul unor prelucrări speciale pentru a putea fi identificate ca poziţie sau ca valoare cu o anume probabilitate.nivelul normal (normat) al fiecărei componente a NFRE.

evenimente neprevăzute care conduc la consumul nedorit de resurse pe termen scurt. • risc ridicat de exploatare ceea ce poate determina solicitarea unui dividend ridicat de către asociaţi sau acţionari.5. deoarece ele deţin de obicei. Controlul strategiei financiare pe termen scurt are o mare importanţă pentru întreprinderile mici. Rezultă că.stabilirea nivelului necesar pentru finanţare a activelor circulante astfel încât să se asigure condiţiile de echilibru financiar ţinând seama de următoarele elemente: fluxurile de lichidităţi. rentabilitatea.stabilitatea volumului de vânzări. In plus. atent controlate. In atingerea obiectivului strategiei financiare pe termen scurt. In funcţie de modul de gestionare a mijloacelor ciclice. întreprinderile mici au accesul limitat la pieţele de capital pe termen lung. .rata (creştere sau descreştere) a vânzărilor. 121 .natura activităţii întreprinderii.mărimea întreprinderii. Caracteristicile acestei strategii sunt: • nivelul scăzut al activelor circulante. ceea ce conduce la realizarea unui profit ridicat. un procent mare al activelor circulante (de peste 50% din totalul activelor) şi al obligaţiilor legate de acestea. administrate eficient.decalajele de timp dintre data aprovizionării cu stocuri. .determinarea activelor circulante în totalul activelor şi stabilirea ponderii fiecărei categorii de active circulante în totalul acestora.agresivă (restrictivă) atunci când obiectivul este realizarea unei anumite cifre de afaceri cu stocuri minime. In acest caz rentabilitatea va fi influenţată de costurile suplimentare generate de prudenţa în asigurarea cu stocuri a continuităţii activităţii de exploatate. 3.1. întreprinderile mici trebuie să-şi construiască strategia financiară contând mai ales pe vânzările pe credit din partea furnizorilor şi pe împrumuturi bancare pe termen scurt. • durată mică a ciclului de exploatare. presupune: . • durată mare a ciclului de exploatare. • cheltuieli reduse ăi venit ridicat.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII .Doiniţa ARITON . . riscul. . . de obicei cu cât volumul vânzărilor este mai stabili cu atât scade volumul mijloacelor ciclice necesare.conservatoare (relaxată) atunci când obiectivul este realizarea unei anumite cifre de afaceri cu stocuri şi lichidităţi ridicate. ambele conducând la creşterea datoriilor pe termen scurt. Caracteristicile acestei strategii sunt: • nivelul ridicat al activelor circulante. . consumului de servicii şi lucrări şi data recuperării prin vânzare a capitalului circulant. Evaluarea si controlul strategiei gestiunii activelor circulante Cei mai importanţi factori care influenţează nivelul activelor circulante ale unei întreprinderi sunt: . • cheltuieli ridicat şi profit redus. putem avea o strategie financiară privind mijloacele circulante: .

care prezintă efectele fiecăreia din strategiile adoptate asupra profitului net (în mil.flexibilitatea dorită de către întreprindere. • cost scăzut al dobânzii dacă ratele dobânzii pe termen scurt sunt mai mici decât ratele pe termen lung. . atunci va adopta aceeaşi poziţie şi faţă de datoriile pe termen scurt.conservatoare.agresivă active Venituri Cheltuieli din vânzări 800 500 122 Dobânzi 100 Profit brut 200 Impozit pe profit 76 Profit net 124 . Punerea de acord a strategii privind gestiunea activelor circulante şi a datoriilor pe termen scurt se realizează după următoarele reguli: • dacă o întreprindere are o poziţie agresivă a activelor circulante va trebui să diminueze riscurile implicate de această strategie printr-o poziţie conservatoare în gestionarea datoriilor pe termen scurt. deci şi dividendele solicitate pentru remunerarea capitalului social avansat vor fi mai mici decât în cazul strategiei agresive. • costuri ridicate cu dobânda.agresivă (restrictivă).5. ale cărei caracteristice sunt: • nivelul ridicat al obligaţiilor pe termen scurt.nivelul stocurilor şi altor active circulante. • durată mică a ciclului de exploatare (prin creşterea datoriilor faţă de furnizori). având următoarele caracteristici: • nivelul scăzut al datoriilor pe termen scurt.2. • dacă întreprinderea adoptă o poziţie moderată privind strategia activelor circulante. • risc şi profit ridicat.echilibrată (intermediară) presupune realizarea unui echilibru între rentabilitate şi risc. . • risc şi profit scăzut. Exemplu: Fie întreprinderea X. Evaluarea si controlul strategiei gestiunii datoriilor pe termen scurt Nivelul datoriilor pe termen scurt al întreprinderilor este influenţat de: . In funcţie de modul de gestionare a resurselor ciclice. mai ales dacă întreprinderea utilizează în mod excesiv finanţare prin termen scurt prin împrumuturi. • durată mare a ciclului de exploatare. • dacă o întreprindere are o poziţie conservatoare a activelor circulante aceasta va trebui să adopte o poziţie agresivă o datoriilor pe termen scurt deoarece în acest mod se va putea obţine un profit mai ridicat. putem avea o strategie financiară privind datoriile pe termen scurt: .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII • risc scăzut. lei): STRATEGIA Varianta 1: . . 3. deoarece în acest mod va suporta riscul fluctuaţiilor costului dobânzii.Doiniţa ARITON . dacă ratele pe termen lung sunt mai mari decât cele pe termen scurt.

000 mii lei) dar şi cel mai ridicat risc.conservatoare pasive * Impactul strategiei activelor circulante **Impactul strategiei datoriilor pe termen scurt 150 57 93 140 53 86. Capacitatea de autofinanţare este definită ca reprezentând ansamblul resurselor generate de întreprindere în cursul exerciţiului în urma operaţiilor curente. In mod obişnuit.1.agresivă active 800 500 150* .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII . .conservatoare active 800 560* 150** . Dar. pentru a efectua o alegere cât mai corect cu putinţă este indispensabilă cunoaşterea în prealabil a tuturor surselor posibile. • varianta 3 prezintă profitul cel mai mic (55. Ca sursă de finanţare prezintă o serie de avantaje cum ar fi: . avem : .agresivă pasive Varianta 2: * .finanţarea din fonduri aproape proprii. dividendelor solicitate de către asociaţi sau acţionari şi un nivel corespunzător al mijloacelor şi resurselor ciclice. 123 . Principalele surse de finanţare pe termen mediu şi lung A.asigură independenţa financiară a întreprinderii (în măsura în care nu a solicitat resurse externe).finanţarea prin îndatorare. întreprinderea trebuie să stabilească un anumit nivel. normativ al necesarului de finanţat pe termen scurt care să includă aprecierea riscurilor. CAPITOLUL IV PREVIZIUNEA FINANCIARA PE TERMEN MEDIU SI LUNG Pentru finanţarea activităţii sale o întreprindere poate să apeleze la diferite surse de finanţare.conservatoare pasive Varianta 3: . Unul din aspectele determinante ale strategiei financiare este alegerea finanţării cât mai bine cu putinţă.finanţarea din fonduri proprii. .conservatoare active 800 560* 100 .8 90 34 55. In consecinţă.8 Din exemplul prezentat se constată: • varianta 1 prezintă profitul cel mai ridicat (124. 4.800 mii lei) dar şi cel mai mic risc. • variantele 2 şi 3 prezintă situaţii intermediare variantelor 1 şi 3.Doiniţa ARITON .agresivă pasive Varianta 4: .

Creşterea capitalului social. aporturile în numerar). capacitatea de îndatorare putându-se exprima prin formula: Capacitatea de îndatorare = Capitalurile proprii .Datoriile financiare dar şi o serie de dezavantaje cum ar fi: .punerea în practică a unei strategii de reorganizare. In acest caz. Cedarea activelor imobilizate. Din însumarea tuturor valorilor nominale înscrise pe titlurile emise se obţine capitalul social al întreprinderii.Doiniţa ARITON . astfel va ceda unele uzine. participaţii.posibilitatea de a determina întreprinderea să realizeze investiţii a utilitate pentru activitatea sa curentă sunt îndoielnice. 124 . O întreprindere poate realiza aceast tip de operaţiune din următoarele raţiuni: . . părţile sociale şi acţiunile au o valoare înscrisă în evidenţa financiar-contabilă. valoarea nominala a titlurilor se schimbă extrem de rar (practic de loc). De-a lungul existenţei unei întreprinderi. cunoscută sub numele de valoare nominală. . sumele despre care se discută pot fi foarte mari. . Pentru a putea aprecia. Inscrisurile eliberate aportorilor de capital constituie titluri de proprietate. La constituirea întreprinderilor (societăţilor). încorporarea rezervelor. pentru că astfel se realizeză o creştere o capitalurilor proprii.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII . Acţiunile atestă participarea deţinătorilor la capitalul social al unei întreprinderi şi le conferă acestora dreptul de a lua parte la gestionarea întreprinderii prin Adunarea Generală a Acţionarilor pe de o parte. va ceda unele imobilizări care nu sunt absolut necesare activităţii sale. filiale a caror activitate este marginală în raport cu activitatea întreprinderii-mamă. dar valoarea reală a hârtiilor de valoare se poate schimba. din punct de vedere financiar operaţiunea de creştere a capitalului social prin aporturi în numerar. dar singura modalitatea prin care se realizează o sporire reală a resurselor financiare a întreprinderii este creşterea capitalului social prin aporturi în numerar. când căror B.reînnoirea obişnuită a imobilizărilor necesare.riscul de a fi influieţat de creşterea preţurilor de vânzare (atunci se urmăreşte un profit cât mai mare cu putinţă).creşte capacitatea de îndatorare a întreprinderii. şi de câte ori va fi posibil va vinde imobilizările care au fost înlocuite. aporturile în natură. Există mai multe modalităţi de creştere de capital social (conversia datoriilor în participaţii. C. iar pe de altă parte le conferă dreptul de a primi dividende a căror mărime oscilează în funcţie de profitul obţinut de către întreprindere.din necesitatea de a obţine capitaluri suplimentare pentru dezvoltare. trebuiesc studiate diversele valori care sunt ataşate hârtiilor de proprietate (părţi sociale sau acţiuni).

care a decis atribuirea fiecăreia din acţiunile sale un dividend de 160 lei.000=23. din care unele sunt de natură psihologică. situaţia rezultată din bilanţul contabil etc).SA a fost de 2300 lei/acţiune. Cotarea la bursă se utilizează adesea pentru a obţine o idee asupra valorii globale a titlurilor societăţii calculând valoarea bursieră globală: Valoarea bursieră globală = Valoarea bursieră/acţiune*Numarul de acţiuni emise Exemplu: Fie întrerinderea X. dar pentru o mai mare precizie se poate utiliza media dividendelor acordate de întreprindere în ultimele 3 sau 5 exerciţii. se cere să se determine valoarea financiară a acţiunilor ştiind că aceste dividend reprezintă 8% din valoarea nominală.2.SA. Procentul utilizat (p) la calculul valorii financiare a unui titlu poate fi o rată medie a dobânzii pe termen lung.000. permite o primă estimare a întreprinderilor. Ultima cotare la bursă pe anul în curs a acţiunilor întreprinderii X.SA.Doiniţa ARITON .300*10. p: dobânda fixă. iar altele de natură financiar-economică (dividendele pe acţiune obţinute. 125 . Valoarea titlurilor în funcţie de rezultatul întreprinderii Valoarea financiară a unui titlu este reprezentată de capitalul asupra caruia aplicându-se o dobândă fixă va produce un venit egal cu dividendul titlului. Se cere valoarea bursieră globală a întreprinderii X. ori această cerere-ofertă depinde de anumite elemente. divizat prin 10 mii de acţiuni cu valoarea nominală de 1000 lei. Valoarea bursieră globală=2. Adesea se iau în calcul numai dividendele acordate de întreprindere (d) într-un singur exerciţiu. lei.  d  160  * 100 = 2000 8  Valoarea financiară=  p  * 100 =  unde am notat: d: dividendul acordat pe acţiune. C.000 Această valoare bursieră este determinată de legea cererii şi a ofertei. Exemplu: Fie X.1. numai dacă sunt cotate la bursă.SA. cu un capital social de 10 mil.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII C. Valorile ataşate unei acţiuni pot fi: Valoarea bursieră a hârtiilor de valoare. Această metodă reprezintă capitalizarea dividendelor cu dobândă fixă.

Să se determine valoarea de randament a unei acţiuni ştiind că dobânda fixă este de 8%. cheltuielile înregistrate în avans.Doiniţa ARITON . care a decis să atribuie fiecărei acţiuni un dividend de 160 lei. elemente sustrase pasivului. Numărul total de acţiuni emise de X.Activ fictiv (metoda I) sau Activul net contabil (ANC) = Activ real – Datorii (metoda II) Se întelege prin activ fictiv.SA este 6000. fidelă a patrimoniului întreprinderii la un moment dat. şi să aloce 600000 pentru constituirea unei rezerve statutare. Această metodă reprezintă capitalizarea rezultatului cu dobândă fixă. valorile financiare se modifică astfel în exemplele anterior prezentate:  d + d * i  160 + 160 * 10%   * 100 = 2200  * 100 =   p  8 Valoarea financiară =  Valoarea de randament=  ( d + d * i) + r    p  ( 160 + 160 * 10) + 100  * 100 =   * 100 = 3450 8    lei lei C. Pentru rezolvarea acestei probleme va trebui să calculăm mai întâi partea din rezerva statutară care revine pe fiecare acţiune (o notăm cu r): r= rezultă că: 600000 = 100 6000 lei  d + r  160 + 100  * 100 = 3250  * 100 =   p  8 Valoarea de randament=  lei Observaţie: Cele două valori sunt influienţate de legislaţia fiscală a ţării unde îşi desfăşoară activitatea fiecare întreprindere.3.SA. se pot determina mai multe tipuri de valori ataşate unui titlu: 126 . dar nu reprezintă o valoare (un mijloc) reală pentru întreprindere: cheltuielile de constituire.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Valoarea de randament a unui titlu. poziţiile bilanţiere care figurează în activ. Exemplu: Fie întreprinderea X. Dacă în cazul României considerăm că impozitul pe dividend este de 10%. Valoarea titlurilor în funcţie de patrimoniu Deoarece bilanţul oferă o imagine clară. primele privind rambursarea obligaţiunilor şi pierderile. Aceste poziţii sunt în fapt. Pornind de la ANC. în determinarea valorii titlurilor în funcţie de patrimoniu se vor utiliza ca punct de pornire informaţiile înscrise aici pentru a stabili activul net pe baza uneia din cele două metode: Activul net contabil (ANC)= Capitaluri proprii . cheltuielile de cercetare-dezvoltare. este o altă exprimare a valorii financiare care ţine seama şi de profitul net pe acţiune nerepartizat în funcţie de dobânda fixă.

