Anul I, nr.

4
mai 2007
Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº cu sprijinul

Din cuprins Izvoarele minunate

Afacerea
sarcofagelor
Pe fondul ignoranþei oame-
nilor s-a dezvoltat o adevãratã
de la Sâmbãta
industrie a contestãrii funda-
mentelor creºtine, industrie
extrem de profitabilã (pag.6)

Vistierul
bunãtãþilor
Rusaliile ne aduc Pogorârea
Duhului Sfânt, Cel ce este
Vistierul bunãtãþilor, Sfinþitorul
ºi Mângâietorul. Este Cel care
sãdeºte în noi credinþa, nãdejdea
ºi dragostea, ne întãreºte în cre-
dinþã ºi aduce pacea. (pag.2)

O U! Acum „Apostolat
N în Þara Fãgãraºului“ se
poate citi ºi pe INTERNET, la
adresa www.bzf.ro
Editorial de Pr. Laurenþiu Broscãþeanu ºocul. Prin aceste mijloace nu se mai an de an, zi de zi, clipã de clipã, pentru a
Roadele Duhului
„Dacã trãim în Duhul,
în Duhul sã ºi umblãm"
Suntem în secolul XXI,
un secol plin de realizãri din
punct de vedere tehnic ºi eco-
nomic. Parcã viaþa e mai
prosperã, iar oamenii nu mai urmãresc înde-
plinirea necesitãþilor fireºti, ci aleargã
pentru a avea un trai „decent“, bazat mai
mult pe „pofte“. Pofte care vin de cele
mai multe ori dirijate de anumite duhuri,
care sunt contrare Duhului Sfânt. Omul
nu mai cautã cele ale sufletului, pentru cã
ar fi etichetat drept retrograd, ci aleargã
dupã cele trupeºti, bazate pe simþuri.
Duhurile acestor vremi ºi-au aruncat
sãmânþa prin televiziune, prin ziare, prin
internet. Se cautã peste tot senzaþionalul,
prezintã realizãrile profesionale, duhovni-
ceºti, sau exemple morale, ci totul se
rezumã la scandaluri, la anormalitate.
Pentru tinerii de astãzi este suficient doar
sã ai internet pentru a fi iniþiat în faþa
imoralã a pornografiei. Apoi, viaþa mon-
denã ne prezintã cupluri de succes, pe
care tinerii le iau ca modele… ªi ce ne
spun aceste modele? Cã dragostea se
bazeazã pe bani ºi sex… Unde e ati-
tudinea creºtinã ºi dragostea autenticã?
E clar cã internetul ºi mass-media îºi
au valoarea lor, dar toate trebuie folosite
cu discernãmânt. Pentru cã duhurile necu-
rate se infiltreazã în societate, descoperã
cãi prin care sã ajungã în sufletele oame-
nilor. Trebuie sã luãm seama la lucrarea
aceasta nefastã a duhurilor demonice. Ca
ºi creºtini, sã transmitem celorlalþi prin
viaþa noastrã cã Duhul Sfânt se pogoarã
pag. 3
întemeia Biserica în sufletele oamenilor.
La Botez toþi am fost însemnaþi cu
Sfântul Mir, prin care se transmit
fiecãruia roadele Duhului Sfânt. Aceste
roade trebuie pãstrate în sufletele noastre
ºi pãzite cu ardoare. Care sunt ele? Ne
spune Scriptura: dragostea, bucuria,
pacea, îndelungã-rãbdarea, bunãtatea,
facerea de bine, credinþa, blândeþea,
înfrânarea, curãþenia trupeascã (Galateni
5, 22-23). Acestea sunt duhurile creºtinu-
lui ºi prin aceste virtuþi omul credincios
se deosebeºte de lumea în care trãieºte.
Sã discernem dar duhurile ºi sã vedem
unde ne situãm: sãmânþa Duhului a prins
rãdãcini în noi ºi dã roade, sau duhurile
care invadeazã lumea contemporanã au
pãtruns ºi în sufletele noastre prinzând
rãdãcini ºi acoperind ca niºte buruieni
rãsadurile Duhului lui Dumnezeu?
2 Hranã pentru suflet mai 2007
Îl are pe Duhul Sfânt, pentru cã

Vistierul bunãtãþilor dupã Botez, prin Taina

Mirungerii, suntem însemnaþi cu
pecetea darului Duhului Sfânt.
Fiecare dintre noi am primit
În Duminica Rusaliilor sãrbãtorim Pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinþii
odatã cu Botezul - renaºterea
Apostoli ºi ziua întemeierii Bisericii creºtine. Hristos Se înalþã la ceruri, dar nu ne noastrã în Hristos - ºi pe Duhul
lasã orfani, ci, dupã cum a promis înainte de rãstignire, ne trimite „alt Mângâietor“, Sfânt. Însã darurile Duhului tre-
„Duhul Adevãrului, Care de la Tatãl purcede“, dupã cum mãrturisim în Crez. buie pãstrate ºi lucrate în perma-
De la fricã pe Dumnezeu, vorbind în limbi Creºtinii au format o comunitate, nenþã pentru a da roade. Omul
strãine, necunoscute lor pânã întemeindu-se astfel prima care cautã în toate zilele vieþii
la propovãduire atunci; astfel, oamenii care erau Bisericã creºtinã, la Ierusalim. sale sã dobândeascã ºi sã
Sfânta Scripturã ne descrie atunci la Ierusalim pentru sãrbã- pãstreze Duhul cel Sfânt în viaþa
momentul în care Duhul Sfânt toarea Cincizecimii, deºi erau de Cine este lui primeºte binecuvântãrile lui
S-a pogorât peste Sfinþii multe naþionalitãþi diferite, Duhul Sfânt? Dumnezeu, iar darurile Duhului
Apostoli: pe la ceasul al treilea auzeau fiecare în limba lor ºi vor rodi. ªi ne spune Scriptura cã
(aproximativ ora 9 dimineaþa), înþelegeau ce spuneau sfinþii Duhul Sfânt este a treia
Persoanã a Sfintei Treimi, numit „roada Duhului este dragostea,
Apostolii fiind ascunºi într-o apostoli. Cei ce auzeau erau bucuria, pacea, îndelungã-rãb-
casã din Ierusalim, s-a auzit pe uimiþi ºi întrebau: „Iatã, nu sunt în rugãciuni Vistierul bunãtã- darea, bunãtatea, facerea de bi-
neaºteptate un vuiet ca o suflare aceºtia care vorbesc toþi þilor, Sfinþitorul ºi Mângâietorul. ne, credinþa, blândeþea, înfrâna-
de vânt ºi din cer S-a pogorât galileieni? ªi cum auzim noi Este Cel care sãdeºte în noi cre- rea, curãþia" (Galateni 5, 22-23).
Duhul Sfânt împãrþindu-se peste fiecare limba noastrã, în care dinþa, nãdejdea ºi dragostea.
capetele Apostolilor ca niºte ne-am nãscut?“ (F.A. 2,7-8). Duhul Sfant sfinþeºte toate, Cum Îl primim în
limbi de foc. Aceºtia, luminaþi Atunci Sfântul Apostol Petru a întãreºte în credinþã, aprinde viaþa noastrã?
de Duhul Sfânt, s-au simþit eli- þinut o cuvântare în urma cãreia inimile credincioºilor, stinge pu-
Atunci când ne spovedim,
beraþi de fricã ºi au început sã au trecut la credinþa creºtinã în terea diavolului ºi aduce pacea. primim darul Duhului Sfânt,
vorbeascã ºi sã-L preamãreascã jur de trei mii de suflete. Orice creºtin ortodox botezat dupã cum a spus Sfântul Apostol
Înãlþarea Domnului, gurã prezentul ºi viitorul
acest mare praznic al
creºtinãtãþii, marcheazã ºi
De ziua lor neamului. Ei sunt temelia
istoriei, jertfa lui Abel pe
Petru: „Pocãiþi-vã… ºi veþi primi
darul Duhului Sfânt!“ (F.A. 2,38).
