You are on page 1of 704

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ACADEMIA DE ŞTIINŢE AGRICOLE

SI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI ŞI SILVICE
Facultatea de Management, Inginerie economică Institutul de Cercetare pentru Economia agriculturii
în agricultură şi dezvoltare rurală şi Dezvoltare Rurală









LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE

SIMPOZIONUL NAŢIONAL CU
PARTICIPARE INTERNAŢIONALĂ


« Perspective ale dezvoltării agriculturii în
competiţia pentru integrarea în Uniunea
Europeană »


U.S.A.M.V. BUCUREŞTI, 18 MAI 2006

Editura « CARTEA UNIVERSITARĂ »



2

COLECTIVUL DE REDACŢIE



1. Prof. univ. Dr. IOAN NICOLAE ALECU
Rectorul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină
Veterinară Bucureşti

2. Prof. univ. Dr. MANEA DRĂGHICI
Decanul Facultăţii de Management, Inginerie economică în
agricultură şi Dezvoltare rurală
Directorul Institutului de Cercetare pentru Economia
agriculturii şi Dezvoltare rurală

3. Prof. univ. Dr. AGATHA POPESCU
Secretar ştiinţific al Facultăţii de Management, Inginerie
economică în agricultură şi Dezvoltare rurală


SPONSORUL SIMPOZIONULUI

Institutul de Cercetare pentru Economia Agriculturii şi Dezvoltare
Rurală













3
CUPRINS

1. Stimularea comunităţilor locale în accesarea fondurilor europene pentru dezvoltare
rurală
ANDREI CRISTINA, CIOVICĂ CRISTINA, DOBRE CARINA, GERGELY SILVIA, TOMA
ELENA ……………………………………………………………………………………………………..

2. Implementarea normelor U.E. privind introducerea in mediu si pe piata a OMG si a
produselor rezultate din acestea
ANGELESCU CRISTINA ELENA, ŞERBAN R.C., GĂMAN ILEANA CRISTIANA ……………
3.Evoluţia structurilor de producţie din judeţul Constanţa în perioada 1990-2004
BĂDULESCU ADINA, TUREK MAGDALENA ………………..………………..…………………..

4.Cercetari privind efectele metalelor grele asupra activitatii metabolice din diferite organe
de la gaini ouatoare
BEIA S.I., BEIA VIOLETA , FLOREA C. …………………………………………………………….

5.Studii privind gradul contaminarii radioactive a oualor si a prafului de oua
BEIA S.I., BEIA VIOLETA ………………..………………..………………..………………..………

6. Studiu privind prezenta metalelor grele in ouale de gaina
BEIA S.I., BEIA VIOLETA , FLOREA C. ………………..………………..………………………….

7. Combaterea dezastrelor naturale prin dezvoltarea resurselor umane
BERCA M., RASHID SAEED ..………………..………………..………………..…………………..

8. Cererea alimentara si implicatiile asupra securitatii alimentare din Romania
BERECHET F. ………………..………………..………………..………………..……………………...

9. Impactul procesului de tehnologizare şi de introducere a progresului tehnic în
agricultură asupra dezvoltării economice a României în vederea aderării la U.E.
BEREVOIANU ROZI LILIANA ………………..………………..………………..…………………….

10.Turismul rural si implicatiile sale socio-economice
BLAJOVICI LILIANA ELENA ……..……………..………………..………………..………………..

11. Procesul de adaptare şi răspândire a noului în comunicaţiile rurale
BOIANGIU FLORENTINA, IORGA ADINA, PETRE IOANA ..………………..…………………

12. Promovarea investiţiilor şi orientarea lor spre export
BURBULEA RODICA, RUSU SVETLANA, GRAUR ELEONORA ……………..……………...…

13. Dezvoltarea pietei vinicole în Republica Moldova
BURBULEA RODICA ………………..……………..………………..……………………………….

14. Schimburile comerciale bilaterale dintre Republica Moldova şi ţările Uniunii Europene
BURBULEA RODICA, MELNIC V., GRAUR ELEONORA ……………………………………....

15. Irigatia- element important in mentinerea echilibrului ecologic si stoparea fenomenului
de desertificare
BURCEA ADINA-IONELA, BURCEA MARIANA, GIDEA M. ………………………………….


4
16. Studiul comportamentului consumatorului privind carnea de porc în zona de vest a
ţării
BUZAMĂT GENOVEVA, KORBULLY B. ………………………..………………..………………..

17. Studiul privind structura dimensională a exploataţiilor agricole de porcine din zona de
vest a ţării
BUZAMĂT GENOVEVA ………………..………………..………………..………………………..….

18. Metode si indicatori privind evolutia recrutarii personalului in cadrul unei intreprinderi
CEAUSESCU IULIANA ………………..………………..………………..………………..………….

19.Proiectarea activitatilor de perspectiva in unitatile agricole pe baza studiilor de
fezabilitate
CHIHAIA ANISOARA , ALECU I.N., DRAGHICI M., CHIHAIA O. ………………………….…

20. Agricultura ecologică- orientări, perspective
CHIHAIA ANIŞOARA, CONSTANTIN M., ARMEANU ILEANA, FRONE F., TOMA V. ………

21. Managementul exploatatiei apicole in zona Delta Dunarii
CHIRILA AURELIA ………..……………..………………..………………..………………..……….

22. Managementul calităţii cărnii –implementarea sistemului de clasificare a carcaselor de
porcine, bovine si ovine
CHIŞ MARIA, CHIS D. ………………..………………..……………….……………..………………..

23. Laboratoarele uzinale –importanţa în certificarea şi garantarea calităţii şi siguranţei
produselor agroalimentare
CHIŞ G.D., CHIŞ MARIA ………………..………………..………………………..………………..…

24. Studiu privind evoluţia calităţii laptelui –materie primă, pe raza judeţului Călăraşi
CHIŞ D., CHIŞ MARIA ………………..………………..………………..………………..……………

25. Analiza dezvoltării rurale a judeţului Mureş
CIGHIR E., SÎNTEAN F. …………………..……………..………………..…………………………

26. Influenţa hranirii asupra calităţii cărnii de taurine în condiţiile integrării
CIOVICĂ CRISTINA, LEPĂDATU CLAUDIA, GURIŢĂ ADELA ……………..………………..…

27. Exploatatiile agricole de tip asociativ , structuri de functionare la nivelul teritorial al
judetului Calarasi
CIULINARU I. ……………..………………..………………..………………………………………..

28. Metode de obţinere a organismelor modificate genetic (OAG-uri )
CIULINARU MARIA MAGDALENA, BERCA M. …..………………..………………..…………..

29. Sistemele informatice în activitatea de management
COFAS ELENA …………………..……………..………………..…………………………………….

30. Strategia dezvoltării unei agriculturi durabile
COFAS ELENA, MĂRCUŢĂ ALINA, MĂRCUŢĂ L. …..………………..…………………………


5
31. Extinderea U.E. şi impactul acesteia asupra agriculturii româneşti
COFAS ELENA ………………..………………..………………..………………..…………………..

32.Managementul resurselor umane în context internaţional
CONDEI RETA …………….……………..………………..………………..………………..………..

33. Managementul strategic al resurselor umane
CONDEI RETA, TINDECHE CRISTINA . ……………..………………..………………………….

34.Bunăstarea şi confortul –elemente prioritare în creşterea animalelor
CONSTANTIN DUMITRA, ARBAGIC M. …………………………………………………………..

35. Turismul rural în zona dunăreană, realizări şi perspective
CONSTANTIN M. , NOVAK A., DRĂGHICI I. ……….……..………………..…………………….

36. Rolul diagnosticului financiar în fundamentarea deciziilor de gestiune
CREŢU DANIELA….………………..………………..………………..………………..……………

37. Evaluarea performanţei financiare a firmei, prin Contul de profit şi pierderi
CREŢU DANIELA, DRĂGULIN D. ……………..………………..………………………………….

38. Caracterizarea fizico-chimică a vinurilor albe din Podgoria Ostrov
CULEA RODICA ELENA, NEAGU CECILIA VIOLETA , MEREUŢĂ ANCA ………………….

39. Factorii stabilizarii veniturilor agricultorilor comunitari în contextul liberalizării
pieţelor
DACHIN ANCA ……………..………..………………..………………..………………..…………..

40. Organizarea Comună de Piaţă a cărnii în U.E. 15 şi U.E. 25
DOBRE CARINA, SOARE ELENA, DAVID LIVIA ………………..………………..………………

41. Reengineeringul - ca factor de creare a unui sistem managerial eficient in întreprindere
DOBROVOLSCHI LUDMILA, LITVIN AURELIA ……………..………………..………………..

42. Tendinţele dezvoltării comerţului exterior cu ţările membre ale U.E.
DOGA-MÂRZAC MARIANA ……………..………………..………………..………………..……….

43. Cercetări privind diversificarea şi dezvoltarea ofertei agroturistice în România
DONA I., CIOVICĂ CRISTINA, IURCHEVICI LIVIA, DOBRE CARINA, ISBĂŞESCU T…….

44.Determinarea coeficienţilor zonali ai marjei brute standard ( M.B.S.) în România
DRĂGHICI M., TEODORESCU D., MARIN V., CATANĂ D, OLTEANU V., MIHAIL D.,
SIMOTA C, DOBOCAN V. ……………..………………..………………..………………..………….

45. Consideraţii cu privire la dezvoltarea turismului rural al judeţelor dunărene din
Regiunea de dezvoltare Sud-Muntenia
DRĂGHICI I., CONTANTIN M., NOVAK A…………………………………………………………

46. Elaborarea cerinţelor şi condiţiilor necesare introducerii managementului calităţii pe
filiera graului
DRAGOMIR V. ……………..………………..………………..………………..……

6
47. Realizarea sistemului integrat de management al calităţii pe filiera produselor agricole-
agroalimentare: cerinţe, reglementări, componente - DRAGOMIR V., SĂBĂDEANU P.,
PĂTULEA G., GHEORGHIU LUISE MARIA ……………..………………..………………………

48. Sectorul forestier în cadrul politicii de dezvoltare rurală a Uniunii Europene
ENESCU CARMEN ……………..………………..………………..………………..………………….

49. Structura cheltuielilor totale de consum ale gospodăriilor în cadrul Uniunii Europene -
25
FÎNTÂNERU GINA, FÎNTÂNERU A., DINU T ., FRONE F. …………………….………………..

50. Creşterea competitivităţii de-a lungul filierei agroalimentare prin constituirea
grupurilor de producători
FÎNTÂNERU GINA, FÎNTÂNERU A., DINU T., CĂLINA ALEXANDRA ..………………………

51.Particularitatile manageriale ale IMMU-rilor din judetul Calarasi
FLORESCU A……………………………………………………………………………………………

52. Aspecte privind managementul agriculturii ecologice la S.C. AUGER PETRUS SRL
FLORESCU AURELIA ……………..………………..………………..………………..………………

53. Micotoxinele –o problemă pentru siguranţa alimentară
GĂMAN ILEANA CRISTIANA, ANGELESCU CRISTINA ELENA, ŞERBAN R.C ………..….

54. Analiza complexă a sistemelor rurale
GERGELY SILVIA, OLTEANU V. ……………………………..………………..………………….

55. Promovarea agroturismului românesc
GERGELY SILVIA, DONA I., OLTEANU V.……………………….…………..………………..…

56.Gestiunea creditului comercial
GHERJAVCA SVETLANA ……………..………………..………………..………………..…

57. Strategii de marketing agroalimentar în procesul de integrare europeană
GRIGORAŞ MARIA ……………..………………..………………..………………..…………………..

58. Metodă pentru stabilirea procentului de natalitate prag al rentabilităţii în femele de
vaci de lapte \
GRIGOROIU E. ……………..………………..………………..………………..…

59. Metodă pentru stabilirea producţiei medii de lapte marfă prag al rentabilităţii în ferme
de vaci de lapte
GRIGOROIU E. ……………..………………..………………..………………..………………..……

60. Studiul productivităţii muncii la ferma de pui de carne Hunedoara
GRIGOROIU E. ……………..………………..………………..………………..………………..……

61. Valorificarea durabilă a resurselor agroturistice din judeţul Tulcea
HOANŢĂ DANIELA , CREŢU R.C.

62. Metoda norvegiană ″LAFTING″ de construire a caselor ecologice din Buşteni
HONŢUŞ ADELAIDA
7

63. Unele aspecte geografice ale aşezărilor umane
HONŢUŞ ADELAIDA, CREŢU R.C.

64. Valorificarea durabilă a resurselor agroturistice din judeţul Olt
HONŢUŞ ADELAIDA, CREŢU R.C.

65. Model matematic de măsurare a competitivităţii industriei uleiurilor rafinate în
România
ION RALUCA ANDREEA

66. Conexiunea wireless – o noua si flexibila modalitate de comunicare si transfer
informatii
IONITESCU S., IONITESCU ELENA

67.Motoare de cautare pe internet a informatiilor din domeniul agricol
IONITESCU ELENA, IONITESCU S.

68.Tehnologii educationale pe platforme electronice in invatamintul romanesc -Modele de
instruire asistata de calculator din generatia a cincea
IONITESCU S. , IONITESCU ELENA

69.Turismul rural, sprijin important pentru aderarea României la Uniunea Europeană
ISBĂŞESCU T., SIMION L., SLAVE L.

70. Structuri furajere optime pentru tineret taurin la îngrăşat în zona de câmpie
IURCHEVICI LIDIA, LEPĂDATU CLAUDIA

71.Hrănirea vacilor de lapte în gospodăriile din zona montană
LEPĂDATU CLAUDIA

72. Calitatea-factorul de bază în promovarea exportului producţiei vitivinicole
LITVIN AURELIA, PRISĂCARU VERONICA

73. Situaţiile de sinteză –sursă informaţională de bază a analizei financiare
MANEA VICTORIA, STOIAN ELENA, MĂRCUŢĂ ALINA

74. Locul şi rolul TVA în cadrul resurselor financiare publice
MĂRCUŢĂ ALINA, MANEA VICTORIA, NICULAE IOANA

75. Modalităţi de sprijinire a agriculturii României în vederea aderării la U.E.
MĂRCUŢĂ L., ANGELESCU CAMEN, IORDAN TTINI

76. Libera circulaţie a mărfurilor-cerinţă a aquisului comunitar necesară integrării
României în U.E.
MĂRCUŢĂ L., ANGELESCU CAMEN, ALECU I.

77. Dezvoltarea sistemelor informatice geografice în managementul agriculturii şi
pădurilor în România
MARDIATMOKO G.

78. Evaluarea impactului economico-financiar al elaborarii si implementarii metodei de
8
reproducere prin partenogeneza la Sp.Bombyx mori
MATEI ALEXANDRA, VASILIEVA YOLANDA, PETKOV N., PETKOV Z., CIULU MARIETA

79.Rasa de viermi de matase RG 90
MATEI ALEXANDRA, BRASLA ANA

80. Efectivul de bovine al regiunii de dezvoltare de sud vest a României (2000-2002)
MEDELETE D.M. , PÂNZARU R.L.

81.Algoritmi comparati de invatare competitiva
MOISE MARIA , POPOVICIU N.

82. Principiile care stau la baza realizarii unui sisitem de e-learning
MOISE MARIA

83. Caracteristici cantitative si calitative ale utilizării resurselor substantiale si umane din
agricultura Moldovei în cadrul integrării în U.E.
MOVILENU P.

84. Organizarea pieţei nationale de legume în cadrul integrării Republicii Moldova în
U.E.
MOVILEANU P., SÂNCHETRU VERONICA

85. Influenţa unor factori asupra mineralizării azotului în cernoziomul cambic de la
Fundulea
NEAGU CECILIA VIOLETA, CULEA ELENA RODICA, OPREA GEORGETA, JILĂVEANU
DENISA

86. Influenţa unor factori asupra mineralizării azotului în cernoziomul vermic de la
Mărculeşti
NEAGU CECILIA VIOLETA

87. Impactul reformei învăţământului agrar asupra agriculturii în noile condiţii de
europenizare economică
NESTERENCO C.

88. Agricultura Moldovei in contextul Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene
NESTERENCO C.

89. Stadiul actual al citogeneticii romanesti la bovine
NICOLAE IOANA

90. Producţia competitivă –cerinţă a pieţei U.E.
NICOLAESCU ANA

91. Mentinerea avantajului competitiv al productiei agricole conform standardelor
internationale de calitate in contextul integrarii Republicii Moldova in U.E.
NICOLAESCU ANA, NICOLAESCU G., NOVAC TATIANA

92. Studiu privind fundamentarea planului de aprovizionare a unei fabrici pentru
prelucrarea laptelui
NICULAE IOANA, MARCUTA ALINA, MARCUTA L.
9

93.Studiu privind elaborarea strategiei de desfacere-vanzare a productiei
NICULAE IOANA, VIDU LIVIA, NICOLAE CARMEN

94. Masuri de specializare in schimburile agroalimentare ale Romaniei
OANCEA MARGARETA , MARA GABRIELA CRISTINA

95. Aspecte teoretico-metodologice în abordarea dezvoltării regionale
OANCEA MARGARETA

96. Valorificarea florei spontane în păşunatul caprinelor şi necesitatea refacerii fondului
pastoral din România
OANCEA MARGARETA, VÂLCU C.G., TUDOR VALENTINA CONSTANTA

97. Evoluţia producţiei agricole din România 1999-2003
PÂNZARU R., MEDELETE D.,

98. Structura suprafeţei arabile cultivate în comuna Bustuchin judeţul Gorj
PÂNZARU R., MEDELETE D.

99. Managementul calitatii pe filiera cerealelor panificabile
PATULEA G.

100. Managementul ciclic al proiectului
PFEIFFER J., NEAGOE EVELINA JANINA

101. Evaluarea riscului în activitatea de creditare a agenţilor economici
POIENARU S., CREŢU DANIELA

102. Cultura calitatii in managementul firmei competitive
POP CECILIA

103.Utilitatea spaţiilor verzi in cadrul Municipiului Bucuresti
POPA S.

104.Comertul cu carne de pasare in tarile Uniunii Europene
POPESCU AGATHA, SOARE ELENA

105. Comertul cu oua de consum in tarile Uniunii Europene
POPESCU AGATHA, SOARE ELENA

106.Diagnosticul financiar-instrument de evaluare a starii de „sanatate financiara” a
firmei
POPESCU AGATHA

107. Factori psihologici ai performanţei managementului agricol
PRISĂCARU VERONICA, LITVIN AURELIA

108. Educatia mediului si mediul bazat pe educatie in scopul formarii personalului de
conducere in domeniul mediului
RASHID SAEED, STURZU CRISTINA

10

109. Înţelegerea relaţiilor dintre sărăcie şi degradarea mediului
RASHID SAEED

110. Sistemul HCCP –o garantare a calităţii produselor alimentare
ROIBU CONSUELA, CARAGEA NELA

111. Impactul de mediu al PAC asupra agriculturii de semi-subzistenţă în România
RUSU LILIANA

112. Asistenţa pre-aderare pentru agricultură prin fonduri SAPARD în România
RUSU LILIANA, SIMA ELISABETA

113. Elaborarea şi instituirea managementului calităţii in sistemul agroalimentar
SĂBĂDEANU P., DRAGOMIR V., ISBĂŞESCU T., GHEORGHIU LUISE MARIA, PĂTULEA
G.

114. Implementarea managementului calităţii pe filiera produselor agroalimentare,
condiţie a integrării agriculturii şi industriei alimentare în sistemul agroalimentar
comunitar
SĂBĂDEANU P.

115. Surse de poluare a apelor şi metode de combatere
SĂLCIANU MARIANA

116. Contribuţia proiectelor finantate prin Banca Mondială la relansarea agriculturii din
judeţul Călăraşi
SÂRBU ANDREEA

117. Lunca Dunarii – valorificarea ei in viziunea Profesorului G.Ionescu –Sisesti
SCHIOPU D. , SCHIOPU T.

118. Agroturismul si dezvoltarea durabila in spatiul rural
SCRIOSTEANU ADRIANA

119. Riscul şi siguranţa alimentară induse de utilizarea aditivilor alimentari
ŞERBAN R.C., ANGELESCU CRISTINA ELENA, GĂMAN ILEANA CRISTIANA

120. Investiţii în stimularea exporturilor pe pieţele U.E.
ŞESTACOVSCAIA ANGELA

121. PAC şi extinderea U.E. –o oportunitate pentru natură şi mediu
SIMA ELISABETA

122. Rolul agroturismului în valorificarea integrată a spaţiului rural românesc
SIMION P., ISBĂŞESCU T., SLAVE L.

123. Evoluţia cererii şi ofertei de legume şi gradul de satisfacere a acestora în Republica
Moldova
SÂNCHETRU VERONICA, MOVILEANU P.

124. Eficienţa economică a calităţii producţiei legumicole pe piaţa mondială
11
SÂNCHETRU VERONICA, MOVILEANU P.

125. Analiza potenţialului agroturistic al regiunii 7 Centru
SÎNTEAN F., CIGHIR E.

126.Pregătirea profesională-cea mai sigură investiţie
SÎRBULESCU CLAUDIA

127. Aspecte privind piaţa forţei de muncă în agricultură
SÎRBULESCU CLAUDIA

128.Structura ofertei existente in Romania in turismul rural si agroturism
SLAVE L.

129. Valori morale si comportamentale ale tineretului in procesul de integrare europeana
STAN G., TITA V.

130. Activitati alternative in agricultura din tara noastra in procesul de integrare in
Uniunea Europeana
STAN G.

131. Avantajele aplicarii in organizatii a principiilor managementului calitatii
STOIAN ELENA, MANEA VICTORIA

132. Gestionarea deşeurilor
STURZU CRISTINA

133. Managementul folosirii în producerea de bioenergie a biomasei agricole specifice sau
reziduale
STURZU CRISTIANA SILVIA, BERCA M.

134. Dezvoltarea durabila – necesitatea unei economii echilibrate in perspectiva integrarii
europene
SUSU-TURCANU AURELIA

135. Dezvoltarea resurselor umane –intr- o economie înfloritoare bazată pe cunoaştere
SYED AZIZ HAIDER

136. Studiu privind dezvoltarea agroturismului în zona Muscel
SZILAGYI F.

137. Promovarea in productie a speciei Ipomea batata ( batat ) la S.C.Frasinul S.A. Buzau
TANASE DOINA , ROSU ANA, BRAILOIU C., PANA CLAUDIA, TANASE GEORGETA

138. Analiza SWOT pentru o societate din domeniul turismului
TINDECHE CRISTINA, CONDEI RETA, TINDECHE P.

139. Analiza surselor de finanţare la nivelul unei unităţi de alimentaţie publică
TINDECHE CRISTINA

140. Comunicare şi diseminare a informaţiilor cu privire la integrarea în Uniunea
Europeană pentru mediul rural al judeţului Olt
12
TIŢA V., STAN G.

141. Analiza SWOT a filierei de lapte din regiunea de sud a României
TOMA ELENA

142. Centru de dezvoltare rurală şi agroturistică
TOMA ELENA, ANDREI CRISTINA

143. Analiza formelor şi căilor de finanţare a agriculturii în România
TUDOR VALENTINA, SÎRBU ANDREEA, CĂLIN VALENTINA

144. Oferta şi potenţialităţile agroturistice ale satului european Comana
TUREK A., DRAGHICI MANEA , BECIU S., ENE IRINA

145. Exploataţia agricolă între subzistenţă şi performanţă
TUREK A.

146. Piaţa funciară –fragmentare şi comasare în zona de câmpie din sudul ţării
TUREK MAGDALENA

147. Potenţialul uman şi productivitatea muncii în exploataţiile agricole din spaţiul rural al
Olteniei
TUREK MAGDALENA, TUREK A., BĂDULESCU ADINA

148. Fluxul energetic si eficacitatea energetica a sistemelor agricole
URSU ANA, NEGREA I.

149. Evoluţia efectivelor de caprine şi ponderea producţiilor de lapte şi carne obţinute de la
caprine pe plan mondial, cu referire în special la situaţia din Uniunea Europeană
VÂLCU C.G.

150. Câteva modalităţi de integrare a mediului în contabilitate
VOLLONCS ELENA

151. Modele orientative al U.E. cu privire la contabilitatea ″verde″
VOLLONCS ELENA

152. Provocari morale ale globalizarii : ruta educationala
ZAHARIA IULIANA

153. Mecanismele de reglare a pieţei agricole în noua etapă a reformei Politicii Agricole
Comune 2007-2013
ZAHIU LETIŢIA, DACHIN ANCA









STIMULAREA COMUNITĂŢILOR LOCALE ÎN ACCESAREA
FONDURILOR EUROPENE PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ

STIMULATING LOCAL COMMUNITIES IN ACCESSING THE
EUROPEAN FUNDS FOR RURAL DEVELOPMENT

EC. CRISTINA ANDREI
DR. ING. CRISTINA CIOVICĂ
DRD.ING. CARINA DOBRE
DRD.ING. SILVIA GERGELY
DRD.EC. ELENA TOMA

ICEADR Bucuresti

The development of Romanian villages must be a dynamic process, which will finally lead to the improvement
of living conditions and to the insurance of the conditions for that. Creating the initiative groups in villages based on
the IRD, as services units and groups for promoting the community interests, represent the first premises for a continue,
independent and stimulating development of the Romanian rural environment.
The rural and agritouristic development centres, locally created, in the form of public/private partnerships,
represent the first organisation forms necessary for the atraction of European funding in the community for the
development of prime importance sectors (agriculture, infrastructure etc), as well as the third sector (services).

Keywords: rural development, European funding, initiative group, multifunctional development centre.

Dezvoltarea rurală, ca proces multisectorial, urmăreşte nu numai o serie de schimbări
economice, ci şi adaptarea structurii sociale şi a comportamentului uman într-o viziune de dezvoltare
durabilă a întregului spaţiu rural. De altfel, dezvoltarea rurală durabilă se asigură doar în condiţiile
adaptării procesului decizional la condiţiile bio-fizice şi la resursele specifice fiecărei regiuni în parte.
Politica de dezvoltare rurală a uniunii Europene pentru perioada 2007-2013 cuprinde noi
programe orientate dupa 4 axe principale, din care, în viziunea prezentei lucrări, cea mai importantă
este Axa LEADER. Abordarea LEADER este definită ca o strategie de dezvoltare locală care
cuprinde cel puţin următoarele elemente: sprijiirea parteneriatului public-privat (GAL); abordări
multisectoriale bazete pe interacţiuni între actorii şi proiectele din diferitele sectoare ale economiei
locale; spijinirea elaborării de proiecte de cooperare şi a stabilirii de parteneriate locale; abordarea
de jos în sus a puterii de decizie a grupurilor de acţiune locală, etc.
În contextul politicii europene, la nivelul spaţiului rural românesc trebuiesc create structuri
adecvate, specifice societăţii civile, care să răspundă necesităţilor de dezvoltare rurală şi, implicit, al
turismului în mediul rural, putându-se realiza adevărate centre de dezvoltare rurală şi agroturistică
astfel încât să răspundă din punct de vedere organizaţional şi funcţional rezolvării acestor necesităţi.
Cercetările efectuate în cadrul ICEADR Bucureşti au dus la proiectarea unui model de
centru care să fie capabil să funcţioneze conform metodologiei Dezvoltării Rurale Integrate şi care
să aplice în activităţile sale metodelor participative de elaborare a proiectelor de dezvoltare.
1. Schemă organizatorică
„ ”= reprezentanţi
13






Instituţii private
(ONG-uri, societăţi
comerciale)
Instituţii publice
(biserică, scoală,
etc.)
CENTRU


GRUP DE INIŢIATIVĂ
Autorităţi
locale
2. Organigrama funcţională



...........................................
...........................................



3. Proceduri de lucru generale
Grup de iniţiativă
CO

MR
Grup de lucru 1
MR
MC+CS + CB
Grup de lucru n
MR
MC+CS + CB

CS

14












Mediul de lucru
- identificarea resurselor necesare
- identificarea potenţialilor parteneri şi implicarea
acestora
- fundamentarea direcţiei de acţiune
Analiza SWOT
- mediul intern
- mediul extern
Planificarea
c) stabilirea strategiilor de lucru
Implementarea
- implementarea prin metode participative
d) adaptarea periodică a strategiilor
4. Etape de realizare a centrelor de dezvoltare rurală şi agroturistică
I. Crearea grupului de iniţiativă
Promotorii dezvoltării turismului în regiune, oraş sau comună trebuie să se organizeze într-
un grup de iniţiativă care să genereze anumite acţiuni comune, să integreze eforturile şi să
implementeze rezultatul. Ulterior, grupul poate fi transformat într-o asociaţie propriu-zisă.
Nu putem sublinia îndeajuns importanţa unui grup activ de iniţiativă care reprezintă
sectorul turistic la nivel local. Este de o importanţă vitală ca toate părţile implicate în
activitatea turistică să coopereze şi să conlucreze spre a obţine avantaje comune.
Grupul de iniţiativă este format din oficiali ai administraţiei publice locale pe care îi
interesează sau sunt implicaţi direct în activităţi legate de dezvoltarea turismului (spre exemplu,
directorii economici ai Consiliului Judeţean şi membrii aleşi ai Consiliului Local, primari, etc.);
operatori de voiaj sau turism; reprezentanţi ai agenţiilor de voiaj; asociaţii turistice locale sau filiale
locale ale asociaţiilor naţionale precum Asociaţia Naţională pentru Turism Rural, Ecologic şi
Cultural (ANTREC); proprietarii sau directorii generali ai pensiunilor, reprezentanţii sectorul
bancar şi ai unei agenţii de dezvoltare regională. Ar trebui implicat şi reprezentantul local al
Ministerului Turismului. Sarcina grupului ar trebui să fie aceea de a defini priorităţile, de a fixa
obiectivele, de a stabili diferite activităţi, de a identifica resursele financiare şi de a implementa
diferitele acţiuni (adică dezvoltarea, implementarea şi monitorizarea procesului de implementare a
strategiei turistice) pentru comunitate (adică regiune, judeţ, oraş, comună).

15
II. Evaluarea potenţialului turismului local
Înainte de a trece la orice acţiune, grupul de iniţiativă trebuie să evalueze situaţia existentă a
facilităţilor din domeniul turismului şi să sprijine structurile din zonă. Această evaluare ar trebui să
ia în consideraţie următoarele: un inventar la nivelul comunităţii al atracţiilor turistice cunoscute şi
potenţiale; evaluarea calităţii atracţiilor şi serviciilor de suport, din punctul de vedere al standardelor
şi normelor internaţionale de igienă şi siguranţă, precum şi din punctul de vedere al aşteptărilor
turiştilor; identificarea infrastructurii turistice iniţiale, inclusiv pensiunile şi alte spaţii de cazare,
restaurante, nevoile turiştilor şi resursele potenţiale.
Mai întâi, grupul de lucru ar trebui să caute atracţiile turistice existente şi potenţiale.
Atracţiile turistice care există deja în circuitele turistice trebuie evaluate, iar orice alte puncte de
interes care pot fi transformate în atracţii turistice trebuie identificate (atracţiile naturale,
patrimoniul cultural şi istoric, atracţiile religioase, etc.)
III. Evaluarea calităţii atracţiilor şi a serviciilor administrative aferente
Această evaluare trebuie să ia în considerare următoarele: numărul de paturi din hoteluri,
moteluri, pensiuni, vile, cabane, campinguri sau alte capacităţi de cazare existente într-o anumită
zonă; calitatea cazării, cum ar fi numărul de “stele” (birourile regionale ale Ministerului
Transportului acordă aceste calificative); restaurantele, serviciile de catering şi ale servicii de
alimentaţie publică, precum şi calitatea serviciilor şi facilităţilor; numărul şi calitatea angajaţilor
instruiţi; alte servicii disponibile în regiune, cum ar fi servicii de ghid, divertisment, închirieri de
automobile şi de echipamente pentru maşini, drumeţii sau sporturi.
Raportul calitate-preţ la nivelul serviciilor trebuie evaluat cu atenţie. Acest raport trebuie
comparat cu servicii similare oferite nu numai la nivel local (în oraş, spre exemplu), ci şi în zonă.
Această analiză poate dezvălui informaţii ce pot pune în lumină multe avantaje competitive din
zona-ţintă.
Tipurile de potenţial clienţi şi vizitatori, precum şi metodele de atragere a acestora sunt şi ele
esenţiale pentru înţelegerea prezentului şi viitorului unei investiţii de succes în turism.
Întrebările care necesită un răspuns sunt următoarele:
- Cine sunt vizitatorii şi turiştii?
“Vizitatorul nu rămâne peste noapte, ci doar tranzitează comunitatea sau petrece acolo
câteva ore. Turistul este cel care rămâne una sau mai multe nopţi."
- De unde vin ei?
- Care sunt interesele lor?
- Care este durata şederii? Persoanele care vin sunt vizitatori sau turişti? Care este scopul
deplasării în comunitatea respectivă?
- Care sunt mijloacele de transport? (avion, autocar, tren, automobil)
Trebuie realizate anumite sondaje, trebuie analizate evidenţele pensiunilor pentru a înţelege
cine sunt clienţii predilecţi ai unei anumite regiuni. Înţelegerea profilului clienţilor va determina
înţelegerea unor metode optime de promovare şi marketing pentru comunitatea respectivă.
Elementele care trebuie incluse în evaluare sunt următoarele:
- Este nevoie să se înfiinţeze un centru? Unde ar trebui amplasat?
- Care este starea pensiunilor şi facilităţilor existente?
- Pot autocarele şi automobilele ajunge cu uşurinţă la obiectivul turistic respectiv?
- Obiectivele turistice dispun de grupuri sanitare moderne? Sunt accesibile şi
persoanelor cu handicap?
- Au fost instalate indicatoare adecvate şi vizibile, astfel încât obiectivele turistice să poată fi
găsite cu uşurinţă?
- Există dotările şi facilităţile necesare şi sunt ele menţionate în broşuri?
- Există informaţii despre dotările din spaţiile de campare?
Această evaluare trebuie să includă şi toate cerinţele de infrastructură, care să contribuie la
optimizarea facilităţilor turistice şi a serviciilor conexe, care să atragă mai mulţi turişti. În plus,
trebuie analizate şi potenţialele resurse pentru îmbunătăţirea atracţiilor şi a infrastructurii.

16
IV. Analiza SWOT
În funcţie de numărul de membri, grupul de lucru poate fi împărţit în trei subgrupuri:
Resurse financiare, Marketing şi Dezvoltare de Produse.
Recomandare: fiecare problemă (resurse financiare, marketing şi dezvoltare de produse)
trebuie să fie tratată separat. În cazul în care grupul nu este suficient de mare, acesta poate lucra în
formulă completă pe fiecare problemă. Fiecare subgrup va defini elementele SWOT (puncte tari,
puncte slabe, oportunităţi, ameninţări) pentru fiecare dintre aceste aspecte. În momentul în care se
vor analiza problemele, subgrupurile îşi pot prezenta concluziile în faţa întregului grup de lucru şi
mai apoi în faţa grupului de iniţiativă.
V. Elaborarea unui Plan de Acţiune
Analiza SWOT reprezintă punctul de pornire în identificarea şi stabilirea priorităţilor pentru
măsurile care trebuie luate. Concluziile reprezintă baza stabilirii obiectivelor pentru planul de
acţiune care va orienta şi va îndruma activitatea de dezvoltare turistică pe cele trei probleme. Se vor
stabili termene-limită şi responsabili pentru fiecare dintre obiective. Planul de acţiune trebuie să fie
suficient de detaliat pentru a (1) monitoriza progresul şi (2) deci de unde trebuie alocate resursele.
Trebuie identificate resursele necesare pentru realizarea fiecărui obiectiv. Pentru proiecte
mai mari trebuie identificate resursele financiare, iar grupul de lucru trebuie să includă această
informaţie în planul de acţiune, alături de sarcini cum ar fi lobby pe lângă autorităţile publice sau
elaborarea propunerilor de proiect.
Acţiunile trebuie planificate pentru o perioadă de 2-3 ani. În cazul în care grupul de lucru
planifică pentru o perioadă mai scurtă de timp, măsurile nu vor avea un impact vizibil. În cazul în
care se vor întocmi planuri pentru perioade mai lungi, modificările trebuie raportate anual pentru a
se putea constata un progres tangibil.
VI. Aprobarea Planului de Acţiune
Pentru a transforma planul de acţiune în document de lucru oficial al centrului, acesta
trebuie să fie recunoscut în mod public. Consiliul Local trebuie să recunoască şi să aprobe planul de
acţiune şi implicaţiile financiare ale acestuia. Numai aşa, toate activităţile vor deveni parte a unei
relaţii lucrative între toţi actorii din sectorul turistic, care, în ultimă instanţă, devine un parteneriat
public-privat. Dacă Planul de Acţiune este adoptat public, se va genera transparenţă şi sprijin al
comunităţii, mai ales în ceea ce priveşte alocarea fondurilor publice locale.
VII. Implementarea Planului de Acţiune
Pentru o bună implementare a planului de acţiune, trebuie să existe o singură entitate
responsabilă şi identificabilă. În România există mai multe avantaje în obţinerea unui statut oficial
de persoană juridică (persoană publică, persoană privată nonprofit sau asociere public-privată).
Această entitate trebuie să fie capabilă să încheie contracte cu agenţii guvernamentale sau companii.
Grupul va trebui să poată administra sume de bani care includ taxele de membru, fondurile de
publicitate şi participările la târgurile turistice. Probabil că va fi nevoie de angajaţi. Potenţialii
finanţatori vor cere să aibă de a face cu o persoană juridică.
Grupul de iniţiativă trebuie să decidă formula optimă de organizare pentru abordarea
problemelor specifice ale centrului. Acesta va fi în ultimă instanţă responsabil pentru rezultatul
punerii în aplicare a planului de acţiune.
Grupul de lucru pentru turism poate avea în vedere crearea a trei forme organizaţionale. Una
dintre ele o reprezintă o întreprindere publică ce primeşte sprijin financiar în principal din partea
primăriei sau consiliului judeţean. Cea de a doua este o societate comercială 100% privată care ar
funcţiona pe baza unor surse de finanţare private. Iar cea de a treia este o combinaţie sau asociaţie
în cadrul căreia fondurile public şi private sunt utilizate pentru a desfăşura diferite activităţi de
dezvoltare a turismului.

Bibliografie
Proiect AGRAL: Crearea unui centru multifunctional aplicativ de dezvoltare ruală şi agroturistică în scopul
valorificării turistice a condiţiilor locale, naturale şi cultural-istorice din Regiunea Moldova-Bucovina, Contract nr.
366/2004, ICEADR Bucureşti

17
IMPLEMENTAREA NORMELOR UE PRIVIND INTRODUCEREA IN
MEDIU SI PE PIATA A OMG SI A PRODUSELOR
REZULTATE DIN ACESTEA

CRISTINA ELENA ANGELESCU; R.C. SERBAN; ILEANA CRISTIANA GĂMAN

*USAMV BUCURESTI

Summary

The obtaining, testing, use and commercialisation of genetically modified organisms (plants, animals and
microorganisms) are submitted, in all the countries, to a special regulation, authorisation and management system,
setting the legal and institutional frame meant to eliminate or reduce the risks of negative effects on people health,
bilogical diversity, ecological balance and environment quality.
These regulations are based on the principle of precaution and include detailed procedures concerning risk
evaluation and management. Begining with 1990, there has been drawn a legislation in the field in the EU, improved
and extended afterwards, aiming at protecting the environment and people health and creating a single market in the
biotechnological field. The main norm ac of UE legislation are discussed by comparation of Romanian legislation .

Key words: genetically modified organisms, UE legislation, Romanian legislation, biological diversities,
ecological balance, biotechnology.

INTRODUCERE

În Europa, a fost concepută o legislaţie specifică, menită să anticipeze şi să controleze
riscurile pentru sănătatea oamenilor şi pentru mediu generate de introducerea organismelor
modificate genetic (OMG).
În UE există reglementări pentru testarea în câmp şi comercializarea organismelor
modificate genetic. Principiul care reglementează introducerea în mediu în scop experimental a
OMG, în UE, este prevăzut în directiva 2001/18/partea B, iar cel care reglementează introducerea în
mediu în vederea comercializării este prevăzut în directiva 2001/18/partea C. Aceste directive, au
fost preluate de către România sub forma unei legi, legea 214/2002 privind regimul de obţinere,
testare, utilizare şi comercializare a OMG.

1. REGLEMENTAREA ÎN DOMENIUL OMG ÎN ROMÂNIA ŞI UE

În ceea ce priveşte reglementarea, există două filozofii diferite de reglementare: în SUA,
sistemul reglementează produsul, iar în UE, sistemul reglementează tehnologia.

Acte normative
România UE
Activitatea reglementată
Legea 214/2002 Directiva 18/2001/B introducerea deliberată în mediu în vederea
testării
Legea 214/2002 Directiva 18/2001/C introducerea deliberată în mediu în vederea
comercializării
Legea 59/2003 Legea 1946/ 2003 Biosecuritatea la Conservarea prin Diversitate
Biologică
Legea 266/2002 Directiva 2002/53 şi
2002/55
Utilizarea seminţelor plantelor modificate
genetic
HG 106/2002 Reglementarea 1829/
2003 şi 1830/2003
Trasabilitatea şi etichetarea OMG


18
Legea 214/2002 reglementează : autorităţile competente; comisia pentru securitate biologică
(CSB); proceduri (notificarea, conţinutul notificărilor, durata procesului de autorizare, proceduri
simplificate) ; evaluarea riscurilor; managementul riscurilor; monitorizarea, etichetarea, informarea
şi consultarea publicului, asigurarea confidenţialităţii informaţiilor şi a respectării dreptului de
autor, situaţii de accidente, planuri de urgenţă, mecanismele financiare, intrarea în vigoare,
sancţiuni, prejudicii, răspundere, colaborarea internaţională în acest domeniu, definirea termenilor,
anexe conexe cu OG 49-2000. Legea 214-2002 transpune, în mare măsură , legislaţia UE: Directiva
nr 90- 219- EEC, privind utilizarea în condiţii de izolare a microrganismelor modificate genetic
amendată prin Directiva 98-81- EEC; Directiva 2001-18 EEC care abrogă Directiva 90- 220- EEC
privind introducerea deliberată în mediu şi parţial Protocolul de la Cartagena. Prevederile acestei
legi sunt ompletate cu alte acte legislative ( Ordinee MMGA: 606-2005; 838-2005; 923-2005) şi va
fi modificată şi completată în viitor , întrucât este necesară îmbunătăţirea clarităţii în exprimare şi a
transparenţei implementării procedurilor în acord cu alte instrumente internaţionale în domeniu.
Legea nu oferă detalii privind procedurile simplificate prevăzute de Protocolul de la
Crtagena privind Biosecuritatea. Se impune revizuirea capitolelor care descriu procedurile de
evaluare şi management a riscurilor în concordanţă cu Directiva 2001-18-EEC. De asemenea
procedura de control a aplicării legislaţiei nu specifică clar cadrul instituţional.
Se impune ca procedura de participare a publicului în luarea deciziei să fie revizuită astfel
încât participarea acestuia să fie efectivă şi nu formală.
Ordinul MMGA nr 606-2005 (6 iulie 2005) privind aprobarea Formularaului pentru
prezentarea rezultatelor introducerii deliberate în mediua plantelor superioare modificate genetic, în
alte scopuri decât introducerea pe piaţă (publicat în MO Partea I nr 707-4 aug 2005).
Ordinul transpune integral decizia Comisiei 2003 -701-CE de instituire , în temeiul
Directivei 2001-18-CE, a unui Formular pentru prezenatrea rezultatelor introducerii deliberate în
mediu a plantelor superioare modificate genetic, în alte scopuri decât introducerea pe piaţă,
publicată în Jurnalul Oficial al UE 254-2003.
Ordin MMGA 838-2005 pentru aprobarea “Îndrumarului” privind aplicarea Anexei 122-Planul
de monitoring din Legea 214-2002. Îndrumarul este în confirmitate cu decizia Consiliului DP 2002-811-
CE, care stabileşte linii directoare pentru aplicarea Anexei VII a Directivei 2001-18 PCE.
Ordin MMGA 923-2005 privind Formularul de prezentare a rezumatului notificării privind
introducerea pe piaţă a OMG , ca atare sau în produse.
Legea 59-2003 pentru ratificarea Protocolului de la Cartagena privind Biosecuritatea la
Convenţia privind Diversitatea Biologică (convenţie semnată la 5 iunie 1992 la Rio De Janeiro)
adoptată la Montreal la 29 ianuarie 2000 (publicat în MO , partea I nr. 192-26 martie 2003).
Legea a intrat în vigoare 28 septembrie 2003.

2. CADRUL INSTITUŢIONAL ÎN ROMÂNIA

Sistemul de notificare a intenţiei de introducere în mediu a unui OMG prevăzut de legea
214/2002 este similar celui practicat în Uniunea Europeană. Responsabilitatea emiterii
autorizaţiilor/acordurilor pentru materializarea unei asemenea intenţii şi controlul incumbă
autorităţii naţionale competente.
Cadrul instituţional este asigurat de următoarele autorităţi:
• Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (MMGA), ca Autoritate Publică Centrală pentru
Protecţia Mediului, este autoritatea responsabilă cu emiterea acordurilor de import a
autorităţilor pentru introducerea deliberată în mediu şi pe piaţă a OMG şi cu controlul
activităţilor asociate acestora;
• Autorităţi publice centrale din domeniile agricultură, alimentaţie, sănătate, cu
responsabilităţi în avizarea şi controlul activităţilor (acestea sunt reglementate prin Legile
214/2002 şi 215/2004):
- Ministerul Sănătăţii
- Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale
- Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
- Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului
• Comisia pentru Securitate Biologică (CSB), ca autoritate ştiinţifică cu rol consultativ în
procesul de luare al deciziilor de către MMGA. Componenţa CSB precum şi Regulamentul de
organizare şi funcţionare al acesteia sunt reglementate prin Ordinul MMGA 684/2002.
Orice persoană juridică, înainte de a introduce în mediu sau pe piaţă un organism modificat
genetic sau o combinaţie de asemenea organisme, trebuie să prezinte o notificare la MMGA (fostul
MAPM). Sistemul de notificare, similar celui practicat de UE este prezentat în schema nr.1.



Fig.1 Schema procedurii standard de autorizare (sursa: Badea E., 2004)

Notificarea pentru introducerea deliberată în mediu a Plantelor Modificate Genetic
cuprinde:
• un dosar tehnic;
• studiul de evaluare a riscurilor (întocmit conform metodologiei utilizate în UE);
• informaţiile privind rezultatele introducerii aceluiaşi OMG pe teritoriul României si /sau în
afara acestuia;
• dovezile care atestă fie notificarea, fie aprobarea introducerii OMG pe teritoriul statelor
membre ale Comunităţii Europene.
Notificarea pentru introducerea pe piaţă a OMG sau a produselor rezultate din acestea,
trebuie să mai cuprindă:
• condiţiile pentru introducerea pe piaţă, cele specifice de folosire şi manipulare;
19
• o propunere pentru etichetare şi ambalare (eticheta “Acest produs conţine OMG” este
obligatorie);
20
notificării;
pozitive sau negative, vor fi date în scris.
ii în mediu a OMG este sinonimă cu un sistem de getionare al

ORDINE ŞI HOTĂRÂRI DE GUVERN PROPRII
Ordinul MAPDR 462/ ivă plante modificate
enetic.
entului de organizare şi funcţionare a acestora.

România a adaptat legislaţia din UE, astfel încât directivele au fost preluate prin legi
specifice (legea 214/2002), iar reglementările au fost preluate ca atare.
AFIE
1. MIHAI BERCA – 2005, Teorie şi pra enetice Ed. Ceres, Bucureşti pag 357, 430.
2. ELENA MARCELA BADEA, SORINA MIH (2006) Plante modificate


• un plan de monitorizare;
• un rezumat al
Răspunsurile la notificări,
Reglementarea introducer
riscurilor.

2003 – privind evidenţa agenţilor economici care cult
g
Ordinul MMGA 684/2002 – privind aprobarea componenţei Comisiei pentru Securitate Biologică şi
a regulam
HG 237/2006 - privind cultivarea plantelor modificate genetic în România.

CONCLUZII
Pe lângă aceasta legislaţie, în România au mai fost elaborate HG şi ordonanţe care
reglementează diferitele aspecte ale utilizării OMG.

BIBLIOGR

ctică în Biotehnologiile g
ACEA, GABRIEL NEDELEA
genetic, Ed. Cartea Universitară Buc. , pag. 180-202.
3. MARIA MIHAELA ANTOFIE, ADRIANA BAZ (2006), Cadrul Naţional de Biosecuritate pentru
România,
Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor şi Institutul de Biologie al Academiei Române,
Bucureşti,pag.15,29,47,50.





















21
EVOLUTIA STRUCTURILOR DE PRODUCTIE DIN JUDETUL
Ec. drd. Magdalena Turek
Institutul de Cercetare şi Dezvoltare Rurală
Rezumat: During t total agricultural
production, with a l production from

CONSTANTA IN PERIOADA 1990-2004

Ing.drd.Adina Bădulescu

pentru Economia Agriculturii

ransition, in Constanţa county, vegetal production still remains dominant from the
raise in production in 2004 of 1,28% co pared with 2001.The low share of anima m
the total agricultural production shows a low consumption of animal products, weak valorification of vegetal
production and a raise in meat imports.Agricultural services are unsegnifiant and they are continuing to be this way
and shows an expansioning tendency of the subsistence agriculture and uneficient policy making. Yearly big variations
and unsatisfying level of agricultural production, goes to bigger and unstable prices, having a negativ impact over the
people,s food consumtion.

Cuvinte cheie: farm structures,production area, vegetal and animal production, .live stock

INTRODUCERE
Situaţia actuală a agriculturii româneşti se caracterizează prin fărâmiţarea terenului în peste
40 milioane de parcele, cât şi prin existen ospodării neviabile din punct de vedere ţa unor numeroase g
economic. Modificările structurale care au avut loc în agricultura României în perioada 1990-2001
având drept efect trecerea în proprietate privată a peste 86% din terenurile agricole şi formarea de
exploataţii mici şi mijlocii (multe din acestea neviabile din punct de vedere economic)
evidenţiază faptul că procesul de reformă este departe de a se fi încheiat.
În România forma principală de exploataţie agricolă este exploatatia ţărănească mică, având
o suprafaţă medie de circa 2,47 ha şi deţinând 70,1% din suprafaţa totală agricolă a ţării. Comparativ
cu acest tip de exploatare, societăţile agricole private deţin 11,4%, asociaţiile familiale 5,4%.
Diferenţa de 13,1% aparţine domeniului public şi privat al statului.

REZULTATE ŞI DISCUŢII
2
Judeţul Constanţa, cu o suprafaţă de 7071 km , reprezintă 3% din teritoriul ţării, fiind al
optulea ca mărime dintre judeţele area pe zone agropedoclimatice
Tabelul 1
Exploataţii agricole şi suprafaţa utilizată din judeţul Constanţa, în anul 2002
ţării.Judeţul este situat în repartiz
în zona I. Ca număr total de exploataţii agricole judeţul Constanţa, reprezintă 1,50% din total ţară şi
0,8% unităţi cu personalitate juridică.


- număr-
din care
Specificare
- mii-
Exploataţii agricole
individuale
Unităţi cu personalitate
juridică
Total exploataţii agricole
Total ţară 4 .299,3 4.277,3 22,0
Regiunea Sud-Est 451,2 449,8 1,4
Jud nţa 64,5 eţul Consta 64,3 0,18
S eneral Agricol l.1-6/2004

ursa: Recensământul G 2002 vo
Figura 1
Suprafaţa agricolă a exploataţiilor agricole din judeţul Constanţa, în anul 2002

825
355
17156
2822
18
324
7356
236
476
0
2000
4000
6000
8000
10000
12000
14000
16000
18000
20000
Total expl.agricole Expl.agricole individuale Unităţi cu personalitate
juridică
Total ţară Regiunea Sud-Est Jud.Constanţa

Sursa: Recensământul General Agricol 2002 vol.1-6/2004

În judeţul Constanţa, în perioada de tranziţie, dominantă continuă să rămână producţia
vegetală din totalul producţiei agricole cu o creştere de 1,28% în anul 2004 faţă de 2001.Ponderea
scăzută a producţiei animale din totalul producţiei agricole determină consumul redus de produse
animaliere pe locuitor, slaba valorificare a producţiei vegetale şi creşterea importurilor de
carne.Locul nesemnificativ al serviciilor în rezultatele activităţii agricole şi stagnarea acestora ca
volum este reflectarea tendinţei de extindere a agriculturii de subzistenţă şi a ineficienţei politicii
agricole. Variaţiile anuale mari cât şi nivelul nesatisfăcător al producţiei agricole, duc la creşterea şi
instabilitatea preţurilor, cu impact negativ puternic asupra consumului alimentar al populaţiei.

Tabelul 2
Structura producţiei agricole din judeţul Constanţa, în perioada 2001-2004

Structura producţiei agricole (%) Anii
Total Vegetală Animală Servicii agricole
2001 100 56,1 38,7 5,21
2002 100 57 38,2 4,75
2003 100 63,2 33 3,82
2004 100 71,6 26,3 2,14
Sursa: www. judete.insse.ro, calculaţii proprii,

Producţia vegetală a avut o evoluţie fluctuantă, ajungând în 2004 la 71,6% cu 15,5% mai
mare faţă de anul 2001, iar structura culturilor s-a simplificat şi au loc perturbaţii pe piaţa internă, în
anii cu condiţii climatice nefavorabile. Producţia animală a scăzut în anul 2004 faţă de 2001 cu
12,4%, serviciile agricole au avut aceeaşi tendinţă descrescătoare.
În judeţul Constanţa ponderea covârşitoare în structura suprafeţelor cultivate este deţinută de
cereale 55,2% în 1990 şi 55,8% în anul 2004. Toate celelalte culturi, cu excepţia florii-soarelui, s-au
redus ca suprafeţe. Scăderea dramatică a suprafeţelor cultivate cu sfeclă de zahăr, au restrâns aria
de diversificare a producţiei vegetale.Această situaţie creează dezavantaje în realizarea producţiilor
negociate de România cu U.E. şi obţinerea unui nivel similar cu alte state candidate, dacă nu vor
avea loc modificări structurale esenţiale ale suprafeţelor cultivate în favoarea culturilor deficitare.
Ca urmare a evoluţiilor negative în structura suprafeţelor cultivate pe ansamblul agriculturii
şi a alocării insuficiente de inputuri pentru creşterea producţiei, producţiile totale au scăzut, s-au
manifestat variaţii anuale mari.
22
Figura 2
Structura culturilor în judeţul Constanţa în perioada 1990-2004
0
50000
100000
150000
200000
1990 1995 2000 2003 2004
0
20000
40000
60000
80000
Grâu şi secară porumb fl.sorelui
soia sfeclă de zahăr orz şi orzoaică

Sursa: www. judete.insse.ro
Tabelul 3
Structura producţiei vegetale din judeţul Constanţa, în perioada 1990-2004

- mii tone-
Grâu şi secară Orz şi orzoaică Porumb Fl.soarelui Soia Sfeclă de zahăr
Anul
total privat total privat total privat total privat total privat total privat
1990 439,9 - 229,9 - 264,7 - 39,7 - 9518 - 91518 -
1995 413,9 237,0 137,6 66,4 382,8 327433 97,9 69964 3461 506 64948 36367
2000 380,0 305,9 78,2 59,6 139,2 133890 104,6 88105 952 467 - -
2003 5,5 5,3 18,4 17,6 326,9 323399 159,2 155796 6130 4876 3110 1000
2004 277,6 265,2 130,0 123,4 516,5 505156 181,9 177271 5360 4141 - -
Sursa: www. judete.insse.ro

În sectorul zootehnic, au avut loc tendinţe negative manifestate prin reducerea efectivelor de
animale şi a producţiei animaliere. Sectorul zootehnic a suportat cel mai greu şocul reformelor. În
procesul de restituire a terenurilor foştilor proprietari şi a noilor împroprietăriri, precum şi în urma
restructurării şi privatizării fostelor întreprinderi agricole de stat, efectivele de animale s-au redus la
unele specii la mai puţin de jumătate în anul 2004, faţă de 1990. Faptul că sectorul zootehnic din
România se caracterizează printr-o pulverizare excesivă a efectivelor de animale şi autoconsum
ridicat, că produce cantităţi tot mai scăzute pentru piaţa internă şi că practic exporturile au încetat
constituie un dezavantaj semnificativ faţă de ţările care au aderat recent şi crează dificultăţi în
schimburile cu UE.
Tabelul 4
Evoluţia efectivelor de animale din judeţul Constanţa, în perioada 1990-2004
-capete-
Specificare 1990 1995 2000 2003 2004
Total 149100 56471 42541 43188 43634
BOVINE
Privat 6900 31829 38366 42883 43300
Total 410400 286818 110147 111688 121417
P0RCINE
Privat 68300 132385 95305 110291 120757
Total 638000 391640 242290 237267 290040
OVINE
Privat 271700 322931 237019 234624 287903
Total 4541500 2623748 2264054 1927889 1950182
PĂSĂRI
Privat 1016500 1202363 2224151 1926923 1949875
Sursa:INSSE, Constanţa


23

Tabelul 5

Evoluţia producţiei în sectorul animal în judeţul Constanţa, în perioada 1990 – 2004
-tone-
Sursa:INSSE, Constanţa
Specificare 1990 1995 2000 2003 2004
Carne –total 38462 55995 43730 49400 23270
sector privat 19175 33598 42336 53587 22918
Carne bovine 4085 6522 5613 5940 1135
sector privat 2145 4039 5260 5907 957
Carne ovine şi caprine 2362 5700 4904 5883 4442
sector privat 2112 4931 4828 5844 4354
Carne porcine 14965 27158 12237 11702 7254
sector privat 6267 16401 11312 11600 7169
Carne pasăre 15366 16588 20954 25846 10409
sector privat 8251 8200 20914 25849 10408
Lapte vacă şi bivoliţă - mii hl 1008.6 798 760 792.9 798,3
Sector privat 565.7 505 692 788,6 790,3
Ouă – mil. bucăţi 266.2 208 139 178,4 172
sector privat 135.6 135 139 177,9 171

Importantele resurse naturale şi de forţă de muncă din zonele rurale, ca şi avantajele
comparative pentru organizarea unor exploataţii care produc produse zootehnice în sisteme mai
extensive şi ecologice faţă de ţările membre ale Uniunii Europene trebuie să orienteze dezvoltarea
viitoare a sectorului. Zootehnia oferă cele mai bune condiţii pentru dezvoltarea agriculturii
multifuncţionale, ceea ce creează României avantaje competitive pe piaţa comunitară, unde
sistemele intensive de creştere a animalelor sunt extinse şi creează dificultăţi legate de bolile
apărute în ultimii ani şi de cerinţele consumatorilor orientate spre consumul produselor ecologice.
Redresarea sectorului zootehnic din judeţul Constanţa este o necesitate a asigurării
securităţii alimentare a populaţiei pe seama ofertei interne, care poate fi mai ieftină şi de bună
calitate, dar şi a creşterii contribuţiei agriculturii la dezvoltarea de ansamblu a economiei naţionale
prin reducerea importurilor şi relansarea exporturilor.


BIBLIOGRAFIE

LETIŢIA ZAHIU - Politici şi pieţe agricole, Editura CERES, Bucureşti 2005
A. LUP – Dobrogea agricolă, Editura EXPONTO, Constanţa 2003
M. Draghci - Manual de management al fermei, ANCA, Bucureşti 2004
*** - Recensământul General Agricol, volumul 6, Bucureşti 2004,





24
25
CERCETĂRI PRIVIND EFECTELE METALELOR GRELE ASUPRA
ACTIVITĂŢI METABOLICE DIN DIFERITE ORGANE DE LA GĂINI
OUĂTOARE

S.I. BEIA
1
, VIOLETA BEIA
2
, C. FLOREA
3
,

1
- Facultatea de Management, Inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală Bucureşti
2
– A.N.S.V.S.A.
3
- S.C.D.L. Buzău.

Key words: lead, copper, cadmium, carbonic anhydrase.

SUMMARY
Heavy metal contamination is still a reality mainly near sites where specific industrial activities occur and
also in areas close o roads.
The aims of this study are the investigations of lead, copper and cadmium levels in different organs from
laying hens provided from an industrial area in comparison with animals from rural area, and the evaluation of these
metals´ effect on carbonic anhydrase activity in the same organs.
There were examined livers, kidneys, heart, skeletal muscle and oviducts from three laying hens of each
area. All the animals were purchased from individual farmers and had the same age (about three years).
The obtained results showed that the investigated metals concentrations were higher in all the organs from
hens provided from industrial area, but below the toxic level.
The organs accumulate heavy metals in different rates: cadmium has the highest concentrations in liver and
kidney and lead and copper reach the highest level in liver, kidney and heart. The lowest concentrations of all heavy
metals were recorded in oviduct.
The carbonic anhydrase activity was decreased in all the extracts from contamination exposed animals.
These data suggest that even though the heavy metals concentrations were below the critical level they
induced biochemical modifications.

1. MATERIAL ŞI METODĂ
Probe de organe – ficat, inimă, rinichi, oviduct, muşchi au fost recoltate de la câte trei
păsări provenite din gospodării particulare aflate în apropierea zonei industriale a Bucureştiului şi
dintr-o comună din judeţul Buzău aflată 120 Km depărtare de orice activitate industrială. Toate
păsările alese pentru cercetare au avut vârste apropiate (în jur de 3 ani).
Evaluarea concentraţiilor în plumb, cupru şi cadmiu s-a făcut prin sptectrometrie de
absorbţie atomică folosind un aparat PERKIN ELMER A ANALYST 800.
Extractele de organe pentru determinarea activităţii anhidrazei carbonice s-au obţinut prin
omogenizarea în tampon veronal pH 8,3, raport 1:5 (m/v) pe baie de gheaţă timp de o oră. După
centrifugare în supernatant s-a determinat activitatea enzimatică şi s-au dozat proteinele totale.
Determinarea activităţii anhidrazei carbonice s-a făcut după o metodă adaptată după Wilbur şi
Anderson (1948) [6]. S-a folosit ca substrat o soluţie saturată de CO
2
în apă distilată. 10 ml soluţie
substrat a fost adăugată peste 15 ml soluţie tampon veronal şi folosind un pH – metru s-a măsurat
timpul în secunde (T) în care pH –ul scade de la 8,2 la 7,2. Apoi câte 10 ml din fiecare extract se
adaugă la 15 ml tampon veronal şi se determină timpul T
a
(secunde) în care pH –ul variază cu o
unitate. Activitatea enzimatică a fost calculată după formula T * T
a
-1
* mg proteină
-1
.

2. REZULTATE ŞI DISCUŢII
Evaluarea concentraţiilor celor trei metale în probele de organe provenite din cele două
zone considerate a evidenţiat două aspecte importante:
- toate organele provenite de la păsările din apropierea zonei industriale a
Bucureştiului conţin cantităţi mai mari din toate metalele studiate faţă de organele corespunzătoare
provenite din zona considerată nepoluate.
- acumularea metalelor grele se face preferenţiat în anumite organe: în ficat şi rinichi
pentru cadmiu, ficat, inimă şi rinichi pentru cupru şi plumb.
Rezultatele sunt prezentate în figurile 1, 2, 3.
Evaluarea activităţii anhidrazei carbonice a evidenţiat faptul că în probele analizate, prezenţa
metalelor grele în concentraţii mai mari a indus o scădere a activităţii enzimatice, excepţie fac
oviductele care de altfel au şi concentraţiile cele mai mici în metale grele, chiar şi în cazul
oviductelor de la păsările din zona industrializată. Rezultatele obţinute, prezentate în tabelul 1
evidenţiază faptul că cea mai semnificativă scădere a activităţii anhidrazei carbonice se observă la
extractele de cord.
Figura 1
0
0,1
0,2
0,3
0,4
0,5
0,6
0,7
0,8
0,9
1
Suburbană /
Suburban
Rurală / Rural
Suburbană / Suburban 0,973 0,843 0,665 0,338 0,113
Rurală / Rural 0,502 0,35 0,3 0,1 0
ppm ppm ppm
Ficat / Liver
ppm
Cord / Heart
ppm
Rinichi /
Kidney
Muşchi /
Muscle
Oviduct /
oviduct

Concentraţiile plumbului în probele de organe (media valorilor determinate)
Figura 2
0
0.5
1
1.5
2
2.5
3
3.5
Suburbană /
Suburban
Rurală /
Rural
Suburbană / Suburban 2.878 3.021 0.56 0.23 0.193
Rurală / Rural 2 2.2 0.42 0.2 0.12
Ficat / Liver
ppm
Cord / Heart
ppm
Rinichi /
Kidney ppm
Muşchi /
Muscle ppm
Oviduct /
oviduct
ppm

Concentraţia cuprului în probele de organe (media valorilor determinate)




26
Figura 3
0
0,2
0,4
0,6
0,8
1
1,2
1,4
1,6
1,8
Suburbană /
Suburban
Rurală /
Rural
Suburbană / Suburban 1,11 0,082 1,665 0,779 0,113
Rurală / Rural 0,62 0,02 0,785 0,342 0,083
Ficat / Liver
ppm
Cord / Heart
ppm
Rinichi /
Kidney
ppm
Muşchi /
Muscle
ppm
Oviduct /
oviduct
ppm

Concentraţia cadmiului în probele de organe (media valorilor determinate)

Tabelul 1
Activitatea anhidrazei carbonice în extractele de organe

Activitatea enzimatică ( U / mg prot )
Organ
Zona Rurală Zona Suburbană
Ficat 7,2 9,5
Cord 7,8 11,2
Rinichi 8,4 10,8
Muşchi 9,4 9,8
Oviduct 12,2 12,9

Rezultatele obţinute de noi sunt în concordanţă cu cele ale lui Snoeijs şi col. (2005) care
administrând acetat de plumb în apa de băut la cinteză, (20 ppm) timp de 38 zile, au constatat că
plumbul se acumulează în rinichi şi oase. În cazul păsărilor luate în studiul nostru expunerea la
plumb şi implicit la celelalte metale grele s-a făcut pe întreaga lor perioadă de viaţă, la doze mult
mai mici. Determinările noastre, indică o acumulare diferenţiată a metalelor în organe ca urmare a
expunerii cronice la doze sub letale. Efectul acestei cumulări asupra activităţii anhidrazei carbonice
indică faptul că, pe termen lung, cantităţi de metale grele aflate în limitele considerate acceptabile,
pot induce modificări biochimice în organismele vii.

3. CONCLUZII

3.1. Organele păsărilor din zona suburbană conţin cantităţi de metale grele mai mari
decât cele provenite de la păsări din zona rurală.
3.2. Metalele grele se acumulează diferenţiat în anumite organe : plumbul şi cuprul în
ficat, rinichi şi cord iar cadmiul în ficat şi rinichi.
3.3. Oviductele păsărilor din zona suburbană prezintă valori ale metalelor grele
comparabile cu cele din zona rurală.
27
28
3.4. Deşi în toate cazurile şi organele studiate valorile concentraţiilor obţinute se
încadrează în limitele de toleranţă totuşi creşterea concentraţiei în metale grele afectează echilibrul
biochimic.

BILLIOGRAFIE

1. Almansour, M.I. – Using Feathers as a Biological Indicator of Lead Environmental Pollution. Pakistan Journal of
Biological Sciences 7(11): 1884 – 1887, 2004.
2. Burger, J., R. Bowman, G.E. Woolfenden, M. Gochfeld – Metal and metalloid concentrations in eggs of threatened
Florida scrub - jays in suburban habitat from south – central Florida. Science of the Total Environment 328: 185-193,
2004.
3. Holm L., C. Berg, B. Brunstrom, - Disrupted carbonic anhydrase distribution in the avian shell gland following in
ovo exposure to estrogen, archives of toxicologiy. 75 (6): 362 – 8, aug. 2001.
3. Savu, C.; (1995); Substanţe nocive de poluare din alimente, U.S.A.M.V., Bucureşti.
4. Savu, C.; (1999); Poluarea mediului şi prezenţa substantelor toxice în alimente. Ed. Semne, Bucureşti
5. Snoeijs, T., T. Danwe, R. Pinxten, V.M. Darras, Arckens, M. Eens – The combined of lead exposure and high or
low dietary calcium on health and immunocompetence in the zebra finch (Taeniopygia guttata).
6. Wilbur, K. M., N. G. Anderson – Electrometic and colorimetric determination of carbonic anhydrase. J.
Biol.Chem. 176: 147 -154, 1948.































29
STUDII PRIVIND GRADUL CONTAMINĂRII RADIOACTIVE A OUĂLOR
ŞI A PRAFULUI DE OUĂ

S. I. BEIA
1
, VIOLETA BEIA
2


1
- Facultatea de Management, Inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală Bucureşti
2
– A.N.S.V.S.A.

Determinările concentraţiilor radioactive din dietă constituie elementele de bază ale programelor naţionale de
supraveghere radiologică şi de apreciere a dozelor încasate de populaţie.
Pentru relevanţa rezultatelor ulterioare, studiul a fost extins în cazul ouălor, pe o perioadă de 1 an, iar
probele necesare cercetării prezente au fost obţinute de la găini crescute în sistem tradiţional, extensiv, din gospodării
particulare situate în judeţul Ilfov, precum şi de la găini exploatate în sistem intensiv, ouăle fiind prelevate în acest caz
din comerţ.
Valorile obţinute au fost variabile în limite nesemnificative pentru perioadele de prelevare a probelor, fiind
imposibil de stabilit o corelaţie între anumite niveluri de poluare radioactivă şi perioada sezonieră.

Radionuclizi, contaminare radioactivă, ouă,
134
Cs,
137
Cs

1. INTRODUCERE

Atât sursele naturale, cât şi cele artificiale de radiaţii din mediul extern, constituie la ora
actuală o problemă, pe cât de stringentă, pe atât de puţin conştientizată în igiena alimentară, pentru
procesatori sau consumatori.
Sursele naturale de radiaţii reprezintă cauza contaminării minimale a mediului, incluzând
atmosferă, apă sol şi stau la originea nivelului radioactiv decelat în alimentele vegetale sau de
origine animală, în condiţii obişnuite.
Dintre radionuclizii artificiali care poluează mediul şi alimentele, obiectul studiului de faţă îl
constituie Cs-134 şi Cs-137, atât datorită particularităţii acestora de a deţine o structură chimică
similară cu a potasiului, a preponderenţei în alimentele de origine animală şi a solubilităţii totale şi
rapide în umorile organismului, cât şi datorită faptului că determinările uzuale realizate la noi în
ţară, în vederea decelării nivelului de contaminare radioactivă a alimentelor, vizează în principal cei
doi izotopi menţionaţi, ai cesiului.
Având în vedere faptul că ouăle şi produsele din ouă nu sunt incluse la noi în ţară într-un
plan strategic de monitorizare a gradului de poluare radioactivă, am considerat oportună efectuarea
unui studiu în dinamică, care să aibă ca obiectiv înregistrarea nivelului celor doi izotopi ai cesiului,
în produsele alimentare menţionate şi verificarea încadrării valorilor decelate, în normele stabilite
de normativele naţionale şi internaţionale. Astfel, s-a urmărit evaluarea comparativă a poluării
radioactive în decursul unui an, la ouă prelevate de la găini crescute în sistem particular, extensiv,
tradiţional, faţă de ouă prelevate în cadrul aceloraşi perioade de timp, din comerţ, de la unităţi
autorizate, de la găini exploatate în sistem intensiv.

2. MATERIAL ŞI METODĂ

Au fost formate grupe a câte 10 probe, pentru ouăle provenite din gospodării particulare şi
pentru cele provenite din comerţ, prin prelevarea probelor în cadrul a zece intervale, în cadrul unui
an calendaristic. Aceste intervale au fost stabilite în funcţie de producţia medie de ouă a găinilor
exploatate în sistem extensiv, tradiţional, într-o zonă având climat temperat. Variaţiile producţiei de
ouă cu anumiţi factori, precum tipul de hibrid utilizat de diferiţi crescători, influenţa factorilor de
mediu specifici regiunilor geografice alese, precum şi calitatea furajului administrat, au fost
eliminate prin stabilirea orientativă a unei producţii medii de 180 de ouă/găină ouătoare, în decursul
unui an calendaristic. Considerând cu aproximare, pe baza aceloraşi factori de variaţie ai producţiei
de ouă, perioada cuprinsă între lunile martie şi noiembrie, drept intervalul anual de obţinere a ouălor
de la această categorie de găini, lunile respective au fost considerate în cadrul studiului, drept
30
primele 9 perioade destinate prelevării probelor (martie – proba 1, aprilie – proba 2, mai – proba 3
etc.). Lunile ianuarie, februarie şi decembrie au constituit cea de-a 10 – a perioadă de prelevare, dat
fiind faptul că, în funcţie de calitatea furajării şi de tipul hibridului, un anumit procent din găinile
exploatate în sistem tradiţional, continuă ouatul la nivel minim, inclusiv în acest sezon. Astfel, au
fost identificate situaţii, în care, în anumite gospodării, în lunile decembrie şi ianuarie, crescătorii au
obţinut de la un lot de 20 de găini, trei ouă/săptămână.
În vederea determinării radioactivităţii ouăle şi produsele din ouă sunt supuse, ca şi restul
tipurilor de alimente unor prelucrări preliminare, cu următoarele scopuri:
• Aducerea probei într-o formă corespunzătoare efectuării măsurătorilor;
• Creşterea activităţii specifice, în aşa fel încât radionuclizii prezenţi să poată fi măsuraţi cu
acurateţe ;
• Aducerea probei în forma cea mai convenabilă pentru separări radio-chimice ulterioare
• Conservarea probelor pe termen lung.
În final, rezultatele obţinute au fost comparate cu limitele maxime admise, stabilite atât în
ţara noastră, cât şi la nivel internaţional.

3. REZULTATE ŞI DISCUŢII

În urma analizei probelor de ouă provenite de la găini crescute în sistem tradiţional, în
gospodării din judeţul Ilfov (tabelul 1), nu au fost decelate valori superioare limitei maxime admise,
stabilite la noi în ţară prin Ordinul nr.856/112/1991, Anexa 1. Valorile obţinute au fost variabile în
limite nesemnificative pentru perioadele de prelevare a probelor, fiind imposibil de stabilit o
corelaţie între anumite niveluri de poluare radioactivă şi perioada sezonieră.
Situaţia prezentată mai sus a fost asemănătoare cu rezultatele obţinute pentru ouăle prelevate
din comerţ (tabelul 2), cu deosebirea că valorile nivelului de radioactivitate, identificate în cazul
acestei categorii de ouă au fost inferioare celor decelate pentru prima grupă, fapt care poate fi
asociat cauzal cu expunerea găinilor crescute în sistem tradiţional, unor cantităţi superioare de
radiaţii naturale, în comparaţie cu cele exploatate în sistem intensiv.
Tabel 1
Nivelul poluării radioactive a ouălor provenite de la găini crescute în sistem tradiţional,
extensiv
Proba
Nr. Perioada
134
Cs+
137
Cs
(Bq / kg)
1 Martie 11,3
2 Aprilie 14,5
3 Mai 13,4
4 Iunie 12,7
5 Iulie 13,8
6 August 10,8
7 Septembrie 15,3
8 Octombrie 8,5
9 Noiembrie 14
10 Decembrie, Ianuarie, Februarie 15,8
Ordinul nr.856/1991, Valori maxime ouă (Bq / kg) 600
AIEA* (Bq / kg) 1000
* Standardele Internaţionale de Radioprotecţie de Bază (1996)

31
Tabel 2
Nivelul poluării radioactive a ouălor provenite de la găini crescute în sistem intensiv (ouă
achiziţionate din comerţ)
Proba
Nr. Perioada
134
Cs+
137
Cs
(Bq / kg)
1 Martie 8,4
2 Aprilie 11,2
3 Mai 9,3
4 Iunie 13,2
5 Iulie 10,4
6 August 15,1
7 Septembrie 12,4
8 Octombrie 7,6
9 Noiembrie 9,5
10 Decembrie, Ianuarie, Februarie 10,1
Ordinul nr.856/1991, Valori maxime ouă (Bq / kg) 600
AIEA* (Bq / kg) 1000


Tabel 3
Nivelul poluării radioactive a prafului de ouă
Proba
Nr. Perioada
134
Cs+
137
Cs
(Bq / kg)
1 Martie - Aprilie 10,2
2 Mai - Iunie 11,4
3 Iulie - August 8,9
4 Septembrie - Octombrie 12,7
5 Noiembrie - Decembrie 11,8
6 Ianuarie - Februarie 11,1
7 Martie - Aprilie 12,5
8 Mai - Iunie 12,4
9 Iulie - August 10,3
10 Septembrie - Octombrie 12
Ordinul nr.856/1991, Valori maxime ouă (Bq / kg) 600
AIEA* (Bq / kg) 1000









Figura 1.
Dinamica nivelului de poluare radioactivă a ouălor de la
găini crescute în sistem extensiv, intensiv şi a prafului
de ouă
0
2
4
6
8
10
12
14
16
18
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Timp
N
i
v
e
l

p
o
l
u
a
r
e

r
a
d
i
o
a
c
t
i
v
ă

C
s
-
1
3
4

+

C
s
-
1
3
7

(
B
q
/
k
g
)

Roşu – ouă provenite de la găini crescute în sistem tradiţional.
Portocaliu – ouă prelevate din comerţ.
Galben – praf de ouă

4. CONCLUZII

1. Prin analiza probelor de ouă provenite de la găini crescute în sistem tradiţional, nu au fost
decelate valori superioare limitei maxime admise, valorile obţinute fiind variabile în limite
nesemnificative pentru perioadele de prelevare a probelor, fără o corelaţie între anumite
niveluri de poluare radioactivă şi perioada sezonieră.
2. Pentru ouăle prelevate din comerţ (provenite de la găini exploatate în sistem intensiv),
valorile nivelului de radioactivitate au fost inferioare celor decelate pentru prima grupă, fapt
care poate fi asociat cauzal cu o expunere superioară la radiaţii naturale.

BIBLIOGRAFIE

1. *** AIEA (1996) - International Atomic Energy Agency, Vienna, International Basic Safety Standards for Protection
against Ionizing Radiation and for the Safety of Radiation Sources, IAEA Safety Series No. 115;
2. *** Code of Federal Regulations (1999), Title 7, Part 59, Regulations Governing the Inspection of Eggs and Egg
Products.
3. *** FAO/WHO (1989), Guideline levels for radionuclides in food folowing accidental nuclear contamination for use
international trade, Codex Alimentarius Commision, FAO/WHO, CAC vol. XVII, Ed. 1, Suppl.1, Rome;
4. *** National Research Council (1990) Committee on the Biological Effects of Ionizing Radiations, Health effects
of exposures to low levels of ionizing radiation, National Academy Press, Washington, D.C., 1990.
5. *** Ord. nr. 856/112/91, din 23 niembrie 2001 / 12/14 martie 2002, pentru aprobarea Normelor privind Alimentele
şi Furajele Contaminate Radioactiv după un Accident Nuclear sau altă Situaţie de Urgenţă Radiologică, publicat
în Monitorul Oficial nr. 297 / 7 mai 2002;
6. Savu C. (1999), Poluarea mediului şi prezenţa substanţelor toxice în alimente – controlul calităţii alimentelor - ,
Editura Semne, Bucureşti, ISBN 973-9446-88-4;
32
33
STUDIU PRIVIND PREZENAŢA METALELOR GRELE ÎN OUĂLE DE
GĂINĂ

S. I. BEIA
1
,

VIOLETA BEIA
2
, C. FLOREA
3

1
- Facultatea de Management, Inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală Bucureşti
2
– A.N.S.V.S.A.
3
- S.C.D.L. Buzău.

Key words: lead, copper, cadmium, egg, egg shell.

SUMMARY
The heavy metals concentrations in air, water and soil in suburban environments near industrial centres are
higher than in rural areas. There were collected eggs from individual farmers from Pantelimon village near Bucharest
and from a rural area 120 Km away from any industrial activity.
There were evaluated weight, egg shell, percentage, albumen and yolk weight and also the content of heavy
metals in egg shell and egg content.
The obtained results emphasized that the heavy metal concentrations were higher in the samples from
suburban area than those from rural area.
Egg shell concentrations of these metals were much higher than those in whole egg content.
Data previously reported showed that in the oviducts of exposed hens these heavy metals concentrations
were lower than in other organs and close to those from rural area hen´s oviducts suggest that at this level takes place
a clearance of heavy metals that are transferred to the eggs.

1. MATERIAL ŞI METODĂ

Ouăle au fost recoltate de la găini din gospodăriile populaţiei aflate atât în apropierea
zonei industriale a capitalei dar mai ales în zona fabricii Acumulatorul şi dintr-o comună din judeţul
Buzău aflată la 120 km depărtare de orice activitate industrială. Din fiecare zonă au fost recoltate
câte 20 ouă.
Câte 10 ouă din fiecare lot au fost utilizate pentru determinarea greutăţii totale, greutăţii
cojii, greutăţii albuşului şi gălbenuşului.
Celelalte 10 au fost analizate din punctul de vedere al concentraţiei plumbului, cadmiului
şi cuprului atât în coajă cât şi în conţinutul integral.
De la momentul recoltării şi până la cel al analizelor ouăle au fost păstrate prin refrigerare.
Intervalul maxim de păstrare a fost de trei zile.
Evaluarea concentraţiilor metalelor grele s-a făcut prin spectrometrie de absorbţie atomică.

2. REZULTATE ŞI DISCUŢII

Evaluarea însuşirilor morfologice de caracterizare al ouălor nu a evidenţiat existenţa unor
diferenţe semnificative în ceea ce priveşte ouăle din cele două loturi (tabel 1) .
Tabelul 1
Caracterizarea morfologică a ouălor din cele două zone (valori medii)

Greutatea
totală
Greutate coajă Greutate albuş Greutate gălbenuş
Zona
g g % g % g %
Suburbană
56–62
(58)
5,6 -6,7
(6)
10,3
32,2-36,6
(33,5)
57,8
17,4 -20,2
(18,5)
31,9
Rurală
39–48
(44)
4,0 –5,3
4,6
10,4
22,2-7,1
(25,2)
57,3
12,5–5,8
(14,2)
32,3

Determinarea concentraţiilor metalelor grele atât în conţinutul ouălor cât şi în coajă a
prezentat rezultate diferite pentru cele două loturi (Figura 1).
Rezultatele obţinute în ceea ce priveşte caracteristicile morfologice ale ouălor din cele
două loturi sunt în concordanţă cu cele din literatură, care remarcă de asemenea absenţa unor
diferenţe semnificative (Danwe şi col, 2004 ) din punct de vedere calitativ [1].

Tabelul 2
Concentraţia metalelor grele în coajă şi conţinutul ouălor

Coajă Conţinut
Zona
Plumb
(ppm)
Cadmiu
(ppm)
Cupru
(ppm)
Plumb
(ppm)
Cadmiu
(ppm)
Cupru
(ppm)
Suburbană 2,611 0,073 6,997 0,46 < 0,02 1,07
Rurală 0,973 0,023 2,878 0,12 abs < 0,02


Figura 1
0
1
2
3
4
5
6
7
Plumb / Lead (ppm) Cadmiu / Cadmium
(ppm)
Cupru / Copper (ppm)
Suburbană /
Suburban
Rurală / Rural

Concentraţia metalelor grele în coaja ouălor
Prezenţa unor concentraţii de metale grele în ouăle şi cojile ouălor provenite din zona
suburbană sugerează faptul, semnalat şi în literatură, că păsările elimină unele metale în acest mod
(Gochfeld şi Burger, 1998) [2].
Concentraţia metalelor în ouă şi în coajă nu reflectă în mod obligatoriu expunerea recentă
ci poate fi rezultatul mobilizării metalelor din alte ţesuturi.








34
Figura 2

0
0,2
0,4
0,6
0,8
1
1,2
Plumb / Lead (ppm) Cadmiu / Cadmium
(ppm)
Cupru / Copper (ppm)
Suburbană /
Suburban
Rurală / Rural

Concentraţia metalelor grele în conţinutul ouălor
Aceste date conduc la concluzia că în zonele în care, deşi în limite acceptabile creşte
concentraţia unor poluanţi, inclusiv metale grele, se poate produce un proces de bioacumulare, iar
oul este una dintre căile prin care pot ajunge la om.

3. CONCLUZII

3.1. Concentraţiile metalelor grele – plumb, cadmiu, cupru – sunt crescute în coaja şi
conţinutul ouălor provenite din zona suburbană faţă de zona rurală.
3.2. Evaluarea conţinutului în metale grele poate constitui un bioindicator al poluării
chimice.
3.3. Deşi în toate cazurile studiate valorile concentraţiilor obţinute se încadrează în
limitele de toleranţă totuşi creşterea concentraţiei în metale grele afectează echilibrul biochimic.


BIBLIOGRAFIE

1. Danwe, T., E. Janssens, B. Kempenaers, M. Eens – The effect of heavy metal exposure on egg size, egg shell
thickness and the number of spermatozoa in blue tit Parus caeruleus eggs. Environmental Pollution, 129(1): 1215 –
129, 2004.
2. Gochfeld M., J. Burger – Temporal trends in metal levels in eggs of the endangered Roseatl tern (Sterna dougallii).
New York Environ Res. 77: 36 – 42, 1998
3. Savu, C.; (1995); Substanţe nocive de poluare din alimente, U.S.A.M.V., Bucureşti.
4. Savu, C.; (1999); Poluarea mediului şi prezenţa substantelor toxice în alimente. Ed. Semne, Bucureşti.
5. Savu, C.; (coord); (1998); Din riscurile poluării mediului şi alimentelor; Ed. M.A.S.T., Bucureşti.
6. Sparks, D.L., B. G. Scheurs – Trace amounts of copper in water induce β – amyloid plaques and learning deficits in
a rabbit model of Alzheimer´s disease. Proc. Natl. Acad. Sci. USA, 100(20): 11193 – 11194, 2003.





35
36
COMBATING NATURAL DISASTERS THROUGH
HUMAN RESOURCE DEVELOPMENT

PROF. DR. BERCA M., DRD. RASHID SAEED

U.S.A.M.V. BUCURESTI

Abstract: Efficient disaster management requires a variety of staff from different disciplines including
monitoring and surveillance specialists, engineers, doctors, architects, agriculturists, foresters, economists, etc. Disaster
management must be included in their course works. Volunteers, Community and community workers must be trained
against the disasters and if needed people may be employed for the same purpose. There must be specialized training
courses in the universities for disaster management. The lessons must be learnt from previous disasters and human
resource must be developed accordingly.

Keywords: Disaster, Human resource development, professional staff, volunteers, community, public

INTRODUCTION

Professional staff and community-based volunteers are required for all aspects of disaster
management. In each phase of the emergency-management cycle different skills are required for a
range of activities, from monitoring and surveillance, through prevention and mitigation, to relief
and recovery. Training is essential to ensure that professional staff and volunteers have the skills
and awareness necessary for pre and post-disaster activities.

Professional staff
The range of activities involved in the complete disaster-management cycle requires a
corresponding range of expertise, as follows:
Monitoring and surveillance require specialists in remote sensing, cartography, statistical
analysis, and planning. Meteorologists, hydrologists, geologists, volcanologists,
epidemiologists and other scientific specialists are also needed.
Prevention and mitigation require staff with expertise similar to those needed for
monitoring and surveillance, as well as engineers, architects, and specialists in agriculture,
forestry, food storage, water supply and sanitation. Vulnerability reduction calls for the
skills of sociologists, economists and experts in social welfare.
Relief work requires staff trained in logistics, communications, administration, nutrition,
health, and water supply and sanitation, as well as specialized teams for search and rescue,
fire fighting, emergency medicine, and the disposal of toxic or radioactive materials.
Recovery, like any economic and social development, requires experts in the fields of
community development, finance, construction, micro enterprise development, ecological
restoration, etc.
Many of these professional staff is not involved in disaster management in their day to day work.
This is true, for example, for many technical and managerial staff in the public sector. For such
people to be able to contribute effectively in an emergency, it is important to include disaster
management in their routine training programmes and academic curricula.
Overseeing the disaster-management cycle should be a national counter-disaster Agency in every
country with a secretariat of specialists in systems analysis, planning, law and administration. Such a
team should be skilled in coordinating and integrating inputs from many sources and should be able to
formulate appropriate policies based on the information received about hazards and vulnerability.
Coordinators are also necessary at lower levels of government, including municipalities and counties. In
addition, trained coordinators, engineers, health specialists, etc., must be available in national and
international nongovernmental organizations and intergovernmental agencies. In conflict-prone areas of
the world, the complex emergencies that have developed in recent years require particular skills at all
levels.
37
Volunteer staff and employed labour
Volunteers make a huge contribution to both vulnerability reduction and emergency
response. For example, in the Armenian earthquake of 1988, 90% of people dug out of the rubble
were saved by survivors, rather than by professional search-and-rescue teams. In Bangladesh,
community-based cyclone warnings are provided by tens of thousands of Red Crescent volunteers.
Effective vulnerability reduction can be a highly social and labour-intensive activity. For example,
community participation may be necessary to identify the most vulnerable people, such as disabled
or homeless people, because they do not show up on censuses or come to meetings to articulate
their needs. Hazard-mitigation programmes, such as reforestation or soil conservation, require a
large workforce that has to be provided by the local community. In an emergency, staff employed
for construction, logistics, community outreach and health promotion activities may be recruited on
short-term contracts, or seconded from the private or public sector for the period of the emergency.
It is important that correct human resources procedures, including recruitment procedures,
contracts, job descriptions, disciplinary procedures and benefits are correctly applied. These
procedures should be established as far as possible before disaster strikes, so that they may be
rapidly applied in an emergency.
Training Professionals
Disaster training at institutions of higher education Professional personnel involved in
disaster management will have attended institutions of higher education and followed courses from
law to engineering. These institutions should be encouraged to integrate modules on the
management of emergencies and disasters into existing degree courses and training programmes.
Moreover, for many of these professionals, particularly planners and engineers, disaster prevention
should form an important part of their day-to-day work. For this reason,
All humanitarian practitioners, including those concerned with environmental health, must be
trained to deal with the special operational environment created by complex emergencies.
Experiences with Kurdish and Rwandan refugees and humanitarian operations in Angola, Bosnia,
Cambodia, Liberia, Mozambique, Somalia and Sudan all underscore the need for new skills. These
include skills in: political analysis; negotiation; conflict analysis and resolution; management;
propaganda monitoring and humanitarian broadcasting; human rights monitoring and reporting;
military liaison; and managing personal and staff security. A broader view of vulnerability is also
required that includes an understanding of the roles of politics, ethnicity, gender and class in
vulnerability. It is important for institutes of higher education to ensure that appropriate emphasis is
placed on disaster management. It is recommended that national counter-disaster agencies review
curricula, with a view to integrating disaster preparedness and risk reduction into the professional
training of, for example, urban planners, sanitary engineers, medical students and nurses.
Municipal officials, emergency service workers, water-supply and sanitation workers, etc., need to
attend short courses or refresher courses. The counter-disaster agency should ensure that these are
provided at higher educational institutions.
Specialized training courses
Specialized courses for disaster-management professionals are now provided in many
countries by universities, regional organizations, nongovernmental organizations and international
organizations. The recent events in Pakistan, Indonesia and Romania also emphasize the need for
such specialized trainings at different universities and in the agenda of NGO’S and CBO’S working
in these countries.
Training Volunteers
Community-based training for volunteers should take place within the locality, using training
materials that are relevant to the specific hazards, vulnerability patterns and resources of the
particular area. Volunteers can be trained, and appropriate training materials produced, in the
following ways:
When using participatory planning techniques to assess local risks, it may be possible
simultaneously to create materials concerning local hazards, vulnerabilities, and capacities
that can later be used in training.
38
Make use of prior experiences with innovative models in large-scale community training.
Such models include health-education activities; social mobilization for expanded
immunization programmes; and mass adult literacy campaigns and post literacy follow-up.
Experience can be drawn from area-based agricultural improvement programmes that use
on-farm experiments and demonstrations, master farmers from the community, and group
extension. Successful models can provide examples of how community-based risk
assessment can be tied to the actual conditions of specific people and places.
Selected community leaders also require training. On-the-job training by supervisors should
be combined with regular, short training sessions, using modules for different job functions. These
modules should contain learning objectives, and recommend methods and materials for effective
learning and teaching.
Integrated Training in the Community
Training exercises at community level should be organized, involving both the local
population and community workers. Because participants may be short of time, such exercises
should focus on one element of preparedness at a time. Each exercise should also introduce some
practical improvement and aim to achieve an incremental reduction in vulnerability. For example,
participants might act out the difficulties to be expected in boiling water in an emergency (shortage
of fuel, lack of adequate containers, etc.). On another occasion, the topic might be protecting water
supplies from flood waters contaminated by sewage, or the control of mosquito breeding in standing
water. In each case, solutions to the problems should be sought and concrete actions taken. In this
way, such training does triple duty as environmental health education, community problem solving,
and preparedness training.
Integrated Training for the Public
Complex problems surround the questions of whether and how to organize large-scale
emergency preparedness exercises that involve the public at large. The economic cost of the
resulting disruption is often large and the chance of creating confusion and ill-will is high. The
evacuation of a major city is a hazard in its own right and should never be “practiced”, although
public education on evacuation routes and warnings is appropriate.
Clearly, citizens can benefit from information on how to deal with disasters. While the adage that
“It’s better to be prepared and not need it, than to need it and not be prepared” sounds good, the
difficulty is in educating a citizenry prior to a disaster. A community development department
should have as part of its ongoing program the education of citizens on how to prepare for and react
to disasters. While the education program will have some commonalities throughout the country
(i.e. securing and safeguarding food and water, clean-up), the type of disaster(s) should be geared to
respective regions of a country.
Communities would benefit from having access to an Emergency Operations Center in case of a
disaster. An EOC is set up to handle a large number of phones, radios, computers and other
equipment used in a disaster response. This not only shortens community response time, but also
enables residents to know where to call for information in the event of a disaster. A community
should make every effort to have an EOC in place prior to a disaster, using resources like flood
funding to set up and equip an EOC if possible. It is important to note that, in an impending
disaster, a community may have 24 to 36 hours notice; while in others there may be no warning
time at all as in the case of latest Tsunami and Pakistan events. In preparing materials for
distribution to the public, one needs to be conscious of the time factor in light of the pending
disaster.
Lessons Learned from the Disasters of 2004-2005
Many disasters including Tsunami, American, Pakistani and Romanian experience has invited
community development professionals to learn valuable lessons relative to natural disasters and
help them better prepare for one should one strike their community. Below are some of the lessons
learned from the experiences:
Local actions that include community education to prevent or mitigate the damage from a
disaster are critical.
39
It is important to draw upon past disaster experiences in preparing for and dealing with a
pending disaster.
State/ government and federal governments are the locality’s partners in times of disaster
and knowing their representatives prior to a disaster is very important.
A good communication system/network that can provide immediate warnings as well as
updated information to the community is vital.
Printed information of contacts and resources, including outreach and translation
capabilities, must be readily available.
Coordination of all available resources is essential, as it will avoid duplication, cut
response time and lessen citizen anxiety.
Establish and/or upgrade EOCs to include appropriate staffing with ongoing disaster
preparedness mission.
Communities need to review and revise disaster preparedness plans, train staff and conduct
disaster drills for emergency response trained personnel.
A community’s recovery plan for disaster victims should not overlook the need for a
mental health component to deal with post-traumatic stress symptoms that arise after the
disaster has passed.
In times of crisis, a major local resource consisting of volunteers, friends and neighbors
should be included as an integral part of a community’s recovery plan.

CONCLUSION

Training is essential to ensure that professional staff and volunteers have the skills and
awareness necessary for pre and post-disaster activities. Overseeing the disaster-management cycle
should be a national counter-disaster agency in every country with a secretariat of specialists in
systems analysis, planning, law and administration. Specialists should be available with all needed
skills with government and NGO’s. Volunteers must be appointed through proper procedures.
Doctor’s engineers, town planners, etc. must study courses regarding disaster and rehabilitation
which must be integrated in their professional education. Volunteers must be trained according to
the local needs. The medical staff must also be trained specially against disasters. Community
development specialists provide communication network, must have knowledge of relevant
programmes and must monitor how funds are utilized Local actions that include community
education to prevent or mitigate the damage from a disaster are critical.

REFERENCES

1. IDNDR (1999a). Progress and Challenges in Reducing Losses from Natural Disasters
http://www.usgs.gov/themes/sndr/sndr09.html [Geo-2-331]
2. IDNDR (1999b). Despite Dedicated Efforts, Number and Cost of Natural Disasters Continue To Rise. Press Release,
United Nations International Strategy for Disaster Reduction http://www.unisdr.org/forum/press3.htm [Geo-2-
332]
3. Jaffery D. Sachas (2005): Investing in Development, A practical plan to achieve Millenium development Golas.
Report for UN Secretary General. http://undp.org/
4. Mi Ako Kit Te Tikai Taiao (1998) Leraning to care for our Environment. Ministry for the Environment New Zealand.
5.Michael Armstrong (2001) A handbook of Human Resource Management Practice. Kogan Page US.








40




















































41

CEREREA ALIMENTARĂ ŞI IMPLICAŢIILE ASUPRA
SECURITĂŢII ALIMENTARE DIN ROMÂNIA
(THE FOOD DEMAND AND ITS IMPLICATIONS ON FOOD SAFETY IN
ROMANIA)

PhD candidate BERECHET Florin

Through adequate estimation methods in this paper we present the economic situation of the population, with
reference to the production/consumption relationship which the evolutional level of poverty results from.
The incomes of the population, the means to cover expenses, the possibilities to provide salaries, the poor
persons’ incomes average, the self consumption phenomenon characteristic of the rural environment, etc., emphasized
the multitude of the quantitative and qualitative factors of the food consumption pattern, accompanied by the economic
and social ones . It resulted that at national level the economic decline has involved at the same time an imbalance of
food safety with special reference to the economically underdeveloped areas. All these call for the implementation of
economic and financial support policies, by means of sums allocated to the development of agriculture and of the entire
Romanian underdeveloped area.

Key words: food safety, population management, poverty, consumption model, self consumption, average
consumption, food balance, rural space.

Prezenta lucrare este orientată spre problema asigurării populaţiei cu produse agroalimentare,
care în actuala etapă constituie o situaţie fără precedent. Pentru acest motiv se consideră necesară o
permanentă corelare a creşterii globale cu cea agricolă, care determină divizări ale comunităţiilor
naţionale şi internaţionale, dar şi instabilităţi mai ales economice.

1.- METODE DE ESTIMARE CERERII PENTRU PRODUSELE ALIMENTARE
Metodele pentru estimarea parametrilor funcţiilor cererii pentru produsele alimentare.atât
pentru ţările dezvoltate, cât şi pentru ţările mai puţin dezvoltate este condiţionată de existenţa
datelor disponibile. Permanent aceste estimări se referă la termene scurte, interval în care există
permanente schimbări ale gusturilor consumatorilor, a structurii economiei şi chiar modificări ale
procedurilor de raportare statistică. Formele cele mai adecvate ale metodelelor de estimare pentru
cererea agregată o constituie funcţiile. Aceste funcţii, conform literaturii de specialitate
1
, sunt însă
diferenţiate pe categorii de ţări.
• Funcţii ce exprimă cerera agregată pentru ţările dezvoltate, iau forma de marfă, iar
autoconsumul este cvasiinexistent. Pentru această situaţie cererea aregată depinde de următorii
factori: creşterea populaţiei, creşterea venitului per capita, coeficientul de elasticitate al cererii în
raport cu venitul, variaţia preţului produsului, coeficientul de elasticitate al cererii în raport cu
preţul.
• Funcţii ce exprimă cererea pentru pentru ţările mai puţin dezvoltate sau în curs de
dezvoltare, ce se caracterizează prin existenţa în paralel a două sectoare a cererii pentru produsele
alimentare. Astfel se pot enunţa: cererea pentru un sector de subzistenţă al populaţiei, alături de un
sector ce funcţionaeză în condiţiile economiei de piaţă.
În prezenta lucrare colectarea datelor primare şi prelucrările efectuate prin metode de tipul
bugetelor de familie s-au considerat că pot avea de asemenea importanţă datorită atât interpretărilor
imediate cât şi a posibilităţilor de utilizare a unor tehnici de modelare
2

Legată direct de această problemă, autorul Brown L., a redat sub o formă sintetică o
interpretare diferenţiată indicatorii securităţii alimentare structuraţi în timp
3
; aceştia fiind structuraţi
astfel: pentru perioada 1950-1990, încadrată în „vechea eră” în care se iau în discuţie sistemul al

1
Malassis, L., Gersi G., citaţi de Davidovici, I., ş. a., ( coordonatori ), 2002, p. 86-87.
2
Literatura de specialitate, indică metodologia sistemului cererii prin utilizarea concretă a modelului AIDAS ( Almost
Ideal Demand System ), care a fost dezvoltat de Deaton şi Muellbauer, citaţi de Alexandri Cecilia ş. a., ( coordonatori ),
2004, p. 309-310.
3
Brown L. R., 1997, p. 86
42

indicatorilor dar cu niveluri de creştere se poate spune, specifice acestei perioade; pentru cea de a
doua perioadă, după 1990, unde sunt înregistrate scăderi, restângeri, dar şi cu creşteri de ordin
calitativ.
Se poate astfel concluziona că dezvoltările următoare din secolul nostru urmează această linie
din cea de a doua perioadă a „noii ere”
4
.
Din toate acestea rezultă că securitatea alimentară şi la nivelul naţional al României a
înregistrat un dinamism semnificativ motiv pentru care şi evoluţia formelor conceptuale şi
metodologice a trebuit să se adapteze specificităţii etapelor de consum alimentar. Acesta este
motivul pentru care permanent datele statistice trebuie supuse unor prelucrări conform celor mai
adecvate metodologii şi interpretări.
În acest ansamblu metodologic cererea de produse agroalimenatre şi comensurarea
competitivităţii acestora, este considerată edificatoare.

2.- SITUAŢIA ECONOMICĂ A GOSPODĂRIILOR POPULAŢIEI
FUNDAMENT AL POLITICILOR ALIMENTARE DIN ROMÂNIA
1.- Sărăcia şi forme de manifestare în perioada de tranziţie. Tranziţia în România a fost
însoţită de o creştere explozivă a sărăciei, care s-a manifestat mai ales prin restriciile achiziţionării
de produse agroalimentare. În prima jumătate a anilor 90 sărăcia s-a amplificat, iar la mijlocul
ultimei decade a cunoscut o perioadă scurtă de declin. În fig.1 poate fi semnalată perioada care
începând cu anul 1997 sărăcia a cunoscut o creştere atingând maximul perioadei în anul 2000
(35%). A urmat apoi o diminuare a sărăciei, nivelul acesteia ajungând la cca. 28,9% în anul 2002.
Sărăcia extremă, pe de altă parte, a cunoscut o evoluţie mult mai lineară dovedindu-se în acelaşi
timp mult mai permanentă. Diminuarea sărăciei a fost ceva mai redusă decât cea înregistrată de
către sărăcie în ansamblu, datorită politicilor de remediere. Acest nivel considerat extrem a fost
înregistrat în anul 2002 cu o valoare de extremă de 10,9%.
Dar una dintre principalele caracteristici ale sărăciei în România este profunzimea redusă,
media veniturilor persoanelor sărace, fiind cu aproximativ. 22% mai mică decât pragul de sărăcie.
Marea majoritate a persoanelor sărace din România au cunoscut doar o sărăcie tranzitorie (58,4%),
numai 22% putând fi considerate în stare de sărăcie cronică. Copiii şi adolescenţii în grupa de vârstă
15 – 24 ani reprezintă grupul de populaţie cu cel mai ridicat risc de sărăcie dintre grupele de vârstă.
Aceasta se datorează în parte unui raport ridicat de dependenţă în cadrul acestei grupe de vârstă.
2. - Situaţia economică a gospodăriilor populaţiei. Permanent problemele de ordin politico-
social au fost legate de situaţia economică a gospodăriilor populaţiei. Sub acest aspect un rol
important explicativ l-a constituit structura populaţiei active în gospodăriile populaţiei. Situaţia la
care se face fac referiri încadrează acea categorie de populaţie care este cu preponderenţă
aducătoare de venituri. Se poate face menţiunea existenţei unei diferenţieri a acestora pentru mediul
urban şi rural. Pentru situaţia economică în spaţiul rural românesc se constată anumite disparităţi
atât faţă de nivelul urban dar şi faţă de ansamblul naţional.
Structura urbanului şi ruralului analizată sub aspectul situaţiei economice implică
cunoaşterea aceluiaşi fenomen la nivel naţional. În tabelul 1 sunt redate sintetic aceste fenomene de
unde rezultă următoarele:
- o pondere importantă a gospodăriilor fără persoane active, cu 1 şi 2 persoane active în
gospodărie ( nivelurile procentuale din totalul de 7320202 gospodării, fiind de 31,3%, 29,4% şi
respectiv 30,0% );


4
În lucrarea, Sărăcia şi excluderea socială în Uniunea Europeană, autorul Molnar Maria ( Biblioteca Eonomică, vol. 1-
2, 2002, p. 10 ), redă definiri cum sunt: rata sărăciei care reprezintă ponderea în totalul populaţiei a persoanelor din
gospodăriile ale căror veniturile disponibile sunt mai mici decât pragul sărăciei; rata sărăciei persistente se referă la
personele din gospodăriile ale căror venituri se află sub pragul sărăciei timp de trei ani consecutivi; deficitul mediu (
poverty gap ), este considerată distanţa medie dintre venitul gospodăriilor şi pragul sărăciei, deci cantitatea medie de
resurse necesare pentru a completa veniturile gospodăriilor, astfel încât acestea să depăşească pragul sărăciei.

