Explore Ebooks
Categories
Explore Audiobooks
Categories
Explore Magazines
Categories
Explore Documents
Categories
4
mai 2007
Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº cu sprijinul
Vistierul
bunãtãþilor
Rusaliile ne aduc Pogorârea
Duhului Sfânt, Cel ce este
Vistierul bunãtãþilor, Sfinþitorul
ºi Mângâietorul. Este Cel care
sãdeºte în noi credinþa, nãdejdea
ºi dragostea, ne întãreºte în cre-
dinþã ºi aduce pacea. (pag.2)
O U! Acum „Apostolat
N în Þara Fãgãraºului“ se
poate citi ºi pe INTERNET, la
adresa www.bzf.ro
pag. 3
Editorial de Pr. Laurenþiu Broscãþeanu ºocul. Prin aceste mijloace nu se mai an de an, zi de zi, clipã de clipã, pentru a
prezintã realizãrile profesionale, duhovni- întemeia Biserica în sufletele oamenilor.
Roadele Duhului ceºti, sau exemple morale, ci totul se La Botez toþi am fost însemnaþi cu
„Dacã trãim în Duhul, rezumã la scandaluri, la anormalitate. Sfântul Mir, prin care se transmit
în Duhul sã ºi umblãm" Pentru tinerii de astãzi este suficient doar fiecãruia roadele Duhului Sfânt. Aceste
Suntem în secolul XXI, sã ai internet pentru a fi iniþiat în faþa roade trebuie pãstrate în sufletele noastre
un secol plin de realizãri din imoralã a pornografiei. Apoi, viaþa mon- ºi pãzite cu ardoare. Care sunt ele? Ne
punct de vedere tehnic ºi eco- denã ne prezintã cupluri de succes, pe spune Scriptura: dragostea, bucuria,
nomic. Parcã viaþa e mai care tinerii le iau ca modele… ªi ce ne pacea, îndelungã-rãbdarea, bunãtatea,
prosperã, iar oamenii nu mai urmãresc înde- spun aceste modele? Cã dragostea se facerea de bine, credinþa, blândeþea,
plinirea necesitãþilor fireºti, ci aleargã bazeazã pe bani ºi sex… Unde e ati- înfrânarea, curãþenia trupeascã (Galateni
pentru a avea un trai „decent“, bazat mai tudinea creºtinã ºi dragostea autenticã? 5, 22-23). Acestea sunt duhurile creºtinu-
mult pe „pofte“. Pofte care vin de cele E clar cã internetul ºi mass-media îºi lui ºi prin aceste virtuþi omul credincios
mai multe ori dirijate de anumite duhuri, au valoarea lor, dar toate trebuie folosite se deosebeºte de lumea în care trãieºte.
care sunt contrare Duhului Sfânt. Omul cu discernãmânt. Pentru cã duhurile necu- Sã discernem dar duhurile ºi sã vedem
nu mai cautã cele ale sufletului, pentru cã rate se infiltreazã în societate, descoperã unde ne situãm: sãmânþa Duhului a prins
ar fi etichetat drept retrograd, ci aleargã cãi prin care sã ajungã în sufletele oame- rãdãcini în noi ºi dã roade, sau duhurile
dupã cele trupeºti, bazate pe simþuri. nilor. Trebuie sã luãm seama la lucrarea care invadeazã lumea contemporanã au
Duhurile acestor vremi ºi-au aruncat aceasta nefastã a duhurilor demonice. Ca pãtruns ºi în sufletele noastre prinzând
sãmânþa prin televiziune, prin ziare, prin ºi creºtini, sã transmitem celorlalþi prin rãdãcini ºi acoperind ca niºte buruieni
internet. Se cautã peste tot senzaþionalul, viaþa noastrã cã Duhul Sfânt se pogoarã rãsadurile Duhului lui Dumnezeu?
2 Hranã pentru suflet mai 2007
Îl are pe Duhul Sfânt, pentru cã
Afacerea sarcofagelor
Sau „Cum sã te îmbogãþeºti peste noapte pe seama ignoranþei
avut unii dintre Apostoli sau
femeile din cercul lor.
Dar faptele petrecute dupã
înviere dovedesc, fãrã putinþã
altora“ de îndoialã, realitatea acesteia.
