Anul I, nr.

3 martie-aprilie 2007
Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº cu sprijinul

Din cuprins
Liturghia salveazã omenirea
Un preot despre care unii spun cã ceea ce face e curatã nebunie. El crede cã, fãrã harul lui Dumnezeu, aºa este. (pag.5)

Þara Fãgãraºului

Noi preoþi în

Foamea de luminã
Societatea contemporanã resimte o acutã foame de luminã. V-aþi întrebat vreodatã de ce simþiþi o stare de neliniºte atunci când sunteþi înconjuraþi de întuneric? (pag.2)

Nu te mai înþeleg, Doamne!
Matei e supãrat cã Dumnezeu nu i-a ascultat rugãciunea, deºi s-a rugat aºa cum l-a învãþat bunica: din suflet. (pag.7)

pag. 3
Dumnezeu lucreazã în Taina Spovedaniei... Însã foarte mulþi, dupã aceastã perioadã în care au auzit despre cât de bine este sã fii bun, ce înseamnã postul, ce înseamnã sã te pregãteºti sufleteºte, sã te rogi, sã-þi cureþi sufletul etc. se întorc la vechile apucãturi ºi obiceiuri mai puþin creºtineºti. De ce oare? „Pentru cã s-a terminat postul!", poate veni un rãspuns. ªi de-acum gata, la distracþie! Oare doar în post trebuie sã fim buni, sã ne ferim de cele rele, sã ne îngrijim sufletul? Înseamnã cã la sfârºitul postului avem dezlegare la pãcate? Pãi atunci am o întrebare simplã: LA CE BUN POSTUL, dacã tot mã reapuc de relele pe care m-am strãduit sã le îndepãrtez? Nu pare acesta un fel de a fi ºi de a face al unor oameni proºti? Adicã fac aºa un efort ºi apoi stric tot ce am realizat? Bunãtatea ºi dragostea sunt calitãþi dupã care sã alergãm mereu, nu doar în post. Viaþa noastrã este o cãlãtorie în care sã ne strãduim sã lepãdãm din sufletele noastre cât mai mult rãutatea. Strãdania este a noastrã, dar ajutorul vine de la Dumnezeu. Ca sã fie eficientã însã, aceastã strãdanie trebuie sã fie permanentã. Dacã nu, e ca ºi când ai semãna ceva ºi doar peste un an îþi aduci aminte sã ºi pliveºti. Oare se mai vãd rãsadurile de buruieni? Se mai vede curãþenia sufletului dupã un an de zile fãrã Spovedanie? (ªi ºi aceea fãcutã în grabã, cã e aglomeraþie mare...) La fel este ºi cu postul. Ceea ce facem în post nu ne va ajuta la nimic, dacã ceea ce am lucrat acum nu vom îngriji mai departe.

Editorial de Pr. Marius Corlean
La ce bun postul?
Perioada Postului Mare este încãrcatã de o tensiune sufleteascã aparte. Bisericile sunt mult mai aglomerate decât în restul anului, chiar ºi în timpul sãptãmânii, nu numai duminica. Oamenii îºi aduc aminte cã au un suflet ºi simt nevoia sã se îngrijeascã puþin de acesta ºi astfel dau nãvalã la Taina Spovedaniei. κi împlinesc aºa o "îndatorire" (cã aºa-i bine ºi aºa-i tradiþia...), fie de ochii lumii, ai familiei, poate ºi ai conºtiinþei, sau pur ºi simplu cã aºa s-au obiºnuit sã facã. Sã zicem cã e bine ºi aºa, e bine cã omul are încã acest imbold. Pentru cã