De asemenea, atunci când ne
Ziua Eroilor. Socotesc cã este firesc, în preajma care Dumnezeu o primeºte din mâinile acestui împãrtãºim cu Trupul ºi Sângele
acestui moment, sã zãbovim la ceea ce înseamnã neam pentru iertarea pãcatelor, pentru ºtergerea Domnului nostru Iisus Hristos, îl
eroism, eroi ºi cult al eroilor. Eroismul este în fãrãdelegilor, pentru fericirea noastrã ºi a copiilor primim pe Duhul Sfânt, cãci
primul rând dragoste curatã, dragoste neþãrmuritã noºtri. Ei stau deasupra noastrã, pentru cã faptele preotul se roagã în cadrul Sfintei
faþã de prieteni, faþã de semeni, faþã de neam. „Mai lor sunt departe de laºitatea noastrã zilnicã. ªi dacã Liturghii ca Tainele sã le fie
mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca viaþa nu ne putem ridica la mãsura lor, sã le acordãm celor ce se vor cumineca ºi „spre
lui sã ºi-o punã pentru prietenii sãi“ (Ioan 15, 13); mãcar un moment de rugãciune ºi cinstire. Sã ne împãrtãºirea cu Duhul Sfânt".
este iubirea desãvârºitã, manifestatã în cea mai plecãm în faþa amintirii lor întocmai ca în faþa unor Duhul Sfânt îl primim de la
sublimã faptã pe care omul o poate sãvârºi în moaºte de sfinþi ºi sã ne uitãm la ei ca la niºte Dumnezeu ºi prin rugãciune fã-
lumea aceasta: jertfa supremã. icoane luminoase. cutã cu credinþã, dupã cuvintele
Eroismul este evadarea totalã a individului Prin respectarea memoriei lor, noi ne înãlþãm Mântuitorului: „Tatãl vostru Cel
pentru înrolarea voluntarã în serviciul binelui pe noi înºine ºi facem ca ei sã trãiascã mereu. din ceruri va da Duh Sfânt celor
obºtesc, este dãruirea personalã nelimitatã în sluj- Pentru cã eroii nu mor atunci când coboarã în mor- care îl cer de la El!“ (Luca 11,13).
ba demnitãþii, a libertãþii ºi a dreptãþii. mânt, ci mor atunci când coboarã în uitare.
Sfinþii Bisericii ºi eroii neamului sunt supreme Sã nu lãsãm sã se întâmple acest lucru, pentru Mângâietorul
exemple de datorie împlinitã pânã la capãt în sluj- cã eroii ne însoþesc mereu, cu faptele ºi prezenþa Duhul Sfânt îi mângâie pe
ba marilor idealuri. Ce li se putea cere mai mult? lor, precum parfumul de tãmâie. Ziua lor este o
evlavioasã pomenire ºi o faptã bine plãcutã lui creºtini cât sunt pe pãmânt. El
Au dat tot ce aveau mai scump, darul la care ºi noi alinã durerea celor aflaþi în sufe-
þinem atât de mult - VIAÞA! Dumnezeu, pe care Îl rugãm cu toatã stãruinþa ºi
cãldura sufletelor noastre sã primeascã jertfa de rinþe, întãreºte în credinþã ºi în
Neamul nostru românesc, aºezat, dupã vorba
sânge a eroilor noºtri ºi s-o facã sã rodeascã în rãbdare pe cei credincioºi,
cronicarului, „în calea tuturor rãutãþilor lumii“, la
rãscrucea unde se întâlnesc ºi se încruciºeazã slujba neamului omenesc. mângâie inimile celor smeriþi ºi
atâtea interese ale marilor puteri, a fost neîncetat Acesta este rostul acestor gânduri. Oricât de râvnitori pentru Hristos. Dar
lovit ºi asuprit. În lupta uriaºã de a ne apãra „sãrã- vechi ar fi mormintele lor, lor le datorãm ceea ce pentru a ne bucura de mângâ-
cia, ºi nevoile, ºi neamul“, am vãrsat cu nemiluita suntem ºi de aceea indiferentismul nostru pânã la ierea Lui, de „bunãtãþile" al cãror
sânge românesc în toate cele patru zãri ale lumii ºi vizita oficialã din urmãtorul an este dureros. „Vistier" este, trebuie ca El sã îºi
la toate hotarele þãrii. Cineva spunea cã existã douã feluri de a-þi cinsti gãseascã loc în sufletele noastre.
În aceastã zi de pomenire sã renunþãm mãcar eroii: lãsându-þi cartea de vizitã o datã pe an la Cum probãm existenþa Duhului
pentru o clipã la preocupãrile noastre egoiste ºi mormintele lor sau continuând ºi desãvârºind în Sfânt în inimile noastre? Dupã
meschine, pentru a ne gândi la ei, la eroii noºtri, supravieþuitori opera pentru care s-au jertfit. roadele lui: dragostea, bucuria,
care au cãzut pentru noi toþi ºi pentru fiecare dintre Sã le cinstim memoria ºi sã ducem mai departe pacea, îndelungã-rãbdarea, bu-
noi, pentru ca noi sã fim astãzi liberi sã trãim. nãzuinþele pentru care ei s-au jertfit. În veci sã le fie nãtatea, facerea de bine, credin-
Eroii, prin eforturi neînchipuite, prin osteneli memoria binecuvântatã! þa, blândeþea, înfrânarea, curãþia.
fãrã margini ºi prin dãruirea propriilor vieþi, asi- Pr. militar Valentin Beþiu Pr. Ovidiu Bostan
mai 2007 Eveniment 3

Izvoarele minunate de la Sâmbãta

Izvorul tãmãduirii este al doilea hram al mãnãstirii Brâncoveanu de la Sâmbãta
de Sus. În Vinerea din Sãptãmâna Luminatã mii de credincioºi din toatã þara vin
sã se bucure de aceastã oazã de liniºte ºi binecuvântare.
Izvorul vindecãtor
Izvorul Tãmãduirii este o sãr-
bãtoare închinatã Maicii Dom-
nului, în amintirea izvorului de
la Constantinopol, unde de-a
lungul timpului s-au sãvârºit
multe minuni, vindecându-se
boli ºi rãni fãrã numãr, de la
împãraþi ºi patriarhi pânã la
oameni de rând.
La mãnãstirea Brâncoveanu
mai întâi a fost izvorul, cu mult
mai vechi ºi decât biserica ºi
decât mãnãstirea. El a fost gãsit
în urmã cu peste cinci veacuri
într-o poianã: un paradis de
verde ºi vis, la poalele Munþilor
Fãgãraºului. Oamenii au
descoperit cã era binecuvântat
ºi vindecãtor, cãci mulþi s-au
tãmãduit de boli dupã ce au
bãut din apa lui. Astfel i s-a
spus Izvorul Tãmãduirii.
doilea ctitor al mânãstirii. A
fost desemnat pãrintele Arsenie
Boca, primul stareþ al mãnãsti-
rii. Biserica refãcutã a fost sfinþi-
Izvorul Ortodoxiei avea sã radã cu tunurile peste tã la 15 august 1946, dupã rãzboi.
150 de mânãstiri ortodoxe, lãsând Iar al treilea ctitor este Înalt
ardelene Ardealul fãrã viaþã monahalã.
