Acest manual de filosofie se adresează elevilor din clasele a XII-a, filiera teoretică, profilul

umanist, specializarea filologie şi ştiinţe sociale. Manualul a fost elaborat în conformitate cu pro-
grama de tip B pentru disciplina Glosotie, dar poate fi utilizat şi pentru clasele cărora le este alocată
doar o oră pe săptămnă, programa de tip A fiind de asemenea acoperită integral.
Manualul pe care vi-! propunem cuprinde toate cele şase teme prevăzute în programă" Omul,
Morala, Politica, Cunoaşterea, Existenţa şi Filosotia. #iecărei teme i-a fost dedicat un capitol, iar
lecţiile sunt alcătuite din două pagini, asigurndu-se astfel condiţii optime pentru utilizarea manua-
lului în activităţile de predare-învăţare. $onform programei şcolare de tip %, elementele de conţinut
marcate cu asterisc &'( sunt obligatorii numai pentru filiera teoretică, profil umanist, specializarea
ştiinţe sociale.
#iecare capitol are o lecţie introductivă, in care este prezentată sintetic tema respectivă.
)rmătoarele lecţii sunt structurate astfel" * o parte în care este analizată tema şi sunt prezentate
ideile principale şi cele mai importante contribuţii+ această primă parte este concepută ca un instru-
ment necesar elevilor pentru înţelegerea temei şi pentru elaborarea unor analize şi eseuri speci-
fice * unul sau mai multe te,te relevante pentru tema respectivă * aplicaţii concepute att pentru
fi,area principalelor ac-iziţii ale lecţiei, ct şi pentru evaluare şi autoevaluare. în plus, paginile
manualului cuprind casete şi fotografii care îi a.ută pe elevi în formarea şi dezvoltarea compe-
tenţelor prevăzute în programă.
în casete veţi găsi" * informaţii despre filosofi şi curente filosofice * prezentări succinte ale
conceptelor filosofice &în ordinea apariţiei şi utilizării lor în lecţii( / pe pagina din dreapta, avnd
denumirea icţionar * alte te,te relevante pentru tema respectivă * aplicaţii pentru activităţi
de grup.
0entru a asigura o ct mai bună formare şi dezvoltare a competenţelor, fiecare capitol se
înc-eie cu * un plan de idei * un set de aplicaţii finale * o pagină care asigură formarea unor com-
petenţe transcurriculare şi interdisciplinare.
0rin te,tele selectate, prin comentariile care însoţesc aceste te,te şi prin aplicaţiile propuse,
autorii au urmărit atingerea următoarelor obiective" însuşirea de către elevi a cunoştinţelor şi con-
ceptelor fundamentale ale marilor domenii ale filosofiei+ cunoaşterea celor mai importante poziţii
din filosofia contemporană+ însuşirea principiilor referitoare la drepturile omului şi a unor principii
şi norme etice+ dezvoltarea competenţelor specifice gndirii critice+ o percepere mai aprofundată a
realităţii, în genere, mai ales a celei sociale+ formarea unui aparat conceptual care să permită o înte-
meiere raţională a deciziilor şi a comportamentelor elevilor.
în aceeaşi măsură, manualul oferă condiţii optime pentru promovarea următoarelor valori şi ati-
tudini" gndire critică şi divergentă+ disponibilitate pentru dialog şi dezbatere+ curiozitate şi interes
pentru studiul filosofiei+ coerenţă şi rigurozitate în gndire şi acţiune+ conştientizarea identităţii
personale+ acceptarea diversităţii+ valorizarea pozitivă a diferenţelor+ solidaritate şi asumarea
responsabilităţii personale a elevilor.
0rofesorii pot aborda diferenţiat şi creativ temele şi aplicaţiile propuse, în funcţie de nivelul de
pregătire al clasei, de interesele şi preferinţele elevilor, punnd accentul pe considerarea acestora
ca subiecţi ai activităţii instructiv-educative.
*
în conformitate cu normele prevăzute în ultima ediţie a 122M, unii termeni specifici limba.u-
lui filosofic au fost scrişi cu ma.usculă. Astfel, termenii 3)nu4, 3Multiplu4, 3Idee4 şi 3#ormă4 apar
întotdeauna cu ma.usculă. 5ermenul 3#iinţă4 apare în toate lecţiile, citatele şi aplicaţiile cu ma.us-
culă, e,cepţie făcnd doar citatele din lucrările filosofului romn $onstantin 6oica. )nii termeni au
fost scrişi doar uneori cu ma.usculă, pentru a sublinia importanţa şi semnificaţia acestora în con-
te,tul respectiv.
Autorii
l.OMUL/5
Problematica naturii umane 78
0roblema filosofică a omului 78
9senţa omului 7:
2mul este o persoană, nu un lucru 7I2
2mul / fiinţă socială 7!;
Identitate şi alteritate 7!<
!Omul/"in#ă culturală A 8
Modul de e,istenţă specific uman şi destinul
creator al omului 7!8
împlinirea omului prin cultură, ca spirit 7!:
Sensul vieţii 7;= >ecapitulare. 0lan de idei 7
;; 9valuare 7;? Interdisciplinaritate. #ilosofie
şi ufologie 7;<
;. MORALA /25
Bine şi rău 7;8
@pecificul filosofiei morale 7;8
$e este bineleA 7;:
$oncepţii despre bine şi rău 7?=
eorii morale /!2
9tica teleologică. 9udemonismul 7?;
9tica teleologică. Bedonismul
şi utilitarismul 7?<
9tica deontologică 7?8 Probleme de etică
a"licată 7?: >ecapitulare. 0lan de idei 7<=
9valuare 7<! Interdisciplinaritate. #ilosofie şi
cinematografie 7<;
!.POLm#A/$!
%iloso&ia "olitică 7 C iD
libertate şi res"onsabilitate so'at"olitică 7<8
$onceptul şi problema filosofică a libertăţii 7<8
Eiberul arbitru 7<:
0roblema libertăţii sociale 7F=
Eibertate şi autoritate 7F;
9galitate şi 're"tate 7F<
9voluţia ideii de dreptate 7F<
$e este dreptateaA 7F8
$onceptul aristotelic al dreptăţii 7F:
1reptate formală şi supremaţia dreptului 78=
eorii "olitice mo'erne şi contem"orane 78;
5eoriile contractului social 78;
Eiberalismul individualist 78<
Individualism şi colectivism 788
!Putere şi le$itimitate 78: ('ealul
'emocratic
$e este democraţiaA 7G=
)re"turile omului
$e sunt drepturileA 7G;
Asigurarea drepturilor 7G<
Idealul democratic. >olul criticii în democraţie 7G8
>ecapitulare. 0lan de idei 7G: 9valuare 7GH
Interdisciplinaritate. #ilosofie şi literatură 7:=
$. #U*OA+,R,A/-.
0roblema cunoaşterii 7:;
2pinie şi cunoaştere 7:<
0roblema întemeierii cunoaşterii 7:8
0roblema întemeierii şi problema surselor
cunoaşterii 7:: %orme 'e cunoaştere şi
ti"uri 'e a'evăr 7H=
$unoaşterea nemi.locită şi cunoaşterea
mi.locită 7H=
Analitic şi @intetic 7H;
$unoaşterea a priori şi cunoaşterea
a posteriori % H<
A'evăr şi eroare
$e este adevărulA 5eoria corespondenţei 7H8
5eoria pragmatistă a adevărului 7H:
5eoria adevărului-coerenţă 7HH
6atura, cauzele şi rolul erorii în cunoaştere 7!==
#unoaştere şi limba/ 7!=;
0roblema limba.ului 7!=;
#ilosofia limba.ului comun 7!=<
>ecapitulare. 0lan de idei 7!=8
9valuare 7!=G Interdisciplinaritate.
#ilosofie şi religie 7!=:
5. ,0(S,*1A7!=H
&Existenţă şi devenire 7l !=
0roblemele ontologice 7!!=
0rincipiul ontologic 7l !;
0roblema fiinţei /..$
1istincţia dintre fiinţă şi devenire în filosofia
platoniciană7!!8
1evenirea întru fiinţă 7!!: !
"paţiu şi timp%'()
0roblema timpului 7!;=
5impul absolut şi timpul relativ 7!;;
@paţiul şi timpul sunt forme a priori
ale sensibilităţii 7!;<
0roblema nemuririi 7!;8
&eterminismul%'(*
1eterminism şi indeterminism 7!;:
Implicaţiile determinismului 7!?=
>ecapitulare. 0lan de idei 7!?; 9valuare 7
!?? Interdisciplinaritate. #ilosofie şi fizică 7
!?<
2. %(LOSO%(A7!?F
#e este &iloso&ia37!?8
4enuri şi stiluri &iloso&ice 7!?:
Iubirea de înţelepciune 7!?:
Metafizica7!<=
#ilosofie şi teologie 7!<;
#ilosofia critică 7!<<
#ilosofia ca viziune subiectivă 7!<8
#ilosofia ca formă de analiză conceptuală 7!<:
%iloso&ie şi viaţă 7!F=
>ostul şi valoarea filosofiei 7!F=
Apologia filosofiei 7!F;
>ecapitulare. 0lan de idei 7!F<
9valuare 7!F?
Interdisciplinaritate. #ilosofie si spiritualitate7!F<
Ane5e
Analiza conceptuală 7!FG
Analiza de te,t 7!FG
9seul filosofic 7!F:
%ibliografie generală 7!FH
ca"itolul i
66677768
@tudiind acest capitol vei
reuşi+
C să anali,e,i şi să
compari unele puncte
-e vedere diferite asupra
pro-lematicii naturii
umane şi a sensufui r7ietii+
C să #ormule,i unele .ude/
căţi şi aprecieri personale
re#eritoare la di#eritele
c o n c e p ţ i i $ Mp r i u i r e l a
pro-lematica naturii
umane şi a sensului vieţii+
C să ar$umente,i unele
poziţii diferite privind
raportul identitate-
alteritate în definirea
persoanei0
C să ela-ore,i un eseu
li-er pe teme de #iloso#ia
culturii.
0aul Iauguin &!:<:-!H=?(, e
unde venim1 Ce suntem1 2ncotro
ne 2ndreptăm1 &detaliu(
5emplul lui Apollo din 1elfi, pe
frontispiciul căruia scria
3$unoaşte-te pe tine însuţi4
Ini
Indirea lui @ocrate gravitează în
.urul problemei cunoaşterii de sine,
ca demers sigur pentru cunoaşterea
omului în sine+ 3$unoaşte-te pe tine
insuţiD4 este ma,ima preluată de pe
frontispiciul templului lui Apollo din
1elfi+ era formula de salut între
oameni şi de întmpinare a zeului.
0entru a evita interpretarea îngustă
a ma,imei, aşa cum ne spune 0laton,
in dialogul C3armides, @ocrate afirma
că aceasta este un îndemn la cunoaş-
terea esenţei umane+ demersul este
fundamental şi pentru cunoaşterea
lumii în general.
Apreciind e,erciţiul filosofic în-
dreptat spre &auto( cunoaşterea omu-
lui, $icero considera că @ocrate a
co-or4t Gloso4a din cer pe păm4nt
OM56JJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJ
0>2%E9MA5I$A 6A5)>II )MA69
.ur 0roblema filosofica a omului
#ără îndoială, întrebările, constatările, reflecţiile filosofiei despre om
conturează o pro-lemă GlosoGcă #undamentală. 5eoriile privitoare la natura
şi sensul e,istenţei umane relevă e,cepţionala complexitate a acestei
problematici / sunt vizate fiinţa şl fiinţarea umană, relaţiile individului cu
semenii şi, nu în ultimul rnd, multiplele manifestări sociale /, dar şi diG/
cultatea de a o epuiza sau de a găsi răspunsuri certe.
1emersul filosofic nu procedează asemenea celui ştiinţific, prin obser-
vaţii şi e,perimente, ci formulează acele întrebări prin care, identificnd
natura sau esenţa omului, dacă acestea e,istă, s putem e,plica apoi posi-
bilităţile şi modalităţile comportamentului uman.
09>@09$5IK9 5>A1ILI26AE9
în cadrul GlosoGei tradiţionale, problema omului a fost înţeleasă în
principal ca problemă a deGnirii lui. @e aprecia că o definiţie ar permite
identificarea unei naturi sau esenţe umane, respectiv a unui set de trăsături
esenţiale, care îi sunt date omului şi prin care este posibilă determinarea
identităţii Ginţei umane, a omenescului din om.
în acelaşi timp, s-a încercat di#erenţierea omului de alte entităţi sau
genuri de fiinţare. Aristotel9 de pildă, considera că omul se manifestă în
calitatea sa de fiinţă diferiă de celelalte prin limba. şi moralitate+ conform
esenţei sale, ca Gintă socială, în comunitate cu semenii, omul îşi împli-
neşte menirea de a practica virtuţile" cumpătarea, înţelepciunea, cura.ul,
dreptatea. 2mul are nevoie de semenii săi pentru a se împlini, pentru a se
desăvrşi ca fiinţă raţională+ participnd prin binele propriu la binele
cetăţii, îşi manifestă propria natură" socia-ilitatea.
în epoca modernă, Rene )escartes9 fondatorul raţionalismului clasic,
aprecia că omul trebuie definit din perspectiva dualităţii sale, ca trup şi
suflet deopotrivă 7şi su-stanţă 2ntinsă, şi su-stanţă cu$etătoare8, dar şi a
esenţei sale, care este cugetarea. 0rin principiul raţionalismului clasic
3gndesc, deci e,ist4, filosoful a introdus în antropologia filosofică înţele-
gerea condiţiei singulare a omului ca su-iect cunoscător.
în sc-imb, empirismul, prin )avi' 8ume9 considera că, înainte de a fi
fiinţă raţională, omul este o fiinţă sensibilă+ el se manifestă ca fiinţă empi-
rică, dotată cu afectivitate şi voinţă, două caracteristici, dacă nu specific
umane, cel puţin esenţiale pentru înţelegerea omului.
Apreciind că raţionalismul şi empirismul, considerate în sine, nu oferă
o cunoaştere adecvată a naturii umane, (mmanuel :ant sintetiza cele două
teorii astfel" dacă prin latura sa corporală, omul se manifestă ca fiinţă cu
înclinaţii biologice, deci egoiste, prin cea spirituală, el se manifestă ca
fiinţă morală. în viziunea filosofului german, nu vom şti ce este omul dacă,
mai înti, nu ne întrebăm" $e poate să ştie1 Ce tre-uie să #acă1 Ce poate
să spere1 Metafizica, morala, religia oferă în ultima instanţă răspunsurile
Problematica naturii umane
cerute de antropologie. Aşadar, omul nu poate fi doar animal raţional sau
animal politic+ el este persoană, o-iect de respect. 6umai o antropologie
întemeiată pragmatic poate să surprindă în om fiinţa raţională şi liberă.
)manitatea, afirma Mant, este ea însăşi o demnitate. 0rin urmare, este o
necesitate morală, o datorie să-i tratăm pe oameni respectnd legea
morală, care ne spune că orice om este scop in sine şi nu doar mi.loc pen-
tru interesele noastre egoiste.
A%2>1N>I $2659M02>A69
în altă ordine de idei, preocupările legate de singularitatea umană, de
caracterul problematic al sensului vieţii, de finitudinea ei, se află la
originea existenţialismului. 0entru că nu e,istă natură umană dată, nici
e,istenţa omului nu poate să aibă vreun sens prestabilit $um afirma ;ean<
Paul Sartre9 3omul nu este, ci devineD4. Altfel spus, dacă ar e,ista un sens,
acesta ar fi c-iar libertatea absolută a fiecărui om, manifestată prin
alegerile fiecăruia. 6efiind altceva dect ceea ce face el din sine, omul tre-
buie să-şi asume, cu responsabilitate ma,imă, propriile alegeri, care sunt
alegeri de sine. Acesta este principiul e,istenţialismului ateist
Martin 8ei'e==er aprecia că, prin cele două direcţii / încercarea de a
determina ce este omul şi efortul de a-! diferenţia de alte entităţi, prin
formule precum 9omul este animal raţional:/, tradiţia occidentală a reuşit
e,ilarea omului în domeniul animalitas+ c-iar dacă nu era identificat cu
animalul, esenţa lui era subapreciată. @oluţia ar fi conceperea omului din
perspectiva dimensiunii de 3umanitas, a omului ca om.
5emă reluată relativ recent în dezbaterile filosofice despre om, alteri/
tatea şi relaţia Eu/;u, Eu/Celălalt îndreaptă reflecţiile filosofice spre ana-
lize şi constatări diverse, de ordin etic, sociologic, psi-ologic etc. 1eşi
e,primă diferitele relaţii de reciprocitate dintre oameni, alteritatea este nu
numai o categorie abstractă a spiritului, ci şi o reală stare de spirit, fără de
care e,perienţa umană nu ar fi posibilă. $onştiinţa de sine este împlinită
prin alteritate, în sensul că, prin prezenţa celuilalt, conştiinţa se îmbogă-
ţeşte prin manifestări precum" dialogul, întlnirea, prietenia, ca şi teama,
frica, libertatea ş.a.
1iversele conte,te de problematizare filosofică nu pot ignora nici
raptul că omul este o Gintă culturală. 5răitor în spaţiul creaţiei, omul îşi
manifestă perfectibilitatea, realiznd, cum spunea Lucian Bla=a9 saltul
ontolo$ic de la animalitate la umanitate. @esizndu-i în acest mod demni-
tatea, filosoful romn considera că omul este eminamente su-iectul cre/
ator în )nivers" prin e,perienţaO fundamentală a culturii, el se plasează
ontologic în spaţiul existenţei intru mister şi pentru revelare. 0e de altă
parte, numai omul îşi poate forma o conştiinţa filosofică, 3calitate psi-o-
spirituală &...( caracterizată în primul rnd printr-o particulară stare de
luciditate, act de reflectare prin care gndirea &...( se gndeşte pe ea însăşi4.
în viziunea filosofului, creaţia de cultură are cteva caracteristici, care
o individualizează" a( 3este act PcreatorQ4, b( are, 3în raport cu transcen-
denţa sau cu misterul, intenţii PrevelatoriiQ4, c( 3utilizează imediatul ca
material &metaforic(4+ d( 3depăşeşte imediatul prin PstilizareQ4 etc.
Am impresia că oamenii nu sunt
dec4t ceea ce spun sau #ac. "untem
scoşi din noi şi proiectaţi altundeva,
cu "ecare $est pe care '' 2ntreprin/
dem 7...8 e aceea, nu suntem in
lume dec4t ceea ce se 2nt4mplă să
Gm. 5n prieten, o dra$oste, cărţile,
lumea de ieri/noapte, astea toate ne
construiesc. <oi ne #acem din pro/
pria noastră risipire. Fiecare om este
de,ordinea sa. Cum să ne păstrăm1
Asta ar tre-ui ştiut.
&$onstantin 6oica(
1icţionar
Antropologie filosofică / disciplină
filosofică în care problema omului
este tratată sub aspectul naturii, esen-
ţei, locului şi rostului său în lume.
Alteritate / corelativ al identităţii+
calitate de a fi diferit $ondiţie
umană / modul în care omul se
manifestă în raport cu natura, istoria,
fiinţa+ ceea ce condiţionează
e,istenţa umană+ modul de fiinţare
specific omului.
Identitate / ansamblul trăsăturilor
prin care se determină ce este şi cum
este omul în raport cu celelalte fiinţe.
2ntologie / domeniu filosofic al
cărui obiect este #iinţa în sine+ teorie
despre e,istenţă în ansamblu.
Metafizică / filosofie primă '
$icero, Marcus5uI%us &!=8<? î.Br.( /
filosof, orator şi om politic roman.
Beidegger, Martin &!::H-!HG8( /
filosof german, autorul lucrării Fiinţă
şi timp &!H;G(.
Bume, 1avid &!G!!-!GG8( / filosof,
economist şi istoric scoţian.
@ocrate &c. <G=-?HH î.Br.( / filosof
grec, considerat părintele filosofiei
occidentale.

BLA(S, PAS#AL
&!8;?-!88;( 0ascal şi-a
manifestat din copilărie vocaţia
ştiinţifică. încă de la !; ani, a
formulat teorema despre suma
ung-iurilor unui triung-i. Ea !G ani,
publică un eseu de geometrie" Eseu
asupra conicelor. A frecventat me-
diile academice ale vremii, unde era
apreciat drept un geniu al geome-
triei. 9l considera că geometria este
modelul ştiinţific pentru cunoaş-
terea raţională a lumii. A inventat,
pentru a-şi a.uta tatăl la calcularea şi
repartizarea ta,elor şi impozitelor,
primul calculator mecanic.
Lucrări "rinci"ale>
CCu$etări
C9seu despre conice =
"crisori provinciale
"unt mai de preţ dec4t stele/
le. eoarece eu ştiu că ele sunt
acolo sus, 2n timp ce ele nu ştiu
că eu sunt aici .os.
&Rilliam 5emple(
OMUL__________________________________________________
>r 9senţa omului
1e-a lungul timpului, una dintre modalităţile importante prin care a
fost abordată problema fiinţei umane a fost aceea de a caracteriza natura
sau esenţa omului.
Blaise Pascal9 de e,emplu, şi-a propus să caracterizeze natura şi
condiţia umană din perspectiva antropologiei creştine. Modernitatea ana-
lizei lui rezidă în modalitatea prin care este surprinsă 3disproporţia4, para-
do,ul e,istenţei umane" fiind nimic 2n comparaţie cu in#initul şi tot prin
comparaţie cu neantul, omul este un lucru de mi.loc intre nimic şi tot. 9l
este ceva, o fiinţă cu totul aparte, a cărei natură nu se lasă uşor dezvăluită
şi a cărei condiţie este determinată de păcatul originar. 1atorită acestuia,
omul a a.uns să fie prins în mod tra$ic intre setea şi imposibilitatea de a-E
cunoaşte pe 1umnezeu, între căutarea continuă a fericirii şi nefericirea lui
aproape iremediabilă, în condiţiile unui război permanent între raţiune şi
pasiuni.
în ciuda unor contradicţii uimitoare, care relevă natura omului 'u felul
său propriu de a fi, filosoful francez subliniază totuşi demnitatea sau
măreţia acestuia în capacitatea de se vedea nenorocit, de a se înţelege pe
sine sau, cu alte cuvinte, în cugetare. în acest fel, este determinată identi/
tatea omului şi specificată di#erenţa dintre el şi alte modalităţi ale e,is-
tenţei 7un copac nu se ştie nenorocit8 şi c-iar faţă de întregul )nivers.
5rei sunt orizonturile ma.ore în care se manifestă natura parado,ală a
omului. în plan ontolo$ic, el este unica fiinţă raţională 7.udecător al tuturor
lucrurilor80 această unicitate nu-! sustrage însă nimicniciei, mizeriei
condiţiei umane 7im-ecil vierme de păm4nt80 disproporţia este elocventă şi
în plan $noseolo$ic, c-iar dacă îi este destinat ca, prin cugetare, s fie o
fiinţă privilegiată, omul nu reuşeşte să dobndească certitudinea" dim-
potrivă, cunoaşterea sa este, mai degrabă, 2n$rămădire de incertitudine şi
de eroare0 sub aspect moral/intenţional, este şi mărire, şi lepădătură a
)niversului" altfel spus, deşi este unica fiinţă morală, numai el face răul
intenţionat
9,primndu-i ec-ilibrat natura, 0ascal îl aşază pe om în centrul lumii
7antropocentrism8, susţinnd deopotrivă demnitatea sau măreţia lui &prin
capacitatea de a se înţelege pe sine(, dar şi vulnerabilitatea &prin slăbiciu-
nile şi neputinţele raţiunii sale, şi asta în plin secol raţionalist(.
#ondator al raţionalismului clasic, în conte,tul disputei cu empirismul
şi din perspectiva idealului clasic al certitudinii în cunoaştere, Rene
)escartes9 prin formula 9$4ndesc, deci exist:, consacră şi el cugetarea
drept esenţă umană. $onsecinţa acestui demers raţionalist este reafirmarea
dualismului corp-suflet, gndit de către 1escartes ca particularizare a unui
dualism ontologic universal, între res extensa &substanţa întinsă( şi res
co$itans &substanţa cugetătoare(. 0entru el, dificultatea ma.oră este aceea
de a demonstra că, deşi cele două substanţe sunt att de deosebite înct pot
e,ista una fără cealaltă, 3alcătuiesc un singur lucru împreună4. $-iar dacă
relativ la e,istenţa umană concretă corpul şi sufletul sunt indisocia-ile, în
cele din urmă, sufletul reprezintă natura primară şi nemuritoare a omului
&vezi comparaţia cu relaţia corabie-corăbier(.
h
8
Problematica naturii umane
2M)E 9@59 #II6LA $265>A1I$52>I9
Ce himeră este deci omul? Ce noutate, ce monstru, ce haos, ce îngrămădire
de contradicţii? Judecător al tuturor lucrurilor, imbecil vierme de pămnt! depo"
#itar al adevărului, îngrămădire de incertitudine $i de eroare! mărire $i
lepădătură a universului% (...) Omul este a$a de mare, înct măreţia &ui reiese $i
din aceea că se $tie nenorocit% Un copac nu se $tie nenorocit% (...) 'ste adevărat
că să te ve#i nenorocit înseamnă să (i cu adevărat% (...) Măreţia omului apare în
ins$i po)ta simţurilor $i e, de )apt, tocmai arta de a )ace din aceasta o lege $i un
tablou al carităţii% &ată adevărata noastră stare* rătăcim într"un mediu vast,
plutind (...) lipsiţi de orice siguranţă% Omul să se aprecie#e &a +usta sa valoare, să
se iubească deoarece are o natură deschisă spre bine! dar să nu"$i iubească
scăderile care se a)lă în ea! aceasta e capacitatea lui de a cunoa$te adevărul $i de
a )i )ericit! dar nu are adevărul stabil sau satis)ăcător% (...) Omul nu este dect o
trestie, cea mai slabă din natură! dar este o trestie cugetătoare%
(Blaise Pascal, Cugetări,
C 2M)E 9@59 E)$>) $9 $)I95A
-ar ce sunt, prin urmare? Un lucru care gnde$te% Ce este acesta? Unul care
se îndoie$te, care înţelege, care concepe, care a)irmă, care neagă, care vrea $i nu
vrea, care imaginea#ă $i care simte% (...) Prin urmare, din simplul )apt că $tiu de
e.istenţa mea $i totodată observ că nimic altceva nu aparţine )irii sau esenţei
mele, în a)ară de )aptul că sunt )iinţă cugetătoare, închei pe drept că esenţa mea
constă în aceea doar că sunt /intă cugetătoare% 0i cu toate că (...) am un corp care
mi"e )oarte strns legat )iindcă totu$i, pe de o parte, am o idee distinctă $i clară a
mea însumi ca )iinţă cugetătoare doar, neîntinsă, iar pe de altă parte, o idee dis"
tinctă a corpului ca lucru întins doar, necugetător, e sigur că sunt deosebit cu
adevărat de corpul meu $i că pot e.ista )ără el% (...) 1atura ne arată prin aceste
simţiri de durere, )oame, sete $%a%m%d% că eu nu sunt doar de )aţă prin raport cu
corpul meu, precum e corăbierul pe corabie, ci sunt legat in chip ct se poate de
strns $i ca $i cum am )i con)undaţi, ast)el înct eu alcătuiesc un singur lucru
împreună cu el% Căci altminteri, atunci cnd trupul e vătămat, eu, care nu sunt
dect )iinţă cugetătoare, n"a$ simţi durere, ci a$ percepe acea vătămare doar prin
intelect, după cum corăbierul î$i dă seama pe calea vă#ului dacă ceva e rupt in
corabie! iar atunci cnd corpul are nevoie de hrană $i băutură, a$ înţelege tocmai
aceasta in chip lămurit $i n"a$ avea simţurile tulburi de )oame $i sete%
(Rene Descartes, Meditaţii meta)i#ice,
Aplicaţii
Pascaline, primul calculator
mecanic, a fost inventat
de %laise 0ascal
încă din copilărie am studiat lite"
rele! $i, pentru că mi se spunea că
prin intermediul lor pot dobndi o
cunoa$tere clară $i certă a tot ce este
util in viaţă, am )ost stăpnit de
dorinţa de a învăţa% -e asemenea,
lectura cărţilor bune este ca o
conversaţie cu oamenii cultivaţi ai
secolelor trecute care au scris aceste
cărţi 2%%%, îmi plăcea mai ales mate"
matica pentru certitudinea $i evi"
denţa raţionamentelor ei, dar nu
remarcasem încă adevărata lor între"
buinţare% 3m avut totdeauna marea
dorinţă de a învăţa să deosebesc
adevărul de )als, pentru a vedea clar
in acţiunile mele $i a pă$i sigur in
viaţă%
&>ene 1escartes(
Dicţionar
9videnţiază problema filosofică abordată în unul dintre te,tele de mai sus
şi selectează conceptele utilizate.
>elevă sensurile filosofice ale următorilor termeni la %laise 0ascal" om,
măreţia omului, a te şti nenorocit, a " cu adevărat, natură desc3isă spre
-ine, trestie cu$etătoare.
Analizează comparativ modul în care cei doi gnditori identifică esenţa
omului.
$omentează, din perspectiva celor două concepţii, ma,ima următoare"
3Măreţia omului nu se e,ercită în măreţie, ci în mediocritate4 &Mic-el de
Montaigne(.
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere, indi-
cnd premisele şi consecinţele sale" 3$ăutăm adevărul, dar nu găsim dect
incertitudine. &...( @untem incapabili de a nu dori adevărul şi fericirea" însă
* nu suntem capabili nici de certitudine, nici de fericire4 &%laise 0ascal(.
9mpirism / concepţie filosofică pen-
tru care e,perienţa sensibilă este fun-
damentul, sursa ultimă a cunoaşterii.
>aţionalism / concepţie filosofică
pentru care raţiunea este fundamen-
tul, sursa ultimă a cunoaşterii. '
Montai=ne9 Mic?el 'e &!F??-!FH;(
/ moralist francez.
em"le9 @illiam &!::!-!H<<( /
ar-iepiscop de $anterburS+ a
introdus termenul ?el#are state &statul
bunăstării(.
_
OMUL
KiTtor Kasneţov &!:<:-!H;8(,
Plecarea de acasă
4iecare persoană dep+ie in
sine unitatea prin relaţia sa cu
ceilalţi, nu mai puţin prin rela"
ţia cu sine insă$i%
&@f. Ioan 1amasc-inul(
A
Persoana este ceea ce o)eră dem
nitatea omului% 1umai persoana
posedă demnitate umană $i ea
constă in eliberarea de sclavie, de
concepţia servilă a vieţii religioase $i
a raporturilor intre om $i -umne#eu%
Persoana se de)ine$te, inainte
de toate, prin raporturile sale cu
-umne#eu $i din aceste raporturi
intime i$i e.trage )orţa care ii per"
mite să adopte o atitudine liberă )aţă
de lume $i de om%
&6icolai %erdiaev(
@>F 2mul este o persoană, nu un lucru
în general, gnditorii care au abordat problema naturii umane şi, mai
ales, aceia care au înţeles-o ca problemă a definirii sau a identificării acelor
trăsături prin care se poate indica ce este şi prin ce se diferenţiază omul
de alte entităţi au resimţit dificultatea problemei şi faptul că întotdeauna
rămne ceva nedefinit" fiinţa umană nu se lasă att de uşor prinsă în limitele
unei definiţii+ ea rămne mereu ascunsă, oarecum dincolo de ceea ce se
vede, dincolo de diferitele sale modalităţi de fiinţare. $u alte cuvinte,
omul nu are şi nu poate avea felul de a fi al unui lucru, al unui obiect" el
este persoană. $eea ce se vede nu reprezintă dect o mască. In spatele
acesteia se află fiinţa autentică a omului.
9ste destul de probabil că niciodată nu vom putea a.unge la o înţele-
gere sau cunoaştere deplină a ceea ce suntem. Analogia om-actor &mască
teatrală, rol( poate sugera însă mai mult de att, şi anume c toate
acţiunile noastre sunt de fapt roluri, pe care le interpretăm mai bine sau
mai puţin bine.
$onceptul modern de persoană s-a îndepărtat foarte mult însă de sem-
nificaţia lui originară. 5reptat, s-au adăugat şi sedimentat note precum"
raţionalitatea, unitatea, unicitatea, identitatea, moralitatea, demnitatea,
măreţia, intersubiectivitatea, libertatea &autodeterminarea( etc.
$u alte cuvinte, în diverse conte,te, prin ideea că omul este persoană,
se subliniază că el este singura fiinţă care" a( se poate înţelege pe sine şi
condiţia sa+ b( se poate raporta individual / prin raţiune, afectivitate,
voinţă / la 1umnezeu+ c( are o identitate morală dea lungul timpului, în
ciuda sc-imbărilor şi a diversităţii acţiunilor sale+ d( relaţioneaz cu
Celălalt &cu lumea, cu ceilalţi sau cu 1umnezeu(+ e( este, în ultimă instanţă,
nedefinibilă, întruct transcende pnă şi di-otomia tradiţională dintre trup
şi suflet ş.a.m.d.
1ezvoltată în fllosofia bizantină şi, în general, în 9vul Mediu în conte,tul
teologic al asemănării cu 1umnezeu şi al relaţiei interpersonale dintre om
şi 1umnezeu, categoria persoanei devine, în epoca modernă, mai ales prin
Immanuel Mant, o categorie morală. 0entru el, persoana are o valoare
absolută şi e,istă ca scop în sine. )na dintre formulările imperativului ca-
tegoric &vezi şi capitolul Morala8 subliniază respectul absolut al omului ca
persoană" .Acţionează astfel ca să foloseşti umanitatea att în persoana ta,
ct şi în persoana oricui altuia totdeauna în acelaşi timp ca scop, iar nicio-
dată numai ca mi.loc4.
0e de altă parte, înţelegerea omului ca persoană este considerată
esenţială pentru numeroşi teoreticieni ai drepturilor omului" întruct este
persoană, deci are valoare şi demnitate prin el însuşi, omul este subiect al
unor drepturi inalienabile.
Abordările recente din etica aplicată privind eutanasia, statutul embri-
onului uman, donarea etc. arată că o afirmaţie de genul 3orice om este
persoană4 nu este nici pe departe sustrasă criticii. 1e aceea, devin rele-
vante întrebări precum" C4nd şi, mai ales, cum devine cineva persoană
7admiţ4nd c4 nu este ast#el prin naştere81 5n asemenea re,ultat este
10
h
Problematica naturii umane
determinat de o evoluţie naturală, de educaţie sau de intervenţia divină1
Putem identi#ica criterii clare, care să ne permită să distin$em 2ntre per/
soane şi alte $enuri de "inţe1
C 1I#9>96LA 1I65>9 E)$>) UI 09>@2A6A
ar să admitem că ar exista ceva, a cărui existenţă prin ea insăşi să ai-ă o va/
loare a-solută şi care ca scop in sine să poată, deveni -a,a anumitor le$i, atunci 2n
el şi numai 2n el ar putea să re,ide principiul unui imperativ cate$oric posi-il,
adică al unei le$i practice.
Acum eu spun+ omul şi, 2n $enere, orice Gintă raţională e,istă ca scop 2n sine,
nu numai ca mi.loc, de care o voinţă sau alta să se #olosească după -unul ei plac, ci
2n toate acţiunile lui, at4t 2n cele care/' privesc pe el 2nsuşi, c4t şi 2n cele care au 2n
vedere alte Ginţe raţionale, omul tre-uie considerat totdeauna în acelaşi timp ca
scop. ;oate o-iectele 2nclinaţiilor nu au dec4t o valoare condiţionată0 căci dacă n/ar
A 2nclinaţiile şi tre-uinţele 2ntemeiate pe ele, o-iectul lor ar G #ără valoare. ar
2nclinaţiile 2nsele ca i,voare ale tre-uinţei au at4t de puţin o valoare a-solută pentru
a le dori 2n ele 2nsele, 2nc4t dorinţa $enerală a oricărei Ginţe raţionale tre-uie să
Ge mai cur4nd aceea de a se eli-era cu totul de ele. 7...8 Fiinţele a căror existenţă
nu este 2ntemeiată pe voinţa noastră, ci pe natură au, totuşi, dacă sunt Ginţe #ără
raţiune, numai o valoare relativă, ca mi.loc, şi de aceea se numesc lucruri, pe
c4nd Ginţele raţionale se numesc persoane, Gindcă natura lor le distin$e de.a ca
scopuri 2n sme, ca ceva adică ce nu este 2n$ăduit să Ge #olosit numai ca mi.loc, prin
urmare, 2n$rădeşte orice -un plac 7şi este o-iect de respect8. Aceste Ginţe
raţionale nu sunt deci numai scopuri subiective, a căror existenţă are o valoare
pentru noi ca e#ect al acţiunii noastre, ci sunt scopuri obiective, adică lucruri a
căror existenţă 2n ea 2nsăşi este un scop, căruia nu i se poate su-stitui nici un alt
scop, pentru care el ar tre-ui să servească numai ca mi.loc, Gindcă #ără acesta nu s/
ar putea $ăsi nicăieri nimic de valoare absolută.
&Immanuel Mant, %aze7e metafizicii moravurilor8
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică abordată în te,tul de mai sus şi selectează
conceptele utilizate.
$are este semnificaţia filosofică a afirmaţiei că omul, ca persoană, este
obiect de respectA
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere, indi-
cnd premisele şi consecinţele sale" 31acă aş fi o privig-etoare, m-aş com-
porta ca o privig-etoare, dacă aş fi o lebădă, ca o lebădă. 1ar sunt o fiinţă
raţională şi, prin urmare, trebuie să cnt un imn zeului4 &9pictet(.
$ompară conceptul persoanei ca 3substanţă individuală de natură
raţională4 &%oet-ius( cu cel Tantian.
$rezi că în înţelegerea omului ca persoană primează naşterea sau
educaţiaA Apelează la propria e,perienţă pentru a elabora un răspuns
argumentat la această întrebare.
5eologia subliniază, între altele, că persoana reprezintă individualitatea
desc-isă spre comuniune, o e,istenţă raţională şi liberă, singura fiinţă
care, cum spune @fntul Kasile cel Mare, a primit porunca să devină
umne,eu. Analizează comparativ această perspectivă cu cea filosofică.
5manismul nu e un păcat prin el
2nsuşi0 este unul doar prin truGe. Ce
2nsemn eu 2n #aţa maselor1 Ce
2nsemn eu 2n #aţa istoriei1 Ce, 2n #aţa
Cosmosului1 <u 2nsemn nimic ne/
$reşit
&$onstantin 6oica(
1icţionar
0ersoană / în sens curent, noţiune
care desemnează omul ca subiect
conştient şi raţional, capabil să distin-
gă binele de rău, să aleagă şi să
acţioneze responsabil+ în sens teolo-
gic, trimite la ideea că omul este o
realitate irepetabilă, singulară, ireduc-
tibilă la altceva, capabilă de dialog cu
persoana divini
'
%erdiaev, 6iTolai &!:G<-!H<:( /
filosof şi scriitor religios rus.
%oet-ius, Anicius &c. <:=-F;F( /filo-
sof creştin, unul dintre primii doctori
ai %isericii.
@f. Ioan 1amasc-inul &c. 8GF-G<H( /
teolog, considerat ultimul 0ărinte al
%isericii &în ordine cronologică(.
9pictet &FF-!?F( /filosof grec stoic.
@f. Kasile cel Mare &??=-?GH( / unul
dintre cei patru doctori răsăriteni ai
%isericii.
!!
0rima pagină a lucrării lui
5-omas Bobbes
6eviat3an &ediţia înti(
"ocietatea poate "
comparată cu o
maşinărie enormă, ţinută
in #uncţiune prin participarea a
nenumărate persoane 7...8.
Bndividul este un instrument ai
societăţii, nu or$anul care
participă conştient la crearea
ei.
&Ril-elm 1ilt-eS(
12
OM56
C!!& 2mul / fiinţă socială
Indirea filosofică despre om nu poate ignora dimensiunea sa socială.
0roblematizările privind atributul sociabilităţii au conturat două tipuri de
e,plicaţie" teoria naturalistă / care, prin Aristotel, susţinea că instinctul
pentru comunitate este înscris în însăşi natura omului / şi teoria contrac/
tualistă / care susţine că sociabilitatea este dobndită ca urmare a
acceptării tacite între oameni a unui pact social.
$oncepţia aristotelică despre om, concentrată în e,presia ,oon politi/
Don, e,primă modelul teoretic prin care filosofia antică e,plică natura
umană. Instinctul pentru comunitate, dar şi e,presia acestuia, polisul
&cetatea, statul(, sunt manifestările stării naturale a omului, nicidecum ale
uneia artificiale, aşa cum apreciau sofiştii.
@ituarea în afara spaţiului său e,istenţial, cel al comunităţii cu semenii,
ca şi cum şi-ar fi suficient lui însuşi, înseamnă nu numai 3căderea4 omului
din nivelul său ontologic, dar şi anularea modalităţii sale de fiinţare" socia/
litatea. Astfel, el încalcă att ordinea naturii, care nu creează nimic fără
scop, ct şi ordinea cetăţii, supusă deopotrivă cauzalităţii naturale şi
sociale.
Kiziunea aristotelică despre om ca specie este întregită de aceea care îl
vizează pe om ca individualitate în comunitate+ aceasta din urmă nu poate
fi mai bună sau mai rea dect oamenii care o alcătuiesc. 0e de altă parte,
e,istenţa comunităţii nu este suficientă dacă nu este ordonată prin
comportamentul raţional-moral al oamenilor.
în sc-imb, modernii, prin ?omas 8obbes9 ;o?n LocAe şi ;ean<;acBues
Rousseau9 considerau că e,istenţa omului ca fiinţă socială este condiţio-
nată de e,istenţa contractului social+ acesta reprezintă mediul propice şi
determinant al manifestării sociabilităţii. Aşadar, în timp ce pentru antici,
comunitatea precede &evident logic şi nu cronologic( individul social, pen-
tru moderni raportul este invers" acesta creează comunitatea, societatea.
5otodată, dacă, în viziunea lui 5-omas Bobbes, starea naturală, anterioară
celei sociale, este permanent conflictuală 7-ellum omnium contra omnes8,
omul fiind lup pentru om 73omo 3omini lupus8, ceea ce face cu att mai
necesar contractul social, pentru Vean-VacWues >ousseau, abandonarea
stării naturale este un regres pentru om+ aceasta pentru că omul, obligat să
renunţe la starea edenică a libertăţii naturale, va fi constrns să accepte,
c-iar dacă sub autoritatea legilor sociale, toate consecinţele acestui pact
mutual, corupţia fiind doar una dintre acestea.
C 2M)E 9@59 #II6LA @2$IAEA
in toate acestea se vede că statul este o instituţie naturală şi că omul este din
natură o "inţă socială, pe c4nd antisocialul din natură, nu din 2mpre.urări
oca,ionale, este ori supraom ori Bară. 7...8 ;otodată este clar de ce omul este o
"inţă mai socială dec4t orice al-ină şi orice "inţă $re$ară0 căci natura nu creea,ă
nimic #ără scop. 2nsă $rai are numai omul dintre toate vietăţile. Eocea 7nearticu/
lată8 este doar semnul plăcerii şi al durerii şi există şi la celelalte vietăţi, căci
natura lor se ridică numai p4nă acolo, să ai-ă simţirea plăcerii şi durerii şi să o
h
Fiindcă starea 7naturală8 a omului
este o stare de ră,-oi a "ecărui om
contra "ecărui om, 2n care "ecare
este condus de raţiunea proprie şi
nu există nimic de care să nu se
#olosească din ce/i este de a.utor pen/
tru conservarea vieţii sale contra
inamicilor, urmea,ă că 2ntr/o aseme/
nea stare "ecare om are drept la
orice, c3iar şi la viaţa celuilalt.
$5-omas Bobbes(
*
Problematica naturii umane
comunice unele altora, pe c4nd lim-a serveşte a exprima ce este #olositor şi ce
este vătămător, precum şi ce este drept şi nedrept Fi această 2nsuşire este carac/
teristică omului, spre deose-ire de toate vietăţile, aşa că sin$ur el are simţirea
-inelui şi răului, a dreptului şi nedreptului şi a tuturor celorlalte stări morale.
Comunitatea unor asemenea Ginţe cu asemenea 2nsuşiri creea,ă #amilia şi statul.
7...8 Aşadar, este clar că statul este din natură anterior individului, căci 2ntruc4t
individul nu/şi este su"cient, el este #aţă de stat ca mădularele unui corp #aţă de
acesta, iar, pe de altă parte, dacă nu poate ori nu are tre-uinţă să se
2ntovărăşească 2n societate, din cau,a su#icienţei sale, atunci nu este mem-ru al
statului, ci este ori "ară, ori ,eu.
&Aristotel, Politica8
Eroiţi a a"a o scurtă istorie a a/
proape 2ntre$ii noastre mi,erii1 Bat/o+
a existat un om natural, 2n interiorul
căruia s/a introdus un om arti"cial.
e aici a i,-ucnit 2ntre cei doi un
ră,-oi civil şi acesta ţine p4nă la
moarte. J , J.,
&1enis 1iderot(
C 2M)E 6A5)>AE, 2M)E @2$IAE
Ce experienţe ar " necesare pentru a reuşi să cunoaştem omul natural şi care
sunt mi.loacele pentru a #ace aceste experienţe 2n s4nul societăţii1 7...8 su#letul
omenesc modi#icat 2n s4nul societăţii datorită unor cau,e ce se repetau mereu,
datorită unei mulţimi de cunoştinţe c4şti$ate şi de erori, datorită sc3im-ărilor
intervenite 2n constituţia corpului şi tul-urărilor continue provocate de pasiuni, şi/
a sc3im-at 2n#ăţişarea 2n aşa măsură 2nc4t a devenit aproape de nerecunoscut 7...8
ar at4t timp c4t nu cunoaştem de#el omul natural, 2n ,adar vrem să determinăm
le$ea pe care a primit/o sau cea care se potriveşte cel mai -ine constituţiei lui. ;ot
ce putem vedea limpede 2n le$ătură cu această le$e este că, pentru a G le$e, ea 2l
o-li$ă să i se poată supune 2n mod conştient0 apoi, pentru ca această le$e să "e
naturală, mai tre-uie să vor-ească nemi.locit prin $lasul naturii. 6ăs4nd deci
deoparte toate cărţile ştiinti"ce care nu ne 2nvaţă dec4t să vedem aşa cum s/au
#ăcut ei 2nşişi şi cu$et4nd asupra primelor şi celor mai simple activităţi ale
su#letului omenesc, cred că distin$ două principii anterioare raţiunii+ unul care ne
#ace să "m puternic interesaţi de -unăstarea şi conservarea noastră şi altul care ne
inspiră o repulsie naturală 2n #aţa pieirii şi su#erinţei oricărei "inţe simţitoare şi 2n
primul r4nd a semenilor noştri. in unirea şi 2m-inarea pe care spiritul nostru este
2n stare s/o reali,e,e cu aceste două principii, #ără a " necesar să "e introdus aici şi
principiul socia-ilităţii, ni se pare că decur$ toate re$ulile dreptului natural0
re$uli pe care raţiunea este apoi silită să le sta-ilească pe alte -a,e atunci c4nd,
prin de,voltarea sa treptată, ea a reuşit să 2nă-uşe natura.
2ean-VacWues >ousseau, iscurs asupra ine$alitătii dintre oameni8
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică abordata în unul dintre te,tele de mai sus
şi selectează conceptele utilizate.
0recizează cele trei niveluri de e,istentă şi cele două modalităţi de fiinţare,
aşa cum le articulează Aristotel.
1acă, aşa cum afirmă Aristotel, binele, care este scopul întregii naturi,
este si binele cetăţii, atunci în ce mod socialitatea este o condiţie a reali-
zării acestui bineA Argumentează, referindu-te şi la comunitatea din care
faci parte.
$um comentezi că, în mentalitatea grecilor antici, barbarii &cei din afara
cetăţii(, erau socotiţi ca fiind inferioriA $e semnificaţie capătă, în mentali-
tatea noastră, ideea de cetateA
9ste condiţia naturală a omului, aşa cum o imaginează V.-V. >ousseau,
necesară pentru a şti dacă omul s-a născut om sau a devenit omA
J
?
Dicţionar
Iregarism / spirit de turmă+ instinct
gregar/instinct care îi determină pe
unii oameni să se supună orbeşte,
să-şi piardă individualitatea.
@ocialitate / calitatea naturală de a
aparţine comunităţii umane, faptul că
omul este "inţă socială.
@ociabilitate / aptitudinea de a fi so-
cial+ predispoziţia de a institui relaţii
sociale.
5eorie naturalistă / în sens larg, teo-
rie care privilegiază e,istenţa şi ele-
mentele ce aparţin realităţii naturale.
5eorie contractualist / în filosofia
politică, teorie care e,plică apariţia şi
legitimitatea puterii politice &a statului(
prin apel la contractul social, adică la
un presupus pact originar. '
1enis 1iderot &!G!?-!G:<( / filosof,
scriitor, eseist francez, care a iniţiat
proiectul &nefinalizat( al Enciclopediei,
concepută ca dicţionar de ştiinţă, artă
şi meserii.
Eucrări" Cu$etări "loso"ce, Enciclo/
pedia, <epotul lui Hameau. 1ilt-eS,
Ril-elm &!:??-!H!!( / filosof,
psi-olog şi sociolog german. Bobbes,
5-omas &!F::-!8GH( / filosof
englez.
~
Cine are prea mulţi prieteni,
nu are niciunulI
&Aristotel(
!?
Bermes
&sculptură din epoca elenistică(
Activitate de grup
* Ai -otărt să te e,patriezi &într-o
ţară pe care ai ales-o(. Korbeşti
despre acest lucru cu prietenii.
)nii îţi vor spune următoarele"
!. 0entru oamenii din acea ţară
vei rămne mereu un străin.
;. Kei pierde o parte din tine
însuţi.
?. 6u le vei înţelege umorul şi
glumele+ îţi vei pierde plăcerea de
a rde.
@oluţiile propuse vor urmări
scenariul"
X se formează un grup de 8-:
persoane+
X profesorul prezintă tema+
X în cadrul grupului se aduc ar-
gumente şi contraargumente+
X se analizează soluţiile+
X acestea se supun dezbaterii
întregii clase.
OMUL__________________________________________________
!! Identitate şi alteritate
0rimele abordări ale fiinţei umane s-au raportat la acele trăsături care
puteau fi considerate esenţiale întruct, pe de o parte, acea entitate care nu
le-ar avea nu ar reprezenta o fiinţă umană, iar, pe de altă parte, aceeaşi
entitate, prin ele, şi-ar dezvălui identitatea, felul propriu de a fi sau natura
şi s-ar diferenţia în mod categoric de alte genuri de fiinţare. 1e e,emplu,
raţionalitatea a fost gndită ca un atribut esenţial al omului, definitoriu
pentru orice om. )n asemenea atribut ar specifica în mod direct ce este
omul &fiinţă raţională( şi indirect care sunt entităţile care nu sunt astfel
&fiinţele neraţionale(.
$-iar dacă o asemenea abordare trimite implicit la altceva, la altul, în
filosofia tradiţională alteritatea a fost, de regulă, o problemă secundară, o
ipostază analizată în conte,t ontologic-metafizic, în conte,tul discursului
despre e,istenţă, în genere. în înţelesul ei de di#erit, de opus al identităţii
7ceea/ce/este8, alteritatea defineşte o proprietate relaţională, stabilită între
două realităţi" între ceva, identitatea, şi altceva, alteritatea. In sens metafi-
zic, 0laton consideră că alteritatea nu e,primă negaţia absolută a #iinţei, ci
opusul său, este altceva, ca o anumită nefiinţă, cum ar fi, de pildă, in
raport cu fiinţa umană, fagul, pădurea, albina etc. #iinţa, identitatea,
rezumă întreaga realitate şi semnifică, în limba. platonician, ceeaCe/este,
alteritatea este accidentalitatea, nefiinţa. #iinţa, identică cu ea însăşi, are
atribute specifice" este eternă şi nesupusă sc-imbării+ în sc-imb, alteritatea
este mişcare, transformare, devenire. $onstantin 6oica preciza că
alteritatea platoniciană reprezintă, de fapt, 3complementara unei realităţi
date4, tot ce nu este ea, mai precis un 3tip4 de nefiinţă logic dedusă, care
însă ar fi mai puţin semnificativă din punct de vedere ontologic.
în cartea a K-a a Meta",icii, Aristotel arată că prin calitatea deaG di#erit
trebuie să înţelegem diversitatea, care e,istă între entităţile ce aparţin
aceluiaşi gen.
Ui filosofia modernă teoretizează alteritatea în acelaşi sens abstract, dar,
de această dată, ca 3altceva4 faţă de subiectul cunoscător.
#ilosofia contemporană, mai precis cea postbelică, regndeşte alteri-
tatea în conte,tul problematizărilor despre om. Alteritatea e,primă relaţia
cu celălalt şi devine paradigma comunicării cu celălalt în două sensuri"
9u-5u şi 9u-9u. în ambele situaţii, este vorba deopotrivă despre comuni-
carea cu sine şi cu $elălalt. în primul caz, este vizată cunoaşterea de sine
prin intermediul celuilalt. în al doilea caz, este vizată cunoaşterea de sine
prin înţelegerea sinelui &9ul ca şi cum ar fi Altul(. în această din urmă
ipostază, alteritatea devine reper al autocunoaşterii. Astfel, $elălalt nu mai
are doar dimensiunea alterităţii, ci şi pe aceea a identităţii+ este un raport
cu sine însuşi, care este deopotrivă altul şi acelaşi.
#ilosofii contemporani subliniază că prezenţa $eluilalt este condiţie
esenţială pentru e,istenţa şi manifestarea conştiinţei de sine. @esizarea
propriei subiectivităţi este posibilă doar prin prezenţa $eluilalt, iar lumea
omului este una a intersubiectivităţii. 5otodată, $elălalt e,primă cenzura
morală, căci obligă conştiinţa să reflecteze, să valorizeze nu numai lumea
14
Problematica naturii umane
din .ur, ci şi propriile gesturi, acte, scopuri, motivaţii etc. $a 3loc4 în care
se naşte conştiinţa, $elălalt obligă omul să renunţe la libertatea neutrală,
indiferentă, pentru a se plasa în cea conştientă, morală. în acest sens,
ruşinea &ca şi emoţia sau frica, de pildă( este modul prin care omul se
situează responsabil, dar deplin liber în lume.
C AE59>I5A59A ,S, #,CA 1I#9>I5
";HJB<56 Acum insă este vădit că, orice ar " alteritatea, ii revine in c3ip
necesar să "e ins4şi #aţă de ceva di#erit. 7...8 Căci "ecare este alta dec4t celelalte,
nu prin natura ei, ci prin participarea la ideea de alteritate. 7...8 Bn c3ip necesar
deci, ne"inţa revine mişcării, ca şi tuturor $enurilor. Căci, potrivit tuturor, natura
alteritătii. #ăc4nd pe "ecare altul dec4t "inţa lucrurilor, aduce ne"inţa. Fi, 2ntr/
adevăr, pe toate, potrivit cu cele spuse, le vom putea numi pe drept ca ne"ind, dar
deopotrivă, de vreme ce participă la "inţa lucrurilor, ca "ind şi ca realităti. 7...8 Ori
de c4te ori vor-im despre ceea ce nu este, pare/se nu rostim ceva contrar "inţei
lucrurilor, ci doar di#erit de ea. 7...8 Aşadar, nu vom " de acord să spunem că
ne$aţia inseamnă contrariul, ci doar că 9ne: ori 9nu: indică un lucru din cele
di#erite, c4nd sunt puse inaintea numelor respective. Căci dovedind cum că există o
anumită natură a alteritătii şi că ea este distri-uită asupra tuturor rea5tăţilor unele
#aţă de altele, am cute,at s4 spunem, cu privire la partea opusă #aţă de "ecare
lucru existent, cum că ea, ca atare, este cu adevărat ceea ce nu este.
&0laton, "o"stu3
,0P,R(,*1A RU+(*((
Mi/e ruşine de ce sunt Prin ruşine 2nţele$ o relaţie intimă a eului cu eul+ am
descoperit 2n ruşine un aspect al "inţei mele. 7...8 Huşinea este, la ori$ine, un
#enomen de reKectie 7...8 ruşinea, 2n structura sa primă şi ori$inară, este ruşinea
#aţă de cineva sau 2n #aţa cuiva. C4nd #ac un $est, st4n$aci sau vul$ar, acest $est
porneşte din mine, nu/' .udec, nici nu/' condamn, 2l trăiesc pur şi simplu, 2l
2ndeplinesc in c3eia lui 9pentru sine:. ar deodată ridic capul+ cineva era acolo şi
m/a vă,ut 2mi dau seama de vul$aritatea $estului meu şi mi se #ace ruşine. 7...8
Celălalt este mediatorul indispensa-il 2ntre mine şi mine 2nsumi. "i, prin 2nsăşi
apariţia celuilalt, devin capa-il să avanse, o .udecată asupra mea ca asupra unui
o-iect, căci eu apar celuilalt ca o-iect 7...8 Prin natura ei, ruşinea este recunoaş/
tere. Eu recunosc că sunt aşa cum mă vede celălalt
&Vean-0aul @artre, Fiinţa şi <eantul8
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofica abordată in unul dintre te,tele de mai sus
şi selectează conceptele utilizate.
$omentează afirmaţia" alteritatea este distribuită asupra tuturor realităţi-
lor unele faţă de altele.
$are este semnificaţia afirmaţiei lui @artre" 3$elalalt este mediatorul indis-
pensabil intre mine şi mine însumi4A
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere, indi-
cnd premisele şi consecinţele sale" 3în viaţa maselor, rolul determinant
este .ucat de contagiune şi imitaţie. 9u ies din starea mea de solitudine,
dar prin pierderea de sine4 &6iTolai %erdiaev(.
;,A*<PAUL SARR,
&!H=F-!H:=( 9ste unul
dintre cei mai cunoscuţi filosofi şi
scriitori francezi, reprezentant al
e,istenţialismului ateu. în numele
libertăţii sale, în !H8<, @artre
refuză 0remiul 6obel pentru
literatură, afirmnd" 3)n scriitor tre-
buie să refuze să se lase transformat
în instituţie, c-iar dacă acest lucru
are loc sub formulele cele mai ono-
rabile, cum este cazul acum4.
Lucrări "rinci"ale>
Cfilosofice" Adevăr şi existenţă,
Critica raţiunii dialectice,
Existenţalismul este un umanism,
Fiinţa şi neantul
Cromane" Greaţa, Lidul
Cteatru" Muştele, 5şi 2nc3ise,
Pri,onierii din Altona.
9;u nu vei ucideI: este prima vor-ă
a #eţei sau este un ordin. Există, in
apariţia #eţei, un comandament ca şi
cum mi/ar vor-i un maestru. ;otuşi, in
acelaşi timp, #aţa celuilalt este de,/
$olită. Este sărmanul pentru care eu
pot totul şi căruia 2i datore, totul.
&9mmanuel Eevinas(
1icţionar
Levinas9 ,mmanuel &n. !H=F( / filo-
sof francez.
LU#(A* BLA4A
&!:HG-!H8<( A fost
filosof, scriitor, profesor universitar,
diplomat, personalitate ma.oră a
culturii romne interbelice, în !H?G,
a devenit membru titular al
Academiei >omne+ cu această oca-
zie, a ţinut un discurs de recepţie,
intitulat Elo$iul satului rom4nesc.
1upă 1ictatul de la Kiena, s-a refu-
giat la @ibiu, însoţind )niversitatea
din $lu.. A avut un rol ma.or irt for-
marea tinerilor care făceau parte din
3$ercul literar de la @ibiu4.
Lucrări &iloso&ice>
CFiloso"a stilului
C;rilo$ia cunoaşterii
C;rilo$ia culturii
C;rilo$ia valorilor
CFiinţa istorică
Cespre conştiinţa "loso"că.
A vă,ut lumea, a străvă,ut
lumea şi ne/a dat miracolul
acesta care este sistemul său
"losoGc. Putem spune liniştiţi
astă,i că secolul al MlM/lea
culminea,ă prin Eminescu,
secolul al MM/lea prin 6ucian
Bla$a.
&$onstantin 6oica(
OMUL
'2M)E - #II6LN $)E5)>AEA
!!
r
Modul de e,istenta specific uman şi
destinul creator al omului
1acă abordările tradiţionale s-au raportat îndeosebi la natura umană în
genere sau la om ca Gintă socială, f.losofia culturii vizează în special omul
ca Gintă culturală / ca entitate care se defineşte în şi prin cultură.
în viziunea lui Lucian Bla=a9 cultura are, în primul rnd, o semnificaţie
metafizică, fiind înţeleasă cu referire la mistere sau la profunzimile e,is-
tenţei, respectiv la Marele Anonim.
Ea rndul lui, prin raportare la orizontul misterului şi la condiţia lui de
fiinţă culturală, omul se defineşte printr-un mod de fiinţare care îi aparţine
e,clusiv" existenţa 2ntru mister şi pentru revelare. 6efiind doar fiinţă bio-
logică, asemenea animalului, căruia îi este proprie existenţa 2ntru imediat
şi pentru securitate, omul este definit att prin nevoia de a depăşi imedia-
tul, ct şi prin destinul lui creator.
>espingnd ideea că aceste manifestări ar putea fi privite ca fiind 3un
simplu fenomen psi-ologic4, %laga consideră că saltul ontolo$ic de la ani-
malitate la umanitate a fi,at definitiv omul în orizontul misterului şi al
revelării.
$a subiect creator, omul se plasează în mod e,plicit în orizontul miste-
rului, iar revelarea acestuia devine una dintre acţiunile lui definitorii.
Imediatul şi conservarea speciei sunt depăşite prin raportarea la mister şi
prin actele creatoare, care nu sunt cunoaştere sau dezvăluire deplină a
acestuia. #ără a se raporta însă la ceea ce depăşeşte e,perienţa, la ceea ce
este dincolo de lumea lui, omul nu se poate împlini+ mai mult, şi-ar nega
astfel destinul, natura proprie.
1efinitorii pentru el devin astfel destinul creator şi plăsmuirile crea-
toare, care nu sunt altceva dect 3emisiunea complementară4 a actului
creator. $u alte cuvinte, cum spune filosoful romn, omenescul din om se
manifestă odată ce 3omul biologic s-a lansat în orizontul misterului şi al
unor virtuale revelări4. 9l distinge mutaţia ontolo$ică de cea -iolo$ică,
proprie şi diferitelor specii de organisme+ prin această caracteristică esen-
ţială, omul este singurul su-iect creator în cosmos.
Modul eminamente uman de a fi este 3condiţia generală şi necesară4,
realizată printr-un salt ontologic, care radicalizează distanţa dintre animal
şi om. Acesta din urmă se raportează deopotrivă la imediat şi la mister.
$reaţia va prevala însă asupra gri.ii pentru propria securitate, nu numai
prin faptul că fiinţa umană nu se poate împlini fără a lua o atitudine faţa de
transcendenţă, de ceea ce este dincolo de imediat, de lumea concretă, dar
mai ales prin aceea că, uneori, individul, 3capturat4 de destinul lui creator,
va lăsa deoparte propria viaţă, individuală, concretă, pentru viaţa
spiritului.
$ele două determinări, misterul şi revelarea, nu au conotaţie religioasă,
ci filosofică. 1estinul său creator îl pune pe om faţă în faţă cu misterul şi
îi cere imperativ să ia atitudine faţă de acesta. 6u este vorba de o simplă
16
Omul / #iinţă culturală
atitudine teoretică ori de o cunoaştere sau dezvăluire a misterului, ci mai
degrabă de un act creator, de o 3plăsmuire4, de o construcţie a unei lumi în
care subiectul devine şi el un creator. 1acă nu al lumii, în genere, cel puţin
al lumii sale. 1ar astfel lumea însăşi va fi culturală.
C @9M6I#I$ALIA M95A#IYI$A A $)E5)>II
A exista ca om 2nseamnă din capul locului a $ăsi o distantă #aţă de imediat,
prin situarea 2n mister. Bmediatul nu există pentru om dec4t spre a A depăşit 7...8
ar situarea 2n mister, prin care se declară incendiul uman 2n lume, cere o com/
pletare0 situaţiei li corespunde un destin 2n,estrat cu un permanent apetit+ nevoia
de a 2ncerca revelarea misterului. Prin 2ncercările sale revelatorii, omul devine
insă creator, şi anume creator de cultură 2n $enere. Facem o deductie a
condiţiilor culturii, ad4ncind Nnseşi dimensiunile existenţiale ale omului. Cultura,
in această perspectivă nu este un lux, pe care şi/' permite omul ca podoa-ă, care
poate să "e sau nu0 cultura re,ultă ca o emisiune complementară din speci#ici/
tatea existenţei umane ca atare, care este e,istenţa în mister şi pentru revelare.