2 Hranã pentru suflet

martie-aprilie 2007

m

lucrul acesta. Învierea e dãruitã de Dumnezeu tuturor, cãci El face sã rãsarã soarele ºi peste cei drepþi ºi peste cei nedrepþi. Toþi Învierea Domnului este cea mai luminoasã ºi mai mãreaþã sãrbãtoare a creºtinilor am fost chemaþi sã ne bucurãm de ortodocºi. ªi pe drept cuvânt, deoarece vedem pe Hristos, Soarele dreptãþii, dezlegând Înviere. Suntem îndemnaþi sã legãturile morþii, mutându-ne "de la moarte la viaþã ºi de pe pãmânt la cer". Acum iertãm toate pentru Înviere, dar mai întâi suntem noi iertaþi de toate s-au umplut de bucurie ºi toatã fãptura laudã Învierea lui Hristos. Dumnezeu, care ne aºteaptã ca pe Veniþi sã luaþi luminã! posibilitãþile ei, cãci dupã moarte fi necazurile ºi nedreptãþile pe niºte fii risipitori la Cina Învierii nu se ºtie ce va mai fi. Zic ei cã care le suportãm în aceastã viaþã, Prin Învierea Domnului Hris- nimeni nu s-a întors de dincolo sã vine o vreme când lucrurile vor Sale, deºi suntem nevrednici de tos vedem rostul vieþii noastre; ne spunã ce e dupã moarte. Dar primi dreptatea lor. Rostul vieþii un asemenea dar. Aceasta este dragostea pe dacã Hristos a înviat ºi noi vom nu-L avem pe Domnul Hristos noastre se împlineºte în veºnicie, care Dumnezeu ne-o aratã în învia. Nu moartea are ultimul care a înviat a treia zi, dupã cum când vom trãi, suflet ºi trup, în Hristos nouã, cãci "atât de mult a cuvânt, ci Învierea. Noi nu vom spune Scriptura? De aceea sun- comuniune cu Dumnezeu ºi cu iubit Dumnezeu lumea, cã pe dispãrea odatã cu moartea, pentru tem fãrã cuvânt de apãrare. semenii noºtri. Însuºi Fiul Sãu L-a dat ca oricine cã Dumnezeu ne-a fãcut pentru Credinþa noastrã este în Hriscrede în El sã nu piarã, ci sã aiba veºnicie ºi moartea nu mai este tos Cel Înviat, care a dat o atât de Credinþa, Nãdejdea viaþã veºnicã". În dragostea pe ºi Dragostea punctul terminus al vieþii noastre, mare demnitate omului încât l-a care vedem cã Dumnezeu o îmci este uºa deschisã spre Împã- alcãtuit pentru viaþa veºnicã. Darurile Învierii sunt îmbelºu- plineºte cu prisosinþã faþã de noi Aceasta este lumina la care ne gate pentru cei ce ºi-au curãþit sim- ne întemeiem ºi credinþa noastrã, rãþia veºnicã a lui Dumnezeu. Unii considerã cã viaþa aceas- cheamã Domnul nostru, ca sã þirile ºi chiar pentru cei care n-au deoarece dacã Dumnezeu a fãcut ta trebuie trãitã cu toate ofertele ºi înþelegem cã oricare ºi oricâte ar reuºit sã împlineascã întru totul atât de mult pentru noi, jertfindu-ºi Unicul Fiu, avem convingerea cã niciodatã El nu ne va pãrãsi, veghind la V-aþi întrebat vreodatã de ce iubiþi mai mult ochiul tãu este rãu ºi trupul tãu este bunul mers al vieþilor noaslumina decât întunericul? De ce sunteþi depenîntunecat. Aºadar, ia seamã ca lumi- tre. ªi mai mult încã, vãzând denþi de luminã? De ce simþiþi o stare de neliniºte na din tine sã nu fie întuneric. Prin cã ºi-a þinut promisiunea ºi atunci când sunteþi înconjuraþi de întuneric? urmare, dacã tot trupul tãu este lumi- L-a trimis pe Fiul Sãu în Noi, ca ºi oameni moderni, am devenit atât nat, neavând nici o parte întunecatã, lume, ca sã ne scoatã din de dependenþi de aceastã luminã materialã, încât luminat va fi în întregime ca atunci robia pãcatului ºi a morþii, nu concepem sã trãim nici mãcar o secundã în întune- când te lumineazã fãclia cu strãlucirea ei" (Luca nãdãjduim cã vom primi pânã la cel mai mic amãnunt roaric. Când negura nopþii ne acoperã sub mantia sa 11,34-36). întunecatã, instinctiv ne îndreptãm spre miraculosul Cu alte cuvinte, foamea de luminã pe care o resim- dele ºi darurile fãgãduinþelor întrerupãtor electric pentru a ne cufunda apoi într-o te societatea actualã trebuie hrãnitã nu cu acest surogat Sale. Bineînþeles, dacã mãcar baie de luminã. Dacã în timpul alergãrii cotidiene sau al luminii electrice, ci trebuie potenþatã lumina care vom vrea sã le primim ºi sã-I al plimbãrii de searã suntem surprinºi de cãderea este în noi ºi care este a lui Hristos. Dacã l-am pãstra mulþumim pentru ele. întunericului, pe uliþele satelor sau pe bulevardele pe Hristos lângã noi în fiecare clipã a vieþii, am avea Bucuraþi-vã ºi oraºelor, instinctiv aºteptãm apariþia unei miraculoasei luminã chiar dacã în jur ar fi întuneric material. Mã uit vã veseliþi! lumini. Dacã întunericul stãruie în jurul nostru, deo- mereu în jurul meu ºi vãd prea multe feþe întunecate. Dar dacã ºtim cã ne datã devenim neliniºtiþi. Este fireascã aceastã stare, Întunecate pentru cã le este foame, o acutã foame de aceastã neliniºte în întuneric ºi în acelaºi timp aceastã luminã. Suntem crispaþi pentru cã nu gãsim aceastã putem baza pe Dumnezeu, foame a noastrã de luminã? hranã. De aceea uitãm sã zâmbim, de aceea trecem pentru cã este Tatãl nostru, Rãspunsul este simplu. DA, e firesc sã tânjim dupã indiferenþi unul pe lângã altul, posomorâþi, cãci soarele dacã nãdãjduim în promisiuluminã de vreme ce Dumnezeu ne-a creat pe noi ca sã n-a rãsãrit ºi în sufletul nostru, deºi el strãluceºte sus pe nile Sale, ne cuprinde o stare fim fii ai luminii. Ne-a fãcut pe noi înºine luminã dupã cer. Poate cã este timpul sã lãsãm lumina sã rãzbatã ºi de liniºte ºi pace. Bucuria chipul Sãu care este luminã. din noi. Care luminã? „Veniþi de luaþi luminã!" auzim vine ca o cununã peste toate Dar, din pãcate, noi suntem cei care ne cufundãm în noaptea Învierii. Sãptãmâna Luminatã ne îndeamnã celelalte ºi dã un farmec zilnic în întuneric, deºi trãim într-un secol al luminii din nou sã pãstrãm aceastã luminã. S-o pãstrãm doar în aparte vieþii. Dacã Hristos a materiale. Suntem luminaþi 24 de ore din 24, fie de aceastã sãptãmânã? Nu. Este un îndemn sã fim lumi- înviat ºi noi vom învia. De aceea bucuria Învierii lumina naturalã a astrelor cereºti, fie de lumina artifi- naþi ºi sã luminãm întregul an. cialã creatã de noi tocmai din dorinþa de a nu fi în Poate cã e timpul sã zâmbim mai mult celor din este neasemuitã ºi nici o altã întuneric. ªi, cu toate acestea, de multe ori avem jur, sã le dãm puþin din lumina ochiului nostru, ºi atun- bucurie nu o poate înlocui. impresia cã întunericul ne învãluie chiar ºi în miezul ci cu siguranþã cã, luminând fiecare câte puþin, va fi Iar la bucuria noastrã se zilei. DE CE? Pentru cã nu avem neapãrat nevoie de o mai multã luminã în jurul nostru. Dar fii atent cã nu adaugã bucuria întregii naluminã care sã vinã din exteriorul nostru, ci de una care poþi sã dai luminã dacã nu ai luminã! Iar lumina este turi, cãci de la cel mai fragil sã porneascã din interiorul nostru, care sã ne lumineze Hristos. Primeºte-L pe Hristos în sufletul tãu, pentru a-L fir de iarbã ºi pânã la cel mai ºi pe noi ºi pe cei din jur. Iatã ce ne spune Hristos: putea dãrui ºi celuilalt, alinându-i astfel foamea de luminã. falnic pom înflorit toate parcã „Ochiul tãu este luminãtorul trupului. Când ochiul tãu Veniþi deci nu doar sã luaþi luminã, ci ºi sã daþi strigã: "Hristos a înviat!". (Pr. Ciprian Bîlbã) este curat, ºi trupul tãu întreg e luminat; dar când luminã! Pr. Iosif Ciolan

Bucuraþi-vã, Hristos a înviat!