Fig. 1.- Evoluţia sărăciei în România.

Evoluţia sărăciei în România 1995-2002
0
5
10
15
20
25
30
35
40
1
9
9
5
1
9
9
6
1
9
9
7
1
9
9
8
1
9
9
9
2
0
0
0
2
0
0
1
2
0
0
2
S
ă
r
ă
c
i
a

g
e
n
e
r
a
l
ă

(
%
)

ş
i

s
ă
r
ă
c
i
a

e
x
t
r
e
m
ă

(
%
)
Rata sărăciei
Rata sărăciei extreme

SURSA: Ancheta Integrată în Gospodării, România 1995-2000, HBS 2001-2, calculate pe baza consumurilor pe
adult echivalent (după http://www.mie.ro/Pdr/Romana/mdp_mie_ro/dezvoltare/pnd2004 ).

- numărul gospodăriilor cu salariaţi este reprezentat numai de 53,0% din total gospodăriilor
total al populaţiei;
- gospodăriile fară salariaţi reprezintă 46,9% din total.
Situaţia economică a gospodăriilor populaţiei în România (anul 2002) Tabelul 1
Gospodării cu salariaţi Situatia economica a
persoanelor (total si
active)
Gospodarii ale
populatiei
TOTAL
Total 1
salariat
2
salariati
3
salariati
4
salariati
5
salariati
Gospodarii
fara
salariati
TOTAL gospodarii
ale populatiei, d.c.:
7320202 3882048 2020452 1575537 228272 49152 8635 3438154
Fara persoane active 2297049 2297049
cu 1 persoana active 2154236 1510464 1510464 643772
cu 2 persoane active 2200605 1842387 400933 1441454 358218
cu 3 persoane active 470520 380309 77546 104793 197970 90211
cu 4 persoane active 153407 117465 24413 23621 25316 44115 35942
cu 5 persoane active 33841 24492 5375 4471 4013 4220 6413 9349
cu 6 persoane active
si peste
10544 6931 1721 1194 973 817 2222 3613
Sursa: RPL(18 artie 2002), vol. III, clădiri, locuinte, gospodarii, INS, 2003, România,

În prezent, între România şi Statele Membre, există decalaje însemnate în ceea ce priveşte
structura populaţiei ocupate în agricultură şi sectorul serviciilor. Deşi în ultimii ani ponderea
populaţiei ocupate în agricultură s-a redus (cu 6,3 puncte procentuale între 2000 şi 2002), aceasta
continuă să fie de peste 7 ori mai mare decât media UE-15. Astfel, dacă ponderea populaţiei
ocupate în agricultură este în România este de circa 37%, în UE-15 aceasta nu depăşeşte 5%
(înregistrând peste 10% numai în Grecia şi Portugalia), iar în noile State Membre 20%
5
.
3. – Veniturile populaţiei şi modalităţile de acoperire a cheltuielilor. Cu referire specială la
nivelul de trai, veniturile realizate au un rol deosebit în acvitatea gospodăriilor populaţiei. În tabelul 2
este redată o structură a veniturilor realizate, de unde pot fi sintetizate laturi semnificative cum sunt:
- pe toal gospodării partea cea mai importantă din venituri aparţin celor băneşti, cca 3/4 şi o
mică parte veniturilor în natură;

5
Prelucrat după Planul Naţional de Dezvoltare 2004-2006, cap.6.- Incluziunea socială, MIE, prezentat în
43
http://www.mie.ro/Pdr/Romana/mdp_mie_ro/dezvoltare/pnd2004,
44

- veniturile din agricultură au o pondere din total venituri de 4,1% în anul 2003 şi 4,0% în anul
2004, iar din veniturile băneşti aceste venituri agricole sunt de 5,6% şi respectiv 9,1%;
- contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii din veniturile totale
reprezintă 23,3% în anul 2003 şi 21,7% în 2004, iar din veniturile în natură acestea reprezintă
93,1% în anul 2003 şi 89,8% în 2004.
În acest context politicile alimentare sunt fundamentate pe cunoaşterea structura gradului de
acoperire a cheltuielior gospodăriilor, care pentru prioada 2002-2004 au fost următoarele:
- un procent de gospodării între 8,1% şi 11,4% îşi pot acoperii cheltuielile şi pot realiza economii;
- numai un nivel de cca 2/3 din gospodăriile din România se încadrează cu cheltuielile în
cuantumul veniturile obţinute;
- permanent este necesară apelerea la economii ( între 4,9% şi 6,9% ) şi mai ale la
împrumuturi ( între 18,3% şi 39,5% );
- pentru gospodăriile din mediul rural există un nivel mai ridicat de încadrare în veniturile
disponibile faţă de gospodăriile din mediul urban.
Din sinteza acestor niveluri a existenţei şi posibilităţilor de utilizare a forţei de muncă, cu
referire la structura populaţiei după participarea la activitatea economică, pentru dinamica perioadei
1998-2003, se constată existenţa unei tendinţe de scădere a persoanelor ocupate şi de creştere a
persoanelor inactive. Pentru perioada menţionată la persoanele inactive se constată o creştere
proporţonală cu scăderea totalului persoanelor active. Acest nivel procentual pentru persoanele
inactive creşte de la 48,6% în anul 1998, la 54,4% în anul 2003, niveluri coroborate cu descreşterea
totalului persoanelor active.

3.- BUGETUL ŞI ECHILIBRUL CONSUMULUI ALIMENTAR ÎN ROMÂNIA
Pentru cunoaşterea unei astfel de probleme a fost necesară evidenţierea probematicii
subvenţionării consumatorului în România. În mod constant cosnumatorul plăteşte pentru unele
categorii de produse agroalimentare un preţ mai scăzut decât cel normal ( de regulă sub nivelul
costului ), guvernul compensând producătorul sau procesatorul. Se poate menţiona faptul că
produsul se vinde la preţul liber, iar consumatorii primesc o compensţie directă.
Astel compensaţiile la salarii pentru acoperirea parţială a creşterilor de preţuri în urma
liberalizării au avut loc permanent cu forme de intensitate diferite, în structura principalelor produse
alimentare. Scopul principal asupra acestei intervenţii a statului a fost acordarea de sprijin
grupurilor defavorizate ale populaţiei, dar prin aplicarea acestor măsuri consumatorii au fost afectaţi
diferenţiat, în funcţie de nivelul veniturilor. Este relevantă cunoaşterea situaţiei nivelului
venituri/cheltuieli alimentare pentru categoriile de consumatori, care conform delimitării din
Anuarul Statistic al României (2004), este structurat astfel: cu venituri mici (decila 1), venituri
medii (decila 5), venituri mari (decila 10).
La venituri totale decalajul între nivelurile extreme ale veniturilor este diferenţiat: respectiv
veniturile încadrate la venituri mari sunt de 4 ori mai mari decât cele mici. Concomitent pentru
cheltuielile de consum alimentar lunar sunt aproximativ egale, dar cheltuielile pentru cumpărarea de
alimente sunt de 3,1 ori mai mari pentru comsumatorii cu venituri mari (decila 10), faţă de cei cu
venituri mici (decila 1). Diferenţierea poate fi semnalată şi din punct de vedere calitativ prin costul
caloric pe zi. Acest cost caloric este aproximativ acelaşi prin luarea în considerare a cheltuielilor
totale pentru consum alimentar; variaţia nivelurilor pentru cele trei clase de consumatori este între
36,58 şi 40,38 lei/calorie. Diferenţierea semnificativă este semnalată la indicatorul cumpărărilor de
alimente. Aceste cumpărări de alimente sunt la un nivel de 9,5 lei/calorie pentru consumatorii cu
venituri mici şi la nivelul de 29,44 lei/calorie la consumatorii cu venituri mari. Deci o diferenţiere sub
aspect calitativ de amplificată de 3,1 ori la consumatorii cu venituri mari maţă de cei cu venituri mici.
Literatura de specialitate
6
face referiri la cheltiuelile alimentare care pentru nivelul minim
decent pe total ţară este de 54,3% din totalul cheltuielilor de consum, iar la nivelul minimului de
subzistenţă aceleaşi cheltuieli reprezintă 76,2% din total. Dacă în mediul urban cheltuielile

6
Mihăescu Adina, - Metodologia de calcul al minimului de trai decent şi de subzistenţă pentru o familie de agricultori,
IEA, INCE, 2004, p. 2-4.
45
alimentare sunt acoperite numai în forma monetară, în cel rural cea mai mare parte – 38,5% la
„decent” şi 54,0% la „subzistenţă” – se acoperă din produsele obţinute de pe suprafaţa de teren
aflată în proprietate privată, în cazul fiecărei gospodării. Impactul indirect al raportului
consum/producţie este reprezentat mai ales de formele de autoconsum existente în România.
Evoluţia consumului mediu pe locuitor în România la principalele produse agroalimentare
reliefează schimbări de natură cantitativă dar şi structurală cu referire la forma optimă de saţietate
generalizată, coreletă cu posibilităţile bugetului individual al consumatorului. Din cele menţionate
se tinde ca prin orientarea către o astfel de situaţie cheltuielile băneşti ale populaţiei în totalul
cheltuielilor de consum să se diminueze.

4.- CONCLUZII
- Necesitatea orientărilor politice spre atenuarea fenomenului de insecuritate alimentară se
manifestă pentru anumte categorii ale populaţiei din România, cu referire mai ales la gospodăriile
fără salariaţi, dar care încadrează persoane active.
- Modelul de consum alimentar din România este permanent luat în discuţie comparativ cu
o serie de factori cantitativi şi calitativi, economici şi sociali etc., din a căror niveluri reiese
necesitatea cunoaşterii succesive atât a producţiei cât şi consumului, acestea reprezentând o
formă de interpretare a politicilor agricole. Conform structurii sortimentale şi nutriţionale la
principalele produse alimenatare se poate scoate în relief caracteristica comportamentului
alimentar al populaţiei în ţările în curs de dezvoltare, între care se încadrează şi România, cu
referire la faptul că pentru segmentele de populaţie cu venituri scăzute se manifestă o diversitate
surprinzătoare a raţiei alimentare.
- Fenomenul de autoconsum caracteristic mediului rural, este considerat semnificativ şi a cărui
evaluare sub raportul producţie/consum are în vedere elemente de ordin tehnic cum sunt: suprafaţa de
teren, anii cu precipitaţii, tipul de sol, culturile şi tehnologia aplicată etc. Majoritatea gospodăriilor
ţărăneşti nu sunt specializate, practicând încă un sistem agricol exclusiv pentru autoconsum.
- În elaborarea şi implementarea politicilor agroalimentare la nivel naţional este necesar a se
ţine permanent seama de formele aplicării acestora în cadrul regiunilor de dezvoltare, care cu
referire specială la securitatea alimentară s-a avut în vedre discrepanţele substanţiale ale
intraregiunilor şi a subseturilor omogene de judeţe. Declinul economic care a antrenat concomitent
şi un dezechilibru al securităţii alimenatre, a condus la implementarea unor politici de finanţare şi
susţinere economică, prin sume alocate pentru dezvoltarea agriculturii şi a întregului spaţiu
subdezvoltat românesc.

BIBLIOGRAFIE
- Alexandri Cecilia, Davidescu, I., Gavrilescu, D., (coordonatori), - Tratat de economia agriculturii, Academia Română,
IEA, Ed. Expert, Bucureşti, 2004.
- Brown L. R., - Probleme globale ale omenirii, Ed. Tehnică Bucureşti, 1997.
- Malassis, L., Gersi G., citaţi de Davidovici, I., ş. a., ( coordonatori ), 2002..
- Mihăescu Adina, - Metodologia de calcul al minimului de trai decent şi de subzistenţă pentru o familie de agricultori,
IEA, INCE, 2004
- Molnar Maria, - Sărăcia şi excluderea socială în Uniunea Europeană, Biblioteca Eonomică, vol. 1-2, 2002.
- xxx - Condiţiile de viaţă ale populaţiei din România, INS, 2005
- xxx - Coordonate ale nivelului de trai în România, Veniturile şi consumul populaţiei în anul 2003, INS, 2004
- xxx - Planul Naţional de Dezvoltare 2004-2006, prezentat în
http://www.mie.ro/Pdr/Romana/mdp_mie_ro/dezvoltare/pnd2004,
- x x x - INS, Bilanţuri alimentare 2003-2004, Bucureşti, 2005
- xxx - Recensământul populaţiei şi al locuinţelor (18 martie 2002), vol. III, clădiri, locuinţe, gospodării, INS, 2003,
România





46










































47
IMPACTUL PROCESULUI DE TEHNOLOGIZARE SI DE
INTRODUCERE A PROGRESULUI TEHNIC IN AGRICULTURA
ASUPRA DEZVOLTARII ECONOMICE A ROMANIEI
IN VEDEREA ADERARII LA U.E.

Autor: DR. ING. BEREVOIANU ROZI LILIANA

* I.C.E.A.D.R. – Bucureşti

Sumary:
The concept of technology improvement in agriculture leads to a new way of thinking of the whole social, economical
and technical organization system, according to the specific and Romanian agricultural customs, and being the same
time a big and deeply process of modern techniques and biotechnologies introduction imposed both by the diversity of
property and market demand. The producer’s choices for a specific technique or technology are governed both by real
economic efficiency and the necessity of environment protection, choices which structural modify both industrial
producer policy and researcher’s offer. By his action over the production as efficiency generator, the technology
becomes an essential factor of the economic improvement. It materializes in diversification of the production ways and
technologies, in saving time, in better quality of production structure and produce.

Key words: agricultural technology improvement, technical progress, economical improvement

INTRODUCERE

Aflată în plin proces de reconstrucţie, de reconsiderare a structurilor sale, economia naţională
a României necesită un mare efort investiţional de ordin financiar, tehnic, uman şi de management.
În asemenea condiţii problema primordială este activizarea acelor resurse ale economiei
naţionale care pot asigura într-un termen cât mai scurt acumulări însemnate necesare susţinerii
acestui mare efort investiţional. Între aceste resurse în prim plan se află agricultura, urmată de mica
industrie şi turism. Tocmai pentru a răspunde acestui imperativ major, agricultura este supusă unor
profunde schimbări structurale, care au loc atât în sfera relaţiilor de proprietate, cât şi în domeniul
dotării tehnice, al conducerii şi organizării producţiei. Concomitent cu aceste schimbări sunt
promovate principiile economiei de piaţă, care reprezintă nu numai o condiţie a reconstrucţiei
agriculturii ci şi baza economică a creării unei agriculturi moderne, de înaltă productivitate.
Schimbările profunde care au loc în domeniul relaţiilor de proprietate modifică structural
formele de proprietate şi de organizare a acestora. Drept consecinţă a schimbărilor ce se petrec în
relaţiile de proprietate are loc înlăturarea centralismului excesiv şi a monopolului de orice gen,
desfiinţarea formelor administrative, rigide de conducere şi organizare, locul acestora fiind luat de
autonomia şi independenţa unităţilor agricole, de libera iniţiativă în toate sferele ciclului economie-
producţie, repartiţie, schimb şi consum, determinând funcţionarea acelui mecanism economic, care
valorifică cel mai bine resursele economice şi umane prin stimularea schimbului liber de activităţi şi
impulsionarea reproducţiei lărgite.
Toate schimbările structurale care au loc în agricultură se caracterizează printr-un grad ridicat
de dificultate şi un caracter complex, deoarece ele se petrec concomitent aflându-se într-o strânsă
relaţie de condiţonare şi determinare. Gradul ridicat de dificultate îşi are termenul în diversitatea
factorilor de natură economică, financiară şi social economică, iar caracterul complex decurge din
strategia de reconstrucţie pe baze noi a agriculturii care înglobează noile relaţii de proprietate,
introducerea de tehnologii agricole moderne şi promovarea formelor viabile de organizare şi
conducere, desfăşurarea schimbului de activităţi în condiţiile economiei de piaţă.
Din perspectiva acestor raţiuni se desprinde o nouă alternativă în strategia tehnicizării
aproducţiei agricole - tehnologizarea agriculturii -.
Prin acţiunea ei polivalentă şi implicaţiile generatoare de eficienţă pe care le are asupra
factorilor de producţie, tehnologizarea devine un factor esenţial al creşterii economice. Ea se
48
materializează în diversificarea şi perfecţionarea mijloacelor de producţie şi a tehnologiilor, în
economia de timp, în schimbarea calitativă a structurii producţiei şi a produselor.

MATERIAL ŞI METODĂ

Conceptul de tehnologizare poate fi definit ca un proces economic complex, care temporal şi
spaţial, vizează introducerea elementelor de vârf al progresului tehnic într-o ramură sau alta a
economiei naţionale, în scopul sporirii cantitative şi calitative a volumului producţiei în condiţiile
de rentabilitate.
În agricultură conceptul de tehnologizare impune un nou mod de gândire a întregului sistem
de organizare socială, economică şi tehnică a agriculturii, în concordanţă cu specificul şi cu
tradiţiile agriculturii româneşti, fiind în acelaşi timp un amplu şi profund proces de introducere a
tehnicii moderne, a biotehnologiilor impuse atât de diversitatea formelor de proprietate cât şi de
cerinţele economiei de piaţă. Opţiunile producătorilor pentru o anumită tehnică sau pentru o anume
tehnologie sunt guvernate atât de eficienţa economică reală, cât şi de imperativul protejării mediului
înconjurător, opţiuni ce modifică structural atât politica producătorului industrial de tehnică
agricolă, cât şi oferta creatorului ştiinţific.
Această dinamică a legii cererii şi ofertei, a concurenţei, reprezintă suportul material al
promovării progresului tehnic, al stimulării creşterii economice în fiecare sector în parte cât şi în
ansamblul agriculturii.
Conceptul de tehnologizare permite în acelaşi timp eliminarea marilor dezechilibre ce
caracterizează înzestrarea tehnică a agriculturii, înlăturarea balastului de tehnică veche cu fiabilitate
redusă, impunând noi orientări în privinţa sistemelor tehnologice cum ar fi redimensionarea
elementelor purtătoare de progres tehnic ce vor fi utilizate în funcţie de forma de proprietate,
situaţia geografică şi calificarea forţei de muncă (ex: miniaturizarea unora din elementele
progresului tehnic ce urmează să fie aplicate în gospodăriile individuale, neputându-se exclude
practicarea unor sisteme de producţie intensive). De asemenea, se impune regândirea actualului tip
de progres tehnic care este nu numai energointensiv dar şi poluant.
În agricultură, la nivelul actual de înzestrare tehnică, caracterizată printr-un grad de uzură
fizică şi morală înaintat şi fiabilitate scăzut, aria procesului de tehnologizare cuprinde toate laturile
şi verigile lanţului tehnologic, astfel:
introducerea şi extinderea în producţie a soiurilor şi hibrizilor cu potenţial ridicat de producţie,
create în ţară şi din import, constituie opţiunea esenţială în asigurarea unor producţii mari şi
eficiente;
în domeniul fondului funciar - creşterea capacităţii productive a solului. Aceasta presupune
cunoaşterea în dinamică a potenţialului de fertilitate naturală şi economică a solurilor, a
evoluţiei caracteristicilor fizice, chimice şi biologice în vederea utilizării lor cu randamente
ridicate, prin amplasarea eficientă a culturilor pe zone ecologice, elaborarea unor tehnologii de
cultivare diferenţiate, fundamentarea agropedologică a lucrărilor agropedoameliorative etc;
în domeniul mecanizării agriculturii - creşterea indicelui de utilizare a timpului de lucru al
tractoarelor, iar în cadrul acestora, sporirea productivităţii orare; asigurarea unui coeficient
ridicat de siguranţă în exploatarea tractoarelor şi maşinilor prin sporirea calităţii de fabricaţie;
creşterea gradului de universalitate a utilajelor agricole; tipizarea şi modularea utilajelor în
vederea îmbunătăţirii parametrilor economici şi tehnico-funcţionali; diversificarea gamei de
fabricaţie a utilajelor cu capacităţi mai reduse, destinate exploataţiilor individuale la preţuri
accesibile pentru producători; găsirea unor posibilităţi de aplicare a mai multor operaţii la o
singură trecere în vederea reducerii consumurilor energetice şi evitarea distrugerii structurii
solului;
în domeniul chimizării proceselor de producţie - tehnologizarea vizează, în primul rând,
dimensionarea economică a dozelor de îngrăşăminte chimice atât cantitativ cât şi calitativ prin
sporirea conţinutului în substanţă activă, cât şi prin îmbunătăţirea raportului NPK corespunzător
cerinţelor fiecărei plante. În ceea ce priveşte combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor,
49
tehnologizarea urmăreşte cu prioritate asigurarea fungicidelor, insecticidelor şi erbicidelor
necesare (în special din import), substanţe care au constituit limitativi ai producţiei la un
sortiment destul de larg de culturi, extinzându-se în acelaşi timp utilizarea de substanţe
nepoluante, metode integrate de combaterea buruienilor, rotaţia culturilor;
în domeniul irigaţiilor - retehnologizarea are în vedere cu prioritate introducerea în producţie a
instalaţiilor moderne de aplicare a udărilor, cu posibilităţi mari de mecanizare şi automatizare a
acestei importante verigi tehnologice şi implicit redimensionarea economică a normelor de
irigare în raport cu cerinţele fiecărei culturi.

Direcţii privind procesul de tehnologizare şi de introducere a progresului tehnic în
agricultură
Întregul sistem de organizare socială a producţiei şi a muncii în agricultura românească este
supus unor prefaceri radicale atât în plan structural cât şi în plan funcţional, transformări
determinate de relaţiile de proprietate şi de diferite forme de organizare a exploataţiilor agricole. În
funcţie de natura şi caracterul fiecărei forme de proprietate se materializează noi structuri şi
raporturi funcţionale de organizare socială a producţiei şi a muncii.
Varietatea acestor forme de organizare îşi are determinarea obiectivă nu numai în diversitatea
formelor de proprietate, ci şi în cerinţele economiei de piaţă, sub influenţa cărora mobilitatea lor
structurală şi financiară va fi extrem de dinamică în raport cu acţiunea legii cererii şi ofertei.
Tranziţia la economia de piaţă în România cere angrenarea şi funcţionarea perfectă a o serie
de acţiuni cu caracter juridic, economic, financiar, sociologic etc., care prin efectele produse, să
creeze cadrul favorabil libertăţii de manifestare a iniţiativei tuturor agenţilor economici din
agricultură.
Conform legislaţiei în vigoare după 1990, în agricultura României s-au putut constitui forme
de asociere simple pe bază de înţelegere sau cu personalitate juridică, societăţi agricole sau societăţi
agricole comerciale, având ca scop exploatarea terenurilor agricole, creşterea animalelor,
aprovizionarea, depozitarea, condiţionarea, prelucrarea şi vânzarea produselor, prestarea unor
servicii precum şi alte activităţi. Scopul acestor forme de asociere sau al societăţilor agricole este
exploatarea raţională a pământului, uneltelor şi altor mijloace de producţie, precum şi realizarea de
investiţii de interes agricol.
Procesul de asociere sau cooperare, în diferite secvenţe tehnologice pe fluxul tehnologic
(aprovizionare, valorificare, service, credit) sau în mod integral, va asigura în continuare cadrul
optim al dezvoltării relaţiilor de proprietate.
Privatizarea şi liberalizarea iniţiativei agenţilor economici din agricultură conduce la o serie
de avantaje printre care amintim:
renunţarea la planificarea supercentralizată şi la fostul mecanism economico-financiar care
bloca şi respingea iniţiativa individuală;
creşterea mobilităţii şi adaptabilităţii producţiei la cererea pieţei prin manifestarea interesului
proprietarului de a nu fi înlăturat din rândul producătorilor sau pentru a câştiga o poziţie
economică cât mai bună;
dezvoltarea iniţiativei în domeniul creativităţii, introducerii progresului tehnic şi stabilirea unei
infrastructuri moderne în condiţii rurale;
creşterea productivităţii muncii sociale, prin mărirea interesului agenţilor economici
întreprinzători şi al salariaţilor, cu reflecţii nemijlocite în mărimea câştigurilor realizate;
degrevarea bugetului de stat de o serie de cheltuieli (subvenţii, menţinerea unui aparat birocratic
de supraveghere şi control) şi creşterea surselor de alimentare a acestuia prin impozite, dobânzi
la creditele acordate, taxe etc.;
creşterea mobilităţii şi dobândirii forţei de muncă prin deplasarea acestora în diferite ramuri ale
agriculturii şi zone de favorabilitate a culturilor (zonele cu excedent de forţă de muncă,
suprafeţele reduse de arabil şi condiţii nefavorabile de climă şi sol, prin cedarea temporară a
forţei de muncă către zonele deficitare), în funcţie de cerinţele reale ale pieţii;
50
creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă din cadrul comunităţilor rurale şi implicit
atenuarea efectelor negative produse de timpul parţial de muncă din agricultură (dezvoltarea
bazei tehnico-materiale necesare introducerii activităţilor de turism, a industriei mici şi a
activităţilor de semiindustrializare a producţiei agricole, dezvoltarea şi exploatarea raţională a
pisciculturii şi a fondului cinegetic etc);
repopularea unor zone deficitare în forţă de muncă;
stimularea procesului de creare a unei autentice pieţe de produse agroalimentare (crearea unor
sisteme de informare şi servicii de intermediere pentru activităţile de marketing, constituirea
bursei de mărfuri etc);
stimularea dezvoltării cooperaţiei rurale în plan orizontal (asociaţii de exploatare a terenurilor;
asociaţii de exploatare în comun a mijloacelor de muncă; investiţii comune, etc) şi vertical
(aprovizionare-desfacere, credit, condiţionare-industrializare produse agroalimentare etc);
absorbirea cantităţilor de numerar de pe piaţă, care prin menţinerea în circulaţie, ar avea presiuni
negative asupra mărfurilor şi ar favoriza fenomenele inflaţioniste;
crearea premiselor favorabile necesare atragerii într-o măsură mai mare a capitalului străin, cu
efecte benefice în tehnologizarea agriculturii şi asimilării tehnologiilor de vârf cu efect pozitiv
în ridicarea competitivităţii produselor pe piaţa internă şi externă.

CONCLUZII

Transformările din agricultura românească sunt mult mai ample comparativ cu alte ramuri ale
economiei naţionale, ceea ce implică cu necesitate ca cercetarea ştiinţifică să ia în permanenţă
“pulsul” mutaţiilor survenite şi să previzioneze impactul acestora pe minim trei direcţii:
impactul asupra mediului social rural;
impactul asupra mediului natural;
impactul asupra producţiilor agricole, legate de securitatea alimentară a întregii populaţii.
Pentru prevenirea şi contracararea eventualelor dezavantaje care apar se impun următoarele măsuri:
elaborarea unei strategii la nivel naţional privind dezvoltarea economică a diferitelor structuri de
proprietate şi a formelor de organizare a acestora pe termen mediu şi lung;
introducerea de noi pârghii financiare şi adaptarea celor existente în domeniile: creditelor,
subvenţiilor, impozitelor, dobânzilor bancare, amortizării fondurilor fixe, etc.;
asigurarea unui control riguros al statului asupra preţurilor produselor strategice şi unor produse
de bază (carne, lapte, pâine, ulei, zahăr), care condiţionează nivelul de trai al populaţiei;
crearea sistemului de protecţie socială a populaţiei angrenate în activitatea agricolă (pensii,
ajutoare de boală şi şomaj, asistenţă medicală, protecţia muncii şi a mediului înconjurător,
înlesniri pentru recalificarea forţei de muncă, etc.);
extinderea în localităţile rurale a sectorului de prestări servicii, a construcţiilor de şosele, căi
ferate şi altele, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai;
acodarea de facilităţi de creditare, asistenţă tehnico-economică, garanţii de stat la importuri de
mijloace de producţie, etc.;
organizarea unui sistem de servicii pentru producătorii agricoli finanţate integral sau
subvenţionate (service de consulting şi pregătire profesională, mecanizare, etc.).

BIBLIOGRAFIE

1. Letitia ZAHIU, coordonator, - “Politici şi pieţe agricole – Reformă şi integrare europeană”, Editura Ceres, 2005
2. Letitia ZAHIU, LAZĂR, T., - “Agricultura României în procesul de integrare agricolă europeană”, Editura EX
Ponto, Constanţa 2000
3. BRASOVEANU, N. - “Particularităţi ale promovării progresului tehnic în agricultură“ , Tribuna Economică
nr.39, 1987.
4. Tribuna Economică , colecţie 2000 - 2005
5. Adevărul Economic, colecţie 2000 - 2005
6. Profitul Agricol, colecţie 2000 - 2005
51
TURISMUL RURAL - IMPLICAŢII SOCIO-ECONOMICE

LILIANA BLAJOVICI
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI
MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI

The present thesis lays forward the advantages which rural tourism may bring over to less developed areas,
which could subsequently lead to the revitalisation of the local economy; this is therefore assumed to trigger a
considerable growth in people' s income and help avoid desertification phenomena.
Likewise, we are putting forth proposals to support the growth in the number of tourists and the improvement
of the tourisic service quality.

Cuvintele cheie
Turismul rural, vacanţă, mediul înconjurător, dezvoltare rurală, agroturismul, pensiuni turistice, festivaluri.

Într-o societate în continuă schimbare şi din ce în ce mai conştientă de importanţa păstrării
mediului pentru propria sănătate, dezvoltarea turismului rural este un fapt benefic pentru toate
zonele rurale şi cu precădere pentru cele defavorizate.
Dezvoltarea şi extinderea turismului rural s-au produs din următoarele motive:
a) este o nouă formă de vacanţă ce se caracterizează printr-o mai bună calitate a mediului
înconjurător şi descoperirea unor noi destinaţii;
b) dorinţa românilor de a călători la sfârşit de săptămână cu ocazia sărbătorilor
tradiţionale (Paştele sau Crăciunul) este tot mai evidentă. Din ce în ce mai mulţi români
doresc să-şi petreacă mini-vacanţe active şi să cunoască alte obicieiuri decât cele din
zonele din care provin sau îşi desfăşoară activitatea.
c) Turismul rural poate impulsiona economia rurală.
Folosirea fondurilor SAPARD care sprijină dezvoltarea agriculturii şi dezvoltarea rurală, în
vederea acomodării la preluarea şi administrarea politicii agricole comune şi de dezvoltare rurală
a Uniunii Europene sau ISPA, program ce finanţează dezvoltarea infrastructurii şi ocrotirea
mediului constituie piloni de bază pentru a se face progrese în acest domeniu.
Nu trebuie să uităm că dezvoltarea rurală nu presupune numai agricultură trebuie să
vorbim şi de industria mică şi mijlocie, dar şi de dezvoltarea serviciilor şi nu în ultimul rând de
turism. Dar un turism de calitate, cât şi o creştere a economiei nu se poate dezvolta fără a beneficia
de o infrastructură de calitate. O creştere susţinută ar contribui desigur la crearea de noi locuri de
muncă şi implicit la absorbţia forţei de muncă eliberată din agricultură prin introducerea noilor
tehnologii.
Pentru ca turismul să devină un domeniu prioritar al economiei naţionale, ar trebui să fie
avute în vedere următoarele obiective:
- integrarea ofertei turistice româneşti pe piaţa turistică europeană, dar şi mondială;
- este nevoie ca potenţialul turistic al României să fie valorificat în mod optim şi să aibă
în vedere dezvoltarea durabilă a activităţii de turism, dar, desigur, ţinând cont de
respectarea regulilor privind potecţia mediului.
Revitalizarea economică şi socială prin turism a zonelor defavorizate şi stimularea
dezvoltării produselor şi serviciilor în sectoarele legate de turism constituie alte priorităţi pentru
dezvoltarea şi bunăstarea zonelor rurale.
Turismul este o activitate importantă de folosire a forţei de muncă şi implicit a economiilor
rurale. Este deja verificat faptul că dezvoltarea industriei turismului şi implicit un număr sporit de
turişti prin oferte diverse şi atractive duce la creşterea veniturilor şi a profiturilor pe seama
cheltuielilor făcute de turişti. Pe de altă parte trebuie să ţinem cont de faptul că venitul local
rezultat din cheltuielile turiştilor este cheltuit în zonă ducând astfel la o creştere a acestuia.
Turismul conduce de asemenea la diversificarea activităţii economice, iar, din acest punct
de vedere, experienţa a arătat că zonele cu o bază economică diversificată au probleme mai mici în
condiţiile recesiunii economice.
52
Susţinerea şi diversificarea turismului rural prezintă multe avantaje faţă de industriile
tradiţionale printre care aş menţiona:
- turismul este o activitate în creştere şi toate previziunile arată că în următorii ani este o
activitate în continuă dezvoltare;
- turismul este o activitate nepoluantă şi atractivă pentru zona respectivă cât şi pentru
comunitate;
- vizitarea diverselor monumente de artă sau a bisericilor, mai ales a celor considerate
monumente clasificate, duce şi ea la creşterea veniturilor şi implicit va permite crearea
unor fonduri pentru întreţinerea lor.
Un alt domeniul a cărui dezvoltare va trebui să fie stimulată şi susţinută este cel al
meseriilor tradiţionale. Olăritul, ţesutul, arta cusutului, confecţionarea costumelor populare,
sculptura în lemn, încondeiatul ouălor, înşiratul mărgelelor, broderia, confecţionarea de diverse
articole de îmbrăcăminte sau a altor obiective decorative din diverse materiale produse în
gospodărie, dar şi din piele, constituie o altă modalitate de creştere a veniturilor, cât şi păstrarea şi
continuarea unor tradiţii milenare.
Susţinerea dezvoltării unor activităţi conexe în zonele unde se practică turismul rural duce şi
la creşterea nivelului de pregătire a cetăţenilor, dar nu în ultimul rând la stabilizarea populaţiei.
Vizite organizate în atelierele acestor făuritori de frumos, dar şi pachete organizate de
agenţiile de turism care să aibă drept scop vizitarea unor obiective culturale sau religioase de
interes naţional pentru turiştii iubitori de natură ce-şi petrec viaţa la ţară, le-ar da posibilitatea
acestora să beneficieze de o vacanţă activă.
Turismul rural prin activităţile iniţiate generează circulaţie turistică şi duce la creşterea
veniturilor realizate în mediul rural. Desigur, turismul rural este rezultatul dorinţei multor cetăţeni
de a petrece vacanţe în mijlocul naturii, dar şi de a face voiaje în zone mai puţin cunoscute, pline
de farmec şi frumuseţe pentru a evita supraaglomeraţia din zonele turistice consacrate. Pe de altă
parte putem vorbi şi de revigorarea aşezărilor rurale şi, nu în ultimul rând, de păstrarea tradiţiilor
populare, a meşteşugurilor şi obiceiurilor specifice, şi, deci, de o şansă pentru satul românesc,
oferindu-i acestuia perspectiva unei dezvoltări durabile, noi idealuri şi posibilităţi.
Turismul rural ca şi agroturismul se bazează pe resursele spaţiului rural, pe oamenii şi
produsele specifice locului, care prin această formă de turism pot fi cunoscute şi apreciate la nivel
naţional şi internaţional. Dar, pentru ca aceasta să reziste, el trebuie să se adapteze la cerinţele
pieţei turistice. Posesorii de pensiuni turistice vor avea în vedere diversificarea ofertei turistice , iar
ridicarea standardelor de calitate trebuie să constituie o ţintă pentru ca iubitorii de natură să revină.
Punerea în valoare a tradiţiilor culinare ale bucătăriei este o altă oportunitate pe care o oferă
turismul rural şi care trebuie desigur exploatată. Din acest punct de vedere cred că editarea unor
cărţi de bucate cu meniuri specifice româneşti în limbi de circulaţie internaţională nu trebuie deloc
ignorată, acest lucru constituind o altă posibilitate de a face cunoscută turiştilor străini o altă faţetă a
poporului român.
Organizarea unor excursii în centrele de ceramică neagră sau roşie care se găsesc în diverse
zone ale ţării sau organizarea de excursii cu ocazia diferitelor festivaluri printre care le-aş menţiona
pe cele ale ouălor încondeiate din Ciocăneşti Suceava, localitatea fiind considerată un loc unic în
lume, aşezată într-un peisaj natural deosebit, urmate de cel al păstrăvului şi al iernii, sunt numai
câteva exemple. Manifestări ca: Târgul de Fete de pe Muntele Găina, Târgul de Fete de la
Hălmagiu, Hora de la Prestop, festivalurile obiceiurilor de iarnă ce se desfăşoară în numeroase
judeţe în perioada sărbătorilor de iarnă, mai ales în Maramureş şi Moldova, ca şi sărbătorile
tradiţionale religioase care uneori se transformă în adevărate pelerinaje, aş menţiona în acest sens
Tismana, Polovragi, Putna, etc. constituie tot atâtea oferte, cred eu, interesante, ce pot completa un
sejur agreabil la ţară.
Activitatea turistică are efecte asupra dinamizării activităţii meşteşugăreşti nu numai din
raţiuni economice, dar are şi o motivaţie de ordin artistic, cultural, creatorii dorind să-şi exprime
înclinaţiile, să-şi valorifice talentul sub o formă sau alta.
53
Acest domeniu constituie o adevărată moştenire culturală a României contribuind în acelaşi
timp la creşterea nivelului de cultură, la formarea gustului estetic.
Conform opiniei specialiştilor, turismul rural se va dezvolta şi în viitor. Comunitatea
Europeană este interesată ca acest domeniu al economiei să se dezvolte, acordându-se credite în
ceea ce priveşte domeniul recreativ din cadrul Programului Leader.
Turismul este o activitate importantă pentru orice zonă deoarece foloseşte forţa de muncă
existentă, duce la susţinerea economiilor locale. Dezvoltarea industriei turismului, exceptând
creşterea veniturilor şi a profiturilor pe seama cheltuielilor efectuate de turişti, duce de asemenea
la apariţia a noi oportunităţi în domeniul afacerilor. Turismul stimulează de asemenea
diversificarea activităţii economice şi experienţa a demonstrat că zonele care au o bază economică
diversificată au probleme mult mai mici în condiţiile recesiunii economice.
Dar turismul rural şi dezvoltarea sa viitoare trebuie să ţină cont şi de cerinţele europene
privind mediul înconjurător.
O altă cerinţă pentru practicarea unui turism competitiv şi atractiv o reprezintă crearea unei
infrastructuri locale (mă refer aici la şosele şi drumuri sau căi de acces, transport, electrificare,
canalizări), un marketing adecvat, dar şi existenţa mijloacelor de comunicare (poştă, telefon).
Editarea de pliante cu cele mai importante obiective turistice ce trebuiesc vizitate în cazul
unei vacanţe în zonă, dar şi o difuzare corespunzătoare a acestora este o condiţie esenţială pentru
atragerea unui număr sporit de turişti.
Pentru a avea succese într-o meserie atât de pretenţioasă cum este turismul este obligatoriu
ca cei ce lucrează în domeniu să aibă o serie de calităţi, precum: o fire primitoare, spirit
organizatoric, disponibilitate în a colabora cu turiştii, imaginaţie şi inventivitate, calităţi ce vor
trebui cultivate de factorii responsabili. Este nevoie ca pe viitor să se iniţieze cursuri pentru
pregătirea animatorilor, acesta fiind un pion de bază în petrecerea timpului liber de către grupurile
de turişti.
De asemnea cred că ar fi util ca proprietarii de pensiuni să cunoască tradiţiile şi obiceiurile
ţărilor de provenienţă a turiştilor pe care-i găzduiesc.
Aşa cum am menţionat, formarea de animatori la nivel de zone turistice, implicarea
diferitelor organizaţii atât la nivel de zonă cât şi naţional (Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor,
Asociaţiile Ecologice, Asociaţia de Turism Montan, ANTREC) o infrastructură de bună calitate şi,
nu în ultimul rând, oferte care să ţină seama de raportul calitate/preţ, dar şi de tarifele practicate
de celelalte ţări din această parte a Europei, pot duce la dezvoltarea turismului rural şi, implicit, la
creşterea economică a zonei.
Servicii de calitate conform standardelor, diversificarea ofertelor, preţuri competitive,
cunoaşterea a cel puţin două limbi străine, editarea de pliante atractive permanent actualizate care să
includă informaţii utile, organizarea şi participarea turiştilor la festivaluri folclorice, vizitarea şi
participarea la activităţile desfăşurate de artizani în atelierele lor, un marketing eficient pentru
testarea cerinţelor turiştilor dar şi a doleanţelor lor şi nu în ultimul rând paracticarea unor oferte
promoţionale în aşa numitele perioade „hors-saison” pentru diverse categorii de turişti sunt numai
câteva sugestii care ar putea conduce la îmbunătăţirea calităţii şi diversificarea ofertelor propuse.
Din păcate, după părerea mea, dar şi conform recentelor anchete făcute în cadrul unor
binecunoscute agenţii de turism, jucători importanţi pe piaţa ofertei turistice preţurile cerute de
proprietarii pensiunilor sunt prea mari faţă de veniturile populaţiei, cât şi în raport cu o ofertă nu
foarte bogată sau cu calitatea serviciilor. Concurenţi serioşi pentru acest tip de turism sunt agenţiile
de turism care, chiar în această perioadă, au oferit excursii de Paşti în ţări precum Grecia, Bulgaria
şi chiar Cipru la preţuri cu mult mai mici decât ofertele interne, unele agenţii acordând în anumite
condiţii chiar şi bonusuri ca de exemplu data înscrierii.
Creşterea spectaculoasă a numărului de turişti străini, aşa cum s-a întâmplat în alte ţări cu
vocaţie turistică (Spania, Grecia, Turcia), nu poate avea loc atâta timp cât calitatea serviciilor pe
care aceştia le găsesc atât în industria turismului cât şi în mediul rural se situează sub nivelul
standardelor, infrastructura lasă încă de dorit, sau dacă ofertele turistice nu sunt permanent
îmbogăţite şi diversificate.
54
Dintre sporturile deosebit de cerute de cei ce doresc să-şi petreacă vacanţele la ţară
menţionez: echitaţia, urmată îndeaproape de tenis, fotbal sau nataţia. Este adevărat că orgnizarea şi
distribuirea acestui produs cere eforturi atât umane cât şi financiare, dar, pe de altă parte, este din
ce în ce mai cerut.
În ceea ce priveşte turismul rural şi agroturismul în zona de şes se poate spera, cel puţin în
următorii ani, la dezvoltarea unei asemenea activităţi dar numai în zone cu o vocaţie turistică
particulară. O asemenea zonă ar putea fi desigur cea unde există obiective de interes turistic ca de
exemplu: locuri istorice, păduri sau mănăstiri binecunoscute pentru valoarea lor cultural-istorică şi
religioasă. Însă zona montană este cea care beneficiază de cel mai mare potenţial şi grad de
atractivitate din punct de vedere al turismului rural, dar şi al agroturismului.
În concluzie, consider că dezvoltarea turismului rural trebuie sprijinită deoarece foloseşte
forţa de muncă existentă, duce la creşterea veniturilor, permite diversificarea activităţilor
economice, împedică dezertificarea zonei, face să crească bugetul local.
O ofertă de programe diversificată care să aducă mai multe noutăţi pentru cei ce doresc
să-şi petreacă mini-vacanţele la ţară, alături de un marketing eficient vor duce cu siguranţă la
creşterea numărului de turişti adepţi ai practicării turismului rural.
Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii, diversificarea şi creşterea calităţii serviciilor, o
formare continuă a personalului implicat în acest domeniu de activitate sunt numai câţiva factori
care odată atinşi vor face ca şi România să devină o destinaţie tot mai atractivă.

Bibliografie
1. Bold I., E. Buciuman, M. Drăghici – Spaţiul Rural, Editura Mirton, Timişoara, 2003.
2. Bran Florina, Simon Tamara, Nistoreanu Puiu -„Ecoturism”, Editura Economică, 2000.
3. Dăianu Daniel - „Pariul României”, Bucureşti, Compania, 2004.
4. Nistoreanu Puiu şi colaboratorii „Ecoturism şi Turism rural”, Bucureşti, Editura ASE,
2004.
5. Colecţia Revistei „Vacanţe la ţară”, 2005-2006.

























55
PROCESUL DE ADAPTARE SI RASPANDIRE A NOULUI IN
COMUNITATILE RURALE
THE PROCESS OF APPROPRIATING AND SPREADING OF THE NEW IN
RURAL COMMUNITIES

FLORENTINA BOIANGIU*
ADINA IORGA**
IOANA PETRE***

*USAMV Bucureşti
**USAMV Bucureşti
***Institutul de Sociologie al Academiei Române

Confronted with the structural transformation in agriculture, a profound mutation appears both in the
behavior of the rural population, in general and especially in that of the farmers, concerning the land, the farmers’
household, their occupation as farmers, their acceptance of the innovation.
It is highly important to know the norms and the judgment of values specifics the rural communities, their
cultural characteristics, the relation between the traditional behavior and the new-one, more inclined to accept the new,
the significance of the relation: innovation- uncertainty – risk.
Besides the ecological and economical agents those psycho-social performs a basic role in the development of
a durable agriculture.

Keywords: rural modernisation,traditional behavior and the new-one ,informal leader

Charta Europeană a Spaţiului Rural consideră „capitalul uman” (oamenii cu diversele lor
capacităţi) cea mai apreciată valoare în societatea rurală de pretutindeni şi de aceea dezvoltarea şi
susţinerea sa ar trebui să aibă o prioritate absolută.
Strategiile legate de viitorul ruralului şi al agriculturii trebuie axate pe modernizarea şi
dezvoltarea acestora. Prin politicile de dezvoltare rurală se pledează pentru o dezvoltare diferenţiată
a comunităţilor rurale după modele care să ia în considerare specificitatea acestora, nu numai sub
aspectul caracteristicilor ecologice, economice, dar şi a dimensiunilor psihosociale ale acestor
forme de viaţă socială.
Modernizarea rurală, prin caracteristicile sale, are o serie de implicaţii pozitive:
a) Nu suprimă cadrul tradiţional, nu elimină valorile şi, în general „semnele distinctive”,
individualizate ale aşezărilor rurale, ci le valorifică, le integrează “noului mediu” ecologic şi socio-
cultural;
b) Operează o delimitare relativ exactă dintre tradiţie şi tradiţionalism, între experienţă şi rutină,
reuşind să surprindă acea supleţe lăuntrică a satului de a accepta inovaţia, raportând-o la tradiţie;
c) Modernizarea permite ritmuri de dezvoltare apropiate în toate domeniile domeniile şi palierele
societăţii (economic, social, cultural).
Modernizarea vizează:
- aspectele tehnico-economice: introducerea de noi tehnologii, mijoace de muncă, etc;
- structura şi utilizarea forţei de muncă: creşterea nivelului de şcolarizare, apariţia de noi profesii;
- aspecte ecologice: ameliorarea calităţii mediului, îmbunătăţirea condiţiilor de locuit şi a stării de
sănătate a populaţiei rurale, sistematizarea reţelei de comunicaţii rurale şi dezvoltarea infrastructurii
edilitare;
- schimbări în organizarea generală a comunităţilor rurale şi în funcţionalitatea gospodăriilor
agricole: valorificarea ocupaţiilor tradiţionale, sprijinirea retromogranţiilor pentru implementarea
unor activităţi economice în localităţile de rezidenţă, sprijinirea managementului agroturistic şi a
celui de turism local.
Nevoi resimţite
Interes sau
preocupare
Problema
Luare la
cunoştinţă
Întâmplare
Interes Căutare de informare
Evaluare Convingeri şi decizii
Probă
Evaluare
Adoptare
Fig. 1 Procesul de acceptare a noului


În condiţiile transformărilor structurale din agricultură apar mutaţii profunde în
comportamentul economic al ruralilor, în general şi al agricultorilor în special, în psihologia şi
mentalităţile proprietarilor faţă de pământ, de gospodăria ţărănească, faţă de „ocupaţia” de
agricultor, faţă de acceptarea noului (a inovaţiei) sub diversele sale aspecte: tehnice, tehnologice şi
manageriale, faţă de procesele sociale din comunităţile rurale (migraţia şi retro-migraţia,
modernizarea şi dezvoltarea rurală).
Investigaţiile interdisciplinare efectuate în câteva comune din judeţul Argeş (Bilceşti,
Boteni, Hârtieşti) au oferit soluţii de armonizare a intereselor diferitelor categorii de agricultori cu
direcţiile de modernizare a comunităţilor rurale şi a propriilor gospodării.
Acestea au stabilit o corelaţie semnificativă între factorii ecologici, cei economici şi psiho-
sociali, precum şi implicarea acestora în stabilirea forţei de muncă în agricultură, în reconversia şi
retromigraţia ruralilor, în menţinerea proprietarilor de pământ în comunităţile rurale.
Dintre aceşti factori implicaţi în procesul de pătrundere al noului în rural, subliniem rolul
deosebit al celor psiho-sociali care (în corelaţie cu cei ecologici şi economici ) în investigaţiile
concrete pot juca un rol operaţional (de indicatori).
Procedul de pătrundere a noului poate fi studiat la nivelul individului, fiind un proces mental
prin care acesta trece din momentul în care află pentru prima oară despre o inovaţie până la
56
acceptarea şi adoptarea ei. Este un tip de învăţare/asimilare care are loc în condiţiile specifice ale
unei comunităţi umane cum sunt cele rurale (vezi fig.1).
Este important să se cunoască normele şi judecăţile de valoare specifice fiecărei comunităţi
rurale, caracteristicile cultutale, relaţia dintre comportamentul tradiţional şi cel deschis spre nou,
semnificaţia relaţiei noutate-incertitudine-risc.
Dintre factorii psiho-sociali care înfluienţează difuzarea noului în mediu rural cei mai
semnificativi sunt următorii:
Statutul educaţional şi profesional;
Gradul de instrucţie şi educaţie;
Gradul de confort (condiţiile de locuit);
Gradul de coeziune al familiei rurale (relaţiile intra şi intergeneraţii);
Frecvenţa şi durata relaţiilor interindividuale pentru munca în gospodărie şi în
comunitate;
Motivaţia instrucţiei în perceperea ocupaţiei de agricultor;
Menţinerea ataşamentului economic şi psihologic faţă de rural şi de valorile acestuia;
Perpetuarea şi perfecţionarea elementelor tradiţionale care să permită acceptarea,
promovarea şi adoptarea unui comportament novator;
Valorificarea normelor, tradiţiilor specifice;
Diversificarea canalelor de difuziune a informaţiilor referitoare la noutăţile tehnico-
ştiinţifice din agricultură prin popularizarea acestora şi a implicatiilor lor (prin
consultanţă agricolă, mass-media, echipe interdisciplinare de specialişti);
Implicarea mai accentuată a liderilor informali în difuzarea şi adaptarea noului;
Implicarea retromigraţiei în difuzarea noului;
Cunoaşterea etapelor psihologice ale comportamentului de adoptare a noului, de la evaluarea
riscului, acceptarea inovaţiei, până la decizie, aplicare, adaptare.
Procesul de pătrundere a noului în comunităţile locale este complex şi dependent de
interacţiunea factorilor enumeraţi, care acţionează în mod diferenţiat în funcţie de sistemele socio-
culturale specifice, de gradul de coeziune al comunităţilor, de canalele de comunicare, etc.
Modelul cu valoare operaţională, rezultat al investigaţiilor efectuate, încearcă să sintetizeze
complexitatea procesului de pătrundere a noului în gospodăria ţărănească şi în mediul rural.

Fig.2 Procesul de difuzare a noului

Inovaţia
Cu
caracteristi
tehnice,
economice,
sociale
Canale de
comunicare:
- grup familial;
- grup de prietene,
vecini;
- lideri de opinie;
- specialişti,
experţi;
- mass-media;
- comercianţi.
Procesul de
difuzare
- Luarea la
cunoştiinţă din
nevoi resimţite,
zvon;
- Interes
întâmplător;
- Preocupare;
- Căutare de
informaţii
Comunitatea rurală
cu caracteristici:
- situaţionale: tipul
gospdăriei, al muncii
agricole, relaţia cu
oraşul;
- personale: vârsta,
educaţia, ocupaţia;
- psihosociologice:
status social,
participare socială,
valori şi norme ale
comunităţii, atitudini
şi motivaţii proprii,
trăsături de
personalitate
- Evaluare risc
inovaţie
- Decizie de aplicare
- Experimentare
(probare);
- Evaluare rezultate
- Acceptare
- Convingeri
(deprinderi)
Comportament de
adoptare:
FAZE
57
58

Modernizarea ruralului poate beneficia de efectele pozitive ale unor măsuri ecologice,
economice numai dacă agricultura acceptă, adoptă şi întreţine noul.
Noul în comunitatea rurală şi în agricultură trebuie să răspundă eficient problemelor
specifice, să poată fi realizat în limitele disponibile, să fie uşor de înţeles şi aplicat.

Bibliografie
BĂDESCU ILIE (coord.), CRISTEA DARIE, „Dicţionar de sociologie rurală”, Ed. Mica Valahie- Bucureşti 2003,
pag. 214, 311, 365;
MÎHĂILESCU IOAN, „Sociologie generală”, Ed. Polirom, 2003, pag 281, 311;
NEDELCU LUCICA, „Reducerea poluării mediului în fermele de la baza versanţiilor şi menţinerea proprietarilor de
pământ în aşezările rurale”(Contract MTC şi Universitatea din Cambridge, Marea Britanie, 1998- 2000)









































59
PROMOVAREA INVESTIŢIILOR ŞI ORIENTAREA LOR SPRE EXPORT

RODICA BURBULEA, doctor în economie, lector superior universitar
SVETLANA RUSU, doctor în economie, conferenţiar universitar
ELEONORA GRAUR, lector superior universitar

Catedra „Marketing şi finanţe”,
Universitatea Agrară de Stat din Moldova

For a country in the course of development, the internal sources of economical rise are insufficient, being necessary
in this direction the attraction of the external sources and namely the foreign direct investments (FDI). The
attraction of the FDI represents an important policy for the countries that are on different levels of development.

Key – words: investments, foreign direct investments, export, promotion, gross domestic product, fixed capital,
strategy, investment activity, investments tide.

INTRODUCERE

Investiţiile locale şi investiţiile străine directe (ISD) sunt contribuitori importanţi la
dezvoltarea exporturilor. Efortul principal urmează a fi depus pe atragerea investiţiilor străine în
Republica Moldova, acesta fiind cel mai eficient instrument de promovare indirectă a exportului.
Totodată, deosebit de importantă, în promovarea exportului produselor moldoveneşti pe piaţa UE,
precum şi pe alte pieţe străine, este promovarea imaginii ţării noastre în statele-membre. Aceasta
urmează să includă continuarea participării ţării noastre la târgurile şi expoziţiile mondiale,
incluzând concepte şi oferte bine pregătite, precum şi prezentări ale potenţialului investiţional al
ţării în străinătate.

MATERIAL ŞI METODA

La realizarea materialului s – au utilizat date statistice ale Serviciului Vamal al RM, Biroului
Naţional de Statistică al RM şi Camerei de Comerţ şi Industrie a RM. Cercetarea s – a efectuat în
perioada anilor 2000 – 2004, folosind metode fundamentale : documentarea, analiza, comparaţia.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Majoritatea sectoarelor de export sau a autorităţilor locale sunt conştiente de importanţa
strategică a investiţiilor străine directe (ISD) orientate spre export. Sunt determinate sectoare
strategice orientate spre export ce răspund nevoilor specifice pentru a atrage ISD:
• industria uşoară, textile;
• industria agroalimentară;
• sectorul maşini, echipamente şi alte componente industriale, pentru a crea noi
competenţe şi a se alinia la standardele de calitate ale producătorilor de automobile;
• turism rural, ferme, viticultură pentru modernizarea infrastructurii şi a capacităţilor;
• IT&C şi servicii emergente.
Pe parcursul ultimilor ani, economia ţării noastre a înregistrat tendinţe ascendente, ceea ce
s-a reflectat prin creşterea produsului intern brut (PIB), în mediu pe anii 2001-2004 înregistrând o
majorare cu 57,9% faţă de anul 2000. O importanţă majoră în procesul de creştere economică
durabilă pentru ţările în curs de dezvoltare, cum este Republica Moldova, revine investiţiilor
(tabelul 1).




Tabelul 1 Indicatorii ce caracterizează situaţia investiţională a ţării în anii 2000-2004
Indicatorii
Unitatea
de măsură
2000 2001 2002 2003 2004
Produsul intern brut în preţuri
curente mil. lei 16020 19052 22556 27619 31992
inclusiv:
formarea brută de capital fix mil. lei 2473 3190 3682 5127 6955
Investiţiile în capital fix în preţuri
curente mil. lei 1759,3 2315,1 2804,2 3621,7 5002,7
Investiţiile străine directe în
economia naţională:
Intrări mil. USD 141,2 114,9 166,1 96,2 184,5
nete
*
mil. USD 126,8 102,0 130,8 68,4 124,9
în raport cu PIB % 9,8 6,9 7,9 3,5 4,8
pe locuitor USD 34,8 28,1 36,1 18,9 …
% faţă de anul precedent % 334,6 80,5 128,3 52,3 182,5
Stocul investiţiilor directe în
economia naţională mil. USD 443,7 541,6 680,4 751,3 870

*
intrări - ieşiri
Surse: Biroul Naţional de Statistică, Banca Naţională a Moldovei

Formarea brută de capital fix, indicatorul ce caracterizează gradul de investire în
economia ţării, a fost în continuă creştere, majorându-se în perioada anilor 2001-2004 faţă de anul
2000 de circa 1,6 ori.
În rezultat, ponderea formării brute de capital fix în PIB s-a majorat cu 6,3 puncte
procentuale (p.p.) - de la 15,4% în anul 2000 până la 21,7% în anul 2004. Majorarea investiţiilor în
capital fix, în ultimii ani, cu ritmuri mai avansate decât cele ale PIB, precum şi încetinirea ritmurilor
de creştere a consumului final în anul 2004 denotă reorientarea economiei naţionale spre investiţii.
Investiţiile în capital fix Pe parcursul ultimilor 4 ani investiţiile în capital fix, după o
continuă descreştere (excepţie fiind doar anul 1998), au înregistrat creşteri semnificative. În anii
2001 şi 2002 rata de creştere reală a acestora a fost la nivel de 11% anual, în 2003 – 7%, în 2004 –
8%, ceea ce corespunde unei creşteri cumulative în anii 2001-2004 de 42%.
1759.3
2315.1
2804.2
3621.7
5002.7
0
1000
2000
3000
4000
5000
6000
m
i
l
.

U
S
D
2000 2001 2002 2003 2004
Figura 1 Investiţiile în capital fix în preţuri
curente

Ponderea investiţiilor în capital fix în PIB s-a majorat cu 4,6 p.p. - de la 11% în anul 2000
până la 15,6% în anul 2004.
60
În anul 2004 activitatea investiţională a consemnat o creştere esenţială a fluxului de investiţii
în capital fix, volumul total al cărora a constituit 5002,7 mil. lei (Figura 1). Semnificativ din punct
de vedere al eficienţei economice este faptul că 74% din volumul total al investiţiilor în capital fix
au fost valorificate în construcţia, extinderea şi reutilarea tehnică a întreprinderilor din sfera
productivă, ceea ce asigură premise reale pentru creşterea economică durabilă. Astfel, în construcţia
obiectelor de menire productivă au fost utilizate 3702 mil. lei investiţii în capital fix.
În ce priveşte structura tehnologică a investiţiilor, este de menţionat că aproximativ 50% au
fost alocate în utilaj, unelte şi inventar, iar cealaltă parte o deţin lucrările de construcţii-montaj şi
alte investiţii capitale.
Lucrările de construcţii-montaj, efectuate de către întreprinderile şi organizaţiile în
antrepriză în anii 2001-2004, au crescut de circa 2 ori comparativ cu anul 2000. În anul 2004 aceste
lucrări au fost efectuate în valoare de 1776,9 mil. lei, ceea ce este cu 25% mai mult faţă de anul
2003 (acelaşi ritm de creştere a fost înregistrat şi în anul 2003 faţă de anul precedent).
Creşterea a fost asigurată, preponderent, din contul agenţilor economici cu forme de
proprietate privată, publică şi mixtă, fiind executate lucrări în antrepriză în proporţie de 86,1%
(4307,3 mil. lei) din volumul total al lucrărilor în antrepriză (Figura 2).

Figura 2 Invstiţiile în capital fix pe forme de proprietate în preţuri curent
în anii 2000-2004
0
200
400
600
800
1000
1200
1400
1600
1800
2000 2001 2002 2003 2004
m
i
l
.

l
e
i
Publică
Privată
Mixtă (publică şi
privată), fără
participare
străină
Străină

Analiza structurii investiţiilor pe forme de proprietate demonstrează că ponderea investiţiilor
de proprietate publică în total investiţii s-a redus de la 43,4% în anul 2000 până la 32,7% în anul
2004, ca urmare a extinderii sectorului nestatal al economiei, cu toate că în valoare absolută
investiţiile publice practic s-au dublat, majorându-se de la 763 mil. lei în anul 2000 până la 1635
mil. lei în 2004 (Figura 3).
Figura 3 Structura Investiţiilor în capital fix pe forme de proprieta
în anul 2004
33%
22%
4%
10%
31%
Publică
Privată
Mixtă (publică şi
privată), fără paticipare
străină
Străină
Î

Partea majoră a investiţiilor în perioada anilor 2000-2004 a fost efectuată din contul
mijloacelor proprii ale întreprinderilor şi populaţiei. Ponderea acestora în volumul total al
61
investiţiilor a fost de 60,2% în anul 2000, 61% - în 2001, 75,1% - în 2002, 73,8% - în 2003 şi 65%
– în 2004.
În anii 2003 şi 2004 a fost remarcată o tendinţă de majorare a investiţiilor finanţate de către
investitorii străini. Pe parcursul ultimilor 4 ani volumul lor (în termeni nominali) s-a dublat - de la
445,3 mil. lei în anul 2000 până la 975,5 mil. lei în anul 2004.
Conform estimărilor Băncii Naţionale a Moldovei, la finele anului 2004 stocul ISD atrase în
economia naţională a atins 870 mil. USD. Cele mai semnificative investiţii au fost efectuate în
sectorul energetic, comunicaţii şi industria prelucrătoare, investitorii majori fiind Rusia, Spania,
SUA şi Franţa. Valori esenţiale ale ISD (intrări) au fost înregistrate în anii 2000, 2001 şi 2002 în
mărime de 141,2 mil. USD (11% în raport cu PIB), 114,9 mil. USD (7,8% în raport cu PIB) şi 166,1
mil. USD (10% în raport cu PIB), respectiv.

141.2
126.8
114.9
102
166.1
130.8
96.2
68.4
184.5
124.9
-30
20
70
120
170
220
m
i
l
.

U
S
D
2000 2001 2002 2003 2004
Figura 4 Innvestiţii străine directe în economia naţională
în perioada 2000-2004
intrări nete

Însă, în anul 2003, în lipsa privatizării întreprinderilor de importanţă majoră de către
investitorii străini, ISD s-au redus esenţial şi au constituit doar 96,2 mil. USD, sau circa 4,9% în
raport cu PIB. În anul 2004, conform estimărilor BNM, ISD au însumat circa 184,5 mil. USD (7,1%
în raport cu PIB), înregistrând cea mai înaltă valoare în ultimii 5 ani. Comparativ cu anul precedent
acestea s-au majorat de circa 2 ori. Până în anul 2004 cota preponderentă în volumul total al ISD au
deţinut-o investiţiile în capital subscris. În anul 2001 valoarea acestora a înregistrat 115 mil. USD.
Însă, în anii 2002 şi 2003 acestea investiţii au avut o tendinţă de diminuare de la 70,7 mil. USD la
47,4 mil. USD, respectiv. În anul 2004 investiţiile în capital subscris au deţinut 66,4 mil. USD sau
doar 36% din totalul ISD.
În ce priveşte structura sectorială, ISD au fost direcţionate preponderent spre întreprinderile
din alte sectoare decât cel bancar. Ponderea acestora în volumul total al ISD, în perioada anilor
2000-2003, a variat între 87% şi 91%, restul revenindu-i sectorului bancar.
În anul 2004 tendinţa anilor precedenţi a continuat şi astfel, ponderea majoră (92,6%) au
deţinut-o investiţiile în alte sectoare ale economiei, sectorului bancar revenindu-i 7,4%. De
menţionat, că deoarece în anul trecut băncile au fost obligate să majoreze capitalul normativ aferent,
investiţiile în capitalul social al băncilor s-au majorat esenţial şi în anul 2004 au constituit 10,3 mil.
USD (în anul 2003 – 3,7 mil. USD).
În anul 2005 activitatea investiţională a consemnat o creştere nesemnificativă a fluxului de
investiţii în capital fix – de 1%, volumul cărora a constituit 6,5 mlrd. lei (conform datelor
preliminare).

62
63
CONCLUZII

Întru încurajarea reală a investitorilor, a fost abrogată Legea privind investiţiile străine
nr.988-XII din 1 aprilie 1992 şi elaborată şi aprobată Legea cu privire la investiţii în activitatea de
întreprinzător nr. 81-XV din 18 martie 2004, care este bazată pe principiul de drepturi egale pentru
investitorii autohtoni şi străini.
În cadrul Ministerului Industriei şi Infrastructurii a fost elaborat şi monitorizat Programul
investiţional al ramurii industriei pe anii 2003-2005 şi Strategia politicii industriale a Republicii
Moldova până în a. 2010, un compartiment aparte constituind „Politica investiţională”.
Concomitent în vederea evaluării situaţiei investiţionale la întreprinderi, Ministerul
Industriei şi Infrastructurii a elaborat şi a repartizat Formularul paşaportului investiţional şi
Chestionarul indicatorilor investiţionali, în baza cărora s-au desfăşurat un şir de şedinţe cu
întreprinderi şi alte instituţii implicate.
Prin intermediul reprezentanţilor diplomatice, OPEM-ului (plasarea pe Internet şi editarea
Ghidului investiţional) au fost difuzate seturi de proiecte investiţionale, elaborate de către
întreprinderile naţionale cu suportul Ministerului Industriei şi Infrastructurii.
Totodată, întru atragerea investiţiilor în scopul realizării proiectelor în domeniile prioritare
Ministerul Industriei şi Infrastructurii conlucrează strâns cu organismele internaţionale potenţialele
donatoare (ONUDI, PSESE, PNUD, FMI, OCEMN, BERD şi altele) şi misiunile diplomatice.

BIBLIOGRAFIE
1. Legea cu privire la investiţii în activitatea de întreprinzător nr. 81-XV din 18 martie 2004;
2. Strategia de promovare a exportului Republicii Moldova pentru anii 2006 – 2008;



























64












































65
DEZVOLTAREA PIEŢEI VINICOLE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

RODICA BURBULEA, doctor în economie, lector superior universitar

Catedra „Marketing şi finanţe”,
Universitatea Agrară de Stat din Moldova

The wine industry is traditionally the most powerful sector of the national economy as well as the sector in
which Moldova enjoys the international renown. At present wine products production represents is the branch that
assures the economical security of the country; it is an important source of products for export and money means for
forming the state budget.
Key words: wine, wine industry, export, and import. Market, internal and extern market, market quota, wine
production, wine producers, quality.

INTRODUCERE

Piaţa vinicolă din Republica Moldova este prin tradiţie cel mai puternic sector al economiei
naţionale, şi indiscutabil este ramura cu care ţara şi-a obţinut un renume internaţional. Vinul a fost,
chiar şi în perioada de tranziţie de la economia de comandă la o economie de piaţă, unul dintre
foarte puţinele produse moldoveneşti care au înregistrat şi înregistrează de fapt o balanţă comercială
excedentară, exportul vinului reprezentând peste 30% din valoarea totală a exporturilor
moldoveneşti.
MATERIAL ŞI METODĂ

Drept sursa principală pentru efectuarea cercetării a servit baza de date Market Access
Map/MacMap elaborată de Centrul de Comerţ Internaţional/ITC, care este predestinată agenţilor
economici şi autorităţilor publice şi conţine date statistice necesare analizei şi evaluării comerţului
exterior cît la nivel bilateral, regional, atât şi cel internaţional.
De asemenea, la efectuarea studiului au fost utilizate date statistice ale Serviciului Vamal
al RM, Biroului Naţional de Statistică al RM şi Camerei de Comerţ şi Industrie a RM, cît şi analize
efectuate de alţi experţi în domeniu.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Industria vinului este cea mai importantă şi cea mai enormă din Republica Moldova şi este
specializată în producerea următoarelor derivate: vinuri naturale, vinuri fortificate cu alcool, vinuri
spumante şi vinuri saturate cu dioxid de carbon, distilate din vinuri, băuturi alcoolizate produse din
vin şi alcool de origine vinicolă.
Potenţialul de dezvoltare a sectorului se manifestă prin volumul producţiei fabricate de către
agenţii economici din industria vinului, alcoolului, berii şi băuturilor nealcoolice, estimată la preţuri
medii, a înregistrat o creştere în proporţie de peste 4 la sută faţă de nivelul obţinut în perioada
respectivă a anului 2005 şi a constituit cca 4,3 mlrd lei.
Despre vinuri în cifre
• Cota de piaţă a vinurilor moldoveneşti în Federaţia Rusă e de cca 78%.
• Republica Moldova ocupă locul 11 în topul exportatorilor mondiali de vinuri.
• Exporturile medii de vin ale Moldovei se cifrează la cca 150 milioane litri pe an.
• În 2005 exporturile de vin moldovenesc în România se estimează la cca 1,2 milioane USD.
• Concentraţia de zahăr a vinurilor din Moldova este de 4 ori mai mare decât cea a vinurilor din
România.
• Republica Moldova este singurul producător de vin din Europa de Est care a intrat in topul
exportatorilor mondiali.
• Adaptate la piaţa rusă, vinurile moldoveneşti au o concentraţie alcoolică medie de 13%, faţă de
media romanească, de 10%.
66
• În localitatea Mileştii Mici din suburbia Chişinăului se află cea mai mare colecţie de vinuri din
lume - peste 1,5 milioane sticle - care în 2005 a fost introdusă în Cartea Recordurilor Guinn
Rezultatele activităţii industriei vinului, în mare măsura, sunt condiţionate de exportul
producţiei alcoolice. Circa 95 la sută din volumul producţiei fabricate în republică se exportă. Acesta
este motivul care trebuie să stimuleze agenţii economici şi instituţii guvernamentale în efectuarea
cercetărilor noilor pieţe de desfacere a producţiei vinicole moldoveneşti şi diversificării lor.
Efectuarea acţiunilor privind extinderea ariei de export ale produselor vinicole sunt în stare
să asigure creşterea esenţială a volumului exportului producţiei alcoolice şi băuturilor nealcoolice.
Perspectivele de pătrundere pe noi pieţe şi de a mări pe pieţele existente depind foarte mult
de orientarea companiei şi de gradul ei de capabilitate şi competitivitate. La momentul actual nu
toate fabricile sunt în stare să asigure pieţele competitive cu cantităţile de vin de calitate solicitată.
Aceasta este direct legat de nivelul scăzut al investiţiilor în sectorul dat. Datorită faptului că multe
companii sunt interesate în atragerea investiţiilor au fost create întreprinderi mixte cu capital străin.
Companiile moldoveneşti se caracterizează prin reacţie adecvată la schimbările în
preferinţele consumatorilor şi la tendinţele pieţelor tradiţionale. Însă aceasta mai puţin se referă la
noile pieţi mondiale, deoarece acapararea acestora o să ocupe mai mult timp cu excepţia pieţelor
ţărilor CSI. Aria geografică a exportului produselor vinicole cuprinde 38 de ţări. Piaţa-ţintă externă
de desfacere a producţiei alcoolice a continuat a fi Federaţia Rusă, căreia i-au fost destinate cca 78
la sută din valoarea totală a producţiei exportate, în R. Belarus - 11 la sută şi Ucraina – 3,9 la sută.
Datele statistice arată că în Republica Moldova există potenţial destul pentru creşterea
volumului de export a produselor vinicole pe piaţa UE. Calitatea vinurilor şi divinurilor
moldoveneşti corespunde cerinţelor internaţionale şi este în permanentă perfecţionare. Vinuri din
Moldova sînt premiate cu medaliile şi distincţiile cele mai înalte la diferite competiţii internaţionale
de profil.
Tabelul l Exportul băuturilor alcoolice în perioada anilor 2003-2005
Valoarea (mil. dolari SUA) şi variaţia (%)
2003 2004 2005
Valoarea 03/02 Valoarea 04/03 Valoarea 05/04
Exportul băuturilor alcoolice -
total
195,9 12,1 242,1 23,6 277,9 14,8
din care:
Rusia 154,3 7,8 192,8 24,9 217,9 13,0
Belarus 16,4 34,3 18,7 14,3 30,2 61,4
Ucraina 13,3 35,6 15,8 18,9 11,0 -30,6
Kazahstan 5,1 31,4 5,4 6,7 10,9 102,0
Lituania 1,5 92,1 2,3 51,4 0,7 -71,3
Letonia 1,7 4,5 1,4 -19,2 0,9 -35,5
Kîrgîzstan 0,6 2,3 ori 1,1 79,4 0,8 -24,4
Germania 0,5 95,1 1,1 99,6 1,2 3,1
Altele 2,5 3,5 4,3
Sursă: Biroul Naţional de Statistică

Ţinând cont de volumul pieţei UE pentru importului produselor vinicole şi apropierea
geografică a acestei pieţe, este logic ca UE să fie o piaţă importantă de desfacere pentru producţia
vinicolă din Moldova.
O piaţă, care este puţin valorificată însă extrem de importantă pentru vinurile moldoveneşti,
este cea din România. Intrarea acesteia din urmă în Uniunea Europeană nu este cel mai fericit
eveniment pentru producătorii vinicoli români. Preţurile se află în plin proces de creştere, pentru a
se alinia la cele din UE, iar poziţia privilegiată a exportatorilor vinicoli, probabil, va dispărea încet,
dar sigur. Costurile de operare ale multor companii vinicole care acum funcţionează în România vor
fi net superioare celor din Moldova, iar exportatorii moldoveni - în cazul în care vor beneficia de un
regim special în relaţiile comerciale cu România din momentul ce aceasta va fi deja în UE - vor
avea numai de câştigat. Pe de altă parte, aderarea României la UE va face din aceasta o piaţă
strategică şi în acelaşi timp o cale sigură a vinurilor moldoveneşti spre Occident.
67
În scopul dezvoltării sectorului dat este necesar de a se axa pe acţiunile privind revitalizarea
complexului, crearea condiţiilor instituţionale necesare pentru funcţionarea agenţilor economici din
domeniu, obţinerea unei producţii competitive, diversificarea relaţiilor economice externe,
acordarea asistenţei consultative în domeniul respectiv.
În scopul stimulării industriei vinului şi în special stimulare exportului, a fost elaborat:
Programul de dezvoltare a producerii divinurilor până în anul 2010;
Programul de dezvoltare a S.A. „Vinuri Ialoveni" în anii 2005-2010;
Regulamentul cu privire la Registrul Naţional al mărcilor pentru producţia alcoolică

Oportunităţile existente în industria vinului:
- datorită tradiţiilor naţionale şi străvechi în producerea vinului şi utilizând cele mai noi
tehnologii de producere este posibil de a asigura accesul pe pieţele UE sau ţărilor membre
ale Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-est;
- atragerea investiţiilor în dezvoltarea produsului şi în promovarea imaginii ţării ca un
producător tradiţional şi dezvoltarea turismului vor contribui esenţial asupra ritmului de
creştere a nivelului industriei vinicole.

CONCLUZII

Tendinţele exportului indică o creştere a volumului exportului şi diversificarea pieţelor.
Creşterea exportului este generată de utilizarea pieţelor tradiţionale. Totodată creşterea ponderii
pieţelor noi în structura exportului arată orientare activităţii companiilor autohtone spre noile pieţe
externe în special cele dezvoltate.
Pătrunderea pe noile pieţe şi mărirea volumelor exportului pe pieţele existente va depinde în
mare măsură de următorii factori:
restabilirea şi crearea unei ramuri performante de producere a produselor viti-vinicole de
calitate superioară, competitive pe pieţele de desfacere;
armonizarea legislaţiei şi consolidarea capacităţii de administrare a accizului in domeniul
vinului.
pregătirea specialiştilor prin implementarea programelor de instruire.
asigurarea dezvoltării stabile şi eficiente a sectorului ţinând cont de conjunctura, posibilităţile
pieţei interne şi accesul la pieţele externe;
sporirea productivităţii, calităţii şi competitivităţii produselor viti-vinicole.
reacţia adecvată la schimbările în preferinţele consumătorilor şi la cerinţele pe pieţele
tradiţionale;
diversificarea sortimentelor de produse vinicole, modernizarea tehnologiilor şi infrastructurii;
controlul calităţii produselor exportate şi combaterea contrafacerii acestora. Crearea şi dotarea
laboratoarelor pentru controlul calităţii vinului.
promovarea politicii statului în domeniul viticulturii, fabricării şi circulaţiei producţiei
alcoolice;
implementarea programelor speciale de dezvoltare a ramurii;

BIBLIOGRAFIE
1. Legea viei şi vinului № 131 - XIII din 2.06.1994;
2. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova № 760 din 10.11.1995 Pentru aprobarea Regulamentului de producere a
vinului şi altor produse vinicole cu denumire de origine
3. Strategia de promovare a exportului Republicii Moldova pentru anii 2006 – 2008;







68






























































69

SCHIMBURILE COMERCIALE BILATERALE DINTRE REPUBLICA
MOLDOVA ŞI ŢĂRILE UNIUNII EUROPENE

RODICA BURBULEA, doctor în economie, lector superior universitar
VIOREL MELNIC, doctor în economie, lector superior universitar
ELEONORA GRAUR, lector superior universitar

Catedra „Marketing şi finanţe”,
Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Immediate promotion of the autochthonous products export should be perceived as an organic continuation of
the state policy concerning the external trade settlement, directed to the formation of a competitive national economy

Key words: external trade, commercial changes, export, import, commercial balance, commercial preference,
and commercial relations.

INTRODUCERE

Promovarea nemijlocită a exportului de produse autohtone pe piaţa externă trebuie să fie
percepută ca o continuare organică a politicii de stat privind reglementarea comerţului exterior,
orientat spre formarea unei economiei naţionale competitive.
Cadrul juridic bilateral dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană se bazează,
preponderent, pe Acordul de Parteneriat şi Cooperare şi Planul de acţiuni UE - Republica Moldova,
semnat la Bruxelles la începutul anului 2005, care prevăd un şir de acţiuni şi măsuri necesare a fi
realizate de Republica Moldova pentru asigurarea trecerii la o etapă mai avansată de colaborare.
Aceste măsuri prevăd reformarea cadrului legislativ şi instituţional în vederea conformării
Republicii Moldova la valorile europene, şi nu în ultimul moment obţinerea preferinţelor
comerciale în relaţiile cu UE la toate produsele cu unele excepţii pentru produsele sensibile, care fac
obiectul unor reglementări separate (de exemplu băuturile alcoolice, produsele din tutun, produsele
siderurgice, etc.).
MATERIAL ŞI METODA

Analiza schimburilor comerciale bilaterale dintre Republica Moldova şi ţările Uniunii
Europene a fost efectuată în baza materialelor primite de la Direcţia Generală Politici comerciale a
Ministerului Economiei şi Comerţului, Departamentul de Statistică şi Sociologie al RM, ce
caracterizează dinamica circulaţiei de mărfuri şi servicii dintre Republica Moldova şi ţările Uniunii
Europene. Pentru efectuarea cercetării au fost folosite metode fundamentale ca: analiza, comparaţia,
sinteza, deducţia folosind indicatori economici specifici.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Pieţele de export sunt greu de cucerit şi de menţinut. Schimbările pozitive reale, produse
în competitivitatea internaţională pot fi, în mod special, un rezultat al calităţii forţei de muncă sau al
utilizării tehnologiilor performante. Date fiind dimensiunile enorme şi proximitatea economică a
ţării, principalii parteneri comerciali ai Republicii Moldova ar trebui sa fie ţările Uniunii Europene.
Cota UE în exporturile moldoveneşti, rămâne foarte joasa comparativ cu nivelul pe care l-ar putea
înregistra în condiţii de relaţii comerciale normale.
În cazul accesului mărfurilor moldoveneşti pe pieţele europene, UE trebuie să ofere mai
multe concesii Republicii Moldova, inclusiv pentru produsele sectorului agroalimentar. Această
măsură este necesară şi din motivul că Republica Moldova la momentul aderării la OMC a creat
condiţii extrafavorabile pentru mărfurile ce provin din alte ţări, ceea ce nemijlocit s-a reflectat
asupra economiei ţării
Valoarea totală a schimburilor comerciale, calculată în baza datelor Biroului Naţional de
Statistică, în anul 2005 a constituit 3,4 mlrd. dolari SUA, înregistrând o creştere cu 23,6% (+649,3
mil. dolari SUA), această creştere fiind sub nivelul înregistrat în anul 2004 (25,6%).
Rata de creştere a importurilor (+30,7%) a depăşit-o esenţial pe cea a exporturilor
(+10,8%) şi, prin urmare, soldul negativ al balanţei comerciale s-a majorat de 1,6 ori.

Tabelul 1. Evoluţia schimburilor comerciale cu ţările Uniunii Europene, mil. dolari SUA
2004 2005 Structura,
%
In % faţă 2004
Comerţul exterior - total 2753,7 3403,1 100,0 123,6
Comerţul exterior cu ţările UE 877,4 1076,6 31,6 122,7
Exportul - total 985,2 1091,3 100,0 110,8
Exportul în ţările UE 296,3 324,3 29,7 109,5
Importul - total 1768,5 2311,8 100,0 130,7
Importul din ţările UE 581,1 752,3 32,5 129,5
Deficitul balanţei comerciale - total -783,4 -1220,5 100,0 de 1,6 ori
Deficitul balanţei comerciale cu UE -284,8 -428,1 35,1 de 1,5 ori
Sursă: Biroul Naţional de Statistică

Schimburile comerciale ale Republicii Moldova cu ţările Uniunii Europene s-au cifrat în
anul 2005 la 1076,6 mil. dolari SUA, majorându-se cu 22,7% faţă de anul precedent (+199,2 mil.
dolari SUA). De menţionat este, că ritmurile de creştere ale importurilor din Uniunea Europeană le-
au depăşit esenţial pe cele ale exporturilor, determinând astfel aprofundarea deficitului balanţei
comerciale, care a înregistrat în perioada de raport - 428,1 mil. dolari SUA.
3403.1
1076.6
1091.3
324.3
2311.8
752.3
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
3500
m
i
l
.

U
S
D
Comerţul exterior Exportul Importul
Figura 1 Schimburile comerciale cu ţăril Uniunii Europene
în anul 2005
Total În ţările UE

Exportul efectuat de către agenţii economici din Republica Moldova în ţările Uniunii
Europene a însumat în perioada de referinţă 324,3 mil. dolari SUA, înregistrând o creştere cu 9,5%
în raport cu anul 2004. Ponderea exporturilor către UE în totalul exporturilor înregistrate în anul
2005 a fost de 29,7%, ceea ce este cu 0,4 puncte procentuale (p.p.) mai puţin faţă de anul 2004.
În structura exporturilor Republicii Moldova către piaţa Uniunii Europene, în anul 2005,
predominate au fost următoarele secţiuni de mărfuri: materiale textile şi articole din acestea (36,9%
din totalul exporturilor către piaţa Uniunii Europene), piei brute, piei tăbăcite (17,6% sau cu 3.9
70
p.p. mai puţin comparativ cu 2004), produsele regnului vegetal (14,2% din totalul exporturilor
Republicii Moldova în ţările UE), etc.

Tabelul 2. Exportul principalelor grupe de mărfuri către ţările Uniunii Europene
Ianuarie-decembrie 2005 Structura, %

mil. dolari
SUA
în % faţă de
2004
2005 2004
Exportul către ţările UE - total 324,3 109,5 100,0 100,0
din care:
Materiale textile şi articole din acestea 119,7 104,5 36,9 38,6
Piei brute, piei tăbăcite, blănuri şi produse din
acestea
57,2 89,8 17,6 21,5
Produse ale regnului vegetal 46,2 de 1,5 ori 14,2 10,1
Metale comune şi articole din acestea 27,3 de 2,3 ori 8,4 3,9
Produse alimentare, băuturi şi tutun 27,1 105,9 8,3 8,6
Încălţăminte, obiecte de acoperit capul, umbrele 21,7 124,0 6,7 5,9
Sursă: Biroul Naţional de Statistică

Exportul principalelor grupe de mărfuri către piaţa Uniunii Europene, consemnat în anul
2005, reprezintă 92,1% în totalul exporturilor Republicii Moldova către piaţa UE şi este în continuă
creştere (în anul 2004 - 88,6%)
Comparativ cu anul 2004 s-au majorat esenţial exporturile către Slovacia (de 8,8 ori),
Polonia (de 3,9 ori), Franţa (+44,7%), Belgia (+23,6%), Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de
Nord (+11,2%), etc. Scăderi mai evidente s-au înregistrat la exporturile către Germania (-33,4%),
Portugalia (-18,6%), Italia (-2,1), etc.
Tabelul 3 Cele mai importante ţări-partenere din cadrul UE în derularea exporturilor
Ianuarie-decembrie 2005 Ponderea, %

mil. dolari
SUA
în % faţă de
2004
2005 2004
Exportul către ţările UE - total
324,3 109,5 100,0 100,0
din care in:

Italia
133,6 97,9 41,2 46,0
Germania
47,4 66,6 14,6 24,1
Polonia
25,3 de 3.9 ori 7,8 2,2
Franţa
16,5 144.7 5,1 3,8
Slovacia
15,1 de 8,8 ori 4,7 0,6
Ungaria
14,7 101.4 4,5 4,9
Belgia
14,6 123,6 4,5 4,0
Regatul Unit a! Marii Britanii şi Irlandei de Nord
11,1 111,2 3,4 3,4
Sursă: Biroul Naţional de Statistică

Importurile Cota importurilor din ţările Uniunii Europene în anul 2005 a constituit 32,5%
din valoarea totală a importurilor Republicii Moldova, fiind cu 0,4 p.p. mai mică decât în anul 2004.
Suma importurilor din această regiune a constituit 752,3 mil. dolari SUA şi s-a majorat cu 29,5%
comparativ cu anul 2004. Importurile au provenit, în mare parte, din Germania (8,3% în volumul
total al importurilor) şi Italia (6,6%) şi s-au majorat cu 27,1% şi 15,7%, respectiv.
Structura importurilor din ţările Uniunii Europene, consemnate în perioada analizată,
denotă că ponderi ridicate prezintă, în special, importul de maşini şi aparate, echipamente electrice
71
72
şi părţi ale acestora (21,5% din total importurile Republicii Moldova din ţările Uniunii Europene),
produsele industriei chimice (15,1% din total importurile din UE), materiale textile şi articole din
acestea (14,0%), şi mijloace şi materiale de transport (9,3%).
Principalele categorii de mărfuri importate din Uniunea Europeană în anul 2005 deţin o
pondere de 80,5% din totalul mărfurilor importate din aceste ţări de către Republica Moldova,
înregistrând o diminuare nesemnificativă comparativ cu anul precedent (cu 0,2 p.p. mai puţin).

Tabelul 4. Importul principalelor grupe de mărfuri din ţările Uniunii Europene
Ianuarie-decembrie 2005 Structura, %

mil. dolari
SUA
în % faţă de
2004
2005 2004
Importul din ţările UE - total 752,3 129,5 100,0 100,0
din care:
Maşini şi aparate, echipamente electrice şi părţi
ale acestora
162,1 120,9 21,5 23,1
Produse chimice 113,3 155,0 15,1 12,6
Materiale textile şi articole din acestea 105,6 109,7 14,0 16,6
Mijloace şi materiale de transport 69,6 de 1,6 ori 9,3 7,5
Materiale plastice şi articole din acestea 50,8 131,6 6,8 6,6
Metale comune şi articole din acestea 49,6 141,3 6,6 6,0
Produse ale regnului vegetal 29,6 105,0 3,9 4,9
Pastă de lemn sau din alte materiale fibroase
celulozice; hârtie şi carton etc.
25,0 126,3 3,3 3,4
Sursă: Biroul Naţional de Statistică

Importurile de mărfuri din ţările Uniunii Europene au înregistrat creşteri mai
semnificative, faţă de anul 2004, la importurile provenite din Suedia (de 1,6 ori), Ungaria (+47,3%),
Polonia (+45,4%), Germania (+27,1%), Franţa (+22,4%), Italia (+15,7%), etc.

Tabelul 5. Cele mai importante ţări-partenere din cadrul UE în derularea importurilor
Ianuarie-decembrie 2005 Ponderea, %
Ţările
mil. dolari
SUA
în % faţă de
2004
2005 2004
Importul din ţările UE - total
752,3 129,5 100,0 100,0
din care din:

Germania
190,9 127,1 25,4 25,8
Italia
152,3 115,7 20,2 22,6
Polonia
65,1 145,4 8,7 7,7
Franţa
64,5 122,4 8,6 9,1
Ungaria
33,8 147,3 4,5 3,9
Olanda
31,0 de 1,8 ori 4,1 3,0
Belgia
30,1 138,7 4,0 3,7
Republica Cehă
28,8 134,0 3,8 3,7
Suedia
20,5 de 1,6 ori 2,7 2,2
Sursă: Biroul Naţional de Statistică

73
Soldul balanţei comerciale cu ţările Uniunii Europene este unul negativ, cifrându-se în anul
2005 la -428,1 mil. dolari SUA comparativ cu valoarea de -284,8 mil. dolari SUA înregistrată în
anul 2004. Deficite mai mari ale balanţei comerciale au fost înregistrate cu: Germania (-143,5 mil.
dolari SUA), Franţa (-48,0 mil. dolari), Polonia (-39,8 mil. dolari), Olanda (-24,5 mil. dolari),
Republica Cehă (-24,4 mil. dolari).
De remarcat este că, ponderea deficitului balanţei comerciale înregistrat cu ţările Uniunii
Europene în totalul deficitului comercial al Republici Moldova înregistrat în anul 2005 s-a diminuat
cu 1,3 p.p. faţă de cel înregistrat în anul 2004.

CONCLUZII

Reieşind din tendinţele mondiale de globalizare şi liberalizare a comerţului exterior, pentru
perioada anilor 2006-2015, UE oferă ţărilor în curs de dezvoltare, cu economie în tranziţie
preferinţe comerciale unilaterale în cadrul unui nou sistem GSP, care este relativ stabil, previzibil,
obiectiv şi simplu în administrare, inclusiv din punct de vedere a regulilor de origine. Mai mult ca
atât, gradul de preferinţe acordat în cadrul noului GSP poate fi extins în condiţiile când ţara
beneficiară respectă prevederile unor convenţii internaţionale. Această extindere de preferinţe
comerciale poartă denumirea de sistemul „GSP+”.

BIBLIOGRAFIE
1. Anuarul Statistic al Republicii Moldova, 2004/ Departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova.
Ch.: Statistica, 2005. – p. 704
2. Legea cu privire la reglementarea de stat a activităţii comerciale externe nr. 1031 - XIV din 8 iunie 2000 //
Monitorul Oficial al R.M. – 2000. - nr. 119-120. – art. 838.
3. Legea cu privire la controlul exportului, reexportului, importului şi tranzitului de mărfuri strategice nr. 1163 -
XIV din 26 iulie 2000 // Monitorul Oficial al R.M. – 2000. - nr. 137-138. – art. 970.
4. Strategia de promovare a exportului Republicii Moldova pentru anii 2006 – 2008.


























74




















































75

IRIGAŢIA – ELEMENT IMPORTANT ÎN MENŢINEREA ECHILIBRULUI
ECOLOGIC ŞI STOPAREA FENOMENULUI DE DEŞERTIFICARE

BURCEA ADINA IONELA
*
,

BURCEA MARIANA**, GIDEA MIHAI**


*Ministerul Agriculturii Alimentaţiei şi Pădurilor
** Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti
Rezumat
The irigation represents the main measure for a sustainable agriculture practicing in our natural conditions and
obtaining competitive outputs. The evolution of the main climate factors, temperature and precipitations corroborating
with the drought fenomenon appearence are giving a great deal to the romanian agriculture. In this context, an
imediate priority is combating the humidity deficite and preventing the desert fenomenon appearence.

Cuvinte cheie: irrigation, desertization phenomene, drought, rainfall, climatic factors.

INTRODUCERE

Datele climatice din ultimul secol scot în evidenţă încălzirea progresivă a atmosferei datorită
“efectului de seră” şi reducerea cantităţilor de precipitaţii, care au devenit factori limitativi pentru
creşterea şi dezvoltarea culturilor agricole din anumite zone geografice ale ţării şi în acelaşi timp
factori puternic restrictivi pentru alocarea şi folosirea resurselor de apă. Aceste fenomene sunt
amplificate de situaţia actuală a sistemelor de irigaţii care necesită lucrări de retehnologizare.
Contribuţia agriculturii în evoluţia biodiversităţii prin intermediul irigaţiilor este importantă şi se
manifestă atât în sens pozitiv cât şi în sens negativ. Prin intermediul irigaţiilor, agricultura a contribuit într-o
mare măsură la creşterea biodiversităţii, astfel numeroase specii de plante şi animale au fost transferate de
pe un continent pe altul şi supuse unor procese de selecţie, rezultatând rase, soiuri şi varietăţi, cu proprietăţi
şi caracteristici noi.

MATERIAL ŞI METODA

Materialul şi metoda folosite în scopul realizării studiului întreprins au constat în cercetarea,
analiza şi interpretarea datelor din literatura de specialitate. Documentarea rămâne un element de
bază prin care sunt actualizate procesele şi fenomenele ce pun probleme omenirii.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Cultura plantelor în regim irigat este în prezent recunoscută ca fiind un sistem special de
agricultură, caracterizat printr-un grad înalt de intensivizare, ca rezultat al creării noilor mijloace de
producţie care produc adevărate mutaţii în procesul tehnologic, cu consecinţe pe termen îndelungat.
Principalele trasaturi ale agriculturii irigate au fost rezumate de Gheorghe Ionescu Şişesti astfel:
→ obţinerea unor recolte la un nivel ridicat, care sunt posibile datorită creşterii capacităţii de
producţie a solului;
→ un grad accentuat de intensivizare, marcat nu numai prin prezenţa apei, dar şi a celorlalţi
factori de producţie a solului, dozaţi în mod corespunzator;
→ necesitatea aplicării unei agrotehnici specifice datorită apei de irigaţie, care modifică în
mare măsură echilibrul factorilor naturali şi care implică de asemenea, o mare concentrare de
mijloace de producţie cu o structură specifică.
Întreg ansamblul lucrărilor de îmbunătăţiri funciare contribuie la creşterea şi potenţarea
resursei funciare şi constituie ceea ce am putea numi sporirea capacităţilor de producţie şi creşterea
bazei de materii prime, într-unul din cele mai vitale domenii, precum cel al alimentaţiei.
76
În ultimele decenii irigaţiile au fost considerate ca una din principalele căi de intensificare si
creştere a producţiei, deşi cauze multiple cum ar fi darea în funcţiune a lucrărilor şi exploatarea
perimetrelor amenajate, au avut ca rezultat, obţinerea unor rezultate tehnice şi economice mult
inferioare nivelului de proiectare.
Extinderea sistemului de agricultură în regim irigat a avut ca rezultat favorizarea dezvoltării
unor acivităţi economice conexe în sectorul secundar si cel al serviciilor, precum industria
materialelor de construcţii, industria de maşini, de la utilaje terasiere, tractoare grele si motoare
electrice, la pompe si echipamente de udare inclusiv întreaga gamă de piese de schimb si furniture.
În prezent ca şi în perspectivă, locul şi rolul irigaţiilor în agricultură constituie probleme ce
nu pot fi abordate fără a se avea în vedere şi partea economică. Decizia politică de trecere la
economia de piată, odată luată, nici un compartiment al activităţii productive nu mai poate fi
apreciat altfel decât prin intermediul unor indicatori de eficientă economică. Despre metodele şi
criteriile utilizate în evaluarea rentabilităţii irigaţiilor, acestea pot fi diferite mai ales în funcţie de
nivelul la care se operează. În actuala situaţie a economiei şi a agriculturii, irigaţiile trebuie să
contribuie nu numai la o creştere semnificativă a randamentelor şi a stabilităţii recoltelor, dar şi la
asigurarea unui grad acceptabil de rentabilitate la nivelul exploataţiei agricole.
Analiza precipitaţiilor din ultimii ani relevă faptul că 80 % din totalul lunilor calendaristice sunt
caracterizate de anomalii cu puternice fluctuaţii ale precipitaţiilor anuale, de la 250 l/m
2
- 1000 l/m
2
.
Succesiunea şi durata perioadelor secetoase, ploioase şi normale analizate pentru ultimii 100
de ani arată că:
- anii deficitari în precipitaţii au tendinţa de a se grupa în perioade lungi de timp (10-
14 ani), întrerupte sporadic de 1-3 ani ploioşi sau normali, cuprinzând în interiorul lor grupări de ani
cu secetă accentuată;
- s-au mai evidenţiat trei perioade lungi de secetă: 1894-1905 (12 ani), 1942-1953
(12 ani) şi 1975-1990 (14 ani).
La nivelul unui an calendarustic există schimbări bruşte pe durate scurte de timp, adică intervale de
2-4 luni ploioase sau foarte ploioase urmate de 2-4 luni secetoase sau foarte secetoase.
Lipsa precipitaţiilor şi seceta la nivel naţional se manifestă pe circa 7,1 milioane ha,
incluzând şi cele 3,2 milioane ha amenajate cu lucrări de irigatie. Din datele furnizate de M.A.A.P.
şi Anuarele Statistice ale României, reiese o crestere a suprafeţelor irigate in perioada 1980-1995,
dupa care se înregistrează un declin puternic, ajungându-se ca la mijlocul anului 2000 sa fie irigate
doar 200 mii ha teren agricol.
Conform raportului Convenţiei Naţiunilor Unite (1998) seceta se defineşte ca fiind
“fenomenul natural care apare când precipitaţiile au fost semnificativ inferioare nivelurilor
inregistrate normal, cauzând serioase dezechilibre hidrologice care afectează negativ sistemele de
producere a resurselor terestre”.
Toate aceste fenomene sunt declanşate de evoluţia societăţii umane, care a dus la scăderea
suprafeţelor împădurite prin tăierile masive, procentul de acoperire cu vegetaţie forestieră ajungând
la 28 % din totalul de 80 % a suprafeţelor vremurilor preistorice. Ca urmare secetele, fenomen
natural obişnuit pentru climatele de stepă şi silvostepă, s-au accentuat şi au devenit mai frecvente,
afectând puternic producţia agricolă.
Pe de altă parte agricultura este cea care prin cultivarea intensivă a anumitor terenuri, a redus drastic
biodiversitatea, selecţionând pe suprafeţe întinse doar câteva specii, uneori chiar una singură, distrugând
concurenţa dintre specii. În acest context agronomii devin preocupaţi de rolul irigaţiilor în crearea unui
climat favorabil pentru plantele de cultură, dar şi pentru speciile nedorite. Dacă pentru perioada sec.
XVIII s-a apreciat că speciile dispăreau cu un ritm de 0,25 specii/an, pentru primi ani ai secolului al XX-lea
ritmul de dispariţie a crescut de 4 ori, iar pentru primi opt ani evaluarea se ridică la circa 100 specii pe an.
Pentru sfârşitul mileniului în care trăim se prognozează un ritm de dispariţie de circa 300 specii / an.
Şi totuşi să nu uităm că sistemul de agricultură în regim irigat favorizează şi dezvoltarea unor specii
de buruieni extrem de dăunătoare. În ultimul timp tratatele de agrotehnică conţin aproape în mod
invariabil o listă de aşa-zise „buruieni problemă", care devin extrem de periculoase şi greu de combătut
în perimetrele irigate (Lup A., 1997).
77
Costreiul mare (Sorghum halepense) este clasificat printre primele zece buruieni dăunătoare din
lume.
Zârna (Solanum nigrum) este răspândită mai ales în sistemele de irigaţii din estul ţării, devenind pentru
cultura de soia o adevarată calamitate.
Dintre speciile de buruieni a căror răspândire şi agresivitate sunt puse tot pe seama agriculturi
irigate mai sunt: cornacii (Xanthium italicum); iarba bărboasă (Echinocloa crus-gali); hrişca urcătoare
(Poligonum convolvulus).
Unul din rolurile pozitive al irigaţiilor îl reprezintă contribuţia la sporirea de hrană pentru specia
umană şi ea componentă a biodiversităţii în care supravieţuirea este dependentă în mare măsură de aportul
irigaţiilor la sporirea producţiei agroalimentare. Dar nu numai producţia agricolă suplimentară este
îmbucurătoare, marile proiecte de irigaţii au permis încă din antichitate, suprapopularea în anumite zone
geografice şi au contribuit la stabilitatea comunităţilor, popularea unor teritorii oferind mijloacele de
existenţă necesare, inclusiv prin asigurarea de noi locuri de muncă.
Contribuţia irigaţiilor la sporirea producţiei de masă vegetală şi asigurarea hranei pentru un
număr mai mare de specii animale a fost de asemenea, apreciabilă.
Dar cu toate efectele benefice, totuşi irigaţiile nu au scăpat de critici mai mult sau mai puţin fondate
în legătură cu biodiversitatea. Aceste critici aparţin nu numai ecologilor, ci în egală măsură medicilor şi
chiar agronomilor.
Spre exemplu, se afirmă că Egiptul a fost ferit de secetă, prin Complexul de la Asuan, dar a
bulversat ecologia Văii Nilului reţinând nămolul şi planctonul. De altfel, nu numai faimosul baraj egiptean,
dar şi alte obiective de acelaşi gen sunt denumite „realizări faraonice" puse în special pe seama unor
investiţii de prestigiu cu motivaţie politică.
Medicii sunt îngrijoraţi de faptul că apa de irigaţie poate vehicula pe mari distanţe agenţi
patogeni foarte periculoşi, de asemenea poate crea condiţii favorabile de dezvoltare pentru aceştia sau
pentru agenţi transmiţători cum ar fi paludismul şi altele).
Agronomii, rămân preocupaţi la rândul lor de rolul irigaţiilor în crearea unui climat favorabil
pentru plantele de cultură, dar în aceeaşi măsură şi pentru speciile nedorite ale agriculturii irigate. Pe
canale şi pe taluzurile acestora, se dezvoltă o vegetaţie foarte diversă dar dăunătoare agriculturii. Pentru
combaterea ei se folosesc de necesitate, materiale şi metode din care unele nu pot fi denumite ca fiind
ecologice. În zonele de exfiltraţie a canalelor se dezvoltă de asemenea o vegetaţie acvatică specifică,
dăunătoare culturilor şi a cărei combatere este costisitoare chiar atunci când este posibilă. Deseori, însă,
suprafeţele respective sunt abandonate cu recoltă cu tot. Astfel de fenomene nu apar numai în lungul
canalelor deschise, ci oriunde din cauza unor defecţiuni, destul de frecvente în tehnologia de întreţinere a
sistemelor de irigaţii.
O altă problemă a secolului XXI, este apariţia fenomenului de deşertificare, unde în raportul
Convenţiei privind combaterea deşertificării, adoptată la Rio de Janeiro, la 5 iunie 1994, ratificată
de România prin Legea nr. 111/1998, se explică interesul ţării noastre în această problemă, intres
rezultat din faptul că 1/3 din teritoriul ţării (7 mil. ha) şi cca. 40% din suprafaţa agricolă este situată
în zone cu risc de deşertificare, respectiv cu un raport precipitaţii/ evapotranspiraţie egal sau mai
mic de 0,65. Regiunile cele mai expuse sunt: Dobrogea, Sudul Moldovei şi Sudul Câmpiei Române.
În teritoriu, deşertificarea se manifestă prin reducerea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie,
intensificarea severă a eroziunii solului prin apă şi vânt şi a salinizării (risc ridicat în perimetrele
irigate), sărăcirea drastică a solului în materie organică şi elemente nutritive, creşterea frecvenţei,
duratei şi intensităţii perioadelor de secetă,creşterea progresivă a intensităţii radiaţiei solare
(încălzirea atmosferei).
Cele trei grade de risc ale deşertificării sunt:
• foarte ridicat în cazul în care condiţiile rămân neschimbate şi în care zona apare ca fiind
ameninţată de o deşertificare foarte rapidă;
• puternic — în condiţii neschimbate zona va suferi un proces de deşertificare lent;
• moderat — în condiţii de schimbări de mică amploare.
Rămâne evident că deşertificarea este cauzată de doi factori majori: factorii naturali prin
stresuri periodice şi persistente cum este seceta şi factorii antropici prin abuzurile făcute de om în
78
utilizarea ecosistemelor vulnerabile şi sensibile din zonele aride, astfel cea mai eficientă metodă de
prevenire şi combatere a fenomenului de deşertificare rămâne extinderea suprafeţelor împădurite şi
modernizarea sistemelor de irigaţii.
CONCLUZII
1. Acoperirea deficitului de apă, lipsa precipitaţiilor şi apariţia fenomenului de secetă care
provoacă mari pagube agriculturii, impun extinderea suprafeţelor irigate alături de o monitorizare
corespunzătoare a acestora.
2. Fluctuaţia puternică a circulaţiei atmosferice determină variabilitatea în timp şi spaţiu a
condiţiilor meteorologice şi îndeosebi a precipitaţiilor.
3. Dependenţa recoltelor în agricultura pluvială tradiţională, nivelul redus şi fluctuant al
producţiilor obţinute a impus extinderea amenajărilor de irigaţii, în special sub formă de amenajări
în sisteme mari.
4. Irigaţia poate transporta pe distanţe mari. agenţi patogeni foarte periculoşi şi poate crea
condiţii favorabile de dezvoltare pentru aceştia sau pentru agenţi transmiţători .
5. Desertificarea si seceta devin probleme de dimensiuni globale, deoarece afectează toate
regiunile globului, si necesită acţiunea unită a comunităţii internaţionale pentru combaterea
deşertificării şi/sau reducerea efectelor secetei

BIBLIOGRAFIE

1. LUP AUREL, 1997 – Irigaţiile în agricultura României. Editura Agris, Bucureşti, p. 297.
2. ŞIŞEŞTI IONESCU GH., 1947 – Agrotehnica. Tiparul Cartea Românească Bucureşti.
XXX - ANUAR STATISTIC AL ROMÂNIEI, 2002 - Institutul Naţional de Statistică, p.374.
XXX - CONVENŢIA NAŢIUNILOR UNITE- Legea nr. 111 din 5 iunie 1998.
XXX - MONITORUL OFICIAL nr. 222 din 17 iunie 1993.
XXX - www. Rosilva.ro.

