7...8 Cultura ţine deci mai str4ns de de#iniţia omului, dec4t con#ormaţia sa #i,ică sau
cel puţin tot aşa de str4ns. 7...8 Cultura n/o privim aici neapărat 2n 2nţeles umanist,
ca mi.loc de atenuare a animalităţii, sau ca reacţiune 2mpotriva animalităţii ca
atare. 7...8 Ea e 2mplinirea omului. 7...8
Fără o sc3im-are a modului, planului, ori,ontului existenţial, cultura nu s/ar ti
nit niciodată, oric4t $eniu ar " tresărit su- ţeasta umană. 2n #undamentarea cul/
turii nu se poate evita acest motiv ontolo$ic, de desţelenire iniţială a c4mpului
existenţial. Existenţa 2n mister şi pentru revelare se $ăseşte, ca mie, implicat, 2n
orice creatiune de cultură, cum #aimosul cogito mocneşte 2n orice .udecată a
cunoaşterii umane. 7...8 9Omul: a #ost produs printr/o mutaţiune -iolo$ică numai
c4t priveşte con#ormaţia sa de specie vitală0 c4t priveşte modul său de a exista 72n
ori,ontul misterului şi pentru revelare8, omuls/a declarat, datorită uneimutatiuni
ontologice, sin$ular 2n 5nivers. 7...8 Omul tinde să/şi revele,e sieşi misterul.
6ucru posi-il pe două căi+ prin acte de cunoaştere sau prin acte plăsmuitoare.
Hevelarea prin plăsmuiri duce 2n $enere la creaţie de cultură. Hepetăm, cultura e
trupul şi expresia unui anume mod de existenţă a omului. Pentru a A creator de
cultură, omul nu tre-uie să Oe dec4t om, adică o Gintă care tra$e consecinţele
existenţei sale speciGce.
&Eucian %laga, Gene,a meta#orei şi sensul culturii8
* 9l e,istă e,clusiv întru imediat şi
pentru securitate.
* 9l cunoaşte, în felul său, lumea con-
cretă.
* Animalului i se pot atribui anumite
categorii cognitive în sens funcţional.
* Animalul poate fi producător de
civilizaţie, dar astilistică, stereotipă şi
atemporală.
2mul
* 2mul nu e,istă e,clusiv întru ime-
diat şi securitate, ci şi în orizontul
misterului şi pentru revelare.
* 2mul e înzestrat cu un destin crea-
tor de cultură &metaforică şi stilistică(.
* 2mul e înzestrat nu numai cu cate-
gorii cognitive, ca animalul, ci şi cu
categorii abisale.
* 2mul are posibilitatea nu numai de
a 3produce4, ci şi de a 3crea4 o civili-
zaţie, de aspect stilistic şi istoric vala-
bilă.
&Eucian %laga,
Gene,a meta#orei şi sensul culturii8
Aplicaţii-------------------------------------
9videnţiază problema filosofică abordată în te,tul de mai sus şi selectează
conceptele utilizate.
$are sunt condiţiile culturii şi în ce mod influenţează acestea comporta-
mental umanA
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere, indi- ţ
cnd premisele şi consecinţele sale" 3$reaţia are pr.olul ei. Meşterul
Manole şi-a zidit şotia sub pietre şi var pentru ca să înalţe biserica4 I
&Eucian %laga(. Identifică şi alte referinţe la actul creaţiei în cteva opere
literare studiate şi analizează-le comparativ cu aceasta.
>econstruieşte demersul lui Eucian %laga privind semnificaţia culturii,
pornind de la următorii termeni" imediat, existenţă 2ntru mister şi pentru
revelare, act de cunoaştere şi act plăsmuitor.
1icţionar
Imediat / nemi.locit, nemediat, con-
cret.
Mister / ceea ce depăşeşte e,pe-
rienţa şi este inaccesibil cunoaşterii.
>evelare / arătare, punere în lumina
conştiinţei.
Mutaţie ontologică / salt din orizon-
tul e,istenţei biologice în cel al cultu-
rii+ diferenţa specifică faţă de animali-
tate+ se manifestă prin nevoia de a
crea.
Animalul
!G
#O*SA*(* *O(#A
&!H=H-!H:G( A fost elev
al liceului bucureştean 3@piru
Baret4. A absolvit #acultatea de
Eitere şi #ilosofie din %ucureşti, cu
teza de licenţă Pro-lema lucrului in
sine la Panl în !H?H, a obţinut
doctoratul în filosofie, cu teza "c3iţă
pentru istoria lui 9Cum e cu putinţă
ceva nou:. în anii !HF:-!H8<, a fost
deţinut politic. 1in !HGF, s-a retras la
0ăltiniş. A fost preocupat de toate
marile domenii ale filosofiei. 9ste
autorul uneia dintre cele mai im-
portante lucrări de ontologie din
secolul al XX-lea" evenirea intru
Gintă &!H:!(.
Lucrări "rinci"ale>
C e di$nitate Europae
C evenirea tntru Gintă
! Mat3esis sau -ucuriile simple
C Hostirea GlosoGcă
rom4nească
C "entimentul rom4nesc al
Ginţei
Ceea ce menţine 9desc3ise:
culturile este aşadar pre,enţa
ima$inilor şi a sim-olurilor, in
orice cultură, australiană sau
ateniană, situaţiile limită ale
omului sunt per#ect revelate
datorită sim-olurilor pe care le
sustin culturile respective.
&Mircea 9liade(
OMUL
Implinirea omului prin cultură, ca spirit
0entru #onstantin *oica9 3cultura e omenească, e adevărul nostru, e
ordinea după c-ipul şi asemănarea noastră4 7Mat3esis sau -ucuriile sim/
ple8. 9l distinge, plecnd de la 3dualismul4 geometrie-istorie, între două
tipuri de cultură / una de tip matematic, cealaltă de tip istoric. $ultura de
tip matematic se fundamentează pe ideile de ordine şi de adevăr mate-
matic, iar idealul ei este o mat3esis universalis, 3un sistem care să dea
socoteală de tot ce se întmplă în univers4. @pre deosebire de aceasta, cul-
tura de tip istoric se orientează spre subiect, spre 3ceea ce se petrece acolo,
înăuntru4. Ambele se raportează la idealul uman de ordine şi, c-iar dacă s-
a crezut că ordinea aparţine naturii, lumii e,terioare, în modalităţi diferite,
acestea relevă că 3nu natura e ordine, nu lumile astronomice4, ci 3spiritul e
ordine şi el ritmează realităţile4.
0otrivit filosofului romn, pentru înţelegerea omului este necesară
clarificarea raporturilor dintre individual şi general, dintre om ca indivi-
dualitate şi om ca fiinţare autentică, împlinită, ca 3instanţiere4 individuală
a generalului, a Omului. Aceste raporturi sunt reinterpretate din perspec-
tiva unor distincţii fundamentale" situaţii statistice 7 fapte logice, lo$ica lui
Ares% lo$ica lui Qermes.
0rimul model cultural este acela în care întregul acaparează partea, în
care 3omul este asemenea ostaşului în oaste4+ pentru celălalt, omul, ca
individualitate, nu mai este un fapt statistic, ci unul logic" partea reflectă
întregul. )n individual e,emplar, cum este @ocrate, 3rezumă întreaga
umanitate4, este un individual-general, o parte 3ridicată la puterea întregu-
lui4. 1acă, prin cel dinti, 6oica are în vedere cunoaşterea de tip matema-
tic, prin cel de-al doilea este vizată cealaltă, de tip istoric, şi, ceea ce este
mai important, însuşi sensul e,istenţei umane individuale" împlinirea,
realizarea, revelarea a ceea ce este omul într-o viaţă e,emplară.
$ultura, prin manifestările ei, relevă necesitatea întlnirii celor două
logici, dar şi evaluarea superioară a logicii lui Bermes" numai individul
care lasă în urma lui o operă sau care sădeşte măcar un pom, numai acela
se împlineşte, numai acela se ridică la puterea generalului, a umanului
Mai mult dect att, această putinţă îi aparţine numai omului, care rămnr
astfel 3individualul cel mai uimitor4.
$ele două modalităţi de înţelegere a raportului parte-întreg / întregul
e,plică partea, respectiv partea e,plică întregul / 3se combat statornic in
istoria culturii4. @piritul însă, iar omul trebuie să fie spirit, argumentează
6oica, reprezintă doar unul dintre cele două sensuri" ai atins aceasta
treaptă a spiritului numai atunci cnd tu însuţi, un individual, o parte
e,plici sau reprezinţi întregul, umanitatea. Modelul este, printre altele
acela al lui @ocrate" 32mul este în @ocrate, nu în uman4.
A ne realiza ca oameni presupune, în perspectiva gnditorului romn, a
trăi logic, a înfrunta viaţa cu a.utorul formelor spiritului. 0e de o parte,
viaţa se relevă ca 3devălmăşie anar-ică4 &lipsă de ordine(. @piritul, pe de
altă parte, se relevă ca ordine, luciditate, înstăpnire asupra vieţii şi dezor-
dinii ei. A te lăsa în voia vieţii, trăind 3nedisciplinat şi amorf e totuna,
18
Omul / #iinţă culturală
spune 6oica, cu 3a te desfiinţa ca individ4. Kiaţa nu trebuie s copleşească
individul, ci, dimpotrivă, acesta, prin spirit, prin cultură, printro atitudine
logică, trebuie să ia în stăpnire şuvoiul vieţii. în @urnalul de la Păltiniş,
6oica afirmă c-iar că singura bucurie autentică este cea culturală, a spiri-
tului, restul fiind desfătări sau c-iar neîmpliniri.
C @9M6I#I$ALIA E2II$A A $)E5)>II
5n om devine cu adevărat om şi iese din statistică atunci c4nd devine o lume.
792n "ecare om o lume 2şi #ace 2ncercarea:, spunea Eminescu0 ar tre-ui să/şi#acă
2ncercarea8. 7...8 ar mai ales 2n comportarea şi creaţia omului se vede aceasta.
Poetul adevărat este cel care devine la un moment dat Poe,ia0 ",icianul, excedat la
2nceput de tot ce se ştie, s#4rşeşte prin a deveni el Fi,ica. 7...8 2n situaţiile lo$ice,
2ntre$ul este acelaşi 2n "ecare parte. ;autolo$ia este, poate, de esenţa lo$icului,
dar nu 2n sensul re"ectării lui acelaşi 2n "ecare moment al ansam-lului, 2n acest
sens, s/ar putea spune că şi un destin sau o viaţă de om pot " 2ntr/o situaţie
lo$ică, atunci anume c4nd "ecare demers al vietii are .usti"cările 2ntre$ului,
2nţeleptul trăieşte 9lo$ic:pentru că are 2n "ecare clipă le$ea de om adevărat in el.
7...8
2n timp ce lo$ica lui Ares era cea a ră,-oiului, lo$ica lui Qermes ar " cea a
interpretării, să spunem. Prima lo$ică aşe,a partea 2n 2ntre$ şi de vreme ce 2ntre/
$ul 7clasa uneori, #uncţia altădată, relaţia a-stractă 2n "ne8 reţinea totul pentru el,
partea devenea o simplă varia-ilă, disparentă sau oric4nd $ata să "e sacri#icată. 2n
lo$ica lui Qermes 2nsă, partea / dacă este una a situaţiilor lo$ice, iar nu un sim/
plu element statistic R nu mai este indi#erentă şi irevoca-ilă+ ea este, de "ecare
dată, interpretarea 2ntre$ului. 7...8 Cu exemple 2nt4mplătoare poate opera lo$ica
lui Ares, pentru care individualul este doar un #apt statistic, un -uletin, o ci#ră, sau o
constantă individuală.
6o$ica lui Qermes, respectuoasă #aţă de parte, de vreme ce aceasta poate "
purtătoare de 2ntre$, operea,ă cu exemple privile$iate. 7...8 Am spune 2n termenii
lui Qermes+ universul lo$ic tre-uie să interprete,e orice alt univers 7Mc, de
cunoaştere, moral, artistic8 şi de aceea toate ştiinţele, de la ",ică p4nă Ba istorie,
tind să devină o lo$ică. 7...8 poate că 2ntrea$a cultură nu e altceva dec4t o
meditaţie asupra individualului.
&$onstantin 6oica, "crisori despre lo$ica lui Qermes8
Aplicaţii
$aracterizează cele două tipuri de cultură, de tip matematic şi de tip
istoric, şi elaborează un punct de vedere argumentat în legătură cu valoa-
rea fiecăreia.
$e consecinţe asupra comportamentului uman s-ar putea deduce dacă
acesta s-ar manifesta cultural doar în sensul logicii lui Ares, de pildăO 1ar
în cel de-al doilea tipA
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere, indi-
cnd premisele şi consecinţele sale" 31acă e vorba de o bibliotecă şi nu de
o grămadă de cărţi, dintr-o simplă carte sau dintr-o submulţime a biblio-
tecii se poate vedea ce este întregul" bibliotecă de istoric, bibliotecă de
medic sau de .urist4 &$onstantin 6oica, "crisori despre lo$ica lui Qermes8 S
ProblematiDarea &iinţei culturale
)escrierea lo=ică
* logica este o atitudine, nu o disci-
plină+
* logica reprezintă înstăpnirea spi-
ritului+
* logica este singura bucurie auten-
tică.
#Em" lo=ic>
* este ansamblul în care întregul este
în parte+
* omul este în @ocrate, nu în uman+
* partea nu este 2n, ci intru intreg+
* întregul este acelaşi în fiecare
parte.
Lo=ica lui Ares>
* ţine seama numai de situaţiile sta-
tistice+
* individualul este în mulţime+
* soldaţii pot pieri, oastea să nu
moară+
* este logica războiului.
Lo=ica lui 8ermes>
* ţine seama de situaţiile logice+
* se ocupă de indivizii care sunt
întru întreg+
* este logica interpretării.
&$onstantin 6oica,
evenirea 2ntru "inţă8
Activitate de grup
* 2rganizaţi in grupe de patru-
cinci elevi, analizaţi modul în care
ne putem împlini ca fiinţă cultu-
rală în conte,tul lumii multicul-
turale contemporane. Apelnd la
propria e,perienţă de viaţă, elabo-
i uo punct de vedere unitar.
raţi uo punct c
________________
1icţionar
9liade, Mircea &!H=G-!H:8( / scriitor,
filosof şi istoric al religiilor.
!H
Bieronimus %osc- &!<F=-!F!8(,
Grădina plăcerilor &detaliu(
5nii oameni 2şi pun pro-le/
ma dacă viaţa are sau n/are
sens. 2n realitate, totul se redu/
ce la a şti dacă e suporta-ilă
sau nu. Pro-lema 2ncetea,ă şi
răm4n 3otăr4rile.
&9mil $ioran(
r
Atunci su#letul nostru va avea de
ce să se #elicite, c4nd eli-erat din
acest 2ntuneric, 2n care se 2nv4rteşte,
va vedea strălucirea nu cu o vedere
sla-ă, ci va primi 2ntrea$a lumină şi
va A redat cerului, căruia 2i aparţine.
7...8 Ori$inea sa 2l c3eamă sus. ar
el va " acolo şi 2nainte de a se eli-era
din această 2nc3isoare, c4nd va #i
lepădat viciile şi se va A 2nălţat pur şi
uşor 2n meditaţii divine.
&@eneca,
"crisori către 6uci2ius8
OMUL_______________________________________________________
@96@)E KI9LII
0entru mulţi autori, întrebarea despre sensul vieţii reprezintă inima
re#lecţiilor #iloso#ice. Aceasta este redată de cele mai multe ori prin dile-
ma" are sau nu are viaţa un sensA Iar dacă e,istă, acesta este unul prede-
terminatA 0oate da omul, prin inteligenţa şi voinţa sa, un sens vieţiiA
6e preocupă sensul vieţii ori de cte ori căutăm o motivaţie pentru a
trece de anumite obstacole ma.ore, cum ar fi cele întlnite în aşa-numitele
situaţii/limită. 1e asemenea, despre sensul vieţii este vorba atunci cnd ne
întrebăm dacă felul în care ne trăim viaţa este cel optim, dacă viaţa are un
temei ascuns, pe care încă nu-! cunoaştem, sau dacă această viaţă are con-
tinuitate într-o viaţă viitoare.
întrebările despre sensul vieţii sunt determinate şi de o mulţime de
conte,te sau de orizonturi de aşteptare, cum ar fi cel social-politic, econo-
mic, cultural, teologic, sau de e,perienţe, precum aceea a morţii, în gene-
ral, sau, mai ales, a unei persoane dragi.
0roblema sensului vieţii a fost abordată din perspective cu totul opuse
în cadrul creaţionismului şi al evoluţionismului. @ub aspect crea-ţionist-
religios, sensul vieţii este dat de viaţa viitoare a fiecărui individ în parte.
0otrivit celeilalte perspective, evoluţia organismelor, privită ca succesiune
de transformări şi procese bio-fizico-psi-ice, este cea care relevă sensul
vieţii, predominant însă din perspectiva speciei sau a e,istenţei în
ansamblu.
în filosofîe, gndirea asupra sensului vieţii se impune nu numai prin
distincţia dintre trup şi suflet, ci şi prin problematizările legate de condiţia
umană. Aşa cum am văzut, Blaise Pascal9 de pildă, e,primă prin metafora
trestie cu$etătoare conştiinţa finitudinii, dar şi a unicităţii omului, prin
care se poate revela o perspectivă aparte asupra sensului vieţii.
Art?ur @c-open-auer a iniţiat discuţiile despre sinucidere, ca voinţă
negativă, ca negare a vieţii. 5ema sinuciderii, corelată cu tema lipsei de
sens a vieţii, a absurdului e,istenţei, a fost reluată în cadrul e,istenţialis-
mului ateu de către Albert #amus şi ;ean<Paul Sartre.
$amus apreciază că @isif, eroul tragic din mitologia antică, este în fapt
însuşi modelul condiţiei umane, definită în mod parado,al prin două
atribute, contradictorii la prima vedere / fericirea şi absurdul /, care
sunt însă 3copiii aceluiaşi părinte4. 0rin analogie cu situaţia lui @isif,
înţelegerea şi acceptarea condiţiei umane ec-ivalează cu conştientizarea şi
trăirea absurdului" @isif îşi acceptă cu seninătate pedeapsa de a împinge
stnca spre vrful muntelui, de unde inevitabil aceasta trebuie să cadă. în
.oc este destinul eroului, determinat însă de propria lui alegere, respectiv
destinul omului.
0entru @artre, sensul vieţii aparţine e,clusiv omului, deoarece, prin
acţiunile sale, acesta alege să trăiască într-un mod sau altul. 9l nu poate
afla în afara sa un sens al propriei vieţi. Mai mult, pentru om, adevărata
problemă nu este dacă 1umnezeu e,istă, ci dacă tot ce i se întmplă omu-
lui e,primă c-iar propria alegere, îl reprezintă, Iind 3alegerea sa de sine4.
1in acest motiv, absurdul nu este o simplă idee, ci condiţia şi c-eia pro-
priei vieţi. 0rin urmare, esenţa vieţii constă în manifestarea libertăţii şi a
responsabilităţii absolute a omului.
?
5ensul vieţii
m 9@96LA KI9LII 9@59 K2I6LA 19 0)59>9
2n acest domeniu tre-uie să pătrundem temeinic p4nă in stră#unduri şi să ne
stăvilim toate slă-iciunile sentimentale+ viaţa 2nsăşi este 2n esenţă sustra$ere,
rănire, -iruinţă asupra celui străin şi asupra celui sla-, oprimare, duritate, impu/
nerea cu #orţa a #ormelor proprii, asimilare sau, in cel mai -un ca,, exploatare.
7...8 şi aceasta nu pe temeiul vreunei moralităţi sau imoralităţi oarecare, ci din
cau,ă că 7...8 viaţa este tocmai voinţă de putere. 7...8 9Exploatarea: aparţine nu
unei societăţi corupte sau imper#ecte şi primitive+ ea aparţine esenţei vieţii, ca
#uncţiune or$anică #undamentală, ea este o consecinţă a voinţei de putere pro/
priu/,isă, cea care e 2nsăşi voinţa de a trăi.
&#riedric- 6ietzsc-e, incolo de -ine şi de rău8
C 2M)E A%@)>1
;oată -ucuria tăcută a lui "isi#se a#lă aici. estinul său 2i aparţine. "t4nca lui
este lucrul lui. ;ot ast#el, omul a-surd, c4nd 2şi contemplă c3inul, #ace să
amuţească toti idolii. 7...8 Omul a-surd spune da şi e#or3il său nu va 2nceta nicio/
dată. acă există un destin personal, 2n sc3im-, nu există un destin superior sau
cel puţin există doar unul pe care 2l socoteşte total şi vrednic de dispreţ. C4t
priveşte restul, el se ştie stăp4nul ,ilelor sale. in acea clipă su-tilă 2n care omul se
apleacă asupra vieţii sale, "isi#, intorc4ndu/se la st4ncă, contemplă acel şir de
#apte #ără le$ătură care devine propriul său destin, creat de el, unit su- privirea
memoriilor sale şi in cur4nd pecetluit de moarte. Ast#el, 2ncredinţat de ori$inea
deplin omenească a tot ce/i omenesc, or- care vrea să vadă şi care ştie că noaptea
nu are s#4rşit, el nu se opreşte niciodată. "t4nca se rosto$oleşte şi acum. 7...8 <e
2ntoarcem 2ntotdeauna la povara noastră. ar "isi# ne 2nvaţă #idelitatea superioară
care 2i nea$ă pe ,ei şi 2nalţă st4ncile. 7...8 6upta 2nsăşi către 2nălţinu e de a.uns pentru
a umple un su#let omenesc. ;re-uie să ni/' 2nc3ipuim pe "isi# #ericit.
&Albert $amus, Mitul lui "isi#8
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică abordată in unul dintre te,tele de mai
sus şi selectează conceptele utilizate.
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere,
indicnd premisele şi consecinţele sale" 3#ericirea noastră rămne întot-
deauna numai o dorinţă, fără ca vreodată să poată deveni o speranţă, dacă
nu intervine o altă putere &...( care să împartă fericirea după meritele şi
vina oamenilor, care să poruncească întregii naturi şi să conducă lumea cu
înţelepciune supremă, ceea ce înseamnă să credem în 1umnezeu4
&Immanuel Mant(.
în ce măsură crezi că e,perienţa de viaţă a fiecăruia constituie un funda-
ment pentru dezlegarea sensului vieţiiA #ormulează şi argumentează un
punct de vedere personal.
9laborează un scurt eseu despre sensul vieţii, lund în considerare unul
dintre următoarele conte,te" a( viaţa nu este dect un 3drum către
moarte4" b( viaţa este doar o clipă în raport cu infinitatea timpului+ c( sun-
tem singuri, fără 1umnezeu+ d( în această lume suntem doar pelerini spre
cetatea lui 1umnezeu &Augustin(.
"u#erinţa este şcoala concesivit4ţii.
A 2nvăţa să su#eri este a 2nvăţa să ierţi.
e ce ierţi1 Fiindcă 2n durere te
desprin,i pro$resiv de lucruri. Bn dis/
perare, desprins de tot, ierţi totul.
Omul normal şi cel mediocru, ataşaţi
de lumea 2ncon.urătoare, interesaţi de
#răm4ntările mesc3ine &...( nu pot să
ierte nimic, #iindcă ataşarea de lucruri
duce la ilu,ionare şi la un #als a-so/
lutism. Ei aşteaptă totul de Ba timp, de
aici şi rolul surpri,ei 2n viaţa acestora.
"i, atunci este explica-il de ce un om
care su#eră, c3iar lipsit de cultură, nu
poate A mediocru.
&9mil $ioran, Hevelaţiile durerii8
l2Btll
#amus9 Albert &!H!?-!H8=( / roman-
cier şi filosof francez, unul dintre
părinţii existenţialismului. $ioran,
9mil &!H!!-!HHF( / filosof şi eseist
romn.
Scbo"en?auer9 Art?ur &!G::-!:8=( /
filosof german, autorul lucrării 6umea
ca voinţă şi repre,entare. Seneca9
Lucius Annaeus &< î.Br.-8F d.Br.(
/ filosof, scriitor şi om de stat
roman.
;!
Mitul lui "isi#
7vas $recesc cu #i$uri ne$re8
1
Hecapitulare
2M)E
E Pro-lematica naturii umane
#once"tele de bază ale
antropologiei filosofice"
Cnatura umană
Cesenţă umană
Cidentitate umană
Calteritate 7Celălalt8.
Pers"ective &un'amentale>
Cabordarea antropologiei creştine" omul este fiinţă
contradictorie, dar natura lui este desc-isă spre bine
&%laise 0ascal(
Cabordarea raţionalismului clasic" omul este fiinţă cugetătoare &>ene 1escartes(.
, Omul este "ersoană>
Cpersoana dezvăluie fiinţa autentică a omului
Csensurile conceptului de persoană
Cvaloarea absolută a persoanei, ca scop în sine &Immanuel Mant(.
(F. Omul este &iinţă socială>
Cperspectiva organicistă &Aristotel(
Cperspectiva contractualistă =ean-.acWues >ousseau(.
(C.('entitate şi alteritate>
Csemnificaţiile alterităţii
Cabordarea metafizică" alteritatea este opusul #iinţei &0laton(
Cabordarea e,istenţialistă" $elălalt este condiţia şi cenzura morală a e,istenţei mele
Zean-0aul@artre(.
C. Omul este &iinţă culturală>
6specificul abordării filosofiei culturii"
Eucian %laga" impactul şi semnificaţia culturii asupra e,istenţei omului. $onstantin
6oica" dualismul manifestării culturale a omului" de tip istoric şi de tip logic+ două
modalităţi logice de înţelegere a relaţiei om &parte(7societate &întreg(.
CL Sensul vieţii
Cîntrebările despre sensul vieţii şi orizonturile de aşteptare
Cprincipalele abordări filosofice" voinţa de a trăi &#riedric- 6ietzsc-e( şi
absurdul &Albert $amus(.
!. Indică direcţiile principale de proble-
matizare ale umanului în fîlosofie. Argumen-
tează în favoarea celei pe care o consideri ca
fiind cea mai relevantă.
;. Argumentează pro sau contra" 0roba-
bil, cel mai important sens al ma,imei socra-
tice 3$unoaşte-te pe tine însuţi4 este" "ă
devii ceea ce eşti.
?. Analizează comparativ abordarea lui
0ascal şi cea carteziană, pornind de la ideea
lui Mant că omul este persoană.
<. 0recizează cui aparţine următoarea
idee" ca fiinţă socială, omul este o fiinţă na-
turală denaturată. Indică o altă teză filosofică
despre om ca fiinţă socială.
F. Menţionează una dintre consecinţele
distincţiei identitate7alteritate în definirea
persoanei.
8. $omentează următoarele idei"
* celălalt este, în primul rnd, ceea ce
este diferit de mine+
* în acelaşi timp, el este semenul meu+
* este, aşadar, alter e$o, un alt eu şi un
altul dect mine, deopotrivă eu şi noneu+
* prin el mă cunosc pe mine însumi, ceea
ce sunt eu şi ceea ce nu sunt eu.
G. 0ornind de la ideea că omul este 3fiin
ţă culturală4, evidenţiază o corelaţie posibilă
între cele două perspective de teoretizare pe
care le propune $onstantin 6oica" 3partea
este în întreg4 şi 3partea este purtătoare de
întreg4.
Arată dacă în imaginea din această pagină
este vorba de un întreg. 1acă da, care dintre
cele două situaţii prezentate de 6oica este
cea potrivită aiciA
:. @tabilind relaţia dintre următoarele
noţiuni / 3e,istenţă întru mister şi pentru
revelare4 şi 3mutaţiune ontologică4 /, anali
zează concepţia lui Eucian %laga despre om
ca fiinţă culturală.
H. $iteşte cu atenţie următorul te,t"
36atura unui om, de e,emplu, este
alcătuită din amintirile sale si din restul
Evaluare
.-ii: !."i#iţ
cunoaşterii sale, din iubirile şi urile sale şi
aşa mai departe+ prin urmare, în lipsa
obiectelor pe care le cunoaşte, le iubeşte sau
le urăşte, el nu ar putea fi ceea ce este. 9l
este în mod esenţial şi evident un fragment"
luat ca sumă totală a realităţii, el ar fi auto-
contradictoriu4 &%ertrand >ussell, Pro-leme/
le Gloso#iei8.
$omentează te,tul într-un scurt eseu,
lund ca repere următoarele" precizarea
problemei filosofice abordate+ identificarea
şi prezentarea soluţiei pe care o susţine
autorul+ identificarea şi analiza argumentului
prezentat în te,t+ indicarea şi caracterizarea
unei concepţii alternative în legătură cu
problema respectivă+ analiza comparativă a
celor două concepţii+ prezentarea şi argu-
mentarea unui punct de vedere personal.
!=. 9laborează un eseu liber plecnd de
la următoarele te,te"
* 3Kiaţa nu e,istă, iar moartea este o
stare de vis. @uferinţa a inventat att pe una,
ct şi pe alta, spre a se .ustifica pe sine
însăşi. 6umai omul se poate c-inui între o
irealitate şi o înc-ipuire4 &9mil $ioran(.
* ,A stabili ce este şi de unde începe
viaţa este o cerinţă de care depinde viaţa
noastră& &)mberto 9co(.
!!. 9laborează un eseu cu privire la una
dintre următoarele teme"
* relaţia dintre înţelegerea naturii umane
şi sensul vieţii+
* înţelegerea omului ca Gintă culturală.
I S C I P LI N A R I T ATE
#IE2@2#I9 UI )#2E2II9
1A6 1. #A>$AU,
"upercivili,aţiile şi ipote,a extraterestră
&>evista Ftiinţă şi te3nică, H7;==;(
1in păcate, noi cunoaştem doar o singură civilizaţie te-nologică / a
noastră / şi nici o supercivilizaţie &...( @pecia umană se va sc-imba şi ea.
6e putem gndi la cercetările privind regenerarea, prelungirea speranţei
de viaţă, ingineria genetică, bioroboţii, ciborgii etc. în viitorul apropiat,
practic toate obiectele artificiale mai importante vor deveni 3inteligente4,
cu microprocesoare integrate. 9le vor fi şi interconectate, prin internet, cu
toate calculatoarele şi bazele de date din lume. $omanda de la distanţă a
tuturor acestor dispozitive şi calculatoare se va face prin microprocesoare
implantate în cap, conectate direct la creierul uman.
în mai puţin de o sută de ani, va fi suficient să ne gndim la un subiect,
pentru ca în momentul următor toate informaţiile necesare despre acel
subiect să ne sosească în minte. Kom vedea prin oc-i situaţi la mii de Tilo-
metri, vom acţiona prin braţe robot la distanţe la fel de mari sau ne vom
întlni unii cu alţii în realitatea virtuală, toate prin intermediul acestui
implant, fără complicatele dispozitive utilizate astăzi în teleprezenţă. Mai
mult, vom putea vorbi unii cu alţii Qde la o minte la alta4, prin reţeaua de
transmitere a datelor, fără a scoate sunete şi la orice distanţă. &...(
Anumite persoane cred c-iar că a e,istat o intervenţie e,ternă în
apariţia omului şi în îmbunătăţirile ulterioare ale sale. în ce scop se puteau
realiza oare astfel de operaţiiA 0entru a crea în cele din urmă un
3supraom4 ca acela visat de 6ietzsc-eA 0entru mai multă creativitate sau
inteligenţăA &...(
@crierile din vec-ime sunt pline de aluzii la e,perimente genetice
menite să îmbunătăţească specia umană. în %iblie găsim crearea 9vei din
coasta lui Adam &donareA(, -ibrizi nedoriţi de 1umnezeu rezultaţi prin
acţiunea îngerilor căzuţi, 6oe a fost un e,emplar ideal, toate celelalte
specimene fiind distruse de 0otop etc. &...(
;oate istoriile privind experimente $enetice+ cele din Bi-lie, cele din
alte tradiţii #olclorice sau reli$ioase, ca şi din rapoartele privind răpiri
OL<, sunt compati-ile cu ideea monitori,ării Păm4ntului şi a omenirii de
către o Bnteli$enţă "uperioară ţin4nd de o supercivili,aţie. &...( 0entru mulţi
alţii, o invazie spaţială de tipul celei din filmul Bndependence aT pare
perfect plauzibilă.
Aplicaţii
E Identifică tema şi precizează semnificaţia problemei supercivilizaţiilor. ;.
$orelează concepţia filosofică despre natura umană cu ipoteza superci-
vilizaţiei.
1icţionar
1A61.#A>$AU
&n. !H<=( 9ste
vicepreşedintele A@#A6
&Asociaţia pentru @tudiul #enome-
nelor Aerospaţiale 6eidentificate(
clin >omnia. A publicat articole
şi cărţi de referinţă în domeniul
ufologiei.
Eucrări principale"
C e ce tac civili,aţiile
extraterestre
C Extraterestrii printre noi1
)fologie / cercetare asupra contro-
verselor privind obiectele zburătoare
neidentificate &2Y6(.
ine şi rau
5eorii morale
-le e etica aplicată
Andrea Mantegna &!<?!-!F=8(,
A$onie 2n Grădina G3etsimani
&detaliu(
C să precizezi sensul
conceptelor şi categoriilor
esenţiale pentru studiuf
fifosofiei moraleU
C să #ormule,V unele
araumente pro şi contra la
pro-leme controversate
de etică apficată, în eaorul
unor activităţi ne $rupe
sau m ec3ipă8
C să recunoşti consecinţele
etice implicate de o anu-
mită poziţie fifosofică+
C să argumentezi un punct
de vedere personal m
cadrul unei dezoateri
etice.
>embrandt &!8=8-!88H(,
2ntoarcerea Fiului risipitor
ini
Morala
9ste un ansamblu de reguli, de va-
lori comportamentale acceptate de
societate &grup social( la un moment
dat.
9ste normativă" legi, reguli, princi-
pii morale &de e,emplu, imperativul
categoric, norme morale, cutume(.
5ipuri"
* morala virtuţii
* morala datoriei
* morala utilităţii
* etica situaţiilor concrete &etica
aplicată(.
#o'uri> sisteme conte,tualizate de
norme şi valori. 5ipuri"
* moraTeligioase &de e,emplu, eti-
ca creştină(
* 'eontolo=ice>
X al politicianului
X al medicului
X al .urnalistului
X al profesorului etc(.
MOHA6A
%iri9 UI >[)
.ăP; @pecificul filosofiei morale
2M)E 9@59 @I6I)>A #II6LN M2>AEA
In raport cu lumea reală, omul manifestă nevoia de a o cunoaşte şi de a
o e,plica, după cum, faţă în faţă cu sine sau cu semenii, manifestă nevoia
la fel de imperioasă, de a-şi cunoaşte propria natură, locul şi rostul său în
)nivers şi, mai ales, de a-şi înţelege şi raţionaliza comportamentul. @copul
acestor demersuri este nu numai limitarea arbitrariului şi a dezordinii, ci
şi, mai ales, introducerea armoniei şi ordinii în relaţiile cu semenii,
respectiv asigurarea moralităţii acţiunilor sale.
6umai acţiunile omului sunt valorizate ca fiind -une sau re7e, po,itive
sau ne$ative, drepte sau nedrepte, tot aşa cum conduita sa în familie,
societate, în grupul de prieteni poate fi altruistă sau e$oistă, morală sau
imorală. Aceste aprecieri sunt morale şi este specific omului că îşi apre-
ciază comportamentul din punct de vedere moral.
0entru a .udeca moral o faptă, treb iie îndeplinită însă condiţia esen-
ţială" acel comportament să presupună opţiunea, alegerea, deliberarea.
6umai astfel vom putea compara actul nostru cu ceea ce prescrie re$ula
morală, norma prin care apreciem comportamentul în termenii relaţiei
dintre ceea ce #acem şi ceea ce trebuie să facem. Vudecata morală se aplică
e,clusiv conduitei umane, prin urmare, s#era morală este 3mediul4 pro-
priu, e,clusiv comportamentelor omului, căci numai în cazul său vorbim
despre #iinţa morală. $u toate acestea, nu orice act uman poate şi trebuie
să fie .udecat în termeni morali. 6erespectarea unei promisiuni nu pre-
supune, în mod automat, că am încălcat morala &dacă, de pildă, absenţa de
la întlnirea cu prietenii este .ustificată de motive care ţin de sănătate(.
592>II 95I$9
1ar ce este moralaA $are sunt temeiurile în baza cărora apreciem că o
acţiune este sau nu moralăA în conte,t filosofic, morala este reflecţia
raţională despre scopurile şi mi.loacele pe care şi le propune omul în
acţiunile sale. 1espre conţinutul moral sau imoral al actelor noastre,
despre modul şi capacitatea de a respecta legile şi normele morale se pro-
nunţă etica &gr. et3os8. #olosim termenul 3etică4 şi în sens de practică
umană, dar şi în sens de teorie, de cercetare a principiilor acţiunii umane
deliberate. în filosofia tradiţională, s-au conturat două mari teorii etice,
care au în comun ideea că orice om este determinat să realizeze propriul
bine" ca scop 7etica teleolo$ică8 sau ca datorie 7etica deontolo$ică8.
0entru teoriile de tip teleolo$ic, care apreciază valoarea morală a
acţiunilor în funcţie de scopul &gr. telos8 lor, pro-lema #undamentală se
referă la determinarea celui mai mare -ine pentru om şi a căilor prin care
acesta poate fi atins. Au fost propuse mai multe 9soluţii:. Astfel, 9scopul
u
6ine $i ru
vieţii: este" a( plăcerea &gr. 3edone8 / pentru 3edonism, curent etic
întemeiat de către ,"icurG b( fericirea sau desăvrşirea &gr. eudaimonia8,
înţeleasă ca activitate raţională conformă cu virtutea / pentru eude/
monismuiraţional, fundamentat de AristotelG c( mntuirea sau împăcarea
sufletului cu 1umnezeu / pentru eudemonismu2 teolo$ic, dezvoltat mai
ales de SEntul Au=ustin şi SEntul 5oma 'H AWuino.
$onform unei teorii de tip deontolo$ic, moralitatea acţiunii este apre-
ciată în funcţie de împlinirea datoriei &gr. deion8. în acest tip de e,plicaţie,
datoria trebuie împlinită în afara oricărui interes personal şi indiferent de
consecinţele sale. (mmanuel :ant9 întemeietorul acestui tip de etică, con-
sideră că datoria, 3obligare necondiţionată4, nu este o condiţie suficientă
pentru a deveni în mod automat fericiţi. Ideal de neatins, fericirea rămne
doar o speranţă, dacă nu credem în şi dacă nu e,istă 1umnezeu.
>espectarea datoriei este esenţială, deoarece numai astfel, deci numai ca
fiinţe morale, suntem demni de #ericire.
în teoria concurentă, utilitarismul, dezvoltat mai ales de către ;o?n
Stuart M&ll9 se consideră că utilitatea, apreciată prin consecinţele acţiunii,
este 3principiul celei mai mari fericiri4. în acest caz, %inele moral nu mai
înseamnă împlinirea cu orice preţ a datoriei, ci, dimpotrivă, moralitatea
acţiunii rezidă tocmai în consecinţele acţiunii, respectiv în faptul că aces-
tea duc sau nu la realizarea 3celei mai mari fericiri4. în plus, dacă aceste
consecinţe reprezintă un bine pentru ct mai mulţi oameni, atunci, cu att
mai mult, acţiunea este morală. ;o?n >a\ls, critică utilitarismul clasic,
care, în mod abstract, consideră că binele societăţii este ceea ce determină
dreptatea. 0entru ca binele colectiv &fericirea generală( să fie ma,imală ar
trebui ca 3repartizarea4 bunurilor în societate să nu se facă la întmplare,
susţine >a\ls.
95I$A A0)$A5A
în a doua .umătate a secolului al XX-lea, s-a impus ca domeniu impor-
tant al filosofiei morale etica aplicată.
$omple,itatea relaţiilor umane, pe de o parte, ct şi caracterul abstract-
normativ al eticii tradiţionale, care, în mod iluzoriu, considera că
raţionalitatea este unica virtute a ordinii morale în societate, pe de altă
parte, au generat problematizările şi reflecţiile specifice acestui nou tip de
etică. 5otodată, ştim că standardele morale diferă de la o epoca la alta şi
c-iar de la o societate la alta. 1in perspectiva eticii apucate, o normă
morală, cum ar fi aceea a iubirii semenilor, deşi recunoscută ca necesară,
nu rezolvă situaţii de viaţă dificile. 1e aceea, etica aplicată cercetează
aspecte privind situaţii de viaţă concrete, reale &şi nu imaginare(, cum ar fi
etica medicală sau bioetica &eutanasia, avortul, donarea ş.a.m.d.(, pro-
blemele ecologice &care privesc atitudinile omului faţă de mediul natural(
sau etica în afaceri, lumea dinamică a economicului avnd şi componente
morale, cum ar fi responsabilitatea socială, administrarea crizelor etc.
$n%o
,tica
9ste sistemul teoriilor morale+ doc-
trină care stabileşte criteriile mora-
lităţii modalităţile şi mi.loacele acţiu-
nii morale.
,tica tra'iţională
* $are este fundamentul moralităţiiA
@oluţii clasice7
5ipuri ale eticii tradiţionale"
W scopul ]X etică teleolo=ică
* -edonism &plăcere(
Aristip
9picur
* eudemonism raţional
Aristotel
9pictet
* eudemonism teologic
@f. Augustin
etică 'eontolo=ică
Imm. Mant
W consecinţele XW consecventialiam
&consecinţionism( *
utilitarism
V. %ent-am V.
@t Mi1
,tica a"licată
* 1eterminarea moralităţii acţiunilor
in conte,te concrete, nu abstracte V.
>ac-els %. Rilliams.
1icţionar
%ent-am, VeremS &!G<:-!:?;( /
.urist şi filosof englez.
9picur &?<!-;G= î. Br.( / filosof grec,
fondatorul Fcolii epicureice.
>ac-els, Vames &!H<!-;==?( /filosof
american.
Rilliams, %eraard &!H;H-;==?( /
filosof englez.
27
X datoria"
>afael @anzio &!<:?-!F;=(,
Fcoala din Atena &detaliu(
He$ula mea de viaţă, după care
2mi călău,esc comportarea şi a
cărei 2ncălcare o consider un păcat,
este de a acţiona in #elul cel mai in
măsură să producă #ericirea cea
mai mare, lu4nd Bn considerare
at4t intensitatea #ericirii, c4t şi
numărul de oameni #ericiţi. Ftiu că
mama/mare consideră acest punct
de vedere ca pe o re$ulă de viaţă de
nepracticat şi susţine că este
imposi-il să ştii ce anume poate să
producă cea mai mare #ericire.
&%ertrand >ussell(
Activitate de grup
2rganizaţi-vă în grupe de cte
patru-cinci elevi.
* 1eterminaţi semnificaţia con-
ceptului 3regulă de viaţă4 în te,tul
de mai sus.
* Identificaţi alte re$uli de viaţă
pe baza propriei e,perienţe.
MO73L3
.ur $e este bineleAO
%inele şi răul sunt termeni uzuali. îi folosim în diverse conte,te pentru
a e,prima aprecieri sau evaluări. #olosim termenul 3bine4, de pildă, pentru
a spune că 3vremea este bună4, că 3au trecut ani buni de cnd s-a
întmplat un eveniment4, că un om 3este tată bun4, fie pentru a e,prima
3bunătatea4, fie pentru a preciza că este vorba despre tatăl natural, sau
vorbim despre bunuri patrimoniale, de consum etc. Complexitatea terme/
nilor moralei se manifestă prin două caracteristici" polisemantismul
termenilor &aşa cum am văzut în e,emplele de mai sus( şi -ipolaritatea
categoriilor morale.
1e obicei, în aprecierile noastre, facem distincţia între fapte şi valoarea
acestora, prin consideraţii de tipul" bine7rău, moral7imoral, pios7nepios,
drept7nedrept ş.a.m.d. In realitate, de multe ori aceste distincţii sunt răs-
turnate, în sensul că 3tratăm binele ca pe un rău şi răul ca pe un bine4
&9picur(.
Binele şi răul sunt cate$oriile #undamentale ale moralei. In filosofia
tradiţională, 3binele4 este problematizat în două moduri.
în primul rnd, termenul are semni#icaţie meta#i,ică. Astfel, pentru
0laton, cea mai înaltă dintre cunoaşteri / sursă a dreptăţii, a virtuţilor, a
ordinii şi armoniei etc. / este binele &gr. a$at3on8. 0lasat în lumea inte-
ligibilă în vrful ierar-iei #ormelor, Binele in sine e,primă ceea ce este,
adevăratul -ine, principiu ultim, ar-etip, sursa cunoaşterii noastre ade-
vărate, în sc-imb, în lumea simţurilor, 3lumea vizibilului4, binele fiind con-
fundat cu plăcerea, nu este binele autentic, ci unul aparent, sursa acestuia
aflndu-se în sensibilitatea, în impresiile omului. 2ri de cte ori credem că
trăim binele, în realitate confundăm binele aparent cu binele autentic.
2ricte bunuri am poseda, orictă cunoaştere credem că deţinem, în
absenţa cunoaşterii binelui, nu cunoaştem nimic cu adevărat, nu ştim ce
este frumosul, ce este adevărul. #ilosoful vorbeşte despre trei forme ale
binelui uman" cel 3pe care ne-am bucura să-! avem de dragul lui4, cum ar
fi veselia sau alte plăceri nevătămătoare+ 3binele pe care-! iubim pentru el,
ct şi pentru ceea ce provine de la el4, cum ar fi confortul fizic, şi binele
3căruia îi aparţin sporturile, vindecarea bolilor &...( şi celelalte modalităţi
de a face bani4. Acesta nu îi poate aduce omului fericirea, ci, în cel mai bun
caz, răsplata. @ursa fericirii posibile se află însă în virtutea dreptăţii.
în viziunea lui Aristotel9 %inele în sine este o noţiune vidă, căci nu
e,istă un %ine absolut care să unifice toate determinările binelui. %inele
real e,primă însă relaţia dintre acţiunile noastre şi scopul propus. în înţe-
lesul său de cauză finală, binele este 3menirea4 tuturor lucrurilor" 3cnd
este vorba de fiecare caz în parte, este binele său, iar cnd este vorba de
natură, în ansamblul său, este %ine absolut4 7Meta#i,ica8.
în al doilea rnd, vorbim despre bine în sens moral. 0rintre întrebările
fundamentale ale eticii, se numără" $e este -inele1 Există -ine intrinsec1
Este -inele 2nsuşirea esenţială şi permanentă a lucrurilor1 "au este doar
atri-utul prin care noi valori,ăm 2n .udecăţile noastre propriile comporta/
mente, $usturi etc1
6ine $i ru
5radiţia filosofică şi cea religioasă consideră că binele suprem,
1umnezeu, este reperul moral fundamental+ în sc-imb, răul este o 3privare
de ceea ce este natural şi trebuie să aibă fiecare. 0rin urmare, nimic nu este
rău potrivit esenţei sale4$5oma dOAWuino(. 2mul, fiinţă limitată, înclinată
mai degrabă să facă răul, se manifestă ca fiinţă morală dacă respectă legile
divine" îl iubeşte pe 1umnezeu şi se iubeşte pe sine, iubindu-şi semenii.
în altă ordine de idei, relativismul şi subiectivismul sunt deopotrivă
atitudini morale, dar şi viziuni filosofice. @ofiştii au iniţiat aceste abordări
filosofice" binele este o 3măsură4 deopotrivă subiectivă şi relativă, din
moment ce 3omul este PmăsuraQ tuturor lucrurilor4. Alţi filosofi antici
argumentau că binele nu trebuie confundat cu voinţa subiectivă de a face
sau nu binele, în funcţie de interese sau scopuri. 1impotrivă, binele moral
se manifestă în relaţiile cu semenii prin respectarea virtuţilor, prin viaţa
raţională dusă în comunitate cu semenii &Aristotel(.
C 6A5)>A %I69E)I
M/ai au,it de multe ori spun4nd că ideea Binelui este cea mai -altă dintre
cunoaşteri, cea căreia dreptatea şi celelalte virtuţi ii acordă utilitatea şi avanta.ele
lor. Acum eşti conştient că nu cunoaştem in mod satis#ăcător această idee. Or,
dacă nu o cunoaştem, indi#erent c4t de -ine cunoaştem restul, ştii că aceste
cunoştinţe nu ne/articu nimic utile. Cre,i că ar ti avanta.os să avem o mulţime de
lucruri, dacă nu sunt -une, sau să cunoaştem totul, cu excepţia Binelui, şi să nu
cunoaştem nimic despre #rumos şi despre Bine1 esi$ur, ştii la #el de -ine că
ma.oritatea oamenilor con#undă Binele cu plăcerea, 7...8 cei care au acest senti/
ment nu pot explica despre ce #el de cunoaştere este vor-a, dar sunt o-li$aţi să
spună p4nă la urmă că este cunoaşterea Binelui 7...8 ca şi cum noi ar tre-ui să/i
Nnţele$em c3iar din momentul in care au pronunţat termenul 9-ine:. <umeam
Frumos in sine, Bine in sine şi aşa mai departe Fiinţa reală a #iecăruia dintre
lucrurile pe care le/am sta-ilit mai 2nt4i ca multiple, dar le/am aran.at apoi su-
ideea lor proprie, postul4nd unitatea acesteia din urmă. 7...8 Hecunoaşte aşadar că
ceea ce răsp4ndeşte lumina adevărului asupra o-iectelor cunoaşterii şi con#eră
su-iectului care cunoaşte puterea de a o #ace este ideea Binelui, 7...8 dar este #als să
credem că una sau alta sunt acelaşi lucru cu Binele0 natura Binelui tre-uie să #ie
privită ca mult mai valoroasă.
&0laton, Hepu-lica8
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică abordată în te,tul de mai sus şi selectează
conceptele utilizate.
n e,plicaţia lui 0laton, semnificaţia filosofică a binelui este una pur
teoretică+ poţi identifica un argument care să susţină acest mod de
înţelegere a bineluiA
In ce măsură veselia, confortul fizic şi sporturile, ca forme ale binelui, nu
reprezintă adevărata cunoaştere a bineluiA 0oţi da e,emple din propria
e,perienţăA
Identifică în relaţia bine-adevăr dacă, prin dobndirea adevărului, dobn-
dim şi fericirea sau dacă fericirea ar putea să fie consecinţa posesiei aces-
tei cunoaşteri+ dă e,emple.
Info
AnaliDa i'eatică a te5tului
!. ('enti&icarea "roblematicii> natu-
ra %inelui.
;. eDa susţinută> 3%inele este cea
mai înaltă dintre cunoaşteri4.
?. Ar=umentare> 1acă nu cunoaş-
tem %inele, indiferent ct de bine cu-
noaştem restul, aceste cunoştinţe nu
ne sunt utile.
Cau,a+ ma.oritatea oamenilor con-
fundă plăcerea cu %inele, prin urma-
re, cunoaşterea lor este aparentă,
eronată şi inutilă.
$. #oncluDia> Binele in sine este"
* realitatea supremă, )nul/temei
pentru lucrurile multiple+
* fundamentul a tot ce este real şi
adevărat şi al obiectelor cunoaşterii+
* sursa puterii de a face binele.
5. #once"te &iloso&ice> Bine in sine,
-ine, dreptate, virtute, plăcere, uni
tate, multiplicitate, adevăr, #als.
"ilindu/ne să #acem mai -ine,
stricăm adesea ce e -un.
&Rilliam @-aTespeare(
Cuv4ntul 9-ine: se re#eră deci la un
anume o-iect elementar de $4ndire,
2ntre nenumărate altele0 acest o-iect a
#ost identi#icat #recvent cu un altul /
o eroare pe care o voi numi 9eroarea
naturalistă:.
&I.9. Moore(
Dicţionar
Moore, Ieorge9d\ard &!:G?-!HF:( /
filosof englez.
@-aTespeare, Rilliam &!F8<-!8!8( /
poet, scriitor şi dramaturg englez.
;H
2. I
3.
h
MOHA6A
%R(,)R(#8 *(,JS#8,
&!:<<-!H==( Acest
filosof şi scriitor german a fost
inspirat de romantism, mai ales de
Art-ur @c-open-auer. A lăsat, ca
precursor al e,istenţialismului, o
vastă şi inedită operă despre condi-
ţia umană. Ui-a propus să înlocuiască
fundamentele moralei tradiţionale
creştine, pentru a edifica o nouă
morală, a voinţei de putere.
Lucrări "rinci"ale>
C Aşa $răit/a Larat3ustra
C incolo de -ine şi de rău
C Ecce Qomo
C Genealo$ia moralei
C <aşterea tra$ediei
m
Ftiinţa voioasă.
Binele este prin aceea că eu
2l vreau şi 2n a#ară de aceasta el
nu există. Aceasta este expre/
sia li-ertăţii.
&@oren MierTegaard(
m #ond două sunt ne$aţiile pe
care termenul meu de imoralist le
2nc3ide 2n sine. 2n primul r4nd, eu
ne$ un tip de om care p4nă acum a
#ost socotit cel mai de seamă, omul
-un, -inevoitorul, -ine#ăcătorul. 7...8
Ar " 2n$ăduit să considerăm cea de
a doua ne$are ca #iind decisivă,
2ntruc4t supraaprecierea -inelui mi se
pare 7...8 o consecinţă a decadenţei,
un simptom al slă-i/Y ciunii.
&#riedric- 6ietzsc-e(
L
$oncepţii despre bine şi rău
$u scopul de a reevalua valorile, %rie'ric? *ietDsc?e consideră că
natura binelui şi răului nu trebuie căutată nici în 3pre.udecata teologică4,
3nici dincolo de lume4. 0roblema este de a şti dacă binele şi răul sunt
inventate pentru a servi ca fundament al .udecăţilor noastre morale sau în
ce măsură, identificnd natura binelui şi răului, umanitatea progresează în
plan moral. $onform filosofului, binele şi răul, printr-o dublă determinare,
îşi au originea în voinţa de a trăi, mai precis, în voinţa puternică, a celui pe
care îl numeşte stăp4n, şi în voinţa slabă, a sclavului. 6u ştim dacă binele
este un concept sau este o stare, o atitudine sau un scop etc. 6u avem nicio
certitudine că omul care este considerat bun este într-adevăr bun, iar cel
apreciat ca fiind rău nu este bun.
6ici metoda raţională a filosofiei nu ne relevă natura binelui şi răului.
2 posibilă înţelegere a semnificaţiei lor ar putea fi e,plicaţia etimologică a
termenilor" în ma.oritatea limbilor, 3bun4 înseamnă 3nobil4, 3distins
sufleteşte4, iar 3rău4, 3vulgar4, 3grosolan4, Vosnic4.
în ceea ce priveşte filosofia moralei, nici aceasta nu a reuşit să eluci-
deze problema. 1e pildă, în morala Tantiană, care stabileşte că 3toate con-
ceptele morale îşi au sediul şi originea cu totul a priori în raţiune4 &comună
sau teoretică(, binele moral înseamnă împlinirea datoriei. 0entru
6ietzsc-e, binele şi, asemenea lui, răul ar trebui mai degrabă înţelese din
perspectiva celor două tipuri de morală" 3morala de stăpn şi morala de
sclav4, iar e,istenţa acestora este rezultatul modului de înţelegere şi
e,perimentare a binelui şi răului. )na e,primă voinţa puternică, iar
cealaltă voinţa sla-ă. în sensul acesteia din urmă, 3binele4 nu este comun
celui din primul tip de morală+ dimpotrivă, este apreciat ca fiind 3răul4 din
cealaltă.
în consecinţă, morala de sclav este resentimentară, iar valori cum ar fi
mila, compătimirea, modestia etc, deşi sunt preţuite în numele binelui
însuşi, nu sunt, în fond, dect valori 3utile4 pentru a îndura povara e,is-
tenţei. Eipsiţi fiind de forţă, de voinţă puternică, cei slabi sunt permanent
preocupaţi de ceea ce le lipseşte, şi anume libertatea şi fericirea, inutile ca
idealuri pentru cei puternici, care simt că ei determină asemenea valori.
$ei cu voinţă puternică le interpretează altfel" 3eu sunt liber, tu trebuie să
te supui4D
Aşadar, pentru morala de sclav, resentimentul şi utilitatea sunt sursele
binelui şi răului, aşa cum le practică voinţa slabă. în sc-imb, cei cu voinţă
puternică, care refuză o asemenea morală a resemnării, găsesc că valorile
lor se află dincolo de -ine şi de rău, dincolo de compătimire şi milă.
încrederea în sine, capacitatea de autodăruire sunt virtuţile cărora li se
dedică cei puternici.
în acest fel se e,plică de ce oamenii puternici, fiind activi, nu vizează o
fericire artificială, clădită pe resentiment+ 3comparndu-se cu duşmanii lor
h
&...( ei ştiu, de asemenea, să nu
despartă fericirea de acţiune4. în
sc-imb, fericirea celor slabi este 3un narcotic, o ameţire, o linişte &...( o
destindere a sufletului şi trupului, pe scurt, are o formă pasivă&.
30
6ine $i ru
C 12)A 5I0)>I 19 M2>AEA
9,istă morale de stăpni şi morale de sclavi. 7...8 2n primul ca,, in care stăp4/
nitorii sunt cei care determină noţiunea 9-inelui:, stările su#leteşti elevate şi
tru#aşe sunt resimţite ca distinctive, ele determin4nd ierar3ia. 7...8 "ă remarcăm
pe dată că in ca,ul acestei prime varietăţi de morală anta$onismul 9-un: şi 9stri/
cat: ec3ivalea,ă cu 9no-il: şi 9detesta-il:0 anta$onismul 9-un : şi 9rău: are o altă
ori$ine. 7...8 E evident că pretutindeni cali#icativele morale au #ost aplicate mai
int4i oamenilor şi doar mai t4r,iu, prin extindere, asupra acţiunilor. 7...8
Aristocratul simte că el este cel care determină valorile, că pentru aceasta nu
are nevoie să o-ţină 2ncuviinţarea cuiva, apreciind că 9ceea ce 2mi dăunea,ă mie
este dăunător 2n sine:, el #iind acela care con#eră cel dint4i presti$iu lucrurilor,
care creează valori 7...8 o ast#el de morală constă in $lori#icarea sinelui. 7...8
Aristocratul respectă in propria/i #iinţă pe omul puternic, stăp4n asupra lui 2nsuşi, pe
cel care se pncepe să vor-ească şi să tacă, pe cel care u,ea,ă -ucuros de severitate
#aţă de sine insuşi 7...8 #aţă de #iinţele de ran$ in#erior şi #aţă de străini cei puternici
pot acţiona după cum cred de cuviinţă sau 9după voia inimii:, 2n orice ca,
9dincolo de Bine şi de Hău: / iată un domeniu 2n care se poate mani#esta
compătimirea şi alte sentimente asemănătoare. 7...8
Cu totul alt#el stau lucrurile 2n ca,ul celui de/ai doilea tip de morală, morala
sclavilor. "ă presupunem că asupriţii, oprimaţii, su#erin,ii, ro-ii, şi c3iar cei nede/
cişi şi istoviţi de ei 2nşişi se 2ndeletnicesc cu morala+ care va G oare numitorul
comun al evaluărilor lor morale1 7...8 "clavul priveşte cu invidie virtuţile celor
puternici+ el este sceptic şi suspicios, posed4nd c3iar un ra#inament al -ănuielii
#aţă de tot acel 9-un:preţuit de cei puternici. 7...8 impotrivă, calităţile menite să
uşure,e existenţa su#erin,ilor sunt evidenţiate şi scăldate 2n lumină+ sclavul
preţuieşte compătimirea, m4na servia-ilă şi săritoare, inima caldă, ră-darea,
3ărnicia, modestia, ama-ilitatea /, căci acestea sunt calităţile cele mai utile,
aproape sin$urele mi.loace de a indura povara existenţei. Morala sclavilor este
esentialmente o morală a utilităţii. Acesta/i locul de o-4rşie al vestitului anta$o/
nism dintre 9-un: şi 9rău:.
&#riedric- 6ietzsc-e, incolo de -ine şi de rău8
Aplicaţii
Arată care sunt ideile principale ale te,tului de mai sus. $omentează
concepţia lui #r. 6ietzsc-e cu privire la cele două tipuri de morală. în
care dintre acestea vă regăsiţiA
$are este semnificaţia filosofică a termenilor şi e,presiilor -ine, rău, din/
colo de -ine şi de rău, morală a utilităţii în conte,tul filosofiei morale a lui
6ietzsc-eA $ompară aceste sensuri cu cele pe care termenii daţi le aveau
în Antic-itate.
Argumentează pro şi contra faţă de cele două modalităţi de a gndi binele
si răul.
încearcă să găseşti e,emple în care răbdarea, -ărnicia, modestia sunt
valori utile.
Ilustrează prin cteva e,emple diferite relaţii interpersonale din perspecti-
va celor două tipuri de morală.
2ntr/adevăr, vă ,ic, -inele şi răul,
noţiuni cre,ute de nestrămutat, nici
nu există.
&#r. 6ietzsc-e,
Aşa $răit/a Larat3ustra8
Binele 2ncetea,ă de a mai G -un
din momentul c4nd a.un$e pe -u,ele
vecinului. Fi cum ar G cu putinţă să
existe un -un comunI Cuv4ntul se
contra,ice pe sine+ ceea ce poate G
posedat 2n comun are 2ntotdeauna
prea putină valoare.
&#r. 6ietzsc-e,
incolo de -ine şi de rău8
in #ericire, am 2nvăţat din timp să
deose-esc pre.udecata teolo$ică de
cea morală şi n/am mai căutat ori/
$inea răului dincolo de lume. &#r.
6ietzsc-e, Genealo$ia moralei8
O-4rşia 9-inelui şi răului: / o
2m-unătăţire va G inventată numai de
acela care ştie să simtă că 9lucrul
acesta nu este -un:.
&#r. 6ietzsc-e, Ftiinţa voioasă8
Activitate de grup
2rganizaţi-vă în grupe de cte
patru-cinci elevi.
* Analizaţi fragmentele de mai
sus şi elaboraţi un punct de
vedere unitar privind problemati-
ca binelui şi a răului la #riedric-
6ietzsc-e.
Dicţionar
MerTegaard, @oren &!:!?-!:FF(
-filosof şi teolog danez.
?!
E
;.
AU4US(* )(* 8(PPO*A &?F<-
<?=( Aureliu Augustin s-a născut la
5agastes &în provincia romană
6umidia(. 1upă studii temeinice,
devine profesor de gramatică şi
retorică la $artagina, al doilea mare
oraş al 2ccidentului. A trecut la
creştinism în anul ?:G şi a a.uns
episcop de Bippona, fiind considerat
unul dintre 0ărinţii %isericii. $ea
mai mare parte a vieţii şi-a consa-
crat-o apărării creştinismului, ame-
ninţat în acea vreme de religii popu-
lare &mani-eismul(, erezii, secte
etc. A interpretat creştinismul prin
prisma neoplatonismului.
Lucrări "rinci"ale>
CCetatea lui umne,eu
CCon#esiuni
Cespre ;rinitate.
Găsesc că părerile mele etice
7anume că nu există valori a-so/
lute8 sunt ar$umentativ ire#uta-ile,
cu toate că sunt $reu de cre,ut. 7...8
<u pot 2ntrevedea ar$umente 2mpo/
triva valorilor etice a-solute şi, cu
toate acestea, nu pot crede că a
nu/ţi plăcea cru,imea nestăvilită e
numai o c3estiune de $ust, ceva
asemănător cu a nu/ti plăcea să
studie,i. 7...8 <u cunosc solu#ia.
&%ertrand >ussell(
^JJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJ
,
32
MOHA6A
592>II M2>AE9
.mr 9tica teleologică. 9udemonismul
5eoria morală pe care o numim eudemonism s-a manifestat în filosofie
sub două forme" eudemonismul raţional şi cel reli$ios, ambele fiind e,em-
plificări ale eticii teleolo$ice. 1ar ce este eudemonismulA #ilosofia morală
atribuie eudemonismului problematizarea naturii şi mi.loacelor prin care
omul reali,ea,ă %inele suprem. $eea ce diferenţiază cele două forme ale
eudemonismului este modalitatea de a identifica natura şi mi.loacele
împlinirii fericirii. In sensul eudemonismului raţional, demonstraţia filoso-
fică este a,ată pe două direcţii de problematizare" în ce constă -inele şi
care este actul speci"c omului0 altfel spus, ce fel de 3bine4 este esenţial
pentru fiinţarea umană şi ce îl defineşte pe om ca specieA 0rin aceste
determinări, scopul eudemonistului este acela de a demonstra că fericirea
este tangibilă şi constă în activitatea raţională conformă cu virtutea.
0otrivit lui Aristotel9 binele este scopul, principiul final al tuturor acţiu-
nilor omului+ în sc-imb, actul specific uman rezidă în comportamentul
raţional al sufletului, care îl constrnge pe om să-şi împlinească activitatea
proprie+ în caz contrar, omul ar trăi asemenea plantelor, limitndu-şi e,is-
tenţa la -rană şi creştere. în consecinţă, activitatea îl conduce spre
realizarea binelui şi se manifestă ca acţiune morală dacă este conformă cu
virtutea.
1ar omului îi sunt proprii şi alte activităţi, care îi aduc în primul rnd
plăcere. Vocul ar fi una dintre ele. #ără a-! e,clude, .ocul trebuie înţeles şi
practicat ca repaus între activităţi. Aristotel precizează că omul, fiinţă al
cărei specific constă în raţionalitate şi stări morale, nu îşi iroseşte efortu-
rile doar cu scopul distracţiei. Ar fi şi absurd ca scopul vieţii să fie dedicat
e,clusiv doar acestor tipuri de plăceri, care sunt proprii părţii 3apetenţe4 a
sufletului sau celei 3pasionale4, a afectelor, fără ca acestea să fie limitate
de către partea raţională a sufletului. In sc-imb, virtuţile, care nu sunt nici
afecte, nici pasiuni, trebuie să se manifeste ca 3dispoziţii -abituale4 pentru
că, datorită -abitus-ului &obişnuinţei( 3omul devine bun şi îşi împlineşte
bine funcţia proprie4. Kirtutea, media dintre două vicii &cum ar fi
cumpătarea, ca medie între abuz şi insuficienţă(, reprezintă manifestarea
morală a omului. Aceasta este cu att mai desăvrşită, cu ct omul o poate
practica permanent, 3de-a lungul unei vieţi desăvrşite4.