d c ºi

a

m c o p a n s n

Foamea de l u m i n ã luminã

a m

S Î

c n a in în m te S s s c

a D d is a d c

p m p ru d a în o c îm

martie-aprilie 2007

Eveniment

3

Preoþi noi în Þara Fãgãraºului
instalarea la Beclean a prins contur providenþial, cu atât mai mult cu cât doamna preoteasã Dorina este fiicã a acestei localitãþi. La slujbã au participat un numãr mare de preoþi din zonã în frunte De asemenea, o parte spe- instalat în Duminica a patra din cu pãrintele protopop Ioan Ciocan. Voivodenii Mici cialã a slujbei a fost depunerea Postul Paºtilor, a Sfântului Ioan Proaspãt licenþiat al Facultã- jurãmântului. Prin binecuvântata Scãrarul. A venit din pãrþile „,Sfânta Treime“, þii de Teologie "Andrei ªaguna" grijã a Înalt Prea Sfinþitului Caransebeºului, mai aproape de Fãgãraº din Sibiu, promoþia 2006, ori- Laurenþiu, la jurãmânt participã locurile natale ale soþiei sale. Pentru pãrintele Marcel ginar din Sãsãuº, judeþul Sibiu, acum ºi soþia viitorului preot, La slujba de instalare au parnoul preot al parohiei Voivode- întãrind actul de investire întru ticipat mulþi credincioºi ºi nu- Greavu, cea de a patra instalare a nii Mici a fost hirotonit întru preoþie. În cazul de faþã i-a fost meroºi preoþi, în frunte cu Prea vieþii sale de slujire ca preot preot ºi instalat în 4 martie, Du- alãturi pãrintelui Radu, soþia sa, Sfinþitul Visarion Rãºinãreanul. înseamnã o mult doritã revenire acasã, în Þara Fãgãraºului. minica a doua din Postul Paºtilor. doamna preoteasã Andreea, oriLicenþiat al Facultãþii de Beclean Slujba oficiatã de Înalt Prea ginarã din Câmpulung Muscel, Teologie „Andrei ªaguna“ din Sfinþitul Laurenþiu Streza, absolventã a Facultãþii de Cu ocazia sãrbãtorii ,,Buna Sibiu, promoþia 1989, actualMitropolitul Ardealului, a fost Psihologie din Sibiu. Vestire“, din 25 martie, credin- mente este doctorand în Drept emoþionantã, întrucât instalarea La acest eveniment au par- cioºii parohiei Beclean au dublat bisericesc al aceleiaºi facultãþi. a coincis cu hirotonia sa întru ticipat familia noului preot, dar bucuria praznicului prin întâmPrima sa parohie a fost în preot. Întreaga suflare creºtinã a ºi un sobor de preoþi din zonã. pinarea noului preot paroh, Toderiþa, din 1990 pânã în 1993. satului a fost impresionatã pro- Fostul paroh, pãrintele Adrian Rã- Gheorghe Ciºmaº. Apoi a fost preot la Lisa pânã în fund de rugãciunile Înalt Prea duleþ, a primit distincþia de iconom. Licenþiat al Facultãþii de 2005. Sfinþiei Sale, prin mijlocirea cãTeologie ,,Andrei ªaguna“ din În acelaºi timp a funcþionat Olteþ rora s-a pogorât harul Sfântului Sibiu, promoþia 1985, pãrintele ca profesor la Seminarul TeoDuh asupra diaconului de atunci, Pe pãrintele Ovidiu Bostan îl Gheorghe Ciºmaº a slujit în logic din Fãgãraº, fãcându-se Radu Valentin Milãºan, la hiro- cunoaºteþi deja din numãrul tre- parohia Olteþ încã din 1986. remarcat prin talentul sãu de tonirea sa întru preot. cut al revistei noastre. El a fost Pentru familia dânsului dascãl ºi dragostea sa faþã de teologie ºi tinerii sãi ucenici. Începând cu anul 2005, pãrintele a slujit la biserica Sfântul Comunitatea din Recea a trãit o zi de mare „Taina inimii ca descoperire a persoanei - intro- Evanghelist Luca din Sibiu. bucurie în sâmbãta de 10 martie, când a avut loc ducere în psihoterapia ortodoxã“. Familia pãrintelui Marcel sfinþirea altarului de jertfã al bisericii Pãrintele Cãtãlin este parohul acestei biserici Greavu se bucurã de sprijinul „Acoperãmântul Maicii Domnului", pãstoritã de din 2001, timp în care în parohie au fost realizate doamnei preotese Nicoleta ºi de pãrintele Cãtãlin Teulea. o serie de lucrãri: s-au refãcut acoperiºul ºi insta- binecuvântarea lui Dumnezeu La slujba prezidatã de Înalt Prea Sfinþitul laþia electricã, s-a închis pridvorul bisericii, s-au revãrsatã în cei patru copii. Instalarea sa ca preot la biLaurenþiu Streza a participat un sobor mare de pus geamuri termopan în acord cu arhitectura preoþi din Þara Fãgãraºului, printre care pro- bisericii, s-a renovat exteriorul bisericii în terasit serica „Sfânta Treime“ din topopii de Fãgãraº ºi Sibiu, pãrintele Ioan ºi s-a retencuit biserica la interior pregãtind-o Fãgãraº a avut loc cu prilejul Ciocan ºi pãrintele Savu Popa, dar ºi pãrintele pentru picturã. Pentru întreaga sa activitate, Praznicului Floriilor. Intrarea arhimandrit Ilarion Urs, stareþul mãnãstirii pãrintele Cãtãlin Teulea a primit gradul de Domnului în Ierusalim i-a adus Brâncoveanu de la Sâmbãta, care este localnic al iconom. Preotul paroh a þinut sã le mulþumeascã pãrintelui Marcel Greavu intrarea într-o bisericã încãrcatã comunei Recea ºi un apropiat permanent al bi- recenilor care s-au implicat cu devotament în de semnificaþii adânci ale ortosericii din satul natal. toate aceste lucrãri, sub îndrumarea celor doi doxiei fãgãrãºene. Alãturi de Cu acest prilej, prin binecuvântarea Înalt epitropi din aceastã perioadã, profesorul Ioan pãrintele Romul Poparad, preot Prea Sfinþitului Laurenþiu, biserica a primit un al Motoc (1998-2002) ºi Nicolae Lungoci (din 2002). vrednic al aceleiaºi biserici, doilea hram închinat tot Maicii Domnului, Buna La douã sãptãmâni de la marele eveniment pãrintele Marcel a fost întâmpiVestire. Oamenii au rãmas plãcut impresionaþi din viaþa comunitãþii, la biserica „Adormirea nat de mulþime de credincioºi ºi de slujba arhiereascã ºi de cuvântul de învãþãturã Maicii Domnului“ din Recea au început deja de alþi preoþi ai Þãrii Fãgãraal Mitropolitului. lucrãrile de picturã, realizate de o echipã de cinci ºului, în frunte cu pãrintele proÎn aceasta atmosferã caldã de sãrbãtoare pictori, condusã de Sabin ºi Gabriela Drinceanu. topop Ioan Ciocan. preotul paroh Cãtãlin Teulea a lansat cartea Pr. Cãtãlin Teulea Natalia Corlean

Luna martie a fost luna instalãrii de noi preoþi în Protopopiatul Fãgãraº. Patru parohii vacante ºi-au primit noii slujitori ai altarului, mai mult sau mai puþin cunoscuþi enoriaºilor lor, de la tineri absolvenþi la preoþi cu vechime ºi experienþã. V-i prezentãm pe scurt, urmând ca rubrica „Noi apostoli“ sã îi aducã în faþa dumneavoastrã pe fiecare în parte.

Sfinþirea bisericii din Recea

4 Chipuri pentru veºnicie
Ca unul care i-am fost coleg de an la teologie, pot spune cã a fãcut parte din rândul celor mai buni studenþi. În promoþia noastrã alcãtuitã din 59 de studenþi, au fost 12 studenþi de elitã, la acelaºi nivel, încât nu se putea spune despre unul cã era mai bun decât ceilalþi, chiar dacã nu aveau exact aceeaºi medie. Între aceºtia se afla ºi Romul Zaharie. Acest prestigiu ºi l-a pãstrat ºi dupã examenul de capacitate preoþeascã, dat în acelaºi an 1954.

martie-aprilie 2007

m

Protopopul Romul Zaharie în lumina adevãrului
Cineva afirma, nu demult, cã „nu trebuie sã moarã un om ca sã se poatã vorbi de el în istorie". Iatã un adevãr incontestabil! Þara Fãgãraºului a avut în decursul secolelor oameni de seamã, înfãptuitori de istorie ºi creatori de culturã, dar are ºi în prezent oameni de prestigiu, despre care se poate vorbi ca atare ºi astãzi ºi în viitor. Consider cã unul dintre aceºtia este Protopopul Romul Zaharie, de curând pensionar.