79
STUDIUL COMPORTAMENTULUI CONSUMATORULUI PRIVIND
CARNEA DE PORC ÎN ZONA DE VEST A ŢĂRII

STUDY REGARDING PORK CONSUMER BEHAIVIOUR IN THE WEST
SIDE OF THE COUNTRY

BUZAMĂT GENOVEVA*, KORBULLY BOGDAN*

* Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii Timişoara

In this study are presented the results of a survey on the pork consumers’ behaviour from the western part of the
country, respectively from different cities of Arad, Timis and Caras-Severin districts. The instrument used to assess the
level of pork consumption was a questionnaire with 15 questions, with simple or multiple choices. The sample size was
425 persons.

Keywords: sample, consumer, pork

INTRODUCERE

Cercetările de marketing din sfera consumului cuprind şi aspecte referitoare la cunoaşterea şi
explicarea mecanismelor prin care purtătorii cererii se manifestă.
Comportamentul consumatorului reflectă conduita oamenilor în cazul cumpărării şi
consumului de bunuri materiale şi servicii. Comportamentul consumatorului este definit ca fiind
totalitatea actelor, atitudinilor, şi deciziilor acestuia cu privire la utilizarea veniturilor sale pentru
cumpărarea de mărfuri, servicii şi economii.

MATERIALE ŞI METODE

Cercetarea s-a desfăşurat în diferite localităţi din judeţele: Timiş, Arad şi Caraş-Severin.
Instrumentul utilizat în culegerea informaţiilor este chestionarul, care cuprinde 15 întrebări cu
variantă simplă sau multiplă de răspuns, la sfârşitul chestionarului se găsesc întrebări referitoare la
statutul persoanei intervievate: vârstă, sex, mediul de provenienţă, pregătire, venit, componenţa
familiei. Volumul eşantionului s-a calculat prin utilizarea programului Sample Size Calculator, al
MaCon Analitical Services, fiind de 384 de persoane, prin utilizarea unui interval de încredere de
5% şi o precizie de 95%, un plus de 10% s-a aplicat pentru a compensa non-răspunsurile rezultând
un eşantion final de 425 de persoane, s-a ales vârsta de peste 18 ani deoarece minorii consumă
alimente în funcţie de preferinţele adulţilor cu care locuiesc împreună.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Ipotezele elaborate în vederea cercetării sunt:
1. Carnea de porc ocupă primul loc în preferinţele consumatorului.
2. Există o corelaţie puternică şi directă între nivelul veniturilor şi consumul de carne de porc.
3. Există o corelaţie inversă între nivelul de pregătire al consumatorului şi consumul de carne
de porc.
4. Există o corelaţie inversă între vârsta consumatorului şi consumul de carne de porc.
5. Consumul de carne de porc se situează peste nivelul mediu naţional.
Chestionarul utilizat ca instrument în culegerea datelor este următorul:

1. Câte mese serviţi pe zi?
0) una
1) două
2) trei
80
3) patru sau mai multe
Proporţia cea mai mare 47,1% (200 persoane) servesc trei mese pe zi, mărimea intervalului de
încredere este cuprinsă între 42,2% - 51,9%.

2. De câte ori pe săptămână consumaţi carne de porc?
0) niciodată
1) 1 – 3 zile pe săptămână
2) 4 – 6 zile pe săptămână
3) zilnic
4) de mai multe ori pe zi
Ponderea cea mai mare 67,1% (285 persoane) consumă carne de porc între 1 şi 3 zile pe
săptămână, mărimea intervalului de încredere fiind cuprinsă între 62,3% - 71,5%

3. De câte ori pe săptămână consumaţi mezeluri din carne de porc?
0) niciodată
1) 1 – 3 zile pe săptămână
2) 4 – 6 zile pe săptămână
3) zilnic
4) de mai multe ori pe zi
Ponderea cea mai mare dintre cei investigaţi, 67,1% consumă mezeluri între 1 şi 3 zile pe
săptămână, mărimea intervalului de încredere fiind cuprinsă între 54,1% - 63,5%

4. Care este momentul zilei în care consumaţi carne şi preparate din carne de porc?
0) dimineaţa / mic dejun
1) prânz
2) seara / cină
Persoanele investigate consumă carne şi preparate din carne de porc în toate momente ale zilei
dar proporţia cea mai mare de 76,5% consumă carne de porc în timpul prânzului.

5. Cum preparaţi carnea de porc cel mai frecvent?
0) fiartă
1) la cuptor
2) grătar
3) prăjită în ulei
4) afumată
Întrebarea are răspunsuri multiple ceea ce înseamnă că persoanele investigate preferă în
acelaşi timp mai multe moduri de preparare, dar cele mai preferate sunt: la grătar 45,9%, prăjită în
ulei 38%, gătită la cuptor 35,3% iar cele mai puţin preferate sunt prin afumare 22,4% şi prin
fierbere 20%.

6. Ce sortimente de carne de porc preferaţi să consumaţi?
0) muşchiuleţ
1) cotlet
2) ceafă
3) pulpă
Ceafa este cel mai preferat sortiment în proporţie de 45,9% urmat de cotlet în proporţie de
44,7% muşchiuleţ 37,6%, iar pe ultimul loc în preferinţe se află pulpa cu 30,6%. Din persoanele
chestionate, 58,8% au preferat un număr mai mare de sortimente.

7. Ce sortimente de carne de porc cumpăraţi de obicei?
0) muşchiuleţ
1) cotlet
81
2) ceafă
3) pulpă
Ceafa este cel mai cumpărat sortiment în proporţie de 40% urmat de pulpa în proporţie de
35,3%, cotlet 34,1%, iar pe ultimul loc se află muşchiuleţul cu 27,1%. Din persoanele chestionate,
36,5% cumpără mai multe sortimente.

8. Ce caracteristică / însuşire primează în cumpărarea unui preparat din carne de porc? Vă
rugăm să acordaţi note de la 1 la 5, acordând 1 pentru cea mai importantă însuşire şi 5 pentru cea
mai puţin importantă.
0) valoare nutritivă
1) gustul
2) preţul
3) firma producătoare
4) ambalajul
Gustul este caracteristica care primează în cumpărarea unui sortiment de carne de porc în
proporţie de 58% urmată apoi de valoarea nutritivă în proporţie de 22,4% apoi preţ cu 15,3%, firma
producătoare cu 3,1% şi ambalajul cu 1,2%.

9. De unde procuraţi cel mai frecvent carne şi preparate din carne de porc?
0) supermarket
1) magazine
2) piaţă
3) producători particulari
4) producţie proprie
5) altele (vă rugăm specificaţi)
43,5% preferă să cumpere carne şi preparate din carne de porc din supermarketuri, 37,6% din
magazine, 31,78% consumă din producţie proprie, 17,6% de la producători particulari, 5,9% din
piaţă. 36,4% din cei chestionaţi preferă să cumpere carne de porc din mai multe locuri.

10. În cazul în care consumaţi carne din propria gospodărie, care sunt sortimentele?
0) carnea de vită
1) carnea de pasăre
2) carnea de porc
3) alte sortimente de carne
Carnea de pasăre este sortimentul cel mai preferat în proporţie de 75,3% urmat de carnea de
porc cu 44,7% şi carnea de vită 82%, alte sortimente 3,5%, 31,7% din cei chestionaţi preferă mai
multe sortimente.

11. Ce cantitate de carne de porc consumaţi pe lună?
Vă rugăm specificaţi ……………. Kg
Cantitatea medie de carne de porc consumată pe lună de o persoană este de 1,92 kg, rezultând
un consum anual de 23,22 kg .

12. Ce cantitate de mezeluri din carne de porc consumaţi pe lună?
Vă rugăm specificaţi ……………. Kg
Consumul mediu de mezeluri este de 1,43 kg/persoană/lună, consumul anual fiind de 17,23
kg/persoană.

13. În ultimii 2 ani, cantitatea de carne de porc achiziţionată lunar a cunoscut următoarea
evoluţie:
0) a crescut
1) a scăzut
82
2) s-a menţionat la acelaşi nivel
52,9% din persoanele chestionate spun că în ultimii doi ani au consumat anual cam aceeaşi
cantitate de carne.

14. Din coşul de cumpărături lunare, carnea de porc se situează:
0) pe primul loc
1) pe al doilea loc
2) pe alte locuri, mai puţin importante
Consumul de carne de porc se situează pe alte locuri din coşul de cumpărături lunare (57,6%)

15. Dintre principalele sortimente de carne achiziţionate de Dvs., care este ordinea
preferinţelor? Vă rugăm să acordaţi note de la 1 la 5, acordând 1 pentru cel mai important sortiment
şi 5 pentru cel mai puţin important.
0) carnea de vită
1) carnea de pasăre
2) carnea de porc
3) carnea de peşte
4) alte sortimente de carne
Majoritatea persoanelor investigate (47,1%) preferă carnea de pasăre, 24,7% carne de porc,
17,6% carne de peşte şi 7,1% carne de vită, iar restul preferă alte sortimente.

CONCLUZII

Ipoteza 1: carnea de porc ocupă primul loc printre preferinţele consumatorilor. Ipoteza se
infirmă, consumatorii 47,1% dintre consumatori având ca primă preferinţă carnea de pasăre şi doar
24,7% carnea de porc.
Ipoteza 2: există o corelaţie puternică şi directă între nivelul veniturilor şi consumul de carne
de porc. Ipoteza se infirmă, deoarece coeficientul de corelaţie -0,009 arată o corelaţie inversă şi
foarte slabă între nivelul veniturilor pe familie şi cantitatea de carne de porc consumată lunar.
Ipoteza 3: există o corelaţie inversă între nivelul de pregătire al consumatorilor şi consumul
de carne de porc. Ipoteza se confirmă, deşi coeficientul corelaţia de -0,06 este foarte slabă
Ipoteza 4: există o corelaţie inversă între vârsta consumatorilor şi consumul de carne de porc.
Ipoteza se infirmă, nu există corelaţie între vârsta consumatorilor şi cantitatea de carne de porc
consumată (0,07)
Ipoteza 5: consumul de carne de porc se situează peste nivelul mediu naţional. Ipoteză
confirmată, cantitatea medie de carne de porc consumată de eşantionul intervievat este de 23,22
kg/an, cifră uşor crescută faţă de cea raportată de USMEF’s (US Meat Export Federation (22
kg/an).

BIBLIOGRAFIE

1. MARIANA JUGĂNARU – Teorie şi practică în cercetarea de marketing, Ed. Expert, Bucureşti, 1999









83
STUDIUL PRIVIND STRUCTURA DIMENSIONALĂ A EXPLOATAŢIILOR
AGRICOLE DE PORCINE DIN ZONA DE VEST A ŢĂRII

STUDY REGARDING DIMENSIONAL STRUCTURES IN PIG RAISINGS
FARMS FROM THE WEST SIDE OF THE COUNTRY

BUZAMĂT GENOVEVA*

* Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii Timişoara

To achieve the goals of the study, was used some important information regarding the swine stocks dynamics from
Arad, Timis and Caras-Severin districts, as well as the meat production and its mean of capitalization. The study was
made in 2005.

Keywords: stock, swine, agricultural exploitation.

INTRODUCERE

Creşterea porcinelor poate fi considerată ramura de bază a zootehniei româneşti ce asigură
peste 50% din producţia de carne a ţării. Această ramură poate fi considerată o adevărată industrie
de carne.
Porcinele au o prolificitate şi precocitate ridicată iar prin specificul lor valorifică într-un grad
ridicat resursele furajere. În mod normal de la o scroafă în condiţiile îngrăşării intensive se poate
obţine anual 1,5 tone carne, ceea ce ar echivala cu hrana a trei patru familii pe timp de un an.

MATERIALE ŞI METODE

În vederea realizării acestui studiu s-a apelat la o serie de informaţii importante privind
dinamica efectivelor de porci la îngrăşat din judeţele Arad, Timiş şi Caraş-Severin, precum şi
producţia de carne şi modul de valorificare a acesteia. Toate aceste aspecte au fost studiate în baza
datelor statistice furnizate de Direcţiile Generale pentru agricultură şi alimentaţie ale judeţelor
respective. Acest studiu a fost realizat în anul 2005.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Potrivit datelor din tabelele 1, 2 şi 3 se poate observa gradul de concentrare a efectivelor de
porcine, acesta fiind foarte distorsionat. Gospodăriile de subzistenţă (1-3 capete) deţin ponderea cea
mai mare de: 98,2% în judeţul Caraş-Severin, 84,6% în judeţul Timiş şi 60% în judeţul Arad.
Producţia de carne este prezentată în tabelele 4, 5 şi 6. în judeţul Timiş s-a înregistrat cea mai
mare producţie de carne din această zonă (33866 tone) urmat de judeţul Arad (21414 tone) şi
judeţul Caraş-Severin (9110 tone).
În fiecare judeţ majoritatea producţiei este obţinută în sectorul particular: 71,4% (24183 tone)
în judeţul Timiş, 98,8% (9003 tone) în judeţul Caraş-Severin şi 97,6% (20914 tone) în judeţul Arad.
Referitor la modul de valorificare se observă că producţia realizată în sectorul de stat este
valorificată în totalitate pe piaţa internă prin intermediul unităţilor industriale de prelucrare.
Producţia de carne realizată în sectorul particular este destinată consumului familiar în
proporţie 53% în judeţul Timiş, 76,5% în judeţul Caraş-Severin şi 60,7% în judeţul Arad.
După cum putem observa, structura producţiei este formată din mici producători privaţi cu
accent pe consumul propriu sau pe vânzările şi schimburile la nivel local şi mari unităţi integrate
care se ocupă de creştere, îngrăşare, abatorizare şi procesare.
84
Aceste două segmente folosesc tehnologii diferite: mici producători utilizează mijloace
tradiţionale pentru creşterea şi îngrăşarea porcilor, iar marile unităţi comerciale folosesc tehnologii
relativ moderne de creştere.

CONCLUZII

Gradul de concentrare al porcinelor este foarte distorsionat, ponderea cea mai mare (60-
98,2%) este deţinută de gospodăriile de subzistenţă.
Producţia cea mai mare de carne de porc a fost înregistrată în judeţul Timiş.
În fiecare judeţ ponderea cea mai mare din producţia de carne este realizată în sectorul
particular.
Producţia de carne obţinută în sectorul de stat este valorificată integral pe piaţa internă, iar cea
obţinută în sectorul particular este destinată auto consumului în proporţie de peste 50%

BIBLIOGRAFIE

1. DINU I., HĂLMĂGEAN P., TĂRĂBOANŢĂ GH., FARKAŞ N., SIMIONESCU D., POPOVICI
FELICIA– Tehnologia creşterii suinelor, Ed. Didactică şi pedagogică, 1990


































85
METODE ŞI INDICATORI PRIVIND EVOLUŢIA RECRUTĂRII
PERSONALULUI ÎN CADRUL UNEI ÎNTREPRINDERI

METHODS AND INDICATORS CONCERNING PERSONNEL
RECRUITEMENT IN A COMPANY

CEAUŞESCU IULIANA

USAMV BUCURESTI

Abstract
In the evaluation of the performance of a factory it is important both adequate and inadequate behaviour evaluation,
and also fair rewards system. In order to assure good relationships between the management and the employees it takes
a series of activities such as conflict management, good relationships with the syndicate, counselling the employees. As
it gets bigger in size, any organization faces problems concerning the need for human resources. If the organization is
expanding, there should be settled ways of recruiting and employing people with necessary skills. This is reflecting over
the human resources planning. By analyzing the projects and the future tendencies of the organization, it could be
estimated the necessary for human resources and the skills needed.

Key words: human resource, management, employee

INTRODUCERE

Asigurarea, dezvoltarea, motivarea şi menţinerea resurselor umane în cadrul unei unităţi în vederea
realizării cu eficienţă maximă a obiectivelor acesteia şi satisfacerii nevoilor angajaţilor reprezintă
aspecte definitorii în cadrul managementului resurselor umane. Pe măsură ce organizaţiile se
dezvoltă, au de a face cu o serie de aspecte esenţiale ale managementului resurselor umane.
Managerii creează un plan de atragere şi reţinere a persoanelor cu abilităţile de care are nevoie
organizaţia. Implementarea acestui plan presupune recrutarea, selecţia, integrarea, instruirea,
recompensarea, alegerea beneficiilor celor mai potrivite precum şi evaluarea permanentă a
performanţelor pentru a se verifica dacă sunt atinse obiectivele organizaţionale.
Planul de resurse umane este creat în acord cu planul strategic al organizaţiei. Pe măsură ce
organizaţia identifică oportunităţile de dezvoltare disponibile, este necesară corelarea lor cu
abilităţile de care va fi nevoie pentru acoperirea lor. Recrutarea, instruirea şi programele de
recompensare sunt create în vederea atragerii, dezvoltării şi păstrării oamenilor cu abilităţile
necesare. Dezvoltarea resurselor umane implică un proces de instruire a oamenilor pentru a
îndeplini sarcinile de care este nevoie în organizaţie.

MATERIAL ŞI METODĂ

Materialul folosit la realizarea studiului a fost constat în cercetarea, analiza şi interpretarea
documentaţiei de specialitate. Un important rol prezentat prin metodologia adecvată, a fost cel al
cunoaşterii experienţei pe care România a dobândit-o de-a lungul anilor, în evaluarea
performanţelor resurselor umane este importantă atât evaluarea comportamentelor considerate
adecvate, cât şi a celor neadecvate, precum şi acordarea echitabilă a recompenselor. Pentru
asigurarea unor relaţii benefice între conducere şi angajaţi se desfăşoară o serie de activităţi cum
sunt gestionarea conflictelor, consolidarea relaţiilor cu sindicatele sau reprezentanţii angajaţilor şi
consilierea angajaţilor.

DISCUŢII ŞI REZULTATE

Pe măsură ce o întreprindere îşi dezvoltă dimensiunile, aceasta se confruntă cu probleme legate de
nevoia de resurse umane.
Dacă această întreprindere este în creştere, trebuie stabilite metode de găsire şi angajare de oameni
86
care să posede abilităţile solicitate. Acest lucru se reflectă de obicei într-o formă de planificare a
resurselor umane. Analizându-se proiectele şi tendinţele viitoare ale organizaţiei, se estimează
numărul de oameni de care este nevoie şi tipul de abilităţi şi competenţe pe care le solicită
eventualele posturi vacante. O parte a acestui proces o reprezintă succesiunea managerială, adică
determinarea numărului de manageri care se vor pensiona şi a măsurii în care organizaţia dispune
de oameni talentaţi care să-i înlocuiască. După dezvoltarea unui plan de resurse umane, trebuie
urmaţi un număr de paşi necesari implementării planului. Prima parte esenţială a implementării este
determinarea numărului de oameni cu anumite abilităţi de care este nevoie la un anumit moment.
Următorul pas îl constituie recrutarea personalului - o procedură folosită pentru atragerea
oamenilor calificaţi să candideze pentru posturile libere din cadrul organizaţiei. După ce oamenii au
fost atraşi să solicite postul, este folosită procedura de selecţie pentru stabilirea persoanelor care vor
îndeplini efectiv sarcinile în organizaţie şi care vor fi angajaţi.
Oamenii nou angajaţi trebuie să fie învăţaţi care sunt regulile şi standardele organizaţiei, iar pentru
aceasta este folosit un tip de program de integrare sau orientare. După ce oamenii au fost integraţi în
sistem, de obicei este necesar să fie ajutaţi să îşi actualizeze capacităţile, aptitudinile şi
competenţele generale, aducându-le la nivelul considerat potrivit în organizaţie prin intermediul
instruirii şi dezvoltării angajaţilor. Odată ce oamenii au început să funcţioneze în cadrul
organizaţiei la nivelul potrivit apare problema recompensării lor adecvate. Sunt stabilite salariile
considerate corecte pentru oamenii cu anumite abilităţi şi responsabilităţi ale postului, precum şi
procedura potrivită de evaluare a performanţelor prin care conducerea poate lua decizii corecte de
acordare a recompenselor oferite sub forma salariului sau promovării.
Recrutarea profesională în cadrul unei întreprinderi un proces continuu, iar continuitatea este dată
de: apariţia de noi posturi şi crearea de posturi vacante prin: continuarea studiilor, reconversie
profesională, fluctuaţie, invaliditate, pensionare, demisie, concediere, decese, retehnologizări,
restructurări.
Activitatea de recrutare trebuie corelată cu strategia şi valorile organizaţiei, cu piaţa forţei de
muncă şi cu posibilitatea organizaţiei de a oferi stimulente şi remuneraţii confortabile pentru
angajaţi. Orice recrutare trebuie să-şi propună următoarele obiective: să aleagă de pe piaţa muncii
un număr cât mai mare de candidaţi, pentru ca să se reţină candidaţi de cât mai bună calitate, să
aleagă candidaţi cu pregătire de specialitate superioară, şi care se arată interesaţi de organizaţie, să
ocupe cât mai repede posturile noi sau vacante şi bineînţeles cu costuri cât mai mici cu putinţă.
Datorită faptului că prin recrutare se încearcă menţinerea numărului de angajaţi la un nivel necesar
şi că aceasta impune pentru organizaţie anumite cheltuieli, determinate de particularităţile posturilor
care urmează să fie ocupate şi de acţiunea cererii şi ofertei de forţă de muncă în momentul
recrutării, ea este atribuită unui compartiment de resurse umane, în acest compartiment vom întâlni
următorii specialişti: economişti, sociologi, psihologi şi medici.
Medii de recrutare. Pentru ca organizaţiile să aibă de unde alege persoanele cele mai potrivite
pentru ocuparea unui post şi pentru participarea la examenul de selecţie propriu-zis, ele trebuie să-şi
găsească persoanele cele mai potrivite. Problema care apare este unde şi cum putem găsi persoanele
de care este nevoie. Privită la modul general, recrutarea, se poate face din două grupe de populaţie
şi anume din interiorul organizaţiei şi din exteriorul acesteia. Cele mai utilizate forme pentru
recrutarea resurselor umane prin metoda formală sunt: oficiul forţelor de muncă, publicitatea,
folosirea consilierilor pentru recrutare, reţeaua de cunoştinţe, căutarea persoanelor, fişierul cu
potenţialii angajaţi, reviste de specialitate şi asociaţii profesionale şi activităţi de marketing.


Fig. nr. 1. Grupele de populaţie folosite pentru recrutare
Planul de recrutare a resurselor umane trebuie să fie propriu întreprinderii şi va sta la baza
necesarului de foiţă de muncă. Acest plan este elaborat de compartimentul de Management al
resurselor umane. Planul de recrutare se referă la prevederea numărului de persoane, pe categorii,
care este necesar firmei să-şi ocupe posturile datorită dezvoltării ei şi posturile devenite vacante din
diferite motive.
Numărul persoanelor de recrutat nu reprezintă pur şi simplu diferenţa dintre numărul personalului
de la începutul anului şi de !a sfârşitul lui. Această diferenţă s-ar putea explica parţial prin
dezvoltarea activităţii. Spun parţial, deoarece activitatea poate creşte şi prin creşterea productivităţii
muncii. Mai exact, s-ar putea spune că diferenţa în plus de personal necesară, reprezintă partea
neacoperită prin creşterea productivităţii muncii. Dar, în afară de această diferenţă trebuie să fie
luate în consideraţie şi modificările din structura de personal determinate de promovări, de pierderi
naturale, plecări pentru stagiul militar, concedii de boală, accidente, decese etc. Din aceste cauze
rezultă locuri de muncă vacante care trebuie completate ele constituind obiectul planului de
recrutare.


Fig. nr. 2. Planul de recrutare a personalului

Pentru a putea face o planificare cât mai corectă a necesarului de personal se porneşte de la
următoarele aspecte:
- Prognoza cererii de resurse umane şi anume: necesarul pe termen scurt, necesarul pe termen lung.
- Prognoza ofertei de resurse umane, unde se urmăreşte: oferta internă şi oferta externă. Prognoza
cererii de resurse umane, indiferent de termen, se poate face prin: metode logice şi metode
matematice.
Metodele logice de prognozare a cererii de resurse umane se bazează pe factori cantitativi şi sunt
folosite mai ales de organizaţiile care nu deţin sau au foarte puţine baze de date. Din categoria
metodelor logice fac parte:
> Metoda pe unităţi. Specificul metodei constă în faptul că fiecare unitate, ramură sau departament
estimează propriul necesar de angajaţi pentru viitor. Suma estimărilor pentru fiecare unitate este
87
88
prognoza cererii de foiţă de muncă pe întreaga organizaţie.
> Prognozarea de către managerii de nivel superior. Ei analizează şi fac simulări cu privire la
gradul de afectare a necesarului de resurse umane, de planurile de afaceri, planurile de economii şi
de către o potenţială recesiuni economică.
> Metoda Delphi. Această metodă urmăreşte obţinerea unui consens între diferiţi experţi în privinţa
prognozei necesarului de forţă de muncă. Experţii sunt rugaţi să răspundă la un chestionar pe
această problemă şi să-şi motiveze răspunsurile. Răspunsurile vor fi analizate şi returnate cu un alt
set de întrebări. Procesul va continua timp de câteva runde, până experţii ajung la un acord.
Metode matematice ajută la prognozarea cererii de forţei de muncă luându-se în calcul un singur
factor, ca de exemplu:
> Numărul de angajaţi în fiecare an, cu ajutorul căruia se va stabili tendinţa crescătoare sau
descrescătoare de cerere de resurse umane şi, dacă ea se va menţine pentru anul viitor.
> Prognozarea referitoare la vânzările viitoare şi la producţia viitoare.
> Prognoza cu ajutorul productivităţii. Această metodă porneşte de la necesarul de angajaţi şi
emite ipoteza că acest necesar creşte liniar cu volumul de muncă ce trebuie efectuat. Această
ipoteză nu este întotdeauna corectă.
> Regresia multiplă. Această metodă utilizează mai mulţi factori care au legătură cu cererea de
forţă de muncă (numărul vânzărilor, profitul, investiţiile de capital şi produsul intern brut). Datele şi
informaţiile din anii trecuţi sunt folosite pentru a dezvolta o .ecuaţie ce descrie relaţia dintre aceşti
factori şi necesarul de angajaţi, după care valorile curente sau prognozate ale acestor factori sunt
introduse în ecuaţie pentru a preciza necesarul viitor de forţă de muncă.
Dintre metodele de prognozare a ofertei interne de resurse umane amintesc Analiza Markov.
Această metodă foloseşte o matrice a probabilităţii de tranziţie care descrie probabilitatea ca un
angajat să rămână pe acelaşi loc şi să desfăşoare aceaşi activitate, probabilitatea de a desfăşura o
altă activitate în interiorul organizaţiei sau de a o părăsi. Această analiză se face de obicei pe un an.
Dacă această matrice se înmulţeşte cu numărul angajaţilor care încep anul în posturile existente, va
rezulta numărul prognozat de angajaţi care vor desfăşura activitatea în acele posturi până la sfârşitul
anului. Organizaţiile îşi iau în permanenţă forţă de muncă şi de pe piaţa externă. Pentru a putea
aprecia în mod corect oferta externă de resurse umane şi, înainte de a lua o decizie, trebuie să fie în
permanenţă la curent cu următoarele aspecte de pe piaţa forţei de muncă şi anume cu: forţa de
muncă civilă, rezerva de forţă de muncă, rata participării forţei de muncă şi rata şomajului.

CONCLUZII

Recrutarea profesională este un proces de localizare, identificare şi atragere de potenţiali candidaţi
pentru anumite posturi. Ea este confluenţa dintre post şi candidat. Recrutarea este continuată de
selecţie, selecţie prin care se încearcă realizarea unei concordanţe între exigenţele postului şi
caracteristicile profesionale şi personale ale candidatului şi se încheie prin oferta de angajare.
Succesul şi supravieţuirea organizaţiilor este asigurată aproape în totalitate de calitatea forţei de
muncă. Astfel, organizaţiile trebuie să se concentreze în primul rând asupra identificării şi atragerii
celor mai competitivi candidaţi pentru specificul organizaţiei, problemă care se rezolvă în cadrul
procesului de recrutare profesională.

BIBLIOGRAFIE

Lefter V. şi colab - Managementul resurselor umane, Ed. Economică, 1999
Moldovan Scholz Maria - Managementul resurselor umane, Ed. Economică, 2000 *** www. maap.ro






89

AGRICULTURA ECOLOGICĂ – ORIENTĂRI, PERSPECTIVE

ECOLOGICAL AGRICULTURE – DIRECTIONS, PERSPECTIVES

ANIŞOARA CHIHAIA, M. CONSTANTIN, ILEANA ARMEANU,
F. FRONE., V. TOMA

USAMV Bucureşti

ABSTRACT
The paper aims at presenting aspects regarding the knowledge of the current situation in Romanian ecological
agricultural production, but also of prospective elements illustrated by statistical interpretation systems. The
development opportunities are presented in groups of crops which resulted in a survey of the correlation between the
factors x = area (ha) and y = production (t) for a sample of n = 6 groups of crops at national level. The calculation
basis was represented by the period 2000 – 2005, the purpose being that of emphasizing distinct non-linear
dependencies, considered significant. The results given as figures, under the form of regression relationships and
graphic representations were elaborated on the basis experimental data and production values estimated through the
linear and polynomial regression functions of superior degree. In all the analyses cases, we noticed that there was a
direct correlation between the area/production factors, together with a growth tendency.

Key words: biological agriculture, ecological agriculture, integrated agriculture, biodynamic agriculture,
agroecological agriculture (green), ecological production, linear regression

În actuala etapă agricultura ecologică trebuie înţeleasă ca parte componentă a unui sistem de
agricultură durabilă. Aceasta întrucât însăşi regulamentele Uniunii Europene cu privire la
agricultura durabilă au intrat în vigoare în anul 1992. În prezenta lucrare caută să se scoată în relief
faptul că pentru români agricultura ecologică nu este o modă sau un capriciu, ci este o oportunitate
în afaceri pentru întreprinzătorii care desfăşoară activităţi în domeniul producţiei agroalimentare.
Acesta este şi motivul pentru care suprafeţele de culturi ecologice din România cresc continuu.

I.- MATERIAL ŞI METODĂ

Ca alternativă la agricultura convenţională, care reprezintă un sistem energo-intensiv,
costisitor pentru societate, cu potenţial dăunător asupra mediului înconjurător şi a sănătăţii
populaţiei
7
. În România În România, conform legislaţiei în vigoare, termenul ecologic este similar
cu termenii biologic, organic sau cu combinaţiile acestora organobiologic şi bioorganic
8
. Procesul
de armonizare a legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară
9
s-a încheiat în anul 2003, delimitând
conceptual sistemele de producţie care asigură realizarea unui echilibru între cele trei dimensiuni
(economică, socială şi ecologică) ale sistemului agricol.

Ansamblul acestor probleme a fost adânct printr-un studiu al corelaţiei dintre factorii
x=suprafaţa (ha) şi y= productia (t) pentru un esantion de n=6 culturi/grupe de culturi la nivel
naţional. Observaţiile au fost realizate pentru dinamica perioadei anilor 2000-2005, această perioadă
anuală constituind baza de calcul, scopul fiin de a pune în evidenţă dependenţe neliniare distincte,
considerate semnificative. În toate aceste situaţii analizate, factorii sunt corelaţi direct.


7
În literatura de specialitate ( Sima Elena, 2004, p. 11 ) se cunosc mai multe tipuri de agricultură durabilă (eco-
compatibilă), precum: agricultura organică sau biologică, agricultura integrată, agricultura biodinamică, agricultura
agroecologică (verde), agricultura ecologică etc. În Uniunea Europeană, pentru a defini alternativa la agricultura
convenţională, de tip industrial, în conformitate cu Regulamentul 2092 aprobat de Consiliul Comunităţii Economice
Europene la data de 24 iunie 1991, ţările comunitare folosesc, cu acelaşi înţeles, următorii termeni: agricultură
organică (în Anglia); agricultură biologică (în Grecia, Franţa, Italia, Olanda şi Portugalia); agricultură ecologică (în
Danemarca, Germania şi Spania).
8
Art.1, alin.3, HG nr. 917, din 13 sept. 2001.
9
Regulamentul Consiliului CEE nr. 2092/1991
90

Reprezentarile grafice prezentate au fost întocmite pe baza datelelor experimentale (norul de
puncte) si valorilor ale productiei estimate prin functie de regresie liniara (grafic albastru) si
polinomiala de grad superior (grafic cu verde). În acest fel s-a putut permite o comparatie intre cele
doua tipuri de dependente. Întrucât producţia nu variază liniar ca functie de suprafata
cultivata,interpretarile au fost facute pe baza estimatiilor nelineare ale productiei, determinate prin
metoda celor mai mici patrate. Raportul de corelatie este specificat pe grafic cu nivelul său de
semnificatie.
Au fost căutate tipuri de functii de regresie până când raportul de corelatie Rxy a pus in
evidenţă o dependenţă distinct semnificativa sau foarte semnificativa.
Pentru cele 6 situatii analizate, s-a prezentat rata instantanee de variaţie a productiei în vecinatatea
valorii medii a suprafeţei cultivate (xm) şi rata de variaţie în xm ±25%.

II.- PRODUCŢIA ECOLOGICĂ, TENDINŢE ŞI CORELAŢII PROSPECTIVE

Pentru perioada analizată 2000-2005 suprafeţele totale au evoluat înte 17438 şi 104000 ha
cu culturi în condiţii ecologice, aparţinând unui număr de 930 de ferme (cea mai mare fermă
ecologică având o suprafaţă de 1.600 ha). Numărul de animale crescute după principiile agriculturii
ecologice a crescut de la 10.000 de capete (oi şi vaci) în anul 2000 la aproape 90.000 de capete în
2004. Pe acest potenţial a fost obţinută o producţie vegetală ecologică de 13502 tone în anul 2000
şi 118600 tone în anul 2005. Numărul de animale crescute după principiile agriculturii ecologice a
crescut de la 2100 vaci de lapte în anul 2000 la 10.000 de capete în anul 2005. În mod asemănător
pentru oi unde efectivele au crescut pentru anii luaţi în considerare de la 1700 capete la
40200capete. La găini ouătoare pentru anul 2005 se înregistrau 7000 capete crescute şi sistem
ecologic. Referitor la producţiile animaliere în zootehnie în anul 2005 ritmul de creştere a crescut în
anul 2005 faţă de anul 2000 de 2,39 ori la lapte de vacă şi de 16,40 ori la laptele de oaie. S-au
obţinut 541 tone de telemea de oaie, 176 tone de schweitzer, 373 tone de caşcaval (de oaie şi de
vacă), 1820 mii ouă şi 600 tone miere
10
.
În acest context prezenta lucrare se caută a se cunoaşte care este perspectiva acestor
producţii în situaţia în care suprafeţele se amplifică sau scad. S-au făcut previziuni pentru producţia
ecologică totală şi în structura principalelor grupe de culturi din vegetale. Nivelurile indicatorilor
calculaţi şi luaţi în discuţie sunt prezentaţi în tabelul 1.
1.- Pentru producţia ecologică totală, se poate arăta că la o tendinţă ascendentă a
cuantumului producţiei pe intervalul analizat a reieşit un coeficient de corelaţie liniară şi raport de
corelaţie cu o semnificaţie deosebită, peste 0,983 şi respectiv 0,98. În mod asemănător rata de
variaţie a producţiei de la xm* 75% la xm *1.25%, are variaţii de la 1,128 la 1,88.


10
Sursa:Comunicări ale organismelor de inspecţie şi certificare din MAPDR.

Tabel 1. Indicatori statistici şi ecuaţii de regresie privind corelaţiile pentru producţiile culturilor
ecologice din România
Rxy=0.98***
suprafata ecologica totala (ha)
p
r
o
d
u
c
t
i
e

(
t
)
y
i
Y
i
a x
i
⋅ b +
x
i
mean x ( ) =
mean y ( ) =
corr x y , ( ) =

Grupa de
culturi
Suprafaţa
medie
Producţia
medie
Coeficient
de
corelaţie
liniară r
xy

Raport de
corelatie
R
xy

Rata de
variaţie a
prod. in
xm* 75%
Rata de
variatţie a
prod in xm
Rata de
variaţie a
prod. in
xm *1.25%
Funcţia de regresie
( Observaţiii )
Producţie
ecologică
totală
5.343×10
4
5.107×10
4
0,963*** 0,98*** 1.128 1.695 1.88 Y= -3.561× 10
-10
x
3
+7.116×10
-5
x
2

+2.86 x +4.785×10
4
Tendinţă ascendentă a producţiei pe
intervalul analizat
Cereale 1.442×10
4
2.435×10
4
0,924*** 0,963*** 1.38 2.05 2.802 Y= 1.037×10
-4
x
2
-0.934 x+1.058×10
4
Tendinţă ascendentă a producţiei pe
intervalul analizat
Oleaginoa-
se
1.333×10
4
1.98×10
4
0,929** 0,969** 1.065 1.874 2.68 Y= 1.214Δ10
-4
*
x
2
-1.363x +1.004 Δ10
4

Tendinţa ascendentă a producţiei pe
intervalul analizat
Legume 296.33 3.467×10
3
0,558ns 0,965*** -10.76 9.478 36.432 Y = -1.68×10
-6
x
4
+2.196Δ10
-3
x
3
-0.889
x
2
+132.757 x -3.049Δ10
3
Functia de regresie are un minim în
intervalul propus, după care are rata de
creştere este mare
Fructe
de
pădure
270 614 0,896* 0,936** 5.77 8.209 10.639 Y=0.013 x
2
-1.518 x +135.919
Tendinţă ascendentă a producţiei pe
intervalul analizat
Alte
culturi
708.333 833.667 0,974*** 0,984*** 1.242 1.447 1.652 Y=5.789Δ10
-4
x
2
+0.627x-0.194
Tendinţă ascendentă a producţiei pe
intervalul analizat


Ecuaţia de regresie cu valori pozitive indică creşteri, respectiv cu cât potenţialul ce se referă
la suprafaţă va creşte şi producţia se va mări.
2. La producţia de cereale, se manifestă o tendinţa ascendentă a producţiei pe intervalul
analizat.

91
Rxy =0.963**
suprafata cereale (ha)
p
r
o
d
u
c
t
i
e

(
t
)
y
i
a x
i
⋅ b +
Y
i
x
i
mean x ( ) =
mean y ( ) =
corr x y , ( ) =



3.La culturile oleaginoase, se manifestă o tendinta ascendentă a productiei pe intervalul
analizat.

Rxy =0.969*
suprafata ( oleaginoase si proteice)(ha)
p
r
o
d
u
c
t
i
e

(
t
)
y
i
a x
i
⋅ b +
Y
i
x
i
mean x ( ) =
mean y ( ) =
corr x y , ( ) =


are minim in x=5.613Δ10
3


4.Pentru producţia de legume, prin existenţa unei funcţii de regresie ce are un minim în spaţiul
propus după se manifestă o creştere amplificată, datorită ratei mai mari de creştere.
92

Rxy= 0.965****
suprafata legume (ha)
p
r
o
d
u
c
t
i
e

(
t
)
y
i
Y
i
a x
i
⋅ b +
x
i
mean x ( ) =
mean y ( ) =
corr x y , ( ) =


5. La producţia de fructe de pădure, se manifestă o tendinţa ascendentă a producţiei pe intervalul
analizat.


Rxy= 0.936**
suprafata fructe de padure (ha)
p
r
o
d
u
c
t
i
e

(
t
)
y
i
Y
i
a x
i
⋅ b +
x
i
c =
mean x ( ) =
mean y ( ) =
corr x y , ( ) =


Pentru acestă situaţie curba are un minim in x~57
6. Pentru alte culturi, se manifestă o tendinţă ascendentă a producţiei pe intervalul analizat.

Rxy= 0.984***
suprafata alte culturi (ha)
p
r
o
d
u
c
t
i
e

(
t
)
y
i
Y
i
a x
i
⋅ b +
x
i
mean x ( ) =
mean y ( ) =
corr x y , ( ) =




93
94

III.- CONCLUZII


Potenţialul agriculturii româneşti de a obţine produse ecologice este, după estimările
specialiştilor, de minimum 15% din suprafaţa agricolă a ţării. Aceasta datorită faptului că multe
terenuri agricole nu au mai fost fertilizate sau tratate chimic, de mai mulţi ani, iar condiţiile naturale
şi resursele existente sunt favorabile practicării agriculturii ecologice.
Pe baza funcţiilor de regresie estimate prin situaţia celor 6 grupe de culturi, se poate
remarca faptul că la productia ecologică totală vegetală, cereale, oleaginoase – proteice, fructe de
pădure şi alte culturi rata de variatie creşte pe măsura ce creşte suprafaţa. Respectiv exstă o tendinţă
ascendentă a producţiei pe intervalul anual analizat.
Dacă se fac referiri la producţia de legume, pentru rezultatele reieşite în urma analizei
variaţiei funcţiei de regresie nu apare aceiaşi tendinţă liniară de creştere a fenomenului. La aceste
culturi odată cu schimbarea în sensul nefvorabil al condiţiilor ( cu referire la cele climatice ), funcţia
de producţia îşi schimbă semnificaţia ( monotonia ). Respectiv funcţia de regresie are un minim în
intervalul propus, după care se manifestă o amplificare a ratei de creştere.
Bazată pe sisteme de producţie agricole durabile, agricultura biologică vizează asigurarea
producerii de bunuri alimentare în cadrul exploataţiilor agricole prin reducerea intrărilor, în mod
deosebit a pesticidelor şi a îngrăşămintelor chimice.Motivul pentru care capacităţile de producţie
ecologică ( suprafeţe şi efective de animale ) cresc o constituie avantajele pentru producătorul
agricol. Se pot face referiri la obţinerea unei rente de calitate, de localizare, o reducere a
cheltuielilor de consum intermediar şi un sistem agricol bazat pe o superioritate a tehnică.
Pentru ţara noastră obiectivele agricultrii ecologice sunt delimitate prin următoarele
11
:
creşterea suprafeţelor şi crearea de noi pieţe interne de produse ecologice cu o contribuţie prioritară
potenţială la necesităţile societăţii, precun şi siguranţa hranei şi un mediu curat; contribuţie la
promovarea unei economii rurale viabile cu ocuparea populaţiei din mediul rural şi sporirea
interesului pentru spaţiul rural. În acest scop în România s-a înfiinţat Autoritatea Naţională pentru
Produse Ecologice, Federaţia Naţională pentru Agricultură Ecologică, o structură regional-
teritorială la nivelul fiecărui judeţ, precum şi alte organisme de inspecţie şi certificare pentru acest
domeniu.

BIBLIOGRAFIE
- Constantin, M., ş.a., - Marketingul producţiei agroalimentare, Ed. Universitaria, Craiova, 2002.
- Iosif, Gh., ş.a., - Ecomarketingul societăţilor comerciale, Ed. Tribuna Economică,Bucureşti, 1999.
- Parpală, O., - Economia agriculturii sau politica agrară la români, ASE, Bucureşti, 1995
- Parpală, O.,- Agricultura biologică ( integrată ), Tribuna Economică, nr. 21,22,23/1993.
- Sima, Elena ,- Produsele ecologice - oportunităţi şi avantaje pentru sectorul agricol românesc - INCE, Institutul de
Economie Agrară, 2004
- x x x - Strategia de dezvoltare durabilă a agriculturii şi alimentaţiei din Românnia, MAPDR, 7 mai 2004.












11
Strategia de dezvoltare durabilă a agriculturii şi alimenatţiei din Românnia, MAPDR, 7 mai 2004, p. 67.
95
ROIECTAREA ACTIVITĂŢILOR DE PERSPECTIVĂ ÎN UNITĂŢILE
AGRICOLE PE BAZA STUDIILOR DE FEZABILITATE

PROIECTING FUTURE ACTIVITIES IN AGRICULTURAL UNITS ON THE
BASIS OF FEASIBILITY STUDIES

CHIHAIA ANISOARA, ALECU I.N., DRĂGHICI M. , CHIHAIA O.

U.S.A.M.V. BUCUREŞTI

By the new way of the development according to the Communitary Agricultural Policy and by the intense
movement of in the rural space the U.E. intends to strengthen the competition of the agricultural surfaces to pass over
the negative effects of the liberalization regarding the agricultural markets, by measures which the rural integrated
development ment to establish the strength of the farmers’ income, to promote the diversity of the economic
development and environment protection for the conservation of the European way of rural living and assure at the
some time the landscape protection.
The feasibility studies have the main purpose the establishing of the establishing of the technico-economic
decisions at the economists level, taking into consideration the implications on your own activities as well as on the
general framework where they will be developed. The objectives that we intend to follow in the feasibility study are
close connected to their realizations of new investments because each of them imply expenses, improvement systems,
solutions for assurance of the raw materials, energy and utilities.
According to the SAPARD programme the feasibility study represents the documentation regarding the main
characteristics and technico-economic indicators of the investition for satisfying the economic and social demands.

Key words: investments, feasibility, agricultural surfaces, the present net value (VAN), the intern rentability
rate (RIR).

I.INTRODUCERE

Opţiunile fundamentale ale agriculturii româneşti în această perioadă, reieşite din Programul
de Integrare, sunt reforma şi integrarea în structurile agricole ale Uniunii Europene. Obiectivele
prioritare în acest sens vizează creştere producţiei şi a productivităţii agricole, concomitent cu
creşterea calităţii produselor agricole şi agroalimentare. Dispunem de resurse naturale şi potenţial
uman, de o anumită bază materială şi de experienţă organizaţională, avantaje care pot asigura
creştere producţiei agricole. Proprietatea privată asupra pământului şi extinderea acestui tip de
proprietate în sectoarele aflate în amonte şi aval de agricultură concomitent cu o liberalizare a
pieţei, cu modernizarea tehnologică a producţiei şi a canalelor de distribuţie a alimentelor vor
permite asigurarea unui nivel ridicat de competitivitate care va favoriza dezvoltarea modernă şi
echilibrată a spaţiului rural românesc.

II. MATERIAL ŞI METODĂ

Studiile de fezabilitate au scopul principal de a fundamenta deciziile tehnico-economice la
nivelul agenţilor economici, luând în considerare implicaţiile asupra activităţii proprii, ca şi cele
asupra ansamblului general în care se vor desfăşura.
Ele nu sunt un scop în sine, ci trebuie privite ca o sinteză a gândirii tehnice şi economice,
încheiată cu analiza economică şi financiară; ele trebuie integrate într-un proces iterativ, deoarece vor
fi reluate la câţiva ani, destinate să propună programe de producţie, de investiţii, perfecţionări
tehnologice şi înnoiri de echipamente cu scopul de a minimiza cheltuielile totale şi în acest mod de a
spori venitul net întreprinderii, asigurându-i totodată autofinanţarea dezvoltării viitoare.
Studiile de fezabilitate efectuate la nivelul întregii activităţi tehnico-productive, economice
şi organizatorice pe o perioadă determinată, precum şi proiectarea activităţilor de viitor poate pune
în evidenţă posibilităţi reale de funcţionare performantă a exploataţiilor agricole, cu indicatori
economici superiori faţă de cei obţinuţi anterior.
96
Cunoaşterea metodologiei de elaborare a studiilor de fezabilitate este o necesitate
permanentă pentru specialiştii din societăţile comerciale agricole pentru evaluarea precisă oricând
este necesar a eficienţei cu care funcţionează unitatea economică.
Procesul de rentabilizare a unei întreprinderi existente, ce face de obicei obiectul studiului de
fezabilitate, poate fi atins prin restructurarea producţiei, modernizarea tehnologiilor (implicit a
fondurilor fixe), introducerea de noi tehnologii (retehnologizare), prin îmbunătăţirea organizării şi
conducerii proceselor de producţie şi de luare a deciziilor, informatizarea activităţilor şi ca o
consecinţă a acestora dezvoltarea cantitativă şi calitativă a producţiei.
Aceste obiective urmărite în studiul de fezabilitate sunt strâns legate de realizarea unor noi
investiţii, căci fiecare dintre ele presupune efectuarea unor cheltuieli pentru noi fonduri fixe, soluţii
îmbunătăţite de asigurare a materiilor prime, energiei şi utilităţilor, introducerea sistemelor moderne
de gestiune, efectuarea de cercetări ştiinţifice.
Conţinutul studiilor de fezabilitate trebuie să fie adaptat specificului ramurii şi activităţii
agentului economic. Ţinând seama de aceste premise, studiile de fezabilitate ale societăţilor
comerciale din agricultură, ar trebui să conţină următoarele capitole:
1. Cadrul agricol şi descrierea agentului economic
2. Aspecte tehnice şi tehnologice
3. Organizarea şi conducerea
4. Situaţia economică şi financiară a întreprinderii în ultimii 5 ani
5. Formularea unei strategii pentru dezvoltarea viitoare (premise)
6. Variante ale dezvoltării viitoare
7. Fundamentarea variantei propuse

III. REZULTATE ŞI DISCUŢII

Programul SAPARD pentru agricultură şi dezvoltare rurală
Strategia pe termen mediu prevăzută în Planul Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare
Rurală (PNADR) este o parte a Strategiei naţionale de dezvoltare economică a României prezentată
Uniunii Europene.
Scopul acestei strategii îl constituie crearea unei economii de piaţă funcţionale, compatibilă
cu principiile, normele, mecanismele, instituţiile şi politicile Uniunii Europene. Convergenţa
conturată în acest sens se întemeiază pe evaluarea resurselor şi posibilităţilor, a contextului intern şi
internaţional şi răspunde dublului imperativ, anume cel al pregătirii aderării sale la Uniunea
Europeana şi încheierii tranziţiei la economia de piaţă în România, pentru a folosi şansa istorică
oferită de decizia Consiliului Uniunii Europene de la Helsinki, din decembrie 1999, de a deschide
negocierile de aderare cu România.
Au fost elaborate următoarele obiective strategice:
⌦ Dezvoltarea durabilă a unui sector agro-alimentar competitiv prin modernizarea si
îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole, în vederea atât a creşterii
valorii adăugate a materiilor prime de natură agricolă, cât şi a creării unor noi reţele de distribuţie
locală în spaţiul rural cu un impact pozitiv asupra venitului persoanelor care activează în acest
sector. Se acorda prioritate măsurilor de îmbunătăţire a eficientei pieţelor, a standardelor de calitate
si sănătate.
⌦ Creştea standardului de viaţă în spaţiul rural prin îmbunătăţirea şi dezvoltarea
infrastructurilor sociale şi a celor necesare planificării unei agriculturi durabile.
⌦ Dezvoltarea economiei rurale prin înfiinţarea si modernizarea fondurilor fixe din
exploataţiile agricole şi forestiere private, dezvoltarea si diversificarea activităţilor economice din
spaţiul rural, în vederea menţinerii şi/sau creării de locuri de muncă şi a unor venituri alternative în
cadrul gospodăriilor ţărăneşti.
⌦ Îmbunătăţirea instruirii profesionale a producătorilor agricoli şi deţinătorilor de
terenuri forestiere, construirea şi consolidarea capacităţii instituţionale de implementare a
programului SAPARD în România.
97
Valoarea totală a programului Sapard în România este 2292,1 milioane euro, iar principalele
obiective ale acestui program sunt următoarele:
Implementarea acquis-ului comunitar privind politica agricola comuna si politicile
conexe, protecţia mediului si politicile din domeniul alimentaţiei, reglementările privind protecţia
consumatorului, sănătatea publica, bunăstarea si sănătatea animalelor si plantelor;
Angajarea pentru protecţia mediului, transpunerea în legislaţia naţională şi implementarea
Directivei "Nitraţi", a programului "Natura 2000" şi a Directivei "Evaluarea Impactului asupra
Mediului".
Soluţionarea problemelor prioritare şi specifice pentru adaptarea durabilă a sectorului
agricol si a spaţiului rural din România
Continuarea reformei în agricultură se va concretiza prin:
Înfiinţarea de exploataţii agricole eficiente.
Creşterea rolului asociaţiilor de producători si a organizaţiilor profesionale din domeniu
(orientate către piaţă).
Îmbunătăţirea structurii culturilor pentru folosirea eficientă a culturilor specifice fiecărei
zone de producţie; dezvoltarea programelor de cultură a plantelor tehnice.
Sporirea rolului cercetării agricole în domeniu, a sistemului de cunoaştere a informaţiilor
de piaţa si a noutăţilor tehnice .
Creşterea producţiei agricole, vegetale şi animale, în condiţii de profitabilitate, constituie un
obiectiv strategic, fundamental în etapa de reformă a agriculturii româneşti. În acest sens se impune
restructurarea ramurilor agricole, în vederea relansării susţinute a producţiei.
Concomitent cu restructurarea producţiei se impune şi o restructurare organizatorică,
reproiectarea managementului şi măsuri de redresare economico-financiară.
Colectivul de elaborare a studiului de fezabilitate va trebui să includă specialişti bine
pregătiţi (tehnicieni şi economişti) din unităţile beneficiare, care să cunoască metodele de analiză
economică şi financiară folosite pe plan mondial şi să fie în măsură să stabilească cele mai indicate
variante de rentabilizare şi modernizare a societăţilor comerciale
Indicatorii analitici luaţi în studiu sunt indicatori parţiali ce detaliază pe elemente
componente şi reflectă diferite aspecte privind eficienţa cu care sunt folosite resursele în activitatea
de producţie şi anume: indicatori care redau potenţialul tehnico – economic, indicatori care reflectă
efectul (rezultatul activităţii) şi indicatori care exprimă eficienţa economică propriu-zisă.
Indicatorii de venituri, cheltuieli şi rezultate financiare, care sunt eşalonaţi pe mai mulţi ani,
sunt supuşi calculelor de actualizare având în vedere variaţia lor în timp, evidenţiată cu ajutorul
ratei de actualizare. Folosind factorul de actualizare se determină veniturile şi cheltuielile
actualizate cu ajutorul cărora se construiesc următorii indicatori: rata veniturilor actualizate,
valoarea actualizată netă (VAN), rata internă de rentabilitate (RIR).
Metodologiile publicate în „Ghidul solicitantului” definesc conţinutul cadru al studiului de
fezabilitate prin documentaţia care cuprinde caracteristicile principale şi indicatorii tehnico-
economici ai investiţiei, prin care se asigură utilizarea raţională şi eficientă a cheltuielilor de capital
şi a cheltuielilor materiale, pentru satisfacerea cerinţelor economice şi sociale în domeniul respectiv.

IV. CONCLUZII

Un studiu de fezabilitate trebuie să se coreleze într-un proiect privind o capacitate de
producţie dată, pe un amplasament deja ales, folosind o anumită tehnologie sau tehnologii corelate
cu anumite materiale indigene sau de import, cu costuri de investiţie şi producţie determinate şi cu
venituri care să asigure o rentabilitate a investiţiei corespunzătoare.
Adoptarea programului SAPARD din România de către Comisia Europeană în 12.12.2000
pe baza Planului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală PNADR are ca scop principal
implementarea Acquis-ului Comunitar şi remedierea unor deficienţe ce caracterizează agricultura în
România, înainte de aderarea la Uniunea Europeană.

Tabelul nr. 1
Dinamica efectivelor de porci la îngrăşat în judeţul Timiş

Din care
Specificare
Total
Sub 3
cap
%
4-10
cap
% 11-25 cap %
26-50
cap
%
51-75
cap
%
76-100
cap
%
101-500
cap
%
Peste500
cap
%
Nr de
exploataţii
48383 41252 84,6 6014 12,4 837 1,7 183 0,3 66 0,4 24 0,3 6 0,2 1 0,1
Efective
(capete)
135696 45337 33,6 24056 17,7 10104 7,4 4941 3,6 3600 2,6 1899 1,4 1479 1,1 44240 32,6
Efectiv
mediu pe
exploataţie
2,8 1,09 - 4 - 12,07 - 27 - 54,5 - 79,12 - 246,5 - 44240 -

Tabelul nr. 2
Dinamica efectivelor de porci la îngrăşat în judeţul Caraş - Severin

Din care
Specificare
Total
Sub 3
cap
%
4-10
cap
% 11-25 cap %
26-50
cap
%
51-75
cap
%
76-100
cap
%
101-500
cap
%
Peste500
cap
%
Nr de
exploataţii
24686 24274 98,36 323 1,3 85 0,34 - - 1 - - - 2 - 1 -
Efective
(capete)
5386 48562 90,2 2261 4,2 1445 2,7 - - 52 - - - 536 1 980 1,8
Efectiv
mediu pe
exploataţie
2,1 2 - 7 - 17 - - - 52 - - - 268 - 980 -

Tabelul nr. 2
Dinamica efectivelor de porci la îngrăşat în judeţul Arad

Din care
Specificare
Total
Sub 3
cap
%
4-10
cap
% 11-25 cap %
26-50
cap
%
51-75
cap
%
76-100
cap
%
101-500
cap
%
Peste500
cap
%
Nr de
exploataţii
18641 11119 60 6196 33 982 5 281 2 29 0,16 13 0,06 20 0,1 1 0,06
Efective
(capete)
77797 13677 18 31517 41 13650 18 8208 11 1732 2 1096 1 3449 4 4468 6
Efectiv
mediu pe
exploataţie
4,17 1,23 - 5,09 - 13,9 - 29,21 - 59,72 - 84,31 - 272,45 - 4468 -
98
99
Tabelul nr. 4
Producţia şi valorificarea cărnii de porc în judeţul Timiş pe sectoare (tone)

Sector de stat Sector privat
Specificare
Producţia
totală Total
Valorificat
pe piaţă
Direct
Unităţi
industriale
Total
Consum
familial
Valorificat
pe piaţă
Direct
Unităţi
industriale
Carne
porcine
33866 9683 9683 - 9683 24183 12997 11186 2620 8566

Tabelul nr. 5
Producţia şi valorificarea cărnii de porc în judeţul Caraş-Severin pe sectoare (tone)

Sector de stat Sector privat
Specificare
Producţia
totală Total
Valorificat
pe piaţă
Direct
Unităţi
industriale
Total
Consum
familial
Valorificat
pe piaţă
Direct
Unităţi
industriale
Carne
porcine
9110 107 107 - 107 9003 6880 2123 1015 1108


Tabelul nr. 6
Producţia şi valorificarea cărnii de porc în judeţul Arad pe sectoare (tone)

Sector de stat Sector privat
Specificare
Producţia
totală Total
Valorificat
pe piaţă
Direct
Unităţi
industriale
Total
Consum
familial
Valorificat
pe piaţă
Direct
Unităţi
industriale
Carne
porcine
21414 500 500 74 426 20914 12700 8214 580 7634



100
Studiile de fezabilitate efectuate la nivelul întregii activităţi tehnico-productive, economice
şi organizatorice a unităţilor agricole pe o perioadă determinată, precum şi proiectarea activităţilor
de viitor pune în evidenţă posibilităţi reale de funcţionare performantă a exploataţiei agricole, cu
indicatori economici superiori faţă de cei obţinuţi anterior

V. BIBLIOGRAFIE

1. Topală E. – Studiu de fezabilitate, Ed. Economică,1991.
2. Zahiu Letiţia, Manole V. – Studiu de fezabilitate pentru societăţile comerciale agricole şi de industrie alimentară
(tematică şi bază de date), recomandat pentru cursurile postuniversitare ASE, 1994.
3. * * * - Hotărârea Guvernului nr. 64/1991 privind metodologia de elaborare a studiilor de fezabilitate.
4. * * * - Metodologia FPS nr. 468997 / 3.04.1993 şi completare "Notă de prezentare a programului de restructurare
1994.
5. * * * - Metodologie de elaborare a studiului de fezabilitate Banca Agricola S.A. Creditele BIRD şi BERD prin
BASA, 1993.
6. * * * - Legea nr. 64/1995 – Procedura reorganizării şi lichidării judiciare a întreprinderilor.
7. * * * - Ghid informativ privind programul SAPARD – Agenţia SAPARD 2002





































101
MANAGEMENTUL EXPLOATAŢIEI APICOLE
ÎN ZONA DELTEI DUNĂRII

Aurelia CHIRILĂ

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură Bucureşti, Staţia zonală Tulcea


Rezumat
Lucrarea de faţă îşi propune să pună în evidenţă căile de realizare a unui management durabil al exploataţiei apicole
din zona deltei Dunării. Utilizând material biologic din zonă si o metodologie de lucru specifică s-a ajuns la concluzia
că în condiţiile unei baze melifere naturale abundente, cu potenţial economico-apicol ridicat, producţia diversificată
asigură rentabilitate. Specializarea exploataţiei apicole pe o singură producţie, cum ar fi de miere, s-a dovedit a crea
un profit foarte mic, autori nerecomandând acest tip de management.

Cuvinte cheie: familii albine, producţie, cheltuieli, venit, profit.

Abstract
This study aimed to show the ways for achieving a durable management of an apiary from the Danube Delta area.
Using the local biological material and a specific methodology , we concluded that under the conditions of a
natural and abundant meliferous basis with a high economic and apicultural potential , the diversified production
assures profitability. The specialization only for honey production assures just a very low profit. This is the reason
why the authors do not recommend this type of apiary management.

Key words : bee families , production , costs, income, profit


INTRODUCERE

Condiţiile pedologice ale Deltei Dunării, precum şi abundenţa şi varietatea speciilor melifere oferă
oportunităţi pentru dezvoltarea apiculturii staţionare în zonă. Acest fapt sigură atât valorificarea
resurselor naturale locale, cât şi dezvoltarea zonei rurale prin creşterea economică şi ocuparea forţei
de muncă. Astfel, pentru un management durabil al exploataţiei apicole în zonă este necesar ca pe
lângă pregătirea profesională, cunoaşterea potenţialului melifer al subzonelor să existe o piaţă
sigură pentru valorificarea producţiilor apicole.

MATERIAL ŞI METODĂ

Materialul lucrării l-au constituit două exploataţii apicole a câte 100 familii de albine din rasa
autohtonă (Apis mellifica carpatica), adaptată la condiţiile naturale ale zonei.
Metoda de lucru a constat în proiectarea celor două exploataţii apicole privind investiţia, indicatorii
de producţie, planul de venituri şi cheltuieli şi profitul, precum şi prevederea factorilor de rase. De
asemenea, s-a utilizat metoda determinării producţiilor /unitate (familie de albine), realizate.
Cele două exploataţii apicole au evoluat astfel:
- varianta 1 : a practicat stupăritul staţionar în zona Rusca (Pojarnic) şi a fost programată pe
realizarea producţiei diversificate (roiuri, miere, polen, ceară);
- varianta 2: a practicat stupăritul staţionar, specializat în producţia de miere.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Datele obţinute în urma monitorizării primei variante de lucru sunt prezentate în următoarele
tabele:
A. Cheltuieli de investiţie:

102
Material biologic 100 x 300 30.000 RON
Stupi 100 x 250 25.000 RON
Inventar auxiliar 100 x 150 15.000 RON
TOTAL INVESTIŢII 70.000 RON
B. Cheltuieli de producţie pe timp de un an:
Manopera: 850 ore x 4 RON 3.400 RON
Biostimulatori (10 kg zahăr / familie) 3.000 RON
Medicamente 10 RON / fam. 1.000 RON (1.000 familii)
Amortizarea utilajului apicol 5% din val. 2.000 RON
Cheltuieli deplasare 1.500 RON
Cheltuieli diverse 1.000 RON
Cheltuieli ocazionate de înmulţirea familiilor
(75 RON / fam.)
7.500 RON
TOTAL CHELTUIELI 19.000 RON
Cheltuieli / familie albine 194 RON

C. Venituri realizate:
Valoarea prod. / fam. în UCM 82 kg x 6 RON 492 RON
Valoarea prod. / stupină 49.200 RON
Venit / fam. albine (492 – 194 ) 298 RON
Venit / stupină 29.800 RON
Profit anual 29.800 RON
Profit la % cheltuieli (29800 x 100) / 19.400 156
Venit net din apicultură 49.200 : 12 4.100 RON
Timp alocat din normă / om / an (2000 ore x 4) 15 %

Datele obţinute din monitorizarea celei de a II-a variante de lucru sunt următoarele:

A. Cheltuieli de investiţii:
Material biologic 100 x 300 30.000 RON
Stupi 100 x 250 25.000 RON
Inventar auxiliar 100 x 60 6.000 RON
TOTAL INVESTIŢII 61.000 RON

B. Cheltuieli de producţie pe timp de un an:
Manopera: 300 ore x 4 RON 1.200 RON
Biostimulatori (10 kg zahăr / familie) 3.000 RON
Medicamente 10 RON / fam. 1.000 RON
Amortizarea utilajului apicol 5% din valoare 1.050 RON
Cheltuieli deplasare 600 RON
Cheltuieli diverse 300 RON
TOTAL CHELTUIELI / stupină 7.150 RON
Cheltuieli / familie albine 71 RON




103
C. Venituri realizate:
Valoarea prod. de miere / fam. 15 kg x 6 RON 90 RON
Valoarea prod. / stupină 9.000 RON
Venit / fam. albine (90 – 71 RON ) 19 RON
Venit / stupină (19 x 100) 1.900 RON
Profit anual 1.900 RON
Profit la % cheltuieli (1.900 x 100) / 7.150 21,5
Timp alocat din normă / om / an (2000 ore) 15 %

CONCLUZII

1. Activitatea economică la varianta specializată în producţia de miere este sub potenţialul
biologic şi melifer al zonei, astfel la o investiţie de 61.000 RON cu 7.150 RON cheltuielile anuale
de producţie se realizează un profit anual de 1.900 RON.
2. Activitatea economică la varianta cu producţie diversificată este rentabilă. Profitul mediu pe
trei ani raportat la cheltuieli este de 156 %, justificând organizarea şi realizarea producţiei apicole
diversificate.

BIBLIOGRAFIE

1. CHIRILĂ AURELIA, PĂTMICĂ SILVIA - 2005 - Tehnologii apicole moderne şi stupăritul pastoral, Editura
Fundaţia Naţională „Satul Românesc”, Bucureşti;
2. LAZĂR ŞT. – 2002 – Biotehnologii şi tehnologii apicole, Editura „ALFA”, Iaşi;
3. DINESCU STELIAN şi colab. – 2004 – Creşterea animalelor de fermă, Editura AGRIS, Bucureşti.


























104












































105

MANAGEMENTUL CALITATII CARNII- IMPLEMENTAREA
SISTEMULUI CLASIFICARE A CARCASELOR DE PORCINE, BOVINE SI
OVINE
MEAT QUALITY MANAGEMENT-PIG, COW AND SHEEP
CARCASSES CLASSIFICATION SYSTEM

MARIA CHIS
*
, D. CHIS
**

*
USAMV Bucuresti, Facultatea de management, Marketing si Inginerie Economica Bucuresti,
Filiala Calarasi;
**
Colegiul Universitar Agricol Calarasi

ABSTRACT

In the first place, the industry needs frames with a high content of flesh which means increased efficiency,
lowest production costs and , proportionally , decreasing of meat product’s costs .
For the suitable functioning of the Romanian market meat it’s imperative the completely implementation of the
EUROP classification system for the pig,, cow, veal and goat’s carcasses , according to EU provisions. This will allow
the achievement of the national and international trade with carcasses, the monitories of the red meat activities in the
EU , the carcass buying activities within the framework of intervention and permanent schemes for improvement of
fresh meat quality . In this way, starting from 2006 it’ll start the EUROP system for the cows , pigs and mutton sheep.

Key words: market meat, carcass quality, trade, EUROP classification system

INTRODUCERE

Scopul aprecierii calitatii carcaselor este tehnic, comercial si economic.
Principalele aspecte calitative ale unei carcase sunt :
-igiena, respectiv constatarile veterinare;
- valoarea organoleptica a carnii;
- proportia de carne macra exprimata in procente de tesut muscular(%CM) din total carne
carcasa;
Scopul aprecierii tehnice. Un obiectiv strategic urmarit în ameliorarea animalelor îl
constituie sporirea, îmbunătăţirea şi realizarea eficienţei economice a cărnii. Ameliorarea presupune
luarea în considerare a unui complex de caractere privind carcasa în ansamblu, precum şi structura
pe regiuni de măcelărie, structura morfologică şi tisulară, ponderea diferitelor categorii de calitate a
cărnii, valoarea nutritivă şi igienică a acestora. Rezultatele tehnice superioare privind dezvoltarea şi
calitatea carcasei constituie suportul pentru continua îmbunătăţire a efectivului de animale în
direcţia producţiei de carne.
Scopul comercial. Mărimea carcasei (greutatea şi dimensiunile mari, gradul de dezvoltare
sporită a musculaturii şi redusă a grăsimii) , ca şi proporţia mare a cărnii de calitate superioară
măresc valoarea comercială a carcasei. Aceasta condiţionează semnificativ preţul cărnii, care
conduce la obţinerea profitului comercial.
Scopul economic. Carcasele mari, cu musculatură dezvoltată, determină randamente ridicate la
tăiere, iar calitatea lor superioară măreşte avantajele economice. Un rol important pentru sporirea
eficienţei economice îl are şi valorificarea superioară a celui de-al cincilea sfert. Pe ansamblu, aceste
rezultate asigură, pe de o parte, eficienţa fermierilor, care vând mai scump animalele livrate, dar şi a
procesatorilor şi comercianţilor, pe de altă parte, care, de asemenea, le valorifica mai profitabil.



106
MATERIAL SI METODA

Prezenta analiză se referă la aspectul calitativ „proportia de carne macra” stiut fiind faptul
că cu cât procentul de carne macră în carcasă este mai mare, cu atât creşte valoarea ei economică ,
deoarece cantitatea de carne este mai mare (1%CM în carcasă corespund la 0,9 kg carne şi are un
preţ de 3-3,5 euro) si piesele valoroase sunt mai bine reprezentate (mărime, formă) şi pot fi
comercializate mai uşor.
Se impune, ridicarea rapidã a calitãtii animalelor noastre, ceea ce implicã însã investitii
serioase la toate capitolele zootehnice. Aceste investitii vor fi fãcute în momentul în care piata
plãteste calitatea si nu numai cantitatea.
Sistemul de gradare (clasificare) EUROP este aplicat obligatoriu în întreaga Uniune Europeanã
si în câteva state candidate si el permite evaluarea obiectivã a continutului de carne în carcasã si plata
animalelor conform acestui indicator. Aplicarea sa a generat în toate aceste zone un progres rapid al
calitãtii animaleleor, ca si încetarea diferendelor permanente între abatoare si crescãtori, fiecare
nemultumit de pretul fixat prin apreciere subiectivã.
Pentru implementarea sistemului de clasificare a carcaselor tip EUROP s-au parcurs urmatoarele
etape :
-crearea unor organisme pentru efectuarea operaţiunilor;
-alegerea metodelor-aparatelor pentru estimarea cantităţii de carne macră(procent de ţesut
muscular)
-experiment de tranşare agreat-pentru stabilirea modelului matematic al metodelor (aparatelor);
-formarea clasificatorilor şi controlorilor;
-stabilirea metodei de agreere a clasificatorilor;
-legislaţie naţională.
De o importanţă majoră în împlementarea sistemului este câştigarea încrederii
producătorilor şi a procesatorilor.
Conform ”Document de pozitie al României-Cap.7-Agricultura”, calendarul adoptarii
cerintelor europene, din domeniu, prevede introducerea sistemului comunitar de clasificare a
carcaselor de porc (Reglementarea Consiliului nr. 3220/84/CEE si Reglementarea Comisiei
nr.2967/85/CEE),
de oaie (R2137/92 si R461/93) si a carcaselor de bovine (R 1208/81; R 2930/81; R 344/91;
R 1186/90) dupa cum urmeaza :
- 2002 - act normativ pentru desemnarea autoritatii competente in introducerea grilei in
sectorul carnii de porc, stabilirea atributiilor, sanctiunilor ( Comisia Europ, numită prin ordinul
Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei nr.337/21.07.2002) ;
- 2002 - 2004 - instruire clasificatori;
- 2003 - 2004 - elaborarea si aprobarea actului normativ pentru introducerea grilei de
clasificare, plata corelata cu aceasta clasificare, organizarea controlului.
•2004 - Agentia de Interventie si Plati va intreprinde masurile necesare pentru
monitorizarea preturilor, corelate cu sistemul european de clasificare a carcaselor R1680/99 ;
- 2006- sistemul de interventie pentru acordarea ajutorului de depozitare privata pentru
carnea de oaie si capra (R3447/90, R3446/90) ;
-2003-2004 -Elaborarea unui act normativ pentru desemnarea autoritatii competente in
introducerea grilei in sectorul carnii de bovina, stabilirea atributiilor, sanctiuni
Implementarea sistemului EUROP pentru specia porcine s-a facut inconformitate cu
Normele tehnice de clasificare a carcaselor de porci si a inceput in luna martie a anului 2004.
Pentru speciile ovine si bovine clasificarea carcaselor va incepe in luna iunie 2006 si se va
face conform Normelor tehnice de clasificare a carcaselor pentru ovine si respectiv pentru bovine.
Conform Normelor tehnice de clasificare a carcaselor de bovine, carcasele si semicarcasele care
provin de la animalele sacrificate in abatoare autorizate si care poarta un marcaj de sanatate, sunt
clasificate si identificate in conformitate cu aceste norme. Aplicarea prevederilor normelor tehnice
este obligatorie pentru toate unitatile de abatorizare autorizate pentru export in Uniunea Europeana,
107
insa nu este obligatorie in cazul unitatilor de abatorizare care sacrifica in medie mai putin de 20 de
bovine adulte /saptamanasi a vanzatorilor cu amanuntul care cumpara animale vii si care sunt
sacrificate pentru ei pe baza de contract. Normele tehnice de clasificare a carcaselor de ovine se vor
aplica facultativ incepând cu 1 iunie 2006.
In cazul speciei porcine, aplicarea sistemului EUROP pentru clasificarea carcaselor se face,
conform Normelor tehnice, prin doua metode: Zwei Punkte (ZP), metoda aplicandu-se in unitatile
de abatorizare in care s-au sacrificat in medie in anul precedent sub 200 de porci/saptamana si Fat-
OMeater (FOM), aceasta metoda aplicandu-se in unitatile de abatorizare in care s-au sacrificat in
medie in anul precedent peste 200 de porci/saptamana.
Incepand cu data de 1 martie 2006, acordarea subventiilor producatorilor agricoli crescatori
de porcine este conditionata de intocmirea si implementarea programului privind normele de
biosecuritate in unitatile autorizate, conform termenelor stabilite de legislatia in vigoare. Subventia
nu se acordă pentru clasele de calitate „R”, „O” si „P”.
Din însărcinarea Comisiei de Clasificare a Carcaselor, societatea comercială AgroCenter
Sibiu a întreprins o analiză a calităţii carcaselor de porci în conlucrare cu Institutul Federal de
Cercetare a Cărnii din Germania. Finanţarea a fost asigurată din resurse ale Ministerului Federal
pentru Colaborare Economică Berlin-Bonn, prin intermediul Societăţii Germane pentru Colaborare
Tehnică (GTZ) Eschborn.

REZULTATE SI DISCUTII
În 10 abatoare reprezentative au fost clasificate, în perioada aprilie-august 2004 un
număr de 7038 carcase de porc, provenite din diferite zone ale României. Se poate afirma că
acest eşantion reprezentativ de 7038 carcase, reflectă calitatea producţiei interne actuale.
Calitatea celor 7038 carcase analizate a variat de la 35% până la 60% CM, cu o medie valorică de
51% CM. Această variaţie a masei musculare nu corespunde pieţii UE. Calitatea medie a carcaselor
din UE depăşeşte 56% CM. Diferenţa medie de calitate a carcaselor de porc autohtone, faţă de
standardele UE, este de cel puţin 4% CM şi corespunde unei valori de 12-15 euro /carcasă.
Masa medie a carcaselor abatorizate conform standardelor UE, a fost de 74 kg, cu o variaţie
cuprinsă între 55 şi 120 kg. De obicei sunt sacrificate animale cu o greutate corporală mai mare, dar
în perioada analizată a existat o cerere mare de carne de porc pe piaţă şi prin urmare producătorii au
fost împinşi spre o vânzare timpurie, înainte ca animalele să atingă greutatea optimă de tăiere. Acest
comportament decizional al producătorilor a dus pe plan naţional la pierderi ale capacităţii de
producţie de carne şi a constituit o decizie managerială greşită deoarece a accentuat necesitatea
importului.
Următorul calcul pune în evidenţă mai bine diferenţa valorică dintre o carcasă medie din UE
şi o carcasă medie din ţara noastră.
Originea
Masă
carcasă
Carne
macră
Carne
macră
Valoare
carne macră
UE 90 kg 58 % 52,2 kg 157 €
România 74 kg 51 % 37,7 kg 113 €
Diferenţe 16 kg 7 % 14,5 kg 44 €
La un preţ mediu de 3 euro/kg la carnea de porc, rezultă o diferenţă de 44 euro/cap în
defavoarea porcului românesc.
Pornind de la premisa că eşantionul examinat este reprezentativ pentru populaţiile de suine
din ţara noastră şi că în viitor piaţa va onora corespunzător doar carcasele clasei de calitate E (peste
55% CM) rezultă că în momentul de faţă doar 18,5% din porcii industrializati corespund cerinţelor
de piaţă.
Pentru stimularea calitatii producţiei în România şi pentru a o aduce de la nivelul actual la
un nivel european, trebuie ca producătorii să primească adaosuri de preţ corespunzătoare, pentru
carcasele cu procent de ţesut muscular peste medie. Acest lucru este posibil printr-o scalare a
preţului funcţie de calitatea carcasei - procedură uzuală în UE - aşa numita „grilă de preţuri”.
108
Baza unei grile de preţ este preţul de referinţă, care corespunde nivelului de referinţă, nivel
care se fixează de regulă pe treapta corespunzătoare mediei constatate. Carcasele vor fi împărţite în
clase de calitate în funcţie procentul de carne macră, în urma procedurii de clasificare. Carcasele a
căror calitate se situează peste medie vor fi bonificate iar cele situate sub medie vor fi penalizate.
Mărimea bonificaţiilor şi a penalizărilor corespunzătoare treptelor de calitate rămân constante.
Preţul de referinţă este stabilit de piaţă şi prin urmare este variabil.
În plus se vor aplica penalizări şi pentru carcasele a căror masă nu se va încadra între limitele
optime de greutate. Grila de preţuri şi limitele optime de greutate, se stabilesc de către Comisia de
Clasificare a Carcaselor.

CONCLUZII
Efectivele actuale de porcine sunt cantonate în proportie de peste 80% în gospodãriile
populatiei, sector caracterizat prin geneticã inferioarã, nutritie necorespunzãtoare si tehnologie
arhaicã, practic inexistentã. Acestea se traduc în variabilitatea extremã a carcaselor, al cãror
continut de grãsime este cu 20-30% mai mare decât cel înregistrat în Occident.
Deoarece atât producătorii cât şi procesatorii şi comercianţii au de profitat de pe urma calităţii
superioare a carcaselor este necesar ca toţi partenerii pieţii cărnii sa depună eforturi pentru ca acest
sistem de clasificare si de plată în funcţie de calitate să devină cu adevărat operaţional.
Până în prezent au fost instruiţi un număr de 157 de clasificatori pentru carcasele de porc şi au fost
inregistrate un număr de 17 Agenţii de clasificare.
Prin Ordinul nr.132/27.02.2006 au fost desemnaţi un număr de 10 inspectori din cadrul direcţiilor
pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene , pentru a desfăşura inspecţii în activitatea de
clasificare a carcaselor de porcine, bovine şi ovine. În prezent aceşti inspectori urmează cursuri de
specializare în domeniul clasificării carcaselor.
Raportarea privind rezultatele clasificărilor se face saptămânal la Comisia de Clasificare a
Carcaselor utilizând programul de raportare pus gratuit la dispoziţia clasificatorilor.
Desi conform noilor norme, abatorul trebuie sa negocieze cu producatorul pretul carcasei cu 50%
CM, iar plata sa se faca in urma rezultatelor clasificarii, pe teren se practica inca plata animalelor la
greutate vie, deoarece marile complexe zootehnice nu elibereaza ” marfa” din curte decat dupa ce
cumparatorul a achitat contravaloarea acesteia. Cu siguranta in viitorul apropiat , toti cei care fac
parte din acest lant se vor conforma metodologiei impuse.
Să sperăm că ulterior vor fi impuse anumite măsuri prin care se va realiza o grupare a
clasificatorilor in jurul agenţiilor formate, iar în urma implementării sistemului de plăţi în funcţie de
calitate producătorii de animale să-si dea seama că numai fermele capabile să implementeze
tehnologii de producţie de tip UE împreună cu o genetică de tip modern, vor avea capacitate
concurenţială de piaţă. Celelalte vor trebui să oprească producţia.
BIBLIOGRAFIE
Dr.ing. Nicolae Zenici,2004, Manualul clasificatorului de porcine;
Gh.Georgescu, C. Banu, Editura Ceres, Bucureşti, 2000, Tratat de producerea, procesarea şi valorificarea cărnii;
E.Harms, M. Labă, V. Diaconu, M.Stoenica, Revista Ferma 2006, Analiza calităţii carcaselor de porc în România;
Document de poziţie al României-Cap. 7-Agricultura, M.A.A.P
Ordin nr. 882 din 24/11/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice de clasificare a carcaselor de bovine adulte, Publicat
in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1147 din 03/12/2004
Ordin nr. 883 din 24/11/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice de clasificare a carcaselor de ovine, Publicat in
Monitorul Oficial, Partea I nr. 1167 din 09/12/2004
Hotarare nr.1.829 din 22 decembrie 2005 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 267/2004 privind
instituirea Sistemului de clasificare a carcaselor de porcine, bovine şi ovine
Hotarâre nr. 1853 din 22/12/2005 privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenţii, în anul 2006,
producătorilor agricoli din sectorul animalier şi din sectorul piscicol , Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 21 din
10/01/2006


109
LABORATOARELE UZINALE-IMPORTANTA IN CERTIFICAREA SI
GARANTAREA CALITATII SI SIGURANTEI PRODUSELOR
AGROALIMENTARE
PLANT LABORATORIES- IMPORTANCE IN CERTIFYING AND
VOUCHING FOR THE AGRO-FOOD QUALITY AND SAFETY

D. CHIS
*
, MARIA CHIS
**

*
Colegiul Universitar Agricol Calarasi;
**
USAMV Bucuresti, Facultatea de management,
Marketing si Inginerie Economica Bucuresti, Filiala Calarasi

ABSTRACT

The most important objectives for the Romanians food producers and processors in the European Community
competition, are food safety and quality.
In the context of the Romanian and common agricultural policy, all legal documents have been adopted to establish
specific health rules for the production and placing on the market of the products
Every food business operator along the food chain should ensure food safety from the place of primary production up to
and including placing on the market or export and that food safety is not compromised. This objective can be realized
using the Hazard Analysis and Critical Control Point principles.
All Romanian processors, must be involved in realising of this desiderate referring to food safety and quality and they
must assure the conformity of all their activity with Romanian and European Community rules.
Plant laboratories must exist and to be in concordance with their necessity and food safety requirements so that this
sector to be able to certifying and guarantying the quality and food safety “from farm to fork”.

Key words: quality, food safety, plant laboratories, legal requirements, HACCP

INTRODUCERE

Cresterea competitivitatii produselor agricole si agroalimentare in contextul integrarii in
Uniunea Europeana constituie pentru toate sectoarele agriculturii romanesti o provocare majora in
domeniul politicilor de dezvoltare a acestor obiective economice. Importanta calitatii si sigurantei
produselor pe care aceste unitati le pun pe piata la dispozitia consumatorilor este cu atat mai mare cu cat
inca din aceasta perioada de preaderare concurenta acerba dintre productia autohtona si cea provenita
din tarile membre UE sau a societatilor transnationale ce isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei
pune in evidenta slabiciunile si neconformitatile existente in domeniu la aceasta data.
Existenta si mentinerea pe piata interna a unitatilor de productie si a produselor
agroalimentare dar si patrunderea pe pieta comunitaraeste posibila in viitor doar acelor unitati
agrozootehnice si de procesare a materiilor prime care vo reusi sa atinga standardele de calitate si
vor indeplini cerintele comunitare din domeniul calitatii si al sigurantei alimentelor. Pentru
agricultura romaneasca si domeniul prelucrarii produselor agroalimentare, provocarea integrarii in
uniunea europeana este cu atat mai mare cu cat, odata cu integrarea Romaniei in structurile
europene, unitatile care opereaza in acest domeniu se vor afla fata in fata cu sistemul European care
dupa anul 2000 a depus eforturi sustinute si s-a dezvoltat avand ca obiective de baza calitatea si
siguranta alimentelor.

MATERIAL SI METODA

Competitia pentru integrarea in Uniunea Europeana a Romaniei a condus la decizii de mare
insemnatate pentru societatea civila romaneasca si implicit pentru toate ramurile economiei
romanesti. Agricultura ca activitate prioritara in economia romaneasca se constituie ca o provocare
majora in procesul pregatirii aderarii la Uniunea Europeana. Importanta acordata atingerii cerintelor
110
de conformitate cu reglementarile comunitare se regaseste in timp in toate rapoartele de tara
intocmite de comisiile de evaluatori europeni.
Intrucat perioada de timp de care dispunem este relativ scurta si dezvoltarea societatii
agricole este un process relativ lent care necesita mari eforturi financiare, s-a impus interventia
ferma a legislativului si executivului pentru crearea in primul rand al cadrului legislative care sa
asigure similitudinea cerintelor nationale cu cele comunitare si ulterior asigurarea cadrului
institutional adecvat punerii in practica si implementarii cerintelor legislative in practica agricola.
Problematica de conformare a societatii agricole la cerintele si competentele comunitare este
deosebit de complexa, insa esential pentru acest sector este aducerea nivelului de calitate a
produselor agricole si agro alimentare la nivelul produselor comunitare si in mod exceptional
asigurarea conditiilor de igiena si de siguranta alimentara la nivelul reglementarilor comunitare.
Asigurarea conformitatii obiectivelor agroalimentare si garantarea calitatii, securitatii si
sigurantei alimentare se regasesc in legislatia nationala transpusa ca obiectiv prioritar pentru
existenta si activitatea fiecarui operator din domeniu.
Infiintarea cadrului institutional – Directia Generala pentru Siguranta Alimentelor initial ca
organism independent si ulterior integrat in cadrul Autoritatii Nationala Sanitar veterinare pentru
valorificarea eficienta a potentialului territorial al ANSV, constituie o dovada a importantei
acordate de statul Roman acestei problematici.
Legea sigurantei alimentelor, normele si reglementarile specifice, aderarea la organizatia
Codex Alimentarius, dezvoltarea organismelor de certificare si acreditare sunt inca o dovada in plus
care demonstreaza importanta calitatii si sigurantei alimentelor pentru competitia integrarii
europene. Implementarea legislatiei Uniunii Europene în România în domeniul sigurantei
produselor alimentare va avea un mare impact nu numai asupra administratiei centrale, dar si asupra
producatorilor si consumatorilor.
Efortul de aliniere a legislatiei alimentare românesti la cea a Uniunii Europene trebuie
completat prin crearea unor mecanisme si instrumente specifice de aplicare, printre care un rol
important revine agentilor economici care îsi desfasoara activitatea pe tot lantul alimentar, de la
ferma la consumatorul final. În acest sens, masurile necesare a fi întreprinse de catre agentii
economici includ: garantarea ca alimentele care ajung pe masa consumatorului sunt adecvate din
punct de vedere igienico-sanitar si ca acestea nu vor produce îmbolnaviri; implementarea unui
sistem de management al sigurantei alimentelor pentru a preveni producerea alimentelor nesigure;
proiectarea tuturor facilitatilor tinând cont de bunele practici de productie si igiena pe tot lantul
alimentar, incluzând fermele producatoare de materii prime; producerea igienica a alimentelor prin
utilizarea unui echipament corespunzator, a unor procedurilor de igienizare corecte, astfel încât
produsul alimentar sa corespunda cu legislatia în vigoare; specializarea personalului propriu prin
scolarizare si participarea la cursuri de instruire în domeniu (avantajul instruirii personalului propriu
este faptul ca acesta cunoaste problemele reale ale firmei din interior, dezavantajele fiind
reprezentate de costul si durata instruirii); garantarea ca procedurile de siguranta corespunzatoare
sunt stabilite, implementate, mentinute si revizuite, pe baza principiilor utilizate în sistemul de
analiza a riscurilor si punctelor critice de control (sistemul HACCP – Hazard Analisys and Critical
Control Point).
Toate actiunile si cerintele mentionate anterior ca revenind operatorilor din lantul alimentar
pot fi cerificate si garantate in final numai prin existenta si functionarea eficienta a unitatilor de
control tehnic de calitate si igiena, concretizate in laboratoare specializate in determinarea analitica
a parametrilor de calitate si salubritate.
Astfel incununarea cu succes a eforturilor de realizare a unor produse agroalimentare de
calitate si sigure pentru consumul uman se realizeaza prin eficienta laboratoarelor de testare. Acest
lucru nu se afla la latitudinea operatorilor ci este in mod expres stipulat in documentele legislative si
revin in totalitate operatorilor prin sisteme de management al calitatii, sistemul de management al
sigurantei alimentelor si prin existenta unui vast sistem de control de laborator incepand de la
materia prima pana la produsul finit implicand existenta trasabilitatii pentru fiecare produs.
111
Laboratorul uzinal este cel care trebuie sa certifice, sa garanteze calitatea si siguranta
produsuluii agricol destinat punerii in consum direct sau procesarii ulterioare. Laboratorul uzinal
este cel care trebuie sa testeze in timp util existenta sau absenta factorilor de nesiguranta
alimentara(pesticide, contaminanti, microorganisme patogene, etc.) si tot el trebuie sa certifice
conformitatea parametrilor de calitate declarati pentru fiecare produs ce urmeaza a fi pus la
dispozitia consumatorilor.
Dispozitiile legale privind elaborarea si aplicarea programelor de autocontrol pot fi realizate
doar prin existenta unor laboratoare uzinale bine dotate si cu personal specializat. Mentinerea in
functiune a sistemelor de management a calitatii si sigurantei alimentare poate fi realizata doar prin
existenta si functionarea eficienta a acestor laboratoare.

REZULTATE SI DISCUTII

Existenta si functionalitatea laboratoarelor uzinale este o problema din ce in ce mai intens discutata
ca urmare a modificarii cadrului legislativ national din domeniu. Unitatile de procesare a produselor
zootehnice ca urmare a sistemului activ de monitorizare care a functionat si dupa 1989 au in dotare
laboratoare uzinale dar in cele mai multe cazuri aceste laboratoare sunt dotate si functionale in sfera
determinarilor de calitate efectuind in marea majoritate analizele simple.
Problema calitatii si sigurantei din perspectiva utilizarii si existentei laboratoarelor uzinale
este de mare insemnatate in sectorul unitatilor de mica si medie capacitate si in special in sectorul
produselor agricole si a procesarii acestora. Astfel, la nivelul unitatilor de abatorizare, centrelor de
colectare si prelucrare a laptelui, centrelor de colectare a produselor apicole laboratoarele uzinale
fac determinari calitative primare in special cele necesare receptiei calitative in vederea stabilirii
costurilor de achizitie. In general doar unitatile de talie mare dispun de laboratoare dotate cu
echipamente moderne si care le asigura posibilitatea implementarii metodelor complexe de
incercare. Unitatile cu posibilitati financiare modeste se limiteaza la efectuarea determinarilor
primare.
In domeniul produselor vegetale, unitati de panificatie, patiserie, paste fainoase, prelucrarea
legumelor si fructelor, situatia se prezinta sub aspectul absentei inca din faza de proiectare a
laboratoarelor uzinale. In acest domeniu, doar marile unitati de procesare au prevazut si s-au dotat
cu laboratoare.
Absenta sau dotarea insuficienta cu echipamente, materiale si metode a laboratoarelor
uzinale constituie neconformitate majora pentru obiectivele ce se regasesc in aceasta situatie in
conformitate cu noile cerinte legislative. Certificarea si garantarea calitatii si sigurantei alimentelor
este obligatorie pentru fiecare operator din domeniul alimentar si aceste cerinte pot fi duse la
indeplinire doar prin efectuarea incercarilor si testelor de laborator. O vaianta actuala de realizare a
acestor cerinte este asigurarea efectuarii testelor de calitate si siguranta pe baza contractuala cu
laboratoare specializate, autorizate in acest sens. Pe baza de contract pot fi acoperite incercarile de
calitate, organoleptice, fizico-chimice, bacteriologice cat si incercarile privind determinarile de
reziduuri de pesticide, contaminanti.
Apreciem ca aceste solutii sunt provizorii intrucat dupa data aderarii la comunitatea
europeana, cerintele de conformitate in domeniu impun existenta si continuarea activitatii unitatii
numai in conditiile existentei si functionarii eficiente a sistemelor de management al calitatii si
sigurantei alimentelor. Acest fapt presupune existenta in fiecare unitate a laboratoarelor uzinale
capabile sa verifice, certifice si sa tina sub control strict toti parametrii ce stau la baza asigurarii
calitatii si sigurantei produselor destinate punerii pe piata la dispozitia consumatorilor.

CONCLUZII

In vederea asigurarii competitivitatii obiectivelor economice romanesti din domeniul agricol
si alimentar este necesara alinierea acestora la normele si reglementarile europene in vigoare.
112
Implementarea sistemelor de management al calitatii este la ora actuala o cerinta voluntara
pentru operatorii din domeniul alimentar, existenta acestui sistem fiind in general necesara pentru
asigurarea imaginii de piata si in relatiile contractuale cu anumite firme colaboratoare care solicita
si impun existenta acestui sistem.
Sistemul de management al sigurantei alimentelor pe baza principiilor de analiza a riscurilor
si punctelor critice de control (sistemul HACCP) este o cerinta obligatorie pentru toti operatorii din
domeniul alimenar, cerinta stipulata in toate documentele legislative comunitare si romanesti.
Implementarea si functionarea eficienta a acestui sistem managerial este strict conditionata de
existenta si operationalitatea laboratorului uzinal la nivelul obiectivului vizat. Tinerea sub control a
punctelor de risc in cadrul sistemului de management al sigurantei alimentelor este posibila doar
prin functionarea eficienta a tuturor verigilor acestui system si implicit a laboratorului uzinal de
incercari.
BIBLIOGRAFIE

Hotararea Guvernului nr. 1198/2002 pentru aprobarea Normelor de igienă a produselor alimentare
LEGE Nr. 150 din 14 mai 2004 privind siguranta alimentelor
CAC/RCP 1-1969 General principles of food hygiene
Regulation (EC) No 178 of 28 January2002 laying down the general principles and requirements of food law,
establishing the European Food Safety Authority and laying down procedures in matters of food safety
HG 924/11.08.2005 privind aprobarea Regulilor generale pentru igiena produselor alimentare
HG 925/11.08.2005 pentru aprobarea Normelor generale privind controlul oficial al alimentelor
HG 955/18.08.2005 privind aprobarea Regulilor specifice pentru organizarea de controale ficiale referitoare la produse
de origine animală destinate consumului uman
HG 984/25.08.2005 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele sanitare veterinare şi pentru siguranţa
alimentelor
SR 13462-1 Igiena Agroalimentara Principii generale
SR 13462-2 Igiena Agroalimentara Sistemul de analiza riscului si punctele critice de control(HACCP) si ghidul de
aplicare a acestuia


























113
STUDIU PRIVIND EVOLUTIA CALITATII LAPTELUI MATERIE
PRIMA PE RAZA JUDETULUI CALARASI
STUDY UPON RAW MILK QUALITY IMPROVEMENT FROM
CALARASI COUNTY AREA

D. CHIS
*
, MARIA CHIS
**

*
Directia Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor Calarasi;
**
USAMV Bucuresti,
Facultatea de management, Marketing si Inginerie Economica Bucuresti, Filiala Calarasi

ABSTRACT
Food safety and quality is one of the most important objective for the Romanians food producers and processors.
Romanian reglementations are the same with the European Decisions and reglementations and they must be completely
observed after year2007. This study, realise the effect of legal actions for milk operators complying to UE and
Romanian requirements referring to improving raw milk quality and safety from farm to processing factories and
consumers in the area from Calarasi County, between years 2004 and 2005.

Key words: improvement, raw milk, safety, quality, requirements

INTRODUCERE

Obiectivele politicii nationale dezvoltate in vederea asigurarii competitivitatii in scopul
integrarii europene ridica pentru toate sectoarele economiei romanesti noi stachete in ceea ce
priveste politica manageriala globala si in mod special in domeniul managementului calitatii si
sigurantei produselor pe care aceste unitati le pun pe piata la dispozitia consumatorilor.
In particular pentru domeniul productiei agricole si prelucrarii produselor agroalimentare
provocarea integrarii in uniunea europeana este cu atat mai mare cu cat, odata cu integrarea
Romaniei in structurile europene, unitatile care opereaza in acest domeniu se vor afla fata in fata cu
extraordinarul sistem European care de ani buni a depus eforturi sustinute si s-a dezvoltat avand ca
obiective de baza exact acest segment: calitate si siguranta.
Apropiata integrare a Romaniei in Uniunea Europeana face ca atingerea si respectarea
conformitatii cu aceste cerinte sa devina obligatorie pentru toti operatorii din domeniul producerii,
colectarii, procesarii, transportului si comercializarii laptelui materie prima si a produselor finite
rezultate in urma prelucrarii acestuia.
Existenta, mentinerea pe piata interna si penetrarea pietei europene va fi in viitor accesibila
doar acelor unitati agrozootehnice si de procesare a materiilor prime care indeplinesc cerintele in
domeniul calitatii si al sigurantei alimentelor. Conformarea si alinierea la cerintele de calitate si
siguranta nu mai este la ora actuala o activitate secundara a managementului de varf al operatorilor
ci a devenit un obiectiv prioritar care conditioneaza insasi existenta acestora.
Laptele materie prima destinat consumului uman direct si in mod special cel destinat
procesarii in produse lactate destinate punerii pe piata la dispozitia consumatorilor de toate
categoriile este necesar sa corespunda celor mai exigente cerinte in ceea ce priveste calitatea si
siguranta. Avand in vedere importanta deosebita a segmentului reprezentat de lapte si produsele
derivate din acesta, institutiile europene cat si institutiile nationale abilitate au elaborat un intreg
pachet legislativ care stabilesc cerinte si reglementari specifice in acest domeniu.

MATERIAL SI METODA

Asa cum s-a mentionat anterior, calitatea si siguranta laptelui materie prima si a produselor
lactate, constituie un obiectiv deosebit de important in politica de integrare a agriculturii si
industriei alimentare in structurile europene.
Imbunatatirea calitatii laptelui si produselor procesate derivate din acesta se constituie ca o
cerinta esentiala care conditioneaza insasi existenta in viitor a unitatilor din acest sector. Realizarea
114
imbunatatirii parametrilor calitativi si de siguranta trebuie sa faca parte integranta din politica si
strategia fiecarui staff managerial din domeniu.
Pe langa caracterul voluntar al acestei activitati, cadrul legislativ european transpus la scara
nationala impune tuturor operatorilor din domeniu aplicarea si conformarea la cerintele comunitare.
Astfel, inca din anul 2003, institutiile abilitate au dezvoltat un Program de actiuni pentru
imbunatatirea calitatii si salubritatii laptelui materie prima ca punct de plecare in asigurarea si
garantarea calitatii si sigurantei produselor procesate pe baza de lapte, ca o completare a cerintelor
dispuse cu un an in urma in privinta actiunilor si conditiilor de functinare a obiectivelor economice
din domeniu, respectiv Ordinul nr. 389 din 2002-08-29 privind aplicarea “Normei sanitare
veterinare privind conditiile de sanatate pentru producerea si comercializarea laptelui crud, a
laptelui tratat termic si a produselor pe baza de lapte”
Astfel, programul stabileste etapele, obiectivele, responsabilitatile si actiunile care trebuie
intreprinse pentru realizarea standardelor de calitate si salubritate pentru laptele materie prima
destinat procesarii industriale, in conformitate cu standardele stabilite prin Ordinul nr. 389/2002.
In vederea atingerii parametrilor de calitate si salubritate ai laptelui materie prima destinat
procesarii industriale, aceasta activitate este defalcata in etape distincte.
Obiectivele stabilite pentru prima etapa a programului, 1 martie 2004-31 decembrie 2004, vizeaza
realizarea de instruiri pentru fermieri, asigurarea conditiilor de igiena a mulsului si de bunastare a
animalelor, colectarea laptelui materie prima la nivelul centrelor de colectare autorizate, efectuarea
de analize fizico-chimice pentru determinarea grasimii, aciditatii, densitatii, gradului de
impurificare si temperaturii la laptele materie prima la nivelul centrelor de colectare, organizarea la
nivel national a retelei de recoltare a probelor de lapte materie prima la nivelul producerii si al
procesarii laptelui materie prima, asigurarea capacitatii analitice a laboratoarelor in vederea testarii
calitatii laptelui materie prima, cat si constituirea bazei de date pentru monitorizarea parametrilor de
calitate ai laptelui materie prima.
Etapa a doua care se intinde pe parcursul a doi ani, 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2006, este
etapa hotaratoare pentru continuarea activitatii creind premisele de rutina necesare asigurarii si
mentinerii parametrilor de calitate la standardele impuse. Aceasta etapa urmareste reducerea
numarului total de germeni/ml lapte materie prima < 1.000.000 si a numarului de celule
somatice/ml lapte materie prima < 600.000, aplicarea programelor de autocontrol la nivelul fiecarei
exploatatii autorizate de animale producatoare de laptein vederea verificarii si asigurarii calitatii
laptelui materie prima si monitorizarea permanenta a parametrilor de calitate si salubritate ai
laptelui materie prima destinat procesarii, provenit de la detinatorii de animale producatoare de
lapte materie prima si de la unitatile de procesare a laptelui.
Etapele ulterioare aderarii la Uniunea Europeana fac referire la imbunatatirea accentuata a
parametrilor de calitate si salubritate a laptelui crud materie prima la cerintele comunitare. Astfelse
urmareste reducerea numarului total de germeni/ml lapte materie prima < 500.000 si a numarului de
celule somatice/ml lapte materie prima < 400.000, aplicarea programelor de autocontrol la nivelul
fiecarei exploatatii de animale producatoare de lapte, de catre toti producatorii, pentru asigurarea
calitatii si salubritatii laptelui materie prima si ulterior reducerea numarului total de germeni/ml
lapte materie prima < 100.000 si a numarului de celule somatice/ml lapte materie prima < 400.000.
Pentru realizarea acestor deziderate, prima structura institutionala abilitata, respectiv Autoritatea
Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor si structurile sale teritoriale au
aplicat cerintele primei etape mentionate si isi continua activitatea in vederea implementarii
cerintelor impuse etapei a doua.
Alaturi de institutia mentionata, la actiunile executivului de imbunatatire a calitatii si
salubritatii laptelui materie prima se alatura si noua structura -Departamentul de Administare a
Cotei de Lapte(DACL) din cadrul Agentiei Nationale de Reproductie si Ameliorare in Zootehnie.
DACL, pentru realizarea atributiilor specifice de monitorizare, control, repartizare cote, etc.
desfasoara activitate sustinuta in domeniul imbunatatirii calitatii laptelui materie prima prin
participare efectiva la realizarea Programului 1106/2003 si crearea infrastructurii proprii necesara
urmaririi si monitorizarii parametrilor calitativi si de salubritate.
REZULTATE SI DISCUTII
Studiul efectuat in urma actiunilor de imbunatatire a calitatii si salubritatii laptelui materie
prima la nivelul judetului Calarasi cuprinde prelevarile de probe efectuate special pentru controlul
punctual al parametrilor de salubritate si evolutia temporara a evolutiei acestora diferentiat pe surse
de provenienta, respectiv exploatatii individuale, ferme de vaci producatoare de lapte, centre de
colectare si unitati de procesare a laptelui materie prima
1. Evolutia cantitatilor fizice de lapte materie prima controlate si analizate in anul 2005
comparativ cu anul anterior 2004 arata o crestere de la 1903 hl la 3138 hl, respectiv o crestere de
peste 64%.
2. Concomitent cu aceasta crestere a nivelului de monitorizare cantitativa a laptelui controlat
se evidentiata si cresterea numarului de esantioane prelevate si analizate conform tabelului :
Evolutia prelevarilor de esantioane pentru analiza
tabel nr 01
Numar de probe
Sursa
2004 2005 Crestere, %
Total, dc.: 246 512 108.13
Gospodarii particulare 24 180 650
Ferme vaci lapte 64 111 73.44
Centre colectare 21 20 -4.76
Unitati de procesare 137 201 46.72
0
50
100
150
200
250
0
100
200
300
400
500
600
Total judet Gospodarii
particulare
Ferme vaci
lapte
Centre
colectare
Unitati de
procesare

3. Se poate observa in cele ce urmeaza cresterea interesului si a implicarii operatorilor din
domeniu pentru cunoasterea parametrilor laptelui materie prima, informatii necesare pentru
aplicarea de masuri in vederea imbunatatirii calitatii si salubritatii acestuia.