în forma sa reli$ioasă, eudemonismul susţine că %inele suprem
7"ummum -onum8 este 1umnezeu. #ericirea ca mntuire e,primă acea
stare prin care omul, împăcat cu sine şi cu lumea de care s-a îndepărtat,
reface armonia cu divinitatea. 0entru Au=ustin 'in 8i""ona9 eudemo-
nismul este 3pacea dintre trup şi suflet4, 3pacea dintre om şi 1umnezeu4,
3pacea dintre oameni4. $-iar dacă, în această viaţă, fericirea se poate
atinge doar fragmentar sau preliminar, e,istă însă o fericire viitoare. în om
coe,istă, deopotrivă, omul exterior, dedicat lumii senzoriale, şi omul
interior, evlavios, care caută divinitatea, Acesta din urmă deosebeşte
bucuria de adevărata fericire.
6 %,R(#(R,A ,S, U* B(*, P,R%,# +( AUAR8(#
acă există un scop al actelor noastre pe care/' urmărim pentru el 2nsuşi, iar pe celelalte
numai 2n vederea acestuia şi dacă nu orice lucru 2l dorim 2n vederea a altceva 7...8 este evident că acest scop
tre-uie să #ie -inele, şi anume -inele suprem. 7...8
Binele este exprimat 2n tot at4tea moduri ca şi existentul 7căci 2n ca/te$oria esenţei, de
exemplu, el este numit divinitate şi intelect, iar 2n cea a calităţii este numit virtute, 2n cea a
cantităţii măsură, 2n cea a relaţiei utilitate 7...8 2nc4t e limpede că -inele nu este ceva comun
$eneral şi unic0 alt#el el nu ar #i #ost inclus 2n toate cate$oriile, ci 2ntr/una sin$ură 7...8 Aşadar, care dintre #elurile de -ine ar
putea G considerat ca -ine 2n sine1 Cele pe care le urmăiim şi numai pentru sine, cum sunt $4ndirea, vederea, unele plăceri sau
onorurile1 7...8
Fericirea apare deci ca un -ine per#ect şi autar3ic, pentru că ea este scopul
tuturor actelor noastre 7...8 ar tre-ui poate să lămurim şi mai -ine ce este ea.
Acest lucru va #i uşor de reali,at dacă vom sta-ili care este actul speci#ic omului.
Căci, aşa cum pentru #lautist, pentru un sculptor, ca şi pentru o activitate sau
2ndeletnicire anume, se pare că -inele şi per#ecţiunea re,idă 2n lucrările lor, tot
ast#el tre-uie să #ie şi pentru om, dacă există un act care/i este speci#ic. acă actul
speciGc unui om este activitatea su#letului con#ormă cu raţiunea sau cel puţin nu
lipsită de raţiune 7...8 actul propriu unui individ oarecare este identic cu cel al unui
om desăv4rşit.
&Aristotel, Etica nicoma3ică8
6 %,R(#(R,A +( #R,)(*1A
C4nd te caut pe tine, umne,eul meu, eu caut viaţa #ericită. acă tre-uie să spun cum voi căuta viaţa #ericită, 2mi pun
următoarele 2ntre-ări. "ă o caut oare prin reamintire, ca şi cum aş G uitat/o, dar 2ncă mai ţin minte că am uitat/o1 "au să o
caut prin dorinţa de a o cunoaşte, ca şi cum ar G ceva necunoscut pentru mine1 7...8
A-ia dacă au,im numele #ericire şi 2ndată recunoaştem cu totii cape ea o r4vnim0 nu ne 2nc4ntă doar sonoritatea cuv4ntului.
7...8 Căci există o -ucurie care nu este dată celor #ără evlavie, ci doar acelora care te slu.esc de -unăvoie, iar această -ucurie eşti
tu 2nsuţi. Fi aceasta este adevărata #ericire a vieţii, să ne -ucurăm 2ntru tine, pentru tine, şi din cau,a ta0 aceasta este #ericirea
adevărată şi nu există
altă #ericire.
7"i. Augustin, Con#esiuni8
Aplicaţii
..
9videnţiază problema filosofică abordată în unul dintre te,tele de mai sus şi selectează conceptele
utilizate.
1eterminnd relaţia dintre bine şi scopuri la Aristotel, analizează aceeaşi relaţie la @t Augustin.
Argumentează pro şi contra posibilităţii fericirii eudemonistului. în ce fel ar argumenta eudemonistul raţional că
fericirea înseamnă 3împăcarea4 cu sine şi cu lumeaA
$omentează posibilitatea fericirii tale în sensul armoniei sau dizarmoniei dintre scopurile pe care ţi le-ai propus şi
reuşitele tale. 9laborează un minieseu pornind de la aprecierile că fericirea este 3bine perfect şi autar-ic4 şi că
3fericirea se află în credinţa în 1umnezeu4.
;eorii morale
st
K
Etica nicoma3ică
&manuscris medieval,
%iblioteca din
Ieneva(
/
<ici #rumuseţea c3ipului, nici puterea trupului nu te poate #ace #ericit+ nici una, nici alta nu re,istă vremii. Caută ceva care
nu se #ace ,i de ,i mai rău, căruia nimic nu i se poate 2mpotrivi. Ce este acesta1 "uGetul. ar un suGet drept, -un şi mare.
&@eneca(
<u/s de a.uns prietenii pentru a G #ericit0 nu/s de a.uns duşmanii pentru a G ne#ericit0 nu/i de a.uns mintea pentru a
do-4ndi avere0 nu/s de a.uns -anii pentru a G #ericit.
7Ma3a-3ărata8
,u'aimonism &gr. eudaimonia( / desăvrşire, fericire+ concepţie, teorie ce pune la baza moralei năzuinţa spre fericire.
Ma?ab?ărata J p=em epic sanscrit+ operă fundamentală pentru spiritualitatea indiană.
33
$aravaggio &!FG!-!8!=(,
@ucătorii
* Argumentează pro sau contra"
Vocul este scopul vieţu4.
;re-uie o-servat că se spune
numai relativ că ceva e -un sau rău.
7...8 "ă luăm ca -une anumite re$uli
de viaţă, şi anume pe acestea+
"ă vor-im pe 2nţelesul mulţimii şi
să #acem după #elul ei de a vedea tot
ce nu ne 2mpiedică 2ntru nimic de a
ne atin$e scopul 7...8.
"ă $ustăm plăcerile at4t c4t este
nevoie să ne păstrăm sănătatea.
2n "ne să urmărim -anii sau orice
alt -un material at4t c4t este nevoie
ca să ne păstrăm viaţa şi sănătatea
şi să practicăm acele o-iceiuri ale
societăţii care nu se opun scopului
nostru.
&%aruc- @pinoza(
_---------------------------------------"
Binele real şi răul real sunt mai
importante dec4t doar a-senţa
-inelui şi răului0 7...8 Aşadar, dacă
suntem 3edonişti, vom spune că
#aptul că cineva trăieşte plăcerea
este intrinsec -un. Căci nu vom
spune că ne$aţia sa / nimeni nu tră/
ieşte plăcerea / este intrinsec rea.
&>odericT $-is-olm(
* $omparaţi regula de viaţă a
lui %aruc- @pinoza cu aceea a
lui %ertrand >ussell.
MOHA6A
.ăar 9tica teleologică. Bedonismul şi utilitarismul
A doua direcţie antică în cadrul eticilor de tip teleologic este 3edonis/
mul, întemeiat de către 9picur. 0rin ideea de calcul al plăcerilor şi prin
determinarea înţelepciunii drept 3cel mai mare bun4, din care 3izvorăsc
toate celelalte virtuţi4, -edonismul lui 9picur se diferenţiază de cel
susţinut de către Aristi" 'in #irene9 potrivit căruia 3scopul este plăcerea
particulară, în timp ce fericirea este suma totală a plăcerilor particulare4.
în general, pentru o concepţie -edonistă, plăcerea este scopul vieţii.
#iindcă este un bun înnăscut, un bine natural, plăcerea este de,ira-ilă prin
ea 2nsăşi. $a atare, valoarea lucrurilor pe care ie dorim sau pe care le res-
pingem este dependentă de prezenţa sau absenţa plăcerii. 1ar, deşi toţi
oamenii sunt determinaţi, în mod firesc, să trăiască plăcerea, nu toţi
urmăresc aceleaşi plăceri şi aceeaşi cantitate a acestora. 0lăcerea este
definită, în sens negativ, ca 3absenţa suferinţei din corp şi a tulburării din
suflet4. 0lăcerea, ca stare de ec-ilibru a trupului şi sufletului, care constă
în 3a avea spiritul lipsit de orice agitaţie şi corpul lipsit de durere4, asigură
omului fericirea. 1ar cum ar putea omul să dobndească astfel plăcereaA
@oluţia lui 9picur este aparent la îndemnă" o viaţă sănătoasă şi alungarea
fricii de moarte. 0e scurt, fericirea presupune capacitatea de a elimina, pe
ct posibil, ceea ce ne provoacă opusul plăcerii, durerea. 0rin nuanţarea
relaţiei dintre plăcere şi durere, dintre bine şi rău, 9picur argumentează în
favoarea ideii că principiul plăcerii nu suprimă normele morale. 0lăcerile
pot fi înalte sau frivole. Astfel, pentru -edonist, trăirea plăcerii este una
morală, pentru că, deşi are înclinaţia naturală de a o trăi, omul nu se
manifestă doar instinctiv în raport cu plăcerea. $ă unele plăceri sunt mai
valoroase dect altele este dovedit de faptul că nu toţi oamenii rezumă
plăcerea doar la distracţii. 1impotrivă, plăcerea morală este seninătatea
înţeleaptă, .udecata sobră4 &gr. ataraxia8, pentru că înţeleptul o caută şi o
trăieşte ca pe o virtute" cumpătat şi cu discreţie.
Identificarea unui principiu unic al moralităţii este scopul demersului
filosofic al ;o?n @tuart M&lL Acest principiu este utilitatea, care întemeiază
principiul celei mai mari #ericiri. 9ste moralmente corect ca fiecare să
caute să-şi diminueze suferinţa prin împlinirea scopurilor sale, care nu se
rezumă doar la plăcerile fizice. Intelectul, imaginaţia, creaţia, în general,
conţin şi produc de asemenea plăceri, dar superioare. 6efiind ştiinţă, ci
artă, 3morala este domeniul în care se manifestă corectitudinea acţiunilor
noastre4. 0entru a demonstra că 3promovarea fericirii este principiul ultim
al teleolo$icI& şi pentru a preveni înţelegerea eronată a principiului utilităţii
&care afirmă că 3fericirea este sinonimă cu utilitateaO`, Mill precizează că
utilitarismul este o doctrină neegoistă. #ericirea ca utilitate, ca 3mod de
e,istenţă4 real şi activ, nu contrazice moralitatea, dat fiind că, în mod
raţional, utilitaristul ia in calcul, evaluează nu doar cantitatea, ci şi calitatea
plăcerilor sau durerilor. $riticii atrag însă atenţia asupra generalităţii
termenului 3utilitate4 &un sadic, de pildă, poate considera că plăcerile sale,
fiindu-i 3utile4, sunt şi morale( sau că dreptatea nu poate fi redusă la
utilitate şi nici promovată printr-un astfel de principiu e,clusivist,
8eorii morale
individualist. ;o?n RaLls9 preocupat de pericolul pe care îl implică sepa-
raţia dintre politică şi morală, critică utilitarismul clasic, care, în mod
abstract, nenuanţat, consideră societatea ca şi cum ar fi un singur individ+
or, pentru ca binele colectiv &fericirea generală( să fie ma,imal, ar trebui
ca 3repartizarea4 bunurilor în societate să nu fie aleatorie &întmplătoare(.
1e aceea o societate nu poate fi morală dect prin afirmarea priorităţii
.ustiţiei şi libertăţii, valori deopotrivă morale şi politice.
C 0EN$9>9A 9@59 )6 %)6 a66N@$)5
eoarece plăcerea este primul dintre -unurile 2nnăscute, de aceea nu tre-uie
să ale$em orice #el de plăcere ar #i, ci adesea renunţăm la multe plăceri, c4nd din ele
decur$e o neplăcere mai mare pentru noi. Fi de multe ori considerăm multe
su#erinţe pre#era-ile plăcerilor dacă suportarea timp 2ndelun$at a unor c3inuri ne
aduce, ca urmare, o plăcere mai mare. e aceea, deşi toate plăcerile ne sunt, in
mod #iresc, un -un apropiat, totuşi, prin natură nu orice su#erinţă tre-uie totdeauna
evitată. 7...8 Atunci c4nd spunem că plăcerea este scopul vieţii, nu 2nţele$em
plăcerile vicioşilor sau plăcerile ce constau 2n des#ătări sen,uale 7...8, ci prin
plăcere 2nţele$em a-senţa su#erinţei din corp şi a tul-urării din su#let. <u succe/
siunea ne2ntreruptă de c3e#uri şi or$ii #ace o viaţă plăcută, ci .udecata so-ră,
căutarea motivelor #iecărei ale$eri şi respin$eri ca şi alun$area acelor păreri prin
care cele mai mari tul-urări pun stăp4nire pe su#let. intre toate acestea, primul şi
cel mai mare -un este 2nţelepciunea. 7...8
&9picur, "crisoare către Menoiceus8
m 0>I6$I0I)E $9E9I MAI MA>I #9>I$I>I
Po,iţia care acceptă ca #undament al moralei utilitatea sau principiul celei mai
mari #ericiri susţine că acţiunile sunt .uste 2n măsura 2n care tind să promove,e
#ericirea şi in.uste in măsura 2n care tind să producă opusul #ericirii. Prin, #ericire: se
2nţele$e plăcerea sau a-senţa su#erinţei0 prin ne#ericire durerea şi privarea de
plăcere. 7...8 O ast#el de teorie a vieţii provoacă multor minţi 7...8 o repulsie de
ne2nvins. A presupune că viaţa nu are 7...8 un scop mai 2nalt dec4t plăcerea, nici
un o-iect mai -un şi no-il pentru dorinţă şi e#ort, este după ei a-solut .osnic şi
2n.ositor, o doctrină demnă doar pentru porci. 7...8
Potrivit Principiului celei mai mari #ericiri 7...8 scopul suprem cu re#erire la
care şi pentru care sunt de,ira-ile toate celelalte lucruri 7"e că ne $4ndim la
-inele nostru, Ae la cel al altor oameni8 este o existenţă #erită pe c4t posi-il de
durere şi c4t mai -o$ată posi-il 2n plăceri at4t 2n privinţa calităţii, c4t şi a cantităţii.
&Vo-n @tuart Mill, 5tilitarismul8
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică abordată în unul dintre
te,tele de mai sus şi selectează conceptele utilizate.
$ompară sintagmele 3plăcerea ca utilitate4 şi 3utilitatea ca
plăcere4. 0recizează semnificaţia filosofică a conceptelor şi a
e,presiilor plăcere, su#erinţe pre#era-ile plăcerilor,
utilitate.
5-omas $outure &!:!F-!:GH(,
ecadenţa romanilor &detaliu(
Activitate de grup
0lăcerea"
* este un concept" - psi-ologic
- filosofic.
5tilitatea+
* este un concept" - psi-ologic
- economic
- filosofic.
* Alcătuiţi două grupe şi elaboraţi
un punct de vedere unitar cu
privire la relaţia dintre utilitate şi
plăcere din perspectivele"
- filosofică &-edonism+ utilitarism(
- economică &legea utilităţii mar-
ginale(
- psi-ologică &motivata şi afecti-
vitatea(.
--------------- 1icţionar
Atara,ie / linişte, seninătate sufle-
tească+ ideal moral pentru unii dintre
filosofii greci, mai ales pentru stoici.
&
Aristip din $irene &c. <?Fc. ?8= i.Br.( /
filosof grec, discipol al lui @ocrate+
întemeietor al Ucolii cirenaice.
$-is-olm, >odericT &!H!8-!HHH( /
filosof american.
35
1
E 9vident
şi selec
;. $ompa
?. 0reciz
e
MO73L3
h
>afael @anzio &!<:?-!F;=(,
@ustiţia
Putere, -o$ăţie, onoare, c3iar
sănătatea şi toată -unăstarea
şi mulţumirea cu soarta sa,
su- numele de #ericire, produc
cura. şi, prin el, adeseori şi tru/
"e dacă lipseşte o voinţă -ună
care să Nndrepte şi să conducă
la un scop comun 2nr4urirea
lor asupra su#letului.
&Immanuel Mant(
Acest 9imperiu al scopurilor:
este 9numai posi-il: căci Nnainte ca
el să poată căpăta existenţă ar tre/
-ui nu doar ca toate #iinţele raionale
să acţione,e unanim in virtutea
maximei in cau,ă, ci şi ca imperiul
naturii să #ie 9in acord: cu imperiul
scopurilor / ceea ce este o utopie
a-solută. 9Bmperiul scopurilor: nu
este deci 9dec4t o Bdee:.
&Bans Kai-inger(
^
`C`
9tica
deont
ologi

în
general
, etica
deontol
ogică
este
constru
ită în
.urul
întrebăr
ii" 3$e
este o
acţiune
morală
A4.
0entru

încearc
ă să
răspund
ă la
această
între-
bare apelnd la conceptul de
datorie, (mmanuel :ant este
considerat creatorul acestui tip
de etică. 9l apreciază că
acţiunile omului sunt deter-
minate de înclinaţie sau de
datorie. 6u au valoare morală
acţiunile din 2nclinaţie &cnd
subiectul acţionează din interes
egoist, cum ar fi, în e,emplul
său, cazul băcanului care le
vinde marfa clienţilor la un preţ
fi,, valabil pentru oricine,
pentru a obţine un profit ct mai
mare( şi nici cele con#orme
datoriei, dar nu din datorie &deşi
a fi binefăcător este o datorie,
poţi acţiona în acest sens
determinat de plăcerea
procurată de aprecierea celor
din .ur(. în sc-imb, au conţinut
moral acţiunile realizate din
datorie care e,clud orice
înclinaţie &cnd filantropul,
insensibil fiind la suferinţele
celorlalţi, datorită propriilor
suferinţe, mai are însă puterea
de a fi binefăcător(.
9tica deontologică stabileşte
că omul, ca fiinţă raţională, are,
dincolo de orice imperative
ipotetic
e,
anumit
e
obligaţi
i, care
se
supun
voinţei
autono
me
&raţion
ale( şi
care
sunt
necond
iţionate
. #iind
fiinţă
raţional
ă şi
morală,
omul
nu
trebuie
să fie
dezinte
resat de
conseci
nţele
actelor
sale şi nici de prevenirea conflictului datoriilor, care se ivesc în
orice om. în acest sens, Immanuel Mant operează cteva
distincţii" între scopuri, între imperative şi între acţiunile omului,
în funcţie de caracterul moral sau nonmo-ral &al scopurilor, al
imperativelor şi al acţiunilor care le concretizează(.
împlinirea datoriei, 3cea mai sublimă obligaţie4, înseamnă
respectarea imperativului categoric+ totodată, aceasta reprezintă
condiţia 3unică şi universală a demnităţii de a fi fericit4.
)nicitatea acestui imperativ rezidă şi în faptul că, fiind o datorie
universală, nu are e,cepţii. Astfel, c-iar dacă, uneori, ne #olosim
de semenii noştri, aceasta nu înseamnă că-i folosim doar ca
mi.loace, prin urmare, doar în vederea anumitor scopuri. 1acă,
de pildă, suntem nevoiţi să împrumutăm bani şi nu îi mai
returnăm, atunci înseamnă că ne-am folosit prietenul doar ca
mi.loc, ignornd că el este totdeavna şi 2n acelaşi timp scop &în
sine(. 5ocmai această restricţie universalizează imperativul şi, în
concepţia filosofului, îi conferă calitatea de principiu moral.
în ciuda importanţei covrşitoare, filosofiei morale Tantiene i
se reproşează rigorismul e,cesiv. în acest sens, de e,emplu, deşi
Mant consideră că într-o lume morală minciuna este un viciu de
neacceptat, e,istă şi situaţii în care aceasta poate fi .ustificată,
c-iar cu preţul încălcării conştiente a datoriei de a nu minţi. A
respecta rugămintea cuiva de a nu spune familiei sale adevărul că
el este grav bolnav reprezintă, potrivit concepţiei Tantiene, o
încălcare a datoriei de a nu minţi. 1e asemenea, mila,
compasiunea, c-iar dacă este calificată drept înclinaţie, se
manifestă ca un sentiment profund, care nu suprimă morala.
Aceste limitări nu e,clud însă efortul e,emplar al filosofului
german de a demonstra şi de a argumenta că împlinirea datoriei
înseamnă respectarea demnităţii umane.
'6
8eorii morale
#aptul că demnitatea omului nu are preţ, aşa cum au toate celelalte lucruri,
nu poate fi doar o consecinţă a respectării datoriei, ci mai degrabă
condiţionarea esenţială pentru a ne respecta datoria faţă de om.
C IM09>A5IK)E $A59I2>I$
Hepre,entarea unui principiu o-iectiv, intruc4t e constr4n$ător pentru voinpi, se
numeşte o poruncă 7a raţiunii8, şi #ormula poruncii se numeşte imperativ. 7...8
;oate imperativele poruncesc sau ipotetic sau categoric. Cele dint4i exprimă
necesitatea practică a unei acţiuni posi-ile considerată ca mi.loc pentru a a.un$e la
altceva pe care/' vrem 7sau totuşi e posi-il ca să/' vrem8. Bmperativul cate$oric ar
G acela care ar exprima o acţiune ca o-iectiv necesară 2n sine, independent de
orice alt scop. 7...8
"copurile pe care şi le propune o Gintă raţională, după -unul plac, ca e#ecte ale
acţiunii ei 7scopuri materiale8 sunt toate numai relative0 căci ceea ce le dă valoare
este numai raportul lor cu o stare particulară a #acultăţii de a r4vni 7...8 ;oateaces/te
scopuri relative nu sunt, aşadar, dec4t -a,a pentru impe/rative ipotetice.
ar să admitem că ar exista ceva a cărui e,istenţă, prin ea însăşi, să ai-ă va/
loare a-solută şi care, ca scop in sine, să poată deveni -a,a anumitor le$i, atunci
2n el şi numai inelar putea să re,ide principiul unui imperativ cate$oric posi-il,
adică al unei le$i practice. 7...8
acă deci există un principiu practic suveran şi, 2n ce priveşte voinţa ome/
nească, dacă există un imperativ cate$oric, el tre-uie să Ge un ast#el de principiu
2nc4t din repre,entarea a ceea ce este 2n mod necesar scop pentru oricine, Gindcă
este scop în sine, să constituie un principiu obiectiv al voinţei, prin urmare, care
poate servi ca le$e practică universală. Fundamentul acestui principiu este+ natura
raţională e,istă ca scop în sine. Ast#el 2şi repre,intă omul 2n mod necesar propria
existenţă şi 2n acest sens el este un principiu subiectiv al acţiunilor omeneşti. ar
la #el 2şi repre,intă şi orice altă Gintă raţională existenţa ei 2n virtutea aceluiaşi
principiu raţional care e vala-il şi pentru mine0 deci el este 2n acelaşi timp un prin/
cipiu obiectiv, din care, ca dintr/un principiu practic suveran, tre-uie să poată G
deduse toate le$ile voinţei. Bmperativul practic va G deci următorul+ acţionează
astfel ca să foloseşti umanitatea att în persoana ta, ct şi în persoana oricui
altuia totdeauna în acelaşi timp ca scop, iar niciodată numai ca mi.loc.
&Immanuel Mant, 2ntemeierea metaG,icii moravurilor8
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică abordată în te,tul de mai sus
şi selectează conceptele utilizate. 1ă e,emple de
imperative ipotetice.
Analizează structura argumentativă a următorului punct de
vedere, indicnd premisele şi consecinţele sale" 31acă el a
ucis, trebuie să moară. Aici nu e,istă nici un substitut care să satisfacă
.ustiţia. 6u e,istă nici o similitudine între o viaţă, orict de nenorocită, şi
moarte4 &Immanuel Mant(. $are sunt 3valorile condiţionate4 la care ai
putea să renunţi pentru a respecta imperativul categoricA
Identifică situaţii concrete în care, aplicnd imperativul categoric, te-ai
simţit tratat ca mi.loc.
Info
)icţionar Aantian
* moralitatea+ raportul acţiunilor cu
autonomia voinţei, adică cu o
legislaţie universală posibilă prin
ma,ime+
* voinpi+ cauzalitate a fiinţelor vii+
* autonomia voinţei+ este principiu
suprem al moralităţii+ este proprie-
tatea voinţei prin care aceasta îşi
este ei înseşi lege+
* eteronomia voinţei+ este izvor al
tuturor principiilor false ale mora-
lităţii+ e,primă aptitudinea voinţei
de a-şi căuta legea în altceva dect
în ma,ima morală+
* imperativul ipotetic, 3eu trebuie să
fac ceva, Gindcă vreau altceva:0 se
spune" eu nu trebuie să mint, dacă
vreau să rămn respectat+
* imperativul cate$oric+ 3trebuie să
fac abstracţie de orice obiect, astfel
înct acesta să nu aibă nici o inKu/
enţă asupra voinţei4+ se spune" eu
nu trebuie să mint c-iar dacă acest
lucru nu mi-ar aduce nici cea mai
mică ruşine+
* datoria+ necesitate obiectivă a unei
acţiuni făcute din obligaţie.
i"uri ale 'atoriei
X #aţă de sine0 de e,emplu, conser-
varea vieţii+
X #aţă de alţit, de e,emplu, preveni-
rea atentatelor contra libertăţii şi pro-
prietăţii+
X 2nt4mplătoare 7meritorie #aţă de
sine 2nsuşi80 de e,emplu, a dezvolta,
dar şi a conserva umanitatea ca scop
în sine+
X meritorie #ap2 de altir. de e,emplu,
scopurile lui să fie pe ct posibil şi
scopurile mele.
&Immanuel Mant, 2ntemeierea
metaG,icu moravurilor8
1icţionar
Kai-inger, Bans &!:F;-!H??( /
filosof german.
'(
! 9viden
concep
O ;. 1ăe,e
?. Analizf
)$*
Motivaţia morală
<oi apreciem prietenia, dra$ostea
şi respectul. 7...8 Aceasta nu este totu/
na cu acţiunea dintr/un simţ a-stract
al datoriei sau cu dorinţa de 9a #ace
ceea ce este corect:.
In'oielile cu "rivire la Mi'ealulN
im"arţialităţii
ra$ostea şi prietenia implică păr/
tinire #aţă de cei iu-iţi şi prieteni0 ama/
-ilitatea #aţă de oameni in $enere este
de asemenea o virtute, dar o virtute
de un tip di#erit. 7...8 ceea ce ne tre/
-uie nu este o cerinţă $enerală de
imparţialitate, ci o 2nţele$ere a naturii
acestor virtuţi.
,tica virtuţii şi &eminismul
Pro-lemele le$ate de viaţa privată
/ in care #emeia domină 2n mod
tradiţional / sunt aproape 2n 2ntre/
$ime a-sente. ;eoria virtuţii poate "
vă,uţi ca o corectare a acestui de,e/
c3ili-ru.
&Vames >ac-els(
MO73L3
0>2%E9M9 19 95I$A A0EI$A5A
#aptul că etica tradiţională nu are răspunsuri şi soluţii satisfăcătoare la
problemele omului contemporan a impus în filosofia morală un nou
domeniu de cercetare şi reflecţie" etica aplicată. #ără a se substitui
teoriilor moralei generale, etica aplicată confirmă, prin actualitatea ei, că
nu e,istă un bine general, care să fie unul valabil pentru toată lumea.
5otodată, c-iar şi teoriile moralei tradiţionale sunt divergente în privinţa
binelui. @ă ne amintim, de pildă, că datoria şi utilitatea sunt valori morale
concurente, divergente. în general, fac obiectul eticii aplicate acele
probleme care, fiind controversate, pun în dispută o mulţime de
argumente pro şi contra, astfel înct nu e,istă un principiu moral unic
pentru soluţionarea acestor situaţii, cum ar fi aspectele legate de
evenimente din sfera politicii şi demersurilor sociale sau ale vieţii
fiecăruia. $a să facă obiectul eticii practice, situaţiile controversate
trebuie să poată oferi argumente / pro şi contra / din punct de vedere
moral, astfel înct, prin soluţionarea lor, să se poată preveni conflictele
de ordin moral.
9tica aplicată nu este însă 3indiferentă4 faţă de cea tradiţională, pentru
că principiile moralei generale rămn, indiscutabil, reperele la care se
raportează problematizările ei. $eea ce le deosebeşte este faptul că, în
timp ce etica generală problematizează teme abstracte ca 3binele şi răul4,
3fericirea viitoare4 etc., etica aplicată analizează, conte,tualiznd sub
aspect moral, situaţii concrete, individuale, cum ar fi eutanasia, avortul,
drepturile civile ale unor minorităţi, protecţia omului în faţa e,pansiunii
te-nologiei, lumea afacerilor, ecologia etc. In acest sens, eticianul ;ames
Rac?els afirmă că morala creştină, care respinge avortul şi eutanasia, de
e,emplu, nu poate oferi 3o g-idare morală precisă4. 1eşi preceptele
religioase 3pot fi considerate relevante pentru o multitudine de situaţii4,
acestea 3nu pot oferi răspunsuri precise la întrebările noastre4+ mai mult,
3în numeroase cazuri, @cripturile şi tradiţia %isericii sunt ambigue4. 0rin
urmare, aprecieri de tipul 3corect4 şi 3incorect4 nu trebuie folosite
apelnd la divinitate.
în cazul eutanasiei, în înţelesul ei de 3ucidere din milă4, este vizată
direct etica practică. 0oate fi acuzat medicul de crimăA Ignoră pacientul,
din egoism, normele creştineA 0e de altă parte, nici morala utilitaristă nu
poate rezolva o asemenea problemă. 1acă, de e,emplu, aplicăm princi-
piul utilitarist al lui Vo-n @tuart Mill, potrivit căruia 3legile care interzic
eutanasia nu sunt contrare numai bunăstării generale, ci sunt, de aseme-
nea, restricţii neîndreptăţite asupra oamenilor de a-şi controla singuri
propriile vieţi4, atunci este limpede că utilitarismul se plasează pe poziţii
anticreştine, ceea ce contravine spiritului acestei doctrine morale.
în concluzie, etica aplicată nu elimină conflictele valorice, cum nici
nu-şi propune, de altfel, dar are avanta.ul că lărgeşte cmpul tematic al
eticii în general şi, mai ales, limitează generalitatea, deseori sterilă, a
răspunsurilor la probleme ce vizează viaţa concretă a omului.
C
'8
S T U D I U DE CAZ
I. 59>M96II
L( PreDentarea caDului
Kiitorii părinţi află înainte de naşterea copilului că acesta va avea o
boală gravă" sindromul 1o\n.
$onsultă mai mulţi medici. )nii i-au sfătuit să renunţe la a da naştere
copilului, avertizndu-i că speranţa de viaţă este limitată şi că dezvoltarea
copilului va fi afectată sub ambele aspecte" fizice şi psi-ice. Alţii, dimpo-
trivă, îi îndeamnă să nu renunţe, cu speranţa că în viitor medicina ar putea
oferi soluţii.
L2 #aDuistică
* părinţii sunt conştienţi de gravitatea bolii copilului+
* părinţii ştiu că avortul este interzis de morala creştină+
* nu e,istă nicio certitudine pentru un tratament eficient în viitorul
apropiat
!.? Intrebări "rivin' "roblema
* indică două argumente pro şi contra pentru o soluţionare a cazului+
* ce opţiune a părinţilor ar putea fi apreciată ca fiind contrară moraleiA
* cum ar trebui să se acţioneze" în favoarea copilului sau în favoarea
părinţilorA
* dacă părinţii nu ar fi în măsură să-şi îngri.ească copilul, cum se va
implica societateaA
((. 0>2%E9MA5IYA>9
* $e soluţii ar sugera" a( eudemonistul raţionalistA+ b( eudemonistul
religiosA+ c( utilitaristulA
(((.59M9 19 M91I5ALI9
* Kiaţa este sacră pentru orice individ uman.
* $um îi ocroteşte societatea pe cei aflaţi în dificultateA
* în ce măsură ar fi .ustificat oprobriul moral, în cazul în care părinţii
ar renunţa să dea viaţă unui copil cu -andicapA
* $omentează, în sensul eticii aplicate, afirmaţia 39tica e făcută să
guverneze acţiunea şi nu doar opinia4 &5-omas 6agel(.
Inf
o
9tica aplicată
a cunoscut o mare
e,pansiune în lumea anglo-
sa,onă începnd cu anii
!HG=+
poate fi considerată, în mod
legitim, o renaştere a tradiţiei
cazuistice a 9vului Mediu şi a
începutului epocii moderne+
afirmarea acestui domeniu
prin reviste şi centre
specializate de cercetare a
fost şi o urmare a procesului
de transformare a filosofului
moral în consilier al institu-
ţiilor publice şi în profesionist
care practică şedinţe
individuale de counselin$0
primul domeniu în care s-a
e,ercitat etica aplicată a fost
bioetica, care s-a afirmat ca
disciplină autonomă după ce
s-a răspndit tendinţa de a
dota spitalele şi institutele de
cercetare biomedicale cu
3comisii etice4+
în cadrul eticii aplicate intră
şi 3etica socială4, adică studiul
.udecăţilor morale în domenii
legate de drepturile civile, de
caracterul fi( licit al războiului,
de responsabilităţile colective
asupra indivizilor.
p`%fr4 Aplicaţii 1îcţionar
întocmeşte un tablou al adepţilor, respectiv al adversarilor, uneia dintre
situaţiile" a( este necesară folosirea drogurilor pentru tratarea unor boli
incurabile+ b( interzicerea circulaţiei autoturismelor pentru reducerea
no,elor din atmosferă+ c( plafonarea impozitării veniturilor, indiferent de
mărimea acestora+ d( acceptarea tacită a faptului că în campaniile elec-
torale se fac promisiuni care nu vor fi respectate. Identifică o situaţie
etică problematică şi analizeaz-o din una dintre următoarele perspective"
a( poziţia contractualistă" acordurile etice vizează respectarea clauzelor
contractuale+ b( poziţia utilitaristă" acordurile etice vizează ca toţi
participanţii să beneficieze din acea acţiune+ c( poziţia moralei generale"
analiza deciziei etice ţine cont de natura personală a omului, al cărui
scop este propria realizare.
@indromul 1o\n / boală genetică
cromozomială, cu malformaţii cardia-
ce, digestive, oculare, tulburări meta-
bolice, imunologice etc. #actorul cel
mai implicat este vrsta mamei, dar
e,istă şi factori precum" tulburări -or-
monale, radiaţii, infecţii virale etc.
6agel, 5-omas &n. !H?G( /
filosof american de origine srbă.
?H
)L Binele şi răul
Ctemeiuri şi valori morale fundamentale
Cabordarea metafizică a binelui &0laton(
C sursa binelui şi a răului în concepţia lui 6ietzsc-e 7voinţa de putere8
* morale de stăpni şi morale de sclavi
* funcţia morală a resentimentului.
,F, i"uri 'e etică şi teoriile moralei tra'iţionale
6etica teleolo=ică
* problema fundamentală" determinarea celui mai mare bine pentru om
W eudemonismul rational+
/activitatea raţională, conformă cu virtutea &Aristotel(
X eudemonismul teolo$ic+
/fericirea autentică rezidă în mntuirea sufletului sau în
împăcarea omului cu 1umnezeu &@f. Augustin(
X 3edonismul antic+
/Aristip din $irene" plăcerea este dorită pentru ea însăşi
/ 9picun plăcerea este scopul vieţii, dar viaţa trebuie să fie
înţeleaptă, cumpătată şi dreaptă
Cconsecinţionismul &consecvenţialismul(
* utilitatea &ca o consecinţă a acţiunilor noastre( este principiul celei mai mari
fericiri &Vo-n @tuart Mill(
6etica 'eontolo=ică
* principiul datoriei fundamentează actul moral-raţional, indiferent de conse-
cinţele acestuia &Imm. Mant(
* autonomia voinţei
* omul ca scop în sine
/distincţia dintre persoane şi lucruri+
/imperativul categoric.
(C. ,tica a"licată
C diferenţierea faţă de eticile tradiţionale / a-stracte, $enerale0 irelevanţa teoreti-
zărilor abstracte ale moralei tradiţionale
C conflictele şi dilemele morale pot fi rezolvate doar 2n contexte concrete, determi/
nate şi nu impun soluţii generale, definitive, universale.
40
Hecapitulare
M2>AEA
L S"eci&icul moralei
6concepte de bază ale moralei
* sfera morală
* valori morale
* reguli morale
Cetica şi tipurile ei.
Evaluare
!. în accepţia filosofiei, morala e,primă
nevoia omului de a-şi raţionaliza comporta-
mentul faţă de semeni. Identifică princi-
palele categorii morale prin care apreciem
acţiunile noastre din acest punct de vedere.
;. 5oma dOAWuino afirma că 3obiectul
unei acţiuni umane &...( dă actului respectiv
specificul său moral4. $omentează acest
punct de vedere.
?. 9,emplifică o situaţie în care nu te
simţi constrns dacă respecţi regula 3să nu
faci în mod intenţionat răulD4.
<. @crie un te,t în care să foloseşti în mod
corect termenii" moral, imoral, amoral,
plăcere, virtute, utilitate.
F. #ie următoarea precizare" 3Moralitatea
este cel puţin efortul de a îndruma compor-
tamentul cuiva cu a.utorul raţiunii / adică
de a face acel lucru pentru care e,istă cele
mai bune temeiuri / acordnd în acelaşi
timp valoare egală intereselor fiecărui indi-
vid4 =- >ac-els(. Arată dacă această definire
minimală este adecvată principalelor teorii
morale pe care le-ai studiat în acest capitol.
8. în Antic-itate, au fost identificate la un
moment dat trei tipologii umane" 3iubitorul
de înţelepciune4, 3iubitorul de victorii4 şi
3iubitorul de cştig4. Identificnd plăcerile
corespunzătoare fiecăreia, analizează, potri-
vit concepţiei aristotelice, care dintre cele
trei reprezintă binele autentic.
G. Citeşte cu atenţie afirmaţia" 30rin
urmare, cel rău este rău doar datorită unei
erori+ luaţi-i eroarea şi îl veţi face inevitabil
bun4 &#r. 6ietzsc-e(. 0ornind de aici, ana-
lizează diferenţa dintre morala de stăp4ni şi
morala de sclavi.
:. $ompară imperativul categoric cu re-
gula recunoaşterii voinţei semenului ca fiind
egală cu a ta şi elaborează un dialog imagi-
nar între #r. 6ietzsc-e şi Imm. Mant
Z. Ela-orea,ă un eseu despre moralitate
plecnd de la următorul te,t 3Ui, după cum
spune Beraclit, este încă şi mai dificil să lupţi
cu plăcerea dect cu mnia. în legătură cu
ceea ce este mai greu intervin însă totdeauna
arta şi virtutea+ căci, prin intervenţia lor,
binele se transformă în şi mai bine4
&Aristotel(.
!=. Argumentează pro sau contra în legă-
tură cu următoarea aserţiune" 1ezvăluirea în
presă a unor aspecte ale vieţii particulare ale
unei persoane publice nu încalcă cerinţe
etice fundamentale.
!!. Identifică principalele consecinţe etice
pe care le implică următoarele abordări
filosofice" a( 3#ericirea este activitatea con-
formă cu virtutea 3&Aristotel(+ b( ,A descon-
sidera dictatul raţiunii este ec-ivalent cu a
dispreţui porunca lui 1umnezeu4 &5oma
dAWuino(+ c( 3&...( fundamentul moralei
este utilitatea, sau principiul celei mai mari
fericiri4 K."t Mill(.
!;. 0ornind de la aserţiunea lui V.@t. Mill,
potrivit căreia promovarea fericirii 3este .us-
tificarea şi trebuie să fie instanţa de control
a tuturor scopurilor noastre, dar nu este ea
însăşi singurul scop4, elaborează un eseu
despre relaţia dintre fericire şi moralitate,
avnd în vedere următoarele cerinţe" a( iden-
tificarea problemei pe care o abordează+
b( identificarea şi prezentarea soluţiei pe
care o susţine autorul+ c( identificarea şi ana-
liza argumentului prezentat în te,t+ d( indi-
carea si caracterizarea unei concepţii alter-
native în legătură cu problema respectivă+
e( analiza comparativă a celor doua concep/
ţii0 f( prezentarea şi argumentarea unui
punct de vedere personal.
@9>I9 $A#A65A6
I P L I N A R I T A T E
#IE2@2#I9 UI $I69MA52I>A#I9
@9>I9 $A>#A65A6,
Bnsula. Pro-lema donării umane
9ste doctor în filosofie, profesor la
)niversitatea din %aSonne şi la
liceul 3Kictor 1uruS4 din Mont-de-
Marsan, #ranţa. A scris mai multe
articole şi cărţi de specialitate şi are
un site pe internet, FilosoGe şi spiri/
tualitate, destinat profesorilor şi
elevilor. 0rintre eseurile filosofice
referitoare la diverse opere cine-
matografice se numără şi Bnsula.
Pro-lema donării umane.
* $lonare / izolarea unui fragment
de A16 şi multiplicarea identică a
acestuia+ reproducere a unor organis-
me vii pentru a obţine fiinţe genetice
identice.
* în anul !HHG, o ec-ipă de geneti-
cieni scoţieni a reuşit să obţină prin
donarea unor celule nereproducă-
toare, un mamifer" oaia 1ollS. Acest
eveniment a provocat numeroase
reacţii de ordin religios şi filosofic.
@e spune că, a.utată de geniul genetic, biologia ne promite marea cu
sarea. 6e promite totodată şi o oroare absolută. 0utem de.a, de bună
vreme, să cultivăm celule, dar şi propriile clone, pe post de piese de
sc-imb. #ilmul nostru începe într-un univers subteran ştiinţifico-fan-tastic.
Ea suprafaţă, cu e,cepţia unei 3insule4 misterioase, se pare că lumea este
otrăvită+ ceea ce îl determină pe erou s-şi pună întrebări asupra adevăra-
tului sens al e,istenţei sale şi asupra libertăţii care îi este lăsată.
Ea fel ca toţi ceilalţi locuitori ai acestui univers înc-is, eroul nostru
speră ca, în final, să fie ales pentru a merge pe 3insulă4. într-o zi, găseşte
un fluture viu. întrebările pe care şi le pune se amplifică şi se clarifică. 0rin
urmare, e,istă viaţă în e,terior. 1e ce au fost minţiţiA Ea ce se raportează
această e,istenţă foarte ordonată într-un oraş unde toată lumea se îmbracă
la fel şi unde totul este sub controlA 5oţi locuitorii acestui straniu
stabiliment sunt, în realitate, clone perfecte ale unor oameni bogaţi, care
îşi pot astfel oferi organe de sc-imb în caz de boală şi accident. @pre
e,emplu, un .ucător de baseball alcoolic va putea avea un ficat nou, per-
fect compatibil, prin transplantul ficatului clonei sale în propriul corp.
în film, 3omul4, este cel care trăieşte în lumea obişnuită, celălalt, clona,
nu este considerat drept 3uman4. 1octorul MerricT, fondatorul acestei
clinici, vinde organe, spunndu-le clienţilor că aceste corpuri rămn în
stare vegetativă şi nu sunt conştiente. Asta e ceea ce spune, dar, în reali-
tate, s-a lovit de probleme de dezvoltare care l-au obligat să lase clonele să
ducă o viaţă normală.
#ilmul ne conduce, bineînţeles, către întlnirea între clonă şi original şi
acolo totul se dezvăluie. &...( Ipoteza ne face înfioară, dar este foarte
serioasă. Utim doar" Cea mai -ună dintre lumi, a lui Bu,leS, este
realizabilă, dar, în final, Bnsula nu este dect o e,tensie a aceleiaşi pro-
blematici.
Meritul acestui film este de a pune problema cultivării celulelor către o
derivă perfect previzibilă. 1in
momentul în care clona este
realizată, este o fiinţă umană ca
toate celelalte. 1ar avem oare
dreptul să facem ceea ce natura nu
a produs niciodată, o reproducere
identicăA 5rebuie să încura.ăm
această tendinţă de perfecţionare a
corpului prin piese de sc-imbA
Aplicaţii
!. Identifică şi comentează
consecinţele posibile ale
ingineriei genetice asupra
moralei.
;. 0rezintă un punct de vedere
personal cu privire la
consecinţele morale pe care le
generează donarea.
r
Eibertate şi
responsabilitate social- politică
9galitate şi dreptate
5eorii politice moderne şi co`@mporane
! Putere şi le$itimitate
Idealul democratic. 1repturile omului
[tYi-Ym- acest capitol vei
reuşi+
C să anali,e,i şi să
compari principalele teorii
politice mo-erne şi
contemporane8
C să anali,e,i pro-lemele
de le$itimitate a puterii 2n
cadrul unor teorii politice
moderne şi contemporane0
C să \tidzezi ar$umenta/
rea, anali,a de tesct etc. in
caracteri,area pro/
-lematicii li-ertăţii şi
responsa-ilităţii in plan
social/politiC8 a e$alităţii şi
dreptăţii8
C să identifici si si să
anali,e,i unele ca,uri de
2ncălcare a drepturilor
omului, 2n cadrul unor
activităţi pe $rupe sau 2n
ecl1ipă
0
pornind de la
surse mediatice0
C să #ormule,i şi să
ar$umente,i unele opinii
personale asupra
raportului stat-cetăţe\i.
#rederic Auguste %art-oldi &!:?<-
!H=<(, "tatuia 6i-ertăţii
V2B6@5)AM5MIEE
&!:=8-!:G?( A fost unul
dintre cei mai cunoscuţi filosofi
englezi. în planul eticii, a aderat la
utilitarismul lui VeremS %ent-am,
dar, spre deosebire de acesta, a
insistat asupra calităţii plăcerilor, în
plan politic, a respins socialismul şi
a aderat la liberalism.
Eucrări principale"
C espre li-ertate
C Principii de economie politică
C "istem de lo$ică inductivă
şi deductivă
C5tilitarismul.
Info-
0uterea
* este o relaţie socială între două
categorii de subiecţi" cei care conduc
şi cei care sunt conduşi &elementul
esenţial este dominaţia80
* este un factor de organizare şi
reglare a vieţii sociale &fi,ează sco-
purile acţiunii umane şi mi.loacele
necesare pentru realizarea acestora(+
* se manifestă att în plan local sau
naţional, ct şi în plan internaţional+
* se manifestă sub forme diferite, în
funcţie de domeniu" putere politică,
economică, militară, te-nologică etc+
* se prezintă sub forma unor centre
de putere, ierar-izate în cadrul sis-
temului social şi al subsistemelor
acestuia+
* principala problemă, att în plan
intern, ct şi în plan internaţional,
este mana$ementul puterii, respectiv
asigurarea unui ec3ili-ru al puterii &în
plan intern, acest ec-ilibru se bazează
pe principiul separării puterilor8.
POL&8&C3
#IE2@2#IA 02EI5I$A
$9 9@59 #IE2@2#IA 02EI5I$AA
2riginile "losoGei politice se regăsesc în Antic-itatea greacă. 5rebuie
menţionate, în primul rnd, reflecţiile nesistematizate asupra vieţii politice
aparţinnd sofiştilor, cel mai important fiind 0rotagoras din Abdera, şi, în
al doilea rnd, primele contribuţii clasice" Hepu-lica, Omul politic, 6e$ile
&0laton( şi Politica &Aristotel(. Această disciplină filosofică s-a dezvoltat
însă din ce în ce mai mult odată cu teoriile moderne despre stat, elaborate
de Vo-n EocTe, 5-omas Bobbes sau Vean-VacWues >ousseau şi, mai ales,
prin contribuţii fundamentale ale unor filosofi precum Vo-n @tuart Mill,
#riedric- BaSeT, Vo-n >a\ls ş.a.
O-iectul de studiu sau domeniul de referinţă al acestei discipline este
politicul. $ele mai importante încercări de a preciza prin ce anume se
diferenţiază acesta de celelalte componente ale domeniului social, din care
face parte şi politicul, apelează la idei precum distri-uţie şi alocare a
9lucrurilor de valoare:R 3cine, ce obţine, cnd şi cumA4 /, constr4n$e/
re, putere, deci,ie.
#ilosofia politică îşi împarte însă domeniul cu discipline precum etica,
sociologia, psi-ologia, economia, sociologia politică, geografia politică
ş.a.m.d.
@e distinge de acestea prin faptul că se concentrează asupra unor
caracteristici foarte generale ale procesului politic şi printr-o puternică
tendinţă normativă, de a descoperi şi aplica noţiunile morale / bine,
corect, drept etc. / în sfera acţiunii politice. $omportamentul concret al
actorilor politici este de asemenea supus analizei, dar ceea ce este vizat
înainte de toate este modul în care aceştia tre-uie să se comporte, respec-
tnd valori fundamentale, precum li-ertatea, dreptatea, e$alitatea, drep/
turile omului.
0>2%E9MA5I$A #IE2@2#I9I 02EI5I$9
Politica &gr. polis / oraş-stat( se referă, pe de o parte, la ansamblul
aspectelor cetăţii, la 3treburile publice4 &lat- res pu-lica8, cunoaşterea
problemelor publice şi arta guvernării. 0e de altă parte, politica vizează
orice modalitate prin care membrii unui grup, avnd interese, opinii, nevoi
divergente a.ung la decizii colective, care sunt socotite apoi ca fiind
obligatorii pentru respectivul grup.
Mai întotdeauna însă, scopurile şi, mai ales, mi.loacele prin care aces-
tea ar putea fi atinse sunt ct se poate de diverse. In acest sens, printre
întrebările şi problemele specifice domeniului se numără" Care sunt sco/
purile de,ira-ile 7pentru toţi81 Care sunt cele mai -une mi.loace pentru
sta-ilirea şi atin$erea acestora1 Aceste mi.loace tre-uie să "e impuse sau,
dimpotrivă, sta-ilite prin ale$eri democratice1
$a în orice alt domeniu, şi în filosofia politică e,istă o diversificare şi o
dezvoltare a problemelor în timp. )nul dintre factori este însăşi evoluţia
politicului de la o epocă la alta. >eflecţia asupra acestuia are, evident, note
++
4iloso)ia politică
aparte în polisurile din Irecia antică, în lumea medievală, dominată de
sistemele teologice, sau în perioada Iluminismului. Instaurarea unor
regimuri totalitare în secolul al XX-lea a impus noi teme de reflecţie şi
încercări de clarificare a mecanismelor prin care se poate trece de la
democraţie la opusul acesteia, prin care idealul clasic al libertăţii indivi-
duale poate ceda locul, în mod liber sau nu, bunăstării şi binelui general
sau realizării 3misiunii superioare a statului4.
1intre preocupările principale ale filosofiei politice de-a lungul timpu-
lui trebuie menţionate mai ales" a( încercările de a elabora teorii ale
statului ideal sau ale politicii ideale+ b( stabilirea elementelor esenţiale ale
politicului, diferenţierea acestuia faţă de alte domenii ale e,perienţei
umane+ c( identificarea motivelor care e,plică supunerea oamenilor faţă
de putere, respectiv a fundamentului legitimităţii+ d( descrierea şi eva-
luarea acţiunii politice+ e( clarificarea conceptelor, a tipurilor de discurs, a
procedurilor limba.ului politic.
$26$905)E 19 0)59>9
în cadrul filosofiei politice, un loc aparte îl au reflecţiile asupra puterii
Cine are putere in societate1 Cum este distri-uită puterea 2ntre di#eritele
$rupuri sociale1 Care este relaţia dintre putere şi deci,ie1
$oncept fundamental al acesteia şi element esenţial al politicului,
puterea se defineşte, în sens larg, ca afectare, influenţare de către un indi-
vid sau o instituţie a atitudinilor sau acţiunilor altora. 1eşi este puternic
înrudită cu autoritatea, puterea politică nu se identifică cu aceasta. Ea rn-
dul lor, teoriile contractului social subliniază distincţia dintre puterea sau
suveranitatea poporului şi puterea celui sau a celor care guvernează"
aceştia nu au puterea în mod natural, ci în baza unui contract sau acord
voluntar, care determină condiţiile în care o pot e,ercita şi limitele e,erci-
tării legitime a puterii. în acest sens, puterea nu este un scop în sine, ci un
instrument, un mi.loc subordonat unor ţeluri sau idealuri considerate fun-
damentale &dreptatea, libertatea, drepturile naturale ale oamenilor(.
)na dintre cele mai importante teme ale teoriilor şi dezbaterilor
politice este aceea a le$itimităţii puterii. în strnsă legătură cu ideea clasică
a suveranităţii poporului, cea mai importantă sursă a acesteia este
identificată azi în votul universal şi alegerile libere. >ezultatul acestora
poate fi o dispersare a puterii, cum arată pluraliştii, sau, dimpotrivă, o con-
centrare a acesteia, cum se argumentează în teoria elitelor.
Indiferent însă de rezultat, idealul democratic e,primă faptul că puterea
trebuie să rămnă, în ultimă instanţă, a 3celor mulţi4. 6umai astfel şi
numai în măsura în care instituţiile politice şi agenţii politici individuali se
vor supune 3domniei Eegii4 &#riedric- BaSeT(, în mod necondiţionat,
numai astfel libertatea individuală va putea fi ma,imizată. Aşa cum arată
clasicii filosofiei politice, aceasta este idealul, implicit criteriul, mobilul
oricărei acţiuni politice. $alea este, potrivit tradiţiei liberale, limitarea
puterii, stabilirea limitelor în care aceasta se poate e,ercita fără a aduce
atingere libertăţii.
<imeni nu deţine mult timp o pu/
tere -a,ată pe violenţă0 numai cea
moderată este dura-ilă.
&@eneca(
Este cusurul acelora care pot mult
dea" 2ncredinţaţi că pot totul.
&V.R. Ioet-e(
C4nd cineva poate #ace ce vrea,
este o mare prime.die ca nu cumva
să voiască ce nu tre-uie.
&0lutar-(
1icţionar
Autoritate / relaţie socială între cel
puţin doi actori, bazată pe un princi-
piu de legitimitate, în care unul dintre
actori acceptă să-şi modifice compor-
tamentul în funcţie de cerinţele,
normele, ordinele celuilalt 9lită /
grup restrns de persoane care
deţine o capacitate de influenţare în
diferite medii &economice, politice,
culturale(. Iniţiatorii teoriei politice a
elitelor sunt Iaetano Mosca şi
Kilfredo 0areto. 0entru ei, e,istenţa
unei elite în viaţa politică reprezintă o
constantă fundamentală. 9tatism
/ concepţie care subordonează
societatea statului. 0uralism /
concepţie potrivit căreia puterea este
dispersată, împărţită între mai
multe centre sau grupuri de
influenţă.
@uveranitate / atributul specific pu-
terii supreme în cadrul unei ierar-ii
politico-.uridice+ situaţia în care nu
e,istă o putere e,ternă care să aibă
autoritate asupra unui stat
&
0lutar- &c <8-!;F( / scriitor şi mora-
list greac, autorul cărţii Eieţile para/
lele ale oamenilor iluştri.
0rotagoras din Abdera &<:G-<;=
î.Br.( / filosof grec, reprezentant al
so#iştilor.
<F
9ugene 1elacroi, &!GH:-!:8?(,
6i-ertatea conduc4nd poporul
acă eşti $ata să sacri"ci
puţin din li-ertatea ta pentru a
te simţi 2n si$uranţă, tu nu
meriţi nici una, nici alta.
$5-omas Vefferson(
-------^
Anticii $ăseau mai multe -ucurii
2n existenţa lor pu-lică, şi mai
puţine 2n existenţa privată+ 2n con/
secinţă, atunci c4nd sacri"cau li-er/
tatea individuală li-ertăţii politice,
ei sacri"cau mai puţin pentru mai
mult. Aproape toate -ucuriile mo/
dernilor se a#lă 2n existenţa lor pri/
vată.
Bmit4ndu/i pe antici modernii ar
sacriGca deci mai mult pentru a
o-ţine mai puţin.
&%en.amin $onstant(
PO6B;BCA
EI%9>5A59 UI >9@026@A%IEI5A59
@2$IAE-02EI5I$N
.mr $onceptul şi problema filosofică a libertăţii
Kaloare esenţială a e,perienţei umane, libertatea este definită, în sens
larg, ca absenţă a constrngerii. @ub aspect filosofic, această problematică
vizează raportările dintre li-ertate şi necesitatea naturală şi nonnaturală.
#ără a acorda o atenţie anume problemei libertăţii în general şi, mai
ales, libertăţii individuale, anticii apreciau că ordinea cosmosului este
determinată de necesitatea naturală, iar omul, parte a universului, este şi el
supus acesteia.
9,presia comună a necesităţii nonnaturale este destinul. în înţelesul său
de necesitate ontologică, impersonală, determinantă pentru ordinea
universală, dar şi pentru viaţa oricărei fiinţe din univers, destinul acţio-
nează asemenea unei cauze prime, de neocolit
Stoicii &9pictet, Marcus Aurelius( reinterpretează relaţia necesitate-
libertate din perspectiva umanului. >ostul omului în univers este bine
delimitat să respecte armonia universală. @upus deopotrivă legilor naturii
şi propriilor dorinţe, el trebuie să practice virtuţile, pentru că acestea
ordonează comportamentul uman. $eea ce se întmplă în general, dar şi în
viaţa fiecărui om, este 3urzit4, 3-ărăzit4 de o 3cauză simplă şi primară4
care 3crmuieşte universul4, fiind 3cauza înţeleaptă &...( a bunului său
mers, a desăvrşirii şi c-iar a propriei e,istenţe4 OMarcus AureliusK.
0entru ,"ictet9 omul trăieşte deopotrivă în două realităţi care-i definesc
împreună e,istenţa" cele care nu stau 2n puterea sa &boala, moartea, sără-
cia, notorietatea, faima de conducător( şi cele care depind de el &impul-
surile, dorinţele, aversiunea(. 1in această perspectivă, starea de li-ertate
este de fapt libertatea interioară, accesibilă doar omului raţional. 6umai
acesta ştie şi reuşeşte ca, stăpnindu-şi şi înfrngndu-şi pasiunile şi do-
rinţele, să-şi împlinească menirea, aceea că 3s-a născut pentru activitate şi
pentru muncă4.
înţeleptul stoic este liber, pentru că este în posesia secretului libertăţii"
nu confundă şi nu inversează cele două realităţi" celei dinti i se supune,
pe cealaltă o stăpneşte. între obiecţiile aduse stoicismului se numără şi
aceea că, în problema libertăţii, tratează sumar natura umană. 9ste
libertatea înscrisă în însăşi natura omuluiA 2 altă problemă este aceea dacă
apatia poate fi aplicată în toate situaţiile concrete de viaţă. 9ste aceasta într-
adevăr o stare de seninătate înţeleaptă sau este mai degrabă resemnareA
0rin li-erul ar-itru, definit drept puterea de a alege între bine şi rău, de
a asculta sau nu de poruncile lui 1umnezeu, creştinismul regndeşte
raportul om-1umnezeu deopotrivă din perspectivă teologică şi morală.
Atribut esenţial al omului, liberul arbitru 3respectă4 spiritul dogmei
creştine" răul n-a pree,istat creării omului+ acesta, prin darul raţionalităţii
&şi al liberului arbitru(, are şansa de a se supune sau nu voinţei divine.
6i-ertate şi responsa-ilitate social/politic4
#aţă de voinţa divină, liberul arbitru nu înseamnă însă acţiune arbitrară,
după bunul plac, ci alegere raţională, conştientă de consecinţele pe care le
poate avea.
Modernii depăşesc pre.udecata imposibilităţii libertăţii, pe care con-
cepţiile #atalismului au plasat-o în conte,tul strictei necesitaţi naturale,
pentru a releva că aceasta se manifestă atunci cnd omul nu este constrns
de nici o cauză e,terioară să acţioneze într-un anumit fel OBaruc?
S"inoDaK. 1acă înţelegem libertatea ca posibilitate de a acţiona 2n a-senta
oricărei determinări, atunci trebuie să recunoaştem că nu suntem liberi.
1impotrivă, dacă înţelegem libertatea ca posibilitate de a acţiona potrivit
voinţei noastre, #ără a G constr4nşi de cau,e externe, atunci, cel puţin în
unele dintre acţiunile noastre, suntem liberi. A acţiona liber nu înseamnă
însă a acţiona la întmplare, în afara oricărei cauzalităţi.
în altă ordine de idei, libertatea este problematizată şi în sfera socială a
e,istenţei umane. 0entru Vean-VacWues >ousseau e,istă o corelaţie fun-
damentală între libertatea individuală, libertatea 3comună4 şi respectarea
legilor" 3soarta libertăţii este legată totdeauna de soarta legilor+ ea
domneşte sau piere odată cu ele4. Ea rndul lui, ;o?n Stuart Mill anali-
zează 3marele principiu al libertăţii individuale4, în conte,tul necesităţii de
a limita puterea statului, respectiv puterea şi dreptul societăţii de a inter-
veni în viaţa privată, în sfera proprie libertăţii individuale.
$9 9@59 EI%9>5A59AA
Eu numesc li-er un lucru care există şi lucrea,ă numai din necesitatea naturii
sale, iar constr4ns acela care e determinat de altul să existe şi să lucre,e 2ntr/un
#el anumit şi determinat
&%aruc- @pinoza, "crisoarea nr. G* către G.Q. "c3uller8
6i-ertatea 2nseamnă mai puţin a #ace ce vrem, c4t a nu A suspuşi altuia0 ea
2nseamnă, totodată, a nu supune voinţa altuia voinţei noastre. <iciun om care este
stăp4n nu poate G li-er.
&Vean-VacWues >ousseau, "crisori scrise de pe munte8
Activitate de grup
* Indiţi-vă la întrebările de mai
.os. Alegeţi una sau două dintre
acestea. Argumentaţi dacă forma
de libertate la care se referă vă
este necesară acum sau în viitor,
urmnd planul"
Xse formează grupuri de cinci-
şase persoane, cu participarea
întregii clase+
Xgrupurile se constituie alea-
toriu+
Xfiecare grup alege un coordona-
tor+
X profesorul prezintă variantele
de mai .os+
Xcele alese se discută F-8 minute+
Xfiecare grup are la dispoziţie
două minute pentru a prezenta
un punct de vedere+
Xla final, punctele de vedere se
supun dezbaterii întregii clase.
*A fi liber înseamnă a te supune
doar fie însutiA
* 0oţi fi propriul sclavA
* Indiferenţa înseamnă libertateA
*A fi liber înseamnă puterea de a
spune 36uD4A
* $e este legea pentru libertate"
un obstacol sau o condiţieA
* BobbS-ul tău este o dovadă a
libertăţii, sau dimpotrivăA
Aplicaţii
! 9videnţiază problema filosofică abordată în unul dintre te,tele de mai sus
şi selectează conceptele utilizate.
;. 9,emplifică ideea de destin, aşa cum ai surprins-o în diverse opere lite-
rare, culte sau populare.
?. In ce măsură am putea spune că libertatea reprezintă, în viaţa concretă, un
exerciţiu sustras oricărei condiţionări1
<. Arată care este semnificaţia termenilor" li-er ar-itru, ar-itrar, G-ertinism.
F. @ă presupunem că poţi să faci următoarele alegeri" a( a mnca fructe sau
dulciuri+ b( a ţine dietă sau a face sport+ c( a te antrena pentru un concurs
sportiv sau a învăţa pentru teză.
In care dintre aceste situaţii ai acceptat liber să fii constrns şi în care te-
ai simţit constrns să acţionezi liberA
--------------- 1icţionar
Apatie / &pentru unii filosofi greci(
stare ideală a înţeleptului, insensibil la
durere şi plăcere şi lipsit de pasiuni.
$onstant, %en.amin &!G8G-!:?=( /
scriitor şi om politic francez.
Vefferson, 5-omas &!G<?-!:;8( /
unul dintre autorii eclaraţiei de
independenţă &!GG8(+ al treilea preşe-
dinte al @)A
Marcus Aurelius &!;!-!:=( / filosof
stoic+ împărat roman între !8! şi !:=.
47
$aravaggio &!FG!-!8!=(,
<arcis &detaliu(
* 9ste amorul propriu o mani
festare a liberului arbitruA
;ocmai de aceea i s/a dat
omului, in luntrea sa #ra$ilă,
v4sla in m4nă, pentru ca să nu
asculte de capriciul valurilor,
ci de voinţa sa.
&V.R. Ioet-e(
>ăul metafizic este rezultatul con-
diţiei limitate a oricărei creaturi şi nu
al unei alegeri &rău moral( sau al
acţiunii generatoare de suferinţă &răul
fizic(.
PO6B;BCA
>r Eiberul arbitru
1eopotrivă necesar din punct de vedere teoretic şi moral-practic,
li-erul ar-itru este conceput de gnditorii creştini pentru a răspunde unor
întrebări fundamentale" dacă dreptatea şi bunătatea divină sunt atributele
esenţiale ale divinităţii, atunci cum se e,plică e,istenţa răuluiA 1acă
1umnezeu este atotputernic, nu cumva toate acţiunile umane sunt opera
EuiA Aşadar, nu este 9l responsabil pentru tot ceea ce se întmplă, pentru
tot ceea ce fac oameniiA
$u alte cuvinte, ideea liberului arbitru încearcă să concilieze e,istenţa
răului moral şi a celui fizic &suferinţa( cu e,istenţa şi natura Eui
1umnezeu, respectiv libertatea umană şi atotputernicia divină. >ezultatul
inevitabil este afirmarea responsabilităţii omului" dacă e,istă rău, omul
este autorul acestuia.