Student de elitã
Pãrintele Romul s-a nãscut în 5 aprilie 1931 la Boholþ, pãrinþii sãi, Ioan ºi Maria, fiind agricultori. Primele 4 clase le-a fãcut la ºcoala din satul natal, iar cursurile liceale la Liceul „Radu Negru" din Fãgãraº. La încheierea acestora, în 1950, ºi-a luat bacalaureatul. Având o educaþie religioasã deosebitã încã din familie, dupã bacalaureat a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din Sibiu, devenind licenþiat în teologie în 1954.

Protopop timp de 26 de ani
Dupã terminarea studiilor teologice s-a cãsãtorit în anul 1955 cu Maria Bucurenciu, din Avrig, absolventã a ªcolii Normale din Sibiu. În acelaºi an a fost hirotonit preot ºi numit paroh în satul sãu natal, unde a slujit cu râvnã tinereascã ºi tact pastoral timp de 16 ani. În temeiul capacitãþii ºi activitãþii sale ca preot-paroh a fost numit protopop al Fãgãraºului, funcþie în care a activat

între anii 1971-1997, când s-a retras ca paroh la Biserica „Sf. Treime" din Fãgãraº. Ca protopop al Fãgãraºului, ºi-a pus în evidenþã capacitãþile sale de preot cult, de om inteligent ºi înþelept ºi mai ales acelea de om bun ºi modest. Aceste însuºiri personale au fãcut ca slujirea sa preoþeascã sã fie rodnicã ºi apreciatã atât de enoriaºii sãi, cât ºi de preoþii din protopopiat ºi ierarhii noºtri.

Înþelepciune ºi bunãtate
Aceste însuºiri l-au ajutat sã fie ziditor de suflete creºtine, chiar într-un regim ateist ºi anticreºtin, cum a fost regimul comunist din þara noastrã. Nu i-a fost

uºor sã conducã Protopopiatul Fãgãraºului atâþia ani într-un regim de dictaturã interesat de ceea ce gândea, vorbea ºi fãcea fiecare preot. Dar l-a condus cu înþelepciune ºi demnitate, încât nici un preot de sub jurisdicþia sa n-a avut de suferit în timpul respectiv. Calitatea lui supremã de om bun, cu inimã aleasã, l-a ajutat sã nu facã rãu nimãnui, ci numai bine. Dat fiind faptul cã a sãvârºit "lucru de evanghelist" ºi cã "ºi-a fãcut slujba deplin" (II Timotei 4-5), meritã în continuare cinstire, preþuire ºi recunoºtinþã din partea tuturor celor care i-au cunoscut personalitatea ºi omenia. Dumnezeu sã-i dãruiascã sãnãtate, sã-i înmulþeascã anii vieþii de pensionar, sã-i rãsplãteascã bunãtatea inimii ºi toate facerile de bine, precum ºi slujirea sa preoþeascã, iar istoria Þãrii Fãgãraºului sã-l consemneze ca om distins al acestei regiuni. Pr. Prof. Ioan Glãjar Eratã

i S D c d d

s a p a în o lu

c în d M a fo s D s a c p n

In memoriam...
În a doua sãptãmânã a Sfântului Post al Paºtilor a fost chemat de Domnul, dupã 75 de ani de viaþã ºi 50 de ani de slujire la altar, pãrintele SILVESTRU GEORGE POPOVICIU. ªi-a început cãlãtoria pãmânteascã în satul Veseud din judeþul Sibiu la data de 2 decembrie 1931, fiind al doilea copil al pãrintelui Ioan ºi al doamnei preotese Maria. ªcoala primarã a urmat-o în Sibiu, la "ªcoala de Aplicaþii", apoi a urmat Liceul "Gheorghe Lazãr" ºi Institutul Teologic, absolvit în 1956. În acelaºi an s-a cãsãtorit cu tânãra învãþãtoare Olimpia Flucuº din ªinca Nouã, repartizatã în Veseud. Au fost dãruiþi de Dumnezeu cu doi copii, Georgeta ºi Ioan. Tot în 1956 a fost hirotonit preot de cãtre Prea Sfinþitul Scorobeþ ºi trimis în parohia Hamba, din judeþul Sibiu. A slujit acolo pânã

Pãrintele Silvestru George Popoviciu

în 1965, când Dumnezeu i-a îndrumat paºii spre parohia Ohaba, din judeþul Braºov, unde a slujit pânã în 1968, când a fost chemat la slujire în satul vecin, ªinca Veche. A pãstorit aici pânã în 2000, când a fost pensionat la cerere. Dupã anul 2000 a continuat sã slujeascã lui Dumnezeu ºi oamenilor în ªinca Nouã, alãturi de mine, dar ºi în alte parohii din vecinãtate: Paltin, Poiana Mãrului, ªinca Veche, ªercãiþa, ªercaia, Veneþia de Sus ºi Bucium, împãrtãºindu-ne tuturor Harul dumnezeiesc, dar ºi experienþa ºi înþelepciunea sa. A fost un om cu o culturã vastã, dar înzestrat de Dumnezeu cu smerenie ºi foarte mult bun simþ. Iubea natura aºa cum a fost ea creatã de Creator ºi admira mult zona ªincii Noi. Avea un cult pentru ordine, punctualitate ºi respectarea promisiunilor, dar mai ales pentru slu-

În nr. trecut al publicaþiei, p. 4, col. 3, r. 16-18, se va citi: „Apriorismul religios revelaþional sau ontologia religiei" jire. Indiferent când îl solicitam sã slujim împreunã (nu slujea niciodatã fãrã acordul meu) fãcea efortul sã rãspundã prezent spunând cã "oamenilor trebuie sã le faci rugãciuni atunci când le solicitã, pentru cã atunci au nevoie". A trecut la Domnul în 2 martie 2007, în urma unei intervenþii chirurgicale de urgenþã. Trupul sãu a fost adus acasã, apoi condus de un sobor de preoþi, de familie ºi de credincioºi ºi a fost depus în biserica "Sf. Ierarh Nicolae" din ªinca Nouã pânã în a doua duminicã a Postului Mare (4 martie), când a fost înmormântat, conform dorinþei sale, în cimitirul bisericuþei de lemn din ªinca Nouã. Am pierdut cu toþii un duhovnic, un rugãtor ºi un bun sfãtuitor, dar suntem încredinþaþi cã Dumnezeu i-a dat bunã platã ostenelilor sale ºi primeºte rugãciunile pe care pãrintele le face ºi acolo pentru noi, cei de aici. Cu Sfinþii odihneºte, Hristoase, sufletul fratelui nostru, pãrintele Silvestru George! Amin. Pr. Sorin Suciu, ªinca Nouã