Numar de probe
Sursa
Autocontrol
2004 2005
Total, dc.: 63 394
Gospodarii particulare 2 166
Ferme vaci lapte 18 74
Centre colectare 9 17
Unitati de procesare 34 137



0
50
100
150
200
250
300
350
400
T
o
t
a
l
,

d
c
.
:
G
o
s
p
o
d
a
r
i
i
p
a
r
t
i
c
u
l
a
r
e
F
e
r
m
e

v
a
c
i
l
a
p
t
e
C
e
n
t
r
e
c
o
l
e
c
t
a
r
e
U
n
i
t
a
t
i

d
e
p
r
o
c
e
s
a
r
e
4. Imbunatatirea indicatorilor de salubritate din punct de vedere a numarului total de
germeni din laptele materie prima receptionat. La parametrul NTG fata de anul 2004 se
inregistreaza diminuari substantiale la nivelul tuturor categoriilor de operatori inclusiv la nivelul
exploatatiilor individuale. Exprimarea celor mentionate se reflecta in rezultatele sintetizate in
urmatorul tabel:

115
Numar total de germeni(NTG)
Sursa
2004 2005
Total, dc.: 3.165.003 866.331
Gospodarii particulare 2.063.750 772.117
Ferme vaci lapte 1.304.544 729.047
Centre colectare 3.540.476 1.837.250
Unitati de procesare 4.169.489 929.905

0
1.000.000
2.000.000
3.000.000
4.000.000
0
1.000.000
2.000.000
3.000.000
4.000.000
5.000.000
2004
2005
G
P
F
e
r
m
e
C

c
o
l
e
c
t
U

p
r
o
c
2004 2005
2.004 2.005


5. Imbunatatirea calitatii si salubritatii laptelui materie prima din punct de vedere al
numarului de celule somatice prin scaderea continutului acestora in laptele materie prima fata de
anul 2004 si incadrarea ca medie judeteana in cerintele etapei actuale.

Numar total de germeni(NTG)
Sursa
2004 2005
Total, dc.: 405.077 333.445
Gospodarii particulare 166.875 285.450
Ferme vaci lapte 292.594 329.746
Centre colectare 259.762 218.350
Unitati de procesare 521.628 389.920

0
100.000
200.000
300.000
400.000
500.000
600.000
0
100.000
200.000
300.000
400.000
500.000
2004 2.004
116
2004 2005
2005 2.005
G
P
F
e
r
m
e
C

c
o
l
e
c
t
U

p
r
o
c

CONCLUZII
6. In cursul anului 2005 accentul monitorizarii calitatii si salubritatii laptelui materie prima
a fost pus pe unitatile de procesare a acestuia si mult mai putin pe producatorii autorizati de lapte.
Odata cu inchiderea definitiva a unitatilor neconforme de prelucrare a laptelui monitorizarea
calitatii vatrebui redirectionata preponderant spre unitatile de producere a laptelui care prin masurile
de autocontrol la nivel de ferma pot realize cresteri considerabile a calitatii laptelui.
7. In ultimul trimestru al anului 2005, prin achizitionarea de noi echipamente analitice
performante, se creeaza premisele monitorizarii eficiente a substantelor inhibitoare in laptele
materie prima, cat si determinarea gradului de impurificare a acestuia.

BIBLIOGRAFIE
Ordin nr. 1106 din 2003-12-23 aprobarea Programului de actiuni pentru imbunatatirea calitatii si salubritatii
laptelui materie prima
Ordin nr. 389 din 2002-08-29 Normei sanitare veterinare privind conditiile de sanatate pentru producerea si
comercializarea laptelui crud, a laptelui tratat termic si a produselor pe baza de lapte

ANALIZA DEZVOLTĂRII RURALE A JUDEŢULUI MUREŞ

THE ANALYSIS OF THE RURAL DEVELOPMENT OF THE MURES
COUNTY

E. CIGHIR , F. SÎNTEAN
The rural development of Mureş county requires common activities of the specialized state institutions together
with the private ones. The process itself has to start with an analysis of the specific conditions existing in the three
regions that can be outlined in the county, taking into account the environmental conditions, the infrastructure, the
economic and social conditions. The crumble of agricultural surfaces, low technical endowment, low productivity can
be compensated by rural development policy, based on the market economy principles, associated with a precisely
coordinated subvention.
Key words: rural, Mureş, production, infrastructure.

INTRODUCERE
Judeţul Mureş este aşezat în zona central-nordică a României, în centrul
Transilvaniei, una din cele trei mari provincii istorice ale ţării, între meridianele 23º55'
şi 25º14' longitudine estică şi paralele de 46º09' şi 47º00' latitudine nordică.
Suprafaţa judeţului este de 6.714 km2 (2,8 % din suprafaţa ţării ), din care:
agricolă: 4.097,8 km2, fond forestier: 2.161,7 km2, ocupată cu construcţii: 170,8 km2,
ocupată cu drumuri şi căi ferate: 110,2 km2, ape şi bălţi: 63,8 km2, alte suprafeţe: 109,9 km2.

Principalele ramuri economice şi ponderea lor în economia judeţului se prezintă astfel:
industrie: 41%, agricultură, silvicultură şi exploatări forestiere: 22%, servicii: 37%.
Judeţul Mureş se înscrie cu o importantă pondere în producţia industrială naţională (în
ansamblu locul 8 pe ţară (din 40 de judete). Industria se caracterizează printr-o varietate mare a
ramurilor producătoare, cu specializări de importanţă naţională.
Agricultura este a doua ramură în
economia judeţului şi are o tradiţie îndelungată.
Suprafaţa agricolă a judeţului Mureş este de
409.789 hectare şi reprezintă 61% din suprafaţa
totală a judeţului.
117
Zootehnia este prezentă prin crescătoriile
de porcine, bovine, ovine şi păsări.
Judeţul Mureş se situează pe primele locuri
pe ţară, în ceea ce priveşte producţia totală de
zahăr şi cea medie de sfeclă de zahăr, orz şi
orzoaică, cartofi, dar şi în ceea ce priveşte
efectivele de animale (ovine şi porcine), respectiv, produsele animaliere (lapte de consum,
brânzeturi, unt). Judeţul Mureş se afirmă cu un potenţial turistic ridicat, întrucât pe întreg teritoriul
său sunt concentrate obiective turistice variate şi de mare valoare, între care se evidenţiază:
Structura terenurilor agricole pe categorii de folosinţă
113.989; 28%
64.239; 16%
3.432; 1%
5.612; 1%
222.511; 54%
Arabil Păşuni naturale
Fâneţe naturale Vii şi pepiniere viticole
Livezi şi pepiniere pomicole

MATERIAL ŞI METODĂ
Datele au fost culese din cadrul unor instituţii publice ale judeţului Mureş, printre care Direcţia
pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală şi Consiliul Judeţean. Acestea, coroborate cu aspectele
teoretice extrase din literatura de specialitate, au permis evaluarea, la momentul martie 2006, a
situaţiei judeţului Mureş în demersurile de atingere a nivelului de dezvoltare rurală impus de
Uniunea Europeană.

REZULTATE ŞI DISCUŢII
Economia României se confruntă în prezent cu o criză structurală profundă, rezultat
cumulativ al dezechilibrelor moştenite, peste care s-a suprapus inconsecvenţa măsurilor de reformă
economică din perioada de tranziţie. După 1990, s-a accentuat caracterul de consum în economia
românească, care poate fi ilustrat prin evoluţia corelaţiilor dintre principalele componente de
utilizare ale produsului intern brut.
La nivelul judeţului Mureş, repartizarea pe categorii de folosinţă, a fondului funciar (671388
hectare) se prezintă astfel:

118
În condiţiile menţinerii unor
variaţii minime a suprafeţei arabile, se
constată o reducere semnificativă a
viilor şi livezilor cu 59%, respectiv
34%.
Anii Arabilă Păşuni Fâneţe Vii Livezi
1990 222730 112415 63170 4916 6519
1995 222512 113989 64243 3431 5613
2000 222495 119273 64042 3399 5600
2005 222495 115097 70825 2042 4326

Din suprafaţa agricolă a judeţului, 88,5 % este deţinută de sectorul privat, iar restul de
11,5% de sectorul de stat. Suprafaţa medie a unei gospodării private este de 2,58 hectare teren
agricol. Agricultura judeţului Mureş s-a dezvoltat pe zone şi spaţii sectoriale în funcţie de
pământurile existente, forma de relief, climă şi precipitaţii si nu în ultimul rând de populaţie şi
densitatea acesteia.
Din aceste considerente se individualizează mai multe zone de culturi agricole şi zootehnie:
1. Zona de munte cuprinde partea de nord a judeţului cu Munţii Călimani şi Munţii
Gurghiului, în aceste zone predominând solurile brune, acide, montane de pădure şi solurile de
pajişti alpine, fiind propice pentru dezvoltarea de ferme, dar şi a unor turistice.
Zona cuprinde 13 comune şi 64 sate, situate pe cele două văi: Valea Superioară a Mureşului
şi Valea Gurghiului. Populaţia se compune, aproximativ din 44.471 locuitori, ce alcătuiesc peste
16.470 familii ce trăiesc în 15.509 gospodării. Suprafaţa agricolă stăpânită de aceste gospodării
însumează 59.149 ha. din care 10.595 terenuri arabile, 26.079 hectare păşuni, 22.325 ha fâneţe, 167
hectare de livezi şi 18 hectare de vie. Gospodăriile din această zonă au şi o dotare, relativ
satisfăcătoare cu utilaje agricole. Sunt în proprietate 266 tractoare ceea ce înseamnă un tractor la cea
39 hectare de teren arabil, 140 de pluguri, 92 maşini pentru pregătit terenul, 30 combine şi batoze,
71 de motocositoare etc.
2. Zona de câmpie cuprinde Câmpia Sărmaşului şi Dealurile Mădăraşului ce se întind în
partea vestică a judeţului. Aici predomină în proporţii aproape egale, solurile brune de pădure şi
solurile brune de pădure podzolice precum şi cernoziomul levigat.
Este zona cu terenuri agricole, zonă de cultură a cerealelor a sfeclei de zahăr şi a cartofului,
asociată cu creşterea animalelor. Local se întâlneşte şi cultura cânepii.
3. Zona de podiş se întinde în jumătatea de sud a judeţului şi include Podişul Târnavelor
între Mureş şi Târnava Mică şi Podişul Dumbrăveni, între cele două Târnave, coborând spre
Sighişoara. Este o mare zonă de cultură a cânepii dar mai ales de cultură a cerealelor, a cartofilor şi
a viţei de vie asociată cu creşterea animalelor.
4. Zona de luncă şi depresiune se întinde pe valea Mureşului de la Deda la Reghin, până la
Târgu-Mureş şi Luduş, pe Valea Lutului de la Batoş la Glodeni, pe Valea Nirajului, de la Eremitu
până la Ungheni şi pe Valea Beicii.
Această zonă este de cultură a cerealelor, a sfeclei de zahăr şi cartofulului, asociată cu
creşterea animalelor. Sectorul este o bună zonă legumicolă şi pomicolă asociată cu viticultura.
La nivel de judeţ evoluţia suprafaţelor cultivate cu principalele culturi se prezintă astfel:
(hectare):
Judeţul / Anii 1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Cereale pentru boabe 140563 156020 132566 145343 135598 138772 140200 141542
Grâu şi secară 58481 48235 36476 40948 29690 32727 35230 36524
Orz şi orzoaică 22506 26176 19450 17053 16449 15570 15243 14952
Porumb 53460 69369 67617 77995 77972 79048 80153 80579
Plante uleioase 1668 1298 1449 1419 2465 3697 3854 3982
Floarea soarelui 117 1216 1277 1305 1948 2492 2573 2645
Sfeclă de zahăr 8658 9618 2191 3245 3008 2158 2024 1869
Cartofi 6244 6631 6884 6891 7578 7914 8254 8542
Legume 4940 5677 6120 6382 6902 7053 7154 7189

Producţia agricolă animală înregistrată în anul 2005 se prezintă astfel: Carne - total (tone
greutate vie) – 49629, Carne de bovine (tone greutate vie) – 19634, Carne de porcine (tone greutate
vie) – 23090, Carne de ovine şi caprine (tone greutate vie) – 3490, Carne de pasăre (tone greutate
vie) – 3192, Lapte - total (mii hl) – 1946, Lapte de vacă şi bivoliţă (mii hl) – 1751, Lână - total
(tone fizic) – 610, Ouă - total (milioane bucăţi) – 140, Miere (tone) – 810.
Sectorul vegetal în perioada de după 1989 nu a beneficiat decât într-o măsură foarte mică de
îngrăşăminte chimice, pesticide, irigaţii şi servicii adecvate.
Dotarea agriculturii mureşene cu maşini agricole se prezintă conform graficului:
Încărcătura de teren agricol pe tractor este
de 113 ha pe total judeţ, iar încărcătura de teren
arabil pe tractor este de 62 hectare în judeţ.
119
Pentru agricultura judeţului Mureş,
consumul de îngrăşăminte chimice reprezintă mai
mult un deziderat decât o realitate. În anul 2005,
cantitatea medie de îngrăşăminte chimice a fost de
34 de kg la hectar. Aceasta era de aproape de 4 ori
mai mică decât în 1989.
Controlul calităţii produselor alimentare se
poate realiza în laboratoare specializate, autorizate
sau acreditate în condiţiile în care peste 84% din efectivele de animale sunt în sectorul privat.
4986
2875
3908
2663
1159
656
2599
1432
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
3500
4000
4500
5000
Tractoare Pluguri Combine Maşini agricole
Total Particulare
În scopul facilitarii accesării fondurilor de preaderare ale Uniunii Europene, Instituţia
Prefectului Judeţului Mureş s-a implicat în prezentarea celor două programe demarate de Guvernul
României - PROGRAMUL DE DEZVOLTARE A INFRASTRUCTURII RURALE, aprobat prin
OUG nr. 7/12.01.2006, privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul
rural şi Programul "FERMIERUL".
Îndrumarele de aplicare ale celor doua programe menţionate au fost puse la dispoziţia celor
102 primării mureşene, în data de 15.03.2006, spre a fi studiate şi implementate de către posibilii
beneficiari ai acestor fonduri, in funcţie de oportunităţile şi de condiţiile specifice ale comunităţilor
locale.
Programul de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural se aplică începând cu data de 21
ianuarie 2006, desfăşurându-se pe o durată de 3 ani si are ca beneficiari direcţi, consiliile locale ale
comunelor si asociaţiile cu statut juridic. Investiţiile prevăzute prin program trebuie să se desfăşoare
în spaţiul rural. În cadrul Programului, vor fi dezvoltate tipuri de proiecte pentru construirea de
poduri, podeţe, punţi pietonale, alimentarea cu apă şi canalizare în sistem centralizat în zone rurale,
platforme de gunoi, ş.a.
Un punct de vedere ar putea duce la delimitarea a trei zone rurale în judeţul Mureş:
A. ZONA RURALĂ DEFAVORIZATĂ, care se suprapune în mare parte pe aria montană a
judeţului. Reconsiderând indicatorii care definesc o asemenea zonă, aceştia ar putea fi: distanţele
mari între sate şi centrele de comună, de 5-15 km, infrastructura, cu excepţia arterelor principale
este slabă. Gospodării neelectrificate. Slaba dezvoltare a reţeleor de telecomunicaţii, structura
120
populaţiei active cuprinde 28% ocupată exclusiv cu agricultura şi creşterea animalelor, 14%
ocupată, exclusiv cu activităţi neagricole, restul de 58% au ocupaţii mixte, agricultură, meşteşuguri
în diferite sectoare de activitate, majoritatea navetişti, sectorul privat în proporţie de 90%, terenuri
foarte fărâmiţate, intreprinderile mici şi mijlocii (I.M.M.-urile) sunt foarte slab reprezentate în
această zonă. Activitatea de prelucrare a lemnului este cea mai răspândită în asociaţii familiale cu 2
până la 5 lucrători.
B. ZONA RURALĂ MEDIU DEFAVORIZATĂ. Localităţile ce se încadrează în această
zonă ar putea fi comunele şi satele, în majoritate, de deal şi câmpie.
Indicatorii după care o localitate sau alta poate fi situată în această zonă sunt stabiliţi după
aceleaşi criterii: comunele sunt ceva mai depărtate de centrele urbane din judeţ, din punct de vedere
al calităţii solurilor, 50 până la 70% din suprafaţa agricolă este teren de calitatea a IV-a şi a V-a,
astfel că 16-30% este ocupat cu cereale, obţinându-se recolte relativ mici; căile de comunicaţie nu
sunt satisfăcătoare sub aspect calitativ, iar telecomunicaţiile şi dotările edilitare sunt slab
reprezentate, calitatea serviciilor şi dotărilor pentru populaţie sunt slabe şi deficitare; potenţialul
economic local este preponderent agricol, populaţia ocupată în agricultură, de regulă reprezintă 40-
60%;
C. ZONA RURALĂ FAVORIZATĂ. În această parte ar putea fi aşezate localităţile ce au
condiţii şi criterii deosebite faţă de cele din zonele enumerate, care ar putea fi : comunele sunt în
imediata apropiere a centrelor urbane din judeţ şi dispun de o infrastructură îmbunătăţită - căi de
comunicaţie diverse, spre centrele urbane din zonă; ponderea populaţiei ocupată în agricultură este
frecvent sub 40%, iar prezenţa urbanului şi a industriei este importantă, cu consecinţe asupra
dimensiunii dublei activităţi pentru populaţie, exista o clasă de calitate a terenului agricol, bună şi
foarte bună, implicit o structură bună a culturilor. 60-80% din suprafaţa agricolă este cultivată cu
cereale, plante tehnice, plante legumicole, pomi fructiferi şi viţă de vie, cu producţii
corespunzătoare, calitatea serviciilor şi dotărilor pentru populaţie în stare bună: învăţământ, cultură,
alimentare cu apă, energie, canalizări, telecomunicaţii precum şi asistenţă socială;
În 2006, la nivelul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Mureş se va pune
accentul pe capitalizarea agriculturii, mai precis se vor sprijini investiţiile în agricultură,.
În ceea ce priveşte achiziţiile de utilaje şi maşini agricole, în judeţul Mureş, în urma
asistenţei tehnice oferite au fost achiziţionate, pe parcursul anului trecut, un număr de 42 de
tractoare din care 31 au intrat efectiv în posesia solicitanţilor, urmând ca restul de 11 să fie livrate în
următoarea perioadă. Pe parcursul anului trecut au fost achiziţionate şi maşini agricole,
subvenţionate de stat, cu un procent de 45 la sută. Din cele 56 de utilaje solicitate de către fermierii
mureşeni, 44 au fost deja livrate. În judeţul Mureş au existat aproximativ 2.000 de cereri, pe
parcursul anului 2005, în ceea ce priveşte aparatele de muls, din acestea s-au achiziţionat 1.700. În
strânsă legătură cu laptele şi procesarea lui, au mai fost achiziţionate un număr de patru tancuri de
răcire a laptelui şi 96 de generatoare electrice care facilitează mulsul automat, chiar şi în condiţii de
păşunat. În ceea ce priveşte achiziţia de motocositoare, anul trecut fermierii din zona montană au
achiziţionat 137 de asemenea utilaje iar cei din celelalte zone doar 98

CONCLUZII
Pe baza aspectelor prezentate, se pot formula următoarele concluzii:
Suprafeţele cultivate cu cereale boabe deţin cele mai mari ponderi (69%). Restul
suprafeţelor sunt ocupate cu plante de nutreţ (14%) şi plante tehnice (9%). Împreună, aceste grupe
ocupă (92%) din întreaga suprafaţă cultivată. Aceasta reflectă slaba diversificare a culturilor
agricole practicate, ceea ce impune măsuri pentru lărgirea paletei culturilor agricole, îndeosebi a
celor care valorifică condiţiile locale şi care încorporează un grad sporit de tehnicitate.
Caracterul preponderent cerealier al structurii de producţie reprezintă un aspect negativ al
agriculturii practicate în zonă. Ponderea suprafeţelor ocupate de cereale în toate regiunile judeţului
Mureş este ridicată, chiar dacă acestea nu dispun de condiţii agro-pedoclimatice favorabile pentru
cultivarea speciilor respective.
Comparativ cu anul 1989, în anul 2005 la nivelul judeţului Mureş s-a înregistrat o reducere
121
considerabilă a efectivelor de animale: cu 52% la bovine, 40% la păsări, 31% la porcine şi 25% la
ovine. Numai cabalinele au înregistrat o sporire a efectivelor cu 20%. Diminuarea lor sub nivelul
actual, care reprezintă un minim tehnologic, poate conduce la compromiterea fondului genetic în
zootehnie. In sectorul creşterii animalelor, rezultatele din perioada 1989- 2005 prezintă o evoluţie
fluctuantă, diferenţiată de la un produs la altul şi deseori de la un an la altul.

BIBLIOGRAFIE

1. BOLD I., BUCIUMAN E., DRĂGHICI M.: ”Spaţiul rural. Definire. Organizare. Dezvoltare”, Editura Mirton,
Timişoara, 2003: 102-105
2. CHIŞ M., MERCE E.: „Agricultura spre economia de piaţă”, Editura Aletheia, Bistriţa, 1999: 58-79
3. COSTEA I., ŞTEF T.: „Economia rurală în regiunea Reghin”, Editura Faer, Reghin 2002








































122












































123
INFLUENŢA HRĂNIRII ASUPRA CALITĂŢII CĂRNII DE TAURINE ÎN
CONDIŢIILE INTEGRĂRII

Autori: Dr .ing Cristina Ciovică, Ing. Claudia Lepădatu- ICEADR
Dr.ing. Adela Guriţă - ICDB Baloteşti

Abstract:
The modernizing the raising technologies of cattle for meat, in scientific view, is based on mathematic
modeling of the metabolic processes with respect to the increased efficiency of forage ratios.
The meat quality represents the final expression of all the production processes, as well as the applied
technology.

Keywords: beef meat, food and fodder, quality, efficiency.

În noile condiţii de valorificare a cărnii de taurine, se impune reconsiderarea unor principii
şi practici care ţin de experienţa noastră tradiţională. Chiar şi pentru consumul intern, carnea de
taurine trebuie să fie asigurată de tăuraşi în vârstă de circa 12-14 luni, cu greutatea corporală de
peste 500 kg, proveniţi din rase de carne sau mixte, cu aptitudini pronunţate pentru producţia de
carne. Animalele trebuie înregistrate în evidenţe ţinute cu rigurozitate la nivelul asociaţiilor
crescătorilor de animale, astfel încât, să asigure trasabilitatea produsului de la fermă şi până la
consumator. La prima vedere, aceste criterii pot fi demobilizatoare pentru operatorii autohtoni, dar
aplicarea lor reprezintă o soluţie viabilă de a participa activ, atât pe piaţa internă, cât şi pe cea
comunitară.
Evoluţia tehnologiilor s-a reflectat pregnant în sectorul exploatării taurinelor pentru
producţia de carne, ceea ce a dus la stabilirea unei tehnologii moderne, eficiente şi totodată
multidiferenţiate. Rezultatele obţinute în cercetarea ştiinţifică au condus la integrarea organismului
animal într-un adevărat proces de modelare matematică, în condiţiile tehnico-materiale existente,
care fundamentează parametrii tehnico-economici.
A. Factorii care influenţează creşterea şi dezvoltarea animalelor pentru producţia de carne:
Factori genetici
o Specia
o Tipul fiziologic productiv
o Sexul
o Vârsta
o Starea de sănătate
Factori de mediu
o Microclimatul
o Alimentaţia
o Tehnologia de exploatare

B. Modelarea matematică ca metodă de simulare a metabolismului energetic şi proteic în
scopul optimizării raţiilor furajere destinate taurinelor pentru producţia de carne.

Model de raţie pentru tăuraşi de 250 kg şi 1200g/ zi spor în greutate:
Îngrăşare intensivă

Specificare Conţinut în SU -kg Conţinut în UNC % în structura raţiei
Furaje fibroase 2,36 1,77 29,00
Concentrate 3,39 4,37 71,00
TOTAL 5,75 6,14 100,00



124
BUGETUL PRODUSULUI - CARNE TAURINE

Producţie medie
INDICATORI
1200 g/zi
A.VALOAREA PRODUCTIEI Lei/kg 5,042
A
1.Din care producţia principală
Lei/kg 5,000
B(+) SUBVENTII Lei/kg 0,444
C(=) PRODUS BRUT Lei/kg 5,495
D(-) CHELTUIELI TOTALE Lei/kg 3,911
D
1 Din care pentru producţia principală
Lei/kg 3,869
I.CHELTUIELI VARIABILE Lei/kg 3,671
1.Cheltuieli cu furaje Lei/kg 2,168
2.Material biologic Lei/kg 1,300
3.Energia electrică Lei/kg 0,016
4.Medicamente şi material sanitar Lei/kg 0,010
5.Alte materiale Lei/kg 0,008
6.Cota de aprovizionare Lei/kg 0,065
7.Asigurări Lei/kg 0,104
II.CHELTUIELI FIXE Lei/kg 0,24
-Cheltuieli cu forţa de muncă Lei/kg 0,12
-Cheltuieli generale Lei/kg 0,060
-Dobănzi la credite Lei/kg 0,047
-Amortisment Lei/kg 0,013
E.(=) VENIT IMPOZABIL Lei/kg 1,131
(-) Impozite şi taxe Lei/kg -
F.(=) VENIT NET+subvenţii Lei/kg 1,575
G.RATA VENIT IMPOZABIL (%) % 29,2
H.RATA VENIT NET+subvenţii(%) % 40,7
COST DE PRODUCTIE Lei/kg 3,869
PRET PIATA INTERNA PREVIZIBIL Lei/kg 5,000

Model de raţie pentru tăuraşi de 150 kg şi 1000g / zi spor în greutate :
Îngrăşare semi-intensivă

Specificare Conţinut în SU -kg Conţinut în UNC % în structura raţiei
Furaje fibroase 3,45 2,87 72,00
Concentrate 0,76 1,13 28,00
TOTAL 4,21 4,00 100,00

BUGETUL PRODUSULUI – CARNE TAURINE

Producţie medie
INDICATORI
1000 g/zi
A.VALOAREA PRODUCTIEI Lei/kg 5,042
A
1.Din care producţia principală
Lei/kg 5,000
B(+) SUBVENTII Lei/kg 0,444
C(=) PRODUS BRUT Lei/kg 5,486
D(-) CHELTUIELI TOTALE Lei/kg 4,068
D
1 Din care pentru producţia principală
Lei/kg 4,026
125
I.CHELTUIELI VARIABILE Lei/kg 3,405
1.Cheltuieli cu furaje Lei/kg 2,116
2.Material biologic Lei/kg 1,100
3.Energia electrică Lei/kg 0,020
4.Medicamente şi material sanitar Lei/kg 0,010
5.Alte materiale Lei/kg 0,008
6.Cota de aprovizionare Lei/kg 0,063
7. Asigurări Lei/kg 0,088
II.CHELTUIELI FIXE Lei/kg 0,663
-Cheltuieli cu forţa de muncă permanentă Lei/kg 0,151
-Cheltuieli generale Lei/kg 0,068
-Dobănzi la credite Lei/kg 0,434
-Amortisment Lei/kg 0,010
E.(=) VENIT IMPOZABIL Lei/kg 0,974
(-) Impozite şi taxe - -
F.(=) VENIT NET+subvenţii Lei/kg 1,418
G.RATA VENIT IMPOZABIL (%) % 24,1
H.RATA VENIT NET+subvenţii(%) % 35,2
COST DE PRODUCTIE 1811 4,026
PRET PIATA INTERNA PREVIZIBIL 2250 5,000


CONCLUZII:
• Realizarea tehnologiei optime de creştere şi întreţinere a taurinelor destinate producţiei de
carne, inclusiv, aspectele legate de supravegherea stării de sănătate a taurinelor.
• Creşterea calităţii şi competitivităţii produselor animale - carne de taurine, în vederea
exportului în Comunitatea Europeană.
• Reducerea costurilor de producţie pe kilogram spor având în vedere că, din totalul
cheltuielilor:
o furajele deţin ponderea de 55,4% ,
o materialul biologic de 33,2% ,
o cheltuielile cu energia, medicamente, cotă de aprovizionare forţa de muncă, de
11,4% .
• Creşterea cifrei de afaceri.
• Din total cheltuieli, furajele deţin ponderea cea mai mare de 55,4% urmată de materialul
biologic cu 33,2%, restul de 11,4% fiind reprezentat de cheltuielile cu energia,
medicamente, cotă de aprovizionare forţa de muncă.
• In fundamentarea acestor cheltuieli cu furajele s-a ţinut cont de necesitatea armonizării
relaţiei: număr de animale-producţie necesar de furaje.
• Folosirea modelelor matematice în crearea optimului de hrănire ajută la alcătuirea unor raţii
echilibrate menite să determine obţinerea de sporuri în greutate care să evidenţieze
potenţialul genetic.


Bibliografie:

1. Burlacu Radu, Grossu Doina, Burlacu Gheorghe – Modelarea matematică a proceselor de metabolism
energetic şi proteic la taurine. Editura Ceres 2005 :
2. Georgescu Gheorghe - Tratat de creştere a bovinelor.Editura Ceres.1995
3. Oancea Margareta - Managementul modern în unităţile agricole . Editura Ceres 2003


126



















































127
EXPLOATAŢIILE AGRICOLE DE TIP ASOCIATIV, STRUCTURI DE
FUNCŢIONARE LA NIVELUL TERITORIAL AL JUDEŢULUI
CĂLĂRAŞI
(AGRICULTURAL UNITS OF PARTNERSHIP TYPE, OPERATION
STRUCTURES AT TERRITORIAL LEVEL IN THE CALARASI
DISTRICT)

Author: PhD candidate CIULINARU Ion

In the paper we present aspects regarding the quantitative and qualitative sizes of the activities in the
agricultural units of partnership type in the Calarasi district. Reference is made to the main issues regarding the means
to achieve the concentration of land surfaces and livestock, as compared with the agricultural units seen as legal
entities and with the private units. The production technologies structure is a result of the actions of a set of factors
falling into both the objective agripedological conditions and the conjunctural economic conditions. The structure of
the productions obtained and their importance in comparison with the private sector, for the main crops, is a priority in
partnerships as compared with the whole private sector. Thus, the agricultural units of partnership type are simple
forms, in response to the incipient stage of the land owners’ demand for cultivating the land and obtaining products of
strict necessity in this transition period.

Key words: agricultural partnership, family association, cooperation, agricultural unit, land owners, lease, unit size,
land concentration, private sector, agricultural technology, agricultural productions.

Între statele europene, România este una dintre ţările în care mediul rural deţine încă o
pondere importantă, din toate punctele de vedere. Actualele condiţii privind concentrarea producţiei
agricole în unităţi mai mari care să producă pentru piaţă în condiţii de eficienţă economică, socială
şi ecologică este imperios necesară.

I .- METODOLOGIA DE STUDIU
În prezenta lucrare se urmăreşte situaţia exploataţiilor agricole de tip asociativ la nivelul
judeţului Călăraşi, cu referire la dimensiunile şi activitatea acestor unităţi ăn actuala etapă
S-au efectuat investigaţii privind problema concentrării dimensionale a terenurilor agricole prin
formele organizatorice incipiente ale asociaţiilor de producători agricoli.
Indicatorii calculaţi s-au referit la aspectele cantitative şi calitative. Sub aspect cantitativ
aceştia s-au referit la nivelul de cunoaştere a numărului, mărimii şi structurarii suprafeţelor de teren
în aceste unităţi. Privind latura calitativă indicatorii au urmărit pe de o parte imputu-rile utilizate, cu
referire specială la mijloacele de producţie, alături de nivelul folosirii pesticidelor, ca de aici să
rezulte producţiile realizate.
Toate acestea încadrate la nivelul teritorial al judeţului Călăraşi, au urmărit principalele
problemele de realizare a concentrării suprafeţelor de teren şi a efectivelor de animale, a producţiei
agricole: schimbul de terenuri, arendarea, formarea de societăţi cooperative în domeniul producţiei
şi al serviciilor, cumpărarea de terenuri, acordarea de pensii/rente viajere şi altele, fiecare având
avantaje şi dezavantaje în funcţie de care cei interesaţi pot să aleagă.
Prin studiul efectuat s-au urmărit investigaţiile asupra formelor de concentrare a suprafeţelor
de teren în exploatare la asociaţii, dar comparativ cu societăţile agricole cu personalitate juridică şi
exploataţiile private. Prin formele metodologice interpretative, cu referire specială asupra
indicatorilor utilizaţi, s-a căutat să se scotă în relief faptul că dezvoltarea cooperaţiei agricole într-o
ţară, respectiv cadrul teritorial al judeţului Călăraşi, cu o mare pondere a populaţiei ocupată în
agricultură, dezvoltarea formelor de cooperare şi asociere este semnificativă pentru formarea unor
exploataţii de dimensiuni mai mari, capabile să practice o agricultură modernă. Înstrăinarea
integrală a proprietăţii (prin vânzare) sau parţială (prin arendare sau concesionare), conduce la
sporirea dimensiunii exploataţiilor dar cu preţul unor costuri mai mari pentru cumpărare de terenuri
sau arendare şi a unor efecte sociale pe care cooperaţia nu le generează sau pe care le diminuează.
128
II.- FORMELE ŞI STATUTUL JURIDIC AL UNITĂŢILOR AGRICOLE DE
ASOCIERE ŞI COOPERARE ÎN JUDEŢUL CĂLĂRAŞI
Societăţile cooperative agricole (societăţile agricole cu personalitate juridică) create pe baza
Legii nr.36/1991, la nivel naţional au avut o dezvoltare modestă în anii tranziţiei. La sfârşitul
anului 2000 cele 3724 de unităţi deţineau doar 10,8 la sută din suprafaţa agricolă a ţării faţă de 28 la
sută în Ungaria, 43 la sută în Republica Cehă, 42 la sută în Bulgaria, şi 60 la sută în Slovacia,
mărimea medie fiind de 427 hectare faţă de 833 hectare în Ungaria, 1447 hectare în Republica
Cehă, 637 hectare în Bulgaria şi 1509 în Slovacia. Această situaţie se datorează politicii adoptate
faţă de cooperativele moştenite din perioada economiei de comandă - de lichidare în cazul
României şi de transformare în cazul celorlalte ţări.
Societăţile cooperative agricole s-au creat în principal în regiunile şi judeţele de şes în care
au existat cooperative agricole şi care deţin o pondere relativ mare din suprafaţa agricolă a
regiunilor şi judeţelor respective. Dacă facem referiri la Regiunea de dezvoltare - Sud, care
cuprinde judeţele Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova şi Teleorman, se constată
că societăţile cooperative agricole utilizează 25% din suprafaţa agricolă a regiunii respective şi
peste 38% din suprafaţa utilizată de societăţile cooperative agricole din ţară.
Principala bogăţie naturală a judeţului Călăraşi o constituie terenurile agricole, care ocupa
peste 84% din suprafaţă. Fiind un judet de campie, agricultura deţine ponderea cea mai mare în
economia acestui judeţ. Baza agriculturii o reprezintă fondul funciar având următoarea structură:
teren arabil 82,7%, paşuni şi fânete 0,9 %, vii 0,8%, livezi 0,2%. Din valorile prezentate în tabelul 1
reiese acestă divizare exagerată este încă prezentă în în structura de proprietate a terenurilor
agricole.Din punct de vedere al situaţiei proprietarilor de teren din judeţul Călăraşi se poate arăta că
pentru asociaţiile familiale au optat în general familiile care locuiau în localitatea unde şi-au primit
proprietatea, cel puţin unul din membrii familiei lucrând în asociaţia respectivă.
Cu referire la arealul territorial al judeţului Călăraşi se poate spune că exploataţii agricole de
tip asociativ s-au creat chiar de la începutul aplicării Legii fondului funciar ( chiar din anul 1991 ) .
De aici reiese că opţiunea pentru forma de exploatare asociativă a terenurilor agricole a fost
rezultatul condiţiilor existente din punct de vedere material, economic, al cunoştinţelor agricole,
ş.a., al noilor proprietari la care existenţa suprafeţelor de teren în posesie, au fost puşi în situaţia de
a nu şti ce să facă cu aceste terenuri.
Exploataţii agricole individuale şi suprafaţa agricolă
utilizată după statutul juridic al exploataţiei agricole din românia ( nunăr ) tabelul 1
Judeţul călăraşi
Clase de marime a suprafetei agricole utilizate (ha) Statutul juridic al exploataţiei agricole
individuale
Sub 1 ha 1-5 ha 5-10 ha
Peste 10
ha
5-10 ha
Peste 10
ha
Numai în proprietate 60496 6496 1473 506 2224 259
Numai în concesiune - - - - - -
Numai în arendă - - - - - 25
Numai luat în parte 30 34 10 22 3 12
Numai utilizat cu titlu gratuit 466 212 14 - - -
În proprietate şi concesiune - - - - 3 1
În proprietate şi luat în arendă - - - - 81 154
În proprietate si luat in parte 347 458 175 322 211 237
În proprietate si utilizat cu titlu gratuit 432 455 58 19 18 6
În proprietate si alte moduri de detinere 435 279 68 43 133 55
Alte moduri de deţinere 326 123 36 51 55 73
SURSA: Recensământul General Agricol – 2002. Utilizarea terenurilor agricole, INS 2004
129
Legea 36/1991 a deschis posibilitatea pentru proprietarii de teren de a-şi exploata pământul
şi în forme asociative - asociaţii familiale şi respectiv societăţi agricole cu personalitate juridică.
Apariţia acestei legi privind crearea exploataţiilor agricole de tip asociativ a determinat pe
majoritatea deţinătorilor de terenuri agricole să recurgă la exploatarea pământului în această formă,
unde, datorită dimensiunilor teritoriale, se putea utiliza baza tehnică existentă în cadrul
AGROMEC-urilor, de asemenea baza materială provenită de la fostele C.A.P.-uri, se putea recurge
la specialişti pentru a se aplica metode adecvate de cultivare a plantelor.
O imagine asupra exploataţiilor agricole de tip asociativ şi a modului cum a evoluat în
dinamică numărul lor este reflectată de datele cuprinse în tabelul 2.
Numărul de exploataţii agricole de tip asociativ în judeţul Călăraşi
în perioada 1992-2004 Tabelul 2.
ANII Asociaţii familiale Societăţi agricole cu personalitate juridică
Număr % faţă de 1992 Număr % faţă de 1992
1992 607 100,0 200 100,0
1993 656 108,1 203 101,5
1994 469 77,3 197 98,5
1995 478 78,7 191 95,5
1996 395 65,1 169 84,5
1998 316 52,1 224 112,0
2000 265 43,7 296 148,0
2002 217 35,7 340 170,0
2004 276 45,5 342 171,0

Din totalul suprafeţei agricole pe ansamblul judeţului
12
suprafeţele de teren exploatate în forme
asociative au oscilat între 94,6% în anul 1992, 74,4% în anul 1995 şi cca. 62% în anul 1996.
Din tabelul 3 reiese că asociaţiile familiale, deşi mai numeroase decât societăţile agricole cu
personalitate juridică, au ocupat suprafeţe mai mici - atât din suprafaţa totală pe judeţ, cât şi din cea
cuprinsă în forme asociative (între 33 şi 24% şi respectiv de 35-24%).
Dacă în 1993 faţă de 1992 suprafeţele cuprinse în asociaţiile familiale s-au redus cu 1992 ha (cu
2,3%), în anul 1994 această reducere a fost de 15.011 ha (reducere cu 17,5%) în 1995- de 23.845 ha (cu
27,8%) şi în 1996 cu peste 48.000ha.
Societăţile agricole cu personalitate juridică au ocupat, în perioada analizată între 61 şi 46%
din suprafaţa pe judeţ şi între 63 şi 75% din suprafaţa cuprinsă în forme asociative.
În 1996 se constată o scădere a numărului asociaţiilor familiale, cu 83 unităţi faţă de anul
precedent. Scăderea numerică a asociaţiilor familiale a avut mai multe cauze, care pot fi sintetizate prin
calitatea necorespunzătoare a managementului şi formele de arendare ( acestea în ultima perioadă, a
început să prezinte atractivitate pentru proprietarii de terenuri din judeţul Călăraşi ).
Asociaţiile familiale, deşi mai numeroase decât societăţile agricole cu personalitate juridică,
au ocupat suprafeţe mai mici - atât din suprafaţa totală pe judeţ, cât şi din cea cuprinsă în forme
asociative (între 33 şi 24% şi respectiv în jur de 35-24%). Dacă în 1993 faţă de 1992 suprafeţele
cuprinse în asociaţiile familiale s-au redus cu 1992 ha (cu 2,3%), în anul 1994 această reducere a fost de
15.011 ha (reducere cu 17,5%) în 1995- de 23.845 ha (cu 27,8%) şi în 1996 cu peste 1000Ha.

III.-PRODUCŢIILE AGRICOLE REALIZATE ÎN EXPLOATAŢIILE ASOCIATIVE
Producţia agricolă realizată în cadrul exploataţiilor de tip asociativ revine membrilor
acestora - în funcţie de caracteristicile exploataţiei respective. În tabelul 4 sunt redate producţiile
realizate în cadrul formelor asociative din judeţul Călăraşi. Se poate arăta că la culturile de grâu şi

12
S-a luat în considerare suprafaţa în proprietate privată.
130
floarea soarelui, recoltarea se face în comun pe întreaga suprafaţă cultivată cu aceste culturi. În
perioada recoltării acestor produse, de regulă asociaţiile formează comisii din membri cu calităţi
morale recunoscute, care supraveghează respectarea drepturilor (a cantităţilor de produse) cuvenite
fiecărui asociat. Sfecla de zahăr se recoltează individual de către fiecare asociat. Asociaţii predau
fiecare producţiile de floarea soarelui şi sfeclă la fabricile de profil, obţinând de la acestea drepturile
ce li se cuvin, în bani şi produse prelucrate (ulei, zahăr).
Din totalul suprafeţelor cultivate în sectorul privat, majoritatea este încadrată în exploataţiile
agricole de tip asociativ, unde s-a cultivat peste 90% din grâu în anii 1992-1994 şi cca. 84% în anul
1995; între 98% şi 73% la porumb; între 100% şi 78% la floarea soarelui; între 100% şi 92% la sfecla de
zahăr. Producţiile realizate urmează acelaşi trend pentru cantităţile realizate. În asociaţiile familiale toată
producţia realizată într-un an agricol este împărţită membrilor asociaţi în funcţie de suprafaţa totală cu
care au intrat în asociaţie şi suprafeţele defalcate pe culturile pentru care au optat.

CONCLUZII
- Experienţa acumulată în perioada de la înfiinţare (1991) a fost relevată şi în judeţul Călăraşi
unde s-au dezvoltat o serie de asemenea unităţi, cu bune rezultate de producţie şi economico-financiare,
care prezintă mare atractivitate pentru proprietarii de terenuri, S-au format manageri pricepuţi din rândul
acestor proprietari, iar specialiştii agricoli au început să se implice tot mai mult în activitatea societăţilor
agricole.
- Exploataţiile agricole de tip asociativ din judeţul Călăraşi, constituite ca urmare a aplicării
Legii 36/1991, au dimensiuni diferite, determinate de condiţiile specifice fiecărei localităţi în care s-au
format. In grupa de mărime. Mărimea până la 50 ha a cuprins un număr redus de societăţi agricole,
reprezentând între 1,5 şi cca. 4% din totalul acestora, iar suprafaţa medie ce revine pe o societate din
această grupă fiind de numai cca. 30 ha în 1995.
- Structura tehnologiilor aplicate a fost relevantă, în sensul că fiecare verigă a ridicat probleme
pentru exploataţiile agricole de tip asociativ - entităţi deabia închegate, dar cu scop precizat - de a lucra
bine pământul şi a obţine producţii sporite în condiţii de economicitate. Fiecare tehnologie s-a încadrat
în limite bine definită sub aspectul condiţiilor care fac posibilă aplicarea sa într-un proces de producţie.
- Structura de producţie, considerată ca ansamblul activităţilor circumscrise în cadrul unor
ramuri de producţie s-a format în exploataţiile agricole de tip asociativ ca rezultantă a acţiunii unui
ansamblu de factori care se încadrează atât în condiţiile obiective agropedologice cât şi în condiţilei
economice conjuncturale.
- În cadrul exploataţiilor agricole de tip asociativ, asociaţiile de familie, care constituite forme
simple, au răspuns în pentru această primă etapă incipientă cerinţei proprietarilor de terenuri de a-şi
putea cultiva pământul şi de a obţine produsele de care aveau în primul rând strictă nevoie – cereale.
- Referitor la capacităţile şi producţiile realizate se poate arăta că pe ansamblul judeţului la
principalele culturi ponderea o deţine sectorul privat. Structura producţiilor realizate şi ponderea faţă de
sectorul privat, pentru principalele culturi, este prioritară în formele asociative faţă de total sector privat.

BIBLIOGRAFIE
1. Dobay Kristzina Melinda, - Cooperaţia în mediul rural, în volumul Restructurarea agriculturii şi tranziţia rurală în
România, S. C. AGRIS – Redacţia Revistelor Agricole S. A. , Bucureşti, 1996.
2. Gherghelaş, D., ş.a., - Fenomenul coperatist – instrument în calea subdezvoltării, Tribuna Economică, nr. 28/2001.
3. Ioniţă, G., - Privatizarea în agricultură, ESEN-2, Integrarea României în Uniunea Europeană, nr. 18, Academia
Română, 2002.
4. Kristina Melinda Dobay, ş. a., - Cooperarea în agricultură, între deziderat şi realitate, în vol. Studii şi cercetări de
economie rurală, Tomul II, Iaşi, 2004.
5. Nicolas, P., - Cooperation agricole et groupes cooperatfs agro-alimenatires: le cas francais, Laboratoire de
Recherche Economiques sur les Industries et les Marches Agro-Alimentaires, INRA – IAA, Paris, Mars 1991.
6. Negrei, c., - Cooperarea- o experienţă ce poate lansa agricultura românescă, Tribuna Economică, nr. 49/1993,
50/1993.
7. Sehleanu, F.,- Asocierea- singura cale de rentabilizare a agriculturii, Rev Agricultura României, nr. 6/2004.
8. Scholtz B.,- Legea cooperaţiei agricole între necesitate şi adevăr, Rev. Agricultorul român, nr. 1/2005.
9. Sârbu, I., - Cooperaţia agricolă, structură arganizatorică inevitabilă, Rev. Profitul agricol. Nr. 7/2003
- Talmaciu, M., - Cooperaţia în politica agricolă contemporană, Ed. Junimea, Iaşi, 2005
Producţia totală la principalele culturi din judeţul Călăraşi în anii 1992-1995 Tabelul 4
1992 1995 2000 2004
Nr.
crt.
Specificare Total
sector
privat
Forme
asociative
% din
total
sector
privat
Total
sector
privat
Forme
asociative
% din
total
sector
privat
Total
sector
privat
Forme
asociative
% din
total
sector
privat
Total
sector
privat
Forme
asociative
% din
total
sector
privat
1. Grâu 163921 163627 99,8 248291 208566 84 259629 185305 71,4 401959 321165 79,9
2. Orz+orzoaică 59135 44861 75,8 15703 13737 87,5 22849 20604 90,2 89146 78548 88,1
3. Porumb 280420 275142 98,1 510800 369941 72,4 105858 65152 61,5 560567 411456 73,4
4. Mazăre 2354 1988 84,5 774 598 77,3 612 382 62,4 8319 6960 83,7
5. Fasole 2483 1753 70,6 1525 1239 81,2 246 59 24,0 522 114 21,8
6. Fl. soarelui 51119 36794 72 63914 54754 85,7 38150 27023 70,8 155176 129590 83,5
7. Sf.de zahăr 103564 76495 73,9 49200 45565 92,6
8. Cartofi 11045 2691 24,4 10020 5512 55 6599 358 5,4 1752 1424 81,3
9. Legume 49544 11779 23,8 43220 29045 67,2 23041 953 4,1 18367 2682 14,6
d i n c a r e :
Asociaţii familiale Societăţi agricole cu personalitate juridică
Suprafaţa agricolă în
proprietate privată -
exploatată individual

ANII
Suprafaţa
agricolă în
proprietate
privată
Total judeţ(*
- ha -
Suprafaţa agricolă în
proprietate privată
Total forme
asociative (** -
ha -
Supraf.
- ha -
% din supraf.
pe total judeţ
% din supr. în
forme asociative
Supraf.
- ha -
% din supraf. pe
total judeţ
% din supr. în
forme asociative
Suprafaţa
- ha -
% din supraţă
pe total judeţ
1992 255945 242213 5721 33,5 35,4 156492 61,1 64,6 1872 4,7
1995 255945 190239 1876 24,2 35,5 128363 50,2 67,5 6205 21,9
2000
255945 180375 39206 15,3 21,7 141169 55,2 78,3 73650
28,8
2004
255945 184813 40454 15,8 21,9 144359 56,4 78,1 69439
27,1
Suprafaţa agricolă în sectorul privat pe diferite forme de exploatare în judeţul Călăraşi, în perioada 1992-2004 Tabelul 3
(* Inclusiv suprafaţa cuprinsă în societăţile agricole comerciale organizate conform Legii 31/1990. (**OrganizatepotrivitLegii36/1991.
131



132

133
METODE DE OBTINERE A ORGANISMELOR MODIFICATE GENETIC

CIULINARU MARIA-MAGDALENA, BERCA MIHAI

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINA VETERINARĂ

RESUME
The 21st century began with a big revolution in the field of molecular biology, namingly a tranformation in
genetics. This supposed a chain of biotechnological operations trough wich is the concerning gene obtained from
specific doners, containing the desired genetical information, is transferred to another organism that becomes useful
exactly because of this transfer process.
There are numerous procedures to be talked about some are direct like: the protoplast transfer, the biolistichal
method, the electro-rock-drill and the use of carbon-phosphate fiber.
Others are indirect as the mutation with the help of some bacterian plasmides or the use of certain viruses
instead of plasmides. A succesful mutation of organisms genetical modificated (GE) is as eficient as the new transferred
gene has less intrones.
In the present thesis we are dealing with the genetic transfer; with help of Agrobacterium Tumefaciens.

CUVINTE CHEIE : OMG-uri, gene, transformare.

INTRODUCERE

Transformarea genetica a plantelor a cunoscut un progres spectaculos, de la obţinerea
primelor gene himere, în anii şaptezeci ai secolului trecut, la regenerarea primelor plante
transformate genetic purtând gene străine.
Metodele utilizate pentru transferul eficace al alogenelor în organisme vegetale receptoare,
au cunoscut, de asemenea, un progres nu mai puţin spectaculos, de la metode simple până la
adevărate metode „războinice”, de împuşcare directă a A.D.N. în ţesuturile ţintă. Odată cu
dezvoltarea metodologiei de izolare şi clonare a genelor, respectiv a metodelor de transfer în celule
vegetale, un număr tot mai mare de plante au fost supuse transgenozei, incluzând grupele cu o mai
mare importanţă economică: cerealele, leguminoasele, solanaceele, speciile pomicole sau forestiere.
Metodele de transformare pot fi clasificate în metode indirecte, bazate pe utilizarea unor
vectori de ADN şi metode directe.

METODE DE CERCETARE

Investigaţie în literatura română şi internaţională, metoda analizei comparative şi grafică tip Corel.

DEZVOLTAREA METODEI

Activitatea de cercetare în domeniul pregătirii plantelor utile pentru a accepta tehnologiile
genetice s-a concentrat pe două direcţii importante:
1. Cunoaşterea cât mai completă a genomului plantelor;
2. Identificarea unui sortiment de gene pentru inducerea caracterelor dorite la diferite specii
şi soiuri de plante utile.
Metodele cunoscute generic ca metode de transformare genetică a plantelor care au
fost aprobate sau sunt în curs de testare sunt înscrise în tabelul 1.






Tabelul 1. Metodologii de transfer a ADN-ului dorit în plante în vederea modificărilor genetice:
Metoda Explicaţii
1.Transferul genelor cu
ajutorul Ti-plasmidelor
Este un sistem excelent şi foarte eficace, dar care se limitează cu
prioritate la clasa de plante dicotile. În unele cazuri, foarte rare se
foloseşte si la monocotile-orez în deosebi.
2.Bombardament cu
microproiectile ADN
Se utilizează pentru numeroase plante şi ţesuturi de plante. Sistemul
este foarte simplu şi economic, însă este nepotrivit pentru integrarea
stabilă a ADN-ului în cromozom.
3. Vectori virali Nu este potrivit pentru transferul ADN în celulele plantelor
superioare, se potriveşte mai bine bacteriilor şi unor plante inferioare.
4. Transfer direct în
protoplastele plantelor.
Se utilizează numai la protoplastele plantelor acestea contribuind la
regenerarea plantei. (În acest caz, protoplastul reprezintă o celulă a plantei
al cărei perete, membrana a fost îndepărtată chimic sau enzimatic).
5. Microinjectare Este utilizată numai condiţionat, deoarece o celulă poate fi injectată o
singură dată.Solicită o mare precizie tehnică.
6. Electroporoţie Este utilizată numai la celulele plantelor care deţin capacitatea de a
regenera planta în întregime.
7.Amestecarea şi
contopirea liposomilor
Se aplică în aceleaşi condiţii ca la punctul 6.

Tehnicile genetice utilizate pentru transferul unor gene valoroase, dorite, sunt în mare, cele
cunoscute, la care, însă, trebuie precizate următoarele:
1) vectorul folosit pentru inducerea genei dorite în celulele plantelor este cel mai des un
plasmid, care se extrage din bacteria de sol „Agrobacterium tumefaciens”.
Plasmidul II – căci aşa a fost denumit, îşi trage numele de la Tumori (T) pentru că în natură, în
toate plantele infectate a produs tumori, în unele cazuri mai ales pe rădăcini producând un fel de
g.g. (gale, gâtuite). Ti-plasmidul îşi sintetizează un segment din ADN-ul său, denumit T-ADN în
ADN-ul cromozomal al plantei sale gazdă. Pentru folosirea ca vector a acestui plasmid, cercetătorii
operează cu o versiune a acestuia, care nu provoacă boala.
2) Gena straină dorită (gena de interes) este înglobată prin metoda cunoscută în Ti-plasmid. În
continuare există două variante de lucru:
2a. Plasmidul recombinat este readus în bacteria mamă (Agrobacterium) la care apoi sunt
injectate celule cultivate ale plantelor, sau
2b. Plasmidul poate să fie strecurat direct în celulele plantelor, unde în final este înglobat în
cromozomii plante.
Prezentarea schematică a tehnologii prin care planta regenerată pria gena care se exprimă pentru
caracterul deţinut de genă şi care în continuare îl transmite descendenţilor se regăseşte în figura 1.
.
Soi (clonă) infectat(ă) cu virus

.

Excizia meristemului apical
( domul meristematic, plus una sau
mai multe primordii foliare)
0,2-0,1 mm
sau inducerea genei rezistente .



Cultura in vitro pe mediu
134
adecvat
- Termoterapie (30-40 C,2-10 săptămâni).
- Chimioterapie (dacă este necesar/posibil) cu agenţi
chimici antivirali
- Exprimarea genei şi obţinerea de plăntuţe sau rondele
transformate.
- Utilizarea de medii de cultură specifice optime pentru
regenerarea în condiţiile menţinerii stabilităţii genetice
- Identificarea virusului (dacă este posibil)
- Termoterapia plantei parentale(dacă este necesar) la
30-40 C, 6-12 săptămâni
- Introducerea genei rezistenta in cazul tehnicilor
genetice.

- Testarea pentru prezenţa virusului.


-Controlul umidităţii şi intensităţii radiaţiei
luminoase(umbrite dacă este necesar).
Regenerarea plantei întregi

Transferul plantelor în sol
135
+ aclimatizare

- Verificarea stabilităţii caracterelor de soi.
- Înmulţire:
- convenţională (vegetativă)
- micropropagare in vitro.
- Protecţia împotriva reinfectării.
Plante libere de virusuri
sau plante rezistente la virusuri

Plantaţie cu plante libere de
virusuri

Fig.1. Schema de producere a plantelor libere de virusuri prin culturi de meristeme sau ţesuturi.Metoda
se aplică şi pentru regenerarea plantelor rezistente la virusuri după inducerea acesteia prin tehnologii
genetice.( prelucrat dupa Botu Ioan şi colab.,Ceres 2002.)

Agrobacterium tumefaciens poate transfera A:D:N-T. diferitelor specii de plante chiar dacă unele
dintre acestea nu formează tumori ( de la Riva şi colab.,1998). Deşi spectrul de gazde pentru această
bacterie este limitat la plantele dicotiledonate sau obţinut tulpini supervirulente, capabile să infecteze
eficient şi celulele plantelor monocotiledonate (Potrzkus si Spaqngenberg, 1995). Eficienţa
transormării celulei vegetale de către A. tumefaciens, variază destul de mult în funcţie de specie,
genotip sau chiar de ţesutul ţintă. Este foarte important, totodată, ca ţesutul supus transformării să fie
totipotent şi deci să regenereze plante transformate genetic. De cele mai multe ori, însă, dintr-un ţesut
doar un număr limitat de celule sunt totipotente şi nu întotdeauna acestea sunt şi cele transformate de
Agrobacterium. Pentru diferite specii de plante s-au identificat metode potrivite pentru transformarea
eficientă mediată de A. tumefaciens. Ca ţesuturi ţintă pot fi utlizate: discuri sau fragmente foliare,
fragmente de rădăcini, hipocotile, peţiol, cotiledoane sau seminţe întregi. Primele plante transformate
prin intermediul lui A. tumefaciens au fost regenerate în 1983 (Fralez şi colab., 1983), succesele
iniţiale limitându-se la solanacee, în particular la sistemul model tutunul (Nicotina tabacum L.). În
anii optzeci şi nouăzeci ai secolului douăzeci, tot mai multe specii de plante au putut fi transformate
prin intermediul vectorului A. tumefaciens, multe dintre ele specii cu o mare importanţă economică,
cum ar fi: soia, bumbacul, orezul, ovăzul, sorgul, trestia de zahăr, grâul şi multe altele (Potrzkus şi
Spangenberg, 1995; Songstad şi colab., 1995; de la Riva şi colab., 1998). Eficienţa transformării
variază foarte mult de la o specie la alta în funcţie de: identificarea metodei optime de cultură a
ţesutului ţintă, condiţiile de cultură a materialului sursă, sau suşa bacteriană utilizată. Aceşti factori
afectează şi numărul de copii de A.D.N.-T. care se integrează în genomul vegetal receptor.

CONCLUZII
Concluziile care se desprind din prezenta lucrare sunt următoarele:
1. metodele de obţinere a organismelor modificate genetic sunt metode de viitor care permit
creşterea performanţelor plantelor prin utilizarea transferului genetic.
2. din punct de vedere economic organismele modificate genetic permit creşterea eficienţei
economice de la 30% la 50 %.
3. prin transfer genetic amelioratorii realizează o reducere a timpului de 30-40 de ani
perioada când are loc scurtarea hibrizilor.

BIBLIOGRAFIE

BERCA, M. 2005 - Teorie şi practică în biotehnologiile genetice. Editura Ceres, Bucureşti;
BADEA M.E., SANDULESCU D., 2001- Biotehnologii vegetale, Fundaţia Biotech, Bucureşti.

136












































137
SISTEMELE INFORMATICE ÎN ACTIVITATEA DE
MANAGEMENT

ELENA COFAS

Universitatea de Ştinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti

Abstract: Modern management wants right informations obtained in short time about managed system. Getting
information about how the managed system works, their processing in purpose of insuring of searched information by
the informational – decisional, system sending decisions trough execution, insuring control and prosecution of making
decisions in social – economical companies settings, must requires computerized of a paper works, subsystem of a
whole ensemble of paper works from existing informational system, in purpose of isurance of an efficient activity.
Appealing at informatics technologies, in vision of good rise of informational system of a firm, misleads
outbreaking of making a complex informational project.

Keywords: management, informatic system, informational system, user, server.

Introducere

În mai mult de 30 de ani de eforturi inovative în informatica de gestiune s-au acumulat o
varietate mare de aplicaţii informatice de gestiune a datelor şi o bogată experienţă în exploatarea
acestora. Aceste acumulări creează un cadru favorabil pătrunderii mai accentuate a tehnologiilor
informatice în tot mai multe societăţi comerciale şi o reducere spectaculoasă a timpului şi costurilor
de ralizare şi implementare a sistemelor informatice. Desigur că nu orice firmă economico-socială
este pregătită pentru informatizare, Structurarea sistemului informaţional actual, pregătirea
personalului din compartimente în vederea utilizării noilor tehnologii ale informaţiei, procesele
tehnologice existente, structura organizatorică sunt doar câteva elemente ale vectorului de condiţii
prin care se poate aprecia dacă prin informatizare se pot obţine efectele scontate. Dacă nu există un
anumit grad de dezvoltare a firmei, experienţa acumulată până în prezent arată că eforturile umane,
materiale şi financiare pentru realizarea sistemului informatic nu sunt incununate de succes.
Orientarea actuală în elaborarea proiectelor de informatizareeste aceea de a proiecta şi
realiza sisteme informatice deschise, descentralizate şi distribuite, cu un suport tehnic de tip client-
server şi sisteme performante de transmisie a datelor şi informaţiilor. Ţinând seama de organizarea
internă şi de stadiul de dezvoltare a firmei economice se poate opta pentru realizarea unui astfel de
siatem, aliniat la standardele europene actuale. Opţiunile prezentate în continuare s-au făcut în
raport cu conceptul de sistem deschis (OSI - Open System Integration) şi reprezintă posibilitatea
analizei mai multor criterii de selecţie, analiză şi comparaţie, după cum urmează:
capacitatea de a include în sistem rezultatele evoluţiei tehnologiei informaţiei;
necesitatea de nu fi tributari unor firme producătoare de echipamente şi programe;
existenţa unor referinţe în domeniul de activitate cu eficienţă demonstrată;
existenţa unor norme metodologice şi standarde internaţionale care reglementează
interfaţa dintre componentele sistemului şi tehnologia de realizare;
o mai judicioasă organizare a efortului de proiectare şi realizare a componentelor
sistemului informatic al unităţii economico-sociale;
Standardele şi recomandările tehnice, existente pe plan intern şi european, asigură
omogenitatea tehnologiilor informatice (în special al suportului hardware - platforma echipamente
şi al software-ului de bază – platforma produselor program), comunicarea în cadrul sistemului şi cu
alte sisteme similare din mediul extern.
În acest sens, înainte de elaborarea soluţiilor de informatizare, trebuie să se selecteze
opţiunile privind: caracteristicile tehnice ale echipamentelor, conectivitatea, tipuri de lucrări şi
servicii solicitate reţelei de teletransmisie, securitatea datelor, posibiliatea (sisteme de operare),
limbaje de programare utilizate, produse program destinate pentru birotică, grafică pe calculator,
138
tabele de calcul, sisteme de gestiune a bazelor de date, suporturile de informaţii (magnetice, optice),
metode de proiectare şi realizare produse program.

Material şi metodă

Metodologiile de realizare a sistemelor informatice sunt evolutive. Ele au rolul de a preciza
modul de desfăşurare a unui proces ( etape, subetape, activităţi, operaţii), conţinutul li fluxul
parcurgerii componentelor, metodele, tehnicile, instrumentele, normele şi standardele utilizate. Se
remarcă tendinţa firească de îmbogăţire reciprocă a metodologiilor existente, de asimilare a
evoluţiilor informaticii ( arhitectura client-server, platforma hardware deschisă, abordarea pe
obiecte, modelul relaţional pentru date) şi de standardizare (modelul entitate-relaţie pentru date,
diagrama de flux pentru aspectele funcţionale, modele şi scenarii de prelucrare şi comunicare date,
fişele descriptive ale aplicaţiilor informatice, tipuri de posturi de lucru etc.).
Sistemul informaţional împreună cu sistemul informatic existent în exploatare trebuie mereu
actualizat datorită unor multitudini de factori care erodează zilnic aspectele calitative ale acestor
sisteme. Dintre aceşti factori putem enumera: evoluţia mediului gebneral în care se dezvoltă
sistemul obiect, evoluţia proprie a firmei, schimbările din sistemul normativ-legislativ, uzura fizică
şi morală a echipamentelor, concepţia de lucru a utilizatorilor, avansul tehnologic. Din date
statistice se aprciează că un sistem informatic are o durată de viaţă de la 3 la 5 ani, fapt ce conduce
la serioase implicaţii atât în planul activităţilor de exploatare şi reproiectare a sistemului informatic
cât mai ales în planul structurilor organizatorico-administrative ale firmei. Una din atribuţiile
principale a conducerii firmei o constituie elaborarea (perfecţionarea) şi implementarea sistemului
informatic propriu, precum şi realizarea eficientă a bazei de date a firmei pe care o conduce.
Prin informatizarea firmei economico-sociale înţelegem procesul de pătrundere/utilizare a
noilor tehnologii informatice în gama largă de activităţi specifice din organizaţie, proces în care
iniţierea informatică şi computerială la nivelul utilizatorului , însuşirea cunoştinţelor din disciplinele
de profil informatic, structurarea şi pregătirea sistemului informaţional în vederea utilizării noilor
tehnologii, informatizarea gestiunii firmei, informatizarea unor operaţii din procesul tehnologic,
reprezintă numai câteva din elementele de bază ale acestui complex de acţiuni.
Realizarea sistemului informatic al unei firme presupune parcurgerea următorelor etape:
elaborarea proiectului, elaborarea proiectului logic(specificaţii de proiectare) şi a proiectului tehnic
la aplicaţiilor informatice, realizarea produselor program prevăzute, implementarea acestora
(prototip), lucrări de exploatare şi întreţinere curentă (produs operaţional). Elaborarea proiectului
presupune stabilirea concordanţei deintre obiectivele startegice ale organizaţiei şi cerinţele
informaţioanle ale conducerii. În acest sene se face o analiză globală a situaţieie existente. Cu
ajutorul metodei scenariilor se împarte sistemul informaţional al firmei în domenii de activitate şi se
definesc aplicaţiile informatice din aceste domenii. În urma efortului de elaborare a proiectului este
necesar să rezulte: definirea domeniilor locale ale sistemului informatic şi a arhitecturii acestora, un
plan detaliat al aplicaţiilor informatice care urmează a fi realizate, strategia privind personalul
necesar (specialişti şi utilizatori) şi a pregătiriii acestuia, strategia suportului tehnic (configurarea
platformei de echipamente, a software-ului de bază şi aplicativ), o planificare a dezvoltării
aplicaţiilor informatice pentru fiecare domeniu local, strategia de implementare a întregului sistem
din calendarul de lucru stabilit.
Arhitectura viitorului sistem informatic al unităţii trebuie să fie conformă cu
recomandările Comisiei Comunităţii Europene de Standarde şi Norme ale Sistemelor Informatice.
În arhitectura sistemului se disting următoarele nivele:
nivelul 1 – arhitectura organizaţională care va conţine domeniile de activitate,
memoria centrală şi centrul de telecomunicaţii al sistemului
nivelul 2 – arhitectura tehnică care cuprinde posturile de lucru, tipul de echipament,
reţelele de calculatoare, sistemele de teletransmisie date şi softul de bază
nivelul 3 – arhitectura aplicaţiilor care va conţine produse program achiziţionate şi
proiecte proprii de dezvoltare software necesare pentru atingerea obiectivelor
propuse
nivelul 4 – arhitectura informaţională ce constă din baze de date, fluxuri de
informaţii şi proceduri de lucru m ale şi automate anu
ukj


Arhitectura
informaţională



Arhitectura
tehnică
Arhitectura
organizaţională
Arhitectura
de aplicaţii











Fig. 1 Arhitectura sistemului informatic

Arhitectura tehnică (de tip client – server): defineşte tipologia posturilor de lucru ce vor
deservi diverşii utilizatori din sistem, precum şi serverul memoriei comune-File Server şi serverul
de comunicaţii-Communication Server, interconectate în cadrul unei reţele. Interacţiunea client-
server funcţionează pe baza protocoalelor de comunicaţii. În funcţie de tipul cererii, volumul de
informaţii vehiculate şi de capacitea serverului se stabileşte numărul maxim de clienţi (posturi de
lucru) ce pot fi serviţi la un moment dat. Această arhiectură este corelată cu arhitectura
organizaţională a sistemului, acoperind toate subsistemele şi conţine următoarele tipuri de posturi
de lucru care vor funcţiona în compartimentele firmei:
- posturi de lucru de tip birotică
- posturi de lucru de tip corelare date
- posturi de lucru de tip diseminare/decizie
- posturi de lucru de tip utilizator
Arhitectura de aplicaţii (mediul client – server): mediul suport al aplicaţiilor din sistemul
informatic este definit pentru fiecare dintre cele două nivele ale arhitecturii tehnice şi va conţine:
-pentru nivel server: - sisteme de operare multitasking şi multiutilizator
- produse program pentru asigurarea funcţiilor de bază în mediul de reţea locală
- protocol de reţea
- sistem de gestiune a bazelor de date de volume mari de informaţii şi cu
posibilităţi de integrare a procesoarelor de texte, tabele, grafice şi eventual imagini
-pentru nivel clienţi: - sistem de operare monoutilizator: Windows
- interfaţă grafică: Windows XP
- procesor de texte: Word for Windows
- procesor de date tabelare: Excel
- programe de grafică şi design:Corel
- sistem de gestiune baze de date tip client: Visual FoxPro, dBase
- sistem de birotică: Microsoft ; protocol de reţea:TCP/IP.
139
Arhitectura informaţională (baze de date şi aplicaţii): acest sistem deschis conţine bazele de date
şi aplicaţiile informatice, destinate diverşilor utilizatori pentru furnizarea de servicii privind prelucrarea
informaţiilor (receptare date, trecerea lor pe suport magnetic sau optic, prelucrarea, transmiterea,
stocarea informaţiilor), administrarea bazelor de date şi resurselor sistemului, dezvoltarea şi întreţinerea
programelor de aplicaţii şi de gestiune. Arhitectura, a cărei structură organizaţională, tehnică şi de
aplicaţii a fost prezentată anterior, evidenţiază fluxurile de informaţii, împreună cu modul lor de
comunicare între diferiţii utilizatori. Comunicarea poate fi făcută prin date, mesaje sau aplicaţii
distribuite. În cadrul sistemului informatic al firmei au fost departajate posturile destinate exploatării
aplicaţiilor de cele destinate dezvoltării şi testării de programe de aplicaţii.


140







Administratorii băncii de date
Furnizorii de informaţii Utilizatori de informaţii
Sistem de prelucrare a
informaţiilor
Sistem de diseminare
( analize şi decizie)





Fig. 2 Arhitectura informaţională a sistemului informatic

Arhitectura organizaţională: din punct de vedere organizaţional sistemul este compus dintr-
un centru de telecomunicaţii, o memorie comună şi mai multe subsisteme (domenii locale)
interconectate
printr-o reţea. Pentru exploatarea sistemului informatic va exista un personal de specialitate şi
utilizatorii din sistemul obiect actual, încadraţi în structura organizatorică actuală, dar cu atribuţiuni
specifice, menţionate şi în regulamentul de organizare şi funcţionare a întreprinderii. Centrul de
telecomunicaţii reprezintă o componentă cu caracter organizatoric şi funcţional, constituit ca şi
poartă de intrare în sistem. Acest lucru asigură interfaţa informaţională a sistemului informatic cu
exteriorul pentru lucrările de generare, actualizare şi interogare a bazelor de date din sistemul
obiect. Sistemul memorie comune este o componentă cu caracter organizatoric şi funcţional care
furnizează servicii tuturor utilizatorilor din domeniile locale. Această componentă, dotată cu resurse
informatice corespunzătoare, asigură următoarele funcţiuni: colectează, administrează, prelucreză şi
transmite informaţii celor interesaţi, în funcţie de criteriile de lucru prestabilite. Subsistemul
(domeniul local) se constituie ca o componentă organizaţională a sistemului, caracterizat printr-o
structură unitară a relaţiilor de lucru între membrii domeniului. Subsistemul conţine posturi de lucru
locale, o reţea locală de comunicare între posturile de lucru, sistemul local de administrare a bazei
de date şi a reţelei de comunicaţii precum şi programele aplicative locale împreună cu colecţiile
locale de date.


Rezultate şi discuţii

Aplicaţiile informatice funcţionale la nivelul unei firme sunt grefate pe câteva categorii
structurale, extrem de bine definite, în literatura de specialitate. Vă prezint principalele categorii de
sisteme informatice şi adresabilitatea acestora:
Sisteme pentru prelucrarea tranzacţiilor (TPS - Transaction Processing Systems)
permit prelucrarea şi stocarea datelor privind tranzacţiile zilnice, caracterizate printr-
un grad ridicat de repetabilitate. TPS este dedicat nivelului operaţional al agentului.
Sisteme destinate activităţii de birotică (OAS – Office Automation System) se
adresează personalului angrenat în prelucrarea informaţiei (data workers), contabililor,
funcţionarilor, asistent-manager-ilor dar şi conducerii operaţionale.
Sisteme destinate cercetării–dezvoltării (KWS – Knowledge Work System)
reprezintă “izvorul” şi integrarea noilor tehnologii obţinute prin compartimentele de
cercetare dezvoltare.
Sisteme informatice destinate conducerii (MIS –Management Information Systems)
asigură activităţile de planificare, control şi decizie, pe termen scurt urmărind
obţinerea rapoartelor de rutină, periodice, sintetice, precum şi informaţiile care privesc
perioada anterioară şi curentă. În figura 3 am reprezentat larga sferă de interes a
sistemelor informatice destinate conducerii corelată cu beneficiarii specifici.




Fig. 3 Clasificarea sistemelor informatice în funcţie de beneficiari

Sistemele suport de decizie (DSS – Decision Support Systems) fructifică informaţiile
furnizate de TPS, MIS conectate cu influenţa mediului economic extern. DSS
utilizează modele de analiză complexă şi aprofundată asistând managerii în elaborarea
deciziilor.
Sistemele suport ale executivului (ESS-Executive Support Systems) sunt destinate
elaborării unor decizii nestructurate adresate managementului strategic. Sistemele
suport ale executivului utilizează cele mai avansate produse software grafice şi pot
oferi imediat managerului general sau consiliului de administraţie diagrame şi
informaţiile solicitate.

Se poate observa că interdependenţa evidentă a tipurilor de sisteme informatice apare
concretizată prin faptul că informaţiile (ieşirile) oferite de unele dintre acestea sunt utilizate drept
date de intrare de către celelalte tipuri de sisteme.
Concluzii
141
Obiectivul central al informatizării firmei economice constă în furnizarea de date exacte şi
în timp util compartimentelor interesate, adică sporirea nivelului de comunicare între structuri şi
reducerea drastică a timpului de reacţie faţă de cererile mediului intern şi/sau extern al sistemului
analizat. În vederea pregătirii contextului de lucru şi pentru asigurarea cadrului organizatoric şi
142
managerial, care să permită o funcţionare eficientă a noului sistem, se propune: clasificarea
documentelor din punct de vedere al conţinutului şi al circuitelor informaţionale; stabilirea unor
proceduri de lucru interne la nivelul compartimentelor; efectuarea majorităţii prelucrărilor de către
utilizatorii finali; asigurarea administrării memoriei comune de către un număr restrâns de persoane de
specialitate împreună cu persoane ale compartimentelor; asigurarea fiabilităţii sistemului, memoriei
comune şi a centrului de telecomunicaţii. Alegerea tipului de suport fizic de ieşire (imprimantă, display,
disc fix, floppy disc, streamer, bandă magnetică etc) se face în funcţie de: timpul de răspuns solicitat,
amplasarea utilizatorului faţă de calculator, echipamentul hardware şi software existent, costul
suportului, măsura în care răspunde necesităţilor de redare a conţinutului informaţional al situaţiei finale.
Se impune respectarea unor cerinţe ale factorilor de decizie privind machetele situaţiilor finale şi pentru
aceasta restricţiile tehnice datorate caracteristicilor şi performanţelor echipamentelor periferice trebuie
să fie în atenţia proiectantului. Opţiunile selectate pentru sistemul informatic vor fi corelate cu
necesităţile de funcţionare a sistemului la capacitatea maximă.

Bibliografie

1. BOOCH G. - Object Solutions-Managing the Object-Oriented Product, Addison-Wesley Publishing company, 1996
2. DAVIES W., BARBER A. - Teleinformatica. Reţele de calculatoare şi protocoalele lor, Editura Tehnică,
Bucureşti1983
3. DAVIDESCU N. - Proiectarea Sistemelor Informatice prin limbajul Unified Modeling Language, Editura ALL Beck,
Bucureşti 2003
4. DUMITRESCU M. - Introducere în management şi management general, Editura Eurounion S.R.L. Oradea 1995
5. FABIAN C. şi col. - Proiectarea sistemelor informatice-metode de realizare, Editura SYLVI, Bucureşti 2001
6. STANCIU V. şi col. - Proiectarea sistemelor informatice, Editura Dual Tech, Bucureşti 2002





























143
STRATEGIA DEZVOLTĂRII UNEI AGRICULTURI DURABILE

ELENA COFAS, ALINA MĂRCUŢĂ, L. MĂRCUŢĂ

Universitatea de Ştinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti

Abstract: The main problem of Romania agriculture is raising agricole production in structure, quantity and
efficiency determinated of landed potential, investitional and human of wich this part of national economy dispose.
The concept who needs to be proposed bases on achieving concentration and specializing agricole
production at dimensions of an rational exploring of earth in conditions of getting a real privatisation.However, the
strategy is a terapy which, if works in an abnormal social-economical environment, sick, like our agriculture now, may
have catastrophics effects, whithout an preliminary diagnosis or with wrong elaborate diagnosis, or, on the contrary
proves to be good when is fundamentary administrated.

Keywords: strategy, ecological agriculture, durable, economics, social – cultural.

Introducere

Unul dintre aspectele mult discutate ale sistemelor de producţie agricole este durabilitatea.
Comisia Mondială asupra Mediului şi Dezvoltării de pe lângă O.N.U. a definit dezvoltarea
durabilă ca ″dezvoltarea care permite satisfacerea nevoilor prezentului fără a compromite
capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi″. Una din definiţiile date de
Societatea Americană de Agronomie este: ″o agricultură durabilă este aceea care, pe termen lung,
sporeşte calitatea mediului şi a resurselor de bază de care depinde agricultura; acoperă necesarul de
hrană de bază, este viabilă economic şi creşte calitatea vieţii fermierilor şi a întregii comunităţi″.
Agricultura durabilă este, în primul rând, o agricultură viabilă din punct de vedere
economic, răspunde exigenţelor cererii de alimente sănătoase şi de calitate superioară, este o
agricultură care garantează protecţia şi ameliorarea resurselor naturale pe termen lung şi le
transmite nealterate generaţiilor viitoare. O astfel de agricultură determină şi diversificarea
activităţii economice, deoarece materiile prime se prelucrează prioritar în zonele rurale, se dezvoltă
infrastructura şi potenţialul economic al satelor.
Pentru a fi durabilă, agricultura trebuie să fie productivă, profitabilă, ecologică şi să-şi
conserve resursele.

Material şi metodă

Durabilitatea deci trebuie să fie tratată ca un concept tridimensional, ce cuprinde preocupări
ecologice, economice şi socio-culturale:
- durabilitatea ecologică: resursele naturale de bază sub controlul decidentului trebuie să fie
menţinute pentru a sprijini producţia agricolă într-un viitor prevăzut.
- durabilitatea economică: sistemul agricol trebuie să genereze suficient flux monetar pentru a
susţine diferitele cerinţe ale resurselor.
- durabilitatea socio-culturală: rezultatele ecologice şi economice trebuie să fie corespunzătoare, în
timp, cerinţelor sociale ale posesorilor de resurse.
În ceea ce priveşte modelarea matematică a sistemelor de producţie sustenabile există relativ puţine
studii. Un prim pas important făcut în această direcţie a fost stabilirea unui sistem de indicatori
economici, ecologici şi sociali care să permită o evaluare cât mai reală a sistemului analizat.
Având la bază această definiţie, figura de mai jos surprinde relaţiile conceptule dintre
acţiunile umane, ecosistem şi bunăstarea dată de sistemul agricol. Fermierii, ca reprezentanţi ai
exploataţiilor agricole iau deciziile legate de producţia agricolă; procesul de producţie este în
interacţiune cu ecosistemul şi această interacţiune afectează aspectele economice, ecologice şi
social – culturale ale bunăstării.


Relaţiile conceptuale din cadrul unui sistem agricol durabil

Astfel, pentru fiecare situaţie practică, ce presupune durabilitatea trebuie să fie definită o
serie de obiective. O componentă importantă a durabilităţii este determinarea indicatorilor de
performanţă relativ la mulţimea obiectivelor.
Obiectivele durabilităţii:
Obiectiv global Maximizarea profitului net pe termen lung
Obiective economice Optimizarea productivităţii exploataţiei agricole
Obiective ecologice Conservarea resurselor
Îmbunătăţirea sănătăţii solului
Minimizarea efectelor adverse asupra surselor de apă
Minimizarea efectelor adverse asupra aerului
Menţinerea sau sporirea biodiversităţii
Minimizarea folosirii resurselor neregenerabile de energie
Obiective sociale Demonstrarea eficienţei managementului pe piaţa locală
Asigurarea acceptării practicilor agricole de către întreaga comunitate

Agricultura ecologică se bazează pe ştiinţa agricolă, pe complexitatea factorilor producţiei
agricole, antrenând o întreagă gamă de activităţi ştiinţifice şi practice, un accent deosebit fiind pus pe
valorificarea, conservarea şi refacerea resurselor naturale

.
Bazele sistemului de agricultură ecologică pornesc de la pământ, de la sol.
Agricultura românească permite obţinerea unor produse agricole ecologice, sănătoase.
Pământul dispune de resurse naturale proprii de fertilitate. Astfel, peste 50% din suprafaţa agricolă şi
peste 60% din suprafaţa arabilă a ţării se încadrează în zona I şi a II-a de fertilitate, respectiv între 60
şi 100 de puncte de bonitare. Nu trebuie uitat însă că pământul este un organism viu care se
autoreglează în ipoteza în care este utilizat, lucrat şi exploatat în sisteme adecvate. Structura
suprafeţei agricole a României este favorabilă unui sistem de culturi, producţii şi activităţi ecologice
durabile. Pentru aceasta însă este necesară organizarea şi utilizarea raţională a suprafeţelor respective
în vederea obţinerii de produse agroalimentare de calitate, pentru asigurarea unei alimentaţii
sănătoase a populaţiei ţării.
Agricultura ecologică urmăreşte optimizarea calităţii producţiei agricole şi a mediului

144
145
înconjurător sub toate aspectele. Sistemul de producţie agricolă ecologică cu cele două mari
dimensiuni, producţia vegetală şi producţia animală, este un sistem complex, diversificat. Procesul
îmbunătăţirii structurii culturilor agricole în scopul durabilităţii şi performanţelor calitative ale
produselor agricole impune ajustări conform cerinţelor actuale şi de perspectivă.
Trebuie spus însă că produsele ecologice sănătoase nu se realizează în absenţa tehnicii,
tehnologiilor şi biotehnologiilor avansate. În acest context se urmăreşte realizarea unei simbioze cât
mai bune cu complexitatea şi diversitatea factorilor naturali, biologici, ecologici şi de mediu.
În perioada de tranziţie, problema agriculturii durabile în România prezintă anumite
particularităţi faţă de cea a UE. Astfel, pe lângă orientarea spre protecţia resurselor naturale şi
limitarea poluării mediului, se cer promovate sisteme intensive de producţie agricolă, dar cu atenţie
în utilizarea cantităţilor de inputuri de natură industrială. Transformarea agriculturii într-o sursă de
materii prime exclusiv ecologice implică costuri mult prea mari astfel că nu se poate practica o
agricultură integral ecologică.

Rezultate şi discuţii

Primul raport al Clubului de la Roma

deschidea perspectiva opticii planetare asupra
interdependenţelor economice, politice, naturale şi sociale care deveneau ulterior, în teoria
economică, cele patru sisteme compatibile ale dezvoltării durabil, viabile, sustenabile. Nimic nu
reuşeşte să sintetizeze mai bine esenţa teoriei în discuţie decât cuvintele săpate pe monumentul
ridicat în amintirea marelui dig ce închide vechiul zuederzee din Olanda: “Un popor care trăieşte
lucrează pentru viitorul său”. Dezvoltarea durabilă îşi propune să creeze, în timp şi spaţiu, condiţiile
depăşirii limitelor progresului prin progresul limitelor, cantitativ şi calitativ, de pe poziţia omului, a
intereselor generaţiilor care coexistă şi se succed.
Adevărata dezvoltare a agriculturii implică o gestiune ecologică prudentă a resurselor şi a
mediului, de o manieră care să le menajeze pe termen lung , păstrând în acelaşi timp , pe termen
scurt , calitatea acestora; dezvoltarea iraţională reprezintă un joc contra cadrului natural agricol , ceea
ce poate conduce la un dezechilibru periculos în sistemul de producţie. Pentru realizarea de recolte
mari şi mai ales asigurate an de an, în condiţiile climatice ale ţării noastre - nu se poate obţine decât
folosind îngrăşarea irigarea şi pesticidarea lor. Din aceste trei necesităţi tehnologice, se pare că
irigaţia nu duce la modificarea calităţii produselor agricole aşa cum o face îngrăşarea şi pesticidarea.
Orice îngrăşământ şi mai ales orice produs chimic, ca şi orice pesticid, se comportă ca orice poluant
vegetal - ajunge în plantă şi nu este eliminat uşor şi nici total. Din acest motiv, mulţi agronomişti
sunt de acord că trebuie să renunţăm total la toate îngrăşămintele chimice şi toate pesticidele chimice
şi să folosim exclusiv îngrăşăminte organice obţinute în ferme din resturi vegetale. Dar şi în această
opinie se uită că, pe de o parte , nu există cantităţi suficiente de astfel de îngrăşăminte organice sau
compuşi, iar pe de altă parte şi îngrăşămintele organice pot fi contaminate sau poluate cu o serie de
viruşi, bacterii, ciuperci etc. ca şi cu metale grele. Totuşi aportul îngrăşămintelor chimice şi a
pesticidelor în creşterea recoltelor, nu trebuie să depăşească 40-45%, iar ideea unei agriculturi
durabile constă în ridicarea productivităţii, cu obţinerea unor profituri sigure şi constante, cu
minimum de efecte negative asupra mediului şi asigurând securitatea alimentară a populaţiei, şi are
la bază conservarea şi protejarea resurselor naturale, dar şi introducerea şi apoi generalizarea
tehnologiilor viabile economic pe o perioadă lungă de timp capabile de producţii ridicate şi costuri
reduse.
Promovarea conceptului de unitate agricolă viabilă în România pune problema stabilirii unor
dimensiuni economice ( raţionale ) a acestora. Dimensiunea economică a unei exploataţii agricole se
formează în procesul de alocare raţională a factorilor de producţie, astfel încât alocarea suplimentară
de factori variabili să minimizeze costul de producţie.

Optimul dimensional este puternic influenţat
de noile tehnici de producţie, se realizează în timp şi se adaptează cerinţelor pieţei. Ceea ce se
urmăreşte în proiectarea optimului dimensional este ca producţia să crească astfel încât costurile
suplimentare să fie inferioare veniturilor suplimentare. După J.M.Boussard, nu există dimensiune optimă
pentru exploataţiile agricole. Aceasta poate exista în condiţiile unor preţuri stabile şi ale unei structuri
146
optime a factorilor de producţie, ceea ce este greu de realizat în agricultură.
Presiunile crescânde ale pieţei determină selecţia fermelor viabile şi pătrunderea tehnicii
moderne în agricultură, a cărei utilizare eficientă impune adaptarea continuă a dimensiunilor acestora
la exigenţele pieţei. Dimensiunile economice ale fermelor şi întreprinderilor agricole trebuie
proiectate pe baza unor studii făcute de specialişti, care să ţină seama de prognozele efectuate de
cercetarea ştiinţifică şi de evoluţiile pieţei.

Concluzii

Organizarea structurilor de producţie eficiente este o necesitate pentru toate tipurile şi
formele de unităţi agricole, dar în special pentru cele care produc pentru piaţă; mai ales în condiţiile
integrării în Uniunea Europeană se impune stabilirea unei structuri raţionale a producţiei agricole
româneşti pentru a orienta profilul agricol al exploataţiilor în formare.
Structura de producţie se organizează în procesul de adaptare la cerinţele pieţei şi la
restricţiile impuse de mediul natural, induse fiind şi de particularităţile specializării, diversificării şi
îmbinării ramurilor.
Având în vedere particularităţile agriculturii, fie ele tehnice, fie economice, constatăm că
factorii care solicită o structură de producţie diversificată, chiar complexă, evident la un nivel de
dezvoltare a acesteia şi de condiţiile unei anumite politici agrare, sunt numeroşi, având o influenţă
puternică şi de natură obiectivă, între aceştia aflându-se: atenuarea caracterului sezonier al producţiei
agricole; utilizarea eficientă a componentelor capitalului fix şi a celui circulant; folosirea completă a
forţei de muncă a exploataţiei sau a celei angajate; organizarea asolamentului şi a rotaţiei culturilor,
fiind cunoscută influenţa acestora asupra nivelului producţiei; punerea în valoare a potenţialului
productiv al capitalului funciar; valorificarea producţiei secundare din cultura plantelor prin creşterea
animalelor; combaterea sau cel puţin atenuarea unor efecte ale riscului şi incertitudinii; protejarea
mediului natural şi menţinerea echilibrului ecologic, evitându-se poluarea solului, a apei freatice, a
produselor.

Bibliografie

1. ZAHIU L. - Management agricol, Ed. Economică, Bucureşti, 1999
2. BOUSSARD J.M. - Economie de l’agriculture, Ed. Economica, Paris, 1987
3. GHEORGHIŢĂ M: Modelarea proceselor economice din agricultură, ASE, 1995.
4. TĂNĂSESCU R (coord ): Management performant în unităţile agroalimentare, Ed. Semne, Bucureşti, 1999.


















147
EXTINDEREA U.E. ŞI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA
AGRICULTURII ROMÂNEŞTI

ELENA COFAS

Universitatea de Ştinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti

Abstract: Agriculture played an essential social – economical role on the whole way of transition periode, making
some occupational “swab” factor, against the social – economical effects of transition. On the other hand, is
demonstrating a kind of relative stop of agriculture, awreak performance and a low raising, contributing at raisingthe
powertly level in rural places.raisingfarms productivity and competitivness needs a high transfer of work power from
agricol activities to others activities, whith low chances to move this importantpart of population from rural space.
That’s why, structural reform of agriculture should have double target: firstly, cutting the number of
persons who gain their living from agriculture, secondly, raising the dimension of farms and so on, raise efficiency of
roumanian agriculture.

Keywords: Agricultural Comunity Politics (PAC), European Union (U.E.), cost price, endorsed.

Introducere

În condiţiile ajustării sectoriale, atât de necesară în contextul aderării la Uniunea Europeană,
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a elaborat Strategia de dezvoltare a agriculturii,
industriei alimentare şi silviculturii. Obiectivul prioritar al strategiei îl constituie dezvoltarea
durabilă a unui sector agroalimentar competitiv, prin creşterea cantitativă şi calitativă a producţiei,
modernizarea şi îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agroalimentare, asigurarea
securităţii alimentare a populaţiei. Impactul aderării asupra pieţelor agricole şi a veniturilor ţărilor
central şi est europene este dificil de estimat. Certe sunt rezultatele negocierilor care permit trasarea
unor potenţiale evoluţii ale pieţelor din această zonă.

Material şi metodă
Politica Agricolă Comunitară (PAC) va avea cu siguranţă un efect semnificativ asupra
agriculturii României şi datorită preponderenţei suprafeţei arabile în totalul suprafeţei agricole
(63%), preponderenţei proprietăţii private (63% din total suprafaţă agricolă este în proprietate
privată) şi dimensiunii medii reduse a exploataţiilor agricole (aproximativ 2 hectare). Cea mai mare
parte a costurilor legate de aderarea României la UE în ceea ce priveşte agricultura şi politica
agricolă derivă din competitivitatea şi gradul redus de dezvoltare al agriculturii româneşti faţă de
standardele comunitare.
Efectele implementării PAC în România trebuie analizate din mai multe unghiuri.
Producătorii agricoli vor trebui să respecte normele de calitate, normele sanitare şi fitosanitare ale
UE dacă vor să intre pe piaţă (fie pe piaţa naţională, fie pe cea a UE). Cu siguranţă condiţiile
impuse producătorilor vor fi foarte dure. Nerespectarea acestor condiţii nu va determina decât
perpetuarea situaţiei existente: fără respectarea standardelor UE fermierii nu vor putea vinde
produsele obţinute şi astfel nu îşi vor mai putea procura resursele financiare necesare rentabilizării
fermelor şi implementării standardelor. Producţia obţinută nu va putea fi folosită decât pentru
autoconsum, iar beneficiile rezultate din creşterea preţurilor la produsele agricole (datorită faptului
că preţul de intervenţie este superior nivelului actual al preţurilor pe piaţa românească) nu vor putea
fi valorificate pentru că FEOGA nu va achiziţiona decât produsele conforme cu standardele UE. În
acest fel, capacitatea financiară a producătorilor agricoli va rămâne modestă şi nu se vor putea
susţine costurile implementării standardelor PAC.
Principalele costuri ale aderării pot fi grupate după cum urmează:
Costuri cu construcţia instituţională. În această categorie sunt incluse toate costurile legate
de crearea cadrului instituţional necesar aplicării PAC. Până în prezent, eforturile de aliniere a
României la PAC au inclus şi redefinirea sistemului de susţinere a agriculturii româneşti pe criterii
148
de eficienţă şi de natură să stimuleze creşterea dimensiunii exploataţiilor agricole. Având în vedere
că mecanismul de susţinere adoptat de România (similar celui european) presupune instrumente de
susţinere prin preţ, implicaţiile bugetare, în termeni de cost, sunt evidente. În domeniul agriculturii,
construcţia instituţională este doar la început. Există opinii conform cărora procesul a fost demarat
odată cu crearea Agenţiei SAPARD şi a mecanismelor instituţionale pentru implementarea
programului. La rândul lor, costurile aferente participării la programul SAPARD pot fi măsurate în
termeni legaţi de dimensiunea obligaţiilor de cofinanţare din partea României, cât şi în costuri
legate de gradul redus de utilizare a acestor fonduri şi de întârzieri în derularea programului,
cuantificabile ca şi pierderi pentru agricultura României. Întinderea în timp a acestor costuri are ca
dată limită momentul aderării (anul 2007). Procesul de construcţie instituţională este încă în
derulare şi a avut deja ca efect crearea unor noi instituţii, necesare pentru gestionarea, după aderare,
la nivel naţional a PAC (ex. Reţeaua de Informare Contabilă Agricolă, Agenţia Română pentru
Siguranţa Alimentară, etc.). Aceste costuri se vor diminua progresiv, pînă în 2007, termenul limită
până la care procesul de construcţie instituţională trebuie finalizat. În schimb, după anul 2007 vor
apărea noi costuri legate de menţinerea şi funcţionarea acestor noi structuri instituţionale, conform
cerinţelor UE216.
Costuri cu adoptarea şi implementarea standardelor de calitate pentru produsele agricole şi
prelucrate, a sistemelor de certificare a calităţii, a normelor sanitare şi fitosanitare etc. Costurile
aferente implementării acestor activităţi se materializează în:
- la nivel microeconomic, datorită, mai ales, impunerii producătorilor unor standarde de
calitate şi de producţie mai ridicate decât cele existente în prezent ;
- la nivel macroeconomic, ca urmare a necesităţii adoptării legislaţiei specifice, a creării
cadrului de certificare a calităţii produselor etc.
Datorită faptului că cea mai mare parte a producţiei agricole este obţinută în cadrul
exploataţiilor agricole private (91% din producţia de cereale în anul 2002), se poate aprecia că
majoritatea costurilor implementării standardelor sanitare şi fitosanitare prevăzute în cadrul PAC se
vor situa la nivelul exploataţiilor agricole private de mici dimensiuni. Elementele de cost aferente
implementării PAC vor fi suportate în mod direct de producătorii agricoli, şi în special de cei cu
exploataţii de mici dimensiuni. Altfel spus, cei mai afectaţi, în termeni relativi, vor fi micii fermieri,
datorită capacităţii financiare reduse care nu le permite, simultan, implementarea standardelor PAC
şi eficientizarea producţiei. Estimările recente indică faptul că, pentru perioada 2004-2007,
cheltuielile totale pentru dezvoltarea cadrului instituţional, inclusiv cele menite să ridice standardele
de calitate ale produselor şi să ajute la îndeplinirea normelor sanitare şi fitosanitare vor ajunge la
538,02 milioane euro, din care circa 80% numai pentru domeniul sanitar veterinar.
Costuri cu implementarea politicii agricole comune. În perioada imediat următoare vor
deveni vizibile o serie de costuri legate de implementarea noilor prevederi, de necesitatea realizării,
la nivel local şi regional, a unor redefiniri instituţionale precum şi costuri la nivel microeconomic,
determinate, în principal, de caracteristicile sectorului agricol şi ale mediului rural din România. În
plus, dobândirea statutului de membru de către România va implica transferuri de fonduri din
bugetul comunitar pentru susţinerea acestei politici. Aceste sume, care ar trebui să fie transferate, în
integralitatea lor, de la bugetul comunitar, vor fi integral disponibile doar din anul 2013, când se
estimează că participările naţionale ale noilor membri vor ajunge la limita maximă stabilită. Această
concluzie implică faptul că România va trebui să asigure surse proprii de finanţare pentru aplicării
prevederilor specifice ale PAC cel puţin până în 2013.
Beneficiile aferente adoptării PAC sunt evidente cu precădere pe termen mediu şi lung, şi
rezultă din următoarele:
Dezvoltarea zonelor rurale. Dezvoltarea acestora va avea ca rezultat reducerea decalajelor
dintre rural si urban, absorbirea forţei de muncă din mediul rural în sectoare non-agricole (servicii,
industrializarea produselor agricole, agroturism etc.), dezvoltarea
infrastructurii În acelaşi timp, dezvoltarea rurală este unul dintre domeniile prioritare ale
politicii agricole a României pentru următorii ani, ceea ce este perfect în acord cu priorităţile PAC.
Măsurile de dezvoltare rurală cuprind pensionarea înainte de limita de vârstă în anumite condiţii,
149
sprijin financiar pentru fermierii din zonele defavorizate sau cele cu probleme specifice de mediu
etc. Pentru dezvoltarea rurală România a obţinut aproximativ 2,3 miliarde de euro plus încă
aproximativ 0,8 miliarde pentru proiecte finanţate din fondurile structurale (FEOGA Orientare).
Creşterea producţiei agricole va fi determinată, în principal, de creşterea preţurilor
produselor agricole după aderare, inclusiv prin sistemul de subvenţii, ceea ce va constitui un
puternic stimulent pentru producătorii agricoli. În cadrul negocierilor, în ceea ce priveşte suprafaţa
agricolă, suprafaţa de bază eligibilă pentru subvenţii este de 7 milioane de hectare. Negocierea unor
anumite nivele ale cotelor nu reprezintă automat o garanţie a menţinerii acestora după aderare. Mai
precis, dacă în doi ani după aderare aceste cote nu sunt atinse, ele vor fi diminuate automat la
nivelul producţiei reale. Deci, este absolut necesară o creştere a competitivităţii şi mai ales a
productivităţii. În plus, s-au obţinut mai multe perioade de tranziţie si aranjamente în negocieri pe
baza argumentelor furnizate de producătorii care au prezentat planuri de modernizare şi viabilizare
a exploataţiilor agricole.
Libera circulaţie a produselor agricole şi mecanismul comunitar de garantare a preţurilor.
Pentru aceasta însă produsele româneşti trebuie să satisfacă normele de calitate, sanitare şi
fitosanitare ale UE şi doar unităţile de producţie acreditate de UE (lista A) vor putea vinde
produsele pe piaţa europeană. Pentru o parte dintre unităţile de producţie s-a agreat, în cadrul
Documentului de poziţie comun, o perioadă de graţie pentru restructurare şi modernizare (lista B),
dar dacă ele nu vor reuşi să ajungă la standardele necesare, vor trebui să-şi închidă porţile chiar a
doua zi după ce acest termen expiră.
Crearea şi dezvoltarea mecanismelor de piaţă. Crearea unor instituţii similare celor din UE
precum creşterea rolului asociaţiilor profesionale vor juca un rol extrem de important în
funcţionarea şi organizarea pieţelor, printr-un mai bun management şi control, determinând astfel
apariţia unor beneficii atât pentru producători, cât şi pentru consumatori (chestiuni privind
securitatea alimentară, dar şi preţuri mai rezonabile).
Susţinerea financiară din bugetul comunitar a politicii agricole româneşti. România va
primi 4 miliarde de euro pentru perioada 2007-2009, plus aproximativ 800 de milioane euro,
estimate ca finanţare din fondurile structurale. In cadrul Programului SAPARD, pentru Romania
sunt alocate 150 milioane Euro anual între 2000 şi 2006, fiind a doua ţară, după Polonia, în ceea ce
priveşte dimensiunea fondurilor primite. Din păcate până în prezent acest program nu a avut
succesul sperat, fondurile neputând fi utilizate în proporţie de 100%, datorită unor imperfecţiuni în
sistemul de informare şi consultanţă, dar şi unor condiţii de eligibilitate care nu pot fi îndeplinite de
un număr foarte mare de aplicanţi din sectorul agricol şi agroalimentar.

Rezultate şi discuţii

Faptul că în ţara noastră procesul de aderare la UE se suprapune celui de tranziţie la
economia de piaţă liberă face ca distincţia între efectele produse de cele două procese paralele să fie
destul de dificilă, datorită, în principal, lipsei de transparenţă şi informare reală şi obiectivă a
populaţiei. Apariţia câştigătorilor şi perdanţilor reprezintă cel mai important efect economic al
tranziţiei la economiei de piaţă liberă, al proceselor de globalizare şi de transformare, precum şi al
pregătirii pentru aderarea la UE.
Procesul de integrare este adesea confundat cu cel de aderare. Integrarea reprezintă un
proces cu mult mai complex, pentru acesta fiind necesare din partea României însemnate eforturi
pentru instituirea şi consolidarea structurilor instituţionale agricole de piaţă, atingerea unor criterii
specifice de performanţă, asigurarea unei stabilităţi ridicate a sectorului şi armonizarea legislaţiei cu
cea a UE.
În Cartea Albă privind pregătirea ţărilor asociate din Centrul şi Estul Europei pentru
integrarea în piaţa UE, au fost identificate aproximativ 1.000 de măsuri care privesc agricultura, din
care în jur de 200 sunt considerate esenţiale (măsuri-cheie) pentru procesul de armonizare
legislativă. În general, aceste măsuri se împart în două mari categorii: a) măsuri cu privire la pieţele
agricole şi susţinerea acestora, care se referă la aspectele organizării comune a pieţei, legate, în
150
principal, de prevederile privind nivelul subvenţiilor, standardele de calitate şi cerinţele de
etichetare; b) măsuri cu privire la sănătatea animalelor şi plantelor şi nutriţia animalelor, care au în
vedere controlul acestora pentru asigurarea protecţiei consumatorului, sănătăţii publice, sănătăţii
animalelor vii, al cărnii şi produselor din carne, al fructelor, al legumelor şi plantelor.
În urma aderării la UE, sprijinul pentru agricultură şi pentru dezvoltarea rurală în România
ar urma să îmbrace două forme principale, în conformitate cu prevederile comunitare actuale: a)
plăţi directe de la bugetul UE, rezultate prin aplicarea întregii game de instrumente ale PAC la
agricultura românească; b) ajustările structurale ale sectorului şi dezvoltarea rurală se vor realiza
prin confinanţare şi măsurile propuse în politica agricolă naţională vor fi cofinanţate. După aderare,
susţinerea agriculturii ar urma să se realizeze şi prin mijloace de genul plăţilor directe şi indirecte
(plăţi adiţionale, granturi, restituiri la export, credite etc.), garanţiilor, sprijinirii preţurilor
produselor agroalimentare, facilităţilor garantate pentru plata taxelor şi impozitelor etc.

Concluzii

În cele mai multe cazuri, majoritatea guvernanţilor priveşte cu speranţă către UE ca la o
soluţie pentru agricultura românească. În realitate, agricultura românească trebuie să-şi dobândească
şi să-şi dovedească competitivitatea, mai întâi, ca nivel de productivitate intersectorială în cadrul
economiei naţionale; în al doilea rând, această ramură va trebui în mod necesar să recâştige
segmentele de piaţă internă care au fost ocupate de produsele agricole şi alimentare din alte ţări şi,
abia în al treilea rând, să caute "să iasă la bătaie" şi să cucerească segmente de piaţă din UE şi din
alte ţări, vecine sau mai îndepărtate. Şi pentru a-şi dovedi competitivitatea internă, agricultura
noastră în particular, şi economia naţională în general, trebuie să pornească, în primul rând, chiar de
la poziţia sa în cadrul sistemului naţional agroalimentar.