S&Entul Au=ustin apreciază că omul e,istă şi acţionează în trei planuri"
în lumea fizică &supusă legilor naturii, care sunt obiective(, în planul
raţionalităţii &omul discerne între actele sale( şi în plan etic &acţiunile sale
sunt morale sau nonmorale, în funcţie de modul în care alege binele în
defavoarea răului şi invers(. 0entru el, 1umnezeu nu poate fi autorul rău-
lui, pentru că atunci răul ar avea natură ontologică. Hăul pe care 2l #ace
omul nu provine din cauze e,terioare.
@ensul liberului arbitru nu este acela ca voinţa omenească să ignore
normele divine pentru că astfel, prin arbitrar, ar fi alterate cele trei cate-
gorii ale binelui" măsura, forma şi ordinea. liberul arbitru este, în esenţă,
darul divin prin care omul a dobndit demnitate şi, mai ales, prin care
omul se îmbunătăţeşte.
0entru %rie'ric? *ietDsc?e9 valorile moralei tradiţionale, bazată în
esenţă pe creştinism, sunt generate de 3cauze imaginare4. Acestea sunt
eronate şi, ceea ce este mai important, afectează însăşiesenţa vieţii, fiind,
mai degrabă, principii ale descompunerii şi decăderii. întregul comporta-
ment uman trebuie e,plicat, în viziunea filosofului german, pe baza prin-
cipiului fundamental al vieţii" voinţa de a trăi care se manifestă fie ca voinţă
puternică, fie ca voinţă slabă. 1in această perspectivă, însăşi ideea liberu-
lui arbitru e,primă o voinţă de putere, voinţa teologilor şi a preoţilor de a-i
domina sau stăpni pe ceilalţi- Aceştia au elaborat doctrina liberului
arbitru cu scopul declarat al 3ameliorării omenirii4, în realitate ei urmărind
să găsească 3ţapi ispăşitori4, să învinovăţească, să domine, să pedepsească
pe oameni, nu în nume propriu, ci în numele lui 1umnezeu. Aşadar, rolul
liberului arbitru este acela de a servi drept instrument sau mi.loc de
constrngere.
C EI%9>)E A>%I5>) Ul A$LI)69A $2>9$5N
Consider că este necesar ca mintea să "e mai puternică dec4t patima, pentru
2nsuşi #aptul că, in mod normal şi corect, ea are puterea asupra patimii. 7...8 Căci
deocamdată, indi#erent care este acea natură, căreia i se 2n$ăduie să Ge supe/
rioară unui spirit 2ntărit prin virtute, noi putem şti că ea nu poate să constr4n$ă
spiritul să slu.ească patimii 7...8 aşa cum am demonstrat/o, răm4ne clar că niciun
4
?
Libertate $i responsabilitate social"politică
alt lucru n/ar putea să trans#orme spiritul 2ntr/un asociat al po#tei dec4t "e din pro/
pria voinţă, "e din li-ertatea sa de deci,ie. 7...8 Căci dacă omul este o valoare 2n
sine şi nu este 2n măsură să acţione,e corect dec4t atunci c4nd vrea, este necesar
ca el să ai-ă voinţă li-eră, #ără de care n/ar putea să acţione,e 2n mod corect.
Fiindcă, de #apt, nu tre-uie să se creadă că umne,eu i/a dat/o doar ca prin ea să
comită răul. Este, aşadar su"cient pentru motivul invocat de ce omul nu poate să
trăiască 2n mod corect
&@f. Augustin, espre li-erul ar-itru8
C 9>2A>9A EI%9>)E)I A>%I5>)
Astă,i nu mai avem milă #aţă de ideea 9li-erului ar-itru:+ ştim prea -ine ce
2nseamnă R este cea mai du-ioasă dintre şmec3eriile teolo$ilor, av4nd drept
scop ca omenirea să devină 9responsa-ilă: in 2nţelesul dorit de ei, adică să de/
vină.dependentă de ei. 7...8 au aici numai psi3olo$ia 9tra$erii la răspundere:.
Pretutindeni unde sunt căutate responsa-ilităţi, cel care caută este de o-icei
instinctul voinţei de a pedepsi şi .udeca. 7...8 doctrina voinţei a #ost inventată 2n
principal in scopul pedepsirii, adică cu intenţia de a găsi vinovaţi. ;oată vec3ea
psi3olo$ie, psi3olo$ia voinţei, are ca premisă #aptul că inventatorii ei, preotii din
#runtea vec3ilor comunităţi, voiau să/şi cree,e dreptul de a pedepsi / sau să
cree,e acest drept pentru umne,eu. 7...8 Oamenii erau consideraţi 9li-eri: pentru
a putea " .udecaţi şi pedepsiţiRpentru a putea " #ăcuţi vinovaţi" prin urmare, orice
acţiune tre-uia socotită ca "ind deli-erată, ori$inea oricărei acţiuni tre-uia $ăsită
2n conştiinţă. 7...8 Astă,i, c4nd am păşit 2n direcţia opusă, c4nd 7...8 2n special noi,
imoraliştii, 2ncercăm din toate puterile să eliminăm din lume noţiunile de vină şi
pedeapsă. 7...8 <u există 2n oc3ii noştri adversari mai 2nverşunaţi dec4t teolo$ii,
care continuă, prin ideea de 9ordine morală a lumii:, să contamine,e cu
9pedeapsă: şi 9vină: inocenţa devenirii. Creştinismul e o meta#i,ică a călăului.
&#riedric- 6ietzsc-e, Amur$ul idolilor8
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică abordată în unul dintre te,tele de mai sus
şi selectează conceptele utilizate.
$are este sensul e,presiilor 3acţiune corectă4 şi 3acţiune liberă4A 9ste
voinţa liberă condiţia acţiunii corecteA Argumentează
$omentează afirmaţia" 3Aşa-numitul Pliber arbitruQ este sentimentul de
superioritate asupra celui care trebuie să se supună4 &#r. 6ietzsc-e(.
$e înţelege 6ietzsc-e prin 3psi-ologia de a face răspunzător4A $rezi că
noţiunile de 3vină4 şi 3pedeapsă4 sunt anterioare, aşa cum sugerează
filosoful german, noţiunilor de 3bine4 şi 3rău4A Argumentează-ţi punctul de
vedere.
Argumentează pro sau contra" $rend universul, 1umnezeu şi-a asumat
un risc" prin libertate, creaţia sa este supusă -azardului. Astfel, răul nu
este o problemă a omului, ci c-iar a divinităţii.
Analizează structura argumentativă, premisele şi consecinţele care se
deduc din următorul te,t 3Eibertatea mea de alegere este att de mare,
înct ideea vreunei alte facultăţi mai mari este dincolo de ceea ce pot
eu cuprinde+ att de mare, înct ea, în primul rnd, mă face să înţeleg că
eu însumi înfăţişez o anumită imagine şi asemănare a lui 1umnezeu4
&>ene 1escartes(.
J
acă 2ntre$ viitorul este, #ără
2ndoială, determinat, din moment ce
noi nu ştim care este el, nici ce este
prevă,ut sau 3otăr4t, tre-uie să ne
#acem datoria con#orm raţiunii pe
care ne/a dat/o umne,eu 7...8 şi
deci tre-uie să stăm cu su#letul
liniştit şi să/' lăsăm pe umne,eu să
ai-ă $ri.ă de re,ultat
&I.R. Eeibniz(
Omul care cultivă sau udă păm4n/
tul, care sădeşte un pom, care ucide
un animal periculos, acest om
2ndeplineşte o 2ndatorire reli$ioasă.
7...8 Eedem, 2n toate acestea un
e#ort eroic al omenirii0 un e#ort de a
se eli-era de presiunea şi constr4n/
$erea #orţelor ma$ice, un nou ideal
de li-ertate.
&9rnst $assirer(
Dicţionar
9rnst $assirer &!:G<-!H<F( / filosof
al culturii+ a dezvoltat o teorie a
simbolurilor conform căreia miturile,
ca şi religia, arta şi ştiinţa etc, sunt
forme simbolice prin care omul îşi
manifestă creativitatea. Eucrări"
Filoso"a #ormelor sim-olice, Eseu
despre om, espre ",ica modernă.
<H
;O8* LO#:,
&!8?;-!G=<( Acest
filosof şi om politic modern este
fondatorul empirismului clasic
englez &împreună cu Ieorge
%erTeleS şi 1avid Bume(. în sfera
teoriei politice, a lăsat o operă de
referinţă, în care a problematizat
teme ca legitimitatea puterii, con-
tractul social, drepturile naturale ale
omului, libertatea, proprietatea etc.
Lucrări "rinci"ale>
Couă tratate despre $uvernare
CEseu asupra intelectului omenesc
C"crisoare despre toleranţă.
Un stat care se )olose$te de
legi rele, dar respectate, stă
mat presus de acela care are
legi bune, dar neţinute in
seamă%
(,-ci.i.e)
POL&8&C3
>r 0roblema libertăţii sociale
#ondator al empirismului clasic, dar şi precursor al filosofiei politice,
;o?n LocAe consideră că impulsul natural al autoconservării trezeşte in
om necesitatea conştientă a libertăţii, aspect fundamental pentru înte-
meierea societăţii umane. $a atare, orice formă nelegitimă de restrngere a
libertăţii individuale alterează e,istenţa omului şi a societăţii şi îl pune pe
acesta în stare conflictuală cu semenii. $-iar şi pentru starea naturală,
libertatea reprezintă 3fundamentul4 tuturor drepturilor sale. 0entru a nu
înţelege că societatea civilă, respectiv organizarea politică, ar avea ca unic
temei manifestările instinctive ale omului, filosoful precizează că omul
înţelege rostul libertăţii, pe care o consideră o va-loare în sine.
In general, teoreticienii contractului social disting două forme ale liber-
tăţii" li-ertatea naturală şi li-ertatea omului 2n societate. în sensul celei
dinti, omul se supune e,clusiv propriilor necesităţi, urmnd legea natu-
rală+ din perspectiva celei de-a doua, a fi liber înseamnă a nu fi supus dect
puterii recunoscute prin consimţămnt de întreaga comunitate, în ultimă
instanţă, a te supune doar legilor. Eege i îl îndrumă pe fiecare om să se
manifeste ca 9a$ent li-er şi inteli$ent in direcţia propriului interes4, în
condiţiile în care 3nu prescrie nimic dincolo de binele general al celor
aflaţi sub acea lege4.
$onform lui Vean-VacWues Rousseau9 adevărata libertate nu poate
e,ista dect sub domnia legii. Eibertatea nu înseamnă să faci ce vrei+ lib-
ertatea înseamnă a 3nu supune voinţa altuia voinţei noastre4. $orelativ, el
evidenţiază un parado," 3niciun om care este stăpn nu este liber4. Aceasta
pentru că acela care se crede stăpn nu se supune voinţei generale, dreaptă
şi ordonatoare, ci, se manifestă ca voinţă particulară sau 3dezordonată4,
care limitează libertatea celorlalţi, implicit propria libertate.
5otodată, adevărata libertate se impune prin instituţia legilor dreptăţii
şi nu prin cea a magistraţilor, aceştia trebuind să păzească legile.
#ilosoful distinge mai multe tipuri de legi, menite să apere libertatea"
a( 9le$ile politice: sau ale guvernămntului, fundamentale pentru toţi,
şi pentru supuşi şi pentru cei care guvernează+
b( le$ile civile &guvernează relaţiile dintre membrii comunităţii" asigu-
ră, pe de o parte, independenţa cetăţenilor între ei şi, pe de altă parte,
libertatea acestora faţă de autoritate(+
c( le$ile criminale 7care, ca raport între om şi lege, reglementează
relaţia dintre 3nesupunere şi pedeapsă4(+
d( le$ile moravurilor &considerate ca fiind cele mai importante,
întruct 3menţin poporul în spiritul rnduielilor sale şi înlocuiesc pe ne
simţite forţa autorităţii prin forţa deprinderii4( altfel spus, prin moravuri,
obiceiuri, opinii. Ordinea civilă însă este întemeiată pe re$ula de adminis
trare le$itimă şi si$ură, şi consfinţeşte dreptul s#4nt la libertate. în conse
cinţă, e,istenţa libertăţii este legată totdeauna de soarta legilor.
/0
?
r
Cel care devine stăp4nul unei
cetăţi deprinse s4 trăiască şi nu o
distru$e, să se aştepte să "e el dis/
trus de ea0 pentru că ea totdeauna
are ca re#u$iu 2n revoltă numele de
li-ertate şi vec3ea ei orănduială,
care nu se uită niciodată, oric4t
timp ar trece şi oric4t -ine i s/ar
#ace.
&6iccolo Mac-iavelli(
Libertate $i responsabilitate social"politic
C 1>905)E EA EI%9>5A59
7...8 <imeni nu poate dori să mă aibă sub puterea sa absolută dec4t dacă mă
o-li$ă prin #orţă, ceea ce este 2mpotriva dreptului meu la li-ertate, adică mă #ace
sclav. A " li-er #aţă de o asemenea #orţă este sin$ura protecţie a conservării mele,
iar raţiunea 2mi porunceşte să/' privesc ca pe un duşman al acesteia pe cel care
vrea să mă lipsească de libertate, care este pavă,a conservării. Ast#el cel ce
încearcă să mă robească intră Intr/o stare de ră,-oi cu mine. ;re-uie să pre/
supunem că acela care 2n starea naturală i-ar lipsi pe ceilalţi de libertatea proprie
tuturor are ca scop de a/l lipsi şi de toate celelalte, libertatea #iind #undamentul
acestora. 7...8 ar dacă, printr/o eroare ce poate interveni 2n cursul o-işnuit al
naturii, cineva nu atin$e acel nivel al raţiunii la care este capa-il să cunoască
le$ea şi să trăiască ast#el 2n limitele ei, el nu va putea să "e li-er şi nu va G lăsat
la dispo,iţia propriei voinţe 7...8, răm4n4nd in continuare supus educaţiei şi c4r/
muirii celorlalţi.
Io-n EocTe, Al doilea tratat despre c4rmuire8
C EI%9>5A59A UI A)52>I5A59A E9III
C4nd "ecare #ace ce/i place, se #ace adesea ceea ce nu place altora. Aceasta nu
2nseamnă li-ertate. 6i-ertate 2nseamnă mai putin a #ace ce vrem, c4t a nu " supuşi
altuia0 ea 2nseamnă, totodată, a nu supune voinţa altuia voinţei noastre. <ici un
om care este stăp4n nu poate " li-er. 7...8 <u există li-ertate acolo unde nu sunt
le$i sau unde cineva este deasupra le$ilor0 nici c3iar 2n starea de natură omul nu
este li-er dec4t datorită le$ii naturale, care porunceşte tuturor. 5n popor li-er se
supune, dar nu ca o slu$ă0 el are conducători, nu stăp4ni. El se supune le$ilor, dar
nu se supune dec4t lor. ;ocmai datorită le$ilor el nu se supune dec4t lor. ;oate
2n$rădirile ce se impun puterii ma$istraţilor de către repu-lici nu urmăresc dec4t
să/i 2mpiedice de a se atin$e de incinta s#4ntă a le$ilor, căci ei sunt slu.itorii, nu
stăp4nii le$ilor şi tre-uie să le pă,ească, nu să le 2ncalce. 5n popor este li-er,
orice #ormă ar avea $uvernăm4ntul său, atunci c4nd in cel care 2l $uvernea,ă nu
vede deloc omul, ci or$anul le$ii. 2ntr/un cuv4nt, soarta li-ertăţii este le$ată tot/
deauna de soarta le$ilor+ ea domneşte sau piere odată cu ele.
<e vom pronunţa 2mpotriva le$i/
lor a-surde p4nă c4nd vor " sc3im/
-ate0 p4nă atunci le vom respecta.
Acela care, din proprie iniţiativă,
2ncalcă o le$e proastă, 2l 2ncura.ea,ă
pe altul să le 2ncalce şi pe cele -une.
7...8 "ă ne spunem nouă 2nşine, să
ne stri$ăm ne2ncetat că ruşinea,
pedeapsa şi .osnicia au #ost prea ade/
sea le$ate de unele #apte inocente
prin ele insele0 dar să nu le comitem,
pentru că ruşinea, pedeapsa şi .osni/
cia sunt cele mai mari dintre toate
relele.
&1enis 1iderot(
&Vean-VacWues >ousseau, "crisori scrise de pe munte8
na%lpr Aplicaţii
E 9videnţiază problema filosofică abordată în unul dintre te,tele de mai sus
şi selectează conceptele utilizate.
;. $are este sensul filosofic al e,presiei" 3puterea sa absolută, împotriva
dreptului meu la libertate4.
?. Argumentează pro sau contra" a renunţa la libertate înseamnă a renunţa la
calitatea de om.
<. $e tip de necesitate este e,primat în afirmaţia" 32mul s-a născut liber, dar
pretutindeni e în lanţuriA
F. $are sunt libertăţile vizate de dreptul la opinie, dreptul la credinţă şi drep-
tul la proprietateA
--------------- Dicţionar
Mac-iavefli, 6iccolo &!<8H-!F;G( /
filosof politic din perioada >enaşterii,
cunoscut mai ales pentru lucrarea
Principele.
5ucidide &c. <8= î.Br. - ?H: î.Br.(, mare
istoric grec, autorul cărţii Bstoria
ră,-oiului pelopone,iac, considerată
prima lucrare istorică ştiinţifică, pen-
tru că descrie evenimentele fără să
invoce intervenţia zeilor.
eclaraţia drepturilor omului
şi ale cetăţeanului
rit %+,. tţ3maar .\ii3.it# @W9,i&imTmT.MM%
Vames IillraS &!GFG-!:!F(,
Ar-orele li-ertăţii
Vo-n %ull, persona.ul principal al
caricaturii, simbolizează Anglia şi
englezul de rnd.
Activitate de grup
* Arborele libertăţii are în mi.locul
coroanei boneta frigiană, simbol al
libertăţii în arta clasică. >ădăcina
arborelui este formată din invidie,
ambiţie, dezamăgire+ tulpina este
opoziţia, iar ramurile, drepturile
omului+ merele &care nu sunt între
gi(" revoluţia, reforma, conspiraţia,
ateismul etc.
Ea provocarea stăpnului arbore-
lui" 3#rumos măr 7apple8 Vo-nnS,
frumos mărD4, Vo-n %ull răspunde"
39ste într-adevăr frumos la 6ea-
pole 7<apple8Y:
* 2rganizaţi în grupe de cinci-şase
elevi, comentaţi"
X.ocul de cuvinte+
Xsemnificaţiile metaforei libertăţii+
X &in( actualitatea ideii de libertate
pentru omul obişnuit+
X măsura în care 3fructele4 libertă-
ţii aduc binele sau, mai degrabă,
aduc răul.
PO6B;BCA
.ăar Eibertate şi autoritate
începnd cu epoca modernă, determinarea libertăţii vizează cu
precădere spaţiul public, convieţuirea socială şi, mai ales, raportul dintre
libertate şi autoritate.
în viziunea lui ;o?n Stuart MiU9 libertatea individuală nu este un scop
în sine, ci o normă fundamentală pe care trebuie să o respecte orice
guvernare care vrea să fie dreaptă. Eibertatea este demnă de numele său
doar dacă omul îşi poate împlini nesting-erit propriul bine, fără a fi
împiedicat de către societate.
în înţelesul ei general, de posibilitate de acţiune 2n condiţiile limitării
puterii autorităţii, libertatea se manifestă att în spaţiul public &ca libertate
de e,primare a opiniilor, de e,emplu(, ct şi, mai ales, în spaţiul privat &ca
libertate de credinţă, de pildă(.
Individul şi societatea au fiecare propria 3sferă de acţiune4. $a 3dome-
niu specific al libertăţii umane4, sfera individuală a libertăţii, numită 3cm-
pul de acţiune personal4, are, la rndul său, două componente" prima, cea
lăuntrică, a libertăţii conştiinţei, se manifestă ca libertate de gndire+ a
doua, exterioară, vi,ea,ă libertatea indivizilor de a acţiona şi coopera în
orice problemă care-i poate interesa. în vederea prote.ării libertăţii indi-
viduale, 3sfera societăţii4 vizează, în primul rnd, prevenirea oricărui con-
flict de interese între indivizi. în acest sens, fiecare individ se bucură de
protecţia .uridică a societăţii.
0uterea autorităţii trebuie să se e,ercite în mod legitim şi într-un sens
precis" orice constrngere asupra unui individ, împotriva propriei voinţe,
vizează e,clusiv prevenirea libertăţii celorlalţi. 6u e,istă nicio .ustificare
po,itivă pentru limitarea libertăţii individuale+ este respinsă, printre altele,
ideea că realizarea binelui general ar oferi o asemenea .ustificare.
Armonizarea relaţiilor dintre cele două sfere se manifestă prin asumarea
3obligaţiilor4" individul, deplin liber şi suveran, este obligat să nu pre.udi-
cieze, prin e,ercitarea propriei libertăţi, libertatea celorlalţi, pe scurt, să nu
transforme libertăţile sale în privilegii+ la rndul său, societatea este
obligată ca, prin mi.locirea Vurisdicţiei4, să garanteze libertatea.
0entru Mill, problema libertăţii 3sociale4 nu se reduce numai la limita-
rea autorităţii politice, ci la limitarea oricărei forme de tiranie, inclusiv a
tiraniei 3atitudinii şi opiniei dominante4. Aşadar, această problemă vizează
stabilirea acelei limite dincolo de care orice imi,tiune 3în sfera de inde-
pendenţă a individului4 nu mai este legitimă. 0ractic, ideea este de a vedea
cum pot fi 3acomodate4 independenţa individului şi 3îndrumarea socială4.
în acest sens, Mill afirmă că un popor este liber dacă 3nu se va lăsa
niciodată robit de un om sau un grup. de oameni pentru că aceştia pot
stăpni frnele administraţiei centrale4.
îmbinnd teoretizarea utilitaristă cu cea politică, Vo-n @tuart Mill a
stabilit că libertatea individuală este, prin consecinţele sale politice, mo-
rale şi 3administrative4, condiţia esenţială pentru e,istenţa democratică a
societăţii. $a temei al societăţii drepte, libertatea individuală se manifestă,
aşadar, ca fiind singura libertate care îşi merită cu adevărat numele.
52
Libertate $i responsabilitate social"politic
C EI%9>5A59A UI EIMI5A>9A A)52>I5NLII
Care sunt deci limitele le$itime ale suveranităţii individului asupra lui 2nsuşi1
5nde 2ncepe autoritatea societăţii1 Cat anume din viaţa omului tre-uie lăsat 2n
seama individualităţii şi c4t 2n seama societăţii1 At4t individualitatea, c4t şi socie/
tatea vor primi partea potrivită, cu condiţia ca "ecare să se re,ume la ceea ce o
priveşte mai mult pe ea. Bndividualităţii tre-uie să/i aparţină acea parte din viaţă
care interesea,ă 2n principal individul0 societăţii partea care interesea,ă 2n principal
societatea. 7...8
e 2ndată ce o parte din conduita cuiva pre.udicia,ă interesele altora, socie/
tatea are autoritatea de a se pronunţa 7...8 2n c3estiunile care/' privesc pe individul
insuşi, spontaneitatea sa individuală este 2ndreptăţită să se mani#este li-er. 7...8
Orice erori ar putea comite el, i$nor4nd s#aturile şi avertismentele primite, ele nu
pot c4ntări nici pe departe c4t răul de a se permite altora să/' constr4n$ă să #acă
ceea ce socotesc ei că este -ine pentru el. 7...8
C4tă vreme este vor-a de activităţi care nu 2mpiedică, ci a.ută şi stimulea,ă
exercitarea şi de,voltarea individualităţii, niciun $uvern nu poate A acu,at că #ace
prea mult. Hăul 2ncepe atunci c4nd, 2n loc de a stimula activitatea şi puterile indi/
vi,ilor şi or$ani,aţiilor, el su-stituie activităţii lor propria activitate0 c4nd in loc de a
in#orma, s#ătui şi, Ba nevoie, condamna, el 2ncătuşea,ă acţiunile lor sau,
poruncindu/le să stea deoparte, #ace el trea-a 2n locul lor. 7...8
5n stat care #ace din cetăţenii săi nişte pitici, pentru ca ei să "e instrumente
mai docile 2n m4inile sale, c3iar dacă o #ace 2n scopuri -ene#ice / un asemenea
stat va constata că niciun lucru realmente mare nu se poate reali,a cu oameni
mici 7...8.
&Vo-n @tuart Mill, espre li-ertate8
Rilliam Bogart- &!8HG-!G8<(,
Propa$andă electorală &detaliu(
* @ugerează evenimentul ale-
gerilor o invitaţie la libertateA
Aplicaţii
E 9videnţiază problema filosofică abordată în te,tul de mai sus şi selectează
conceptele utilizate.
;. Ilustrează, prin e,emple concrete, ideea că istoria umanităţii este istoria
conflictului dintre libertate şi autoritate.
?. A sfătui pe cineva este o c-estiune care priveşte sfera libertăţii individuale
sau un act social, care trebuie supus controlului socialA Argumentează.
< Intervenţia guvernelor în viaţa indivizilor este apreciată de Mill din două
perspective"
a( pe baza principiului libertăţii &acţiunile guvernului trebuie să fie limitate
pentru a asigura libertatea(+
b( pe baza principiului a.utorării indivizilor &indivizii trebuie să fie a.utaţi
pentru a realiza propriul bine(.
$-iar şi în al doilea sens, intervenţia statului trebuie să fie limitată"
!( cel mai probabil, lucrul de care este nevoie poate fi făcut mai bine de
către indivizi+
;( realizarea lui poate fi un mi.loc pentru educarea spirituală şi întărirea
capacităţii de acţiune a indivizilor+
?( creşterea puterii crmuirii este inutilă şi reprezintă 3marele pericol4,
întruct i-ar putea face pe toţi 3dependenţi de crmuire sau de membrii
vreunui partid4. Alege una dintre motivaţiile prezentate şi argumentează
pro sau contra limitării intervenţiei statului în viaţa individului.
Pentru a ridica pro-lema controlu/
lui asupra $uvernanţilor, tre-uie să
admitem doar că $uvernările nu sunt
2ntotdeauna -une sau 2nţelepte. 7...8
2nclin să cred că $uvernanţii s/au ridi/
cat doar rareori deasupra mediei
umane, Ae din punct de vedere moral,
Ge intelectual, situ4ndu/se de cele mai
multe ori su- această medie. "i cred
că, 2n politică, este re,ona-il să adop/
tăm principiul să *m pre$ătiţi pentru
varianta cea mai rea, cu toate că tre/
-uie, fireşte, să 2ncercăm 2n acelaşi
timp să o o-ţinem pe cea mai -ună Mi
se pare o ne-unie să ne -a,ăm toate
e#orturile politice pe sla-a speranţă că
vom reuşi să avem conducători exce/
lenti sau măcar competenti.
&Marl 0opper(
/'
;,A*<;A#FU,S ROUSS,AU
&!G!;-!GG:( Acest
mare filosof şi scriitor francez a
fost preocupat de problematica
omului &bun de la natură şi
perfectibil(. 9l a analizat societatea
umană din perspective diferite" filo-
sofică, a teoriei politice, dar şi din
cea a educaţiei. 0rincipalele teme
vizează contractul social, principiile
dreptului şi autorităţii, morala etc.
2pera sa a influenţat programatic
>evoluţia franceză &!G:H(, dar şi
ideologiile mar,iste.
Eucrări principale"
CContractul social
Ciscurs asupra ştiinţelor şi artelor
C iscurs asupra ori$inii şi #unda/
mentelor ine$alităţii dintre oameni
CEmil.
^_______.___J
reptatea şi nedreptatea nu sunt
niciuna din #acultăţile nici ale trupu/
lui, nici ale su#letului. acă acestea
ar exista, ar putea G 2ntr/un om sin/
$ur pe lume, tot aşa ca şi simţurile şi
pasiunile sale. Acestea sunt calităţi
care se re#eră la oameni in societate,
nu in sin$urătate. 7...8 Pasiunile care
2nclină pe oameni spre pace sunt
#rica de moarte, dorinţa de atare
lucruri care sunt necesare unei vieţi
comode şi o speranţă de a le o-ţine
prin s4r$uinţa lor.
$5-omas Bobbes(
PO6B;BCA
9IAEI5A59 UI 1>905A59
S@H; 9voluţia ideii de dreptate
1e obicei, folosim termenul 3dreptate4 pentru a ne referi la reparaţie,
.ustiţie. în sens larg, dreptatea constă în reglarea şi corectarea relaţiilor
dintre oameni. 1e regulă, asociem termenului şi ideea de -ine, de pildă,
atunci cnd spunem că 3s-a făcut dreptate4, că legea este dreaptă sau
nedreaptă etc.
în general, dreptatea este considerată una dintre trăsăturile fundamen-
tale ale unei societăţi -une. )nii văd în aceasta c-iar virtutea politică aflată
la baza celorlalte virtuţi sau care le condiţionează. @ensul primar al
dreptăţii se referă la modul în care indivizii sunt trataţi în societate, de
către ceilalţi indivizi sau de societate în ansamblu. în acest caz, dreptatea
vizează realizarea unui ideal denioralitate în viaţa socială.
0ornind de la intuiţia generală potrivit căreia dreptatea înseamnă a da
#iecăruia ceea ce i se cuvine şi distingnd apoi între ceea ce i se cuvine ca
merit şi ceea ce i se cuvine ca răsplată, putem deosebi două #orme #unda/
mentale ale dreptăţii+ a( dreptatea distri-utivă, ale cărei reguli impun un
anumit mod de distribuire sau împărţire a bunurilor &în sens larg( şi b(
dreptatea retri-utivă sau dreptatea bazată pe recompensă sau7şi pedeapsă.
0e lngă acestea, se poate vorbi şi de dreptatea corectivă &sau reparatorie(,
ale cărei reguli urmăresc restabilirea / ct mai mult posibil / a unei stări
de drept care a fost încălcată, fie încazul distribuirii bunurilor, fie în cazul
pedepselor sau recompenselor. în oricare dintre aceste sensuri, dreptatea
poate fi înţeleasă ca dreptate procedurală+ aplicarea aceloraşi proceduri
legale, indiferent de conte,tul concret sau de persoane, rang, situaţie etc.
în ceea ce priveşte dreptatea distributivă, un loc aparte îl au teoriile
dreptăţi sociale, care oferă diferite criterii pentru realizarea unei distribuiri
corecte.
în filosofia greacă, prin Platon şi Aristotel9 au fost elaborate cele mai
importante teorii clasice despre dreptate, ambele analiznd dreptatea în
primul rnd din perspectiva relaţiei cu viaţa socială, ca virtute fundamen-
tală a acesteia.
Filoso#ia modernă teoretizează dreptatea mai ales din perspectiva
relaţiei cu normele moralităţii şi a relaţiei cu regulile .uridice. >espectarea
acestora condiţionează e,istenţa dreptăţii şi, în caz contrar, încălcarea lor
atrage sancţiunea, care, în funcţie de caz, poate fi c-iar sub forma
pedepsei penale. 0entru mulţi gnditori moderni P;o?n LocAe9 ?omas
8obbes9 (mmanuel :ant ş.a. / sursa dreptăţii rezidă în drepturile natu/
rale ale omului, în virtutea cărora orice om este îndreptăţit să i se facă
dreptate. în acest mod, filosofia modernă readuce în atenţie ideea dreptăţii
ca egalitate. ;ean<;acBues Rousseau consideră însă că omul are simţul
înnăscut al dreptăţii şi virtuţii, prin care .udecă moralitatea sa şi a
semenilor. 1acă dreptatea ar fi, prin natura ei, doar o convenţie, o 3creaţie
pur morală făurită de gndire4, atunci ar fi iluzorie. 2mul drept trebuie să
respecte şi să aplice preceptele legii naturale, iar 3principiul dreptăţii4 este
3iubirea de oameni derivată din iubirea de sine4.
54
E$alitate şi dreptate
în altă ordine de idei, odată cu naşterea ideii de dreptate socială
&începnd cu secolul al XlX-lea(, se produce o reorientare în teoria
dreptăţii" pe de o parte, se revine la ideea dreptăţii ca merit şi răsplată0 pe
de altă parte, se dezvoltă ideea dreptăţii în funcţie de nevoi. în primul caz,
dreptatea presupune că inegalităţile sunt drepte att timp ct meritul,
modul în care fiecare îşi foloseşte corect şansa subiectivă, constituie
criteriul dreptăţii. $oncepţiile fundamentate pe ideea de nevoie au cunos-
cut două variante" una mai radicală, susţinută de comunişti, potrivit căreia
societatea trebuie să asigure toate nevoile indivizilor, şi una mai precaută,
la modă în 2ccident, care îmbină nevoile şi meritele" unele bunuri trebuie
să fie distribuite în funcţie de merite, altele în funcţie de nevoi. 0rinci-
palele obiecţii aduse acestor perspective asupra dreptăţii vizează modul în
care meritele şi nevoile pot fi identificate şi evaluate în practică.
;o?n RaLls9 %rie'ric? 8aveA şi Robert *oDicA au propus teorii alterna/
tive la teoria dreptăţii sociale. >al\s dezvoltă o teorie în care consideră că
inegalităţile sunt drepte doar dacă accesul la funcţii şi posturi este garantat
şi desc-is tuturor, în avanta.ul tuturor. în caz contrar, inegalităţile fiind
3arbitrare4, sunt nedrepte. Ideea este aceea că inegalităţile în alocarea
bunurilor pot fi admise dacă sunt în folosul celor mai dezavanta.aţi mem-
bri ai societăţii. 0entru BaSeT, dreptatea trebuie corelată în mod necesar
cu principiul e$alităţii şanselor, oamenii tre-uie să "e egali în ceea ce
priveşte şansele obiective &care ţin de ansamblul societăţii(, c-iar dacă ei
sunt inegali sub raportul celor subiective &care ţin de aptitudinile şi
trăsăturile lor particulare(. 6ozicT critică ideea de dreptate socială, a
rgumentnd că, în cadrul statului minimal, dreptate înseamnă dreptul la
proprietate bazat pe garantarea / întemeiată legal / a drepturilor
statornicite.
Aplicaţii
Identifică unele situaţii în care ideea de dreptate pe care ţi-ai format-o con-
cordă cu ideea despre dreptate a celor din .urul tău. 9,istă situaţii in care
ideea celorlalţi despre dreptate nu este corelată cu binele individualA 1acă
da, atunci ilustrează prin e,emple concludente acest lucru. Arată în ce
măsură dreptatea este practicată în grupul tău de prieteni ca o convenţie.
$are dintre următoarele sensuri ale dreptăţii crezi că este cel mai adecvat"
a( respectarea legilor şi a drepturilor celorlalţi+ b( respectarea regulilor
generale ale moralităţii+ c( a da fiecăruia ceea ce i se cuvine+ d( a acţiona
întotdeauna în mod imparţialA Argumentează alegerea făcută. Analizează
structura argumentativă a următorului punct de vedere, indicnd
premisele şi consecinţele sale" 3Euată in general, dreptatea este aceeaşi
pentru toţi+ în aplicarea ei la cazurile particulare, nu toţi găsesc acelaşi
lucru ca fiind drept4 &9picur(.
Analizează relaţia dreptate-libertate, pornind de la principiul enunţat de
Vean-0aul @artre că 3omul este condamnat la libertate4.
7...8 Oric4t de plau,i-ile ar părea
aceste idei de e$alitate per#ectă, ele
sunt de #apt, in #ond, impractica-ile+
iar dacă nu ar " ast#el, ară extrem de
periculoase pentru umanitate. C3iar
dacă s/ar reali,a vreodată e$alitatea
proprietăţii, $radele di#erite de
iscusinţă, preocupare şi 3ărnicie ale
oamenilor ar distru$e imediat această
e$alitate. "au, dacă ai 2ncerca să ţii
su- control aceste virtuţi, ai reduce
societatea la cea mai mare mi,erie.
7...8 Cea mai exi$entă inc3i,iţie ar "
necesară, de asemenea, pentru a
urmări orice ine$alitate de la prima
sa apariţie.
&1avid Bume(
* Analizează te,tul de mai sus şi
formulează în spri.in e,emple
descoperind cone,iuni interdisci-
plinare cu ceea ce ştii de la istorie
sau din literatură.
p A săv4rşi o nedreptate pentru
a o-ţine puţină $lorie sau
pentru a o salva pe aceea pe
care o avem 2nseamnă a recu/
noaşte că nu e posi-il să me/
rităm ceea ce dorim sau ceea
ce posedăm.
&Maurice MaeterlinT(
1icţionar
MaeterlinT, Maurice &!:8;-!H<H( /
scriitor, poet, dramaturg belgian.
Eaureat al 0remiului 6obel pentru
literatură &!H?;(.
6ozicT, >obert &!H?:-;==;( / filosof
american, reprezentant al li-ertaria/
nismului.
FF
I
!
Căci p4nă c4nd nedreptatea
nu a devenit $enerală şi inten/
ţiile răuvoitoare ale conducă/
torilor nu au devenit vi,i-ile
sau mcercările lor nu s/au #ăcut
simţite de către ma.oritate, oa/
menii au #ost dispuşi să 2ndure
dec4t să/şi #acă dreptate opu/
n4nd re,istenţă.
&Vo-n EocTe(
reptatea este prima virtute a
institutiilor sociale, tot aşa cum este
adevărul pentru sistemele de $4n/
dire. 7...8 Fiecare persoană posedă o
inviola-ilitate 2ntemeiată pe drep/
tate, peste care nu poate trece nici
măcar -unăstarea 2ntre$ii societăţi.
&Vo-n >a\ls(
PO6B;BCA
>Q; $e este dreptateaA
%laton pune problema dreptăţii în formula sa clasică şi o
caracterizează în două sensuri. 0e de o parte, consideră că este una
din virtuţile #undamentale, în analiza cetăţii ideale din Hepu-lica,
dreptatea este acea virtute care face cu putinţă ca alte virtuţi /
cumpătarea, înţelepciunea, cura.ul / să ia fiinţă şi să se păstreze
atta vreme ct e,istă şi ea. în acelaşi conte,t, dreptatea este înţeleasă
ca oiDeopra$ie, în sensul că fiecare parte a cetăţii sau a sufletului
trebuie să facă ceea ce îi este propriu, potrivit naturii sale. $t
priveşte definirea dreptăţii, 0laton consideră că aceasta este cea mai
frumoasă 3specie de bine4, 3cea mai nobilă dintre categorii,
însemnnd că trebuie să fie iubită de cel ce vrea să fie fericit att
pentru ea însăşi, ct şi pentru ceea ce decurge din ea4.
$oncepţia platoniciană despre dreptate are un dublu înţeles" logic
şi etic. în primul caz, dreptatea este consecinţa logică a faptului că,
prin acţiunile sale, omul este drept pentru că 3participă4 la ideea pură
a 1reptăţii. Altfel spus, sufletul virtuos, înclinat să 3participe4 la
#orma 1reptăţii, nu se rezumă în cetate să practice dreptatea doar ca
o convenţie manifestată con.unctural. în sens etic, dreptatea este
proprie numai omului care, avnd caracter virtuos, se situează mai
presus de convenţionala dreptate" el 3actualizează4 modelul ideal al
1reptăţii.
0rin persona.ul @ocrate, 0laton se opune ma.orităţii oamenilor
care 3aşază dreptatea în specia bunurilor dificile care trebuie să ne
preocupe din pricina răsplăţilor4. #ilosoful respinge att concepţia
comună &dreptatea înseamnă să spui adevărul şi să dai înapoi ceea ce
ai primit de la cineva(, ct şi concepţia sofiştilor &nedreptatea este
mai profitabilă, iar dreptatea doar 3o nobilă neg-iobie4, o iscusinţă(.
$onform acestei concepţii, dreptatea deşi împovărătoare, trebuie
practicată, pentru că este mi.locul prin care 3cei care trudesc4 cred că
vor fi răsplătiţi, în bani şi laude. în concluzie, afirmă sofiştii, pentru
ca oamenii să nu-şi provoace, pe ct posibil, nedreptăţi unii altora,
3încep să-şi croiască legi şi să înc-eie convenţii, numind legală şi
dreaptă porunca legii4.
în Hepu-lica, participanţii la dialog pun în discuţie şi problema
dacă, pentru a preveni nedreptatea făcută din ignoranţă, soluţia
eliminării răului, a erorii, a nedreptăţii ar fi educaţia. Acest punct de
vedere este respins de sofistul Ilaucon, prin observaţia că oamenii,
dimpotrivă, sunt înclinaţi ca, în beneficiul propriu, să-şi folosească
cunoaşterea cu scopul împlinirii propriilor plăceri şi interese. 0rin
urmare, vor face nedreptăţi. Aşadar, în lumea omului, nu e,istă un
3bine propriu al dreptăţii4. Mai mult c-iar, între omul drept şi cel
nedrept nu ar e,ista nici o diferenţă, dacă ambii ar acţiona la
adăpostul invizibilităţii. în aceeaşi ordine de idei, nici cetatea nu poate
$orrado IiaWuinto &!G=?-!G88(,
Ale$oria reptăţii &detaliu(
fi
dreaptă
, dacă
membr
ii săi sunt nedrepţi.
9,plicaţia lui 0laton se
bazează pe ideea că statul ar
putea fi drept numai dacă fiecare
din părţile sale &meşteşugarul, soldatul, conducătorul cetăţii( va face
ceea ce este îndreptăţită să facă, tot astfel cum şi omul va fi drept
dacă fiecare din părţile sufletului său îşi împlineşte funcţia proprie.
"#$
E$alitate şi dreptate
C 59M9I)E UI @$20)E 1>905NLII &punctul de vedere al sofiştilor(
$allides" Făcătorii le$ii sunt, după credinţa mea, tocmai oamenii sla-i, cei
mulţi. Pentru sine şi in vederea intereselor proprii 2şi intocmesc ei le$ile şi/şi
or4nduiesc răsplăţile+ laude şi do.eni. "pre a 2n#ricoşa pe oamenii care sunt mai
puternici şi in măsură să ai-ă mai mult dec4t d4nşii+ iată de ce spun că r4vna pentru
2m-o$ăţire este lucru ruşinos şi nedrept 7...8 Aceasta/i pricina că in le$i se
tratea,ă ca nedreaptă şi imorală orice străduinp2 de a$onisire care 2ntrece măsura
o-işnuită a $loatelor, de ce/i ,ice nedreptătire. C4t priveşte natura, ea 2nvede/
rea,ă / cred / de la sine că/i dreptul celui mai destoinic să ai-ă mai mult dec4t
nevolnicul, a celui mai puternic mai mult ca -icisnicul. Ea arată că aşa/i pretutin/
deni+ la celelalte vieţuitoare la #el ca şi la oameni, in toate statele şi #amiliile aces/
tora. Aşa e, după ei, 2nsăşi temelia dreptului+ superiorul să c4rmuiască pe in#erior,
el să capete mai mult 7...8
Pentru aceea, $loatele tin de rău pe asemenea oameni0 ele 2şi ascund propria
incapacitate, de care li/i ruşine, şi declară necumpătarea lucru ur4t 7...8 ne"ind
capa-ile să/şi a$onisească cele tre-uitoare pentru saturarea po#telor, mulţimile
laudă cumpătarea şi dreptatea+ o #ac din laşitate.
&0laton, Gor$ias8
C KI>5)59A 1>905NLII &punctul de vedere combătut de 0laton(
Glaucom+ Aşadar, dacă arexista două ast#el de inele şi dacă pe primul l/ar avea
omul drept şi pe celălalt omul nedrept, se poate crede că nimeni nu s/ar dovedi 2n
asemenea măsură stană de piatră, 2nc4t să se ţină de calea dreptăţii şi să ai-ă tăria de
a se 2n#r4na de la -unul altuia. 7...8 2nsă, #ăc4nd aşa ceva, prin nimic nu s/ar
deose-i omul drept de celălalt, ci am4ndoi s/ar 2ndrepta spre aceleaşi #apte. Aşa
fiind, aceasta este o bună dovadă că nimeni nu este drept de bunăvoie, ci doar
silnic. Ast#el, neexist4nd un -ine propriu al 7dreptăţii8, oric4nd şi oriunde omul se
$4ndeşte căe2n stare să săv4rşească nedreptăti, le #ace. Căci toată lumea crede
2n sinea ei că e mult mai pro#ita-ilă nedreptatea dec4t dreptatea, şi -ine $4ndeşte.
Bar dacă cineva, stăp4n pe asemenea puteri, nu va voi să #ăptuiască nedreptăti şi
nici nu se va atin$e de -unul altuia, va ti socotit de către cei ce 2l vor cunoaşte cel
mai nenorocit şi mai ne$3io-. esi$ur, ei G' vor lăuda unii #aţă de ceilalţi, amă$in/
du/se reciproc, de #rică să nu păţească vreo nedreptate.
&0laton, Hepu-lica8
C4t despre dreptatea 2nsăşi, auten/
tică, ea ar ti / se pare / ceva ase/
mănător, că ea nu se re#eră la #apta
2ndreptată 2n a#ară, ci la cea 2ndrep/
tată 2nlăuntru, privind cu adevărat
şinele şi ceea ce are de/a #ace cu
acesta. 7...8 Ci, sta-ilindu/şi -ine
omul trea-a sa proprie, stăp4n pe
sine, -ine or4nduit şi prieten sieşi,
să/şi potrivească cele trei părţi ale
su#letului 2ntre ele.
&0laton(
Activitate de grup
* în gruepe de cte patru, citiţi cu
atenţie te,tul de mai sus şi com-
parati concepţia lui 0laton cu cea
a sofiştilor, urmnd planul de idei"
Xalegeţi una dintre cele două
concepţii &a sofiştilor sau a lui
0laton( şi argumentaţi care
e,primă, din punctul vostru de
vedere, dreptatea autentică+
X imaginaţi o situaţie în care v-
aţi comportat în sensul susţinut
de sofişti şi alta în care aţi
acţionat în cel indicat de 0laton+
X care din cele două a fost profi-
tabilăA
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică a unuia din te,tele de mai sus şi pre-
cizează conceptele filosofice.
$onstruieşte o structură argumentativă pentru următorul punct de vede-
re, indicnd premisa şi consecinţele ce decurg" 3dreptatea e binele altuia
şi folosul celui mai puternic &...( nedreptatea e profit şi folos pentru cel ce
o practică, împotriva folosului celui slab4 &0laton, Hepu-lica8. în ce
măsură consideri că educaţia, învăţătura este o soluţie pentru a preveni
nedreptateaA
$iteşte mitul lui ISges din dialogul Hepu-lica. $um ai acţiona dacă, afln-
du-te în situaţia păstorului, ai avea puterea să faci ce vreiA
upă cum se vede, conceptul de
dreptate al lui Platon di#eră 2n c3ip
#undamental de ideile noastre despre
dreptate. 7...8 <oi 2nţele$em prin
dreptate un $en de e$alitate in trata/
mentul indivi,ilor, pe c4nd Platon
consideră dreptatea nu ca pe o relaţie
intre indivi,i, ci ca pe o proprietate a
2ntre$ului stat 7...8 "tatul este drept
dacă e sănătos, puternic, unit, sta-il:.
&Marl 0opper(
57
h
Mic-ele @c-iavoni &!FFG-!8;;(,
Eirtuţile cardinale 7Cumpătarea,
reptatea, Eite.ia ră,-oinică şi
2nţelepciunea8
* $are dintre aceste virtuţi
crezi că este cea mai impor-
tantă pentru viaţa socialăA
<oţiunea de dreptate a unei
societăţi se sc3im-ă după timp.
&9sc-il(
@ustiţia distri-utivă se va opune
c3iar şi acestei e$alităţi ri$uroase
din starea de natură, c4nd va " prac/
tica-ilă in societatea civilă0 7...8 In
acest sens tre-uie inţeles acel pasa.
al lui Bsocrates in care ii laudă pe
primii atenieni pentru că au ştiut să
alea$ă cel mai -un dintre două #eluri
de e$alitate+ unul consta in a impărti
aceleaşi avanta.e tuturor cetăţenilor
#ără deose-ire, iar celălalt in a le dis/
tri-ui după meritul "ecăruia.
&Vean-VacWues >ousseau(
PO6B;BCA
/>> $onceptul aristotelic al dreptăţii
în sensul viziunii antice, şi pentru Aristotel9 dreptatea este o
virtute, şi anume acea 3virtute civică4 &socială( sau 3dispoziţie de a
efectua acţiuni care produc şi conservă fericirea şi elementele
acesteia, pentru o comunitate politică4. 0rin urmare, dreptatea nu
este o virtute oarecare şi nici c-iar o parte sau un substitut al
vreunei virtuţi oarecare, ci este c-iar e,presia 3virtuţii în
întregime4. $u alte cuvinte, în înţelesul ei de virtute, dreptatea se
manifestă ca acţiune morală detiberată. 5ot astfel şi în cazul
nedreptăţii" fiind deopotrivă 3ilegalitate şi inegalitate4, aceasta este
3viciul în întregime4 şi nu doar o parte a sa.
în ce priveşte natura ei, dreptatea &ca virtute( trebuie înţeleasă în
dubla sa ipostază" ca 3a-itus &obişnuinţă(, pe de-o parte, şi, pe de
altă parte, ca medietate. în primul caz, cel al dispoziţiei -abituale,
care este 3însăşi natura specifică a virtuţii4, dreptatea nu este orice
fel de obişnuinţă, ci este acea obişnuinţă datorită căreia, în mod
voluntar, 3omul devine bun şi îşi îndeplineşte bine funcţia proprie4.
Această posibilitate devine realitate dacă, în deciziile sale, omul se
lasă condus nu de afecte &mnie, ură, regret, milă, prietenie etc(, ci
doar de raţiune.
în cea de-a doua sa ipostază, ca 3măsură .ustă4, dreptatea
e,clude att 3e,cesul4 &abuzul(, ct şi 3insuficienţa4, prin urmare,
diferă şi de ceea ce poate fi 3prea mult4, dar şi de ceea ce este 3prea
puţin4. în consecinţă, şi în acest sens dreptatea poate fi acceptată
numai ca acţiune determinată de raţiune. $oncluzia filosofului este
că, de vreme ce omul este mereu tentat să 3oscileze cnd spre
e,ces, cnd spre insuficienţă4, practicarea dreptăţii e,primă efortul
realizării ei ca 3dispoziţie -abituală ce păstrează linia de mi.loc4.
0e de altă parte, filosoful distinge între dreptatea $enerală sau
le$ală, care vizează binele cetăţii în general, şi dreptatea
particulară, care vizează binele individual al cetăţenilor. în ceea ce
priveşte primul tip, Aristotel statuează 9e$alitatea numerică:+ în
cetate, toţi, pnă la ultimul cetăţean, sunt egali în faţa legii.
în cazul dreptăţii particulare, el distinge dreptatea corectivă,
care vizează tranzacţiile dintre indivizi şi care are la bază principiul
egalităţii, şi dreptatea distri-utivă0 repartiţia avanta.elor şi a
onorurilor se bazează pe principiul proporţionalităţii. Acest tip al
dreptăţii statuează e$alitatea proporţională+ oamenii sunt egali
numai în cazul în care au merite egale. 6umite şi 3specii de
neegalitate4, meritele trebuie să fie adecvate bunurilor supuse
distribuţiei. în general, teoriile ulterioare de inspiraţie aristotelică
vor fundamenta dreptatea pe cele două principii" al egalităţii 7le$ea
tre-uie să #ie aceeaşi pentru top8 şi al ec-ităţii 7"ecare tre-uie să
primească ceea ce i se datorea,ă8. în legătură cu relaţia dintre
dreptate şi egalitate, Aristotel se pronunţă ferm în Politica+ pentru el
constituţiile care nu respectă principiul ec-ităţii &a trata în mod egal
indivizi egali din toate punctele de vedere şi în mod inegal indivizi
inegali( sunt în mod necesar corupte.
E$alitate şl dreptate
■ DREPTATEA, VIRTUTE PERFECTA
reptatea este o virtute per#ectă, nu in sens a-solut, ci in raport cu altceva. Fi
de aceea ea este privită in $eneral ca o suverană a virtuţilor. 7...8 e aici şi prover/
-ul+ 9reptatea concentrea,ă in ea 2ntrea$a virtute:. reptatea este o virtute
a-solut desăv4rşită pentru că exercitarea ei este cea a unei virtuţi per#ecte0 şi este
per#ectă pentru că cel ce o posedă poate #ace u, de virtutea sa şi in #avoarea altora,
nu numai pentru sine. Căci mulţi pot practica virtutea in c3estiuni personale, dar
sunt incapa-ili @BV #acă in cele privitoare Ba alţii. e aceea tre-uie să Bm de acord
cu Bias c4nd spune că 9exercitarea puterii de,văluie omul:, căci cel investit cu
putere se a#lă in raporturi cu alţii şi prin aceasta intră in comunitate cu ei. in acest
m-tiv, dreptatea este sin$ura dintre virtuţi ce pare a O un -ine pentru altul,
mani#est4ndu/se in #avoarea altuia0 aceasta 2ndeplineşte ceea ce este in #avoarea
altuia, "e că este vor-a de un om cu autoritate pu-lică, "e de un simplu mem-ru al
societăţii.
&Aristotel, Etica nicoma3lcă8
C 1>905A59A UI 0>I9596IA
Fiecărei #orme de $uvernăm4nt 2i corespunde, evident, o #ormă de prietenie, Bn
aceeaşi măsură in care ii corespunde şi o #ormă de .ustiţie. 7...8 2n re$imurile
tiranice, prietenia şi dreptatea ocupă un loc ne2nsemnat, pe c4nd in democraţie
importanţa lor este maximă, pentru că acolo unde cetăţenii sunt e$a5 şi interesele
comune sunt numeroase.
&Aristotel, Etica nicoma3ică8
C 1>905A59A UI M9>I5)E
"e va motiva poate că puterea politică tre-uie să se 2mpartă 2n mod nee$al,
potrivit superiorităţii meritelor, c3iar dacă toate celelalte ca3tăţi ar A e$ale şl c3iar
dacă cetăţenii ar "eu totul asemănători, şi că drepturile şi consideraţia tre-uie să "e
di#erite, c4nd indivi,ii se deose-esc. 7...8 acă s/ar :2mpărţi "aute unor artişti
e$aM 2ntre ei, ca unora ce se 2ndeletnicesc toţi cu aceeaşi artă, nu li se vor da cele
mai -une instrumente celor mai no-ili, pentru că no-leţea nu/i #ace destoinici a
c4nta la "aut0 ci va tre-ui să se dea instrumentul cel mai desăv4rşit artistului care va
şti să se servească -ine de el. 7...8 Pe l4n$ă acestea, deoarece e$alitatea şi nee/
$a3tatea completă sunt nedrepte intre indivi,i care nu sunt e$ali ori nee$ali dec4t
2ntr/o sin$ură privinţă, toate constituţiile in care e$alitatea şi nee$a3tatea sunt
2ntemeiate pe -a,e de #elul acesta, sunt 2n mod necesar corupte.
&Aristotel, Politica8
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică a unuia dintre cele două te,te de mai sus şi
selectează conceptele filosofice.
$um ai putea e,emplifica ideea că, deşi în ce ne priveşte dorim respec-
tarea drepturilor, nu facem acelaşi lucru faţă de ceilalţiA $are este
semnificaţia filosofică a e,presiei 3dispoziţie morală4A In ce ar consta
deosebirea dintre dreptate ca dispoziţie morală şi ca act .ustiţiarA 1ar
deosebirea dintre egalitatea aritmetică şi egalitatea proporţionalăA $um
diferă semnificaţia termenului 3egalitate4 în cele două cazuriA
Argumentează.
$omentează şi e,emplifică ideea că 3egalitatea şi neegalitatea completă
sunt nedrepte între indivizii care se deosebesc într-o singură privinţă4.
Oamenii cu
desăv4rşire #ericiţi
şi su"cienţi lor
2nşişi nu au deloc
nevoie de prieteni,
pentru că posedă de.a toate
-unurile 7...80 or, prietenul,
care este un al doilea eu, ne
o#eră ceea ce nu ne putem o#eri
noi 2nşine.
&Aristotel(
* $omentează ideea aristotelică
despre necesitatea prieteniei în
conte,tul relaţiei identitate-alte-
ritate.
Această tendinţă exasperantă, sis/
temati,ată de Aristotel in #aimoasa
9doctrină a căii de mi.loc:, este una
dintre sursele critic5or sale adesea
#orţate la adresa lui Platan.
&Marl 0opper(
IustavMlimt &!:8;-!H!:(,
Palas
Atena
FH
%R(,)R(#8 AU4US
CO*8AQ,:
&!:HH-!HH;( Acest
e,ponent al liberalismului a primit
0remiul 6obel pentru economie în
!HG<. A fost un critic sever al
economiei centralizate pentru con-
secinţele acesteia asupra dreptăţii
şi libertăţii în societate. #iind con-
siderat drept 3fundamentalist al
economiei de piaţă4, a fost criticat
deopotrivă de adepţii liberalismului,
ca şi de cei ai mar,ismului.
Lucrări "rinci"ale>
0 Constituţia libertăţii
0 -rept, legislaţie, libertate
0 -rumul către servitute%
3cţiunea reali#atoare a legilor
este insă guvernămntul in genere%
/uvernămntul este, mai înti, o
e.ercitare strictă a legilor $i păstra"
rea lor! 2%%%, căci nu este su)icient
numai ca un cetăţean să poată practi"
ca o meserie, el trebuie să aibă $i un
c$tig de pe urma ei! nu a+unge ca
omul să poată să"$i întrebuinţe#e
)orţele, el trebuie să găsească oca#ia
să le aplice%
&I.R.#. BegeZ
POL&8&C3
.ătr 1reptate formală şi supremaţia dreptului
%rie'ric? 8aReA opune dreptăţii formale, bazată pe e$alitatea ridicată
şi esenţială, al cărei ideal este dreptatea distributivă, adevărata dreptate,'
bazată pe 3egalitatea formală în faţa legii4 şi avnd ca scop restrngerea
forţei coercitive a puterii statului. $u alte cuvinte, opune statul de drept,
întemeiat pe 3domnia Eegii4, $uvernăm4ntului samavolnic. 5emeiul statului
de drept este legea, iar caracterul general şi instrumental al acesteia o
impune ca 3regulă formală4. Asemenea $odului rutier, de pildă, care sta-
bileşte doar condiţiile generale ale circulaţiei, nicidecum traseul strict sau
culoarea maşinii pe o rută sau alta, regula formală îi constrnge pe guver-
nanţi să acţioneze în aşa fel înct cei guvernaţi să 3prevadă cu o certitudine
mulţumitoare felul în care autorităţile îşi vor folosi în diverse situaţii
puterile coercitive4, pentru a-şi putea planifica in mod liber propriile activi-
tăţi, în beneficiul lor. @upremaţia dreptului are un dublu rol" pe de o parte,
previne privilegiile 3legale4, generate în economia planificată de 3măsurile
ad--oc4 &care conduc la 3distincţii de rang4(, şi, pe de altă parte, garan-
tează fiecăruia şanse obiective egale. #ăcnd astfel posibilă practicarea
dreptăţii, respectarea regulii formale presupune cteva cerinţe obligatorii"
în primul rnd, trebuie anunţată în prealabil, pentru ca fiecare, încunoş-
tiinţat fiind, să-şi planifice scopurile şi mi.loacele de a le realiza+ apoi, tre-
buie să fie valabilă pentru o perioadă suficient de lungă, astfel înct
inegalităţile produse în societate să nu favorizeze 3anumiţi oameni în anu-
mite moduri4.
;o?n RaLls problematizează mai ales temeiurile şi posibilităţile insti-
tuirii societăţii drepte. 0resupunnd că întemeierea dreptăţii sociale
impune eliminarea subiectivităţii şi a arbitrarului, filosoful propune ipo-
teza unei societăţi aflate în 3situaţia originară4. @ub 3vălul de ignoranţă4,
membrii ipotetici ai societăţii decid condiţiile unui nou contract. 9i nu
cunosc tradiţiile din care provin, viitoarea lor poziţie socială, nici c-iar
propriile interese şi relaţii. @copul e,perimentului este ca participanţii să
cadă de acord pentru 3o procedură ec-itabilă, care să ne asigure că prin-
cipiile care vor fi acceptate sunt drepte4. Ideea vălului de ignoranţă
vizează eliminarea intereselor particulare care viciază dreptatea. 5otodată,
permite 3acorduri drepte dacă părţile sunt ec-itabil situate şi tratate în c-ip
egal ca persoane morale4.
$ele două principii / al libertăţii si al inegalităţii / e,primă esenţa
dreptăţii ca ec3itate. Astfel, este desc-is, în mod organizat, accesul tuturor
la posturi şi funcţii, iar inegalităţile produse, cum ar fi cele legate de
3distribuţia veniturilor şi a bogăţiei, precum şi de construcţia organiza-
ţiilor4, nu vor fi arbitrare dacă toţi cetăţenii, în primul rnd cei defavorizaţi,
vor putea să profite de ele. 1reptatea nu e,clude inegalităţile astfel
înţelese, ci e,clude ca dezavanta.ele unora să fie .ustificate prin avanta.ele
mai mari ale altora. 0rincipala obiecţie adusă concepţiei lui >a\ls vizează
dreptatea distributivă, mai precis instituirea principiului &ilegalităţilor
permise, care, în viziunea adepţilor statului minimal, permit intervenţia
guvernării în distribuţia bunurilor în societate.
60
'galitate $i dreptate
C 12M6IA E9III
"upremaţia dreptului, Bn sensul domniei le$ii #ormale, al a-senţei de privile$ii
le$ale acordate anumitor oameni desemnaţi expres de către autorităţi, este cea
care $arantea,ă acea e$alitate in #aţa le$ii care repre,intă opusul $uvernării ar-i/
trare. 5n re,ultat necesar, şi doar aparent paradoxal, al acestei situaţii este acela
că e$alitatea #ormală Bn #aţa le$ii se a#lă Bn con#lict, iar 2n #apt este incompati-ilă cu
orice activitate statală care urmăreşte 2n mod deli-erat nivelarea materială sau de
#ond 2ntre diverşi oameni şi că orice politică vi,4nd un ideal concret de dreptate 2n
distri-uţie tre-uie să ducă la distru$erea supremaţiei dreptului. Ca să o-ţii acelaşi
re,ultat in ca,ul unor oameni di#eriţi, este necesar să/i trate,i 2n mod di#erit A le da
unor indivi,i di#eriţi aceleaşi posi-ilităţi o-iective nu e totuna cu a le acorda
aceeaşi şansă su-iectivă 7...8
Con#lictul dintre dreptatea #ormală şi e$alitatea #ormală 2n #aţa le$ii, pe de o
parte, şi 2ncercările de a reali,a di#erite idealuri de dreptate şi e$alitate concrete, pe
de alta, este, de asemenea, de vină pentru con#u,ia curentă 2n tratarea conceptului
de privile$iu şi a-u,urile ce decur$ din ea.
&#riedric- BaSeT, rumul către servitute8
C 0>I6$I0IIE9 1>905NLII UI I69IAEI5A59A
Concepţia asupra dreptăţii pe care vreau să o de,volt poate " re,umată 2n
următoarele două principii+ mai 2nt4i, #lecare persoană care participă la o practică
sau care e in#luenţată de aceasta are un drept e$al la cea mai lar$ă li-ertate, com/
pati-ilă cu o li-ertate de acelaşi #el pentru toate persoanele0 şi, 2n al doilea r4nd,
ine$alităţile sunt ar-itrare 2n măsura in care nu ne vom aştepta ca ele să conducă
la avanta.ul tuturor şi nu ne vor $aranta că posturile şi #uncţiile de care sunt le$ate
sunt desc3ise tuturor. Aceste principii #ormulea,ă dreptatea ca un compus din
trei idei+ li-ertatea, e$alitatea şi recompensa pentru activităţile ce contri-uie la
-inele comun. 7...8
Potrivit celui de/a2 doilea principiu, o ine$alitate este admisă numai dacă
există un motiv să considerăm că acea ine$alitate căreia 2i va da naştere o practică
va acţiona 2n avanta.ul #lecarul participant la ea. "ă accentuăm că #lecare participant
tre-uie să c4şti$e din ine$alitate. 7...8 Aceste principii tre-uie să #le aran.ate 2ntr/o
ordine serială, cu primul prioritar #aţă de al doilea.
Zo-n >a\ls, O teorie a dreptăţii8
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică abordată în unul dintre te,tele de mai sus
şi selectează conceptele utilizate.
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere, indi-
cnd premisele şi consecinţele sale" 31reptatea şi concurenţa pot avea
puţine lucruri în comun+ este un elogiu adus concurenţei, ca şi dreptăţii,
să spui că nu sunt in stare să vadă deosebiri între persoane4 &#riedric-
BaSeT(.
Avanta.area celor defavorizaţi este considerată de unii filosofi nedreaptă. In
ce măsură gratuitatea educaţiei sau îngri.irii medicale minimale e,primă
dreptatea sau binele celor asistaţiA Argumentează. $omentează principiul
egalităţii şanselor, în conte,tul concepţiilor lui BaSeT şi >a\ls.