m r

c p s n c s u z n în fe m n c m

fo p

în fu v ri

martie-aprilie 2007

Noi apostoli

5

„Liturghia salveazã omenirea“
Pe pãrintele Costel l-am cunoscut în noiembrie anul trecut, la instalarea lui ca preot. Deschis ºi bine dispus, dar ºi un om hotãrât. Se potriveºte perfect locului ºi ne confirmã faptul cã Dumnezeu îºi alege în chip minunat oamenii. Ne-a plãcut în mod deosebit când am stat de vorbã sã aflãm despre tradiþiile creºtine autentice primite din educaþia de acasã, pãrinþii sãi fiind din pãrþile Moldovei.
Pãrinte, mi-am dorit demult sã vã pun o întrebare: cum aþi avut curajul de a vã asuma ca parohie Paltinul, un sat cu atâtea probleme, care nu este încã închegat ca ºi comunitate, o parohie de unde nu vã puteþi lua nici mãcar salariul? Am avut curaj pentru cã am cunoscut regiunea cu mult timp în urmã. Unul dintre colegii mei de facultate este din Poiana Mãrului. Venind la el în vacanþe, am cunoscut zona ºi mi-a plãcut foarte mult. Am ºtiut mai apoi cã se construieºte biserica ºi când Dumnezeu a rânduit, am venit ca sã-mi depun dosarul. Chiar eu i-am ajutat pe oameni sã întocmeascã cererea pentru înfiinþarea unei noi parohii. Scoþându-se la concurs ºi neexistând contracandidat... Nemaiavând altcinceva curaj, mai bine zis… (adaug eu, iar pãrintele zâmbeºte, dar mã aprobã) Da… Eu am mai adus doi colegi sã vadã satul, însã nefiind prea multe facilitãþi, nici ºcoalã sau dispensar, bisericã neterminatã, numãr foarte mic de credincioºi… Practic o familie nu poate sã se întreþinã. Referitor la curaj, unii zic cã este curatã nebunie. Eu zic cã este curatã nebunie când nu-i har ºi când Dumnezeu nu te înflãcãreazã din interior. Într-un fel este, pentru cã eu nici acum nu mi-am luat nici un salariu ºi nici nu cred cã o sã iau curând, pentru cã toþi banii îi investim ca sã terminãm biserica ºi casa parohialã. Povestiþi-ne puþin, care a fost traseul dumneavoastrã pânã a ajunge la preoþie? Pãrinþii mei au venit în 1969 în Braºov; aveau o educaþie profund religioasã din familiile lor; venind însã aici, ca mai toþi tinerii, au uitat de Dumnezeu într-o anumitã mãsurã. Dumnezeu le-a fãcut însã la un moment dat o chemare: primul copil, o sorã de-a mea mai mare, Anca, a murit de leucemie la 5 ani. Ai mei, având resorturile spirituale la Numele: Pr. Costel Leca care sã se reîntoarcã, au rein- Data ºi locul naºterii: 23 mai 1977, Roman, judeþul Neamþ trat pe calea Bisericii… Astfel, eu de la vârsta de Studii: ºcoala primarã în Braºov, doi ani sunt nelipsit de la bise- Seminarul Teologic "Simion ricã. ªi aºa Dumnezeu a rân- ªtefan" - Alba-Iulia (1992-1997), duit: am ajuns bãiat de altar Facultatea de Teologie "Andrei mai întâi la biserica Sfinþii ªaguna"- Sibiu (1999-2003) Arhangheli, apoi la pãrintele Familia: cãsãtorit cu Mihaela Corneliu Gârbacea de la biserica "Sfinþii Împãraþi Con- Parohia în care slujeºte: Paltin stantin ºi Elena", ambele în Bra- cu rare ocazii, când vin colegii pe ºov, pãrinþii mei fiind consilieri la noi în vizitã. Am cântat dupã aici. Mai târziu, pãrintele Stelian facultate în corul comunitãþii Manolache m-a ajutat cu sistema- elene din Braºov. Ce vã doriþi pentru perioatizarea subiectelor la Mica Biblie... Asta a contribuit în general la da urmãtoare? admiterea mea la facultate. Îmi doresc foarte mult sã terSpuneþi-ne câteva cuvinte minãm ºcoala ºi sã finalizãm despre familie. mãcar o camerã în toamna aceasPãrinþii mei având o evlavie ta la casa parohialã. Sper cã voi deosebitã, specific moldove- avea parte de înþelegerea credinneascã, þin toate tradiþiile ºi toate cioºilor care sunt aºteptaþi sã dea posturile. Când eram mic stãteam ajutorul cuvenit, inclusiv la cãracu mama pânã târziu ºi o ajutam tul pietrei pentru fundaþie, la ridila fiertul colivei, fãceam colãcei, cat. Este normal sã începem cu mucenici… Fãrã excepþie, dumi- jertfa ºi dupã aceea sã culegem nica dimineaþa plecam cu toþii la roadele. De aceea nici eu nu îmi bisericã. Împlinind tradiþia creºti- iau salariul atât cât am capacitate nã, dimineaþa ne luam iertare unii sã jertfesc… Iar casa nu este a mea, de la alþii. În ceea ce priveºte familia pe ci rãmâne a parohiei ºi sper ca care am întemeiat-o acum, oamenii sã înþeleagã acest lucru, Dumnezeu nu a rânduit copii, dar cã dacã mã ajutã pe mine nu o fac sperãm cât de curând; ºi noi pentru mine personal, ci fac un ducem mai departe tradiþiile pãs- bine comunitãþii. ªi de asemenea trate de la pãrinþi (ºi socrii mei sã terminãm la bisericã lucrurile care au rãmas nefãcute. sunt tot din zona Moldovei). Un ajutor deosebit l-am Ce vã place sã faceþi, în simþit din partea domnului primar afarã de slujirea preoþeascã? Îmi place foarte mult sã cânt. din ªinca Nouã, Dumitru Flucuº, Îmi place muzica popularã mult, care a depus tot efortul pentru a sã cânt pe voci. Nu mai am ºansa susþine plata iconostasului pe sã cânt pe mai multe voci, decât care l-am montat de curând. Ne-a

ajutat cu foarte multe lucruri ºi ne ajutã în continuare ºi la casa parohialã. Mulþumim ºi Consiliului local, care ne-a sprijinit mult. Ce le transmiteþi enoriaºilor dumneavoastrã? În primul rând un îndemn la unitate! Sã fie lãsate rãutatea ºi orgoliul deoparte, pentru cã nu sunt deloc ale creºtinilor. Este important sã înþelegem cã dacã Domnul Hristos ne-a dat poruncã sã iubim pe cei ce ne urãsc ºi sã facem bine celor ce ne fac rãu, ne dã în jur ºi oameni care ne fac rãu, pentru a-i iubi, pentru a-i ierta… Aveþi un mesaj ºi pentru cei care ne citesc? Acelaºi mesaj în esenþã: sã nu uitãm cã douã porunci mari a dat Domnul Hristos: porunca iubirii, detaliatã prin cuvintele iubiþi pe vrãjmaºi, binecuvântaþi pe cei ce vã blestemã. Iar a doua poruncã mare: „Luaþi, mâncaþi, Acesta este Trupul Meu“, ºi „Beþi dintru acesta toþi, Acesta este Sângele Meu. Liturghia salveazã omenirea. Dacã nu ajungem sã participãm la Sfânta Liturghie ºi sã ne împãrtãºim des, nu ºtiu cum o sã ne prezentãm în faþa lui Hristos cu cãmaºa Botezului curatã. Interviu realizat de Pr. Marius Corlean