În ultima perioadã suntem din ce în ce n-ar fi fost convins de aceasta, nu le-ar fi a) Arãtãrile Domnului dupã înviere s-au
mai des martorii unor eforturi susþinute de dat aceastã permisiune. ªi chiar dacã petrecut în locuri diferite, în faþa unor per-
denigrare a credinþei creºtine. „Codul lui ne-am închipui, prin absurd, cã Iisus n-a soane diferite ºi la intervale de timp di-
DaVinci„ sau mai recentul „Mormântul fost mort când a fost coborât de pe cruce, ferite. Astfel, mai întâi s-a arãtat femeilor
pierdut al lui Iisus“ (documentarul care sus- istovirea provocatã de suferinþele îndurate mironosiþe, Mariei Magdalena, lui Luca ºi
þine cã niºte sarcofage gãsite la Ierusalim ºi de pierderea sângelui scurs din rãnile lui Cleopa, pe calea spre Emaus,
în anii ’80 ar conþine rãmãºiþele pãmânteºti cuielor, înfãºurarea trupului uns cu Apostolilor în lipsa lui Toma, dupã opt
ale lui Iisus) nu sunt decât ultimele dintre miresme în giulgiuri ºi lipirea acestora de zile apostolilor în prezenþa lui Toma,
ele. Pe fondul ignoranþei oamenilor în ar- trup, lipsa de aer în mormânt, toate acestea unora dintre Apostoli la lacul Tiberiadei,
gumentele credinþei s-a dezvoltat o ade- I-ar fi adus cu certitudine moartea, dupã apoi la peste cinci sute de persoane. Toate
vãratã industrie a contestãrii fundamente- aºezarea lui în mormânt. acestea evidenþiazã cã n-a putut fi vorba
lor creºtine, industrie extrem de profitabilã nici de o viziune subiectivã ºi nici de una
(un simplu exemplu este îmbogãþirea spec- Ipoteza înºelãciunii
colectivã, ci au fost arãtãri reale.
taculoasã a lui Dan Brown, cãruia volumul Alþii au afirmat cã învierea n-a fost b) Purtarea mai marilor preoþilor ºi
„Codul lui Da Vinci“ i-a adus peste 250 de decât un truc, o înºelãciune la care au cãpeteniilor iudeilor dovedeºte cã ei n-au
milioane de dolari). Cei care mizeazã pe recurs Apostolii; aceºtia au furat trupul lui negat realitatea învierii Celui rãstignit, dar
abordarea superficialã a adevãrului istoric, Iisus din mormânt, în timp ce strãjerii au încercat sã ascundã adevãrul prin tot
ºtiu foarte bine sã profite de pe urma igno- dormeau, l-au ascuns, apoi au rãspândit felul de mijloace. Chiar când, dupã
ranþei sau indiferenþei religioase a con- zvonul cã Hristos a înviat. Aceastã ipotezã pogorârea Duhului Sfânt, Apostolii au
sumatorilor de ficþiune. Cea mai bunã a plecat chiar de la farisei ºi cãrturari. propovãduit pe Iisus Nazarineanul Cel
dovadã în acest sens este chiar arheologul Aflând de învierea lui Iisus de la soldaþii înviat, iudeii n-au negat realitatea învierii.
israelian Amos Kloner, conducãtorul echi- de pazã, ei ºi-au dat seama cã s-au împli- Dar i-au oprit sã vorbeascã în numele lui
pei care a descoperit sarcofagele; acesta nit cuvintele lui Iisus, de aceea au mituit pe Iisus (Fapte 5, 40).
este unul dintre contestatarii vehemenþi ai soldaþi ºi pe dregãtori, lansând zvonul cã c) Apostolii au fost pe deplin convinºi
documentarului aºa numit „ºtiinþific“ reali- peste noapte, ucenicii au venit ºi au furat cã Cel ce li s-a arãtat a fost Iisus Hristos
zat de cei doi regizori americani: „E o trupul lui Iisus.