Prea Sfinþitul Antonie Plãmã-
Un secol mai târziu, uimit de Mânãstirea de la Sâmbãta a dealã, care a rezidit din temelie
puterile apei, Constantin Brânco- scãpat o vreme, fiind mãnãstire
incinta Mânãstirii Brâncoveanu,
veanu a ridicat, în 1696, aici o domneascã. Dar în 1785, a fost lucrare începutã în anul 1985.
bisericuþã de piatrã ºi o mãnãsti- spulberatã cu tunul. Pustiitã ºi
Incinta în stil brâncovenesc a
re, chiar lângã izvorul miracu- prãbuºitã, cu turla spartã, a rãmas fost ridicatã din temelie în jurul
los. Voievodul a adus de peste descoperitã în bãtaia vânturilor,
bisericuþei brâncoveneºti. Noul
munþi cãlugãri ºi dascãli, a fãcut a ploilor ºi zãpezilor aproape corp de clãdiri cuprinde, printre
o ºcoalã de grãmãtici, alta de
150 de ani. Doar credincioºii altele, o trapezã încãpãtoare,
zugravi ºi o tiparniþã, dând ast- din satele vecine, cu preoþii lor bucãtãrie ºi chilii, casa brân-
fel naºtere „izvorului Ortodo-
în frunte, aveau sã mai vinã în coveneascã, o bibliotecã ºi un
xiei ardelene“. continuare la ruinele ei, cu încã- muzeu, unde sunt expuse icoa-
Imediat dupã ce voievodul
pãþânare, an de an, de Izvorul ne vechi pe sticlã, lemn ºi obi-
ctitor a suferit martiriul la Con- Tãmãduirii, sã se roage. ecte de patrimoniu. În anul
stantinopol, în 1714, cu toþi cei
2003 a fost inauguratã ºi
patru fii ai sãi, a început ºi mar- Izvor duhovnicesc ºi Academia de la Sâmbãta.
tiriul mãnãstirii de la Sâmbãta. cultural
A început pentru românii orto- Izvor de bucurie,
docºi din Ardeal catolicizarea cu De-abia dupã Marea Unire, pace ºi binecuvântare
forþa, impusã de ocupanþii habs- în 1926, mitropolitul Nicolae
burgi. Curând, generalul Bukow Bãlan avea sã devinã cel de-al Anul acesta, de Izvorul Tã-
mãduirii, bucuria sãrbãtorii a

Parohia Ucea de Jos are un nou preot adunat un sobor impresionant

Prin pensionarea pãrintelui
profesor Ioan Glãjar, parohia
ortodoxã de la Ucea de Jos a
rãmas vacantã. Astfel cã, în
martie 2007, a fost numit pen-
tru aceastã parohie pãrintele
Ioan Tãrcuþã. Instalarea sa a
avut loc în 15 aprilie 2007, a
doua duminicã dupã Paºti.
Pãrintele Ioan a avut bucuria
ca la instalarea sa în aceastã
parohie sã participe Înalt Prea
Sfinþitul Laurenþiu Streza,
Mitropolitul Ardealului, însoþit
de pãrintele Petru Pantiº, con-
silier pastoral-misionar, pãrin-
tele protopop Ioan Ciocan ºi
pãrintele Gheorghe Gãitãnaru din Feldioara.
Pãrintele Ioan Tãrcuþã este licenþiat al
Facultãþii de Teologie „Andrei ªaguna“ din
Sibiu, promoþia 2002. A fost hirotonit în acelaºi
an, pe seama parohiei Borlova, protopopiatul
Caransebeº. Pãrintele a fost emoþionat de
dragostea ºi bucuria cu care a fost primit de cre-
dincioºi, aceºtia participând în numãr mare la
evenimentul instalãrii, dar ºi dupã aceea, la sluj-
bele bisericii. În felul acesta, comunitatea orto-
doxã de la Ucea urmeazã îndem-
nul rostit de pãrintele profesor
Ioan Glãjar, cu ocazia instalãrii
noului preot: „Sã-i acordaþi cin-
stire, ascultare ºi ajutor. Numai
aºa slujirea sa va fi rodnicã, atât
în viaþa cereascã, cât ºi în cea
pãmânteascã!“.
Pãrintele Ioan Tãrcuþã îºi
doreºte sã continue lucrarea pas-
toral-misionarã a pãrintelui pro-
fesor Ioan Glãjar, pentru a duce
mai departe flacãra credinþei
tuturor celor încredinþaþi spre
pãstorire. „Mã bucur cã am
prilejul sã fiu povãþuit de <<un
mare om>>, aºa cum mulþi pre-
oþi au afirmat despre pãrintele profesor Ioan
Glãjar. Mã bucur cã am cinstea de a-l sprijini la
bãtrâneþe pe unul dintre dascãlii de teologie ai
instituþiei, care m-au format ca slujitor al
Altarului“, ne-a spus pãrintele Ioan. Mai multe
amãnunte despre noul preot paroh de la Ucea de
Jos veþi putea afla din numerele noastre viitoare,
când pãrintele Ioan Tãrcuþã va fi invitatul rubricii
„Noi Apostoli“.
Pr. Cãtãlin Teulea
de preoþi, în frunte cu Înalt Prea
Sfinþitul Laurenþiu Streza, mitro-
politul Ardealului, avându-l alã-
turi pe Prea Sfinþitul Visarion
Rãºinãreanul, episcop vicar.
An de an vin aici mii de cre-
dincioºi din toatã þara, atraºi în
mod tainic de ospitalitatea aces-
tor meleaguri, care se regãseºte
ºi în dragostea cu care sunt
întâmpinaþi pelerinii de cãtre
obºtea monahalã, condusã cu
destoinicie de pãrintele stareþ
Ilarion Urs. Bogãþia duhovni-
ceascã a cuvântului ziditor ros-
tit de pãrintele Teofil Pãrãianu
este un alt izvor viu spre care
aleargã mii de suflete însetate
din toate colþurile þãrii.
Bucurându-ne ºi noi de aces-
te izvoare minunate care
izvorãsc de la mãnãstirea cti-
toritã de voievodul martir, sã
urmãm îndemnul care ne este
pus la suflet la ieºire: „Bucurie
celor ce vin, pace celor ce
rãmân, binecuvântare celor ce
pleacã“.
Pr. Cãtãlin Teulea
4 Chipuri pentru veºnicie mai 2007
Pãrintele Nicolae Ludu
„O unealtã în mâna Domnului“
Pãrintele Nicolae Ludu a vãzut lumina de influenþele prozelitiste strãine orto-
zilei la 5 august 1926, în comuna Beclean, doxiei (în parohie mai existã doar doi
judeþul Braºov, din pãrinþii þãrani Ghedeon adventiºti ºi un martor al lui Iehova).
