Anul I, nr.

5 iunie 2007
Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº cu sprijinul

Societatea contemporanã
Din cuprins
Stresul, boala secolului
Solicitãrile suferite la locul de muncã, ºomajul ºi excluderea socialã, probleme familiale, agresiuni sonore, aglomeraþia din mijloacele de transport în comun, toate aceste situaþii, printre multe altele, genereazã ceea ce uneori este considerat boala secolului: stresul. (pag.14)

ucide familia

Postul Sfinþilor Apostoli
Postul este strâns legat de marile sãrbãtori creºtine. Bucuria acestor sãrbãtori, cu rol central în viaþa credincioºilor, nu ar putea fi gustatã din plin fãrã post. (pag.6)

pag. 3
agreseazã sau te contorsioneazã în faþa celorlalþi? Cã ai curaj sã fi normal? Omul, prin creaþie, este "imago dei", chip al Creatorului. Deci are o identitate, este cineva. Este capabil sã perceapã lumea prin cele cinci simþuri ºi sã o depãºeascã, sã doreascã în mod natural binele ºi sã iubeascã frumosul, sã discearnã raþional modul în care îºi activeazã ºi lucreazã propriile puteri fizice ºi sufleteºti. Sã depãºeascã cadrul natural al existenþei ºi sã se ancoreze în spaþiul duhovnicesc. Cu toate acestea nu mai putem recunoaºte omul, CHIPUL (lui Dumnezeu), NORMALUL, pentru cã acestui Chip i se interpune astãzi MULÞIMEA FÃRà CHIP, "grosul" fãrã identitate, mulþimea fãrã dorinþe superioare, fãrã scopuri înalte, care nu mai vrea decât "pâine ºi circ", "dresaþii" zilelor noastre. Ne-am obiºnuit atât de mult sã stãm încruntaþi, sã-l pândim pe celãlalt, sã-l punem la insectar... Pentru unii ilare, pentru altii tragice, aceste constatãri "fotografiazã" o stare de spirit a contemporaneitãþii, o stare de anormalitate în care ne complacem, o viaþã fãrã Hristos, o viaþã liberã dar fãrã libertate, pentru cã am devenit sclavii propriei noastre libertãþi. O viaþã anormalã. Pentru omul dinlãuntrul Bisericii, creºtinul ancorat în Dumnezeu ºi angajat într-o viaþã seninã, duhovniceascã, lucrurile sunt simple. El ºtie cã "normal" înseamnã sã ai viaþã evlavioasã, sã-l pui pe Hristos în centru, sã te împãrtãºeºti de Tainele Bisericii, sã ai comuniune cu toþi, sã suferi cu toþi ºi sã te bucuri pentru toþi, sã ai libertate sã faci orice dar sã faci numai binele ºi încã ceva pe deasupra: sã ai puterea sã-L mãrturiseºti pe Hristos în faþa celorlalþi... Omul dinlãuntrul Bisericii ºtie al Cãrui chip este ºi se strãduieºte zi de zi sã nu facã de ruºine Chipul lui Dumnezeu din el, sã se pãstreze normal. Dar vom (mai) avea curajul sã rãmânem normali?

Editorial de Pr. Adrian Magda "slãbiciunea" de a nu riposta celui care te
Curajul de a fi normal
De multe ori auzi cã ceea ce faci e inutil, cã e prea multã rãutate pretutindeni ca sã mai existe ºansa de a gãsi o persoanã care sã facã binele dezinteresat, cã deºi merg unii la bisericã sunt mai pãcãtoºi decât cei care þin patul cald duminca dimineaþa, cã n-are rost sã-i zâmbeºti celui de lângã tine pentru cã oricum nu contezi în ochii lui dacã nu faci parte din "planul lui personal de dezvoltare", etc. Trebuie sã iei o decizie. Lumea te vrea altfel. Te vrea ca ea (k-lumea). ªi te întrebi de ce? Eºti chiar atât de diferit, chiar atât de ciudat, pentru cã ai în bibliotecã ºi niºte cãrþi de spiritualitate pe lângã celelalte, pentru cã îþi faci cruce când te aºezi la masã sau când te duci la culcare, cã îþi mãnânci omleta de miercuri joi, cã ai

2

Eveniment

Masluri de obºte în Þara Fãgãraºului
Maslul este a ºaptea Tainã a Bisericii, în care, prin rugãciunile preoþilor ºi ungerea cu untdelemn sfinþit a pãrþilor însemnate ale trupului, credincioºii dobândesc vindecarea de bolile trupeºti ºi sufleteºti. Aceastã Tainã a fost instituitã de însuºi Mântuitorul când a trimis pe Sfinþii Sãi Apostoli la propovãduire, zicându-le: "Celor ce vor crede, aceste semne le vor urma: în numele Meu demoni vor izgoni, peste cei bolnavi îºi vor pune mâinile ºi se vor face sãnãtoºi" (Marcu XVI, 17,18). Sfinþii Apostoli au practicat Taina Sfântului Maslu chiar de la prima lor propovãduire : "ªi scoteau mulþi demoni ºi ungeau cu untdelemn pe mulþi bolnavi ºi-i vindecau" (Marcu VI, 13). Urmând apostolilor, episcopii ºi preoþii au sãvârºit ºi ei aceastã Sfântã Tainã, dupã cum ne aratã Sfântul Apostol Iacob: "Este bolilor trupeºti ºi sufleteºti, pentru iertarea pãcatelor ºi pentru întãrirea sufletului. În zona Þãrii Fãgãraºului existã tradiþia maslurilor "de hotar" sau "de obºte", unde credincioºii se adunã pe câmp sau la bisericã ºi se sãvârºeºte Taina Maslului, urmatã apoi de rugãciuni pentru animale, holde, ploi. La slujbã participã atât localnicii cât ºi oamenii din satele vecine sau "fii satului" care locuiesc în oraº, dar care au rãmas cu inima ºi sufletul legaþi de locul de naºtere. Prin rugãciunile înãlþate cãtre Dumnezeu în mijlocul naturii, ogoarele satelor sunt protejate de intemperiile naturii, ploile se revarsã cu binecuvântare asupra þarinilor, iar animalele sunt protejate de boli. Sã-L rugãm pe Bunul Dumnezeu sã primeascã rugãciunile fãcute, sã-ºi reverse harul Sãu peste hotarele noastre ºi sã ne apere întotdeauna de cele rele.

Bucurie duhovniceasca la Victoria
În data de 21 mai, Oraºul Victoria s-a îmbrãcat în haine de sãrbãtoare. Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena este hramul sfântului locaº pãstorit de pãrintele Octavian Smãdu, iar de-a lungul anilor am avut bucurii duhovniceºti prin aducerea la aceastã bisericã de moaºte de sfinþi ºi icoane fãcãtoare de minuni. Anul acesta am avut în mijlocul nostru icoana Sfintei Fecioare cu Pruncul, icoanã fãcãtoare de minuni datatã din secolul al XVII-lea, provenind de la Mãnãstirea Dragomireºti din Maramureº. Este singura icoanã rãmasã în urma incendiului care a devastat în totalitate vechea vatrã monahalã a Dragomireºtiului, numitã "La Prihodiºte". Ajunsã la Oraºul Victoria, mii de credincioºi au venit încã din seara zilei de 19 mai pentru a se închina la aceastã icoanã. În ziua hramului a fost sãvârºitã Sfânta Liturghie arhiereascã de cãtre un sobor de preoþi în frunte cu Prea Sfinþitul Visarion Rãºinãreanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. Mulþumirea a fost imensã din partea credincioºilor din întreaga zonã, care au avut o mare bucurie duhovniceascã. Rãsplata rugãciunilor a fost imediatã, pentru cã îndatã dupã plecarea icoanei din oraº, pãmântul însetat a primit binecuvântarea unei ploi binefãcãtoare.

cineva bolnav între voi? Sã cheme preoþii Bisericii ºi ei sã se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. ªi rugãciunea credinþei va mântui pe cel bolnav ºi Domnul îl va ridica ºi de va fi fãcut pãcate se vor ierta lui"(Iacob V 14,15). Sfântul Maslu este Taina care, prin rugãciunile preoþilor ºi prin ungerea trupului cu untdelemn sfinþit, împãrtãºeºte credinciosului harul lui Dumnezeu pentru tãmãduirea

Pr. Iulian Boac, Parohia Recea Nouã

Încã un om bun merge la Cel ce este Bun
Am fost cu toþii surprinºi la vestea cã Inginerul Gheorghe Guºeilã, directorul Electrica S.A. Fãgãraº, a trecut la cele veºnice. Un om bun. Adevãrata radiografie a vieþii este cea de la sfârºit: am vãzut cum sute de persoane, oficialitãþi ºi un sobor mare de preoþi l-au petrecut spre întâlnirea cu Domnul pe cel cunoscut drept un om care nu refuza niciodatã sã rãspundã la o cerere de ajutor. ªi a semnat destul de multe. Inginerul Guºeilã s-a nãscut pe 22 iulie 1962, în satul Iaºi, din comuna Recea. A urmat ºcoala primarã în satul natal, clasele V-VIII în Sãvãstreni ºi apoi Liceul industrial din Fãgãraº. În 1980 a intrat la Facultatea de Electrotehnicã din cadrul Universitãþii Politehnice din Braºov. Dupã terminarea facultãþii a lucrat la Hidroconstrucþia Râmnicu Vâlcea, iar din 1988 la Electrica Fãgãraº. Dupã nici doi ani a fost numit ºef al Centrului de Furnizare ºi Distribuþie Fãgãraº-Victoria-Rupea, instituþie pe care a condus-o timp de 17 ani. În urmã cu puþin timp, a absolvit cea de-a doua facultate (Dreptul) la Sibiu ºi urma sã susþinã examenul de licenþã. În 1986 s-a cãsãtorit

Pr. Dorin Nãpar, Capela Spitalului Victoria

cu Georgeta Filip, având împreunã douã fete, Ligia ºi Alexandra, acum una studentã iar cealaltã elevã în clasa a IX-a. Sfinþii Pãrinþi ne spun cã în ce ne gãseºte moartea, în aceea vom fi judecaþi. Moartea l-a gãsit pe inginerul Guºeilã preocupat mereu sã lucreze, sã ajute, sã rezolve... Iar cei care se pun în slujba aproapelui sunt slujitori ai lui Dumnezeu. Biserica l-a cunoscut ca pe un creºtin pentru creºtini, în sensul cã nimeni nu a plecat nemângâiat din biroul d-lui. Oare i-a "semnat" ºi Dumnezeu cererile cele pentru mântuire? Noi avem nãdejde cã unul care a avut dragoste de oameni ºi de Bisericã este pãrtaº la dragostea de oameni a lui Dumnezeu ºi "moºtenitor al Împãrãþiei Cerurilor". Preoþii din Þara Fãgãraºului ºi cei care s-au bucurat de el sunt alãturi de familie în rugãciune.