poveste foarte bunã pentru un film TV, dar Aceastã ipotezã este cea mai slabã. Cel înviat; nu o nãlucã, ci o fiinþã corpo-
e imposibil sã fie adevãrat!“ Tocmai spre a înlãtura orice posibilitate a ralã, care era în trup. Tocmai pentru a le
Toate aceste tentative, care au ca þintã furtului, conducãtorii iudeilor au luat toate risipi orice îndoialã, la cererea Lui,
temelia credinþei creºtine, ne fac sã ne mãsurile necesare ca mormântul sã fie Apostolii i-au pipãit mâinile ºi picioarele,
gândim la diferitele ipoteze care au pus la pãzit cu strãºnicie de cãtre soldaþii ceruþi putându-se convinge cã nu e duh de nãlu-
îndoialã realitatea Învierii Domnului de-a de la Pilat, iar piatra mormântului sã fie cire. Le-a cerut ºi de mâncare, iar ei i-au
lungul secolelor. pecetluitã. Soldaþii de gardã nu puteau sã dat peºte ºi un fagure de miere (Luca 24,
adoarmã, deoarece o astfel de nechibzuin- 39-42). La fel Toma, dupã ce i-a pipãit
Ipoteza morþii aparente þã era pasibilã de pedeapsa cu moartea. rãnile cuielor ºi coasta, a exclamat:
Aceasta susþine cã, în realitate, Iisus Dar chiar dacã - prin absurd - ar fi adormit, „Domnul meu ºi Dumnezeul meu!“ (Ioan
Hristos n-ar fi murit, ci ar fi cãzut într-un n-ar fi adormit toþi, iar zgomotul prãvãlirii 20 27-28).
fel de leºin, din care apoi S-a trezit. pietrei de pe mormânt i-ar fi trezit, astfel Un fapt de netãgãduit este cã Învierea
Aceastã explicare nu poate fi acceptatã din cã ucenicii care ar fi încercat sã fure trupul Domnului a avut o influenþã extraordinarã
mai multe motive. În primul rând, moartea Învãþãtorului lor ar fi fost prinºi. asupra Apostolilor. Din oameni cuprinºi
realã a Mântuitorului o dovedeºte grija Pe de altã parte, starea psihologicã în de fricã, neîncredere, îndoialã, ei devin
autoritãþilor ca cei rãstigniþi sã fi murit cu care se aflau Apostolii ºi cei apropiaþi lor, plini de curaj, îndrãzneþi, încrezãtori,
adevãrat. Ostaºii s-au asigurat astfel de înfricoºaþi ºi de-a dreptul îngroziþi de cele hotãrâþi ºi pe deplin convinºi de realitatea
acest lucru, iar tâlharilor, care erau încã ce se petrecuserã, închiºi în casã de frica Învierii.
vii, le-au zdrobit fluierele picioarelor spre iudeilor, fãcea imposibil actul furtului. Cine a operat aceastã transformare a
a-ºi da sfârºitul, în timp ce lui Iisus, care Cum puteau aceºti oameni timoraþi sã unor oameni simpli, care au devenit
murise, nu I Ie-au zdrobit. Totuºi, spre a îndrãzneascã a veni noaptea la mormânt, învãþãtorii lumii? Puterea Duhului Sfânt
avea convingerea deplinã, unul dintre sã fure trupul lui Iisus, când ºtiau cu câtã revãrsatã peste ei în Ziua Cincizecimii, dar
ostaºi I-a împuns coasta cu suliþa, din strãºnicie era pãzit mormântul de cãtre sol- ºi convingerea lor neclintitã în dum-
aceasta a ieºit sânge ºi apã, semn cã trupul daþii romani? nezeirea lui Iisus Hristos Cel înviat.
celui mort îºi încetase funcþiile. Credinþa noastrã se sprijinã pe mãrturia
În al doilea rând, când Iosif ºi Nicodim
Ipoteza viziunii lor, o mãrturie apãratã de cei mai mulþi cu
au cerut lui Pilat trupul lui Iisus, ei l-au Alþii au negat realitatea arãtãrilor preþul vieþii. ªi cine ºi-ar da viaþa pentru o
obþinut fãrã nici o greutate, cãci Pilat era Mântuitorului dupã Înviere, considerân- minciunã? Nimeni.
convins cã Iisus murise cu adevãrat. Dacã du-le simple viziuni colective, datoritã stã- Pr. Alexandru Stanciu
mai 2007 Fii tânãr cu Hristos! 7
crezi cã o sã-þi þin o predicã! Nu va fi decât
Primãvara iubirii o discuþie sincerã între doi prieteni buni.