;O8* RA@LS
&!H;!-;==;( Acest
filosof american este apreciat drept
cel mai important teoretician al
filosofiei politice şi morale din
secolul al XX-lea. A avut variate
preocupări în domeniile economiei,
sociologiei, politicilor sociale, edu-
caţionale etc.
Lucrări "rinci"ale>
1 -reptatea ca echitate
C6i-eralismul politic
1 O teorie a dreptăţii%
$el mai puternic
nu este niciodată
destul de puternic înct să fie
întotdeauna stăpnul, dacă nu-
şi transformă puterea în drept
şi nu-şi sc-imbă ascultarea în
datorie.
&Vean-VacWues >ousseau(
eşi oamenii sunt datori să/şi cultive
şi să/şi exploate,e 2nsuşirile naturale,
cei mai mulţi dintre noi nu vom putea
niciodată interpreta un rol ca MerTl
"treep, picta ca Picasso sau construi
automo-ile ca QenrT Ford, oric4t de
mult ne/am strădui. 7...8 Fanse e$ale
produc re,ultate ine$ale. $5-omas
6agel(
Dicţionar
8e=el9 4eor= @il?elm %rie'ric?
&!GG=-!:?!( / filosof german, princi-
palul reprezentant al idealismului în
filosofia secolului al XlX-lea.
61
'.
h
BSacint-e >igaud &!8FH-!G<?(,
6udovic al MlE/lea. Acestui
suveran al #ranţei, supranumit
>egele @oare, ii aparţin cuvintele"
@tărui sunt eu.
r
Este o dorinţă stranie aceea de a
căuta puterea şi de a pierde li-er/
tatea.
&#rancis %acon(
"tatul este cel mai rece dintre
monştrii reci. Fi care minte cu răcea/
lă0 de pe -u,ele lui se prelin$e
această minciună+ Eu, statul, eu sunt
poporul.
&#riedric- 6ietzsc-e(
C4t timp există stat, nu există
li-ertate0 c4nd va domni li-ertatea,
nu va mai exista stat.
&K.I. Eenin(
"tatul, dacă e puternic, ne ,dro/
-eşte0 dacă e sla-, pierim.
&0aul KalerS(
PO6B;BCA
592>II 02EI5I$9 M219>69 UI
$2659M02>A69
@; 5eoriile contractului social
;eoriile politice sunt reflecţii sistematice asupra naturii şi scopurilor
guvernămntului, asupra situaţiilor în care se impune sc-imbarea
instituţiilor politice, a modului în care se poate face o asemenea sc-imbare
sau asupra relaţiilor individ-societate, stat-societate civilă, putere-legi-
timitate etc.
Ea începutul epocii moderne, cele mai influente au fost teoriile contrac/
tului social, dezvoltate mai ales de Vo-n EocTe, 5-omas Bobbes şi Vean-
VacWues >ousseau. Acestea nu pun problema istorică a originii societăţii,
ci problema fundamentului societăţii sau a legitimităţii autorităţii politice.
$u alte cuvinte, întrebarea este următoarea" ce îi determină pe oameni să
se supună autorităţii, fără nicio constrngere fizicăA
5eza principală este aceea că statul sau guvernămntul legitim repre-
zintă produsul artificial al acordului voluntar al unor agenţi liberi, care
conferă guvernanţilor puterea pe care o au şi legitimitatea acesteia. Astfel,
contractualiştii combat" a( concepţia potrivit căreia puterea este un fapt
arbitrar+ b( concepţia aristotelică a statului ca instituţie naturală şi c( teo-
riile dreptului divin al regilor.
In general, concepţiile contractualiste e,plică traiul comunitar al oame-
nilor prin faptul că ei preferă să trăiască mai bine dect în starea naturală
&caracterizată mai ales de o insecuritate generală(. 2rganizarea socială
este rezultatul unui contract, o 3operă artificială4, nu un dat pozitiv. #iind
rezultatul unui contract social originar, statul nu este anterior indivizilor.
2amenii au anumite drepturi naturale inalienabile, cum sunt dreptul la
proprietate, la viaţă şi fericire. Acestea sunt anterioare atribuţiilor statului
şi nu pot fi negate în mod legitim de nici o organizare socială.
)n aspect particular al teoriilor contractualiste este recursul la o stare
naturală, anterioară stării sociale, respectiv faptul că nu e,istă o autoritate
politică 3naturală4, orice autoritate politică întemeindu-se pe acordul
voluntar al indivizilor, în ultimă instanţă pe libertatea şi responsabilitatea
ori$inare ale fiecărui individ.
0entru ;o?n LocAe9 starea naturală era caracterizată de o 3libertate
perfectă4 şi guvernată de legea naturii. în cadrul ei, toţi oamenii erau
liberi, egali, independenţi. 5recerea la starea socială, care va fi caracteri-
zată de supunerea faţă de autoritatea politică, a fost determinată de dorinţa
oamenilor de a duce o e,istenţă 3mai confortabilă, sigură, paşnică4 şi de
convingerea că numai în condiţiile ei pot fi evitate stările de conflict pe
care abuzul de libertate originară le-ar putea provoca. Iuvernarea are
drept funcţie proprie prote.area drepturilor individuale naturale &care nu
depind de convenţii, contracte sau garanţii politice(.
întruct în starea naturală nu e,ista nicio autoritate care să aibă puterea
de a obliga la respectarea legii naturale, a fost necesară apariţia unei
8eorii politice moderne $i contemporane
puteri capabile să-i oblige pe oameni să respecte regulile. $onstituirea
acesteia presupune un acord voluntar, prin care indivizii renunţă la dreptul
originar nelimitat în favoarea unui om sau unui grup de oameni care vor
avea o putere suverană, care nu este, aşadar, nici naturală, nici divină, ci
este umană.
)avi' 8ume a respins în mod e,plicit teoria contractului social. 9l cre-
dea că, apelnd la convingeri şi idealuri morale precum dreptatea, este
posibil să e,plicăm apariţia guvernămntului şi supunerea indivizilor faţă
de autoritate, fără a fi nevoie de ideea contractului social, acesta fiind con-
siderat improbabil din punct de vedere istoric. Iuvernămntul a apărut,
pur şi simplu, deoarece oamenii au înţeles că este în folosul lor să spri.ine
o autoritate care poate impune respectarea 3regulilor de dreptate4. în plus,
nicio formă de guvernare nu poate fi .ustificată, arăta el, pe baza unor
principii abstracte &cum este cel al contractului social(, ci doar prin
raportare la circumstanţele locale, prin concordanţa dintre instituţiile
politice, pe de o parte, şi atitudinile şi interesele 3naturale4 ale oamenilor,
pe de altă parte.
C $EA)Y9E9 $265>A$5)E)I @2$IAE
A $ăsi o #ormă de asociere care să apere şi să prote.e,e de orice #orţă comună
persoana şi -unurile "ecărui asociat şi prin care "ecare, unindu/se cu toţi, să nu
se supună totuşi dec4t sieşi şi să răm4nă la #el de li-er ca 2nainte. Aceasta este
pro-lema #undamentală pe care o soluţionea,ă contractul social.
Clau,ele acestui contract sunt ast#el determinate prin natura actului, inc4t cea
mai mică modi"care le/ar #ace inutile şi le/ar anula e#ectele0 ast#el inc4t, deşi pro/
-a-il că nu au #ost niciodată enunţate #ormal, ele sunt pretutindeni aceleaşi,
pretutindeni admise şi recunoscute tacit0 de aşa manieră că, pactul social "ind vio/
lat. "ecare reintră in primele sale drepturi şi işi recapătă li-ertatea naturală,
pier,4nd li-ertatea convenţională pentru care renunţase la prima. Aceste clau,e se
reduc -ine2nţeles la una sin$ură, şi anume alienarea totală a "ecărui asociat cu
toate drepturile sale la 2ntrea$a comunitate.
&Vean-VacWues >ousseau, Contractul social8
Aplicaţii
$ontractualismul a fost apreciat de un gnditor drept o doctrină a 3voinţei
şi artificiului4. Argumentează pro sau contra in raport cu această idee. @ă
presupunem că eşti un adept al contractualismului. în acest sens, ţi se cere
să elaborezi o strategie pe care indivizii ar trebui s-o urmeze în situaţia
in care statul îşi depăşeşte prerogativele stabilite prin contract
9laborează un minieseu în care, din perspectiva contractualismului, să
răspunzi la următoarele întrebări" %inele şi răul sunt naturale sau conven-
ţiiA 2mul este originar bun sau răuA
Analizează semnificaţia filosofică a următorului te,t" .Asocierea civilă este
cel mai voluntar act din lume+ fiecare om fiind născut liber şi stăpn pe el
însuşi, nimeni, sub nici un prete,t, nu poate să-! supună fără acordul său4
Zean-VacWues >ousseau(.
Activitate de grup
* $itiţi cu atenţie următorul te,t"
Presupun că oamenii au a.uns 2n
stadiul c4nd o-stacolele care
2mpiedică răm4nerea lor 2n starea
de natură tra$ mai mult 2n cum/
pănă, prin re,istenţa lor, dec4t
#orţele pe care "ecare individ le
poate 2ntre-uinţa pentru a se
menţine 2n această stare. Atunci
starea primitivă nu mai poate
dăinui şi $enul uman ar pieri dacă
nu şi/ar sc3im-a #elul de a ".
2ean-VacWues >ousseau(
2rganizaţi în grupe,
* Identificaţi problema abordată.
* 0recizaţi care este soluţia antici-
pată în acest fragment
* 0rezentaţi întregii clase rezulta-
tele obţinute.
* >eveniţi asupra acestora în func-
ţie de soluţiile celorlalţi.
Dicţionar
Alienare / înstrăinare, separaţie,
scindare. 5ermenul are semnificaţii
specializate în diferite domenii"
* drept / transferul titlului de pro-
prietate de la un proprietar la altul+
* medicina, psi-ologie / scindarea
facultăţilor mentale+
* sociologie, filosofia politică / înstrăi-
narea subiectului faţă de comunitatea
sa, faţă de societate sau lume etc.
'
%acon, #rancis &!F8!-!8;8( / filosof
englez.
Eenin, Kladimir Ilici &!:G!-!H;<( /
revoluţionar rus+ conducător al 0arti-
dului %olşevic şi fondator al )niunii
@ovietice.
Ka.erS, 0aul &!:G!-!H<F( - scriitor
francez.
6'
* 3@fera potrivită libertăţii umane4
este o nofiune clarăA
* 0ot fi determinate graniţe precise
între Hpaţiul privat şi cel publicA
Caracteristica li-ertăţii este
dreptul de a vor-i desc3is0 insă
e $reu de cunoscut momentul
oportun. J ,.
&1emocnt(
ralpoMc
* vizează reducerea puterilor statu-
lui la protecţia drepturilor şi libertă-
ţilor individuale+
* se opune ideii de stat providenţaI0
* indivizii sunt liberi să îşi urmă-
rească propriile interese ctă vreme
nu afectează drepturile şi interesele
celorlalţi.
liberalism economic
* proclamă libera concurenţă şi
neintervenţia statului în economie+
* are ca principiu fundamental pro-
prietatea individuală.
Kalorile liberale fundamentale
* libertatea individuală+
* creativitatea individuală+
* responsabilitatea şi independenţa
personală+
* respectul drepturilor individuale+
* egalitatea în faţa legii.
PO6B;BCA
C]; Eiberalismul individualist
6i-eralismul este, în sens larg, doctrina care atribuie cea mai mare
valoare libertăţii individuale. Motivul central este revendicarea drepturilor
şi libertăţilor individului împotriva oricărei forme de putere autoritară şi
opresivă. în acest sens, se opune socialismului, colectivismului,
absolutismului şi, în general, oricărei forme de tiranie.
2riginile liberalismului modern sunt identificate, de regulă, în dezba-
terile politice legate de >evoluţia engleză din !8:: şi în filosofia politică a
lui Vo-n EocTe.
0entru li-eralismul -ritanic individualist, reprezentat de ;o?n Stuart
Mfll, societatea &puterea( trebuie să ma,imizeze li-ertatea individuală,
lăsnd pe fiecare să trăiască cum vrea, ctă vreme nu aduce nicio vătămare
altei persoane. 9,ercitarea constrngerii sociale este .ustificată doar în
sens negativ / pentru a împiedica vătămarea altcuiva. 9ste recunoscută
însă necesitatea constrngerilor şi importanţa datoriilor fiecare este obligat
să respecte o anumită linie de conduită faţă de ceilalţi, să nu aducă daune
intereselor altuia şi să suporte partea care-i revine 3din ostenelile şi
sacrificiile pe care le reclamă apărarea societăţii ori a membrilor săi de
pre.udicii şi maltratări4 7espre li-ertate8.
Minimizarea constrngerii şi amplificarea ma,imă a liberei opţiuni nu
sunt însă scopuri, ci instrumente fundamentale, reguli ale .ocului social,
norme-cadru ale acţiunii individuale sau colective, elemente ale unui mod
de a organiza ct mai bine e,istenţa colectivă.
Principiul li-eralismului modern subliniază că e,ercitarea constrngerii
nu este legitimă dect atunci cnd vizează în mod direct prevenirea unei
lezări sau vătămări concrete a drepturilor şi libertăţilor individuale. 6u
e,istă niciun temei suficient, nici aşa-numitul Bine $eneral, nici alte
interese sociale superioare sau vreo misiune a statului, care să .ustifice
încălcarea acestui principiu sau, altfel spus, ingerinţe în sfera libertăţii
individuale. 0entru liberalism, acceptarea e,istenţei unei misiuni supe-
rioare a statului nu este dect primul pas, dar sigur, pe drumul spre des-
potism, intoleranţă, totalitarism. )n alt izvor al acestora este acceptarea
ideii că o singură persoană poate deţine Adevărul.
1e aceea, liberalismul pune accent pe failibilism şi toleranţă şi respin-
ge scepticismul şi relativismul. în acest sens, subliniază dreptul de a con-
sidera că o anumită opinie este adevărată att timp ct nu a fost infirmată,
dar respinge dreptul de a sustrage opinia respectivă oricărei critici. în
ultimă instanţă, numai individul însuşi are competenţa de a stabili care
este binele lui propriu. în acest sens, ideologiile intolerante şi regimurile
totalitare sunt denunţate deoarece pretind că îi pot arăta individului ce este
bine pentru el şi recurg la practica de a face 3bine4 cu forţa.
$u alte cuvinte, puterea nu are dreptul de a decide nici ce este binele
general, nici ce este binele individual+ nu are dreptul să impună modele de
comportare, sisteme de valori, idealuri, altfel s-ar transforma în autorita-
rism. $rezul gnditorilor liberali poate fi formulat astfel" li-ertatea 2n$ă/
duie puterii să existe, nu invers.
%4
8eorii politice modeme $i contemporane
6umeroşi gnditori subliniază că puterea, dacă nu este limitată, se
e,ercită prin acţiuni şi decizii arbitrare şi ne îndepărtează de moralitate.
Eord Acton aprecia în acest sens" 30uterea tinde să corupă şi puterea
absolută corupe în mod absolut &...( 0uterea absolută îndepărtează de
morală4.
în concluzie, liberalismul este considerat de unii autori doctrina poli/
tică modernă a li-ertăţii, întruct revendică drepturile şi libertăţile indi-
vidului împotriva oricărei forme de coerciţie arbitrară. 5ocmai din acest
motiv, una dintre tezele principale ale acestuia se referă la necesitatea de a
limita şi controla orice putere care poate acţiona în viaţa socială, în special
puterea guvernămntului.
C 0>I6$I0I)E EI%9>AEI@M)E)I I61IKI1)AEI@5
"copul acestui eseu este de a a#irma un principiu #oarte simplu, ca #iind intru
totul 2ndreptăţit să $uverne,e pe de/a 2ntre$ul raporturile -a,ate pe constr4n$ere şi
control dintre societate şi individ, indi#erent dacă mi.locul #olosit va G #orţa G,ică,
su- #orma pedepsei le$ale, sau va G constr4n$erea morală a opiniei pu-lice. Acest
principiu este următorul+ unicul scop care 2i 2ndreptăţeşte pe oameni, individual
sau colectiv, la in$erinţe 2n s#era de acţiune a oricăruia dintre ei, este
autoapărarea0 unicul ţel in care puterea se poate exercita, 2n mod le$itim, asupra
oricărui mem-ru al societăţii civili,ate, 2mpotriva voinţei sale, este acela de a
impiedica vătămarea altora. 7...8 "in$urul aspect al conduitei unui om pentru care el
poate G tras la răspundere de către societate este cel privitor la ceilalţi. "u-
aspectele care 2l privesc doar pe el 2nsuşi, independenţa lui este, de drept, a-so/
lută. Asupra lui 2nsuşi, a propriului trup şi spirit, individul este suveran. 7...8
Există o s#eră de acţiune 2n care societatea, spre deose-ire de individ, este intere/
sată numai 2n mod indirect 7sau c3iar deloc80 ea cuprinde acea parte din viaţa şi
conduita unui om care nu/' atin$e dec4t pe el 2nsuşi sau, dacă 2i atin$e şi pe
ceilalţi, aceasta se 2nt4mplă numai cu participarea şi acordul lor sincer, li-er şi
voluntar 7...8 aceasta este s#era potrivită li-ertăţii umane.
&Vo-n @tuart Mill, espre li-ertate8
Aplicaţii
0entru Vo-n @tuart Mill, 3sfera potrivită libertăţii umane4 cuprinde" dome-
niul lăuntric al conştiinţei, libertatea de gndire şi de spirit, libertatea
absolută de opinie şi de atitudine, libertatea înclinaţiilor şi a năzuinţelor
etc. Identifică alte forme ale libertăţii umane şi arată dacă, aşa cum apre-
cia Mill, societatea în care sunt încălcate este într-adevăr lipsită de liber-
tate, indiferent de forma de guvernămnt.
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere şi
unele dintre implicaţiile sale" 32menirea are mai mult de cştigat lăsnd
pe fiecare să trăiască cum crede el că e mai bine, dect silind pe fiecare să
trăiască aşa cum li se pare celorlalţi că ar fi bine4 &Vo-n @tuart Mill(.
Argumentează pro sau contra" libertatea nu este un ideal care ar trebui
atins cndva în viitor, ci o practică şi o premisă fundamentală pentru atin-
gerea scopurilor pe care şi le propun oamenii.
Autoritatea care nu su-,istă de
dra$ul li-ertăţii nu este autoritate, ci
#orţă.
6i-ertatea+ Putere asupra ta. Opu/
sul+ Putere asupra altuia.
"tatul in care li-ertatea este prote/
.ată suGcient at4t 2mpotriva c4rmuirii,
c4t şi a poporului este statul ideal.
6i-ertă)e sunt toate condiţionate,
limitate şi, prin urmare, ine$ale.
"tatul nu poate să #acă niciodată ceea
ce 2i place in propria s#eră0 este 2n$ră/
dit de tot #elul de le$i.
&Eord Acton(
1icţionar
Eibertarianism / doctrină politică
din secolul al XX-lea+ ramura anar3iş/
tilor consideră că orice guvernămnt
este nelegitim, iar ramura minar3iş/
tilor limitează legitimitatea guvernă-
mntului la funcţii precum protecţia
poliţienească şi apărarea naţională,
@tat asistential &3stat-providenţă4( /
e,presie prin care sunt desemnate
sistemele sociale în care statul inter-
vine direct în viaţa economică a ţării
pentru promovarea intereselor cetă-
ţenilor, prin politici sociale prin care
se urmăreşte asigurarea unor servicii
de bază, precum sănătatatea şi învăţă-
mntul, de regulă gratuit. în prezent,
e,istenţa statului asistential este
acceptată de cei mai mulţi gnditori şi
politicieni. Acesta este contestat în
mod categoric numai de libertarieni.
0entru ei, statul asistential este o
formă de încălcare a drepturilor celor
care sunt puşi să plătească impozitele
pe baza cărora se formează veniturile
folosite pentru realizarea politicilor
de asistenţă.
&!:?<-!H=;( / istoric
2
%5
Eord Acton
englez.
* 2rice mulţime de oameni
este un grup socialA
* Analiza unui grup are ca
punct de plecare indiviziiA
0ortofoliu
* 9laboraţi un studiu despre
co
munismul rom4nesc în care să
descrieţi"
X situaţia proprietăţii private
X rolul partidului unic
X sistemul planificării centralizate
X cultul personalităţii T
fenomenul C4ntarea Hom4niei
X persecuţiile politice.
* 9laboraţi un eseu despre comu-
nism avnd ca punct de plecare
filmul romnesc Blestemată ăi,
2nc3isoare.
* $itiţi una dintre lucrările urmă-
toare. 9laboraţi o recenzie pe care
să o prezentaţi întregii clase"
X 0aul Ioma, G3erla
X 0aul Ioma, Culoarea curcu/
-eului &^^
X Kirgil Ierunca, Fenomenul
Piteşti
X $onstantin 6oica, Hu$aţi/vă
pentru #ratele Alexandru
X Monica Eovinescu, 5nde scurte.
PO6B;BCA
>mr Individualism şi colectivism
Bndividualismul se referă la o mare varietate de idei, atitudini şi doc-
trine care acordă, în mod sistematic, un loc central 3individului4, de la
ideile romantice de individualitate, unicitate şi autorealizare a individului
la libera iniţiativă, guvernămntul limitat sau ideea potrivit căreia socie-
tatea este constituită de indivizi în vederea satisfacerii unor scopuri pre-
ponderent individuale.
1e asemenea, poate fi identificat în lucrările de filosofie politică un
individualism metodolo$ic, potrivit căruia orice e,plicaţie în ştiinţele
sociale trebuie să fie formulată e,clusiv cu referire la indivizi. A arăta, de
pildă, ce este un ansamblu social înseamnă a a.unge, în cele din urmă, la
fundamentul lui, la indivizi. )nii autori, precum Marl 0opper, consideră că
apărarea acestei doctrine este esenţială pentru politica liberală.
în perioada contemporană, în filosofia politică, individualismul este
apărat, printre altele, prin pledoaria în favoarea unor drepturi umane de
bază, a prote.ării libertăţilor şi intereselor fundamentale ale indivizilor sau
a respectului datorat persoanei.
Marea provocare a individualismului rămne ameninţarea pe care o
reprezintă pentru viaţa publică, în măsura în care poate duce la slăbirea
legăturilor sociale. în acest sens, Ale5is 'e ocBuev&lle scria în espre
democraţie in America+ 3Individualismul este &...( un sentiment cald şi
moderat, care îl predispune pe cetăţean să se izoleze de mulţimea seme-
nilor şi să stea la o anumită distanţă, împreună cu familia şi prietenii săi4,
lăsnd 3marea societate în seama ei4. Acest sentiment seacă 3izvorul
virtuţilor publice4, pentru ca mai apoi să le atace şi să le distrugă pe toate
celelalte, fiind 3absorbit, în cele din urmă, de egoism4.
Colectivismul este acea perspectivă asupra vieţii sociale şi a acţiunii
politice care, în diverse forme doctrinare, pune accent pe colectivitate şi
pe interesele colective, adesea în dauna celor individuale.
%rie'ric? Au=ust von 8aReA argumentează, în rumul către servitute,
că individualismul şi colectivismul sunt principii opuse ale teoriei şi prac-
ticii politice. 0entru el, individualismul îşi are originile în creştinism şi
filosofia clasică a Antic-ităţii şi se bazează pe 3respectul pentru individ ca
om, adică recunoaşterea valorilor şi gusturilor acestuia drept criterii
supreme în sfera sa personală &...( şi credinţa că este de dorit ca oamenii
să-şi cultive talentele şi înclinaţiile individuale4. $olectivismul, în sc-imb,
subordonează individul binelui colectiv, intereselor generale, unor idealuri
de distribuţie egalitară, în aşa fel înct individul aproape dispare sub
presiunea colectivităţii, a maselor.
5rebuie reţinut că individualismul şi colectivismul nu se regăsesc ca
teorii politice de sine stătătoare, ct mai ales ca principii sau idei generale
care stau la baza unor teorii sau a unor sisteme politice. Aşa cum am
văzut, individualismul este corelat uneori în mod e,plicit cu liberalismul,
ca principiu fundamental al acestuia. Ea rndul lui, comunismul este
considerat de BaSeT 3cea mai importantă specie de colectivism sau
planificare4.
%%
8eorii politice moderne $i contemporane
9,istă însă şi o corelare semnificativă între idealul colectivist şi totali-
tarism" a căuta cu orice preţ realizarea unor scopuri colective, cum ar fi
-inele $eneral, poate duce la ani-ilarea oricărei delimitări între sfera
publică şi cea individuală şi, în cele din urmă, la teroarea totală &Banna-
Arendt(, definitorie pentru orice sistem totalitar.
C 6A5)>A $2E9$5IKI@M)E)I
i#eritele tipuri de colectivism, comunism, #ascism etc. se deose-esc intre ele
prin natura ţelului către care vor să diri.e,e e#orturile sociale. ar toate se di#e/
renţia,ă de li-eralism şi individualism prin dorinţa de a or$ani,a ansam-lul socie/
tăţii şi toate resursele 2n vederea atin$erii acestui scop unitar şi prin re#u,ul de a
recunoaşte s#ere autonome in care primea,ă scopurile indivi,ilor. Pe scurt, ei
sunt totalitari in 2nţelesul deplin al acestui cuv4nt nou, adoptat pentru a descrie
e#ectele neaşteptate, totuşi insepara-ile, ce insoţesc ceea ce 2n teorie numim
colectivism.
9"copul social: sau 9ţelul comun:, 2n vederea căruia urmea,ă să "e or$ani,ată
societatea, este de o-icei descris 2n mod va$ prin #ormule precum 9-inele comun:
sau 9-unăstare $enerală:, sau @nteresul pu-lic:. <u este nevoie să re#lecte,i prea
mult pentru a vedea că aceşti termeni nu au un 2nţeles su#icient de clar pentru a
2ndrepta lucrurile pe #ă$aşul unul anumit curs al acţiunilor. Bunăstarea şi #eri/
cirea a milioane de oameni nu pot G c4ntărite pe o -alanţă unică. Bunăstarea unui
popor, ca şi #ericirea unui om, depinde de un număr mare de lucruri, care pot "
#urni,ate 2ntr/o in#inită varietate de com-inaţii. <u poate ti exprimată cu adevărat
ca un scop unic, ci numai ca o ierar3ie de scopuri, o scară cuprin,ătoare de
valori pe care se #ixea,ă locul "ecarei nevoi a unei persoane.
&#riedric- BaSeT, rumul către servitute8
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică abordată in te,tul de mai sus şi selectează
conceptele utilizate.
1obndirea şi e,ercitarea puterii politice sunt pentru mulţi ţeluri esen-
ţiale. 1in această perspectivă, arată prin .ce se distinge un liberalist indivi-
dualist de un susţinător al colectivismului.
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere,
indicnd premisele şi consecinţele sale" 3libertatea în toate / în religie,
în filosofie, în literatură, în industrie, in politică+ iar prin libertate înţeleg
triumful individualităţii att asupra autorităţii ce ar vrea să guverneze
despotic, ct şi asupra maselor care reclamă dreptul de a aservi minori-
tatea ma.orităţii. 1espotismul nu are nici un drept. Ma.oritatea are dreptul
de a constrnge minoritatea să respecte ordinea. 1ar tot ceea ce nu tul-
bură ordinea, tot ceea ce e doar lăuntric, precum opinia, tot ceea ce în
manifestarea opiniei nu dăunează altuia &...( are caracter individual şi nu
poate fi supus în c-ip legitim puterii sociale4 &%en.amin $onstant(.
9laborează un eseu în care, plecnd de la următorul te,t, să analizezi
relaţia stat-putere-individ-libertate" 3@tatul este absolutul faţă de care in-
divizii nu sunt dect relativul. liberalismul nega statul în interesul indi-
vidului+ fascismul reafirmă statul drept adevărata realitate a individului4
&%enito Mussolini(.
"unt de acord că pacea pu-lică
este un mare -ine, dar nu vreau să
uit că, printr/o ordine -ună, popoa/
rele au a.uns la tiranie. Asta nu
2nseamnă cu si$uranţă că popoarele
tre-uie să dispreţuiască pacea pu-li/
că, dar nu 2nseamnă nici că aceasta
tre-uie să le "e su#icientă. O naţiune
care nu cere $uvernului său dec4t să
menţină ordinea este de.a sclavă 2n
ad4ncul inimii0 este sclava -unăstării
sale şi omul care să o 2nlănţuie poate
să apară oric4nd.
&Ale,is de 5ocWueville(
1icţionar
$omunism / sistemul social, preco-
nizat de teoria mar,istă, în care nu ar
e,ista nici clase sociale, nici proprie-
tate privată.
#ascism / ideologie apărută în
9uropa după 0rimul >ăzboi Mondial,
caracterizată prin naţionalism e,tre-
mist, violenţă, respingerea democra-
ţiei şi a liberalismului, antiindividua-
lism, totalitarism, etatism.
5otalitarism / regim politic în care
puterea aparţine în mod absolut unei
persoane sau grup de persoane+ re-
gim bazat pe e,istenţa unui partid
unic, a unei poliţii secrete, a unui
monopol guvernamental &economic,
cultural, informaţional(. '
Arendt, Banna- &!H=8-!HGF( / teo-
retician politic american de origine
germană.
Mussolini, %enito &!::?-!H<F( /
conducătorul Italiei între !H;; şi
!H<?.
5ocWueville, Ale,is de &!:=F-!:FH(
/ gnditor istoric şi scriitor francez.
%7
3.
PO6B;BCA
' 0)59>9 UI E9II5IMI5A59
6iTolai IaroşenTo &!:<8-!:H:(,
Pri,onierul
* $are credeţi că este sem-
nificaţia acestei imagini din
perspectiva concepţiei lui
>ousseauA
/...fZ
--------------------------------------------
@istemele electorale
&sistemele de vot(
* mecanismele prin care se selec-
tează reprezentanţii unei grupări+
* prin vot, acestora li se delegă
autoritatea de a-şi reprezenta alegă-
torii şi de a lua decizii în numele lor şi
pentru ei+
* e,istă două mari tipuri de sisteme
electorale"
- sistemul electoral ma.oritar &cursa
electorală este cştigată de candidatul
care primeşte cel mai mare număr de
voturi(+
- sistemul electoral cu reprezentare
proporţională &are mai multe forme+
cea mai des întlnită este aceea bazată
pe liste de partid" alegătorii votează
una din listele propuse, iar locurile
din 0arlament, de e,emplu, se atribuie
în funcţie de procentele obţinute(.
începnd cu teoriile politice moderne, în cadrul dezbaterilor apare tot
mai mult problema le$itimităţii. în sens larg, aceasta se referă la legitimi-
tatea ordinii sociale e,istente la un moment dat, respectiv la temeiul aces-
teia, la acel ceva care face ca membrii societăţii să o respecte, să i se
supună în mod voluntar, respectiv să nu o conteste. în sens restrns, nu
este vizată ordinea socială în ansamblu, ci puterea sau autoritatea politică.
5oate formele de guvernămnt au nevoie de legitimare, altfel puterea lor
nu va fi acceptată în mod liber de către cetăţeni.
în mod tradiţional, ordinea socială era văzută ca refle, al ordinii sau
armoniei cosmice, aceasta din urmă fiind înţeleasă ca rezultat al acţiunii
divinităţii sau, dimpotrivă, ca rezultat al acţiunii unor forţe impersonale.
6iciuna dintre aceste interpretări ale ordinii cosmice nu putea fi corelată
cu ideea că ordinea socială presupune libertatea individuală, în sensul că
ordinea este de fapt rezultatul opţiunilor libere ale agenţilor sociali / idee
centrală însă în cadrul teoriilor politice moderne.
în cadrul teoriilor contemporane despre legitimitate, se diferenţiază, în
principal, cele care fac apel la tradiţie şi cele care fac apel la consimţămn-
tul raţional al cetăţenilor. 0entru cele din urmă, izvorul legitimităţii
oricărei instituţii sau norme politice este intern, nu din afara organizării
sociale. 9ste vorba de acordul sau consimţămntul liber al cetăţenilor faţă
de principiile de bază ale organizării şi guvernării statului.
$orelaţia dintre libertatea individuală şi legitimitate generează o pro-
blemă specifică, aceea a dezacordului posibil între libera voinţă a indivi-
zilor şi deciziile puterii. Acestea din urmă sunt legitime numai dacă nu o
afectează în niciun fel pe prima. #iind rezultatul unei convenţii, puterea nu
se poate prevala de nimic în afară de consimţămntul cetăţenilor, pentru
niciuna dintre acţiunile sale. 1acă o face, îşi pierde legitimitatea.
în realitate, puterea se poate aliena, iar acordul cetăţenilor poate fi
obţinut prin manipulare sau c-iar prin constrngere.
0e de altă parte, este evident că niciodată nu poate fi vorba de acordul
tuturor cetăţenilor. 2 consultare a acestora pentru toate situaţiile şi deci-
ziile nu este nici posibilă, nici necesară. în plus, ei înşişi refuză de multe
ori să ia parte la o asemenea consultare &cum se întmplă, de pildă, în
cazul alegerilor sau al unor referendumuri(.
$u alte cuvinte, însăşi legitimitatea puterii poate fi o c-estiune con-
venţională.
C 59M9I)E E9II5IMI5NLII
Omul s/a născut li-er, dar pretutindeni e in lanţuri. Cum s/a produs această
sc3im-are1 <u ştiu. Ce o poate #ace să fie le$itimă1 Cred că pot răspunde la
această 2ntre-are. Ordinea socială este insă un drept s#4nt, care stă la -a,a tuturor
celorlalte. ;otuşi, acest drept nu vine nicidecum de la natură, ci este 2ntemeiat pe
convenţii. Pro-lema e dea şti care sunt aceste convenţii.
Iean-VacWues >ousseau, Contractul
social8
Putere şi le$itimitate
"tatul constituie, asemenea uniunilor politice care l/au precedat in
istorie, un raport de dominare a oamenilor de către oameni, -a,at pe instrumentul
exercitării le$itime 7mai -ine ,is+ considerate le$itime8 a constr4n$erii. Pentru ca
statul să existe, tre-uie aşadar ca cei dominaţi să se supună autorităţii celor ce se
pretind a alaun moment dat dominatorii.
&Ma, Reber, Politica, o vocaţie şi o pro#esie8
O putere le$itimă poate $uverna #ără #rică, 2ncre,4ndu/se in consensul
populaţiei0 cea nele$itimă mani#estă #rică #aţă de popor, propria violenţă st4rnind
violenţa celorlalţi0 din #rică aceasta caută să/şi asi$ure po,iţia printr/o teroare
cresc4ndă, ast#el că #rica devine starea de spirit #undamentală a tuturor. 6e$itimi/
,tea este ca o #ormulă ma$ică, ce prin 2ncredere creea,ă o ordine indispensa-ilă0
sele$alitatea este domnia violenţei, care $enerea,ă, prin ne2ncredere şi #rică, la
r4ndul ei, violenţa. ;emeiul le$itimităţii este oric4nd 2ndoielnic, suscepti-il dea"
o-iectul criticii 7...8 orice tip de le$itimitate este permanent expus prime.diei.
Bntelectul 2l poate #oarte uşor contesta. ;otuşi, 2ntruc4t sin$ura opţiune care
există este cea dintre le$itimitate şi despotism, le$itimitatea răm4ne sin$ura cale
$raţie căreia omul poate trăi #ără #rică şi care permite corectarea erorilor. e aici,
respectul intelectual #aţă de sursa le$itimităţii. Epoca noastră o vede 2n ale$eri şi
voturi. 2n stările de lucruri le$itime, in#init de multe aspecte pre,intă nea.unsuri,
sunt nedrepte, inoportune. 7...8 Conştiinţa le$itimităţi& acceptă mari nea.unsuri
numai pentru a evita răul a-solut, teroarea şi #rica, proprii re$imului despotic.
6i-ertatea politică nu este #ructul intelectului pur, ci este dependent de le$itimiste.
Pentru ca #orţa să nu ducă la autocraţie este necesar ca utili,area ei să "e
le$itimă <umai prin le$itimitate există li-ertatea, pentru că prin ea #orţa este
2ncătuşată. Acolo unde le$itimitatea dispare, este distrusă şi li-ertatea.
&Marl Vaspers, Ori$inea şi sensul istoriei8
e grup
$itiţi cu atenţie următoarele
te,te"
a( Puterea celor tineri stă 2n
#aptă, a celor -ătr4ni 2n c3i-,uinţă.
&9uripide(
b( Aceasta este puterea / să ţii
2n m4ini Mea altcuiva şi să i/o
arăţi.
&AmS5an(
c( Ca să a#lăm durerile provo
cate de putere tre-uie să mer$em
la cei care o au0 ca să a#lăm plăce
rile puterii tre-uie să mer$em la
cei care o caută.
&$-arles $aleb $olton(
* 1eterminaţi pentru fiecare in
parte semnificaţia specifică a ter-
menului putere.
* Analizaţi relevanţa acestor te,te
pentru înţelegerea conceptului de
putere politică.
* 0rezentaţi întregii clase rezulta-
tele obţinute.
* >eveniţi asupra acestora în
funcţie de soluţiile celorlalţi.
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică abordată în unul dintre te,tele de mai sus
şi selectează conceptele utilizate.
Ma, Reber identifică următoarele temeiuri ale legitimităţii" 3datina con-
sfinţită4, 3autoritatea dată de neobişnuitul -ar al unei persoane &c-aris-
ma(4 şi 3atitudinea de supunere in îndeplinirea îndatoririlor legale4. $el
din urmă se bazează pe 3motivaţii puternice4 ale cetăţenilor. $are crezi că
sunt cele mai importante asemenea motivaţiiA 1ar cel mai important
dintre cele trei temeiuri menţionateA
9videnţiază problema filosofică a următorului punct de vedere" 3$el mai
rău lucru la care se poate aştepta un principe din partea unui popor care
îl duşmăneşte este să fie părăsit de acesta4 &6iccolo Mac-iavelli,
Principele8.
30uterea care tine la un loc cetăţile şi pe oameni este nobila păstrare a
legilor4 &9uripide(. Această teză enunţă un punct de vedere asupra legiti-
mităţiiA Argumentează-ti punctul de vedere.
9laborează un eseu în care să susţii un punct de vedere personal privind
corelaţiile dintre li-ertate, le$e şi le$itimitate.
1icţionar
Autocraţie / formă de guvernare în
care puterea este concentrată în mna
unei singure persoane sau a unui sin-
gur grup+ tiranie, absolutism.
' $olton, $-arles
$aleb &!G:=-!:?;( / scriitor
britanic.
9uripide. &c. <:=<=8 a.Br.( / scriitor
grec.
Vaspers, Marl &!::?-!H8H( - psi-olog
şi filosof e,istenţialist german. 5an,
AmS &n. !HF;( / scriitoare
americană de origine c-ineză.
Reber, Ma, &!:8<-!H;=( / econo-
mist şi sociolog german.
8H
0arlamentul 9uropean,
@trasbourg
2n #apt, 9democraţia: 2nsăşi
nu poate #ace nimic, de acţionat
nu pot acţiona dec4t cetăţenii
unui stat democratic 7-ine2nţe/
les, inclusiv $uvernul8.
emocraţia nu este dec4t un
cadru 2n interiorul căruia pot
actiona cetăţenii.
&Marl 0opper(
0arlamentul 9uropean
* 9ste unul dintre organismele
)niunii 9uropene.
* 1in !HGH este ales direct, o dată la
F ani.
* Are trei sedii" @trasbourg, Eu,em-
burg şi %ru,elles.
* 1eputaţii provin din apro,imativ
!8= de partide politice diferite, în care
ei sunt membri în ţările de origine.
0rincipalele instituţii ale
)niunii 9uropene
* 0arlamentul 9uropean / repre-
zintă cetăţenii )niunii 9uropene.
* $onsiliul )niunii 9uropene
&$onsiliul de Miniştri( / reprezintă
statele membre.
* $omisia 9uropeană / reprezintă
interesele generale ale )9.
* $urtea de Vustiţie / urmăreşte
respectarea legilor comunitare.
* $urtea 9uropeană de $onturi /
verifică finanţarea activităţilor )9.
PO6B;BCA
I19AE)E 19M2$>A5I$
-`%#4 $e este democraţiaA
1emocraţia este, în primul rnd, acel tip de organizare politică sau
formă de guvernămnt în care poporul, respectiv cetăţenii, indiferent de
avere, origine, pregătire profesională etc, deţin sau controlează puterea
politică, participnd la guvernare în mod direct &democraţie directab sau
indirect, prin reprezentanţi sau aleşi &democraţie reprezentativă(. în al
doilea rnd, democraţia este acea teorie a suveranităţii potrivit căreia baza
ultimă a autorităţii politice este puterea fiecărui cetăţean de a se guverna el
însuşi.
Ea origine, democraţia a însemnat guvernarea de către popor &gr.
demos8. A făcut parte din clasificarea standard a formelor de guvernămnt,
alături de crmuirea e,ercitată de către un singur individ &monar-ia( şi cea
e,ercitată de către o minoritate &aristocraţia(.
#iind înţeleasă drept crmuire de către cei mulţi, democraţia a fost
asociată de multe ori cu crmuirea de către 3prostime4 sau 3gloată4, cu
subordonarea raţiunii faţă de pasiuni &0laton( sau privită ca sursă de tul-
burări şi de acte politice nec-ibzuite &Aristotel(.
în epoca modernă, idealul democratic al guvernării în folosul celor
mulţi a fost corelat uneori cu teoriile contractului social, care subliniau că
la originea autorităţii se află consimţămntul liber al cetăţenilor.
începnd cu secolul al XKlII-lea, democraţia a devenit etalonul princi-
pal după care erau .udecate diferitele regimuri. în acest sens, era consi-
derat nedemocratic orice regim care nu asigura votul universal, care avea
autoritate nelimitată, inclusiv în viaţa privată a indivizilor, încălcnd astfel
drepturi şi libertăţi fundamentale ale acestora, sau care punea interesele
comunitare mai presus de cele individuale.
)na dintre problemele importante ale democraţiilor contemporane este
în ce măsură guvernanţii, parlamentul, partidele politice etc. servesc într-
adevăr interesele celor mulţi. $u alte cuvinte, este vorba de ruptura, uneori
foarte mare, dintre cei care guvernează şi cei care sunt guvernaţi. 1in
această perspectivă, o altă problemă, corelată cu prima, este aceea a
modului în care pot fi corectate erorile guvernării sau, în ultimă instanţă, a
modului în care poate fi sc-imbat, evident prin mi.loace democratice, un
anumit guvern sau şef de stat.
1intre cele mai importante dileme ale teoriilor şi vieţii democratice pot
fi amintite" a( subiectul guvernării este poporul sau un număr mai mare ori
mai mic de persoaneA+ b( beneficiarul guvernării este poporul sau cei care
conduc ori apropiaţi ai acestoraA+ c( guvernarea este limitată sau
nelimitată, e,istă limite în ceea ce priveşte competenţele acesteiaA+ d( indi-
vizii pot fi capabili sau sunt incapabili de autoguvernareA+ e( criteriul unei
guvernări bune este respectarea drepturilor şi libertăţilor individuale sau
asigurarea binelui publicA
5rebuie subliniat că nicio democraţie nu poate fi viabilă fără o societate
civilă puternică, fără .ustiţie independentă, care să fie sustrasă intereselor
70
h
Bdealul democratic
politice şi, mai ales, fără o cultură democratică autentică, fără cunoaşterea
mecanismelor şi instituţiilor statului democratic.
9ste adevărat că nu e,istă o formă perfectă de democraţie, dar aceasta
s-a dovedit a fi cea mai bună formă pentru asigurarea drepturilor şi
libertăţilor indivizilor şi pentru soluţionarea paşnică a conflictelor.
C 6A5)>A 19M2$>ALI9I
Există trei #orme de $uvernăm4nt şi tot at4tea #orme de denaturare, adică de
corupere a acestora. Acestea sunt re$alitatea, aristocraţia şi, in al treilea r4nd, cea
Nntemeiată pe cens, pentru care, evident, mai propriu ar G termenul de timocraţie,
dar pe care ma.oritatea oamenilor o-işnuiesc s/o numească re$im constituţional.
Cea mai -ună este re$alitatea, iar cea mai rea timocraţia. 7...8 ;irania este contra/
riul re$alităţii, pentru că tiranul işi urmăreşte doar -inele personal. 7...8
intre #ormele de $uvernăm4nt corupte, democraţia este cea mai puţin rea,
pentru că repre,intă doar o uşoară deviere de la re$imul constituţional. 7...8
Formele analoa$e şi, ca să spunem aşa, paradi$me ale acestor #orme de
$uvernăm4nt putem $ăsi şi Bn comunităţile domestice. 7...8 emocraţia se
2nt4lneşte mai ales in casele #ără stăp4n 7acolo toţi a#l4ndu/se pe picior de e$ali/
ate8 şi in cele tn care capul #amiliei este sla- şi "ecare e li-er să #acă ce vrea.
&Aristotel, Etica nicoma3ică8
Aplicaţii
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere, indi-
cnd premisele şi consecinţele sale" 31acă-i socotim pe
oameni insuficient de luminaţi spre a e,ercita controlul cu
deplin discernămnt, remediul constă nu în a li-! refuza, ci
în a le forma acest discernămnt4 f.-omas Vefferson(.
Analizează următorul sc-imb de replici, din piesa Hu$ătoarele, scrisă
de 9uripide" 35ezeu" Această cetate nu ascultă de un singur om. Aici
demos-ul este rege+ fiecare cetăţean, pe rnd, c-iverniseşte ţara vreme de i
un an, iar avuţia nu se bucură de-ntietate" bogatul şi săracul au aceleaşi
drepturi. @olul teban" 1ar asta e o guvernare a gloatei. 1emos-ul, neînzes-
trat cu dreaptă .udecată, cum ar putea dirigui pe drumul drept cetateaA4.
$are este semnificaţia tezei lui 0rotagoras, potrivit căreia toţi oamenii sunt
înzestraţi cu capacitatea de a participa la procesul deciziei politice, însă nu
toţi în aceeaşi măsurăA Argumentează punctul tău de vedere. 9laborează
un eseu despre democraţie, pornind de la unul dintre următoarele
te,te"
a( 31emocraţia este un sistem politic prost, cel mai bun însă dintre cele pe
care omenirea le-a inventat pnă acum4 &Rinston $-urc-ill(+
b( 3)n democrat n-ar trebui să creadă că ma.oritatea ia mereu decizii
înţelepte. 9l trebuie să ştie însă că -otărrea ma.orităţii, înţeleaptă sau nu,
trebuie acceptată, pnă atunci cnd ma.oritatea va lua o altă decizie4
&%ertrand >ussell(+
c( 30rin democraţie înţeleg sistemul care îi conferă celui mai slab dintre
noi acelaşi şanse ca şi celui mai puternic4 &Ma-atma Iand-i(.
#lasi&icarea aristotelică a
&ormelor 'e =uvernămEnt
@tatul poate fi guvernat"
!. de un singur crmuitor
;. de un grup mic
?. de un grup mare
$rmuitorii pot conduce"
a( în interesul tuturor
b( în propriul interes
>ezultă astfel şase constituţii de bază"
X trei 3corecte4
* monar-ia - la
* aristrocraţia - ;a
* guvernarea constituţională - ?a
X şi trei 3deviante4
* tirania - lb
* oligar-ia - ;b
* democraţia - ?b
@ocietate civilă / termen generic
pentru formele asociative de tip
apolitic, care nu sunt părţi ale unei
instituţii a statului sau ale sectorului
de afaceri &organizaţii nonguverna-
mentale, organizaţii comunitare, sin-
dicate, instituţii culturale, mişcări
ecologiste, mass-media etc.(.
*
$-urc-ill, Rinston &!:G<-!H8F( / om
politic britanic+ prim-ministru al Marii
%ritanii în timpul celui de-Al 1oilea
>ăzboi Mondial.
Iand-i, Ma-atma &!:8H-!H<:( /
partizan al nonviolenţei, lider politic
şi spiritual indian, luptător pentru
independenţa Indiei. 5ezeu / rege
legendar al Atenei+ războinic şi erou
atenian. 9ste cel care !-a ucis pe
Minotaur, monstrul înc-is în
Eabirint.
G!
ionar
Monstantin MaTovsTi &!:?H-!H!F(,
Copiii artistului
Copilul va #i prote.at de practicile
care ar putea implica discriminări
rasiale, reli$ioase sau de orice alt#el.
El va #i crescut 2n spiritul Nnţele$erii,
toleranţei, prieteniei Bntre oameni, al
păcii şi 2n#răţirii universale, şi av4nd
conştiinţa deplină că ener$ia şi ta/
lentele sale tre-uie puse in slu.-a
semenilor săi.
7eclaraţia drepturilor copilului,
articolul !=(
A 2nvăţa că in viaţă mai uşor
se poate 2nvin$e ura cu dra$os/
tea, minciuna cu adevărul şi
violenţa cu a-ne$aţia, ar tre-ui
să #ie un element #undamental
in educaţia oricărui copil.
&Ma-atma Iand-i(
POL&8&C3
1>905)>IE9 2M)E)I
-''C4O $e sunt drepturileA
în filosofia politică, termenul 3drept4 Iat. directus8 are mai multe
accepţii. 2 importanţă aparte a fost acordată" a( ideii că un drept este ceva
care poate fi revendicat de către titularul său+ b( obligaţiei statelor de a
asigura menţinerea şi respectarea drepturilor omului+ c( relaţiei dintre
drepturi şi valori politice fundamentale, cum sunt libertatatea şi egalitatea.
1e asemenea, s-a accentuat mai ales înţelegerea drepturilor ca li-ertăţi sau
privile$ii &o persoană care este atacată are dreptul de a se apăra( şi ca
pretenţii &o persoană are dreptul de a nu fi atacată(. * Ma.oritatea teoriilor
despre drepturile omului evidenţiază faptul că recunoaşterea lor implică
asumarea unor o-li$atii att din partea celorlalţi oameni, ct şi din partea
guvernelor. $u alte cuvinte, a avea un drept implică e,istenţa unei obligaţii
din partea altcuiva. Indivizii sunt nu numai prote.aţi, ci şi îngrădiţi în
acţiunile lor. Ea rndul lor, guvernele trebuie să creeze cadrul care să facă
posibilă respectarea drepturilor sau c-iar să se implice în asigurarea
acestora.
Ideea drepturilor omului a apărut în epoca modernă, în conte,tul teo-
riilor contractului social. 0entru unii autori, distincţia dintre starea de
natură &prepolitică( şi starea socială &politică( este corelată cu e,istenţa
unor drepturi naturale &pe care oamenii le au, de pildă, în virtutea 3legii
naturale a lui 1umnezeu4(, la care ei nu renunţă şi pe care societatea,
respectiv autoritatea politică, trebuie să le garanteze. în acest sens,
respectarea drepturilor naturale ale oamenilor este criteriul sau funda-
mentul legitimităţii puterii politice.
Ideea drepturilor naturale poate fi asociată însă att cu încercările de a
.ustifica o autoritate politică nelimitată, care să poată astfel asigura aceste
drepturi în ct mai mare măsură, ct şi cu o guvernare limitată, care să nu
se poată transforma în tiranie, sub care drepturile naturale ar fi abolite,
întruct prima direcţie este o cale e,plicită spre arbitrar şi tiranie, au
devenit dominante teoriile care au spri.init ideea limitării puterii. 0entru
;o?n LocAe9 de pildă, drepturile naturale limitează autoritatea guvernan-
ţilor, în aşa fel înct o crmuire care violează drepturile cetăţenilor săi nu
mai este legitimă. în acelaşi sens, în eclaraţia de independenţă &!GG8( se
afirmă că puterea legitimă a guvernelor derivă din consimţămntul celor
guvernaţi şi că un guvern care ar încerca să ani-ileze drepturile cetăţenilor
poate fi înlăturat de popor.
0roblema drepturilor omului nu poate fi abordată independent de
probleme precum cele privind natura guvernării, rolul statului, relaţia stat-
societate civilă, raportul dintre interesele individuale şi cele generale etc.
1e asemenea, problema drepturilor umane este corelată cu probleme de
etică aplicată &de pildă, aceea dacă un foetus este sau nu o fiinţă umană,
.respectiv dacă poate fi sau nu subiectul dreptului la viaţă( şi, mai ales, cu
valori fundamentale precum libertatea şi autonomia şi cu ceea ce înţelegem
prin viaţă bună sau prin societate dreaptă.
(3
h
repturile omului
C 0>2M)EIA>9A 1>905)>IE2> 2M)E)I
;oţi oamenii sunt creaţi e$ali şi 2n,estrat de Creator cu anumite drepturi
inaliena-ile, printre care drepturile la Eiaţă, 6i-ertate şi căutarea Fericirii.
7eclaraţia de independenţă, !GG8(
7...8 Hecunoaşterea demnităţii inerente tuturor mem-rilor #amiliei umane şi a
drepturilor lor le$ale şi inaliena-ile constituie #undamentul li-ertăţii, dreptăţii şi
păcii in lume 7...8 este esenţial ca drepturile omului să #ie ocrotite de autoritatea
le$ii pentru ca omul să nu "e silit să recur$ă, ca soluţie extremă, la revoltă
2mpotriva tiraniei şi asupririi.
&0reambul la eclaraţia universală a drepturilor omului8
;oate "inţele umane se nasc li-ere şi e$ale in demnitate şi in drepturi &...(
&art. !(. Orice "inţă umană are dreptul la viaţă, la li-ertate şi la securitatea per/
soanei sale 7art. _8. ;opV oamenii sunt e$ali in #aţa le$ii şi au, #ără nici o deose-ire,
dreptul la o e$ală protecţie a le$ii &...( &art. G( Orice om are dreptul la li-ertatea
$4ndirii, de conştiinţă şi reli$ie 7...( &art. !:(. Orice persoană are dreptul de a lua
parte la conducerea tre-urilor pu-5ce ale ţării sale, "e direct, "e prin repre,en/
tanţi li-er aleşi &art. ;!.!(. Eoinţa poporului tre-uie să constituie -a,a puterii de
stat0 această voinţă tre-uie să "e exprimată prin ale$eri ne#alsi"cate, care să ai-ă
loc in mod periodic prin su#ra$iu universal, e$al şi exprimat prin vot secret sau
urm4nd o procedură ec3ivalentă care să asi$ure li-ertatea votului 7art ;!.?(. 2n
exercitarea drepturilor şi li-ertăţilor sale, "ecare om nu este supus dec4t numai
2n$rădirilor sta-ilite prin le$e, exclusiv in scopul de a asi$ura cuvenita recunoaştere
şi respectare a drepturilor şi li-ertătilor altora şi ca să "e satis#ăcute .ustele cerinţe
minime ale moralei, ordinii pu-lice şi -unăstării $enerale 2ntr/o societate
democratică 7art. ;H.!(. <icio dispo,iţie a pre,entei eclaraţii nu poate " inter/
pretată ca implic4nd pentru vreun stat, $rupare sau persoană dreptul de a se deda
la vreo activitate sau de a săv4rşi vreun act 2ndreptat spre des"inţarea unor drep/
turi sau li-ertăţi enunţate in pre,enta declaraţie 7art. ?=(.
7eclaraţia universală a drepturilor omului8
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică abordată în unul dintre te,tele de mai
sus
şi selectează conceptele utilizate.
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere,
indicnd premisele şi consecinţele sale" 31acă cel mai puternic îl domină
pe cel mai slab şi dacă el este superior ultimului, acest fapt este conform
cu natura dreptului, da, pe Yeus, cu legea naturii4 &acesta este, în dialogul
Hepu-lica, punctul de vedere susţinut de $allicles(.
$rezi că drepturile sunt e,clusiv atribute ale oamenilorA 9ste .ustificată,
din punctul tău de vedere, sintagma drepturi ale animalelor1 înainte de a
răspunde, ia în considerare şi următorul te,t" 3întrebarea care se pune nu
este dacă animalele pot să raţione,e sau dacă pot să vor-ească, ci dacă pot
să su#ere &VeremS %ent-am(.
Apelnd la informaţii din mass-media, prezintă o situaţie concretă în care
crezi că unui copil i-a fost încălcat un anumit drept. Argumentează punctul
tău de vedere şi arată ce ar trebui făcut pentru a evita acest lucru în viitor.
Guvernele sunt in"inţate de către
oameni pentru $arantarea dreptu/
rilor lor, iar .ustiţia puterii lor reiese
din ade,iunea $uvernanţilor. 2n toate
ca,urile 2n care o #ormă de $uvernă/
m4nt se a-ate de la acest o-iectiv,
poporul are dreptul să o sc3im-e
sau să o a-olească şi să sta-ilească o
alta, intemeind/o pe principiile 7...8
asi$urării securităţii şi #ericirii lui
şi d4ndu/i #orma cea mai potrivită
respectării acestora.
7eclaraţia de independenţă,
!GG8(
Info
Princi"alele 'ocumente
re&eritoare la 're"turile omului>
!;!F / Ma$na C3arta 6@-ertatum
!8GH / Qa-eas Corpus Act
!GG8 / eclaraţia de independenţă
!G:H / eclaraţia drepturilor omului
şi cetăţeanului
!GH! / Carta americană a drepturilor
&%illof>ig-ts(
!H<: / eclaraţia universală a drep/
turilor omului
!HF= / Convenţia europeană a drep/
turilor omului
!HFH / eclaraţia drepturilor copi/
lului
!H:H / Convenţia O<5 cu privire la
drepturile copilului
73
4.
PO6B;BCA
amnestR internaţionalJJJJJJJJJ
R2>MO6I 52 n2I%$5 M)MA6 BVIB5@ R2)16R2$
@imbolul 2rganizaţiei
AmnestS International
AmnestR (nternational
* organizaţie neguvernamentală in-
ternaţională
* are ca ţel promovarea drepturilor
omului, mai ales a celor menţionate în
eclaraţia universală a drepturilor
omului
* a fost fondată în !H8!
* este guvernată de un $onsiliu
internaţional
în >omnia, principalele organizaţii
care luptă pentru respectarea drep-
turilor omului sunt"
* Asociaţia pentru Apărarea 1reptu-
rilor 2mului în >omnia / $omitetul
BelsinTi &A0A12>-$B(
* 1ga pentru Apărarea 1repturilor
2mului &EA12(
* Institutul >omn pentru 1reptu-
rile 2mului &I>12(
* @ocietatea Independentă >omnă
pentru 1repturile 2mului &@I>12(
>tr Asigurarea drepturilor
0roblema drepturilor omului este legată de ideea statului de drept şi de
problema intervenţiei statului pentru asigurarea lor.
@tatul de drept are ca scop principal prote.area libertăţilor şi limitarea
arbitrarului puterii. Acesta se bazează pe o serie de principii fundamentale,
dintre care trebuie amintite ierar3i,area normelor, supremaţia le$ii şi
separarea puterilor.
în primul rnd, într-un stat de drept e,istă un ansamblu de norme fun-
damentale, Constituţia, care reprezintă voinţa generală şi criteriul de legi-
timitate al tuturor celorlalte norme. Instituţii şi mecanisme specializate,
cum este Curtea constituţională, au rolul de a verifica conformitatea aşa-
ziselor norme inferioare cu cele superioare. 6iciuna dintre instituţiile
statului nu se poate prevala de 3Ireptul4 de a le încălca.
în al doilea rnd, într-un stat de drept nimeni nu este mai presus de
lege. Acţiunile celor guvernaţi, ca şi acţiunile celor care guvernează sunt
limitate, supuse constrngerii generale de a respecta legea.
în fine, statul de drept se opune e,istenţei unui centru unic de putere.
0uterea nu este nici absolută, necondi.onată, nici indivizibilă. In secolul al
XKII-lea, ;o?n LocAe vorbea de separarea puterii 3de a decide în ce fel
trebuie folosită forţa statului4 &legislativă( de puterea 3de a veg-ea asupra
aplicării legilor emise şi valabile4 &e,ecutivă(. #ormularea clasică a prin/
cipiului separării puterilor 2i aparţine însă lui #?arles 'e MontesBuieu.
Aşadar, asigurarea drepturilor omului presupune e,istenţa unor carac-
teristici specifice statului de drept în statele în care se întlnesc trăsăturile
opuse, discursul despre drepturile omului devine un nonsens.
0e de altă parte, problema asigurării drepturilor este strns legată de
problema intervenţiei statului în viaţa indivizilor sau a societăţii civile.
)nii teoreticieni susţin că pentru o ct mai bună asigurare a drepturilor
este necesară intervenţia ct mai largă a statului. 0entru alţii, dimpotrivă,
statul nu trebuie să se implice în mod special, ci doar să veg-eze ca
indivizii să nu-şi încalce reciproc drepturile.
2 distincţie importantă, corelată cu problematica intervenţiei statului în
viaţa indivizilor, este aceea dintre drepturile po,itive şi cele ne$ative.
1repturile negative nu fac necesară, sau c-iar interzic, intervenţia activă a
statului, fiind suficientă crearea unui cadru legal adecvat 1repturile
pozitive, dimpotrivă, presupun intervenţia statului în viaţa oamenilor.
Ideea drepturilor pozitive a dat naştere la numeroase controverse. 0entru
unii, nu sunt realmente drepturi, îndrituiri ale oamenilor, întruct se referă
la satisfacerea unor nevoi şi nu la condiţiile generale care pot face posibilă
satisfacerea trebuinţelor fiecărui individ, fiind aşadar mai curnd scopuri
sau interese ale indivizilor. în plus, acestea solicită libertatea celorlalţi şi
pot intra uneori în contradicţie cu drepturile negative. 9ste posibil, de
pildă, ca un ideal precum acela al bunăstării generale să ducă la încălcări
ale drepturilor individuale.
74
-repturile omului
6 S,PARAR,A PU,R(LOR
Atunci c4nd 2n m4inile aceleiaşi persoane sau ale aceluiaşi corp de dre$ători
se a#lă 2ntrunite puterea le$iuitoare şi puterea executivă, nu există li-ertate,
deoarece se poate naşte teama ca acelaşi monar3 sau acelaşi senat să nu
2ntocmească le$i tiranice pe care să le aplice 2n mod tiranic. 7...8 ;otul ar G pier/
dut dacă acelaşi om sau acelaşi corp de #runtaşi, #ie ai no-ililor, "e ai poporului,
ar exercita aceste trei puteri+ pe cea de a #ace le$i, pe cea de a duce la 2ndeplinire
3otăr4rile o-şteşti şi pe cea de a .udeca in#racţiunile sau liti$iile dintre particulari.
&$-arles de MontesWuieu, "piritul le$ilor8
6 SUPR,MA1(A )R,PULU(
<imic nu di#erenţia,ă mai tranşant condiţiile dintr/o ţară li-eră de cele dintr/o
ţară a#lată su- o $uvernare ar-itrară dec4t respectarea, 2n prima, a marilor principii
cunoscute su- numele de supremaţia dreptului. Aceste principii, despuiate de
orice detalii te3nice, ne spun că statul, 2n toate acţiunile lui, este limitat de
re$uli #ixe şi anunţate 2n preala-il, re$uli care #ac posi-ilă prevederea, cu o -ună
do,ă de certitudine, a modului 2n care autoritatea 2şi va #olosi puterile coercitive
2ntr/o 2mpre.urare dată şi #ac posi-ilă plani#icarea a#acerilor individuale pe -a,a
acestei cunoaşteri. eşi acest ideal nu poate " atins niciodată 2n mod desv4rşit 7...8 se
desprinde destul de limpede ideea centrală că posi-ilitatea lăsată or$anelor
executive de a #olosi 2n mod discreţionar puterea coercitivă tre-uie să "e redusă
c4t mai mult. Orice le$e restr4n$e li-ertatea individuală 2ntr/o anumită măsură,
modi"c4nd mi.loacele de care oamenii pot u,a 2n urmărirea scopurilor lor, dar, 2n
condiţiile supremaţiei dreptului, statul este 2mpiedicat să ,ădărnicească e#orturile
individuale printr/o actiune ad -oc7 #iind si$ur că puterea statului nu va " #olosită
2n mod deli-erat pentru a/i de.uca intentiile, individul este li-er să urmărească
ţelurile şi dorinţele lui personale, 2n cadrul re$ulilor cunoscute ale .ocului.
&#riedric- BaSeT, iurnul către servitute8
Aplicaţii
Eibertarianismul este o doctrină politică din secolul trecut, care susţine că
orice guvernămnt este nelegitim sau că nu poate asigura în mod legitim
dect protecţia poliţienească, e,ecutarea contractelor şi apărarea naţio-
nală. $um crezi că poate fi rezolvată în acest conte,t problema asigurării
drepturilor omuluiA Argumentează-ţi părerea.
Vo-n @tuart Mill, în 5tilitaiismul, determină semnificaţia termenului
3in.ust4 ca 3privare a cuiva de propria libertate, de proprietatea sa ori de
orice alt lucru care-i aparţine prin lege4, respectiv ca violare 3a drepturilor
legale ale cuiva4. 9laborează un minieseu în care să analizezi corelaţiile
dintre conceptul de drepturi ale omului şi idealul dreptăţii şi să argu-
mentezi un punct de vedere personal în această privinţă. Analizează
structura argumentativă a următorului punct de vedere, indicnd
premisele şi consecinţele sale" 3@copul oricărei asociaţii politice este
menţinerea drepturilor naturale şi inalienabile ale omului. Aceste
drepturi sunt libertatea, proprietatea şi rezistenţa la opresiune 7eclaraţia
drepturilor omului şi ale cetăţeanului, art. ;(.