Eveniment

3

Societatea contemporanã ucide familia
În partea a doua, deschisã de pãrintele Înalt Prea Sfinþitul Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului, s-a aflat vineri, 18 mai, în mijlocul preoþilor fãgãrãºeni. Întâlnirea a avut loc la Ciprian Irimie din Lovnic, s-au deschis Protopopiatul Fãgãraº ºi a fost prilejuitã de conferinþa preoþeascã cu titlul dialoguri ºi asupra vieþii familiei preotului. "Problema familiei creºtine astãzi. Pastoraþia copiilor, a tinerilor ºi vârstni- La îndemnul Înalt Prea Sfinþitului Laucilor". Ea face parte dintr-o serie de conferinþe organizate de Arhiepiscopie renþiu, pãrintele Teofil Pãrãian de la mãnãstirea Brâncoveanu a împãrtãºit preoþilor pe tema familiei. parcã nu mai are loc, iar Evanghelia nu din experienþa sa duhovniceascã câteva Criza familiei mai este auzitã. Mentalitatea contempora- sfaturi privitor la influenþele pe care le are Conferinþa a abordat o temã de mare nã a înlocuit credinþa religioasã cu tehnica, familia preotului asupra celor din jur. actualitate, având în vedere criza majorã în psihanaliza ºi solidaritatea socialã. AcesFilme documentare care se aflã familia astãzi. Statisticile tea însã nu îi pot þine locul, iar rezultatul demografice aratã cã în Europa scade este înfiorãtor: o societate bolnavã, violenpentru tineri numãrul cãsãtoriilor ºi creºte numãrul tã (în care pãrinþii îºi ucid copiii ºi elevii îºi În final, preoþii fãgãrãºeni au urmãrit divorþurilor, mai ales în Europa Occiden- împuºcã profesorii), lipsitã de idealuri talã. Numãrul tot mai mic de copii ºi tot (singurul obiectiv al vieþii este plãcerea câteva documentare oferite de domnul Sebastian Moldovan, profesor la Faculmai mare de vârstnici ne oferã imaginea individualistã, indiferent de consecinþe). tatea de Teologie din Sibiu. Materialele dezolantã a unui continent care prezentate sunt rodul studiilor cercetãrilor îmbãtrâneºte de la o zi la alta. Singura soluþie unor oameni de ºtiinþã, care demonstreazã Cauzele sunt multiple ºi complexe: transSingura ºansã de supravieþuire a fami- influenþele dezastruoase ale vieþii sexuale formãrile societãþii la nivel cultural ºi tehnic liei în aceastã societate îmbolnãvitã este promoveazã un nou mod de viaþã, individua- orientarea spre un mod de viaþã creºtin, dezordonate asupra viitorului tinerilor care list ºi egoist. Avem o societate preocupatã sub binecuvântarea lui Dumnezeu. ªi asta o practicã. Documentarele au fost puse ºi îndeosebi de progresul material cu orice deoarece criza cea mai profunda a familiei la dispoziþia preoþilor, care au astfel posipreþ ºi lipsitã de idealuri ºi valori. Absenþa este insuficienta ei deschidere spre aju- bilitatea de a argumenta ºtiinþific anumite idealului pe termen lung ºi a valorilor torul lui Dumnezeu în organizarea însãºi a probleme în întâlnirile pe care le pot organiza cu tinerii. creeazã adesea în om sentimentul vidului, vieþii conjugale. Aceastã dezbatere ºi soluþiile propuse al singurãtãþii ºi al abandonului, determiÎn prima parte a conferinþei, pãrintele au avut ca scop responsabilizarea preotunând mulþi oameni sã se refugieze în prac- Alexandru Stanciu din Ucea de Sus a protica drogului, a violenþei, dar ºi în sinu- pus câteva metode pastorale concrete prin lui în vederea unei mai vii implicãri a cidere ca mod de rezolvare a problemelor. care Biserica poate oferi familiei sprijinul Bisericii în viaþa de zi cu zi a creºtinului. Pr. Cãtãlin Teulea, La criza aceasta de ordin spiritual din de care are nevoie pentru a ieºi din crizã. Natalia Corlean Europa Occidentalã se mai adaugã în fostele þãri cu regim comunist ºi alþi factori negativi care lovesc în familie: sãrãcia, Faza judeþeanã a concursului pe teme Cristina Bârghiºan de la ªcoala generalã nr. ºomajul, violenþa, nesiguranþa zilei de mâine, emigraþia spre þãri mai bogate. religioase "Flacãra Ortodoxiei" a avut loc în 2, cu nota 8,80. În România, criza familiei se manifestã data de 12 mai, la ªcoala generalã nr. 11 din La liceu Ella Stiniguþã de la Colegiul ºi în abandonul copiilor ºi în abandonul Braºov. Au participat 69 de elevi din clasele National "Radu Negru" s-a clasat pe primul vârstnicilor, în numãrul mare de avor- V-VII din tot judeþul Braºov, dintre care 25 loc la clasa a IX-a, cu nota 9,60; la clasa a turi ºi chiar o creºtere a numãrului au fost din Fãgãraº ºi din oraºul Victoria. La X-a Paul Negrilã a obþinut menþiune cu nota divorþurilor, creºterea violenþei în fami- secþiunea liceu fãgãrãºenii au fost reprezen- 7,80, iar la clasa a XI-a locul I a fost ocupat lie ºi creºterea delicvenþei juvenile. taþi de 5 elevi de la Colegiul Naþional "Radu de Alexandra Ioana Popa cu 9,60 ºi menþiNegru". uni au obþinut Nicoleta Dobrean ºi MariaO societate bolnavã Rezultatele concursului au fost mulþumi- Marilena Mailat cu 8,25 ºi 8,20. Subiectele pentru olimpiadã au fost de Cauzele economice ºi transfor- toare pentru zona noastrã, Þara Fãgãraºului mãrile specifice perioadei de tranziþie obþinând 5 premii ºi 4 menþiuni, restul con- un nivel mediu, dar la unele cerinþe au fost spre capitalism explicã doar în parte curenþilor situându-se în general în prima destul de dificile. Prima parte a constat din întrebãri cu rãspunsuri grilã, iar a doua parte acest fenomen. Nu trebuie uitat cã în parte a clasamentului. Astfel, la clasa a VI-a locurile I ºi II au a fost de compunere. parte criza spiritualã a familiei în Ultima fazã a olimpiadei de religie va România se datoreazã ºi secularizãrii fost ocupate de Patricia Coman ºi Cristina impuse de regimul comunist prin faptul Muntean de la Liceul Teoretic "I. C. avea loc la Mãnãstirea Brâncoveanu de la cã educaþia copiilor ºi tinerilor a avut la Drãguºanu" din Victoria, cu notele 9,80, Sâmbãta de Sus, unde va avea loc premierea bazã ateismul. Lipsa unei educaþii în respectiv 9,60, iar Ana-Maria Pandrea de la elevilor ºi concursul la care vor participa elecredinþa creºtinã timp de zeci de ani îºi ªcoala generalã nr. 1 din Fãgãraº a obþinut vii premianþi. Elevii vor fi cazaþi ºi vor lua spune cuvântul la adulþii de azi. menþiune cu nota 9,40. masa la mãnãstire pe parcursul a trei zile. În mentalitatea modernã Dumnezeu La clasa a VII-a locul III a fost obþinut de Prof. Veronica Pãtru

5 duc mai departe "Flacãra Ortodoxiei"

4

Chipuri pentru veºnicie

Biografia unui pãrinte: A u r e l R ã d u l e þ
Copilãrie zbuciumatã
Pãrintele Aurel Rãduleþ s-a nãscut în ziua de 10 septembrie 1943 în satul Berivoii Mari, în casa lui Ioan ºi Lucreþia Rãduleþ, fiind al doilea bãiat al lor. Primii ani din viaþã îi petrece în satul natal, la poalele munþilor Fãgãraº. Murindu-i tatãl, întors grav bolnav de pe front, rãmâne orfan de la vârsta de 4 ani. Dumnezeu îi rânduieºte însã un alt "tatã" în persoana preotului Andrei Aldea ºi astfel îºi petrece anii copilãriei în comuna Recea, unde acesta era preot, urmând primele 4 clase primare la Berivoi ºi apoi 3 clase la ªcoala nr.1 din Fãgãraº. Între timp, cel de-al doilea tatã a fost arestat ºi închis pentru cã nu a divulgat secretul spovedaniei în cazul unui "partizan" din munþii Fãgãraºului, gãzduit ºi spovedit la dânsul. satul respectiv exista bisericã (în paraginã, nemaislujindu-se de zeci de ani) ºi nu existau credincioºi, sau mai grav, erau sate care aveau credincioºi ºi nu mai exista bisericã. Mulþi dintre aceºtia aveau conºtiinþa cã sunt români, însã numele lor erau maghiarizate ºi aproape cã nu mai ºtiau sã vorbeascã româneºte. mul Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena, sfinþitã în 21 mai 2007.

Vicar al Mitropoliei
La Sibiu activitatea pãrintelui s-a desfãºurat pe mai multe planuri. În primul rând a reuºit sã statorniceascã slujirea Sfintei Liturghii zilnic (doar la catedralã se mai slujea zilnic ). Din 1990 pânã în 1998 pãrintele Aurel a funcþionat ca Vicar administrativ al Mitropoliei, având experienþa reorganizãrii Episcopiei Alba-Iuliei în anul 1975, când a fost numit de cãtre Mitropolitul Nicolae Mladin consilier administrativbisericesc, ocupându-se de toate cele necesare funcþionãrii reînfiinþatei Episcopii de Alba-Iulia, alãturi de Prea Sfinþitul Episcop Emilian Birdaº. Ca vicar al Mitropoliei Sibiului s-a implicat în lucrarea de reînfiinþare a vechilor mãnãstiri distruse de generalul Bukov. Astfel a participat direct la reînfiinþarea bisericilor "Sfântul Apostol Andrei" de la Berivoii Marii, Schitul "Sfinþii 40 de mucenici" de la Berivoii Mici, mãnãstirile Bucium, Dejani, Buneºti, Boholþ ºi Cârþiºoara.

Sãcele ºi Copãcel
Din parohia aceasta a plecat la Sãcele, unde a activat doi ani. A pictat biserica din Sãcele în numai doi ani. Tot în aceastã parohie i se nasc urmãtorii doi copii, Teodor ºi Elena. Iatã cã s-au împlinit nu trei ani, cât ceruse pãrintele Mitropolitului Nicolae Mladin, ci ºapte ani, ani rodnici în care a fost secondat tot timpul de soþia sa Anicuþa, ani de care pãrintele îºi aminteºte cu mult drag. În 1972 se transferã în Þara Fãgãraºului, în parohia Copãcel, unde a fost primul care a statornicit slujirea zilnicã în bisericã ºi unde a funcþionat pânã în 1982. Aici i s-au nãscut urmãtorii ºase copii: Adrian, Dumitru, Maria, Daniela, Nicolae ºi Gheorghe, ultimul decedând în urma unui eveniment nefericit în anul 1982, fiind înmormântat în spatele altarului bisericii, loc pe care pãrintele a ridicat o bisericuþã (biserica mare în miniaturã).

ªef de promoþie
În viaþa pãrintelui au urmat apoi ºi ani frumoºi, începând în 1957 cursurile Seminarului Teologic Ortodox Român din Cluj-Napoca, pe care îl terminã în 1963, ani împletiþi cu amintiri din zona Luduºului de Mureº, unde ºi-a petrecut vacanþele alãturi de fratele mai mic. Dupã absolvire s-a înscris la cursurile Institutului Teologic din Sibiu pe care le-a absolvit în anul 1967 ca ºef de promoþie. În anul III (1966), în luna iulie, s-a cãsãtorit cu Anicuþa ªolcã, al cãrei strãbunic era preot, iar tatãl cântãreþ bisericesc în satul Felmer (judeþul Braºov).

Împliniri ºi necazuri la Sibiu
De aici pãrintele Aurel a plecat prin transfer la Sibiu în parohia Iosefin II, unde a activat pânã la 1 octombrie 2006. Am putea considera aceastã perioadã din viaþa pãrintelui ca fiind una cu totul deosebitã. Au fost ºi bucurii ºi împliniri concretizate prin naºterea ultimelor trei fiice: Aniºoara, Ioana-Cristina ºi Mihaela, dar ºi prin înfiinþarea a douã capele în Sibiu cu hramurile Acoperãmântul Maicii Domnului ºi Sfânta Muceniþã Filofteia. Au fost ºi necazuri, (moartea fiicei Elena în martie 1989) ºi neîmpliniri legate de dorinþa de a construi o bisericã în Sibiu în vremea comunismului. Toate aceste neîmpliniri s-au spulberat odatã cu evenimentele din 1989, când visul pãrintelui s-a împlinit prin punerea pietrei de temelie a celei ce urma sã fie mãreaþa bisericã din Piaþa Rahovei, cu hra-

Profesor la seminar
Între anii 1997-2003 a funcþionat ca profesor la Seminarul Teologic Ortodox "Sf. Constantin Brâncoveanu" din Fãgãraº, având un aport esenþial la înfiinþarea acestei ºcoli teologice unde a predat materiile: IBU, Pastoralã, Cateheticã, Omileticã ºi Istoria religiilor, iar la capela Seminarului le-a predicat tinerilor seminariºti, împãrtãºindu-le din vasta sa experienþã. Am putea spune cã dorinþa pãrintelui de a se întoarce pe pãmânturile natale s-a împlinit prin aceea cã s-a pensionat de la parohia Voievodenii Mici. La 21 mai 2007 Înalt Prea Sfinþitul Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului, recunoscându-i meritele deosebite, i-a acordat cea mai înaltã distincþie bisericeascã, aceea de a fi "purtãtor de bederniþã" (distincþie care se acordã doar arhiereilor ºi arhimandriþilor). Pr. Laurenþiu Broscãþeanu

Preot misionar în secuime
Pentru cã viitoarea soþie a pãrintelui mai avea încã doi ani de studiat la Institutul Pedagogic din Braºov, pãrintele Aurel Rãduleþ a cerut Înalt Prea Sfinþitului Mitropolit Nicolae Mladin sã-l trimitã trei ani "unde are nevoie Biserica". Aºa a fost trimis "în secuime", ca paroh la LuperDoboi (Protopopiatul Topliþa ) unde a funcþionat pânã în 1969, nãscându-i-se aici primii doi fii: Ioan ºi Marian. A fost apoi transferat la Parohia Tuºnad Bãi pentru doi ani, aici având o activitate pastoralã rodnicã, reactivând mai multe parohii ºi filii ortodoxe care figurau doar cu numele în listele protopopiatului Topliþa (vezi parohiile Ciuc-Sângiorgiu, Lãzãreºti, Sâncrãieni ºi altele, pânã la numãrul de 24 de sate ). Aici a fãcut adevãrata misiune. A întâlnit cazuri în care în

