P. 1
Povestea privighetorii

Povestea privighetorii

|Views: 7|Likes:
Published by LucianDan
Povestea privighetorii
Povestea privighetorii

More info:

Published by: LucianDan on Jul 12, 2014
Copyright:Traditional Copyright: All rights reserved

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/12/2014

pdf

text

original

Povestea privighetorii

Posted by Razvan on 12/07/2014 in Articole


Acum mult timp, in China traia un imparat al carui palat era cel mai frumos din
lume, fiind construit in intregime din portelan delicat. In jurul palatului erau
splendide gradini imense, pline cu plante si flori rare. In spatele acestor gradini, o
padure mare de pini strajuia drumul pana la mare. In aceasta padure de pini traia o
micuta privighetoare.
Privighetoarea canta atat de frumos incat, oricine o auzea cantand nu mai
putea sa uite vrodata cantecul ei.
Pescarii sarmani care-si aruncau plasele in mare toata ziua, se opreau din munca
lor cand auzeau privighetoarea cantand. “Ce frumos canta!” ziceau ei, uitand de
problemele lor si ascultand muzica dulce.
Calatori multi veneau din tari indepartate sa vada regatul imparatului, ei admirau
delicatul palat de portelan si gradinile minunate, dar cand auzeau cantecul
privighetorii, toti spuneau: “Acesta e cel mai frumos din toate frumusetile de aici!”
Scriitori si poeti au scris carti in care laudau frumusetea palatului imparatului si a
gradinilor lui. Dar ei laudau privighetoarea mai mult chiar decat aceste
frumuseti. Aceste carti ajungeau peste tot in lume, iar intr-o zi, imparatul insusi
deschise una dintre acestea. “Ce minunat!” zise el, “Aceasta carte spune ca, dintre
toate lucrurile minunate din regatul meu, cantecul privighetorii e cel mai
frumos! Dar unde este aceasta privighetoare, de ce eu n-am auzit-o niciodata
cantand?”
Imparatul a adunat toti ministrii si curtenii sai si i-a intrebat despre
privighetoare. Dar nici-unul din acestia nu auzise pasarea, nici macar doamnele de
onoare, bucatarii sau ceilalti servitori nu auzisera cantecul privighetorii.
In sfarsit, unul din ajutorii de bucatari a exclamat:”Oh, privighetoarea, o stiu foarte
bine! In fiecare seara merg in vizita la batrana mea mama, care locuieste pe malul
marii. Cand ajung in padure sunt intotdeauna obosit, dar atunci aud cantecul
privighetorii, care e atat de dulce incat imi dau lacrimile.”
Asa incat omul, impreuna cu alti curteni si doamne de onoare au plecat spre
padure sa caute privighetoarea.
Au mers ei ce-au mers si au ajuns la o pajiste unde o vacuta a inceput sa mugeasca.
“Aceasta trebuie sa fie privighetoarea! O, dar am mai auzit sunetul asta
inainte.”, zice un curtean. “Ah, nu”, a spus ajutorul de bucatar “aceasta e doar o
vacuta, mai avem putin de mers pana sa ajungem la privighetoare.”
Curand ei au trecut pe langa un iaz, unde cateva broaste oracaiau de zor. “Ce
dragut”, zice un alt curtean “vocile lor seamana cu clinchetul clopotelor de la
biserica!”. Ajutorul de bucatar a inceput sa rada si a zis: “Dar nu-i privighetoarea,
insa o vom gasi curand.”
Au mai mers putin si, in sfarsit, ajutorul de bucatar a zis: “Iata privighetoarea!”
si a aratat catre o pasare micuta, gri, cocotata pe o creanga deasupra capetelor lor.
“Ce incolora este, nu ne-am fi imaginat niciodata ca privighetoarea e o pasare atat
de stearsa!” au zis doamnele de la curte. Atunci privighetoarea a inceput sa cante,
iar trilurile ei dulci au umplut padurea. “Ah, ce minunat!” au soptit doamnele de
onoare.
“Da, intr-adevar” au zis toti curtenii “Cantecul ei seamana cu clinchetul unor
clopotei de cristal!”. Dupa aceasta ei s-au adresat privighetorii: “Buna ziua,
privighetoare, am venit sa te rugam sa canti pentru imparatul nostru.”
“Trebuie sa merg acum?” a intrebat privighetoarea.
“Nu chiar acum, poti veni in seara asta la palat sa canti pentru imparat.” a zis unul
din curteni.
“Dar cantecele mele suna cel mai bine in padure, insa daca imparatul doreste, voi
veni asta seara la palat.”
In acea seara, palatul imparatului era impodobit cu lanterne colorate si decorat cu
ghirlande aurii si argintii in onoarea acelei seri. In sala tronului, intreaga curte
statea in jurul imparatului, imbracati toti in cele mai frumoase vesminte pe care le
aveau. Langa tronul imparatului era asezata o stinghie de aur pe care sa stea
privighetoarea.
In sfarsit, micuta pasare gri a intrat in zbor pe fereastra deschisa. S-a asezat pe
stinghie si a inceput sa cante.
Cantecul ei era ca o zi insorita de primavara si cumva, i-a atins pe toti cei care
ascultau. Imparatul chiar s-a aplecat catre ea sa asculte mai bine, lacrimile au
inceput sa-i curga si se rostogoleau pe obraji. Cand privighetoarea a terminat
cantecul, imparatul a zis ca niciodata n-aauzit ceva mai frumos. El a oferit
privighetorii lantul sau de aur, dar aceasta a refuzat si a zis ca lacrimile pe care le
zarise in ochii lui ii erau o recompensa suficienta.
Apoi privighetoarea a mai cantat un cantec, chiar mai frumos decat primul, dupa
care a zburat inapoi in padure.