ºi Rozeta. ªcoala primarã a fãcut-o în satul Pentru meritele deosebite avute
natal, iar studiile liceale le-a terminat la de-a lungul anilor, atât în activitatea
Liceul „Radu Negru“ din Fãgãraº. Pentru a pastoralã cât ºi administrativã a paro-
se înscrie la Institutul Teologic din Sibiu a hiei (în timpul pãstoririi sale s-a
dat diferenþa la Seminarul Teologic din restaurat întreaga picturã a bisericii),
Râmnicu-Vâlcea, iar diploma a obþinut-o la la sfinþirea bisericii din iulie 2001
Seminarul Central din Bucureºti. Prea Sfinþitul Visarion Rãºinãreanul Împreunã cu doamna preoteasã,
În anul universitar 1947-1948 s-a înscris i-a acordat distincþia de iconom cea care i-a fost mereu alãturi
la Institutul Universitar Teologic din Sibiu, pe stavrofor.
care l-a absolvit în anul 1951, când a primit La ceasul aniversar al pensionãrii sale aceastã parohie, încercând sã împuþinez rãul
licenþa în teologie. La 22 februarie 1952 s-a am schimbat câteva cuvinte cu pãrintele ºi sã înmulþesc binele, precum zice Sfântul
cãsãtorit cu Virginia Scorþea Florea, din sa- Nicolae Ludu. Apostol Pavel: Purtaþi grijã de cele bune
tul Iaºi, comuna Recea, Dumnezeu binecu- Preacucernice Pãrinte, ce gânduri înaintea oamenilor, nu vã lãsaþi biruiþi de
vântându-le cãsnicia cu patru copii. La 16 mar- aveþi acum, ca proaspãt pensionar, dupã rãu, ci biruiþi rãul cu binele.
tie 1952 a fost hirotonit preot de cãtre epis- 55 de ani de preoþie? Cum vã simþiþi acum, dupã pensionare?
copul Teodor Scorobeþ, pe seama parohiei Trebuie sã fac o mãrturisire. Ca preot Acum am o stare de frãmântare, de zbu-
Iaºi, unde a funcþionat pânã în 1971, când a timp de 55 ani, recunosc cã slujba n-am cium duhovnicesc. Mã întreb: Oare am
fost transferat la parohia Beclean, unde a fãcut-o deplinã, n-am fãcut îndeajuns ceea fãcut misiunea mea deplinã înaintea lui
activat pânã la data de 25 martie 2007. ce eram dator sã fac spre desãvârºirea vieþii Dumnezeu? Datoria mea acum este de a mã
Timp de aproape 20 de ani, cât a fost morale a credincioºilor... Însã ceea ce am pregãti pentru întâlnirea cu Dumnezeu.
preot în Iaºi, parohie fostã greco-catolicã, s-a fãcut, am fãcut doar prin ajutorul Domnului Cum vã pregãtiþi?
rugat ºi a luptat pentru desãvârºirea unitãþii nostru Iisus Hristos, cãruia i-am fost doar o Prin rugãciune, prin studiu zilnic ºi prin
sufleteºti a credincioºilor prin slujbele orto- unealtã. El m-a întãrit prin putere de sus ca scris, încercând în continuare sã arunc
doxe. ªi-a continuat apoi activitatea în paro- prin cuvânt sã învãþ, cu fapta sã ilustrez ºi sã sãmânþa Semãnãtorului.
hia Beclean, satul sãu natal, propovãduind motivez învãþãturile ce le-am vestit. Datoria Ce sprijin aveþi în aceste clipe?
ºi pãstrând dreapta credinþã, fiind prezent moralã, patrioticã ºi umanitarã m-a fãcut sã Pe lângã Dumnezeu am fost sprijinit în
tot timpul în parohie pentru a rãspunde cerin- contribui activ ºi din proprie iniþiativã la supãrãrile grele de cãtre doamna preoteasã,
þelor spirituale ale credincioºilor ºi pãzindu-i orice acþiune în folosul credincioºilor din prin sfaturi ºi prin vorbe de încurajare. Dacã
a slujit pânã în lizat în urma unui accident vas- am ajuns la vârsta de 81 de ani,
In memoriam... 1966, când Dum- cular. În ultimii ani de viaþã, cei acest lucru se datoreazã ºi sufle-
nezeu i-a îndru- mai grei, a fost îngrijit cu tului bun ºi înþelegãtor al doamnei
Pãrintele Gheorghe Ittu mat paºii spre dragoste ºi dãruire de fiul sãu ºi preotese Virginia, care rãmâne,
În a patra sãptãmânã a Postu- parohia Mãrgineni. De aici a familia acestuia, dar mai ales de ca soþie ºi bunã mamã, un exem-
lui Mare, la doar douã sãptãmâni putut sã-i ajute mai mult pe socrii doamna preoteasã Eugenia, care plu de urmat.
de la trecerea la cele veºnice a rãmaºi singuri în Bucium, fiind timp de patru ani i-a fost alãturi Ce mesaj ne transmiteþi
pãrintelui Silvestru Popoviciu, i-a mai aproape de ei. În 1971 a fost zi ºi noapte. O cruce grea, dar nouã, preoþilor tineri?
urmat la Întâlnirea cu Domnul ºi chemat însã la slujire în satul uºuratã mult de Dumnezeu, care Tuturor preoþilor ni se cere sã
pãrintele Gheorghe Ittu. natal, ªinca Nouã, unde a pãs- l-a þinut pe pãrintele mereu vesel fim consecvenþi, sã pãstrãm o
Pãrintele Ittu s-a nãscut la 5 torit mai bine de 20 de ani. ºi optimist, în ciuda bolii sale. relaþie fireascã între chemarea ºi
mai 1929 în ªinca Nouã, fiind al În 1992 s-a pensionat la ce- Dupã patru ani de suferinþã faptele noastre. Prin exemplul
doilea copil al pãrinþilor sãi Ioan rere, retrãgându-se în Bucium, la pãrintele Gheorghe ºi-a înde- vieþii sã confirmãm adevãrul
ºi Anastasia. A urmat ºcoala gene- casa pãrinteascã a soþiei. De aici plinit dorul de a sluji din nou cuvintelor rostite de noi, cãci
ralã în satul natal, Liceul „Radu a continuat sã slujeascã lui Dum- Sfânta Liturghie, de data aceasta numai astfel vom împlini porun-
Negru“ din Fãgãraº ºi apoi Insti- nezeu ºi oamenilor din Bucium în ceruri, împreunã cu Arhiereul ca Mântuitorului: „Aºa sã
tutul Teologic din Sibiu, pe care ºi din alte parohii vecine precum Hristos, trecând la cele veºnice lumineze lumina voastrã înaintea
l-a absolvit în 1954. În acelaºi an Mãrgineni, Hârseni, Ileni sau în 17 martie 2007. oamenilor, aºa încât vãzând
s-a cãsãtorit cu tânãra educatoare Recea, dar ºi la Mãnãstirea Cu Sfinþii odihneºte, Hris- faptele voastre cele bune sã
Eugenia Ciocan din Bucium. Au Bucium, rãspunzând mereu po- slãveascã pe Tatãl vostru Cel din
toase, sufletul slujitorului Tãu,
fost dãruiþi de Dumnezeu cu un zitiv când i se cerea ajutorul. ceruri“ (Matei 5,16).
Lucrarea în slujba Domnului pãrintele Gheorghe! Amin. Vã mulþumim ºi vã urãm mul-
copil, Gheorghe-Eugen.
În 1957 a fost hirotonit preot i-a fost însã întreruptã în 2004, Pr. Marius Corlean, tã sãnãtate ºi spor în ceea ce faceþi!
pe seama parohiei Hârseni, unde când a treia zi de Rusalii a para- paroh Bucium Pr. Laurenþiu Broscãþeanu
mai 2007
„Un preot fãrã enoriaºi
nu poate face nimic“
Prima întâlnire cu pãrintele Radu a fost chiar cu ocazia interviului. Am aflat un
om hotãrât, pus pe treabã ºi trecut prin momente grele în viaþã. ªi-a dorit carierã
militarã, însã Dumnezeu l-a chemat la altã slujire...
Pãrinte, cum aþi ajuns
preot?
Este un drum mai lung...
Mi-am dorit de mic sã fac se-
minarul, dar nu s-a putut din
cauza vremurilor care au fost.
Dar Dumnezeu a rânduit sã
ajung pânã la urmã la facultate,
dupã ce mi-am fãcut ucenicia
timp de 9 ani la stranã.
Povestiþi-ne în câteva
cuvinte viaþa dumneavoas-
trã. V-aþi nãscut într-un sat
lângã Agnita, aþi fãcut liceul
la Fãgãraº ºi apoi facultatea,
ceva mai târziu...