Noi apostoli

5

„Preotul nu are alt instrument de constrângere decât convingerea cu care îºi îndeplineºte vocaþia"
Pãrinte Ciprian, cum aþi ajuns preot? Nu pot sã spun cã am avut o vocaþie înnãscutã. Aveam alte preferinþe pentru viitorul meu, însã într-un anumit moment din viaþã am ajuns sã optez pentru teologie. Ceea ce cred cã a acþionat pasiv la aceastã alegere este faptul cã mi-o amintesc pe mama, în fiecare searã, îngenunchind lângã pat ºi citind din psalmi. Un alt moment care m-a influenþat a fost atunci când am avut un accident la un picior, motiv pentru care a trebuit sã stau vreo douã-trei luni de zile imobilizat acasã, perioadã în care mama a venit din nou cu propunerea sã dau la seminar, aducându-mi atunci ºi Mica Biblie. Am citit-o mai mult din plictisealã, însã mi-a plãcut enorm de mult. Atunci a avut loc ca un fel de convertire a mea. Vã aduceþi aminte de ceva care v-a marcat din timpul studiilor? Pentru cã pãrinþii mei erau despãrþiþi trãiam în facultate doar pe seama financiarã a mamei. Þin minte cã mã rugam lui Dumnezeu sã-mi dea posibilitatea sã iau bursã, pentru a uºura sarcina mamei. Ea nu îmi spunea niciodatã, dar simþeam ºi vedeam situaþia, indiferent de cât de bine era camuflatã de mama. Mergeam înainte ºi dupã fiecare examen în catedralã. Chiar dacã nu luam întotdeauna nota pe care o consideram pe moment necesarã, Dumnezeu lucra în aºa fel încât pânã la urmã luam bursã. Asta m-a fãcut sã am o mare încredere în providenþa înþeleaptã a lui Dumnezeu ºi în purtarea lui de grijã pentru toate. Când vã uitaþi în urmã, simþiþi o recunoºtinþã deosebitã pentru cineva anume? Recunoºtinþa mea merge în primul rând cãtre familia mea, în special cãtre mama, însã tot în primul rând - dacã pot sã spun aºa - ea se îndreaptã ºi cãtre niºte personalitãþi preoþeºti care au deservit mulþi ani de zile demersul pastoral-duhovnicesc al bisericii Sfânta Treime din Fãgãraº. Este vorba de pãrintele protopop Romul Zaharie ºi de pãrintele meu duhovnic, Romul Poparad. Aici în perioada seminarului ºi facultãþii veneam în mod constant la bisericã ºi m-am format enorm prin ascultarea predicii, prin discuþiile pe care le-am avut ºi prin formarea mea muzicalã pe care am avut-o la stranã. Cum aþi ajuns la Toderiþa? Ca ºi îndreptarea mea spre Teologie, traseul spre Toderiþa a fost providenþial. Am terminat facultatea în 2003, ne-am cãsãtorit ºi am fost admis apoi la master. În urma titularizãrii am obþinut un post la Grupul ºcolar de arte ºi meserii (fostul liceu industrial). A fost o experienþã extrem de folositoare pentru mine. Manualele de religie nu prea existau atunci, aºa cã eram nevoit sã fac eu lecþiile, sã prelucrez materiale astfel încât sã le fac accesibile pentru elevi. Am reuºit astfel sã cobor piedestalul pe care se aflã de obicei profesorul ºi am cultivat o relaþie vie între mine ºi elevi. ªi am o satisfacþie deosebitã, pentru cã ºi acum, dupã 3 ani, mã întâlnesc cu bucurie cu foºtii mei elevi. Sã mã întorc însã la drumul spre Toderiþa. Când am aflat cã este liberã parohia, nu m-am gândit cã aº avea vreo ºansã. Cu problemele care erau atunci acolo mã gândeam cã probabil va fi scoasã la transfer ºi va fi încredinþatã unui preot în vârstã, cu experienþã. Mi-am depus totuºi dosarul la insistenþele mamei ºi, dupã douã sãptãmâni, am aflat chiar de la pãrintele protopop cã am fost numit eu. Am fost foarte bucuros... Cu ce gânduri aþi ajuns în parohie ºi cum vedeþi lucrurile dacã vã uitaþi în urmã acum, dupã 3 ani? În timpul studenþiei, într-o discuþie cu un actual coleg preot, îi spuneam cã eu atunci când voi fi preot voi uita de tot ce înseamnã lumescul, mã voi angaja într-un mod exclusiv pe ideea mântuirii mele împreunã cu credincioºii, cã nu voi face rabat de la nici un canon. ªi mi-a spus acel preot: "Vom mai vorbi dupã ce vei intra în rândul preoþilor!". Nu l-am crezut atunci, însã dupã 3 ani de preoþie mi-am schimbat pãrerea. E adevãrat, nu am fãcut rabat de la dorinþele mele pastorale, dar am fost greu pus Numele: Pr. Ciprian Bîlbã la încercare de relaþia cu Data ºi locul naºterii: 8 august omul în anumite situaþii din 1978, Fãgãraº viaþã. Munca cu omul este Studii: Seminarul Teologic din într-adevãr grea, dar munca Braºov (1994-1999), Facultatea preotului cu omul este ºi de Teologie "Andrei ªaguna" mai grea. Pentru cã preotul Sibiu, promoþia 2003, masterat în nu are nici un instrument de teologie; din 2006 este doctorand constrângere decât convingerea cu care îºi înde- la secþia sistematice - Spiritualiplineºte vocaþia preoþeascã. tate ortodoxã, la aceeaºi facultate. Singura lui constrângere Familia: cãsãtorit cu Mihaela, este dragostea. Munca cu aºteaptã un copil sufletul omului este foarte Parohia în care slujeºte: Toderiþa grea, mai ales când media timp am reuºit sã facem lucrãri de vârstã a celor cãtre care te foarte mari acolo. adresezi este de peste 60 de ani. ªtiu cã Toderiþa a avut în Cred însã cã se poate sã lucrezi timp preoþi cunoscuþi. cu oamenii în condiþii bune, de Credeþi cã înaintaþii dumdragoste, ca sã poþi merge neavoastrã au avut o influîmpreunã cu ei spre Împãrãþia enþã deosebitã în formarea lui Dumnezeu. spiritualitãþii oamenilor? Ce mesaj aþi avea pentru Cu siguranþã. Oamenii ºi enoriaºii dumneavoastrã? acum îl pomenesc pe pãrintele Mesajul meu este sã fie Mihoc, ca ºi pe pãrintele Cornel mãcar aºa cum au fost ºi pânã Ursu, pãrintele Minu, pãrintele acum. Deºi când mi-am depus Marcel Greavu sau pãrintele dosarul aveam de la ceilalþi ºi Tascianu... Pot spune cã toþi au din presã un anumit fel de infor- avut au avut o influenþã maþii, pot spune acum cã nu era beneficã ºi mereu mi-am spus aºa. Pot spune acum cã oamenii cã trebuie sã fiu la înãlþime pennu sunt aºa de dificil de abordat, tru a putea face faþã acestei sunt deschiºi, sunt apropiaþi de moºteniri spirituale pe care ei Bisericã ºi niciodatã, de câte ori mi-au lãsat-o în inimile oameam apelat la ei pentru vreun aju- nilor. Cred însã cã este vorba ºi tor, nu mi-au spus nu. De aceea de un pãmânt bun, care este am spus cã îmi doresc sã fie sufletul todericeanului. cum au fost ºi pânã acum, penInterviu realizat de tru cã într-o perioadã scurtã de Natalia Corlean

6

Viaþa în Hristos
voinþei ºi a credinþei lui: ajunarea sau postul integral, când se mãnâncã doar seara pâine ºi apã; postul aspru, cu hranã uscatã; postul obiºnuit sau comun, când bucatele sunt gãtite cu ulei, evitându-se produsele de origine animalã; postul uºor, când se dezleagã la vin, peºte ºi produse lactate. Postul Sfinþilor Apostoli e mai puþin aspru decât al Paºtilor, sâmbãta ºi duminica fiind dezlegare la vin ºi peºte. La hramuri ºi la Naºterea Sfântului Ioan Botezãtorul (24 iunie) se dã dezlegare la peºte. Pentru cei bolnavi postul este însãºi boala lor. Acestora Sfântul Ioan Gurã de Aur le spune: "sunt cãi cu mult mai bune decât calea postului, care ne pot deschide uºile îndrãznirii celei cãtre Dumnezeu. Cel ce mãnâncã ºi nu poate posti, sã facã milostenii mai bogate, sã se roage cu mai multã stãruinþã, sã fie mai cu râvnã la ascultarea cuvintelor dumnezeieºti, la acestea boala trupului nu-i este o piedicã. Sã se împace cu duºmanii, sã alunge din sufletul sãu orice gând de rãzbunare." (Omilii la Facere X,2)

Postul Sfinþilor Apostoli
Pentru Biserica Ortodoxã postul are o mare importanþã în ceea ce priveºte anul liturgic sau bisericesc, fiind strâns legat de marile sãrbãtori creºtine. Bucuria acestor sãrbãtori, cu rol central în viaþa credincioºilor, nu ar putea fi gustatã din plin fãrã post. Aºa cum la capãtul unui urcuº anevoios pe un munte ne apare frumuseþea încântãtoare a panoramei vãilor ºi împrejurimilor, la fel apar bucuriile marilor praznice ºi sãrbãtori bisericeºti dupã perioadele de urcuº duhovnicesc ale posturilor.

Postul verii
Dupã cum se poate foarte uºor constata, fiecãrui anotimp îi corespunde câte o perioadã de post în care suntem chemaþi sã închinãm primele gânduri ºi acþiuni lui Dumnezeu. La începutul verii ne este pus înainte postul Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel, care precedã sãrbãtoarea Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel (29 iunie). El este rânduit în cinstea apostolilor Petru ºi Pavel, dar ºi în cinstea tuturor apostolilor Domnului, precum ºi în amintirea obiceiului lor de a posti înainte de a întreprinde acte mai importante, cum ar fi, de pildã, hirotonia preoþilor. Spre deosebire de celelalte posturi, care au o duratã fixã, Postul Sâmpetrului are o duratã variabilã de la an la an. El începe întotdeauna într-o luni, dupã Duminica Tuturor Sfinþilor (prima duminicã dupã Rusalii) ºi þine pânã în ziua de 29 iunie; pentru cã anul acesta sãrbãtoarea cade într-o zi de vineri, se face dezlegare la peºte.

în fapte bune, nici n-am mai avea nevoie de ajutorul pe care ni-l dã postul . Dar pentru cã firea este trândavã ºi se îndreaptã mai degrabã spre tihnã ºi plãceri, de aceea Stãpânul Cel iubitor de oameni, ca un tatã iubitor, a izvodit leacul postului, ca sã ne desprindã de plãceri ºi sã ne ducã de la grijile lumeºti la lucrarea celor duhovniceºti. "(Omilii la Facere, X,1)

icerile de rãu pe care li le fãcuse ºi nu le-a împlinit" (Iona 3,10)

Adevãratul post
Adevãratul post este acela care îmbinã în mod fericit cele douã aspecte ale lui: aspectul trupesc ºi aspectul sufletesc, adicã abþinerea de la bucate trebuie sã fie însoþitã de abþinerea de la pãcate ºi de efortul continuu spre virtute ºi progres duhovnicesc. Numeroºi Sfinþi Pãrinþi insistã asupra acestui fapt, subliniind cã postul trupesc fãrã cel sufletesc este lipsit de orice valoare moralã. "Postul cel adevarat - spune Sf. Vasile cel Mare - constã în reþinerea de la cele rele. Dezleagã toatã legãtura nedreptãþii, iartã aproapelui tãu vãtãmãrile, dãruieºte lui datoriile. Tu nu mãnânci carne, dar mãnânci pe fratele tãu. Tu te reþii de la vin, dar nu înfrânezi zburdãrile trupului. Tu nu mãnânci pânã seara, dar petreci ziua cu procese."

Formã de exprimare a pocãinþei
De asemenea, postul este o formã de pocãinþã, pentru pãcatele sãvârºite, prin care se câºtigã harul Lui Dumnezeu. Însoþit de rugãciune, de milostenie, de smerenie, de mãrturisirea pãcatelor ºi de sfânta împãrtãºanie, postul aduce uºurare sufletului ºi iertarea pãcatelor. Mãrturie pentru aceasta stau locuitorii cetãþii Ninive ale cãror fãrãdelegi ajunseserã pânã la Dumnezeu. Aflând de la profetul Iona cã "patruzeci de zile mai sunt ºi Ninive va fi distrusã" , împãratul cetãþii porunceºte ca toatã lumea sã posteascã, cu mic, cu mare ºi sã se roage lui Dumnezeu sã-i ierte ºi sã-i mai lase cu zile. "Atunci Dumnezeu a vãzut faptele lor cele de pocãinþã, cã s-au întors de la cãile lor cele rele. ªi i-a pãrut rãu Domnului de prez-

Folosul postului
Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii lui Hristos laudã ºi recomandã postul cu multã stãruinþã, mai ales în cazuri de nenorociri ºi de primejdii sau în vreme de suferinþã. "Cei ce puteþi posti, spune Sfântul Ioan Gurã de Aur, sã duceþi mai departe, atât cât vã stã în putinþã, aceastã lãudabilã ºi frumoasã râvnã. "Cu cât se stricã omul nostru cel din afarã, cu atât se înnoieºte cel dinãuntru " II (Corinteni 4,16). Postul istoveºte trupul ºi pune frâu zburdãrilor celor fãrã de rânduialã, dar face sufletul mai limpede, îl întraripeazã, îl face sã se suie la înãlþimi, îl face uºor". Pr. Ion Tãrcuþã

Cale a sfinþirii
Postul este o jertfã liber consimþitã de credincios pentru progresul sãu duhovnicesc, este o negare de bunã voie a tot ceea ce înrobeºte sufletul, este mijloc de supunere ºi întãrire a voinþei. Iatã ce spune Sfântul Ioan Gurã de Aur despre rostul postului: "Dacã ne-am rândui viaþa noastrã cu minte treazã, dacã am întrebuinþa tot rãgazul vieþii noastre cu cele duhovniceºti ºi am mânca atâta doar ca sã plinim nevoia numai ºi am cheltui toatã viaþa noastrã

Moduri de postire
Pentru cã postul este asociat ideii de înfrânare, toþi creºtinii au posibilitatea sã posteascã în ciuda neputinþelor lor, înfrânându-se fiecare de la ce poate. Existã patru modalitãþi prin care un creºtin se poate înfrâna dupã mãsura

Actual

7

Singur într-o mare de oameni
Singurãtatea: un mare flagel al secolului nostru. O boalã trãitã din plin de fiecare membru al societãþii actuale. Prezentã la tot pasul, trãitã de mulþi, ignoratã de mulþi, dar totuºi simþitã de fiecare dintre noi.