Toti cei de la curte au cazut de acord ca a fost cea mai frumoasa seara si nimeni nu
mai vorbea despre altceva decat despre cantecul privighetorii. Cateva dintre
doamnele de la curte au incercat sa imite trilurile privighetorii, dar fara succes.
Imparatul a anuntat ca privighetoarea va avea un loc la curte, ii va oferi o colivie
din aur si 12 servitori care sa aiba grija de micuta pasare. Asa ca, privighetoarea a
inceput sa cante la curte in fiecare seara si toti erau vrajiti de cantecele ei.
Intr-o zi, imparatul a primit in dar o cutie mare de la imparatul Japoniei. Pe aceasta
cutie scria cu litere de aur: Privighetoarea. “Trebuie sa fie o alta carte despre
minunata noastra pasare”, a gandit imparatul in timp ce deschidea cutia. In schimb,
in cutie a gasit o privighetoare facuta din aur si pietre pretioase. Cand aceasta
pasare a fost atinsa, a inceput sa cante la fel ca si privighetoarea adevarata, ba chiar
a inceput sa-si infoaie coada si aripile in ritmul muzicii.
“Ce frumoasa este!” au exclamat toti curtenii. “Va canta in duet cu privighetoarea
adevarata”.Asa incat cele doua pasari au inceput sa cante impreuna, dar pasarea
artificiala putea sa cante un singur cantec iar si iar, in timp ce, privighetoarea
adevarata canta altfel de fiecare data. “Ce draguta si ritmata muzica canta aceasta
privighetoare!” a spus maestrul de ceremonii al curtii, iar curtenii au fost de acord
ca noua privighetoare sa cante singura de atunci inainte, cu atat mai mult cu cat era
si mult mai frumoasa decat cea reala.
Imparatul insa a cerut sa mai asculte si privighetoarea adevarata macar o data, insa
aceasta disparuse pe fereasta deschisa si se intorsese la casa ei din padure. “Ce
pasare nerecunoscatoare!” au zis curtenii. “Dar nu-i nimic, avem cea mai buna
privighetoare chiar aici.” au completat ei.
Dupa aceasta intamplare, adevarata privighetoare a fost izgonita din regat, iar
privighetoarea din aur si pietre pretioase i-a luat locul in colivia de aur, cantand in
fiecare seara.
A trecut un an, privighetoarea de aur canta in fiecare seara, toti curtenii ii
cunosteau cantecul pe dinafara. Intr-o seara, imparatul a deschis colivia de aur ca
de obicei, dar in loc sa cante, pasarea scotea un sunet strident. Privighetoarea de
aur se stricase!
Imparatul i-a chemat pe toti mesterii din regat sa examineze pasarea si s-o faca sa
cante din nou. Insa toti mesterii i-au spus ca pot s-o repare, dar ea nu va mai putea
sa cante in fiecare seara, ci numai o data pe an. Aceasta stire i-a intristat pe toti
curtenii, dar s-au impacat cu gandul acesta.
Au trecut astfel alti 5 ani si o gripa cumplita s-a abatut asupra regatului. Imparatul
insusi s-aimbolnavit foarte grav si chiar a cazut pe patul de moarte. Curtenii care-l
iubeau mult erau foarte tristi, dar din pacate nu mai era nimic de facut pentru a-l
salva pe imparat.
Imparatul zacea in patul sau, era atat de palid si fara vlaga incat toti se
asteptau sa moara in orice moment. Chiar incepusera cu totii sa-l considere deja
mort si aduceau osanale succesorului la tron.
In tot acest timp, imparatul zacea singur in dormitorul lui superb, zacea in patul lui
de aur cu colivia privighetorii aurite alaturi. Abia mai putea respira, ca si cum o
grautate ii apasa pieptul. A deschis ochii si a vazut Moartea stand langa patul sau
cu coroana lui de aur pe cap. Iar in jurul sau auzea diverse voci, unele
amenintatoare si crude.
“Macar de-as putea asculta putina muzica, sa nu mai aud vocile astea
chinuitoare…” a mormait imparatul. S-a intors catre privighetoarea de aur de langa
el si a zis: “Canta pentru mine, te rog”. Dar pasarea de aur ramanea tacuta.
Camera parea atat de tacuta si rece…
Deodata, o muzica dulce a intrat prin fereastra deschisa. Era privighetoarea
adevarata, care auzise de boala imparatului si venise sa-i cante. Privighetoarea a
cantat despre primavara, cand mugurii se transforma in frunze verzi si bobocii
florilor se deschid.
Imparatul a simtit cum sangele incepe sa-i curga prin vene, culorile i-au aparut in
obrajii palizi, in timp ce asculta trilurile privighetorii. Chiar si vocile auzite inainte
si chipul mortii, toate au disparut.
Privighetoarea canta tot mai frumos, iar imparatul s-a simtit din nou puternic
si a intrebat-o: “Cum as putea vreodata sa-ti multumesc? Te-am izgonit din regatul
meu si totusi tu ai venit sa-mi salvezi viata. Cere-mi orice si vei avea!”
“Vreau doar sa ma lasi sa cant in fiecare seara la fereastra ta, prin cantecul meu vei
afla tot ce se intampla in regatul tau, si bune si rele, dar sa nu lasi pe nimeni sa afle
ca o micuta pasare iti sopteste toate acestea.”
“Foarte bine”, a zis imparatul.
A doua zi, la rasaritul soarelui, cand toti servitorii se asteptau sa-l gaseasca pe
imparat zacand mort in patul sau, acesta a aparut in sala tronului, spunandu-le
tuturor: “Buna dimineata!”


Read more: http://filedelumina.ro/2014/07/12/povestea-privighetorii-
2/#ixzz37HUfy6W2

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->