. . Deci.mijloace de transport: 600 mii.construcţii: 2500 mii. este de fapt valoare intrinsecă ce va fi influieţată în cazul lichidării întreprinderii de diverse cheltuieli (impozite şi taxe) pe care le notăm cu L.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Valoarea teoretică.fond comercial: 100 mii. Formula de calcul este următoarea: Vl= ANC + D − L N Exemplu: La sfârşitul exerciţiului. diferenţe negative sau pozitive a căror sumă algebrică o notăm cu D. . atunci există în întreprindere rezerve latente ascunse. Valoarea intrinsecă (valoarea matematică). 127 . pot să apară diferenţe faţă de bilanţul contabil.creanţe-clienţi: 190 mii. Valoarea intrinsecă pe acţiune ştiind că în urma unei expertize rezultă urmatoarele reevaluări: . conturile bilanţiere ale sociatăţii X. se calculează pornind de la bilanţul real. Valoarea teoretică pe acţiune. 2.SA se prezintă astfel: (în mii lei) Activ Cheltuieli constituire Construcţii Mijloace de transport Marfuri Clienţi Disponibil în cont curent Total activ Brut 65 2900 1050 500 210 100 A+P 40 650 425 10 - Net 25 2250 625 500 200 100 3700 Pasiv Capital (1000 acţiuni) Rezerve legale Rezerve statutare Imprumuturi Furnizori Total pasiv 2000 135 790 550 225 3700 Se cere să se determine: 1. Dacă D>0. bilanţieră sau contabilă (adesea cunoscută şi sub numele de valoare matematică): Vt= ANC N unde am notat cu N numarul de acţiuni emise.Doiniţa ARITON . valoarea intrinsecă a unui titlu este egală cu: Vi= ANC + D N Valoarea de lichidare. Din evaluarea elementelor patrimoniale.

se construieşte un tablou al diferenţelor din reevaluare. Pretul de emisiune poate fi: . Creşterea capitatului social prin aporturi în numerar.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Pentru a rezolva primul punct se determina activul net contabil (ANC) prin una din cele două metode: Metoda I Capital Rezerve legale Rezerve statutare Total capitaluri proprii Cheltuieli constituire Activ net contabil (ANC) Metoda II Construcţii Mijl. egal cu valoarea intrinsecă a acţiunilor vechi.la limita maximă. şi plus nu există participaţii între întreprinderi. cont cr. Această operaţiune se realizează prin emiterea de noi părţi sociale sau acţiuni.Doiniţa ARITON . dar peste această valoare emisiune nu va fi atractivă şi deci nu vom avea subscriptori. Total Activ real Imprumuturi Furnizori Total datorii Activ net contabil (ANC) 2000 135 790 2925 -25 2900 2250 625 500 200 100 3675 550 225 775 2900 Rezultă că: Vt= 2900000 = 2900 1000 lei Pentru a determina valoarea intrinsecă. în acest caz nu poate fi vorba de o limită legală. şi rezultă: Vi= 2900000 + 315000 = 3215 1000 lei Tot ce a fost prezentat până acum se referă la cazul în care întreprinderea are o singură categorie de asociaţi. dar care pot avea un preţ de emisiune diferit.la limita minimă. D=350-35=315 mii. egal cu valoarea nominală (din punct de vedere legal o emisiune sub această valoare este interzisă). 128 . C. de transp.3. reprezentată prin acţiuni sau părţi sociale subscrise şi vărsate în întregime. în scopul stabilirii sumei algebrice D: Element reevaluat Construcţii Mijloace de transport Fond comercial Clienţi Valoarea contabila 2250 625 0 200 Evaluarea 2500 600 100 190 Diferenţa favorabilă 250 (în mii lei) Diferenţa nefavorabilă 25 100 350 10 35 Deci. care au aceeaşi valoare nominală ca şi cele vechi. . Mărfuri Clienţi Disp.

. Exemplu: Fie întreprinderea X. Aceste drepturi pot fi vândute de către acţionarii care nu 129 . dreptul de subscriere. iar vechii acţionari se pot simţi lezaţi şi din acest motiv ei au un drept preferenţial de subscriere în cazul unei noi emisiuni de acţiuni. rezultă că valoarea acţiunilor după această operaţiune scade.permite ajustarea preţului de emisiune la valoarea comercială a acţiunii. valoarea nouă a acţiunii după creşterea capitalului (deci.dacă valoarea nominală a acţiunilor creşte în aceeaşi proporţie cu creşterea capitalului. . având capitalul divizat în N acţiuni.SA. trebuie schimbate acţtiunile existente cu altele la noua valoare nominală.posibilitatea de vindere a acestui drept care este evaluat pentru întreprinderile cotate la bursă tot timpul cât durează operaţiunea. şi a ANC) avem: Vn= N * Vi + N "*Pe N + N" ds N * Vi + N "*Pe ⇒ ds = Vi − N + N" ⇒ N "*( Vi − Pe ) = N + N" Observatii: . Se cere să se determine valoarea dreptului de subscriere.SA.Doiniţa ARITON . Acţiunile vechi dau fiecăruia din acţionari un drept de atribuire. în acest caz o distribuire de acţiuni noi gratuite la vechii acţionari în proporţional cu numărul acţiunilor vechi deţinute de ei. capitalul social crescând va trebui realizeze o nouă emisiune de acţiuni proporţională cu creşterea capitalului social. Intreprinderea X. . . preţul de emisiune este de obicei inferior valorii vechilor acţiuni. Intervine însă. fiecare cu o valoare intrinsecă Vi. nu există primă de emisiune.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII In consecinţă.o prioritate pentru subscrierea la creşterea de capital. Creşterea capitalului prin încorporarea rezervelor. emite N" acţiuni noi la un preţ de emisiune Pe.în practică valoare dreptului de subscriere variază în funcţie de cerere şi ofertă. Existenţa dreptului de subscriere oferă acţionarilor vechi: . Dreptul de subscriere este un drept ataşat fiecărei acţiuni vechi ce permite deţinătorului acesteia subscrierea la emisiunea de acţiuni noi.dacă Pe este egal cu valoarea nominală. se poate defini ca diferenţă dintre valoare veche a acţiunii şi valoarea nouă rezultă că dacă notăm cu Vn. în cazul societăţii pe acţiuni ridică următoarea problemă : .dacă valoarea nominală nu se schimbă. să se Al doilea mod de rezolvare al problemei este cel frecvent. Pentru a determina valoarea dreptului de subscriere se determină mai întâi creşterea capitalului: ANC=N*Vi+N"*Pe Tinând cont că numărul de acţiuni este N+N" şi în plus. în general o lună.

situaţia netă rămânând neschimbată. foarte frecventă utilizată de întreprindere atunci când are în vedere o investiţie importantă. Se ştie că numărul total de acţiuni după încorporarea rezervei este: N+N1. astfel: . oferă noilor valuri de investitori posibilitatea de a deveni cumpărători. Pentru rezolvarea problemei se determină mai întâi ANC. . Distribuţia de acţiuni gratuite prezintă următoarele avantaje suplimentare: . Dreptul de atribuire poate fi cotat la bursă şi i se poate calcula o valoare teoretică. fiecare cu o valoare intrinsecă Vi. şi pentru care are în vedere un credit bancar important. .n. unde: Vn= Vi * N + Pe * V' N + N"+ N1 Exemplu: La 1. O altă modalitate de a realiza creşterea capitalului social.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII doresc preluarea de acţiuni noi sau de aceea care au o reţinere în drepturi în raport cu numărul maxim de acţiuni gratuite pe care îl pot obţine. Din punct de vedere financiar. întreprinderea X S. Din bilanţul întreprinderii înaintea creşterii de capital s-au extras următoarele informaţii: 130 . deci valoarea acţiunilor după creşterea capitalurilor este: Vn= Vi * N N1 * Vi ⇒ da = Vi − Vn ⇒ da = N + N1 N + N1 Distribuirea de acţiuni gratuite se poate uşor observa că nu are un real caracter de gratuitate.01. ea se traduce ca o simplu transfer de rezerve la capitalul social.SA cu capitalul divizat în N acţiuni.un foarte bun mijloc de publicitate şi informare.50% prin încorporarea rezervelor şi distribuţia gratuită a acţiunilor cu valoare nominală de 1. a decis dublarea capitalului său social.mijloc de lărgire a pieţei acţiunilor. Această situaţie din punctul de vedere al vechilui acţionar se traduce prin existenţa unui drept global de subscriere şi atribuire: dg=da+ds sau dg=Vi-Vn. ci este o simplă tehnică care măreşte numărul acţiunilor.000 lei şi preţ de emisiune 1.A. este realizarea simultană a unei emisiuni de acţiuni contra numerar şi a unei emisiuni ce se va distribui cu titlul gratuit ca urmare a încorporării rezervelor în capitalul social. Ca urmare a creşterii capitalului prin încorporarea rezervelor. ANC=Vi*N.000 lei. cu formula. Exemplu: Fie întreprinderea X. Se cere să se determine valoarea dreptului de atribuire.200 lei. societatea distribuie N1 acţiuni gratuite.permite reducerea valorii bursiere a titlurilor şi prin aceasta. .Doiniţa ARITON .50% prin emisiunea de acţiuni noi cu valoare nominală de 1.

12.A. Deţinătorii de acţiuni distribuite gratuit au pentru această ultimă emisiune drepturi egale cu vechii acţionari. Determinarea Vi aşa cum rezultă din datele din bilanţ: 131 .000.Creşterea simultană.200 = 6.000 Creşterea de capital prin emisiunea de acţiuni din care: 5.000actiuni 1.850.000 Prime de emisiune 3.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII .000 lei.000actiuni 1. M3 . Rezolvare 1.200 lei: N1= N"= Cresterea CS Vn N" = 5.rezerva legală: 1.alte rezerve: 1. . apoi creşterea prin emisiunea acţiunilor contra numerar. Se cere să determinaţi pentru toate cele trei variante de creştere a capitalului social dreptul teoretic de atribuire. pentru această ultimă emisiune.000 2.000. Determinarea numărului de acţiuni care vor fi emise contra numerar cu Vn = 1. sunt cotate la bursă la 2. drepturi egale cu cele ale vechilor acţionari. Cele două creşteri se pot efectua în trei moduri diferite: M1 .000.000 5.Creşterea prin încorporarea rezervelor. Cursul mediu al lunii decembrie fiind aproximativ constant.Valoarea reală a acţiunii se presupune egală cu media aritmetică dintre valoarea intrinsecă (Vi) aşa cum rezultă din bilanţ şi valoarea sa bursieră (Vb).rezerva statutară: 10.000 = 5.Doiniţa ARITON .000.000.000 x 1. La 31. Determinarea numărului de acţiuni care vor fi emise şi distribuite gratuit (Valoarea nominală (Vn): 1. numai acţionarii vechi beneficiază de distribuţia de acţiuni gratuite şi subscrierea de acţiuni contra numerar.000.989.000.460 lei.000 de acţiuni).150.000 lei) N1= Totalul rezervelor transferate la Capitalul Social (CS) Vn 5.000 Capital social = 1. M2 . . şi preţ de emisiune (Pe) = 1. Singuri.000 x 1. Deţinătorii de acţiuni noi subscrise au.000 = 5.capital social subscris şi vărsat 10. apoi creşterea prin încoporarea rezervelor.Creşterea prin emisiunea acţiunilor în numerar.410. acţiunile X S.000 (10.000 x 200 = N" x Pe = 5. . n-1.000.000 = 5.

dreptul de atribuire (da): 132 .403 2 2 4.000 da = 2.Doiniţa ARITON .000 Vi = = 1.1.403 .000 + 6.000 Vi = = 2.000. Determinarea dreptului teoretic de subscriere şi a dreptului teoretic de atribuire pentru varianta M1 de operare.002*15. Determinarea dreptului teoretic de subscriere şi a dreptului teoretic de atribuire pentru varianta M2 de operare: a.403 .000 ds = 2.Vreală nouă 2.403*10.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII 23.502lei 20.400.502=500lei c.000 = 2. dreptul de atribuire (da): da = Vreală veche .002 = 401 lei.002 − 1.2.Vreală nouă 2. dreptul global (dg): dg = ds+da = 401 + 500 = 901 lei sau dg = Vreală veche .Vreală nouă dg = 2.460 = = 2.000 rezultă că valoarea reală: Vr = Vi + Vb 2.346 + 2. Vi = b.346lei 10. a.502 = 901 lei 5.002lei 15. dreptul de subscriere (ds): ds = Vreală veche .