Vreau sã te previn de la început ca nu cum-
va într-o bunã zi cel rãu sã vã fure amân-
O problemã importantã ai mare ne-
durora ºi fericirea ºi onoarea. Am vãzut
voie de ce-þi cum au cãzut ºi s-au nenorocit aºa de mulþi
Dragul ºi tânãrul meu prieten, cu
voi spune. tineri care, din nefericire, n-au fost pre-
emoþie îmi aduc aminte de vremea când Te-am zãrit zi-
eram de vârsta ta. Se sfârºeau anii de liceu lele acestea ºi… veniþi asupra primejdiilor din timpul priete-
ºi bacalaureatul era aproape. Sufletul vibra nu erai singur. niei lor ºi asupra a ceea ce trebuie sã fie o
de cele mai frumoase sentimente ºi, printre Nu roºi. Eºti la cãsnicie creºtinã. Pentru aceasta vreau sã-þi
alte versuri pe care þineam sã le înscriem, ca vârsta la care lu- deschid ochii ºi sã te pãzesc de o nenoro-
amintire celor dragi, erau ºi urmãtoarele: crul acesta este normal. Totuºi, aº vrea sã cire ce te pândeºte. Fericirea unei iubiri
„Nãscut dintr-un crâmpei de soare / ªi o ºtiu câteva lucruri despre prietena ta. Nu te curate aº vrea sã te scape pentru totdeauna
fãrâmã de pãmânt, / Firul curat, gingaº ºi vei supãra pe mine cã am cules impresii ºi de aceastã nenorocire.
sfânt / Îmboboceºte ºi dã-n floare…“ de la alþii. ªi mã bucur cã toþi au despre ea Iubirea
Tot pe atunci mi-a cãzut în mânã o cãr- pãreri bune. E cuminte, se pricepe la gos-
ticicã pe care cu multã inspiraþie autorul a podãrie, e reþinutã ºi n-are gusturi extrava- „Surâsul tãu o razã de soare, / ªi ochii
intitulat-o Primãvara iubirii. Mi-am însem- gante. κi iubeºte pãrinþii ºi-i ascultã. Este tãi sunt stele-n noaptea mea, / ªi sânul tãu
nat mare parte din conþinutul ei. Autorul evlavioasã ºi inteligentã. Te felicit din toatã de verginã, ninsoare, / Ce lin l-acoperi tu cu
mã va ierta cã i-am uitat numele ºi cã din ce inima cã þi-ai ales o asemenea prietenã! mâna ta …“ (M. Eminescu). Când citeai,
am reþinut îþi voi comunica ºi þie, pentru cã cu câþiva ani înainte, versuri ca acestea, nu
Vrei sã stãm puþin de vorbã? Sã nu le dãdeai prea mare importanþã.
- Da, aici! Poate credeai cã sunt nimicuri.
Nu te mai înþeleg, Doamne! (II) Se întâlnirã. Erau niºte Astãzi îþi dai seama cã ele spun ade-
marinari. vãrul. Iubeºti, ai întâlnit iubirea. Vãlul
În numãrul trecut l-am gãsit pe Matei foarte necãjit. Într- - Am vãzut focul pe care l- þi-a cãzut de pe ochi. Pânã acum te
o dimineaþã, el a primit de la bunica bani sã îºi cumpere o ai aprins astã noapte. Ne-am gândeai la tine însuþi. Acum ai
prãjiturã care îi plãcea lui foarte tare. Când se întorcea însã imaginat cã e cineva strigã descoperit o altã fiinþã, o persoanã
de la grãdiniþã, a pierdut banii. S-a rugat mult lui Dumnezeu dupã ajutor. Am luat o barcã ºi ce þi-e nespus de dragã. O persoanã
sã îl ajute sã îi gãseascã, însã nu s-a întâmplat aºa. S-a întors am venit sã vedem. Eºti desigur al cãrei farmec te-a captivat. O per-
acasã ºi i-a spus totul bunicii, care a început sã îi spunã o un naufragiat. ªtiam cã insula e soanã care þi-e mai scumpã decât
poveste despre un om care a scãpat cu viaþã dupã ce vaporul nelocuitã. tine însuþi. O persoanã care ai vrea
pe care cãlãtorea s-a scufundat; cu ajutorul unei bãrci de sal- Omul izbucni în lacrimi. sã-þi aparþinã toatã viaþa ºi cãreia ai
vare a ajuns pe o insulã. Iatã continuarea poveºtii... El crezuse cã focul ºi furtuna vrea sã-i oferi proiectele tale, succe-
ªi-a construit o colibã ºi grija lui cea mai erau ultima nenorocire pe care sele tale, munca ta, iubirea ta. Când
eºti lângã ea, te simþi bine, când eºti
mare era sã nu lase focul sã i se stingã nici ziua, i-o trimisese Dumnezeu... ªi iatã cã Domnul îi departe, îi simþi lipsa.