Apel la mica publicitate împotriva singurãtãþii
Într-o lume plinã de agitaþie în care comunicarea prin intermediul mass-media a devenit o obiºnuinþã, comuniunea cu cei din jurul nostru s-a transformat într-o "rara avis", într-o pasãre rarã. Citeam deunãzi într-o publicaþie londonezã, la rubrica anunþuri, cuvinte care m-au ºocat ºi m-au pus pe gânduri. Am mai auzit eu despre astfel de lucruri, dar pânã nu am vãzut eu cu ochii mei nu am putut crede. Erau acolo zeci de anunþuri care sunau cam aºa: "Persoanã... doresc sã vorbesc 5 minute pe zi cu cineva la telefon", sau "Singur, caut companie de dialog pentru a-mi împãrtãºi gândurile ºi pentru a fi ascultat" etc. E teribil. Într-un oraº cu o populaþie de peste 8 milioane de locuitori sã se audã strigãtul deznãdãjduit "Sunt singur!".

jurul meu. Fãrã sã vrem noi ne însingurãm ºi ne creãm acea stare de iad. Cãci iadul nu înseamnã foc ºi pucioasã ci lipsã de comuniune cu cel de lângã mine. Când te simþi singur nu înseamnã cã te-au pãrãsit cei din jurul tãu, ci cã tu þi-ai pierdut caracterul comunicativ al fiinþei tale. Hristos ne spune în mod clar cã nu putem fi în comuniune dacã nu suntem în El. De aceea ne îndeamnã sã nu fim singuri, ci sã ne adunãm unul sau doi în numele Lui pentru a fi ºi El în mijlocul nostru. Sã nu uitãm cã El a venit la noi tocmai pentru cã eram singuri ºi bolnavi, bolnavi de pãcat. El a venit la noi, ºi nu noi am mers la El. ªi acum ne cere fiecãruia dintre noi sã ieºim, dupã exemplul Sãu, în întâmpinarea celui de lângã noi. Sã-l facem sã nu se mai simtã singur, sã stãm de vorbã cu el, sã-l îmÿÿrbãtÿÿ ºi mai ales sã-l iubim aºa cum

ÿÿte el, cu pãcatele, cu neputinþele, cu dezamãgirile lui. ªi atunci când ne vom lua inima în dinþi ºi vom ridica privirea sã-i cãutãm pe cei din jurul nostru, când vom încerca sã vedem în ochii lor nu pe un oarecare individ care trece nevãzut pe lângã mine, ci pe fratele meu în Hristos, sau chiar pe Hristos care se ascunde în el, când îi voi zâmbi ºi-l voi saluta ºi voi fi pãrtaº la bucuria ºi necazul lui, atunci sigur singurãtatea mea ºi a lui se va împrãºtia, iar bucuria comuniunii cu el ºi implicit cu Dumnezeu ne va face mai fericiþi.

Puterea unui zâmbet

Iadul este lipsa comunicãrii
Dar iatã cã, din pãcate, acelaºi strigãt mut se aude din ce în ce mai mult ºi în mijlocul societãþii noastre româneºti. ªi în special în mediul urban, dar nu numai. Trecem grãbiþi unul pe lângã celãlalt pe stradã ca ºi cum n-am bãga de seamã cã în jurul nostru sunt suflete la fel de bucuroase sau întristate ca ºi noi. Suntem prea grãbiþi ca sã mai realizãm cã unul plânge sau râde. Cã un copil are nevoie de atenþia mea, cã un vârstnic îºi trage picioarele anevoie spre casã cu o plasã goalã în mânã ºi cu privirea dusã ºi deznãdãjduitã, cã adolescentul de lângã mine a uitat codul bunelor maniere ºi se comportã ca ºi cum ar fi singur pe stradã, cã cerºetorul din colþ e acolo nu pentru cã îi place sã fie ci pentru cã noi, societatea, ne însingurãm unii pe alþii. ªi aceasta datoritã faptului cã ne pierdem adevãrata dimensiune a fiinþei noastre. Uitãm cel mai elementar lucru: cã suntem persoane, iar persoana se caracterizeazã prin comuniune, prin legãtura mea cu cel de lângã mine, cu cei din

„Privirea vicleanã"

Într-o zi din tinereþele mele, am luat masa la o cantinã publicã împreunã cu doi prieteni. Eram serviþi la masã de o fatã deosebit de frumoasã. Vrãjit de frumuseþea ei, unul din comeseni m-a întrebat: "Ce zici, e pãcat sã priveºti ºi sã admiri o frumuseþe lãsatã de Dumnezeu?" Întrebarea lui mi-a adus aminte îndatã de o rugãciune, pe care preotul o zice în tainã la Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinþite ºi în care el se roagã lui Dumnezeu, între altele, ca "ochiul (nostru) sã fie ferit de toatã privirea cea vicleanã". Într-adevãr, existã o privire sincerã, curatã ºi alta perfidã, întinatã. Privirea vicleanã este expresia unei conºtiinþe pãcãtoase, a unei gândiri perverse, a unei senzualitãþi dominate de poftele ºi plãcerile trupeºti inferioare. O asemenea privire are, de regulã, consecinþe dureroase, nefericite, nefaste. Referiri la "privirea vicleanã", în înþelesul acesta, întâlnim ºi în nenumãrate cântece populare româneºti. Iatã câteva versuri din trei cântece: 1."De n-ar fi ochi ºi sprâncene,/ N-ar mai fi pãcate grele./Dar ochi ºi sprâncene sunt,/Pãcatele-s pe pãmânt." 2."Eu am spus ochilor mei/Sã nu fie lãcomei./Dar ei nu m-au ascultat/ªi numai de rele am dat." 3."Rachiu-i bun ºi vinu-i dulce,/Þucu-i ochii cui le-aduce." Fãrã îndoialã, privirea unei frumuseþi "îþi procurã o stare de graþie, atât fizicã, cât ºi sufleteascã ºi mentalã", cum spunea cineva recent. Dar, nu în orice condiþii. Poetul Mihai Eminescu, în poezia:

ªi încã ceva! Lui Dumnezeu nu-i plac oamenii posomorâþi. ªi cred cã s-ar bucura mult sã ne vadã zâmbind mai des. ªi nu uitaþi: când zâmbim noi zâmbeºte ºi Dumnezeu, zâmbeºte ºi cel de lângã noi; ºi uite cum singurãtatea începe sã se destrame. Faceþi-L prieten în primul rând pe Dumnezeu ºi o sã vedeþi cã veþi avea mai mulþi prieteni decât aþi visat vreodatã. Adio singurãtate, bine ai venit Doamne, bine aþi venit prieteni! Pr. Iosif Ciolan "Pe lângã plopii fãrã soþ", zice cãtre zâna iubirii sale: "Cãci te iubeam cu ochi pãgâni". Dar mai presus de toþi ºi de toate, Domnul nostru Iisus Hristos, considerând ochiul trupesc ca oglindã a sufletului, ne previne sã luãm aminte ca ochiul nostru sã fie luminat ºi nu întunecat (Matei 6,22 - 23), cãci "oricine se uitã la femeie, poftind-o, a ºi sãvârºit adulter cu ea în inima lui" (Matei 5,28). Iatã de ce în multe rugãciuni mãrturisim zicând: "frumuseþe strãinã am vãzut ºi cu dânsa mi-am rãnit inima". Cu referire la cei care prin privirea lor vicleanã ispitesc alte persoane, Sfântul Apostol Petru spune: "având ochii plini de pofta desfrânãrii ºi fiind nesãþioºi de pãcat, ei amãgesc sufletele cele nestatornice"(2petru 2,14). Pe unii ca aceºtia Domnul nostru Iisus Hristos îi avertizeazã zicând: "Vai omului aceluia prin care vine sminteala"(Matei 18,7). Deci, vai ºi fetelor ºi femeilor care se îmbracã sumar ºi provocator, vai celor care elaboreazã ºi editeazã cãrþi ºi reviste erotice, precum ºi celor care alcãtuiesc ºi prezintã programele mai mult sau mai puþin pornografice ale televiziunii ºi astfel - cum spune canonul 100 al Sinodului Trulan-Quinisext "amãgesc vederea, stricã mintea ºi împing spre aþâþarea poftelor ruºinoase". Luând aminte la toate cele de mai sus, e necesar ca prin raþiune sfinþitã de credinþa creºtinã sã ne stãpânim instinctele, sentimentele ºi voinþa, în aºa fel încât ochiul nostru sã fie curat, privirea sã ne fie neîntinatã, sufletul luminos ºi viaþa bineplãcutã lui Dumnezeu. Pr. Prof. Ioan Glãjar, Parohia Ucea de Jos

8

Ne vorbeºte pãrintele Teofil

Un program de viaþã duhovniceascã
Dumnezeu. În cadrul unei familii, cum este bine sã se facã rugãciunea? E bine sã fie fãcutã împreunã sau separat? Cel mai bine este sã se facã rugãciunile împreunã, bineînþeles necerând ºi copiilor sã se roage împreunã cu pãrinþii atât cât s-ar ruga pãrinþii ca oameni mari, pentru cã copii nu înþeleg toate rugãciunile. Dar soþii e bine sã se roage împreunã pentru cã în viaþa de familie nu existã nimic particular, totul este comun, cu atât mai mult rugãciunea prin care cresc cei doi soþi ca soþi ºi ca pãrinþi ºi prin care se întãresc convingerile religioase. Se poate întâmpla ca soþii sã nu se poatã ruga împreunã din pricina nepotrivirilor de program, dar totuºi e bine sã se caute ºi prilejuri de a se ruga împreunã, atunci când se poate. Pãrinte, aminteaþi de program ºi însã se recomandã sã ne împodobim mintea cu gândurile sfinte, aduse din cer pe pãmânt ºi care ne sunt întotdeauna de folos, pentru a avea o vistierie a inimii din care putem scoate gânduri bune pentru toate situaþiile câte ni se ivesc în viaþã. Al patrulea punct pe care ni l-aþi recomandat este paza minþii prin rugãciunea de toatã vremea. Da! Paza minþii prin rugãciunea de toatã vremea, adicã prin repetarea rugãciunii "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine pãcãtosul!" sau a altor rugãciuni scurte. Ne putem formula ºi noi niºte rugãciuni pe care sã le repetãm; important este sã fie mintea angajatã în rugãciune ca sã disparã gândurile care nu sunt potrivite cu rugãciunea, gândurile rele pentru cã toate ale omului pornesc de la gândul omului, aºa cã înmulþirea gândurilor bune este temei ºi de cuvinte bune ºi de fapte bune. Dacã ne disciplinãm mintea, ne disciplinãm ºi viaþa. Ne recomandaþi de asemenea ºi postul în zilele de peste sãptãmânã ºi în cele 4 mari posturi rânduite de Bisericã. Ce înseamnã de fapt sã posteºti? E vorba doar de un regim alimentar sau este mai mult decât atât? Postul este mai mult decât un regim alimentar, însã în principal cuprinde regimul alimentar. Nu se poate un post fãrã mâncare de post. Bineînþeles cã postul este ºi post de la toate lucrurile desfãtãtoare ºi mai ales de la cele care nu se potrivesc cu ceea ce ºtim noi cã vrea Dumnezeu. Dar în principal e vorba de hrana pe care o folosim în fiecare zi ºi dacã vrea cineva sã se disciplineze, mai ales în latura asta poate intenþiona sã se disciplineze. Iar cineva care nu þine rânduiala postului nu-i sigur cã þine vreo altã rânduialã a Bisericii. De ce e important totuºi sã postim, la ce ne ajutã postul? Postul ne ajutã la disciplinarea trupului, la potolirea pornirilor de desfrânare, ne ajutã în general la domolirea energiilor fizice ºi ne ajutã în acelaºi timp la încadrarea într-o disciplinã a Bisericii. Cine posteºte e nãdejde sã facã ºi alte lucruri bune, pe când cineva care nu posteºte nu-i sigur cã se poate încadra la altceva dintr-o orânduialã a Bisericii.

Pãrinte Teofil, ne puteþi recomanda un program de viaþa sufleteascã? Eu, pentru cei care vin la mine ºi doresc sã fie îndrumaþi pentru o viaþã duhovniceascã autenticã, le prezint un program de 5 puncte:

1. Sã participe la Sf. Liturghie în duminici ºi sãrbãtori 2. Sã se roage dimineaþa ºi seara ºi la masã 3. Sã citeascã 2 capitole din Noul Testament în fiecare zi 4. Sã-ºi disciplineze mintea prin repetarea deasã a rugãciunii: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine pãcãtosul" 5. Sã þinã posturile rânduite de Bisericã
Un autentic creºtin ortodox are datoria sã meargã la bisericã în duminici ºi sãrbãtori, în special la Sfânta Liturghie, pentru cã el face parte dintr-o comunitate ºi trebuie sã fie împreunã cu ceilalþi credincioºi în lucrarea de pareamãrire a lui Dumnezeu. La Sfânta Liturghie, creºtinul are posibilitatea sã aducã mãrire lui Dumnezeu, sã se roage, sã asculte cuvântul lui Dumnezeu din Evanghelie ºi din Apostol, sã cânte împreunã cu îngerii "Sfânt, Sfânt, Sfânt e Domnul Savaot" ºi "Aliluia", sã primeascã binecuvântãrile lui Dumnezeu prin mijlocirea preotului. Aici, el are posibilitatea sã primeascã îndemnurile Bisericii ºi sã asculte cuvântul de învãþãturã. În ce priveºte rugãciunea de dimineaþã ºi de searã ºi rugãciunea de la masã, aceasta este necesarã pentru cã în fiecare zi trebuie sã ne gândim la Dumnezeu: ne gândim la Dumnezeu la începutul zilei, ne gândim la Dumnezeu la începutul nopþii, când mergem cãtre somn; apoi ne rugãm la masã ca sã avem ºi conºtiinþa cã pâinea noastrã cea de toate zilele o primim nu numai din munca noastrã ci ºi din darul lui într-adevãr pentru mulþi dintre noi programul este foarte încãrcat ºi ajungem acasã seara foarte târziu ºi foarte obosiþi. Cât sã mai stãm la rugãciune dacã uneori chiar adormim în timpul ei? Recomand ca rugãciunea sã se facã în mod conºtient, nu doar ca sã fie fãcutã. Atunci când suntem obosiþi, ne putem ruga mai puþin, un "Tatãl nostru", "Cuvine-se cu adevãrat", "Nãscãtoare de Dumnezeu", eventual un psalm ºi ne aºezãm la culcare cu conºtiinþa cã am fãcut ceva ºi pentru Dumnezeu ºi pentru noi rugându-ne, marcând vremea în care ne aºezãm la odihnã. Iar dimineaþa la fel de bine mãcar câteva rugãciuni sã se facã pentru a se forma conºtiinþa cã avem o dependenþã de Dumnezeu. Al treilea punct de program este lectura a douã capitole din Noul Testament. De ce recomandaþi douã capitole? Eu recomand 2 capitole pe zi. Nu este o catastrofã dacã cineva nu poate sã citeascã douã capitole sau nu poate sã citeascã chiar deloc din Noul Testament,