000 = 1. Determinarea dreptului global de subscriere (verificare): Vi = 2. Astfel.403*10.502 = 100lei c.602*15. dreptul de subscriere (ds): Vi = 1. Determinarea dreptului de atribuire se stabileşte pornind de la raportul existent între numărul acţiunilor vechi emise (N) şi numărul acţiunilor nou emise şi distribuite gratuit (N1).000 da = 2.000 ds = 1.403lei permite subscrierea unei acţiuni noi la un preţ de emisiune de 1. deţinerea a două acţiuni vechi cu valoare reală de 2.403− 1.200 = 1502lei 20.602 − 1.000 + 6.502 atunci da = 751 lei.403lei permit obţinerea unei acţiuni gratuite cu valoare reală de 1.502 = 901 lei 6.403 .1. a.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Vi = 2.602 = 801lei b. Determinarea dreptului de subscriere se face pornind de la următorul raţionament deţinerea a două acţiuni vechi cu valoarea reală 2.Doiniţa ARITON .602lei 15. c. dreptul global (dg): dg = ds + da = 801 + 100 = 901 lei sau dg = 2.502: 133 . 2*da = 1*1.502 lei: N * da=N1* Vi(noua) ⇒ da = N1 * Vi(noua) N Dacă.000*1.403*10.000 + 5.000 dg = 2403− 1502 = 901lei b.000.000 = 1502lei 20.200lei şi care la sfârşitul operaţiunii va avea trei acţiuni cu o valoare reală de 1.

utilizarea leasingului.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII N * ds + N"*Pe = N"*Vi(noua) ⇒ ds= N"*(Vi(noua) .bilanţurile contabile pe ultimii 5 ani. .certificatul de bonitate privind situaţia economico-financiară a întreprinderii. în funcţie de perioada de acordare. . 134 .cererea de acordare a creditului.orice contract ce poate face obiectul creditului.situaţia patrimonială lunară cuprinzând obligatoriu situaţia valută. întreprinderea trebuie să prezinte băncii următoarele documente: .BVC pe anul în curs şi în perspectivă până la rambursarea creditului. . .credite pe termen scurt (vezi previziunea financiară pe termen scurt).credite pe termen lung. . Ne vom opri asupra celei de a doua forme de finanţare. cuprinzând şi aprecieri asupra nivelului profesional al conducerii întreprinderii. . încasărilor şi plăţilor în lei şi .situaţia contului "Profit şi pierderi" pe ultimii 5 ani vizat de cenzorii întreprinderii. Rambursarea acestui tip de credite se face de obicei în tranşe lunare sau trimestriale. .apelarea la marele public prin emisiunea de obligaţiuni.apelarea la organisme financiar-bancare.Pe) N 5000* (1502-1200) De aici ds= = 151lei 10. dobânda fiind mult mai mare decât în cazul împrumuturilor pe termen scurt.Doiniţa ARITON .000 Se verifică astfel concordanţa calculelor efectuate: dg = da + ds = 751 + 151 = 902 lei D. . vizate de organele bancare. se grupează în: . pe ansamblul întreprinderii. Se acordă pentru investiţiile pe termen lung. Creditele bancare. . Finanţarea prin îndatorare Această formă de finanţare constituie un mod suplimentar de obţinere a unor noi resurse financiare.studiu de fezabilitate.dovada înregistrării la Registrul Comerţului. incluzând şi studiul de fezabilitate al investiţiei care face obiectul creditului. . Creditele pe termen lung sunt împrumuturi a căror rambursare depăşeşte 5 ani. La acordarea creditelor.credite pe termen mijlociu. . Îndatorarea se poate realiza la prin: . Creditele pe termen mijlociu sunt împrumuturi a căror rambursare se face în 1-5 ani şi sunt acordate pentru activitatea de import-export în baza unor contracte ferme sau pentru activitatea investiţională a cărei eficienţă a fost dovedită.

obligaţiuni indexate: deţinătorii primesc o dobândă indexată datorită variaţiilor de preţ. şi a căror rambursare va fi eşalonată pe întreaga durată a împrumutului.prezenţa unei bănci sau a unui organismul bancar care preia respectiva emisune şi o plasează pe piaţa primară existentă şi funcţionabilă. 5. reprezentate prin hârtii de valoare care poartă numele de obligaţiuni. obligaţiuni cu primă de rambursare: preţul de rambursare este superior valorii nominale sau preţului de emisiune. obligaţiunea prezintă următoarele caracteristici: .existenţa unei pieţe secundare specializate. Din punct de vedere juridic.C. În funcţie de raporturile existente între cele trei valori.obligaţiuni ordinare: sunt creanţe ipotecare.emisiunea de obligaţiuni în sumă standard. Pentru a avea loc mobilizarea capitalurilor disponibile sunt necesare anumite tehnici specifice. la rambursarea împrumutului acordat prin obligaţiune. Posesorii lor au dreptul la o dobândă suplimentară şi la o primă de rambursare a căror mărime va depinde de nivelul beneficiilor întreprinderii. obligaţiuni paritare: preţul de rambursare este egal cu valoarea nominală. permit posesorilor săi să se constituie într-o adunare generală şi să-şi desemneze un reprezentant în Adunarea Generală a Acţionarilor. 3. în vederea mobilizării capitalurilor financiare disponibile.este o creanţă cu titlul colectiv: obligaţiunile fiind grupate. . şi care este divizat în părţi egale. care constituie un împrumut pe termen lung contractat de către o întreprindere. • preţul de rambursare: vărsat de S.Doiniţa ARITON . Mai multe valori pot fi ataşate unei obligaţiuni. 4. obligaţiuni participative: au dobânda fixă.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Imprumutul prin emisiunea de obligaţiuni. fiecare având un nivel diferit. se pot clasifica în: . . cum ar fi: . diferenţa numindu-se primă de rambursare. Condiţiile de emisiune sunt prevăzute în prospectul de emisiune publică cu prilejul lansării pe piaţă a unor tranzacţii financiare. 135 . • valoarea nominală: cifra înscrisă pe titlul de valoare şi care este utilizată ca bază de calcul pentru dobânzi. Primele sunt adesea progresive. În funcţie de garanţiile acordate deţinătorilor. Limita inferioară a valorii nominale de obicei este reglementată. pe care obligatiunile să fie revândute de primii deţinători (să fie negociate şi cotate la bursă). astfel: • preţul de emisiune: vărsat de deţinători în momentul emisiunii împrumutului. Valoarea nominală putând fi cuprinsă între preţul de emisiune şi preţul de rambursare. preţul de rambursare fiind nominal. neparticipând la gestionarea întreprinderii. 2. . obligaţiunile se pot clasifica în: 1. rambursarea putând de asemenea să fie indexată. . obligaţiuni convertibile în acţiuni: deţinătorii lor pot opta după o anumită perioadă stabilită prin contractul de emisiune al obligaţiunilor la schimbarea obligaţiunilor deţinute în acţiuni la societatea emitentă.existenţa unui serviciu în ţara unde are loc emisiunea de obligaţiuni care să se ocupe de rambursarea eşalonată în timp a capitalului investit.este o creanţă ce dă posesorului său o dobândă. deţinătorilor la momentul scadent al împrumutului prin emisiunea de obligaţiuni.

formula de anuitate devine: is Ci a = NR ----------. Anuitatea este definită ca suma stabilită în fiecare an pentru plata dobânzilor aferente obligaţiunilor nerambursate şi rambursarea obligaţiunilor trase..siutuţia cea mai frecventă în practică). Fie N numărul de obligaţiuni emise de întreprinderea X. • rambursarea unei fracţiuni din împrumut: întreprinderea poate decide să ramburseze în totalitate împrumutul la sfârşitul perioadei pentru care a fost contractat. a nivelul anuităţii constante. când împrumutul a fost rambursat în totalitate. numărul şi valoarea obligaţiunilor de rambursat. În urma unui împrumut prin emisiunea de obligaţiuni. Se zice atunci că întreprinderea şi-a amortizat împrumutul.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII . fixate prin planul de amortizare.. ce este o rambursare cu amortismentul contabil. În acest scop întreprinderea începe rambursarea unui număr de obligaţiuni la sfârşitul primului an al lansării şi continuă în această manieră până la sfârşitul ultimului an. dar cel mai des în practică se preferă rambursarea pe întreaga durată a împrumutului în fracţiuni.cu i1 = ---1-(1+i)-n R După ce a fost determinată anuitatea vom putea construi tabelul de amortizare ce va reflecta pentru fiecare an nivelul dobânzilor de plătit. Trebuie să avem egalitate între preţul primit de către societate N x C (cazul obligaţiunilor paritare) şi valoarea actuală a anuităţilor : NC = a(1+i)-1 + a(1+i)-2 + . Construirea tabloului de amortizare a unui împrumut din emisiunea de obligaţiuni (cazul general: anuitatea este constantă . t numărul de anuităţi de rambursat. Cele două datorii se numesc generic: anuitate. societatea trebuie în fiecare an să achite două datorii: • plata dobânzilor pentru fiecare obligaţiune: dă dreptul posesorului ei ca anual să primească o dobândă numită cupon calculat prin aplicarea unui procent asupra valorii nominale.obligaţiuni privilegiate: existenţa unei ipoteci asupra imobilelor societăţii sau a unui amanet asupra fondului comercial pentru garantarea împrumutului. Dacă rambursarea se face la o valoare R mai mare decât C valoarea nominală. +a(1+i)-n i a = Nc x -----------1-(1+i)-n Valorile i/1-(1+i)-n se iau din tabelele financiare. (Notă: a nu se confunda amortismentul financiar.Doiniţa ARITON . i rata dobânzii pentru 1 leu de-a lungul perioadei. 136 . al cărui mecanism este urmat de tragerea şi rambursarea unui număr de obligaţiuni. Astfel se defineşte amortismentul financiar.SA şi C valoarea numinală a unei obligaţiuni. ce constituie o depreciere şi se înregistrează ca o cheltuielă).

000)=500.000 1.500. Si în mod similar.046 1..046 834..000 1. • anul al doilea: Numărul de obligaţiuni rămase de rambursat: 10.795 = 9.046 1.046 1.000 Anuitatea 500...000 1. obligaţiunilor de rambursat 795 835 877 920 966 1.175 1.065.. AN 1 2 3 4 5 6 7 8 Imprumut de rambursat 10...000.295.000 1.500 374.000 450.000.000.000.250.396 10.696 1.000 la o rată a dobânzii de 5% amortizabil în 10 ani la valoarea nominală..396 1.000 200..370.300..000 x 0.000.000.000 8.046 1..527 2.000.796 876.650 328.046 12..592 3.000 5.000 300.000.408.046 1.000 0 500.. se va vărsa deci: Dobânda (5% x9.119 1..000 137 Rambursarea teoretică (amortizarea) 1.350 229...233 10..174. Anuitatea pentru 10.065 1.000 9...015 1.233.000.400.650 280.000 Dobanda obligaţiunilor de rambursat 500...295.000.295..439 6.000 cu VN: 1.295.573..592.000 500.000 250.000.573 5.000..205.014.607.000 400..233 0 Anuitatea 1.000 1.046 1.= 0.950.046 1.129046 1-(1+5)-10 Cazul 1 : anuitatea este constanta şi amortismentul financiar variabil.000... amortismentul financiar fiind constant se diminuează dobânda şi anuitatea scade şi ea.000 1.205.000 1.000 350..205 8.000 4.233.000 8.295.000 Nr.000 1.460 Cazul 2: amortismentele constante.000 6.000..000 lei Fracţiunea de anuitate disponibilă pentru rambursare =795046 lei Se vor putea rambursa 795 obligaţiuni.000....650 2.000 .000 7.000 lei împrumut se determină astfel: a = 10.950.000 1.450.460 Rambur-sarea teoretică (amortizarea financiară) 795. 5 Dacă i = 5.646 1.295.000 1.396 966.. se va desfăşura raţionamentul pentru anii următori.295..000 obligaţiuni (5%x10.295.205 obligaţiuni La sfârşitul anului.000 4.000 5. AN 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Dobânda obligaţiunilor de rambursat Imprumut de rambursat 10.350.000.129046 = 1295046 lei Tabloul se va constitui astfel: • primul an: Dobânzile pentru 10.000 10.607 4.600 176.370 7.000..295.250 418..000 ..527.000.000).408 1.000.200..000 460.000 1. atunci a = ------------.000 Nr. 460250 lei Fracţiunea de anuitate disponibilă pentru rambursare ..000 9.Doiniţa ARITON .000 6..000 7.446 1.000 1.. obligaţiunilor de rambursat 9.400 61..046 1.046 1.000.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Exemplu: Fie societatea S ce emite un împrumut în obligaţiuni de 10.295..493.118.000 1.350 120..000 1..546 920.000.696 1. 834796 lei Se vor putea rambursa 835 obligaţiuni.000 3..000 2.