6 Viaþa în Hristos
astfel pentru viaþa Grâul este una din materiile cel din Împãrãþia lui mai des întrebuinþate în cultul nostru, Dumnezeu: "Ceea datoritã semnificaþiilor sale profunde, ce semeni nu dã euharistic-eshatologice: prescura este viaþã, dacã nu va fi o sumã a boabelor de grâu mãcinate, murit. ªi ceea ce dãruitã prin împãrtãºanie tuturor ca semeni nu e trupul trup al lui Hristos; iar bobul de grâu, ce va sã fie, ci prin capacitatea sa de renaºtere la grãunte gol, poate viaþã (moare în pãmânt ca apoi sã dea de grâu sau de Atunci când Mântuitorul viaþã noii plante) este simbolul învierii. altceva din celele-a vorbit ucenicilor despre lalte (...) Se cele ce aveau sã se întâmple (patimile, seamãnã trupul în stricãciune, înviazã în moartea, îngroparea, învierea ºi înãlþarea Sa nestricãciune (...) Se seamãnã trup firesc, la cer), spre a fi înþeles de cei care Îl ascul- înviazã trup duhovnicesc." (1 Corinteni 15, tau s-a folosit de comparaþia cu bobul de 36-42). La întrebarea cum vor fi trupurile grâu, care pentru a aduce roadã trebuie înviate ne rãspunde cã ele vor fi diferite de aºezat în pãmânt. Întrucât aºezarea în cele îngropate, prin capacitãþile noi ale lor: pãmânt este similarã cu moartea, Hristos ceea ce era predispus stricãciunii va fi spune cã bobul de grâu trebuie ca mai întâi nestricãcios; ceea ce era firesc ( = conform sã moarã în acest fel, pentru ca dupã aceea firii cãzute) devine duhovnicesc: "omul dinsã se trezeascã la viaþã: „dacã grãuntele de tâi este din pãmânt, pãmântesc; omul cel de-al grâu, când cade în pãmânt, nu va muri, doilea este din cer" (1 Corinteni 15, 47). rãmâne singur; iar dacã va muri, aduce Moartea este singura cale roadã multã" (Ioan 12, 24). Singura modalitate prin care omul poate În acest fel moartea nu mai poate fi pri- ieºi din sfera existenþei pãmânteºti limitate vitã ca ceva negativ, ci trebuie înþeleasã ca (în cunoaºtere ºi înþelegere) ºi pãtimitoare ceva superior, vrednic de dorit, pentru cã are (supusã bolii ºi suferinþei) ºi de a intra în consecinþe benefice, deasupra vieþii de sfera vieþii cereºti (nelimitatã, înþelegãtoare dinainte de moarte. Sfântul Apostol Pavel ºi nestricãcioasã), este moartea. Acest lucru dezvoltã aceastã temã ºi prezintã efectele a fost înþeles încã din vechime de cãtre morþii: face posibilã învierea ºi schimbã majoritatea popoarelor ºi se poate deduce trupul stricãcios în trup nestricãcios, pregãtit din cultul morþilor diferitelor religii: credinþa vieþii nu trebuie sã ne sperie ºi sã ne descurajeze, cãci Într-o zi, un om ieºi pe grãuntele rãmas la vedere. În Dumnezeu vede suferinþa ºi ogor, la semãnat. Un schimb, fratele sãu de sub credinþa noastrã ºi ne va rãsgrãunte, rãmas pe vârful brazdã încolþi peste puþin plãti negreºit. Cu speranþã ºi rugãciune unui bulgãre de pãmânt, a timp ºi, din micul grãunte, început sã se laude cãtre ieºi din pãmânt un spic fru- putem trece peste orice obstaaltul, aflat adânc sub brazdã: mos ºi trainic. De-abia acum, col al vieþii. Însã cei a cãror - Vezi, frate, tu zaci acolo lumina ºi caldura soarelui îi inimã este plinã de ei înºiºi, luptându-te cu frigul pãmân- fãceau cu adevãrat bine. Cu în care nu mai este loc ºi pentului ºi cu bezna, tânjind vremea, spicul deveni copt ºi tru Dumnezeu, adicã pentru dupã o razã de soare, dupã roada lui multã. iubire, pentru speranþã ºi înAstfel, speranþa ºi smere- credere, aceia sfârºesc, asemeluminã ºi cãldurã. Eu, frãþioare, o duc mult mai nia celui de-al doilea i-au nea primului grãunte, în gheabine, în timp ce tu te chinui. adus adevãrata viaþã, în timp rele pãsãrii negre - diavolul. Dar, în clipa aceea, o ce mândria l-a "Dumnezeu stã împotriva celor cioarã a coborât pe neaºtep- costat scump pe tate din vãzduh ºi a înghiþit primul. Greutãþile mândri, iar celor smeriþi le dã har."

martie-aprilie 2007

m

Grâul, moartea ºi Învierea
în nemurirea sufletului ºi viaþa fericitã din Împãrãþia lui Osiris ºi din Câmpiile lui Iaru (la egipteni); cele 7 lumi superioare (swarga), 7 lumi inferioare (patala) ºi 12 infernuri, în care va merge sufletul dupã moarte, în funcþie de faptele sale (la indieni); credinþa cã dupã moarte sufletele merg la Zamolxis pentru a trãi fericite (la geto-daci), etc. Dar toate aceste credinþe nu au provenit dintr-o motivaþie clarã, argumentatã printr-o experiere personalã, realã. Singurul care a argumentat cu fapta ceea ce a afirmat prin cuvânt este Mântuitorul Hristos, care S-a înviat pe Sine, fãcându-se "începãturã a învierii tuturor celor adormiþi" (1 Corinteni 15, 20).

P

p c V n

þi d g n n p m

Coliva din grâu - expresie materialã a credinþei în înviere
Coliva este o ofrandã care se aduce pentru sufletele morþilor ºi se preparã din grâu fiert, îndulcit, amestecat cu nuci pisate ºi cu diferite arome. Boabele de grâu sunt expresia materialã a credinþei în înviere, iar dulciurile ºi aromele din compoziþia colivei reprezintã virtuþile sfinþilor ºi dulceaþa vieþii veºnice pe care nãdãjduim sã o dobândeascã cel care a murit. Moartea aduce ºi o transformare a trupului, o schimbare menitã sã-i facã posibilã viaþa nouã de dupã ea. Sfântul Apostol Pavel spune cã aºa cum bobul de grâu, dupã ce moare în pãmânt, înviazã cu alt trup, la fel trupul nostru stricãcios dupã ce moare se îmbracã în trup nestricãcios ºi nemuritor (1 Corinteni 15, 53).

Moartea - ceva de dorit?

spre Înviere

S M e a p s fu S r D R to

b s „ p

Cele douã grãunþe

Moartea, naºtere pentru Înviere
Fiecare creºtin practicant ºtie cã drumul spre Înviere trece prin moarte, pentru cã moartea nu este doar încetarea existenþei pãmânteºti, ci ºi modul prin care trupurile stricãcioase se vor îmbrãca întru nestricãciune (la fel ca grâul), pentru a putea fi potrivite cu Împãrãþia lui Dumnezeu, în a cãrei frumuseþe îºi vor trãi veºnicia împlinitorii cuvintelor mântuitoare ale lui Hristos. Sfinþii Martiri au înþeles acest lucru, iar noi îi sãrbãtorim în ziua în care ei au fost omorâþi, pentru cã aceasta este ziua în care ei s-au nãscut pentru Împãrãþia lui Dumnezeu. Pr. Adrian-Gheorghe Magda

L p t C a B c s

P d V d a

p

martie-aprilie 2007

Fii tânãr cu Hristos!