Bibliografie

1. MINISTERUL AGRICULTURII ŞI ALIMENTAŢIEI - Direcţia Statistici, Sinteze-Prognoze, Date statistice
2. EUROBAROMETRUL – Opinia publică în Uniunea Europeană, diverse numere, Bruxelles, 2000 - 2004
3. ZAHIU, LETIŢIA, DACHIN, ANCA - Politici agroalimentare comparate, Editura Economică, Bucureşti, 2001
4. RĂDOI, D.(coord), Academia Română, Grupul de Reflecţie - Evaluarea Stării Economiei Naţionale ESEN 2,
Implicaţiile adoptării Acquis-ului comunitar privind politicile comerciale în domeniul produselor agroalimentare,
Bucureşti, 2002



















151
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE ÎN CONTEXT
INTERNAŢIONAL

THE MANAGEMENT OF THE HUMAN RESOURCES IN
INTERNATIONAL CONTEXT

CONDEI RETA

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI

SUMMARY

The time, the financial resources and human resources are representing the essential elements on which are
being underlained the efficiency and competitivity of an organization. The human resources are evolving experience,
skills, training and loyalty of the employees. The allotment and integration of the human resources can offer to the
organisation an important competitional advantage. The International Management of the Human resources is
representing the process of efficient procurance, allotment and usage of the human resources inside of multinational
organisation. The international programs of the human resources need to be bounded with the global strategy of the
organisation and the selection, training, evaluation and remuneration procedures have to make a whole in order for
the employees to be efficient. The main problems nowadays in the International Management of the Human Resources
are: the strategic tacking of the activities from this field; the globalisation; the maintenance of some ethical policies
inside an organisation; the need to prove the utility of the cost/benefit ratio;

Key-Words: Human Resources, The international environment, Personnel selection procedures, Methods of
selection, Communication abilities, The performance evaluation.

1. CONCEPTE REFERITOARE LA MANAGEMENTUL INTERNAŢIONAL AL
RESURSELOR UMANE

Managementul internaţional al resurselor umane reprezintă procesul de procurare, alocare şi
utilizare eficientă a resurselor umane, în cadrul unei organizaţii multinaţionale.
Managementul internaţional al resurselor umane reclamă o viziune mai largă şi o constituie
subiectul unor riscuri mai mari decât în cazul managementului pe plan local al resurselor umane.
În tabelul 1 sunt prezentate patru dintre cele mai utilizate concepte referitoare la
managementul resurselor umane în mediu internaţional.

Tabelul 1 – Principalele orientări ale managementului internaţional al resurselor umane
Orientarea Tipul activităţii
Etnocentrică Policentrică Centrată pe regiune Geocentrică
Stabilirea
standardelor,
evaluare şi control
Se face de către
managementul
central
Se face de către
managementul local
Coordonare între ţările
din regiune
Atât la nivel global, cât şi la
nivel local
Comunicare şi
coordonarea
De la sediul central
la sucursală
Redusă între sucursale,
precum şi între
sucursale şi sediul
central
Redusă între sucursale
şi sediul central şi
strânsă între
sucursalele din regiune
Strânsă conectare între
sucursale şi sediul central
(reţea)
Angajarea
managerilor

Manageri din ţara de
origine
Manageri din ţara
gazdă


Managerii pot proveni
din ţările din regiune

În funcţie de
compatibilitatea
cu postul respectiv,
indiferent de ţara de origine

Factorii care influenţează orientările managementului internaţional al resurselor umane
Prin prisma managementului resurselor umane internaţional activitatea trebuie coordonată în
aşa fel încât contribuţia adusă la succesul organizaţiei să fie maximă. Problemele de resurse umane
sunt legate mai ales de planificarea managerială şi de procesul de luare a deciziilor. Procesul de
planificare este esenţial pentru un management eficient, în condiţiile unui sistem economic
caracterizat de dinamism.
Programele internaţionale de resurse umane trebuie să fie corelate cu nevoile şi strategia
globală ale organizaţiei. Procedeele de selectare, training, evaluare şi recompensare trebuie să
alcătuiască un tot unitar, în aşa fel încât angajaţii să fie eficienţi.
Există mai mulţi factori care pot influenţa orientarea managementului internaţional al
resurselor umane, cum ar fi:
Situaţia politică şi reglementările statale
Nivelul managerial, educaţional şi de dezvoltare tehnologică
Tehnologia utilizată şi natura activităţii organizaţiei
Ciclul de viaţă al organizaţiei
Diferenţele culturale

2. SELECTAREA PERSONALULUI CARE VA LUCRA ÎN STRĂINĂTATE

Un model al ciclului de viaţă al activităţii unei persoane care lucrează în străinătate este
prezentat în figura 1. Acest model presupune mai multe etape: determinarea nevoii de angajare a
unor specialişti din ţara de origine a organizaţiei la sucursalele din străinătate, identificarea şi
selectarea candidaţilor; trainingul necesar acestora înainte de a-şi prelua postul; stabilirea detaliilor
legate de plecare; orientarea şi trainingul după sosirea la destinaţie; acomodarea; ocuparea postului
şi repatrierea.
a) Determinarea necesităţii aducerii unor specialişti din străinătate
Decizia în legătura cu ocuparea unui post la o sucursală depinde de mai mulţi factori.
• Nivelul ierarhic al postului;
• Gradul de interacţiune dintre angajaţii din ţara gazdă si persoana care ocupă poziţia
managerială;
• Similitudinile si diferenţele dintre cultura ţării gazdă şi cea a ţării de origine a corporaţie
trebuie, de asemenea, luate în considerare.
• Factorii politici pot determina oportunitatea angajării unui expatriat.
Determinarea necesităţii
aducerii unor specialişti
din ţara de origine a
organizaţiei
Criză şi
acomodare
Ocuparea
postului
Repatrierea şi
acomodarea
Procesul de selecţie
Plecare
Orientare şi
training după
sosirea la
sucursală
Criză şi eşec
Training
înaintea plecării
sau
sau

Figura 1 - Ciclul de viaţă al activităţii unei persoane care lucrează în străinătate
152
153

Caracteristicile care sunt cel mai adesea luate în consideraţie de către corporaţiile străine în
procesul de selectare a managerilor care vor lucra la sucursalele din străinătate, sunt prezentate în
tabelul 2.

Tabelul 2 - Criterii folosite în SUA şi Europa pentru selectarea managerilor care vor lucra în
străinătate
Criterii folosite în SUA Ordinea
importanţei
Criterii folosite în Europa Ordinea
importanţei
Rezultate anterioare 1 Expert tehnic 1
Experienţa în munca respectivă 2 Limba 2
Percepţia şi înţelegerea problemelor 3 Atitudinea familiei faţă de numirea în acel
post 2
Abilităţi de lider şi capacitatea de a impune
respect
4

Potenţial managerial 3
Talent administrativ 5 Cunoaşterea companiei 4
Dorinţa de a ocupa un post în străinătate 6 Experienţa 5
Cunoaşterea companiei 7 Starea civilă 5
Reputaţia 8 Starea de sănătate 6
Capacitatea de a accepta responsabilităţile
postului respectiv
9 Gradul de independenţă 6
Rezultate anterioare la un post asemănător în
străinătate
10 Motivarea 6
Potenţiali pentru ocuparea unui post cu
răspundere mai mare
11 Vârsta 6
Atitudinea familiei faţă de numirea în postul
respectiv
12 Sexul 7
Abilitatea de a lucra cu angajaţi străini 13 Vulnerabilitatea la recrutarea militară 8

b) Factori care influenţează succesul managerilor
Conform unui studiu, au fost identificate o serie de factori care stau la baza succesului unui
manager la un post în străinătate. Aceşti factori au fost grupaţi în următoarele mari categorii:
Competenţa profesională
Trăsături de personalitate
Variabile legate de mediu şi familie
Capacitatea de reducere a stresului
Abilitatea de a dezvolta relaţii de prietenie
Abilităţile de comunicare
Capacitatea de înţelegere a comportamentului populaţiei autohtone

c) Proceduri de selectare a candidaţilor
Procedurile de selecţie variază considerabil de la o corporaţie la alta şi de la o ţară la alta. Se
menţionează faptul că numai 3% dintre firmele americane, 5% dintre cele japoneze şi 14% dintre
cele vest-europene au utilizat teste de verificare a competenţei profesionale a candidaţilor pentru
posturile din străinătate.
În schimb, 52% dintre firmele americane au intervievat atât candidaţii, cât şi membrii
familiilor lor. Pentru firmele europene, acest procent este de 41%.
În figura 2 este ilustrat un model de selectare a candidaţilor pentru un post în străinătate


Încrederea în
misiune
Compatibilitatea
între misiune şi carieră
Interes în
activitatea din
străinătate
Interes pentru
Abilităţi
profesionale
Abilităţi
manageriale şi
administrative
Cunoaşterea
operaţiunilor
corporaţiei şi ale
Comportament
flexibil
Înţelegerea unei
culturi diferite
Abilitatea de a
reduce stresul
Dorinţa de a
prelua postul
din străinătate
Abilitatea de
a face faţă
posibilităţilor
noului post
Abilitatea de
a se adapta
Persoană potrivită
pentru ocuparea
postului
Situaţie
familială
solidă
Abilitatea de
a comunica
Abilitatea de
a lega
prietenii
Interesul şi
dorinţa
soţului/soţiei de
a pleca în
străinătate
Adaptabilit
atea soţului/
soţiei
Abilităţi de
percepţie
Abilitatea şi
dorinţa de a vorbi
limba ţării gazdă
Abilităţi de
comunicare
nonverbale
Abilităţi
interpersonale
Dezvoltarea
relaţiilor de
prietenie
Figura 2 - Model de selectare a candidaţilor pentru un post în străinătate

3. TRAININGUL PERSONALULUI CARE LUCREAZĂ LA SUCURSALELE DIN
STRĂINĂTATE

Obiectivul procedurilor de selecţie constă în identificarea acelor persoane care se pot adapta
condiţiilor unui post din străinătate şi care pot face faţă responsabilităţilor care le revin. Procesul de
adaptare este influenţat şi de trainingul aplicat angajatului atât înainte de plecare, cât şi după sosirea
la post.
Trainingul personalului care va lucra în străinătate se poate clasifica în două mari categorii,
în funcţie de conţinutul programelor de training, sau în funcţie de tehnica de training folosită.
Astfel, în funcţie de conţinutul programelor, există training concentrat asupra specificului
postului respectiv sau asupra organizaţiei (training strategic) şi training concentrat asupra
aspectelor culturale.
154
Pentru selectarea programului de training cel mai adecvat se va ţine seama de următorii
155
factori: strategia organizaţiei; complexitatea activităţii în postul respectiv; diferenţele culturale;
dificultăţile de comunicare

4. EVALUAREA PERFORMANTELOR SI RECOMPENSAREA ANGAJAŢILOR

Pe lângă problemele care apar în mod obişnuit la elaborarea metodelor de evaluare, există
anumiţi factori care influenţează modul în care o corporaţie multinaţională evaluează performanţele
expatriaţilor la sucursalele din străinătate.
Factorii de care trebuie să se ţină seama atunci când se face evaluarea performanţelor unei
sucursale (şi, implicit, a performanţelor managerului) sunt prezentaţi în tabelul 3.

Tabelul 3 - Factori care afectează evaluarea performanţelor sucursalei
Factor Implicaţii
Metodele de contabilitate
autohtone

Ţări diferite utilizează metode de contabilitate diferite, care fac dificilă
compararea rezultatelor obţinute de sucursale din diferite ţări.
Elemente legale şi de etică

Multe corporaţii evaluează performanţele sucursalelor în funcţie de rezultatele
obţinute. Totuşi, este important de verificat modul în care se reuşeşte obţinerea
rezultatelor respective.
Rolul strategic al sucursalei

O sucursală poate fi deschisă pentru o anumită piaţă doar pentru a ameninţa
poziţia unui concurent cu o poziţie puternică pe piaţa respectivă. Performanţele
sucursalei, în acest caz, pot fi limitate, dar existenţa sucursalei este benefică din
punct de vedere strategic.
Timpul şi distanta

Datorită orar şi a distanţelor mari, este dificil ca la sediul central sa fie întotdeauna
bine înţelese problemele şi situaţiile cu care se confruntă sucursalele. Managerii de
nivel înalt nu au ocazia să observe performanţele managerilor de sucursală, fără a
face o vizită acestora, lucru care necesită timp, bani şi efort.
Schimbările pe plan internaţional

Schimbările sociale, politice şi economice pe plan mondial pot afecta direct
performanţele sucursalei. Mai mult, este dificilă predicţia şi monitorizarea
acestora.
Interdependenţa sediu central-
sucursală
Rezultatele activităţii sucursalei depind, într-o anumită măsură, de cât de bine
funcţionează corporaţia ca întreg.
Maturitatea pieţei

Unele pieţe sunt mai puţin dezvoltate decât altele. Pe pieţele mai puţin dezvoltate,
rezultatele sucursalei pot fi mult mai slabe în ceea ce priveşte volumul de vânzări,
în comparaţie cu sucursale care lucrează pe nişte pieţe stabile.

5. RECOMPENSAREA PERSONALULUI CARE LUCREAZĂ ÎN STRĂINĂTATE

Ca şi în cazul sistemelor de evaluare, elaborarea sistemelor de recompensare a personalului
care lucrează în străinătate prezintă unele probleme specifice. Aceste probleme vor fi prezentate în
cele ce urmează, indicându-se şi procentul care estimează gradul lor de importanţă:
Discrepanţele de salarizare dintre angajaţii proveniţi din populaţia autohtonă şi angajaţii
străini (80%)
Necesitatea de a stabili compensaţiile băneşti ale angajatului în funcţie de problemele
familiale (77%)
Compensaţii băneşti legate de revenirea angajatului în ţară, la sediul organizaţiei (56%)
Folosirea unor programe de recompensare insuficient de flexibile pentru a face faţă în mod
adecvat noii situaţii economice internaţionale.

Cele mai multe planuri de recompensare urmăresc realizarea a 4 obiective majore:
Atragerea angajaţilor calificaţi şi interesaţi pentru ocuparea posturilor din străinătate
Facilitarea deplasării angajaţilor de la o sucursală la alta.
Asigurarea corelării dintre nivelul de salarizare al angajaţilor de la sediul central şi cel al
angajaţilor de la sucursalele din străinătate.
Eficienţa din punct de vedere al costurilor.
Pachetul de compensaţii oferă angajaţilor pe perioada în care lucrează în străinătate cuprinde
diverse tipuri de recompense prezentate în tabelul 4.

Tabelul 4 - Componentele pachetelor de compensaţii oferite expatriaţilor
Salariu Taxe Beneficii Alocaţii
Salariu echivalent cu cel din
ţară, sau cu cel din ţara
gazdă.

Sumă de bani care să acopere
costurile asociate stabilirii
temporare în străinătate.

Primă pentru acceptarea
numirii la postul din
străinătate.

Protecţie valutară pentru
compensarea pierderilor de
venit datorate fluctuaţiei
monedei ţării gazdă.

Structurarea plăţilor astfel
încât să se minimizeze
expunerea la sistemul de taxe
al ţării gazdă.

Elaborarea sistemului de plată
astfel încât expatriatul să nu
plătească mai multe taxe decât
a plătit în ţara sa.

Compensarea sumelor plătite
de expatriat pentru sistemul de
asigurări sociale din ţara
gazdă, de care este foarte
puţin probabil ca expatriatul
să beneficieze.
Asigurări medicale

Pensii

Beneficii adiţionale
caracteristice ţării gazdă, dar
nu şi ţării de origine, de
exemplu, un număr mai mare
de zile de vacanţă plătite

Alocaţii pentru acoperirea
costului vieţii, în cazul
ţărilor cu un cost ridicat al
vieţii.

Alocaţii pentru locuinţă, astfel
încât angajaţii să poată locui în
condiţii comparabile cu cele de
acasă, chiar dacă locuinţele
sunt mult mai scumpe în ţara
gazdă.

Alocaţii pentru acoperirea
cheltuielilor cu şcoala a
copiilor expatriatului.

Alocaţii pentru acoperirea
cheltuielilor cu aranjarea
locuinţei.

Alocaţii pentru acoperirea
costurilor de transport al
bunurilor personale în
străinătate.

CONCLUZII

În ultimii ani, tendinţa de globalizare şi internaţionalizare este tot mai prezentă în foarte
multe domenii. Există numeroase organizaţii internaţionale care îşi desfăşoară activitatea pe
teritoriul altor ţări, decât cel al ţării de origine.
Principalele probleme de actualitate în managementul internaţional al resurselor umane:
- abordarea strategică a activităţilor din acest domeniu;
- globalizarea;
- menţinerea unei politici etice în cadrul organizaţiei;
- nevoia de a demonstra utilitatea raportului cost beneficiu.
Fiecare ţară are particularităţile sale, care se răsfrâng şi asupra politicii de resurse umane;
pot exista practici şi reglementări legale specifice. De toate acestea trebuie să ţină seama
organizaţiile care îşi desfăşoară activitatea la nivel internaţional

BIBLIOGRAFIE

Dan Anghel Constantinescu şi colab. – Managementul resurselor umane – Colecţia Naţională, 1999.
Maria Moldovan Scholz - Managementul resurselor umane – Editura Economică, Bucureşti, 2000.
Viorel Lefter şi colab. - Managementul resurselor umane – Editura Economică, Bucureşti, 1999






156
MANAGEMENTUL STRATEGIC AL RESURSELOR UMANE
THE STRATEGIC MANAGEMENT OF THE HUMAN RESOURCES

CONDEI RETA, TINDECHE CRISTIANA

UNIVERSITATEA DE ŢTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ - BUCUREŞTI

SUMMARY

The organizations are depending of the possible scenarios that can outline the future needs in the context of labour
market, economical projects, evolution of technology and changes in the organization strategy.
The Strategic Management of the Human Resources represents a set of decisions and actions that are meant to
be used in order to formulate and implement some strategies that can optimize the bound between organization and
environment in the effort of achieving the objectives.
The process of transition to Strategic Management of the Human Resources focuses on four essential elements:
the integration of human resources in the strategic planification process; the development of a partnership between the
human resources department and the other divisions of the organization; the restructuring of the human resources
department;

Key-Words: Human resources, Strategic Management, Internal and external environment of the organization,
Development strategies of the human resources, Restructuring practises of the human resources

1. ETAPELE MANAGEMENTULUI STRATEGIC AL RESURSELOR UMANE
Managementul strategic reprezintă un set de decizii şi acţiuni utilizate pentru formularea şi
implementarea unor strategii care să optimizeze corelarea dintre organizaţie şi mediul înconjurător,
în efortul de a îndeplini obiectivele organizaţionale. Planul strategic este reprezentat de un proiect
cuprinzător, care defineşte modul în care organizaţia îşi va utiliza resursele de capital şi de personal
pentru atingerea ţelurilor propuse.


Oportunităţi şi
ameninţări
prezente în
mediul
înconjurător
Punctele forte şi
punctele
vulnerabile ale
organizaţiei
Management
Strategic
Formularea
strategiilor
Stabilirea
obiectivelor pe
termen lung şi
scurt
Implementarea
strategiilor
Forţe interne:
- Structură
- Cultură
- Politici
- Strategii
anterioare
Forţe externe:
- Sociale
- Economice
- Tehnologice
- Politice
Figura nr. 1 - Etapele procesului de management strategic
Procesul de elaborare şi de implementare a unei strategii organizaţionale presupune mai
multe etape distincte, care includ definirea obiectivelor pe termen lung şi scurt şi stabilirea
157
planurilor şi strategiilor. Aceste etape sunt prezentate în figura nr. 1

2. PRINCIPALELE ALTERNATIVE ALE ACTIVITĂŢII ÎN DOMENIUL RESURSELOR
UMANE

Odată ce a fost formulat un plan strategic, se poate trece la etapa de implementare a
strategiei, care reprezintă procesul de corelare a funcţiilor unei organizaţii cu strategia stabilită, în
domeniul resurselor umane, se urmăreşte orientarea practicilor din acest domeniu în aşa fel, încât să
fie evidenţiate în mod continuu acele modele comportamentale care conduc la realizarea
obiectivelor.
În tabelul 1, practicile de resurse umane sunt împărţite în 6 mari categorii şi sunt definite
abordările extreme ale fiecărei practici.
Sistemele manageriale de evaluare au fost clasificate în următoarele categorii:
Sisteme ierarhice (care implică evaluări subiective, în care aprecierile superiorilor deţin
rolul decisiv)
Sisteme bazate pe măsurarea performanţelor (evaluări cantitative, utilizând criterii
precum volumul de vânzări realizat, profitul înainte de taxe etc.)
Sisteme mixte (care constituie o combinaţie a celor două tipuri de sisteme anterioare)


Training si perfecţionare
Pe termen scurt ↔ Pe termen lung
Domeniu îngust de aplicare ↔ Domeniu de aplicare larg
Accentul pus pe producţie ↔ Accentul pus pe calitate

Influenţa angajaţilor
Negocieri colective ↔ Negocieri individuale
Fără participarea angajaţilor ↔ Largă participare a angajaţilor
Angajaţi cu putere de decizie ↔ Angajaţi-executanţi

Sistemul de lucru
Simplificarea sarcinilor ↔ Creşterea complexităţii sarcinilor
Analiză explicită a postului ↔ Analiză implicită a postului
Orientare de echipă ↔ Orientare individuală
Management participativ ↔ Management directiv
Posturi specializate ↔Rotaţia în posturi

Variante pentru completarea cu personal
Surse interne ↔ Surse externe
Specializare îngustă ↔ Specializare largă
Posibilitate unică pentru ↔ Posibilităţi multiple pentru
evoluţia carierei evoluţia carierei

Variante de evaluare a performanţelor
Criterii comportamentale ↔ Criterii bazate pe rezultate
Participare redusă a angajaţilor ↔ Participare largă a angajaţilor
Criterii pe termen scurt ↔ Criterii pe termen lung
Criterii individuale ↔ Criterii de grup

Variante de recompensare
Salariu de bază scăzut ↔ Salariu de bază ridicat
Pachet de recompense standard ↔ Pachet flexibil
Fără stimulente ↔ Multe stimulente
Stimulente pe termen scurt ↔ Stimulente pe termen lung
Tabelul nr. 1 - Practicile de resurse umane şi implicaţiile strategice
158
După cum se poate observa din tabelul 2, organizaţiile aflate în faza stabilă au utilizat cu
preponderenţă sistemele ierarhice, pe când cele aflate în evoluţie s-au bazat pe sistemele de
măsurare a performanţelor umane.

Tabelul 2 - Ilustrarea relaţiilor dintre strategiile de diversificare şi sistemele de evaluare a
performanţelor
Sistemul de evaluare a
performanţelor
Strategii caracteristice
organizaţiilor în fază staţionară
Strategii caracteristice
organizaţiilor în evoluţie
Sistem ierarhic 55% -
Sistem mixt 36% 56%
Sistem bazat pe măsurarea
performanţelor
9% 44%

3. PRINCIPALELE TIPURI DE STRATEGII ORGANIZAŢIONALE ŞI IMPLICAŢIILE
LOR ÎN DOMENIUL RESURSELOR UMANE

A. Strategii globale
O strategie globală este reprezentată printr-un plan de acţiune cuprinzător, plan care să
conducă la îndeplinirea obiectivelor legate de volumul de vânzări şi de profit la nivelul organizaţiei,
ca întreg.
Există 3 opţiuni principale pentru stabilirea unei strategii generale, care sunt: stabilitatea,
dezvoltarea şi austeritatea.
159

Etape Consideraţii esenţiale
Identificarea
problemelor
Recunoaşterea faptului că lipsa competitivităţii nu reprezintă o
dereglare temporară, ci o stare permanentă.
Luarea în considerare a tuturor alternativelor şi a impactului
fiecăreia. Amânarea investiţiilor, reducerea, sistarea angajărilor,
programe de pensionare voluntară timpurie.
Planificarea
procesului de
restructurare
Acţiuni
pregătitoare
Planuri de
acţiune specifice
Sprijinirea
angajaţilor care
vor fi
disponibilizaţi
Reconstruirea
Consideraţii legale, stabilirea comunicării cu toţi cei implicaţi,
stabilirea strategiei de relaţii publice.
Elaborarea unor planuri detaliate, în care să se specifice
măsurile care trebuie luate, de către cine, cum şi cu ce mijloace.
Facilitarea găsirii unor noi locuri de muncă. Consultanţă oferită
angajaţilor care nu au fost disponibilizaţi.
Stabilirea imaginii noii organizaţii, ca o entitate cu o misiune
globală clară şi care oferă securitate angajaţilor săi.

Figura 2 - Modelul unei strategii de recesiune
160
B. Strategii la nivel de activitate
În timp ce strategiile globale se aplică organizaţiei în ansamblu, strategiile la nivel de
activitate se aplică unei linii de producţie din cadrul unei organizaţii. Strategiile la nivel de activitate
au scopul să asigure linii de ghidare pentru activitatea respectivă şi să asigure corelarea cu restul
organizaţiei.
Au fost identificate 3 tipuri de strategii la nivel de activitate: diferenţierea, leadershipul
costului şi concentrarea.
În continuare sunt prezentate caracteristicile angajaţilor, pentru fiecare dintre cele trei tipuri
de strategii prezentate precum şi practicile de resurse umane corespunzătoare unei strategii de
leadership al costului, de concentrare şi de diferenţiere (tabel nr. 3).
Principalele aspecte specifice ale managementului strategic al resurselor umane, sunt:
natura schimbării pe care trebuie să o suporte organizaţia, pentru a putea face tranziţia la
managementul strategic al resurselor umane;
motivele pentru care multe organizaţii nu adoptă managementul strategic al resurselor
umane;
procesul general de tranziţie către managementul strategic al resurselor umane, care include
patru elemente.

Tabelul 3 - Caracteristici ale angajaţilor şi practici de resurse umane, pentru diferite strategii
competitive
Strategia costului Strategia de concentrare Strategia de diferenţiere
Caracteristici
ale
angajaţilor
• Comportament previzibil,
repetitiv
• Concentrare asupra rezultatelor
pe termen scurt
• Comportament relativ
independent
• Preocupare moderată pentru
calitate
• Preocupare mare pentru
cantitate
• Preocupare mare pentru
rezultate
• Preferinţă scăzută pentru
responsabilităţi
• Flexibilitate redusă la schimbare
• Nivel redus de implicare în
activitate
• Comportament previzibil,
repetitiv
• Concentrare asupra rezultatelor
pe termen mediu


• Preocupare mare pentru calitate
• Preocupare moderată pentru
cantitate
• Mare preocupare pentru
procesul de producţie
• Preferinţă pentru
responsabilităţi
• Flexibilitate moderată la
schimbare
• Nivel înalt de implicare
• Comportament creator, inovator
• Concentrare asupra rezultatelor pe
termen lung
• Comportament cooperant

• Preocupare moderată pentru
cantitate
• Preocupare moderată pentru
procesul de producţie
• Preferinţă pentru responsabilităţi


• Flexibilitate la schimbare

• Implicare moderată în activitate
• Nivel scăzut de participare
• Ocuparea posturilor din surse
interne
• Specializare îngustă
• Plată în funcţie de nivelul
ierarhic
• Securitate redusă a postului
• Nivel mare de participare
• Surse interne şi externe

• Specializare îngustă
• Plată pe principii egalitare
• Un anumit nivel de securitate a
postului
• Nivel mare de participare
• Surse externe

• Domeniu larg de specializare
• Plată pe principii egalitare
• Un anumit nivel de securitate a
postului
Practici de
resurse
umane


• Număr redus de stimulente
• Activitate redusă de training
• Relaţii de muncă/ management
tradiţionale
• Unele stimulente
• Training extensiv
• Relaţii de muncă/management
de cooperare
• Multe stimulente
• Training extensiv
• Relaţii de muncă/ management
de cooperare


4. ROLUL MANAGEMENTULUI STRATEGIC AL RESURSELOR UMANE

În cazul managementului strategic, multe organizaţii îşi dezvoltă modele culturale şi
structurale noi, pentru a putea face faţă cerinţelor de pe piaţa mondială.
Se constată că managementul strategic al resurselor umane deţine multiple roluri în cadrul
161
organizaţiilor. Astfel, putem vorbi de un rol:
strategic;
informaţional;
funcţional strategic;
administrativ;
de management al schimbării.
În tabelul 4 se prezintă natura diferenţelor dintre orientarea strategică şi cea tradiţională a
managementului resurselor umane, prin prisma rolului strategic, a rolului informaţional, a rolului
funcţional şi a rolului în managementul schimbării al departamentului de resurse umane.

Tabelul 4 - Diferenţele dintre managementul tradiţional şi managementul strategic al
resurselor umane
Rolul strategic

Managementul tradiţional al
resurselor umane
Managementul strategic al
resurselor umane
Relaţii importante
Natura iniţiativelor
departamentului de resurse
umane
Importanţa planului general al
organizaţiei
Viteza luării deciziilor
Planificare
Natura procesului de
comunicare
Nivelul comunicării
Sursele de comunicare

Rolul administrativ
Importanţa şi natura contractelor
Importanţa regulilor

Elementul care ghidează
acţiunile managementului
Management - sindicat
Reactivă şi treptată


Marginal activităţilor de resurse
umane
Mică
Termen scurt
Indirect

Limitat
În principal interne şi ierarhice

Managementul tradiţional
Contracte atent întocmite

Esenţială este claritatea regulilor
Politicile şi procedurile
organizaţiei

Clienţi interni şi externi
Proactivă şi integrată


Central activităţilor de resurse
umane
Mare
Termen scurt, mediu, sau lung
Direct

Ridicat
Spectru larg, după cum este
nevoie
Management strategic
Adeseori nu sunt necesare

Esenţială este perfecţiunea
activităţii
Tot ceea ce este necesar pentru
ca organizaţia să aibă succes
Rolul funcţional Managementul tradiţional al
resurselor umane
Managementul strategic al
resurselor umane
Selecţia



Plata
Relaţiile management - sindicat
Categorii de posturi

Proiectarea postului


Trening şi dezvoltare
Separată de strategia firmei şi de
importanţă minoră


În funcţie de locul de muncă,
relativ fixă

Contracte colective, relaţii de
adversitate
Multe
Divizarea strânsă a muncii

Specializat, cu control strâns al
accesului la training
Integrată în strategia firmei, o
sarcină de bază a departamentului
de resurse umane
În funcţie de performanţe,
flexibilă

Contracte individuale, relaţii de
cooperare
Puţine
Se pune accentul pe lucrul în
echipă
Mult mai generalizat


5. PROCESUL DE TRANZIŢIE LA MANAGEMENTUL STRATEGIC AL RESURSELOR
UMANE
Datorită atât faptului că este nevoie de o schimbare majoră, cât şi a faptului că, apar forţe
care se opun trecerii de la managementul tradiţional la cel strategic, se pune întrebarea: "cum
162
reuşesc totuşi organizaţiile să facă această tranziţie?" Acest proces de tranziţie se centralizează în
jurul a patru elemente esenţiale:
1. Integrarea resurselor umane în procesul de planificare strategică
2. Dezvoltarea unui parteneriat între departamentul de resurse umane şi alţi membri ai organizaţiei
3. Coordonarea activităţilor departamentului de resurse umane cu strategia globală a organizaţiei.
4. Restructurarea departamentului de resurse umane pentru a asigura succesul acţiunilor.
Integrarea strategică a resurselor umane presupune:
implementarea unui proces de planificare strategică în cadrul organizaţiei;
participarea activă a managerilor departamentelor de resurse umane în acest proces.
Parteneriatul – presupune că departamentul de resurse umane trebuie:
• să cunoască pe cât de mult posibil activităţile firmei;
• să fie pe deplin conştient de nevoile firmei;
• să renunţe la funcţiile tradiţionale ale MRU;
• să colaboreze mai bine cu managerii firmei;
• să demonstreze cât de importantă este activitatea departamentului pentru bunul mers al
organizaţiei.
Au fost identificaţi o serie de indicatori de măsurare a performanţelor resurselor umane,
indicatori care pot fi grupaţi în următoarele categorii:
• Eficacitatea organizaţională
• Nivelul remunerării
• Absenteismul şi fluctuaţia
• Transferurile, promovările şi angajările
• Trening şi dezvoltare
Restructurarea departamentului de resurse umane
În procesul de tranziţie, este normal ca însuşi departamentul de resurse umane să fie
restructurat. Ca şi în multe alte cazuri de restructurare organizaţională, un element esenţial în
proiectarea strategică a unei noi unităţi de management al resurselor umane îl constituie alegerea
activităţilor care vor fi centralizate şi al celor care vor fi descentralizate.
La nivelul unei organizaţii, trebuie alcătuite cel puţin trei tipuri de unităţi de resurse umane, şi
anume:
• Echipe descentralizate, care se ocupă cu activităţile de resurse umane în cadrul subunităţilor.
• O unitate care se ocupă de dezvoltarea talentului managerial în cadrul organizaţiei.
• O unitate centrală, care se ocupă cu recrutarea de personal.

CONCLUZII
Mulţi specialişti în resurse umane susţin că:
managementul strategic al resurselor umane reprezintă cea mai eficientă formă de management;
există o mare varietate de metode de management al resurselor umane, metode care pot fi
folosite pentru a ajuta organizaţiile să-şi atingă obiectivele strategice;
cele mai multe organizaţii ar trebui să adopte managementul strategic al resurselor umane.
orice nouă structură de resurse umane din cadrul unei organizaţii trebuie completată cu
personal specializat şi competent, capabil să transforme managementul tradiţional în management
strategic.

BIBLIOGRAFIE
Dan Anghel Constantinescu şi colab. – Managementul resurselor umane – Colecţia Naţională, 1999.
Maria Moldovan Scholz - Managementul resurselor umane – Editura Economică, Bucureşti, 2000.
Viorel Lefter şi colab. - Managementul resurselor umane – Editura Economică, Bucureşti, 1999



163
BUNĂSTAREA ŞI CONFORTUL -ELEMENTE PRIORITARE ÎN
CREŞTEREA ANIMALELOR

THE HEALTHNESS AND THE CONFORT –PRIORITY'S ELEMENTS IN
ANIMAL’S GROWING

PROF. ING.DUMITRA CONSTANTIN* ; ŞEF LUCR. DR.M. Arbagic**

*Colegiul agricol « Sandu Aldea »Călăraşi; **U.S.A.M.V. Bucureşti-Facultatea de
Management,Inginerie Economică în Agricultură şi Dezvoltare Rurală-Filiala Călăraşi

Romania is a foundress and a signatory country of animals protection and welfare conventions, including
European Convention for protection of the animals who are kept for farm destination.
The ensurance of welfare of the animals is a essential condition for maintaining life quality and, in the same time, an
important requierment of European Union.
The European Union stipulations for animals welfare was adopted in our country legislation and is put on practice by
the National Authority for Sanitary Veterinary and Food Security.

KEY WORDS: European Union,, the healthness, the confort.

INTRODUCERE
România este fondatoare şi semnatară a unor convenţii privind protecţia şi bunăstarea
animalelor, inclusiv a Convenţiei europene pentru protecţia animalelor ţinute pentru scopuri de
fermă, în acest sens prin normative legislative se vor transpune în legislaţia românească prevederile
acestei convenţii.Având în vedere prevederile Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 şi republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, deoarece „Convenţia europeană pentru protecţia
animalelor de fermă” a fost elaborată de Consiliul Europei cu scopul de a proteja animalele crescute
pentru scopuri de fermă şi în special pe cele crescute în sistemul de producţie intensivă modernă,
deoarece Uniunea Europeană a introdus deja legislaţie comunitară pentru adoptarea prevederilor
convenţiei menţionate şi un protocol de amendare a acesteia iar România a adoptat „Convenţia
europeană pentru protecţia animalelor crescute pentru scopuri de fermă”, se impune şi transpunerea
legislaţiei comunitare pentru acest domeniu în legislaţia naţională.

MATERIAL ŞI METODĂ
Politica Agricolă Comună este orientată spre creşterea calităţii şi siguranţei alimentelor şi
sprijină aplicarea standardelor de bunăstare animală, prin acordarea de compensaţii fermierilor care
aplică aceste reguli.
Standardele înalte de bunăstare animală au un puternic impact asupra calităţii şi siguranţei
alimentare. Aplicarea acestor standarde implică însă costuri crescute din partea producătorilor.
Conform propunerii de modificare a Regulamentului nr. 1257/1999 , beneficiarii măsurilor
de cofinanţare vor trebui să respecte, în mod obligatoriu, începând cu anul 2007 standardele
naţionale şi comunitare în domeniul bunăstării animalelor .
Directiva Consiliului European nr. 58/1998 stabileşte standarde minime de bunăstare pentru
animalele de fermă crescute în vederea obţinerii de produse de origine animală, lână, piele, blană sau
alte produse. Conform acestei directive, statele membre trebuie să stabilească prevederi care să oblige
deţinătorii de animale să respecte mai multe reguli principale. A fost analizată legislaţia în vigoare şi
prevederile acesteia, strategia ANSVSA pentru anul 2006 şi prevederile europene în vigoare.

REZULTATE ŞI DISCUŢII
Până la momentul aderării, România trebuie să-şi pregătească instituţiile care vor aplica
Politica Agricolă Comună (PAC). Astfel se va putea beneficia de toate avantajele acestei politici.
România nu este obligată să se conformeze legislaţiei europene înainte de data aderării. Acest
lucru poate fi însă avantajos în unele cazuri, pentru protejarea consumatorilor proprii, cât şi pentru
164
creşterea exporturilor în UE şi în restul lumii. Este vorba despre legislaţia legată de aspectele
tehnice-veterinare, fitosanitare şi de securitate a alimentelor. A fost adoptată o Strategie Agricolă şi
Rurală pentru Aderarea la UE. Această strategie este cuprinzătoare în ceea ce priveşte identificarea
schimbărilor necesare pentru alinierea la PAC şi conţine o listă a măsurilor necesare pentru
adaptarea politicilor, structurilor şi legislaţiei actuale împreună cu un calendar detaliat pentru
măsurile care urmează să fie adoptate în perioada 2003-2006. Strategia va trebui însă să ia în
considerare măsurile de reformă a PAC adoptate în iunie 2003 de către Comisia Europeană.
Problemele structurale ale agriculturii româneşti sunt dificil de rezolvat. Spre deosebire de
majoritatea statelor care au devenit membre în 2004, în România dezechilibrele structurale din
sectorul agricol sunt mai mari, fiind nevoie de corecţii mai complicate.

BUNASTAREA PENTRU ANIMALE
Asigurarea bunăstării animalelor este o condiţie esenţiala pentru păstrarea calităţii vieţii şi,
în acelaşi timp, o cerinţă importantă a Uniunii Europene. Prevederile comunitare în privinţa
bunăstării animalelor au fost transpuse în legislaţia ţării noastre şi este implementată de către
instituţia abilitată, Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor
(ANSVSA).
Declaraţia Universală privind Bunăstarea Animalelor stipulează cinci libertăţi (drepturi)
care trebuiesc asigurate concomitent acestora:
1.Asigurarea hranei specifice şi accesul la apă proaspătă Animalele trebuie hrănite cu un
regim nutritiv, corespunzător vârstei şi speciei lor şi care este în cantitate suficientă pentru a le
asigura o bună stare de sănătate şi pentru a le satisface necesităţile nutritive. Nici un animal nu
trebuie să fie hrănit sau adăpat într-un mod în care le-ar putea produce afecţiuni, cu hrană sau
lichide care conţin substanţe ce ar putea afecta animalele sau le-ar putea cauza suferinţe. Ele trebuie
că aibă acces la hrană la intervale de timp corespunzătoare necesităţilor lor fiziologice, să aibă acces
uşor la o sursă de apă sau să-şi poată satisface setea prin alte mijloace.
Instalaţiile de hrănire şi adăpare trebuie să fie proiectate, construite şi amplasate astfel încât
să fie minime efectele dăunătoare ale competiţiei dintre animale pentru hrană sau apă. Cu excepţia
substanţelor administrate în scop terapeutic, profilactic sau cu scopul unor tratamente zootehnice,
animalelor nu trebuie să li se administreze nici o altă substanţă, decât dacă s-a demonstrat prin
studii ştiinţifice cu privire la bunăstarea animalelor sau prin experienţe certe că efectul substanţei
respective nu este în detrimentul sănătăţii sau bunăstării animalelor.
2.Mediul corespunzător de cazare şi odihnă confortabilă. Materialele folosite pentru
construcţia adăposturilor, şi în special pentru construcţia ţarcurilor şi echipamentelor cu care intră
animalele în contact, trebuie să nu dăuneze animalelor şi să poată fi curăţate şi dezinfectate riguros.
Adăposturile şi accesoriile acestora trebuie să fie construite şi menţinute astfel încât să nu existe
margini ascuţite sau proeminente care să poată afecta animalele. Circulaţia aerului, nivelul de
pulberi, temperatura, umiditatea relativă a aerului şi concentraţia gazelor trebuie menţinute în limite
care nu sunt dăunătoare pentru animale. Animalele crescute în adăposturi închise, clădite, nu trebuie
să fie ţinute permanent în întuneric sau fără o perioadă corespunzătoare de odihnă de la lumina
artificială. Acolo unde iluminarea naturală este insuficientă, pentru a satisface necesităţile
fiziologice şi de comportament ale animalelor, ea va fi suplimentată prin iluminat artificial.
Animalelor care nu sunt ţinute în adăposturi clădite închise trebuie să li se asigure protecţia
necesară faţă de condiţiile meteorologice nefavorabile, prădători şi faţă de alte riscuri pentru
sănătatea lor. Toate echipamentele mecanice sau automate indispensabile pentru sănătatea şi
bunăstarea animalelor trebuie inspectate cel puţin o dată pe zi. Defecţiunile descoperite trebuie
remediate imediat, sau, dacă acest lucru nu este posibil, trebuie luate toate măsurile pentru a asigura
sănătatea şi bunăstarea animalelor. Când sănătatea şi bunăstarea animalelor depind de un sistem de
ventilaţie artificială, trebuie să existe prevederi pentru ca, în eventualitatea defectării acestuia, să
existe un alt sistem care să garanteze înlocuirea suficientă a aerului pentru asigurarea sănătăţii şi
bunăstării animalelor; de asemenea, trebuie să existe şi trebuie să fie testat periodic un sistem de
alarmă care să avertizeze în cazul defectării sistemului de ventilaţie
165
3. Diagnosticul rapid al bolilor, tratamentul acestora, prevenirea rănilor şi a durerii.
Toate animalele crescute în sisteme de creştere în care bunăstarea lor depinde de intervenţii
frecvente ale omului vor fi inspectate cel puţin o dată pe zi. Animalele crescute în alte sisteme vor fi
inspectate la intervale de timp alese astfel încât să fie evitată orice suferinţă. Surse de iluminat
adecvate (fixe sau portabile) trebuie să fie disponibile pentru a permite ca animalele să poată fi
examinate minuţios în orice moment. Orice animal care pare a fi bolnav sau suferind trebuie să fie
îngrijit corespunzător fără întârziere, iar atunci când starea lui nu se ameliorează, medicul veterinar
trebuie să fie consultat cât de curând posibil. Dacă este necesar, aceste animale vor fi izolate în
adăposturi corespunzătoare care, acolo unde este cazul, trebuie să aibă aşternut uscat, confortabil.
Deţinătorii sau crescătorul animalelor are obligaţia să păstreze înregistrări ale tuturor tratamentelor
medicale aplicate animalelor, precum şi numărul mortalităţilor găsite la fiecare inspecţie.
4. Asigurarea spaţiului, a companiei şi a facilităţilor pentru exprimarea
comportamentului specific (normal). Libertatea de mişcare a unui animal, corelată cu specia lui şi
în conformitate cu experienţa acumulată şi cu cunoştinţele ştiinţifice, nu trebuie să fie restricţionată
astfel încât să se producă suferinţe sau afectări. Dacă un animal este permanent legat sau are
mişcările limitate, trebuie să i se asigure spaţiu suficient pentru necesităţile lui fiziologice şi
comportamentale, în conformitate cu experienţa acumulată şi cu cunoştinţele ştiinţifice.
5. Eliberarea de frică şi suferinţă mentală (absenţa stressului psihic). Animalele vor fi
îngrijite de un număr suficient de mare de personal care are competenţă profesională, cunoştinţe şi
îndemânarea necesare. Nu trebuie să fie practicate monta artificială sau naturală sau procedurile de
reproducţie care determină sau ar putea cauza suferinţe sau afecţiuni ale oricăruia dintre animalele
implicate. Nu sunt excluse metodele care produc suferinţe sau afectări minime sau momentane, sau
care ar putea necesita intervenţii ce nu ar produce afectări persistente, dacă acestea sunt permise de
prevederile naţionale. Nici un animal nu trebuie să fie crescut în scopuri de fermă, decât dacă se
poate presupune, pe baza genotipului şi fenotipului său, că acestea nu vor fi în detrimentul sănătăţii
sau bunăstării sale.
Asigurarea celor cinci componente ale bunăstării sunt esenţiale şi pentru protecţia
animalelor, dar nu trebuie uitată promovarea bunelor practici în zootehnie şi anume:
comportamentul cu blândeţe al îngrijitorilor, protecţia pe timpul transportului şi măsurile de
protecţie la sacrificarea animalelor, practici care încă sunt foarte slab implementate în gospodăriile
populaţiei şi în fermele familiale.

CONFORTUL PENTRU ANIMALE
În general, se ştie că producţia maximă se obţine în condiţii de confort pentru animal. Aceasta
se bazează pe faptul că de regulă stresul influenţează negativ producţia. Profesorul Condrea
Drăgănescu susţinea în lucrarea sa „Exploatarea animalelor- ecologie aplicată” încă din anul 1984,
când românii nici nu puteau măcar să se gândească la Europa, că „PRODUCTIA MAXIMA” se
obţine când toţi factorii de exploatare sunt în doză de confort”.
Adăpostirea raţională presupune existenţa unor construcţii (denumite adăposturi, grajduri
sau hale), realizate pe baza unor proiecte, elaborate de echipe constituite din specialişti de diferite
profesii (medici veterinari, arhitecţi, energeticieni, constructori etc.) în funcţie de necesităţile
fiziologice ale efectivelor ce urmează a fi cazate. Adăposturile actuale, cu mediu dirijat, în cazul
unei exploatări corespunzătoare, asigură condiţiile necesare realizării integrale a potenţialului
genetic al materialului biologic. În scopul evitării eforturilor de adaptare, care se realizează prin
consum de energie, în dauna producţiilor şi a stării de sănătate, animalele trebuie sustrase de la
acţiunea factorilor de mediu nefavorabil, prin adăpostirea corespunzătoare. Prin adăpostirea
raţională acţiunea negativă a factorilor climatici nefavorabili este redusă sau înlăturată total,
obţinându-se o serie de avantaje economice şi igienice.
În cazul exploatării necorespunzătoare a sistemelor şi instalaţiilor cu care sunt dotate
adăposturile, apar modificări ale factorilor de microclimat, neîntâlnite în mediul exterior, care
generează o serie de dezavantaje economice şi igienice. Astăzi, în România, au început să apară
166
ferme care încearcă să semene cu cele din Europa. Românii au renunţat la „betoane”(şi mă refer în
la marile complexe industriale de creştere a vacilor pentru lapte) şi la fermele „gigant”. special
Fermierii nu trebuie să uite de ceea ce înseamnă „confort tehnologic”.

CONCLUZII
La nivelul fermelor româneşti cele mai multe deficienţe întâlnite sunt:
lipsa spaţiilor necesare izolării animalelor bolnave
neasigurarea frontului de furajare necesar pe cap de animal
suprapopularea adăposturilor
condiţii necorespunzătoare de microclimat
În timpul transportului animalelor, cele mai frecvente abateri sunt :
nerespectarea densităţii de încărcare (supraaglomerarea),
divizarea necorespunzătoare a mijloacelor de transport,
igienizarea necorespunzătoare a mijloacelor de transport.
Bunăstarea animalelor, trebuie să însemne pentru fermier asigurarea unui tratament
animalelor pe care le deţine sau le procesează, astfel încât să realizeze produse alimentare
sănătoase. Sezonul de iarnă prezintă dificultăţi în realizarea bunăstării animalelor, de aceea
trebuie acordată mai multă atenţie acestui aspect..
Respectarea celor cinci principii, cuprinse în prevederile comunitare, este o responsabilitate
şi o cerinţă pentru toţi cei care intră în contact cu animalele deţinute sau procesate.
Nu trebuie tolerată aplicarea de rele tratamente şi cruzimea faţă de animale.
A.N.S.V.S.A. urmăreşte înfiinţarea unui Centru Demonstrativ de instruire în domeniul
bunăstării animalelor finanţat de Banca Mondiala.
În atenţia oricărui crescător de animale trebuie să constituie o prioritate următoarele:
• adăposturi proiectate, întreţinute şi gestionate în aşa fel încât să ofere un mediu fizic adecvat
pentru nevoile animalelor ;
• acces la apă şi hrană de înaltă calitate, care corespunde cerinţelor de furajare a animalelor;
• tratamentul uman al animalelor, pentru a asigura bunăstarea acestora şi conformitatea cu
toate normele legislative în vigoare;
• identificarea animalelor care au nevoie de îngrijire şi asigurarea tratamentului corespunzător
pentru acestea;
• tratamentul uman al animalelor cel puţin la nivelul cerinţelor legii privind la metodele
umane de sacrificare şi al tuturor liniilor directoare pentru manipularea animalelor;
• aplicarea metodelor umane de eutanasiere a animalelor bolnave sau rănite care nu răspund la
îngrijiri sau la tratament.
În esenţă bunăstarea şi confortul animalelor reprezintă cerinţe impuse de standardele unei
agriculturii ecologice, contribuind la obţinerea de producţii mari şi de calitate corespunzătoare.

BIBLIOGRAFIE
CONDREA DRĂGĂNESCU -Exploatarea animalelor-ecologie aplicată, Editura Ceres, Bucureşti, 1984
***Norma sanitară veterinară( Aprobată prin ordinul168/13.09.2000) privind protecţia animalelor de fermă
DINESCU STELIAN -Concepte moderne în zootehnie – Editura Ceres, Bucureşti, 1996
www.europa.eu.int
www.ansv.ro








167

TURISMUL RURAL ÎN ZONA DUNĂREANĂ, REALIZĂRI
ŞI PERSPECTIVE

RURAL TOURISM IN THE DANUBIAN AREA, ACHIEVEMENTS AND
PERSPECTIVES

CONSTANTIN Marian*, NOVAK Andrei** ,DRĂGHICI Iulian*

* USAMV, Bucureşti, **Universitatea Româno-Americană, Bucureşti.

The paper presents the current status of rural tourism exemplified for four Danubian districts in the South-Muntenia
Developed Region. We capture the accordance between the achievements and trends of this kind of tourism with
reference to the existing accommodation capacities in use and the accommodation usage index. The evolution of these
levels of indices is correlated with the arrivals and night accommodation in the area whose rhythms are inferior to
1998. the increase or the decrease in these tourist capacities in use have a positive and/or negative influence on tourist
arrivals/night accommodation, the increase /decrease levels being changed ±% twice or three times. The influence
factors of qualitative and quantitative type can direct the activities in rural tourism for the superior use of the products
and servces specific to the Danubian rural space.

Key words: tourist development, Danubian space, tourist capacity, tourist structures, rural tourism, agritourism, tourist
potentials, accommodation usage indices, rural guest house, agritourist guest house, holiday village, functional
dependence, territorial infrastructure.

Situaţia unei ramuri sau sector de activitate la un moment dat nu-i pot fi apreciate realizările
( şi cu atât mai mult perpctivele de dezvoltare ), decât cunoscându-se ansamblul de măsuri adoptate
în perioadele trecute, alături de efectele acestora. Prin acestă orientare acest studiu caută să prezinte
aspecte şi fundamentări a unor soluţii de implementare a turismului în România şi la nivelul
teritorial al zonei dunărene din Regiunea de dezvoltare Sud – Muntenia.

I. – PROBBLEMATICA ŞI METODOLOGIA UTILIZATĂ
Prezenta lucrare dezvoltă succesiv probleme privind situaţia turismului la nivel naţional care
se continuă cu stadiul actual al activităţilor de turism în spaţiul rural dunărean. Fundamenarea
aspectelor specifice acestor activităţi s-a făcut în dinamica perioadei 1998-2003, prin indicatori
specifici prezentaţi concomitent în valori absolute şi relative. S-a făcut o delimitare pentru
principalele structuri din turismul rural ( pensiuni turistice rurale, pensiuni agroturistice şi sate de
vacanţă ), pentru zona judeţelor dunărene din Regiunea de dezvoltare Sud – Muntenia. Capacităţile
de cazare,sosirile şi înnoptările, indicii de utilizare a capacităţilor în funcţiune, au fost analzaţi în
dinamica anuală Concomitent în lucrare s-a considerat necesară conoaşterea intensităţii dintre
capacitatea de cazare, considerată varaibilă factorială x, asupra sosirilor şi înnoptărilor turistice,
consideraţi factori rezltativi y. Determinările raportului de corelaţie şi a coeficientului de fidelitate
au fost completate cu ecuaţii de regresie prin care a putut fi cunoscut orizontul prognozat. Prin
variaţiile ±5%...±50% ale factorului x s-au putut determina nivelul sosirilor/înnoptărilor turistice în
cazul variaţiei capacităţii de cazare din zona analizată.
Prin toate aceste elemente metodologice s-a urmărit a fi surprinsă concordanţa între
realizările şi tendinţele turismului în spaţiul dunărean.

II. – CAPACITĂŢILE DE CAZARE TURISTICĂ DIN ZONA DUNĂREANĂ ŞI
INDICATORII REZULATATIVI
Capacităţile de cazare existente şi în funcţiune constituie în fapt latura materializată a
formelor existenţei turismului. Pentru acest motiv în dinamica perioadei 1998-2004 s-a analizat
nivelul acestui indicator atât la nivel naţional cât şi în cadrul teritorial din Regiunea de dezvoltare
Sud – Muntenia. În tabelul 1 este prezentată
168
capacitatea de cazare în funcţiune la nivel naţionl, alături de indicii de utilizare a locurilor de cazare.
În cadrul perioadei 1998-2004, sunt semnificative diferenţieri în cadrul structurilor existente.
Din analiza de ansamblu a acestor capacităţi, prin baza de comparaţie a anului 1998, rezultă
o diminuare cu niveluri între 2,9% şi 5,6%. Numai în ultimul an 2004 capacitatea în funcţiune să
depăşească nivelul anului 1998. Pensiunile turistice rurale, pentru aceiaşi bază de comparaţie
semnifică descreşteri pentru majoritatea anilor, respectiv perioada 2000-2003, iar penru anul 1999 şi
2004, capacităţile în funcţiune să înregistreze niveluri de 127,2% şi respectiv 164,1%. Pensiunile
agroturistice încadrează însă un ritm accelerat al cereşterilor; baza de comparaţie fiind anul anul
2000, acest ritm este succesiv amplificat începând de la 1,39 în anul 2001, la 2,14 în anul 2004.
Pentru satele de vacanţă capacitatea de cazare în funcţiune este constantă pentru anii 1999, 2001 şi
2002, iar pentru restul anilor sunt înregistrate creşteri.
Indicii de utilizare a locurilor de cazare reflectă în valori procentuale, niveluri corolare cu
cele ale capacităţilor analizate. Respectiv cele mai ridicate niveluri sunt pe ansambul naţional, iar
pentru structurile turistice rurale nivelurile sunt mai scăzute şi diferenţiate. Aceste diferenţieri în
dinamică pot fi reliefate astfel: pentru pensiunile turistice rurale diferenţierile sunt inferioare
nivelului naţional, cu oscilaţii între 8,7% şi 18%; pentru pensiunile agroturistice ritmurile mult
inferioare faţă de cele naţionale, sunt touşi în creştere, de la 5,8% în anul 2000, la 14,2% în anul
2004; satele de vacanţă ale căror ritmuri sunt pentru majoritatea anilor inferioare ansamblului
naţional prezintă oscilaţiide la 16,7% în anul 1998, la 37,0% în anul 2000.
Situaţia capacităţilor şi activităţilor de cazare turistică a fost în continuare analizată pentru
judeţele zonei dunărene din Regiunea de dezvoltare Sud-Muntenia ( tabelul 2 ). Astfel, în perioada
1998-2004 capacitatea de cazare existentă şi în funcţiune este sub nivelul anului 1998, existând
chiar o tendinţă de scădere. Aceste niveluri sunt corelate cu sosirile şi înnoptările din zonă ale căror
ritmuri sunt inferioare anului de comparaţie1998. Semnificativă este dinamica indicilor de utilizare
a capacităţii în funcţiune al cărui nivel după scăderea bruscă la 14,3% din anul 1999, redă pentru
următorii ani creşteri succesive între 22,3% şi 25,9%.
De aici rezultă tendinţa generală de scădere a capacităţilor şi activităţilor turistice la nivel
naţional, dar existenţa unor ritmuri de creştere pentru aceiaşi indicatori ai structurilor turistice
rurale.

III.-INTERCONDIŢIONĂRI PROSPECTIVE PRIVIND NIVELUL DE UTILIZARE
AL CAPACITĂŢILOR ÎN TURISMUL ZONEI DUNĂRENE
Prin utilizarea unor forme liniare a funcţiilor dintre capacităţilor de cazare şi succesiv
sosiri/înnoptări turistice redate în tabelul 3, pot fi făcute orientări asupra principalelor tendinţe ale
turismului dunărean din judeţele Regiunii de dezvoltare Sud-Muntenia. Semnificaţia raportului de
corelaţie a fost readată prin niveluri şi interpretări diferenţiate. La corelaţia dintre capacitatea de
cazare în funcţiune şi sosirile turistice ecuaţia de regresie liniară încadrează nivelul unui raport de
corelaţie de 0,737, ceea ce semnifică o tendinţă favorabilă de creştere. Aceiaşi formă corelativă
liniară între capacitatea de cazare în funcţiune şi înnoptări prin valoarea raportului este mai scăzută
la acest indicator care este de numai 0,56. Ambele situaţii urmăresc o tendinţă generală de creştere
dar în continuare este necesară cunoaşterea şi corectarea anumitor factori specifici în buna
desfăşurare a acestei activităţi.
Se fac referiri la variaţiile sosirilor/înnoptărilor turistice prin modificarea capacităţilor de
cazare din zonă, redate în tabelul 4. Se constată că în situaţia modificării ±5%...± 50% a variabilei
factoriale, capacitatea de cazare, sunt influenţate sosirile de peste trei ori. Amplificările şi respectiv
diminuările factorului capacităţi de cazare de ±5%... ±50%. delimitează variaţii proporţionale
pentru sosiri care încep de la ±17% la ±175%. Nivelul influenţelor capacităţii de cazare în funcţiune
asupra înnoptărilor în turismul zonei redă conform aceloraşi delimitări valori duble; de ±10% şi
respectiv ±104%.
Toate aceste niveluri pot fi considerate forme generatoare de investigaţii specifice asupra
situaţiei turismului din zonă.


Tabelul 1
Capacităţile de cazare şi indicii de utilizare a locurilor de cazare turistică în România
Capacitatea de cazare în funcţiune (%/locuri zile) Indici de utilizare a locurilor de cazare (%)
din care:
din care:
Anii
TOTAL
Pensiuni turistice
rurale
Pensiuni
agroturistice
Sate de vacanţă
TOTAL
Pensiuni
turistice
rurale
Pensiuni
agroturistice
Sate de
vacanţă
1998 100/ 53163645 100/ 751247 ……. 100/ 13140 36,1 18 ……. 16,7
1999 96,4 127,2 ….. 100.0 34,5 16.ian …… 28,8
2000 94,4 45,7 100/ 462059 106,9 35,2 11 5,8 20.0
2001 97,5 61,3 139,6 100 34,9 8,7 7,5 37,0
2002 95,4 68,1 164 100 34 11,7 11,1 33,6
2003 97,1 92,7 198,5 130,5 34,6 14,9 13,3 17,5
2004 101,5 154,1 214,1 107,1 34,3 15,7 14,2 20,9
Sursa: prelucrare după Anuarul statistic al României 2004 şi Breviarul turistic, INS, 2005

Tabelul 2
Capacităţile şi activităţile de cazare turistică din judeţele zonei dunărene din Regiunea de dezvoltare Sud-Muntenia* (%/UF)
Capacitatea de cazare
Anul
Existenta (%/număr
locuri)
În funcţiune (%/mii
locuri zile)
Sosiri (%/mii) Înnoptări (%/mii)
Indici de utilizare netă a
capacităţii în funcţiune
(medie % pentru patru
judeţe)
1998 100,0 / 5565 100,0 / 1377 100,0 / 86 100,0 / 414 26,9
1999 103,2 96,3 70,9 71,5 14,3
2000 99,7 92,8 70,9 82,1 23,8
2001 95,6 97,6 72,1 89,6 23,7
2002 98,4 92 69,7 78,7 22,3
2003 95,6 94,1 75,6 92 25,9
* datele supuse prelucrării au rezultat din suma indicatorilor judeţelor: Călăraşi, Giurgiu, Ialomiţa şi Teleorman
Sursa: datele supuse prelucrării: Anuarele statistice ale României 1999-2004

Tabelul 3
Funcţiile şi corelaţiile dintre capacitatea de cazare turistică în funcţiune (x) şi sosirile/înnoptările (y/y') în zona dunăreană din Regiunea de dezvoltare
Sud-Muntenia
Forme corelative Ecuaţia de regresie
C
o
e
f
i
c
i
e
n
t

c
r
i
t
i
c

(
m
i
n
i
m
)

d
e

s
e
m
n
i
f
i
c
a
t
i
e

C
o
e
f
i
c
i
e
n
t

d
e

d
e
t
e
r
m
i
n
a
r
e

C
o
e
f
i
c
i
e
n
t

d
e

c
o
r
e
l
a
t
i
e

C
o
e
f
i
c
i
e
n
t

d
e

f
i
d
e
l
i
t
a
t
e

(
%
)

Corelaţia dintre capacitatea de cazare în
funcţiune (x) şi sosiri (y)
y=-165+0,176x 0,812 0,543 0,737 8
Corelaţia dintre capacitatea de cazare în
funcţiune (x) şi înnoptări (y’)
y’ =-382,5 + 0,56x 0,812 0,314 0,56 8



Tabelul 4
Variatiile sosirilor/înnoptarilor turistice (y/y') prin modificarea capacităţilor de cazare (x) în zona dunăreană din Regiunea de dezvoltare Sud-Muntenia
Nivelul înnoptărilor (y/y') în cazul variaţiei sosirilor (%)
Forme corelative dintre: Forma de variaţie (± %)
5 10 15 25 50
amplificare (+) 17 35 52 88 175 Capacitatea de cazare în funcţiune
(x) şi sosiri (y)
diminuare (-)
-17 -35 -52 -88 -175
amplificare (+)
10 21 31 52 104 Capacitatea de cazare în funcţiune
(X) şi înnoptari (y)
diminuare (-)
-10 -21 -31 -52 -104
Pentru x = 1315, şi y = 354,7 la o creştere/scădere a lui x cu ±5% - 50%, rezultă y/y'

169
170

CONCLUZII
În urma celor menţionate anterior se pot sintetiza elemente de cunoaştere a realizărilor şi de
fundamentare a perspectivelor strategice privind dezvoltarea turistică a zonei dunărene din
Regiunea de dezvoltare Sud-Muntenia.
1.- Restructurarea sistemului politic şi socio-economic din România după revoluţia din 1989, a
generat o serie de procese şi fenomene care au avut un puternic impact şi asupra activităţilor
turistice. Prin metodologia utilizată în lucrare s-a căutat cunoaşterea acestei probleme sub triplu
aspect: teritorial printr-o analiză comparativă a fenomenelor la nivel naţional şi zonal; utilizarea
instrumentelor statistico-economice de cunoaştere a interacţiunii principalilor indicatori privind
capacităţile turistice şi rezultatele utilizărilor acestora; prezentarea unor previziuni prin posibilele
variaţii ale capacităţilor structurilor turistice.
2.- Analizate la nivel naţional structurile capacităţilor de cazare turistică reflectă o diminuare pe
ansamblu, dar o creştere pentru formele pensiunilor turistice rurale şi agroturistice. Concomitent
pentru aceleaşi forme turistice din spaţiul rural indicii de utilizare a locurilor de cazare sunt inferiori
celor de la nivel naţional. De aici reiese un prim aspect privind existenţa unui potenţial turistic a
capacităţilor rurale, care datorită unor factori specifici , este utilizat sub nivelul posibilităţilor de
care se dispune.
3.- Zona dunăreană a Regiunii de dezvoltare Sud-Muntenia se situează sub aspectul activităţilor
turistice la niveluri asemănătoare ansamblului naţional dar cu uşoare tendinţe de creştere. Se pot
face referiri asupra formelelor turismului rural care în prezent sunt limitate de persistenţa unor
deficienţe privind latura calitativă a produsului turistic şi infrastructurii regionale.
4.- Corelările care privesc intercondiţionările dintre capacităţile actuale în funcţiune şi rezultatele
reieşite prin numărul de sosiri/înnoptări turistice, reflectă forme de intensitate ale activităţilor
turistice. Acestea semnifică necesitatea cunoaşterii şi mai ales a corectării altor factori de influenţă
pentru valorificarea potenţialului turistic zonal dunărean.
5.- Tendinţa de modificare a capacităţilor de cazare este o problemă cu influenţe certe asupra
activităţilor turistice. Amplificarea sau diminuarea acestor capacităţi turistice în funcţiune au o influenţă
pozitivă şi/sau negativă asupra sosirilor/înnoptărilor turistice, nivelurile de creştere/scădere înregistrând
modificări ±% de două, respectiv trei ori.
6. – Cunoaşterea realizărilor tursimului rural din zona dunăreană nu constituie un scop în sine ci
urmărirea unor tendinţe cu efecte benefice pentru crearea unui echilibru între potenţialităţi şi
rezultate. Sunt implicaţi factori de influenţă de ordin cantitativ şi calitativ prin a căror corectare
turismul rural dunărean, al cărui ritm de creştere depăşeşte media de ansamblu a turismului, poate
valorifica superior produsele şi serviciile specifice spaţiului rural dunărean.

BIBLIOGRAFIE
1.- Botez, Gloria, ş.a., - Îndrumar pentru turismul rural, Ed. Rentrop & Straton, Bucureşti, 1998.
2.- Glăvan, V., - Turismul în România, Ed. Economică, Bucureşti, 2002.
3.-Istrate, I., – Perspectivele dezvoltării durabile ale turismului românesc (I), în Tribuna economică” nr. 20/1995.
4.- Nedelea , Al., - Turismul românesc. Starea actuală şi şansele relansării, colaborare la cartea “Tranziţie şi integrare
europeană” Editura Sedcom Libriş, Iaşi, 2002.
5.- Nistoreanu, P.,- Management în turism, Ed .ASE, Bucureşti, 2002.
6.- Stoian, Maria - Managementul Pensiunii, Manual şi supliment legislativ, ANTREC 2004.
7.- x x x Anuarul Statistic al României, Comisia Naţională pentru Statistică, 2004.








171
ROLUL DIAGNOSTICULUI FINANCIAR ÎN FUNDAMENTAREA
DECIZIILOR DE GESTIUNE
THE FINANCIAL DIAGNOSTIC ROLE FOR DELIMITATION OF
MARKETING’S DECISIONS

AUTOR: ŞEF LUCR.DR. EC. CREŢU DANIELA

USAMV BUCUREŞTI – FACULTATEA DE MANAGEMENT, FILIALA CĂLĂRAŞI

SUMMARY
The economic-financial performance situation of a firm constitutes a very important problem in general and more
stringent for the Romanian firms which lack money and liquidities.
But the performance situation which at a certain moment a firm achieves is interested the fir itself, in order to
analyse the causes which generate a poor performance and in order to take needed measures to overtake this situation,
removing this way the possibility of bankrupt.
The analysis oriented towards the study of economic financial perspectives of the firm, the evolution and its perspectives
provide useful information to the managers, also to the foreign partners interested in the future results of the firm.

KEY-WORDS: firm performance, financial balance, patrimony, liquidity, solvability, profit, administration rates,
bankrupt risk, exploitation risk.

INTRODUCERE

Diagnosticul financiar constă într-un ansamblu de instrumente şi metode care permit
aprecierea situaţiei financiare şi a performanţelor unei întreprinderi.
Scopul diagnosticului financiar este de a aprecia situaţia financiară a întreprinderii. Pe baza
acestui diagnostic are loc elaborarea unei noi strategii de menţinere şi dezvoltare în mediul specific
economiei locale. În sens general, finalitatea diagnosticului financiar constă în oferirea de informaţii
financiare atât celor din interiorul întreprinderii, cât şi celor interesaţi din afara acesteia.
Când problema diagnosticului este pusă din interiorul întreprinderii (diagnostic financiar
intern) utilizatorii pot fi conducătorii, acţionarii actuali sau salariaţii. Obiectivul urmărit în acest caz
este de a detecta eventuale situaţii de dezechilibru financiar şi de a adopta noi decizii de gestionare
a întreprinderii. Aceste decizii se bazează pe identificarea originii şi cauzelor dezechilibrelor, pe de
o parte, iar pe de altă parte, pe stabilirea măsurilor de remediere a dezechilibrelor.
Când problema este pusă din exteriorul întreprinderii (diagnostic financiar extern) utilizatorii
pot fi analiştii financiari, acţionarii potenţiali, organisme bancare şi financiare sau chiar statul.
Obiectivul urmărit este capacitatea financiară a întreprinderii de a genera profit, capacitatea
întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt sau lung (lichiditatea şi solvabilitatea
întreprinderii), precum şi valoarea întreprinderii.
De cele mai multe ori utilizatorii externi au nevoie de un diagnostic financiar fie pentru
acordarea de credite întreprinderilor (în special băncile), fie pentru luarea deciziilor de pătrundere în
capitalul unei întreprinderi (acţionari potenţiali sau alte întreprinderi).
Atât analiza pe plan intern cât şi cea externă au ca obiectiv aprecierea performanţelor
întreprinderii şi a riscurilor la care aceasta este pusă şi urmăresc: analiza rentabilităţii; analiza
riscului şi analiza valorii întreprinderii.
Independent de rezultatele înregistrate de întreprindere sau de desfăşurarea evenimentelor,
elaborarea unui diagnostic financiar trebuie să aibă loc periodic. Diagnosticul financiar identifică
factorii favorabili si nefavorabili care vor afecta activitatea viitoare a întreprinderii.
De cele mai multe ori informaţiile diagnosticului financiar trebuie completate cu informaţii
referitoare la mediul extern al întreprinderii (starea economiei, a sectorului de activitate), informaţii
referitoare la potenţialul tehnic şi uman, potenţial comercial şi juridic, managementul întreprinderii
(informaţii dependente de întreprinderi). Toate aceste elemente influenţează performanţele
financiare ale întreprinderii determinând, în final, competitivitatea acesteia.
172
MATERIAL ŞI METODĂ
Folosind metode şi tehnici specifice, diagnosticul financiar permite aprecierea situaţiei
financiare trecută şi actuală, pe baza informaţiilor furnizate pentru luarea deciziilor de către
conducere, acesta vizează viitorul.
Realizarea diagnosticului financiar are ca obiectiv aprecierea stãrii de performanţã financiarã
a societatii la 31.12.2005.
Principalele scopuri urmărite sunt:
- evidenţierea modalitãţilor de realizare a echilibrului financiar;
- examinarea randamentului capitalului investit;
- evaluarea riscurilor.
Rezultatele analizei pot fi utilizate pentru:
- fundamentarea deciziilor de gestiune;
- elaborarea unui diagnostic global strategic;
- fundamentarea politicilor de dezvoltare.
Sursele utilizate au fost:
- situaţiile financiare anuale (2003-2005);
- alte materiale de documentare din evidenţa contabilã.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

1. Analiza structurii bilanţului
Analiza ratelor de structurã ale activului
Datele prezentate în tabelul nr.1, permit analiza ratelor de structura ale activului patrimonial.
Evolutia structurilor patrimoniale de activ
Tabelul nr.1
Specificatie simbol 2003
mii.lei
Structura
%
2004
mii.lei
Structura
%
2005
mii.lei
Structura
%
Imobilizări necorporale Inn 750873 0,29 977106 0,19 1586497 0,20
Imobilizări corporale Inc 165333902 63,18 309461477 58,87 521020747 67,21
Imobilizări financiare If 25414 0,01 25414 0,005 0 0
Active imobilizate In 166110189 63.48 310463997 59,06 522607244 67,41
Stocuri St 2819821 1.08 5686050 1,08 13672204 1,76
Creanţe totale Cr 76915579 29,39 134694964 25,62 159318427 20,55
Disponibilităţi băneşti Db 15751324 6,02 67224953 12,79 32429394 4,18
Active circulante Ac 95486724 36,49 207605967 39,49 205420055 26,50
Ct. de regularizare si
asimilate - activ
Ra 81209 0,03 7593253 1,44 47187153 6,09

TOTAL ACTIV
At 261678122 100 525663217 100 775214422 100
In=Inn+Inc+If; Ac=St+Cr+Db; At=In+Ac+Ra
Se constata ca:
• Rata activelor imobilizate=In/At mãsoarã gradul de investire a capitalului fix. Nivelul ei
este ridicat datorita ponderii mare a dotarilor tehnice, echipamente, utilaje si instalatii. Rata
activelor imobilizate creste in 2005 la 67,41% fata de 59,06% in 2004 datorita achizitionarii de
imobilizari corporale. Nivelul acestei rate este influentat nefavorabil de înregistrarea cheltuielilor
lunare cu amortizarea care diminuează valoarile ramase ale activelor imobilizate.
• Rata imobilizărilor necorporale=Inn/At are un nivel neglijabil.
• Rata imobilizărilor financiare=If/At ca urmare a inexistenţei imobilizărilor financiare,
nivelul acestei rate este de asemenea neglijabil.
• Rata activelor circulante=Ac/At exprimã ponderea în totalul activului a capitalului
circulant.
173
- 2004 fata de 2003 : Ca urmare a cresterii ponderii disponibilitatilor banesti in anul 2004
fata de 2003 si o mentinere relativ constanta a ponderii stocurilor si a creantelor totale se
inregistreaza o usoara crestere a ratei activelor circulante in 2004 fata de 2003.
- 2005 fata de 2004: Stocurile se mentin relativ constate. Rata activelor circulante scade in
2005 fata de 2003 cu 13%, datorita scaderii semnificative a ponderii disponibilitatilor banesti in
2005 fata de 2004 si a scaderii ponderii creantelor in 2005 fata de 2004.
• Rata stocurilor=St/At ponderea stocurilor în total activ se menţine relativ constanta in
perioada analizată, cunoscând o uşoară crestere în anul 2005.
• Rata creanţelor=Cr/At creanţele au crescut permanent in valori absolute, cu influenţã
negativa asupra gradului de lichiditate.
• Rata disponibilităţilor=Db/At este influenţatã de raportul dintre durata medie de încasare
a creanţelor şi durata medie de achitare a obligaţiilor, care este nefavorabil. Nivelul aceste rate
cserte in 2004 fata de 2003 si scade in 2005 fata de 2004.
Analiza ratelor de structurã ale pasivului
Ratele de structurã ale pasivului permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii prin
punerea în evidenţã a unor aspecte privind stabilitatea şi autonomia financiarã a acesteia.
Datele sunt prezentate în tabelul nr.2
Evolutia structurilor patrimoniale de pasiv
Tabelul nr.2
Specificatie Simbol 2003
mii.lei
Structura
%
2004
mii.lei
Structură
%
2005
mii.lei
Structură
%
Capital social CPS 140419578 53,66 143242202 27,25 143242202 18,48
Rezerve Rez 1100000 0,42 1100000 0,21 1100000 0,14
Alte Fonduri Fd 41072582 15,07 162587549 30,93 313823463 40,48
Rezultatul reportat Rr 0 0 0 0 0 0
Profit Pn 18022217 6.89 46802020 8,98 74671240 9,63
Repartizarea profitului Rep 18022217 6,89 46802020 8,90 74671244 9,63
Subventii pentru investitii Sbvi 3608734 1,38 3563860 0.68 3454268 0,45
Capital propriu Cpr 186200894 71,16 310493611 59,07 461619933 59,55
Credite pe termen mediu şi
lung (Itml)
Îtml 555612 0.21 67777585 12,89 155666971 20,08
Credite pe termen scurt (Its) Îts 0 0 0 0 0 0
Furnizori şi asimilate Fz 54208285 20,72 108420593 20,63 102620749 13,24
Alte obligaţii de exploatare Ob 19406460 7,42 36936494 7,03 52754930 6,81
Datorii totale Dt 74170357 28,34 213134672 40,55 311042650 40,12
Ct. de regularizare si asimilate
– pasiv
Rp 1306871 0,50 2034934 0,39 2551839 0,33
TOTAL PASIV Pt 261678122 100 525663217 100 775214422 100
Cpr=CPS+Rez+Fd+Rr+P; Dt=Itml+Its+Fz+Ob; Cpm=Cpr+Itml

Evolutia ratelor de structura ale pasivului
Tabelul nr.3
Specificatie Simbol 2003 2004 2005
Rata stabilitatii financiare CPM/PT 71,37 71,96 79,63
Rata autonomiei fin globale CPR/PT 71,16 59,07 59,55
Rata auton fin la termen CPR/CPM 99,70 82,08 74,78
Rata de indatorare globala DAT/PT 28,34 40,55 40,12
Rata de indatorare la termen ITML/CPR 0,30 21,83 33,72
Rata creantelor de trezorerie ITS/NFR 0 0 0


0.00
10.00
20.00
30.00
40.00
50.00
60.00
70.00
80.00
90.00
100.00
2003 2004 2005
Rata stabilitatii financiare
Rata autonomiei fin globale
Rata auton fin la termen
Rata de indatorare globala
Rata de indatorare la
termen
Rata creantelor de
trezorerie

Fig.1. Evolutia ratelorde structura a pasivului

Se constata ca:
• Rata stabilitãţii financiare=Cpm/Pt reflectã legãtura dintre capitalul permanent de care unitatea
dispune în mod stabil ( cel puţin un an ) şi patrimoniul total. Nivelul ratei în perioada analizatã
înregistrează o tendinţă de imbunatatire ca urmare a cresterii capitalului permanent ca urmare a
contractarii unui imprumut pe termen lung.
• Rata autonomiei financiare globale=Cpr/Pt aratã gradul de independenţă financiarã a societatii.
Se considerã cã existenţa unui capitalul propriu de cel puţin 1/3 din pasivul total constituie o
premisã esenţialã pentru autonomia financiarã a societatii. În anul 2003 rata autonomiei
financiare globale are un nivel bun, manifestand o tendinta de scadere accentuata in anii 2004 si
2005 datorita contractarii imprumutului pe termen lung.
• Rata autonomiei financiare la termen=Cpr/Cpm aratã gradul de independenţã financiarã al
unitãţii pe termen lung. Nivelul acestei ratemanifesta o tendinta de scadere continua
datoritaatragerilor aferente imprumutului pe termen lung.
• Rata de îndatorare globalã=Dat/Pt reflectã ponderea tuturor datoriilor pe care le are unitatea în
pasivul total al acesteia. Nivelul ratei înregistrează o tendinţă de crestere accentuata în perioada
analizată.
• Rata de îndatorare la termen=Itml/Cpr reflectã gradul de îndatorare prin împrumuturi pe termen
lung şi mediu. Se utilizeazã în fundamentarea deciziei de atragere a surselor împrumutate pe
termen lung şi a urmãririi modului în care s-a utilizat efectul de levier. Pentru perioada analizata
cunoaste o tendinta de crestere.
• Rata creditelor de trezorerie- reprezentand gradul de acoperire a necesitatilor de finantare a
activitatii de exploatare cu surse externe de finantare- credite pe termen scurt. Este zero datorita
necontractarii creditelor pe termen scurt.

2. Analiza echilibrului financiar
Aprecierea echilibrului financiar se realizează prin intermediul indicatorilor de echilibru:
fond de rulment (FR), nevoie de fond de rulment (NFR) şi trezoreria netă (TN).
Nivelul indicatorilor de echilibru este prezentat în tabelul nr.4
Se constata ca:
• Fondul de rulment (FR) este partea din capitalul permanent care depãşeşte valoarea imobilizãrilor
nete şi este destinatã finanţării activelor circulante. Pe întreaga perioadã analizatã fondul de rulment este
174
pozitiv şi inregistreaza o crestere continua, ca urmare a faptului ca societatea a contractat credite pe
termen mediu si lung. Ca urmare a faptului că societatea a avut contractate credite pe termen mediu şi
lung, fondul de rulment propriu nu are aceeaşi valoare cu fondul de rulment global, fondul de rulment
propriu inregistreaza o tendinta de scadere continua in perioada analizata.
• Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintã partea din activele circulante ce trebuie finanţate
din surse stabile permanente. Nivelul indicatorului cunoaşte o tendinţă de crestere la nivelul anului
2005 ca urmare a cresterii substantiale a creantelor si a stocurilor societăţii.
• Trezoreria netã (Tn) reprezintã diferenţa dintre fondul de rulment şi necesarul de fond de
rulment. În perioada analizată indicatorul înregistrează o tendinta de scadere in 2005 fata de 2004
determinata de cresterea NFR. Nevoile de finanţare ale ciclului de exploatare sunt suportate din
datoriile de exploatare şi o parte a resurselor stabile situaţie care corespunde principiului gestiunii
financiare potrivit cãruia la necesitãţi permanente se alocã surse permanente, care reflecta echilibrul
financiar al societatii.
Echilibrul financiar este sustinut pe seama subventiilor pentru investitii, a imprumutului pe
termen lung si a autofinantarii (amortizare + profit net).

Evolutia fondului de rulment si a trezoreriei nete
Tabelul nr.4
Nr Indicatori Formula
2003
mii lei
2004
mii lei
2005
mii lei
1 Imobilizări nete In 166110189 310463997 522607244
2 Stocuri St 2819821 5686050 13672204
3 Creanţe+Ct. de regularizare si asimilate-activ Cr 76915579 134694964 159318427
4 Disponibilităţi băneşti Db 15751324 67224953 32429394
5 Conturi de regularizare si asimilate - activ Ra 81209 7593253 47187153
6 Capital propriu Cpr 186200894 310493611 461619933
7 Credite pe termen mediu şi lung Itml 555612 67777585 155666971
8 Capital permanent Cpm 186756506 378271196 617286904
9 Creante pe termen scurt Its 0 0 0
10 Furnizori şi asimilate Fz 54208285 108420293 102620749
11 Alte obligaţii de exploatare Ob 19406460 36936494 52754930
12 Conturi de regularizare si asimilate - pasiv Rp 1306871 2034934 2551839
13 Pasiv total = Activ total Pt = At 261678122 525663217 775214422
14 Fondul de rulment FR 20646317 67807199 94679660
15 Fondul de rulment propriu FRp 20090705 29614 -60987311
16 Necesar de fond de rulment NFR 6201864 2617480 64802105
17 Trezoreria netă TN 14444453 65189719 29877555
Cpm = Cpr + Itml; FR = Cpm – In; FRp = Cpr – In; NFR=(St+Cr+Ra)-(Fz+Ob+Rp)
TN=FR-NFR=Db-Its
0
10000000
20000000
30000000
40000000
50000000
60000000
70000000
80000000
90000000
100000000
Fond de rulment
Necesar de fond de
rulment
Trezoreria neta
2003 2004 2005
175
Fig.2. Evolutia fondului de rulment si a trezoreriei nete
0
10
20
30
40
50
60
70
2003 2004 2005
Rata de finantare a NFR
Ponderea FR in pasivul
total
Ponderea NFR in activul
total

Fig.3. Ponderea FR si a NFR in structurile patrimoniale

CONCLUZII
PUNCTE TARI
1. Structura activelor corespunde obiectului de activitate al societatii.
2. Existenta unei marje de siguranta financiara determinata de un surplus de surse permanente.
3. Structura financiara corespunzatoare.

PUNCTE SLABE
1. Nivel scazut al rentabilitatii.
2. Exista intarzieri privind incasarea creantelor.
3. Durata de rotatie a creantelor si furnizorilor nu se incadreaza in limitele normale.
4. Gradul de uzura morala si fizica ridicat al bazei materiale.
5. Gradul de innoire a mijloacelor fixe este redus.
6. Obligativitatea ajustarii tarifelor pentru prestarile dde servicii in domeniul gestionarii resurselor
pe baza acordului de imprumut.
7. Evolutia stocurilor si creantelor nu se incadreaza in limitele de eficienta.
8. Sustinerea partiala a rentabilitatii activitatii desfasurate prin subventii.
RISCURI
1. Risc mediu de exploatare.
2. Riscul tehnic este ridicat datorita uzurii fizice si morale a mijloacelor fixe.


BIBLIOGRAFIE

1. D.CRETU – „Contabilitate generala”, Ed. Alas, Calarasi, 2003;
2. D.CRETU – „Contabilitate financiara si soft aplicativ”, Ed. Alas, Calarasi, 2004;
3. A. DUTESCU – „Ghid pentru intelegerea si aplicarea Standardelor Internationale de Contabilitate”, Ed.
CECAR, Bucuresti, 2003;
4. C.W. NOBES si R. PARKER – „Comparative International Accouting”, Ed. Prentice Hall, 2000






176
177

EVALUAREA PERFORMANŢEI FINANCIARE A FIRMEI, PRIN CONTUL
DE PROFIT ŞI PIERDERE
EVALUATION OF THE FINANCIAL PERFORMANCE OF THE COMPANY
THROUGH PROFIT LOSS ACCOUNT

AUTORI: ŞEF LUCR.DR. EC. CREŢU DANIELA

USAMV BUCUREŞTI – FACULTATEA DE MANAGEMENT, FILIALA CĂLĂRAŞI
ING. DRĂGULIN DAN – COLABORATOR, FACULTATEA DE
MANAGEMENT, FILIALA CĂLĂRAŞI

SUMMARY
The work entitled “ Evaluation of the financial performance of the company trough profit loss account”,
reveals aspects regarding the performance of the firm, reflects through the account of profit and loss, as accounting
document of synthesis which measures the performance of the activity of the firm during an establishes period.
If at the end of Middle Ages the measure of the performance of a business was the gain, in the XIX century, the
hig private companies which were operating in the industry and commerce were analyzing periodically the
performance by the profit mass presented in the account of profit and loss. By the statute of establishment and setting,
regardless the activity of the firm, the final scope to obtain profit. The profit acts also as a constraint for the existence
of the firm itself as the main entity of the national economy. The account of profit and loss constitutes a synthesis of the
flow accounting at the firm level, because it highlights the value flows which contributed to the increase or decrease of
the wealth of a firm for a certain period of time.

INTRODUCERE

Definirea performanţei firmei se face distinct, în funcţie de interesele utilizatorilor
informaţiilor contabile şi în funcţie de principiile contabile reţinute pentru determinarea
rezultatului. Unii utilizatori de informaţie sunt interesaţi de profit, alţii sunt interesaţi de
fluxurile viitoare de trezorerie. Însăşi noţiunea de profit este interpretată în mod diferit de
economişti şi de experţi contabili. Unii experţi nu includ în profit anumite elemente care
contribuie la creşterea generală şi la succesul întreprinderii. În schimb, economistul britanic
J.R.Hicks, în ,,Value and Capital" (Oxford - 1946) defineşte profitul ca fiind suma maximă pe
care un individ o poate cheltui în decursul unei perioade, fără ca situaţia financiară să se modifice;
de asemenea, Hicks este de părere că nu trebuie măsurat doar profitul monetar ci şi profitul fizic,
reprezentat de acea parte a câştigului dobândită prin creşterea gradului de pregătire profesională a
angajaţilor. O astfel de evaluare complexă ar fi utilă dacă ar prezenta un grad de incertitudine,
datorat limitelor instrumentului metodologic al contabilităţii.

MATERIAL SI METODA

Informaţiile contabile înscrise în contul de rezultate sunt structurate pornind de la natura
operaţiilor economice şi financiare pe care o întreprindere le desfăşoară într-o anumită
perioadă de gestiune (de regulă un an). Astfel, operaţiile întreprinderii sunt grupate în activităţi cu
un caracter ordinar şi activităţi cu un caracter extraordinar, în funcţie de natura lor şi de
repetitivitatea acestora.
Structura contului de profit şi pierdere dezvăluie conţinutul indicatorilor şi modul lor de
constituire. Contul de profit şi pierdere românesc, la fel ca şi cel francez pune în evidenţă:
veniturile şi cheltuielile aferente activităţii de exploatare, rezultatul exploatării, veniturile şi
cheltuielile aferente activităţii financiare, rezultatul activităţii financiare, veniturile şi cheltuielile
aferente activităţii extraordinare, rezultatul activităţii extraordinare.
In lucrarea de fata, informatiile privind situatia financiara a firmei, vor fi analizate prin
prisma soldurilor intermediare de gestiune si a ratelor de rentabilitate.

178
REZULTATE SI DISCUTII

Comisia Internaţională a Standardelor Contabile (IASC), în definirea veniturilor, face
distincţie între veniturile proprii şi câştiguri.
Veniturile proprii apar în cadrul activităţii lor obişnuite ale întreprinderii şi pot fi
identificate sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, dobânzi, dividende, chirii, redevenţe, onorarii,
comisioane.
Câştigul reprezintă creşterea beneficiului economic care poate să apară în cadrul unei
activităţi obişnuite a întreprinderii. Acesta furnizează informaţii importante în luarea deciziilor
economice.
La nivelul cheltuielilor, se face distincţia între cheltuieli propriu-zise şi pierderi.
Cheltuielile propriu-zise apar în cursul activităţii obişnuite a întreprinderii şi pot fi regăsite
sub forma costului vânzărilor, al consumului de stocuri, salariilor şi amortismentelor.
Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiului. Ele pot rezulta din catastrofe naturale, din
vânzarea unor imobilizări sau din diferenţele de curs valutar. Altfel spus ele pot să apară sau pot
să nu apară în activităţile obişnuite ale întreprinderii.
Analiza de detaliu necesară în conducerea profitabilă a întreprinderii impune evidenţierea
componentelor veniturilor şi costurilor prin prisma purtătorilor de valoare, a locurilor de
activităţi consumatoare de resurse şi producatoare de rezultate precum şi prin prisma proceselor
care ocazionează costuri.
Rezultatul poate fi o mărime pozitivă, denumită profit sau beneficiu, atunci când veniturile
sunt mai mari decât cheltuielile, sau o mărime negativă, denumită pierdere, în situaţia în care
cheltuielile sunt mai mari decât profiturile.
Toate operaţiunile legate de activitatea principală sau de exploatare, operaţiuni ce pot fi
identificate cu însuşi obiectul de activitate al întreprinderii, sunt considerate a fi operaţiuni curente.
Operaţiunile curente au un caracter ordinar şi repetitiv, generând rezultatul curent.
Rezultatul curent corespunde unui profit curent (sau unei pierderi curente) şi real. Este
considerat a fi un rezultat curent deoarece nu include şi rezultatul extraordinar. De
asemenea, este un rezultat real deoarece este determinat în afara constrângerilor fiscale ce
acţionează asupra contabilităţii.
Conceptul de activitate curentă (activitate ce regrupează operaţiunile curente) nu este
acelaşi lucru cu conceptul de activitate de exploatare. Activitatea de exploatare este componenta
esenţială a activităţii curente, dar nu şi unica. Activitatea curentă include şi alte tipuri de
operaţii (financiare, de exemplu), operaţii care prezintă un anumit grad de permanenţă.
Noţiunea de repetitivitate este esenţială pentru a face o distincţie corectă între
operaţiunile curente şi cele extraordinare. Astfel, operaţiunile ce nu sunt legate de obiectul de
activitate al întreprinderii dar au un caracter permanent intră în categoria operaţiunilor curente,
alături de operaţiunile economice ce sunt legate de obiectul de activitate al întreprinderii,
operaţiuni ce sunt curente de drept. Operaţiunile extraordinare au un caracter nerepetitiv,
accidental, şi sunt asimilate operaţiunilor ce scapă de sub controlul întreprinderii, asemenea
cataclismelor sau exproprierilor de teren.
Un statut aparte îl au operaţiunile financiare, care cuprind atât operaţii obişnuite cât şi
operaţii financiare cu caracter extraordinar. Operaţiunile extraordinare cu caracter financiar
sunt considerate operatiuni financiare deoarece natura financiară primează asupra caracterului ei
extraordinar. Operaţiunile de exploatare şi cele financiare constituie activitatea curentă a
întreprinderii.
Fiecare tip de activitate (activitatea de exploatare, activitatea financiară, activitatea
extraordinară) este generatoare de fluxuri de cheltuieli, venituri şi rezultate.
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune se prezintă in tabelul 1.


179
Evolutia soldurilor intermediare de gestiune
Tabel nr.1
Nr. Specificatie simbol 2003
mii lei
2004
mii lei
2005
mii lei
1 + Vânzări de mărfuri Vmf 141421 115887 551990
2 + Producţia exerciţiului Qex 221593489 328228266 488365391
3 - Cheltuieli privind mărfurile Chmf 77297 55174 203578
4 - Cheltuieli cu materiale şi servicii Chms 152682680 255663710 379504959
5 = Valoarea adăugată Va 68974924 72625269 109208844
6 - Impozite şi taxe Imp 721731 2598088 4852983
7 + Subventii pentru exploatare Sbv 14295247 50273832 63388835
8 - Cheltuieli cu personalul – totale Chp 38341329 50788676 67008790
9 = Excedent brut de exploatare EBE 44207111 69512337 100735906
10 + Venituri din provizioane Vpv 0 0 0
11 + Alte venituri din expoatare Ave 5208060 8800823 21956037
12 - Alte cheltuieli din exploatare Ace 21366 338953 16697
13 - Cheltuieli privind amortizarea si provizioanele Cha 11796857 17971813 29630512
14 = Profit din exploatare Pe 37596948 60002394 93044734
15 + Venituri financiare Vf 591653 19188978 9014974
16 - Cheltuieli financiare Chf 843073 1145746 3894746
17 = Profit curent Pc 37345528 78045626 98164962
18 ± Rezultatul excepţional Rexc -223896 -987100 699406
19 = Profit brut Pb 37121632 77058526 98864368
20 - Impozit pe profit Ipr 13943433 30256504 24193131
21 = Profit net Pn 18022220 46802022 74671237
Va=Vmf+Qex-Chmf-Chms; EBE=Va-Imp+Sbv-Chp; Pe=EBE+Ave-Ace-Cha
Pc=Pe+Vf-Chf; Pb=Pc+Rexc; Pn=Pb-Ipr
Se constata ca:
• Valoarea adãugatã (Va) exprimã creşterea de valoare rezultatã din utilizarea factorilor de
producţie, îndeosebi a factorilor muncã şi capital, peste valoarea materialelor şi serviciilor
cumpãrate de întreprindere de la terţi. Valoarea adãugatã asigurã remunerarea participanţilor direcţi
şi indirecţi la activitatea economicã a întreprinderii:
- personalul, prin salarii, indemnizaţii şi alte cheltuieli;
- statul, prin impozite, taxe şi vãrsãminte;
- creditorii, prin dobânzi, dividende şi comisioane plãtite;
- acţionarii, prin dividende;
- întreprinderea, prin capacitatea de autofinanţare.
Nivelul absolut al indicatorului are o tendinţã de creştere în perioada analizatã datorata in
principal cresterii productiei exercitiului.
• Excedentul brut de exploatare (EBE) mãsoarã capacitatea potenţialã de autofinanţare a
investiţiilor. Indicatorul inregistreaza o crestere in valoare absoluta determinata de influenta
subventiilor de exploatare.
• Profitul (rezultatul) din exploatare (Pe) mãsoarã, în mãrimi absolute, rentabilitatea
procesului de exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile exploatãrii. Tendinţa de
creştere a indicatorului relevã procesul de rentabilizare a activitãţii de exploatare si pe seama altor
venituri din exploatare realizate.
• Profitul (rezultatul) curent (Pc) este determinat de rezultatul exploatãrii şi cel al activitãţii
financiare. In perioada analizata exercitiile financiare se incheie cu profit, ceea ce afecteaza pozitiv
rezultatul curent.
• Profitul net (Pn) reprezintã, în mãrimi absolute, mãsura rentabilitãţii financiare a
capitalului propriu subscris si varsat de acţionari. Acest indicator inregistreaza în perioada analizată
o cresterepe seama:
- cresterii productiei exercitiului;
- alocarii subventiilor de exploatare;
- cresterii altor venituri din exploatare.
Analiza soldurilor de gestiune pentru perioada 2003-2005 aratã tendinţa de rentabilizare a
activitãţii.
Ratele de rentabilitate exprimă eficienţa utilizării resurselor materiale şi financiare în
activitatea de exploatare la nivelul societatii în perioada analizată.
Nivelul ratelor de rentabilitate este redat în tabelul nr.2
Evoluţia ratelor de rentabilitate
Tabel nr.2
Nr. Specificaţie Simbol 2003 2004 2005 Um
1 Venituri din exploatare Ve 236082229 387418808 574262252 Mii leu
2 Cheltuieli de exploatare Che 203641260 327416414 481217519 Mii lei
3 Profit din exploatare Pe = Ve-Che 32440969 60002394 93044733 Mii lei
4 Profit curent Pc 32189549 78045626 98164962 Mii lei
5 Profit net Pn 18022220 46802022 74671237 Mii leu
6 Capital propriu Cpr 186200894 310493611 461619933 Mii lei
7 Activ total At 261678122 525663217 775214422 Mii leu
8 Rata rentabilităţii veniturilor rv = Pe / Ve 13.74% 15.49% 16.20% %
9 Rata rentabilităţii resurselor consumate rc = Pe / Che 15.93% 18.33% 19.34% %
10 Rentabilitatea economica re = Pe / At 12.4% 11.41% 12% %
11 Rentabilitatea financiara rf = Pc / Cpr 17,28% 25,14% 21,27% %

0,00%
5,00%
10,00%
15,00%
20,00%
25,00%
30,00%
2003 2004 2005
Rentabilitatea economica
Rentabilitatea financiara
Rentabilitatea veniturilor
Rentabilitatea resurselor
consumate

Fig.1. Evoluţia ratelor de rentabilitate

re=Pe/At – rentabilitatea economica
rf=Pc/Cpr – rentabilitatea financiara
rv = Pe / Ve - rentabilitatea veniturilor
rc = Pe / Che - rentabilitatea resurselor consumate

În perioada 2003-2005 nivelul ratelor de rentabilitate este nesatisfacator.
180
181
• Rentabilitatea veniturilor exprimă eficienţa valorificării produselor şi serviciilor oferite de
unitate. Indicatorul inregistreaza o crestere continua in perioada analizata.
• Rentabilitatea costurilor mãsoarã eficienţa consumului de resurse umane şi materiale; se
situeazã la un nivel scãzut, înregistrând aproximativ aceeaşi evoluţie ca şi rata rentabilităţii
veniturilor.
• Rentabilitatea economicã reprezintã remunerarea brutã a capitalurilor investite pe termen
lung, atât proprii cât şi împrumutate. Rentabilitatea economicã trebuie sã fie la nivelul ratei minime
de randament din economie (rata medie a dobânzii) şi al riscului economic şi financiar pe care şi l-
au asumat acţionarii şi creditorii unitãţi. Rata rentabilităţii economice înregistrează un nivel relativ
constant in perioada analizata, avand insa valori reduse.
• Rentabilitate financiarã mãsoarã randamentul utilizãrii capitalurilor proprii. Rata
rentabilitãţii financiare trebuie sã fie superioarã ratei medii a dobânzii. Rata rentabilitãţi financiare
are o tendinta de crestere continua determinata de cresterea mai agresiva a rezultatului net in
comparatie cu capitalul propriu.
Contul de profit şi pierdere reprezintă deosebită importanţă pentru o gamă largă de
utilizatori ai informaţiei contabile, fiecare urmărind satisfacerea propriilor nevoi informaţionale.
Comitetul International pentru Standardele Contabile (I.A.S.C.) vizează satisfacerea
nevoilor informaţionale a sapte categorii de utilizatori: investitorii, salariaţii, creditorii, furnizorii,
clienţii, guvernele şi finanţele publice, publicul larg.
1) Investitorii pot fi consideraţi categoria cea mai importantă de utilizatori de
informaţie financiar – contabilă intr-o economie de piaţă. Aceştia pot fi:
- Fie ofertanţii de capital sau investitorii potenţiali in cazul acestora, informaţiile din
situaţiile financiare sunt necesare in vederea luării unei decizii cu privire la
achiziţionarea sau nu a pachetelor de acţiuni ale agenţilor economici.
- Fie acţionari sau investitori prezenţi aceştia sunt interesaşi de informaţiile din
situaţiile financiare pentru a decide daca vor păstra sau vor vinde acţiunile deţinute,
sau pentru a decide care vor fi politicile economice de urmat în vederea redresării
activităţii economice a întreprinderii.
2) Salariaţii sunt şi ei utilizatori de informaţii contabile, mai ales prin organizaţiile sindicale ce-
i reprezintă, deoarece aceste informaţii permit evaluarea capacităţii întreprinderii de a-i
oferii salarii şi alte tipuri de remuneraţii, dar oferă informaţii privind şi perspectivele de
dezvoltare în viitor ale întreprinderii, informaţii ce permit determinarea mişcărilor de forţă
de muncă în perspectivă.
3) Creditorii sunt interesaţi de informaţiile din situaţiile financiare ale întreprinderilor,
deoarece aceştia sunt principalii ofertanţi de credite pentru exploatare sau dezvoltare. În
această calitate, creditorii trebuie să cunoască situaţia economică şi financiară a
întreprinderii în vederea acordării sau nu a creditelor, în funcţie de riscurile de neîncasare a
creditelor şi dobânzilor .
4) Furnizorii sunt interesaţi în cunoaşterea situaţiei financiare a întreprinderii pentru a stabili
daca sumele datorate de întreprindere vor fi încasate de aceştia la termenul stabilit în
contractele comerciale, dar şi în scopul încheierii sau nu a unor colaborări viitoare.
5) Clienţii sunt de asemeni utilizatori de informaţii financiar – contabilă, şi sunt mai ales
interesaţi de informaţiile referitoare la continuarea activităţii, în scopul stabilirii
colaborărilor viitoare legate de achiziţionarea de bunuri, lucrări sau servicii ce fac obiectul
contractului de colaborare.
6) Guvernele şi administratiile finanţelor publice sunt importanţi utilizatori de informaţie
contabilă intr-o economie
- Instituţiile fiscale au nevoie de cunoaşterea situaţiei financiare a agenţilor economici din
economie în vederea determinării veniturilor statului, dar şi pentru stabilirea politicilor
fiscale de urmat în viitor.
182
- Comisia Naţională de Statistică şi Ministerul Finanţelor utilizează informaţiile din
situaţiile financiare pentru întocmirea conturilor naţionale a bilanţului economiei
naţionale şi a determinării indicatorilor macroeconomici
7) Publicul la rândul său poate fi interesat de cunoaşterea informaţiilor din situaţiile financiare
ale întreprinderii deoarece activitatea economica a unei întreprinderi sau a unui grup de
întreprinderi poate influenţa activitatea economică şi deci forţa de muncă dintr-o zonă
Varietatea de utilizatori de informaţie contabilă, precum şi necesitatea diversă a acestora de
informaţii determină ca informaţiile prezentate de situaţiile financiare să fie cât mai diverse şi
complete, astfel încât să satisfacă aceste necesităţi.
Aceste politici contabile se utilizează de către agenţii economici în vederea contabilizării
operaţiilor economice şi financiare, în concordanţă cu realitatea economică şi a prezentării
acestora în situaţiile financiare. Datorită multitudinii operaţiilor economice şi financiare, precum
şi a particularităţilor tranzacţiilor în economie, este posibil ca tratamentul contabil din standarde
şi din interpretări să nu fie suficient pentru reflectarea unora dintre ele; în acest caz I.A.S 1
propune trei surse de identificare a politicilor contabile:
Analogia cu prevederi similare din I.A.S.-uri; în cazul în care apar operaţii sau tranzacţii
asupra cărora nu se pot aplica tratamente contabile din I.A.S, atunci acestea vor fi
analizate şi se vor aplica acele tratamente din standarde care se apropie cel mai mult de
natura operaţiei respective.
Utilizarea prevederilor din Cadrul General al I.A.S.C.; în Cadrul General al I.A.S.C.
există definiţii şi descrieri ale structurilor de activ şi pasiv, ale celor de cheltuieli şi
venituri, precum şi anumite tratamente de capitalizare sau de recunoaştere a cheltuielilor
care permit utilizarea lor în înregistrarea operaţiilor pentru care nu există prevederi
exprese în I.A.S.-uri.
Utilizarea normelor şi practicilor naţionale acceptate; Ordinul 94 al ministrului
finanţelor publice pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a
IV-a a C.E.E. şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, prevede că în cazul în
care tratamentul contabil din Directiva a IV-a diferă de cel de Standarde, agentul
economic poate să opteze în perioada implementării noului sistem pentru tratamentul
care reflectă cel mai bine imaginea fidelă.

CONCLUZII

În economia de piaţă profitul reprezintă raţiunea de a fi a unei întreprinderi, întreprinderile
care se dovedesc nerentabile sunt supuse falimentului.
Profitul se diminuează în jocul preţurilor ca urmare a creşterii raportului cerere ofertă şi al
costurilor, care reflectă modul de gospodărire a resurselor consumate. Cererea solvabilă a
consumatorilor influenţează oferta şi prin mecanismul rentabilităţii, orientează plasarea capitalurilor
şi deci producţia.
Rentabilitatea apare astfel ca instrument hotărâtor în mecanismul economiei de piaţă în
orientarea producţiei în raport cu cerinţele consumatorilor (productivi sau individuali).
Rentabilitatea presupune obţinerea unor venituri mai mari decât cheltuielile în urma vinderii
şi încasării producţiei fabricate, deci, rentabilitatea reflectă capacitatea firmei de a produce profit,
oglindind într-o formă sintetică eficienţa întregii activităţi economice a întreprinderii.