000. Această operaţiune transformă pe locatar în porprietar.000 1.influenţată hotărâtor de durata de utilizare a activului fix . care au capacităţi de îndatorare mici. Cea mai uzuală metodă este de a compara costul leasingului cu cel al unui credit.150. bunul nefiind înscris într-un post bilanţier.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII 9 10 11 3. Depozitul de garanţie este egal cu un sfert din redevenţe. Impozitul pe profit este de 38%.în cursul căreia nici una din părţile implicate nu poate rezilia contractul.000. • diminuarea impozitului de profit la proprietar prin înregistrarea în tranşe a venitului din vânzarea activelor imobilizate. Dezavantajele leasingului: facilitatea obţinerii poate antrena întreprinderea în operaţiuni mai puţin rentabile.000. • vărsarea unei valori reziduale la scadenţa contractului. Contractul de închiriere prezintă următoarele consecinţe: • finanţarea prin credit-bail este asimilată cu finanţarea unei imobilizări printrun împrumut.000 1.000.050.250. Redevenţele sunt plătibile prin 5 anuităţi până la scadenţă într-un cuantum de 100.000 150.000 1.000 10.000 1.000. obţinut în acelaşi moment cu cel al intrării imobilizării în exploatare. • economie prin diminuarea impozitului la chiriaş.000. . Avantajele leasingului sunt: • permite finanţarea 100% a bunurilor pe care întreprinderea doreşte să le exploateze.000 Contractul de închiriere (credit-bail. Valoarea reziduală a bunului este egală cu jumătate din redevenţă şi este amortizabilă într-un an. În acelaşi timp însă se găseşte înregistrat în conturile extrabilanţiere.000 1.100. Exemplu: Fie un bun achiziţionat de întreprinderea X printr-o operaţiune de leasing. • vărsarea periodică a locaţiei (redevenţei) care este deductibilă fiscal.000 3.Doiniţa ARITON . Dacă bunul ar fi fost cumpărat ar fi fost amortizat în 5 ani. Se cere să se determine costul contractului de leasing. leasing) se încheie pe o perioadă determinată .000 1.000 50.000 2. Dacă pe piaţă apar mijloace de producţiei mai performante. debitorul nu are calitatea de proprietar. poate să facă imediat schimbarea comparativ cu cazul când ar fi fost proprietar (dificultăţi în vânzarea unui mijloc fix depăşit moral). Din punct de vedere contabil. deci este foarte avantajos. să-şi finanţeze dezvoltarea.în mii lei 0 Valoarea bunului 1 400 138 2 3 4 5 6 .000 lei. dar care sunt rentabile.000. Nu există o plată la momentul iniţial (nu există flux bănesc care să iasă iniţial). • permite întreprinderilor mici şi mijlocii.000 13. determinarea sa fiind o problemă relativ complexă. Costul contractului la încheiere va fi evaluat din punctul de vedere al locatarului. Plăţile făcute de întreprindere către proprietar sunt deductibile fiscal. • constituie o formă de asigurare contra riscului tehnologic pentru chiriaş.000 1.000 100.250.

fiind solicitat de bănci pentru acordarea unui credit important pe lungă durată.4 -30.6 +19 Rata leasingului este rata pentru care sumele vărsate sunt echivalente cu sumele primite: 375+19(1+t)-6 = 107.2.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Depozitul de garanţie Redevenţe Valoarea de cumpărare Economia fiscală din redevenţă Pierderea economiei din impozitul pe profit asupra amortizării (400:5 ani) x 38% Economia impozitului pe profit din amortizare 25 -100 -100 -100 -100 +38 +38 +38 +38 -100 -50 +34 -30.4 -30.6(1+t)-3 + 107. Se prezintă astfel: Anii MIJLOACE • Achiziţii de imobilizări: .6 -107.6(1+t)-2 + 107.financiare • Creşterea NFR • Rambursarea datoriilor financiare • Distribuţia de dividende TOTAL MIJLOACE RESURSE • CAF • Cedarea sau diminuarea activelor imobilizate • Creşterea capitalurilor şi a subvenţiilor • Noi datorii financiare TOTAL RESURSE • Diferenţa anuală • Trezoreria iniţială • Trezoreria finală 1) Analiza resurselor previzionale 139 1 2 .6 -157.4 -30. 6 .Doiniţa ARITON .4 30.6(1+t)-4 + 157.corporale ..4 +19 375 -107..6 -107.6(1+t)-1 + 107.6(1+t)-5 Rezultă: t≈11% 4.6 -107. În practica financiară internaţională se prevede elaborarea sa în fiecare an utilizând documente contabile. care este elaborat pe 3 6 ani regrupând resursele durabile de care va dispune întreprinderea în fiecare an şi mijloacele durabile care vor trebui finanţate în timpul aceloraşi ani.necorporale . Planul de finanţare Planul de finanţare este un document previzional plurianual.

sunt posibile două căi de a le lua în considerare la elaborarea planului de finanţare: .Doiniţa ARITON . fie din restituirea unor garanţii. constituind astfel o resursă reală de finanţare a mijloacelor. CAF previzional este calculat ţinând seama de cesionări. deoarece acesta include producţia imobilizată şi nu antrenează nici un flux de lichiditate. c) Creşterile capitalurilor sunt luate în considerare numai dacă sunt rezultat al unor aporturi în numerar deja vărsate. rezultă că se vor regăsi în structura sa aceleaşi elemente care figurează în prima parte a tabloului de finanţare. b) Distribuţia de dividende . Dacă s-au efectuat cheltuieli cu ocazionate de acordarea noului credit pe termen lung. d) Creşterea datoriilor financiare: sunt luate în considerare noile datorii financiare cu scadenţa mai mare de 1an. Existenţa unei producţii de imobilizări a exerciţiului atrage o corecţie a CAF. Este posibilă luarea în considerare a cheltuielilor ocazionate de majorarea capitalului social prin diminuarea creşterii capitalului social cu volumul acestor cheltuielilor ocazionare de această operaţiune financiară. rezultatul exerciţiului include aceste profituri sau pierderi ţinând seama şi de implicaţiile fiscale. determinarea impozitului aferent profitului realizat din cesionare sau determinând economia de impozit aferentă pierderii rezultate din cesiunea de imobilizări. a) Achiziţiile de imobilizări Investiţiile prevăzute în imobilizări necorporale. dar după impozitare. b) Cedarea sau diminuarea activelor imobilizate: dacă vânzarea a fost în mod corect înregistrată în evidenţa contabilă. deci vor fi necesare unele corecţii în aprecierea sa.fie se vor îngloba la mijloace (atunci când întreprinderea a definitivat sumele previzionale pe care le va distribui şi arătând este sigură că va putea să finanţa operaţiunea). Diminuarea activelor imobilizate corespunde fie rambursării unui împrumut. 140 . Dacă a fost evaluat CAF previzional. Aceste calcule presupun că analistul financiar dispune de informaţii necesare care să-i permită determinarea rezultatului cesiunii. Subvenţiile constituie o resursă în totalitate. fără a ţine seama de concesionări trebuiesc analizate veniturile din cesionarea activelor.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII În elaborarea planului de finanţare se iau în considerare toate resursele durabile interne şi externe de care poate beneficia întreprinderea la un moment dat. a) CAF se determină printr-una din cele două metode.aferent al unui exerciţiu constituie o resursă internă parţial potenţială. acestea vor diminua valoarea împrumutului. reţinând următoarea precizare: CAF . Corecţia constă din a diminua CAF cu producţia imobilizată. 2) Analiza mijloacelor previzionale Aceste mijloace au un caracter durabil şi vor afecta trezoreria întreprinderii (fiind fluxuri financiare negative). corporale sau financiare sunt luate în considerare la elaborarea planului de finanţare la valoarea lor majorată cu TVA nedeductibil fiscal.

650.Stabilirea planului de finanţare luând în calcul finanţările externe. .fie se vor ignora într-o primă etapă.Producţia imobilizată) rezultă că variaţia NFR trebuie evaluată în funcţie de amortizări.achiziţionarea unei maşini în n+1: 500. NFR se va modifica în acelaşi sens.000 în n+2 141 .achiziţionarea unei clădiri în n+1 1. Se poate spune astfel că variaţiile NFR sunt aproximate prin variaţiile NFRE. adică să prezinte rapid o trezorerie globală pozitivă. în funcţie de soldurile obţinute. Această variaţie este obţinută în general din aplicarea metodei normative care conduce la o estimare a NFRE în număr de zile CA (sau în % CA). există o degajare CAF care creşte trezoreria. Exemplu: Întreprinderea X are în vedere următorul program de investiţii (cifrele sunt date în mii lei): . Atunci când CA evoluează.400.achiziţionarea unui teren : 300. CAF se regăseşte în totalitate în lichidităţi. Planul de finanţare va lua în considerare: . curente este mai mică decât CAF-ul calculat. în funcţie de excedent sau deficit vor fi programate finanţările externe.000 .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII . adică fluxurile monetare legate de contul de rezultat.000 . de obicei previziunea limitându-se la exploatare deoarece elementele în afara exploatării sunt neglijabile.∆NFR . toate fluxurile financiare susceptibile să afecteze trezoreria întreprinderii sunt luate în considerare.000 în n şi n+1. distribuţia dividendelor. Ţinând seama de relaţia existentă între CAF şi lichidităţile corespondente (ETOG = CAF .achiziţionarea unei maşini în n+2: 200. Etapa 2. Elementele constitutive ale NFR sunt dificil de previzional.Doiniţa ARITON . In acest caz. . se poate spune că o parte CAF este utilizată pentru finanţarea creşterii NFR.Stabilirea planului fără finanţări externe se realizează pornind de la soldurile obţinute la sfârşitul perioadei în scopul determinării finanţărilor externe necesare pentru a acoperi deficitul. Modificările NFR vor afecta volumul de lichidităţi degajate la nivelul operaţiilor curente şi în special CAF astfel: • dacă NFR creşte atunci lichiditatea degajată la nivelul operaţiunilor. Pentru a calcula variaţia NFR se utilizează relaţia dintre CA şi NFRE. exceptând cele relative la costuri. • dacă NFR se diminuează atunci lichiditatea degajată la nivelul operaţiunilor curente este mai mare decât CAF calculat.450.000 . mai ales prin componenta sa NFRE. operaţiunile de investiţii şi finanţare. Elaborarea planului de finanţare necesită minimum 2 etape: Etapa 1. c) Variaţiile NFR.ansamblul operaţiilor curente. Planul care rezultă trebuie să fie echilibrat.000 CAF previzional este: . posibilităţile de distribuţie fiind studiate după stabilirea planului de finanţare.cesiunile. În concluzie.

lei) n+2 n+3 547 100 40 687 208 100 33. Se cere să elaboraţi planul de finanţare din n în n+3 ştiind că trezoreria globală iniţială este de 160. deci întreprinderea va apela la finanţări externe.000 în n şi n+1.M) Trezoreria iniţială Trezoreria finală n n+1 300 - 1.000 în următorii ani.Doiniţa ARITON .450 103 160 410 -1. PLANUL DE FINANŢARE Varianta II MIJLOACE Totalul primului plan Rambursări Cheltuieli. PLANUL DE FINANŢARE varianta I (în mild. financiare TOTAL MIJLOACE (M) RESURSE n n+1 300 1.900 300 1.500.040 410 -1. cesiunile vor aduce o resursă netă (economie la impozit) de 100. 8.33 341. Finanţările posibile sunt: • creşterea capitalului cu 500. În n.040 -937 650 650 442 -937 -495 Planul este dezechilibrat.000.000 în n+2 şi 10.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Aceste valori ale CAF sunt evaluate înainte de a lua în calcul noile finanţări şi fără cesiunile prevăzute. lei) MIJLOACE • teren • clădire • maşini • creşterea NFR TOTAL MIJLOACE (M) RESURSE • CAF • cesiuni TOTAL RESURSE (R) Diferenţa (R .33 .000.000.000.000 • un credit pe 6 ani contractat la sfârşitul anului n+1.900 142 (în mild.900 n+2 n+3 200 347 547 208 208 450 450 650 100 550 450 650 250 -1. Fondurile de rulment normativ sunt de 50 zile CA şi CA va fi de 6. rambursabil în fracţiuni constante.400 500 300 1.

347 Capital 1. simultan cu elaborarea planului de trezorerie se elaborează un bilanţ previzional.175 mild.n-1 este (în mild.460 *din care 120 dobândă.460 TOTAL PASIV 2.300 NFRE 833 Rezerve 560 Disponibilităţi 280 Datorii financiare* 600 TOTAL ACTIV 2. Stabiliţi bilanţul întreprinderii X-SA la sfârşitul lui exerciţiului n+1 şi n+2.corporale Rezultat .Doiniţa ARITON . .67 Planul permite asigurarea echilibrului mijloace-resurse în fiecare an. 143 . Dezechilibrul tradus în excedent de trezorerie va fi dificil de valorificat. lei în n+1. Planul se bazează pe conceptul tradiţional a echilibrului financiar: mijloacele stabile trebuie finanţate din resursele durabile. Bilanţ previzional schematizat PASIV ACTIV Imobilizări nete: Capital şi rezerve . restul împrumutului rambursabil la sfârşitul anului n+4 Volumul amortizărilor este: .financiare Datorii financiare NFRE Disponibilităţi Pentru a stabili bilanţurile previzionale simplificate sunt utilizate informaţiile din planul de finanţare. Frecvent. lei în n+2.550 -350 410 60 650 -37 60 23 650 308.162 mild. lei): ACTIV PASIV Imobilizări nete 1. Exemplu: Bilanţul simplificat pentru întreprinderea X-SA la 31.67 23 331.280 mild.necorporale .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII • • • • CAF Cesiuni Creştere capital Creşterea datoriei financiare TOTAL RESURSE (R) Diferenţa anuală Trezoreria iniţială Trezoreria finală 450 100 550 250 160 410 450 650 650 500 600 1. într-o formă schematizată. dintr-un bilanţ iniţial şi cele referitoare la amortizări. . lei în n.12.

cheltuieli cu dobânda: 100 mild.rezerve = 1.12.333 Concluzii: 1. Dacă bilanţul va fi stabilit la 31.210 + 200 .130 Capital NFRE 1.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII Rezolvare: 1) Calcule prealabile (n+1): .Doiniţa ARITON .3.40) = 1.12.180 mild.800 1.180 Rezerve Trezorerie 23 Datorii financiare (1. din strategiile definite de politica de dezvoltare a întreprinderii.12. Restricţiile pe care trebuie să le respecte întreprinderea în alegerea modului de finanţare se grupează în: a) restricţii "clasice" 144 .223 + (650 . Această trezorerie este aproximativă deoarece : a) este determinată pe baza datelor previzionale: b) NFRE care apare în bilanţ este un NFRE mediu şi nu la sfârşitul exerciţiului. lei în n+1 şi 23 mild. lei .553 mild.080 .103 2) Calcule prealabile (n+2): .080 mild. lei .553 980 4. valoarea reală a NFRE va fi diferită chiar şi în cazul realizării previziunilor.175) + 100 = 1.333 1. lei în n+2) este confirmată de bilanţul previzional.162) + (450 .223 1. lei . resursă netă: 100 mild.300 + 500) 833 Rezerve 60 Datorii financiare 4.rezerve = 560 + (450 .280 . lei Bilanţul simplificat la 31.900) . Restricţii si criterii in creditarea pe termen lung Selectarea modalităţilor de finanţare pe termen lung se realizează în cadrul unor restricţii care limitează aria probabilităţilor pe de o parte şi pe de altă parte.imobilizări nete = (1.223 mild.n+1 Imobilizări nete 3.210 mild. economie de impozit.n+1 3.imobilizări nete = 3. lei .(162 + 175) = 3. lei.datoriile financiare = 600 .venituri din cesiune.100) 4.103 1. rezultă criterii diferite de alegere a finanţării. 2.130 mild.210 Capital (1. lei .347 + 300 + 1. Imobilizări nete NFRE Trezorerie Bilanţul simplificat la 31.120 + 600 = 1.NFRE = 833 + 347 = 1. 4.080 4.280 = 3. lei .800 1. Se observă din cele două bilanţuri previzionale că trezoreria obţinută în planul de finanţare (60 mild.