nici noaptea. A locuit acolo ani în ºir. Se ruga aprinsese focul ca sã poatã fi vãzut ºi salvat...“
Bunica nici nu sfârºi bine povestea când la O lume nouã þi s-a deschis în
mereu lui Dumnezeu sã-l descopere vreun vapor, faþa ochilor: Lumea încântãtoare a
dar se vedea cã pe acolo nu treceau vapoare. uºa camerei se auzi o mare hãrmãlaie. iubirii. „O rãmâi, rãmâi la mine / Te
Într-o noapte, dupã ce alergase sã prindã - Matei, vino repede! Se auzirã glasuri de iubesc atât de mult, / Ale tale doruri
ceva vânat, a obosit ºi a adormit un somn greu. copii. Andrei, prietenul nostru este la spital. A toate / Numai eu ºtiu sã le-ascult.“
S-a stârnit un vânt puternic ºi focul lui mic i-a mâncat prãjiturã cu friºcã de la cofetãria din (M. Eminescu)
aprins coliba, transformându-o într-o vâlvãtaie. colþ ºi i s-a fãcut rãu. Probabil era stricatã. Este însã un lucru mai mare de-
A sãrit ca ars. A încercat sã stingã flãcãrile, dar Matei sãri iute de pe fotoliu. κi uitã într-o cât iubirea sentimentalã, eroticã, ºi
coliba a ars toatã, ridicând spre cer o luminã clipã de necazul lui. Ieºi repede afarã, în anume adevãrata fericire. Când
mare. Furtuna s-a dezlãnþuit cu putere. Spera mijlocul prietenilor sãi îngrijoraþi de necazul lui omul se detaºeazã de eul sãu pentru
sã-ºi opreascã la urmã atâta foc din toatã lem- Andrei. Se îndreptarã cu toþii spre spitalul de a cãuta dezinteresat eul altuia, numai
nãria ce ardea, cât sã-l ajute sã-ºi facã mãcar lângã grãdiniþa lor. Pe drum, Matei zãri sub o atunci descoperã fericirea ºi frumu-
focul mai departe, deoarece chibrituri nu mai tufã de trandafir bancnota pe care o pierduse... seþea iubirii. Fericirea ce ne-o des-
avea de mult. Se ruga lui Dumnezeu sã-l ajute Abia acum înþelegea de ce Dumnezeu refuzase coperã iubirea pãmânteascã ne face
sã salveze mãcar atât. Dar, spre nenorocirea lui, atunci sã-i împlineascã rugãciunea. Îi purtase sã simþim profunzimea unei iubiri
vântul fu urmat de o ploaie torenþialã, care-i de grijã, ca sã nu i se întâmple ºi lui ceva rãu. superioare: iubirea dumnezeiascã.
stinse pânã ºi ultimul cãrbune aprins, lãsându-l ªi atunci strigã, plin de bucurie, cu ochii ridicaþi Prietene, iubirea ta trebuie sã fie
în întuneric ºi disperare. Totul era pierdut. Nu spre cer, în faþa copiilor uimiþi: curatã ºi dezinteresatã. Iubeºte dezin-
mai avea nimic. Rugãciunile nu-i fuseserã - Acum Te înþeleg, Doamne! Dar mai am o teresat ºi sincer, fã ca fericirea ta sã
ascultate. Dupã ce stãtu ploaia, adormi pe un rugãminte! Ajutã-l ºi pe Andrei, dar nu aºa cum n-aibã niciodatã sfârºit.
pat de vreascuri cu ochii în lacrimi. vreau eu, ci aºa cum ºtii Tu sã o faci! „Atât de fragedã, te-asemeni /
Dimineaþa se petrecu însã un fapt cu totul Acum îl înþelegea pe Dumnezeu. Învãþase lec- Cu floarea albã de cireº, / ªi ca un
neaºteptat. Îl trezirã din somn voci de oameni þia. Se ruga lui Dumnezeu altfel decât pânã acum. înger dintre oameni / În calea vieþii
care strigau: Nu mai era importantã voia lui Matei, ci voia mele eºti“ (M. Eminescu)
- E cineva aici? lui Dumnezeu. Un lucru ºtia însã: trebuie sã se (continuarea în numãrul urmãtor)
Se ridicã ºi rãspunse cât îl þineau puterile: roage. Pr. Iosif Ciolan Scrie-ne! apostolat_in_tara_fagarasului@yahoo.com
8 Trecut ºi prezent... mai 2007