7

Scurtã meditaþie: Între fascinaþia cãsãtoriei ºi mirajul fericirii

dat bani ca sã-mi cumpãr ºi eu. Pe când mã întorceam însã de la grãdiniþã, jucându-mã cu ceilalþi copii, am pierdut banii pe care mi - Nu e drept! Nu Te mai înþeleg! Se auzi cristaline izvorâte din ochiºorii sãi. Chipul i-ai dat. Cred cã mi-au cãzut din buzunar. de afarã glasul nemulþumit al lui Matei. Buni- blând al bunicii i se dezvãlui dintr-o datã în "Nu-i nimic," mi-am spus, mã voi ruga lui ca privi nedumeritã spre uºa de la intrare. Pa- faþa ochilor ºi sesizã uimirea din privirea ei. Dumnezeu, aºa cum m-ai învãþat tu, ºi El mã - Nu e corect bunico! Suspinã el din nou. va ajuta sã-mi regãsesc banii. Mi-am adus ºii micuþului se auzeau apropiindu-se de uºã. - Se pare cã e singur, gândi bunica. Dar Dumnezeu nu mã ascultã. M-am rugat sã aminte de ce mi-ai spus: cã, dacã mã rog din mã ajute dar nu m-a ajutat. De ce nu face suflet, Dumnezeu îmi va împlini rugãatunci cu cine se ceartã? Uºa de la intrare se deschise uºor. Puþin ceea ce vreau eu? De ce nu-mi ascultã rugã- ciunea. M-am întors înapoi de trei ori pe mai târziu îºi fãcu apariþia un cãpºor bãlai de ciunea? De ce nu mã înþelege? drumul pe care am venit de la grãdiniþã ºi Bunica îl ridicã pe Matei în braþe, se mã rugam ca Dumnezeu sã mã ajute. Dar copil, cu privirea îndreptatã spre pãmânt, cu ochiºorii albaºtri scãldaþi în lacrimi, abia aºezã pe fotoliul din faþa micului altar de Dumnezeu nu mi-a ascultat rugãciunea. De potolindu-ºi un suspin prelung. Mâinile îi rugãciune pe care ea împreunã cu nepoþelul ce, bunico? atârnau pe lângã corp ca ºi cum nu-i erau de ei îl amenajaserã în sufragerie ºi, cu glasul ei - Matei, spuse bunica, Dumnezeu ne împlineºte întotdeauna rugãciunile, dar nu nici un folos. Privind absent în jurul sãu, fãrã blând, îl rugã sã-i spunã ce s-a întâmplat. - ªtii, începu copilul printre suspine, ieri aºa cum vrem noi, ci aºa cum ºtie El cã este sã bage de seamã cã bunica îl privea te-am rugat sã-mi dai niºte bani, bunico, cãci mai bine pentru noi. Sã nu crezi cã nedumeritã, izbucni încã o datã: - Nu Te înþeleg! Nu Te mai înþeleg, Doamne! vroiam sã-mi cumpãr o prãjiturã de la Dumnezeu nu te-a auzit, dar sigur a avut cofetãria din colþ. De câte ori treceam pe motive ºtiute de El pentru care nu þi-a Drama copilului pãrea fãrã margini. Matei simþi o mânã caldã care i se acolo priveam cu poftã la prãjitura aceea cu împlinit rugãciunea acum. Dar, ca sã înþeleaºternu peste creºtet, apoi a doua care îi friºcã ºi tare mult îmi doream sã gust ºi eu gi mai bine, hai sã-þi spun o poveste: "În apele oceanului s-a scufundat odatã mângâie obrãjorii brãzdaþi de pârâiaºele din ea. Dimineaþã am fost fericit când mi-ai un vapor. A scãpat cu viaþã un singur cãlãtor. Folosind o barcã de salvare s-a lãsat în voia valurilor, în voia lui Dumnezeu. Nu putea ºti dacã vâslind se depãrteazã sau se apropie de Poate cã de multe ori, ca tineri aflaþi în noi ne destãinuim în faþa Lui sincer, lãsãm false- o posibilã insulã, pe care nu o vedea cãutãri febrile pentru a ne gãsi perechea idealã, le preocupãri ºi avem toate puterile sufleteºti nicãieri. Într-un târziu, barca a ajuns ne-am pus întrebarea: De ce Dumnezeu nu ne concentrate pe extirparea rãului din noi. la un þãrm. Era noapte. A tras barca ascultã rugãciunile? Poate cã perechea ta îþi Important este sã fim concentraþi pe Împãrãþia la mal. Nu ºtia ce era: o insulã? Un intersecteazã calea zi de zi, dar nu o vezi… Te-ai lãuntricã ºi, în funcþie de cât este de arzãtoare continent? Cu locuitori? Fãrã? Cu întrebat însã vreodatã dacã nu cumva nu e dorinþa noastrã de curãþie sufleteascã, rugãciu- animale sãlbatice? Fãrã viaþã? Avea momentul sã întâlneºti perechea potrivitã spre a nile noastre vor fi ascultate. în buzunar doar o cutie de chibrituri. Cãsãtoria nu este o loterie a vizelor, ci o lup- A fãcut un foc de vreascuri ºi ierburi, te preda celuilalt în integralitate, suflet ºi trup? Sufleteºte nu suntem suficient de copþi, ochii tã pentru câºtigarea unui "bilet" pentru rai, rezer- l-a întreþinut mereu pânã dimineaþa, spirituali, ochii inimii noastre sunt prea fragezi vat pentru tine de cãtre Hristos încã de la primi- când la lumina zilei a constatat cã era sã poatã suporta tãria ºi puritatea luminii divine rea Sfântului Botez ºi rãmâne la noi prin pãzirea pe o insulã nelocuitã. ªi-a construit care învãluie familia unitã de dragul lui Hristos. curãþeniei inimii. Nu te lãsa înºelat de diavol, o colibã ºi … (va urma) Viaþa de familie este o rãstignire continuã pe care încearcã sã falsifice lucrurile lui altarul dãruirii lui Dumnezeu ºi chiar dacã Dumnezeu, hrãnindu-ne cu "gânduri bune Dumnezeu ne zâmbeºte prin copiii pe care ni de rugãciune ºi post" nefundamentate pe dãruieºte, lipsurile, greutãþile, necazurile ºi dialog sincer cu Dumnezeu. Cãci, dupã ce Faza regionalã a concursului "Flacãra ispitele inerente vieþii de familie creºtine, toate ne-am vãzut cãsãtoriþi, cãutãrile noastre se acestea alcãtuiesc cromatica unui tablou complet vor îndrepta spre cãutarea confortului ºi Ortodoxiei" s-a desfãºurat la Fãgãraº în despre viaþã, a cãrei sursã de alimentare cu tãrie, bunãstãrii materiale cu orice preþ ºi con- 17 martie, la ªc.Gen.nr.5. Au participat statãm cã nu am aflat împlinirea. Ba din 68 de elevi din clasele V-VII, de la ºcolile culoare, parfum ºi esenþã rãmâne Hristos. Foarte multe mame aleargã pe la mãnãstiri ºi contrã! Mai ajungem ºi la nenorocirea generale 1, 2 ºi 5 din Fãgãraº, C.N. preoþi spre a li se citi copiilor tot felul de slujbe, unui avort, sau poate la nenorocirea aven- „Doamna Stanca", Liceul Teoretic „I. C. masluri etc. La necaz se activeazã faþa asceticã, turii extraconjugale prin care diavolul ne Drãguºanu" din Victoria, ªc. Gen. ªercapostitoare a omului dispus la dietã severã ºi promite cã ne va îndopa cu fericire. ia ºi ªc. Gen. Sâmbãta de Sus. Elevii au Concluzia tristã dar adevãratã este cã fost însoþiþi de profesorii lor. rugãciuni îndelungate pentru a câºtiga ceva ce îºi doreºte cu orice preþ. ªi totuºi de multe ori nu alimentându-ne cu false împliniri îl vom Pentru faza judeþeanã a concursului, apare nici un rezultat… De ce? Pentru cã modul izgoni pe Dumnezeul minunilor din sânul care are va avea loc la Braºov, s-au califiîn care bieþii oameni înþeleg lucrurile este total familiei, rãmânându-ne doar soluþia cerce- cat câte 8 elevi din fiecare clasã, orizontal, neavând nimic din sinceritatea verti- tãrii bisericilor ºi mãnãstirilor, dar ale cãror Fãgãraºul fiind astfel reprezentat de 24 de calã ce te pune în contact cu Dumnezeul tuturor uºi sã le deschidem cu cheia sinceritãþii ºi mici apostoli. Prof. Veronica Pãtru a hotãrârii de a pune început bun împlinirilor celor bune. Scrie-ne! apostolat_in_tara_fagarasului@yahoo.com Dumnezeu ne poate rãspunde imediat, dacã pocãinþei. Pr. Ionuþ Ilea