dacă datoriile financiare sunt egale (sau chiar mai mari) decât capitalurile proprii. Dacă întreprinderea decide să finanţeze prin îndatorare un proiect de investiţii. Această regulă determină alegerea finanţării prin resurse durabile şi prin credite pe termen scurt. • regula capacităţii de rambursare: volumul datorii financiare nu trebuie să fie mai mare de 3-4 ori CAF anuală media prevăzută. 145 .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII • regula echilibrului financiar minim: mijloacele stabile trebuiesc finanţate din resurse durabile. b) alte restricţii: • statutul juridic: unele modalităţi de finanţare sunt legate de statutul juridic al întreprinderii.Doiniţa ARITON . de exemplu numai societăţile de capital pot emite acţiuni sau obligaţiuni. nu poate să prevadă creşterea îndatorării sale.5 Resurse durabile În principiu. ci va trebui să găsească o finanţare proprie complementară. întreprinderea nu se va mai putea îndatora. Această regulă se exprimă prin indicatorul autonomiei financiare. alegerea sa reducându-se la componente ale capitalului propriu şi/sau leasing. Este evident că într-o astfel de situaţie autonomia întreprinderii nu mai există. • mărimea întreprinderii: posibilităţile de alegere a finanţării pentru marile întreprinderii sunt mult mai numeroase decât al micilor întreprinderi care nu pot apela la economiile publice.4 ani CAF Teoretic. dacă întreprinderea nu respectă această regulă. • regula îndatorării maxime (sau a autonomiei financiare) volumul datoriilor financiare (mai puţin cele cu scadenţă în perioada curentă) nu trebuie să depăşească volumul fondurilor proprii. ea nu va obţine un credit egal cu 100% costul acestui proiect. care se poate determina pe baza uneia dintre relaţiile: Capitaluri proprii >1 Datorii financiare sau Datorii financiare <1 Capitaluri proprii sau Capitaluri proprii > 0. • regula minimului autofinanţat: întreprinderea trebuie să autofinanţeze o parte din investiţiile (30%) pentru care solicită creditele. Indicatorul care exprimă această regulă este: Datorii financiare < 3 . O îndatorare mai mare de atât nu se poate obţine decât oferind garanţii importante sau acceptând adesea exercitarea de către creditori ai unei oarecare control asupra gestiunii în contrapartidă cu riscul important pe care aceştia îl acceptă.

000 60. Amortizare 1 35.000 mii lei creşterea capitalului social prin emiterea a 500 de acţiuni noi.000 prin planul de investiţii (vezi supliment investiţii) a) Simularea finanţării prin autofinanţare + creşterea capitalului social Anii 1.000 52.000 45.000 63. Dacă re > i.000 mii lei rezultat din calculul FR.000 mii lei (constante). b) Leasing: redevenţe anuale de 30. atunci raportul D/CP joacă un rol favorabil şi în consecinţă întreprinderea care doreşte să-şi maximizeze rentabilitatea financiară ţinând seama de restricţiile deja enumerate va alege creşterea îndatorării sale. finanţiştii simulează finanţarea prin fiecare resursă posibilă (creşterea cap.000. adică a raportului: rf = Rezultat net Capitaluri proprii Se observă că aceste rentabilitate este influenţată de structura resurselor durabile. atunci raportul D/CP joacă un rol nefavorabil. Acest raţionament. impune o oarecare stabilitate a rentabilităţii economice şi costului mediu a creditelor.000 3 45. Din acest motiv. i costul mediu al datoriilor financiare şi t cota de impozitare pe profit atunci relaţia de legătură între r f şi structura resurselor se scrie: D (   rf =(1 . Se cere analiza celor două modalităţi de finanţare pornind de la următoarele previziuni (în mii lei): 1 2 3 4 Beneficiul net prevăzut din activităţile anuale prin 50.000 25.000 planul de investiţii Marja costurilor independente de finanţare prevăzute 35. proprii. Criterii de finanţare determinate de strategia întreprinderii sunt: A) rentabilitatea financiară: multe întreprinderi fixează ca obiectiv general maximizarea beneficiului pe acţiune. Exemplu: Întreprinderea X.Doiniţa ARITON .000 4 35. Dacă notăm cu re rentabilitatea economică.000 35.000 40. şi deci întreprinderea va trebui să renunţe la finanţarea prin îndatorare.000 25.SA are un plan de investiţii de 100. . îndatorare.50.000 146 2 40.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII • situaţia pieţei financiare: dacă piaţa financiară este dezarmantă nu va favoriza emisiunile de hârtii de valoare ale întreprinderii şi deci acestea vor trebui să găsească alte posibilităţi de finanţare. atunci când se alege finanţarea unei investiţii (sau se elaborează un plan de investiţii) a cărei durat este de n ani. Dacă re < i. Marja costurilor independente 2.50.000 25.000 mii lei pe durată a 4 ani (amortizarea liniară) şi trebuie să aleagă între următoarele două modalităţi de finanţare: a) Autofinanţare: . pentru a fi realist pentru o perioadă dată.000 . leasing sau o formulă mixtă) şi calculul pentru fiecare posibilitate a beneficiului pe acţiune obţinut. adică de raportul care există între datoriile financiare (D) şi capitalurile proprii (CP).t ) re + re -i ) CP   adică formula generală a efectului de levier.000 25. numărul total de acţiuni emise fiind de 1.

200 56.500 100.000 7.800 6.24 10.31 2 40.300 6.volumul creditului : 100.000 25. Rezultatul net global (planul de investiţii + 5) 7.000 3. .500 30.400 7.000 75.000 25.100 6.000 50.000 25.000 25.000 32.000 mii lei.000 1.000 (în mii lei) Anuitate Economia de impozit prin dobândă 4=2+3 35.000 3. Impozitul pe profit (38%) 5.000 5.200 5.700 9.SA trebuie să aleagă între două împrumuturi în următoarele condiţii: . Rezultatul net (3-4) 6.000 27.100 66. două modalităţi de leasing.000 30.100 26. Rezultatul net (3-4) 6.cota impozitului pe profit 38%.400 7.200 29.000 1. Beneficiul pe acţiune (6: Nr.93 4 35. alegerea între două împrumuturi.13 20.000 15.100 53.700 9. .200 5.000 .cheltuielile aferente obţinerii împrumutului: 10.300 6.000 5. Beneficiul pe acţiune (6: Nr. .900 950 Capitalul pus la dispoziţia întreprinderii = 100. Marja costurilor independente 2.900 3. . 1) An Suma datorată la început unei perioade Dobânda 0 1 2 3 4 1 2=20%*1 10.000 147 6=4-5 31.000 = 90.300 61.dobândă anuală: 10%. de acţiuni) 10.100 5. B) costul finanţării este adesea utilizat pentru a alege între două surse de aceeaşi natură: ex.54 b) Simularea financiară prin leasing Anii 1.rambursarea se realizează în cazul uneia prin amortizării constante iar în cazul celuilalt la sfârşitul perioadei de 4 ani.000 30.850 1.82 3 45. Amortizare 3. Pentru a determina costul unei surse de finanţare se compară capitalul pus la dispoziţia întreprinderii şi finanţare se compară capitalul pus la dispoziţia întreprinderii şi ansamblul sumelor pe care va trebui să le verse. Rezultatul înainte de impozitare (1-2) 4.300 69.800 6.550 . Exemplu: Întreprinderea X. .900 3.000 Amortizarea 3 25.500 Vărsământ reale 5=38%*2 3.400 72.000 7.000 2.62 15. Impozitul pe profit (38%) 5. Rezultatul înainte de impozitare (1-2) 4. etc.000 5.000 mii lei.800 6. Rezultatul net global (planul de investiţii + 5) 7.200 58.000 10.10. luând în considerare şi economiile de impozit care ar putea fi realizate costul unei surse de finanţare este definit prin raport între capitalul pus la dispoziţia întreprinderii şi ansamblul sumelor real plătite în contrapartidă. de acţiuni) 1 35.600 12.durata : 4 ani.000 30.200 75.000 30.000 3.Doiniţa ARITON .FINANŢELE ÎNTREPRINDERII 3.800 2.500 5.650 28.61 Concluzie: diferenţele sunt relativ neglijabile între cele două moduri de finanţare.000 5.

Doiniţa ARITON - FINANŢELE ÎNTREPRINDERII

Atunci costul creditului este:
90.000 =

2)
Anii

0
1.
2.
3.
4.

Suma
datorată la
începutul unei
perioadei
1
100.000
100.000
100.000
100.000

31.200 29.650 28.100 26.550
+
+
+
⇒ t ≈ 8,28
1+ t
(1 - t ) 2 (1 - t ) 3 (1 - t ) 4

Dobânda

2
10.000
10.000
10.000
10.000

Amortizarea

3
100.000

Anuitate

4
10.000
10.000
10.000
110.000

Economia de
impozit prin
dobândă
5=38%*3
3.800
3.800
3.800
3.800

Vărsămintele
reale
6=4-5
6.200
6.200
6.200
106.200

Capitalul pus la dispoziţie este tot 90.000, atunci costul creditului va fi:
90.000 =

6.200 6.200 6.200 106.200
+
+
+
⇒ t ≈ 7,70%
1+ t
(1 - t ) 2 (1 - t ) 3 (1 - t ) 4

fiind deci preferat primului împrumut.

C) plăţile reale
Rentabilitatea unui proiect de investiţii fiind demonstrată, este logică
finanţarea sa dintr-o resursă care va necesita în contrapartidă plăţile reale cele mai
mici. În evaluarea plăţilor reale cele mai mici se iau în calcul şi economia de
impozitare legată de sursa de finanţare considerată.
Compararea plăţilor reale, generate de sursele de finanţare posibile, necesită
adesea actualizarea lor care se realizează la costul capitalului. Adesea, pentru costul
capitalului se poate lua ca referinţă rata practicată de către piaţa financiară.
Criteriul plăţilor reale permite analiza formulelor mixte de finanţare, de
exemplu, autofinanţare + creditare parţială + leasing.
Exemplu: Pentru finanţarea unei investiţii de 100.000 mii lei, amortizabilă liniar în
4 ani, întreprinderea are de ales între:
- autofinanţare 20.000 mii lei + împrumut 80.000 mii lei (dobânda 10%
rambursabilă în 4 ani prin amortizări constante);
- leasing pe 4 ani - Redevenţe anuale constante de 32.000 mii lei, indicele de
actualizare 6%.
1) Calculul plăţilor relative la primul mod de finanţare;
În acest caz întreprinderea va fi proprietara bunului şi deci va putea fi amortizat şi va
realiza economii la plata impozitului prin amortizările contabilizate şi dobânzile aferent
împrumutului. Rezultă următorul tabel de calcul (în mii lei):
A
n

Suma
datorată la
început de

Dobânda

Amortizare
împrumut

Anuitate

148

Economia
de impozit
prin

Economia de impozit
prin amortizare
contabilă

Plăţile reale

Doiniţa ARITON - FINANŢELE ÎNTREPRINDERII

0
0
1
2
3
4

an
1
80.000
60.000
40.000
20.000

2

3

8.000
6.000
4.000
2.000

20.000
20.000
20.000
20.000

îndatorare
5=2*38%

4=2+3
28.000
26.000
24.000
22.000

6=amortiz.*38%

3.040
2.280
1.520
760

9.500
9.500
9.500
9.500

7=4-5-6
20.000*
15.460
14.220
12.980
11.740

* vărsământ iniţial prin autofinanţare
Schema plăţilor:

Plăţile actualizate sunt:
P = 20.000 +
A

15.460
14.220
12.980
11.740
+
+
+
⇒ P ≈ 72.310
2
3
(1 + 0,06) (1 + 0,06) (1 + 0,06) (1 + 0,06) 4
A

2) Calculul plăţilor reale relative la leasing.