BIBLIOGRAFIE
1. D.CRETU – „Contabilitate generala”, Ed. Alas, Calarasi, 2003;
2. D.CRETU – „Contabilitate financiara si soft aplicativ”, Ed. Alas, Calarasi, 2004;
3. A. DUTESCU – „Ghid pentru intelegerea si aplicarea Standardelor Internationale de Contabilitate”, Ed. CECAR,
Bucuresti, 2003;
4. C.W. NOBES si R. PARKER – „Comparative International Accouting”, Ed. Prentice Hall, 2000

183
CARACTERIZAREA FIZICO-CHIMICĂ A VINURILOR ALBE DIN
PODGORIA OSTROV

RODICA ELENA CULEA*, CECILIA VIOLETA NEAGU*,
ANCA MEREUŢĂ **

* U.S.A.M.V. BUCUREŞTI- FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ-Filiala Călăraşi
** S.C. OSTROVIT S.A
.
ABSTRACT:
S.C. OSTROVIT SA belongs to the Ostrov Vineyard, situated in the south-east part of Dobrogea, in Constanţa
County.The physico- chemical analysis,carried aut before boottling on varieties such as Fetească Albă, Riesling Italian
and Sauvignon wines sort, from 2003,2004 and 2005 productions pointed aut that these wines are substantial and well
balanced, amply with typical aroma specific for Dobrogea region. , with alcoholic concentration varies between 11,0
and 12,6 and acidity characteristics for dry and semi-dry wines

KEYWORDS: Ostrov Vineyard; Fetească Albă, Riesling Italian, Sauvignon wines, acidity, concentration alcoholic


INTRODUCERE

Societatea comercială S.C.OSTROVIT S.A. aparţine Centrului viticol Ostrov din Podgoria
Ostrov (care include şi centrele viticole: Băneasa, Oltina, Aliman), reprezentând Regiunea viticolă
a Teraselor Dunării. Podgoria Ostrov este situată pe faţada Dunăreană a Podişului Oltinei din
sud-vestul Dobrogei, în judeţul Constanţa, la graniţă cu Bulgaria. În condiţiile climatului uscat din
Dobrogea viile de aici, situate pe un relief format dintr-o succesiune de coline şi terenuri plate, în
apropierea Dunării, găsesc o atmosferă umedă şi chiar un surplus de lumină, un sol cu o structură şi
fertilitate bună, motiv pentru care aici se obţin struguri de masă de calitate superioară şi vinuri care
se disting printr-o puternică personalitate.Tipul de sol din Podgoria Ostrov este cernoziomul, cu
textură luto-nisipoasă, reacţia solului fiind alcalină. Caracterul temporar al precipitaţiilor determină
specificul secetos al zonei, afectând potenţialul productiv al viţei de vie. Excepţie au făcut ultimii
doi ani în care cantitatea de precipitaţii a fost cu mult peste media anuală înregistrată (vinurile
obţinute având un conţinut mai mic de glucide şi aciditate mai mare).
În Centrul viticol Ostrov soiurile de struguri de vin (predominând Riesling Italian, Fetească
Albă, Fetească Regală) se cultivă pe o suprafaţă de 245 ha iar soiurile de struguri de masă (Italia,
Afuz Ali, Muscat, Hamburg, Sultanina, Moldova) sunt cultivate pe o suprafaţă de 936 ha. Vinurile
de consum curent au tăria alcoolică de 10-10,4 vol. % iar vinurile de calitate superioară, obţinute
din soiurile Fetească Albă, Riesling Italian, Merlot, Cabernet, Sauvignon, au potenţialul alcoolic
cuprins între 10,5 şi 12,4 vol. %. Staţia de vinificaţie a S:C.OSTROVIT S.A. este concepută la
nivelul unor dimensiuni care permit prelucrarea în fiecare sezon a întregii cantităţi de struguri,
respectiv 150 t/zi. În această secţie de prelucrare a strugurilor are loc zdrobirea, desciorchinarea
strugurilor, separarea mustului ravac, presarea, tratarea mustului cu dioxid de sulf, cu bentonită,
limpezirea acestuia. Spaţiul acestei secţii permite manipularea uşoară a utilajelor pentru
desciorchinare şi zdrobire, a linurilor, a preselor şi a agregatelor complexe, cât şi a bazinelor pentru
colectarea, tratarea şi limpezirea musturilor.În această secţie funcţionează atât linia de prelucrare a
strugurilor albi cât şi a strugurilor negri şi aromaţi. Secţia de prelucrare a strugurilor este pavată cu
ciment şi are sistemul de aerisire şi lumină asigurat la un nivel corespunzător.





184
MATERIAL ŞI METODĂ

În lucrarea de faţă am determinat şi urmărit parametrii fizico-chimici prin analiza a trei
tipuri de vinuri, obţinute de SC OSTROVIT SA, din soiurile de struguri Fetească albă, Riesling
Italian şi Sauvignon. S-a urmărit o analiză comparativă a acestor parametri corespunzători
producţiilor din anii 2003, 2004 şi 2005. Caracterizarea acestor vinuri s-a făcut în laboratorul
propriu al SC OSTROVIT SA, în etapa precedentă îmbutelierii vinurilor, după operaţia de sulfitare.
Datele de laborator au vizat:
analiza organoleptică a vinurilor (pentru stabilirea aspectului,culorii, mirosului)
determinarea densităţii prin metoda densimetrică, cu ajutorul densimetrului
determinarea conţinutului de zahăr rezidual prin metoda Schoorl
determinarea extractului sec total prin metoda Tabariė
determinarea conţinutului în alcool (tăria alcoolică) prin metoda ebuliometrică şi
picnometrică
determinarea extractului nereducător, din datele pentru extractul total şi conţinutul de zahăr
determinarea acidităţii totale prin metoda titrimetrică
determinarea conţinutului de SO
2
liber prin metoda titrimetrică
determinarea conţinutului de SO
2
total prin metoda titrimetrică

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Vinurile au fost obţinute după o tehnologie comună pentru vinurile albe de calitate. Ţinând
cont de faptul că prezentarea tehnologiei de obţinere a acestor vinuri nu face obiectul acestei lucrări
vom aminti, doar succint, etapele principale de obţinere a celor trei tipuri de vinuri. Acestea sunt:
obţinerea mustului, sulfitarea lui (cu 20-30 mg/l SO
2
) pentru evitarea proceselor oxidative,
deburbarea mustului prin decantare( prin tratarea cu enzime), fermentarea mustului în cisterne,
realizarea pritocului, cleirea mixtă (cu tanin, gelatină şi bentonită) , filtrarea vinului şi îmbutelierea
lui. Enzimele folosite în Centrul viticol Ostrov, Zymoclair, livrate de firma Sodinal, sunt enzime
pectolitice. Procesul de fermentaţie alcoolică are loc în prezenţa drojdiilor Saccharomyces
cerevisiae, livrate de firma Sodinal.Dacă vinul are aciditatea prea mare se realizează şi fermentaţia
malo-lactică, ajutată de obicei prin oxigenare.
Complexitatea şi diversitatea substanţelor ce intră în compoziţia vinurilor fac destul de
dificilă analizarea lor curentă. Din acest motiv, în practică există doar câteva elemente fizico-
chimice prin determinarea cărora producătorul poate să aplice cele mai corecte măsuri tehnologice
şi prin intermediul cărora se poate stabili autenticitatea vinurilor şi efectuarea unor intervenţii
nepermise.
Tăria alcoolică (grade alcoolice) reprezintă concentraţia vinurilor în alcool etilic, exprimată
în volume alcool pur la 100 volume de vin. El este unul dintre indicatorii importanţi deoarece stă la
baza încadrării vinului pe categorii de calitate fiind componenta principală la stabilirea preţului de
vânzare a acestuia. Valoarea minimă pentru vinurile de calitate superioară seci este 10,0 iar pentru
cele de calitate superioară cu denumirea de origine controlată (DOC) valoarea minimă este 11,0.
Aciditatea totală (aciditatea titrabilă) este reprezentată de totalitatea acizilor liberi şi a
sărurilor acide ce imprimă vinului gustul caracteristic. Ea a fost exprimată în funcţie de acidul
tartric (acidul cel mai important din vin) prin titrare cu soluţie de NaOH 0,1 N, în prezenţă de
albastru de bromtimol-utilizat ca indicator de culoare. Pentru vinurile de calitate superioară seci
valoarea minimă este 4,5.
Anhidrida sulfuroasă (SO
2
) este cea mai eficace substanţă antiseptică şi antioxidantă
utilizată în vinificaţie. Se foloseşte atât la vinificaţia primară cât şi în timpul păstrării vinurilor.
Conform legislaţiei de la noi din ţară limitele maxime sunt, pentru vinurile seci, de 200 mg/l SO
2

total şi de 50 mg/l SO
2
liber, pentru vinurile demiseci şi demidulci de 250 mg/l SO
2
total şi de 50
mg/l SO
2
liber.
185
Extractul sec total exprimă totalitatea substanţelor existente în vin care nu se volatilizeză la
100˚ C iar extractul nereducător joacă un rol important în definirea calităţii vinurilor. Pentru
vinurile albe trebuie să aibă valori cuprinse între 15 şi 25 g/l.
Zahărul rezidual este reprezentat de glucidele care nu au fermentat iar prezenţa lui în vin
atrage luarea unor măsuri corespunzătoare de igienă şi asepsie(există posibilitatea descompunerii
acestora de către microorganisme).Pentru vinurile seci valoarea zahărului rezidual este de max.
4 g/l, la cele demiseci de max. 12 g/l iar la cele demidulci de max.50 g/l. Deoarece anii 2003, 2004
şi 2005 au fost ani ploioşi, s-a realizat corecţia de zahăr, prin adăugarea la must, după calcule
aplicate pentru microprobe, a zahărului alimentar, corespunzător STAS-ului.
Caracteristicile vinului Fetească Albă sunt prezentate în tabelul 1. Acesta este un vin de
calitate superioară, sec, de culoare galben pai, cu miros şi gust de viţă de vie. Este un vin catifelat,
amplu, corpolent. Tăria alcoolică s-a păstrat aproximativ constantă în cei trei ani de analiză;
conţinutul de zahăr este corelat cu aciditatea totală, în sensul că au avut valorile cele mai scăzute în
anul 2003 (an cu precipitaţii bogate).Un vin de calitate bună s-a obţinut în anul 2004, un vin cu
aciditate şi extractivitate mai ridicată şi cu un conţinut mai mic de SO
2
total.

Tabelul 1
Parametrii fizico -chimici ai vinului obţinut din soiul Fetească Albă

An
obţi-
nere şi
analiză
vin
Densitate
la 20˚ C
(g/ml)
Tărie
alcoolică
(grade
alcoolice)
Extract
sec total
(g/l)
Zahăr
rezidual
(g/l)
Extract
neredu-
cător
(g/l)
Aciditate
totală
(g/l ac.
tartric)
SO
2
liber
(mg/l)

SO
2
total
(mg/l)

2003 0,9928 11,4 20,7 1,6 19,1 5,34 40 170
2004 0,9943 11,1 23,8 2,2 21,6 5,88 40 130
2005 0,9940 11,1 22,9 2,4 20,5 5,76 40 150

Vinul Riesling Italian este un vin sec, de culoare galben-verzui, cu miresme olfactive
distincte şi aromă specifică strugurelui din care provine. Este plăcut la gust datorită acidităţii sale
relativ ridicate care-l face răcoritor, fructuos. Tăria alcoolică este moderată iar gustul este discret, de
piersică. Prin maturare şi învechire devine catifelat şi complet. Caracteristicile lui sunt prezentate în
tabelul 2. Este de remarcat faptul că are aciditatea mai mare decât a vinurilor Fetească Albă şi
Sauvignon iar conţinutul în SO
2
total este mult sub valoarea celor două.

Tabelul 2
Parametrii fizico -chimici ai vinului obţinut din soiul Riesling Italian

An
obţinere
şi
analiză
vin
Densitate
la 20˚ C
(g/ml)
Tărie
alcoolică
(grade
alcoolice)
Extract
sec total
(g/l)
Zahăr
(g/l)
Extract
nereducător
(g/l)
Aciditate
totală
(g/l ac.
tartric)
SO
2
liber
(mg/l)

SO
2
total
(mg/l)

2003 0,9937 11,4 22,7 1,7 21,0 6,32 40 142
2004 0,9937 11,0 22,1 1,4 20,7 5,97 40 132
2005 0,9926 11,0 20,1 2,0 18,1 6,32 40 120

Vinul Sauvignon obţinut în Centrul viticol Ostrov este un vin semi-aromat, cu o aromă
discretă, suavă. Ea aminteşte de aroma proaspătă şi delicată a florilor de soc, aromă ce conferă
multă personalitate vinului. Este un vin de culoare galben-auriu,este echilibrat şi amplu. Când este
tânăr, are un miros atrăgător.Vioi şi fructuos la tinereţe, devine mai rotund şi mai onctuos după
maturare şi învechire. Din determinările organoleptice şi din analizele chimice se constată că,
186
pentru anul 2005, deşi a fost un an bogat în precipitaţii, aciditatea este mică, respectiv doar 4,5 faţă
de 5,47-valoare determinată în anul precedent.
Tabelul 3
Parametrii fizico -chimici ai vinului obţinut din soiul Sauvignon

An
obţinere
şi
analiză
vin
Densitate
la 20˚ C
(g/ml)
Tărie
alcoolică
(grade
alcoolice)
Extract
sec total
(g/l)
Zahăr
(g/l)
Extract
nereducător
(g/l)
Aciditate
totală
(g/l ac.
tartric)
SO
2
liber
(mg/l)

SO
2
total
(mg/l
)

2003 0,9935 12,0 24,2 3,0 21,2 5,14 40 172
2004 0,9951 12,0 28,6 5,4 23,2 5,47 40 182
2005 0,9940 12,6 25,4 3,4 22,4 4,50 40 170

CONCLUZII

Analizele din această lucrare au fost realizate pentru vinurile obţinute la SC OSTROVIT SA
în anii de producţie 2003,2004 şi 2005 din soiurile Fetească Albă, Riesling Italian şi Sauvignon,
urmărindu-se caracteristicile lor fizico-chimice în etapa precedentă îmbutelierii lor. De menţionat
este faptul că anii 2004 şi 2005 au fost ani în care s-au înregistrat cantităţi mari de precipitaţii.
Vinurile de aici poartă caracteristica locului, cu sol calcaros şi climă secetoasă, cu atmosferă
umedă, datorită influenţei Dunării. Aceste trei vinuri analizate sunt vinuri albe, Feteasca Albă şi
Rieslingul Italian fiind vinuri seci iar Sauvignon este un vin demisec; sunt vinuri cu caracter bine
definit, pline de naturaleţe şi personalitate, bogate, caracterizate prin armonie şi prin însuşiri
complexe de aromă, cu tărie alcoolică cuprinsă între 11,0 şi 12,6 şi aciditate mare cu valori între
5,34 şi 6,32 pentru vinurile seci şi cu valori cuprinse în intervalul 4,5 şi 5,47 la vinurile demiseci,
vinuri pentru care s-a realizat corecţia de zahăr.Cele trei vinuri au fost obţinute după o tehnologie
comună de obţinere a vinurilor albe de calitate.
Deşi nu sunt vinuri cu tradiţie în vinificaţia din România ele se încadrează în categoria
vinurilor de calitate, cei ce întâlnesc aceste vinuri se pot apropia de ele cu multă încredere, fiind
vinuri care nu vor dezamăgi nici pe cei mai pretenţioşi consumatori de vinuri.

BIBLIOGRAFIE
MACICI, M.,Vinurile României,1996, Editura Alcor Eldimpex SRL, Bucureşti
NĂMOLOŞANU, I., 1997, Folosirea anhidridei sulfuroase în vinificaţie, Fermierul, Anul V, nr.11-12, Bucureşti
POMOHACI, N.,NĂMOLOŞANU, I., NĂMOLOŞANU, A.,Producerea şi îngrijirea vinurilor, Editura Ceres,
Bucureşti, 2000
POMOHACI, N., SÎRGHI,C.., STOIAN, V., COTEA, V.,NĂMOLOŞANU, I., Oenologie, Editura Ceres, Bucureşti, 2000
**** STANDARDE pentru industria vinurilor şi a băuturilor alcoolice















187
FACTORII STABILIZĂRII VENITURILOR AGRICULTORILOR
COMUNITARI ÎN CONTEXTUL LIBERALIZĂRII PIEŢELOR

ANCA DACHIN

ASE Bucureşti

Abstract
The increase and stabilization of farmers’ incomes were initial goals of the Common Agricultural Policy and
still are an essential concern. Even if at the EU average level the farmers’ incomes show a stabilization trend, within
national economies there still are differences compared to the average wage. The measures for raising farmers income
in the new stage of CAP reform aim at improving the management of agricultural markets and having a complex rural
development in order to ensure alternative incomes for inhabitants in rural areas.

Key words: management of agricultural markets, income stabilization, intervention prices, intervention stocks,
food self-sufficiency, professional farms, income parity

Introducere
Legarea veniturilor agricultorilor de vânzarea produselor pe piaţă este obiectivul important
al noii reforme a Politicii Agricole Comune, 2007-2013. În acest scop, managementul Organizărilor
Comune de Piaţă urmăreşte să sporească caracterul competitiv şi durabil al agriculturii în favoarea
calităţii şi ca urmare să stabilizeze veniturile agricultorilor, fără să se recurgă la preţuri de
intervenţie şi subvenţii pentru producţie, care provoacă excedente greu vandabile şi scăderea
veniturilor. Stabilizarea veniturilor agricole depinde de creşterea competitivităţii produselor şi de
legăturile cu piaţa.

Rezultate şi discuţii
Creşterea şi stabilizarea veniturilor agricultorilor a fost un obiectiv principal al Politicii
Agricole Comune, prevăzut de art. 39 al Tratatului de la Roma (1957). Realizarea parităţii
veniturilor agricole cu veniturile altor categorii de persoane rămâne un deziderat important al PAC
şi în viitor.
În diferite etape ale implementării şi consolidării PAC, dar mai ales în urma unor reforme
repetate, s-au promovat măsuri de creştere a veniturilor agricultorilor. O lungă perioadă de timp,
prin promovarea modernizării a crescut producţia agricolă şi ca urmare a exploziei productivităţii, a
preţurilor de intervenţie ridicate, peste nivelul preţurilor mondiale, veniturile agricultorilor au
crescut sau s-au menţinut. Treptat, pe măsura acumulării excedentelor agricole, a fost necesară
schimbarea mecanismelor PAC pentru asigurarea echilibrului pieţei şi menţinerea veniturilor
agricultorilor, ca şi pentru stabilizarea zonelor rurale.
Dacă în primele etape ale Politicii Agricole Comune, creşterea veniturilor agricultorilor a
fost susţinută prin preţurile de intervenţie ridicate, treptat acest mecanism şi-a redus din impactul
favorabil, devenind un factor care distorsiona pieţele. Prin măsuri repetate de reformă a PAC,
preţurile de intervenţie s-au redus şi îşi pierd importanţa în favoarea altor mecanisme de susţinere
directă, decuplată de producţie. Efectele sunt favorabile stabilizării veniturilor agricultorilor.
Reducerea veniturilor a avut loc în ţările în care fermele sunt specializate în producţia
zootehnică, întrucât pentru acest sector subvenţiile comunitare şi naţionale sunt reduse sau nu se
acordă.
Constrângerile bugetului comunitar, inflaţia şi costul lărgirii Uniunii Europene afectează
cuantumul sumelor alocate fermierilor. Sumele de care vor beneficia aceştia în noul sistem de plată
unică vor fi inferioare faţă de etapa anterioară. Ca urmare, menţinerea şi creşterea veniturilor
agricultorilor va trebui să se bazeze pe legăturile cu piaţa, pe creşterea competitivităţii produselor.
Un studiu efectuat de Institutul Naţional de Statistică şi Economie din Franţa
13
a estimat
pentru anul 2005, faţă de 2004, o scădere a venitului net global în agricultură cu -10,4%. Venitul net
global este echivalentul valorii adăugate la care se adaugă ajutorul direct acordat agricultorilor şi se
scad amortismentele. In anul 2005 VNG al agriculturii s-a ridicat la 20 miliarde Euro, mai puţin cu
2 miliarde Euro faţă de 2004. Această scădere se datorează scăderii veniturilor producătorilor de
cereale şi vin, ca urmare a creşterii costurilor la energie şi a amortismentelor la investiţiile masive.
Veniturile exploataţiilor agricole profesionale sunt influenţate de trei factori principali:
specializarea exploataţiilor, dimensiunile exploataţiilor, gradul de intensificare a producţiei.
Specializarea este un important factor al disparităţii veniturilor. Există sectoare care asigură
venituri ridicate (de exemplu viticultura) şi sectoare cu venituri slabe (creşterea bovinelor pentru
carne şi creşterea ovinelor). Dar în agricultură structura de producţie se poate diversifica, ceea ce
permite creşterea veniturilor. In funcţie de specializare, dimensiunile exploataţiilor pot avea o
influenţă diferită asupra veniturilor. Criteriul dimensiunii poate fi suplinit de criteriul intensificării
producţiei. Din studiul menţionat rezultă că exploataţiile agricole franceze intensive, cu suprafeţe de
40-65 hectare, obţin venituri cu 20% mai ridicate decât exploataţiile cu 100 hectare mai puţin
intensive.
Veniturile agricultorilor comunitari se situează sub nivelul veniturilor altor categorii de
persoane angajate în economie, dar au avut pe ansamblul Comunităţii o evoluţie pozitivă, din anul
1980. (fig 1). Din anii 80 până în prezent au avut loc variaţii anuale semnificative ale veniturilor, ca
urmare a condiţiilor climatice nefavorabile, dar şi datorită mutaţiilor în structurile de producţie.
Fermele zootehnice au fost mai puţin susţinute, faţă de cele care cultivă cereale.
Figura nr. 1


Dacă avem în vedere anul de bază 1980, cele mai mari creşteri de venituri, pe ansamblul
UE15, au avut loc după reforma PAC din 1992, în urma schimbării mecanismului de susţinere a
agriculturii. Trecerea la mecanismul plăţilor compensatorii acordate la hectar şi pe animal s-a
dovedit a fi favorabilă creşterii veniturilor agricole. Măsurile de reducere şi îngheţare a preţurilor
instituţionale şi compensarea acestor reduceri cu plăţi directe, parţial decuplate de producţie, a
contribuit la o mai bună apropiere de piaţă a agricultorilor.
Tendinţa generală de relativă menţinere a veniturilor pe ansamblul UE, din anul 1980 până
în 2000, s-a datorat nu numai nivelului ridicat al preţurilor de intervenţie, ci şi creşterii exporturilor
de produse agroalimentare (figura 2), care însă au încetinit în ultimii ani.

188
13
Xxx Conjuncture agricole. Synthèse mensuelle nr.246 dec.2005 INSE
Figura nr. 2



Schimbarea mecanismelor de susţinere a pieţei interne nu a contribuit la creşterea susţinută a
veniturilor, după anul 2000. Nici exporturile nu au mai contribuit la creşterea veniturilor, datorită
atât reducerii, cât şi a scăderii subvenţiilor (restituţiilor) la export (figura 3).

Figura nr. 3


După anul 2000, însă, mecanismul de susţinere nu a mai avut aceleaşi efecte pozitive
întrucât plăţile sunt direcţionate totuşi pe anumite produse. Agricultorii nu-şi stabilesc structura de
producţie prin contactul direct cu piaţa, ci sunt legaţi de plăţile directe calculate la hectarul de
cereale, precum şi pe animal (bovine, ovine şi caprine). La aceste produse s-au menţinut şi preţuri
de intervenţie, deşi mai apropiate de preţurile mondiale. Cum preţurile pieţei mondiale şi a pieţelor
interne au avut tendinţă de reducere, iar plăţile directe nu au asigurat compensarea totală a
pierderilor de venituri, mai ales ca urmare a tendinţei de creştere mai accentuată a preţurilor
consumurilor intermediare, nivelul veniturilor agricultorilor are o tendinţă de creştere moderată,
începând cu anul 1995 şi chiar de reducere în unele ţări (tabelul 1).




189
190
Tabelul nr. 1
Evoluţia veniturilor reale pe agricultor în UE 15 în perioada 1994-2004
1995=100
Tara 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
UE 15 93,81 100 103,59 103,96 100,69 100,45 104,15 110,95 103,03 105,70 106,79
Belgia 110,09 100 103,59 113,81 107,52 99,48 107,92 116,83 98,26 99,08 90,48
Danemarca 85,66 100 98,98 95,01 73,52 73,89 89,41 100,32 74,55 69,46 82,34
Germania 91,92 100 115,41 118,46 105,85 105,25 129,23 161,54 118,24 115,25 134,41
Grecia 95,60 100 94,99 95,40 94,90 95,15 96,26 99,28 96,85 95,93 98,57
Spania 100,37 100 112,08 113,07 108,47 101,63 107,44 116,06 11051 123,88 126,98
Franţa 94,15 100 100,49 104,04 108,56 106,37 105,82 107,02 704,70 103,82 99,96
Irlanda 93,36 100 98,89 96,00 92,82 87,83 102,40 100,82 96,04 96,30 95,06
Italia 91,06 100 105,68 108,31 108,23 115,73 112,62 113,12 108,34 109,30 110,77
Luxemburg 88,67 100 103,64 95,26 104,62 96,65 93,98 93,01 95,63 91,38 98,56
Olanda 97,38 100 95,86 103,53 92,97 86,38 87,33 88,98 78,25 87,78 72,44
Austria 91,21 100 94,36 85,99 84,54 85,38 92,36 107,90 102,65 100,18 100,83
Portugalia 91,12 100 109,81 104,04 104,25 126,18 108,99 132,66 123,94 124,68 125,52
Finlanda 79,29 100 85,35 85,01 69,79 89,83 116,91 116,91 123,67 97,31 93,61
Suedia 83,83 100 97,97 103,81 106,25 93,52 101,55 109,70 110,50 108,82 111,28
Marea
Britanie
91,14 100 93,64 72,21 62,79 61,46 59,01 63,36 68,37 81,06 81,53
Sursa: Europe in figures. Eurostat yearbook 2005

Intre statele membre tendinţele veniturilor reale pe agricultor sunt diferite. Creşteri constante
au avut loc în Germania, Spania, Italia, Portugalia, Suedia, iar scăderi evidente au fost în Olanda şi
Marea Britanie. In anii 2003-2004 s-au manifestat scăderi ale veniturilor în Danemarca şi Finlanda.
Agricultorii din Grecia şi Irlanda au avut, în întreaga perioadă 1994-2004, venituri inferioare anului
1995.
După aderarea celor 10 state (2004), în anul 2005 se manifestă tendinţe noi în evoluţia
veniturilor pe agricultor.
Datorită decalajelor de productivitate a muncii între vechile şi noile state membre, venitul pe
agricultor s-a diminuat. In anul 2005, la nivelul UE 25, venitul pe agricultor a scăzut cu 5,6% faţă
de anul 2004, deşi faţă de anul 2000 indicele de creştere a venitului pe agricultor a fost de 105,2%,
iar în anul 2004 faţă de 2003 a fost o creştere de 6,3%.
Creşterile semnificative de venituri din noile state membre şi din Irlanda, care nu deţin un
loc relevant în agricultura Comunităţii, nu au putut influenţa pozitiv nivelul pe ansamblu. Unele
state cu agricultură mai dezvoltată (Franţa, Germania, Marea Britanie, Italia, dar şi Ungaria) au
înregistrat scăderi semnificative de venituri în anul 2005/2004 (tabelul 2).
Tabelul nr. 2
Schimbări în venitul real pe agricultor în anul 2005 în UE 25
2005/2004
%
Indice în 2005
(2000=100)

2005/2004
%
Indice în 2005
(2000=100)
UE 25 -5,6 105,2
Portugalia -12,10 106,2 Cipru -2,1 75,2
Slovacia -10,6 119,3 Grecia -1,8 82,1
Italia -10,4 86,3 Luxemburg -1,6 90,2
Spania -10,3 106,3 Belgia -0,6 87,8
Franţa -10,1 86,6 Finlanda -0,2 94,3
Ungaria -8,6 129,9 Danemarca +0,6 94,7
Malta -6,0 88,4 Estsonia +1,7 272,8
Slovenia -4,2 129,1 Polonia +1,9 205,7
Marea Britanie -3,6 122,15 Olanda +6,1 86,2
Austria -3,4 103,6 Rep. Cehă +12,6 223,1
Germania -3,0 121,7 Letonia +16,5 107,7
Suedia -2,8 103,1 Lituania +24,6 203,3
Sursa: Eurostat- News release, 17 February 2006

191
Scăderea veniturilor reale în anul 2005/2004 se datorează:
• scăderii outputului agricol cu 4,8%, pe seama scăderii preţurilor la producător în termeni
reali.
• scăderii costurilor inputurilor a fost de numai -1,9% şi deprecierea monetară de -0,3%, în
termeni reali
• creşterea în termeni reali a subvenţiilor nete a fost de numai +1,6%
Evoluţia veniturilor agricole a fost diferită pe ţări în UE 25. Cele mai mari creşteri au avut
loc în Lituania (+24,6%), Irlanda (+16,5%), Letonia (+13%), Rep.Cehă (+12,6%). Aceste ţări au
beneficiat de subvenţii care le-au avantajat dezvoltarea agricolă. Tările cu cea mai evidentă scădere
a veniturilor au fost Portugalia (-12,o%), Slovacia (-10,6%), Ialia (-10,4%), Spania (-10,3%) şi
Franţa (-10,1%). Italia, Franţa, Grecia, Belgia şi Finlanda au avut indicele veniturilor inferior şi
anlui 2000 şi în anul 2005/2004. Această situaţie produce îngrijorări la nivelul UE şi a impus noi
măsuri de reformă.
In noua etapă a reformei Politicii Agricole Comune, 2007-2013, mecanismele care urmăresc
stabilizarea veniturilor agricultorilor sunt diferite. Dificultăţile cele mai mari se vor manifesta în
noile state membre şi mai ales la produsele care nu sunt competitive. Scăderea subvenţiilor poate
afecta grav nivelul veniturilor dacă producătorii agricoli nu-şi îmbunătăţesc structura de producţie şi
legăturile cu piaţa şi nu-şi creează noi surse de venituri, în special neagricole. Acestei sfidări va
trebui să-i facă faţă România după aderare.
Creşterile mai mari ale veniturilor în noile state membre, faţă de vechile state membre este
calea de apropiere de media Comunităţii, care este ridicată. Pe de altă parte, veniturilor
agricultorilor din vechile state membre, în mod obiectiv, nu vor putea avea creşteri spectaculoase
întrucât nivelul de bază este ridicat. Totodată, decalajul de productivitate a muncii a noilor state
membre este foarte ridicat faţă de UE 15. Astfel, în anul 2003, productivitatea muncii în UE 15 era
de 22895 Euro/agricultor, iar în Rep.Cehă a fost de 4086 Euro/agricultor, în Letonia de 1445
Euro/agricultor, Polonia de 1693 Euro/agricultor etc. Dintre noile state membre, în Ungaria nivelul
productivităţii muncii agricole este cel mai ridicat (9257 Euro/agricultor) .
Nivelul productivităţii muncii pe agricultor în România a fost de 1697 Euro în 2003 şi ca
urmare a unor recolte mari a crescut la cca. 2150 Euro/agricultor în 2004. Variaţiile mari de
productivitate în România se datorează mai ales condiţiilor climatice. În funcţie de variaţia acestora
cresc sau scad veniturile agricultorilor. Efectele pozitive ale intensificării producţiei, a specializării
şi dimensiunilor exploataţiilor nu sunt semnificative în condiţiile unei agriculturi de subzistenţă.
Managementul pieţelor agricole va avea un rol hotărâtor în creşterea şi menţinerea
veniturilor agricultorilor.

Concluzii
Creşterea şi stabilizarea veniturilor agricultorilor în noua etapă a reformei PAC depinde de
realizarea unei înalte competitivităţi pe pieţe, de orientarea afacerilor fermelor după cerinţele
consumatorilor şi producerea acelor produse şi servicii care asigură agricultorilor venituri şi valoare
adăugată mari.
In acest sens se schimbă mecanismele de susţinere, direcţionate de la producţie spre
producători, de la agricultură spre dezvoltarea rurală.

Bibliografie
Belli Nicolae Globalizarea în gândirea economică contemporană. Academia Română, 2002
Marioara Rusu Dezvoltarea rurală-politici şi structuri economice, Ed.Expert, 2005
Letiţia Zahiu, colab. Structurile agrare şi viitorul politicilor agricole.Ed.Economică,2003
*** Conference CAP, Sofia 14-5 March, 2004
*** OECD Improving Enviromental Performance of Agriculture Policy Option
and Market Approaches, Paris, 2001
*** European Commission – Agricultural Policy and Rural Development,
Bruxelles, 2002
*** European Comission, Agriculture in the EU – Statistical and economic
information, 2002, 2003, 2004
192












































193
ORGANIZAREA COMUNĂ DE PIAŢĂ A CĂRNII ÎN UE15 ŞI UE25

CARINA DOBRE
ELENA SOARE
LIVIA DAVID

*USAMV Bucureşti
** USAMV Bucureşti
*** USAMV Bucureşti

Abstract: Joining the EU means that the whole Romanian economy has to adapt to the new conditions imposed
by the EU. Romania has to accept community acquis. Agriculture represent and important part of the economy, but it is
hindered by some imbalances and reduced efficiency. Joining the European Union implies rebalancing and reducing the
gap between Romanian agriculture and European Union Agriculture.

Key words: beef special premium, suckler cow premium, Common Market Organization, community acquis

INTODUCERE

Integrarea României în Uniunea Europeană, implică adoptarea aquis-ului comunitar pentru
toate domeniile de activitate. Sectorul zootehnic este bine reprezentat în cadrul pieţei comune, fiind
direcţionat prin mecanismele de intervenţie şi ajutoarele directe acordate.
Conform unui studiu efectuat la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, sectorul
cărnii este unul dintre cele mai importante sectoare. Cele patru tipuri de carne –vacă, porc, oaie, şi
pasăre reprezintă un sfert din producţia totală agricolă. Sectorul cărnii în U.E. cuprinde: fermieri,
cooperative, abatoare şi companii implicate în diferite aspecte ale distribuţiei şi comercializării.
Jumătate din fermele U.E. deţin animale .
Politicile europene în sectorul cărnii au avut în principal ca scop: încurajarea unei cărni
sigure, hrănitoare şi abordabile din punct de vedere financiar de către consumatori. Schimbările care
au avut loc în cadrul PAC sublinează acest scop.
Ajutoarele acordate diferă în funcţie de specii. Se acordă plăţi directe pentru: bovine, ovine
şi caprine. Printre măsurile care sunt adoptate pe piaţa internă trebuiesc amintite:
măsuri de ridicare a calităţii producţiei;
promovarea unor măsuri de organizare a producţiei;
stabilirea bugetelor pe termen scurt şi lung;
stabilirea preţurilor pe baza cerinţelor pieţei.

A) Organizarea comună de piaţă pentru sectorul bovin
Sectorul cărnii de vită este al doilea mare sector agricol productiv din cadrul Comunităţii
Europene, cumulând o pondere de circa 10% în totalul producţiei agricole, după cel al produselor
lactate (18%). Producţia anuală netă de carne de vită a Uniunii Europene s-a cifrat, în ultimii ani, la
circa 8 milioane tone. Cei mai mari producători comunitari : Franţa, Germania, Italia şi Marea
Britanie, ţări ce cumulează circa două treimi din producţia totală de carne de vită a Uniunii
Europene.
Pentru sectorul bovin Organizarea Comună de Piaţă are la bază reglementarea Consiliului
nr.1252/1999, prin care se stabileşte mecanismul pentru piaţa internă cât şi pentru comerţul cu alte
ţări.
Principalele mecanisme de politică agricolă utilzate pe piaţa comună a cărnii de bovine sunt:
plăţile directe;
prime speciale;
primele de depopulare a efectivelor.
194
Reforma acestui sector, prevăzută în Reglementarea Consiliului CE nr. 1254/99 din 17 mai
1999 şi amendată prin Reglementarea CE nr. 2342/99 din 28 octombrie 1999, privitoare la
organizarea comună a pieţei cărnii de vită, vizează implementarea de măsuri pe piaţă internă pentru:
stabilizarea pieţei;
asigurarea unui standard optim al nivelului de trai pentru comunitatea agricolă;
re-echilibrarea consumului de carne în Comunitate în beneficiul sectorului cărnii de vită;
îmbunătăţirea competitivităţii acestor produse pe piaţa internaţională.
Principalele măsuri de piaţă internă includ plăţile directe către producătorii de carne de vită,
plăţile pentru stocurile private şi o schemă de plăţi pentru stocurile publice..
Tinând cont de varietatea tipurilor de şeptel din Comunitate, plăţile directe vor include o
varietate de măsuri de sprijin acordate crescătorilor de animale. Acestea au ca scop:
compensarea reducerilor preţului de intervenţie. Preţul de intervenţie reprezintă preţul
director pentru activitatea de susţinere a pieţei cărnii de vită. Valorile cantitative pentru
care se aplică preţul de intervenţie nu trebuie să depăşească 350.000 tone pe an.

Dinamica preţului de intervenţie în intervalul 1999-2002
Tabel nr. 1
Nr.
crt.
Intevalul de timp Preţ de intervenţie
(Euro/tonă)
%
1. Ianuarie 1999-Iunie 2000 3475 100
2. Iulie 2000- Iunie 2001 3242 93,2
3. Iulie 2001-Iunie 2002 3013 86,7
SURSA:European Comission Directorate- General for Agriculture

sprijinirea veniturilor producătorilor care sunt specializaţi în producţia de carne de vită;
asistarea producătorilor din zonele mai puţin favorabile din statele membre ale UE
specializaţi în producţia de carne de vită ;
echilibrarea anuală a pieţei ;
acordarea premisiunii statelor membre de a sprijini sistemele de producţie specifice.
Premiile de bază acordate crescătorilor de animale:
a) Bonificaţiile/Premiile speciale pentru carnea de vită
b) Bonificaţiile/Premiile pentru vacile care alăptează.

B) Organizarea comună de piaţă pentru carnea de porc
Piaţa cărnii de porc în Uniunea Europeană a înregistrat, în ultimii ani, o evoluţie ciclică, cu
perioade de echilibru care au alternat cu perioade caracterizate prin superofertă şi nivele scăzute de
preţ.
Organizarea comună a pieţei cărnii de porc, prevăzută în Reglementarea CE nr. 2759/29
octombrie 1975, constă în implementarea a două măsuri de sprijin intern:
restituirile la export ;
ajutoarele pentru achiziţiile în sistemul stocurilor private.
Regulamentul de funcţionare al organizării comune de piaţă pentru carnea de porc, prevede
măsuri care dau posibilitatea de a monitoriza evoluţia preţurilor în cadrul comunităţii.
Domeniul de aplicabilitate.
Prevederile prezentei reglementări se aplică pentru porci vii, alţii decât cei de rase pure, şi
pentru produsele din carne de porc;
Sprijin pentru iniţiativele industriale. Se acordă sprijin pentru măsurile destinate încurajării
acţiunilor de natură să asigure o mai mare adaptare a acestui sector la cerinţele pieţei;
În vederea stabilizării preţurilor şi evitării formării de excedente pe piaţa Comunităţii,
calitatea standard este definită în termeni de greutate, astfel:
o carcase în greutate de la 60 la 120 kg, grad E;
o carcase în greutate de la 120 la 180 kg, grad R;.
195
Măsuri intervenţioniste. În vederea prevenirii unei scăderi semnificative a preţurilor,
este permisă adoptarea de măsuri intervenţioniste pentru achiziţionarea în stocurile private a
următoarelor produse: carcase de porc, semicarcase de porc, piept de porc şi grăsime de porc
proaspătă sau refrigerată.

Comerţul cu ţările terţe.
Licenţele de import şi export. Statele membre pot decide ca activităţile de
import/export să se realizeze în baza unor licenţe de import/export eliberate la
nivelul fiecărui stat în parte;
Tariful Vamal Comun. În acest sector se aplică taxele vamale de import prevăzute de
Tariful Vamal Comun al Uniunii Europene;
Importul. În cazul în care importul unui anumit produs ar putea contitui o ameninţare
pentru piaţa Uniunii, pot fi percepute taxe vamale suplimentare;
Contingentele tarifare. Operatorii economici se pot califica pentru acordarea de
licenţe în cadrul contingentelor stabilite;
Exportul. Este permisă acordarea se subvenţii la export, în vederea stimulării
acestuia;
Barierele comerciale. Perceperea de taxe/aplicarea altor măsuri cu un efect similar
celor al taxelor vamale şi al restricţiilor cantitative sunt interzise în comerţul cu ţările
terţe.

C) Organizarea comună de piaţă pentru carnea de pasăre
Reforma sectorului cărnii de pasăre se înscrie în aceleaşi coordonate ca şi cele prevăzute
pentru sectorul cărnii de porc, adică măsurile de intervenţie sunt minimale şi sunt aplicate luând în
considerare numai fluctuaţiile pieţei. Măsurile care guvernează, organizarea pieţei comunitare a
cărnii de pasăre se referă la asigurarea unui nivel adecvat al veniturilor fermierilor şi îndeplinirea
angajamentelor asumate de Uniunea Europeană în cadrul OMC referitoare la comerţul cu ţările
terţe.
Reglementarea CEE nr. 2777/29 octombrie 1975 referitoare la organizarea pieţei cărnii de
pasăre în Uniunea Europeană.
Domeniul de aplicabilitate.
Prevederile prezentei reglementări se aplică pentru carnea şi organele comestibile ale
următoarelor păsări: cocoşi, găini, raţe, gâşte, curcani, gâşte de Guineea, precum şi pentru
grăsimi şi alte produse obţinute din păsări domestice.
Comercializarea produselor
Organizaţii comerciale. Măsurile adoptate în vederea ameliorării calităţii produselor şi a
utilizării acestora, promovării unei mai bune organizări a producţiei şi comercializării
produselor, facilitării păstrării unei evidenţe a terenurilor înregistrate la nivelul preţurilor de
piaţă urmează să fie implementate prin intermediul organizaţiilor comerciale;
Standardizarea. Pentru carnea şi organele de pasăre se adoptă standardele în vigoare, de la
cele referitoare la gradarea ăn funcţie de greutate şi calitate până la cele referitoare la
ambalarea şi etichetarea produselor din carne şi organe de pasăre
Urmărind cu atenţie modul de organizare şi control al pieţelor agricole din Uniunea
Europeană se poate observa o permanentă schimbare şi adaptare în funcţie de cerinţele existente
atât în interiorul cât şi în exteriorul Uniunii. Gradual vor fi reduse intervenţiile pe piaţă prin
intermediul mecanismelor specifice. Acest fapt contribuie la ridicarea calităţii produselor şi a
scăderii preţurilor pe piaţă.

Perspectivele pieţei cărnii în UE15 şi UE25
În condiţii normale şi cu o productivitate crescută, ritmul de creştere a producţiei la
majoritatea produselor agricole este prognozat să fie mai mare comparativ cu consumu,l ceea ce va
antrena o scădere a preţurilor în termeni reali. Preţurile se vor situa sub nivelul anului 2002.
196
La nivelul UE15 consumul este acoperit, iar preţurile sunt scăzute. Reforma PAC va
îmbunătăţi balanţa cărnii.
Perspectivele pieţei cărnii, în perioada 2004-2010, în comparaţie cu 2001-2003 în UE15,
sunt următoarele:

Carnea de vită. Consumul de carne de vită pe locuitor (cca 20 kg) este stabil din anul
2002. Preţurile rămân, de asemenea, constante. Se prevede o creştere a producţiei de
carne, din 2006, care va rămâne relativ neschimbată în anii următori. Această creştere
pentru carnea de vită are să fie sensibil mai mare în ţările membre. Importurile sunt în
creştere, iar exporturile în scădere. Stocurile sunt practic zero, datorită anulării măsurilor
de intervenţie şi a aderării noilor state.
Carnea de porc. Consumul de carne de porc pe locuitor (de 45 kg) este constant din
2006, cu modificări anuale destul de mici. Cererea pentru carnea de porc este pozitivă.
Producţia totală este în creştere, din anul 2005. O creştere mai semnificativă se
estimează pentru importurile şi exporturile, iar stocurile sunt zero.
Carnea de pasăre. Consumul cărnii de pasăre este previzibil să crescă lent la 24
kg/locuitor, în 2010, faţă de 23 kg în 2001. Producţia totală de carne de pasăre
stagnează, impoturile cresc pe termen scurt şi este previzibil să se intensifice pe termen
lung, ca urmare a creşterii cererii pentru acest produs. Exporturile rămân constante.

Perspectivele pieţei cărnii în UE25

Carnea de vită. Efectivele de bovine în noile state memebre rămân limitate, dar producţia şi
consumul cresc cu cca 10% în comparaţie cu UE15. Totuşi, carnea de vită nu este preferată de
consumatorii din noile state membre.
Preţurile cărnii de bovine sunt în scădere, cu 70-100 euro/t, faţă de perioada anterioară
lărgirii UE. Agenda 2000 a stabilit ca preţurile la carnea de bovine să fie flexibile pentru a se evita
surplusurile.
Perspectivele pieţei arată că producţia de carne rămâne stabilă la nivelul UE25. Surplusul
comercializabil de carne se situează între 60 şi 80 mii tone.


EVOLUŢIA PRODUCŢIEI ŞI CONSUMULUI
DE CARNE VITĂ ÎN UE 25
Tabel nr. 2

ANUL


UM

PRODUCTIE

CONSUM
2006 -mii tone metrice- 8,29 8,20
2007 -mii tone metrice- 8,33 8,25
2008 -mii tone metrice- 8,35 8,25
2009 -mii tone metrice- 8,37 8,30
2010 -mii tone metrice- 8,33 8,25
SURSA:,, Politici şi pieţe agricole’’, 2005, pag.494

Carnea de porc şi pasăre. Aderarea noilor state şi efectele asupra pieţei unice
vizează redirecţionarea comerţului cu carne de porc şi pasăre în funcţie de
competitivitatea statelor membre. După lărgirea UE va creşte producţia de carne de
porc şi pasăre şi va fi direcţionată spre statele care prezintă deficit.
Producţia în noile state membre are dezavantaje privind calitatea şi costurile furajelor.


197
EVOLUŢIA PRODUCŢIEI ŞI CONSUMULUI
DE CARNE DE PORC ÎN UE 25
Tabel nr. 3
ANUL UM PRODUCŢIE CONSUM
2006 -mii tone metrice- 22,59 21,00
2007 -mii tone metrice- 22,69 21,18
2008 -mii tone metrice- 22,85 21,33
2009 -mii tone metrice- 23,01 21,48
2010 -mii tone metrice- 23,07 21,54
SURSA:,, Politici şi pieţe agricole’’, 2005, pag.495 .
Producţia de carne de porc în UE25 va creşte de la 22,2 mil tone în 2004, la 23,1 mil tone
în 2010 (o creştere de 15% în noile state membre), dar consumul va rămâne relativ constant pe
termen mediu. Surplusul comercializabil este de 1,53 mil tone în anii 2009-2010.
Producţia de carne de pasăre va creşte moderat, de la 10,74 mil tone în 2004, la 10,93 mil
tone în 2010.
EVOLUŢIA PRODUCŢIEI ŞI CONSUMULUI
DE CARNE DE PASĂRE ÎN UE 25
Tabel nr. 4
ANUL UM PRODUCŢIE CONSUM
2006 -mii tone metrice- 10,72 10,29
2007 -mii tone metrice- 10,78 10,35
2008 -mii tone metrice- 10,85 10,41
2009 -mii tone metrice- 10,91 10,46
2010 -mii tone metrice- 10,93 10,48
SURSA:,, Politici şi pieţe agricole’’, 2005, pag.495
Consumul absoarbe cea mai mare parte din producţie şi este previzibil să crescă pe termen
lung. Surplusul comercializabil va fi de aproximativ 450 mii tone în intervalul 2009-2010.

PROGNOZA PREŢURILOR PENTRU CARNE
ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
Tabel nr.5
Produsul U/M Media
1999-
2003
2008/
2009
2010/
2011
2013
/2014
CARNE BOVINE,
VIŢEL

Preţ, UE Euro/100kg 245,4 248,9 247,5 247,9
CARNE DE PORC
Preţ, UE Euro/100kg 127,2 133,4 130,3 134,9
CARNE DE PASĂRE
Preţ, UE Euro/100kg 99,9 97,5 97,3 96,7
Sursa: AFACERI EUROPENE- Pieţe; Nr10, pag .14

In termeni nominali, preţurile pentru carne vor creşte. Evoluţia preţurilor reale va fi diferită.
Tendinţa pe termen lung este de scădere . Acest lucru va reprezenta un avantaj pentru consumatori.
În cadrul OCP se fac eforturi pentru liberalizarea comerţului.

BIBLIOGRAFIE
LETIŢIA ZAHIU(coordonator) - 2005, Politici şi pieţe agricole, Ed. Ceres, Bucureşti, pg. 489-490
GABRIELA CARMEN PASCARIU – 1999, UE-Politici şi pieţe agricole, Ed. Economica, Bucureşti, pg. 100
*** - Piaţa cărnii în UE şi ţările central şi est europene, CRCE, 2002, pg. 43-45.
*** - Afaceri Europene - Pieţe; Nr.10, pag .14.
198












































199
REENGINEERINGUL – CA FACTOR DE CREARE A UNUI SISTEM
MANAGERIAL EFICIENT LA ÎNTREPRINDERE

LUDMILA DOBROVOLSCHI, AURELIA LITVIN

Universitatea Agrară de Stat din Moldova

The study discloses the essence and characteristics of business process reengineering as an effective way of
redeveloping of the main business process of enterprise and by this, n-fold increasing of the results of its activity as
well as of satisfying of the basic requirement of reengineering and of the modern management and marketing concepts
in order to win a customer by offering unique good or service. These research revealed the problems of carried earlier
unsuccessful restructuring programs of national enterprises and justified the conclusions on the application of the
reengineering changes in the national enterprises.

Reengineering, business-reengineering, restructuring, redevelopment, organizational changes, privatization,
information technology, quality.

INTRODUCERE

În procesul de trecere a Republicii Moldova la economia de piaţă, a devenit evidentă
necesitatea apariţiei unor noi mecanisme, repere şi metode ale managementului, care să stimuleze
accelerarea reformelor economice. Pentru depăşirea dificultăţilor, condiţionate de procesul tranziţiei
şi creşterii eficienţei activităţii întreprinderilor autohtone, a devenit extrem de necesară
reorganizarea radicală a tuturor business-proceselor companiilor, adică e nevoie de reengineering.
De aceea, o sarcină importantă a managementului din Republica Moldova este studierea
problemelor reengineeringului business-proceselor ca model nou şi eficient al transformărilor
organizaţionale.

MATERIAL ŞI METODĂ

Scopul prezentei cercetări constă în relevarea esenţei şi particularităţilor reengineeringului,
argumentarea necesităţii transformărilor de reengineering în întreprinderile din Republica Moldova
pentru crearea unui sistem managerial eficient la întreprindere. În procesul cercetării au fost
utilizate concepţiile şi teoriile managementului şi reengineeringului, metoda analizei, sintezei şi
comparaţiei.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Odată cu trecerea întreprinderilor moldoveneşti la funcţionarea în condiţii de piaţă, creşte
importanţa elaborării unei metodologii ştiinţific argumentată a restructurării, sau reorganizării
întreprinderilor, care să se sprijine pe utilizarea modelelor şi metodelor de management, precum şi a
metodologiei modelării activităţi financiar-economice. Una din cele mai eficiente abordări ale
reproiectării organizaţiei, în condiţiile actuale, este reengineeringul business-proceselor, bazat pe
tehnologii informaţionale avansate, care presupune modificarea vechiului sistem al întreprinderii în
condiţii de turbulenţă sporită.
Reengineeringul presupune reinterpretarea fundamentală şi reproiectarea radicală a
business-proceselor întreprinderilor actuale pentru îmbunătăţirea considerabilă a principalilor
indicatori ai activităţii lor: valoare, calitate, servicii şi ritm. Sau, reengineeringul reprezintă
reorganizarea întreprinderilor, reconceperea şi reproiectarea fundamentală a businessului cu scopul
de a îmbunătăţi radical indicatorii, exprimaţi prin preţ, calitate şi nivel de deservire.
Necesitatea reengineeringului este condiţionată de dinamismul avansat al lumii
contemporane, de necontenitele şi esenţialele modificări produse în mediul interior şi cel exterior al
întreprinderilor. În opinia noastră, companiile prospere, dorind să-şi menţină în continuare
200
competitivitatea, se văd nevoite să-şi schimbe mereu strategia şi tactica corporativă. Totodată,
putem menţiona că procesul efectuării schimbărilor radicale are caracter continuu, fapt ce permite
întreprinzătorului să-şi perfecţioneze şi să-şi reorganizeze propriile procese, adică să se adapteze la
schimbarea mediului exterior, ceea ce tocmai corespunde principalei cerinţe a managementului
strategic.
Oportunitatea efectuării unor schimbări radicale în întreprinderile economiei naţionale a
Republicii Moldova este confirmată şi de opinia exprimată de cercetătoarea moldoveancă în
domeniul businessului Ala Cotelnic: “Schimbarea profundă şi vastă a modelului economiei
centralizate cu cel al economiei de piaţă pe care o înfăptuiesc ţările în tranziţie, inclusiv şi
Republica Moldova oferă un teren extrem de fertil pentru iniţierea şi desfăşurarea acţiunilor de
reengineering. La nivelul microeconomic, al agenţilor economici reengineeringul poate oferi şanse
de a abandona vechile tipare ale organizării şi funcţionării lor în mediu şi cu mentalităţile specifice
sistemului economiei centralizate şi să devină adevărate unităţi economice dinamice, competitive şi
integrate organic în mediul de afaceri specific unei economii de piaţă.”
La fel, pentru a argumenta oportunitatea implementării reengineeringului, v-om apela şi la
concepţia ciclului vital al întreprinderii, care, tradiţional, include 4 etape principale: înfiinţarea,
creşterea, maturitatea şi declinul. Declinul organizaţiei s-ar putea să nu se producă, dacă conducerea
ei ar simţi mereu dorinţa de renovare. Procedurile birocratice, strategia, adesea nefondată, sistemul
de motivaţii ineficient, un aparat greoi de control, inaccesibilitatea lui la noile idei – toate acestea
creează condiţii favorabile pentru declin. Pentru a depăşi aceste dificultăţi se recomandă realizarea
transformării într-o nouă etapă, a cincea – cea de modernizare, reorganizare.
În opinia noastră , valoarea şi natura reengineeringului se manifestă prin faptul că acesta
reprezintă criteriul specific al divizării timpului în două epoci: industrială şi de reengineering. În
tabelul 1 v-om prezenta viziunea noastră asupra particularităţilor distinctive ale managementului
schimbărilor, care sunt proprii acestor două epoci.

Tabelul 1
Caracteristica şi particularităţile epocii industriale şi de reengineering

Epoca
manage-
mentului
Clientela
( piaţa, cerere )
Concurenţa.
Situaţia pe piaţă
Caracterul
schimbărilor
Managementul
schimbărilor


Epoca
Industrială
Cerere excesivă, pro-
ducătorul este
figura-cheie pe piaţă,
consumatorul –
cumpără tot ce-i
oferă furnizorul

- Concurenţa
valorică
(a preţurilor) şi
nonvalorică
- Localizarea
businessului
Schimbări
evolutive
treptate
- Orientarea strategică
a businessului - marfă/ser-
viciu
- Caracteristica-cheie a
întreprinderii – organizator
al producţiei şi vînzărilor
- Informaţia - discretă


Epoca
reengi-
neeringu-
lui
Clientul – figura –
cheie: necesită abor-
dare individuală,
solicită marfa unică.
Ofertă excesivă
- Creşterea
concurenţei
internaţionale
- Globalizarea
businessului
Schimbări
revoluţionare
radicale,
generate de
dezvoltarea
tehnologiilor
informaţio-
nale
- Orientarea strategică a
businessului - clientul
- Caracteristica–cheie a
întreprinderii – organizaţie
intelectuală bazată pe
cunoaştere
- Informaţia ca rezultat al
activităţii creative,
cunoaşterii, dezvoltării
(elaborată în baza lucrărilor autorilor M. Hummer, J. Champu, N. Obolenschi, P. Allen)

201
În Moldova , reorganizarea întreprinderilor autohtone conform principiilor economiei de
piaţă a început în perioada dezmembrării sistemului economic centralizat de gospodărire, adică încă
prin anii 90. Prima etapă a reorganizării întreprinderilor din Republica Moldova a fost privatizarea
lor. Transformările din perioada privatizării şi de după privatizare din Republica Moldova şi din alte
ţări cu economii de tranziţie au servit agenţilor economici ca prototip al măsurilor de reengineering:
s-a modificat stilul obişnuit de funcţionare a întreprinderilor, care, realizînd vreme îndelungată
programe de stat, au schimbat radical relaţiile de proprietate şi au trecut complet sau parţial la
autofinanţare. În Moldova, au fost elaborate şi adoptate trei Programe de Stat de privatizare.
1. Privatizarea pe bonuri ale patrimoniului naţional (B.P.N.) din 1994-1995, prin
transmiterea gratuită în proprietate a unui număr mare de întreprinderi pe calea
repartizării bonurilor patrimoniale.
2. Privatizarea pe bonuri şi începutul privatizării pe bani din 1995-1996, cînd circa 2/3 din
patrimoniul naţional a fost transmisă sectorului privat. Privatizarea pe bani – principalul
obiect al acesteia devin cele mai mari şi mai profitabile companii, ale căror pachete
majoritare de acţiuni aparţin statului. Culmea privatizării monetare a constituit-o
perioada 1994-1996.
În perioada 1991-1993, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat un număr mare de legi în
vederea reglementării activităţii întreprinderilor reorganizate, legi care ulterior au fost de
nenumărate ori modificate şi completate. După încheierea privatizării masive, noii proprietari de
întreprinderi au trecut la a doua etapă a reorganizării totale a acestora, mai precis, la restructurarea
lor. Întreprinderile din Moldova au trebuit să utilizeze metoda de restructurare activă în perioada
trecerii la activitatea economică în condiţiile de piaţă. La întreprinderile restructurate, s-a modificat
în mod radical întrega activitate economică: au apărut servicii de management şi marcheting,
politica evidenşei şi cea financiară, însă situaţia financiar-economică a multor întreprinderi, care au
trecut prin acest proces, continuă să fie precară. Aceste schimbări raddicale pot marca începutul
epocii reengineeringului din Republica Moldova.
Restructurarea multor întreprinderi, înfăptuită cu sprijinul Agenţiei ARIA (agenţia de
restructurare a întreprinderilor şi de acordare a asistenţei tehnice) înfiinţată la 21.06. 1995 special în
acest scop, adesea se reducea la elaborarea unor programe de reorganizare, fapt ce a demonstrat
eficienţa redusă a programului restructurării masive înfăptuite în decurs de 5 ani (1995-2000) de
către această Agenţie. Astfel, sume importante investite în restructurare n-au dat un rezultat pozitiv.
Doar potrivit totalurilor proiectului “Pilot”, numărul lucrătorilor s-a redus cu 45% sau cu 3272 de
persoane, au fost declarate falite 7 întreprinderi care la începutul restructurării funcţionau cu succes,
costul serviciilor de consultanţă acordate în perioada respectivă a alcătuit circa 780,6 mln. dolari
SUA. Rezultate concrete ale restructurării înfăptuite, calculate pe baza dărilor de seamă ale
ministerelor de ramură, Ministerul Economiei (raportul Agenţiei ARIA prezentat Guvernului pentru
perioada 1997-2000), ale Departamentului Privatizării, Inspectoratului Fiscal, Secretariatului
Consiliului Creditorilor şi Băncii Naţionale, se reflectă în tabelul 2.

Tabelul 2
Rezultatele restructurării unor întreprinderi, efectuată de Agenţia ARIA 1995-2000

Caracteristica Unit. de
măsură
Întreprinderea, indicatorul
1 2 3
1. Scăderea număru-
lui de angajaţi
( numărul de
oameni )
Pielart SA - 707, Piele SA –160, Faprochim SA – 202,
Aschim SA – 911, Icam SA – 308, Stejaur SA – 497,
Drochia-Zahăr – 131, Fabrica de zahăr din Făleşti SA –
228



202
1 2 3
2. Înrăutăţirea rezul-
tatelor financiare

( mln. lei )



Farmaco SA – ( 1996 – beneficii 3896,3, 2000 – pierderi
6673,8 mln. lei), Bălţeanca SA – (1996 – beneficii 13,2,
2000 - pierderi 830), Faprochim SA – (1997 – beneficii
934,1, 2000 – pierderi 1695), Aschim SA – (1997 –
pierderi 17,7, 2000 – pierderi 718,1)
3. Falimentarea a 7
întreprinderi
Costul
serviciilor
( mln. dol. )
SA MFC (CAAN) Străşeni – 309,2, SA Spectrul – 157,9,
SA Speranţa – 55,8, SA Nistru – 87,2, SA Alfa – 107,5,
SA Elcas – 53,0, SA Steaua – 10.0

De aici, putem concluziona că acest program a fost adaptat slab la condiţiile locale şi principalele
deficienţe ale acestui program de restructurare trebuie analizate în cadrul elaborării etapei
următoare a restructurării masive, ce urmează să fie efectuată, ţinînd cont de particularităţile
mediului exterior al Republicii Moldova, precum şi de schimbările ce au loc la scara globală. .
Privatizarea, reorganizarea şi restructurarea subiecţilor economici au constituit prima etapă a
reformelor cardinale efectuate la întreprinderile Republicii Moldova, iar în ceea ce priveşze
imperfecţiunea metodelor de restructurare şi nerealizarea obiectivelor stabilite, acestea sunt
premisele desfăşurării celei de-a doua etape a restructurării, reproiectată în altă manieră, şi anume –
în maniera reengineeringului business-proceselor. De aceea un scop prioritar al politicii economice
a Republicii Moldova este susţinerea programelor de reengineering al businee-proceselor.

CONCLUZII

Pentru crearea unui sistem managerial eficient în orice obiect al economiei naţionale,
indiferent de mărimea, genul de activitate sau forma organizaţional-juridică, considerăm oportun să
se ţină seama de anumite condiţii pentru implementarea unui reengineering eficace:
1. Gradul de adaptabilitate la condiţiile Republicii Moldova a metodologiei efectuării
transformărilor şi a modelelor şi metodelorde management.
2. Luarea obligatorie în calcul a particularităţilor mentalităţii cetăţenilor, organizarea
treningurilor şi seminarelor în scopul adaptării personalului la schimbările de ordin
organizaţional.
3. Revitalizarea şi dezvoltarea bazei sociale din întreprinderile moldoveneşti, care
contribuie la menţinerea încrederii salariaţilor în protecţia socială acordată de angajator
– factor important al motivării lor.
4. Implementarea globală (în caz de necesitate) a tehnologiilor informaţionale în
întreprinderile supuse reengineeringului.
5. Dezvoltarea întreprinderilor pe baza reengineeringului inovaţional.

BIBLIOGRAFIE

1. COTELNIC A. “Managementul elaborării, implementării şi adaptării strategiei de ansamblu a firmei”,
Tz. pentru conferirea titlului şt. de Dr. Hab. în şt. econ. Chişinău 2001, p 148.
2. RUSU C. “Reengineeringul în sisteme, metode şi tehnici manageriale ale organizaţiei”, Economica,
Bucureşti 2000, 425 p.
3. ТЕЛЬНОВ Ю “Реинжинеринг бизнес-процесов”, Финансы и статистика, Москва 2003, 256с.
4. HAMMER M., CHAMPY J. “Reengineering the corporation: A Manifest of Business Revolution”,
Harper Collins, New York 1993, 256 p.





203
TENDINŢELE DEZVOLTĂRII COMERŢULUI EXTERN CU
ŢĂRILE MEMBRE ALE UE

Mariana Doga-Mîrzac

Universitatea de Stat din Moldova

There were a series of reforms after the declaration of independence of the Republic of Moldova, which goal was the
transition to the market economy and one of the priorities of these reforms was declared the foreign economical activity
field.
The economy of the Republic of Moldova seems to be strongly integrated in the international economy, but in reality
this economy appears as a subsistence one, as its export has a residual character, with little competitive goods,
especially in the agricultural, industrial and textile sector, more and more affected by protectionism. The problem
consists in reorganising the economy and in developing some competitive economic sectors for export. This
reorganisation has to consider the production factors, which, in dynamics, will encourage the integration into the
international economy and into the international market circuit.

INTRODUCERE
Componenţa de bază a sistemului economiei naţionale, activitatea de comerţ exterior, deţine o
pondere semnificativă în crearea venitului naţional şi are o importanţă covârşitoare în ceea ce
priveşte dezvoltarea economică echilibrată a unei ţări.
În consecinţă, analiza activităţii de comerţ exterior este, ca şi în cazul celorlalte ramuri ale
economiei naţionale, de o importanţă majoră pentru determinarea eficienţei, identificarea
tendinţelor şi fundamentarea deciziilor specifice acestei activităţi.
Analizele privind activitatea de comerţ exterior se referă la:
• Evidenţierea structurii pe import-export, precum şi pe diverse produse;
• Evoluţia în timp a exportului, importului sau a activităţii de comerţ exterior în ansamblul său;
• Stabilirea conjuncturii şi a prognozei privind perspectiva evoluţiei exporturilor, importurilor
şi comerţului exterior în general;
• Extrapolarea privind nivelul ce va fi atins de activitatea de comerţ exterior, import, export
într-o perioadă dată etc.
În cadrul acestei analize, un loc important revine analizei prognozei referitoare la perspectiva
activităţii de comerţ exterior, situaţie în care indicatorii ce se calculează trebuie să pună în evidenţă
tendinţele ce se vor înregistra în sistemul de comerţ exterior sau al relaţiilor economice pe care
Moldova le promovează cu străinătatea.
În acest context transformările de comerţ capătă o semnificaţie aparte din cel puţin trei
considerente:
• În primul rând, sfera de cuprindere a comerţului se extinde foarte mult, identificându-se
acte de comerţ în diverse domenii ale existenţei, de la schimbul cu bunuri tangibile(de producţie,de
distribuţie, de consum), precum şi la relaţiile financiar-valutare. Aceasta impune o reconsiderare a
însăşi importanţei producţiei şi consum, precum şi identificarea elementelor comune în domeniul
actelor comerciale (management, relaţii de ofertă-cerere, evidenţă contabilă etc.), pentru formularea
unor principii de politică macroeconomică în domeniul schimbului.
• În al doilea rând, comerţul are drept caracteristică faptul că se poate desfăşura eficient în
limite foarte largi de dimensionare a capitalului, ceea ce influenţează procesul de dezvoltare
economică. Alături de marele capital comercial, care are o eficienţă superioară, ce decurge din
randamentul de scară, micul capital individual îşi dovedeşte şi el viabilitatea, prin investiţiile reduse
în baza tehnico materială pe care le reclamă şi prin viteza de rotaţie mare a capitalului, cu urmări
favorabile asupra masei profitului. De aceea comerţul a reprezentat domeniul în care au apărut cele
mai multe întreprinderi mici, întreprinderi dorind să-şi valorifice într-un timp scurt micile capitaluri.
Totodată , poate absorbi forţa de muncă din alte ramuri, disponibilizată prin restructurare.
• În al treilea rând, comerţul are capacitatea de a se dezvolta prin forţe proprii, fără o
susţinere a efortului investiţional pentru retehnologizare sau pentru crearea bazei sale tehnico
204
materiale moderne pe seama capitalului împrumutat pe termin lung, mai dificil de atras, ceea ce
conduce la un dinamism al său aparte.
Interesul crescând pe plan teoretic şi practic faţă de activitatea comercială rezultă, în afară de
costul social avantajos cu care ea se realizează şi din contribuţia sa la creşterea economică. Sub
această latură comerţul, se află într-o dublă ipostază: pe de o parte el însuşi contribuie prin
activitatea sa la creşterea PIB, fiind o activitate prestatoare de servicii de distribuţie; iar pe de altă
parte creşterea PIB impune lărgirea schimbului în economie şi deci şi a comerţului pentru trecerea
lui în consum.

MATERIAL ŞI METODA
Pentru analiza comerţului extern al Republicii Moldova cu ţările membre ale Uniunii Europene au
fost folosite materiale de la Departamentul de Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova ce
caracterizează dinamica evoluţiei comerţului extern dintre Republicii Moldova şi ţările Uniunii
Europene şi Europei Centrale şi de Est.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Activitatea comerţului în anul 2005 s-a caracterizat prin accentuarea tendinţelor manifestate
în perioadele precedente, ritmul de creştere al importurilor depăşind substanţial pe cel al exportului
cu influenţe nefavorabile asupra balanţei comerciale.

Evoluţia comerţului extern
Tabelul 1
Trimestrul I 2005 Structura %
Mil. $ În %faţă d
trim. I 200
în %faţă de
trim. I 2003
trim. I
2005
trim.I
2004
Export total
din care:
249.4 106.9 145.4 100.0 100.0
ţările CSI 121.0 103.1 142.8 48.5 50.3
ţările UE 74.0 97.5 de 1.6 ori 29.7 32.5
ţările Europei Centrale şi de Est 31.5 130.7 109.3 12.6 10.3
alte ţări 22.9 143.5 de 2.0 ori 9.2 6.9
Import total
din care:
435.7 128.9 de 1.7 ori 100.0 100.0
ţările CSI 187.5 124.1 de 1.7 ori 43.0 44.7
ţările UE 137.7 130.6 de 1.8 ori 31.6 31.2
ţările Europei Centrale şi de Est 39.6 114.5 de 1.7 or 9.1 10.2
alte ţări 70.9 150.9 de 1.9 or 16.3 13.9
Deficitul balanţei comerciale-tota 186.3 de 1.8 ori de 2.4 or x x


Exportul de mărfuri realizate în luna martie 2005 s-au cifrat la 94.5 mil.$, fiind în creştere cu
12.2% faţă de luna precedentă şi cu 1.2% faţă de luna martie 2004. În trimestrul I 2005 exporturile
au însumat 249.4 mil.$, depăşind cu 6.9% nivelul perioadei corespunzătoare din anul 2004.
Importurile de mărfuri în luna martie 2005 au însumat 185.4 mil.$ , majorându-se cu 31.8% faţă de
luna anterioară şi cu 28.8% comparativ cu luna martie 2004. În trimestrul I 2005 importurile au evaluat
la 435.7 mil.$, volum superior celui înregistrat în perioada corespunzătoare din anul 2004 cu 28.9%.
Balanţa comercială în trimestrul I 2005 s-a soldat cu un deficit de 186.3 mil.$ (90.9 mil.$
provenind din activitatea lunii martie 2005), cu 81.6 mil.$ mai mare faţă de cel înregistrat în aceeaşi
perioadă din anul 2004.
Gradul de acoperire a importului cu exportul în perioada de referinţă a fost de 57.2% faţă de
69.0% în trimestrul I 2004.
205
Exporturile destinate ţărilor Uniunii Europene s-au cifrat la 74.0 mil. $ (29.7din total exporturi),
diminuându-se cu 2.5% faţă de trimestrul I 2004, ca rezultat al reducerii livrărilor către Cehia (-
60.3%), Ungaria(-47.1%), Germania(-42.0%), Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (-
41.0%), Austria(-35.4%), Franţa(-13.5%), Spania(-2.1%). Totodată au crescut exporturile în
Slovacia(de 9.0 ori), Polonia(de 3.9 ori), Grecia(de 2.6 ori), Olanda(+33.0%), Belgia(+27.5%),
Italia(+16.1%).

Evoluţia exportului cu ţările Uniunii Europene şi Europei Centrale şi de Est
10 ţări- partenere în derularea exporturilor Tabelul 2
Trimestrul I 2005 Structurat %
Mil. $ În %faţă de
trim. I
2004
în %faţă de
trim. I 2003
trim. I
2005
trim.I
2004
Total
din care:
249.4 106.9 145.4 100.0 100.0
România 30.9 138.1 115.4 12.4 9.6
Italia 35.3 116.1 de 2.0 ori 14.2 13.0
Germania 11.5 58.0 104.2 4.6 8.5
Franţa 4.1 86.5 106.0 1.7 2.0
Slovacia 3.6 de 9.0 ori de 8.6 ori 1.5 0.2
Belgia 3.3 127.5 de 1.8 ori 1.3 1.1
Polonia 3.3 de 3.9 ori de 4.1 ori 1.3 0.4
Turcia 3.0 de 1.6 ori de 3.9 ori 1.2 0.8
Ungaria 2.9 52.9 de 1.9 ori 1.2 2.3
Austria 2.9 64.6 95.4 1.0 1.7

Creşteri mai accentuate(+30.6%) comparativ cu trimestrul I 2004 s-au manifestat la importurile
de mărfuri din ţările Uniunii Europene, ca rezultat al sporirii livrărilor din Austria(de 3.6ori), Suedia
( de 2.8 ori), Irlanda(de 1.8 ori), Ungaria(de 1.6 ori), Regatul Unit al Marii Britanii
şi Irlandei de Nord (+44.5%), Polonia (+41.3%), Germania (+33.1%), Finlanda(+24.9%),
Italia(+17.1%), Franţa(+12.7%), Spania (+11.8%), Cehia(+8.1%), Slovacia(+6.6%), Belgia(+6.4%).

Evoluţia importului cu ţările Uniunii Europene şi Europei Centrale şi de Est
10 ţări- partenere în derularea importurilor Tabelul 2
Trimestrul I 2005 Structurat %
Mil. $ În %faţă de
trim. I
2004
în %faţă de
trim. I 2003
trim. I
2005
trim.I
2004
Total
din care:
435.7 128.9 de 1.7 ori 100.0 100.0
Romania 32.9 119.6 de 1.8 ori 7.6 8.1
Italia 26.4 117.1 de 1.7 ori 6.1 6.7
Germania 36.0 133.1 de 1.8 ori 8.3 8.0
Franţa 11.8 112.7 de 1.9 ori 2.7 3.1
Slovacia 5.2 106.6 de 1.7 ori 1.2 1.6
Belgia 5.4 106.4 de 1.9 ori 1.2 1.5
Polonia 12.3 141.3 146.5 2.8 2.6
Turcia 20.9 de 1.6 ori de 2.2 ori 4.8 3.8
Ungaria 7.1 de 1.6 ori de 1.6 ori 1.6 1.3
Austria 8.0 de 3.6 ori de 4.5 ori 1.8 0.7

206
CONCLUZII

Acordul de Parteneriat şi Cooperare stabileşte cadrul general de colaborare între Republica
Moldova şi Uniunea Europeană în toate aspectele. La moment acest aranjament este unul dintre cele
mai importante documente strategice ale ţării noastre, având ca obiective următoarele:
• Asigurarea unui cadru corespunzător dialogului politic între Părţi pentru a permite
dezvoltarea relaţiilor politice;
• Promovarea schimburilor, investiţiilor şi relaţiilor economice armonioase între Părţi pentru a
favoriza dezvoltarea economiei durabile;
• Asigurarea bazei pentru colaborarea Părţilor în domeniile juridic economic-comercial,
financiar-bancar, protecţia tuturor tipurilor de proprietate, social, cultural-ştiinţific;
• Susţinerea eforturilor Republicii Moldova în consolidarea democraţiei, dezvoltarea durabilă a
economiei şi finalizarea procesului de tranziţie spre economia de piaţă.
Pentru ca relaţiile comerciale externe să fie mai prospere ne permitem să formulăm unele
propuneri şi idei care ne vor ajuta să ieşim din impas cum ar fi:
• Atragerea de mijloace financiare care să fie cât mai eficient folosite;
• Atragerea investiţiilor străine , îndeosebi Societăţilor Transnaţionale, iar cu ajutorul lor să fie
retehnologizate diferite ramuri ale industriei;
• Promovarea electronicii, construcţiei de maşini agricole, construcţiei de mini-fabrici agricole,
producţiei chimice şi farmaceutice şi nu în ultimul rând a produselor agricole ecologice, deoarece la
momentul dat sectorul agricol este cel mai rău înzestrat cu echipament de producţie;
• Sporirea competitivităţii produselor autohtone , care este calea spre supravieţuire în cadrul
pieţei externe (înzestrarea cu tehnologii moderne de prelucrare care ar duce la micşorarea pierderilor
în procesul de producţie, la creşterea calităţii produselor agricole şi la crearea de noi locuri de muncă
);
• Utilizarea mai profundă a informaticii, în prezent lupta cea mai mare se duce pentru cucerirea
pieţelor de ”soft” , iar noi am putea dezvolta o piaţă proprie de ”soft”, ca mai apoi să ieşim cu aceste
produse chiar pe piaţa externă .

La prima vedere economia Republica Moldova pare puternic integrată în economia mondială,
ponderea exportului şi importului de bunuri fiind de circa 90-110% din PIB. În realitate însă această
economie apare ca una de subzistenţă, având un export ca un caracter rezidual, cu puţine produse
competitive şi aceasta în sectorul agro-industrial şi cel textil, tot mai afectate de protecţionism .
Problema de fond care se impune de mai mulţi ani şi în domeniul căreia s-a făcut foarte puţin până în
prezent este acea a restructurării economiei şi a dezvoltării unor sectoare economice competitive la
export. Această restructurare trebuie să ţină seama de factorii de producţie care, analizaţi în
dinamică, favorizează în perspectivă o integrare eficientă în economia mondială şi în circuitul pieţei
internaţionale.

BIBLIOGRAFIE
1. CIUPAGEA C.”Fundamente teoretice ale comerţului internaţional”
2. GUDĂM A. „Republica Moldova şi Uniunea Europeană ca parteneri”, Chişinău ,2002
3. ODAGIU G. „Integrarea economică europeană, Chişinău”,2001
4. PATRICHE D. „Comerţ şi globalizare”
5. www.statistica.md







207
CERCETĂRI PRIVIND DIVERSIFICAREA ŞI DEZVOLTAREA OFERTEI
AGROTURISTICE ÎN ROMÂNIA

RESEARCHES REGARDING THE DIVERSIFICATION AND
DEVELOPMENT OF THE AGRITOURISTIC OFFER IN ROMANIA

PROF. UNIV. DR. I. DONA
DR.ING. CRISTINA CIOVICĂ
ING. LIDIA IURCHEVICI
DRD.ING. CARINA DOBRE
DRD.ING. T. ISBĂŞESCU

ICEADR Bucuresti

The touristic offer in the rural environment is formed of a complexity of interdependent elements which,
including different resources (natural, human, economic etc.) are concretized in touristic products and offers. It is
difficult to separe the products from touristic services because, ussually, the offer of a product includes a series of
conex services. For this reason, our analysis included the products specific to the rural tourism and agritourism from
the perspective of the component elements of the product, taken into consideration different accomodation structures,
food and agricultural products included in alimentation, leasure activities, program and touristic cathegory.

Keywords: offer of rural touristic and agritouristic products, type of touristic product, product sheet,
diversification.

Referitor la oferta de produse specifice turismului rural şi agroturismului prezente pe
piaţa turistică românească, considerăm că:
• analizând datele referitoare la evoluţia pensiunilor turistice şi agroturistice existente la
nivelul regiunilor de dezvoltare ale ţării în perioada 1998-2003, se constată, în general,
că există un trend crescător al pensiunilor agroturistice în 2001, 2002, 2003, însă ritmul
de creştere al numărului pensiunilor turistice rurale a înregistrat o evoluţie
descrescătoare de la un an la altul;
• analizând din punct de vedere structural pensiunile turistice rurale şi agroturistice la
nivelul regiunilor şi judeţelor româneşti în perioada 1999-2003, se constată că atât
pensiunile turistice cât şi pensiunile agroturistice din mediul rural deţin ponderea cea
mai mare în totalul pensiunilor din ţara noastră;d. Serviciile se pot structura în : servicii
legate de organizarea voiajului şi servicii determinate de sejur; de bază; complementare;
suplimentare; servicii ferme; servicii spontane, etc.
• în turismul rural şi agroturism pot fi integrate cinci tipuri de produse turistice: produse
turistice ale unei entităţi geografice; produse turistice forfetare; produse turistice tip
„staţiune”; produse turistice de tip „eveniment”; produse turistice particulare.
• principalele categorii de produse şi servicii turistice din spaţiul rural: turism rural (cazare
în pensiune turistică; masă; diverse activităţi (sportive, culturale, educative, artizanale,
drumeţii)) şi agroturismul (cazare la fermă; masă la fermă; vizite la fermă; vânzarea de
produse agricole şi agroalimentare).
• în crearea unui produs turistic şi agroturistic trebuiesc stabilite dinainte obiectivele,
precum şi activităţile şi serviciile ce vor compune produsul turistic şi agroturistic oferit;
să se dezvolte strategii de marketing care să satisfacă clientela şi care să completeze
produsele turistice prin diferite combinaţii ale componentelor ofertei; să se creeze
strategii de promovare care să adapteze produsul la o piaţă ţintă în scopul dezvoltării
unui produs turistic atractiv şi original.
Cercetările efectuate în scopul diversificării ofertei de produse turistice şi agroturistice au
luat în considerare 7 elemente esenţiale pentru aprecierea acestora: obiectul vânzării, profilul
208
clientelei, facilităţi, asistenţă şi ospitalitate, unicitatea, imaginea produsului, aspecte economic al
ofertei. În funcţie de aceatea am identificat cinci tipuri de produse turistice:
• Produse turistice ale unei entităţi geografice, organizate în jurul unor repere geografice
de interes naţional sau internaţional (rezervaţii, parcuri naţionale etc., în general zone
atractive din punct de vedere al mediului înconjurător, al naturii)
• Produse turistice forfetare, complet integrate, care cuprind cazarea, masa, activităţi de
agrement, transport (ferme agroturistice, pensiuni); iniţiatorii acestor produse sunt
touroperatorii sau companiile de transport.
• Produse turistice tip „staţiune”, care se circumscriu turismului rural şi se prezintă sub
forma unor centre de sejur, integrate sau nu, de tipul staţiunilor montane.
• Produse turistice de tip „eveniment”, determinate de evenimente sportive, culturale,
recreative sau de altă natură din mediul rural (festivaluri – festivalul sarmalelor;
concursuri sportive – de oină, excursii cu caracter special etc.).
• Produse turistice particulare, concepute şi eliberate pe piaţă în legătură cu activităţi
precum: echitaţie, cursuri de artizanat, muzică populară, gastronomie etc., desfăşurarea
unor seminarii, jocuri etc. legate de viaţa la fermă, prelucrarea tradiţională a unor
produse etc.
Produsul turistic rural şi agroturistic este cel ce defineşte obiectivul principal de activitate al
pensiunilor turistice şi agroturistice (tabelele nr. 1 şi 2):

Produsul turistic rural
Tabel nr. 1
Obiectiv Clientela ţintă Detalii şi comentarii Activităţi agroturistice
pe care le implică realizarea
obiectivului
1 Scop pedagogic
“Pensiune pedagocică”

Pentru elevii în
vacanţă
Activităţi bazate pe cunoaşterea obiveiurilor şi
tradiţiilor zonei respective. Se pot înscrie în
circuitul taberelor şcolare sezoniere
Vizite la case memoriale,
muzee, grădini botanice
2 Acumulare de noi cunoştinţe
“Pensiunea de descoperire”

Pentru toate
vârstele
Descoperirea mediului rural, excursii în
împrejurimi,explorări în locuri sălbatice,
observarea naturii, fotografiere
Drumeţii, escalade, trasee
turistice
3 Sejur
”Pensiune de sejur”
Pentru toate
vârstele
Permit turiştilor să se relaxeze şi să viziteze
împrejurimile pensiunii
Cazare, masă, antren,
fotografii, pescuit, vânătoare

Produsul agroturistic
Tabel nr. 2
Obiectiv Clientela ţintă Detalii şi comentarii Activităţi agroturistice
pe care le implică realizarea obiectivului
1 Scop pedagogic
“Ferma pedagocică”
**ex.: cursuri de echitaţie,
plimbări pedestre, dresaj
Pentru copii şi
adolescenţi
activităţi pedagogice ce urmăresc
explicarea acestora a diferitelor
aspecte ale vieţii agricole. Se pot
înscrie în circuitul taberelor şcolare
sezoniere.
Vizite cu caracter educativ şi cazare la fermă
2 Acumulare de noi cunoştinţe
“Ferma de descoperire”

Pentru toate
vârstele
Descoperirea mediului rural, a
activităţilor agricole, a modului de
obţinere a producţiei agricole prin
oferirea de vizite în compania unei
persoane specializate de pe
exploataţie
Vizite şi antren (degustări de vin, produse
primare realizate în fermă – lapte proaspăt,
fructe abia culese, etc.).
3 Sejur
”Ferma de sejur”

Pentru toate
vârstele
Permit turiştilor să locuiască o
perioadă la fermă, să viziteze şi/sau
să efectueze activităţi specifice
propuse de gazdă.
Cazare, masă, implicare în activităţile
productive ale fermei
4 Degustare produse
“Fermă cu sală de mese şi
degustare”

Pentru toate
vârstele
Producătorii agricoli au amenajată o
sală de mese unde se servesc produse
şi preparate din produsele obţinute la
fermă , serviciu însoţit şi de cazare la
fermă.
Masă, antren, vizitarea fermei
5 Prezentare, degustare şi vânzare
produse
“Fermă cu vânzare directă de
produse”
Pentru toate
vârstele
Au punct de vânzare ce oferă
consumatorilor posibilitatea
procurării produselor din exploataţie
chiar din interiorul acesteia.
Activitatea de primire, vizitarea fermei,
informaţii privind activitatea de producţie

209
În crearea unui produs turistic şi agroturistic trebuiesc stabilite dinainte obiectivele, precum şi
activităţile şi serviciile ce vor compune produsul turistic şi agroturistic oferit. Pentru aceasta prezentăm
în continuare o structurare teoretică a activităţilor în funcţie de obiectivul urmărit (tabel nr. 3):

Activităţi şi servicii turistice şi agroturistice
Tabel nr. 3
Turism rural Agroturism
Pensiuni turistice Pensiuni
agroturistice
ACTIVITĂŢI TURISTICE ŞI AGROTURISTICE
1 2
ACTIVITĂŢI
1. Centre de interpretare
2. Vizite educative destinate grupurilor şcolare
3. Vizite organizate
4. Vizite libere însoţite de informaţii
5.O zi la fermă
6. Vânătoare şi pescuit la o crescătorie
7. Fermă de echitaţie
G  ZDUIRE

1. Casă ţărănească
2. Rezidenţă turistică
3. Casă de vacanţă
4. Fermă pedagogică
5. Camping
6. Bungalouri
7. Cabane turistice de vânătoare, de pescuit
8. Sate de vacanţă
9. Hoteluri
10. Vile
11. Spaţii de campare în gospodăriile populaţiei
12. Popasuri turistice
MASA
1.Gustare
2.Desert
3.Degustare şi gustare de după-amiază
VÂNZARE DE PRODUSE AGRICOLE ŞI AGROALIMENTARE PROVENIND ÎN
PRINCIPAL DIN FERMĂ

1. Produse lactate (brânză, unt)
2. Semipreparate din carne
3. Cules de fructe
4. Băuturi alcoolice
5. Transformare
6. Punct de vânzare

În urma celor prezentate mai sus am creat o fişă cadru de prezentare a produsului turistic din
spaţiul rural (tabel nr. 4), pe baza căreia se pot dezvolta strategii de marketing care să satisfacă
clientela şi care să completeze produsele turistice prin diferite combinaţii ale componentelor ofertei,
astfel: pentru fiecare segment de piaţă există unul sau mai multe produse create în funcţie de
condiţiile specifice teritoriului sau regiunii; nu există produse turistice universal valabile pentru
toate cazurile; fiecare regiune sau teritoriu dispune de condiţii specifice care influenţează produsul.
De asemenea, am realizat propuneri de diversificare a ofertei specifice turismului rural şi
agroturismului din spaţiul rural românesc (tabel nr. 5).

Fişa de prezentare a produsului turistic rural
Tabel nr. 4
Elemente Descriere
DENUMIRE PRODUS TURISTIC
RURAL
Nume – clar, referitor la activitate şi destinaţie

PREZENTAREA TERITORIULUI
DE ACTIVITATE
Prezentare sintetică dar exactă a locului, a localizării, a climatului, a originalităţii geografice, istorice,
etnologice. – fişa monografică
Elemente complementare – hartă, schiţă, machetă
Un text de abordare ce descrie sejurul în termeni literari. Evitarea clişeurilor, a superlativelor „încorporate” –
textul este centralizat pe activitatea prezentă şi prezintă scenariul rezumat al sejurului

PREZENTAREA PROPRIU-ZISĂ
O descriere a programului zilnic – precisă, sobră, ce trebuie să asigure clientului un maxim de elemente.
Este partea principală a unei fişe de produs.
210
Elemente Descriere
O descriere exactă a locului de găzduire – nume stabiliment, nivel confort, aspect gastronomic, situare
geografică, adresă, telefon, descrierea modului de ajungere, etc.
Datele sejurului – loc, ora de întâlnire
Alte servicii conexe – informaţii diverse acordate la cererea clienţilor – zonele atractive ale zonei, legături
rutiere şi feroviare utile, bibliografia zonei, hărţi
A PRODUSULUI
Preţul produsului turistic pe fiecare element în parte şi pe total produs
IMPLEMENTAREA
PRODUSULUI
Descrisă cu rigoare şi fără utilizarea generalităţilor
Unde? Când?
Pentru a face ce?
PREZENTAREA PERSOANEI
DE CONTACT
„Animatorul” (acompaniatorul, ghidul) – competenţe, cunoaşterea teritoriului, rolul în cadrul sejurului, etc. –
preferabil şi numele şi poza acestuia

Activităţi de dezvoltare şi diversificare a ofertei turistice din spaţiul rural-necesităţi, indicatorii, impact
Tabel nr. .5
Activităţi realizate pentru dezvoltarea şi
diversificarea ofertei
Elemente necesare pentru realizarea
activităţilor
Indicatori Impact
PATRIMONIUL OFERTANTULUI
Construcţii sau restaurări
de case ţărăneşti; camere de oaspeţi; teren de
camping; construcţii tradiţionale (stâne,
grajduri, pivniţe, crame)
Proiect de construcţii
Materiale
Autorizaţii
Aprobări
Specialişti în restaurări
Indicatori de investiţii
Taxe


Patrimoniu
Resurse umane
Economia locală
Ameliorarea calităţii serviciilor de
- primire
Certificat de calitate
Obţinerea unui produs de calitate
Label
Certificare
Măsuri de creştere a producţiei
Resurse umane
Producţie
Sistem de producţie
MEDIUL NATURAL
- Împodobirea
exploataţiei şi a spaţiilor locuite cu flori
- Restaurarea peisajelor (grădini, terase)
-Diversificarea peisagistică a exploataţiilor
agricole (teren agricol, arbuşti, flori,etc.)
Alegerea spaţiilor şi a clădirilor

Autorizaţii
Cheltuieli de realizare Peisaj


Biodiversitate

Eliminarea surselor de poluare Localizare, suprafaţă, gravitate Cheltuieli de realizare Peisaj /Mediu
Amenajarea şi utilizarea unor trasee de
plimbare
Schema locală a cărărilor cunoscute
Participarea la structurarea ofertei de
plimbări
Integrare în circuit
Documente de informare şi
promovare
Peisaj
Mediu
Economie locală
MEDIUL AGRICOL
Producerea unui produs încadrat într-un
standard de calitate (ex.: label)
Adeziunea la o asociaţie sau sindicat Scrisoare de intenţie
Certificat

Peisaj
Biodiversitate
Economie
Resurse umane
ACTIVITATEA DE CREARE ŞI ACTIVITATEA DE PRODUCŢIE
Dezvoltarea unor servicii pedagogice: ferme
pedagogice, primirea de grupuri, de elevi
Adeziunea la un program
Încadrarea într-o anumită formă de
organizare a fermei
Investiţii
Număr de vizitatori maxim
Spaţii de agrement
Calitate/Muncă
Economie
Resurse umane
Crearea unui punct de vânzare Respectarea normelor
Încadrarea într-o structură locală
Investiţii
Cheltuieli de realizare
Drept de vânzare
Calitate/Muncă
Economie
Resurse umane
Crearea unui restaurant pentru servirea
produselor obţinute
Studiu de piaţă
Autorizaţie
Investiţie
Reţete tradiţionale
Calitate/Muncă
Economie
Resurse umane
Dezvoltarea unui parteneriat cu restaurante
locale
Regularitate în aprovizionare
Posibilitatea de vizitare a exploataţiei,
vânzare directă
Aderarea la un grup de prestatori
Studiu de marketing Calitate/Muncă
Economie
Resurse umane
Demers colectiv de comercializare, drumeţii
la mai multe ferme, drumeţii nocturne, puncte
de vânzare colectivă
Aderarea la un grup de prestatori Document de asociere Calitate/Muncă
Economie
Resurse umane
Participarea la crearea de circuite tematice,
drumul vinului, a brânzei, etc.
Studiu de piaţă
Aderarea la un grup de prestatori locali
Aderarea la o structură locală de dezvoltare
turistică
Document de asociere
Număr de vizitatori
Calitate/Muncă
Economie
Resurse umane
Participarea la promovarea de produse locale:
prezenţă la expoziţii, suport în promovare,
participarea la manifestări inter-comunale
Aderarea la un grup de producători locali

Cheltuieli de organizare Calitate/Muncă
Economie
Resurse umane
DIVERSIFICAREA OFERTEI TURISTICE LOCALE
Organizarea pe exploataţii de evenimente
culturale: şezători, muzică tradiţională, jocuri
tradiţionale
Coerenţă cu activitatea agroturistică
Aderarea la o organizaţie de promovare
culturală
Document de asociere
Număr de participanţi
Cifră de afaceri
Calitate/Muncă
Economie
Resurse umane
Crearea de produse turistice de forma
plimbărilor specific pedestre, ecvestre,
nautice, etc.
Studiu de piaţă
Integrarea într-o anumită schemă de
organizare locală
Investiţie
Autorizaţii
Calitate/Muncă
Economie
Resurse umane

Bibliografie: Proiect AGRAL: Cercetări privind diversificarea şi dezvoltarea de produse şi servicii specifice turismului
rural şi agroturismului în zonele montane, colinare şi de câmpie, Contract nr. 347/2004, ICEADR Bucureşti
211
DETERMINAREA COEFICIENŢILOR ZONALI AI MARJEI BRUTE
STANDARD (M.B.S.) ÎN ROMÂNIA

Autori: M. Drăghici*, D. Teodorescu*, V. Marin*, D. Catană*, V.Olteanu*
D. Mihail, C. Simota**; V. Dobocan***;

* I.C.D.E.A.D.R.- A.S.A.S.
** I.C.D.P.A – A.S.A.S
*** RICA – Ministerul Agriculturii

Abstract:
By establishing the area coefficients of the Standard Gross Margin (SGM), for agricultural activites and units,
within the counties, development regions, geographic areas and sub-areas, we create the possibility to analyse and
know the level of regional and national economic development in the field of agriculture, as well as the comparability
with the economic indices in the EU Member States. The concept of standard gross margin is generalized at EU level,
being necessary in establishing the economic size and the technico-economic direction of agricultural unit., The current
survey follows the national policy in the field, respectively the Romanian agriculture development strategy
The accurate presentation of the area coefficients of the SGM has a favourable socio-economic impact,
through the creation of opportunities for technological, material and fiancial transfer, respectively the correct
allocation of subsidies and other forms of financial support to the less developed areas in the rural space, areas
identified with the help of the SGM.

Key words: standard gross margin, area coefficients, economic development regions, geographic areas and sub-areas,
economic size, technico-economic direction, agricultural units, European integration

INTRODUCERE

Proiectul „Determinarea coeficienţilor zonali ai marjei brute standard (M.B.S.) în România”
face parte integrantă din Programul Naţional de Cercetare Dezvoltare Inovare – AGRAL.
Obiectivul general al proiectului constă în elaborarea unei metodologii specifice, în vederea
determinării coeficienţilor zonali ai M.B.S. pentru activităţile şi exploataţiile agricole din România,
în concordanţă cu sistemul indicatorilor tehnico – economici utilizaţi în U.E.
În România, ca şi în Uniunea Europeană, exploataţiile agricole sunt numeroase, diversificate şi
constituie o realitate complexă. Pentru a facilita analiza rezultatelor economice economice obţinute
în cadrul activităţilor agricole desfăşurate, precum şi a caracteristicilor structurale ale exploataţiilor
agricole din ţara noastră, este necesară recurgearea la o clasificare corespunzătoare, bazată pe
metodologia comunitară. Această metodologie se bazează pe utilizarea M.B.S., ca suport ştiinţific
fundamental pentru stabilirea mărimii economice şi a orientării tehnico – economice a exploataţiilor
agricole, precum şi pe determinarea coeficienţilor zonali ai M.B.S. pentru activităţile agricole
desfaşurate la nivel teritorial.
Analiza şi evidenţierea corectă a nivelului coeficienţilor M.B.S., pe zone şi subzone geografice,
crează posibilitatea cunoaşterii reale a stadiului de dezvoltare economică a exploataţiilor agricole din
România, pe baza unui sistem modern şi practic de indicatori economici utilizaţi în U.E., precum şi
comparabilitatea cu nivelul realizat în statele comunitare.
Realizarea acestui studiu va avea un impact economico – social favorabil în structura şi eficienţa
economică a exploataţiilor agricole româneşti prin crearea unor oportunităţi de transfer tehnologic,
material şi financiar, respectiv alocarea corespunzătoare de subvenţii şi alte forme de sprijin financiar
către zonele mai puţin dezvoltate din spaţiul rural, zone identificate cu ajutorul nivelului M.B.S.

MATERIAL ŞI METODĂ

Marja bruta standard, calculată pentru activităţile din producţia vegetală şi animală,
reprezintă suportul ştiinţific generalizat la nivelul U.E., pentru determinarea mărimii economice şi a
212
orientării tehnico – economice a exploataţiilor agricole, conferind în acelaşi timp o dimensiune
esenţială a eficienţei economice realizate în cadrul activităţilor agricole.
Determinarea M.B.S., în conformitate cu normele U.E., constituie o necesitate stringentă a
sectorului agroalimentar românesc, în vederea adoptării aquis-ului comunitar, pentru armonizarea
sistemului de evidenţă naţională cu EUROSTAT.
M.B.S. este un criteriu de natură economică, exprimată în termeni monetari, fie pe hectar, în cazul
producţiei vegetale, fie pe cap de animal, în cazul producţiei animale.
M.B.S., ca modalitate de calcul, reprezintă soldul între valoarea standard a „producţiei brute” şi
suma standard a anumitor costuri directe, denumite convenţional „cheltuieli variabile specifice”,
care pot fi alocate direct acestor produse.
Dimensiunea economică a unei exploataţii este dată de valoarea marjei brute standard totale
a exploataţiilor şi corespunde sumei marjelor brute standard elementare a fiecărei activităţi a
expoloataţiei. Ea este exprimată printr-o unitate de masură comunitară, respectiv unitatea de
dimensiune europeană (UDE). Conform Deciziei Comisiei nr. 1999/725/CEE din 22 oct. 1999 se
disting 10 clase de dimensiune europeană.
Orientarea tehnico – economică a exploataţiei (OTE) reprezintă profilul de producţie al unei
exploataţii, care este caracterizat prin contribuţia relativă a diferitelor activităţi ale respectivei
exploataţii la marja bruta standard totală a exploataţiei. Conform gradului de detaliere dorit, se
disting 3 niveluri de OTE, astfel: 9 OTE generale, 17 OTE principale si 50 OTE speciale.
Coeficientii regionali ai MBS sunt stabiliti de Statele membre,ca valori medii pentru fiecare
activitate,intr-o perioada de referinta.Acesti coeficienti sunt calculati,plecand de la metoda
denumita ,,observatia directa”,altfel spus,atunci cand datele de baza sunt colectate in cadrul
anchetelor specifice,sau sunt preluate din contabilitatea exploatatiilor.
Coeficienţii regionali ai MBS se calculeaza pe produse (activitati) agricole,sau la nivelul
intregii exploatatii,la anumite intervale de timp,reglementate prin Decizii comunitare.Pentru
perioadele intermediare de referinta,este necesara o alegere intre ,,metoda de observare directa”si
transmiterea de date corespondente,sau ,,metoda de actualizare”pentru a aduce la zi valorile MBS.
Datele de baza destinate calculului MBS,sunt colectate sistematic,in timpul aceleiasi perioade de
referinta,cel putin odata la 10 ani,fiind extrase din contabilitatea agricola,din anchetele specifice,sau
stabilite pe baza calculelor adaptate(numite ,,observare directa”).
In cazul actualizării, fiecare MBS, pentru o perioada de referinta diferita,se multiplica cu un
coeficient(pentru fiecare produs si pentru fiecare regiune),echivalent cu modificarea valorii MBS
intre perioada cea mai recenta-pentru care datele au fost colectate prin observare directa-si perioada
noua de referinta de 3 ani.Diferentele prea vizibile fata de realitate,trebuie sa fie asumate,aratand ca
efectul lor a fost minimizat si ca rezultatul oficial este consolidat(robust) in aceasta situatie.

REZULTATE SI DISCUTII

In vederea determinarii coeficientilor zonali ai MBS,a fost efectuata o ancheta de teren la
nivelul anului 2004,pe un esantion format din 580 exploatatii agricole,de profile de productie si
tipuri de organizare diferite,exploatatii dispuse in toate judetele si zonele agricole din tara.
Pentru prelucrarea datelor culese din evidenta contabila a acestor exploatatii (folosind astfel metoda
observarii directe),a fost utilizat un model informatic adaptat cerintelor proiectului.
In acest mod a fost realizat un mare numar de informatii,grupate astfel:
A. Baza de date,cuprinzand identificarea teritoriala a exploatatiilor,volumul productiei
realizate,precum si principalii indicatori economici: produsul brut(PB),cheltuielile variabile
specifice(CVS) si marja bruta standard(MBS),indicatori calculati atat in valori totale(la
volumul total al activitatii),cat si in valori unitare(pe 1 ha sau cap de animal).
B. Tabele centralizatoare,pe fiecare activitate,pentru calcularea PB,a CVS si a MBS la nivelul
judetelor,regiunilor economice,zonelor si subzonelor geografice,precum si la nivel
national,in valori totale si unitare
213
In tabelele nr. 1 si nr. 2 se prezinta nivelul rezultat al MBS,calculat in euro,pe regiuni economice si
zone geografice,la principalele activitati agricole din exploatatiile agricole analizate in cadrul
anchetei de teren.Este de mentionat faptul ca nivelul calculat in euro,reprezinta cursul mediu valutar
al anului 2004,respectiv 40532 lei vechi.