Nu Te mai înþeleg, Doamne!

24 de copii duc mai departe Flacãra Ortodoxiei

8 Trecut ºi prezent ...
Dupã ce în numãrul trecut v-am prezentat biserica „Sf. Nicolae", ctitorie a domnitorului martir Constantin Brâncoveanu, rubrica de numãrul acesta este dedicatã celei de-a doua biserici ca vechime din Fãgãraº, care a luat naºtere tocmai pentru cã cea dintâi a fost luatã de autoritãþi de la comunitatea ortodoxã ºi datã în folosinþa greco-catolicilor. Dupã zeci de ani în care credincioºii ortodocºi din Fãgãraº strãbãteau kilometri buni în fiecare duminicã ºi sãrbãtoare pentru a participa la slujbe în bisericile din satele din apropiere, ei au reuºit sã ridice o nouã bisericã ortodoxã în oraº. Aºa a luat naºtere biserica „Sfânta Treime" de pe strada Grecilor, azi Ion Codru Drãguºanu.

martie-aprilie 2007

Biserica "Sfânta Treime" din Fãgãraº
Pr. Romul Poparad Pr. Marcel Greavu

Zeci de ani fãrã bisericã
Dupã ce în 1723 biserica brâncoveneascã a fost luatã cu forþa ºi datã greco-catolicilor, credincioºii ortodocºi s-au hotãrât sã îºi construiascã altã bisericã. A fost însã nevoie de câteva decenii pentru a duce la împlinire aceastã dorinþã arzãtoare. Abia dupã moartea Mariei Tereza, la venirea pe tron a lui Iosif al II-lea, credincioºii ortodocºi reuºesc sã înceapã construirea lãcaºului de cult. La 2 ianuarie 1782, tribunalul „Tabla Continuã" numãra 251 de familii ortodoxe în Fãgãraº, constatând cã parohia are teren, bani ºi posibilitãþi sã-ºi ridice bisericã. Primind avizul favorabil, românii ortodocºi construiesc mai întâi, în februarie 1782, o capelã pe terenul dãruit de familia Borºoº, pe strada numitã a Grecilor, pentru cã acolo locuiau greci ortodocºi. În 1783 clãdirea s-a zidit pânã la acoperiº, în timp ce turnul s-a ridicat abia în 1791, dupã ce Dieta din acel an a declarat ºi Biserica Ortodoxã ca având drepturi egale cu celelalte religii

din Transilvania.

Documente în Pr. Romul Zaharia globul crucii din turn

În globul crucii din vârful turnului, consiliul parohial a depus în anul 1791 douã documente care îi menþioneazã pe binefãcãtorii ºi donatorii ce au contribuit cu teren, materiale, muncã ºi donaþii pentru ridicarea ºi înzestrarea bisericii ºi a ºcolii, de amintit fiind ajutorul substanþial al companiei negustorilor români ºi greci, în frunte cu Enache Arpãºeanu. pictura muralã, biserica "Sfânta lemn pictat ºi sculptat, a fost Documentele, descoperite Treime" realizeazã îmbinarea dãruit bisericii din Feldioara. în anul 1856 cu prilejul refacerii influenþelor din Þara RomâDe-a lungul timpului lãcaºul acoperiºului, aratã cã biserica a neascã cu tradiþia vechilor bise- de cult de pe strada Ion Codru fost ridicatã de meºterii zidari rici transilvãnene. Drãguºanu a fost pãstorit de Johann Muller (biserica din mulþi preoþi vrednici, care s-au 1783) si Jupân Martin din Bra- Iconostas realizat strãduit sã pãstreze pentru geneºov (turnul clopotniþã în 1791). raþiile viitoare acest valoros mola Patriarhie Pictura din naos a fost reanument istoric. Actualii preoþi În 1950-1951, sculptorii parohi sunt pãrintele Romul lizatã de zugravul Sava Budoi, originar din Perºani, deosebit Iosif ºi Gheorghe Popa, împre- Poparad (din 1984) ºi pãrintele de activ în zonã. Realizatã în unã cu pictorul Vasile Marcel Greavu, instalat în luna tehnica tempera, ea nu a rezistat Gheorghe, au realizat un nou martie anul acesta; acesta însã la spãlare, în 1949 naosul iconostas în atelierele Patriarhei urmeazã pãrintelui Romul fiind repictat de Iosif Vassu. Române din Bucureºti. O altã Zaharia (paroh între 1971Aceastã picturã a fost restauratã inscripþie, pãstratã pe peretele 2007), care a fost ºi protopopul între anii 2003-2004. arcului de triumf, spre sud, ne Fãgãraºului timp de 26 de ani. Prin arhitectura, decorul ºi spune cã iconostasul vechi, din Pr. Rãzvan Timofte Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian (Toderiþa), Pr. Laurenþiu Str. Ion Codru Drãguºanu Broscãþeanu (Veneþia de Sus), Pr. Iosif Ciolan Bîlbã Veche), Pr. Marius Corlean (ªinca nr. 6. Tel. 211790 (Bucium), Pr. Ionuþ Ilea (Ohaba), Pr. Adrian Magda (Victoria), Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus) Pr. Cãtãlin Teulea (Recea), Pr. Rãzvan Timofte (Hârseni) Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan Tehnoredactor: Natalia Corlean Redactor ºef: Natalia Corlean Aºteptãm întrebãrile sau sugestiile dvs. la adresa redacþiei sau pe email la Responsabil de ediþie: Pr. Marius Corlean apostolat_in_tara_fagarasului@yahoo.com

Related Interests