Concluzia : formula autofinanţare = împrumut este preferabilă leasingului.
D) fluxurile de lichidităţi excedentare datorate proiectului de investiţii
Ţinând seama de plăţile reale legate de sursa de finanţare, se evaluează
fluxurile de lichidităţi suplimentare pe care întreprinderea le poate spera în urma
realizării proiectului şi a modului de finanţare.
Exemplu: Să presupunem în exemplul anterior că marja conturilor
independente de modul de finanţare va fi de 35.000 mii lei, 45.000 mii lei, 55.000
mii lei şi 45.000 mii lei pentru fiecare exerciţiu în parte.
Caz 1: autofinanţare + împrumut.
Anii
+ Marja costurilor independente prevăzută în
planul de investiţii
- Dobânda
- Amortizări contabile
Rezultatul înainte de impozitare
- Impozitul (38%)
- Rambursarea împrumutului
= Fluxul de lichidităţi
149

1
35.000

2
45.000

3
55.000

4
45.000

8.000
25.000
2.000
760
20.000
6.250

6.000
25.000
14.000
5.320
20.000
13.680

4.000
25.000
26.000
9.880
20.000
21.120

2.000
25.000
18.000
6.840
20.000
16.160

Doiniţa ARITON - FINANŢELE ÎNTREPRINDERII

Schema, de înregistrare a acestui flux ţinând seama de cei 20.000 din
autofinanţare este următoarea:

Cazul 2: Leasing
Anii
+ Marja costurilor independente
- Redevenţe
Rezultatul înainte de impozitare
- Impozitul
Fluxul de lichidităţi

1
35.000
32.000
3.000
1.140
1.860

2
45.000
32.000
13.000
4.940
8.060

3
55.000
32.000
23.000
8.740
14.260

4
45.000
32.000
13.000
4.940
8.060

Valoarea actualizată a fluxurilor de lichidităţi este:
F =
A

1.860
8.060
14.260
8.060
+
+
+
⇒ F ≈ 29.340
2
3
(1 + 0,06) (1 + 0,06) (1 + 0,06) (1 + 0,06) 4
A

Concluzia : autofinanţare + împrumutul sunt preferabile leasingului.
E) diluarea puterii de control prin emiterea de acţiuni;
F) riscul tehnologic.
4.4. Evaluarea si controlul strategiei financiare pe termen lung.
În practică, s-a verificat de nenumărate ori, că funcţionarea unei societăţi
comerciale fără o structură adecvată a capitalului nu este posibilă; acesta fiind una
din cauzele cele mai frecvente ale falimentului.
Prin structura capitalului unei societăţi comerciale se înţelege raportul care
există între capitalul propriu şi capitalul împrumutat. Pentru o bună funcţionare a
societăţii comerciale trebuie sa se realizeze o combinaţie optimă de capital propriu
şi împrumuturi.
Strategia şi politica capitalului implică o opţiune între risc şi profit: cu cât
cresc datoriile pentru finanţare pe termen mediu şi lung cu atât cresc riscurile legate
de fluxurile de lichidităţi-intrare.
Structura optimă de finanţare este cea care trebuie să asigure un echilibru optim între risc
şi profit, conducând la maximizarea valorii hârtiilor de proprietate emise de către societatea
comercială indiferent, dacă sunt părţi sociale sau acţiuni.

Structura capitalului este influenţată de:
• obiectivele de creştere economică ale societăţii comerciale;
• rentabilitatea preconizată;
• riscurile pe care le acceptă;
• asociaţi sau acţionari, creditori;
• conjunctura economico-financiară;
• situaţia pieţei financiare;
• oscilaţiile ratei dobânzii, etc.
Determinarea structurii financiare a unei societăţi comerciale presupune
rezolvarea a două probleme fundamentale:
150

Riscul financiar este consecinţa deciziei de finanţare a activelor prin îndatorare. TESTE . Rezultatul alegerii structurii de finanţare pe termen mediu şi lung impune asumarea unui risc financiar. 2. care reprezintă necesar de finanţat cu caracter permanent este normal să fie finanţate cu capitalul permanent. d) Veniturile din producţia vândută a întreprinderii. producţia stocată şi producţia imobilizată a întreprinderii. Diferenţa dintre producţia exerciţiului şi cheltuielile salariale. pe când activele circulante sau mijloacele ciclice este logic să fie acoperite parţial din capitalul permanent (fondul de rulment) şi din datoriile pe termen scurt sau resursele ciclice. Decizia de îndatorare pe termen mediu şi lung are la rândul său consecinţe asupra rentabilităţii financiare.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII 1) Corelaţia ce trebuie să existe între sursele de finanţare pe termen lung şi cele pe termen scurt: Această problemă presupune o analiză asupra activelor aflate în patrimoniul societăţii comerciale. activele imobilizate. 151 . b) Eficienţa cu care se desfăşoară activitatea întreprinderii. e) Plusul de valoare adus de activitatea tehnico-productivă a întreprinderii. 2) Proporţia ce trebuie să existe în finanţarea pe termen lung între capitalul propriu şi datoriile financiare. Valoarea adăugată se determină ca: a) b) c) d) Diferenţa dintre producţia exerciţiului şi consumurile provenind de la terţi. indirect asupra investitorilor în capitalul social al societăţii comerciale. Diferenţa dintre excedentul brut al exploatării şi amortizare.Doiniţa ARITON . Rezultatul favorabil al exerciţiului. c) Veniturile din producţia vândută.GRILA 1. Cifra de afaceri reprezintă: a) Veniturile totale ale întreprinderii.

Capitalul permanent reprezintă: a) Partea din capitalul total al întreprinderii adusă ca aport de acţionari sau asociaţi. e) Partea din rezultatul exerciţiului utilizată pentru dezvoltarea întreprinderii. Fondul de rulment reprezintă: a) Diferenţa dintre capitalurile permanente şi valoarea activelor imobilizate.12. c) Valoarea adăugată + Subvenţii de exploatare .Impozite. 4. c) Fluxul de numerar nu este influenţat în nici un fel. b) Favorabil deoarece suma imobilizată în creanţe este inferioară sumei atrase de furnizori. La 31. lei. e) Favorabil deoarece are loc o compensare între creanţe şi obligaţii. lei. d) Nefavorabil deoarece furnizorii sunt plătiţi cu întârziere. fluxul de numerar va fi influenţat astfel: a) Nefavorabil deoarece datoriile sunt mai mari decât sumele de încasat. b) Acea parte a resurselor permanente utilizată pentru finanţarea necesităţilor permanente. 6.n creanţele deţinute de o firmă faţă de clienţi însumau 5 mld. (Stocuri + creanţe) .12. iar datoriile erau de 5 mld. d) Nefavorabil deoarece furnizorii sunt plătiţi cu întârziere. iar datoriile erau de 7 mld. d) Surplusul monetar potenţial generat de activitatea întreprinderii. b) Valoarea adăugată + Subvenţii de exploatare – Cheltuielile cu amortizările şi provizioanele.Doiniţa ARITON . d) Producţia exerciţiului – Cheltuielile cu amortizările şi provizioanele. La 31. Capital permanent – active imobilizate. Excedentul brut de exploatare se calculează cu relaţia: a) Producţia exerciţiului – consumurile provenind de la terţi.n creanţele deţinute de o firmă faţă de clienţi însumau 7 mld. (Stocuri + creanţe) – datorii financiare. Ştiind că durata medie de încasare a creanţelor şi durata medie de plată a datoriilor erau de 20 de zile. 8. 5. d) Excedentul activelor circulante peste valoarea datoriilor pe termen lung. Capital permanent – active circulante. c) Excedentul activelor circulante peste valoarea datoriilor pe termen scurt. 7. e) Capitalul propriu + Datoriile pe termen scurt. taxe şi vărsăminte asimilate – Cheltuielile cu personalul. Nevoia de fond de rulment se calculează: a) b) c) d) e) Active circulante – datorii de exploatare pe termen scurt. b) Partea din capitalul total al întreprinderii utilizată pentru finanţarea activelor imobilizate. lei. b) Favorabil deoarece suma imobilizată în creanţe este inferioară sumei atrase de furnizori. e) Acea parte a capitalului propriu ce finanţează nevoile permanente.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII e) Diferenţa dintre cifra de afaceri şi suma amortizării. c) Fluxul de numerar nu este influenţat în nici un fel. Ştiind că durata medie de încasare a creanţelor şi durata medie de plată a datoriilor erau de 20 de zile. 152 . c) Capitalul propriu + Datoriile pe termen mediu şi lung. e) Favorabil deoarece are loc o compensare între creanţe şi obligaţii.datorii de exploatare pe termen scurt. lei. 3. fluxul de numerar va fi influenţat astfel: a) Nefavorabil deoarece datoriile sunt mai mari decât sumele de încasat.

b) O capacitate de autofinanţare sporită. c) Contractarea unui credit pe termen scurt. 12. e) Contractarea unui credit pe termen lung. d) Reducerea stocurilor de materii prime şi produse finite. e) Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare + Venituri financiare – Cheltuieli financiare. 14. Creşterea fondului de rulment poate avea loc prin: a) Creşterea capitalurilor proprii. c) Valoarea adăugată + Subvenţii de exploatare – Impozite. Rata finanţării imobilizărilor = Capital permanent / Active imobilizate este mai mare ca 1 semnifică: a) O incapacitate de plată.Rezultatul din exploatare. 13. e) Veniturile din exploatare – Cheltuielile din exploatare. e) Un dezechilibru financiar. c) Contractarea unui credit pe termen scurt. Rezultatul curent al exerciţiului se stabileşte cu relaţia: a) Rezultatul de exploatare + Rezultatul excepţional. 15. c) Un risc de insolvabilitate ridicat. Rata finanţării imobilizărilor = Capital permanent / Active imobilizate este mai mică decât 1 semnifică: a) O incapacitate de plată.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII 9.Doiniţa ARITON . b) Achiziţionarea unor active imobilizate. b) O capacitate de autofinanţare sporită. b) Creşterea datoriilor către furnizori. c) Rezultatul din exploatare + Rezultatul financiar. e) Un dezechilibru financiar 11. c) Un risc de insolvabilitate scăzut. d) Degajarea unui fond de rulment pozitiv. b) Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare. d) Reducerea stocurilor de materii prime şi produse finite. 153 . Rezultatul exploatării se poate determina cu relaţia: a) Excedentul brut de exploatare + Veniturile din provizioane + Alte venituri din exploatare – Cheltuielile cu personalul – Alte cheltuieli de exploatare. d) Fond de rulment negativ. d) Rezultatul curent – rezultatul excepţional. taxe şi vărsăminte asimilate – Cheltuielil cu personalul. Reducerea nevoii de fond de rulment poate avea loc prin: a) Creşterea capitalurilor proprii. 10. Condiţia ca rentabilitatea financiar[ să crească prin folosirea îndatorării este: a) Rentabilitatea economică să fie mai mare decât nivelul inflaţiei şi rata dobânzii mai mică decât cota de impozit pe profit. b) Excedentul brut de exploatare + Veniturile din provizioane + Alte venituri din exploatare – Cheltuielile cu amortizarea şi provizioanele din exploatare – Alte cheltuieli de exploatare. e) Vânzarea unor mijloace fixe. d) Rezultatul total al exerciţiului .

Care dintre următoarele măsuri este cea mai utilă pentru a determina dacă o întreprindere şi-a îmbunătăţit situaţia în comparaţie cu firmele concurente? a) indicatorii de lichidate şi solvabilitate. 19. b) rezultatele trecute ale întreprinderii. 9% dobândă. Dintre rapoartele şi documentele elaborate de serviciul fianaciar-contabilitate a unei întreprinderi care prezintă importanţă deosebită pentru managerul unei întreprinderi industriale şi de ce? a) o analiză a bugetului. 21. c) obligaţiuni generale. Rentabilitatea financiară (a capitalului propriu) creşte când: a) Rentabilitatea capitalului permanent < rata medie a dobânzii. b) 140. sau obligaţiile sunt egale surselor proprii de finanţare. b) un raport privind gestiunea serviciilor. Care dintre următoarele operaţiuni vor fi considerate activităţi curente de exploatare în elaborarea bugetului de trezorerie? a) declararea şi plata dividendelor. b) emisiunea de efecte comerciale pe termen lung în contul unor mijloace fixe. c) 900. d) 950. durata 10 ani. b) obligaţiuni cu clauză de revocare. iar cota de impozit pe profit să fie mai mică de 100%. c) Rentabilitatea economică să fie mai mare decât zero.Doiniţa ARITON . e) Rentabilitatea economică să fie mai mare decât raportul datorii / capital propriu şi cota de impozit pe profit să fie mai mică de 100%. e) Rentabilitatea economică > rata medie a dobânzii 17. c) o analiză a deciziei de a produce sau de a cumpăra? d) Un raport privind planificarea producţiei. b) Gradul de îndatorare ia valoarea 1. 20. Cheltuielile totale privind dobânzile aferente unei obligaţiuni cu valoare nominală de 1000. d) indicatorii medii de ramură. c) rezultatele trecute şi curente ale întreprinderii. d) obligaţiuni convertibile. c) Rentabilitatea capitalului permanent = rata medie a dobânzii. 154 . 18. iar raportul datorii /capital să fie subunitar. d) Gradul de îndatorare creşte (obligaţiile cresc mai mult decât sursele proprii de finanţare). Obligaţiunile care prezintă o condiţie ce permite deţinătorilor să le scimbe pe alte titluri de valoare ale societăţii emitente se numesc: a) obligaţiuni garantate. preţ de emisiune 95 sunt de: a) 50. d) Rentabilitatea economică să fie mai mare decât rata dobânzii. 16.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII b) Rentabilitatea economică să fie mai mare decât cota de impozit pe profit şi mai mare decât rata inflaţiei.