Actualitatea religioasã

9

Credinþa pãrinþilor este beneficã pentru copii
Potrivit unui studiu recent, copiii ai cãror pãrinþi sunt credincioºi sunt mai cuminþi ºi par mai fericiþi decât cei crescuþi fãrã o influenþã religioasã. Primul studiu care analizeazã influenþa religiei în dezvoltarea copiilor îi aparþine lui John Bartkowski, un sociolog de la Mississippi State University. Echipa lui Bartkowski a intervievat pãrinþii ºi profesorii a peste 16.000 de copii, cerându-le sã noteze copiii - majoritatea în vârstã de 6 ani - la capitolele autocontrol, frecvenþa comportamentului greºit ºi capacitatea lor de a-ºi respecta semenii ºi de a lucra în compania lor. Rezultatele au fost comparate cu rata participãrii pãrinþilor la slujbele de la bisericã, frecvenþa discuþiilor despre credinþã cu copiii lor ºi dacã existã dispute în familie cu privire la religie. Copiii pãrinþilor care participã regulat la slujbe ºi vorbesc despre credinþã au fost notaþi, atât de pãrinþi cât ºi de profesori, ca fiind mai cuminþi ºi cu mai multe aptitudini sociale ºi de autocontrol decât cei din familii non-religioase. Copiii ai cãror pãrinþi participã împreunã la slujbele bisericii au fost notaþi ca fiind cei mai bine adaptaþi ºi cu cel mai bun comportament. Într-un alt studiu, care analizeazã efectele pozitive ale religiei asupra sãnãtãþii, publicat anul trecut, cercetãtorii au descoperit cã cei care merg regulat la bisericã trãiesc mai mult. Publicat în Journal of the American Board of Family Medicine, studiul Centrului Medical de la Universitatea din Pittsburgh aratã cã oamenii care merg la bisericã cel puþin o datã pe sãptãmânã trãiesc cu aproximativ 2-3 ani mai mult decât cei care nu frecventeazã biserica.

Un nou aºezãmânt monahal în Arhiepiscopia Sibiului
ÎPS Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului, a oficiat în dupã-amiaza zilei de duminicã, 20 mai, slujba de punere a pietrei de temelie pentru un nou aºezãmânt monahal. Locaºul va fi ridicat în apropierea localitãþii Augustin, judeþul Braºov. Pãrintele arhimandrit Visarion Joantã, exarh al mãnãstirilor din Arhiepiscopia Sibiului, a participat la eveniment: "Aici, pânã la anul 1760, a existat un schit care a fost distrus de cãtre generalul Bukov. Un om din Braºov, cu multã evlavie ºi credinþã faþã de viaþa monahalã, a hotãrât împreunã cu alte familii din aceastã localitate sã doneze o parte din pãmânturile lor Arhiepiscopiei Sibiului, urmând ca pe acestea sã se ridice un aºezãmânt monahal. Trebuie amintit faptul cã pânã la anul 1989, în Arhiepiscopia Sibiului nu erau decât douã aºezãminte monahale. Acesta este cel de-al 28-lea aºezãmânt monahal din Arhiepiscopia Sibiului". (www.mitropolia-ardealului.ro)

(Novopress Romania)

Un nou sfânt român în calendar

Mii de creºtini la un marº

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a aprobat de curând canonizarea Sfântului Cuvios Ierarh Pahomie de la Gledin, având ziua de sãrbãtorire la 14 aprilie. Dosarul de trecere în rândul sfinþilor a ierarhului bistriþean a fost deschis în urmã cu trei ani, arestaþi la propunerea Înalt Prea Sfinþitului Bartolomeu al Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramureºului.
Cuviosul Pahomie (cu numele de botez Petru) s-a nãscut în preajma anului 1674 în satul Gledin din þinutul Bistriþei ardelene. Trece în Moldova, ca foarte mulþi tineri ardeleni din vremea aceea, ºi este primit ca frate la Mânãstirea Neamþ, unde erau foarte mulþi cãlugãri veniþi din Ardeal. Intrat în mânãstire, din anul 1694, tânãrul frate, foarte ascultãtor ºi evlavios, parcurge, dupã rânduialã, toate încercãrile duhovniceºti. În 1697, la vârsta de 25 de ani, primeºte mult dorita cununã a cãlugãriei. Devine la nici treizeci de ani stareþul marii lavre a Neamþului, obºte pe care o conduce pânã în anul 1704. Pleacã la Kiev, unde, la Lavra Pecerska, îl cunoaºte pe Sf. Dimitrie al Rostovului, cãruia îi devine ucenic. Se întoarce la Neamþ ºi hotãrãºte sã aleagã sihastria, gãsindu-ºi locul pentru liniºte într-o pãdure deasã, lângã un munte ce se numeºte Chiriacul. Auzind despre viaþa sa, domnitorul, cu mitropolitul, episcopii ºi egumenii mãnãstirilor au hotãrât sã-l cheme episcop de Roman. De aici, sihastrul Pahomie a fost chemat pentru scaunul episcopal de la Roman, eparhie pe care a pãstorit-o timp de ºapte ani ºi trei luni, câºtigând nu numai de la popor dar ºi de la domnitori mare evlavie. L-a uns domn pe Nicolae Mavrocordat în Biserica Sf. Nicolae, la 8 noiembrie 1711. La 1 martie 1714, sfântul Pahomie pãrãseºte de bunã voie scaunul arhieresc, pentru a reveni la Neamþ; de aici s-a retras din nou în sihãstria lui. La Pocrov a construit un lãcaº de rugãciune, cu hramul Acoperãmântul (Pocrovul) Maicii Domnului, unde adunat o micã obºte. Dupa multe necazuri, ierarhul Pahomie a pornit în pribegie la Kiev, oprindu-se la Lavra Pecerska. Aici, trãind cu dorul nestins dupa Pocrov ºi Neamþ ºi cu gândul întoarcerii acasã, a trecut la cele veºnice la 14 aprilie în anul 1724. Înainte de a se muta la Domnul a îmbrãcat marea schimã sub numele Pimen. Istoricul Nicolae Iorga afirma despre ierarhul Pahomie cã a fost "cel mai de seamã cãrturar dintre clericii moldoveni ai acelui timp". Activitatea lui ca ierarh ºi monah, preocupãrile ºi concepþiile sale - cuprinse în special în testamentul sãu scris la Lavra Pecerska - au generat un curent înnoitor în viaþa monahalã a Bisericii moldovene din acel secol. Râvna sfântului Pahomie ºi a ucenicilor lui a fãcut din sihãstria de la Pocrov un adevãrat centru de culturã bisericeasca ºi duhovniceascã. În urmã cu zece ani, localnicii din Gledin au descoperit cã Sfântul Pahomie s-a nãscut în satul lor. De atunci, an de an, ei sãrbãtoresc ziua de 14 aprilie cu mare fast. De fiecare datã, la slujbe a participat ºi câte un episcop.

Peste patru mii de persoane au participat la sfârºitul lunii mai la un marº pe strãzile capitalei Indiei ca protest faþã de violenþele la care sunt supuºi creºtinii din aceastã þarã. Aproape toþi participanþii au fost arestaþi. Marºul, intitulat "Opriþi violenþele împotriva creºtinilor" a fost organizat dupã douã recente atacuri televizate cãrora le-au cãzut victimã creºtini, pe fondul creºterii în ultima vreme a incidentelor anti-creºtine. Marºul a început la ora 10 dimineaþa de lângã parlamentul din New Delhi. Organizatorii aºteptau sosirea a douã mii de persoane, dar numãrul participanþilor a întrecut orice aºteptare, depãºind 4.000 de persoane. Protestatarii au cerut respectarea demnitãþii umane ºi a drepturilor constituþionale pentru comunitatea creºtinã ºi pentru celelalte comunitãþi minoritare. Problemele vin de regulã din partea fundamentaliºtilor hindutva, dar adesea ºi oficialitãþile locale iau parte la hãrþuirea creºtinilor. Secþia de poliþie stradalã a parlamentului a confirmat arestarea a aproximativ 4.000 de persoane la ora unu ale amiezii, eliberându-le dupã o orã. "A fost pentru prima oarã dupã noiembrie 1997 când un numãr atât de mare de creºtini au fost arestaþi. Era o imagine incredibilã sã vezi cãlugãriþe catolice, pastori protestanþi, activiºti civili ºi alþii cântând cântece creºtine în secþia de poliþie", a declarat John Dayal, preºedinte al Uniunii Catolice din India. (AsiaNews.it)

10

Fii tânãr cu Hristos

Primãvara iubirii (II)

O ispitã puternicã ºi fatalã
Binecuvântare sau blestem?
Fiecare dintre noi purtãm o forþã extrem de puternicã: instinctul sexual. Instinctul îºi urmeazã orbeºte drumul sãu, nu poate lucra altfel. Fiind o forþã naturalã ºi nu spiritualã, nu cautã altceva decât satisfacþia sa. Nu vreau sã spun cã acest instinct este în sine rãu. El are un rol important, cãci prin el se manifestã puterea generatoare, putere care constituie virilitatea. Nu este vorba numai de virilitatea fizicã, ci ºi de virilitatea sentimentului, inteligenþei ºi voinþei. ªi instinctul este un dar de la Dumnezeu. Puterea generatoare e o conlucrare cu puterea creatoare a lui Dumnezeu. În virtutea acestei puteri, mai târziu, în cadrul cãsãtoriei vei fi binecuvântat cu copii. Ea iþi va dãrui douã bunuri de valoare: demnitatea ºi bucuria de pãrinte. Când primul tãu copil, drãgãlaº ºi sãnãtos, se va odihni pe braþele tale, vei înþelege toatã mãreþia ºi bucuria unei astfel de puteri. Nu vreau, deci, sã mã ridic împotriva instinctului pe care Dumnezeu l-a sãdit în noi. Vreau însã sã te fac sã înþelegi cã ceea ce este binecuvântare, se poate preschimba în blestem. Instinctul este o forþã naturalã ca apa ºi ca focul. Cânt fluviul e menþinut în albia sa, e o binecuvântare pentru tot þinutul. Dar când se revarsã, distruge tot ce gãseºte în cale. Aºa cã dacã instinctul sexual va fi în viaþa ta o binecuvântare sau un blestem depinde numai de tine. linguºitor, când agresiv, dar tot mai neruºinat ºi insistent. Dorinþele pe care le stârneºte devin un chin trupesc greu de suportat, excitã nervii ºi acoperã inteligenþa cu o ceaþã groasã. Acest monstru îºi vârã ghearele în trup ºi suflet. ªi pentru mulþi tineri e greu sã lupte contra acestei fiare ºi uneori se lasã biruiþi, ajungând la o adevãratã dependenþã sexualã. Cel puþin dacã ispitele n-ar fi cultivate de impresii exterioare... Dar dorinþa sexualã e stârnitã de lãudãroºenia tinerilor pentru care bãrbãþia este sinonimã cu sclavia pasiunilor sexuale, de revistele pornografice, de casetele video, de alcool, de cinematograf, de discoteci ºi tot felul de dansuri excitante. zicând: "aceasta e iubirea". Apoi cu viclenia ºarpelui: "dacã m-ai iubi ai ceda dorinþelor mele". ªi cu obrãznicie diabolicã îºi joacã ultima carte: "dacã nu vrei, te las".

În robia instinctului
Zadarnic ea îi spune cã acest lucru e pãcat, cã ceea ce îi pretinde e dezonorant, cã dacã ar ºtii pãrinþii... Inima lui a devenit tare ca piatra. Au amuþit remuºcãrile. Pasiunea a fãcut din ºcolarul sãu un demon. Puterile naturale se descãtuºeazã ºi aduc dupã ele ruina ºi triumful rãului. Nenorocit, de sute de ori nenorocit, tânãrul lipsit de voinþã ºi de putere, se lasã în mâinile instinctului. Instinctul avea menirea sã fie rob ºi iatã cã a devenit stãpân tiranic ºi crud. Omul a reuºit sã stãpâneascã forþele oarbe ale naturii obligându-le sã-i slujeascã. Omul este stãpânul pãmântului ºi atunci oare n-ar trebui sã fie stãpân ºi peste trupul sãu? N-are el putere sã înfrâneze forþele naturale din trupul sãu? ªtiu sigur cã existã laºi care capituleazã de la primul atac. Deºi au crescut trupeºte, voinþa lor a rãmas foarte micã. Ar trebui ca ei înºiºi sã se dispreþuiascã pentru neputinþa lor. Ei în schimb se justificã zicând: "este imposibil sã învingi pasiunea". Sãrmanii oameni! Aceasta este judecatã de sclavi. Aºa judecã numai oamenii care renunþã la libertatea lor. Ne vreau sã-ti ascund realitatea. Lupta este grea, dar biruinþa este posibilã. Parcã-l aud pe Sfântul Apostol Pavel reproºându-ne: "În lupta voastrã cu pãcatul, nu v-ati împotrivit pânã la sânge" (Evrei 12,4). Dacã zi de zi lucrãm pentru trupul nostru câºtigându-i pâinea cea de toate zilele, oare sufletul nu-i mult mai presus decât el? Nu trebuie pentru libertatea ºi fericirea lui sã ne luptãm cu mai mult curaj?