J
Act- itate de grup
* >ealizaţi o dezbatere cu tema"
Asi$urarea drepturilor omului
2ntr/un stat democratic, pe baza
următorului scenariu"
X profesorul prezintă şi clarifică tema+
Xse formează un grup de cinci-şapte elevi cu aptitudini pentru analiză
refle,ivă şi dezbatere+
Xîn cadrul acestuia are loc dezbaterea temei &!F-;= minute(+
Xceilalţi elevi pot interveni doar cu a.utorul unor bileţele pe care notează
2ntre-ări, su$estii sau puncte de vedere personale &pentru cele trei
tipuri de mesa.e pot fi folosite foi de culori sau forme diferite(+
Xun membru al grupului &3in.ec-torul de mesa.e4( primeşte aceste
bileţele, le citeşte şi le supune
dezbaterii grupului atunci cnd
crede că este oportun+
Xla final, se formulează ideile
principale ale dezbaterii şi con-
cluziile.
9teponar
MontesBuieu9 #?arles<Louis 'e
Secon'at9 baron de &!8:H-!GFF( / re- I
prezentant al Iluminismului francez.
JJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJ
I
(/
S(R :ARL RA(MU*) POPP,R
&!H=;-!HH<(
Acest filosof englez de origine
austriacă este considerat unul dintre
cei mai importanţi filosofi ai ştiinţei
din secolul al XX-lea şi unul dintre
cei mai înverşunaţi adversari ai to-
talitarismului şi istoricismului &doc-
trina potrivit căreia istoria omenirii
este guvernată de legi istorice
obiective aşa cum natura este guver-
nată de legi naturale(. A fost înnobi-
lat în !H8F, iar în !H:; a primit titlul
Companion o#Qonour.
Lucrări "rinci"ale>
CCunoaşterea o-iectivă
C6o$ica cercetării
CMi,eria istoricismului
CFinele şi creierul său
C"ocietatea desc3isă şi duşmanii ei
C5niversul desc3is.
TJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJJ%
;ermenul 9democratie:, care 2n/
seamnă 9puterea poporului:, repre/
,intă totuşi un pericol. Orice om
din popor ştie că de #apt el nu are
puterea şi de aceea are impresia că
democraţia este o mare 2nşelătorie.
Aici se a#lă pericolul. E important să
se 2nveţe din şcoală că termenul
9democratie:, 2ncep4nd cu demo/
craţia ateniană, de#ineşte 2n mod
tradiţional o constituţie menită să
2mpiedice o dictatură, o tSrannis.
&Marl 0opper(
PO6B;BCA
`` Idealul democratic
>olul criticii în democraţie
)na dintre aprecierile cel mai des întlnite în privinţa sistemelor demo-
cratice este că acestea se disting mai ales prin factorul de competiţie
politică. 0rin alegerile generale, libere, ţinute la intervale regulate de timp,
la care participă partide cu obiective diferite, sunt legitimaţi cei care
dobndesc puterea politică. 0e de altă parte, garantarea drepturilor omului
limitează în aceste sisteme puterea deţinută de stat, crend astfel cadrul
necesar e,ercitării libere a acestor drepturi şi a acţiunii politice înseşi.
@istemele democratice nu pot supravieţui însă în condiţiile în care
opiniile şi interesele indivizilor sunt uniformizate. Eibertatea de opinie şi
de e,primare este o valoare-cadru a oricărui asemenea sistem. Aceasta
implică inevitabil c-iar critica sistemului respectiv şi a componentelor sale
&instituţii, agenţi politici, decizii politice, acţiuni etc(.
$-iar dacă nu este o practică politică perfectă, democraţia este singura
dintre cele cunoscute care permite corectarea paşnică a erorilor sau, cum
spunea :arl Po""er9 3în care se poate scăpa de guvern fără vărsare de
snge4.
Autoritarismul şi totalitarismul sunt, şi în acest sens, sisteme şi practici
politice opuse democraţiei. )n sistem totalitar, de pildă, este 3înc-is4 faţă
de orice critică. Koinţa poporului nu este acceptată ca factor de limitare a
puterii. $ei aflaţi la putere pretind că ştiu cum arată societatea ideală, care
este binele pentru toţi şi, mai ales, cum poate fi atins. 1istincţia dintre
viaţa privată şi cea publică este, în general, estompată, guvernul avnd
drept de imi,tiune în toate domeniile vieţii. )n întreg aparat de opresiune
şi de cenzură este menit să asigure adeziunea li-eră a tuturor indivizilor la
adevărurile oficiale, infailibile, şi la drumul, unic, care duce spre acestea.
Autoritarismul, la rndul lui, deşi este mai tolerant, este aproape în aceeaşi
măsură imun la critică. @e recunoaşte e,istenţa unei sfere private a
indivizilor şi libertatea de a avea atitudini diferite, dar acestea din urmă,
mai ales cele critice, nu sunt permise în spaţiul public şi sunt posibile
numai în măsura în care indivizii nu sunt adversari activi ai regimului.
$u alte cuvinte, amploarea şi funcţiile criticii, posibilitatea cetăţenilor
de a avea şi susţine opinii divergente sunt fundamentale pentru orice
democraţie, prezentnd principala distincţie între aceasta şi sistemele
nedemocratice.
C 6A5)>A 1I$5A5)>II
Orice dictatură este rea din punct de vedere moral. Bar principiul moral #unda/
mental al democraţiei ne spune că ea este acea #ormă de stat 2n care $uvernul
poate G destituit #ără vărsare de s4n$e. ictatura este rea din punct de vedere
moral, 2ntruc4t 2i condamnă pe cetăţenii statului, 2n po#ida conştiinţei lor, 2n po#ida
convin$erii lor morale, să cola-ore,e cu răul, de şi prin tăcere. ictatura 2l
privea,ă pe om de răspunderea sa morală, #ără de care el nu mai este dec4t o
.umătate sau c3iar o miime de om.
&Marl 0opper, 6ecţia acestui secol8
7%
repturile omului
C $>I5I$A 19M2$>ALI9I
6u este deloc necesar ca un om care critică democraţia şi instituţiile demo/
cratice să "e un duşman al lor, deşi este pro-a-il ca at4t democraţii pe care ii
critică, c4t şi antidemocratii care speră să pro"te de orice de,-inare din ta-ăra de/
mocratică, să/' cate$orisească aşa. Există o deose-ire #undamentală intre o critică
democratică a democraţiei şi o critică totalitară a acesteia. 7...8 emocraţii care nu
pricep deose-irea dintre o critică prietenească a democraţiei şi o critică ostilă a
acesteia sunt ei 2nşişi pătrunşi de spirit totalitar. ;otalitarismul, #ireşte, nu poate
socoti prietenească nicio critică, deoarece orice critică a unei asemenea autorităţi
contestă inevita-il 2nsuşi principiul autorităţii.
&Marl 0opper, "ocietatea desc3isă şi duşmanii ei8
C @2$I95A59A a6$BI@N UI @2$I95A59A 19@$BI@N
2n cele ce urmea,ă, societatea ma$ică, tri-ală sau colectivistă va E numită
societate înc-isă, iar societatea 2n care indivi,ii se con#runtă cu deci,ii personale
societate desc-isă. O societate 2nc3isă 2n sensul deplin al cuv4ntului poate ti, pe
drept cuv4nt, comparată cu un or$anism. Aşa/numita teorie or$anică sau -iolo/
$ică a statului i se potriveşte 2n mare măsură. O societate 2nc3isă seamănă cu o
cireada sau un tri- prin #aptul de a #io unitate semior$anică ai cărei mem-ri sunt
ţinuţi laolaltă prin le$ături semi-iolo$ice / de rudenie, convieţuire, participare la
e#orturi comune, la prime.dii comune, la -ucurii şi neca,uri comune. Aceasta este
2ncă un $rup concret de indivi,i concreţi, le$aţi 2ntre ei 7...8 prin relaţii #i,ice con/
crete, cum sunt atin$erea, adulmecarea şi vederea 7...8 2ntr/o societate desc3isă
mulţi oameni se străduiesc să urce pe scara socială şi să ia locurile altora. Aceasta
poate să ducă, de exemplu, la un #enomen social at4t de important, cum este lupta
de clasă. Celulele sau ţesuturile unui or$anism, despre care se spune c4teodată că
ar corespunde mem-rilor unui stat, pot eventual să concure,e pentru 3rană0 dar
nu există vreo tendinţă inerentă din partea picioarelor de a deveni creier, sau
din partea altor părţi ale corpului să devină stomac. 7...8 Ca urmare a pierderii
caracterului său or$anic, o societate desc3isă poate să devină, treptat, ceea ce aş
numi o 9societate a-stractă:. Aceasta poate să piardă 2ntr/o măsură 2nsemnată
caracterul unui $rup de oameni sau a unui sistem de asemenea $rupuri concrete.
&Marl 0opper, "ocietatea desc3isă şi duşmanii ei(
Activitate de grup
2rganizaţi-vă pe grupe de cinci-
şase elevi.
* #olosiţi caracteristicile de mai
.os pentru a diferenţia regimurile
democratice de cele nedemocra/
tice.
X puterea politică trebuie să slu-
.ească poporul+
X principiul ordinii este supune-
rea absolută a indivizilor,
X orice măsură este adecvată pen-
tru realizarea misiunii superioare
a statului+
X ordinea este un mi.loc pentru
ca indivizii să-şi poată urmări în
mod liber scopurile+
X cea mai eficientă formă de coor-
donare a activităţilor economice
este planificarea centralizată+
X orice e,primare referitoare la
acţiunile puterii trebuie să fie cen-
zurată+
X guvernanţii nu pot fi traşi la
răspundere+
X cetăţenii nu au acces la infor-
maţiile de interes public+
X toţi oamenii sunt consideraţi
egali în faţa legii.
Aplicaţii
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere, indi-
cnd premisele şi consecinţele sale" 3Avem nevoie de libertate pentru a
împiedica statul să abuzeze de puterea sa şi avem nevoie de stat pentru a
împiedica abuzul de libertate4 &Marl 0opper(.
Analizează într-un minieseu rolul criticii la adresa puterii politice şi a
acţiunilor sale, pentru limitarea puterii statului şi protecţia împotriva tiraniei
&aspecte considerate de 0opper ca fiind definitorii pentru democraţie(.
9laborează şi argumentează un punct de vedere personal privind relaţia
dintre democraţie şi liberalism, plecnd de la următorul te,t 3$-iar dacă
întreaga omenire, cu o singură e,cepţie, ar fi de aceeaşi părere şi doar o
singură persoană ar fi de părerea contrară, omenirea n-ar fi mai
îndreptăţită să reducă la tăcere acea unică persoană dect ar fi îndreptăţită
aceasta din urmă să reducă la tăcere întreaga omenire4 &Vo-n @tuart Mill(.
Acumularea tuturor puterilor, le/
$islative, executive şi .uridice, 2n ace/
leaşi m4ini 7...8 poate A considerată
drept cea mai -ună de#iniţie a tiraniei.
&Vames Madison(
1icţionar
Madison, Vames &!GF!-!:?8( / unul
dintre autorii $onstituţiei @)A+ al
patrulea preşedinte american.
Hecapitulare
POL((#A
L #e este &iloso&ia "olitică3
Coriginile, obiectul şi
evoluţia filosofiei politice
Cpreocupări principale ale
filosofiei politice"
X putere şi le$itimitate
X idealul democratic
Cvalorile politice fundamentale" libertatea, dreptatea,
egalitatea în faţa legii.
, libertate şi res"onsabilitate social<"olitică
Cconceptul şi problema filosofică a libertăţii
Cdoctrina liberului arbitru şi implicaţiile ei
C corelaţii fundamentale" libertate-lege, libertate-determinare, libertate-constrnge-re,
libertate-autoritate politică
Cproblema limitelor puterii.
)(. ,=alitate şi 're"tate
Cevoluţia ideii de dreptate
Cteorii clasice despre dreptate
X relaţia dreptate-virtute &0laton, Aristotel(
Cforme fundamentale ale dreptăţii
Cproblema relaţiei dintre egalitate şi dreptate &Aristotel, BaSeT, >a\ls(.
(C. eorii "olitice mo'erne şi contem"orane
Cteoriile contractului social
Cliberalismul
X problema limitelor puterii
X conceptul de sferă privată, proprie libertăţii individuale
C principiul individualismului
Ccolectivismul.
C. )re"turile omului
Csemnificaţiile conceptului de drepturi ale omului
Cpromulgarea drepturilor omului
Cprincipalele documente ale drepturilor omului
Cproblema asigurării drepturilor şi problema interventionismului puterii politice.
C(. ('ealul 'emocratic
Cconceptul de democraţie
Cprincipiul separării puterilor
Cdiferenţa dintre democraţie şi totalitarism
Crelaţia dintre democraţie şi libertăţile individuale
Crolul criticii în democraţie.
Evaluare
E Analizează problema libertăţii în raport
cu armonia universală.
;. 0rezintă ideile principale ale doctrinei
5-eruiui ar-itru şi critica acesteia făcută de
6ietzsc-e. Arată dacă eşti sau nu de acord
cu aceasta din urmă.
?. 9laborează un te,t de F-G rnduri în
care să corelezi conceptele" determinism,
#atalism, li-ertate.
< Analizează comparativ două concepţii
diferite despre libertate.
F. Indică, în conte,tul teoriilor contractu-
lui social, principalele diferenţe dintre liber-
tatea naturală, specifică stării naturale, şi
libertatea comună, specifică stării sociale.
8. Analizează semnificaţia filosofică a
următorului te,t 3)n popor este liber, orice
formă ar avea guvernămntul său, atunci cnd
in cel care îl guvernează nu vede deloc omul,
ci organul legii4 &Vean-VacWues >ousseau(.
G. 9laborează un te,t în care să corelezi
conceptele dreptate şi societate -ună.
:. Indică principalele forme ale dreptăţii,
preciznd totodată criteriile folosite pentru
diferenţierea lor.
H. 0rezintă şi analizează o concepţie des-
pre relaţia dintre dreptate şi egalitate.
!=. $are crezi că este cel mai bun criteriu
pentru realizarea dreptăţii distributiveA
Argumentează-ţi punctul de vedere.
!!. Indică principalele teze ale teoriilor
contractului social. $ompară aceste teze cu
cele specifice liberalismului.
!;. Analizează problema legitimităţii
puterii în conte,tul teoriilor contractului
social.
!?. 0rezintă semnificaţiile principale ale
conceptelor" drepturi ale omului, drepturi
naturale, drepturi po,itive, drepturi ne$ative.
!<. $are crezi că este cel mai important
temei al legitimităţii puterii în lumea con-
temporanăA
!F. 0rezintă, pornind de la surse media-
tice, un caz de încălcare a drepturilor omului.
Analizează acest caz şi propune o strategie
pentru rezolvarea lui şi pentru prevenirea în
viitor a unor situaţii similare.
!8. 9laborează un eseu liber cu privire la
una dintre următoarele teme" a( rolul criticii
în democraţie+ b( respectarea drepturilor
omului+ c( raportul dintre stat şi cetăţeni.
!G. $iteşte cu atenţie următorul te,t"
3Aş fi vrut ca nimeni în stat să nu se poată
socoti mai presus dect legea şi ca nimeni să
nu poată obliga starul să recunoască o acţiune
făcută în afara legii+ căci, oricare ar fi
alcătuirea unui guvernămnt, dacă acolo
e,istă un singur om care nu este supus legii,
toţi ceilalţi sunt în mod necesar la discreţia
lui+ iar dacă e,istă un şef naţional şi un şef
străin, oricum şi-ar împărţi între ei autori-
tatea, este cu neputinţă ca şi unul, şi celălalt
să fie ascultaţi cum se cuvine şi ca statul să
fie bine guvernat.4 &Vean-VacWues >ousseau(.
$omentează te,tul, avnd în vedere
următoarele cerinţe" a( identificarea proble-
melor pe care le abordează+ b( identificarea
şi prezentarea soluţiilor susţinute de autor+
c( indicarea si caracterizarea unei concepţii
alternative în legătură cu una dintre proble-
me respective+ e( analiza comparativă a celor
două concepţii+ f( prezentarea şi argumen-
tarea unui punct de vedere personal.
4,OR4, OR@,LL
&!H=?-!HF=( Ieorge
2r\ell este pseudonimul literar al
lui 9ric %lair, scriitor englez. 9ste
autorul a două romane celebre în
care critică totalitarismul şi
ideologia autoritaristă, respectiv
societăţile distopice &bazate pe
diverse forme de opresiune sau de
control social(" Ferma animalelor
&!H<F( şi O mie nouă sute opt,eci şi
patru &!H<H(.
Alte lucrări>
14iica preotului
COma$iu Cataloniei
19agabond prin Paris $i Londra
1:ile birmane#e%
S C I P L I N AR I T AT E
#IE2@2#I9 UI EI59>A5)>A
,.-J- I92>I9 2>R9EE,
Ferma Animalelor
5ovarăşi, zise el, sunt convins că fiecare, dintre animalele de aici apreci-
ază sacrificiul făcut de tovarăşul 6apoleon, care şi-a asumat această muncă
suplimentară. 6u vă înc-ipuiţi, tovarăşi, că este o plăcere să conduciD
1impotrivă, este o profundă şi dificilă responsabilitate. 6imeni nu este mai
convins ca tovarăşul 6apoleon că toate animalele sunt egale. 6-ar fi dect
foarte fericit să vă lase să luaţi singure -otărrile. 1ar uneori s-ar putea să
luaţi -otărri greşite, tovarăşi, şi atunci unde am a.ungeA &...(
1acă tovarăşul 6apoleon spune aşa, trebuie să fie adevărat Ui, de atunci
înainte, el adoptă şi lozinca 36apoleon are întotdeauna dreptate4, în plus faţă
de deviza lui personală 32 să muncesc mai mult4. &...(
1espre 6apoleon nu se mai vorbea niciodată simplu, cu 36apoleon4.
1espre el se spunea întotdeauna, cu emfază, 3$onducătorul nostru, tovarăşul
6apoleon4, iar porcilor le plăcea să inventeze, pentru el, titluri, cum ar fi"
0ărinte al 5uturor Animalelor, 5eroare a 2menirii, 0rotector al $omunităţii
2vine, 0rieten al >ăţuştelor. în discursurile lui, @Wuealer vorbea, cu lacrimile
scurgndu-i-se pe obra.i, despre înţelepciunea lui 6apoleon, despre bunătatea
sufletului său şi despre profunda iubire pe care o arăta animalelor de pretutin-
deni, în primul rnd şi în mod special animalelor nefericite care mai trăiau
încă în ignoranţă şi sclavie la celelalte ferme. 1evenise un obicei să i se
atribuie lui 6apoleon meritul pentru orice acţiune încununată de succes şi
pentru fiecare strop de soartă mai bună. Adeseori, se auzea cte o găină
spunnd alteia" 3@ub îndrumarea $onducătorului nostru, tovarăşul 6apoleon,
am ouat cinci ouă în şase zile4, sau două vaci bucurndu-se că beau apă din
iaz şi e,clamnd" 3Mulţumită conducerii tovarăşului 6apoleon, ce gust e,ce-
lent are această apăD4 @entimentul general de la fermă era bine e,primat
într-un poem intitulat 35ovarăşe 6apoleon4, compus de Minimus şi care suna
astfel"
30ărinte al copiilor, Izvor al
bucuriilor, @tăpn care ne dă
-ranaD 2, cum mi-e sufletul un
con 1e foc, dacă mă uit cu dor
Ea oc-iu-ţi calm, poruncitor,
6apoleon aprobă acest cntec şi dispuse
să fie copiat pe peretele -ambarului cel mare, la celălalt capăt faţă de cele
Uapte 0recepte. 0oemul era dominat de un portret al lui însuşi, din profil,
e,ecutat de @Wuealer cu vopsea albă.
Aplicaţii
E Identifică în fragmentele de mai sus teme ale gndirii politice. ;.
Analizează modul în care această abordare este diferită faţă de cea specifică
filosofiei.
0recum un soare fără nor,
5ovarăşe 6apoleonD 1e la
tine noi toţi primim 5ot ce
din inimă dorim, &...( 5u ne
veg-ezi ca un tătic,
5ovarăşe 6apoleonD &...(
@tudiind acest capitol
vei reuşi+
C să identifici unele
concepte si cate$orii
specifice teoriei cunoaşterii8
C să compari soluţiile
propuse de diferite
concepţii filosofice
pro-lemelor specifice
cunoaşterii umane0
C să caracteri,e,i
premisele presupuse
de o poziţie filosofică
în gnoseologie.
Iiuseppe Arcimboldo
&!F;G-!FH?(,
Bi-liotecarul &detaliu(
apicolul <
C5<OAF;EHEA
0>2%E9MA $)62AU59>II
<u există nimic. C3iar dacă
ar exista, nu ar putea "
cunoscut C3iar dacă ar putea "
cunoscut, n/ar putea " exprimat.
* Argumentează pro sau con-
tra în raport cu una dintre
aceste teze &formulate de
sofistul Iorgias(.
&u -
@ofiştii au fost filosofi, oratori, politi-
cieni din secolul al K-lea î.Br., care se
considerau maeştri ai virtuţii. 9rau
profesori ambulanţi care, nefiind
legaţi de o anumită cetate, ii învăţau,
în general pe tineri, în sc-imbul unei
retribuţii, arta argumentării raţionale.
$ei mai cunoscuţi sunt" 0rotagoras
&iniţiatorul mişcării sofiste(, Iorgias,
0rodicos, $allicles.
592>IA $)62AU59>II I6 A65I$BI5A59
întrebările privind natura, întinderea şi limitele cunoaşterii omeneşti nu
sunt solidare cu apariţia filosofiei. întrebări precum C4t cunoaştem1 Cum
cunoaştem1 Cum decidem dacă cunoaştem sau nu1 Cum putem respin$e
scepticismul1 Care este valoarea cunoştinţelor noastre1 etc. au apărut după
ce filosofii au încercat să răspundă la întrebarea Ce este1 7Ce există cu
adevărat18.
în perioada clasică a filosofiei greceşti, cea mai importantă contribuţie
la formularea problemei cunoaşterii aparţine sofiştilor &a doua .umătate a
secolului al K-lea î.Br(.
9i au acordat o mare importanţă studiului omului ca fiinţă individuală,
metodei inductive, e,perienţei, criticii convenţiilor şi dogmelor filosofice.
0rintre acestea din urmă aveau în vedere e,istenţa unei realităţi situate
dincolo de aparenţe, inaccesibilă simţurilor, dar posibil de cunoscut cu a.u-
torul raţiunii. în general, sofiştii au accentuat finalitatea practică a filosofiei
şi relativismul &binele, răul, adevărul, falsul nu sunt absolute, deoarece la
originea lor se află obiceiuri şi credinţe ct se poate de diferite(.
0entru Prota=oras9 de pildă, nu e,istă nicio diferenţă între ceea ce este
şi ceea ce apare. 9,istă doar lumea fenomenelor şi despre aceasta nu
putem avea dect opinii. Acestea sunt în mod inevitabil sc-imbătoare de la
o epocă la alta, de la o comunitate la alta, deci relative. în plus, întruct
9omul este măsura tuturor lucrurilor+ a celor ce sunt că sunt şi a celor ce
nu sunt că nu sunt&, tot ce ţine de lumea omului / cunoaşterea, etica,
limba.ul, acţiunea politică etc. / va fi pe măsura lui sau, cum ar spune
#riedric- 6ietzsc-e, 9omenesc, prea omenesc:.
în unele dintre dialogurile sale 7Hepu-lica, "o"stul, ;3eaitetos8, Platon
formulează o serie de teze asupra adevărului şi falsului, a naturii
cunoaşterii, a posibilităţii şi căilor de a cunoaşte ceea/ce/este. 9l distinge
între o cunoaştere deplină, a #ormelor sau Ideilor, şi opinie, între raţiune
&facultatea prin care cunoaştem realitatea autentică( şi simţuri &care ne
oferă doar o cvasicunoaştere(. 1efiniţia cunoaşterii, pe care o formulează
@ocrate la un moment dat în dialogul ;3eaitetos, va sta la baza aşa-numitei
anali,e clasice a cunoaşterii.
Aristotel va consacra singura teorie definiţională a adevărului, potrivit
căreia acesta reprezintă corespondenţa dintre enunţurile noastre şi realitate
7teoria corespondenţei8.
09>I2A1A M219>6A UI $2659M02>A6N
în epoca modernă, se acutizează disputele dintre gnditorii care cre-
deau că raţiunea este sursa ultimă a cunoştinţelor noastre 7raţionaliştii8 şi
cei care considerau că simţurile sau e,perienţa reprezintă o asemenea
sursă 7empiriştii8. #ilosofi precum Ren2 )escartes9 Bamc? S"inoDa9
4ott&rie' @&l?elm LeibniD9 ;o?n LocAe sau )avi' 8ume au avut o
2
Problema cunoa$terii
contribuţie însemnată la dezvoltarea celor două curente epistemologice
clasice şi, în general, la dezvoltarea teoriei cunoaşterii.
0rin Critica raţiunii pure &!G:?(, (mmanuel :ant oferă una dintre cele
mai importante analize ale cunoaşterii omeneşti din întreaga istorie a
gndirii. #ilosoful german este cunoscut pentru dezvoltarea unor teme ale
predecesorilor / anaiitic/sintetic, a priori/a posteriori /, dar mai ales
pentru revoluţia copernicană, care era menită să rezolve problemele
metafizicii, anga.nd-o 3pe drumul sigur al ştiinţei4. 0rin ideea că obiec-
tele trebuie să se orienteze după cunoaşterea noastră, nu invers, rolul de
"loso`e primă, pe care ontologia îl avea din Antic-itate, va fi cedat teoriei
cunoaşterii.
)lterior, sunt formulate teoriile criteriale ale adevărului 7teoria pra$/
matistă a adevărului şi teoria adevărului/coerenţă8, se dezvoltă cercetările
privind 2ntemeierea cunoaşterii &deosebindu-se între #unda#ionalism şi
coerentism8 şi cele privind cunoaşterea ştiinti"că &natura acesteia, dife-
renţa ei faţă de cunoaşterea comună, progresul cunoaşterii ştiinţifice, rolul
ipotezelor şi al teoriilor etc(. )nul dintre cei mai cunoscuţi şi influenţi
epistemologi din secolul al XX-lea a fost :arl Po""er. 0entru el, teoria
cunoaşterii este principalul domeniu al cercetării filosofice. 0roblema
fundamentală nu mai este însă aceea a surselor cunoaşterii, cum se
întmpla în epistemologia clasică, ci a valorii acesteia. în acest conte,t,
filosoful englez subliniază #aili-ilismul, ideea că nu putem atinge niciodată
o certitudine deplină în cunoaştere, că adevărurile noastre sunt inevitabil
nesigure. 0rin urmare, ştiinţa însăşi nu mai poate fi înţeleasă drept o
acumulare continuă de adevăruri, ci un demers continuu de detectare şi
eliminare a erorilor, fundamentat pe critica raţională a ipotezelor şi teoriilor
ştiinţifice, pe efortul cercetătorilor de a #alslGca, de a supune unor teste din
ce în ce mai severe c-iar şi propriile rezultate epistemice.
0>2%E9MA >9EALI9I EIM%AV-$)62AU59>9
în cadrul filosofiei analitice, sunt abordate probleme privind lim-a.ul,
în special modul în care acesta contribuie sau este un obstacol pentru
cunoaştere, un instrument al adevărului sau, dimpotrivă, o sursă a difi-
cultăţilor şi erorilor noastre.
@upoziţia principală este aceea că, în forma ei cea mai elevată,
cunoaşterea este un ansamblu de enunţuri adevărate şi întemeiate,
respectiv demersul prin care încercăm să obţinem asemenea enunţuri.
1iscursivitatea limba.ului devine unul dintre cele mai importante aspecte
care sunt luate în considerare pentru analiza naturii şi a limitelor cunoaş-
terii noastre, a capacităţii unei cunoaşteri discursive de a reda în mod
adecvat realitatea nondiscursivă, nefragmentară la care se referă. în acest
sens, natura limba.ului, felul în care cuvintele e,primă sau nu entităţi
reale, trăsăturile limba.ului comun etc. sunt teme importante ale teoriei
cunoaşterii şi ale filosofiei în general.
Admite că această entitate, ce o#eră
adevărul pentru o-iectele de cunos/
cut şi putinţa de a cunoaşte pentru
cunoscător este ideea Binelui.
Găndeşte/te la ea ca #iind cau,a cu/
noaşterii şi a adevărului, Nnţeles
ca o-iect al cunoaşterii. 7...8 Este
drept ca acestea două / adevărul şi
cunoaşterea R săBe socotite asemă/
nătoare Binelui, netiind drept ca una
sau alta să "e socotite Binele, ci ran/
$ul Binelui tre-uie socotit vrednic de
o cinste mai 2naltă.
&0laton(
Dicţionar
1ogmatism / în filosofie, poziţie
care constă în convingerea că pot fi
cunoscute adevăruri certe, definitive.
9pistemologie &gr. episteme R ştiin-
ţă, lo$os/discurs, teorie( / teorie a
cunoaşterii ştiinţifice. Inoseologie
&gr. $nosis / cunoaştere, lo$os /
discurs, teorie( / teoria cunoaşterii.
)neori este folosit ca sinonim pentru
epistemolo$ie. >elativism / în
filosofia cunoaşterii, concepţie care
afirmă că adevărul este relativ şi
depinde de un punct de vedere
propriu subiectului, caracteristică în
Antic-itate sofiştilor şi
reprezentanţilor scepticismului.
>evoluţie copernicană / sintagmă
care denumeşte sc-imbarea modului
de gndire sau revoluţia propusă de
Mant pentru a rezolva problema posi-
bilităţii metafizicii.
@cepticism / atitudine prin care se
pune la îndoială posibilitatea cunoaş-
terii+ mişcare filosofică care s-a
dezvoltat în Antic-itate, iniţiată de
0Srr-on.
3
$aravaggio &!FG!-!8!=(, ;oma
<ecredinciosul &detaliu(
* 0entru tine, a avea o opinie
înseamnă a credeA
0entru 0laton, oglindirile şi
refle,iile lucrurilor sensibile
reprezintă ultimul nivel al realită-
ţii, cel mai aproape de nefiinfă.
* $rezi că relaţia dintre #orme
şi lucrurile-umbre poate fi înţe-
leasă prin analogie cu relaţia
dintre lucruri şi refle,iile aces-
toraA 0rezintă un puct de
vedere unitar.
C5<OAF;EHEA
20I6I9 UI $)62AU59>9
A cunoaşte înseamnă, în primul rnd, a deţine un adevăr, a fi în posesia.
unei opinii sau idei adevărate. 6icio opinie despre care ştim că este falsă nu
va fi considerată cunoaştere. în acelaşi timp, nici opiniile pe care le
considerăm adevărate, dar în favoarea cărora nu putem aduce nici un
temei sau nici o .ustificare, cum sunt cele bazate pe o g-icire inspirată sau
cele care rezultă în urma unui raţionament incorect, nu vor fi considerate
cunoştinţe.
$u alte cuvinte, trebuie să distingem între a avea o opinie şi a cunoaşte,
înţelegnd astfel că diferenţiem între două atitudini diferite sau c-iar
între cunoaştere şi ceea ce în sensul deplin al cuvntului nu reprezintă
cunoaştere.
în general, a avea o opinie înseamnă a crede că un lucru, o situaţie etc.
este într-un anumit fel şi nu în altul. 9ste vorba de o atitudine mentală faţă
de a o anumită stare de lucruri &X crede că p, de pildă X crede că 0ămntul
este rotund(, dar şi de e,primarea acesteia prin intermediul limba.ului
&enunţul p, prin care este e,primată opinia lui X, de pildă, enunţul
30ămntul este rotund4(. )neori, ceea ce crede X poate fi adevărat şi X
poate avea bune temeiuri în acest sens. Alteori însă, ceea ce crede X poate fi
fals şi7sau lipsit de temeiuri. în primul caz, spunem că X crede şi
cunoaşte deopotrivă+ în cel de-al doilea, că el crede, este convins, dar nu
cunoaşte.
1istincţia dintre opinie şi cunoaştere are o lungă tradiţie filosofică.
Xenofan. de pildă, credea că oamenii nu pot avea o cunoaştere a #iinţei,
aceasta fiind rezervată zeilor. )lterior, 1emocrit va diferenţia astfel"
39,istă două forme ale cunoaşterii, cea autentică şi cea obscură. $elei
obscure îi aparţin următoarele" vedere, auz, gust, pipăit. $ealaltă formă
este însă cea autentică, care este însă cu totul despărţită de prima4.
Mai trziu, 0laton va dezvolta această distincţie gnoseologică în
legătură cu diferenţierea ontologică dintre lumea sensibilă &reprezentată
de lucrurile umbre sau copii( şi lumea inteligibilă &reprezentată de #orme
sau Idei(. 0entru el, cunoaşterea autentică &gr. episteme8 are ca obiect
3ceea-ce-este în felul în care este4. Aceasta aparţine doar filosofului, cel
care vede lucrurile 3în esenţa şi fiinţa lor nesc-imbătoare4. 6umai el se
poate elibera de lumea aparenţelor, respectiv de acea formă intermediară
sau cvasicunoaştere &gr. doxa8, în care adevărul este amestecat cu falsul.
1istincţia platoniciană se -a,ea,ă att pe statutul ontologic diferit al obiec-
telor proprii opiniei &obiectul sensibil, trecător, sc-imbător, pieritor( şi
ştiinţei &obiectul inteligibil, nenăscut, nepieritor, veşnic, mereu identic cu
sine(, ct şi pe funcţiile diferite ale simţurilor şi raţiunii. @imţurile pot duce
doar la o cunoaştere failibilă, iar raţiunea la o cunoaştere infailibilă.
1istincţia dintre opinie şi cunoaştere autentică, aşa cum a fost elabo-
rată în filosofia tradiţională, implică faptul că acestea se pot raporta la unul şi
acelaşi obiect în legătură cu acelaşi lucru putem avea o simplă opinie, dar
şi cunoaştere. în acest sens, idealul cunoaşterii poate fi descris ca trecere de
la opinii &subiective( la cunoştinţe cu valoare obiectivă.
4
L Opinie $i
cunoa$tere
C U5II6LA. 69U5II6LN UI 20I6I9
Ftiinţa are ca o-iect ceea/ceeste, adică a cunoaşte ceeaCe/este in #elul 2n care
sste1 7...8 Opinia, spuneam, are ca o-iect opinarea1 7...8 Oare ea cunoaşte acelaşi
hxru ca ştiinţa1 "au e cu neputinţă1 7...8 ar este oare opina-ilul ceeaCe/nu/este1
7/.8 2nsă ceeaCe/nu/este ar tre-ui, pe drept, numit nu 9ceva:, ci 9nimic:. 7...8
"ecunoaşterea, deci, o vom raporta la ceeaCe/nu/este 2n c3ip necesar, iar la ceea/x/
este vom raporta cunoaşterea1 7...8 Atunci nici ceea/ce/este, nici ceeaCe/nu/este
nu sunt opina-ile1 7...8 Opinia n/ar A, deci, nici necunoaştere, nici
cunoaştere1 7...8 Ar mai răm4ne de căutat acel domeniu / pare/se / care par/
dcipă la am-ele / şi la ceeaCe/este şi la ceeaCe/nu/este, domeniu pe care, pe
drept, l/am putea numi, cu 2ndreptătire, 9opina-il:. 7...8 Eom a"rma deci că aceia
ce privesc multe lucruri #rumoase, dar nu văd #rumosul 2nsuşi şi nici nu sunt 2n
sare să/l urme,e pe cel ce i/ar 2ndrepta către el, că, deopotrivă, cei care privesc
mulţimea #aptelor drepte, dar nu şi dreptatea 2nsăşi şi la #el cu toate, vom a"rma,
deci, că aceşti oameni opinea,ă asupra tuturor lucrurilor, dar că nu ştiu nimic
le$at de o-iectul opiniilor lor1 7...8 ar ce spui despre cei care privesc "ecare dintre
aceste entităţi care răm4n mereu la #el1 Oare nu aceştia sunt cei care ştiu şi au
opinea,ă1 7...8 Bar cei care 2ndră$esc "ecare din ceeaCe/este tre-uie numiţi
iu-itori de 2nţelepciune şi nu iu-itori de opinie1
&0laton, Hepu-lica8
Aplica%ii
9videnţiază problema filosofică abordată în te,tul de mai sus şi selectează
conceptele utilizate.
Analizează următoarele aserţiuni, referitoare la conceptele a avea o opinie
şi a cunoaşte, a( pot crede că un drum duce într-un anumit loc şi pot şti
acest lucru+ b( pot crede că 0ămntul este rotund, fără să ştiu însă acest
lucru.
$ompară modul în care 0laton distinge între opinie şi cunoaştere şi urmă-
toarele teze Tantiene" a( opinia reprezintă ceea ce nu are nici temeiuri
subiective, nici temeiuri obiective pentru a fi socotit adevărat+ b( convin-
gerea reprezintă ceea ce are temeiuri subiective, dar nu şi temeiuri obiec-
tive pentru a fi socotit adevărat+ c( amndouă se plasează la antipodul
cunoaşterii, fiind opuse faţă de ceea ce are att temeiuri subiective, ct şi
temeiuri obiective pentru a fi socotit adevărat
$are este semnificaţia filosofică a următorului enunţ" 36u cred că ea este
vinovată, ştiu că esteD4A
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere,
indicnd premisele şi consecinţele sale" 36iciunul dintre zei nu este un
iu-itor de cunoaştere şi nu doreşte să fie un cunoscător, el c3iar #iind
aceasta0 aşa cum nimeni nu doreşte să aibă ceea ce are, nici cunoscătorul
nu mai are nevoie de cunoaştere. 0e de altă parte, nici necunoscătorii nu
sunt iubitori de cunoaştere şi nu doresc să fie cunoscători. 0entru că toc-
mai în asta stă răul necunoaşterii, în faptul că cineva care nu este înzestrat
cu minte şi, îndeobşte, nu este un om cu mari însuşiri socoate că nu-i
lipseşte nimic, iar cel care crede asta nici nu rvneşte să dobndească ceva
&...(4 &0laton, Banc3etul8.
<oi nu ştim nimic 2n realitate, căci
adevărul este 2n a-is. J
1emocnt
in cau,a slă-iciunii simţurilor,
nu suntem 2n stare să deose-im
adevărul.
Ana,agoras
1icţionar
#ailibilism / în filosofia cunoaşterii,
concepţie care afirmă că suntem
supuşi erorii, că nu putem a.unge la
adevăruri certe, stabilite o dată pen-
tru totdeauna.
antemeiere / demersul prin care
aducem probe &temeiuri( pentru
susţinerea faptului că un enunţ este
adevărat
Ana,agoras din $lazomene &c. F==-
<;: î.Br.( / filosof grec. A afirmat că
la baza e,istenţei se află un număr
infinit de principii &3seminţe4(, care
au 3forme, culori şi gusturi de orice
fel4, numite ulterior 3omeomeri. A
negat posibilitatea devenirii ca tre-
cere de la nefiinţă la #iinţă. 1emocnt
&c. <8=-?:= î.Br.( / filosof grec,
contemporan cu @ocrate. 9ste
fondatorul atomismului" tot ceea ce
e,istă este materie, compusă din
atomi &elemente indivizibile( şi vid.
Xenofan &c FG=-<GF î.Br.( / filosof
grec din din $olofon &Ionia(. A atacat
antropomorfismul religiei -omerice"
31acă boii şi caii &...( ar avea mini,
&...( caii şi-ar desena c-ipuri de zei
asemenea cailor, boii asemenea
boilor4.
8
I
1
+.
/.
4
#undaţionaliam" @istemul
cunoaşterii omeneşti este
asemenea unei piramide" la
bază se află 3fundamentele
ultime ale cunoaşterii4, iar spre
vrf cunoştinţele care sunt
întemeiate pe acestea.
$oerentism" @istemul
cunoaşterii omeneşti este
asemenea unei plute" aflndu-ne
pe apă &deci folosind
cunoştinţele noastre(, nu putem
sc-imba întreaga plută dintr-
odată, ci doar scndură cu
scndură &nu toate adevărurile
dintr-odată(.
* $are dintre cele două ima-
gini &metafore( crezi că re-
prezintă mai bine natura
cunoaşteriiA
CUriO308'7'3
.tP; 0roblema întemeierii cunoaşterii
în dialogul ;3eaitetos, @ocrate defineşte cunoaşterea drept 3opinie
adevărată însoţită de un temei raţional4. Această definiţie a stat la baza
anali,ei clasice a cunoaşterii, care corelează în mod e,plicit opinia şi
cunoaşterea &aceasta din urmă este un anumit tip de opinie(, dar le şi
separă &nu orice opinie reprezintă cunoaştere, ci numai acelea adevărate şi
întemeiate(. @unt indicate aici cele trei condiţii clasice ale cunoaşterii"
opinia, adevărul şi întemeierea. 9vident, nu este vorba de opinie în sensul
de atitudine mentală, ci în sensul de purtător al adevărului.
întemeierea &.ustificarea( este considerată drept condiţie necesară a
cunoaşterii, în sensul că o opinie reprezintă cunoaştere numai dacă este
întemeiată, adică avem temeiuri în favoarea ei, respectiv a susţinerii că
opinia respectivă este adevărată.
întemeierea nu este însă şi o condiţie a adevărului unei opinii. 9ste
posibil să avem temeiuri pentru a crede că o opinie este adevărată şi totuşi
să fie falsă. 1e pildă, opinia că @oarele şi celelalte planete se învrt în .urul
0ămntului a fost considerată la un moment dat bine întemeiată. 0rin
urmare, întemeierea şi failibilismul nu sunt incompatibile.
In funcţie de modul în care se realizează întemeierea, aceasta poate fi
liniară, în cazul în care toate enunţurile vor fi întemeiate prin raportare la
enunţuri de bază sau 3fundamente ultime ale cunoaşterii4 &care nu vor fi
întemeiate, la rndul lor, pe alte enunţuri(, sau circulară, în cazul în care
enunţurile se spri.ină unele pe altele, nee,istnd unele privilegiate. $u alte
cuvinte, distingem astfel între #undaţionalism şi coerentism. #unda-
ţionalismul vede cunoaşterea noastră ca o piramidă, iar coerentismul ca o
plută care, pe apă, nu poate fi sc-imbată dect scndură cu scndură.
)nii filosofi resping însă, în general, posibilitatea întemeierii. :ari
Po""er9 de pildă, referindu-se la cunoaşterea ştiinţifică, consideră că ţelul
acesteia poate fi atins fără întemeierea ipotezelor ştiinţifice. Aşa-numitele
enunţuri de bază sunt adoptate prin decizie de către comunitatea
cercetătorilor şi nu au un statut aparte, în sensul că ar fi autovalidatoare,
întemeiate pe ele însele. în plus, nu pot fi întemeiate nici prin raportare la
alte enunţuri, cum ar fi cele care descriu faptele sau rezultatele obser-
vaţiilor. Acestea din urmă pot doar să ofere o confirmare a enunţurilor
noastre, dar nu una definitivă. în acest sens, enunţurile vor fi doar coro-o/
rate cu faptele, nu întemeiate.
0e de altă parte, întruct nu vom fi niciodată siguri de adevărul enun-
ţurilor noastre, cunoaşterea, ca demers al apropierii de adevăr, va progresa
nu prin acumularea de cunoştinţe, ci prin încercarea de a in#irma
presupusele noastre cunoştinţe. în acest sens, sarcina cercetătorului este
aceea de a elabora teste prin care să încerce #alsi#icarea acestora. 1acă vor
rezista testelor, el nu va avea temeiuri să considere că sunt întemeiate sau
pe deplin adevărate. Ipotezele şi teoriile care au rezistat testelor pot fi
considerate doar trepte în procesul apropierii de adevăr. Ui tocmai acest
proces obligă la elaborarea unor teste din ce în ce mai severe. 6umai o
asemenea atitudine critică ne poate asigura că ne vom apropia mai mult
86
Opinie şi cunoaştere
de adevăr, că vom elabora ipoteze şi teorii care să reprezinte apro,imări
mai bune ale acestuia. $ritica, nu întemeierea, este mi.locul adecvat ţelu-
lui cunoaşterii" a ne apropia de adevăr şi a elimina eroarea.
- Info
20I6IA A19KN>A5A
iotima+ Ar tre-ui să ştii că a socoti adevărat un lucru #ără a putea să/i
dovedeşti adevărul nu 2nseamnă nici ştiinţă 7cum să existe ştiinţă #ără dovadă18,
nici neştiinţă 7cum să "e neştiinţă ceva ce nimereşte peste adevăr18. 0ărerea ade-
vărată este tocmai cunoaşterea despre care vor-eam+ ceva care se a#lă 2ntre
2nţele$ere şi neştiinţă.
&0laton, Banc3etul8
C 592>IA #AE@I#I$A%IEI5ALII
;oată activitatea ştiinţi#ică este orientată spre creşterea cunoaşterii o-iective.
7...8 Munca noastră este #aili-ilă, ca orice muncă omenească. Facem mereu
$reşeli şi există standarde la nivelul cărora putem să nu ne ridicăm / standarde
de adevăr, de conţinut, de validitate etc. 6im-a.ul, #ormularea pro-lemelor,
apariţia unor noi pro-leme situaţie, teoriile concurente, critica reciprocă prin
intermediul ar$umentului / toate acestea sunt mi.loace indispensa-ile pentru
creşterea cunoaşterii ştiinţi#ice. 7...8 Oamenii de ştiinţă 2ncearcă să/şi elimme teo/
riile #alse 7...8.
&Marl 0opper, "u-iectiv versus o-iectiv in cunoaştere8
Modul in care cunoaşterea pro$resea,ă şi, in primul r4nd, cunoaşterea
ştiin)că, se #ace prin anticipări ne2ntemeiate 7şi care nu pot A 2n principiu 2nte/
meiate8, prin presupuneri, prin 2ncercări de re,olvare a pro-lemelor, prin con.ec-
turi. Aceste con.ecturi sunt su- un control critic, şi anume, prin tentative de infir-
mare care includ teste critice severe. Ele pot supravieţui acestor teste, dar nu pot "
niciodată 2ntemeiate de#initiv. 7...8 Critica con.ecturilor este de o importanţă
3otăr4toare 7...8 c3iar şi in#irmarea unei teorii / adică, a oricărei 2ncercări seri/
oase de a re,olva o pro-lemă / esfe 2ntotdeauna un pas 2nainte care ne duce mai
aproape de adevăr. Acesta este modul 2n care putem 2nvăţa din propriile $reşeli.
&Marl 0opper, Con.ecturi şi in#irmări8
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică abordată în unul dintre te,tele de mai sus şi
selectează conceptele utilizate.
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere,
indicnd premisele şi consecinţele sale" 31acă cineva a.unge la o concluzie
adevărată, fără a apărea că are o bază adecvată pentru ea, suntem înclinaţi
să spunem că, de fapt, nu cunoaşte4 &Alfred V. ASer(. #ie următorul
argument prezentat în !H8? de către 9dmund Iettier" 3@mit- şi Vones
au candidat pentru aceeaşi slu.bă. @mit- e întemeiat să creadă că" a(
Vones va obţine slu.ba şi b( Vones are zece monede în buzunar. 0e baza lui
a( şi b(, @mit- trage concluzia" c( persoana care va căpăta slu.ba are zece
monede în buzunar. 1ar după cum se va dovedi că stau lucrurile, @mit-
însuşi va căpăta slu.ba. în plus, se întmplă ca şi el să aibă zece mo-nede
în buzunar. Astfel, deşi @mit- are temeiuri pentru a crede propoziţia
adevărată &c(, @mit- nu cunoaşte &c(4. 1etermină raportul dintre acest
argument şi analiza clasică a cunoaşterii.
1iotima este un persona. în dia-
logul Banc3etul, femeia înţeleaptă
din Mantineia, care îi revelează lui
@ocrate învăţăturile referitoare la
adevăratul 9ros şi la 3adevărata
#rumuseţe4, aceasta nefiind supusă
naşterii şi pieirii, nesporind şi
nemicşorndu-se, avnd 3în veşnicia
ei mereu aceeaşi formă4. Ea această
#rumuseţe / adică la Bdeea de
Frumos R se poate a.unge urcnd
treaptă cu treaptă, pornind de la
frumuseţile 3din lumea noastră
pieritoare4.
)nii autori consideră că nu este un
persona. real, ci unul creat de 0laton
pentru a-şi e,pune propriile idei.
1icţionar
$on.ectură / părere bazată pe ipote-
ze sau pe presupuneri+ supoziţie+
prezumţie.
Intuiţie / în sens general, sesizare
directă a unui obiect sau fapt, formă a
cunoaşterii nemi.locite. în filosofia lui
%ergson, timpul 3real4 este trăit ca
durată şi sesizat numai prin intuiţie
&nu prin simţuri sau intelect(. '
ASer, Alfred Vules &!H!=-!H:H( /
filosof britanic.
%ergson, Benri-Eouis &!:FH-!H<!( /
filosof francez, laureat al 0remiului
6obel pentru literatură &!H;:(.
Iettier, 9dmund &n. !H;G( / filosof
american.
7
BARU#8 OB,*,)(#(K SP(*OJA
&!8?;-!8GG( #ilosof
olandez a cărui filosofie este
centrată pe ideea de 1umnezeu, dar
într-o manieră panteistă. In Etica
&!8G<(, argumentează identitatea
dintre 1umnezeu şi 6atură 7eus
sive <atura8. A vorbit despre trei
genuri diferite ale cunoaşterii, cel
mai important fiind 3cunoaşterea
clară şi distinctă4 sau 3ştiinţa intu-
itivă4, prin care cunoaştem fiecare
lucru ca decurgnd din natura
divină în mod necesar. 2mul care
trăieşte sub primatul raţiunii
cunoaşte ordinea lucrurilor şi este
cu adevărat liber.
Eucrări principale"
CEtica
C;ratat teolo$ico/politic.
Marl 0opper foloseşte sintagma
9teoria $ăleţii: pentru punctul de
vedere obişnuit potrivit căruia ipote- *
zele iau naştere din o-servaţii, prin
asociere şi generalizare. îi opune 9teo/
ria reăectorului:&+ întotdeauna obser-
vaţiile noastre sunt precedate de
ipoteze sau aşteptări.
C5<OAF;EHEA
.mr 0roblema întemeierii
şi problema
surselor cunoaşterii
Multă vreme, filosofii au crezut că
întemeierea este solidară cu originea
cunoştinţelor noastre" dacă ştim care
este originea unei cunoştinţe sau
căile pe care a fost obţinută ne putem
da seama dacă este bine întemeiată
sau nu, dacă este sau nu o cunoştinţă
autentică. )emocrit9 de pildă, arăta
că prin simţuri nu putem obţine dect
o cunoaştere obscură, în vreme ce
prin intelect sau raţiune a.ungem la o
cunoaştere autentică.
1eşi diferenţierea între două surse
diferite ale cunoaşterii, respectiv între
simţuri şi raţiune, era făcută încă din
Antic-itate, abia în epoca modernă se
vor contura clar două curente
epistemologice opuse" empirismul şi
raţionalismul.
0entru empirişti Ko3n EocTe,
1avid Bume(, cunoaşterea noastră
provine în întregime din experienţă
sau, oricum, aceasta este sursa ultimă a cunoştinţelor noastre. ;o?n LocAe
arăta că mintea noastră este la naştere 3ca o coală albă de -rtie, pe care
nu stă scris nimic4, ceea ce înseamnă că nu e,istă idei 2nnăscute, adică idei
la care nici simţurile, nici raţiunea să nu contribuie în niciun fel. Abia
ulterior, prin observaţia îndreptată 3fie spre obiectele e,terioare sensibile,
fie spre procesele lăuntrice ale minţii noastre4 sunt procurate 3toate
elementele gndirii4. Altfel spus, primele elemente ale cunoaşterii noastre
rezultă din acţiunea lucrurilor e,terioare asupra simţurilor. în plus, ideile
care iau naştere fără intervenţia intelectului sunt sigure. 9roarea survine
abia atunci cnd intervine intelectul, prelucrnd ideile primite de la
simţuri.
în sc-imb, pentru raţionalişti &>ene 1escartes, %aruc- @pinoza,
Iottfried Ril-elm Eeibniz(, raţiunea este sursa ultimă a cunoaşterii au-
tentice. S"inoDa arăta că numai raţiunea poate cunoaşte lucrurile 3aşa cum
sunt în ele însele4, în vreme ce simţurile ne pot oferi doar o cunoaştere
3mutilată şi confuză4. în general, ei credeau că numai adevărurile care îşi
au sursa în raţiune şi fără amestecul simţurilor sunt sigure. 1acă simţurile
intervin în cunoştinţele noastre, putem fi siguri că acestea sunt supuse
erorii. 9i recunoşteau însă că nu putem reduce cunoaşterea noastră numai
la ceea ce ne oferă raţiunea. 0e de altă parte, credeau că e,istă idei
2nnăscute. )escartes9 de e,emplu, argumenta că 1umnezeu însuşi a sădit
în mintea noastră încă de la naştere ideea Eui ca #iinţă absolut perfectă.
:arl Po""er considera că întrebarea curentelor epistemologice clasice
/ Care este sursa ultimă a cunoaşterii+ intelectul sau simţurile1/ este
pătrunsă 3în mod vădit de un spirit autoritar4. în plus, el contestă legitimi-
tatea acestei întrebări, afirmnd că, în realitate, nu e,istă surse ideale ale
cunoaşterii, care să nu conducă la eroare şi cărora ne-am putea adresa 3ca
unei supreme curţi de apel4. în consonanţă cu teoria falsificaţionistă a
adevărului, filosoful britanic propune înlocuirea întrebării clasice cu
următoarea" Cum putem spera să detectăm şi să eliminăm eroarea1

Opinie $i cunoa$tere
C $)62AU59>9A 0>2KI69 1I6 9X09>I96LN
5oate ideile vin pe calea senzaţiei sau a reflecţiei. "ă presupunem, deci, că
mintea este oarecum ca şi o coală al-ă de 34rtie, pe care nu stă scris nimic, că e
lipsită de orice idee0 cum a.un$e ea să "e 2n,estrată1 7...8 e unde are ea toate ele/
mentele raţiunii şi ale cunoaşterii1 6a aceasta eu răspund 2ntr/un cuv4nt+ din expe/
rienţă. Pe aceasta se spri.ină cunoaşterea noastră şi din aceasta provine 2n cele
din urmă ea 2nsăşi.
O-servaţia noastră, 2ndreptată "e spre o-iectele exterioare sensi-ile. "e spre
procesele lăuntrice ale minţii noastre, pe care le percepem şi asupra cărora
re"ectăm, este ceea ce procură intelectului toate elementele $4ndirii. Acestea
două sunt i,voarele cunoaşterii, de unde se nasc ideile pe care le avem sau pe
care le putem avea 2n c3ip natural.
&Vo-n EocTe, Eseu asupra intelectului omenesc8
Ceea ce se numeşte 2nvăţare este
de #apt numai o reamintire 7...8 <oi
a"rmăm că există ceva numit e$a5/
tate, dar nu e$alitatea unui -ăţ cu alt
-ăţ, ori a unei pietre cu altă piatră
7...8 ci altceva dincolo de toate ca,u/
rile concrete, e$alitatea 2n sine 7...8
cunoaşterea e$alităţii 2n sine tre-uie
s/o " do-4ndit noi cumva 2nainte de a
2ncepe să vedem, să au,im, să per/
cepem prin celelalte simţuri.
&0laton(
C $)62AU59>9A @9 %AY9AYN 09 >ALI)69
Căci, 2n s#4rşit, "e că suntem tre.i, "e că dormim, nu tre-uie niciodată să ne
lăsăm convinşi dec4t de evidenţa raţiunii noastre. "i tre-uie su-liniat că spun+ de
raţiunea noastră şi nu de ima$inaţia noastră sau de simţurile noastre. upă cum,
deşi vedem soarele #oarte clar, nu tre-uie să deducem de aici că el are mărimea pe
care o vedem0 şi ne putem 2nc3ipui 2n mod #oarte distinct un cap de leu aşe,at pe
trupul unei capre, #ără a tre-ui să conc3idem, din această pricină, că ar exista in
lume o 3imeră0 căci raţiunea nu ne spune că ceea ce vedem sau ne 2nc3ipuim
ast#el este adevărat ar ea ne spune neapărat că toate ideile sau noţiunile noastre
tre-uie să ai-ă un temei de adevăr0 căci nu ar "eu putinţă ca umne,eu, care este
2n totul per#ectiune şi adevăr, să le A pus 2n noi #ără ca ele să "e adevărate.
&>ene 1escartes, iscurs despre metodă8
;"<mr Aplicaţii
0entru Marl 0opper, întrebarea specifică epistemologiei clasice reprezintă
o 3alternativă stupidă4, ca şi întrebarea din filosofia politică / 3$ine tre-
buie să ne conducă" capitaliştii sau muncitoriiA4 / care ar trebui înlocuită
cu întrebarea" 3$um ne putem organiza instituţiile politice în aşa fel înct
conducătorii răi sau incompetenţi să nu poată dăuna prea multA4. Anali-
zează semnificaţia filosofică a acestui punct de vedere. $e sugerează un
enunţ de genul 39ste adevărat ce a spus X, pentru că el nu minte
niciodată4A
$rezi că libertatea de e,presie şi cerinţa întemeierii enunţurilor noastre
sunt incompatibileA Argumentează-ţi punctul de vedere. Argumentează
dacă următorul te,t aparţine unui raţionalist sau unui empirist 3Mă opun
acestei a,iome admise printre filosofi, că nimic nu este 2n suăet care nu
provine din simţuri. $ăci trebuie s e,ceptăm sufletul şi afecţiunile sale4.
9laborează un eseu în care să corelezi conceptele rationa3sm, empirism,
idei 2nnăscute, cunoaştere, 2ntemeiere pornind de la te,tul lui 0laton de pe
coloana alăturată.
1icţionar
9,perienţă / &în conte,tul discuţiilor
despre sursele cunoaşterii(" ceea ce
ne oferă simţurile, ansamblul datelor
senzoriale sau al impresiilor sensibile.
Inneism / concepţie potrivit căreia
e,istă idei înnăscute, pe care Ie avem
în mintea noastră încă de la naştere.
;a-ula rasa &lat. J tablă ştearsă( /
sintagmă folosită de empirişti pentru
a descrie intelectul nostru la naştere"
în aşteptarea ideilor care ne vin din
e,perienţă, mintea noastră este goală,
fără idei înnăscute.
:H
+.
Benri-Vules IeoffroS &!:F?-!H;<(,
"ală de clasă in '**Z &detaliu(
Activitate de grup
* 2rganizaţi-vă în grupe de cte
doi elevi. $itiţi enunţurile de mai
.os, apoi precizaţi pentru fiecare
în parte dacă este vorba de
cunoaştere mediată sau de
cunoaştere nemi.locită"
X Ea ora de matematică am
reuşit să determin primul o
soluţie, dar... era greşităD
X 1umnezeu poate fi cunoscut
prin revelaţie.
X 1in enunţul 35oate triung-i-
urile au trei laturi4 se poate
deduce printr-o inferenţă
imediată enunţul 3)nele fi-
guri cu trei laturi sunt tri-
ung-iuri4.
X 0ărinţii mei intuiesc din com-
portamentul meu că nu am
luat o notă bună la şcoală.
X 9-mc'
X Argumentele care încalcă
cel puţin o lege logică sunt
nevalide.
'0
CU(O308'7'3
#2>M9 19 $)62AU59>9
UI 5I0)>I 19 A19KN>
d
.tP; $unoaşterea nemi.locită şi cunoaşterea mi.locită
1istincţia dintre cunoaşterea mi.locită şi cunoaşterea nemi.locită &sau
imediată( este aceea dintre cunoştinţele întemeiate pe alte cunoştinţe
&adică derivate( şi cele care nu sunt întemeiate în acest fel &adică primare(,
de e,emplu, dintre o idee obţinută pe baza unui raţionament şi o idee care
e,primă ceea ce percep sau gndesc într-o anumită împre.urare.
= asemenea distincţie implică ideea că nu are sens să cerem temeiuri
sau .ustificări pentru toate cunoştinţele noastre. )nele dintre ele sunt
obţinute în mod direct, nemi.locit, întemeindu-se, altfel spus, pe ele însele.
Platon9 de pildă, credea că sufletele noastre, înaintea acestei vieţi
pămnteşti, au avut o cunoaştere directă a Ideilor, la care putem reveni
prin reamintire. Rene )escartes considera că avem o cunoaştere ne-
mi.locită a noastră ca fiinţe cugetătoare sau a lui 1umnezeu ca #iinţă
perfectă. 6e putem întreba de ce avem aceste idei 2nnăscute, dar nu putem
pune la îndoială faptul că acestea sunt adevărate.
9,istenţa unei cunoaşteri nemi.locite a fost contestată de numeroşi
gnditori, argumentndu-se că intuiţiile, senzaţiile noastre, .udecăţile
despre datele simţurilor etc. / propuse ca e,emple de cunoaştere nemi-
.locită / nu reprezintă în fapt cunoaştere.
Bertran' Russell a formulat o distincţie apropiată, între luare la cunoş-
tinţă &sau cunoaştere directă( şi descriere. în cazul celei dinti, este vorba
de o relaţie nemi.locită a subiectului cu obiectul &cnd văd sala de clasă
iau cunoştinţă prin vedere, nemi.locit, cu sala de clasă(. 1escrierea &sau
cunoaşterea prin atribuire de proprietăţi( reprezintă cunoaşterea că un
lucru este într-un anumit fel şi se e,primă prin enunţuri de genul 3X este
roşu4 sau 3X nu este francez4.
`0
r
$unoaşterea tacită şi cunoaşterea e,plicită
In general, numeroase activităţi umane se bazează pe un set de
cunoştinţe nee,plicitate, nee,primate sub forma unor enunţuri. 1e pildă,
un foarte bun bucătar sau un pilot e,perimentat deţine o serie de cunoş-
tinţe, acumulate prin e,perienţă, care cu greu pot fi e,primate. 1e multe
ori, cineva poate spune 3ştiu cum se face4 / şi poate dovedi acest lucru
realiznd activitatea respectivă /, dar nu poate e,prima acest 3cum se
face4 într-o formă verbală. Asemenea situaţii reprezintă o cunoaştere
tacită &numită şi cunoaştere în stare practică(.
în sc-imb, cunoaşterea e,plicită &numită şi cunoaştere prepoziţională(
este cunoaşterea e,primată prin enunţuri &.udecăţi, reguli, legi etc.( şi este
considerată drept forma cea mai evoluată a cunoaşterii omeneşti.
@pre deosebire de elementele care reprezintă cunoaşterea tacită, care
nu pot fi apreciate dect prin rezultatele activităţii şi în termeni de perfor-
manţă, în cazul enunţurilor &ca elemente ale cunoaşterii e,plicite( are
4orme de cunoa$tere $i tipuri de adevăr
sens să ne întrebăm dacă sunt adevărate sau false, respectiv dacă sunt
întemeiate sau nu. 1eosebirile dintre cele două forme de cunoaştere au
fost e,primate de către Iilbert >Sle prin sintagmele a cunoaşte cum şi a
cunoaşte că. A cunoaşte cum înseamnă să ştii să faci un anumit lucru, iar a
cunoaşte că înseamnă a avea un set de .udecăţi pentru care avem temeiuri
să credem că sunt adevărate &eventual false(.
C .9X09>I96LA 69MIVE2$I5A UI 19@$>I9>9
Cuv4ntul 9a cunoaşte: este #olosit aici in două sensuri di#erite+ '8 2n prima sa
accepţie este aplica-il acelui tip de cunoaştere care este opus erorii, sensul in
care ceea ce cunoaştem este adevărat, sensul care se aplică opiniilor şi convin$e/
rilor noastre, adică la ceea ce se numesc .udecăţi. 2n acest sens al cuv4ntului,
cunoaştem că ceva este adevărat Acest tip de cunoaştere poate A descris drept
cunoaşterea adevărurilor. (8 2n cea de/a doua acceptie a cuv4ntului 9a cunoaşte:
de mai sus, cuv4ntul se aplică cunoaşterii noastre a lucrurilor, pe care o putem
numi e,perienţă nemi.locită. Acesta este sensul in care cunoaştem datele sen,o/
riale. 7...8 Eom spune că avem e,perienţa nemi.locită a oricărui lucru de care sun/
tem direct conştienţi, #ără intermedierea vreunei in#erenţe sau cunoaşteri de
adevăruri. Ast#el, in pre,enţa mesei mele, am experienţa nemi.locită a datelor
sen,oriale care alcătuiesc aparenţa mesei mele / culoarea, #orma, duritatea,
nete,imea ei etc0 toate acestea sunt lucruri de care sunt imediat conştient c4nd
văd şi atin$ masa mea. 7...8 2ntrea$a noastră cunoaştere a mesei este in realitate
cunoaştere de adevăruri, iar adevăratul lucru care este masa nu ne este, strict
vor-ind, deloc cunoscut. Cunoaştem o descriere şi ştim că există un sin$ur o-iect
căruia i se aplică această descriere, deşi o-iectul insuşi nu ne este cunoscut in
mod direct. 2ntr/un ast#el de ca,, spunem despre cunoaşterea noastră asupra
o-iectului că este cunoaştere prin descriere. 2ntrea$a noastră cunoaştere, at4t
cunoaşterea lucrurilor, c4t şi cunoaşterea adevărurilor, se spri.ină pe experienţa
nemi.locită ca #undament al ei.
&%ertrand >ussell, Pro-lemele Gloso#iei8
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică abordată în te,tul de mai sus şi selectează
conceptele utilizate.