Nivelul regional al MBS al principalelor activitati agricole in anul 2004 Tabel Nr. 1
Nr.crt. Regiunea
economică
Nivelul rezultat la principalele activităţi agricole ( Euro/ha, cap )

Grâu Orz Porumb Fl.
soarelui
Cartofi Legume Pomi Vaci
lapte
Porci
graşi
Găini
pt
ouă
**
1 Nord-Est 240 224 244 217 777 1781 608 378 47 511
2 Sud-Est 216 203 263 298 1168 3397 2400 506 43 1160
3 Sud 307 256 341 222 1874 1467 1246 247 27 634
4 Sud-Vest 282 306 395 198 511 3831 641 336 47 686
5 Vest 336 360 319 350 1143 * 549 357 40 *
6 Nord-Vest 316 329 300 228 1452 2379 2177 429 33 838
7 Centru 261 170 323 75 1383 2369 1017 481 71 482
8 Bucuresti 330 357 366 433 * 4153 * 762 100 935
9 Total tara 286 290 294 259 1225 2390 1574 455 47 617
* lipsă date; ** pentru 100 capete

Nivelul zonal al MBS al principalelor activitati agricole in anul 2004 Tabel Nr. 2
Nr.crt. Zona
geografica
si subzona
Nivelul rezultat la principalele activităţi agricole ( Euro/ha, cap )

Grâu Orz Porumb Fl.
soarelui
Cartofi Legume Pomi Vaci
lapte
Porci
graşi
Găini
pt
ouă
**
1 Câmpie
total
292 307 301 261 1402 2413 1221 460 47 517
2 Campia
de Est
224 224 284 223 745 1688 * 339 35 511
3 Campia
de Sud
282 300 310 266 1180 3709 2008 353 60 235
4 Campia
de Vest
352 360 317 308 1330 2224 3233 376 25 313
5 Alte zone
de campie
292 260 286 233 2387 1321 1731 542 47 709
6 Deal total 275 245 253 211 1069 2272 1755 476 62 927
7 Munte
total
204 119 219 * 1175 1784 487 391 22 473
8 Tota tara 286 290 294 259 1225 2390 1574 455 47 617
* lipsă date; ** pentru 100 capete

Datele din tabelul nr. 1 evidentiaza urmatoarele aspecte de sinteza:
- la productia vegetala,nivelul cel mai ridicat al MBS se situeaza in regiunile SE,S si SV,ca
urmare directa a unui PB mai ridicat,precum si in regiunea Bucuresti,datorita influientei
pozitive a preturilor de valorificare superioare care au condus la un PB mai mare.Exceptie
214
de la aceasta regula fac: fl.-soarelui din regiunea SV,graul si orzul din regiunea SE.Celelalte
regiuni: centrala,NE,NV,avand un potential natural mai redus,inregistreaza si cele mai mici
marje.
- La productia animala,fata de nivelul mediu pe tara,niveluri mai mari de MBS se constata in
regiunile SE,SV NV si regiunea Bucuresti,ca urmare directa a unor preturi superioare de
valorificare a productiei principale.
Datele din tabelul nr. 2 confirma in cea mai mare parte pe cele din tabelul nr. 1,cu urmatoarele
precizari:
- zona de campie a fost impartita in 4 subzone: campia de S,de E si de V,zone concentrate in
masiv,precum si alte zone de campie,dispersate in aproape toate regiunile tarii.
- Nivelul zonal al MBS,pentru productia vegetala,difera semnificativ in cadrul
agrozonelor:cel mai ridicat se afla in zona de campie,urmat de deal si munte.In cadrul zonei
de campie,nivelul cel mai inalt al MBS se inregistreaza in subzonele:campia de SV si
campia de S,fiind mai mare cu circa 20% fata de media zonei de campie total,sau fata de
media pe total tara.Cauza principala a acestor diferentieri,o constituie in mod evident
potentialul superior agroproductiv.
- La productia animala situatia este aproape inversa,marjele cele mai ridicate la vacile de
lapte,porcii de ingrasat si pasarile pt. oua,localizandu-se in zona de deal si alte zone de
campie(de fapt o campie mai inalta),ca urmare a unor CVS mai reduse si/sau a unui pret de
valorificare mai bun pentru productia principala.
C. Situatii comparative a nivelului MBS din Romania cu cel inregistrat in unele tari din UE (la
nivel regional).
Pentru a defini mai concret locul agriculturii romanesti in contextul european,au fost comparate
nivelurile regionale ale MBS la principalele activitati agricole,astfel:regiunea SV din Romania,cu
regiunea Trentino din Italia(tara cu economie dezvoltata),precum si cu regiunile Beira Litora din
Portugalia si Makedonia din Grecia(tari mai putin dezvoltate din cadrul UE).-tab.nr.3-

Nivelul regional al MBS la principalele activitati agricole realizat in anul 2000,in unele regiuni
din Romania,Italia,Portugalia si Grecia Tabel nr.3
Activitatea
agricolă
Nivelul regional al M.B.S.
România
Reg. SV
Italia
Reg. Trentino
Portugalia
Reg. Beira Litora
Grecia
Reg. Makedonia
grau 282 592 284 290
porumb 395 754 778 1060
legume 3831 8802 6567 7925
fructe 641 6487 2334 3890
vaci lapte 336 1561 736 575
porci grasi 47 94 72 85

Regiunile Trentino,Beira Litora si Makedonia au o dezvoltare economica medie in cadrul
tarilor respective si sunt in oarecare masura asemanatoare ca profil,structura de productie si conditii
pedoclimatice cu cele din zona de SV a Romaniei.In mod evident diferente majore de structura
sortimentala se inregistreaza la activitatile de legume si fructe.
Principalele constatari din datele acestui tabel:,,Desi nivelul acestor coeficienti ai MBS evidentiaza
diferente foarte mari intre diferite regiuni din cadrul aceleiasi tari,totusi fata de cei existenti in
Romania,au o valoare mult superioara,mai mult decat dubla.Cauzele principale ale acestor diferente
consta in randamentele productive realizate,mult mai mari si constante,precum si in gradul de
subventionare a producatorilor,absolut incomparbil cu cel din Romania.
D. Determinarea coeficientilor zonali si regionali ai MBS raportati la media pe tara
In tabelele nr. 4 si 5 au fost calculati coeficientii regionali si respectiv zonali prin raportarea
nivelului MBS unitare la media pe tara,pe fiecare activitate agricola,din fiecare regiune economica
215
sau zona geografica.Ratiunea acestor calculatii consta in aprecierea gradului de dezvoltare a fiecarei
regiuni sau agrozone,in raport cu media pe tara,atat pentru comparatii internationale,cat mai ales
pentru stabilirea unor politici agrare guvernamentale justificate si diferentiate,bazate pe prioritati si
criterii economice.

Determinarea coeficientilor regionali ai MBS raportati la media pe tara Tabel nr.4
Nr.crt. Activitatea Total Regiunea economică
Ţară NE SE S SV V NV Centru Buc.
1 grau 1,00 0,84 0,75 1,07 0,99 1,18 1,11 0,91 1,15
2 orz 1,00 0,77 0,70 0,88 1,74 1,24 1,13 0,59 1,23
3 porumb 1,00 0,83 0,89 1,16 1,34 1,09 1,02 1,10 1,24
4 fl.soarelui 1,00 0,84 1,15 0,86 0,76 1,35 0,88 0,29 1,67
5 cartofi 1,00 0,63 0,95 1,53 0,42 0,93 1,19 1,13 -
6 legume 1,00 0,75 1,42 0,61 1,60 - 1,00 0,99 1,74
7 fructe 1,00 0,39 1,52 0,79 0,41 0,35 1,38 0,65 -
8 vaci lapte 1,00 0,83 1,11 0,54 0,74 0,78 0,94 1,06 1,68
9 porci grasi 1,00 1,00 0,91 0,57 1,00 0,85 0,70 1,51 2,12
10 Gaini
ouatoare
1,00 0,83 2,69 0,38 1,11 - 1,36 0,78 1,51

Determinarea coeficientilor zonali ai MBS raportati la media pe tara Tabel nr.5
Zonă şi subzonă
Câmpie Deal Munte
Nr.crt. Activitate
Total
ţară total Est Sud Vest Alte
zone

1 grau 1,00 1,02 0,78 0,99 1,23 1,02 0,96 0,71
2 orz 1,00 1,06 0,77 1,04 1,24 0,89 0,85 0,41
3 porumb 1,00 1,02 0,97 1,05 1,08 0,97 0,86 0,75
4 fl.soarelui 1,00 1,01 0,86 1,03 1,19 0,90 0,81 -
5 cartofi 1,00 1,14 0,61 0,96 1,09 1,95 0,87 0,96
6 legume 1,00 1,01 0,71 1,55 0,93 0,55 0,95 0,75
7 fructe 1,00 0,78 - 1,28 2,05 0,72 1,11 0,31
8 vaci lapte 1,00 1,01 0,74 0,78 0,83 1,19 1,05 0,86
9 porci
grasi
1,00 1,00 0,74 1,27 0,52 1,00 1,31 0,46
10 gaini
ouatoare
1,00 0,84 0,83 0,38 0,51 1,15 1,50 0,77

Datele din tabelele nr.4 si 5 sunt corelate cu cele din tabelele nr.1 si 2.
Principalele aspecte rezultate din tabelul nr.4:
- la cereale,coeficientii MBS cei mai ridicati,superiori fata de media pe tara,se situeaza in
regiunile economice SV,V,NV si Bucuresti,in principal datorita potentialului productiv mai
mare precum si valorificarii productiei la preturi mai bune;
- la cartofi,in regiunile S,NV si centru,se inregistreaza coeficientii MBS cei mai inalti,iar la
legume si fructe,regiunile SV,NV si Bucuresti au coeficienti superiori fata de media pe tara.
- In productia animala,la activitatile selectate,regiunea Bucuresti are de departe cele mai bune
performante,cu mult peste celelalte regiuni economice.Per ansamblu,rezulta ca din punct de
vedere agroproductiv,regiunile Bucuresti,V,SV si NV sunt cele mai avansate,in timp ce
regiunile NE si centru sunt mai putin dezvoltate.
Principalele aspecte rezultate din tab. nr. 5:
216
- coeficientii zonali ai MBS,pentru cereale,sunt superiori in zona de campie,fata de cei din
zonele de deal si de munte,iar in cadrul zonei de campie,nivelul cel mai ridicat se regaseste
in subzona ,,campia de V”,urmata de ,,campia de S”, rezultat ce reflecta potentialul superior
de productii din aceste subzone.
- la cartofi, in agrozona de campie,in mod deosebit in subzona ,,alte zone de campie”se
inregistreaza cei mai inalti coeficienti ai MBS,ca urmare a faptului ca in aceste zone de
campie mai inalte situate in centrul si estul tarii ,se intalnesc cele mai bune conditii
agropedoclimatice pentru aceasta cultura.
- la legume coeficientii MBS din zona de campie, subzona ,,campia de S”,iar la fructe,cei din
zona de deal,au cel mai ridicat nivel,fiind superiori fata de media pe tara,cat si fata de
celelalte zone.
- In productia animala,coeficientii zonali ai MBS nu sunt relevanti.
In acest fel, rezulta ca agrozona de campie si in special subzona ,,campia de V”si ,,campia de
S”,inregistreaza coeficienti ai MBS, pentru productia vegetala, semnificativ mai buni fata de cei din
alte zone geografice.

Concluzii:

Analiza coeficentilor zonali ai MBS, calculati pe principalele tipuri de activitatii agricole din tara
noastra, evidentiaza o situatie reala a stadiului de dezvoltare economica regionala si naţionala a
agriculturii.
Nivelul modest al indicatorilor de sinteza rezultati: produsul brut, cheltuielile variabile specifice si
marja bruta standard, comparativ atat cu potentialu natural existent, cat mai ales cu nivelul actual al
unor tari din UE, creeaza posibilitatea organelor centrale si teritoriale de decizie de a identifica
solutii reale de imbunatatire a acestora, prin alocarea corespunzatoare de subventii si alte forme de
sprijin financiar.
Analiza diferentiata a coeficientilor MBS, pe regiuni economice si pe zone geografice, evidentiaza
si unele decalaje de dezvoltare interregionale sau interzonale. Astfel din punc de vedere
administrativ regiunile economice SV, V, NV, si Bucuresti sunt mai avansate in comparatie cu
regiunile NE si Centru, iar din punc de vedere agro zonal, agrozona de campie si in special zona
campia de V si campia de S, inregistreaza coeficient ai MBS la un nivel superior fata de alte zone.
In acest mod, realizarea acestui studiu va avea un impact socio economic favorabil asupra
agriculturii romanesti, prin crearea unor oportunitati de transfer tehnologic, material si financiar,
intre zonele mai putin dezvoltate, zone identificate cu ajutorul MBS.

BIBLIOGRAFIE

1 Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice –
Institutul de Cercetări pentru Economie
Agrară
Zonarea producţiei agricole, 1980-1085-1990
2 Hellemans René Classification actualisée des exploitations agricoles Belges,
Etude A91, 2001
3 Institutul Naţional de Statistică şi
Institutul de Economie Agrară –
A.S.A:S.
Exploataţia agricolă. Demersuri de armonizare cu
standardele U.E., Bucureşti, 2001

4 Alecu Ioan si colaboratorii Managementul in agricultura
Editura Ceres, Bucuresti 1997
5 Ministerul Agriculturii Administratiei si
Padurilor
Strategia de dezvoltare a agriculturii, industriei alimentare si
silviculturii pe termen mediu si lung,
(2001-2005 si 2005-2010)




217
CONIDERAŢII CU PRIVIRE LA DEZVOLTAREA TURISMULUI
RURAL AL JUDEŢELOR DUNĂRENE DIN
REGIUNEA DE DEZVOLTARE SUD – MUNTENIA

CONSIDERATIONS REGARDING THE DEVELOPMENT OF THE RURAL
TOURISM IN THE DANUBIAN DISTRICTS OF SOUTH-MUNTENIA
DEVELOPED REGION

DRĂGHICI Iulian* , CONSTANTIN Marian*, NOVAK Andrei**

* USAMV, Bucureşti, **Universitatea Româno-Americană, Bucureşti.

The Danubian rural tourism for which in the present work we draw adequate principles, is concentrated in a space whose
potentials are imposed to be evaluated.
The tourist reception structures in te analysed rural space signify an increasing evolution, but for which the indices of using
the accommodation are placed at inferior levels. The successive correlations of the indices regarding the tourists’ arrivals
and night accommodation in the Danubian rural tourism structures signify the investigation of some new areas of activity
which by correlated forms may increase arrivals – night accommodations in the rural guest house. The regression functions,
the correlation ratio and the fidelity index lead to increases, through liniar or square forms. These increases in tourist
accommodation vary by ±%5%.......±50% in relation with the factorial variation, cause, tourist arrivals.

Key words: rural space, economic size, tourist attractiveness, tourist structures, rural guest house, agritourist guest
house, accommodation indices, correlation ratio, tourist arrivals/night accommodation.

Actuala perioadă încadrează profunde restructurări ale dimensiunii economice a spaţiului
rural între care formele de turism pot fi considerate semnificative. Turismul rural românesc are un
potenţial ce trebuie valorificat, motiv pentru care aceast sector este necesar să stea în atenţia tuturor
organelor teritoriale de decizie. În acest context prezenta lucrare se caută să prezinte aspecte şi
fundamentări ale unor necesităţi şi tendinţe de dezvoltare a turismului dunărean.

I. – METODOLOGIA DE STUDIU
Aria de investigare a acestui studiu, ce are în vedere dezvoltarea turismului rural al judeţelor
dunărene din Regiunea de dezvoltare Sud – Muntenia, putem spune că reprezintă o problematică
încadrată într-un dublu aspect şi anume: situaţia actuală a acestor activităţi turistice şi orientări
prospective privind posibilităţile de amplificare. Metodologiile utilizate s-au axast pe calculul şi
interpretarea unor indicatori frecvent utilizaţi în economia sectorului turistic, pentru perioada 1998-2004
din România. Prezentaţi în cifre absolute şi relative, referirile au avut în vedere structurile de primire
turistică alături de indicii de utilizare a locurilor de cazare turistică specifice spaţiului rural ( pensiunile
turistice rurale, pensiunile agroturistice şi satele de vacanţă ). Concomitent pentru o bună fundamentare
şi în scopul de a elimina posibilele erori a fenomenului analzat s-au calculat corelaţiile, raportul de
regresie şi coeficientul de fidelitate. S-a căutat determinarea intensităţii acţiunii factorului independent x
( în cazul acestei laturi a studiului respectiv fiind considerate sosirile turistice ), asupra factorului
dependent y ( urmărindu-se înnoptările turistice). Ansamblul dependenţelor funcţionale considerate
cauză-efect, au fost cuantificate prin modificările succesive ( amplificări şi diminuări ) a factorului
dependent x prin ponderile valorice ±5%......±50% ( la care baza de referinţă a constitiut-o media lunară
). Astfel s-au putut surprinde şi interpreta principalele interacţiuni, implicaţii şi chiar restricţii în
dezvoltarea de perspectivă a activităţilor turistice din zona analizată.

II – SITUAŢIA STRUCTURILOR DE PRIMIRE TURISTICĂ ŞI A UTILIZĂRILOR
ACESTORA
Promovarea şi desfăşurarea activităţilor de turism presupune axistenţa unei baze materiale
concretizate prin structuri adecavte de primire. Dinamica acestor structuri, redate sintetic în tabelul
218
1, prezintă pentru dinamica perioadei 1998 – 2004 variaţii a căror diferenţieri au un caracter
specific. Astfel:
- pe total ţară, având la bază anul 1998, sunt semnificative stagnările până în anul 2002, nivelurile
faţă de acestă bază fiind între 110,8% şi 99,7%. Numai începând din anul 2003 creşterile date de
amplificarea structurilor de primire turistică cresc ( pentru aceşti ani nivelurile au crescut la 112,1%
în anul 2003 şi 135,1% în anul 2004 );
- pensiunile turistice rurale încadrează o acelaşi ritm de scădere care include şi anul 2003 şi numai
începând cu anul 2004 să fie înregistrată o creştere semnificativă ( de 172,7% );
- pensiunile agroturistice înregistrează ritmuri cu o evidentă notă de creştere. Dacă în anul 2000 sunt
înregistrate numai 190 asemenea unităţi, ritmul creşte succesiv pentru fiecare an, nivelurile fiind
între 131,0% şi 157,8%;
- satele de vacanţă stagnează ca număr pentru toată perioada analizată.
Legat de acestă problemă indicii de utilizare a locurilor de cazare relevă situaţii prin care la
nivel naţional aceşti indici variază între 34,0% şi 36,1%. Pentru pensiunile turistice rurale şi
agroturistice nivelurile sunt mult mai scăzute, acestea fiind între 11,7% şi 18.0%. şi respectiv 5.8%
şi 14,2%. Pentr satele turistice acelaşi indicator înregistrează niveluri care indică situaţii
intermediare ( între 16,7% şi 33.6% ).
Analiza a fost îndreptată sub aspectul cunoaţterii factorilor ce au determinat variaţiile mai
ales a utilizărilor structurilor. Cu referire la sosirile şi înnoptările turistice în pensiunile rurale,
tabelul 2 prezintă acestă situaţie numai pentru zona dunăreană a Regiunii de dezvoltare Sud –
Muntenia în dinamica lunară a anului 2005. Consideraţiile atât pentru sosiri cât şi pentru înnoptări
pot fi redate astfel:
- pentru sosiri o dinamică ascendentă cu o preponderenţă accentuată pentru ultimile trei luni. Faţă
de total ţară acest nivel considerat maxim este în luna octombrie de 0,92%;
- la înnoptări fenomenul de creştere încadrează aceleaşi ritmuri lunare de creştere cu sosirile, dar cu
un număr absolut mai mare ( pentru totalul anual s-au înregistrat 466 sosiri şi 973 înnoptări ).
De aici se poate desprinde caracteristca turismului rural dunărean din regiunea analizată prin
care se manifestă o preponderenţă a cererii pentru ultimul trimestru al anului.

III.- CORELAŢII DE INTERCONDIŢIONARE ŞI NIVELUL PROSPECTIV AL
UTILI ZĂRILOR CAPACITĂŢILOR ÎN TURISMUL RURAL
Corelaţiile şi regresiile s-au referit la nivelul sosirilor turistice care influenţează înnoptările,
acestea fiind considerate o sinteză a activităţilor turismului rural. Ca atare, probblema iniţială a fost
privită din punct de vedere al corelaţiilor dintre aceşti indicatori în dinamica lunară a anului 2005.
În tabelul 3, se sunt reliefate valori directe, corelante dintre sosiri ( x ) şi înnoptări ( y ), redate prin
raportul de corelaţie care este de 0,994. Ecuaţia de regresie liniară şi patratică alături de coeficientul
de fidelitate care semnifică faptul că o creştere a a sosirilor provoacă şi creştere a înnoptărilor.
Studiul a fost în continuare adâncit prin în direcţia cunoaşterii unor valori prospective a
nivelului înnoptărilor, care au la bază modificarea sosirilor turistice. Nivelurile lunare redate
prezentate anticipat au fost interpretate conform celor două funcţii prin variaţiile ±5%....±50%,
conform tabelului 4. Se constată un ritm proporţional de creştere a înnoptărilor generat de sosirile
turistice, alături de aceleaşi descreşteri; nivelurile amplificate sunt între .±5,4% şi .±55,6%.
Astfel variabila factorială sosiri turistice se impune pentru declanşarea activităţilor în
turismul rural mult mai accentuat, în sensul că este necesară o atractivitate turistică. Prin
multitudinea formelor de atractivitate se poate determina o majorare a cuantumului de sosiri, ce va
antena şi o majorare a numărului de înnoptări.

CONCLUZII
Scopul acestui studiu este să identifice problemele critice cu care se confruntă împlementarea
actuală a activităţilor de turism rural din zona dunăreană a Regiunii de dezvoltare Sud – Muntenia.
1.- Lucraraea urmărit cunoaşterea situaţiei actuale structurilor de primire turistică de unde reiese că
aceste structuri din spaţiul rural au o evoluţie favorabilă de amplificare.
Tabelul 1

Structurile de primire turistică şi indicii de utilizare a locurilor de cazare în România
Structuri de primire turistică (%/număr unităţi) Indici de utilizare a locurilor de cazare (%)
din care: din care:
Anii
TOTAL
Pensiuni
turistice rurale
Pensiuni
agroturistice
Sate de
vacanţă
TOTAL
Pensiuni
turistice rurale
Pensiuni
agroturistice
Sate de
vacanţă
1998 100 / 1726 100 / 209 ….. 100 / 1 36,1 18 …… 16,7
1999 110,8 121 …… 100,0 34.5 16.8 ….. 28.8
2000 99,8 53,1 100 / 190 100,0 35,2 11 5,8 20
2001 103 64,1 131,0 100,0 34,9 8,7 7,5 37
2002 99,7 70,3 152,6 100,0 34 11,7 11,1 33,6
2003 112,1 92,8 157,8 100,0 34,6 14,9 13,3 17,5
2004 135,1 172,7 148,9 100,0 34,3 15,7 14,2 20,9
Sursa: prelucrare dupa Anuarul statistic al României 2004 şi Breviarul turistic, INS, 2005

Tabelul 2

Dinamica sosirilor si innoptarilor turistice în pensiunile rurale* din zona dunăreana a Regiunii de dezvoltare Sud-Muntenia (anul 2005)
Specificare UM
I
a
n
u
a
r
i
e

F
e
b
r
u
a
r
i
e

M
a
r
t
i
e

A
p
r
i
l
i
e

M
a
i

I
u
n
i
e

I
u
l
i
e

A
u
g
u
s
t

S
e
p
t
e
m
b
r
i
e

O
c
t
o
m
b
r
i
e

N
o
i
e
m
b
r
i
e

D
e
c
e
m
b
r
i
e

T
o
t
a
l

(
%
/
n
r
.

)

număr
lunar/total 3 2 12 4 11 4 54 37 10 125 80 124 466
% faţă de totalul
anual
0,64 0,43 2,58 0,86 2,36 0,86 11,59 7,94 2,14 26,83 17,16 26,61
100,0%
= 466
SOSIRI
% faţă de total
lunar pe ţară
0,03 0,02 0,1 0,03 0,08 0,02 0,25 0,14 0,06 0,92 0,63 0,27
10.0% =
lunar
număr
lunar/total
3 8 12 38 22 64 108 42 20 250 160 246 973
% faţă de totalul
anual 0,31 0,82 1,23 3,91 2,26 6,58 11,1 4,32 2,06 25,69 16,44 25,28
100,0%
=973
ÎNNOPTĂRI
% faţă de total
lunar pe ţară 0,01 0,05 0,07 0,18 0,08 0,22 0,2 0,06 0,05 0,94 0,65 0,65
100,0%
= lunar
*) Nominalizarile de pensiuni turistice rurale include şi pensiunile agroturistice din jdeţele Calaraşi, Giurgiu, Ialomiţa si Teleorman.
Tabelul 3
Funcţiile de regresie şi corelaţiile dintre sosirile (x) şi înnoptările (y') în formele structurilor turistice rurale din zona
dunăreană a Regiunii de dezvoltare Sud-Muntenia
Forme corelative Funcţia de regresie
C
o
e
f
i
c
i
e
n
t

c
r
i
t
i
c

(
m
i
n
i
m
)

d
e

s
e
m
n
i
f
i
c
a
t
i
e

C
o
e
f
i
c
i
e
n
t

d
e

d
e
t
e
r
m
i
n
a
r
e

R
a
p
o
r
t
u
l

d
e

c
o
r
e
l
a
t
i
e

C
o
e
f
i
c
i
e
n
t
u
l

d
e

f
i
d
e
l
i
t
a
t
e

y=-5,55+2,023x 99,9 0,94 0,994 9,9 Corelaţia dintre sosiri
(x) şi înnoptări (y)
y'=-1,506+1,697x+0,0025x
2
99,9 0,94 0,994 9,2
Pentru x = 45,8 şi y = 87,1 la o creştrestere/scădere a lui x cu ±5-50%, rezultă y/y’
219
220
Tabelul 4
Variaţiile înnoptărilor (y/y') prin modificarea sosirilor (x) pentru nivelurile lunare ale formelor structurilor turistice rurale
din zona dunăreană a Regiunii de dezvoltare Sud-Muntenia
Nivelul înnoptărilor (y/y') în cazul variaţiei sosirilor (x)
Forme corelative
dintre:
Forma
funcţiei de
regresie
Forma de
variaţie (±%)
5 10 15 25 50
amplificare (+) 5,4 10,7 16,6 26,8 53,5
Corelaţia dintre sosiri
(x) si înnoptări y)
Liniara
diminuare (-) -5,4 -10,7 -16,6 -26,8 -53,5
amplificare (+) 5,4 10,9 16,4 27,4 55,6 Corelaţia dintre sosiri
(x) şi înnoptări (y' )
Patratică
diminuare (-) -5,4 -10,9 -16,4 -27,4 -55,6

2.- Indicii de utilizare ai locurilor de cazare în structurile turistice rurale sunt inferiori ansamblului
activităţilor turistice la nivel naţional. La acest indicator poate fi făcută o aproximare de cca 1/3 din
media nivelului naţional.
3.- Pentru sosirile şi înnoptările turistice în pensiunile rurale, pentru zona analizată şi exprimate în
număr locuri din totalul anual, se constată o sezonalitate accentuată. sE pot face referiri la faptul că
cca ¾ din numărul sosirilor şi înnoptărilor sunt în ultimul trimestru al anului.
4.- Corelaţiile succesive dintre cei doi indicatori, sosiri şi înnoptări în structurile turistice rurale
dunărene, lărgesc sfera de cuprindere a domeniilor de activitate a turismului rural. Pentru acest
motiv este necesară investigarea unor noi sfere de atractivitate care să amplifice în lanţ sosirea →
înnoptarea în pensiunea rurală.
5. - Funcţile de regresie, raportul de corelaţie şi coeficientul de fidelitate orientează creşteri, prin
formele liniare şi patratice. Aceste creşteri ale înnoptărilor turistice, sunt proporţionale cu variaţiile
±%5%.......±50% ale variabilei factoriale, cauză, sosiri turistice.

BIBLIOGRAFIE
- Botez Gloria, ş. a., - Îndrumar pentru turismul rural. Ed. Rentrop & Straton, Bucureşti, 1998.
- Constantin, M., ş. a., - Marketimgul producţiei agroalimentare, Ed. Universitaria, Craiova,
2002.
- Crăciun, St., - Agroturism, organizare-eficienţă, Ed. Mirton, Timişoara, 1997.
- Csosz, I. ,- Agroturism montan, Ed. Mirton, Timişoara, 1996.
- Glăvan, V., - Resurse turistice pe Terra, Ed. Economică, Bucureşti, 2000.
- Istrate, I. ş.a.,- Economia turismului şi mediul înconjurător, Ed. Economică, Bucureşti,
1996.
- Manole, V., ş. a., - Agroturism, Ed. Fax Press, Bucureşti, 1996
- Nistoreanu, P., - Turismul rural, o afacere mică cu perspective mari, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1999.
- x x x - Anuarul Statistic al României, 2004











221
ELABORAREA CERINŢELOR ŞI CONDIŢIILOR NECESARE
INTRODUCERII MANAGEMENTULUI CALITĂŢII PE FILIERA GRÂULUI

Drd.ing. DRAGOMIR Vili*

*Institutul de Cercetare pentru Economia Agriculturii şi Dezvoltare Rurală

Summary: In order to elaborate, establish and make it functional a management into quality flux of the wheat
for panification, for paste production etc., a first requirements is the knowledge of the productions realizations
conditions for this wheat, the varieties used into the culture and the pedo-climatics conditions in which the wheat
cultures are made. The obtaining of sure alimentary products is possible through implementations of the HACCP
system, a management system for food safety. The application with success of the HACCP system into the grist and
panification industries is possible through an ample landing of the quality problems, food safety on the entire cereal
chain: production, buying, storage, process.

Key words: cereals quality; quality flow, quality management institution, HACCP system

În vederea elaborării, instituirii şi funcţionalităţii managementului în fluxul calităţii grâului
pentru panificaţie – paste făinoase etc. ca primă condiţie se solicită cunoaşterea condiţiilor realizării
producţiei de grâu respectiv:
- soiurile de grâu utilizate în cultură;
- condiţiile pedoclimatice în care se realizează culturile de grâu factor ce determină
geneza calităţii specifice recoltelor de grâu, constituindu-se în criterii de care trebuie să se ţină
seama în realizarea calităţii afectată sau nu de condiţiile aleatorii în care, prin interferenţa unor
factori tehnologici, factori de climă respectivi biologici, calitatea specifică soiurilor şi zonele de
cultură este degradată.
Speciile cele mai răspândite in cultura sunt Triticum vulgare si Triticum durum, care
cuprind o serie de clase si soiuri, ce se deosebesc după anumite caractere morfologice, biologice si
tehnologice.
In România s-au creat soiuri de grâu pentru panificaţie cu calităţi deosebite, adaptate
specificului fiecărei zone pedoclimatice.

1. Caracteristici chimice, fizice, biologice ale grâului
Instituirea managementului calităţii diferenţiat în funcţie de soiuri, compoziţie chimică este
definitorie ca expresie a cerinţelor implicite, având un rol important în asigurarea valorii
nutritive a grâului pentru alimentaţia umană, prin componentele bobului de grâu, respectiv:
glucide; complexul substanţelor proteice (6-20% în funcţie de soi); lipidele acumulate în
embrion şi în stratul aleuronic; enzime.
Concomitent cu impactul compoziţiei chimice, proprietăţile fizice ale boabelor de grâu,
intervin în determinarea calităţii acestora – caracteristici exprimate în masa de boabe, de care
trebuie să se ţină seama în mod deosebit în depozitarea – transportul grâului, caracteristici
exprimate prin: capacitatea de a curge a boabelor; densitatea şi porozitatea; capacitatea de
absorbţie a apei; conductibilitatea şi difuzibilitatea termică; maturitatea seminţelor.
De o deosebită importanţă sub aspectul inocuităţii boabelor de grâu, ca produs supus
depozitării şi valorificării prin procesare în făinuri, determinând ca atare nivelul
insalubrităţii boabelor de grâu şi a produselor procesării, este nivelul şi natura încărcării
microbiologice reprezentată prin: prezenţa bacteriilor, drojdiilor, mucegaiurilor, constituind o
microfloră saprofită existentă în fiecare masă de boabe; o microfloră patogenă în diferite loturi de
cereale mai ales în boabe recoltate recent, contribuind ambele tipuri la procesele de încingere,
respectiv microflora patogenă pentru om şi animale – reprezentată în principal prin Bacillus
mezentericus, abundentă în masa de cereale puternic prăfuite sau în procese de auto-încălzire;
mucegaiuri, într-o gamă extinsă provocând infestarea cu metaboliţi inclusiv micotoxine patogene
222
pentru om; prezenţa dăunătorilor: insecte, fluturi, acarieni şi boli specifice cerealelor: mălură,
rugini provocate de ciuperci, degradând grâul.
Toate acestea cer cunoaşterea agenţilor patogeni a condiţiilor acţiunii, semnalându-se
riscurile şi acţionând pentru prevenire respectiv combatere în condiţiile unui management total al
calităţii.
Un complex de indicatori leagă între ei aceşti factori de matură chimică, fizică şi impactul
microbiologic ce afectează calitatea – inocuitatea grâului de panificaţie, aşa cum se redă în tabelul
nr. 1
Tabel 1
Criterii de apreciere a calităţii grâului de panificaţie

Denumire indicator de calitate al
grâului de panificaţie
Foarte bine Bine Satisfăcător Nesatisfăcător
Indicatori fizico-chimici
Umiditate, % max. 14 14 14 14
Masa hectolitrica, kg/hl >78 75-78 70-75 <70
Proteina, % >13 12-13 10-12 <10
Gluten umed, % >26 24-26 22-24 <22
Indice de deformare, % <13 13-16
<5
16-20 >20
Gluten Index 65-80 40-65
>80
30-40 <30
Indice de cadere
(Falling Number), sec.
200-250 180-200;
250-280
160-180;
>280
<160
Total impuritati, % max. 6 10 15 >15
♦ Total boabe cu defecte, din care:
Boabe sparte, % max. 3 5 7 >7
Boabe sistave, % max. 2 5 8 >8
Total boabe avariate, % max., din
care:
0,5 1 2 >2
Boabe cu Fusarium, % max. - 1 1 >1
Total boabe atacate de daunatori,
% max., din care:
0,5 1 1 >2
Boabe atacate de plosnita graului - - 1 >1
Boabe incoltite, % max. 0,5 1 1 1
Alte cereale, % max. 1 2 3 >3
♦ Corpuri straine , % max., din
care:
1 1,5 2 >2
anorganice 0,5 0,5 0,5 >0,5
♦ Total seminte daunatoare si/ sau
toxice, din care:
0,3 0,4 0,5 >0,5
Seminte daunatoare si/ sau toxice 0,05 0,05 0,05 >0,05
Boabe cu malura, % max. 0,05 0,05 0,05 >0,05
Cornul secarei, % max. 0,05 0,05 0,05 >0,05

2. Gradarea cerealelor, inclusiv a grâului
Calitatea cerealelor şi altor produse agricole poate varia în limitele stabilite de un
standard, care cuprinde o serie de criterii ce descriu caracteristicile de produs vandabil, acestea
fiind clasificate în grupe denumite „grade” ce întrunesc condiţiile minime de calitate – ca urmare,
cerealele – în general şi recoltele de grâu în special, cuprinse într-un grad sunt similare, dar nu în
mod necesar identice.
Până recent, în România nu a existat un sistem de gradare. În ţară se utilizează un sistem
de evaluare a calităţii în scopul stabilirii preţului, dar în cadrul acestui sistem nu se clasificau
223
produsele agricole în funcţie de potenţialul lor de utilizare. Noul sistem oferă posibilitatea
îmbunătăţirii calităţii, obţinerii unor preţuri mai mari şi avantaje nete ca mijloc eficient de a
identifica caracteristicile cu valoare pentru producţie – distribuţie – procesare. Sistemul de
gradare este un element fundamental al unui ansamblu complex de relaţii inter-instituţionale, care
permite funcţionarea pieţei. Pentru promovarea sistemului gradării cerealelor, Sistemul Naţional de
Gradare a Cerealelor din România a elaborat Manualul Operaţional de Gradare a Cerealelor, în
cadrul căruia, se vizează „Tehnici de eşantionare”, şi „Tehnici de gradare pentru grâu.

3 Caracterizarea calităţii pe filiera grâului
3.1 Caracteristici de calitate ce se impun în cuantificarea calităţii pe filiera grâului
În elaborarea şi instituirea unui management al calităţii pe filiera grâului se au în
vedere: realizarea producţiei – depozitarea şi livrarea pentru procesare, în lumina cerinţelor şi
criteriilor de calitate analizate succint.
Pe tot fluxul filierei sale, respectivele caracteristici trebuie verificate şi determinate în
condiţiile în care: pentru fermier este importantă cultivarea de soiuri cu productivitate
ridicata; la recepţia cerealelor in silozuri sunt efectuate determinări prevăzute in planurile de
gradare a cerealelor: caracteristici organoleptice si sanitare, masa hectolitrica, conţinut de
impurităţi. Un examen critic la recepţia cerealelor, după criteriul „sănătos si conform obiceiurilor
comerciale”, asigura prevenirea riscurilor si protecţia consumatorului; la unităţile de morărit se
efectuează o testare completa a grâului. Acest lucru va permite alegerea, cu grija, a amestecurilor
optime de grâu, aplicarea unui tratament optim pentru a produce sortimente de faina solicitate de
industria de panificaţie.
Determinările care se fac se refera la: starea de igiena; caracteristici organoleptice;
conţinut de apa; conţinut de impurităţi; masa hectolitrica; indice de cădere (ca indicator al
încolţirii).
In plus, se fac determinări pentru a stabili: conţinutul de cenuşă; conţinutul de proteina;
conţinutul de gluten umed; Gluten-Index; amilograma; farinograma; extensograma; test de măcinare
si calcul al extracţiei; contaminare microbiologica; reziduuri de pesticide; urme de elemente toxice.

3.2 Cerinţele siguranţei grâului preluat în vederea valorificării. Sistemul HACCP
Obţinerea unor produse alimentare sigure este posibila prin implementarea sistemului
HACCP, sistem de management al siguranţei produselor alimentare. Aplicarea cu succes a
sistemului HACCP in industriile de morărit si panificaţie este posibila printr-o abordare
cuprinzătoare a problemelor de calitate, de siguranţă alimentară, pe tot lanţul cerealier: producere ,
achiziţie, depozitare, procesare.
Aplicarea principiilor HACCP intr-o unitate de producţie presupune parcurgerea unor etape
specifice unui plan HACCP, pentru fiecare proces analizat.
Alcătuirea echipei HACCP - formata din 5-6 persoane cu experienţă, precum şi un
coordonator de echipă, care va organiza si stabili sarcinile echipei HACCP, va evalua şi selecta
personalul, va stabili responsabilităţile si documentarea fiselor de post, programul de lucru si a
planului de instruire.
Descrierea produsului respectiv: descrierea completa a materiilor prime, ingredientelor,
materialelor si produselor finite.
Informaţii despre proces: reprezentarea sub forma de diagrama al spatiilor de producţie.
Realizarea diagramei de flux care descrie procesul.
• Verificarea diagramei de flux la fata locului.
• Analiza riscurilor (principiul a)
• Determinarea Punctelor Critice de Control (principiul b)
• Stabilirea limitelor critice (principiul c). La stabilirea limitelor critice pentru PCC se
va tine seama de valorile de la care produsul ar putea afecta sănătatea consumatorilor, inocuitatea
produselor si nu considerentele de ordin tehnologic.
• Stabilirea unui sistem de monitorizare pentru fiecare PCC (Principiul d)
• Stabilirea acţiunilor corective (principiul e) care urmăresc înregistrarea tuturor
deviaţiilor de manifestare pe flux si a fiecărei acţiuni corective întreprinse pentru a o corecta.
• Stabilirea procedurilor de verificare (principiul f) – evaluarea conformităţii limitelor
critice fixate pentru fiecare PCC, prin procedee si metode, prin care sa fie îndeplinite operaţiile intr-
un mod adecvat.
• Înregistrări si documentare (Principiul g). Înregistrările se fac de către personalul
desemnat prin planul de control al PCC, pe fisa de monitorizare. Se impune determinarea:
punctelor critice de control (PCC) în care există riscul afectării siguranţei grâului ca produs
alimentar; factorilor ce intervin în cadrul acestor puncte critice în condiţii aleatorii (climă, poluări);
impactului acestora asupra siguranţei grâului, cuantificarea acestora şi implicaţiile tehnologice, de
combatere, costuri şi mijloace de prevenire;
În acest scop pe fluxul filierei se procedează conform schemei 1 permiţând a elabora
în cadrul managementului calităţii arborele de decizie pentru determinarea punctelor critice
de control (PCC) şi asigurarea controlului însăşi.


224

































Exista una sau mai multe masuri de prevenire
sau eliminare *
DA
NU Modificare
DA
NU
STOP
Etapa este conceputa pentru eliminarea
probabilitatii aparitiei unui pericol sau
ramanerea la un nivel acceptabil * *
Etapa urmatoare permite eliminarea pericolelor
identificate sau limiteaza probabilitatea aparitiei
lor la un nivel acceptabil * *
DA NU
PUNCT CRITIC DE CONTROL
PCC
Următorul PCC STOP
NU
Este posibil ca un pericol identificat sa
supravietuiasca depasind limitele acceptabile,
riscand ca acesta sa atinga un nivel periculos
DA NU
Următorul CCP
DA
STOP
Modificari necesare in
acasta etapa pentru a
garanta salubritatea
Următorul
PCC

Schema 1 - Exemplu de arbore de decizie pentru determinarea PCC

Pentru o explicitare a necesităţii acestui arbore de decizie, în privinţa infectării grâului cu
contaminanţi biologici identificabili prin desfăşurarea fluxului punctelor critice se insistă într-o
detaliere succintă asupra acestora privind sursele de microorganisme şi modalităţile de
reducere a contaminării prin:
- microbiota Rizosferei – microorganismele din jurul rădăcinilor plantelor, în
condiţiile în care plantele elimină prin rădăcini în sol mici cantităţi de substanţe organice,
gramineele mai des elimină glucide şi acizi organici care pot servi pentru creşterea
microorganismelor din rizosferă.
- microbiota epifită - primară sau de câmp – bacterii şi mucegaiuri între care în
mod expres Alternoria, constituie un criteriu pentru evaluarea calităţii grânelor şi a duratei lor de
depozitare;
- contaminarea la recoltare – prin microorganisme din sol, atmosferă, ce se ataşează
pe suprafaţa boabelor;
- contaminare la transportul grâului din câmp şi silozuri în condiţiile unei stări de
igienă precare în mijloacele de transport ducând la contaminări cu microfloră saprofită dar posibil şi
cu microorganisme patogene pentru om şi animale;
- contaminare în timpul depozitării, favorizată de factori intriseci, favorizată prin
structura anatomică a boabelor, gardul de integritate şi calitatea microbiotei, starea de maturitate a
boabelor şi intensitatea proceselor fiziologice, conţinutul în corpuri străine, prezenţa dăunătorilor;
- factori extinseci – umezeala relativă a aerului, temperatura mediului ambiant,
conţinutul de oxigen în spaţiul intergranular, integritatea boabelor.
Având în vedere instituirea prin reglementările Codex Alimentarius şi ale Uniunii
Europene, de instituire a sistemului HACCP în managementul calităţii, acesta a fost inclus în toate
ghidurile aferente producţiei – depozitării – procesării grâului, respectiv GHP, GAP, GSP – pentru
grâu în filiera sa până la „grâu produs agricol” – şi constituie un element esenţial în asigurarea
calităţii de-a lungul filierei, aşa cum se redă în schema 2 - privind „Practicile bune de lucru la
recepţia cerealelor în general – a grâului în particular”.




















225


Schema 2 - Practici bune de lucru la recepţia cerealelor

Receptia cerealelor
Verificarea privind
“sanatos si conform
obiceiurolor
comerciale”
Pregatirea cerealelor
pentru insilozare
Controlul intern al
calitatii cerealelor

Indeplinirea
cerintelor de calitate
solicitate de clienti la
livrarea din siloz

Decizii de livrare
Curatare cereale
Decizia de
cumprarare
Stabilirea
pretului
Ghidarea
calitatii
Nu se
indeplinesc
conditiile
Impuritati ce
prezinta risc/
deseuri
Cereale curatate
Depozitare/
conservare
cereale
Se indeplinesc
conditiile
Impuritati ce
pot fi folosite
Returnare

226
BIBLIOGRAFIE

Niculita, L. (2005) - Managementul si ingineria calităţii, Ed. Academiei Romane, Buc.
Chira, A. (2005), Cerinţele preliminare implementării sistemului de management al siguranţei alimentare conform
principiilor HACCP, Rev. Calitate si management, Ed. Conteca Grup
RUSU, B. (2001), Managementul calităţii totale infirmele mici si mijlocii, Ed. Economica, Buc.
Gavrilescu, D. si colab. (2000), Economie agroalimentară, Ed. Expert, Buc.
FAO/OMS - Food Safety and Quality in Europe – emerging issues and unsolved problems – France, in: Pan-European
Conference on Food Safety and Quality (1)
FAO/OMS - Food Safety and Quality – Italian Contribution in Pan-European Conference on Food Safety and Quality
(1)
Froman, B. (1998) - Manualul calităţii /Instrument strategic al abordării calităţii, Ed. Tehnica, Buc.
L. Szponer, B. Wofton - Food Safety in Poland – present situation and prospects for change in: Pan-European
Conference on Food Safety and Quality (1)








































227
REALIZAREA SISTEMULUI INTEGRAT DE MANAGEMENT AL
CALITĂŢII PE FILIERA PRODUSELOR AGRICOLE-AGROALIMENTARE
- cerinţe, reglementări, componente –

Drd.ing DRAGOMIR Vili*
Dr.ec.ing. SĂBĂDEANU Petru*
GHEORGHE Pătulea*
Drd.ing. GHEORGHIU Luise-Maria**
*Institutul de Cercetare pentru Economia Agriculturii şi Dezvoltare Rurală
**Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti”

Abstract: The numerous requirements involved in the agricultural–agro-food products quality express once through the
requirements for ensuring an appropriate development of the activities on the whole in and through the branches
specific to the agricultural production, in the integrative flux of the agro-food system, and then through all
requirements for ensuring products security and safety, and this way food-feeding-nutrition security and safety and
therefore consumers health. Promotion of the trade quality of any products dedicated to the market, has been an
important concern at international level through agreements, regulations, standards since signing up the General
Agreement for Taxes and Trade (GATT) and foundation of World Trade Organization, carrying out: principles
unanimously accepted, regarding quality defying and managing; necessity for creation of an international system of
agreements and organisms specialized in quality concept promotion in the frame of production flux and products
distribution, including agricultural products.
Key words: integrated management, quality management, trade quality, Codex Alimentarius, Biosecurity.

1 Cerinţele specifice unui management integrat al calităţii pe filiera produselor
agricole-agroalimentare
Cerinţele multiple implicate în calitatea produselor agricole-agroalimentare se
exprimă:
• Pe de o parte prin cerinţele asigurării unei judicioase desfăşurări a ansamblului
activităţilor în şi prin complexul filierelor specifice producţiei agricole în fluxul integrator al
sistemului agroalimentar.
• Pe de altă parte prin complexul cerinţelor asigurării siguranţei produselor şi prin
aceasta a siguranţei alimentare-alimentaţiei-nutriţiei şi implicit a sănătăţii populaţiei consumatoare.
În contextul acestor cerinţe, ansamblul măsurilor iniţiate, promovate şi urmărite
prin organisme internaţionale, FAO/OMS, Codex Alimentarius, ale Comunităţii Europene
(Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentului); organizaţii zonale, naţionale şi
principalele state acţionează în sensul:
• Instituirii unui management eficient al calităţii, implicit al siguranţei produselor
agricole – agroalimentare cu o atenţionare expresă asupra respectării practicilor tehnologice
adecvate, a protecţiei resurselor naturale, sol, apă dar şi a producţiei agricole sub impactul
inputurilor folosite (fertilizanţi, pesticide, substanţe veterinar-farmaceutice); a cerinţelor gestionării
corecte în fluxul subsistemului pieţei produselor acesteia, a calităţii deja realizate, ca şi al calităţii
produselor agroalimentare consumate ca atare, respectiv a celor procesate ulterior în produse
agroalimentare.
• Identificarea şi caracterizarea factorilor producători ai riscurilor degradării
siguranţei, calităţii produselor, cu evidenţierea punctelor critice ale intervenţiilor acestora şi
promovarea mijloacelor prin care în contextul unui management al calităţii se acţionează în scopul
evidenţierii, respectiv al reducerii impactului acestora.
• Instituirea unui sistem integrat de control a riscurilor privind: siguranţa
produselor agricole – agroalimentare; de circulaţie a informaţiilor, deciziilor şi acţiunilor; de
prevenire-combatere a factorilor ce implică degradarea parametrilor ce caracterizează această
siguranţă, promovându-se „sisteme de alertă rapidă şi intervenţie”, la nivel naţional, zonal, inclusiv
comunitar.
228
• Introducerea în acest context a „sistemului trasabilităţii” siguranţei produselor
agricole – agroalimentare de-a lungul filierelor specifice producţiei-distribuţiei acestora,
identificând, concretizând şi cuantificând impactul factorilor de risc, a afectării calităţii în fiecare
stagiu, astfel încât să se sesizeze şi blocheze transferul unui produs intermediar sau finit
necorespunzător în fluxul finalităţii lui, odată ce siguranţa – respectiv inocuitatea – valoarea sa
nutritivă, inclusiv anumite caracteristici implicite, au fost afectate, în orice operaţie, proces, fază de
realizare.
În aceste condiţii problematica unui management al calităţii inclusiv a unei
trasabilităţii, implică o abordare integrativă a tuturor caracteristicilor „calităţii” unui produs
cu o atenţionare expresă, in cazul produselor agricole-agroalimentare-alimentare asupra
nivelului „siguranţei” lor.
În fapt, deşi calitatea se naşte în şi prin orice operaţie, proces, fază de valorificare a
produselor în cauză, în coordonarea desfăşurării acestora nu avem de-a face doar cu un
„management al calităţii”, distinct de un management organizatoric – tehnologic al însăşi proceselor
fiecărei filiere de produs, al activităţilor prin care se supraveghează, coordonează un proces
productiv de la implicarea resurselor, la producerea şi valorificarea produselor obţinute,
constituindu-se „un management” al respectivului proces. Aceasta implică un complex de fluxuri
intercondiţionate ce integrează în finalitatea activităţilor, realizarea cerinţelor specifice privind
respectivul produs. Avem de a face cu complex de fluxuri ce implică necesitatea câte unui
management specific fiecărui flux.
Ca atare instituirea unui management al calităţii produselor agricole-agroalimentare,
trebuie să se integreze în managementul de ansamblu al realizării – valorificării acestor
produse, ca o componentă a acestuia.
În organizarea şi desfăşurarea unui astfel de management al calităţii, ansamblul
obiectivelor şi al activităţilor specifice, urmărind asigurarea caracteristicilor, inclusiv al siguranţei
produselor, trebuie să se integreze în intercondiţionarea organizatorică şi funcţională a respectivului
proces.
De altfel, această integrare a tuturor participanţilor la geneza si concretizarea fluxului
calităţii, in orice filieră de produs – implicit si a produselor agricole-agroalimentare, obiect al
prezentului proiect, a condus la conceptul de „management total al calităţii” aceasta exprimând mai
adecvat esenţa structurii şi funcţionalităţii unui astfel de management.
2. Instituirea şi funcţionalitatea unui management al calităţii în subsistemele
aferente producţiei şi distribuţiei produselor agricole-agroalimentare
Problematica deosebit de complexă a calităţii în specificul produselor agricole-
agroalimentare, evidenţiază o dublă postură a calităţii:
• o calitate sanitar-nutriţională de satisfacere a cerinţelor alimentare-nutriţiei-sănătăţii
populaţiei care le consumă;
• o calitate comercială, exprimând cerinţele comportamentului alimentar şi al accesului
la disponibilităţile acestora.
Un management al calităţii produselor agricole-agroalimentare, trebuie ca atare înţeles in
condiţiile unui mod integrativ de abordare a acestor două ipostaze ale calităţii, ce se realizează de-a
lungul filierelor producţiei şi distribuţiei acestora.

2.1 Calitatea comercială a produselor agricole-agroalimentare
Promovarea în ansamblu a calităţii comerciale a oricăror produse destinate pieţei, a
constituit o larga preocupare în plan internaţional prin acorduri, reguli, norme, standarde,
odată cu încheierea Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT), şi constituirea
Organizaţiei Mondiale a Comerţului, concretizând:
• pe de o parte un complex de principii, unanim acceptate referitoare la definirea şi
gestionarea calităţii;
229
• pe de altă parte necesitatea creării unui sistem internaţional de acorduri şi organisme
specializate în promovarea conceptului calităţii în fluxul producţiei şi distribuţia produselor,
inclusiv pentru produsele agriculturii.
În acest context s-a instituit reţeaua „Organizaţiei Internaţionale de Standardizare”
(ISO) care cu comitetele sale tehnice girează ansamblul reglementărilor de tip: norme,
ghiduri, standarde privind calitatea produselor instituind prin:
• Suita standardelor ISO 8402-ISO 9000, sistemul calităţii respectiv a unui
„management total al calităţii” în sensul abordării complexe, intersectoriale şi interdisciplinare a
genezei - susţinerii – finalizării fluxului calităţii oricărui produs; în mod expres pentru produsele
agroalimentare, instituind seria T.34 a standardelor specifice.
• Cooperarea cu alte organisme internaţionale şi naţionale, pentru o politică unitară de
asigurare şi gestiune a calităţii, folosindu-se o terminologie unitară referitoare la calitate şi
managementul acesteia respectiv promovând armonizarea reglementărilor naţionale într-un cadru
ştiinţific autorizat.
La rândul sau, Comitetul European de Standardizare (CES), integrând organismele
naţionale europene de standardizare din cadrul Uniunii Europene, elaborează standardele europene
obligatorii pentru statele membre, dar prea puţin în domeniul agroalimentar.
În ansamblul acestor activităţi, nota comună o reprezintă încercarea de a institui un sistem
unitar, în complexitatea produselor, vizând însă preponderent „calitatea comercială” şi încă prea
puţin produsele agricole-agroalimentare.

2.2. Problematica siguranţei şi valorii nutritive ca expresie a calităţii produselor
agricole-agroalimentare
În sensul evidenţierii cerinţelor şi a necesităţilor promovării unui management al calităţii
produselor agricole – agroalimentare concentrat şi pe latura calităţii implicite a acestora, în
principal sub aspectul siguranţei lor pentru alimentaţia umană se pot evidenţia intense
activităţi, ale organismelor menţionate dar şi a principalelor state, implicând, elaborarea şi
instituirea la nivelul statelor Comunităţii Europene, a procedurilor tehnologice optime pentru
realizarea producţiei agricole-agroalimentare prin promovarea şi instituirea sistemelor de
cuantificare şi evaluare, a impactului factorilor ce afectează calitatea produselor, în principal
siguranţa acestora (vegetale, dar mai ales animaliere), consumabile ca atare sau prin transferul prin
subsistemul pieţei, în consumul populaţiei, respectiv a celor ce se transformă în urma procesării în
scopul valorificării ca produse alimentare.
Instituirea în mod expres a reglementărilor Codex Alimentarius privind regulile,
condiţiile şi acţiunile asigurării stării de siguranţă a produselor agricole – agroalimentare, în
contextul general al produselor considerate drept alimente; se reţin ca reglementări generale:
- Codexuri Alimentarius în principal pentru contaminanţii alimentari; prescripţii generale
de igienă alimentară; reproducere de pesticide în alimente; reproducere de pesticide în alimente –
limite maxime; reziduuri de medicamente veterinare în alimente;
Sistemul analizei riscurilor prin controlul punctelor critice HACCP, ca de altfel
ansamblul „sistemelor de calitate şi de securitate sanitară a alimentelor” instituit prin FAO –
vizând producţia primară agricolă–agroalimentară în condiţiile în care producţia primară
trebuie să fie garantă că alimentele derivate sunt salubre şi sănătoase pentru uzul uman;
În mod expres a acţionat FAO prin instituirea sistemelor de informare a riscurilor; a
nivelului asigurării securităţii producţiei agricole-agroalimentare şi prin aceasta a securităţii
alimentare însăşi sub aspectul: disponibilităţilor, al calităţii şi siguranţei alimentaţiei –
nutriţiei populaţiei, sisteme constituite pe subsistemele sistemului agroalimentar-sănătate
respectiv prin:
• sistemul de urmărire a producţiei agricole, inclusiv animaliere S.P.A.;
• sistemul de informare asupra pieţelor inclusiv a produselor agroalimentare S.I.M.;
• sistemul grupelor de risc S.G.R. – urmărind incidenţa insecurităţii alimentare a
populaţiei, sub impactul alimentaţiei;
230
• sistemul supravegherii alimentaţiei şi nutriţiei S.A.N.
Complexitatea problematicilor şi necesitatea rezultată din însăşi funcţionalitatea
menţionatelor sisteme departajate pe domeniile respective, de integrare a lor într-o abordare
sistemică, a determinat organizaţia FAO să le integreze într-un singur sistem de informare
pentru securitatea alimentară şi alertă rapidă (SISSAR) care să permită o coordonare şi o
direcţionare funcţională la nivel naţional într-o abordare pluridisciplinară prin înfiinţarea unui
Comitet Naţional de Securitate alimentară (CNSA) şi să acţioneze ca instrument de prevenire a
crizelor alimentare furnizând organismelor naţionale de resort datele şi analizele necesare pentru
acţiunile şi strategiile necesare asigurării securităţii alimentare;
Multiplele probleme legate de siguranţa produselor agricole-agroalimentare, în principal
prin accentuarea impactului contaminării acestora au indus necesitatea unei reorientări a
agriculturii – formându-se conceptul de agricultură biologică – ecologică – cu o largă
receptivitate.
Problematica siguranţei produselor agricole – agroalimentare, se află în atenţia
Comunităţii Europeane, în contextul unor intense preocupări pentru dezvoltarea agriculturii şi a
asigurării, prin produsele sale, a securităţii alimentare a populaţiei. Se reţine în mod exemplificativ
ansamblul de măsuri redate prin Reglementarea nr. 178/2000 şi Reglementarea nr. 1642/2002
prin care se instituie Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentului, organ comunitar,
coordonator ştiinţific al politicii UE, privind ansamblul problemelor legate de riscurile alimentelor,
precum obligativitatea statelor membre UE de a-şi organiza propriile organisme, în coordonarea
ştiinţifică a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentelor, aliniindu-se reglementărilor în
cauză, inclusiv a trasabilităţii calităţii, de-a lungul lanţului tuturor filierelor producţiei agricole-
alimentare şi a pieţelor specifice acestora.
În acest context FAO şi UE constatând pe de-o parte diversitatea multiplelor cerinţe de
aderare şi organizare la nivelul statelor, a structurilor ştiinţifice şi de control – supraveghere,
necesare cuprinderii lor dar şi necesitatea unei armonizări a eforturilor şi soluţiilor de asigurare a
siguranţei – calităţii produselor agroalimentare – alimentare, acţionează în jurul integrării acestora,
în sisteme mai aprofundate şi eficiente.
Astfel UE consideră că este oportun un sistem unitar – acceptat la nivelul statelor membre
de realizare a activităţilor privind asigurarea calităţii – siguranţei produselor agroalimentare –
alimentare prin armonizarea politicilor – reglementărilor actuale ale statelor inclusiv a statelor
central est europene, menţinând fiecare cerinţele specificului tradiţional cultural al alimentaţiei
printr-o aliniere la cele ale sistemului unitar convenit într-un management al producţiei - calităţii
respectivelor produse. În acest context se acţionează pentru realizarea unor cooperări PAN
europene realizându-se nu doar o colaborare între participanţii filierelor lanţului alimentar ci
şi între statele membre UE prin:
• Reţeaua Schimbului de Informaţii şi Date aferente activităţilor privind asigurarea
siguranţei produselor la nivel UE respectiv European Food Safety Network (EFS).
• Sistemul Uniunii Europene de Alertă Rapidă The European Unions Rapid Alert
(RAFFS), sistem aprobat de consiliul UE privind comunicarea rapidă între statele UE a
informaţiilor privind orice caz în care un produs periculos poate afecta sănătatea consumatorilor.
• Sistemul Identificării Riscurilor Neprevăzute (ERIS) „Emerging Risc Indetification
System”.
• Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentului – The European Food Safety
Authority (AFSN).
Fără o prezentare în detaliu a acestor sisteme unitare, reţinem doar unele elemente
definitorii ale acestora în sensul că Sistemul EFSN, a cuprins la nivelul anului 2002 , 12 ţări
membre UE, având ca scop facilitarea schimbului de informaţii referitoare la: activităţile
cercetării în siguranţa alimentelor; cercetarea şi dezvoltarea programelor privind controlul;
proceduri de evaluare pentru înregistrarea şi avizarea propunerilor; ansamblul lanţului alimentar şi a
produselor furajere a animalelor; dezvoltarea şi schimbul metodelor de investigare, control a
siguranţei – calităţii produselor alimentare a furajelor şi furajării animalelor; participarea ca
231
membru EFSN este deschisă tuturor institutelor guvernamentale inclusiv a statelor central est
europene, cu o activitate recunoscută în domeniul siguranţei alimentelor.
Sistemul RAFFS de alertă rapidă organizat încă din 1978 dar care funcţionează într-o
structură şi o extensie mai largă asupra ansamblului siguranţei produselor, din 1992 implică
asigurarea informaţiei rapide privind riscul acut şi imediat asupra sănătăţii datorat consumului unui
produs agroalimentar – alimentar prin transmiterea comisiei UE, care îşi asumă responsabilitatea de
a verifica informaţiile şi de a informa toate statele membre.
Actualmente s-a propus de către comisia UE instituirea unui nou sistem rapid de alertă ca o
reţea, extinzând profilul alertei pentru riscurile directe – indirecte derivând din alimente şi din
furajarea animalelor.
- Sistemul ERIS implicat în identificarea riscurilor neprevăzute în condiţiile tehnologiilor
convenţionale, curent utilizate în realizarea produselor agroalimentare – alimentare, respectiv a
unor situaţii de poluare de excepţie, neavând un management de supraveghere şi metodică de
identificare. Specificul acestui sistem implică o cooperare internaţională având ca obiective
identificarea unor riscuri încă necunoscute, neprevăzute, astfel încât acţiunea trebuie efectuată în
timp scurt pentru a evita o criză în starea de sănătate a consumatorilor.
Sistemul este încă în elaborare, nefiind operaţional la scara UE, la elaborarea sa participă şi
România în cooperare pentru sectorul veterinar.
Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentului (AFSA) nu reprezintă prin ea
însăşi un sistem, ci reprezintă un organism al Consiliului UE, pentru fundamentarea ştiinţifică a
ansamblului activităţilor specifice siguranţei alimentului, de-a lungul întregului flux de la producţia
primară: produse agroalimentare - la consumul ca atare, respectiv procesarea industrială în produse
alimentare – distribuţia şi consumul lor, incluzând însă şi hrana pentru animalele destinate a
furniza produse alimentare şi/sau a fi folosite prin sacrificare, în alimentaţia umană.
Principalele state membre UE şi-au creat astfel de organisme proprii, la rândul său FAO
luând în atenţie faptul că problematica afecţiunilor cronice umane, a deficienţelor sănătăţii
plantelor şi animalelor, a devenit deosebit de complexă şi că accesul la informaţii oficiale este de o
deosebită importanţă pentru practica umană, agricultură şi mediu, a stabilit că statele membre
trebuie să se asigure că orice măsură sanitar-veterinară şi fitosanitară este aplicată numai în condiţii
de strictă necesitate pentru a proteja viaţa şi sănătatea umană, a animalelor şi a plantelor. Acestea la
rândul lor trebuie să se bazeze pe principii ştiinţifice, în condiţiile în care „siguranţa alimentelor,
sănătatea plantelor şi animalelor” sunt trei sectoare ce se constituie în conceptul ”biosecurităţii”.
Un management aferent al biosecurităţii nu este însă posibil fără o informare rapidă, la
nivel naţional-internaţional asupra implicării factorilor de insecuritate a resurselor de hrană umană.
Pentru realizarea acestora FAO a instituit aşa numitul „Biosecurity Portal” , un sistem electronic de
informare şi care, ca sistem neutru, este curent folosit de către FAO şi partenerii „Biosecurităţii”,
vizând între alte date informaţii privind evaluările impactului medicamentelor veterinare, reziduuri
de pesticide, contaminanţi imuno-biologici, micotoxine, metale grele, toxine, starea fitosanitară a
plantelor, sanitar-veterinară a animalelor.

2.3 Preocupări în plan extern privind instituirea unui management integrat al calităţii
produselor agroalimentare
Cum „calitatea alimentelor” nu reflectă, aşa cum s-a precizat, doar problematica siguranţei
acestora, reflectate prin caracteristicile implicite ale acestora, este evident necesară luarea în
atenţie, în caracterizarea complexă a lor concomitent şi caracteristicile exprimate, reflectând
calitatea lor comercială, respectiv caracteristicile tehnice – organoleptice - satisfăcând
comportamentul populaţiei în relaţia cu respectivele produse.
In condiţiile unui management al calităţii produselor agricole-agroalimentare se impune ca
atare integrarea în gestiunea calităţii a ambelor sale laturi: calitatea implicită - reflectată prin
siguranţa produselor – reflectând „calitatea lor nutriţională” şi calitatea exprimată, satisfăcând
cerinţele comerciale.
232
Se dispune totuşi în aceste condiţii de elementele structurale necesare, de obiectivele ce
se impun, prin care se poate concretiza – elabora şi construi un management al calităţii
produselor agricole – agroalimentare prin prisma complexului de cerinţe solicitate – de
siguranţă şi nutriţionale, respectiv comerciale.
In acest scop, în plan extern se acţionează pentru:
• intervenţia promptă a cercetării ştiinţifice ca suport al procedurilor tehnologice de
realizare a produselor – în cazul de faţă agricole – agroalimentare; al identificării, evaluării şi
contracarării riscurilor afectând ambele laturi ale calităţii acestora;
• instituirea unui sistem unitar de acţiuni, informare şi intervenţie la nivel naţional şi
internaţional, respectiv comunitatea UE, în context Pan-European, vizând asigurarea siguranţei
alimentelor în contextul realizării, distribuţiei şi consumului acestora.

BIBLIOGRAFIE

BANU, C. (2002), Manualul inginerului de industrie alimentara, Ed. Tehnica, Buc.
BRATU, I. (2004),
Consideraţii privind aplicarea sistemului HACCP in lanţul cerealier (I), BIMP 15 (1-
2)1-11, pg. 59
BROWN, L. (1992), Probleme globale ale omenirii, Ed. Tehnica, Buc.
CHIRA, A. (2005),
Cerinţele preliminare implementării sistemului de management al siguranţei
alimentare conform principiilor HACCP, Rev. Calitate si management, Ed. Conteca
Grup
D. DIMA, RODICA
PANFICIE, ROXANA
PROCOPIE
Mărfurile alimentare în comerţul internaţional, Ed. Economică, 2001
DIMA, D. SI COLAB.
(2001),
Mărfurile alimentare in comerţul internaţional, Ed. Economica, Buc.
CODEX ALIMENTARIUS Vol. IA. Exigences générales. Section 6 Contaminants
CODEX ALIMENTARIUS
Code d (usage international recommande – Principes généraux d’hygiène alimentaire
(CAC/RCP1 – 1969. Rev. 3 (1997)) Section III
CODEX ALIMENTARIUS Vol. 2. Résidus de pesticides dans les aliments. Rome FAO (OMS 1993 2 édition)
























233
SECTORUL FORESTIER ÎN CADRUL POLITICII DE DEZVOLTARE
RURALĂ A UNIUNII EUROPENE

CARMEN ENESCU

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale

Rezumat
Forestry is an integral part of rural development and support for sustainable land use should encompass the sustainable
management of forests and their multifunctional role. Forests create multiple benefits: they provide raw material for
renewable and environmentally friendly products and play an important role in economic welfare, biological diversity,
the global carbon cycle, water balance, erosion control and the prevention of natural hazards, as well as providing social
and recreational services. Forestry measures should be implemented in the light of undertakings given by the
Community and the Member States at international level, and be based on Member States’ national or sub-national
forest programmes or equivalent instruments, which should take into account the commitments made in the Ministerial
Conferences on the Protection of Forests in Europe. Forestry measures should contribute to the implementation of the
Community Forestry Strategy. This support should avoid distorting competition and should be market-neutral.

Cuvinte cheie
Forests, forestry sector, policy, strategy, programme, measure

INTRODUCERE

Tratatul privind constituirea Comunităţii Europene nu conţine prevederi exprese referitoare la o
politică forestieră comună. Astfel, responsabilitatea adoptării şi implementării politicilor forestiere
este a statelor membre, fiind un domeniu în care se aplică principiului subsidiarităţii.
Insă, potrivit principiului subsidiarităţii şi conceptului de ’responsabilitate împărtăşită’ (shared
resposibility), Comunitatea poate contribui în mod pozitiv la implementarea unui management
durabil al pădurilor şi la promovarea rolului multifuncţional al pădurilor.
În 15 decembrie 1998 Consiliul a adoptat prin Rezoluţie Strategia forestieră a Uniunii Europene.
Uniunea Europeană pune accentul pe importanţa rolului multifuncţional al pădurilor şi a gestionării
durabile a pădurilor bazate pe funcţiile pădurii din punct de vedere social, economic, al mediului,
ecologic şi cultural, pentru dezvoltarea societăţii, şi în special, a zonelor rurale.
Viitorul sectoarelor agricol şi forestier este strâns legat de dezvoltarea echilibrată a zonelor rurale,
care ocupă aproximativ 90% din teritoriul Uniunii Europene.
Strategia forestieră a Uniunii Europene pune în evidenţă contribuţia pe care o are sectorul forestier
în promovarea ocupării locurilor de muncă, bunăstare şi mediu (articolul 3) si accentuează rolul
acestuia în contextul dezvoltării rurale, în special prin valoarea adăugată pe care acţiunile
Comunităţii o câştigă prin măsurile forestiere în cadrul măsurilor de dezvoltare rurală (articolul 11).
Strategia, de asemenea, “recunoaşte că actualele măsuri forestiere ca şi capitol special dedicat
sectorului forestier în Agenda 2000 poate fi o bază pentru implementarea liniilor directoare ale
acestei Rezoluţii” (articolul 16).
Sectorul forestier este parte integrantă a dezvoltării rurale şi sprijinul pentru utilizarea durabilă a
terenurilor trebuie să includă managementul durabil al pădurilor şi rolul lor multifuncţional.
Pădurile creează multiple beneficii: ele produc material brut pentru produse regenerabile şi
prietenoase cu mediul şi joacă un rol important în bunăstarea economică, diversitatea ecologică,
ciclul global de carbon, echilibrul apei, controlul eroziunii şi prevenirea dezastrelor naturale, ca şi
oferirea de servicii sociale şi de recreere. Măsurile forestiere trebuie implementate în lumina
angajamentelor asumate de Comunitate şi de statele membre la nivel internaţional, şi se bazează pe
programele forestiere naţionale sau instrumente echivalente, care trebuie să ia în considerare
obligaţiile asumate în Conferinţa Ministerială pentru Protecţia Pădurilor în Europa. Măsurile
forestiere trebuie să contribuie la implementarea Strategiei forestiere a Uniunii Europene. Acest
sprijin trebuie să evite distorsiunile de competiţie şi trebuie sa fie neutre pe piaţă.

234
MATERIAL ŞI METODĂ

Prezentul material îşi propune o analiză a modului cum este reflectat sectorul forestier în
documentele de bază ale Uniunii Europene începând cu Tratatul privind constituirea Comunităţii
Europene, continuând cu Strategia forestieră a Uniunii Europene (realizată în introducere) şi
încheind cu ultimele regulamente adoptate în cadrul ultimei reforme a politicii de dezvoltare rurală
pentru perioada de programare 2007-2013.
Consideram util un scurt istoric al măsurilor forestiere adoptate în contextul dezvoltării rurale.
Regulamentul Consiliului nr. 2080/1992 a introdus un sistem de ajutor comunitar pentru măsuri
forestiere în contextul Politicii Agricole Comune, având 4 mari obiective:
- să însoţească schimbările introduse în cadrul regulilor pentru organizaţiile de piaţă;
- să contribuie la o îmbunătăţire a resurselor forestiere;
- să contribuie la forme de management a peisajului compatibile cu echilibrul mediului;
- să combată efectul de seră şi să capteze bioxidul de carbon.
Aproximativ 1 milion de hectare de teren agricol au fost împădurite între 1994 si 1999. Impactul
Regulamentului nr. 2080/1992 asupra menţinerii sau creării de venituri şi locuri de muncă, a fost în
special accentuat în ţările din sudul Europei. În toate cazurile, toate statele membre au beneficiat de
efectele favorabile ale diversificării activităţilor agricole şi dezvoltării activităţilor socio-economice
legate de sectorul forestier. Se estimează ca 150.000 de locuri de muncă au fost create temporar
datorită activităţilor de împădurire.
Împăduririle au făcut, de asemenea, posibilă ocuparea unor terenuri agricole cu potenţial agricol
mic, prevenindu-se astfel abandonarea lor.
Regulamentul nr. 1257/1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală din Fondul European pentru
Orientare si Garantare in Agricultura (FEOGA) - perioada de programare 2000-2006.
Principiile generale ale Strategiei forestiere a Uniunii Europene, şi anume multifuncţionalitatea şi
gestionarea durabilă a pădurilor, sunt reflectate în politica de dezvoltare rurală prin îmbinarea
obiectivelor economic, social si de protecţie a mediu într-un pachet coerent de măsuri voluntare şi
dându-se astfel valoare adăugată implementării programelor forestiere ale statelor membre pe
teritoriile lor. Măsurile forestiere de dezvoltare rurală, în acelaşi timp, contribuie la realizarea unor
obiective în ceea ce priveşte schimbările climatice şi conservarea biodiversităţii.
Astfel, regulamentul de dezvoltare rurală este un important instrument pentru implementarea
Strategiei forestiere a Uniunii. În termeni generali, integrarea aspectelor forestiere în politica de
dezvoltare rurală urmăreşte trei direcţii, în special pentru păduri private şi păduri proprietatea
comunelor si oraselor:
- împădurirea terenurilor agricole;
- investiţii pentru îmbunătăţirea rolului multifuncţional al pădurilor;
- îmbunătăţirea funcţiilor de protecţie ale pădurii.
Abordarea integrată a dezvoltării rurale pune mare accent pe legăturile cu alte domenii şi utilizări
ale terenurilor, ca şi pe luarea în considerare a factorilor specifici socio-economici şi ecologici, în
linie cu următoarele principii de bază:
- interdependenţa diferitelor politici sectoriale şi orizontale - nevoia de a combina diferite
interese şi de a atinge anumite obiective economice, sociale şi de mediu într-un mod
coerent;
- diversitatea regională – o recunoaştere a diferenţei caracteristicilor şi priorităţilor locale,
problemelor şi oportunităţilor;
- abordarea de jos în sus – un accent pe implicarea activă şi participarea comunităţilor locale
şi pe autodeterminare decât pe ajutor din exterior.
Contribuţia Comunităţii pentru măsurile forestiere în cadrul programelor de dezvoltare rurală pentru
perioada 2000 – 2006, finanţate din FEOGA, este de 4737,5 milioane Euro.
Programul SAPARD (Programul Special de Aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală),
instituit prin Regulamentul nr. 1268/1999 din 21 iunie 1999 privind sprijinul Comunităţii pentru
măsurile de pre-aderare în agricultură şi dezvoltare rurală în statele candidate din Europa Centrală şi
235
de Est în perioada de pre-aderare, are drept obiectiv asistarea statelor candidate din centrul şi estul
Europei în a realiza îmbunătăţiri structurale în domeniul agricol şi în mediul rural.
Programul SAPARD a fost conceput pentru a sprijini financiar dezvoltarea mediului rural şi a
agriculturii astfel încât, după momentul integrării, ţările candidate din Europa Centrală şi de Est să
fie pregătite din punct de vedere economic pentru participarea la Politica Agricolă Comună, dar mai
ales să se poată adapta uşor modului de lucru specific structurilor europene.
În cadrul Măsurii 3.5. Silvicultura poate fi obţinut ajutor financiar nerambursabil pentru următoarele
tipuri de investiţii : împăduriri, pepiniere, drumuri forestiere, gospodărirea pădurilor. În cadrul
acestei măsuri pot fi finanţate proiecte a căror valoare totală eligibilă este cuprinsă între 6.000 şi
1.000.000 EURO.
Ajutorul Uniunii Europene pentru sectorul forestier pentru perioada 2000-2006 în cadrul
Programului SAPARD se ridică la 167,3 milioane de Euro (5% din total SAPARD – contribuţia
Uniunii Europene).
Regulamentul Consiliului nr. 1968/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală din Fondul
European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)
Pentru a asigura dezvoltarea durabilă a zonelor rurale este necesar să se pună accentul pe un număr
limitat de obiective centrale la nivel de Comunitate referitoare la competitivitatea agricolă şi
forestieră, utilizarea terenurilor şi mediul, calitatea vieţii şi diversificarea activităţilor în aceste zone,
luând în considerare diversitatea situaţiilor, întinzându-se de la zonele rurale îndepărtate care sunt
afectate de depopulare şi declin până la zonele rurale peri-urbane aflate sub presiunea centrelor
urbane.
Pădurile private joacă un rol important în activitatea economică a zonelor rurale şi, astfel, ajutorul
comunitar este important pentru îmbunătăţirea şi extinderea valorii lor economice, pentru creşterea
diversificării producţiei şi a oportunităţilor de pe piaţă, în domenii cum ar fi energia regenerabilă, în
acelaşi timp menţinându-se managementul durabil şi rolul multifucţional al pădurilor.
În contextul creşterii competiţiei este important să se asigure că sectorul forestier beneficiază de
oportunităţile de pe piaţă prin răspândirea abordărilor inovative în dezvoltarea de noi produse,
procese şi tehnologii. În acest scop, cooperarea între fermieri, respectiv proprietarii şi
administratorii de pădure şi industria de procesare a materialelor brute trebuie încurajată.
Pentru a contribui la protecţia mediului, prevenirea dezastrelor naturale şi a incendiilor, ca şi pentru
a diminua schimbările climatice, resursele forestiere trebuie extinse şi îmbunătăţite prin prima
împădurire a terenurilor agricole şi a altor terenuri decât cele agricole. Prima împădurire trebuie
adaptată la condiţiile locale şi compatibile cu mediul şi să îmbunătăţească biodiversitatea.
Decizia Consiliului 244/2006 din 20 februarie 2006 privind liniile directoare strategice ale
Comunităţii pentru dezvoltare rurală (perioada de programare 2007-2013)
Viitoarea politica de dezvoltare rurală pune accentul pe trei domenii cheie: economia agro-
alimentară, mediul şi economia rurală şi populaţia în sens mai larg. Noua generaţie a strategiilor şi
programelor de dezvoltare rurală vor fi construite în jurul a patru axe şi anume: axa 1 –
îmbunătăţirea competitivităţii în sectoarele agricol şi forestier; axa 2 – îmbunătăţirea mediului şi a
peisajului; axa 3 – calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale şi axa 4 –
Leader.
În cadrul axei 1, o serie de măsuri vor viza capitalul fizic şi uman în sectoarele agricol, alimentar şi
forestier (promovarea transferului cunoştinţelor şi promovarea inovaţiilor) şi producţia calitativă.
Axa 2 vine cu măsuri pentru protejarea şi întărirea resurselor naturale, ca şi promovarea sistemelor
agricole şi forestiere de înaltă valoare naturală şi peisajele din zonele rurale ale Europei. Axa 3 ajută
la dezvoltarea infrastructurii locale şi a capitalului uman în zonele rurale pentru îmbunătăţirea
condiţiilor de creştere economică şi de creare a locurilor de muncă în toate sectoarele şi
diversificarea activităţilor economice. Axa 4, bazată pe experienţa Leader, introduce posibilităţi
pentru administrare inovatoare prin abordări de jos în sus a dezvoltării rurale.



236
CONCLUZII

Comitetul Economic şi Social, în februarie 2005, a emis o Opinie referitor la “Comunicarea
Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European – Raport privind implementarea Strategiei
forestiere a Uniunii Europene”, afirmând în esenţă următoarele:
Principalul instrument pentru implementarea strategiei forestiere la nivel comunitar este politica de
dezvoltare rurală. În perioada 2000-2006, 4,8 milioane Euro au fost alocate pentru măsurile
forestiere în cadrul politicii de dezvoltare rurală, din care jumătate au fost cheltuite pe împădurirea
terenurilor agricole şi cealaltă jumătate pe celelalte măsuri forestiere.
Trebuie clarificat pe viitor dacă ar fi mai eficient să fie concentrate resursele Uniunii nu pe
subvenţionarea împăduririlor, ci pe promovarea comerţului cu lemn, pe recompensarea
mecanismelor pentru serviciile de protecţie a mediului, pe cercetare, instruire şi informare şi, în
ceea ce priveşte măsurile de dezvoltare rurală, asigurarea unor îmbunătăţiri pe termen lung referitor
la crearea de locuri de muncă în sectorul forestier şi în serviciile de protecţie a mediului asigurate de
pădure. De asemenea, trebuie amintit şi faptul că silvicultura şi lemnul reprezintă o industrie bazata
pe piaţă şi este o parte din sectorul deschis al economiei. Piaţa internă a Uniunii va funcţiona
eficient numai dacă competiţia pe piaţa lemnului nu este distorsionată de politica de sprijin.

BIBLIOGRAFIE

1. http://europa.eu.int/comm/agriculture/rur/index_en.htm
2. Rezoluţia Consiliului nr. 1999/C 56/01 din 15 decembrie 1998 privind Strategia forestieră a Uniunii Europene;
3. Regulamentul Consiliului nr. 2080/1992 din 30 iunie 1992 pentru instituirea unor scheme de ajutor comunitar
pentru măsurile forestiere în agricultură, Jurnalul Oficial L 215 , 30/07/1992 pag. 0096 – 0099;
4. Regulamentul nr. 1257/1999 din 17 mai 1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală din Fondul European pentru
Orientare şi Garantare în Agricultură (FEOGA), Jurnalul Oficial L 160 , 26/06/1999 pag. 0080 – 0102;
5. Regulamentul nr. 1268/1999 din 21 iunie 1999 privind sprijinul Comunităţii pentru măsurile de pre-aderare în
agricultură şi dezvoltare rurală în statele candidate din Europa Centrală şi de Est în perioada de pre-aderare,
Jurnalul Oficial L 161 , 26/06/1999 pag. 0087 – 0093;
6. Regulamentul Consiliului nr. 1968/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală din Fondul European Agricol
pentru Dezvoltare Rurală (FEADR),
7. Decizia Consiliului 244/2006 din 20 februarie 2006 privind liniile directoare strategice ale Comunităţii pentru
dezvoltare rurală (perioada de programare 2007-2013);
8. Opinion of the European Economic and Social Committee on the ‘Communication from the Commission to the
Council and the European Parliament — Reporting on the implementation of the EU Forestry Strategy’ (COM(2005) 84
final);
9. Council Conclusions on an EU Forest Action Plan (2662nd Council meeting AGRICULTURE AND FISHERIES -
Brussels, 30 and 31 May 2005)

















237
STRUCTURA CHELTUIELILOR TOTALE DE CONSUM ALE
GOSPODARIILOR IN CADRUL UNIUNII EUROPENE -25

Gina Fintineru, A. Fintineru, D. Toma, F. Frone

Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinar, Bucuresti

Rezumat: “The Total Consumption Expenditure’s Structure of the Households, within the Enlarged Europe”
The consumption habits of European consumers vary substantially among the 25 Member States of the European
Union. Factors such as culture, tradition, household composition, income and degree of urbanisation can influence
habits in each country. The accession of 10 new Member States (NMS) on May 1st 2004 has made the differences
between EU member states even more apparent than before. Several factors may be identified as influencing the
household final consumption expenditure. The structure and the intensity of this influence are different for each country
depending on their socio-economic characteristics.

Cuvinte cheie – buget de consum, structura cheltuielilor, coeficient al cheltuielilor alimentare; paritatea de
cumparare standard.,
INTRODUCERE

Consumul reprezinta valoare bunurilor si serviciilor cumparate de catre populatie. Actele de
cumparare exercitate de catre indivizi sunt agregate in timp si spatiu.
Consumul reprezinta in mod normal, cea mai importanta componenta a PNB. Exista tendinta de
a aprecia performanta economica a unei tari, in principal pe baza nivelului si a dinamicii consumului.
Structura consumului depinde de nivelul venitului. In principiu, un nivel ridicat de venituri
determina un nivel ridicat al consumului, pentru fiecare capitol de cheltuieli, in termeni absoluti,
dar un procent scazut al venitului alocat produselor agroalimentare si nevoilor bazice. Agregarea
consumului inregistrat de gospodariile unei tari poate fi folosita pentru aprecierea distributiei
venitului si a nivelului de dezvoltare al societatii.

MATERIAL SI METODA

Ne-am propus in cadrul acestei lucrari sa comparam structura consumului menajelor din UE-
25 si Romania si sa identificam principalii determinanti pe baza carora sa incercam estimarea unor
tendinte in structura consumului in cadrul acestui spatiu.
Analiza se bazeaza pe datele furnizate de Anchetele Bugetelor de Familie efectuate in toate
tarile membre.
Pentru acuratete, cheltuielilor totale de consum ale gospodariilor au fost exprimate in
Puterea de Cumparare Standard (PCS). Paritatea puterii de cumparare (PPC) transforma fiecare
unitate monetara nationala intr-o unitate comuna de referinta: Puterea de Cumparare Standard
(PCS). Fiecare unitate PCS poate cumpara acelasi volum de bunuri si servicii de-a lungul unui an,
in cadrul diferitelor tari analizate.
Componenta
Mai intai, consumul poate fi divizat in funtie de durabilitatea obiectelor cumparate: bunuri
durabile, non durabile si servicii, fiecare dintre aceste trei categorii prezentand diferite rate de
crestere. In cadrul acestei lucrari, am analizat consumul in functie de nevoile pe care acesta le
satisface, grupand bunurile consumate in urmatoarele capitole de cheltuieli: Produse
agroalimentare; Imbracaminte si incaltaminte; Locuinta, apa, electricitate, gaze si alti combustibili;
Mobilier, dotarea si intretinerea locuintei; Sanatate; Transport; Comunicatii; Recreere si cultura;
Educatie.
Determinanti
Venitul curent reprezinta cel mai relevant determinant al consumului. Nivelul general al
preturilor bunurilor si serviciilor (inflatia) influenteaza venitul in termeni reali si prin urmare,
consumul real. Mai departe, economiile cumulate din trecut pot fi folosite pentru a creste nivelul
consumului la un moment dat. Asteptarile cu privire la venituri viitoare, mai ales cele pe termen
scurt, pot juca, de asemenea, un rol foarte important.
La nivelul gospodariilor, putem identifica o serie de posibile reguli ce influenteaza
consumul, si care se refera nu numai la venit, ci cuprind si urmatorii factori determinanti.
- Stilul de viata, in particular, atitudinea privind economiile si consumul ca “valori”.
- Grija pentru pastrarea unui anumit standard al nivelului de consum de- a lungul timpului.
- Deciziile privind strategiile de economisire, spre exemplu scheme de investitii pentru pensii.
- Succesul relativ al unor investitii trecute in actiuni sau alte instrumente financiare.
- Oportunitatile oferite de creditele de consum, acestea fiind determinate mai departe de rata
dobanzii si de strategiile de marketing ale bancilor sau altor institutii de credit
- Deciziile trecute prin achizitionarea bunurilor durabile. De exemplu, o familie care a
achizitionat o masina isi va reduce cheltuielile alocate transportului public in favoarea
cheltuielilor pentru combustibil.
- Statutul social.
- Noi perspective de angajare.
- Excesul monetar temporar.

REZULTATE SI DISCUTII

Bugetul gospodariilor din cadrul UE-25 scade cu 9%, comparativ cu bugetul gospodariilor
din UE-15. Nivelul de trai poate fi masurat, asa cum am prezentat mai sus, in termeni ai
cheltuielilor totale de consum ale menajelor. Consumatorul european al UE-25, cheltuia in medie
22566 PCS, in anul 2000, cu 8,9% mai putin decat gospodariile din cadrul UE-15.

Fig.1 Cheltuielile medii de consum ale gospodariilor (PCS)-2000
0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000 45000 50000
Bulgaria
Romania
UE 25
UE 15
Luxemburg
Irlanda
Cipru
UK
Belgia
Italia
Austria
Olanda
Franta
Germania
Danemarca
Grecia
Suedia
Malta
Spania
Slovenia
Portugalia
Finlanda
Cehia
Slovacia
Polonia
Ungaria
Lituania
Estonia
Letonia

238
239
Cheltuielile totale de consum variaza considerabil in UE-25, de la 5545 PCS in Letonia, la
43247 PCS in Luxemburg. Cheltuielile de consum ale gospodariilor din Romania sunt sub 25% din
nivelul inregistrat in UE-25.
Diferentele mari in structura cheltuielilor finale de consum de-a lungul Europei
reflecta o mare varietate de circumstante culturale, geografice si economice.

Tabelul1: Structura cheltuielilor de consum ale gospodariilor, 2000, in %
Produse
alimentare,
bauturi si
tutun
Imbracaminte
si
incaltaminte
Locuinta,
apa,
electricitate,
gaze si alti
combustibili
Mobilier,
dotarea si
intretinerea
locuintei
Transport;
Comunicatii
Recreere si
cultura
Alte bunuri si
servicii
(A) (B) (A) (B) (A) (B) (A) (B) (A) (B) (A) (B) (A) (B)
UE 15 16,5 19,5 6,1 7,2 27,8 15,2 6,8 8,0 15,8 18,6 16,0 18,9 10,9 12,8
NSM (A)(4 state) 27,5 8,6 14,3 6,9 16,7 14,0 12,0
NSM(B) (6state) 33,9 6,6 18,7 6,4 13,2 9,9 11,0
Belgia 15,6 18,2 5,4 6,3 26,2 13,9 6,5 7,6 14,7 17,2 16,4 19,1 15,2 17,7
Gremania 17,3 19,2 5,5 6,1 28,4 20,5 6,4 7,1 16,2 18,0 15,3 17,0 10,9 12,1
Danemarca 13,8 15,9 5,7 6,6 31,3 20,9 7,6 8,8 15,7 18,1 16,8 19,4 9,1 10,5
Grecia 20,1 23,0 8,6 9,8 21,9 10,6 7,5 8,6 14,5 16,6 13,3 15,2 14,2 16,2
Spania 21,0 26,0 7,4 9,1 27,5 10,4 5,0 6,2 14,5 17,9 15,4 19,0 9,0 11,1
Franta 18,0 20,8 5,8 6,7 27,7 16,5 5,5 6,4 16,3 18,8 13,2 15,2 13,6 15,7
Irlanda 23,5 29,2 6,3 7,8 27,3 9,7 4,6 5,7 15,8 19,6 14,4 17,9 8,0 9,9
Italia 20,9 24,6 7,5 8,8 24,7 11,5 7,6 8,9 16,2 19,0 10,9 12,8 12,3 14,5
Luxemburg 12,1 14,8 5,9 7,2 27,4 11,2 8,2 10,0 17,6 21,5 18,3 22,4 10,5 12,8
Olanda 12,6 14,3 6,0 6,8 26,7 17,1 7,2 8,1 12,5 14,1 17,4 19,7 17,6 19,9
Austria 16,0 17,4 6,6 7,2 23,9 17,1 7,2 7,8 17,0 18,5 17,7 19,3 11,6 12,6
Portugalia 21,5 24,3 6,6 7,5 19,8 9,4 7,2 8,1 18,3 20,7 14,3 16,2 12,6 14,2
Finlanda 17,1 20,9 4,6 5,6 28,1 12,0 4,5 5,5 19,8 24,2 14,8 18,1 11,0 13,5
Suedia 18,3 21,6 5,2 6,1 26,8 13,6 5,0 5,9 16,0 18,9 18,4 21,7 10,3 12,2
Marea Britanie 13,5 16,6 5,5 6,8 28,3 11,9 7,3 9,0 15,9 19,5 21,3 26,2 8,2 10,1
Cipru 19,4 7,6 19,8 6,6 19,7 12,3 14,9
Malta 23,8 8,3 9,0 10,6 19,4 17,0 11,9
Slovenia 26,9 8,6 10,7 7,0 20,0 14,5 12,2
Slovacia 33,4 9,3 15,8 6,2 11,2 13,8 10,3
Rep. Ceha 26,6 7,0 17,5 7,7 13,8 16,1 11,3
Estonia 38,0 7,0 18,0 5,0 10,0 10,0 9,0
Letonia 41,5 6,7 17,7 5,0 11,9 8,0 9,2
Lituania 49,9 7,7 12,9 4,7 9,9 7,7 7,2
Ungaria 30,1 6,7 20,0 5,3 16,5 9,5 11,9
Polonia 35,6 6,3 19,1 6,5 12,5 8,4 11,1
Bulgaria 53,0 6,1 13,8 3,9 9,1 6,8 7,4
Romania 58,0 6,9 13,0 3,6 8,4 3,9 6,2

Exista diferente notabile intre structura consumului final al gospodariilor din EU-25.
Categoria “Produse agroalimentare” reprezinta cea mai importanta alocare a bugetelor in cele mai
multe state noi membre (NSM), aproape 1/3. In cadrul UE-15, pozitia “Locuinte, apa, electricitate,
gaz” detine cea mai mare pondere a bugetelor gospodariilor.
Ponderea cheltuielilor destinate produselor agroalimentare, bauturilor si tutunului este mai
redusa decat ponderea cheltuielilor destinate locuintei, apei, electricitatii, gazului si altor
combustibili pentru cea mai mare parte a UE-15. Cea mai mare pondere a acestei componente o
gasim in tarile periferice UE-15: Irlanda, Suedia, Spania, Italia si Grecia, in timp ce, cele mai mici
valori se inregistreaza in Europa Centrala (Luxemburg, Olanda, Germania) si in Marea Britanie.
Uniunea Europeana (15 state)
Alte bunuri si servicii
13%
Alimente, bauturi si
tutun
19%
Imbracaminte si
incaltaminte
7%
Curatenie, apa, energie,
gaz si alti combustibili
15%
Furnishing household
equipment
8%
Transport si comunicatii
19%
Recreere, cultura,
hoteluri si restaurante
19%


Fig. 2. Cheltuielile totale de consum in EU 15

Aceasta componenta detine o pondere ridicata in cadrul bugetelor de consum ale
gospodariilor din noiler state membre, precum si din Bulgaria si Romania.
Avand in vedere teoria microeconomica conform careia componentele structurii de consum
au elasticitati diferite in functie de venit, este interesant de prezentat indicatorul statistic al venitului
gospodariilor in UE. Acesta permite o prima interpretare a diferentelor constate in structura
cheltuielilor de consum ale gospodariilor.

CONCLUZII :

o Ponderea cheltuielilor destinate produselor agroalimentare a scazut in perioada 1995-2004 in
UE, in principal ca urmare a cresterii venitului godpodariilor, cu variatii in functie de nivelul
PNB/loc.
o In cadrul UE - 25, factorii precum cultura, traditia, componenta familiei, venitul, gradul de
urbanizare influenteaza obiceiurile de consum ale fiecarui stat membru.
o Accesul celor 10 noi state membre a facut ca aceste variatii sa fie mai proeminente.
o In general, cheltuielile destinate satisfacerii unor nevoi bazice sunt mult mai inelastice decat
cheltuielile destinate celorlalte componente ale consumului.
o Modelele de consum de-a lungul UE-25 reflecta diferentele de venit, dar si disponibilitatea
bunurilor si serviciilor.
o Incepand cu anii 1990, ponderea detinuta de componenta “locuinte” incepe sa creasca in
UE-15 in timp ce ponderea cheltuielilor pentru produse alimentare scade proportional .
Acesta nu este cazul noilor state membre, unde produsele alimentare inregistreaza cea mai
mare pondere, in principal datorita nivelului scazut al venitului.
o In tarile industrializate, consumul a inregistrat un trend crescator in ultimii 50 de ani, cu
exceptia perioadelor de recesiune puternica. Cresterea consumului este mai lina decat
cresterea investitiilor sau a exporturilor nete. In particular, serviciile au inregistrat o rata de
crestere stabila, consumul bunurilor non-durabile a reflectat ciclul economic, iar bunurile
durabile au urmarit fluctuatiile PNB.

BIBLIOGRAFIE:
“UE 25 – The Food processing Sector” USDA Foreign Agricultural Service, Gain Report 2005.
Antonio Puente, Statistics in Focus “Population and Social Conditions”, Eurostat, 2005, UE.
240
241
“CRESTEREA COMPETITIVITATII DE- A LUNGUL FILIEREI
AGROALIMENTARE PRIN CONSTITUIREA GRUPURILOR DE
PRODUCATORI”

Gina Fintineru, A.Fintineru, D. Toma, Alexandra Calina

Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinar, Bucuresti

Rezumat: “Increasing the Competitiveness along the Agro food Chain through Setting-up Producers’ Groups”
The paper presents conditions that could contribute to the development of agri-producer groups in Romania. An empirical
research conducted in Calarasi area indicates the expectations and success factors presented by farmers taking up
integrated actions. They are mainly: improving financial results, gaining new sale markets, improvement the products
quality, assuring regular supplies and proper preparation of products for sale, lowering production cost. Moreover,
members’ farms have undergone changes, which contribute to increase of competitiveness of Romanian farms.

Cuvinte cheie: agri-producer groups, producer organisatins, horizontal integration.

INTRODUCERE

Agricultura privată în România este caracterizată în prezent de o fragmentare excesiva a
sistemului de producţie agricolă şi de o slaba dezvoltare a cooperaţiei şi marketingului. Aproximativ 55
% din total teren agricol (7.708.757 ha) este exploatat de 4,5 milioane explaotatii agricole cu o mărime
medie de 1,73 ha. Cu excepţia producătorilor de cereale şi plante oleaginoase, unde marile ferme
reprezintă 30 % şi respectiv 60 %, în general micile gospodării agricole individuale predomină în cadrul
celorlalte sectoare (99,91 % in sectorul creşterii porcinelor, 99,86 % în creşterea vacilor de lapte, etc.).
Avem astfel imaginea unui sector agricol de scară mică, semicomercial, care luptă să supravieţuiască în
condiţiile unor funcţii de achiziţie şi procesare scăzute.
Înfiinţarea grupurilor de producatori, ca organizaţii moderne în vederea comercializării în
comun a produselor, conform unor funcţii de producţie definite, va asigura creşterea veniturilor
producătorilor care sunt membri ai grupurilor de producători prin accesul pe piete noi. Înfiinţarea
grupurilor de producatori va contribui de asemenea la menţinerea sau crearea locurilor de muncă în
zona rurală şi va îmbunătăţi calitatea produselor comercializate, asigurând o oferta regulată de
produse şi o pregătire adecvată a produselor pentru vânzare.
Având în vedere rolul acestor forme de asociere în creşterea competitivităţii exploataţiilor
agricole, piscicole şi forestiere, îmbunătăţirea calitătii produselor, protecţia mediului înconjurător şi
înfiinţarea reţelelor de distribuţie, ca şi în realizarea unui echilibru între cerere şi ofertă este
sprijinita creearea lor prin măsurii 3.2 a programului Sapard. Sunt subliniate ca rezultate ale acestui
sprijin: adoptarea unor standarde specifice pentru fiecare produse şi adaptarea comuna la regulile
unitare privind producţia, pregatirea productiei pentru vânzare şi livrarea pe piaţă.
In acest scop s-au alocat măsurii 3.2 a programului Sapard 13.006.640 Euro , adica mai
puţin de 1 % din bugetul total al programului (0,55 %, adică) in vederea sprijinirii constituirii a
aproximativ 700 grupuri de producatori cu 22.950 membri.
Se aşteaptă ca suprafaţa de teren acoperită de aceste grupuri de producători să se ridice la
0.7 % din total teren agricol (110.454 ha din 14 mil ha de teren agricol conform fondurilor fixe
minime stabilte drept criterii pentru recunoaşterea grupurilor de producători din sectorul vegetal (se
aşteaptă ca 86 % din grupurile de producători să apară în subsectorul vegetal).

MATERIAL SI METODA

Obiectivul general al acestui studiu l-a constituit investigarea modului in care masura de
constituire a grupurilor de producatori poate contribui la cresterea competitivitatii fermierilor
romani. In acest sens, urmatoarele aspecte au fost luate in considerare:
- Definirea asteptarilor si avantajelor generate de catre grupurile de producatori;
242
- Indicarea premiselor, a pasilor necesari si a schimbarilor privind imbunatatirea competitivitatii.
In vederea atingerii acestor obiective, am efectuat cercetari empirice la nivelul Grupului de
producatori de plante medicinale si aromatice din judetul Calarasi, creat in cadrul proiectului
”Sprijinirea fermierilor romani in valorizarea resurselor locale prin identificarea oportunitatilor de
piata”. S-au intervievat membrii acestui grup, cultivatori de cereale si plante medicinale, precum si
fermierii reprezentativi din zona, potentiali aderenti ai unor grupuri de producatori.

REZULTATE SI DISCUTII

Grupul de producători de plante medicinale si aromatice din judetul Calarasi, s-a constituit ţinând
seama de urmatorul cadru legislativ:
Legea nr. 277/2004 privind constituirea, recunoaşterea şi funcţionarea grupurilor de
producători, pentru comercializarea produselor agricole, silvice şi piscicole, publicată în
Monitorul Oficial nr. 580/30.06.2004.
Pentru implementarea acestei legi s-au emis Ordinele Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale nr. 535, 536, 537/2004, publicate în Monitorul Oficial nr. 761 şi 762/19-20.08.2004, prin
care s-au aprobat normele metodologice de aplicare, statutul-cadru şi produsele pentru a căror
comercializare se pot constitui grupuri de producători.
Ordinul Ministrului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale nr.535/2004- pentru
aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.277/2004 privind
constituirea, recunoasterea si functionarea grupurilor de producatori
Ordinul Ministrului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale nr.536/2004- privind
produsele pentru a caror comercializare se pot constitu grupuri de producatori
Ordinul Ministrului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale nr.537/2004-privind
aprobarea Statutului –cadru al grupurilor de producatori
Asteptarile fermierilor cu privire la avantajele oferite de catre grupurile de producatori
Cercetarile empirice realizate la nivelul acestui grup de producatori au permis identificarea
urmatoarelor avantaje percepute de catre fermierii intervievati ca fiind generate de aceasta forma de
organizare
• O mai bună poziţie pe piaţa şi preţuri mai mari de valorificare;
• Posibilitatea obţinerii unor preţuri mai scăzute pentru mijloacele de producţie;
• Reducerea costurilor de distribuţie a produselor realizate;
• Posibilitatea creării unei reţele stabile de clienţi (cumpărători) şi o putere mai mare de
negociere asupra contractelor pe termen mediu şi lung;
• Un acces mult mai rapid şi mai ieftin la informaţiile privind piaţa;
• Costuri mai mici de investiţii;
• Oportunităţi mai mari de obţinere de capital;
• Oportunitatea de a oferi o mai mare securitate la tranzacţii şi obţinerea unei asigurări
comerciale convenabile; riscuri comerciale mai mici;
• Câştig de timp în ceea ce priveşte vânzarea produselor şi aprovizionarea cu materii prime;
• O mai mare eficienţă şi o utilizare mai bună a cunoştinţelor şi abilităţilor tuturor membrilor
Grupului de producători;
• Realizarea unor produse de mai bună calitate, cu eforturi mai mici;
• Creşterea veniturilor membrilor Grupului de producători;
Premisele de constituire a Grupului de producatori de plante medicinale si aromatice
din judetul Calarasi.
• Constientizarea necesitatii de complementare a productiei vegetale traditionale cu unele
culturi alternative, capabile sa valorifice superior resursele locale ale judetului Calarasi si
oportunitatile de piata, in scopul obtinerii unor venituri suplimentare pentru fermieri;
• Factorii de vegetatie deosebit de favorabili pe teritoriul judetului Calarasi;
• Cererea mare si ritmul de cerere ridicat pentru plantele medicinale si aromatice.
243
• Adoptarea Legii plantelor medicinale si aromatice nr.291/2003;
• Cererea mare de plante medicinale pe piata Uniunii Europene, producatorii interni fiind
incurajati de cererea crescanda din partea consumatorilor externi;
• Productiile pozitive obtinute pe loturile experimentale practicate in cadrul proiectului,
randamentul ridicat al culturilor;
• Constientizarea avantajelor organizarii in forme moderne de asociere cu ajutorul cursurilor
de instruire organizate in cadrul proiectului, pe diverse teme, in special cursurile in domeniul
juridic, in modul de functionare a formelor moderne de asociere si cele privind calitatea si
competitivitatea pe filiera plantelor medicinale.
• Avantajele legislatiei romanesti in vigoare.

Obiectivele strategice ale Grupului de producatori de plante medicinale si aromatice
din judetul Calarasi:
• Stabilirea unei strategii de piaţă, în scopul echilibrării raportului cerere-ofertă, a eliminării
marilor variaţii de preţ ale produselor pe piaţă, precum şi garantării unor venituri certe şi
echitabile producătorilor;
• Adaptarea în comun a structurii producţiei la cerinţele pieţei;
• Stabilirea unor reguli unitare de producţie, prin care să se asigure un nivel al calităţii
produselor corespunzător cerinţelor pieţei, precum şi protecţiei mediului;
• Elaborarea şi aplicarea unitară a unor reguli comerciale specifice fiecărei categorii de
produs, sau grupe de produse;
• Comercializarea producţiei grupului;
• Organizarea achiziţionării în comun a mijloacelor de producţie,
• Construcţia şi achiziţionarea utilajelor şi tehnicii de desfacere din surse proprii de finanţare;
• Consultanţă tehnică, economică şi de marketing pentru membrii săi;
• Cooperarea cu organizaţii echivalente din ţară şi străinătate.
• Cresterea numarului de mambrii ai asociatiei, in urmatorii 5 ani

NC Specificare UM An 1 An 2 An 3 An 4 An 5
1.
Număr de membri ai
asociaţiei
nr. 15 25 30 35 50

Cresterea suprafeţei cultivate cu plante medicinale, în următorii 5 ani
NC Specificare UM An 1 An 2 An 3 An 4 An 5
1.
Suprafaţa totală
cultivată
ha 15 30 35 50 70

Activitatile orizontale cu caracter functional (constituirea grupurilor de producatori) initiaza
schimbari la nivelul fermelor care conduc la cresterea competitivitatii fermierilor:



Mediu extern
Instituţii informale
(obiceiuri, tradiţii, norme)
Mediul instituţional
reguli formale ale jocului
Alegerea
strategiilor
Alegeri
individuale:
norme interne,
rată de reducere
Formulare,
adjudecare,
modificare:
alegere
constitutională
Managementul
de stabilire a
politicilor:
alegere
colectivă
Monitorizare,
sancţionare:
alegere
operaţională
Crearea unui
Grup de
producători
Performanţă
Grup de producători Succes
Eşec
Învăţare
Învăţare
Beneficiile
preconizate
Costurile
preconizate
CONCLUZII :

Crearea grupurilor de producatori este deosebit de relevantă pentru sectorul agricol
românesc, care în mod evident nu poate rămâne la stadiul de structură fragmentată a terenurilor, cu
o suprafaţă medie pe gospodărie agricolă de numai 1,7 ha, suprafaţă car,e nicăieri în lume, nu poate
oferi nici măcar un venit de subzistenţă pentru fermier, şi nu este nici pe departe suprafaţa necesara
pentru ca o ferma sau gospodărie agricolă să poata fi competitivă.
Dezvoltarea filierelor ofertei si marketingului şi, prin urmare, înfiinţarea grupurilor de
producători crează posibilitatea ca producatorii să-şi îmbunătăţească posibilităţile de negociere în
amonte şi în aval în ceea ce priveşte valoarea produselor şi să-şi îmbunătăţească propria
performanţă financiară.
Pe termen mediu si lung, acest lucru conduce la comasarea micilor producatori agricoli, la
comasarea terenurilor, la scaderea fortei de muncă ocupate în agricultura şi la creşterea
competitivităţii sectorului agricol românesc.
Pe de alta parte, dezvoltarea capitalului instituţional şi uman care este implicat prin calitatea
de membru UE necesita eforturi semnificative. Nu este nevoie numai de alinierea la legislaţia UE,
ci şi de dezvoltarea capacităţii legislative şi administrative în implementarea şi aplicarea Acquis-
ului Comunitar.
Prin implementarea standardelor de comercializare, pentru a fi eligibili pentru alocările din
cadrul organizaţiilor comune de piaţă, grupurile de producatori contribuie la crearea competitivitatii
produselor romanesti si pregatesc a integrarea agriculturii romanesti pe piata europeana.