"Dacã nu vrei, te las!"
Sã nu ne mirãm dacã un adversar atât de violent ºi de puternic, cum este instinctul sexual, îl orbeºte pe tânãr ºi-l târãºte înspre plãceri josnice. Instinctul îºi ajunge întotdeauna þinta într-un om fãrã voinþã. Ce se întâmplã atunci? Onoarea ºi demnitatea sa de om sunt dãrâmate. Chipul prieteniei curate se întunecã. Ochii sãi orbiþi de patimi nu mai vãd decât grosolãnia. În prietenã nu mai vede decât femeia ca obiect al dorinþelor sale, un instrument al plãcerilor sale. Când a ajuns aici, împãtimitul cautã sã afle ºi la prietena sa o dispoziþie asemãnãtoare. Atitudinea neglijentã, mângâierile, pipãirile, cuvintele de dragoste, îmbrãcãmintea prea sumarã, toate acestea aþâþã pasiunea sexualã a bãiatului. Poate cã prietena nu se gândeºte la aºa ceva, dar sentimentalismul ei n-are margini. Vrea sã iubeascã ºi sã fie iubitã. Nu se gândeºte cã un hoþ pândeºte cu ochii avizi momentul în care sã-i pângãreascã fiinþa. La început el e mãgulitor, insinuant, face aluzii discrete. Apoi devine insistent ºi obraznic ºi o întreabã direct. Ea poate refuza ruºinatã, indignatã. El stãruie

Dependenþã sexualã
În natura exterioarã forþele naturale tind violent spre descãtuºare. Neîncetat încearcã sã-ºi sfãrâme lanþurile. Când ºi-au câºtigat libertatea nu mai cunosc nici un stãpân, nici o stavilã, n-au nici o milã. Instinctul sexual e o forþã naturalã în om, este o fiarã adormitã care nu cunoaºte nici o robie moralã. Când a scãpat de sub control e gata sã sarã a-ºi înhãþa prada. Nici o fiarã a deºertului nu e mai abilã ºi mai ºireatã. El dã plãcerii, pe care Dumnezeu a împreunat-o cu puterea procreatoare, un înþeles pervertit, socotind-o ca scop în sine. Instinctul respins odatã se ridicã cu mai multã îndrãznealã. Respins de sute de ori, revine de sute de ori. Este când

Pas în doi

11

Pas în doi
la început de drum

Fericirea înseamnã maturitate
Multe cupluri fac greºeala sã creadã cã atunci când spun DA toate sunt împlinite. Considerã cã, dacã urcã împreunã treptele bisericii, au urcat ºi scara care duce în al nouãlea cer. Unii sociologi au dorit sã redea aceastã mentalitate în filmele de la Hollywood ºi în televiziuni. Poate cã sunt de vinã ºi autorii versurilor unor melodii mult ascultate. În acest moment nu ne intereseazã însã sã cãutãm cauzele atât timp cât ne intereseazã sã înþelegem evenimentele. Cãsnicia reuºitã poate sã fie "construitã în cer", însã în realitate seamãnã mai mult cu jucãriile stricate pe care le armonizeazã cineva singur, când adãugând, când ridicând, când tãind, când egalând, când completând, pânã ajunge sã dea naºtere la ceva frumos, care sã-i ofere bucurie pentru totdeauna. Dacã priveºti în dicþionar la cuvântul "fericire", vei citi aceste explicaþii interesante: "Fericirea este provocatã de reuºita a ceea ce considerã cineva bun. Satisfacþia înseamnã un fel de fericire paºnicã în care rãmâne cineva dupã împlinirea dorinþelor sale, chiar dacã nu s-au materializat toate speranþele sale". Acest lucru este valabil chiar ºi pentru cuplurile cele mai fericite. Cãsnicia nu schimbã, ca prin farmec, omul nedesãvârºit în om desãvârºit. Fiecare om are lipsurile lui. Ca sã rãspundã cineva la o astfel de provocare e o chestiune de maturitate. Fiecare dintre noi am fost cândva îndrãgostiþi de imaginea idealã a aceluia pe care l-am visat a fi partenerul desãvârºit de viaþã. Dacã fiecare dintre voi continuã sã pãstreze în minte acea imagine idealã pe care ºi-a construit-o cu ajutorul fanteziei, atunci sã se pregãteascã sã trãiascã adevãrate deziluzii. De aceea este foarte important sã laºi copilãriile care se potrivesc numai eroilor din visurile tale de puºtoaicã. Pentru cã dacã persiºti în ele, riºti sã faci câteva greºeli grosolane. Vei pierde timp preþios ºi multã energie încercând sã îl transformi pe soþul tãu în ceva ce el nu va fi niciodatã. Probabil cã þi se va întâmpla des sã insiºti exagerat de mult asupra a ceea ce nu este ºi sã uiþi toate calitãþile ce constituie adevãrata lui personalitate. Într-o cãsnicie adevãratã, douã persoane încearcã sã îmbine trãsãturile caracteristice ale fiecãruia într-o unitate care sã se potriveascã la amândoi. Participarea celor doi la o astfel de încercare constituie forþa exterioarã a unei cãsnicii reuºite. Sã nu cazi victima impresiilor exterioare. Nu suntem nici unul fãrã greºealã. Studiazã cu sinceritate pãrþile lui negative. Priveºte cu atenþie ºi slãbiciunile tale, apoi cautã sã vezi cum se pot îmbina defectele voastre cu calitãþile, astfel încât sã obþineþi cele mai bune ºi puternice rezultate. Dupã cãsãtorie devenim mult mai sensibili la decepþii ºi supãrãri decât înainte. Maturitatea însã ne ajutã sã trecem peste ele ºi sã construim împreunã. ªi fiþi convinºi cã meritã acest efort.

"Pas în doi". Sub acest titlu ne propunem sã redescoperim frumuseþea cãsniciei. În lumea de azi majoritatea cãsniciilor nu se mai bazeazã pe alegerea pãrinþilor sau pe considerente materiale, iar tinerii pornesc pe acest drum din proprie iniþiativã, din dragoste. Cu toate acestea, paradoxal, numãrul divorþurilor a crescut incredibil de mult, practic o cãsnicie din cinci ajungând la separare, cu consecinþe dureroase pentru familie, mai ales pentru copii. ªi nu numai atât. Chiar ºi mulþi dintre cei care rãmân împreunã fac acest lucru numai pentru cã divorþul li se pare mult mai greu ºi acceptã sã îndure o relaþie de complezenþã, de acceptare resemnatã a situaþiei; iar cu sufletul (ºi de cele mai multe ori ºi cu trupul) evadeazã din cãsnicie. Nici societatea nu e de partea familiei, pentru cã încurajeazã acest comportament, iar cãsnicia este de multe ori numitã "colivie" sau "jug", iar pe seama ei existã nenumãrate glume care descriu viaþa celor cãsãtoriþi ca fiind una de suportare reciprocã. Aºa sã fie? Atunci cum de vedem totuºi ºi soþi care se înþeleg din priviri, care ºi dupã zeci de ani de cãsnicie îºi zâmbesc drãgãstos ºi complice sau se plimbã de mânã, ca în tinereþe? Un psiholog pe probleme de cãsnicie spunea cã nu existã cãsãtorii nefericite, ci doar parteneri imaturi. O cãsnicie fericitã nu e un cadou pe care îl primeºti de-a gata prin binecuvântarea lui Dumnezeu în De mulþi ani societatea se învârteºte într-un cerc Taina Cununiei, ci e o luptã care, dacã îl luãm ca aliat în vicios al agresivitãþii ca rãspuns la o altã agresivitate. ea pe Domnul, se transformã Nimeni nu mai gãseºte drumul tainic al iubirii, care în victorie. În aceastã împreu- sã-i dea puterea ºi curajul sã reacþioneze întorcând ºi nã cãlãtorie un rol important obrazul celãlalt. ªi totuºi, a existat (ºi încã mai existã ºi va exista îl are ºi informaþia, pentru cã despre cãsnicie înveþi cât trã- mereu) CINEVA care a putut sã facã acest lucru. ieºti. De aceea ne-am propus Deci... se poate! Am cãutat un moment în viaþa oamenilor în care sã punem la dispoziþia celor care îºi doresc o cãsnicie îm- relaþiile dintre ei sã fie armonioase (în cel mai înalt plinitã, indiferent de vârsta grad posibil) sau cel puþin binevoitoare ºi de bunã lor, o serie de articole în care credinþã, care sã constituie un punct de început în vor gãsi informaþii folositoa- care sã fie posibilã ruperea cercului vicios de care re, din experienþa unor duhov- vorbeam. Cred cã un astfel de moment poate fi nici ºi nu numai. Avem ºi perioada de constituire a unui nou cuplu, de la care sprijinul unui psiholog, cã- sã porneascã o nouã generaþie, în care IUBIREA sã ruia îi puteþi adresa întrebãri decidã regulile jocului "de-a viaþa". De aceea vom încerca de-a lungul unui ºir de scriindu-i la redacþia noastrã articole sã aducem cât mai multe informaþii de care sau pe adresa de email. Pornim deci la drum, cu ru- tinerii ºi cei mai puþin tineri sã se foloseascã, pentru gãciune ºi cu speranþa ca mer- a evita sau a repara greºelile care se fac de obicei. Pentru început, mi se pare important de precizat sul unul lângã altul din multe cãsnicii sã se armonizeze în pentru tineri cã, de cele mai multe ori, la baza alegerii timp ºi sã devinã un "pas în partenerului (partenerei) stã un model mai degrabã doi". Natalia Corlean subconºtient. Concret, bãieþii (bãrbaþii) au ca model

Charlie W. Shedd, „Scrisori Caterinei sfaturi unei tinere cãsãtorite“

O societate agresivã

de viitoare soþie pe mama, iar fetele (femeile) pe tata. Aceastã informaþie însã este valabilã doar în cazurile în care pãrinþii respectivi sunt persoane dezirabile, acceptate de copii ºi care sã nu fi fãcut greºeli majore ca pãrinþi. Spre exemplu, un tatã care a fost tot timpul agresiv cu soþia lui ºi cu copiii, va duce la faptul cã fiica lui îºi va dori un partener la polul opus faþã de tatãl ei, adicã o persoanã blândã ºi tolerantã, uneori chiar lipsitã de o opinie fermã (genul "Cum spui tu..."). În cazul în care mama este prea asprã lucrurile sunt mai complicate, pentru cã ei nu i se iartã multe din comportamentele care tatãlui îi sunt trecute cu vederea. De la MAMA toþi membrii familiei se aºteaptã sã fie "o oazã de liniºte", un exemplu pentru puterea de iertare ºi bunãtate, indiferent cã este vorba despre copii sau despre soþ. Aceste lucruri e bine sã fie cunoscute de cei care urmeazã sã îºi întemeieze o familie, pentru cã explicã multe, ºi bune ºi rele. Experienþa de 30 de ani de psihologie mã face sã le afirm, însã situaþiile sunt pe cât de diferite pe atât de complexe. De aceea trebuie puse în discuþie situaþii concrete, iar acesta este motivul pentru care se impune o legãturã directã cu cititorii, care prin întrebãrile adresate ne ajutã sã oferim informaþii "la obiect", concrete ºi actuale.

Dana Preda, psiholog

12

O poveste pentru tine

Afarã era cald. Razele soarelui mângâiau jucãuºe tot ce întâlneau în calea lor; ba o frunzã de un verde crud care se legãna ameþitã parcã de adierea vântului, ba o floare ce-ºi ridica cãpºorul sã primeascã salutul soarelui, ba penajul pufos al unui piþigoi care fãcea tumbe prin aer desfãtându-ºi colegii de zbor cu giumbuºlucurile lui de mare circar aerian. Undeva, la umbra unui pom de liliac, Matei tolãnit pe iarbã, privea încântat la aceste minunãþii dumnezeieºti. Îi atrãsese atenþia de mult timp micul circar al aerului, piþigoiul cel hazliu, care dãdea spectacolul ºi pentru el înveselindu-l. La cei cinci aniºori ai sãi, Matei nu mai vãzuse un asemenea spectacol. Emoþionat, cu sufletul la gurã, era aproape sã aplaude de bucurie la trucurile piþigoiului nãstruºnic, dar nu vroia sã-l sperie. Dintr-o datã micul aviator, piþigoiul nostru, îºi strînse aripile ºi porni ca o sãgeatã spre pãmânt. Matei îl pierdu din ochi. Se ridicã repede în picioare pentru a vedea unde a plecat actorul sãu. În clipa aceea se auzi însã un zgomot surd. O cursã, fãcutã dintr-un coº sub care fuseserã aºezate multe bunãtãþi pofticioase pentru pãsãrelele lacome de hranã, a cãzut ca o închisoare peste micul piþigoi care se zbãtea acum deznãdãjduit. Liniºtii amiezii i-a luat locul acum râsul colorat ºi plin de rãutate a unor copii care strigau cât îi þinea gura: "L-am prins, l-am prins, veniþi sã-l vedeþi!" Ochii lui Matei se umplurã de lacrimi. Pierduse un prieten drag. Un piþigoi care îi adusese atâtea bucurii în ziua aceea. Ce putea face pentru el? Aha. Bunica îi spusese cu câteva zile înainte cã atunci când vrei sã ajuþi pe cineva trebuie în primul rând sã te rogi pentru el. Matei se luminã la faþã. Se ascunse în spatele tufei de liliac, îngenunche, îºi strânse mânuþele în forma crucii, închise ochii ºi…. "Doamne, te rog sã ai grijã de prietenul meu, piþigoiul. Vreau sã-l eliberezi. Sã-l scoþi de sub coº." Deschise ochii ºi privi la coº. Nu se întâmplase nimic. Se rugã a doua oara. Nimic. Mai încercã o datã. Dar Dumnezeu parcã nu era acasã. Nu-l auzea. Nu mai înþelegea nimic. Nu cerea