Este mai probabil ca o firmă care produce utilaje specializate pentru câţiva clienţi. Considerând că o creştere a ratei de rotaţie a stocurilor şi ratei de rotaţie a activelor duc la o descreştere a ciclului de conversie a numerarului. a efectelor comerciale de 38 de zile şi durata medie de încasare a creanţelor de 30 zile. d) achiziţionarea unui brevet. când credeţi că numerarul în contul curent va avea o valoare mai mare. d) raportul anual al Bursei de valori. Care este durata ciclului de exploatare? 4. 22. să recurgă la o formă de finanţare prin stocuri sau efecte comerciale de primit? De ce? 5. ar trebui să existe un interval între randamentele emisiunilor noi şi cele în circulaţie? 6. în ce grup de rate financiare se poate include ciclul de conversie a numerarului? 9. Presupunând că volumul afacerilor unei firme rămâne constant. Dacă 155 . în perioade de politică monetară austeră sau în perioade mai relaxate? De ce? 8. care are o viteză de rotaţie a stocurilor de 75 zile. care dintre tipurile de credite este mai riscant. Fie firma X. cel pe termen lung sau cel pe termen scurt? Explicaţi.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII c) plata dobânzilor aferente unui efect de comerş pe termen lung. Din punctul de vedere al celui care face un împrumut. care are o viteză de rotaţie a stocurilor de 75 zile. Una dintre cele mai bune surse de informaţii în care trebuie căutate indicatorii de rentabilitate a unei întreprinderi o reprezintă: a) rapoartele financiare parţiale. Care este avantajul stabilirii unei concordanţe între perioadele de maturitate a activelor şi pasivelor? Care sunt dezavantajele? 2. Un profit net va rezulta întotdeauna atunci când: a) Costul bunurilor vândute este mai mare decât cheltuielile de exploatare. d) Marja brută din vânzări este mai mare decât cheltuielile de exploatare. 23. b) Veniturile sunt mai mari decât costul bunurilor vândute. b) rapoartele financiare de la sfârşitul anului. INTREBARI DE SINTEZA 1. 3. Cu ce procent ar putea să scadă valoarea activelor totale la lichidare înainte ca să aibă creditorii pierderi dacă raportul dintre totalul datoriilor şi totalul activelor este de 40%? 7.Doiniţa ARITON . Fie firma X. c) rapoartele anuale trimise acţionarilor. c) Veniturile sunt mai mari decât cheltuielile de exploatare. a efectelor comerciale de 38 de zile şi durata medie de încasare a creanţelor de 30 zile. Deoarece băncile de investiţie preţuiesc noile emisiuni pe baza unor emisiuni în circulaţie.

care dintre cele trei metode – costul mediu. ce are un profit de 30. dar cea pentru creditele noi şi pe termen lung creşte la 16%. 19. Două persoane A şi B au constituit societatea X. În perioada unor creşteri constante de preţuri. 20. 23. b) cel mai mic cost al stocului c) cel mai mare profit net c) cel mai mic profit net? Argumentaţi. Cum se modifică rata financiară a firmei Y. datorii pe termen lung 80. 16. datorii curente 20. puteţi să descrieţi o situaţie în care. pot influenţa termenii pe care firma respectivă îi oferă.Doiniţa ARITON . totuşi să preferaţi folosirea unei surse de fonduri pe termen scurt? 156 . Firma X are o rentabilitate a activelor de 12% şi un grad de îndatorare de 0.5. Definiţi lichiditatea şi prezentaţi doi indicatori ai acesteia. Rata dobânzii la creditele pe termen lung deja contractate rămâne neschimbată. clienţilor săi. Se poate estima o rentabilitate a capitalurilor proprii mai mare sau mai mică de 12%? 24. Care sunt efectele evaluării stocurilor asupra impozitelor pe profit? 25. Care va fi evoluţia ratei de rentabilitate financiară la firma X ştiind că rata de îndatorare pe termen lung este de 5% iar pe termen scurt a fost de 8%. 14. De câte ori se rotesc stocurile şi creanţele pe perioada unui an? 15.SRL. 11. Explicaţi în ce măsură termenii de credit oferiţi unei firme de către furnizorii ei.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII cifra anuală de afaceri este de 3375. Să presupunem că rata dobânzii la creditele pe termen scurt creşte la 20% faţă de perioada precedentă. Să presupunem că rata dobânzii la creditele pe termen scurt creşte la 20%. Fie firma X. 17. care este suma pe care firma o are investită în efecte comerciale de primit? 10. capital social 50. Marjele de profit şi ratele de rotaţie variază de la un sector economic la altul. 22. iar la creditele pe termen lung deja contractate rămâne neschimbată. Are nevoie de finanţare pe termen lung. Este adevărat că atât creditul comercial cât şi impozitele şi salariile de plătit reprezintă o sursă spontană de capital în finanţare dezvoltării firmei? Explicaţi. Cu ce procent ar putea să scadă valoarea activelor totale la lichidare înainte ca să aibă creditorii pierderi dacă raportul dintre totalul datoriilor şi capitalurilor proprii este de 50%? 12. care are o viteză de rotaţie a stocurilor de 75 zile. la rândul ei. Care sunt caracteristicile calitative ale informaţiilor contabile şi ce semnificaţie au ele? 21. active imobilizate 100. În ce mod structura sezonieră a vânzărilor unei firme influenţează deciziile referitoare la gradul de folosire a creditului pe termen scurt in structura financiară a firmei respective? 13. Ce diferenţe ar trebui să existe între un lanţ de magazine alimentare şi o întreprindere siderurgică? 18. Dacă întreprinderea dvs. a efectelor comerciale de 38 de zile şi durata medie de încasare a creanţelor de 30 zile. Întreprinderile XSA şi ZSA au obţinut ambele un profit net de 1000000. Care sunt factorii de care trebuie să ţină seama în stabilirea modului de repartizare al profitului. FIFO sau LIFO – va avea drept rezultat a) cel mai mare cost al stocului. iar la cele noi creşte la 16%. Se poate spune că ambele firme sunt la fel de profitabile? Argumentaţi răspunsul. rezerve 50.

Chirilă L.. Anghelache G.A. 1970 Ariton D.. Bucureşti. Editura Dardac N. Tax Low in the Disadvantaged Areas in Romania. 9. 1998.Doiniţa ARITON . 4. Anglia Ariton D. Bucureşti. Bucureşti. The Effects of Transition on Romanian Small State Jors C.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII 26.1981 Allaire Y.. Fîrşitoru Management strategic. Chirila L. Dar cea de convertire a unor obligaţii în valoare de 50000 în 2500 acţiuni obişnuite. 23-24 iunie 1998. Hommes et Techniques. Dumitrescu D. Ansoff I. 1993 Cristea H.. Chios. Enterprises. Marcu A. Hîncu R. Neagoe I. Strategie du developpement d’entreprise. Adevărul. Stancu I. METU Conference in Economics III. Pieţe de capital şi burse de valori. cu o valoare nominală de 6? BIBLIOGRAFIE 1.. East-West International Conference “European Integration and Economies in Transition”... 7. Turcia Ariton D. Bostan F. Problemes humains dans l’entreprise. 2. afaceri. 3.. Buckinghamshire Business School. Grecia 157 . pedagogică R. Dunod. 1992 Anghelache G.. 4th Annual Conference “Convergence or Divergence: Aspirations and Reality in Centraland Eastern Europe and Russia”. 16-18 decembrie 1999.. The importance of the Accounting Information in the Transition Economy. Care este clasificarea corectă a unui flux de trezorerie a unei operaţiuni în care o clădire şi un teren sunt cumpărate prin semnarea unui înscris ipotecar în sumă de 234000. 8-11 septembrie Filoti C. Funcţionarea societăţilor comerciale. Albou P. 1999 Antoniu N.. 8. De ce o firma care vinde unei companii de factoring efectele sale comerciale de primit va avea o poziţie mai bună la analiza ratelor financiare decât una care scontează aceste efecte comerciale de primit? 27. Paris. Ankara. 1999. 6. Editura Didactică şi Adochiţei M. Ilie V.Editura economica. 5.. Strategiile succesului în M. Bucureşti.. Editor “Tribuna Economica”... Finanţele întreprinderii.

Modificarea capitalului social al societăţilor comerciale. 1965 Băcanu I.G.R.. Ed Themis. Intermediation et croissance endogene. Paris. Finanţele agenţilor economici. R. 1995 Negrea E. 1999 Berthelemy J.. Bucureşti.. Editura Economica.. Casa de editură şi presă “ŞANSA” M. ediţia revizuită şi V. 14.. Economie politique.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII 10.. Paris. 1994 Bistriceanu Gh. 25. Lee Annual Conference. 18.J. 16.. 45.Revue Varoudakis A..3. Statford.. 23... The Stock Market and Efficiency. Chios.31 martie 2000.D. 21.. Bîrsan C. Le Seuil. 11. Anglia Arrow K. 1981 Bistriceanu Gh..Doiniţa ARITON . Romanian Economists’ Contribution on the Accounting – theory and practice. ediţia I. 1963 158 . Dunod. Munchen. Floricel C. S. East-West International Conference “European Integration and Economies in Transition”. Chirila L. ediţia 6-a. credit. nr. Macovei E. Dobrinoiu Societăţile comerciale. Fordham University Press. Ed.C. 27.C. Basno C. Delahaye Gestion financiere. 1994 Baumol J. Small and Medium Enterprises in the Romania’s Bostan F. Edwards V. Ţiclea Al. Ariton D. Bucureşti.. Pour une reforme de l’entreprise. Transition Economy. Bucureşti.. Economique. 26. Lumina Lex. 20. Editura Adevărul. Grecia Ariton D. 1990 Batsch L. bănci Editura Didactică şi N. Editura Adevărul. 12. Lexicon de finanţe-credit. New York. The limits of organisation. 1995 Blaug M. Teoria economică în retrospectivă. Germania. Ariton D. Editura Economica. Journal of economic leterature. Dardac Monedă. Adochiţei M. 1999 J. Toma adăugită. I-II. R. informatică financiar-contabilă. Economie politique.L. 1999 Barre.. 1996 Bărbulescu C.D. G. 17. Ed Themis. vol. contabilitate şi Demetrescu C. Paris 1968 Barreau J.I. Collyer Multimedia companies in Romania and UK. 1974 Aoki K. Bucureşti. 21-22 iunie 2000. pedagogică R. Sistemele strategice ale întreprinderii.. Bucureşti. 16-18 decembrie 1999. Vol. Buckinghamshire Business School. New York. ediţia II. Towards an economic model of the japanese firm. 13. Tufan C.A. 23rd Annual Congress of the European Accounting Association. Bucureşti. Ed. 29 .. 1992 Bloch Laine F. 6th J. 24. 22. Editura Adevărul. Bucureşti. 19.. Paris 1966 Barre. Finance et strategie. 15.Norton. 28.

L. Colecţia Juridica. All. Veneţia.. 32.H. editura Eficient. 1998 Control financiar. 40. 30. 45. Editura All Beck. Ristea M. nr. Boulescu M. nr. Bucureşti. Bucureşti. 33. 2000 Control financiar. 43.A. 48. E-work and E-commerce Conference. Charreaux G. Managing Organisational Capital in the New Economy: Knowledge Management and Organisational Design. 38. Editura Economica. Paris. Braudel F. 42. Cârcei E. Ed. octombrie. Bojian O.56-57 Contabilitate generală. 50. Cohen E. 47. 1997 Contabilitatea în perspectivă. Boulescu M.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII 29. Editura ASE Bucureşti.. Bounfour A. Damaskopoulos P. 37.. Editura LITEC. Editura Eficient. Bucureşti. Ghiţă M. 1996 Metodologia controlului economic financiar. Cohen E. 49. Ciurileanu R. pag. pag. 1997 Controlul şi expertiza constituirii societăţilor comerciale. Culegere de probleme şi studii de caz. Bucureşti.. 36. 1994 Les decisions financieres fondamentales. Economica N. Humanisme et entreprise. Saurel A. 1985 Gestiune financiară. 1998.. 1999 Drept comercial român. Ghiţă M. Cârpenaru Stanciu N. Champaud C. Editura LITEC. Editura Meridiane. iulie. 44.Doiniţa ARITON .7 (19) anul II. Rives-Lange J. Paris. Controlul Economic Financiar (revistă lunară editată de Tribuna Economică) nr 7/1997 Le droit des affaires. 46. Editura Economica. Vol. Paris. Editura Didactică şi Pedagogică R. 35. 39. Brezeanu P. Bucureşti. 34. Encyclopedie Dalloz. 1991 The nature of the firm. Bucureşti. Bucureşti.. Ciurileanu R. revista « Controlul economicfianciar ». 1987 Bazele contabilităţii. outils et applications. Paris. Editura Polirom.PUF.. Bostan I. Bucureşti. 2001. 41.86 Gestion financiere. Călin O. Bucureşti. 1995 Societăţile comerciale pe acţiuni.1. Editura Humanitas. Calais-Auloy J.S. Champaud C.. 1994 Capital social. Bucureşti.. 1995 Controlul propriu al agentului economic. Capron M. 31.27-39 Fundamentele auditului. editată de Tribuna Economică. Mareş V. 1989 159 . Editura Economica. Iaşi. 1995 Jocurile schimbului. Coase R. Bran P. Boulescu M. 1981 “L’entreprise dans la societe contemporaine”. 2001 Relaţii financiare şi monetare internaţionale. 1937 Analyse financiere. Editura Didactică şi Pedagogică.

Dificultăţi conceptuale şi credibilitatea contabilităţii.. 1986 160 . Bucureşti. Editura Economica. Timişoara. 60. Collins L. Paris Istoria contabilităţii. 65. Bucureşti. Editura Economică. Bucureşti. Cozian M. 66. 1995 Audit et controle interne. Editura Dalloz.. Editura Enciclopedică. Bucureşti. 67.G.Doiniţa ARITON . 53. Dunod. Cyert R. Depallens G. 63. Feleagă N. Paris.. Feleagă N. 73. vol. 54. Iaşi. IIII. 1993 Informaţia contabilă şi pieţele de capital. 56.. Feleagă N.PUF. Economica. Jobard J. Editura Economică.1. Duţescu A. PetitJean M. Paris. 1996 Contabilitate generală. March J. Editura Economică. Editura Economică.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII 51. 1997 Inovaţia şi sistemul antreprenorial. (coordonator) Drucker P. Valin G. 64. 72. Ed. Feleagă N. 70. 52. 68. 1979 Gestion financiere d̉entreprise. 1977 Processus de decision dans l’entreprise. Paris. Editura Moldova. 1996 Contabilitate aprofundată. 71.G. Paris. ediţia 5-a. 55. Bucureşti. Economica. La rentabilite d'entreprise. 1999 Control financiar şi expertize contabile. Editura Economica. 1995 Contabilitate financiară. Iaşi. 1-4. vol. PUF. Colasse B. Editura Sirey. 1998 Îmblânzirea junglei contabilităţii – concept şi normalizare în contabilitate. Demetrescu C. Conso P. Editura Economică. Colasse B. 2000 Contabilitatea financiară în noul sistem contabil. colectiv Feleagă N. ediţia a II-a. 1996 Controverse contabile. 1996 Dincolo de frontierele vagabondajului contabil. Feleagă N. 58. 1997 Sisteme contabile comparate. Vol. (coordonator) Feleagă N. I-II.. Colasse B. Principes. vol. Dunod.C. 1975 Manuel de comptabilites des societes. 1993-1994 Tratat de contabilitate financiară.Colecţia “Que sais-je”. 62. 61. Bucureşti. Ionaşcu I. Cotta A. 1991 Gestion financiere de l´entreprise. 1996 Le capitalisme. Editura Ştiinţifică. 1987 Comptabilite generale. Dunod. Bucureşti. 57. Editura Economica. Ionaşcu I..P. objectifs et pratiques. Ediţia a II-a.. Bucureşti. Bucureşti. Băbăiţă V..F. Dobrotă N. 69. 1977 Gestion financiere de l'entreprise. Florea I. Paris. Editura Economică. Bucureşti. Bucureşti. 1972 Economie politică. Colasse B. Epuran M.. 59. Editura de Vest.