M-am nãscut la Sãsãuº, lân-
gã Agnita. Am doi fraþi mai mici
ºi am avut o copilãrie fericitã.
Dupã ce am terminat ºcoala
generalã, am încercat la ºcoala
militarã de la Breaza. N-am
reuºit ºi am rãmas un an acasã.
V-a plãcut militãria?
Da. Îmi place nu militãria
ca uniformã, ci ordinea. Eu am
fãcut armata timp de un an, cu
instrucþie asprã, ºi nu regret.
Pentru cã armata te face sã vezi
dacã poþi trãi între oameni, sã
lucrezi cu ei. Armata uni-
formizeazã omul, e ca un lan
de grâu unde toate spicele sunt
la fel. Nu existã om mai bun
sau mai rãu, existã doar echipã.
Ce aþi fãcut dupã anul de
pauzã?
Sora mamei locuind în Fãgã-
raº, am venit sã fac liceul aici.
Am terminat în 1998 ºi din am-
biþie am dat din nou, de data
aceasta la Câmpina, la poliþie.
Nu am reuºit ºi în toamna lui
1998 am început sã cânt la stra-
nã, în Sãsãuº. Pãrintele m-a aju-
tat foarte mult, pentru cã eram
o fire mai timidã, dar el m-a
încurajat. În 1999 am dat din
nou la poliþie, ultima încercare,
dupã care am plecat în armatã.
Am rãmas în continuare la
stranã, iar pãrintele m-a sfãtuit
sã dau la teologie. Probabil
dumnealui a vãzut atunci ceva
în mine ce eu n-am vãzut. ªi
aºa am intrat la Facultatea de
Teologie din Sibiu în 2002.
Apoi, în martie 2004, a mu-
rit tata... A fost un moment des-
tul de greu, când am vrut sã re-
nunþ la facultate. Alor mei le-am
spus cã întrerup doar un an, dar
gândul meu era sã renunþ defi-
nitiv. Mi-a fost foarte greu; tata
a murit în braþele mele... Am
avut-o atunci alãturi pe soþia
mea (nu eram cãsãtoriþi pe vre-
mea acea), care m-a sprijinit
foarte mult, câþiva colegi ºi pro-
fesori, care, probabil simþind
ceea ce eu nu vroiam sã arãt, nu
m-au lãsat sã fac pasul înapoi.
Le mulþumesc pentru ajutorul
pe care mi l-au dat atunci...
Ce aþi fãcut dupã ce aþi
terminat?
Am dat examenul de capa-
citate preoþeascã imediat dupã
licenþã, iar în august am avut
nunta. Dupã aceea ne-am mu-
tat la Sãsãuº, unde ne-am gãsit
ºi eu ºi soþia posturi în învã-
þãmânt. În februarie 2007 am
aflat de parohia Voivodeni ºi
iatã cã Dumnezeu ne-a învred-
nicit sã ajungem aici.
Aþi avut un traseu intere-
sant... Cum vi se pare, uitân-
du-vã în urmã? Aþi încercat
de atâtea ori sã „scãpaþi“ ºi
totuºi... tot aici aþi ajuns...
Sã ºtiþi cã m-am gândit ºi
eu la asta... De multe ori am
vrut inconºtient sã „scap“ ºi nu
am reuºit. Eu nu mã vedeam
preot, nu mã vedeam vrednic
Noi apostoli 5
de acest dar al lui Dumnezeu.
Dar iatã cã El a hotãrât altfel
pentru mine.
Spuneþi-ne câte ceva
despre familie.
Soþia a terminat psi-
hologia la Sibiu ºi are la
bazã liceul pedagogic.
Acum este institutor la
Sãsãuº. Ea este sprijinul Numele: Pr. Radu Valentin
meu. De multe ori în viaþã Milãºan
am avut momente grele, Data ºi locul naºterii: 21 sep-
când ea nu m-a lãsat, tembrie 1978, Sãsãuº - jud. Sibiu
mi-a fost mereu aproape.
Aveþi un model care
Studii: Liceul Industrial Fãgã-
vã cãlãuzeºte în viaþã? raº, Facultatea de Teologie „Andrei
Da. Pãrinþii mei care, deºi ªaguna“ Sibiu, promoþia 2006
au trãit în vremuri tulburi, Familia: cãsãtorit cu Andreea
au muncit pe rupte pentru a Parohia în care slujeºte:
þine trei copii la ºcoalã ºi au Voivodenii Mici
avut mereu familia pe primul toate ne sunt de folos. Sã le cer-
plan. ªi fostul preot paroh din Sã- cetãm pe toate ºi sã luãm ceea
sãuº, care m-a ajutat foarte mult, ce este bun din fiecare. Sã nu
mai ales dupã moartea tatãlui meu. ne mai rugãm sã moarã vecinul
Cu ce gânduri aþi venit la ca sã-i luãm capra (pentru cã noi
Voivodeni? la asta am ajuns), ci sã trãiascã
În primul rând cu sfialã, dar vecinul, sã-i trãiascã capra ºi
ºi cu încredere ºi cu hotãrârea sã-i fete, ca sã ne dea ºi nouã
sã duc mai departe munca un ied. Uitându-ne în jurul nos-
înaintaºului meu, pãrintele tru vedem asta, începând din
Adrian Rãduleþ. familie. Ne montãm neamurile
Aveþi un mesaj pentru unii împotriva altora, ca sã
enoriaºii dumneavoastrã la câºtigãm o bucãþicã de teren
început de drum? sau o mobilã în plus de la
Eu am venit sã continui. Am mama. E un fenomen care carac-
venit sã ducem mai departe lu- terizeazã societatea româneas-
crarea; nu sã duc, ci sã ducem, cã. ªi aceastã sãmânþã a vrajbei
sã mergem mai departe. Un o plantãm noi, cu sârguinþã. Ve-
preot fãrã enoriaºi nu poate dem cum se ceartã fraþii între ei,
face nimic, oricât de bun ar fi. români cu români, fãrã sã ne dãm
Când noi, preoþii, ne rugãm la seama cã alþii câºtigã din asta.
Sfânta Liturghie, dacã cei din Am o rugãminte pentru
spatele nostru nu se roagã cu locuitorii Þãrii Fãgãraºului: sã
noi în zadar ne rugãm, oricât de rãmânã strâns uniþi în jurul pãs-
mult ne-am ruga. torilor lor ºi sã se lege cu tot ce
Ce le spuneþi cititorilor? pot de Dumnezeu.
Cum spunea Sf. Apostol Interviu realizat de
Pavel, sã luãm aminte cã nu Natalia Corlean
6 Viaþa în Hristos
Afacerea sarcofagelor
Sau „Cum sã te îmbogãþeºti peste noapte pe seama ignoranþei
În ultima perioadã suntem din ce în ce
mai des martorii unor eforturi susþinute de
denigrare a credinþei creºtine. „Codul lui
DaVinci„ sau mai recentul „Mormântul
pierdut al lui Iisus“ (documentarul care sus-
þine cã niºte sarcofage gãsite la Ierusalim
în anii ’80 ar conþine rãmãºiþele pãmânteºti
ale lui Iisus) nu sunt decât ultimele dintre
ele. Pe fondul ignoranþei oamenilor în ar-
gumentele credinþei s-a dezvoltat o ade-
vãratã industrie a contestãrii fundamente-
lor creºtine, industrie extrem de profitabilã
(un simplu exemplu este îmbogãþirea spec-
taculoasã a lui Dan Brown, cãruia volumul
„Codul lui Da Vinci“ i-a adus peste 250 de
milioane de dolari). Cei care mizeazã pe
abordarea superficialã a adevãrului istoric,
ºtiu foarte bine sã profite de pe urma igno-
ranþei sau indiferenþei religioase a con-
sumatorilor de ficþiune. Cea mai bunã
dovadã în acest sens este chiar arheologul
israelian Amos Kloner, conducãtorul echi-
pei care a descoperit sarcofagele; acesta
este unul dintre contestatarii vehemenþi ai
documentarului aºa numit „ºtiinþific“ reali-
zat de cei doi regizori americani: „E o
poveste foarte bunã pentru un film TV, dar
e imposibil sã fie adevãrat!“
Toate aceste tentative, care au ca þintã
temelia credinþei creºtine, ne fac sã ne
gândim la diferitele ipoteze care au pus la
îndoialã realitatea Învierii Domnului de-a
lungul secolelor.