ceva pentru el, ci se ruga pentru un prieten al lui ºi cu toate astea… Se ridicã în picioare, cu capul plecat, cu lacrimi ºiroindu-i pe faþa micã ºi bãlaie, ºi suspinând se îndreptã spre casã. Trebuia sã-l ajute cineva. Ce sã facã? Bunica îl vãzu în mijlocul curþii. Era supãrat. Tare supãrat. Îl chemã la ea. Îl aºezã pe genunchii ei ºi-l descusu puþin câte puþin. Matei abia oprindu-ºi suspinele îi povesti cu lux de amãnunte tot ce se întâmplase cu prietenul lui piþigoiul, ºi încheie abia reuºind sã rosteascã printre sughiþuri: "Dar Dumnezeu n-a fãcut o minune la rugãciunea mea!" Bunica îºi descreþi fruntea, îi pieptãnã pãrul bãlai cu degetele ei subþiri ºi delicate ºi îºi începu povestea: "Într-o mânãstire, în bibliotecã studiau patru cãlugãri. Cãlugãri îmbunãtãþiþi, dornici de a-l cunoaºte pe Dumnezeu, de a sta în legãturã cu El, de a se ruga neîncetat, de a studia cât mai mult din ceea ce s-a scris despre Dumnezeu pentru a-l cunoaºte mai bine, a-l înþelege ºi a se apropia mai mult de El. La un moment dat, noapte fiind, s-a stins lumina. Unul dintre ei a propus: "Fraþilor, sã ne rugãm lui Dumnezeu ºi sã vedem pe care îl va asculta. La a cãrui rugãciune se va aprinde lumina înseamnã cã acela este mai apreciat de Dumnezeu. Înseamnã cã acela este mai credincios ºi mai iubit de Dumnezeu". Se propunea un test de credincioºie. Un concurs de rugãciune în care Dumnezeu era pus arbitru. Dumnezeu trebuia sã sãvârºeascã acum o minune pentru ei, la cererea lor. Trei dintre cãlugãri au fost de acord primind provocarea cu bucurie, considerând cã acum pot sã le dovedeascã celorlalþi cât sunt de credincioºi ei ºi cât de mult îi ascultã pe ei Dumnezeu. Unul dintre ei era însã trist, cãci cu puþin timp înainte tocmai citise un cuvânt al Sfintei Scripturi care spunea "Sã nu ispiteºti pe Domnul Dumnezeul tãu". Dar din smerenie nu putea sã-i refuze pe fraþii lui de rugãciune, gândind cã Dumnezeu îl va scoate din aceastã încercare. Au acceptat cu toþi ºi iatã-l pe primul cãlugãr, rugându-se profund, pios, dar nu s-a întâmplat nimic. Biblioteca era pe

mai departe cufundatã în întuneric. A început rugãciunea cel de-al doilea, profund, pios, dar acelaºi efect; întuneric, beznã în jurul lor. S-a rugat apoi cel de-al treilea, profund, pios, dar nici de data aceasta nu s-a întâmplat nimic. Al patrulea dintre ei, cel care fusese trist cã trebuie sã-l ispiteascã pe Dumnezeu, ºi-a început rugãciunea pios, profund… Apoi s-a ridicat de la locul lui ºi zicându-ºi rugãciunea mereu, s-a dus la tabloul de siguranþã al instalaþiei electrice de la bibliotecã ºi l-a reparat. ªi în clipa când ºi-a terminat rugãciunea a terminat ºi reparaþia tabloului de siguranþã… ºi s-a fãcut luminã". Matei tresãri. "Aha!" Deci Dumnezeu face minuni doar atunci când noi nu putem singuri sã ne rezolvãm problemele. Deci Dumnezeu vrea ca ceea ce putem sã facem noi, sã facem. El intervine doar atunci când noi nu putem singuri sã ne ajutãm. Acum am înþeles. Îþi mulþumesc bunico! ªi sãrind ca un sfârlez din braþele bunicii, o zbughi repede pe poarta curþii ºi se îndreptã spre închisoarea piþigoiului. Pe drum se ruga spunând: "Doamne ajutã-mã sã nu se supere ceilalþi copii pe mine dacã o sã-l eliberez pe piþigoiul meu!" Ajunse la locul cursei. Le explicã copiilor cã piþigoiul de sub coº era prietenul lui ºi îi roagã sã-l lase pe el sã-i dea drumul. Ceilalþi uitaserã deja de cursã, de micul piþigoi zbanghiu care tremura acum sub coº. O porniserã într-o mare hãrmãlaie spre maidan. Matei ridicã singur coºul. Micul actor aerian îl privi cu ochii speriaþi dar plini de mulþumire. κi atinse uºor cãpuºorul pufos de mâna micuþului Matei, apoi se înãlþã în vãzduh. Mai fãcu douã trei tumbe ºi o porni voios spre zãri. Matei a înþeles. Dumnezeu face minuni. Dar minunile se fac prin noi. Pr. Iosif Ciolan

13
Îþi place sã colorezi? Iatã douã planºe pentru tine!

În prima zi, Dumnezeu a despãrþit lumina de întuneric

În a doua zi, Dumnezeu a fãcut cerul ºi apa

Ghici ghicitoarea mea!
Alege din dreapta rãspunsul pentru ghicitoarea din stânga:
Cine are urechi Dar n-aude? E trimis de Dumnezeu, E ocrotitorul tãu. La cap limbã cu miere La coadã limbã cu venin. La porunca mamei mele Se aprind în el trei stele Apoi cît ai zice "peºte" Fierbe, coace ºi prãjeºte. Ce arde ºi nu scoate fum?

Fii isteþ!
Ce te poate necãji mai mult decât un copil rãu? Câte ouã poate mânca cineva pe nemâncate? Numai unul, fiindcã celelalte sunt pe mâncate. Doi copii rãi. Cum poþi sã trãieºti fãrã sã mãnânci 30 de zile? Mâncând noaptea.

14

Trup ºi suflet
poate duce la salvarea vieþii dacã cineva este fugãrit de un leu, sau întâlnit de un rãufãcãtor la drumul mare. Dacã însã o persoanã stã în amiaza mare în toatã siguranþa în locuinþa sa ºi permite minþii sale sã se gândeascã la spãrgãtori ºi la tauri care îl atacã, centrul emotiv va trimite mesaje de alarmã cãtre glande ºi inima precum ºi tensiunea vor acþiona ca ºi când individul ar fi realmente atacat. Cum s-a arãtat deja, corpul, în mod normal, are nevoie de aceºti hormoni, dar dacã sãptãmâni ºi luni în ºir este supus la suprasolicitãri, vor avea loc reacþii dãunãtoare. Încordãrile (stresul) nu sunt nici pe departe atât de rãspunzãtoare pentru o mulþime de boli, cât sunt propriile noastre reacþii faþã de aceste încordãri. Cabinetul unui medic este plin de oameni suferinzi de aproape toate bolile enumerate în acest studiu din cauzã cã minþile lor sunt încãrcate de mii de griji privitoare la bani, sãnãtatea lor ºi a copiilor, etc.

Stresul, boala secolului
Solicitãrile suferite la locul de muncã, ºomajul ºi excluderea socialã, probleme familiale, agresiuni sonore, aglomeraþia din mijloacele de transport în comun, toate aceste situaþii, printre multe altele, genereazã ceea ce uneori este considerat boala secolului: stresul. În ultima vreme presa ne-a pus în atenþie chiar câteva cazuri de moarte prematurã din cauza stresului ºi oboselii, de aceea am acordat prioritate acestui subiect. trãit o viaþã de mare încordare ºi reacþiile de Leul ºi crocodilul ne panicã erau manifestãri curente. Centrul învaþã... emotiv al leului era întotdeauna solicitat din Lumea contemporanã, extrem de agitatã, cauza abundenþei de adrenalinã în nu poate scãpa de acest flagel al capitalis- alergãrile sale obositoare dupã vreo mului care este stresul ºi inevitabil de con- antilopã iute sau în luptele înverºunate cu secinþele lui devastatoare în planul alþi lei ºi bivoli africani. Leul avea ºi glansãnãtãþii. Soluþiile se aflã însã chiar sub da tiroidã mare, un indiciu cã ºi-a petrecut nasul nostru. zilele într-o activitate încordatã. Câteva reflecþii asupra vieþii unor aniÎn contrast izbitor, aceleaºi glande la male ne ajutã sã înþelegem mai bine crocodil erau foarte mici. Sistemul lui nerefectele lui asupra organismului nostru. vos nu a supus la solicitãri aceste glande ºi Atunci când o pisicã întâlneºte pe neaºtep- adrenalina nu a bombardat inima sa în mod tate un câine, i se zbârleºte blana, inima îi repetat pentru a produce viteze ameþitoare. bate mai puternic, tensiunea arterialã creºte, Adrenalina nu i-a ridicat tensiunea ca sã-i respiraþia îi este acceleratã. Adrenalina ºi îngroaºe arterele în mod prematur. alte secreþii ale glandelor sunt imediat difuzate în circuitul sângelui deoarece cen- Totul depinde trul emotiv, stârnit de fricã, trimite mesaje de noi de alarmã fulgerãtor de rapide în toate La o fiinþã omepãrþile corpului. Rãspunsul organismului la aceste mesaje se numeºte "reacþie de alar- neascã, mãrimea glanmã". O asemãnare cu pisica o are ºi leul. delor suprarenale ºi Acesta pãºeºte fãrã rãgaz încoace ºi încolo tiroide sunt determide sute de ori într-o zi. Este fãrã astâmpãr ºi nate de numãrul reacþiilor de alarmã eînfrânt. În altã parte a grãdinii zoologice se aflã mise de centrul emoun crocodil. În contrast cu leul, domnul tiv. Departamentul crocodil zace nemiºcat ca un buºtean, doar Sãnãtãþii Statului New-York a publicat rareori mai clipeºte din ochi. El reprezintã fotografiile a douã glande suprarenale ale liniºtea întruchipatã ºi cu siguranþã nu se omului, care, surprinzãtor, erau de mãrimi sinchiseºte de ceea ce leii ar putea sã spunã foarte diferite. Una de mãrime normalã, despre el. Pe faþã are cucuie ºi zbârcituri cu cealaltã foarte mãritã ca rezultat al duiumul, dar niciodatã nu a vãrsat vreo încordãrii. Individul de la care a fost recoltatã glanda mãritã a murit, probabil, cu lacrimã (de crocodil) pentru ele. Cât de mult trãiesc aceste animale? Într-o mulþi ani înainte din cauzã cã secreþia grãdinã zoologicã am vãzut un leu de 25 de mãritã de adrenalinã a fãcut ravagii în una ani. Ochii îi erau obosiþi ºi mersul nesigur. sau mai multe din funcþiile corpului sãu. El Era cu adevãrat ramolit ºi în mare parte îi nu numai cã ºi-a scurtat zilele, dar zilele lui lipsea ºi dantura. La numai 25 de ani era au fost probabil pline de hãrþuieli emotive. Trebuie sã reamintim însã, cã în mod gata pentru groapã. Este crocodilul bãtrân la 25 de ani? Nicidecum! El mai trãieºte normal, glandele suprarenale ºi tiroide sunt mult timp dupã ce oasele leului s-au uscat necesare ºi folositoare. Dacã cineva se trezeºte noaptea ºi constatã cã un hoþ a ºi au albit zãcând în pustie. De ce diferã aºa de mult în duratele lor de pãtruns în locuinþã, frica acþioneazã centrul viaþa aceste douã animale? Un medic din emotiv care trimite mesaje acestor glande Statele Unite a dat rãspunsul. El a crescut pentru producerea mãritã a hormonilor, multe specii de animale din toatã lumea ºi dând posibilitatea inimii individului sã batã de la fiecare animal a studiat glandele mai puternic ºi sã acumuleze mai multã suprarenale ºi tiroide. Iatã ce a descoperit: energie fie pentru o luptã, fie pentru o fugã. leul avea glandele suprarenale mari. El a Acest surplus de energie oferit de glande

Stres ºi boli
Iatã o schemã care aratã mai bine cum acþioneazã grijile vieþii asupra sãnãtãþii.