BIBLIOGRAFIE:
LEMANOWICZ M. Activation of polish farmers by agri-producer groups organisation Electronic Journal of Polish
Agricultural Universities, Economics, Volume 7, Issue 2, 2004.
PNADR 2000-2006

244
245
PARTICULARITATILE MANAGERIALE ALE IMM-urilor,
IN JUDETUL CALARASI
MANAGERIAL PARTICULARITIES OF SMEs in CALARASI COUNTY

AUTOR: ing drd FLORESCU Adrian

SUMMARY
The business environment in our country faces some major changes: Romania accession to the European
Union. Even if this fact will happen the earliest in 2007, each company must prepare for this event beginning now. For
some of them it will a “cold shower”, for others it will be a fight to survive.
The creation of new companies and the rapid ascension of the others in the business environment of Calarasi
county constitutes the proof that it is possible the business development in the county, providing guarantees to the
future investors.
KEY WORDS: business environment, investors, business development, traditional enterprise, modern
enterprise, life stages, managerial cycle

INTRODUCERE
P. Drucker spunea că “micile afaceri reprezintă catalizatorul principal al creşterii
economice.” Aceste mici afaceri contribuie în bună măsură la realizarea unor obiective
fundamentale ale oricărei economii naţionale. IMM-urile joacă un rol însemnat în economie din
următoarele motive:
- Supleţea structurilor care le conferă o capacitate ridicată de adaptare la fluctuaţiile
mediului economic;
- Întreprinderile mici şi mijlocii se pot integra relativ uşor într-o reţea industrială
regională, ceea ce contribuie pe de o parte la dezvoltarea economică a regiunii
respective, iar pe de altă parte la reducerea şomajului şi creşterea nivelului de trai,
pentru că oferă locuri de muncă;
- Dimensiunea lor redusă, care contribuie la evitarea birocraţiei excesive şi la evitarea
dezumanizării;
- IMM-urile formează la nivelul individual un ansamblu mult mai uşor de
controlat/condus.
- In Registrul Comertului de pe langa Tribunalul Calarasi, la 1.01. 2005 erau
inregistrate 3667 societati comerciale,
Afectată de procesul de restructurare în care se află întreaga societate românească,
economia judeţului Călăraşi are potenţial de relansare, bazat pe următoarele puncte tari:
- potenţial agricol;
- potenţial tehnic;
- resurse de apă care pot favoriza dezvoltarea pisciculturii, activităţile comerciale, industriale
şi de turism pe fluviul Dunărea şi râurile din interior;
- poziţie geografică la frontiera şi la intersecţia drumurilor de tranzit între Asia şi Europa de
Est;
- acces la calea navigabilă.
Dar poate cel mai important atuu al zonei, este faptul că dispune de resurse umane excelent
pregătite în domeniile: metalurgie, industria celulozei şi hârtiei, construcţii navale, materiale de
construcţii, confecţii textile, industrie alimentară.
Rezultatele bune inregistrate de multe firme ce se situeaza constant, an de an, in randul celor
mai performante societati comerciale calarasene, atesta o consolidare si stabilizare a mediului de
afaceri din zona.
Industria este orientată cu precădere, pe activităţi prelucrătoare.
Principalele ramuri reprezentate la nivelul judeţului sunt prezentate în figura 1.



Fig.1. Structura unităţilor active, pe activităţi, în anul 2004

55,1%
16,7%
11,8%
4,9%
11,5%
Industri e Constructi i Comert Servi ci i de pi ata Al te acti vi tati











MATERIAL SI METODA

IMM-urile formează un “univers” caracterizat prin diversitate, dinamism şi flexibilitate.
Starea de sănătate a oricărei economii depinde de numarul de IMM-uri create în fiecare an.
Mobilitatea IMM-urilor şi adaptarea la cerinţele, dinamica pieţei induc o serie de elemente specifice
in abordarea teoretică şi în modalităţile de practicare a managementului în cadrul acestora.
În general se conturează în viaţa economică două tipuri de IMM:
1) Mica întreprindere tradiţională care de regulă nu are o strategie pe termen lung, are o piaţă
restrânsă de desfacere, iar procesele de realizare a bunurilor şi eventuala linie de dezvoltare sunt
transmise prin experienţă din generaţie în generaţie.
2) Noul tip de IMM (IMM-urile moderne) pun în aplicare o tehnologie de vârf, caută pieţe noi, se
orientează spre găsirea unui crenel tehnologic, spre crearea de produse mai bine adaptate
destinaţiei lor, produse de calitate superioară însoţite de un service superior mai ales în ceea ce
priveşte fiabilitatea, rezistenţa şi finisajele. IMM-urile moderne de regulă prezintă competenţă
în realizarea unui produs complex, competenţă dobândită fie prin studii de specialitate ale
angajaţilor fie prin aptitudini deosebite şi experienţa acestora.

REZULTATE SI DISCUTII

Aparitia a noi firme si ascensiunea rapida a altora in mediul de afaceri al judetului Calarasi,
constituie dovada ca este posibila dezvoltarea afacerilor in judet, oferind garantii viitorilor
investitori.
În cadrul industriei prelucrătoare, ponderea este deţinută de industria alimentară, care, în
primele şase luni ale anului 2005, a contribuit cu 59,1% la producţia industrială a judeţului, urmată
de industria confecţiilor textile, cu 19,7%, industria celulozei şi hârtiei cu 9,8% şi industria altor
produse din minerale nemetalice, cu 4,2%.
În tabelul 1, se prezintă principalii indicatori ai unităţilor locale active, pe clase de mărime
şi forme de proprietate, în perioada 2003 – 2004, la nivelul judeţului Călăraşi.
Această situaţie s-a datorat faptului că, pe lângă vechile unităţi economice- transformate în
societăţi comerciale – care şi-au continuat activitatea, au apărut în aproape toate sectoarele,
societăţi comerciale cu capital privat, unele recunoscute nu numai pe plan local, ci şi naţional şi
internaţional. În domeniul industriei alimentare, au apărut societăţi comerciale ca S.C. Aldis
S.R.L., Românul S.R.L., şi Dragomir S.N.C.; în domeniul confecţiilor textile, pe lângă Serca S.A.,
desprinsă din vechea fabrică de confecţii, au mai apărut Martconf S.R.L., Vega S.R.L., Eliza Impex
S.R.L., Conprim S.R.L. şi altele. În domeniul construcţiilor şi izolaţiilor în construcţii, amintim
alături de Optim S.A., societăţile comerciale Poha S.R.L., Ecas S.R.L., Gimart Import- Export
S.R.L. ş.a..


246
Tabelul 1.
PRINCIPALII INDICATORI AI UNITĂŢILOR LOCALE ACTIVE
1)
, PE CLASE
DE MĂRIME ŞI FORME DE PROPRIETATE - TOTAL

Număr
unităţi
active
Cifra de afaceri
- mld. lei -
preţuri curente
Număr mediu
de persoane
ocupate
Număr
mediu de
salariaţi

Investiţii brute
- mld. lei -
preţuri curente
AN 2003

Total
proprietate majoritară privată
0 - 9 salariaţi
proprietate majoritară privată
10 - 49 salariaţi
proprietate majoritară privată
50 - 249 salariaţi
proprietate majoritară privată
250 salariaţi şi peste
proprietate majoritară privată

din total : IMM
proprietate majoritară privată

3475
3426
3044
3029
318
303
88
78
25
16

3450
3410

14864,0
13175,1
2878,0
2869,7
3429,0
3345,9
3990,5
3449,3
4566,5
3510,2

10297,5
9664,9

36599
30206
5971
5915
6995
6549
9436
8221
14197
9521

22402
20685

34258
27992
4409
4353
6745
6346
9126
7981
13978
9312

20280
18680

2843,2
2271,9
382,2
356,9
258,1
254,5
606,4
432,2
1596,5
1228,3

1246,7
1043,6

AN 2004


Total
proprietate majoritară privată
0 - 9 salariaţi
proprietate majoritară privată
10 - 49 salariaţi
proprietate majoritară privată
50 - 249 salariaţi
proprietate majoritară privată
250 salariaţi şi peste
proprietate majoritară privată
din total : IMM
proprietate majoritară privată

3667
3611
3188
3166
367
350
90
83
22
12
3645
3599

23427,9
19923,7
4148,3
4137,4
6864,4
6488,5
6532,9
5656,0
5882,3
3641,8
17545,6
16281,9

36439
30478
6467
6397
7893
7519
10033
9095
12046
7467
24393
23011


34811
28879
5225
5158
7804
7433
9880
8945
11902
7343
22909
21536

3834,0
2888,3
289,1
288,9
528,0
478,1
1246,7
923,6
1770,2
1197,7
2063,8
1690,6


1) exclusiv întreprinzători privaţi (Legea 507/2002)
În perioada de după revoluţie s-a produs un reviriment şi în privinţa activităţii tipografice,
prin apariţia a 5 tipografii, precum şi în activitatea de execuţie şi comercializare a mobilei, prin
apariţia a 4 societăţi comerciale echipate cu echipamente moderne, ce produc şi mobilă pentru
export.
Începând cu anul 2000, când populaţia ce a emigrat din mediul rural s-a situat sub nivelul
celei ce a migrat în mediul urban, la nivelul municipiului Călăraşi, s-a demarat construcţia unei
fabrici de placaj şi s-a creat S.C. Donasid S.A., care, alături de societăţile comerciale menţionate,
au absorbit o mare parte din resursele de muncă provenite din mediul rural.
Formele proprii de manifestare a procesului managerial din IMM-uri impun tratarea lor ca
un domeniu distinct însă integrat managementului general.
Existenţa şi activitatea IMM-lor se desfăşoară pe coordonate trasate sau determinate de
caracteristicile distinctive ale acestora:
- Dimensiunea redusă: determină un potenţial redus al întreprinderii, conduce la
limitarea cotei de piaţă, determină imposibilitatea unor reduceri substanţiale ale
costurilor unitare şi aduce întreprinderea în situaţia de a face faţă unei concurenţe
puternice din partea întreprinderilor mari. O cale de a evita această concurenţă
247
248
pentru IMM-uri poate fi aceea de a juca rolul de furnizor sau subcontractant pentru
aceste înteprinderi mari.
- Un ritm ridicat de creare şi faliment: este un factor care determină starea de sănătate
a unei economii, motor de dezvoltare a oricărei economii.
- Specializarea: e determinată de dimensiunea lor redusă.
- Ponderea redusă pe piaţă: prezintă avantaje şi dezavantaje. Printre avantaje
amintim cunoaşterea mai bună a cererii şi o flexibilitate mai ridicată la modificările
care se pot manifesta pe piaţă.
- Dificultăţi la intrarea şi ieşirea de pe o piaţă: pentru IMM-uri piaţă cea mai bună şi
convenabilă e aceea cu bariere mai ridicate la intrare şi mai reduse la ieşire. Această
piaţă oferă obţinerea unor câştiguri mai stabile.
Activitatea IMM-lor se desfăşoară sub influenţa conjugată a unor factori de mediu atât de
ordin general cât şi specifici, acestea constituindu-se în constrângeri care-şi pun amprenta asupra
proceselor manageriale. Într-o economie de tranziţie aflată în plin proces de dezvoltare şi
consolidare a IMM-lor numărul şi natura constrângerilor sunt diferite.
Constrângerile privind cadrul legislativ se concretizează în reglementări fiscale disipate,
confuze şi într-o lipsă a codificării şi clasificării coerente a impozitelor directe pe categorii de
venituri. Sistemul de calcul a impozitului pe profit e nestimulativ.
În plan financiar constrângerile rezidă în faptul că resursele disponibile sunt insuficiente şi
nu asigură întreg necesarul. Gama serviciilor financiare oferite de bănci şi de către societăţile de
asigurare e limitată iar personalul este insuficient instruit pentru a lucra cu IMM-urile.
Tabloul acesta al condiţiilor de mediu e completat de o infrastructură fizică neadecvată şi de
o furnizare deficitară a unor servicii de bază (transport, asigurarea utilităţilor, planificarea urbană
pentru amplasări de spaţii etc.).
Managementul IMM-lor e influenţat de o serie de coordonate micro-economice:
- Principala piaţă de desfacere e zona sau localitatea unde e amplasată IMM-ul
- Numărul mare de IMM-uri şi dimensiunea redusă a acestora conferă pieţelor o
configuraţie puternic atomizată şi un caracter concurenţial
- Majoritatea IMM-lor sunt constituite din micro-întreprinderi sau eventual
întreprinderi mici dar care oferă o varietate mare de bunuri însă într-o pondere mare
bunuri identice (similare)
- IMM-le datorită numărului lor mare fac greu distincţia între concurenţii principali şi
ceilalţi concurenţi. Ca rezultat nu ştiu cum să recţioneze la aceşti concurenţi
- IMM-le sunt puternic influenţate de preţurile concurenţei.
Particularităţile procesului managerial în cadrul IMM-lor sunt determinate şi de un alt element:
- Etapa şi faza ciclului de viaţă în care se află firma.
Eficienţa procesului de conducere favorizează creşterea (dezvoltarea) dimensiunilor firmei
sau trecerea într-un stadiu superior de dezvoltare. Între stadiul de dezvoltare al firmei şi
managementul ei se stabilesc intercondiţionări şi interconexiuni.
În cazul IMM-lor se pot întâlni următoarele etape de viaţă ale ciclului:
1) Etapa lansării
Această fază are două momente:
a) Faza de supravieţuire: se formează întreprinderea, se folosesc resursele proprii şi
împrumutate, se caută clienţii şi se testează cotele de adaos şi pragul de rentabilitate. Faza e
caracterizată prin faptul că “patronul e afacerea” deoarece s-a observat că patronul se
implică în toate activităţile şi controlează direct angajaţii. Activităţile sunt numeroase dar
reduse ca volum. Organizarea este simplă iar factorul critic îl constituie capacitatea
operaţională.
b) Faza de consolidare: se înregistrează creşteri uşoare şi se amplifică necesarul de
mijloace circulante. Factorii cheie sunt capacitatea managerială şi resursele financiare.
2) Etapa creşterii (decolării)
E constituit din două faze:
249
a) Faza controlului şi a planificării în cadrul căreia se urmăreşte demonstrarea capacităţii de a
concura pe piaţă prin penetrarea pieţii. Se înregistrează eforturi de mărire a capitalului, un control
financiar mai intens, apare necesitatea de personal suplimentar, se deleagă sarcini şi se fac eforturi
în direcţia unei planificări strategice a activităţii.
b) Faza extinderii: în care se trece de la intreprinderea mică la cea mijlocie; are loc o expansiune
majoră; creşte competitivitatea; apar managerii profesionişti; creşte gradul de delegare iar factorii
critici (cheie) sunt:
- planificarea operaţională
- planificarea strategică
- resursele umane
- capacitatea de planificare (identificarea obiectivelor de atins).
3) Etapa de încetinire a creşterii
4) Etapa de maturitate: stagnează volumul de activitate şi profitul;
5) Etapa declinului
Cauzele eşecului cuprind şi următoarele elemente:
- Educaţie managerială şi economică deficitară
- Rigiditate
- Incapacitatea de a determina piaţa ţintă şi segmentele ţintă
Aceste etape sunt greu de identificat în timp dar fiecare din aceste etape în mod normal se
întind pe o perioadă de cel puţin 1 an. Trecerea de la o perioadă la alta e precedat de regulă de o
criză la nivelul întreprinderii care dacă este corect rezolvată se trece la o fază superioară.
Dimensiunea redusă a IMM-lor induce în plan managerial o serie de elemente distinctive.
Dincolo de acestea, principiile, metodele şi tehnicile de bază rămân aceleaşi indiferent de mărimea
întreprinderii, forma de proprietate sau mediul în care acţionează.
Elementele distinctive ale IMM-lor:
1) Cumularea calităţii de proprietar şi a celei de manager
Se întâlneşte în majoritatea IMM-lor. Factorii favorizanţi sunt: gama restrânsă de activităţi;
complexitatea restrânsă (redusă); diversitatea redusă a problemelor manageriale.
Avantaje: nivel maxim de motivare a managerului proprietar ; concentrarea informaţiilor şi a
proceselor decizionale la nivelul unei singure personae; reducerea riscului apariţiei unor distorsiuni
inerente în cadrul delegărilor de autoritate; economisirea de resurse financiare pentru plata unui
manager.
Dezavantaje:lipsa experienţei şi a pregătirii necesare conducerii activităţii.
2) Funcţia de previziune e slab reprezentată; slaba reprezentare a funcţiei de previziune se referă la
faptul că orizontul de timp vizat e redus iar strategiile adoptate sunt preponderent cele de
menţinere şi/sau supravieţuire.
3) Conţinutul funcţiei de organizare e diferit faţă de întreprinderile mari; pentru IMM-uri tipul de
structură organizatorică predominant e cel organic caracterizat printr-un număr redus de reguli
şi proceduri, prin obiective şi sarcini difinite vag precum şi prin criterii subiective de selecţie a
personalului. Specializarea (pe post) funcţiilor e relativ scăzută ceea ce prezintă totuşi şi
avantajul că favorizează diversificarea activităţilor fiecărui salariat. Felxibilitatea organizatorică
favorizează adaptabilitatea ridicată la modificarea pieţei şi la modificările survenite în
comportamentul consumatorilor. Sistemul informaţional joacă un rol vital, el condiţionează
raţionalizarea distribuţiei mărfurilor, configuraţia lui e simplă cu circuite scurte şi foarte scurte,
fluxurile informaţionale oscilează ca volum şi conţinut în funcţie de nevoile curente şi concrete.
În cazul IMM-urilor e mult mai adevărat că: “E mai avantajos şi mai ieftin să se mişte informaţii
decât mărfuri.”
4) Funcţia de antrenare găseşte în IMM-uri un mediu favorabil de manifestare; dimensiunea
redusă a IMM precum şi specificul activităţii favorizează şi determină o serie de inter-relaţionări
frecvente, strânse în special în ceea ce priveşte relaţia dintre manager-angajat. Această
personalizare a relaţiilor creează premisele unei evaluări eficiente a personalului subordonat în
strânsă corelaţie cu gradul de implicare şi cu contribuţia reală a fiecăruia la atingerea
250
obiectivelor propuse. Problematica resurselor umane e deosebit de importantă în cadrul IMM-
urilor pentru că acestea nu-şi pot permite erori în privinţa numărului şi a pregătirii angajaţilor,
cheltuielile cu salariile având o pondere însemnată.
5) Sunt create condiţii favorabile de exercitare a funcţiei de coordonare; managerul doreşte
armonizarea intereselor individuale cu cele generale ale întreprinderii. Comunicarea se
realizează intens în toate direcţiile, atât în plan formal cât şi informal ceea ce contribuie la
creşterea vitezei de reacţie când apar modificări de mediu.
Comunicarea poate întâlni anumite bariere concretizate în:
- Ignorarea informaţiilor
- Înţelegerea diferită a conţinutului mesajului transmise
- Refuzul de a recepţiona anumite mesaje (“aud numai ce vreau şi numai ce-mi
place”)
6) Se manifestă particularităţi ale funcţiei de control specifice IMM-lor ; incheie ciclul managerial
şi prezintă particularităţi în cazul IMM-urilor. Volumul redus, dimensiunile acesteia, facilitează
controlul care în acest fel se realizează nemijlocit de manageri fără intermediari şi se evită
deformarea realităţii. Controlul poate să devină riguros, permanent, managerul având
posibiltatea să intervină operativ pentru corectarea abaterilor. Cunoaşterea şi înţelegerea corectă
a particularităţilor manageriale din cadrul IMM-urilor are o contribuţie esenţială în optimizarea
activităţii.

CONCLUZII
Deşi în ultimul timp acest sector a înregistrat un recul în economia românească, se va
accentua importanţa IMM-urilor cel puţin din următoarele considerente:
- Există o tendinţă de modificare a ponderilor între ramurile economiei naţionale în
favoarea serviciilor (a revenit la modă activitatea de servicii)
- S-au creat asociaţii care reprezintă şi apără interesele IMM-urilor (acestea dau
semne că funcţionează). Exemplu: Agenţia Naţională a Întreprinderilor Mici şi
Mijlocii (organizaţie guvernamentală); Consiliul National al Intreprinderilor private
Mici si Mijlocii din Romania (organizatie patronala); Centrul Român pentru
Întreprinderi Mici şi Mijlocii (organizaţie neguvernamentală), Patronatul Femeilor
Antreprenor si Manager din Calarasi etc.
- Au apărut şi apar publicaţii de specialitate pentru IMM-uri
- Au început să apară specialişti pregătiţi în mod deosebit pentru activitatea în IMM-
urilor
- Legea 133/1999 precum şi celelalte acte normative şi legi sau ordonanţe au oferit o
serie de facilităţi pentru IMM-uri (finanţare de programe pentru pregătire
profesională, facilităţi la acordarea de credite, alte facilităţi economico-financiare în
special impozitul pe profit).
Mediul de afaceri din tara noastra se afla in fata unor schimbari majore : aderarea Romaniei
la Uniunea Europeana. Chiar daca acest fapt se va intampla cel mai devreme in anul 2007, fiecare
companie trebuie sa se pregateasca inca de pe acum pentru acest eveniment. Pentru unii va fi un dus
rece, pentru altii va insemna o lupta pentru supravietuire.
In acest context, mediul de afaceri calarasean se dovedeste flexibil, orientat catre piata,
dispus la nou si la performanta.

BIBLIOGRAFIE
1. Colectia revistei „Afaceri IMM”- anul 2005
2, Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania – „Evaluarea situatiei de ansamblu a IMM
-urilor din Romania – anul 2005”, Ed. Olimp, Bucuresti
3. Anuarul Statistic al judetului Calarasi, editia 2005



251
ASPECTE PRIVIND MANAGEMENTUL AGRICULTURII ECOLOGICE LA
S.C. AUGER PERUŞ S.R.L.

FLORESCU AURELIA-VASILICA

The University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine of Bucharest

REZUMAT
In the present work we thought of emphasizing the technico-economical aspect of S.C. Auger Petrus Ltd agricultural
company awarded for producing agricultural goods in the field camp group of the ecological agricultural system.
Taking into account the government order No34/2000 and the Law No.38/2001 the previous society obtained a
number of six certificates for the ecological agricultural production allowing the result and sales production on a
commercial efficient economical niche .
In this respect, the company was endowed with the corresponding machines and it directed the technology
towards achieving the proposed objective to become competitive at European level.

Cuvinte cheie: ecological agriculture, producting agricultural, field camp, soil conservation

MATERIAL ŞI METODĂ

Lucrarea intitulată aspecte privind managementul agriculturii ecologice la S.C. Auger
Petruş S.R.L. este concepută pe baza cercetărilor de teren, a observaţiei şi analizei componentelor
de sistem precum şi a calculelor statistice.

INTRODUCERE

Agricultura ecologică constituie un mod de producţie care se caracterizează prin respectarea
de tehnici de cultură a plantelor şi de crşetere a animalelor ce respectă echilibrul natural prin
excluderea utilizării pesticidelor şi a îngrăşămintelor chimice de sinteză, precum şi prin limitarea
utilizării de inputuri.
După FAO (Food and Agriculture Organisation), agricultura biologică reprezintă “un sistem
de gestiune holistică a producţiei care favorizează sănătatea agroecosistemului, biodiversitatea,
ciclurile biologice si activitatea biologică a solului”.
Termenul de “agricultura ecologica” este utilizat in Germania, Spania, Danemarca,
Romania; termenul de “agricultură biologică” este utilizat in Franţa, Italia, Portugalia, Olanda;
termenul de “agricultură organică” este utilizat în Marea Britanie, SUA.
Din punct de vedere legislativ, în agricultura ecologică se interzice utilizarea produselor
chimice de sinteză.
Agricultura organică constă în utilizarea exclusivă a îngrăşămintelor organice pentru
fertilizarea plantelor, precum şi a produselor fitosanitare de natură organică.

REZULTATE SI DISCUTII

Motivele pentru care agricultorii trec de la agricultura convenţională la agricultura ecologică
sunt foarte diverse, putându-se enumera:
- experienţa negativă determinată de aplicarea metodelor specifice agriculturii convenţionale, în
special determinată de utilizarea pesticidelor şi a îngrăşămintelor chimice;
- contactul cu fermierii care au introdus în practică agricultura ecologică sau cu persoane care
promovează acest tip de agricultură;
- convingerile personale cu privire la un mod de producţie ce respectă mediul înconjurător şi care
urmăreşte să asigure sănătatea solului, a produselor agricole, precum si propria sănătate a
agricultorului;
- posibilităţile de valorificare mai eficiente a produselor agricole pe piaţă.
252
Avantajele consumului de produse agricole ecologice:
- legumele produse în sistemele de agricultură ecologică au un conţinut mai ridicat în elemente
minerale si microelemente esenţiale comparativ cu cele produse în cadrul sistemelor agricole
convenţioanale, au un conţinut mai scăzut in nitraţi comparativ cu cele produse în sistemele
agricole convenţionale (după Institutul Federal German pentru Protecţia Consumatorilor);
- produsele agriculturii ecologice au un conţinut mai ridicat în alcaloizi şi alte substanţe esenţiale
care asigură o bună dezvoltare a creierului şi asigură buna funcţionare a sistemului imunitar al
organismului;
- produsele agriculturii ecologice nu determină alergii precum produsele obţinute în sistemele
agricole industriale;
- produsele agriculturii ecologice determină o ordine si o organizare superioară la nivelul
organismului comparativ cu produsele obţinute în sistemele agricole convenţionale (dupa
Universitatea Agricola din Copenhaga);
- Laptele produs în sistemele agricole ecologice are un conţinut natural mai ridicat de ALC ( acid
linoleic conjugat) comparativ cu laptele produs în sistemele agricole convenţionale.
Una dintre societăţile din România care a adoptat acest tip de agricultură, cu avantajele şi
dezavantajele ei, este S.C. AUGER PETRUŞ S.R.L.
Activitatea acestei societăţi a începuta în anul 1994 unde iniţial suprafaţa totală arabilă a fost de
224 ha iar actualmente aceasta depăşete 1000 ha. Activitatea de producţie a debutat prin practicarea
agriculturii convenţionale în anul 2000 trecând la cultura plantelor în sistem de agricultură organică,
pe o perioada de probă de un an.
Motivul pentru care au făcut această schimbare a fost unul simplu - încercarea de a îmbunătăţi
produsele si calitatea acestora. Desigur beneficiile unei agriculturi organice nu sunt doar relative, ci
pentru păstrarea mediul nostru curat si sănătos, în încercarea de a evita poluarea acestuia.
Resursele materiale ale societăţii sunt compuse din: 9 x Tractoare; 1 x Camioane; 8 x Buldozere; 2
x Combine; 6 x Sisteme de irigaţie; 1 x Presa imbalotat; 1 x Depozit cereale cu capacitatea de
3000 tone grâu; 3 x celule siloz tip GSI cu capacitatea de 1130 m
3
; 1x uscator seminte tip GSI 9.1
mtone/ora la 10% extractie; 1 x Laborator pentru analiza semintelor; 1x basculă electronică Philips
cu capacitatea maximă până la 60.000kg; 1 x curăţitor cereale, cu capacitatea 5 tone/oră.
Tehnologie: modul în care se lucrează solul în agricultura organică diferă de cel în care se
efectuează lucrările solului în agricultura convenţională. Nu se folosesc fertilizanţi chimici,
pesticide, ierbicide sau insecticide, în lupta pentru combaterea buruienile, dăunatorilor si bolilor. În
aceste circumstanţe se folosesc alte metode pentru a rezolva aceste probleme naturale, şi anume:
♦ Rotaţia culturilor – sistemul de luptă împotiva buruienilor şi dăunăorilor cu respectarea structurii
culturilor pe o perioadă de 4 sau mai mulţi ani, de exemplu mazăre- grâu-porumb-mazăre.
♦ Plivirea – nemecanizată sau manuală.
♦ Menţinerea umidităţii solului printr-o scarificare adâncă şi reducerea numărului de treceri în
pregatirea patului germinativ;
♦ Alegerea momentului oportun de efectuare a lucrărilor tehnologice a solului .
♦ “Green-fertilization” cu plante verzi (mazăre) care fac parte din grupa organismelor
nemodificate genetic, cum ar fi canola sau muştarul, care sunt încorporat în sol, şi reprezintă
cea mai bună metodă de a sporii producţia.
♦ Fertilizarea solului cu îngrăşământ bine fermentat.
♦ Control eficient al dăunătorilor prin încrucişarea culturilor asociate (mazăre combinată cu
camelia sativa care are efect fitosanitar asupra culturii).
♦ In timpul procesului de recoltare, se amestecă resturile de paie, urmând ca aceste reziduuri să
microorganismelor aflate in sol.
♦ Lucrarea solului cu grapa cu lant efectuează măruntirea solului şi în acelaşi timp şi distrugerea
buruienilor cu talie mică. fie încorporate în sol cu ajutorul grapei cu discuri, această tehnică
fiind utilizată pentru a sporii activitatea
253
De-a lungul timpului sau cultivat o varietate largă de plante: grau, orzoaică pentru bere, porumb,
soia, mazare, floarea-soarelui şi legume.

Planul de cultură al societăţii pe anul 2006
Tabelul nr. 1
Cultura Total (ha) Productia estimata
(kg/ha)
Total (kg)
Grâu 330 4.500 1.485.000
Orzoaică 205 500 102.500
Floarea soarelui 356 2.500 890.000
Mazăre 53 3.500 185.500
Porumb 136 7.500 1.020.000
Legume 10 20.000 200.000
Altele 15 16.000 85.000
Total 1.105 - 3.968.000

Cu privire la activitatea de producţie, s-ar putea aduce câteva îmbunătăţiri cum ar fi:
- organizarea unui asolament cu flux rotativ, în care să fie incluse mai multe leguminoase, care aduc
în sol un aport de azot semnificativ, ceea ce ar suplini aplicarea unor îngrăşăminte cu azot;
- încorporarea îngrăşămintelor verzi: mazăre şi lupin;
- utilizarea biogazului pentru funcţionarea utilajelor agricole;
- utilizarea seminţelor obţinute în sistem ecologic;
- depozitarea produselor ecologice departe de produsele nebiologice;
- utilizarea de combine care folosesc biogazul;

CONCLUZII

1. În sistemele de agricultură ecologică producţiile sunt mai mici decât în sistemele în care se
practică agricultura convetională iar preţul de producţie este mai ridicat.
2. Susţinerea agriculturii ecologice este mai importantă atunci când se află în stadii incipiente de
dezvoltare, mai ales la noi în ţară.
3. Consumatorii sunt puşi în situaţia de a alege între apariţia eventualelor micotoxine din produsele
ecologice si prezenţa reziduurile de pesticide din produsele agricole rezultate în urma practicării
sistemului de agricultură conventională.
4. În general produsele ecologice au un aspect comercial mai deficitar (ex. fructe mai mici, cu
eventuale pete pe suprafaţa lor), ca urmarea a neutilizării produselor chimice pentu combaterea
bolilor si dăunătorilor.
5. Anumiţi comercianţi sunt atraşi de preţul şi profitul mare al produselor ecologice şi uneori aceştia
comercializează produsele agricole convenţionale ca fiind produse ecologice, în lipsa unui cadru
legal bine stabilit în condiţiile ţării noastre.
6. Comercializarea pe piaţă a produselor ecologice, impune verificarea şi controlul acestora în
laboratoare autorizate.

BIBLIOGRAFIE

1. BERCA M.2005-Gestiunea Mediului Natural, Ed. Ceres, Bucuresti.
2. LUCA E.,VARBAN D.I.,2004 s.a.,-Tehnologii ecologice pentru cultura plantelor,Ed.Roprint, Cluj-Napoca.
XXX - Ministerul Agricuturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale-Ghid legislativ pentru agricultura ecologica,Ed. Roprint,
Cluj-Napoca,2004.
XXX - Directia Generala pentru Agricultura a judeţul Călăraşi.


254












































255
MICOTOXINELE – O PROBLEMĂ PENTRU
SIGURANŢA ALIMENTARĂ

ILEANA CRISTIANA GĂMAN
CRISTINA ELENA ANGELESCU
R. C. ŞERBAN

* U.S.A.M.V.BUCUREŞTI

Summary

The mycotoxins represent a extreamly big danger for peoples, how are resposible for their healtf. The
mycotoxins are heat proof (termostabile), this thing makes to transmit them more easy in food stuff.
I study danger zones at the risk of mycotoxin for the safety alimentary, the analyse methods and how can i
avoid the risk factor and how can i eliminate the danger of appearance mycotoxins.

Key words: the microbiology, mycotoxins, zearalenones, aflatoxines, deoxynivalenol.

INTRODUCERE

Intoxicarea cu micotoxine este una directă, care duce la afecţiuni imediate şi grave la
animalele consumatoare de furaje contaminate sau a oamenilor, care consumă alimente primare sau
secundare.
Cercetarea aprofundată în acest domeniu a început în 1960. În Anglia s-a semnalat la
curcanii hrăniţi cu făină de arahide mucegăite o mortalitate mare, au mai fost depistate îmbolnăviri
la viţei şi purcei. S-a ajuns la concluzia că furajele erau infectate cu mucegaiul Asperegillus flavus,
care secretă toxina numită aflatoxină.

1. MICOTOXINELE

Micotoxinele sunt considerate substanţe naturale, cu molecule mici, metaboliţi secundari,
substanţe de schimb care apar în timpul dezvoltării ciupercilor parazite la plantele de câmp sau la
materialul agricol depozitat şi utilizat apoi în hrana oamenilor şi a animalelor.
Este pus la îndoială modul de formare a micotoxinelor de către foarte mulţi cercetători. În
urma studiilor efectuate de Centrul pentru Genetică Aplicată al Universităţii pentru cultivarea
solului din Viena, Boku, s-a ajuns la concluzia că iniţierea formării micotoxinelor se face de către
anumiţi promotori şi secvenţe nucleotide care codează formarea anumitor proteine toxice, cu toate
că micotoxinele nu sunt proteine.
În cadrul procesului de digestie al animalelor, micotoxinele nu se descompun şi sunt foarte
stabil termic (termostabile) şi nu pot fi distruse prin fierberea şi prepararea alimentelor.

1.1. FORMAREA MICOTOXINELOR

Formarea lor se face prin procesul evoluţiei ciupercii parazite de la spor la maturitate, în
procesul de metabolizare de către ciupercă a materialului organic necesar, sustras prin parazitare.
Datorită faptului că micotoxinele au în componenţa lor elemente esenţiale vieţii (H, C, O,
N), ele sunt extrem de variate din punct de vedere biochimic; cele mai periculoase sunt cele care
deţin în molecula lor atomul de azot.
Producerea micotoxinelor începe din câmp, cele mai importante atacuri sunt cu Fusarium,
Penicillium şi Aspergillus (acesta continuă atacul şi în depozit, mai ales în cazul în care cerealele
nu sunt curăţate).

1.2. MICOTOXINELE ŞI PERICOLUL LOR

La sfârşitul anului 2001 se cunoşteau, în urma cercetărilor, aproximativ 300 molecule, iar la
sfârşitul lui 2003 numărul lor se apropia de 400. Cercetătorii în domeniu au încercat să elaboreze
clasificarea şi sistematizarea acestor substanţe, dar din cauza faptului că aceeaşi ciupercă poate
sintetiza mai multe toxine şi invers (adică aceeaşi toxină poate fi folosită de mai multe ciuperci).
256
În tabelul 1 sunt prezentate cele mai periculoase grupe de micotoxine şi efectele pe care
acestea le produc.

Tabelul 1

Grupe de toxine micotice şi efecte produse
(după Mihai Berca, 2004)

Nr. Grupul de toxine Agentul producător
Culturile şi produsele
infectate
Modul de a fi toxic
1
Aflatoxine B1, B2,
G1, G2, M1
+
,
M2
+

Aspergillus flavus
Aspergillus
parasiticus
porumb
grâu
plante uleioase
legume
fructe
lapte, carne
hepatotoxic
mutagen
teratogen
carcinogen
2 Citrinine Penicillium citrinum
orz
porumb
alune
orez
fructe
sucuri
nefrotoxic
mutagen
carcinogen
3 Egotalcaloizi Claviceps purpurea
secară
sorg
neurotoxic
4
Fumasinin (Fb1),
(Fb
2
), (Fb
3
)
Fusarium
moniliforme
Fusarium
verticiloides
Fusarium
proliferatum şi multe
specii
porumb
sorg
nefrotoxic
neurotoxic
carcinogen
adenoame
respiratorii
5 Lentoskirine
Penicillium
islandicum
secară
sorg
hepatotoxic
carcinogen
mutagen
6
Ohratoxine A
1
, B,
C
Aspergillus
ochraceus
Penicillium
vermeosum şi altele
cereale
cafea
alune
lapte
carne, ouă
nefrotoxic
teratogen
carcinogen
7
Tricotecene
Toxina T
2

Deoxynivalenol
Fusarium tricinetum
Fusarium
sporotrichioides
Fusarium
graminearum
porumb
fructe
arahide
grâu, orz
orez
fân, etc.
neurotoxic
nefrotoxic
dermatotoxic
carcinogen
8 Patuline
Penicillium
expansum s.a.
mere
alte fructe
fasole
arahide
neurotoxic
carcinogen
mutagen
9 Sterigmotocystine
Aspergillus
versicolor
porumb
cafea
altele
dermatootoxic
teratogen
carcinogen

1.3. INTOXICĂRILE LA OAMENI ŞI ANIMALE
CU MICOTOXINE

Intoxicările cu micotoxine la oameni şi animale sunt reprezentate de micotoxicoze.
Micotoxinele nu sunt infecţioase ele sunt toxice (la această concluzie s-a ajuns în urma cercetărilor
şi supravegherii populaţiilor de animale - deranjamentele de sănătate nu au apărut la toate
animalele).
În tabelul 2 sunt comparate sensibilităţi la animale la diferite micotoxine.

Tabelul 2
Sensibilitatea relativă a animalelelor faţă de micotoxine
(după Mihai Berca, 2004)

Animal
vită

pui

porci
Toxină creştere îngrăşare
Zearalenon - + +++ ++
Deoxynivalenol - + ++ +++
Ochratoxin A - ++ ++ +++
Scara de sensibilitate:
- puţin toxice
+ mediu toxice
++ toxicitate ridicată
+++ toxicitate foarte ridicată.

Din datele din table reiese că porcul este cel mai sensibil la toate cele trei micotoxine
studiate. Simptomele produse la porc de către Zearalenonul (ZEA) sunt caracterizate prin: agitaţie,
diaree şi temperaturi la purceii mici, înroşirea vulvei la scroafă, mortalitate ridicată la purcei.
Intoxicarea are loc la o concentraţie între 50-200 mg/kg furaj administrat – chiar şi la 1-2
administrări. Puii par a fi mai rezistenţi la toxină.

2. METODE DE ANALIZĂ PENTRU DEPISTAREA TOXINELOR

Datorită faptului că fiecare român consumă în hrana lui o cantitate mare de produse din
cereale (aproximativ 170 kg/locuitor), se impune ca producătorii agricoli să obţină un buletin de
analiză din care să reiasă conţinutul sau absenţa DON şi ZEA (acestea fiind cele mai periculoase
toxine micotice). Şi infectarea secundară a laptelui, cărnii şi ouălelor este posibilă, din acest motiv
este necesar şi pentru acestea analize.

2.1. METODA TEST ELIZA ŞI CROMATOGRAFIA
LICHIDĂ DE ÎNALTĂ PRECIZIE

Pentru a identifica toxinele din produsele agricole există o metodă test de analiză numită
ELIZA. Costurile în Uniunea Europeană (U.E.) sunt relativ reduse de circa 25 Euro, dar nu este
sigură, mai ales la cantităţi mari de toxine.
Cromatografia lichidă de înaltă precizie este o metodă mai sigură, dar prezintă două
dezavantaje majore: durata pentru emiterea certificatului este cuprinsă între 2-4 săptămâni şi costul
relativ ridicat, care este în U.E. la 90 Euro.

257
258
2.2. EVITAREA FACTORILOR DE RISC

Din păcate factorii climatici nu pot fi controlaţi, rămân la dispoziţia fermierilor şi
agricultorilor următoarele măsuri preventive: asolamentul, lucrările solului, calitatea soiurilor,
sistemul de îngrăşare, produse fitofarmaceutice şi combaterea buruienilor.

CONCLUZII

Trebuie să avem mare grijă la ce consumăm, mai ales copii. În hrana copiilor, în special a
celor de 2-4 ani, micotoxinele chiar şi în doze, concentraţii mici au urmări cum ar fi: provoacă
inhibarea formării ADN-ului şi ARN-ului, blochează meioza în înmulţirea haploidă, acest lucru a
dus la întârzierea mult în creştere şi dezvoltare a copiilor. Micotoxinele pot induce mutaţii pe linie
reproductivă a descendenţilor acestor copii, existând pericolul să se nască cu malformaţii şi
invalidităţi.
România va trebui să implementeze noua legislaţie şi să-şi însuşească noile limite impuse de
Uniunea Europeană, în domeniu.
Privind din alt punct de vedere, micotoxinele pot fi arme biologice la care bioteroriştii pot
apela în orice moment. Ele nu au un impact la fel de mare pentru a atrage atenţia mass-mediei şi a
necunoscătorilor, cum sunt bombele care explodează, clădiri şi camioane în flăcări, terorism
kamikaze etc., dar acest lucru nu le face să fie mai puţin periculoase.
Micotoxinele devin o problemă pentru siguranţa alimentară extrem de gravă şi grea, şi
trebuie tratate cu maximum de responsabilitate.

BIBLIOGRAFIE

1. MIHAI BERCA, 2004, Micotoxinele – o problemă foarte reală pentru siguranţa alimentară (I), Revista Agricultorul
Român, Editura Ceres, pag. 3, 4.
2. MIHAI BERCA, 2004, Micotoxinele – o problemă foarte reală pentru siguranţa alimentară (II), Revista Agricultorul
Român, Editura Ceres, pag. 3, 4, 5.
3. GAVRILĂ POPA şi colectivul, 1986, Toxicologia produselor alimentare, Editura Academiei, Bucureşti, pag. 51.























259
ANALIZA COMPLEXA A SISTEMELOR RURALE

Ing. Drd. SILVIA GERGELY *
Ing. V. OLTEANU *

* INSTITUTUL DE CERCETARE PENTRU ECONOMIA AGRICULTURII ŞI DEZVOLTARE RURALÃ

Based on the strategic orientations of the European Union, the strategic national plan and the programs of
rural development, the research looks to deep analyze the sustainable rural development and rural systems, based on
the use, at local level, of sustainable development indicators, in such a modality that it could be implemented to all the
regions, from Romania or otherwise, through a diagnostic of the rural environment and an analysis of the rural
development policies and rural environment structure in the EU.

Key words: rural development, rural systems, dimensions, the social factor

Introducere:
Deşi există un număr important de proiecte în domeniul agricol, puţine acordă atenţia
cuvenită acestui sector ca motor viabil de creştere economică. Politica agricola se concentrează mai
mult asupra formelor de proprietate şi a lucrurilor lipsa din mediul rural, în loc să se implice în
dezvoltarea a ceea ce există deja şi asupra soluţiilor pentru eliminarea sărăciei şi practicării
agriculturii de subzistenţă. în câteva cuvinte, situaţia se prezintă astfel: în mediul rural există puţine
grupuri de producători sau asociaţii de tip cooperatist, producţiile agricole se afla la limita inferioara
atât cantitativ, cât şi calitativ, există sute de proiecte dedicate creşterii veniturilor producătorilor
agricoli, care se vad insa în poziţia de a nu putea beneficia de rezultatele acestora.

Ipoteză:
Întrebările care apar sunt următoarele:
• Care sunt barierele în includerea agriculturii în dezvoltarea rurala şi care sunt mijloacele
pentru a micşora aceste bariere?
• Ce iniţiative politice şi schimbări ar uşura acceptarea valorii adăugate din agricultura ca
strategie de dezvoltare rurala şi care este contribuţia acesteia la siguranţa alimentara
naţională?

Material si metodă
Punctele slabe ale mediului rural asupra cărora trebuie insistat includ: lipsa infrastructurii,
limitarea implicării comunităţii rurale în propria dezvoltare, lipsa de înţelegere din partea
instituţiilor publice a rolului important al întreprinzătorilor în spaţiul rural şi lipsa de sprijin a
acestora pentru întreprinzători şi insuficienta capacitate de organizare la nivel local. Beneficiile
comunităţilor rurale daca s-ar acţiona asupra acestor probleme ar putea fi măsurate în crearea de
locuri de munca durabile şi creşterea afacerilor, o mai mare implicare şi sprijin din partea
instituţiilor publice şi o deschidere mai mare a comunităţii pentru adaptare şi învăţare din situaţii
neprevăzute şi schimbări dinamice.

Rezultate si discuţii
Trebuie să învăţăm cu toţii dintr-o serie de practici internaţionale, bazate pe comunitatea
locala, despre un model nou de dezvoltare: dezvoltarea antreprenorială (specifica în mod special
comunităţilor locale din Statele Unite). Aceste comunităţi au caracteristici întâlnite şi în societatea
noastră, dar nevalorificate încă în mod coerent: strategii locale (strategii de dezvoltare adaptate
pentru fiecare comunitate locala, localizată geografic şi care pot include una sau mai multe
comunităţi apropiate), participarea comunităţii locale în procesul de dezvoltare în toate etapele sale
(interesele comunităţii sunt reprezentate cel mai bine printr-o armonie a tuturor vocilor sale –
puncte de vedere diferite, sex, apartenenţa la naţionalitate şi religie, vârstă), un proces de învăţare
adaptat care să crească deschiderea comunităţii (procesele de planificare şi evaluare comunitara o
va determina să se adapteze la schimbări şi la nesiguranţa impredictibilului, la învăţarea din eşecuri
şi din succese; aceste lucruri vor creste capacitatea comunităţii de coordonare şi răspuns rapid la
schimbări neaşteptate şi la modalităţile de depăşire a acestora), dezvoltarea întreprinderilor publice
sau private, crearea unor centre de învăţare şi inovare în mediul rural care să colaboreze cu
universităţile, centrele de consultanţă şi alte instituţii socio-economice naţionale şi internaţionale.
Barierele şi problemele în folosirea agriculturii ca instrument de dezvoltare rurală se pot
clasifica astfel: probleme socio-culturale, probleme legate de vânzarea produselor agricole,
probleme politice, probleme legate de dezvoltarea agricola şi economica, probleme legate de
infrastructura şi asistenţa tehnica (consultanta) şi alte probleme.
Sustenabilitatea reprezintă una dintre marile controverse ale comunităţilor rurale în prezent.
Viitorul spaţiului rural românesc este determinat fără îndoială de elementele ecologice, economice
şi sociale. Sistemele de monitorizare au un rol deosebit de important în transformarea societăţii în
sisteme sustenabile (Clarke et. Wilson, 1994). Dacă luăm în considerare faptul că noţiunea de
sustenabilitate cuprinde elemente ecologice, economice şi sociale şi interdependenţa complexă
dintre aceste dimensiuni, o abordare mai largă trebuie să se refere la procesele de planificare şi
management prin prisma unei imagini tridimensionale.
Dezvoltarea unui astfel de sistem de monitorizare a stării sociale trebuie să se concentreze
asupra realizării dezvoltării de la nivel local la nivel naţional şi nu invers. Determinarea
indicatorilor pentru măsurarea sustenabilităţii sociale în mediul rural are la bază combinarea
variabilelor sociologice regăsite în literatura de specialitate şi a elementelor prezentate în capitolul 1
şi sintetizate în schema nr. 1:
Schema nr. 1
Principalele teme luate în considerare pentru stabilirea indicatorilor sociali


260

























Reprezentarea
politică
Speranţa
COMUNITATE
SUSTENABILĂ
Probleme de
mediu
Viabilitate
economică
Oportunităţi de
angajare
Prezenţa
leaderilor
Participarea
activă
Activităţile
comunitare
Comunicarea
Acceptarea
diferenţelor
Stabilitatea
serviciilor şi
Existenţa locurilor
de întâlnire
Cooperarea
Vecinătatea
Stabilitatea
populaţiei
Structura echilibrată
a vârstelor
Simţul de
apartenenţă
Spiritul civic


261
Rezultatul analizei factorilor sociali care influenţează comunităţile rurale şi al variabilelor
sociale este un tabel alcătuit din 15 elemente care reflectă sustenabilitatea socială din mediul rural,
conform tabelului 1.

Tabel nr. 1
Factorii de stabilitate socială în mediul rural
Nr. crt. Factorii
1 Coeziune; coordonare
2 Viaţă comunitară; participare activă
3 Prosperitate; gândire pozitivă; creşterea numărului de tranzacţii
4 Vecinătate; comunitate prietenoasă şi cu simţ civic
5 Acceptarea punctelor de vedere diferite şi a nou-veniţilor
6 Oportunităţi de participare la viaţa socială (divertisment, cultură, sporturi) şi la viaţa
comunităţii; prezenţa oamenilor motivaţi şi entuziaşti
7 Oportunităţi de angajare inclusiv a tinerilor
8 Dezintegrarea socială: destrămarea familiilor, crima, suicidul
9 Ataşamentul faţă de localitate
10 „Deschiderea minţii” faţă de femei şi nou-veniţi
11 Viabilitate economică: siguranţă financiară, timp liber
12 Input din partea comunităţii; grupuri comunitare; vânzare/cumpărare locală
13 Comunicare; Internet; mijloace media şi telecomunicaţii
14 Unitate: voluntariat; valori comune
15 Stabilitatea populaţiei

Cei 15 factori oferă indicatori ai sustenabilităţii sociale rurale, indicatori care acoperă
problemele sociale şi care subliniază modul în care oamenii trăiesc, muncesc, se distrează şi se
comportă ca membrii ai unei societăţi. Aceşti indicatori au o bază locală, oferă o bază pentru
determinarea unei imagini realiste a societăţii rurale şi pot fi folosiţi pentru stabilirea curentelor în
dezvoltarea rurală de-a lungul unei perioade de timp. O altă posibilă utilizare pentru aceştia o
reprezintă dezvoltarea unui sistem de monitorizare locală a vieţii sociale rurale, ceea ce va ajuta
enorm în realizarea programelor de dezvoltare rurală şi de calitatea vieţii în aceste zone. Aceasta
este datorită varianţei spaţiale şi temporale a factorilor sociali.

Concluzii:
Analiza acestor probleme şi preocupări duce la căutarea şi alegerea de soluţii, nu toate
obligatoriu bazate pe conceptele şi modele tradiţionale de dezvoltare deoarece se simte nevoia de
realizare a acestora folosindu-se mijloace moderne:

• Crearea de oportunităţi pentru colaborarea între specialiştii în dezvoltare agricola,
specialiştii în dezvoltare economica, planificatorii şi profesioniştii în dezvoltare rurala
• Agenţiile de finanţare ar trebui să creeze fonduri de dezvoltare care să ceara obligatoriu
colaborarea între specialiştii şi profesioniştii din dezvoltare rurala şi agricultura
• Încurajarea colaborării în cadrul unor programe special create şi agenţii de dezvoltare şi
consultanta
• Promovarea dezvoltării economice rurale ca element esenţial pentru dezvoltarea
economica regionala, pentru a depăşi problema influentei mediului urban
• Crearea unei reţele naţionale (cu parteneri publici şi privaţi) al cărei obiectiv principal
să fie îmbunătăţirea economiilor rurale şi sprijinul pentru întreprinzătorii din mediul
rural
• Realizarea unor reţele de oameni de afaceri din agricultura la nivel local sau regional
pentru a observa modul în care lucrează împreună şi care sunt nevoile lor; aflarea
262
modului în care valoarea adăugată a marilor afaceri agricole poate ajuta micile afaceri
din mediul rural
• Nevoia ca specialiştii în dezvoltare agricola să lege agricultura şi politica de dezvoltare
rurala; aceştia să colaboreze cu instituţii ca MAPDR, Camera de Comerţ, etc.
• Realizarea unei pagini de Internet pentru toate programele guvernamentale naţionale,
regionale şi locale şi un forum în care oamenii să îşi poată exprima părerile şi
dorinţele/nevoile
• Crearea de forumuri (inclusiv pe Internet) pentru a-i aduce împreună pe specialiştii din
dezvoltare rurala, consultanta, educaţie, planificare etc.
• Dezvoltarea unui sistem publicitar mai bun pentru pieţele ţărăneşti
• Instituirea unui coordonator naţional şi regional pentru marketing şi parteneriat şi sprijin
pentru micii producători
• Dezvoltarea unei mărci locale/regionale pentru produsele care promoveaza caracterul şi
identitatea comunităţilor locale
• Dezvoltarea unor reţele orizontale/verticale de producători care oferă produse
complementare
• Crearea de cursuri interactive pe Internet pentru dezvoltare agricola pentru a arata
oportunităţile
• Realizarea unei strategii de investiţii pentru microcredite pentru începerea de afaceri în
agricultura
• Includerea taxelor pentru reprezentare legala şi contabilitate în fondurile de finanţare
pentru proiectele cu valoare adăugată
• Sprijinirea cercetării în ceea ce priveşte dezvoltarea agricola
• Promovarea şi adoptarea tehnologiilor de telecomunicaţii moderne în mediul rural
• Crearea unui mediu rural atractiv pentru tineret.

BIBLIOGRAFIE

BOLD I., BUCIUMAN E., DRÃGHICI M. Analiza spaţiului rural românesc, Ed. Mirton, Timişoara, 2003
BURDGE R., VANCLAY F. Environmentaland Social Impact Assessment,Ed. Chichester, New
York, 1995
CLARKE G., WILSON A. Modelling the City: Performance, policy and planning, Londra,
Routledge, 1994
GERGELY SILVIA Referat doctorat, 2004



















263
PROMOVAREA AGROTURISMULUI ROMÂNESC

PROMOTING THE ROMANIAN AGROTOURISM

DRD. SILVIA GERGELY*
PROF.UNIV.DR. I. DONA*
ING. V. OLTEANU*

*ICEADR Bucureşti

In the international touristic practice there is a tendency of urban population to the recreation in the rural
environment. Slowly the rural tourism and agritourism started to be seen as a concret opportunity of development for
the rural environment. Thus, it prooved to be a real chance for the less favoured areas, but also for the other rural
regions: valorising a reach natural and cultural potential, creating new jobs will lead to the increase of the living
standards for the rural population in these perimeters, stabilizing the labour etc.

Keywords: rural tourism and agritourism, rural development, touristic products, evaluation

1. Produse pentru turismul rural şi agroturism
Turism rural
• Turism gastronomic – preparate culinare specifice
• Plimbări cu caleaşca
• Muzee agricol (cu profil agricol) – utilaje, motoare, seminţe, fructe uscate
• Turism tematic – aventură, familie, instruire/seminarii, vânătoare/vânătoare ecologică
• Explorare/drumeţii
• Fotografii
• Alpinism/speologie
Agroturism
• Expunerea produselor agricole şi agroalimentare într-un mod atractiv pentru vânzare
• Hrănirea animalelor
• Trasul cu arcul
• Dansuri populare
• Servicii „bed & breakfast”
• Tabere pentru copii (de iarnă, de vară)
• Turul fermei educaţional sau tehnic, conducerea tractorului
• Reuniuni de familie
• Pescuit la copcă
• Festivaluri şi/sau expoziţii de flori
• Grădinărit
• Turul culturilor agricole cu ghid agricol
• Proiecte de îmbunătăţirea mediului
• Festivaluri ale recoltei
• Explorare/speologie
• Antrenarea câinilor de vânătoare şi organizarea de concursuri
• Mountain-bike şi motoare
• Excursii cu teme dinainte stabilite
• Fotografii, pictură, desen
• Activităţi specifice fermelor (pielărie, potcovit, gătitul la câmp, antrenarea cailor)
• Organizarea de pieţe şi târguri
• Colectarea de roci/fosile
• Alpinism
264
• Activităţi educative şcolare
• Snowmobil
• Cumpărare direct din fermă
• Experienţe în sălbăticie

2.Model de creare a produselor turistice
Modelul CIP (Creare – Implementare – Promovare) propus are la bază stabilirea elementelor
caracteristice unui produs turistic rural şi/sau agroturistic, precum şi coordonatele de ordin
economic, după cum urmează:
Tipurile CIP în care s-au încadrat produsele create au fost următoarele:
- Produse create în scopul punerii în evidenţă a tradiţiilor locale (tradiţii, meşteşuguri,
stil de viaţă, etc.);
- Produse create în jurul unui element specific local (trasee, locuri naturale, culturale,
religioase, istorice, arheologice etc. existente în zonă);
- Produse orientate către nevoile specifice ale consumatorului (ciclism, alpinism,
tabere, concursuri, camping, pelerinaj, etc.)
1. Stabilirea zonelor cu condiţii naturale deosebite
.........................................................

2. Alegerea unui nume concludent şi edificator :
--- .............................................................. ---
Elemente cheie
- Acces în localitate
- Atracţii culturale
- Atraacţii naturale
- Valori culturale ale zonei:
- Tip de turism rural/ agroturistic evaluat
Adnotări:
- ..........................................................
OBIECTUL VÂNZĂRII
1. Fişa monografică a zonei:
Localizarea geografică şi etnografică
Acces
Descriere
2. Facilităţi
Exterior
----------------------------------------
Interior
----------------------------------------
Elemente cheie:
Facilităţi:
Adnotări:
- ......................................................................
PROFILUL CLIENTELEI
1. Vârsta
- 25
25-35
35-45
45 -

2. Status
căsătorit
cu copii
fără copii
necăsătorit

3. Sex
feminin
masculin

4. Motivaţie:
Elemente cheie:
Adnotări:
- ......................................................................
ASISTENŢĂ ŞI OSPITALITATE
1. Atitudine
2. Cadouri
3. Servicii ospitaliere
4. Servicii de agrement

UNICITATEA
Elemente cheie
ASPECTE LEGATE DE AFACERE
1. Perioada de ofertă
2. Programul zilnic
265
3. Preţurile pachetului turistic
Elemente cheie:
ANALIZA DESFACERII PRODUSULUI PE PIAŢĂ

1. Fi  a de marketing
Elemente cheie:
Elemente oferite de produs şi de comunitate:
Produsul agroturistic
Comunitate
Elemente integrate
direct în produs
Luni deschise
-disponibile-
Nr de clienţi
Estimat
Locaţie Estimare nopţi (total
camere)
Domeniul promovat
de respectivul element

2. Estimarea veniturilor
din v  nz  ri
Elemente cheie:
Stabilirea preţului produsului turistic:
Programul Oferta de bază Ofertă la alegerea clienţilor Preţ bază Preţul pentru ofertă extinsă


3.Rezultate şi discuţii
Au fost create şi experimentate produse specifice turismului rural şi agroturismului în cele
trei zone de relief ale României, cu acoperire naţională (diferite regiuni ale ţării), cu concretizare în
rapoartele de experimentare realizate împreună cu turiştii care au experimentat produsele respective
şi prin intermediul unei cercetări de marketing pentru stabilirea valorii produselor propuse la scară
mai mare.
Cercetarea de piaţă efectuată a fost de ordin selectiv, urmărindu-se estimarea viabilităţii pe
piaţa agroturistică a produselor respective.
Eşantioanele au fost reprezentate de un număr de 15-25 turişti, din diferite categorii sociale,
cazaţi la pensiunile luate în studiu pentru realizarea produselor turistice, în perioada în care s-au
desfăşurat procesele de experimentare.
Odată stabilite eşantioanele, s-a ales metoda de eşantionare. Metoda aleasă a fost cea
nealeatoare, pentru cunoaşterea motivelor care determină viabilitatea produsului pe piaţa
agro/turistică organizându-se o cercetare selectivă într-un anumit număr de pensiuni şi într-o
anumită zonă; selectarea pensiunilor şi a zonelor a fost lăsată la latitudinea cercetătorilor care au
participat la experimentarea produsului agro/turistic respectiv. Modelul de chestionar utilizat este
prezentat în tabelul nr. 1
Tabel nr. 1
Model chestionar
1. Care sunt elementele care v-au determinat să alegeţi această zonă?
Varianta de răspuns Persoane care au răspuns Procent
Peisajul
Relieful
Tradiţiile şi obiceiurile
Modalitatea de relaxare la ţară
2. Cum vi s-a părut accesul în comuna ..............?
Uşor
Dificil
Destul de uşor
Destul de dificil
3. Care este scopul şederii dv la pensiunea aleasă?
Relaxare, recreere
Training
Religios
Cultural
Afaceri
Cură balneoclimaterică
Educaţie, cunoaştere
Turism ecologic
Altele (care) ............................
266
4. V-ar interesa produsul turistic „.............” propus de noi?
Da
Nu
5. Dacă da, care este motivul pentru care sunteţi interesat de această ofertă?
Zona în care este localizat produsul
Activităţile propuse
Facilităţile oferite
Preţul atractiv
Altele (care) ..............................
6. Credeţi că oferta noastră este satisfăcătoare ca număr de zile?
Da
Nu
7. Cum vi se pare pensiunea aleasă din punct de vedere al facilităţilor şi al aşezării?
Nesatisfăcătoare
Satisfăcătoare
Bună
Foarte bună
8. Cum vi se pare preţul pachetului turistic propus de noi?
Nesatisfăcător
Acceptabil
Bun
Foarte bun
9. Serviciile de agrement propuse în pachetul turistic v-ar satisface cerinţele?
Da
Nu
10. Credeţi că acest produs turistic are toate atuurile pentru a fi practicat de o categorie cât mai mare de turişti în viitor?
Da
Nu
11. Pe o scară de la 1 la 10, unde credeţi că se situează programul pe zile propus în produs?∗
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
12. Vârsta
<25
25-35
35-45
>45
13. Statutul social
Căsătorit
Necăsătorit
Cu copii
Fără copii
Elev sau student
14. Sexul
Feminin
Masculin
15. Veniturile lunare
< 3,5 mil lei – 30%
Între 3,5-10 mil lei – 50%
> 10 mil lei – 20%

Concluzii:
Produsele propuse au fost cotate de către turişti ca fiind accesibile şi interesante. Au
contribuit la o bună aşezare a acestora pe piaţă şi facilităţile oferite de pensiuni şi atracţiile oferite
de zonele respective.
Cele mai apreciate au fost produsele pentru zona montană, acestea având, în urma studiului
de marketing, cea mai bună cotare în rândul potenţialilor clienţi.

Bibliografie:


Metoda folosită în calcularea notei acordate pe o scară valorică de la 1 la 10 puncte, a fost media aritmetică de punctaj
267
Proiect AGRAL: Cercetări privind diversificarea şi dezvoltarea de produse şi servicii specifice turismului rural şi
agroturismului în zonele montane, colinare şi de câmpie, Contract nr. 347/2004, ICEADR Bucureşti
GESTIUNEA CREDITULUI COMERCIAL

GHERJAVCA SVETLANA, lector magistru

Universitatea de Stat din Moldova

Abstract. During its economic activity, the enterprise is always put face to face with the necessity of making
payments to budget, suppliers, banks and other institutions.
Concomitantly, at the time of performances or goods delivering, the enterprise is not always paid back
immediately. In other words, the enterprise grants a credit to his clients by delaying payments.
The amount of commercial credits is impressive, exceeding in many times the amount of bank credits.
Even if in the majority of branches this form of financing is welcomed, although, it can influence very often
negatively on enterprise activities. That’s why the efficient management of this type of loan represents a component of
financial management.

Key words: commercial credit, bank credit, debt, delaying payment.

INTRODUCERE

Creditul comercial îndeplineşte o dublă funcţie în cadrul întreprinderii: pe de o parte el
reprezintă o importantă sursă de finanţare, când este primit de la furnizori (datorie creditoare), iar pe
de altă parte este o modalitate de creştere a vânzărilor, când este acordat de către întreprindere altor
debitori (datorie debitoare).
Chiar dacă în majoritatea ramurilor este binevenită această formă de finanţare, totuşi, de multe
ori ea poate influenţa negativ asupra activităţii întreprinderii. O dată ce întreprinderea beneficiază
de acest tip de credit, aceasta îşi limitează posibilităţile de finanţare permanentă şi poate întâmpina
dificultăţi financiare destul de grave, mai ales dacă termenul de rambursare al cumpărătorilor este
destul de mare. Iată de ce gestiunea eficientă a acestui tip de împrumut reprezintă o componentă
destul de importantă a gestiunii financiare.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Avantajul pentru clienţii ce beneficiază de creditul comercial este evident, dar care sunt totuşi
motivele pentru care întreprinderea este de acord să suporte careva cheltuieli suplimentare legate de
acordarea creditului? Motivele ar fi următoarele:
1. Investiţiile şi marketingul. Creditul comercial poate fi considerat în calitate de investiţii,
care vor genera venituri viitoare din comenzi repetate. Majoritatea întreprinderilor şi-ar pierde o
parte considerabilă a clienţilor dacă ar cere achitarea imediată pentru marfa livrată. Ca şi în cazul
tuturor investiţiilor şi aici persistă un anumit grad de risc, şi anume riscul de nerambursare a
creditului. Acest risc presupune că clienţii nu vor rambursa la timp creditul sau îl vor rambursa într-
un cuantum mai mic.
Luarea deciziei cu privire la acordarea creditului presupune compararea riscului de credit şi a
profitului ce va fi obţinut în urma acestei operaţiuni. Greşeala cea mai mare a managerilor este că ei
consideră că vânzările în credit poartă un caracter „unic” şi ignorează avantajele din potenţialele
vânzări. De exemplu, dacă întreprinderea va refuza încheierea unui contract de vânzare în credit în
sumă de 1000 MDL, atunci urmările acestei acţiuni pot fi mult mai grave decât par a fi la prima
vedere. În primul rând ea nu va avea posibilitatea de a obţine un profit din această operaţiune, spre
exemplu care ar constitui 20%. De regulă relaţiile comerciale cu noii clienţi au tendinţe de
dezvoltare şi presupun repetarea comenzilor. Să presupun că aceste relaţii ar avea caracter
îndelungat şi că venitul din vânzări va constitui 10 000 MDL în fiecare an şi va creşte cu 3% anual.
Atunci valoarea prezentă a venitului din afacerea care a fost refuzată (în condiţiile unei rate
procentuale de 13%) va fi nu mai mică de 20 mii MDL:
PV = 20 . 0 *
0.03 - 0.13
1.03 * MDL 000 10
= 20 600 MDL
2. Presiunea din partea concurenţilor din ramura respectivă. Pentru a face faţă
concurenţilor, întreprinderea este pusă de multe ori în situaţii cînd trebuie să propună clienţilor săi
măcar aceleaşi condiţii de creditare pe care le oferă şi concurenţii din ramura respectivă.
3. Considerente financiare. Unele firme au acces mai uşor la piaţa capitalurilor şi pot
beneficia de împrumuturi la rate mai mici. Acest avantaj poate influenţa considerabil asupra
condiţiilor de acordare a creditului cumpărătorilor, care se confruntă cu dificultăţi financiare.
4. Considerente practice. Între cumpărător şi vânzător există o asimetrie informaţională.
Cumpărătorul nu cunoaşte dacă într-adevăr marfa livrată corespunde calităţii cerute, până când nu o
va verifica. Respectiv, amânarea plăţii pentru marfa livrată îi va permite cumpărătorului să
analizeze dacă aceasta corespunde cerinţelor înaintate.
Procesul de gestiune a datoriilor debitoare este prezentat în figura de mai jos:











Colectarea mijloacelor
băneşti
Metode de minimizare a
riscului
Politica de
credit
Procesul de
gestiune a creditului
Gestiunea
eficientă a
datoriilor
Darea de seamă Monitoringul
datoriilor debitoare
Asigurarea
creditului
Scopul creditului
Analiza capacităţii
de plată

Figura1. Procesul de gestiune a datoriilor debitoare
Sursa: Пайк Р., Нил Б., Корпоративные финансы и инвестирование, Питер.

Controlul eficient al datoriilor debitoare trebuie să vizeze următoarele:
- perioada de creditare;
- condiţiile creditului;
- cheltuielile legate de acordarea reducerilor în cazul achitării în numerar;
- politica de colectare a resurselor.
Chiar dacă responsabilă de elaborarea politicii de credit este conducerea, şi celelalte
departamente, în special cel de marketing, trebuie să participe la acest proces. Însă în realitate
această conlucrare nu există.
Vom analiza în continuare factorii de mai sus:
Perioada de creditare. Principalii factori de influenţă asupra perioadei de creditare sunt:
1) termenele obişnuite de acordare a creditelor în ramură. Este destul de dificil de elaborat o
politică de credit proprie când perioada de creditare oferită este mai mică decât cea din ramură,
numai dacă întreprinderea nu se bucură de careva avantaje faţă de concurenţi, cum ar calitatea înaltă
a produselor.
2) rolul creditului comercial drept instrument de piaţă. Stabilirea perioadei optime de creditare
presupune că managerul financiar să găsească acel punct, în care creşterea cheltuielilor legate de
acordarea creditului va echivala cu creşterea nivelului profitului din vânzările suplimentare
3) reitingul individual de credibilitate al cumpărătorilor. Majoritatea întreprinderilor stabilesc
condiţii simple pentru cumpărătorii stabili şi speciale pentru cumpărătorii, credibilitatea cărora este
considerată dubioasă.
Condiţiile acordării creditului. Trebuie de menţionat că acordarea creditului comercial
reprezintă, în mare parte, o operaţiune de marketing, care are ca obiectiv mărirea volumului
vânzărilor. Însă la nivelul fiecărui cumpărător această operaţiune presupune analiza credibilităţii
acestuia şi efectuarea controlului de rambursare a datoriilor. În acest sens creditul comercial nu se
268
deosebeşte cu nimic de creditul bancar. Riscul creditului comercial poate fi estimat analizând
influenţa incapacităţii clientului asupra profitului întreprinderii. De exemplu dacă întreprinderea
vinde un produs la preţul de 1000 MDL, adaosul comercial constituind 10%, atunci ea va trebui să
vândă acest produs la 10 cumpărători stabili pentru a acoperi pierderile cauzate de nerambursarea
datoriei de 1000 MDL (1000 * 10 * 10% = 1000).
O politică raţională de încasare a datoriilor trebuie să aibă la bază proceduri concrete care să fie
din timp aduse la cunoştinţa clienţilor. De regulă, acei debitori care întîmpină dificultăţi financiare
vor încerca să amîne plata datoriilor faţă de acele companii care nu utilizează metode eficiente de
percepere a creanţelor. În acelaşi timp, furnizorul care insistă asupra îndeplinirii obligaţiunilor de
către clienţii săi în corespundere cu condiţiile contractului, sau recurge chiar la încetarea livrărilor,
va încasa la timp şi integral plăţile datorate de către clienţi.
Figura de mai jos reflectă ciclul de încasare a datoriilor pentru mărfurile livrate începînd cu
primirea comenzii de la cumpărător şi finisînd cu încasarea mijloacelor băneşti de la aceştia.


Efectuarea comenzii de către client
Încasarea mijloacelor băneşti Analiza credibilităţii
clientului şi stabilirea
condiţiilor de plată
Avertisment repetat Livrarea mărfii
Înştiinţarea cumpărătorului cu
privire la cerinţele de plată
Întocmirea facturii
Transmiterea facturii cumpărătorului spre plată















Figura 1 Ciclul de încasare a datoriilor

Accelerarea oricărei din etapele acestui ciclu va duce la reducerea necesarului de fond de
rulment. În cazul clienţilor mari, reţinerea plăţilor. din contra, va duce la un şir de efecte negative
asupra întregului sistem de plăţi. De exemplu, dacă clientul companiei X va achita marfa peste 60
de zile de la data primirii mărfii, atunci compania X va fi nevoită să amâne plăţile către compania
Y, care, din cauza deficitului de lichidităţi îşi va înceta activitatea sa.

CONCLUZII

1. Gestiunea datoriilor debitoare (creanţelor) permite de a atinge următoarele scopuri:
- de a asigura întreprinderea de încasarea creanţelor;
- de a maximiza fluxurile de numerar curente pe seama estimării corecte a riscului de
nerambursare a creditului.
2. Majoritatea întreprinderilor depind în mare măsură de gradul de lichiditate al clienţilor săi.
De aceea una din etapele cele mai importante ale gestionării creanţelor este analiza
credibilităţii clienţilor şi controlul stingerii datoriilor de către aceştia.

BIBLIOGRAFIE

1. БОЧАРОВ В.В., ЛЕОНТЬЕВ В.Е., 2004, Корпоративные финансы, издательство Питер
2. ПАЙК Р., НИЛ Б., 2006, Корпоративные финансы и инвестирование, издательство Питер
269
270












































271
STRATEGII DE MARKETING AGRO-ALIMENTAR ÎN PROCESUL DE
INTEGRARE EUROPEANĂ

GRIGORAŞ MARIA

Universitatea Agrară de Stat din Moldova

A large vineyard as the world: the boundary it’s not a problem. When it is loved really/ the land, the vineyard, the
excellence in the wine/ willingly composite experiences make available themselves, professionalism and agronomic
culture, oenologic skill and commercial inventive. Not rules made/to/ measure valid for all, but the fantasy and the
sensibility dictated from a long experience ripened on the field/better, on the vineyard and the wine cellar.
The result is a wine that look at you in the eyes, and also when it doesn’t your tongue speaks, it is done to make
itself understood all the same.

Key words: The strategy – generalship, warfare, integration – incorporation

INTRODUCERE
Aşa cum în Republica Moldova sunt 130 de întreprinderi producătoare de vin cu o producţie globală
de 40 mln decalitri anual, ar rezulta că consumul aparent ar fi de 11, 06 decalitri pe cap de locuitor, care
ar fi mai mare de cît consumul în SUA – 7.92 l şi e mai mic de cît cel al Spaniei cu 26%.
Astfel piaţa din Republica Moldova devine prea îngustă pentru difuzarea pe ea a întregii
producţii, ceea ce ar reduce considerabil ciclul de viaţă al produselor. Din această cauză
întreprinderile au luat decizia de internaţionalizare.
De obicei, se apelează la această decizie când unităţile economice dispun de unul sau mai multe
active care oferă avantaj concurenţial, şi anume: 1) tehnologia pe care o are în proprietate; 2)
cunoştinţe solide în domeniul managementului; 3) o reţea multinaţională de distribuţie; 4) accesul la
materiile prime deficitare; 5) economiile de scară în producţie; 6) economiile de scară financiare; 7)
deţinerea unei mărci sau a unui nume comercial puternic.
Însă pentru întreprinderile din Moldova apare o a opta condiţie de internaţionalizare, şi anume,
cea de „colac de salvare”.

MATERIAL ŞI METODĂ
Evaluarea cu ajutorul scalei cu sumă constantă, modelul Fishbien-Rosenberg, mărimea relativă
de structură.
REZULTATE ŞI DISCUŢII
Deşi dispunând de resurse insuficiente întreprinderea vinicolă „Basavin-Grup” din or. Cahul,
parafrazează compania „Pepsi-cola” în atacul acesteia asupra „Coca-cola” pe segmentul din Africa
de Sud declarând că:”concurenţa pe pieţele internaţionale nu e pentru timizi”. Una din strategiile
concurenţiale care permite cucerirea spaţiului european e cea „a calităţii”.
Pornind de la spusele lui John Wolk:” calitatea e cea mai bună garanţie a loialităţii
consumatorului, poziţia noastră forte faţă de concurenţi şi singurul mijloc de a obţine venituri mari”,
astfel reprezentantul firmei italiene „FRIUL SAB di B.&L. PUNTEL”SNC remarca despre
„Basavin-Grup” S.A că „calitatea vinului în această întreprindere nu cere consumuri mari - e o
categorie gratis”. Astfel strategiile calităţii produselor agro-alimentare au următoarele direcţii:
1. Strategia produselor cu caracteristici de excepţie: Printre motivele consumului produselor
vinicole un rol important îi revine însemnătăţii terapeutice - 18.2% şi exotismului – 50.8%
E important ca să se înnobileze produsele alcoolice prin atribuirea unor caracteristici speciale,
îmbunătăţirea aspectului exterior (forma sticlei, cromatica), în scopul satisfacerii cerinţelor
consumatorilor care prin folosirea efectivă a bunurilor tind să diferenţieze de consumatorii
tradiţionali şi caută să-şi satisfacă necesităţile cu produse de înaltă valoare estetică ce le evidenţiază
statutul social. În acest scop se remarcă marca „Cahor Pastoral” care datorită recepturii sale devine
un antipod pentru cei bolnavi de leucemie.
272
2. Strategia calităţii optime: valoare de întrebuinţare şi preţul este cel mai înalt apreciat de
consumatori. Deci pentru a atrage cîţi mai mulţi consumatori şi pentru a se extinde pe pieţele de
desfacere e important să se stabilească nivelul de calitate acceptat de diferite categorii de
consumatori. Însă mare atenţie la introducerea în teren a acestei strategii!
Un exemplu elocvent ar fi unitatea „Basavin-Grup”, care la concursul naţional al vinului
„Butoiaşul de aur” şi-a expus trei mărci de vin sec: Cleopatra, Veronica, Adriana care se apropie în
mod totalmente de mărcile italiene: Barbera, Tocae (nu clasic), Marlonne, au fost vândute la un preţ
de 35, 56, 72 lei butelia în comparaţie cu 180, 125, 75 euro – butelia, astfel italienii, potenţialii
clienţi ai întreprinderii au căzut în dezorientare: „ Calitate înaltă la un preţ înalt” şi mai conducîndu
- se de deviza „ cel mai bun să fie al nostru”, ei s-au dezamăgit:” atât de bun şi atât de ieftin”- unde
e decalajul?, mai ales că au şi auzit de deviza întreprinderii că „nimeni nu amăgeşte aşa cum
amăgeşte „Basavin”.
Astfel marketologii pentru a spori notorietatea la aceste produse, pornind de la concepţia de
marketing internaţional sau a „şaptea poruncă „din „Guerilla marketing” de Jay Conrad Levinson,
că „profiturile sunt subordonate vânzărilor au purces la cercetarea de marketing prin anchetare
stradală. Sondajul a fost efectuat pe piaţa padoveză şi a cuprins 320 persoane, la data de 24.04.2005

Tabelul 1. Caracteristicile organoleptice ale vinurilor seci de marca: Cleopatra, Veronica, Adriana în
comparaţie cu : Barbera, Tocae, Marlonne
Denumirea
mărcii
Nr. de
consumatori
Transparenţă Culoare
%de
alcool
Buchet Gust Tipicitate
60 10 20 10 10 10 40
84 15 17 19 15 22 12
102 21 14 13 19 17 16
52 6 21 4 21 44 4
Cleopatra
22 14 9 6 25 28 18
75 15 21 14 20 15 15
48 10 18 21 25 14 12
69 14 21 19 24 11 11
Veronica
128 9 22 14 22 20 13
64 10 10 16 22 15 27
15 10 18 20 10 22 20
114 22 16 19 16 13 14
84 29 15 18 14 10 14
Adriana

43 20 32 16 10 10 12
120 10 20 10 20 30 10
178 9 10 8 35 24 14
Barbera

22 12 15 7 24 35 7
69 20 14 18 22 20 6
201 14 8 20 14 35 9
18 19 18 15 20 20 8
Marlonne
32 10 10 10 35 30 5
25 18 15 20 20 20 7
110 10 10 10 20 35 15
92 7 10 5 25 40 13
Tocae
93 12 8 10 22 38 10

Tabelul 2. Rezultatele evaluării cu ajutorul scalei cu sumă constantă
Caracteristicile Cleopatra Veronica Adriana Barbera Marlonne Tocae
Transparenţa 14.44 11.63 20.61 9.58 15.18 10.34
Culoare 16.71 20.95 16.78 14.09 10.06 9.81
% de alcool 12.07 16.13 17.78 8.68 18.29 9.34
Buchet 17 22.41 15.59 28.62 18.16 22.02
Gust 22.14 15.99 12.63 27.01 30.42 36.14
Tipicitate 17.64 12.89 16.61 12.02 7.89 12.35
Sursa: documente de marketing ale Basavin-Grup din anii 2004-2005
273
Se conchide că mărcile moldave deţin avantaj asupra mărcilor italiene la următoarele
caracteristici organoleptice: transparenţă (Adriana), culoare (Veronica) şi tipicitate.
Deci se remarcă că întreprinderea trebuie să se mai perfecţioneze în privinţa gustului sau chiar
să înveţe străinii să iubească acest vin, din motiv că e mai ecologic pur, ceea ce dovedeşte că
mărcile moldave au tipicitatea mai înaltă decât cele italiene.
Astfel pentru italieni strategia calităţii optime va fi sincronizată cu strategia preţurilor
prestigioase.
3. Strategia inovării produselor vinicole: ea are o largă aplicare. Întreprinderile îşi extind
vânzările pe piaţa europeană şi iau în consideraţie că aceşti consumatori preferă vinul dintr-un
singur soi de struguri. Deasemenea pătrunderea pe pieţele străine necesită o calitate a produsului,
culoare, transparenţă, forma sticlei, cromatica etichetei şi contraetichetei. Astfel la difuzarea pe
piaţa externă a mărcii „Chardonnay” de 0.7 l şi 3 l s-a cerut ca culoarea albastră de pe eticheta
intermediară şi scenele tradiţionale să fie schimbate fie în verde, fie în roz, din motiv, că culoarea
albastră reprezintă tristeţe, neant, pe când în Moldova reprezintă „tinereţe fără bătrâneţe”. Amintiţi-
vă de poezia lui M. Eminescu” Floare albastră”!
De asemenea pentru a se convinge de o reuşită la alegerea cromaticii şi a design-ului
ambalajului s-a efectuat o cercetare de marketing în acelaşi teritoriu ca şi prima, alături de cel mai
scump restaurant padovez - „Renascente- Upim”.
Cercetarea a avut ca generic: alegerea ambalajului perfect pentru piaţa padoveză
1. Acordaţi note de la 1 (foarte mică) până la 10 (foarte mare) următoarelor caracteristici în
funcţie de importanţa ce o deţin în aprecierea unei sticle de vin: a) cromatica imaginii: 8.16; b)
limba ca acces la informaţie: 9.04; c) design-ul etichetei: 9.25; d) design-ul sticlei: 8.22.
2. Acordaţi note de la 1 (foarte mică ) până la 10 (foarte mare) următoarelor caracteristici ale
mărcilor de vin: Cleopatra, Veronica, Chardonnay, Marlonne (marca italiană)

Tabelul 3. Rezultatele atestării ambalajului
Mărcile moldave şi Marlonne (marca italiană)
Caracristicile ambalajului
Cleopatra Veronica Chardonnay Marlonne
Cromatica imaginii 7.15 8.9 9.02 9.1
Limba ca acces la informaţie 8.2 8.3 5.2 8.2
Design-ul etichetei 9 9.1 9.27 9.1
Design-ul sticlei 10 8.6 8.2 9.0
Pentru aplicarea modelului Fishbein – Rosenberg - suma importanţei atribuite fiecărei
caracteristici trebuie să fie egală cu 1,de aceea rezultatele au fost normalizate:
8.16+ 9.04 +9.25+ 8.22 = 34.67
a. cromatica imaginii: 8.16/34.67 =0.23; b. limba ca acces la informaţie: 8.16/34.67 =0.26;
c. design-ul etichetei: 9.25/34.67 = 0.27; d. design-ul sticlei: 8.22/ 34.67 = 0.24.
Aprecierile referitoare la cele două mărci au fost situate pe o scală de la 0 la 1, deci mediile au
fost împărţite la 10. valorile obţinute au fost: unde Wi - importanţa acordată fiecărei caracteristici.
Tabelul.4. Prelucrarea datelor anterioare
Caracteristici Wi Cleopatra Veronica Chardonnay Marlonne
Cromatica 0.23 0.715 0.89 0.902 0.91
Limba 0.26 0.82 0.83 0.52 0.82
Design-ul etichetei 0.27 0.9 0.91 0.927 0.91
Design-ul sticlei 0.24 0.1 0.86 0.82 0.9
Aprecierea globală în legătură cu fiecare din cele patru mărci a fost:
Cleopatra: 0.23 * 0.715+ 0.26*0.82 + 0.27* 0.9+0.24*0.1 = 0.644
Veronica: 0.23*0.89+ 0.26*0.83 + 0.27*0.91+ 0.24*0.86 = 0.873
Chardonnay: 0.23* 0.902+ 0.268 0.52+ 0.27* 0.927+ 0.24* 0.82= 0.789
Marlonne: 0.23* 0.91+ 0.26*0.82+0.27*0.91+ 0.24*0.9 = 0.884
Ierarhia: Marlonne; Veronica; Chardonnay; Cleopatra
274
Se conchide că ambalajul mărcii „Veronica” se apropie perfect de cel al mărcii italiene. Dacă
informaţia de pe contaeticheta mărcii Chardonnay ar fi fost în italiană sau în engleză, ci nu în cea
rusă, atunci ambalajul acestei mărci ar fi fost chiar mai convenabil italienilor decât chiar propria lor
marcă. Astfel se poate de menţionat că majoritatea întreprinderilor din Republica Moldova au
mentalitatea caracterizată de Frederic Neitzsche” stai acolo unde ţi-i locul” şi aşa cum s-a limitat
întotdeauna la segmentul „deşevizno”, fac gafe iraţionale.
Aşa cum înţeleptul se învaţă pe greşelile altora, iar deşteptul pe cele proprii, întreprinderile
trebuie să ţină mereu cont de aceea că” trebuie să fie preocupate nu numai de calitatea producţiei,
dar şi de cea a reclamei, deservirii, instrucţiuni pentru consumator”.
Întreprinderile agrar-industriale trebuie să sincronizeze strategiile promoţionale cu cele de produs.
Una din strategiile promoţionale care a dus un efect - trăsnet a fost utilizarea activităţii
specializate de promovare şi anume, „taie - calea”- panoul extern la un supermarket din Occident cu
sloganul:” nu căutaţi perle în praful de pe stradă”- încercaţi elexirul unic - pentru îndrăgostiţi - seria
„Drama iubirii.” Aceasta a contribuit la obţinerea într-o lună a 43% din cifra de afaceri a
întreprinderii „Basavin-Grup”.
Analizând situaţia întreprinderii respective, firma „FRIUL SAB”SCN a menţionat că dacă
această întreprindere va continua să influenţeze aşa cum o face asupra clienţilor astăzi prin
strategiile psihologice:”îndrăgiţi clientul ci nu producţia”, „Dvs. sunteţi şeful !” se poate de purces
la ideea lui Ph. Kotler „la asocierea între concurenţi, aşa cum a făcut Ford cu Nissan; General
Electric şi SNECMA; Coca-cola şi Schweppes; ne-am dat seama că nu ne putem permite să facem
totul singuri”, astfel ne vom asocia cu „Basavin” şi vom propaga lozincile: ”Plăcerea vi-i asigurată,
vindem mai ieftin”.
Ei susţin că „ nu ne vom ogoi până ce clienţii nu vor fi totalmente satisfăcuţi”
CONCLUZII
Întreprinderile agrar - industriale din Moldova au o serie de atuuri, ceea ce le permite să tindă
spre cucerirea spaţiului european,” deoarece nici chiar puterea zeilor nu se poate egala cu folosul
adus de vin -„ vraciul grec Asclepi: produse ecologic pure de o tipicitate înaltă,
preţ scăzut, calităţi organoleptice emerite, reflectă tradiţionalitatea şi obiceiurile ţării - cel mai
bun ambasador, design cuceritor.
În urma consumului de vin, ambasadorul Marii Britanii în Moldova a menţionat că:” voi care
ve-ţi intra în spaţiul european ve-ţi lăsa în urmă orice speranţă”. Ceea ce trebuie imediat de realizat
e că trebuie de „ luat şansa de barbă pentru că are capul chel” şi că „iarba e mereu mai grasă pe
spaţiul european”.
Ceea ce le lipseşte produselor moldave este de 3 ori publicitate! - nu întotdeauna ia „caimacul”
cel mai bun, ci cel care se orientează mai bine.
Paşii care necesită a fi făcuţi sunt punerea în aplicare a tuturor strategiilor: a) strategia
produselor cu caracteristici de excepţie; b) strategia calităţii optime sincronizată cu cea a preţului
maxim; c) strategia inovării produselor: de exemplu foarte bine se comercializează în Europa
vinurile cu denumirea mărcii :333, 555; d) strategia poziţionării produselor; e) strategia preţurilor
nerotungite: majoritatea produselor italiene sunt nerotungite; de exemplu: în supermarketul
Interspar SRL, str. Michelangelo 40 şi în „gruppo grandEdil Discount.
Deci nu se poate de separat capul de trunchi, mai ales că avem aceeaşi origine, că suntem al
şaptelea mare exportator de vinuri din lume. S-a demonstrat că mai întâi o să cucerim spaţiul
european prin producţie, ci mai apoi prin protocoale.
Uniunea Europeană fără Moldova nu e Uniunea Europeană!

BIBLIOGRAFIE
1. CURRY JEFFREY EDMUND, 2001, Elemente de marketing internaţional, Editura Teora, Bucureşti, p.199
2. NOLAN JAMES, HINKELMAN EDWARD, 2001, Ghid complet pentru afaceri cu SUA, Editura World Trade
Press, Bucureşti, p.564
3. Offerte Autunno, nr.26/11/2005, GrandEdil - Italia
METODĂ PENTRU STABILIREA PROCENTULUI DE NATALITATE
PRAG AL RENTABILITĂŢII ÎN FERMELE DE VACI DE LAPTE

METHOD FOR THE SETTING OF BIRTHRATE PERCENTAGE AGE AS
THRESHOLD OF PROFITABLENESS IN DAIRY FARMS

GRIGOROIU E.*

* Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii Timişoara

This work shows an analytical method of estimation for the setting of the birthrate percentage as threshold of
profitableness in dairy farms. The main estimated elements are the annual expenses per fodder-fed cow, the
average production of the quantity of milk as good for sale, the potential revenues per fodder-fed cow. In this
study, the fundamental methods used are the documentation, the logical analysis of the studied fact and
synthesis.

Key words: dairy cows, birthrate percentage, threshold of profitableness.

INTRODUCERE

Cunoaşterea procentului de natalitate, prag al rentabilităţii în fermele de vaci de lapte prezintă
o importanţă deosebită în organizarea raţională a reproducerii biologice a animalelor.
Procentul de natalitate reprezintă numărul de produşi vii obţinuţi la 100 de femel matcă şi
influenţează în mod direct producţia medie de lapte pe vacă furajată şi rezultatele economice ale
fermei.

MATERIALE ŞI METODE

Pentru efectuarea studiului s-au folosit metodele fundamentale: documentarea, analiza logică a
fenomenului studiat, sinteza.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Pentru fundamentarea metodei s-au luat în studiu următoarele elemente:
C – cheltuielile anuale realizate pe vacă furajată (lei);
q – producţia medie de lapte marfă realizată în fermă (l);
g – greutatea medie a unui viţel la fătare (kg);
k – coeficientul de transformare a viţelului în lapte;
P
v
– preţul mediu de vânzare a laptelui (lei/l);
P
n
– procentul de natalitate (%).
Activitatea este rentabilă dacă:
( ) 0 = ⋅ ⋅ + ⋅ −
n v v
P P k g P q C
Separăm elementul cu termen necunoscut ( ) C P k g P q P
v v n
= ⋅ ⋅ + ⋅ , din care rezultă formula
pentru calculul procentului de natalitate prag al rentabilităţii:
v v
n
P k g P q
C
P
⋅ ⋅ + ⋅
=
Procentul de natalitate prag al rentabilităţii indică procentul minim care trebuie realizat în
fermă pentru ca activitatea să fie rentabilă. Orice procent de natalitate mai mare decât procentul
prag al rentabilităţii înseamnă profit, procentul de natalitate mai mic decât procentul de natalitate
prag al rentabilităţii înseamnă pierdere.
Exemplu de calcul:
275
C – 2500 lei pe vacă furajată;
q – 3500 litri marfă furajată;
g – 35 kg pe cap;
k – 5;
P
v
– 0,8 lei pe litru;
P
n
– ?
% 86 86 , 0
2919
2500
119 2800
2500
8 , 0 5 35 8 , 0 3500
2500
= = =
+
=
⋅ ⋅ + ⋅
=
n
P
În condiţiile concrete ale fermei procentul de natalitate prag al rentabilităţii este de 86%, orice
procent de natalitate mai mare înseamnă profit iar mai mic înseamnă pierdere.

CONCLUZII

Considerăm metoda realizare în premieră. Cunoaşterea procentului de natalitate prag al
rentabilităţii impune luarea unor măsuri tehnico-arganizatorice pentru îmbunătăţirea reproducerii
biologice a animalelor.

BIBLIOGRAFIE

1. GRIGOROIU E. – Zooeconomie (lp). Ed. Eurobit, Timişoara, 19
































276
METODĂ PENTRU STABILIREA PRODUCŢIEI MEDII DE LAPTE
MARFĂ PRAG AL RENTABILITĂŢII ÎN FERMELE DE VACI DE LAPTE

METHOD FOR THE SETTING OF THE AVERAGE PRODUCTION OF
MILK AS GOOD FOR SALE-THRESHOLD OF PROFITABLENESS IN
DAIRY FARMS

GRIGOROIU E.*

* Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii Timişoara

This work shows an analytical method of estimation for the setting of the average production of milk as good for
sale that shows the threshold of profitableness in dairy farms The main estimated elements are the annual
expenses per fodder-fed cow and the potential revenues coming from the sale of the good production. The
fundamental methods used in this study are the documentation, the logical analysis of the studied fact and
synthesis.

Key words: dairy cows, average production, threshold of profitableness.

INTRODUCERE

Cunoaşterea producţiei medii de lapte marfă prag al rentabilităţii, prezintă o importanţă
deosebită în gestionarea raţională a tuturor elementelor de costuri în perioada de exploatare a
vacilor de lapte. Producţia marfă este producţia care se vinde şi aduce venituri fermei. Producţia
medie marfă depinde de doi factori direcţi: producţia medie pe vacă furajată şi consumul intern.

MATERIALE ŞI METODE

Pentru efectuarea studiului s-au folosit metodele fundamentale: documentarea, analiza logică a
fenomenului studiat, sinteza.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Pentru fundamentarea metodei s-au luat în studiu următoarele elemente:
C – cheltuielile anuale pe vacă furajată (lei);
q – producţia medie de lapte marfă (l);
g – greutatea medie a unui viţel la fătare (kg);
k – coeficientul de transformare a viţelului în lapte;
P
v
– preţ mediu de vânzare a laptelui (lei/l);
P
n
– procentul de natalitate realizat în fermă(%).
Activitatea este rentabilă dacă:
( ) 0 = ⋅ ⋅ + ⋅ −
n v v
P P k g P q C
Separăm elementul cu termen necunoscut
n v n v
P P k g C P qP ⋅ ⋅ ⋅ − = , din care rezultă formula
pentru calculul producţiei medii prag al rentabilităţii:
n v
n v
P P
P P k g C
q

⋅ ⋅ ⋅ −
=
Producţia medie marfă prag al rentabilităţii indică producţia minimă care trebuie să fie
vândută pe vacă furajată. Orice cantitate vândută peste producţia medie marfă prag al rentabilităţii
înseamnă profit, producţia mai mică decât producţia medie marfă prag al rentabilităţii înseamnă
pierdere.
Exemplu de calcul:
277
C – 2500 lei pe vacă furajată;
g – 35 kg pe cap;
k – 5;
P
v
– 0,8 lei pe litru;
P
n
– 85% = 0,85
q = ?
l q 5 , 3501
68 , 0
2381
68 , 0
119 2500
85 , 0 8 , 0
85 , 0 8 , 0 5 35 2500
= =

=

⋅ ⋅ ⋅ −
=
În condiţiile concrete ale fermei producţia medie de lapte marfă prag al rentabilităţii este de
3501,5 l pe vacă furajată..

CONCLUZII

Considerăm metoda realizare în premieră. Cunoaşterea producţiei medii de lapte marfă prag al
rentabilităţii, contribuie la gestionarea raţională a tuturor elementelor de costuri şi la creşterea
eficienţei economice în fermele de vaci de lapte.

BIBLIOGRAFIE

1. GRIGOROIU E. – Management (lp). Ed. Eurobit, Timişoara, 146
































278
279
STUDIUL PRODUCTIVITĂŢII MUNCII LA FERMA DE PUI DE CARNE
HUNEDOARA

THE STUDY OF PRODUCTIVITY OF LABOUR AT THE POULTRY FARM
FROM HUNEDOARA

GRIGOROIU E.*

* Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii Timişoara

This work shows the study of productivity labor at a poultry farm. The fundamental methods used for this study
are the documentation, the analysis, the synthesis, the comparison in time, using specific economic indicators.
The productivity of labor achieved at this farm has situated at a good level. All the studied indicators achieved
an increase of production in the analyzed period, thanks to the fact that the number of delivered poultry has
increased every year and the total number of workers has remained the same.

Key words: poultry, productivity of labor.

INTRODUCERE

În lucrare se prezintă un studiu privind evoluţia productivităţii muncii pe o perioadă de trei ani
la o fermă de pui de carne.
Productivitatea muncii este o categorie economică complexă care reflectă rezultatul muncii
omului, se exprimă prin cantitatea de produse realizate în unitatea de timp.

MATERIALE ŞI METODE

Pentru efectuarea studiului s-au folosit metodele fundamentale: documentarea, analiza,
sinteza.
Comparaţia în timp folosind indicatorii economici specifici. Studiul s-a efectuat pe o perioadă
de trei ani.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Tabelul 1.
Analiza productivităţii muncii

Specificare 2002 2003 2004 2004/
2002 %
Efectiv livrat capete 3396800 3719100 3939760 115,98
Producţia livrată (kg) 5027264 5764605 5870242 116,8
Spor total (kg) 4891392 5615841 5712652 116,8
Producţia globală (mii lei) 105572544 144115125 181977502 172,4
Nr. mediu de lucrători 80 80 80 100
Nr. de zile om 18240 18240 18240 100
Nr. de pui livraţi pe lucrător (cap) 42460 46888,8 49247 115,98
Kg. viu livrate pe lucrător anual 62840,8 72057,6 73378,0 116,8
Kg. Spor pe lucrător anual 61142,4 70198 71408,1 116,8
Kg. Spor pe zi om 268,2 307,9 313,2 116,8
Producţia globală pe lucrător anual (mii lei) 1319656,8 1801439 2274718,8 172,4

Din analiza datelor din tabelul 1 se constată următoarele:
280
- în perioada analizată efectivul livrat a crescut cu 15,98%, această creştere s-a realizat prin
atragerea în circuitul economic a unor capacităţi de producţie aflate în conservare
- producţia livrată a crescut în perioada analizată cu 16,85 fiind corelată cu efectivul livrat şi
cu greutatea pe cap la livrare;
- sporul total de creştere în greutate a crescut în perioada analizată cu 16,8% fiind corelat cu
producţia livrată, nefiind diferenţe mari între sporurile medii zilnice realizate în perioada analizată;
- producţia globală a crescut în perioada analizată cu 72,4% fiind corelată cu creşterea
producţiei totale şi cu creşterea preţului mediu de vânzare;
- numărul mediu de lucrători şi consumul de zile – om s-au menţinut la acelaşi nivel pe toată
perioada analizată;
- numărul de pui livraţi pe lucrător anual a crescut în perioada analizată cu 16%, această
creştere se datorează numai creşterii efectivului;
- producţia de carne în viu livrată pe lucrător anual a crescut în perioada analizată cu 16,8%
fiind corelată cu numărul de pui livraţi şi cu greutatea medie la livrare;
- producţia de carne spor pe lucrător anual şi pe zi-om a crescut în perioada analizată cu
16,8% fiind corelate cu producţia de carne viu livrată;
- producţia globală pe lucrător anual a crescut în perioada analizată cu 72,4% fiind influenţată
numai de creşterea producţiei globale.
-
CONCLUZII

În ferma luată în studiu productivitate muncii s-a situat la un nivel bun pe întreaga perioadă
analizată.
Creşterea productivităţii muncii în perioada analizată s-a datorat numai creşterii efectivului
furajat, numărul de lucrători nu s-a modificat în perioada analizată..

BIBLIOGRAFIE

1. GRIGOROIU E. – Zooeconomie (lp). Ed. Eurobit, Timişoara, 112























281
VALOFICAREA DURABILĂ A RESURSELOR AGROTURISTICE DIN
JUDEŢUL TULCEA

DRD. DANIELA PAULA HOANŢĂ, ŞEF LUCRĂRI DR. ROMEO CĂTĂLIN CREŢU

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti

REZUMAT
Sustainable valorization of agrotouristic resources from Tulcea County
In order to structure material presented in this study, we have used the following section headings:
• For the fist time, we have proposed to identify natural, historical and human agrotouristic resources from the
most young European landscape – Danube Delta;
• For the second time, we wish to find an efficient way for sustainable valorization of agrotouristic resources
from Tulcea County;
• Additionally, we have included a complex packet of agrotouristic services designed for this purpose which we
propose it to you and Danube Delta tour operators for an experimental programme.
Keys:
Sustainable development; agro tourism; accommodation; The Biosphere Reservation of Danube Delta; natural
and human resources.

MATERIAL ŞI METODĂ
Lucrarea intitulată “Valorificarea durabilă a resurselor agroturistice din judeţul Tulcea” a
fost realizată pe baza cercetărilor efectuate în teren, privind identificarea principalelor resurse
agroturistice naturale şi antropice din judeţul Tulcea. Totodată, au fost analizate posibilităţile de
valorificare durabilă a acestor resurse şi a fost propus un model de pachet de servicii agroturistice
specific judeţului Tulcea.

REZULTATE ŞI DISCUŢII
Noţiuni teoretice
Termenul de Dezvoltare durabilă desemnează dezvoltarea care corespunde nevoilor
prezentului, fără să compromită abilitatea generaţiilor viitoare de a-şi îndeplini propriile nevoi. Ca
urmare, conceptul de Dezvoltare turistică durabilă înseamnă dezvoltarea tuturor formelor de
turism, a unui management şi marketing turistic, care să respecte integritatea naturală, socială şi
economică a mediului, cu asigurarea păstrării resurselor naturale şi culturale şi pentru generaţiile
viitoare.
În spiritul acestor deziderate, Agroturismul este definit prin deplasarea unor persoane într-o
localitate rurală nepoluată, aşezată într-o zonă pitorească, finalizată prin şederea a cel puţin 24 de
ore şi prin consumul de produse alimentare şi nealimentare specifice, completată cu coabitarea şi
integrarea în societatea rurală privată, în toată complexitatea sa.
Prezentarea judeţului Tulcea
Situat în sud-estul României, între Dunăre, Braţul Chilia şi Marea Neagră, judeţul Tulcea
ocupă partea nordică a Dobrogei. Este judeţul care deţine în limitele sale cea mai mare suprafaţă
lacustră, peste 20% din suprafaţa totală. Înconjurat din trei părţi de apă, se învecinează la vest cu
judeţele Brăila şi Galaţi, la nord cu Ucraina prin graniţe naturale-Dunarea, la est cu Marea Neagră,
avănd hotar terestru doar la sud, cu judeţul Constanţa. Judeţul are o suprafaţă de 8499 kmp - 3,6 %
din teritoriu naţional, o populaţie de 253932 locuitori - la 1 ian. 2004, cu populaţie urbană 49,0 % şi
densitatea 29,9 locuitori / kmp. Judeţul cuprinde 51 unităţi administrativ-teritoriale, din care:
Municipiul Tulcea – cu o treime din populaţia judeţului, 4 oraşe şi 46 de comune. În prezent
important port fluvio – maritim, oraşul Tulcea, situat la 334 km. de Bucureşti şi 123 km. de
Constanţa, este cel mai important centru turistic al zonei, poartă de intrare în universul fascinant al
Deltei Dunării, vizitat de zeci de mii de turişti români şi străini.
Resursele turistice ale judeţului Tulcea sunt variate, resurse naturale (terenurile arabile,
viile, păşunile, apele şi bălţile-pentru pescuit şi vânătoare, pădurile – pentru vânătoare, agrement,
protecţia mediului, resurse minerale şi Delta Dunării pentru potenţialul turistic); resurse antropice,
şi o bună bază materială turistică.

Resursele naturale din judeţul Tulcea sunt :