Ipoteza morþii aparente
Aceasta susþine cã, în realitate, Iisus
Hristos n-ar fi murit, ci ar fi cãzut într-un
fel de leºin, din care apoi S-a trezit.
Aceastã explicare nu poate fi acceptatã din
mai multe motive. În primul rând, moartea
realã a Mântuitorului o dovedeºte grija
autoritãþilor ca cei rãstigniþi sã fi murit cu care se aflau Apostolii ºi cei apropiaþi lor,
adevãrat. Ostaºii s-au asigurat astfel de
acest lucru, iar tâlharilor, care erau încã
vii, le-au zdrobit fluierele picioarelor spre
a-ºi da sfârºitul, în timp ce lui Iisus, care
murise, nu I Ie-au zdrobit. Totuºi, spre a
avea convingerea deplinã, unul dintre
ostaºi I-a împuns coasta cu suliþa, din
aceasta a ieºit sânge ºi apã, semn cã trupul
celui mort îºi încetase funcþiile.
În al doilea rând, când Iosif ºi Nicodim
au cerut lui Pilat trupul lui Iisus, ei l-au
obþinut fãrã nici o greutate, cãci Pilat era Mântuitorului dupã Înviere, considerân-
convins cã Iisus murise cu adevãrat. Dacã du-le simple viziuni colective, datoritã stã-
n-ar fi fost convins de aceasta, nu le-ar fi
dat aceastã permisiune. ªi chiar dacã
ne-am închipui, prin absurd, cã Iisus n-a
fost mort când a fost coborât de pe cruce,
istovirea provocatã de suferinþele îndurate
ºi de pierderea sângelui scurs din rãnile
cuielor, înfãºurarea trupului uns cu
miresme în giulgiuri ºi lipirea acestora de
trup, lipsa de aer în mormânt, toate acestea
I-ar fi adus cu certitudine moartea, dupã
aºezarea lui în mormânt.
Ipoteza înºelãciunii
Alþii au afirmat cã învierea n-a fost
decât un truc, o înºelãciune la care au
recurs Apostolii; aceºtia au furat trupul lui
Iisus din mormânt, în timp ce strãjerii
dormeau, l-au ascuns, apoi au rãspândit
zvonul cã Hristos a înviat. Aceastã ipotezã
a plecat chiar de la farisei ºi cãrturari.
Aflând de învierea lui Iisus de la soldaþii
de pazã, ei ºi-au dat seama cã s-au împli-
nit cuvintele lui Iisus, de aceea au mituit pe
soldaþi ºi pe dregãtori, lansând zvonul cã
peste noapte, ucenicii au venit ºi au furat
trupul lui Iisus.
Aceastã ipotezã este cea mai slabã.
Tocmai spre a înlãtura orice posibilitate a
furtului, conducãtorii iudeilor au luat toate
mãsurile necesare ca mormântul sã fie
pãzit cu strãºnicie de cãtre soldaþii ceruþi
de la Pilat, iar piatra mormântului sã fie
pecetluitã. Soldaþii de gardã nu puteau sã
adoarmã, deoarece o astfel de nechibzuin-
þã era pasibilã de pedeapsa cu moartea.
Dar chiar dacã - prin absurd - ar fi adormit,
n-ar fi adormit toþi, iar zgomotul prãvãlirii
pietrei de pe mormânt i-ar fi trezit, astfel
cã ucenicii care ar fi încercat sã fure trupul
Învãþãtorului lor ar fi fost prinºi.
Pe de altã parte, starea psihologicã în
înfricoºaþi ºi de-a dreptul îngroziþi de cele
ce se petrecuserã, închiºi în casã de frica
iudeilor, fãcea imposibil actul furtului.
Cum puteau aceºti oameni timoraþi sã
îndrãzneascã a veni noaptea la mormânt,
sã fure trupul lui Iisus, când ºtiau cu câtã
strãºnicie era pãzit mormântul de cãtre sol-
daþii romani?
Ipoteza viziunii
Alþii au negat realitatea arãtãrilor
mai 2007
rilor psihopatice pe care le-au
avut unii dintre Apostoli sau
femeile din cercul lor.
Dar faptele petrecute dupã
înviere dovedesc, fãrã putinþã
altora“ de îndoialã, realitatea acesteia.
a) Arãtãrile Domnului dupã înviere s-au
petrecut în locuri diferite, în faþa unor per-
soane diferite ºi la intervale de timp di-
ferite. Astfel, mai întâi s-a arãtat femeilor
mironosiþe, Mariei Magdalena, lui Luca ºi
lui Cleopa, pe calea spre Emaus,
Apostolilor în lipsa lui Toma, dupã opt
zile apostolilor în prezenþa lui Toma,
unora dintre Apostoli la lacul Tiberiadei,
apoi la peste cinci sute de persoane. Toate
acestea evidenþiazã cã n-a putut fi vorba
nici de o viziune subiectivã ºi nici de una
colectivã, ci au fost arãtãri reale.
b) Purtarea mai marilor preoþilor ºi
cãpeteniilor iudeilor dovedeºte cã ei n-au
negat realitatea învierii Celui rãstignit, dar
au încercat sã ascundã adevãrul prin tot
felul de mijloace. Chiar când, dupã
pogorârea Duhului Sfânt, Apostolii au
propovãduit pe Iisus Nazarineanul Cel
înviat, iudeii n-au negat realitatea învierii.
Dar i-au oprit sã vorbeascã în numele lui
Iisus (Fapte 5, 40).
c) Apostolii au fost pe deplin convinºi
cã Cel ce li s-a arãtat a fost Iisus Hristos
Cel înviat; nu o nãlucã, ci o fiinþã corpo-
ralã, care era în trup. Tocmai pentru a le
risipi orice îndoialã, la cererea Lui,
Apostolii i-au pipãit mâinile ºi picioarele,
putându-se convinge cã nu e duh de nãlu-
cire. Le-a cerut ºi de mâncare, iar ei i-au
dat peºte ºi un fagure de miere (Luca 24,
39-42). La fel Toma, dupã ce i-a pipãit
rãnile cuielor ºi coasta, a exclamat:
„Domnul meu ºi Dumnezeul meu!“ (Ioan
20 27-28).
Un fapt de netãgãduit este cã Învierea
Domnului a avut o influenþã extraordinarã
asupra Apostolilor. Din oameni cuprinºi
de fricã, neîncredere, îndoialã, ei devin
plini de curaj, îndrãzneþi, încrezãtori,
hotãrâþi ºi pe deplin convinºi de realitatea
Învierii.
Cine a operat aceastã transformare a
unor oameni simpli, care au devenit
învãþãtorii lumii? Puterea Duhului Sfânt
revãrsatã peste ei în Ziua Cincizecimii, dar
ºi convingerea lor neclintitã în dum-
nezeirea lui Iisus Hristos Cel înviat.
Credinþa noastrã se sprijinã pe mãrturia
lor, o mãrturie apãratã de cei mai mulþi cu
preþul vieþii. ªi cine ºi-ar da viaþa pentru o
minciunã? Nimeni.