Înþelegem, aºadar, cum pofta, ura, frica, pot provoca schimbãri organice ºi adevãrate boli, dacã aceste sentimente sunt durabile. Dacã am pune în practicã îndemnul Sf. Ap. Pavel ,,daþi mulþumire lui Dumnezeu pentru toate" (I Tes.5,18), poate necazurile noastre n-ar fi aºa de mari. Uºurarea pe care am experimenta-o ar fi incomparabil mai mare decât cea pe care am dobândit-o înghiþind sedative sau calmante care nu pot sã dea pacea interioarã, ci doar sã opreascã vremelnic unele din impulsurile ce pleacã de la centrul emotiv. Mult mai eficace ºi permanentã este o reþetã din Scripturã, numitã ºi Cartea Vieþii: "Nu vã împovãraþi cu nici o grijã. Ci întru toate, prin închinãciune ºi prin rugã cu mulþumire, cererile voastre sã fie arãtate lui Dumnezeu. ªi pacea lui Dumnezeu, care covârºeºte orice minte, sã pãzeascã inimile voastre ºi cugetele voastre, întru Hristos Iisus" (Filip. 4, 6-7). Pr. Alexandru Stanciu

Viaþa în Hristos

15

Apostolat în Þara Fãgãraºului

În cãutarea voastrã...
"În cãutarea voastrã?!"... Ce titlu e acesta?...s-ar putea întreba cititorul acestor rânduri. Da, iatã cã dialogul nostru porneºte încã de la titlu: m-am aºezat la masa de lucru ºi... n-am dorit sã scriu un titlu care sã aibã o tentã de senzaþional, ºtiþi, aºa cum ne-am obiºnuit... Nu, eu nu vreau cu orice preþ sã vã surprind, eu vreau sã vã întâlnesc ºi sã ne întâlnim cu toþii prin intermediul acestei reviste. Aþi întâlnit vreodatã pe cineva? Da, cu siguranþã. Aþi simþit cât e de minunat sã comunicaþi cu celãlalt? Sã... ascultaþi ºi sã fiþi ascultat, înþeles, acceptat, sfãtuit sau admirat? Iubit? Eu cred cã fiecare meritã aºa ceva, ºi, mai mult, este capabil de aºa ceva. Meritã ºi este capabil, adicã, de Întâlnire (personalã cu celãlalt), de Iubire. Aceasta este o convingere a mea. Cã întâlnirea iubitoare cu o altã persoanã oferã o împlinire sufleteascã ºi satisfacþii dintre cele mai mari pe care un om le poate încerca. De aceea, cãutând un titlu cu care sã ajung la cititori, nu am fãcut decât sã privesc cu atenþie ºi sinceritate în inima mea ºi... am înþeles cã în esenþã asta vreau: ca încã de la primul cuvânt, din titlu, sã plec "în cãutarea voastrã". Pentru cã vreau sã vã întâlnesc, iar întâlnindu-vã, aº vrea sã învãþ, încã o datã ºi de fiecare datã, sã iubesc. E bine sã putem gândi aºa: cuvintele reprezintã doar instrumentul cu ajutorul cãruia comunicãm, dar la un capãt ºi la celãlalt al lor sunt oameni, suflete, inimi, vieþi care cautã ºi se cautã. ªi acesta este cu adevãrat important: omul. Atât cel de la care pleacã cuvântul, cât ºi cel la care ajunge cuvântul. Da, cuvântul poate fi, de pildã, ca o îmbrãþiºare caldã, curatã, temeinicã, când izvorãºte dintr-un suflet plin de dragoste ºi care, primit de cel care-l citeºte, îl învãluie pe acesta în toatã fiinþa sa. Cuvântul poate fi ca o carte de mare preþ, când izvorãºte din experienþa unui om încercat ºi care, primit, dãruieºte

Ce înseamnã numele meu?
Ioan - vine din ebraicã ºi înseamnã Dumnezeu a avut milã. Numele acesta ne aminteºte de dragostea ºi mila cele fãrã de sfârºit ale Domnului pentru noi, oamenii. Biserica Ortodoxã cinsteºte mai mulþi sfinþi care s-au numit Ioan. Între aceºtia, un loc de seamã ocupã Sfântul Ioan Înaintemergãtorul ºi Botezãtorul Domnului, cel prãznuit luna aceasta pe data de 24. Este unul din cei mai importanþi sfinþi din cultul creºtin, fiind prãznuit ºi pe 7 ianuarie ºi 29 august. Rãmâne simbol al adevãrului, al lucrãrii neîntrerupte ºi al smereniei, deoarece Sfântul Ioan Botezãtorul trãia modest, sãrac pe dinafarã, dar atât de bogat în inima sa. Petru - vine din greacã ºi înseamnã piatrã, stâncã. În viaþã, omul trebuie sã fie neclintit ca o stâncã în lupta cu greutãþile ºi cu ispitele de tot felul. "Apa trece pietrele rãmân" spune, în acest sens, un frumos proverb românesc. Numele acesta denotã hotãrâre ºi tãrie de caracter, personalitate ºi curaj. Cu acest nume cunoaºtem pe unul din cei doisprezece apostoli ai Domnului, cel mai vârstnic dintre ei ºi fratele Sfântului Apostol Andrei. Acest apostol este exemplu de entuziasm ºi tãrie, de dãruire ºi sacrificiu. Pavel - vine din latinã ºi înseamnã mic, cel mic. Acest nume aratã cã pentru a fi mare înaintea lui Dumnezeu, trebuie sã fi mic înaintea oamenilor prin lucrarea virtuþii smereniei. Model de smerenie ne este, în acest sens, Sfântul Apostol Pavel, care s-a numit pe sine cel mai mic între apostoli, deºi prin lucrarea sa misionarã a întrecut pe toþi. Acest sfânt este simbol al învãþãturii pe care creºtinul trebuie sã o propovãduiascã celorlalþi, al dãruirii ºi al lucrãrii neobosite pentru Hristos, deoarece Sfântul Pavel ºi-a dãruit întreaga sa viaþã apostolatului la care Iisus însuºi l-a chemat, dupã minunata sa convertire de pe drumul Damascului. Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel au fost martirizaþi la Roma în ziua de 29 iunie, anul 67, de aceea ziua lor de prãznuire este 29 iunie.

înþelepciune celui ce citeºte. Prin cuvânt se poate exprima un adevãr unul spunându-l, altul învãþându-l; cuvântul poate mijloci bucurie - unul dãruind-o, celãlalt primind-o; multe se pot face cu acest instrument - care este cuvântul - , dar iatã o condiþie indispensabilã: este nevoie, întotdeauna, de doi, de cel puþin doi oameni; degeaba ar rosti unul cuvântul, dacã nu ar fi un altul, care sã-l asculte ºi sã poatã primi ceva prin intermediul lui. ªi aºa, fiecare are nevoie de celãlalt, capãtã un sens unul prin celãlalt, se îmbogãþeºte. Dar, numai ºi numai împreunã. ªi aceasta este o... întâlnire, precum spuneam ºi doream încã de la început. O întâlnire între oameni, prin mijlocirea cuvântului. ªi... sã fie aceasta din, ºi în, ºi pentru iubire! Eu, cea din spatele acestor cuvinte, sunt o fãgãrãºeancã - dintotdeauna bucuroasã pentru cã m-am nãscut ºi am crescut pe aceste meleaguri -, dar în momentul de faþã trãiesc ceva mai departe de locurile natale. Faptul de a putea scrie câteva rânduri în aceastã publicaþie, mãrturisesc cã a înnoit ºi a conferit o savoare deosebitã sentimentului, viu în sufletul meu, de apartenenþã la locurile ºi locuitorii Þãrii Fãgãraºului. Drept recunoºtinþã pentru aceastã posibilitate, aº dori ca rândurile de mai sus sã reprezinte nu doar o poartã deschisã spre sufletele cititorilor, ci aº dori de asemenea sã le dedic acestei publicaþii ºi celor ce colaboreazã la realizarea ei, împreunã cu respectul ºi admiraþia mea. Într-adevãr, însuºi titlul publicaþiei, "Apostolat", nu înseamnã oare ºi aceea cã un grup de oameni harnici ºi deschiºi au simþit chemarea, dorinþa ºi dragostea de a "ieºi în cãutarea voastrã", de a ajunge la sufletele dumneavoastrã, ale tuturor celor ce, în acelaºi duh, iubiþi oamenii, iubiþi ºi preþuiþi cuvântul (bun), ºi ºtiþi sã rãspundeþi bucuros la invitaþia unei întâlniri? Amalia Rãibuleþ, Roma

Dicþionarul creºtinului ortodox
Acatist - (din gr. akathistos=care nu e aºezat, ci stã în picioare; imnos akathistos=imne care se cântã stând în picioare) 1.imne, rugãciuni de laudã închinate Mântuitorului, Maicii Domnului sau sfinþilor, prin care se cere ocrotire ºi ajutor 2.pomelnice în care credincioºii cer preotului sã se roage pentru ei în anumite slujbe Acatistier - cartea care cuprinde rugãciunile numite acatiste.

16

Trecut ºi prezent

Biserica „Adormirea Maicii Domnului“
Biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din Fãgãraº, cunoscutã ºi sub denumirea de „biserica din cimitir”, ocupã un loc aparte în sufletul credincioºilor ortodocºi din oraº. Ea s-a construit în perioada de vârf a comunismului, când tot ceea ce þinea de propovãduirea cuvântului lui Dumnezeu era interzis, iar dacã se avea în plan construirea unei biserici, lucru extrem de îndrãzneþ, erau necesare mari intervenþii. Aºa a fost ºi în acest caz, când prin multã diplomaþie s-a realizat construirea ei.

Capelã neîncãpãtoare
Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ este aºezatã în frumosul “Cartier al florilor”, care a luat fiinþã dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, când conducerea de la acea vreme a parcelat un vast câmp situat la marginea dinspre apus a oraºului. E un cartier ºi o parohie a unor oameni plini de nobleþe spiritualã, care s-au remarcat prin bonomie, altruism ºi solidaritate ori de câte ori a fost nevoie. Biserica a fost înfiinþatã în ºedinþa Consilului Arhiepiscopesc Sibiu, la data de 1 octombrie 1976. Preot paroh a fost numit pãrintele Aurel Popa, care slujea în capela mortuarã din cimitir, aflatã atunci la numãrul 4 de pe strada Macului. Ajungând sã fie neîncãpãtoare pentru credincioºii veniþi la slujbe, la 20 ianuarie 1977 parintele Aurel, sprijinit de Consiliul Parohial, a hotãrât construirea unui sfânt altar în exteriorul capelei mortuare, pentru a se mãri spaþiul din interior.

de fãgãrãºeni, unde s-a construit actuala capelã morturã a municipiului Fãgãraº. În 9 iunie 1987, preotul Aurel Popa ºi consiliul parohial au hotãrât ca lucrãrile sã fie conduse de arhitectul Gheorghe Moldovan. Construirea a început în 11 iunie 1987, într-o zi de joi din sãptãmâna de dupã Rusalii. Totul a mers foarte repede, datoritã situaþiilor grele din vremea aceea. La 20 octombrie biserica era deja construitã ºi avea ºi instalaþia de încãlzire centralã. În 1 septembrie 1988 are loc încheierea lucrãrilor de tencuieli ºi finisãri, iar în 16 aprilie 1989 aprobarea devizului pentru turnul clopotniþã al bisericii.

anul 2005 pictorul Viorel Maxim din Târgul Mureº a executat în exteriorul bisericii cele 57 iconiþe-mozaic cu diferite chipuri de sfinþi. Construirea bisericii, pictura interioarã ºi exterioarã, cele douã frumoase candelabre, precum ºi celelalte lucrãri, au fost fãcute cu ajutorul donaþiilor benevole ale credincioºilor.

Preoþi slujitori
Fiind vorba despre o bisericã nouã, ºirul preoþilor cuprinde doar trei nume: 1. Pãrintele Aurel Popa, care a slujit din 22 august 1976 pânã în 21 mai 1991. Realizarea pastoral-misionarã cea mai importantã a pãrintelui a fost construirea acestei biserici în anul 1987. Toate lucrãrile la aceastã bisericã au fost executate cu o foarte mare rapiditate, ca ºi când acesta ºi-ar fi presimþit sfârºitul din 21 mai 1991. 2. Pãrintele Ioan Lungoci, instalat în mai 1988. 3. Pãrintele Ioan Minu, instalat în decembrie 1991. Biserica a fost sfinþitã în 4 septembrie 2005 de Prea Sfinþitul Visarion, episcopvicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Sibiu, iar în Duminica Ortodoxiei, 12 martie 2006, Înalt Prea Sfinþitul Laurenþiu Streza a sãvârºit Sfânta Liturghie în biserica „Adormirii Maicii Domnului“. Pr. Rãzvan Timofte

Ridicatã în câteva luni
În 18 februarie 1981 s-au fãcut intrãri separate în capelã ºi casa mortuarã, iar pãrintele Aurel Popa a luat în discuþie propunerea de a se cere aprobarea pentru construirea unei biserici ºi a înaintat Înalt Prea Sfinþitului Mitropolit Antonie un memoriu în care se arãta cã în Fãgãraº sunt numai douã biserici ortodoxe, maghiarii ºi saºii având fiecare câte o bisericã tip catedralã. În 17 mai 1987 s-a aprobat devizul, cu lucrãrile propuse de inginerul Octavian Pãtroi. Casa mortuarã a fost mutatã în casa paznicului cimitirului, cum era cunoscutã

Vitralii ºi mozaic
Biserica are formã de navã. La intrare se aflã tinda, iar în partea dreaptã scãrile pe care se ajunge în balcon. În partea stângã, la intrare în tindã, se aflã mormântul pãrintelui Aurel Popa, ctitorul acestei biserici. Acoperiºul bisericii ºi al turlei a fost executat din tablã de aluminiu în formã de solzi. Biserica are ºi 12 vitralii, foarte frumos realizate. Iconostasul ºi stranele sculptate în lemn de stejar au fost executate de un meºter din Neamþ. Pictura în frescã, deosebit de frumoasã, a fost executatã între anii 1997-1999 de pictorul Vasile Carp din Bucureºti, iar în

Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã (Toderiþa), Pr. Laurenþiu Broscãþeanu (Veneþia de Sus), Pr. Iosif Ciolan (ªinca Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium), Pr. Ionuþ Ilea (Ohaba), Pr. Adrian Magda (Victoria), Pr. Alexandru Str. Ion Codru Drãguºanu nr. 6. Tel. 211790 Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos), Pr. Cãtãlin Teulea (Recea), Pr. Rãzvan Timofte (Hârseni) Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan Tehnoredactor: Natalia Corlean Redactor ºef: Natalia Corlean Aºteptãm întrebãrile sau sugestiile dvs. la adresa redacþiei sau pe e-mail la Responsabil de ediþie: Pr. Adrian Magda apostolat_in_tara_fagarasului@yahoo.com

Related Interests