Paris. Degos J. Bucureşti. Adevărul Economic nr 5 (359). 86. Guyon C. Gestinuea financiară a întreprinderii. 82. 1997 Le fonctionement des entreprises par les marches des capitaux.22 Controlul economico-financiar.. Bucureşti. American Economic Review. 1997 90. 77. Greceanu-Cocoş V. Editura Economică. Editura Didactică şi pedagogică R. Bringham E.A. 1988 Finanţe manageriale-modelul canadian. traducere în limba română. Halpern P. Revista Controlul economico-financiar nr 6/1997. Bucureşti. Bucureşti. Hoanţă N.C. 76. Florea I.. 3-9 februarie. Les Editions d´Organization. Greceanu-Cocoş V.E.Doiniţa ARITON . Hirigoyen G. 1995 The role of monetary policy. 92. 89. Germond B. Gestiunea finanţelor firmei. Delimitări conceptuale.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII 74. 88.R. Editura Enciclopedică.A. 83. 1988 La fonction financiere dans l´entreprise Diagnostic financier et dimension internationale. Frâncu M. Societatea « Adevărul » S. 2002 Practica auditului în instituţiile publice. 80. Florea I.. Editor TRIBUNA ECONOMICĂ. Griffiths S. 1987 Contabilitatea simplificată a microîntreprinderilor. Friedman M. 78. 1999 La gestion financiere. Les Editions d'Organisation. Friedman M. 87. 1968 Revision et certification des comptes. 1998 Hutin H.Gestion financiere. Editor Tribuna Economică. 1999. Florea I. 85. 2000 Piaţa de capital.. Paris. Editura Masson.G. Colecţia Eyrolles Management.. pag. Editura Masson. Editura Masson. Bonnault R. Gingliger E. PUF. Weston J. C.F. Editura Adevărul. 1997 La fonction financiere dans l´entreprise .C. Revista Controlul economico-financiar nr 4/1997 Controlul şi conducerea activităţii economice.A. Botez D. Bucureşti. (coordonator) Ilie V. Rozsa C.. 79. 84.. Florea I. 1998 Capitalism şi libertate... Bucureşti. 1998 161 . Degos Comptabilite financiere des societes et des groupes. 91. Guyon C. 1991 Gestion financiere: de lţanalzse a la strategie . 12/1997 Cine asigură. 75.F... Paris. 1995 J-G. Bucureşti. cine legitimează informaţia contabilă. Florea R. 81.

Editura INFOMEDICA. Paris. 1994 Control şi audit financiar-contabil. 1999 162 . 1994 Monnaie et Financement de l'economie. 1993 Traite de sociologie du travail.. 99. imperialism. august 1956 Constituirea societăţilor comerciale. Editura Economică. Societes commerciales. 1999 Droit commerciale. Editura Litec. 109. 107. 103. Cluj-Napoca. de Juglart M.. Contribuţii la studiul evoluţiei sociale româneşti. Madgearu V. 112. Frederich M. Paris. 104. Bucureşti 1997 Pratique internationale de la comptabilite et de l ´audit. 94. 2000 Megatrends 2000.fusion. 1995 Mersul ideilor economice la români. 1997 Control şi audit financiar-contabil. 101. Paris. Edtura Hachette.N. Murgescu C. 1992 A model of the demand for money by firms. Paris. Naisbitt J. 1992 Comptabilite des societe. Paris Comptabilite approfondie. Paris. Obert R.. Munteanu V. Bucureşti. 95. Bucureşti. Minea M. 2002 Strategie pour la creation dţentreprise. Les Editions Foucher. 2000 Reorganizarea şi lichidarea societăţilor comerciale. 1-3 Ed. Ippolito B. Quintard A. vol. Burlaud A.. Editura Dacia. Morques N. traducere Editura Humanitas. capitalism. Langlois G. 96. Aburdene P. Zuca Şt. Oprean I.. 1996 Finacement et cout du capital de l'entreprise. Editura Economica. Editura Dunod. Ottavj C. Paris. Montchrestien. 1961 Reforma contabilităţii româneşti – între modelele francez şi anglo-saxon. 1992 Agrarianism. 1-2. Editura Intelcredo.. Cours de droit commerciale. Paris.. (coordonator) 111 Oprean D. 98. Finance. Editura Lumina Lex. 1995 Întocmirea şi auditul bilanţului contabil – sinteza şi valorificarea informaţiei contabile.Colin. Miller H.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII 93. Paris. Neag R. Editura Sylvi. Dalloz. Friedmann G. Editura Dunod. Naville P. Editura Enciclopedică. Deva. Bucureşti. 1998. 100. Quaterly Journal of Economics.. Nişulescu I. Bucureşti. A.. Orr D. Bucureşti. Lavabre C. Merle Ph. 106. Şt. 102.Doiniţa ARITON . Editura economica. 110. Deva. 97.consolidation. vol. Editura Intelcredo. Munteanu M. 108. 105. Lavabre G Levasseur M. Papin R.

Doiniţa ARITON .1-3. Popescu D. Solnik B. 124. 127. 1-2.P.1 şi 2. Bucureşti. Editura Intelcredo. Editura Foucher. 125. Gestion financiere.. Cucui N. Popeangă P. 123. Economica. prefaţat de A. 31/1990 – comentată şi adnotată. 1958 Memento Pratique Francis Lefebvre Comptable 2000. Raffournier B. Leurion J. Popescu Gh. Editor Tribuna Economică. 126. Dufils P. Editura Nathan. Corre J. Perroux F. reeditat la Marne în 1972.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII 113. 1994 Contabilitatea societăţilor comerciale.. 1999 116. Sandu Gh. Raulet C. 132. 118. 2001 Cours d’economie politique. Possler L. Lopater C. 1996 Gestion et comptabilite des societes commerciales. Editura Economica. Raulet C. Bucureşti. vol. a 4-a ediţie. Ristea M. 117.B. Editura Lumina Lex. Bucureşti. Iaşi. Contractul de societate. (coordinator). Editura Economica. Ariton V. 1998. Bucureşti. Bucureşti. Paris. A.. Paris. Editura Gestiunea. Renard J. Editura All Beck. Dunod. Constanţa. Managementul contabilităţii româneşti.. Roux D. Vol. Les Editions d ‘organisation. 1996 Auditul financiar-contabil. Paris. 2000 Contabilitatea cheltuielilor agenţilor economici. 2000 Catechisme d’economie politique. 1994 163 . Editura Dosoftei. 130. Les normes comptables internationales (IAS). Scutaru D. 120. Dunod.. 1998 114. 1997 Contabilitatea şi fiscalitatea operaţiunilor privind fuziunea şi lichidarea societăţilor comerciale. 1997 Contabilitatea întreprinderilor – Îndrumar practic actualizat şi completat cu unele reglementări prevăzute în OMFP 94/2001 şi în Standardele Internaţionale de Contabilitate Editura Fundaţiei “Andrei Şaguna”. Bucureşti. 1996. Bucureşti. 119. Paris. 1995/1996 Analiyse economique et gestion de l’entreprise. 1982 Auditul financiar-contabil. 1982 Theorie et pratique de l´audit interne. vol. 121. Editor Tribuna Economica. 115. 131. Lambru Gh. Perochon C. gestion previsionnelle. 129. 1999 122. Sebe L. Scorţescu Gh. Editions Francis Lefebvre. Analyse comptable. Bucureşti. Editat de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. 1986 Formarea capitalurilor firmelor private.Wolfesperger Legea sociatăţilor comerciale nr. Say J. Paris. Procedurile controlului intern şi auditul financiar. Editura Economică. Raffegeau J. Deva. Şcheaua M. 128. Pântea I..

Editura Economică. Paris. 1993 *** LAMY SOCIETES COMMERCIALES” – Lamy S. Chivulescu M. La Villeguerin Editions.W. Editat de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. 143. Ţurlea E. Accounting Information Systems: Essential Concepts and Applications. august. Bucureşti. Ed. Credit. 141. Contabilitate nr. 2001 Tabără N. Bucureşti. Revista Finanţe. 142. bilanţurilor contabile. Comptable. 1997 Toma M.. Editura John Wiley&Sons. Editura Lumina LEX.. 2000 Vernimen P. 149. *** Memento Pratique Francis Lefebvre. *** “Audit financiar 2000”. Cadrul conceptual şi principiile general acceptate Paraschivescu M. Bucureşti. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea Controlului Financiar de Stat şi a Gărzii Financiare 164 . PowerShift. Editura Economică. Bucureşti. Societes commerciales. Bucureşti. de la Dictionnaire fiduciaire. 152. traducere Editura ANTET.. 148. analyse et gestion.. Editat de Fundaţia pentru Management FinanciarContabil şi Audit "Grigore Trancu-Iaşi". 136. 140. Casta J. 2000 *** “Standardele Internaţionale de Contabilitate 2000” Editura Economică. Ţăran M. Paris 1994 *** Memento Pratique Francis Lefebvre..Doiniţa ARITON . 145.Evoluţia auditului contabil financiar în Franţa. pe F. Finanţe. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a României *** Legea nr. ale contabităţii.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII 133. 1995 Toma M. Audit financiar şi certificare a conturilor anuale. Stancu I. Bucureşti. CECCAR. 1994 Villeguerin E. Editura Dalloz. 1995 Turcu I. Canada.10/1993 Tabără N. Finance d´entreprise. 139. 146. 2000 *** Norme naţionale de audit. 1995. 1999 *** Legea nr. 1990. The interest elasticity of transactions demand for cash. 147.itura Juridique Lefebvre. 144.A. 134. 1956 Toffler A.. Bucureşti. Paris. Paris. 135. Bucureşti. Ghid practic pentru audit financiar şi certificarea Chivulescu M.Credit . 1990 Wilkinson J. Stoian A. Review of Economics and statistics. 138. 1996 Auditul financiar-contabil. Revista Finanţe. plan mondial şi perspectivele acestuia în România.Contabilitate nr 1-2/1997 Tobin J. reorganizarea judiciară şi falimentul. Bucureşti. Paris. 151. 137. Insolvenţa comercială. Editura Economică şi Camera Auditorilor Financiari din România. 150.

Monitorul Oficial nr.83/1997 privind impozitul pe profit. 162. 88/1997 *** Ordonanţa Guvernului nr. 102/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii. completată prin O. 169/1991 *** Legea 99/1999 privind unele măsuri privind accelerarea reformei economice. 237 din 29 iunie 1998 *** OMF 94/2001 privind aprobarea « Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţii Europene şi cu Standardele Internaţionale de contabilitate » 159. 164. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare. aprobată şi modificată prin Legea nr. 65/1994. aprobată şi modificată prin Legea nr. 265 din 27 decembrie 1993 *** Precizări privind reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni privind fuziunea. Formularele de bilanţ contabil şi Normele de întocmire şi prezentare a acestuia.G. Monitorul Oficial nr. 704/1994 prin care au fost aprobate Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii. 161.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII 153. 104/1999 *** Legii nr. 58/1991 privind privatizarea societăţilor comerciale.33 din 29 ianuarie 1998 *** Legea contabilităţii nr. Monitorul Oficial nr. 82/1991 publicată în Monitorul Oficial nr. 58/1991 privind privatizarea societăţilor comerciale. 134/1999 *** Legii nr. Modele de registre de contabilitate şi normele de utilizare a lor. 160. Monitorul Oficial nr. 133/1997 *** Ordonanţa Guvernului nr. nr. 165. 167. Monitorul Oficial nr. 243/1994. Normele metodologice de utilizare a conturilor contabile.32/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 89/1998 pentru modificarea şi completarea O. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare. Monitorul Oficial nr. 156. 166. 150/1997 *** Ordonanţa Guvernului nr. 165 . 31/1990. Monitorul Oficial nr. 1223 din 29 iunie 1998 şi publicate în Monitorul Oficial nr.Doiniţa ARITON . nr 50/1997 *** Ordonanţa Guvernului nr. Monitorul Oficial nr. aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor nr. precum şi retragerea şi/sau excluderea unor asociaţi din cadrul societăţilor comerciale. *** Legea privind societăţile comerciale nr 31/1990.10/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. Monitorul Oficial nr. Planul general de conturi. 163. 375/1997 *** Hotărârea de Guvern nr. republicată în Monitorul Oficial nr. Monitorul Oficial nr. 168. dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale. 154. 314/1998.G. Monitorul Oficial nr. 212/1995 157. 155. *** Legea privind procedura reorganizării şi lichidării judiciare nr. 42/1995. *** Ordonanţa Guvernului nr. *** Legea nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi. 64/1995 MONITORUL OFICIAL NR. 592/1999 *** Ordonanţa de Urgenţă nr.37/1991 privind modificarea şi completarea Legii nr. 186/1999. 130 DIN 29 IUNIE 1995 158.

modificată prin O.U. 256/1999 166 . 72/2000. nr.G. 75/1999 privind activitatea de audit financiar. Monitorul Oficial nr. 70/1997 privind controlul fiscal. 170. Monitorul Oficial nr. nr. modificată prin O. 119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar preventiv. *** Ordonanţa de urgenţă nr. 430/1999.Doiniţa ARITON . aprobată şi modificată prin Legea nr. O.FINANŢELE ÎNTREPRINDERII 169. 113-1999 *** Ordonanţa Guvernului nr. 171. 64/1999. nr. *** Ordonanţa Guvernului nr. O.U. Monitorul Oficial nr.G. 35/2000. 32271997. 46/2000.