Pr. Alexandru Stanciu
mai 2007 Fii tânãr cu Hristos! 7
crezi cã o sã-þi þin o predicã! Nu va fi decât
Primãvara iubirii o discuþie sincerã între doi prieteni buni.
Vreau sã te previn de la început ca nu cum-
va într-o bunã zi cel rãu sã vã fure amân-
O problemã importantã ai mare ne-
durora ºi fericirea ºi onoarea. Am vãzut
voie de ce-þi cum au cãzut ºi s-au nenorocit aºa de mulþi
Dragul ºi tânãrul meu prieten, cu
voi spune. tineri care, din nefericire, n-au fost pre-
emoþie îmi aduc aminte de vremea când Te-am zãrit zi-
eram de vârsta ta. Se sfârºeau anii de liceu lele acestea ºi… veniþi asupra primejdiilor din timpul priete-
ºi bacalaureatul era aproape. Sufletul vibra nu erai singur. niei lor ºi asupra a ceea ce trebuie sã fie o
de cele mai frumoase sentimente ºi, printre Nu roºi. Eºti la cãsnicie creºtinã. Pentru aceasta vreau sã-þi
alte versuri pe care þineam sã le înscriem, ca vârsta la care lu- deschid ochii ºi sã te pãzesc de o nenoro-
amintire celor dragi, erau ºi urmãtoarele: crul acesta este normal. Totuºi, aº vrea sã cire ce te pândeºte. Fericirea unei iubiri
„Nãscut dintr-un crâmpei de soare / ªi o ºtiu câteva lucruri despre prietena ta. Nu te curate aº vrea sã te scape pentru totdeauna
fãrâmã de pãmânt, / Firul curat, gingaº ºi vei supãra pe mine cã am cules impresii ºi de aceastã nenorocire.
sfânt / Îmboboceºte ºi dã-n floare…“ de la alþii. ªi mã bucur cã toþi au despre ea Iubirea
Tot pe atunci mi-a cãzut în mânã o cãr- pãreri bune. E cuminte, se pricepe la gos-
ticicã pe care cu multã inspiraþie autorul a podãrie, e reþinutã ºi n-are gusturi extrava- „Surâsul tãu o razã de soare, / ªi ochii
intitulat-o Primãvara iubirii. Mi-am însem- gante. κi iubeºte pãrinþii ºi-i ascultã. Este tãi sunt stele-n noaptea mea, / ªi sânul tãu
nat mare parte din conþinutul ei. Autorul evlavioasã ºi inteligentã. Te felicit din toatã de verginã, ninsoare, / Ce lin l-acoperi tu cu
mã va ierta cã i-am uitat numele ºi cã din ce inima cã þi-ai ales o asemenea prietenã! mâna ta …“ (M. Eminescu). Când citeai,
am reþinut îþi voi comunica ºi þie, pentru cã cu câþiva ani înainte, versuri ca acestea, nu
Vrei sã stãm puþin de vorbã? Sã nu le dãdeai prea mare importanþã.
- Da, aici! Poate credeai cã sunt nimicuri.
Nu te mai înþeleg, Doamne! (II) Se întâlnirã. Erau niºte Astãzi îþi dai seama cã ele spun ade-
marinari. vãrul. Iubeºti, ai întâlnit iubirea. Vãlul
În numãrul trecut l-am gãsit pe Matei foarte necãjit. Într- - Am vãzut focul pe care l- þi-a cãzut de pe ochi. Pânã acum te
o dimineaþã, el a primit de la bunica bani sã îºi cumpere o ai aprins astã noapte. Ne-am gândeai la tine însuþi. Acum ai
prãjiturã care îi plãcea lui foarte tare. Când se întorcea însã imaginat cã e cineva strigã descoperit o altã fiinþã, o persoanã
de la grãdiniþã, a pierdut banii. S-a rugat mult lui Dumnezeu dupã ajutor. Am luat o barcã ºi ce þi-e nespus de dragã. O persoanã
sã îl ajute sã îi gãseascã, însã nu s-a întâmplat aºa. S-a întors am venit sã vedem. Eºti desigur al cãrei farmec te-a captivat. O per-
acasã ºi i-a spus totul bunicii, care a început sã îi spunã o un naufragiat. ªtiam cã insula e soanã care þi-e mai scumpã decât
poveste despre un om care a scãpat cu viaþã dupã ce vaporul nelocuitã. tine însuþi. O persoanã care ai vrea
pe care cãlãtorea s-a scufundat; cu ajutorul unei bãrci de sal- Omul izbucni în lacrimi. sã-þi aparþinã toatã viaþa ºi cãreia ai
vare a ajuns pe o insulã. Iatã continuarea poveºtii... El crezuse cã focul ºi furtuna vrea sã-i oferi proiectele tale, succe-
ªi-a construit o colibã ºi grija lui cea mai erau ultima nenorocire pe care sele tale, munca ta, iubirea ta. Când
eºti lângã ea, te simþi bine, când eºti
mare era sã nu lase focul sã i se stingã nici ziua, i-o trimisese Dumnezeu... ªi iatã cã Domnul îi departe, îi simþi lipsa.
nici noaptea. A locuit acolo ani în ºir. Se ruga aprinsese focul ca sã poatã fi vãzut ºi salvat...“
Bunica nici nu sfârºi bine povestea când la O lume nouã þi s-a deschis în
mereu lui Dumnezeu sã-l descopere vreun vapor, faþa ochilor: Lumea încântãtoare a
dar se vedea cã pe acolo nu treceau vapoare. uºa camerei se auzi o mare hãrmãlaie. iubirii. „O rãmâi, rãmâi la mine / Te
Într-o noapte, dupã ce alergase sã prindã - Matei, vino repede! Se auzirã glasuri de iubesc atât de mult, / Ale tale doruri
ceva vânat, a obosit ºi a adormit un somn greu. copii. Andrei, prietenul nostru este la spital. A toate / Numai eu ºtiu sã le-ascult.“
S-a stârnit un vânt puternic ºi focul lui mic i-a mâncat prãjiturã cu friºcã de la cofetãria din (M. Eminescu)
aprins coliba, transformându-o într-o vâlvãtaie. colþ ºi i s-a fãcut rãu. Probabil era stricatã. Este însã un lucru mai mare de-
A sãrit ca ars. A încercat sã stingã flãcãrile, dar Matei sãri iute de pe fotoliu. κi uitã într-o cât iubirea sentimentalã, eroticã, ºi
coliba a ars toatã, ridicând spre cer o luminã clipã de necazul lui. Ieºi repede afarã, în anume adevãrata fericire. Când
mare. Furtuna s-a dezlãnþuit cu putere. Spera mijlocul prietenilor sãi îngrijoraþi de necazul lui omul se detaºeazã de eul sãu pentru
sã-ºi opreascã la urmã atâta foc din toatã lem- Andrei. Se îndreptarã cu toþii spre spitalul de a cãuta dezinteresat eul altuia, numai
nãria ce ardea, cât sã-l ajute sã-ºi facã mãcar lângã grãdiniþa lor. Pe drum, Matei zãri sub o atunci descoperã fericirea ºi frumu-
focul mai departe, deoarece chibrituri nu mai tufã de trandafir bancnota pe care o pierduse... seþea iubirii. Fericirea ce ne-o des-
avea de mult. Se ruga lui Dumnezeu sã-l ajute Abia acum înþelegea de ce Dumnezeu refuzase coperã iubirea pãmânteascã ne face
sã salveze mãcar atât. Dar, spre nenorocirea lui, atunci sã-i împlineascã rugãciunea. Îi purtase sã simþim profunzimea unei iubiri
vântul fu urmat de o ploaie torenþialã, care-i de grijã, ca sã nu i se întâmple ºi lui ceva rãu. superioare: iubirea dumnezeiascã.