9,plică, referindu-te la cunoaşterea tacită şi la cunoaşterea e,plicită,
următoarea situaţie" un foarte bun bucătar a scris o carte de bucate pe
baza căreia cei care au folosit-o au obţinut numai rezultate slabe.
0entru care dintre cele două distincţii pot fi folosite sintagmele 3a
cunoaşte ceva4 şi 3a cunoaşte despre ceva4A 1ar sintagmele 3a cunoaşte
pe bază de reguli4 şi 3a cunoaşte pe bază de e,emple4A
1espre un elev care nu poate răspunde Ia nicio întrebare legată de lecţie
putem spune că nu ştie lecţia respectivă. 0utem spune la fel despre un
pictor, care nu mai pictează de mult, că nu mai ştie să pictezeA 1acă nu,
care este diferenţa dintre cele două situaţiiA
$ei mai mulţi dintre epistemologii contemporani subliniază caracterul
failibil al cunoaşterii noastre. $rezi că acesta afectează în acelaşi fel
cunoaşterea prin luare la cunoştinţă şi cunoaşterea prin descriereA
0ieter %rueg-el cel %ătrn
&!F;F-!F8H(, Petrecere
ţărănească
)n bucătar e,perimentat deţine
o cunoaştere tacită pe care nu
o poate e,prima într-o formă
propoziţională.
&0roverb roman(
Calea cea mai
scurtă, cea mai si$ură
şi cea mai #rumoasă
este ca in orice lucru
vei voi să pari destoinic, să cauţi să
şi devii.
;oţi #ac cel mai uşor, cel mai
iute, cel mai -ine şi cu cea mai
mare plăcere ceea ce ştiu.
&Xenofan(
Dicţionar
>Sle, Iilbert &!H==-!HG8( / filosof
britanic. 9ste cunoscut, printre altele,
pentru critica dualismului cartezian,
pe care !-a numit do$ma #antomei din
maşină.
51
_
6=
Mulţi ştiu ce tre-uie #ăcut,
dar numai cei pricepuţi o aduc
la 2ndeplinte.
(MMA*U,L :A*
&!G;<-!:=<(
@-a născut în 0rusia orientală, la
Monigsberg, oraş pe care nu-! va pă-
răsi niciodată. 9ste unul dintre cei
mai mari gnditori din perioada
Iluminismului german şi unul dintre
cei mai importanţi filosofi occiden-
tali. A scris lucrări de referinţă pen-
tru diverse domenii filosofice" meta-
fizică, teoria cunoaşterii, morală,
estetică, filosofia religiei.
0roblema filosofică fundamen-
tală în .urul căreia s-a concentrat
reflecţia lui filosofică este cea
gnoseologică, a posibilităţii şi limi-
telor cunoaşterii noastre, pentru a
determina ceea ce nu poate fi cunos-
cut, ci doar $4ndit
Lucrări "rinci"ale>
C Critica raţiunii pure
CProle$omene la orice meta#i,ică
viitoare care ar dori să se pre,inte
ca ştiinţă
C 2ntemeierea meta#i,icii
moravurilor
C Critica raţiunii practice
C Critica #acultăţii de .udecare
C Heli$ia in limitele raţiunii
C Proiect pentru pacea eternă
ouă lucruri umplu su#letul
cu mereu nouă şi cresc4ndă
admiraţie şi veneraţie, cu c4t
mai des şi mai stăruitor se
ocupă $4ndirea cu ele+ cerul
înstelat deasupra mea şi legea
morală în mine.
&Immanuel Mant(
C5nOAF;EHEA
.ătr Analitic şi sintetic
1istincţia dintre .udecăţile analitice şi cele sintetice a fost elaborată în
moduri diferite şi c-iar contestată de către unii filosofi.
;o?n LocAe9 de pildă, considera că sunt analitice propoziţiile de identi-
tate / în care 3afirmăm însuşi termenul spus4 &35randafirii sunt tranda-
firi4( / şi cele predicative / în care 3o parte a unei idei comple,e este
predicată despre numele întregului4 &35randafirii sunt flori4(. 9l le consi-
dera însă ca fiind 3neserioase4, întruct ar reprezenta doar un simplu 3.oc
de cuvinte4. 1impotrivă, .udecăţile sintetice, cum ar fi o teoremă matema-
tică, enunţă 3un adevăr real şi transportă o cunoaştere reală instructivă4.
(mmanuel :ant propune două criterii solidare pentru a distinge între
cele două tipuri de .udecăţi. 1in punct de vedere formal, al structurii
logice, un enunţ este analitic dacă şi numai dacă noţiunea predicatului este
inclusă în cea a subiectului. 0entru a testa adevărul enunţului ;oate
corpurile sunt 2ntinse, nu trebuie să e,aminăm niciun corp, întruct a fi
întins face parte din înţelesul termenului 3corp4. Mai mult, negaţia unei
propoziţii analitice &cum ar fi propoziţia <iciun corp nu este 2ntins8 este
contradictorie, ceea ce înseamnă că propoziţiile analitice sunt adevăruri
necesare. în sc-imb, un enunţ este sintetic atunci cnd ceea ce afirmă
predicatul adaugă ceva la conceptul subiectului. 0redicatul care apare în
enunţul 5nele corpuri sunt $rele nu face parte din înţelesul termenului
3corp4O, ci îi este adăugat.
1in punct de vedere gnoseologic, .udecăţile analitice &numite şi e,pli-
cative( nu sporesc cu nimic cunoaşterea noastră, iar cele sintetice &sau
e,tensive(, dimpotrivă, sporesc cunoaşterea noastră. Vudecăţile întemeiate
pe e,perienţă 7Orice corp este 2ntins8, cele matematice 7^ a G X '(, 6inia
dreaptă este linia cea mai scurtă care uneşte două puncte8 şi .udecăţile
3metafizice propriu-zise4 7;ot ce este su-stanţă 2n lucruri este
nesc3im-ător8 sunt sintetice.
Alte formulări ale distincţiei analitic-sintetic se bazează pe criterii logi-
ce sau psi-ologice. 0entru 4ottiob %re=e9 de pildă, un enunţ este analitic
adevărat sau analitic fals dacă poate fi demonstrat sau infirmat pornind
numai de la definiţii şi folosind doar legile logice. 0e de altă parte, el
vorbeşte nu numai de propoziţii analitice de tipul subiect-predicat, precum
;oţi celi-atarii sunt necăsătoriţii, ci şi de propoziţii analitice de tip
relaţional 7@ane mer$e 2mpreună cu persoanele care se plim-ă cu ea, @acD
i/a ascultat pe cei pe care el 2nsuşi i/a ascultat8 sau de implicaţii analitice
79eu $4ndesc:, prin urmare 3eu e,7sf(.
1in punct de vedere psi-ologic, un enunţ este analitic dacă eu sunt
convins că predicatul este prezent în mod clar în conceptul subiectului.
)lterior, unii filosofi au criticat distincţia Tantiană sau c-iar au respins-o,
argumentnd, de pildă, că nu marc-ează o diviziune clară între tipuri de
enunţuri. într-un studiu intitulat ouă do$me ale empirismului, @)lar'
van Orman Fuine denunţă prima dogmă drept 3credinţa într-o anumită
ruptură fundamentală între adevărurile analitice, întemeiate pe semnificaţii
independente de fapte, şi adevărurile sintetice, întemeiate factual4. 0entru
el, ambele grupe de adevăruri depind de e,perienţă. în plus, graniţa dintre
acestea nu se poate trasa în mod univoc numai la nivelul limba.ului.
h
H;
4orme de cunoa$tere $i tipuri de adevăr
C V)19$ALI A6AEI5I$9 UI V)19$ALI @I6595I$9
Oricare ar " 2nsă ori$inea .udecătilor sau #orma lor lo$ică, există o deose-ire
intre ele din punctul de vedere al conţinutului, şi anume aceea că ele suntGe pur
e,plicative, adică nu adau$ă nimic la conţinutul cunoaşterii, "e e,tensive, cu alte
cuvinte, sporesc cunoaşterea noatră0 primele vor putea " numite .udecăţi
analitice, iar celelalte .udecăţi sintetice. @udecăţile analitice nu cuprind Bn predi/
catul lor nimic altceva dec4t ceea ce era de acum $4ndit in conceptul su-iectului,
c3iar dacă nu at4t de limpede şi pe deplin conştient Atunci c4nd spun+ ! bate cor-
purile sunt intinse, nu am lăr$it c4tuşi de puţin conceptul meu de corp, ci l/am
des#ăcut doar 2n elementele sale. Căci 2ntinderea era $4ndită 2n acest concept de.a
2nainte de #ormularea .udecăţii, c3iar dacă relaţia nu a #ost enunţată explicit0 .ude/
cata mea este, prin urmare, analitică impotrivă, propo,iba+ )nele corpuri sunt
grele conţine ceva in predicat ce nu era $ăsit 2n conceptul $eneral de corp0 ea
sporeşte aşadar cunoaşterea mea pentru că adau$ă ceva la conceptul pe care/'
avem şi tre-uie ca atare să "e numită .udecată sintetică 7...8
6a prima vedere, s/ar putea crede că propo,iţia ^aG/'( este o .udecată pur
analitică ce decur$e, potrivit le$ii contradicţiei, din conceptul unei sume de şapte
şi cinci. acă privim lucrurile mai 2ndeaproape, o-servăm 2nsă că 2n conceptul
sumei de ^ şi G nu este cuprins nimic altceva dec4t unirea celor două numere
intr/unul sin$ur, Oră ca prin aceasta să "e c4tuşi de putin $4ndit care este acel
număr unic care le cuprinde pe am4ndouă. Conceptul de doispre,ece nu este
nicidecum $4ndit de.a prin aceea că eu $4ndesc pur şi simplu unirea lui şapte cu
cinci0 oric4t de mult aş anali,a conceptul meu despre o asemenea sumă posi-ilă,
tot nu voi $ăsi 2ntr/2nsulpe cel de doispre,ece. ;re-uie să trecem dincolo de aceste
concepte lu4nd 2n a.utor intuiţia care corespunde unuia dintre cele două
numere0 -unăoară, cele cinci de$ete sau cinci puncte 7...8 şisă adău$ăm, una c4te
una, unităţile lui cinci, date in intuiţie, la conceptul de şapte. <e lăr$im 2ntr/adevăr
conceptul prin propo,iţia ^aG X '(, deoarece adău$ăm la primul concept un altul
nou, care nu era c4tuşi de putin $4ndit 2n cel dint4i, ceea ce 2nseamnă că .udecata
aritmetică este 2ntotdeauna sintetică.
&Immanuel Mant, Prole$omene8
în ouă do$me ale empirismului,
Zui-e. arată că ştiinţa sau 3totalitatea
cunoaşterii noastreOO include att pro-
poziţii de observaţie, care formulează
constatări despre fapte individuale şi O
se află la litiera o-seivaţională, ct şi
legi teoretice aflate la o distanţă tot
mai mare de aceasta. împreună, aces-
tea formează o totalitate organică.
6iciun enunţ nu este pe deplin asi-
gurat, sustras oricărei revizuiri în
urma confruntării cu e,perienţa. $u
ct un enunţ se află însă mai aproape
de regiunile centrale ale sistemului,
cu att va fi modificat mai greu.
$ele două dogme ale empirismului" C
deosebirea între adevărurile analitice,
întemeiate independent de fapte, şi
adevărurile sintetice, întemeiate
factual.
* reductionismul, credinţa că orice
enunţ cu sens se poate traduce în
propoziţii formate din termeni care
se referă la e,perienţa imediată, sen-
sibilă.
--------------------- ...................
Aplicaţii
Dicţionar
Arată care dintre următoarele enunţuri sunt, în sens Tantian, analitice şi
care sintetice" a( 6u este adevărat că mine va ploua şi nu va ploua+ b( 5oţi
celibatarii sunt necăsătoriţi+ c( 5oate cercurile sunt rotunde+ d( )nele
cercuri au diametrul egal cu diagonala unor pătrate+ e( $antitatea medie
anuală de precipitaţii din >omnia este mai mare dect cea din MenSa+
f( )nii celibatari nu au participat niciodată la vreo olimpiadă+ g( Euna este
satelitul natural al 0ămntului+ -( Eogica este cercetarea formelor logice.
Analizează, din perspectiva distincţiei analitic-sintetic, argumentul lui
1escartes potrivit căruia în propoziţia 3gndesc, deci e,ist4 3nu este nimic
care să mă asigure că spun adevărul, dect doar că văd foarte limpede că,
pentru a gndi, trebuie să e,ist4.
Argumentează pro sau contra" 0ropoziţiile analitice, c-iar dacă sunt
adevărate, nu spun nimic despre lumea reală.
1ogmă / în sens curent, opinie, idee
considerată ca intangibilă şi indiscu-
tabilă, imuabilă, nesupusă criticii+ în
sens teologic, teză fundamentală a
unei religii.
'
#rege, Iottlob &!:<:-!H;F( / logician,
matematician şi filosof german.
Zuine, Rillard van 2rman &!H=:-
;===( / filosof american.
5'
C5QOAF;EHEA
Conceptul de 9st4ncă:
Cunoa$tere
7dar nu a unui lucru 2n sine,
ci a unui #enomen8
5n adevăr este necesar c4nd opu/
sul implică o contradicţie0 c4nd nu
este necesar, el se numeşte contin-
gent. Este un adevăr necesar că
umne,eu există, că toate un$3iu/
rile drepte sunt e$ale intre ele0 este
un adevăr contin$ent că eu exist, că
există corpuri in natură care pre,intă
un un$3i drept, in mod e#ectiv.
&I.R.#. Eeibniz(
`` $unoaşterea a priori şi cunoaşterea a posteriori
1istincţia dintre cunoaşterea a posteriori şi cunoaşterea a priori este
distincţia dintre cunoştinţele întemeiate pe e,perienţă şi cele care pot fi
întemeiate fără raportare la datele e,perienţei. )n enunţ de genul
.Această carte este interesantă4 este a posteriori, deoarece poate fi .ustifi-
cat numai pe baza e,perienţei. 1impotrivă, un enunţ de genul 35oţi celi-
batarii sunt necăsătoriţi4 este a priori, deoarece adevărul lui nu depinde în
nici un fel de e,perienţă.
0roblema cunoaşterii a priori este aceea de a e,plica dacă şi cum este
posi-il ca unele adevăruri să fie întemeiate independent de e,perienţă,
înseamnă, cu alte cuvinte, a ne întreba dacă putem şti ceva despre lumea
încon.urătoare cu totul independent de e,perienţă. în fapt, problema nu se
reduce la întrebarea dacă e,istă cunoştinţe a priori. Aceasta vizează, în
ultimă instanţă, însăşi posi-ilitatea meta#i,icii, adică posibilitatea de a
cunoaşte în vreun fel ceea ce depăşeşte limitele e,perienţei noastre. în
funcţie de răspunsul la problema cunoaşterii a priori se va aprecia că a
vorbi despre 1umnezeu sau despre suflet, de pildă, are sau nu are sens.
în epoca modernă, această distincţie a fost dezvoltată mai ales de
(mmanuel :ant.
în primul rnd, cunoaşterea noastră despre lumea reală este produsă
prin conlucrarea a două facultăţi" a( sensibilitatea ne oferă, prin intuiţii sau
reprezentări, date despre obiectele reale, aflate în afara noastră+ b( intelectul
prelucrează acest material, organizndu-! şi transformndu-! astfel în
cunoaştere. @ensibilitatea singură ne poate oferi numai un 3material brut4
de impresii senzoriale care nu înseamnă cunoaştere. #ără acesta însă nu
am avea acces la lumea reală din afara noastră. Aşadar, orice cunoaştere a
noastră despre lucruri poate fi dobndită numai prin conlucrarea celor
două facultăţi. 0rin impresiile sensibile ne sunt date obiectele şi este
declanşată activitatea intelectului. Acesta din urmă aplică categoriile şi
principiile sale materialului astfel oferit. 6umai în acest fel a.ungem să
cunoaştem ceva despre lumea reală. Altfel spus" 3intuiţiile fără concepte
sunt oarbe, iar conceptele fără intuiţii sunt goale4.
în al doilea rnd, Mant arată că 3nicio cunoaştere a noastră nu precede în
noi e,perienţa şi cu ea începe orice e,perienţă4. 1ar simpla e,perienţă sau
3prima învăţătură4 produsă de intelectul nostru prin prelucrarea materialului
brut al senzaţiilor nu este totul, cunoaşterea noastră prin e,perienţă fiind
3un compositum din ceea ce primim noi prin impresii şi ceea ce facultatea
noastră proprie de cunoaştere &...( produce din ea însăşi4. $u alte cuvinte,
e,istă şi cunoştinţe independente de e,perienţă şi de orice impresii ale
simţurilor.
Aceste cunoştinţe a priori se disting prin două atribute specifice" nece/
sitatea şi universalitatea. Altfel spus, orice .udecatăMiecesară şi universală în
sens strict este o .udecată a priori, independentă de e,perienţă. Aceasta din
urmă nu este un spri.in nici pentru necesitatea unei .udecăţi &ceea ce
e,perienţa ne poate arăta că este necesar poate fi în realitate
contingent(, nici pentru universalitatea ei &e,perienţa poate susţine doar
Conceptul Dantian al
cunoaşterii prin experienţă+
Bntuiţia prin care ne este dat
acest o-iect
#orme de cunoaştere şi tipuri de adevăr
o universalitate relativă, deoarece niciodată nu ne vor fi date, în e,pe-
rienţă, toate cazurile astfel înct să fim siguri că nu e,istă nici o e,cepţie(.
#aptul că universalitatea şi necesitatea unei .udecăţi nu se spri.ină în
niciun fel pe e,perienţă fac din aceasta o .udecată a priori.
în cele din urmă, problema fundamentală este aceea a posibilităţii unor
cunoştinţe sintetice a priori, adică independente de orice e,perienţă şi care
să e,tindă cunoaşterea noastră, respectiv posi-ilitatea meta#i,icu. în
meta#i,ică, o ştiinţă 3indispensabilă prin natura raţiunii omeneşti4, lumea
sensibilă, arată Mant, este depăşită, iar e,perienţa nu poate servi drept
călăuză. 1acă cunoştinţele sintetice nu ar fi posibile, nu ar fi posibilă nici
metafizica.
Prieteni, eu ştiu că vor-ele
pe care le voi spune sunt ade/
vărate. Cu multă trudă se
$ăseşte adevărul şi cu $reu
pătrunde 2n su#let cre,area.
&9mpedocle(
C $)62U5I6L9E9 .< PHBOHB
2n cele ce urmea,ă, vom 2nţele$e prin cunoştinţe a priori nu pe acelea care au
loc independent de cutare sau cutare e,perienţă, ci pe acelea care sunt indepen/
dente a-solut de orice experienţă. Acestora le sunt opuse cunoştinţele empirice
sau acelea care sunt posi-ile numai a posteriori, adică prin experienţă. ar printre
cunoştinţele a priori se numesc pure acelea 2n care nu este amestecat a-solut nimic
empiric. Ast#el, de exemplu, .udecata+ orice sc3im-are 2şi are cau,a ei este o
.udecată a priori, dar nu pură, #iindcă sc3im-area este un concept care nu poate A
scos dec4t din experienţă. 7...8
"e poate uşor arăta că există 2ntr/adevăr 2n cunoaşterea omenească ast#el de
.udecăţi necesare şi, in cel mai strict 2nţeles, universale, prin urmare, .udecăţi
pure a priori. acă vrem un exemplu din ştiinţe, atunci nu avem dec4t să privim
toate .udecăţile matematicii0 dacă vrem un exemplu din cea mai comună #olosire a
intelectului, atunci pentru aceasta poate servi .udecata că orice sc3im-are tre-uie
să ai-ă o cau,ă
&Immanuel Mant, Critica raţiunii pure8
O, putere mare a adevărului, care
se apără sin$ur contra mintii, iscu/
sinţei şi a-ilităţii oamenilor şi contra
tuturor curselor născociteI
&$icero(
Ce importanţă are prin ce
metodă caută "ecare adevărul1
6a o taină at4t de mare nu se.
poate a.un$e pe un sin$ur
drum.
&@Smmac-us(
Aplicaţii
4.
9videnţiază problema filosofică abordată în unul dintre te,tele de mai sus
şi selectează conceptele utilizate.
9nunţul 31acă plouă, atunci plouă4 poate fi considerat ca fiind a priori sau
a posteriori1 Argumentează răspunsul dat.
Analizează problema cunoaşterii a priori plecnd de la următoarea teză a
lui Eud\ig Rittgenstein" 36umai supranaturalul poate e,prima suprana-
turalul4.
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere,
indicnd premisele şi consecinţele sale" 3Impresiile sensibile oferă primul
prile. de a desfăşura toată facultatea de cunoaştere cu privire la ele şi de a
realiza e,perienţa, care conţine
două elemente foarte diferite,
anume o materie pentru
cunoaşterea din simţuri şi o
anumită #ormă de a o ordona
din izvorul intern al intuirii şi al
gndirii pure şi care sunt puse
mai înti în funcţie şi produc
concepte cu prile.ul impresiilor4
&Immanuel Mant, Critica
h
raţiunii
pure8.
1icţionar
$ontingent / întmplător, accidental+ opus necesarului.
'
9mpedocle &c. <H=<?= î.Br.( -
filosof grec presocratic.
@Smmac-us, Zuintus Aurelius
&c. ?<=-<=;( / om politic
roman.
HF
0otrivit teoriei corespondenţei,
enunţul .n )nivers e,istă şi alte
fiinţe inteligente4 poate fi adevărat
c-iar dacă noi nu vom şti niciodată
acest lucru.
* 9şti de acord cu această
aserţiuneA
Ce este, aşadar, adevărul1 O multi/
tudine insta-ilă de meta#ore, de
metonimii, de antropomor"sme, pe
scurt+ o sumă de relaţii umane care,
in c3ip poetic şi retoric, au #ost
preamărite, transpuse şi 2mpodo-ite,
şi care, după o lun$ă #olosire, par
#erme, canoni,ate şi constr4n$ătoa/
re0 adevărurile sunt meta#ore despre
care am uitat ce sunt, meta#ore u,ate
care şi/au pierdut #orţa sensi-ilă.
&#riedric- 6ietzsc-e(
C5QOAF;EHEA
A19KN> UI 9>2A>9
.tt%r $e este adevărulA 5eoria corespondentei
;eoriile despre adevăr se diferenţiază în teorii de"niţionale şi teorii cri/
teriale. 2 teorie definiţională a adevărului încearcă să răspundă la între-
barea Ce este adevărul15eoriile criteriale încearcă să ofere teste sau cri-
terii pe baza cărora să putem distinge adevărul de fals. 1iferenţa dintre
cele două tipuri de teorii poate fi e,primată prin ideea că a şti ce este
adevărul nu 2nseamnă a şti 2ntotdeauna care sunt opiniile adevărate,
respectiv cele #alse.
In general, se apreciază că teoria corespondenţei este singura teorie
definiţională a adevărului, în vreme ce teoria adevărului/coerenţă şi teoria
pra$matistă a adevărului sunt teorii criteriale.
;eoria corespondenţei &e,presia a fost consacrată de %ertrand >ussell(
este cea mai vec-e teorie despre adevăr. 0laton, în dialogul "o#istul, arăta
că 3teza cum că nu sunt cele ce sunt şi că sunt cele ce nu sunt va trebui
socotită falsă4. #ormularea clasică a teoriei îi aparţine însă lui Aristotel. în
Meta#i,ica e,istă mai multe e,primări alternative. )na este următoarea"
3A enunţa că ceea ce este nu este sau că ceea ce nu este este, constituie o
propoziţie falsă+ dimpotrivă, o enunţare adevărată este aceea prin care
spui că este ceea ce este şi că nu este ceea ce nu este4.
$onform acestei teorii, un enunţ este adevărat dacă descrie starea de
lucruri reală la care se referă, dacă, altfel spus, corespunde acesteia. 0rin
urmare, adevărul este un atribut sau o proprietate relaţională.
în acest conte,t, se poate distinge cu uşurinţă între adevăr şi 2nteme/
iere, un enunţ poate fi adevărat c-iar dacă noi nu putem aduce temeiuri în
acest sens. 1e pildă, enunţul 30ămntul se învrte în .urul @oarelui4 era
adevărat c-iar şi atunci cnd oamenii aveau temeiuri să creadă că
lucrurile stau altfel. 1e asemenea, se poate distinge între a fi adevărat şi a
şti că este adevărat. 9nunţul 3Iala,ia noastră nu este singura în care
e,istă fiinţe inteligente4 poate fi adevărat c-iar dacă noi nu vom şti nicio-
dată acest lucru.
Aşadar, în vreme ce temeiurile noastre sunt relative şi se sc-imbă de-a
lungul timpului, adevărul este un atribut atemporal. 1e asemenea, este
independent de posibilitatea noastră de a verifica dacă un enunţ este sau
nu adevărat.
0rincipala obiecţie la adresa acestei teorii arată că e,istă enunţuri al
căror adevăr nu poate fi e,plicat pe baza corespondenţei, cum sunt
enunţurile care descriu fapte din trecut sau cele care descriu fapte din
viitor. în asemenea cazuri, nu poate fi vorba de o corespondenţă între ceea
ce se susţine în enunţ şi starea de lucruri la care se referă.
1ar în ce sens spunem că este adevărat enunţul 3Utefan cel Mare a fost
unul dintre domnitorii Moldovei4A 0entru că e,istă o serie de documente
care atestă acest lucru sau în sensul că 2n realitate aşa au stat lucrurileA
0utem înţelege obiecţia de mai sus în sensul că nu mai avem cum să
verificăm relaţia de corespondenţă între enunţ şi fapt, numai că aceasta
3devăr $i eroare
este c-iar una dintre implicaţiile ideii de corespondenţă" poate e,ista o
corespondenţă între enunţ şi realitate c-iar dacă eu nu cunosc şi nu pot
verifica această corespondenţă.
înţelegerea adevărului drept corespondenţă &în sensul precizat mai sus(
ridică într-adevr o problemă serioasă" c-iar dacă acceptăm că am
determinat astfel ce este adevărul, acest lucru nu este suficient pentru a
distinge opiniile adevărate de cele false. în concluzie, teoria coresponden-
ţei nu oferă niciun criteriu pentru a stabili dacă o propoziţie este adevărată
sau nu.
în concluzie, prin apelul la o lume reală la care ne raportăm, teoria
corespondenţei este o teorie realistă a adevărului, iar acesta este un con/
cept nonepistemic.
C 6A5)>A A19KN>)E)I UI A #AE@I5NLII
;re-uie o-servat că adevărul sau #alsitatea unei opinii depinde 2ntotdeauna de
ceva care se a#lă 2n a#ara opiniei 2nsăşi. acă eu cred că re$ele Carol B a murit pe
eşa#od, aşa ceva e adevărat nu datorită vreunei calităţi intrinseci a opiniei mele, pe
care am putea/o descoperi prin simpla examinare a acesteia, ci datorită unui
eveniment istoric ce s/a 2nt4mplat acum două secole şi .umătate. acă eu cred că
re$ele Carol B a murit in patul său, aşa ceva e #als+ oric4t de puternică ar G opinia
mea şi cu oric4tă $ri.ă am adopta/o, nu vreo proprietate intrinsecă a ei, ci tocmai
ceea ce s/a 2nt4mplat cu mult timp in urmă o 2mpiedică să #ie adevărată. Ast#el,
adevărul şi #alsitatea sunt proprietăţi ale opiniilor, ele depind de relaţiile opiniilor
cu alte lucruri şi nu de vreo calitate internă a acestora. Această cerinţă ne con/
duce la adoptarea punctului de vedere care, 2n $eneral, a #ost cel mai o-işnuit
printre #iloso#i+ acela că adevărul constă 2ntr/o anumită #ormă de corespondenţă
2ntre opinie şi #apt ;otuşi, nu e deloc uşor să se descopere vreo #ormă de cores/
pondenţă căreia să nu i se poată aduce o-iecţii de ne2nlăturat.
Aplicaşi
9videnţiază problema filosofică abordată în te,tul de mai sus şi selectează
conceptele utilizate.
>elaţia de corespondenţă dintre enunţuri şi fapte a fost comparată uneori
cu relaţia dintre o -artă şi terenul pe care ii reprezintă sau cu relaţia din-
tre notele unei melodii şi melodia respectivă. Analizează aceste analogii şi
arată dacă ne pot a.uta să înţelegem teoria corespondenţei. @ă
presupunem că nu ai citit romanul Balta$ul. $e semnificaţie are, din
perspectiva teoriei corespondenţei, enunţul" @ofia Kicoveanca trece printr-o
serie de peripeţii, pentru a se logodi, în cele din urmă, cu 6ec-ifor EipanA
)n argument de genul celui care urmează este formulat uneori de către
cei care aduc obiecţii la teoria corespondenţei" 9u cred că enunţul
.Această coală nu este roşie4 este adevărat, dar nu pot fi sigur că opinia
mea redă starea de lucruri reală &pagina ar putea fi, de pildă, verde, iar eu
să fiu daltonist, c-iar dacă nu ştiu acest lucru(. în plus, opinia mea este o
interpretare, o prelucrare a datelor simţurilor, nu o imagine e,actă a rea-
lităţii. $rezi că o asemenea strategie reuşeşte să arate că teoria corespon-
denţei este greşităA
B,RRA*) RUSS,LL
&!:G;-!HG=(
9ste unul dintre cei mai cunoscuţi
filosofi britanici. în Pro-lemele Glo/
soGei, abordează problema cunoaş-
terii plecnd de la întrebarea"
39,istă pe lume o cunoaştere att de
certă înct nimeni să nu o poată
pune sub semnul îndoieliiA4. A con-
siderat că fizica este modelul unei
astfel de cunoaşteri. în !HG= a pri-
mit 0remiul 6obel pentru literatură,
3ca recunoaştere a scrierilor sale
att de variate şi semnificative în
care s-a manifestat ca apărător al
umanităţii şi libertăţii de gndire4.
Eucrări "rinci"ale>
C Anali,a spiritului
C Eseuri sceptice
CFilosoGa atomismului lo$ic &
Principia Mat3ematica.
A
;re-uie să aGrm că
adevărul 7...8, 2n
con#ormitate cu noţiunea
sa imediată şi
primordială, există 2n
inteli$enţă. 7...8 Adevărul se
deGneşte prin
con#ormitatea inteli$enţei
cu realitatea.
&5oma dOAWuino(
3>ecunoaşterea unei păsări-cardi-nal
este o realizare intelectuală
remarcabilă, deoarece ea presupune
implicit &...( să se sesizeze conceptul
de pasăre-cardinal.4
&%rand %lans-ard(
lnfo
0ragmatismul
* este o mişcare filosofică care s-a
dezvoltat în @)A la sfrşitul seco-
lului al XlX-lea şi începutul secolu-
lui al XX-lea+
* teza fundamentală a mişcării este
aceea că semnificaţia unei idei sau
a unui concept este determinată de
relevanţa sa practică0
* în acest sens, metoda pragmatică
constă în a interpreta "ecare con/
cepţie după consecinţele sale prac/
tice0
* întemeietorul acestei mişcări este
considerat C3arles "anders Pierce0
* sub influenţa lui Rilliam Vames,
aceasta s-a e,tins şi s-a distanţat de
varianta iniţială, în special spre
etică şi metafizică &ca teorie a
adevărului şi a realităţii(+
* pragmatismul se apropie foarte
mult de utilitarism şi, în general, de
curentele antiintelectualiste0
* în ceea ce priveşte teoriile ştiinţi-
fice, se subliniază caracterul lor in/
strumental+ teoriile sunt instrumen-
te de cercetare, nu răspunsuri
ultime, definitive la vreo enigmă.
C5nOAF;EHEA
@PP; 5eoria pragmatistă a adevărului
0rincipalul reprezentant al teoriei pragmatiste a adevărului este
@illiam ;ames. 0entru el, metoda pra$matistă 3constă in a interpreta
fiecare concepţie după consecinţele sale practice4, orientndu-se astfel
spre faptele concrete, individuale, spre e,perienţă. Kaloarea unei concepţii
va fi dată tocmai de totalitatea acestor consecinţe practice. 1in această
perspectivă, pro-lema centrală a unei teorii a adevărului este formulată în
următorii termeni" $um putem şti care idei sunt adevărate şi care sunt
falseA $e rezultă pentru viaţa practică dacă o idee este adevărată sau falsăA
$e consecinţe vom avea dacă acceptăm că o idee este adevăratăA
Consecinţele practice po,itive care conferă valoare unei concepţii sau
idei se referă la posibilitatea de a ne conduce direct, nemi.locit la real, de
a fi o călăuză sau un g-id care să uşureze adaptarea intelectului la reali-
tatea e,terioară, de a coordona diversitatea e,perienţelor noastre, de a ne
orienta cu succes în aşteptările noastre etc, respectiv la utilitatea acesteia
&într-un sens foarte larg(.
2 idee este adevărată dacă are asemenea consecinţe, dar în sensul că
este astfel un instrument util pentru i "laptarea la realitate. 5eoriile nu sunt
reproduceri ale realităţii, ci un fel de 3stenografie conceptuală4 a acesteia.
în consecinţă, adevărul unei idei depinde de conte,tul utilizării ei>
ideile devin adevărate, sunt făcute adevărate de către anumite fapte.
1espre ideile care nu au, la un moment dat, consecinţe practice utile nu se
spune că sunt neapărat false. Acestea sunt un fel de adevăruri 3supra-
numerare4, care, în împre.urări viitoare favorabile, ar putea deveni utile.
$tă vreme nu utilizăm o idee, adevărul acesteia este totuşi o posibilitate
la îndemna noastră. Ka deveni efectiv însă numai dacă ideea respectivă
va fi utilizată şi se va dovedi eficientă.
$u alte cuvinte, potrivit acestei teorii, adevărul este ceea ce este util să
credem sau să acceptăm. Adevărul nu este un atribut atemporal, o valoare
statică şi poate fi atribuit unei idei numai în măsura în care aceasta este
verificată prin punerea ei la lucru. Mai mult, adevărul nu este o valoare
intelectuală şi nici un scop al cunoaşterii, în sensul de descriere adecvată a
realităţii, ci un mi.loc de a satisface diferite nevoi ale vieţii.
$um nu putem verifica toate ideile noastre, valoarea de adevăr este
negată în fapt doar ideilor pentru care nu poate fi concepută niciun fel de
verificare, respectiv niciun fel de utilizare sau utilitate practică.
0rintre o-iecţiile principale aduse teoriei pragmatiste a adevărului
menţionăm" a( uneori şi o idee falsă poate fi utilă din punct de vedere prac-
tic &de e,emplu, diagnosticul greşit al unei boli(+ b( unele idei considerate
adevărate pot fi lipsite de utilitate+ c( întruct oamenii pot aprecia diferit
utilitatea unui enunţ, aceeaşi idee poate fi considerată adevărată de unii şi
falsă de alţii. în consecinţă, se apreciază că teoria pragmatistă a adevărului
oferă cel mult un criteriu al adevărului, dar nu reuşeşte să arate ce este
adevărul.
H:
3devăr $i eroare
Ev 5eoria adevrului-coerenf
>eprezentanţii teoriei adevărului/coerenţă apreciază valoarea ideilor
noastre din perspectiva compatibilităţii lor cu ansamblul ideilor conside-
rate la un moment dat adevărate. 2 anumită idee va fi considerată adevă-
rată numai dacă va fi în concordanţă cu acest sistem &sau, altfel spus, dacă
nu va fi în contradicţie cu acesta(. 0rin e,tindere, se va spune că adevărul
este o proprietate a întregului sistem de 3cunoştinţe4.
@-a obiectat însă" a( este posibil să avem două propoziţii contradictorii
care să fie, separat, compatibile cu sistemul de propoziţii acceptate de.a ca
adevăruri &deci consistenţa logică nu este o condiţie suficientă(+ b( pentru
a fi siguri, ar trebui să avem un singur sistem de adevăruri la care să ne
raportăm" ne putem imagina două asemenea sisteme, noncontradictorii
fiecare în parte+ în acest caz, s-ar putea să admitem că trebuie să raportăm
cele două sisteme la lumea reală şi că, în ultimă instanţă, criteriul
adevărului este 3coerenţa4 cu realitatea+ c( coerenţa presupune, printre
altele, principiul noncontradicţiei, dar nu ne poate a.uta să decidem dacă
acesta este adevărat sau nu+ dacă suntem nevoiţi să spunem că acesta este
o convenţie fundamentală, am putea fi siliţi să acceptăm că toate adevă-
rurile sunt convenţii etc.
In consecinţă, coerenţa poate fi apreciată doar ca test negativ al adevă-
rului" ne poate a.uta să decidem că unele dintre ideile noastre sunt false,
dar nu şi care şi de ce sunt adevărate.
C I19IE9 6) @)65, $I 19KI6 A19KN>A59
Aceasta este te,a pe care vreau să o apăr. Adevărul unei idei nu este o propri/
etate care i/ar " inerentă şi care ar răm4ne inactivi. Adevărul este un eveniment
care se produce in privinţa unei idei. Aceasta devine adevărată0 ea este #ăcută
adevărată de anumite #apte. Ea işi do-4ndeşte adevărul printr/o activitate spe/
cială, const4nd in a o veri#ica şi av4nd drept scop şi re,ultat veri#icarea ei.
&Rilliam Vames, Pra$matismul8
Aplicaşi
Analizează semnificaţia filosofică a următorului te,t" 3&...( in timp ce pen-
tru alte doctrine adevărul este o descoperire, pentru pragmatism este o
invenţie4 &Benri %ergson(.
0otrivit teoriei pragmatiste a adevărului" a( o lege fizică este adevărată
dacă are aplicaţii te-nice fecunde+ b( o credinţă politică este adevărată
dacă .ustifică anumite acţiuni+ c( o religie este adevărată dacă este consola-
toare+ c( ideea de 1umnezeu este adevărată dacă este rentabilă
7umne,eu este un lucru de care ne #olosim8 etc. 9laborează un minieseu
în care să prezinţi punctul tău de vedere în legătură cu una dintre aceste
teze.
9laborează o sc-emă în care să redai principalele idei ale celor trei teorii
despre adevăr. Identifică apoi principalele deosebiri dintre acestea.
C $29>965A 9@59
$>I59>I)E A19KN>)ED I
"ă luăm mai 2nt4i o .udecată de
#apt 9Burr '/a ucis pe Qamilton Bn
duer%U
O anali,ă c4t de sumară va arăta
că in acest ca, corespondenţa nu
poate A #olosită drept criteriu al
adevărului. Căci unul dintre termenii
care urmea,ă să fie puşi in corespon/
denţă a dispărut de#initiv. 7...8
Criteriul real al adevărului .ude/
căţii este dat de opiniile noastre a#late
in cone/xiune cu aceasta şi care, o
dată ce ea ar G respinsă, ar tre-ui la
r4ndul lor să "e eliminate. Or, acest
criteriu este coerenţa.
&%rand %lans-ard(
1icţionar
$oncordantă / acord, potrivire.
'
%lans-ard, 0ercS %rand &!:H;-!H:G( /
filosof american.
%urr, Aaron &!GF8-!:?8( / om poli-
tic american.
Bamilton, Ale,ander &!:FG-!:=<( /
om politic american+ a fost rănit mor-
tal, într-un duel, de către A %urr.
Vames, Rilliam &!:<;-!H!=( / filosof
american.
.Adevărul este asemenea unui vrf de munte care este întotdeauna sau aproape întotdeauna învăluit în nori.4
&Marl 0opper(
Cine este mincinos nu tre-uie s4 #ie in niciun ca, şi uituc.
Cine spune adevărul tre-uie s4 stea cu un picior in şa.
Cine/şi pune #r4u lim-ii işi pune capul la adăpost
5nele minciuni sunt pre#era-ile adevărului.
&0roverbe turceşti(
A/ţi cunoaşte neştiinţa este partea cea mai -ună a cunoaşterii.
2nşel4ndu/i pe alţii, te 2nşeli pe tine.
<e tre-uie doi ani să invăţăm s4 vor-im şi 2ntrea$a viaţă să invăţăm să tăcem.
&0roverbe c-inezeşti(
100
C5<OAF;EHEA
`Cr Matura, cauzele şi rolul erorii în cunoaştere
1upă cum am văzut, cunoaşterea se defineşte in primul rnd ca posesie a adevărului. $unoaşterea umană este
însă un amestec de eroare şi adevăr" multe dintre ideile şi teoriile considerate la un moment dat ca fiind adevărate
s-au dovedit în timp eronate+ multe dintre ideile şi teoriile noastre ar putea avea cndva aceeaşi soartă.
In opozie faţă de adevăr / înţeles ca normă sau valoare fundamentală a cunoaşterii / eroarea este solidară
cu minciuna. Ee deosebeşte în primul rnd intenţionalitatea. Ambele sunt categorii ale falsităţii, una neintenţionată
însă, cealaltă intenţionată. @implificnd, minciuna sugerează indirect posesia adevărului, iar eroarea indică
absenţa acestuia.
6oi căutăm însă adevărul. $e anume ne împiedică să a.ungem la elA
0robabil, cele mai importante răspunsuri la această întrebare se referă la" a( natura omului+ b( natura
adevărului+ c( influenţa nefastă a unor 3puteri4 care ne împiedică să descoperim adevărul.
ReneN )escartes argumenta că facultatea noastră de cunoaştere, deşi limitată, este perfectă dacă ţinem cont
de intenţiile $reatorului şi de nevoile noastre &în sensul că prin ea însăşi nu poate fi cauză a erorii(, altfel ar trebui
să spunem că 1umnezeu ne-a înzestrat cu o facultate menită să ne ducă la erori şi am pune la îndoială veracitatea
@a. Intelectul este însă lesne biruit de facultatea liberului arbitru &voinţa(, care îl sileşte să treacă dincolo de
limitele sale, aceasta fiind principala cauză a erorilor noastre. $elelalte două răspunsuri sunt legate de acceptarea
sau respingerea ideii că adevărul este manifest. 1acă vom considera că adevărul nu ni se dezvăluie niciodată ca
atare, fiind ascuns, învăluit, originea erorii va fi legată în principal de natura sau modul de a fi al acestuia.
1impotrivă, dacă vom considera că adevărul ni se prezintă aşa cum este, iar noi suntem înzestraţi cu facultăţile
care ne pot a.uta să îl 3vedem4, atunci va trebui să e,plicăm apariţia erorii prin refuzul nostru de a vedea adevărul
sau prin apel la 3puteri4 care ne împiedică să-! vedem ori să îl recunoaştem.
în filosofia tradiţională, eroarea a fost apreciată, de regulă, în mod negativ" este o lipsă şi nu are niciun rol 2n
cunoaştere. :arl Po""er argumentează că eroarea are însă un asemenea rol. în încercarea noastră de a atinge
adevărul, noi ne raportăm la eroare şi, mai mult dect att, trebuie să încercăm să falsificăm ideile şi teoriile
noastre, pentru a detecta şi a elimina apoi erorile. Astfel, cunoaşterea nu este un continuu proces de acumulare de
adevăruri, ci unul de detectare şi eliminare a erorii.
0entru el, 3cu fiecare pas înainte, cu fiecare problemă pe care o rezolvăm, nu descoperim numai probleme noi
şi nerezolvate, ci şi că acolo unde am crezut că stăteam pe temeiuri solide şi sigure, toate lucrurile erau, în
realitate, nesigure şi într-o stare de curgere4. $u alte cuvinte, i$noranţa este mediul cunoaşterii noastre. 0rogresul
acesteia nu înseamnă att o sporire a numărului de adevăruri pe care le deţinem, ct o înţelegere mai bună a
ignoranţei noastre, ceea ce reprezintă, aşa cum subliniază 0opper, o semnificaţie modernă a cuvintelor lui
@ocrate" 9Ftiu că nu ştiu nimic:. 0rin urmare, eroarea, respectiv descoperirea ideilor false, are un rol po,itiv pentru
cunoaştere.
3devăr $i eroare
C M95A#2>A K[>#)E)I 19 M)659
"tatutul adevărului in sens o-iectiv, al adevărului ca o corespondenţă cu
#aptele, precum şi rolul său ca principiu normativ, ar putea G comparat cu cel al
unui v4r# de munte, care este 2ntotdeauna sau aproape 2ntotdeauna 2nvăluit 2n
nori. Alpinistul poate nu numai să 2nt4mpine $reutăţi 2n a/l atin$e, el poate c3iar
să nu ştie că '/a atins, deoarece s/ar putea să nu "e 2n stare să deose-ească 2n ceaţă
v4r#ul principal al muntelui de o creastă secundară. ar aceasta nu a#ectea,ă cu
nimic existenţa o-iectivă a piscului, iar dacă alpinistul ne spune ,#im unele 2ndoieli
că aş B atins v4r#ul real:, el recunoaşte implicit existenţa o-iectivă a v4r#ului, 2nsăşi
ideea de $reşeală sau de 2ndoială 72n sensul ei simplu şi normal8 implică ideea
unui adevăr o-iectiv la care s/ar putea să nu i,-utim a a.un$e.
&Marl 0opper, Adevăr, raţionalitate şi cunoaştere8
C K2I6LA 9@59 $A)YA 9>2>II
acă tot ce se a#lă 2n mine i,vorăşte de la umne,eu, iar el nu mi/a dat vreo
#acultate de a $reşi, nu/mi pare că aş putea $reşi vreodată. Fi, de #apt, at4ta vreme
c4t nu cu$et dec4t despre umne,eu şi mă 2ntorc 2ntre$ către el, nu o-serv
nicio pricină de $reşeală ori #alsitate0 dar, revenit Ba mine cur4nd după aceea, 2mi
dau seama că, totuşi, sunt supus Ba nenumărate $reşeli. 7...8 Atunci de unde
i,vorăsc $reşelile mele1 in #aptul că voinţa, 2ntin,4ndu/se mai mult dec4t intelectul,
nu o 2nc3id 2ntre aceleaşi $raniţe, ci o extind c3iar asupra lucrurilor pe care nu le
2nţele$0 iar #iindcă 2n privinţa acestora ea e indi#erentă, se a-ate lesne de la ceea
ce e adevărat şi -un, iar ast#el mă 2nşel şi păcătuiesc.
&>ene 1escartes, Meditaţii metafizice(
C A19KN>)E MA6I#9@5
UI 9>2A>9A
Prin doctrina că adevărul e mani/
#est am 2n vedere 7...8 vi,iunea opti/
mistă că adevărul, dacă ni se pre,intă
2n nuditatea lui, poate " totdeauna
recunosut drept adevăr. 7...8 octrina
adevărului mani#est #ace necesară
explicarea #alsităţii. Cunoaşterea,
stăp4nirea adevărului nu necesită nici
o explicaţie. Cum se poate 2nt4mpla
2nsă, dacă adevărul e mani#est, să
cădem vreodată 2n eroare1 Hăspunsul
e+ prin propriul nostru re#u, vinovat
de a vedea adevărul mani#est0 sau
pentru că 2n mintea noastră sălăşlui/
esc pre.udec4ti sădite 2n ea de
educaţie şi de traditie ori alte in#lu/
enţe ne#aste ce ne/au pervertit spi/
ritul, care Ba 2nceput a #ost pur şi
inocent B$noranţa se poate datora
unor puteri ce conspiră pentru a ne
tine 2n neştiinţă 7...8 Asemenea
pre.udecăţi şi asemenea puteri sunt
deci surse ale ignoranţei.
&Marl 0opper(
+.
Aplicaţii
C4nd eroarea devine o-/
ştească, ea ne tine loc de
ceea ce/i drept
&@eneca(
9ste
posibil
ca o
persoan
ă să
mintă şi

spună
totuşi
adevăru
lA 1ar
să fie
sinceră
şi să
spună
ceva
falsA
Ilustrea
ză-ţi
răspuns
urile
prin
e,empl
e
potrivit
e.
încă din
Antic-i
tate,
unii
gndito
ri au
crezut

adevăra
ta
cauză a
erorii
este
superio
ritatea
pasiunil
or
asupra
raţiunii.
Argum
entează
un
punct
de
vedere
person
al în
legătur
ă cu
această
idee.
Analize
ază
semnifi
caţia
următor
ului
punct de vedere" 3&...( în fapt, aceasta e sursa principală a ignoranţei
noastre" cunoaşterea noastră nu poate fi dect finită, pe cnd ignoranţa
noastră este inevitabil infinită4 &M. 0opper(. 9laborează &la alegere( un
minieseu în care" a( să analizezi problema erorii în conte,tul uneia
dintre teoriile despre adevăr+ b( să corelezi conceptele eroare, raţiune,
li-ertate, -ine, c( să evidenţiezi relaţia dintre eroare şi sursele
cunoaşterii.
Argumentează pro sau contra în raport cu una dintre următoarele
aserţiuni" a( 39roarea nu are limite4 &@eneca(+ b( 3$ea mai mare parte din
erorile noastre ne vin nu att de la noi, ct mai ales de la alţii4
&Montaigne(+ c( 3$e cştigă cei care mintA / $ă nu sunt crezuţi atunci
cnd spun adevărul4 &Aristotel(.
Cea mai mare parte din
erorile noastre ne vin nu at4t
de la noi, c4t mai ales de la
alţii.
&Vean-VacWues
>ousseau(
!=!
C5<OAF;EHEA
h
Această reprezentare ideografică
c-inezească înseamnă 3literă4,
3cuvnt4.
Mulţi au că,ut de ascuţişul
să-iei0 dar nu aşa de mulţi ca
cei care au că,ut din pricina
lim-ii.
7"eptua$inta8
i ivitate de grup
* 2rganizaţi-vă pe grupe de
patru-cinci elevi. Alegeţi una din-
tre următoarele teme. 1ezbateţi
această temă în cadrul grupului,
apoi prezentaţi punctul vostru
de vedere pentru întreaga clasă. ` limba.ul / ca ve-icul al culturii+
X funcţiile limba.ului+
X rolul limba.ului intern+
X relaţia dintre limba. şi viaţa socială+
X comunicarea în lumea animalelor+
X comunicarea dintre oameni şi animale+
X limba.ul nonverbal+
X adecvarea7inadecvarea limba.ului pentru e,primarea trăirilor
interne.
$)62
AU59
>9 UI
EIM%
AV
@`
0rob
lema
limb
a.ulu
i
în
forma
ei cea
mai
elevată
,
cunoaş
terea
este un
ansam
blu de
enunţu
ri
adevărate şi întemeiate.
Adevărul este o proprietate
pe care o au unele dintre
enunţurile noastre. Aşadar,
cunoaşterea şi adevărul sunt
legate volens nolens de
limba., ceea ce înseamnă că
natura şi limitele acestuia pot
fi considerate teme
epistemologice importante.
limba.ul are faţă de
cunoaştere în principal un rol
de instrument sau mediu al
acesteia. într-un fel, limba.ul
are o funcţie
transcendentală+ face
posibilă cunoaşterea noastră.
>elaţia cunoaştere-limba.
sporeşte problematizările
specifice teoriei cunoaşterii"
Poate reuşim uneori să
do-4ndim adevărul, dar 2l
putem reda in mod adecvat
prin intermediul lim-a.ului
nostru1 Cuvintele şi
structurile lim-a.ului sunt
potrivite pentru lumea reală1
<u cumva, #olosind lim-a.ul
pentru a cunoaşte şi pentru a
reda ceea ce ştim, ne re#erim
la o altă lume dec4t cea
reală1
0rintre cele mai importante teze referitoare la relaţia dintre
cunoaştere şi limba., amintim" a( cunoaşterea, cel puţin cunoaşterea
e,plicită &propoziţională( este mediată prin limba., ceea ce
înseamnă că nu reprezintă o cale directă, nemi.locită de acces la
realitate+ b( diferitele limba.e, ireductibile unul la.celălalt, par a
descrie lumi diferite+ c( limba.ul nu este un simplu instrument
&pasiv( al cunoaşterii, ci are un rol constitutiv în cadrul acesteia,
pentru unii un rol de deformare şi falsificare a realităţii+ d( limba.ul
este discontinuu+ lumea descrisă prin limba. devine şi ea astfel+ e(
originea limba.ului este corelată cu originea omului &limba.ul nu a
apărut înainte sau după apariţia omului, ci odată cu el(.
0roblemele privind ori$inea lim-a.ului nu au în mod e,plicit
relevanţă pentru teoria cunoaşterii, dar unele puncte de vedere pot
spune, indirect, ceva despre posibilităţile noastre de a cunoaşte
lumea reală.
Astfel, dacă punctul de vedere al lui $ratSlos &persona. în
dialogul omonim al lui 0laton( / 3în c-ip firesc, pentru fiecare din
realităţi, ar e,ista o dreaptă potrivire a numelui4 / este îndreptăţit,
putem spera că vom cunoaşte lumea aşa cum este. Eucrurile stau
însă altfel dacă este corect punctul de vedere al lui Bermogenes,
potrivit căruia 3dreapta potrivire a numelui4 nu ar fi dect
3convenţie şi acord4.
în epoca modernă, ;o?n LocAe considera că între cunoaşterea
noastră şi cuvinte e,istă o relaţie att de strnsă, înct este necesar
să cercetăm 3mai înti e,act ce se află în puterea cuvintelor şi în ce
fel denumesc ele lucrurile4. $unoaşterea noastră, sublinia filosoful
englez, 3are mereu de-a face cu enunţuri4, iar cuvintele nu sunt
dect 3semne ale ideilor noastre4, nu lucruri în sine.
)avi' 8ume diferenţia trăirile imediate, cum este durerea, de
amintirea lor şi arăta că evocarea unor impresii nu poate avea
niciodată forţa şi vitalitatea originară a acestora. 0entru el, 3gndul
cel mai viu rămne în urma celei mai palide senzaţii4.
!=;
Cunoa$tere $i limba+
Ea rndul lui, %rie'ric? *ietDsc?e considera că limba.ul falsifică în
mod necesar realitatea şi duce la o ordonare şi simplificare a realităţii, la o
prindere a acesteia prin noţiuni doar cu preţul unei distorsiuni inevitabile,
ceea ce înseamnă că limba.ul şi realitatea sunt incomensurabile.
$unoaşterea nu este dect un instrument în lupta care este viaţa, un
fenomen condiţionat de viaţă, iar adevărul este întotdeauna interpretare.
>eprezentările noastre asupra lumii, condiţionate de limba.ul nostru, sunt
perspective asupra lumii, nu e,presii ale unei lumi în sine.
Frumoasă #arsă e şi
vor-irea0 cu ea omul
dansea,ă peste toate
lucrurile.
&#riedric- 6ietzsc-e(
>2E)E $)KI659E2> I6 $)62AU59>9
e at4ta doar s/au dovedit in stare cuvintele / spre a le da ceva mai multă
2nsemnătate / să ne atra$ă atentia pentru a cerceta lucrurile, iar nu să ni Be dea la
iveală, pentru ca să le cunoaştem. Acela 2nsă mă 2nvaţă ceva, care 2n#ătişea,ă "e
oc3ilor, "e altui simţ trupesc. "e minţii 2nsăşi lucrurile pe care vreau să le cunosc.
Aşadar, prin cuvinte nu 2nvăţăm altceva dec4t cuvinte, -a c3iar numai sunetul şi
,$omotul cuvintelor. 7...8
ar, 2n privinţa tuturor lucrurilor pe care le 2nţele$em, nu ne lămurim de la
cel care rosteşte vor-e 2n a#ară, ci de la adevărul care domneşte 2n 2nsuşi spiritul
nostru / 2ndemnati, poate, prin cuvinte să căpătăm această lămurire. Bnsă acela
care ne lămureşte şi ne 2nvaţă e Qristos, despre care se spune că sălăşluieşte 2n
omul lăuntric, 7...8 adică nepieritoarea putere a lui umne,eu şi veşnica 2nţelep/
ciune0 de la aceasta 2ntr/adevăr ia povaţă orice su#let raţional, dar "ecăruia 2i este
de,văluit at4t c4t poate el primi potrivit relei sau -unei sale porniri.
&@f. Augustin, e Ma$istro8
Aplicaţii
9nunţul 3$ezar este o ecuaţie de gradul al doilea4 este corect din punct de
vedere gramatical. 5otuşi, el este lipsit de sens. $e crezi că relevă această
situaţie pentru înţelegerea limba.ului ca instrument al cunoaşteriiA 0entru
$ratSlos, unul dintre temeiurile 3potrivirii naturale a numelor4 era faptul
că acestea au fost date de către divinitate. )neori, se spune însă că Adam
a dat nume lucrurilor. $are este punctul tău de vedereA Are vreo
semnificaţie faptul că 1umnezeu este fiinţa perfectă, iar Adam &omul( o
fiinţă imperfectăA
)neori, relaţia dintre un nume şi lucrul numit este asemănată cu aceea
dintre o fotografie şi ceea ce înfăţişează. 0rezintă punctul tău de vedere in
legătură cu această analogie. 0ropune, eventual, alte asemenea analogii.
A fost vreodată în situaţia de a nu avea cuvinte pentru a spune ceea ce
simţeaiA 1acă nu, îţi poţi imagina o asemenea situaţieA Ar fi ea relevantă
pentru limitarea cunoaşterii noastre de către limba.A Analizează
structura argumentativă a următorului punct de vedere, indicnd
premisele şi consecinţele sale" 3întruct gndirea noastră este pătrunsă
de diferenţe şi distincţii, urmează că obişnuinţa de a le folosi ne conduce
la a le privi ca diviziuni reale, aşa înct lumea va fi văzută şi trăită ca fiind
în realitate fărmiţată în fragmente4 &1avid %o-m(.
1icţionar
Eimba. / sistem de comunicare ver-
bală sau nonverbală. Eimbă/
limba.ul specific unei comunităţi
naturale+ sistem de comunicare
verbală.
@emn / element material, grafic,
fonic, gestual etc. care permite evoca-
rea unui alt lucru, pe care îl repre-
zintă sau îl substituie. Korbire/
actul prin care se e,ercită funcţia
lingvistică.
0erspectivism / punctul de vedere
potrivit căruia lumea e,terioară este
interpretată prin prisma unor sisteme
cognitive şi că nu e,istă un criteriu
pentru a spune care dintre ele este
mai 3adecvat4 realităţii.
5ranscendent/ ceea ce depăşeşte e,-
perienţa umană+ ceea ce este dincolo
de posibilităţile noastre de cunoaştere.
5ranscendental / ceea ce face posi-
bilă o anumită realitate. în concepţia
lui Mant, de e,emplu, geometria este
un ansamblu de cunoştinţe a priori
&necesare şi universale(, pe care le fac
posibile intuiţiile pure ale spaţiului şi
timpului. în acest sens, filosofia trans-
cendentală este tocmai analiza, deter-
minarea condiţiilor de posi-ilitate. !
%o-m, 1avid Vosep- &!H!G-!HH;( /
fizician şi filosof american.
!=?
1
LU)@(4 @n4,*S,(*
&!::H-!HF!(
@-a născut la Kiena. A studiat la
#acultatea 5e-nică din %erlin, apoi
la 5rinitS $ollege, din $ambridge.
în timpul 0rimului >ăzboi Mondial,
a scris ;ractatus lo$ico/p3ilosop3i/
cus &singura carte publicată în tim-
pul vieţii(. 1upă aceea, a renunţat la
studiul filosofiei. 2 perioadă, a fost
învăţător în cteva sate din sudul
Austriei, apoi grădinar într-o mănăs-
tire de călugări. Abia la sfrşitul
anilor !H;= revine în lumea acade-
mică. Inaugurează acum un nou
mod de a practica filosofia, radical
diferit faţă de cel specific perioadei
;ractatus/u3ii.
Eucrarea reprezentativă pentru a
doua perioadă &Rittgenstein II( este
Cercetări "loso"ce &!HF?(.
".
6asă să vor-ească doar natura şi
nu recunoaşte dec4t un lucru mai
presus dec4t natura, dar nu ceea ce
ar putea $4ndi ceilal#i.
<u mă interesea,ă să construiesc
o clădire, ci să am 2n #aţa oc3ilor in
mod clar #undamentele clădirilor
posi-ile.
Pentru om, eternul, importantul,
este acoperit adesea de un văl de ne/
pătruns. El ştie+ aici, dedesu-t, există
ceva, dar nu/' vede. Eălul re#lectă
lumina ,ilei.
&Eud\ig Rittgenstein,
2nsemnări postume8
C
SSSSSSSSSSSSS
J
C5#iOAF;EHEA
/]> #ilosofia limba.ului comun
)nele dintre cele mai importante contribuţii cu privire la analiza
relaţiei dintre limba. şi realitate, respectiv dintre limba. şi gndire, aparţin
filosofului austriac Lu'Li= @itt=enstein.
în ;ractatus lo$ico/p3ilosop3icus, problema centrală este acea a felului
în care limba.ul şi gndirea se pot raporta la realitate.
0unctul de plecare este ideea că noi ne raportăm la realitate prin inter-
mediul propoziţiilor, care sunt ima$ini ale realităţii. Aceste imagini repre-
zintă situaţii sau stări de lucruri, ceea ce e,istă sau se petrece în realitate,
în condiţiile în care elementele unei imagini corespund obiectelor, iar
acestea au corespondent în elementele imaginii. 2 imagine poate fi ade-
vărată sau falsă în măsura în care 3concordă4 sau nu cu realitatea.
0e de altă parte, propoziţiile sunt modalităţi de e,primare a gndirii,
condiţionate de faptul că 3nu putem gndi nimic nelogic4. 5ot ceea ce poa-
te fi gndit poate fi gndit clar, iar ceea ce poate fi gndit clar poate fi e,-
primat prin intermediul limba.ului. $eea ce nu poate fi e,primat poate fi
însă arătat 1istincţia este decisivă pentru problemele filosofice" acestea
apar, arată Rittgenstein, atunci cnd încercăm să e,primăm ine,prima-
bilul prin limba.. 1in această perspectivă, orice vorbire despre frumos,
bine sau 1umnezeu este e,clusă ca fiind lipsită de sens, iar sarcina
filosofiei este aceea de a delimita ceea ce se poate spune prin limba. de
ceea ce nu poate fi spus.
în Cercetări #iloso#ice, Rittgenstein indică o serie de pre.udecăţi care
stau la baza unor teorii clasice ale limba.ului şi a gndirii occidentale în
general.
0rima este aceea a lim-ii ca repre,entare, limba este un ansamblu de
nume prin care sunt desemnate entităţi reale &lucruri, fenomene, acţiuni,
însuşiri(. 0e de o parte, Rittgenstein arată că limba.ul îndeplineşte nume-
roase alte funcţii, ireductibile la funcţia de reprezentare. 0e de altă parte,
el identifică în această pre.udecată sursa multor dificultăţi filosofice, cum
este aceea a referirii la 3lucruri4 care nu e,istă în realitate.
Eegată de aceasta este şi pre.udecata potrivit căreia semnificaţia sau
înţelesul unui cuvnt este ceva de genul unei definiţii, a unei idei prin care
se redă ceea ce este comun, esenţial pentru lucrurile desemnate prin
cuvntul respectiv. 0entru Rittgenstein, semnificaţia unui cuvnt nu este
dată nici de ceea ce desemnează acesta, nici de e,perienţa interioară a
vorbitorilor, ci de utilizarea acestuia în diferite .ocuri de lim-a. şi pe baza
unor asemănări de #amilie. 1e pildă, semnificaţia termenului 3număr4 este
dată de folosirea acestuia în diferite conte,te şi se determină printr-o
3reţea complicată de asemănări care se suprapun şi se încrucişează4" înţe-
lesul lui este dat de înrudirea lucrurilor pe care le numim 3număr4+ pe baza
acestora nu a.ungem la ceva comun tuturor numerelor, ci la trăsături care
se suprapun parţial, dar care dau împreună, aşa cum fibre diferite formea-
ză un singur fir de lnă, un anumit înţeles.
10+
Cunoa$tere $i limba+
în fine, o altă pre.udecată este aceea a evaluării limba.ului comun /
neordonat, neomogen, neec-ivoc / drept un lim-a. imper#ect 0entru
Rittgenstein, în măsura în care funcţionează în foarte multe cazuri, limba-
.ul comun este 3în regulă4. Mai mult dect att, este etalonul, modelul a
ceea ce este un limba. şi conţine toate resursele necesare soluţionării
problemelor filosofice.
E2II$A EIM%AV)E)I
] ))_. Cele mai multe propo,itii şi 2ntre-ări care au #ost scrise despre o-iecte
"losoGce nu sunt #alse, ci a-surde. eci nu putem răspunde deloc la ast#el de 2ntre/
-ări, ci putem constata doar a-surditatea lor. Cele mai multe pro-leme şi propo,iţii
ale "loso"ei se -a,ea,ă pe #aptul că nu 2nţele$em lo$ica lim-a.ului nostru.
&Eud\ig Rittgenstein, ;ractatus lo$ico/p3ilosop3icus8
C #)6$LIIE9 $)KI659E2>
G4ndeşte/te la uneltele dintr/o ladă de unelte+ există aici un ciocan, un cleşte,
un #erăstrău, o şuru-elniţă, o ri$lă, un -orcan de clei, clei, cuie şi şuru-uri.
C4t de di#erite sunt #uncţiile acestor o-iecte, tot at4t de di#erite sunt şi Gmctiile
cuvintelor.
&Eud\ig Rittgenstein, Cercetări #iloso#ice8
C A@9MN6N>IE9 19 #AMIEI9
<u pot să caracteri,e, mai -ine aceste asemănări dec4t prin expresia 9ase/
mănări de #amilie:+ căci 2n acest #el se suprapun şi se 2ncrucişea,ă di#eritele
asemănări care există 2ntre mem-rii unei #amilii+ statură, trăsături ale #eţei,
culoarea oc3ilor, mers, temperament etc. etc.