stinse pânã ºi ultimul cãrbune aprins, lãsându-l ªi atunci strigã, plin de bucurie, cu ochii ridicaþi Prietene, iubirea ta trebuie sã fie
în întuneric ºi disperare. Totul era pierdut. Nu spre cer, în faþa copiilor uimiþi: curatã ºi dezinteresatã. Iubeºte dezin-
mai avea nimic. Rugãciunile nu-i fuseserã - Acum Te înþeleg, Doamne! Dar mai am o teresat ºi sincer, fã ca fericirea ta sã
ascultate. Dupã ce stãtu ploaia, adormi pe un rugãminte! Ajutã-l ºi pe Andrei, dar nu aºa cum n-aibã niciodatã sfârºit.
pat de vreascuri cu ochii în lacrimi. vreau eu, ci aºa cum ºtii Tu sã o faci! „Atât de fragedã, te-asemeni /
Dimineaþa se petrecu însã un fapt cu totul Acum îl înþelegea pe Dumnezeu. Învãþase lec- Cu floarea albã de cireº, / ªi ca un
neaºteptat. Îl trezirã din somn voci de oameni þia. Se ruga lui Dumnezeu altfel decât pânã acum. înger dintre oameni / În calea vieþii
care strigau: Nu mai era importantã voia lui Matei, ci voia mele eºti“ (M. Eminescu)
- E cineva aici? lui Dumnezeu. Un lucru ºtia însã: trebuie sã se (continuarea în numãrul urmãtor)
Se ridicã ºi rãspunse cât îl þineau puterile: roage. Pr. Iosif Ciolan Scrie-ne! apostolat_in_tara_fagarasului@yahoo.com
8 Trecut ºi prezent... mai 2007

Biserica „Sf. Ioan Botezãtorul“ din Galaþi

De biserica din Galaþi am aflat din numerele trecute cã a fost loc
de rugãciune pentru unii dintre credincioºii ortodocºi din Fãgãraº,
cãrora le-a fost luatã biserica brâncoveneascã. Timp de câteva
decenii, pânã au reuºit sã construiascã biserica Sfânta Treime de pe
strada Codru Drãguºanu, ei treceau în fiecare duminicã Oltul cu
luntrea, pentru a participa la Sfânta Liturghie în bisericuþa de lemn
din Galaþi. Satul de altãdatã este acum un cartier al Fãgãraºului, iar
biserica este acum din zid ºi frumos îngrijitã de comunitatea pãs-
toritã de pãrintele Cornel Ursu, care slujeºte aici din 1990. Iar de
curând slujbele gãlãþenilor sunt mai fastuoase, pentru cã din luna
februarie slujeºte aici ºi un diacon, pãrintele Claudiu Pãun, care
ne-a oferit pentru dumneavoastrã câteva date din istoria locului.
Episcopie la Galaþi românii, care erau ortodocºi, au româneascã
început sã fie supuºi presiu- ºi toþi locuitorii sunt ortodocºi“. de lemn, veche, proastã, ºi noi
Istoricul Inochentie Micu nilor pentru a se lepãda de cu cheltuiala noastrã am fãcut
Klein spune cã în Galaþi, lângã credinþa lor ºi a deveni uniþi cu Refugiu pentru asta acolo în sat. ªi am umblat
Olt, exista în anul 1469 Roma (greco-catolici). fãgãrãºeni la Galaþi 20 de ani. Cine ar
reºedinþa unui episcop, subal- Miºcarea i-a afectat ºi pe putea spune necazurile ºi frica
tern al mitropolitului de Alba credincioºii din Galaþi. Doi La început, în Galaþi trecerii Oltului ºi cheltuiala?
Iulia, pe nume Macarie. Ilarion nepoþi ai preotului Ioan Popa a existat o bisericã Cã era podul slab ºi rupt de
Puºcariu scria în „Istoria Bise- junior, Marcu Popa ºi Radu veche. Dupã ce credin- ploua tot cu luntrea ºi cu cinul
riceascã“ faptul cã „episcopul Popa, în urma promisiunilor cã cioºii ortodocºi din trebuia sã trecem ºi totdeauna
Macarie al Galaþiului de lângã vor primi pãmânturi, devin Fãgãraº au rãmas fãrã sã plãtim împreunã la dus ºi la
Fãgãraº a primit de la princi- preoþi uniþi. Acest lucru biserica brâncoveneas- întors, ºi pe uliþa Galaþiului era
pele þãrii un mandat cãtre magis- dezbinã comunitatea în douã cã, aceasta fiind luatã noroi mare ºi ochiuri mari ºi
trul Sibiului, la anul 1469, ca pãrþi, însã cea mai mare parte a de greco-catolici, mulþi au pierit acolo, ºi noi ºi
sã-ºi poatã primi taxa sa epis- lor au rãmas la credinþa strã- timp de 20 de ani ei familia noastrã cât ne-am chi-
copeascã de la preoþii români“. moºeascã. C. Stan scrie cã au mers la biserica nuit acolo, nu se poate crede“.
Chiar dacã are propria isto- cele douã comunitãþi au exis- din Galaþi, pe care Preotul Nicolae Aron men-
rie, trecutul Galaþiului este tat în paralel timp de câte- au refãcut-o pe þioneazã în „Monografia comu-
strâns legat de cel al Fãgãra- va zeci de ani, timp în cheltuiala lor. nei Galaþi“, cã biserica de lemn
ºului. Alte documente atestã care cei greco-catolici Iatã ce ne spune a fost mutatã în anul 1841 la
faptul cã în 14 martie 1668, se întorc rând pe rând în o mãrturie rãmasã Cobor, iar aici a rãmas doar
Mihai Apafi, stãpânul de atunci comunitatea ortodoxã, ast- peste veacuri: turnul, pe care se vedea scris cu
al Fãgãraºului cu împrejurimile fel încât la 1928 „În Galaþi era litere mici „Isprãvitu-s-au acest
sale, decreteazã pe preotul gãseºte comuna o bisericã turn la anul 1823“. În 1841, în
comunei, Ioan Popa, cu titlul Galaþi „curat micã, timpul preoþilor Ioan Popovi-
de nobil pentru credinþa ºi ciu (1803-1834) ºi Ioan Pop
fidelitatea ce i-o pãstra, bucu- (1825-1848), gãlãþenii ºi-au
rându-se de toate drepturile. construit o altã bisericã, pe care
au lipit-o de turn. Locaºul a
Greco-catolicismul fost sfinþit abia în anul 1852, de
dezbinã mitropolitul Andrei ªaguna.
comunitatea Dupã 100 de ani de la sfin-
þire, biserica a fost repictatã de
Dupã trecerea Ardealului pictorul Iosif Vasu, din
sub dominaþie habsburgicã, Bucureºti.
Str. Ion Codru Drãguºanu Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã (Toderiþa), Pr. Laurenþiu
nr. 6. Tel. 211790 Broscãþeanu (Veneþia de Sus), Pr. Iosif Ciolan (ªinca Veche), Pr. Marius Corlean
(Bucium), Pr. Ionuþ Ilea (Ohaba), Pr. Adrian Magda (Victoria), Pr. Alexandru
Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan Stanciu (Ucea de Sus) Pr. Cãtãlin Teulea (Recea), Pr. Rãzvan Timofte (Hârseni)
Tehnoredactor: Natalia Corlean
Redactor ºef: Natalia Corlean Aºteptãm întrebãrile sau sugestiile dvs. la adresa redacþiei sau pe e-mail la
Responsabil de ediþie: Pr. Laurenþiu Broscãþeanu apostolat_in_tara_fagarasului@yahoo.com