&Eud\ig Rittgenstein, Cercetări "losoGce8
<oi nu vedem lucrurile 2nseşi0 ne
măr$inim cel mai adesea să citim
etic3etele lipite pe ele. Această 2ncli/
naţie, născută din necesitate, s/a
accentuat şi mai mult su- inGuenţa
lim-a.ului. Căci cuvintele 7cu excep/
ţia numelor proprii8 desemnea,ă
$enuri. Cuv4ntul care nu reţine dec4t
mnctia cea mai comună şi aspectul
cel mai -anal al lucrului, se insi/
nuea,ă 2ntre lucru şi noi 7...8 Fi nu
numai o-iectele exterioare, dar şi
stările noastre su#leteşti ne scapă 2n
ce au ele intim, personal, trăit 2n c3ip
ori$-al. C4nd resimţim iu-ire sau
ură, c4nd ne simţim -ucuroşi sau
trişti, a.un$e oare la conştiinţa noas/
tră sentimentul 2nsuşi cu miile lui de
nuanţe şi re,onanţe pro#unde care #ac
din el ceva cu desăv4rşire al nostru1
&Benri %ergson(
771r Aplicaţii
Analizează semnificaţia filosofică a tezei de la sfrşitul lucrării ;ractatus
lo$ico/p3ilosop3icus+ 31espre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă4.
$ompară teza lui Rittgenstein privind semnificaţia cuvintelor cu următoa-
rea, specifică pragmatismului" semnificaţia unei e,presii constă în conse-
cinţele sale practice, legate de utilizarea ei.
Argumentează pro sau contra" 6imeni nu gndeşte în cazul unui cuvnt
e,act ceea ce gndeşte celălalt.
0rin e,presia 3.oc de limba.4, Rittgenstein vrea să evidenţieze că 3vor-
birea este o parte a unei activităţi sau a unei forme de viaţă4. Iată cteva
e,emple" a relata un eveniment, a născoci o poveste, a de,le$a $3icitori, a
traduce dintr/o lim-ă 2n alta0 a ru$a, a mulţumi.
a( @tabileşte asemănări şi deosebiri între acestea.
b( Indică alte asemenea .ocuri de limba..
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere,
indicnd premisele şi consecinţele sale" 36u putem g-ici cum funcţio-
nează un cuvnt. 5rebuie să privim modul în care este utilizat şi să învăţăm
de aici4 &Eud\ig Rittgenstein(.
Info
6in$vistic ;urn este sintagma care defineşte cotitura lingvistică specifică
secolului al XX-lea" rolul de GlosoGe primă a revenit, după ontologie &Anti-
c-itate( şi teoria cunoaşterii &epoca
modernă(, "losoGei lim-a.ului.
!=F
Hecapitulare
$)62AU59>9A
L Problema cunoaşterii
Cconţinutul problemei
cunoaşterii
C apariţia problemei
cunoaşterii+ rolul sofiştilor. , O"inie
şi cunoaştere
Canaliza clasică a cunoaşterii"
Wdistincţia dintre opinie şi cunoaştere.
III. 0roblema întemeierii
Cîntemeierea &.ustificarea( este condiţie necesară a
cunoaşterii
C formele întemeierii" liniară 7#undaţionalism8 / circulară
7coerentism8
Ccunoaşterea fără întemeiere şi teoria falsificaţionistă a adevărului &Marl 0opper(
Cproblema întemeierii se distinge de problema surselor cunoaşterii
X curentele epistemologice clasice
X sinteza Tantiană" cunoaşterea este rezultatul conlucrării dintre sensibilitate
şi intelect
Ccritica problemei tradiţionale a surselor cunoaşterii &Mare 0opper(.
(C. %orme 'e cunoaştere
Ccunoaştere nemi.locită / cunoaştere mi.locită &mediată(
Ccunoaştere tacită / cunoaştere e,plicită &propoziţională(.
C. i"uri 'e a'evăr
C adevăruri analitice 7explicative8 / adevăruri sintetice 7extensive8
C adevăruri a priori/ adevăruri a posteriori
Wcriteriul .udecăţilor a priori &necesitatea şi universalitatea(
Xproblema cunoştinţelor sintetice a priori, posibilitatea metafizicii.
CL A'evăr şi eroare
6natura adevărului
Meoria adevărului manifest şi implicaţiile ei
Cimportanţa adevărului pentru cunoaştere &condiţie necesară a cunoaşterii(
Cteorii despre adevăr
Meoria corespondenţei &singura teorie definiţională a adevărului(
Xteorii criteriale
- teoria pragmatistă a adevărului" criteriul adevărului este utilitatea
- teoria adevărului-coerenţă" criteriul adevărului este coerenţa
Cnatura erorii+ eroare şi minciună
Ccauzele erorii
X caracteristici ale facultăţii noastre de cunoaştere+ liberul arbitru+ influenţe
e,terne 7teoria conspira#ională a i$noranţei8
C relaţii între cunoaştere şi eroare.
C((. #unoaştere şi limba/
Crolul limba.ului în cunoaştere
Crelevanţa întrebărilor despre originea limba.ului
C Eud\ig Rittgenstein, ;ractatus lo$ico/p3ilosop3icus
X propoziţiile sunt imagini ale realităţii
CEud\ig Rittgenstein, Cercetări #iloso#ice
Wpre.udecăţile teoriilor clasice despre limba..
Evaluare
E Indică tema gnoseologică care poate fi
corelată cu actul de a g-ici, de a prezice
viitorul.
;. Indică două teme gnoseologice legate
de următorul enunţ" 39ste adevărat pentru
că aşa a spus X, care este o autoritate în
domeniu4.
?. în dialogul "oGstul, este prefigurată
una dintre cele mai importante teorii filoso-
fice. 0recizează care este această teorie şi
cine a formulat-o in varianta clasică.
< 0recizează care este concepţia alterna-
tivă la înţelegerea cunoaşterii ca acumulare
de adevăruri şi descrie conte,tul în care
apare.
F. $e curent filosofic este redat sugestiv
prin meta#ora pluteP Care este ideea princi-
pală a acestuiaA
8 Arată care este semnificaţia gnoseolo-
gică a sintagmei a cunoaşte cum.
G. 6umeşte două teorii despre adevăr şi
indică două asemănări dintre acestea.
:. 0recizează un punct de vedere cu
privire la originea cuvintelor şi arată în ce
măsură este relevant din punctul de vedere
al teoriei cunoaşterii.
H. 0entru una dintre variantele următoare
elaborează un te,t în care să utilizezi
corect şi să corelezi conceptele" a( opinie,
adevăr, #alsitate, b( raţiune, ori$ine, idee,
sensi-ilitate0 c( .udecată a priori, .udecată
sintetică, meta#i,ică0 d( coerenţă, adevăr, deG/
nitie a adevărului, e( lim-a., cunoaştere,
adevăr.
!=. Indică ideile principale ale anali,ei
clasice a cunoaşterii. $orelează această teo-
rie cu punctul de vedere pe care îl argumen-
tează Marl 0opper în legătură cu teza
cunoaşterii #ără 2ntemeiere.
!!. Analizează următorul enunţ din
perspectiva concepţiei Tantiene privitoare la
deosebirea dintre .udecăţile a priori şi cele
a posteriori.
3! F<8 H:<c?F ;F; F:< ] ?F GHH F8:4.
!;. 9laborează un eseu în care să corelezi
conceptul gnoseologic al cunoaşterii cu cel
antropologic al cunoaşterii celuilalt
!?. a( $omentează următoarea aserţiune
a lui Mant cu privire la relaţia dintre sensi-
bilitate şi intelect 3Aceste două facultăţi sau
capacităţi nu-şi pot sc-imba funcţiile. Inte-
lectul nu poate intui nimic, simţurile nu pot
gndi nimic. 6umai din faptul că ele se
unesc poate izvorî cunoaşterea4.
b( #oloseşte ideea acestui te,t referin-
du-te la imaginea din această pagină.
!<. $iteşte cu atenţie următorul te,t
32, de ar fi voit 1umnezeu să cunoaştem
toate lucrurile prin instinct şi prin senti-
mentD 1ar natura ne-a refuzat acest bine+
dimpotrivă, ea nu ne-a dat dect foarte
puţine cunoştinţe de felul acesta+ toate cele-
lalte nu pot fi dobndite dect prin raţiona-
ment4 &0ascal(.
$omentează te,tul, avnd în vedere
următoarele cerinţe" a( identificarea pro-
blemei pe care o abordează+ b( identificarea
şi prezentarea soluţiei pe care o susţine
autorul+ c( identificarea şi analiza argumen-
tului prezentat în te,t+ d( indicarea şi carac-
terizarea unei concepţii alternative în legă-
tură cu problema respectivă+ e( analiza com-
parativă a celor două concepţii+ f( prezen-
tarea şi argumentarea unui punct de vedere
personal.
WJ*'
,
\Pr4Oţli
218%c8i
Sm
(**.
1
6 v
I N T E R D S C I P L I N A R I T A T E
#IE2@2#I9 UI >9EIII9
PAUL,C)O:(MOC
&!H=!-!HG=( 9ste unul
dintre cei mai cunoscuţi teologi ai
emigraţiei ruse. 5eologia sa este
caracterizată de prioritatea
credinţei asupra raţiunii, a misticii
asupra filosofiei, "cripturile fiind
punctul de referinţă absolut al cre-
dinţei. 9ste cofondator al organiza-
ţiei mondiale a tineretului ortodo,.
Lucrări "rinci"ale>
CArta icoanei / ;eolo$ia #rumuseţii
CBu-irea ne-ună a lui umne,eu
C Hu$ăciunea Bisericii de
Hăsărit
C ;aina iu-irii
C E4rstele vieţii spirituale.
.)!r 0A)E9K12MIM2K,
Cunoaşterea lui umne,eu 2n tradiţia răsăriteană
2rientată spre 1umnezeu, sub aspectul său apofatic, de negare a oricărei
definiţii umane, antropomorfice, teologia se prezintă ca o apropiere de
întuneric, fran.ă a inaccesibilei lumini dumnezeieşti. A,ioma sa spune"
31espre 1umnezeu ştim numai că 9l este4. &...( 1umnezeu este absolut
incomparabil, niciun nume nu-E e,primă în mod adecvat 6umele @ău este
mai presus de orice nume &#ilipeni, ;.H( şi aceasta pentru totdeauna &9feseni
!.;!(, căci 6umele dumnezeiesc este /Adonai/ numele care nu poate fi rostit.
@punnd umne,eu sau Creatorul, nu-E desemnăm niciodată pe
1umnezeu în @ine însuşi, ci c-ipul @ău întors spre lume, ceea ce este 3în .urul
lui 1umnezeu4. 5eologia catafatică, pozitivă, 3simbolică4, nu se aplică dect
atributelor revelate, manifestărilor lui 1umnezeu în lume. Această cunoaş-
tere a lui 1umnezeu în lucrările @ale este o traducere a revelaţiilor @ale în lim-
ba.ul conceptual şi nu este dect o e,presie cifrată, căci realitatea despre care
dă mărturie este absolut originală, ireductibilă la orice sistem de gndire, în
aşa măsură înct un 31umnezeu logic4 nu va fi altceva dect un idol fabricat
de mintea umană. în .urul adncului abisal al lui 1umnezeu, în .urul abisului
5atălui, după cum spune 2rigene, este conturat un cerc de tăcere.
Metoda catafatică foloseşte afirmaţiile care îl limitează pe 1umnezeu, aşa
cum face orice definiţie, şi, în felul acesta, învăţătura sa este insuficientă" tre-
buie s-o completăm prin metoda apofatică. 5eologia pozitivă nu este, prin
aceasta, lipsită de valoare, ci doar i se precizează dimensiunea şi limitele. 1in
contră, teologia negativă ne obişnuieşte cu distanţa cea de netrecut şi mntui-
toare. 3$onceptele creează idoli despre 1umnezeu, spune @fntul Irigorie de
6Sssa, numai uimirea pricepe ceva4. 5ainele simple se descoperă dincolo de
orice cunoaştere, dincolo c-iar de necunoaştere, în întunericul mai mult
dect luminos al tăcerii. în nici un caz nu este vorba aici de agnosticism, căci
tocmai datorită acestei necunoaşteri, printr-o 3intuiţie primordială şi simplă4,
cunoaştem dincolo de orice înţelegere. 5eologia negativă este o depăşire care
nu se desprinde niciodată de fundamentul său, teologia pozitivă a >evelaţiei.
&...( ea este o teologie autonomă care-şi are propria metodă şi aduce o anu-
mită cunoaştere. Astfel, termenii 3suprabun4 şi 3suprae,istent4 sunt negaţii-
afirmaţii şi conţin o anumită descriere a $elui care este de neconceput &...(
$a metodă, apofaza &calea negării( ne învaţă atitudinea corectă a oricărui
teolog" omul nu teoreti,ea,ă, ci se sc3im-ă. 5ocmai în această stare de conti-
nuă sc-imbare, de îndumnezeire progresivă, contemplă el monada cea deo-
dată una şi întreită, 3care rămne ascunsă c-iar în propria descoperire4,
spune @fntul Ma,im Mărturisitorul.
Aplicaţii
(.
%& +>
Identifică şi prezintă temele abordate în fragmentul de mai sus şi con-
ceptele specifice limba.ului teologic.
Compară anali,a "loso#ică a cunoaşterii cu anali,a teolo$ică a cunoaşterii
lui 1umnezeu.
&i> >m
IVBR.B
@tudiind acest capitol vei
reuşi+
C să identi#ici noţiunile şi
conceptefe speci#ice
ontolo$iei implicate intr/
un te,t #iloso#ic8
C să interprete,i un te,t
#iloso#ic prin evidenţierea
strate$iilor de a-ordare
a pro-lemelor de ontolo$ie.
"A
1 I)
SQm
>?*%"??:s
0ieter %rueg-el cel %ătrn
&!F;F-!F8H(,
;urnul Ba-ei &detaliu(
4O%R(,) @(L8,LM L,(B*(J
&!8<8-!G!8( @-a născut
la Eeipzig. A studiat filosofia,
dreptul şi matematicile. A elaborat
un sistem filosofic, ale cărui
principale repere sunt" monada
&unitatea, substanţa individuală(
este fundamentul oricărei realităţi+
orice monadă este diferită de oricare
alta+ acţiunea unei monade este
legată, din aproape in aproape, de
toate evenimentele, dar nici o mona-
dă nu acţionează, din e,terior,
asupra alteia+ fiecare monadă se
acordă cu celelalte în baza unei
armonii presta-ilite, c-iar dacă nu
este perfectă, noi trăim în cea mai
bună dintre lumile posibile.
Lucrări "rinci"ale>
1 -isertaţie meta)i#ică
1 'seuri de teodicee
C Monadolo$ia
C <oi eseuri asupra
intelectului omenesc
;re-uie ca totul să ` existat
dintotdeauna pentru ca noi să
putem exista o sin$ură minută
a,i.
&Maurice MaeterlincT(
110
EMB";EQcA
' 9XI@596LN UI 19K96I>9
>>r 0roblemele ontologiei
întrebările privind relaţia dintre e,istenţă şi devenire, natura acestora,
spaţiul şi timpul, determinarea universală etc. sunt probleme metafizice7
ontologice fundamentale.
Multă vreme, metafizica şi ontologia au fost indistincte. în gndirea
aristotelică, ontologia / cercetare a fiinţei ca #iinţă / este una dintre
cele patru dimensiuni ale metafizicii, pe lngă aitiolo$ie &cercetarea prin-
cipiilor prime şi a raţiunilor de a fi ale lucrurilor(, usiolo$ie &cercetare a
substanţei( şi teolo$ie &ştiinţa 3lucrurilor divine4(. 0rin 3revoluţia coperni-
cană4 realizată de Immanuel Mant în filosofie, diferenţa dintre metafizică
şi ontologie se accentuează, rolul de filosofie primă revenind teoriei
cunoaşterii, înţeleasă ca o cercetare critică preliminară" pe de o parte,
înainte de a încerca să cunoaştem ceea ce e,istă, trebuie să determinăm
natura şi limitele cunoaşterii noastre, respectiv posibilităţile noastre de a
cunoaşte lumea reală+ pe de altă parte, metafizica va putea fi construită
doar ca GlosoGe transcendentală &cercetare a condiţiilor de posibilitate, de
pildă ale e,perienţei, ca o critică a raţiunii pure, sau ale moralităţii, ca o
critică a raţiunii practice(.
59MA #II6L9I
2ntologia7metafizica s-a născut practic odată cu filosofia, prin încer-
cările primilor filosofi greci de a determina principiul tuturor lucrurilor,
acel ceva care reprezintă originea, temeiul, substanţa din care provine, este
şi în care se întoarce tot ceea ce e,istă. Presocraticii au fost, în general,
interesaţi de relaţia dintre #iinţă &ceea ce este în genere, în sens primar,
fundamental, 2n sine8 şi devenire sau, în alţi termeni, de relaţia dintre 5nu
&unitate( şi Multiplu &pluralitate şi diversitate(. 0rin Parmeni'e şi 8eraclit9
s-au conturat două tendinţe fundamentale. 0rimul pune accentul pe
stabi)tate, permanenţă, consideră că numai #iinţa este, nu şi nefiinţa, şi
determină 3trăsăturile4 acesteia" unică, indivizibila, nenăscută, nepie
ritoare, veşnică, imobilă etc. Beraclit pune accentul pe devenire, sc-im-
bare &3totul curge4(, sc-imbările fiind însă înţelese în relaţie cu principiul
unic, 3veşnic viu4, care 3după măsură se aprinde şi după măsură se stinge4.
1istincţia dintre #iinţă şi devenire va fi dezvoltată ulterior de către
Platon prin analiza Formelor &care sunt mereu identice cu sine, veşnice,
nenăscute, nepieritoare, nesc-imbătoare( şi a lucrurilor sensi-ile &reali-
tatea sensibilă care e,istă nu prin sine, ci prin participare la realitatea
autentică, desăvrşită, perfectă(, respectiv prin distincţia între lumea inte/
li$i-ilă &eternă( şi lumea sensi-ilă &sc-imbătoare şi trecătoare(.
In concepţia lui Aristotel9 semnificaţia fundamentală a #iinţei este
substanţa" ceea ce e,istă în sens primar, ca realitate autentică, este
substanţa, in primul rnd individualul. 0e de o parte, #iinţa este înţeleasă
prin cele zece categorii, prima dintre ele, substanţa, semnificnd, din punct
de vedere metafizic, ceea ce e,istă 2n sine, ca substrat pentru celelalte
h
Existen#4 şi devenire
categorii. @ubstanţa reprezintă ceea ce este 2n sine, ceea ce subzistă, 3ceea
ce nu este în altul şi nu este predicat despre altul4, de e,emplu, un om, iar
celelalte categorii ceea ce este 2n altul, de e,emplu o culoare &om alb( sau
o relaţie &om care este fiu(. 0e de altă parte, Aristotel distinge substanţa
sensibilă şi substanţa suprasensibilă, aceasta din urmă fiind obiectul
specific teologiei &sau filosofiei ca ştiinţă divină(.
2 abordare contemporană deosebit de semnificativă a problemei
ontologice a relaţiei dintre #iinţă şi devenire aparţine filosofului romn
#onstantin *oica. 0entru el, #iinţa însăşi trebuie corelată cu devenirea"
nu o putem gndi sau înţelege separat+ tot ceea ce e,istă în sens deplin,
autentic este, de fapt, devenire 2ntru Gintă.
5IM0 UI @0ALI)
im"ul şi s"aţiul sunt, la rndul lor, teme metafizice7ontologice funda-
mentale. 5impul a fost corelat adesea cu ideea devenirii, în sensul că orice
sc-imbare are loc în timp. în filosofia modernă, a fost abordată în special
problema naturii timpului şi a spaţiului, respectiv dacă acestea sunt sub-
stanţe &realităţi( de sine stătătoare, independente de orice sc-imbare şi de
orice e,istent, medii sau cadre absolute sau, dimpotrivă, relaţii între
lucruri, dependente de e,istenţa şi sc-imbările acestora. 2 altă întrebare
este aceea dacă spaţiul şi timpul e,istă 2n a#ara noastră, în lucruri, sau 2n
noi, drept condiţii a priori care fac posibilă cunoaşterea noastră prin e,pe-
rienţă &concepţia Tantiană( ori, pur şi simplu, sunt imagini subiective ale
raportării noastre la lumea e,terioară. 5endinţa contemporană este aceea
de a privi spaţiul şi timpul ca realităţi o-iective, independente de noi, dar
relative.
1959>MI6I@M)E
#ilosofii au fost interesaţi, încă din Antic-itate, de modul de a fi al lumii"
ansam-lu ordonat sau 3aos1 Ideea dominantă a fost aceea a ordinii univer-
sale, fundamentată pe înlănţuirea tuturor lucrurilor, armonia universală
dintre toate lucrurile sau, mai ales, pe determinarea universală &ideea că
tot ceea ce e,istă este determinat să e,iste şi să acţioneze într-un anumit
fel(. In general, determinarea a fost corelată cu necesitatea &imposibilitatea
de a fi altfel( şi a e,clus întmplarea &posibilitatea de a fi altfel(.
09>@09$5IK9 $2659M02>A69
în secolul al XX-lea, au apărut tot mai multe obiecţii la ideea deter-
minării universale, în special prin evidenţierea, la nivelul realităţii cuanti-
ce, a unor fenomene întmplătoare. în acest fel, indeterminismula devenit
imaginea alternativă asupra e,istenţei în general.
în Ar3itectura existenţei, )ie PErvu arată că noile construcţii teoretice
din fizică, cosmologie, filosofia limba.ului, filosofia cogniţiei etc. au făcut
posibile noi modalităţi de construcţie a discursului ontologic, în care un
rol important îl are unitatea dintre #iinţă şi devenire. în acest sens, se
vorbeşte despre 3devenirea întru #iinţă4 &$. 6oica(, 3fiinţa devenirii4 &1.
%o-m(, 3devenirea fiinţei4 &I. 0rigogine(, 3e,istenţa ca totalitate4 fiind
înţeleasă ca unitate autogenerată, ca 3unitatea ce se diversifică4 &$. 6oica(.
r
Apariţia nu este susţinută de niciun
existent di#erit de ea+ ea are propria
fiinţă. Fiinţa primă pe care o 2nt4lnim
2n cercetările noastre ontolo$ice este
deci Ginta apariţiei. 7...8
Fiinţa ne va A de,văluită prin orice
mi.loc de acces imediat, plictiseala,
de,$ustul etc, iar ontolo$ia va ti
descrierea #enomenului de Gintă aşa
cum se mani#estă, adică #ără interme/
diar.
;otuşi, se impune s4/i punem
oricărei ontolo$ii o 2ntre-are preala/
-ilă 7...8+ Ginta care mi se de,văluie,
care îmi apare este de aceeaşi natură
cu Ginta existenţilor care 2mi apar1
&Vean-0aul @artre(
1icţionar
#iinţă / termen fundamental al lim-
ba.ului filosofic, mai ales al metafizi-
cii, în sens larg, desemnează ceea-ce-
este, un nivel fundamental al e,isten-
ţei sau al Ginţării, temeiul acesteia din
urmă. @emnificaţiile termenului se
stabilesc şi prin referire la neGinţă
&ceea ce nu este( şi la perec-ile Ginta
2n s-e/Ginţa determinată, Ginţă/Gin/
ţare, temei/realităţi 2ntemeiate etc. '
BeracBt &c. F?@<GF î.Br.( / filosof
grec+ a avut o mare influenţă asupra
lui @ocrate şi 0laton. 0armenide din
9lea &secolul K î.Br.( / filosof grec
presocratic. 0rigogine, 1Sa &!H!G-
;==?( /fizician belgian de origine
rusă, laureat al 0remiului 6obel.
...
0entru primul filosof &5-ales
din Milet(, la baza tuturor
lucrurilor stă apa &dar nu apa ca
realitate fizică, pe care o vedem,
ci apa ca principiu, ca termen
situat 3în spatele4 tuturor
lucrurilor, apa care nu este unul
dintre lucrurile concrete(.
Info
9lemente primordiale la primii
filosofi greci
* 0rimii filosofi credeau că e,istă
elemente &substanţe, realităţi( cosmo-
logice primordiale, din care sunt con-
stituite toate lucrurile" apa, aerul,
#ocul şi păm4ntul
Xuneori, numai unul dintre acestea
este gndit ca principiu al tuturor
lucrurilor 7monism8
Xla 9mpedocle, apar toate ca princi-
pii-elemente
Cprin agregare şi dezagregare se
formează şi dispar toate lucrurile+
- iu-irea 7prietenia8 încearcă să
unească cele patru elemente+
- ura 7discordia8 încearcă să le
separe
W la Beraclit, cele patru
elemente sunt
corelate pentru a e,plica trecerea
de la principiu la lucrurile concrete
şi invers
C drumul Bn .os descrie trecerea
de la #oc la aer la apă şi la
păm4nt0
C drumul in sus descrie trecerea
de la păm4nt la apă la aer şi apoi
la #oc.
! !;
EMB";EQcA
@ttt 0rincipiul
ontologic
#ilosofia s-a născut în Irecia
antică odată cu întrebarea privind
principiul tuturor lucrurilor, adică
acel ceva din care se nasc şi la care
se întorc toate lucrurile atunci cnd
pier. 5otodată, întrebarea privind
3materialul4 de bază din care sunt
făcute toate lucrurile va fi însoţită
de întrebarea privitoare la procesul
prin care au apărut acestea, prin
care se trece de la temei la cele
întemeiate, de la ceea ce e,istă 2n
sine la cele care e,istă în plan
secund. Altfel spus, lucrurile care
se nasc şi pier sunt înţelese prin
raportare la ceea ce nu se naşte şi
nu piere+ acestea apar, e,istă şi
dispar, dar principiul sau temeiul
lor nu are nici început, nici sfrşit.
Ea originea acestei întrebări se
află încercarea de a e,plica prin
mi.loace raţionale unitatea lumii,
în condiţiile în care simţurile ne
dezvăluie o diversitate de lucruri şi
fenomene, iar supoziţia de bază
este aceea că e,istenţa şi devenirea
sunt distincte.
Atunci cnd spune că 3obrşia
tuturor lucrurilor este apa4, ?ales
'in Milet distinge, de fapt, între
două planuri ale realului. 0e de o
parte, avem e,istenţa sau lumea
concretă, lucrurile pe care le
putem observa cu a.utorul
simţurilor, realităţile trecătoare,
sc-imbătoare, pieritoare, care nu
e,istă prin ele însele. 0e de altă
parte, el sugerează că dincolo de
acest plan e,istă o realitate sau o
substanţă unică, aflată la originea
lumii ca întreg şi a tuturor
elementelor acesteia. Astfel, se
naşte o distincţie fundamentală
pentru întreaga filosofie, formulată
ulterior în diferite modalităţi, cum
ar fi" lumea sensibilă-lumea
inteligibilă, fiinţa în sine-fiinţa
determinată, temei-întemeiat, fizic-metafizic etc.
In filosofia antică, principiul ontolo$ic se referă la substanţa originară,
supremă, care stă la baza lumii ca întreg. Acesta e,istă în toate lucrurile,
dar şi separat de toate lucrurile care provin din el. 9ste suportul permanent
al e,istenţei lucrurilor, al generării şi distrugerii lor. >eprezintă un nivel
ireductibil al realităţii, suficient sieşi, implicat în tot ceea ce e,istă. 6umai
despre acesta se poate spune că e,istă în sens autentic, deplin.
în filosofia contemporană, este respinsă ideea principiului ca substrat
unic, comun tuturor lucrurilor. Acesta se regăseşte însă ca nucleu al
generării şi organizării întregii e,istenţe, care face posibile e,istenta şi
devenirea. 6u este vorba de un element, ci de o structură sau un nivel fun-
damental al e,istenţei, care nu se află dincolo de tot ceea ce e,istă.
1evenirea sau transformarea lucrurilor nu mai este e,plicată prin inter-
venţia unei forţe supranaturale, a unui zeu sau a unei inteligenţe care pune
lumea în ordine.
Ea rndul lui, principiul ontologic este înţeles ca nucleu generator al
întregii e,istente, ca principiu intern al oricărei fiinţări. Accentul nu mai
cade pe o situiue transcendentă a acestuia, ci pe una transcendentală+
principiul reprezintă ceea ce face cu putinţă e,istenţa şi devenirea, 3nucleul
structural-generativ4 &Ilie 0rvu( al #iinţei şi devenirii. 0entru #onstantin
*oica9 de pildă, principiul ontologic este determinat prin intermediul unui
model ontologic care reprezintă 3cifrul4 sau 3codul fiinţei4. Acesta nu este
3în afara lucrurilor4, ci în ele, reprezentnd 3ce este mai adnc real în ele
dect ele însele4, ceea ce face cu putinţă lucrurile 3dinlăuntrul lor4.
'.istenţa $i devenire
C 0>2%E9MA 0>I6$I0I)E)I
intre primii care s/au 2ndeletnicit cu Bloso"a, cei mai mulţi au socotit drept
principii ale tuturor lucrurilor doar pe acelea de tipul materiei, de unde provin
toate cele/ce/sunt şi care este 2nt4ia lor sursă şi ţinta "nală a nimicirii lor. #iinţa
lumii ca atare ar răm4ne nesc3im-ată, dar s/armodiOca in e#ectele sale. Pe aceasta
ei au numit/o element şi principiu al celorCe/sunt e aceea, ei cred că nimic nu
se naşte şi nimic nu piere, dat "ind că aceeaşi natură se conservă mereu, tot aşa
cum noi nu a"rmăm că "ocrate apare 2n sens a-solut, atunci c4nd la el apar
#rumuseţea sau priceperea la mu,ică, şi nici că el piere, atunci c4nd el ar pierde
aceste 2nsuşiri, deoarece persistă substratul / "ocrate 2nsuşi / şi, 2n acelaşi
sens, nici celelalte lucruri nici nu apar, nici nu pier. Căci mereu persistă o anu/
mită natură R "e una, "e mai multe dec4t una R din care se nasc toate cele, ea
2nsă conserv4ndu/se. 7...8 Căci, dacă orice apariţie şipieire sunt, pe c4t se poate,
re,ultatele "e ale unuia, "e ale mai multor su-straturi, de ce se petrec trans/
#ormările şi care le este ratiunea de a "1 $ăci nu este cu putinţă ca substratul
însuşi să se modifice singur pe sine. "pre exemplu+ nici lemnul, nici -ron,ul nu
sunt responsa-ile pentru trans#ormarea "ecăruia dintre ele şi nici nu #ace lemnul
patul ori -ron,ul statuia, ci un alt element este raţiunea trans#ormării lor. Or, a/
2 căuta pe acesta 2nseamnă a căuta celălalt principiu, anume / cum am spune noi
/ de unde provine mişcarea.
&Aristotel, Meta",ica8
Info
Problema "rinci"iului (a "rimii
&iloso&i =reci O?ales9 Ana5iman'ru9
Ana5imene9 ,m"e'ocleK
* punctul de plecare
X diversitatea, -aosul aparent al
lumii
* convingeri fundamentale
X în spatele acestui -aos tre-uie să
e,iste ceva originar, primordial+
X acest ceva tre-uie să se afle într-un
fel sau altul în tot ceea ce e,istă+
X numai cu referire la principiu pu-
tem construi o e,plicaţie ultimă a
tuturor lucrurilor, a lumii ca întreg+
X principiul tre-uie să fie nenăscut,
nepieritor, veşnic+
X unitatea principiului este fundamen-
tul unităţii lumii ca întreg.
6
Dicţionar
rd!>Er Aplicaţii
E 9videnţiază problema filosofică abordată în te,tul de mai sus şi selectează
conceptele utilizate.
;. Argumentează pro sau contra" #aptul că e,istă un principiu unic, aflat din-
colo de lucrurile sensibile, şi că acesta reprezintă realitatea autentică nu
e,plică de ce lumea este aşa cum o vedem, ci sugerează că este întru totul
iluzorie.
?. Analizează semnificaţia următorului argument" 3întruct are ca funda-
ment un principiu unic, de sine stătător, prin care e,istă toate lucrurile,
lumea ca întreg nu este -aos, ci ordine, Dosmos:.
<. 1etermină principalele semnificaţii la care se referă definiţia aristotelică a
principiului" 3primul punct de plecare datorită căruia un lucru este, ia
naştere şi poate fi cunoscut4.
F. Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere, indi-
cnd premisele şi consecinţele sale" 3@ă considerăm, de e,emplu, demer-
surile pe care le numim .ocuri. Mă refer la .ocuri distractive, .ocuri de
cărţi, .ocuri cu mingea, .ocuri olimpice ş.a.m.d. $e au toate în comunA @ă
nu spui" ;re-uie să aibă ceva comun, altfel nu s-ar numi @ocuri: / ci
priveşte şi ve,i dacă e,istă ceva comun tuturor. $ăci dacă le priveşti nu vei
vedea nimic comun tuturor, ci asemănări, înrudiri şi o mulţime de aseme-
nea lucruri. &...( Ui rezultatul acestei e,aminări este" vedem o reţea com-
plicată de asemănări suprapunndu-se parţial şi încrucişndu-se+ uneori
asemănări complete, alteori asemănări de detaliu. &Eud\ing Rittgenstein,
Cercetări Bloso"ce8.
Ana,imandru &c. 8!=-F<8 î.Br.( /
urmaş şi discipol al lui 5-ales+ consi-
dera că principiul lumii este apeironul
&nedeterminatul, nemărginitul(+ din
acesta au luat naştere toate lucrurile,
prin separarea contrariilor, caldul şi
recele, umedul şi uscatul etc.
Ana,imene &c. F:F-F;F î.Br.( / urmaş
şi discipol al lui Ana,imandru+ pentru
el, lucrurile au un su-strat unic şi
infinit" aerul. 5oate lucrurile provin
din aer+ cnd se condensea,ă se trans-
formă în apă, apoi în pămnt, în pietre
şi în celelalte lucruri formate din
acestea+ cnd se rare"a,ă, aerul devi-
ne foc. Aerul mediază între ceea ce
este indeterminat, ilimitat, unic, etern
şi ceea ce este determinat, limitat,
multiplu, trecător.
?ales 'in Milet &c. 8;F-F<G î.Br.( /
întemeietorul Ucolii din Milet+ pentru
Begel, este primul "loso# tocmai pen-
tru că şf-a propus căutarea şi desco-
perirea unui principiu unic al lumii.
0entru el, obrşia tuturor lucrurilor
este apa.
..!
>96e 19@$A>59@
&!FH8-!8F=( @a născut
în localitatea Ea BaSe &azi Ea
BaSe-1escartes(, într-o familie de
mici nobili. în !8=<, a fost
încredinţat aşezămntului iezuiţilor
din Ea #lec-e, unde va studia latina,
greaca, matematica, fizica, logica,
morala şi metafizica. în noaptea de
!=-!! noiembrie !8!H are un faimos
3vis4, care îi dezvăluie 3fundamen-
tele unei ştiinţe admirabile4, respec-
tiv ideile principale ale metodei sale
de mai trziu. In !8;:, s-a stabilit în
2landa. Aici a publicat cele mai
importante dintre lucrările sale"
iscursul despre metodă. Principii/
le GlosoGei, Meditaţii de GlosoGe
primă, Pasiunile suGetului. în !8<H,
la invitaţia reginei $ristina, pleacă în
@uedia, unde moare, în !8F=, în
urma pneumoniei contractate în tim-
pul deplasărilor de la reşedinţa sa la
palatul regal pentru a preda fiioso-
fia, la orele cinci ale dimineţii / sin-
gurul moment al zilei în care regina
considera că avea 3mintea limpede4.
Ea G Gind un 2nţelept 2n
mine, 2şi spune "ecare, dar n/a
ieşit 2ncă la iveală.
&$onstantin 6oica(
EMB";EricA
-`0
r
0roblema #iinţei
0roblema #iinţei apare e,plicit la 0armenide. 0entru el, ceeaCe/este
&#iinţa( nu poate să nu fie, iar ceeaCe/nu/este &nefiinţa( nu poate să fie. în
acest fel, sunt negate att trecerea de la #iinţă la nefiinţă sau invers, ct şi
realitatea sc-imbării şi a mişcării. In acelaşi timp, se afirmă unicitatea
#iinţei, respectiv faptul că numai aceasta poate fi cunoscută şi numită.
0entru 0armenide, #iinţa este nenăscută, nepieritoare, neclintită, fără
limită, indivizibilă, nemişcată, fără de început şi fără de sfrşit, mereu în
identitate cu sine. $u alte cuvinte, este înţeleasă drept ceea ce este stabil,
în opoziţie cu ceea ce devine.
0rin 0laton, Aristotel, 5oma dOAWuino, Eeibniz, 1escartes, Mant, @artre,
Beidegger, 6oica etc. #iinţa a devenit o temă fundamentală. Interogaţia
lui Eeibniz" 31e ce e,istă #iinţa mai degrabă dect nefiinţaA4, poate fi con-
siderată marea provocare a oricărei construcţii metafizice.
Korbind despre #iinţă, filosofii vizează sensul fundamental al e,is-
tenţei. Astfel, ei nu se referă la e,istenţă în mod particular, nu se întreabă
ce înseamnă a e,ista într-un anumit fel, ci, mai profund, ce înseamnă a
e,ista in $enere, care este temeiul sau fundamentul pentru tot ceea ce
e,istă. $u alte cuvinte, pleacă de la supoziţia potrivit căreia e,istenţa nu
este un dat necondiţionat" s-ar fi putut să nu e,iste nimic. A descrie e,is-
tenţa, a arăta cum e,istă ceea ce e,istă, care sunt structurile e,istenţei nu
sunt demersuri suficiente pentru înţelegerea acesteia. 9ste nevoie, în plus,
de o încercare de a înţelege ceea/ceeste sau ceea ce face posibilă această
e,istenţă, de un efort &raţional( îndreptat spre #iinţă / ca temei, origine,
3suport4 pentru orice fel de fiinţare.
2 supoziţie mai profundă este aceea că #iinţa este, că vorbirea despre
#iinţă are un obiect, nu este goală sau lipsită de sens. )nii gnditori con-
sideră însă că această supoziţie este neîntemeiată. #iinţa nu ar fi dect un
postulat, o realitate instituită de raţiune pentru a-şi e,plica e,istenţa şi
determinările acesteia. 5ot ceea ce e,istă este această lume. 1istincţia
dintre e,istenţă şi #iinţă ar fi, aşadar, nelegitimă. $ontrar unei asemenea
perspective, în filosofia contemporană se vorbeşte despre #iinţă ca nucleu,
ca 3e,istenţă primă4, care dă seama de e,istenţa acestei lumi si de orga-
nizarea ei specifică. 0erspectiva asupra #iinţei este diferită faţă de cea din
filosofia greacă. 0unctul de plecare nu este o supoziţie neîntemeiată, cum
ar fi" Fiinţa este şi nu poate dec4t să Ge. Eumea, ceea ce e,istă reprezintă
punctul de plecare, iar interogaţia asupra #iinţei vizează condiţiile de posi-
bilitate ale acesteia" a( există ceva0 b( prin urmare, ceea ce #ace posi-il
acest ceva tre-uie să Ge, alt#el acest ceva, lumea, nu ar exista. în plus,
#iinţa şi devenirea nu mai sunt opuse, ci gndite împreună.
1e la 0armenide pnă în zilele noastre, problema #iinţei reprezintă cea
mai importantă şi constantă provocare a ontologiei. 1e-a lungul timpului,
#iinţa a reprezentat 3obiectul de referinţă al celor mai semnificative teo-
reme filosofice4 &1ie 0rvu( / Existenţa precede esenţa Zean-0aul
@artre(, Co$ito er$o sum &>ene 1escartes(, ;ot ceea ce este raţional este
real &I.R.#. Begel(, Existenţa nu este un predicat real &Immanuel Mant(
11+
'.isten) $l devenire
etc. / şi al unor lucrări fundamentale ale filosofiei contemporane" Fiinţă
şi timp &M. Beidegger(, Proces şi realitate &A6. R-ite-ead(, Construcţia
lo$ică a lumii &>. $arnap(, evenirea intru Gintă &$. 6oica(.
le grup
C #II6LA 9@59
Mai răm4ne să aduc vor-a despre calea ce ,ice că Fiinţa este. e/a lun$ul ei
sunt semne 2n număr mare cum că, nenăscută "ind, aceasta e şi nepieritoare,
intrea$ă, neclintită şi #ără capăt. <ici nu era, nici nu va G, de vreme ce e acum lao/
laltă, una şi ne2ntreruptă. Ce o-4rşie i/ai putea $ăsi1 7...8 Căci n/am să te las să
spui, nici să $4ndeşti că s/a putut ivi din ne#iinţă+ nu se poate, 2ntr/adevăr, spune,
nici $4ndi că ceea ce nu este este. Fi/apoi ce nevoie ar G putut/o #ace / ivită din
nimic R sase nască mai t4r,iu ori mai devreme1 Aşa că tre-uie neapărat să cre/
dem că este 2ntru totul ori că nu este.
&0armenide, espre natură8
m
Conceptul de Gintă 7...8 implică Ginţarea. <u poti avea conceptul de Gintă #ără ca
el să fie Ginţător. 7...8 intre toate 2nţelesurile sau conceptele $4ndirii, el e sin$urul
care, de vreme ce este $4ndit, are Gintă. <u pod spune ca la ,eitate+ dacă ar G. Ci
aşa este Ginta, ca Ginţ4nd. Felul ei de aG $4ndită ede aG reali,ată. ;oate celelalte
concepte sunt ceva şi au 2n plus Ginţarea, c4nd o au. Fiinţa 2nsă nu este #ără
Ginţare. acă nu e Ginţătoare 2nseamnă că nu ai conceptul corect de Gintă, că nu
$4ndeşti aşa cum este. E ca şi cum ai $4ndi omul #ără rationaQtate, sau ,eitatea
#ără nemurire+ nu le $4ndeşti pe acestea, 2n #apt eci+ dacă n/ar G, nu s/ar povesti
/ acesta este ar$umentul ontolo$ic. e vreme ce se povesteşte, este. e vreme
ce ai conceptul de Gintă, ea este.
&$onstantin 6oica, evenirea 2ntru Gintă8
Aplicaţii
E 9videnţiază problema filosofică abordată în unul dintre te,tele de mai sus
şi selectează conceptele utilizate.
;. Argumentează pro sau contra" 6umai ceea ce este poate fi gndit+ despre
ceea ce nu este nu se poate gndi sau spune ceva cu sens.
?. Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere, indi-
cnd premisele şi consecinţele sale" 3Kedem în lume multe lucruri contin-
gente, adică din cele care pot să fie sau să nu fie &...( 9ste însă imposibil
ca lucrurile contingente să e,iste totdeauna. &...( 1acă deci toate lucrurile
sunt contingente, a fost un timp în care nu e,ista nimic pe lume. 1ar, dacă
ar fi fost aşa, n-ar e,ista nimic astăzi+ căci ceea ce nu este nu poate să
înceapă a fi, dect prin ceva care este. 1acă deci nimic n-ar fi e,istat
într-un timp dat, nimic n-ar fi putut vreodată să e,iste+ nu ar e,ista astăzi
nimic, ceea ce este absurd. 5otul nu poate fi deci contingent, deci e,istă o
fiinţă necesară. însă o #iinţă necesară are cauza necesităţii sale sau în ea
însăşi sau în altul+ &...( 5rebuie deci să recunoaştem că e,istă o fiinţă nece-
sară prin ea însăşi, care nu găseşte în altceva dect în ea cauza necesităţii
sale, dar care este cauza necesităţii altora şi aceasta este ceea ce numim
1umnezeu4 f5oma dAWuino, "umma t3eolo$iae8.
* 2rganizaţi-vă in grupe de cte
patru-cinci elevi. Analizaţi urmă-
toarele situaţii ale Ginţei ne2mpli/
nite în viziunea lui $onstantin
6oica. Alegeţi una şi identificaţi
e,emplificări în cteva opere liter-
are studiate. 0rezentaţi întregii
clase soluţia voastră.
X n/a#ostsăGe/imposibilitatea,
neimplinirea, a-senţa Ginţei0
X ceea ce n/a #ost săGea 2ncercat
să fie, 3a bătut la poarta realităţii,
dar n-a fost4+
X cele care n-au fost să fie le-au
modelat pe cele care sunt+
X era să Ge &dar n-a fost( / o ten-
tativă în real, Ginta suspendată0
X va fi fiind / ceva de ordinul
prezumtivului, al nedeterminării+
e,primă nesiguranţa, nedumeri-
rea, îndoiala, problematicul, ceea
ce este doar presupus, o 3făgă-
duinţă de fiinţă4+ Ginta eventuală0
X ar G s4 "e / posibilitatea &e cu
putinţă să fie+ 3a fi este şi" a nu fi
încă4(+ Ginta posi-ilă0
X este săGe,stăsăGeRYm fel de
iminenţă+ Ginta intrării 2n Gintă0
X a #ost săGe / necesitatea+ Gin/
ta săv4rşită0
X cu a #ost să Ge, fiinţa se des-
c-ide deopotrivă spre trecut şi
spre viitor.
$arnap, >udolf &!:H!-!HG=( / filosof
american, reprezentant al pozitivis-
mului logic.
R-ite-ead, Alfred 6ort- &!:8!-!H<G(
/ filosof şi matematician britanic.
!!F
1icţiona
Utefan Euc-ian, Anemone
O #loare este un -un care se
distri-uie #ără se se 2mpartă1
ar plăcerea de a privi o #loare
#rumoasă1
* >ăspunde la aceste întrebări
din perspectiva concepţiei
filosofului $onstantin 6oica
despre unitate.
/rrrro-----------------------
#orme ale unităţii
* 5nitatea obţinută prin uni"care,
prin strngerea laolaltă a diversului
Xeste unitatea pe care o dezvăluie
genurile, speciile" toate albinele, de
e,emplu, reprezintă o singură spe
cie de insecte.
* 5nitatea care se distribuie
Xe,primă felul de a fi al fiinţei+ aceasta
este o unitate care se afirmă pe
sine+
Xun e,emplu de acest fel este valoa/
rea+
- -inele, de pildă, nu este un bun
care se distribuie împărtindu-se,
risipindu-se cu fiecare faptă bună
- el este o valoare care se distri-
buie fără să se împartă
-la fel, un adevăr este 3şi al unuia
şi al altuia4
- în sc-imb, o bucată de pine
satisface sau dorinţa unuia, sau
dorinţa altuia+ ea se împarte şi
piere prin consumare.
&$onstantin 6oica,
Modelul cultural european8
!!8
EMB";E<cA
>> 1istincţia dintre fiinţa şi devenire în
filosofia platonician
în dialogurile platoniciene, distincţia dintre #iinţă şi devenire este dis-
tincţia dintre ceea-ce-este în mod autentic, prin sine, şi ceea-ce-se-vede,
care e,istă &fiinţează( doar prin participare la adevărata realitate, respectiv
diferenţierea între lumea inteli$i-ilă şi lumea sensi-ilă.
Eucrurile concrete, care pot fi observate cu a.utorul simţurilor, fiind
născute, sc-imbătoare, pieritoare, multiple, compuse, au realitate numai în
măsura în care participă la modelele lor necondiţionate, numite Forme sau
Bdei, şi sunt faţă de acestea umbre sau copii, avnd aşadar o realitate
condiţionată &o cvasirealitate(. 2mul în sine nu este cutare sau cutare om,
ci modelul, Bdeea de om, prin care fiecare dintre noi suntem in mod imper/
#ect oameni. Eumea sensibilă, ea însăşi o copie sau un refle, al lumii inte-
ligibile, este dominată de sc-imbare, dezordine, -aos, nesiguranţă. 1acă
nu ar participa la ceea-ce-este, nu ar avea în niciun fel realitate, nu ar fi nici
măcar asemenea unui vis.
Ideile &formele( sunt mereu identice cu ele însele, eterne, nenăscute,
nepieritoare, simple, netransformabile. 0rin faptul că nu sunt caracterizate
de nicio sc-imbare sau devenire, acestea sunt reale în sensul deplin al
termenului. @unt realităţi de sine stătătoare, independente faţă de noi sau
de lucruri. 6u pot fi cunoscute cu a.utorul simţurilor, ci numai prin
intelect. 6u pot fi găsite printre obiectele sensibile, ci numai într-o lume
suprasensibilă, aflată dincolo de e,perienţa simţurilor. 0rin simţuri poate fi
trezită însă, odată cu perceperea lucrurilor concrete, amintirea formelor la
care acestea participă, pe care, într-o e,istenţă anterioară, sufletul nostru
le-a contemplat în mod nemi.locit. Bdeea de Bine sau Binele in sine
reprezintă realitatea supremă, necondiţionată, principiul a tot ceea ce este
şi a tot ceea ce poate fi cunoscut, temeiul ultim al tuturor lucrurilor.
>elaţia dintre forme şi obiectele sensibile este descrisă uneori ca
asemănare, alteori ca participare. în ambele sensuri, #ormele sunt raţiu-
nea de a fi &cauza, temeiul( lucrurilor sensibile.
0e de altă parte, aşa cum se arată în dialogul Hepu-lica, pentru toate
obiectele 3putinţa de a fi4 şi 3putinţa de a fi cunoscute4 sunt date de Bdeea
de Bine, care depăşeşte prin 3vrstă, rang şi putere4 tot ceea ce este.
Binele 2n sine reprezintă realitatea supremă, necondiţionată, temeiul pentru
orice e,istă, att în lumea sensibilă, ct şi în lumea inteligibilă.
C #II6LA UI 19K96I>9
Aşadar, după părerea mea, mai 2nt4i tre-uie să #acem următoarea distincţie+
ce este Fiinţa veşnică, ce nu are devenire, şi ce este devenirea veşnică, ce nu are
Gintă. Ceea ce este veşnic identic cu sine poate G cuprins de $4ndire printr/un dis/
curs raţional, iar ceea ce devine şi piere, neav4nd niciodată Gintă cu adevărat, este
o-iectul opiniei şi al sensi-ilităţii iraţionale. 2n plus, tot ceea ce devine, devine 2n
mod necesar su- acţiunea unei cau,e, căci in lipsa unei cau,e nimic nu poate avea
devenire. J. .
&0laton, ;imaios8
'.istenţă $i devenire
C $9 9XI@5AA
acă raţiunea şi opinia adevărată sunt două $enuri di#erite, atunci cu si$u/
ranţă aceste realităţi, #orme pe care noi nu le percepem, ci doar Be $4ndim, există
in ele insele0 in sc3im-, dacă, aşa cum cred unii, opinia adevărată nu se
deose-eşte cu nimic de ratiune, atunci toate lucrurile pe care le percepem prin
mi.locirea trupului tre-uie considerate drept cele mai si$ure realităţi. <oi tre-uie să
spunem insă că acestea sunt două lucruri distincte, deoarece au ori$ini şi pro/
prietăţi di#erite. 5na se naşte in noi prin 2nvăţătură, cealaltă prin persuasiune0 una e
2nsotită mereu de adevărul demonstraţiei sale, cealaltă e indemonstra-ilă0 una
răm4ne neclintită de persuasiune, pe cealaltă persuasiunea o poate sc3im-a0 de
opinia adevărată are parte, tre-uie să spunem, omenirea 2ntrea$ă, de cea de/a
doua, de raţiune, numai ,eii şi un număr mic de oameni.
Aşa st4nd lucrurile, tre-uie să admitem că există, mai 2nt4i, #orma identică cu
sine, nenăscută şi de nenimicit, care nici nu primeşte 2n sine ceva venit din altă
parte, nici nu intră ea 2nsăşi, undeva, 2n ceva0 ea nu poate G percepută nici cu
vă,ul, nici cu vreun alt simţ, #iind, de #apt, o-iectul de cercetare al $4ndirii.
2n al doilea r4nd, există ceea ce poartă acelaşi nume cu #orma şi "i seamănă ei,
dar este percepti-il, născut, 2n veşnică mişcare, căpăt4nd Gintă 2ntr/un loc anume
şi pierind tot de acolo, put4nd G cunoscut prin opinie şi percepţie.
2n al treilea r4nd, există locul, care este veşnic, neGind supus nimicirii, şi care
dă loc de aşe,are tuturor celor care se nasc, put4nd G conceput #ără a.utorul
simţurilor 7...8 El este de -ună seamă cel pe care 2l vedem ca 2ntr/un vis, atunci
c4nd spunem că tot ceea ce există tre-uie neapărat să se aGe 2ntr/un anume loc şi
să ocupe un anumit spaţiu, căci ceea ce nu este nici undeva pe păm4nt, nici undeva
prin cer nu e nimic.
&0laton, ;imaios8
Aplicaţii
E Analizează, pe baza ultimului fragment, deosebirea pe care o face 0laton
intre opinie şi cunoaştere, respectiv legătura acesteia cu deosebirea dintre
Fiinţă şi devenire.
;. Analizează structura argumentativă a te,tului+ precizează premisa şi con-
cluziile care se deduc" 3Acest univers, zămislit prin îmbinarea necesităţii
cu raţiunea, este rezultatul unui amestec. >aţiunea a .ucat rolul conducător
prin faptul că a convins necesitatea să îndrepte cea mai mare parte a
lucrurilor supuse devenirii spre ceea ce este cel mai bun. în felul acesta şi
potrivit cu acestea, universul nostru a fost alcătuit dintru început aşa cum
este el alcătuit, datorită faptului că necesitatea a fost învinsă de puterea
convingerii raţionale4 &0laton, ;imaios8.
?. Argumentează pro sau contra" Eumea sensibilă este un e,il al sufletului
nemuritor.
< în dialogul Parmenide, 0laton aduce trei obiecţii legate de teoria Ideilor.
)na este următoarea" 1acă presupunem că Ideile sunt modele pentru
lucruri &de pildă, Ideea de 2m pentru omul individual(, trebuie să
admitem un model şi pentru raportul dintre lucruri concrete şi Idei
&aşadar pentru raportul dintre om şi Ideea de 2m(. 1eci copia &omul( şi
Ideea de 2m trebuie să participe la o formă superioară" Ideea Ideii de 2m.
$um crezi că poate fi 3rezolvată4 această obiecţieA
Formele acestea su-,istă 2n s4nul
Grii 2n calitate de prototipuri, pe c4nd
lucrurile celelalte vin să li se aseme/
ne, lu4nd c3ipul şi asemănarea lor, iar
această participare a acestor lucruri la
#orme nu e nimic altceva dec4t de a
lua asemuire de la ele. J 4 .
&0laton(
$n%o
Ra"orturi "osibile (ntre Unu şi
Multi"lu
T Unu şi re"etiţia sa
Xspecific culturilor primitive de tip
totemic
Xe,istă o singură realitate, care se
repetă
- de pildă, o forţă sau o putere
protectoare care se repetă în toa
te animalele din aceeaşi specie
* Unu şi variatia sa
Xspecific culturilor de tip monoteist
- e,istă un singur principiu,
care se manifesta în forme ct
mai diverse
* Unu m Multi"lu
Xspecific culturilor de tip panteist
-e,istă o realitate unică, care se
răspndeşte în toate realităţile
individuale
* Unu şi Multi"lu
Xspecific culturilor de tip politeist
X este prima sc-emă culturală în care
se afirmă cu precădere Multiplul
* Unu multi"lu
Xspecific culturii europene
Xnu primează nici )nul, nici Multiplul
- 3)nu este de la început multi-
plu, distri-uindu/se #ără să se
2mpartă&
- el se răspndeşte în unităţi
autonome, aflate 2ntru sine &nu
în afara lui(.
&$onstantin 6oica,
Modelul cultural european8
..U
$onstantin %rncuşi &!:G8-!HFG(,
Coloana in#initului &sus(+ Masa
tăcerii &.os(, 5rgu-Viu
Masa dezvăluie
* att o prezenţă / într-un
obiect central, cu puii lui, cu
multiplul lui, cu organizarea lui,
* dar şi o absentă / masa, cu
scaunele din .urul ei, mai aşteap-
tă ceva ori au fost părăsite de
ceva.
în concretul acestei Mese a
tăcerii se dezvăluie"
* numărătoarea &adică unitate
şi multiplicitate(+
* naşterea de fiinţe vii, prefi-
gurarea de viaţă+
* gndirea raţională, desc-i-
derea dintr-un gnd a unui
evantai de gnduri.
9ste o Masă a tăcerii, dar şi
una a vorbirii, att una a Morţii,
ct şi a Kieţii.
&$onstantin 6oica,
"entimentul rom4nesc al #iinţei8
!!:
I
h
EMB";E#lcA
>> 1evenirea întru
fiinţă
%azndu-se pe ideea că
numai ceea ce este mereu
identic cu sine e,istă în mod
autentic, distincţia dintre #iinţă
şi devenire a dus fie la a spune
că sc-imbarea este iluzorie sau
ininteligibilă, fie la a considera
că permanenţa este un simplu
postulat al raţiunii noastre
&realitate deplină avnd numai
sc-imbarea, transformarea
veşnică a lucrurilor(. $u alte
cuvinte, o distincţie radicală
între cei doi termeni îl face pe
fiecare de neînţeles prin
raportare la celălalt" dacă
numai #iinţa este, devenirea nu
are sens+ dacă totul devine, nu
are sens să mai vorbim despre
#iinţă.
#onstantin *oica propune
prin ideea deveninţei şi a
devenirii 2ntru Gintă o soluţie
la această problemă clasică.
Eumea este străbătută de o
nă,uinţă spre Gintă Eucrurile,
c-iar dacă reuşesc foarte rar,
tind să devină #iinţă, să fie în
sens deplin. Ea temelia lumii
nu stă nici #iinţa pur şi simplu,
nici simpla devenire, ci
devenirea intru Gintă 1atorită
ei realitatea care ne încon.oară
este ordonată, şi nu un -aos
indistinct
Această năzuinţă a tuturor
lucrurilor se e,primă printr-un
model dinamic sau printr-o
structură a #iinţei, care
ilustrează împlinirea acesteia"
#iinţa este cu adevărat numai
acolo şi atunci cnd se
întlnesc împreună toate cele
trei categorii ale modelului
ontolo$ic, individualul,
determi-naţiile şi generalul.
Individualul &9minescu, de
pildă( nu este într-un fel anume
de la bun început Ieneralul,
0oezia
în acest
caz, nu
este
nici el
gata
făcut.
6ăzuinţ
a
individ
ualului
este
însă
aceea
de a
dobnd
i
determi
-naţiile
general
ului, de
a se
identifi
ca cu
acesta
din
urmă,
de fapt,
de a se
ridica
la
treapta
general
ului. In
e,empl
ul dat,
năzuinţ
a este
împlinit
ă,
întruct
individ
ualul
&9mine
scu( s-a
identifi
cat cu
general
ul
&0oezia
(, a
dobnd
it
determi
naţiile
acestuia. Asemenea împliniri sunt însă rare. Mai des pot fi întlnite
ne2mplinirile Ginţeisau precaritătile ontolo$ice. Acestea se definesc prin
lipsa unuia dintre cei trei termeni ai modelului ontologic, în ceea ce
priveşte omul, nu sunt întmplătoare, ci adevărate maladu &incurabile(
ale spiritului. Acestea sunt modalităţi ontologice, 3feluri de a fi4, 3forme
slăbite ale fiinţei4, situate între 3a fi şi a nu fi4, între fiinţă şi nefiinţă. )na
dintre cele şase maladii este aceea în care o realitate individuală se
manifestă în diverse feluri, prin diverse acţiuni, dar fără să fie cu
adevărat, fără un sens, -aotic, dezorganizat fără ca să se regăsească în
toate manifestările sale. 1e o asemenea 3boală4 au suferit, arată 6oica,
#iul >isipitor, 1on Vuan, 6apoleon, MierTegaard, 6ietzsc-e.
$u alte cuvinte, ceva poate să existe, dar să nu Ge. Eucrurile sau
făpturile în care modelul nu s-a împlinit nu sunt cu adevărat 2amenii
care nu au pus stăpnire, prin spirit, asupra trupului şi sufletului lor,
asupra curgerii -aotice a vieţii, care se lasă în voia ei, trăind la
întmplare, fără nici o năzuinţă, care nu se revarsă în afara lor, doar
există. în ei, #iinţa este neîmplinită.
5ot ceea ce este real, toate lucrurile sunt in #iinţă" peste tot este #iinţa
şi totul stă sub legea ei+ toate pot fi înţelese numai în lumina ei, c-iar
dacă nu sunt #iinţa, c-iar dacă 3o dezmint4 sau 3o contrazic4. Acestea se
definesc prin năzuinţa lor de a fi, prin procesualitatea lor, dar nu printr-o
'.isten) $i devenire
devenire 3oarbă4, fără sens &devenire întru devenire(, ci devenire 2ntru
Gintă. 3@untem într-o lume4 / conc-ide 6oica / 3unde fiecare lucru
contrazice #iinţa, dar nimic nu este contrazis de ea4.
C M219E)E 2652E2II$
;emeiul "inţei tre-uie să "e acelaşi, oriunde ar apărea ea şi 2n ea 2nsăşi.
;re-uie să existe un ci#ru al "inţei, sau un cod al ei0 dar cel mai potrivit este să
spunem+ un model, 2nţeles ca un procedeu ar3etipal. Bar 9procedeu: ar exprima
clar #aptul că "inţa nu este un $ata/2mplinit, ci că, 2n a#ara diversităţii ei lăuntrice,
are şi un proces al acestei diversităţi. Mai mult dec4t de "inţă dinainte dată, se
poate vor-i de 9intrare 2n "inţă:. e ce prinde ceva "inţă 2n loc să răm4nă 2n 3aos1
cum prinde "inţă1 şi cum este "inţa, ca să prindă şi cuprindă lucrurile1
&$onstantin 6oica, evenirea 2ntru "inţă8
C #II6LA UI 19K96I>9
Pro-lema "loso"ei este, 2n ultimă instanţă, "inţa0 dar #elul cum s/a pus tema
"inţei a riscat să "e s#4rşitul "loso"ei. At4ta vreme c4t "inţa este opusă devenirii,
$4ndirea răm4ne 2n impas. 7...8 evenirea slu.eşte "inţa, nu i se opune. 7...8 "e
o-ţine ast#el un termen ontolo$ic nou, 2n a#ară de "inţă şi devenire+ cel de
devenire 2ntru "inţă. 7...8 Ce este "inţa la modul ei1 E devenire 2ntru "inţă reuşită.
A.un$em ast#el la constatarea că devenirea 2ntru "inţă, termenul aparent construit
arti"cial, el este mie,ul realului. 7...8 ;otul este devenire 2ntru "inţă / "oarea
este aşa, a-solutul este aşa. <umai că "oarea este devenire 2ntru "inţă neo-ţinută,
a-solutul o denumeşte pe cea reuşită. 7...8
&$onstantin 6oica, evenirea 2ntru "inţă8
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică abordată în unul dintre te,tele de mai sus
şi selectează conceptele utilizate.
Analizează, la alegere, semnificaţia unuia dintre următoarele fragmente
din @urnal de idei &$onstantin 6oica(" a( 36u eşti dacă nu iti supravie-
ţuieşti" sădind un pom, lăsnd un gnd4+ b( 3&...( bunătatea fiinţei este de
a cobori pnă la realităţile cele mai umile, iar tăria ei este de a le prelua şi
pe acestea in lucrarea ei4.
Identifică problema la care se referă $onstantin 6oica în te,tul următor"
3$nd ni se vorbeşte despre om în termeni de animalitate se face aceeaşi
greşeală, poate, ce se făcea vorbindu-se de el in termeni de divinitate. 6u
este adevărul lui în .oc. Ea nivelul lui, omul e altceva4. Ilustrează prin
e,emple concrete neîmplinirile fiinţei care pot fi descrise prin
sintagmele" n/a #ost să "e, era să "e, va " "ind, ar"să "e. 1e e,emplu,
prima dintre ele poate descrie situaţia unui individ care a încercat să scrie
un roman, ba c-iar a elaborat o sc-iţă a acestuia, s-a documentat, a făcut
tot felul de încercări, dar, în cele din urmă, n-a reuşit. Beraclit credea că
totul este într-un flu, permanent, într-un proces continuu, că realul este
luptă, devenire, dar şi că e,istă ceva &focul( care-şi menţine identitatea în
ciuda tuturor sc-imbărilor. 0entru el, această lume 3a fost întotdeauna,
este şi va fi un foc veşnic viu, care după măsură se aprinde şi după
măsură se stinge4. $rezi că poate fi descrisă în acest fel devenirea intru
"inţă1
.
------------------i
n
%
0
#uvEntul ÎNTRU
uneşte două semnificaţii"
2năuntru şi 2nspre0
ea reflectă tensiunea lui a "
2n ceva &într-un orizont,
într-un sistem( şi a tinde
către acel ceva0 a " 2ntru
nu înseamnă a " 2n, a fi
gata făcut, absolut, de
neclintit+ fiinţa însăşi este
un fel de a " 2ntru a " 2ntru
arată cum ceva se confundă
în altceva, creşte laolaltă
cu acesta din urmă, îşi
construieşte identitatea
împreuna cu acesta+
X prin a " 2ntru eşti
permanent din
colo de tine şi îţi dezvălui
puterea ta
de înfiinţare
- pentru un individ,
0oezia poate fi acest
orizont+
- nu este 0oezia gata
făcută, care fiinţează
de.a, ci 0oezia care abia
prin el va dobndi fiinţă+
-astfel, dacă reuşeşte, el şi
0oezia a.ung împreună la
împlinire+
- deocamdată, 0oezia
reprezintă pre"inp@, fiinţa
pe cale de a fi, orizontul
sau c4mpul de "inţă 2n şi
spre care se îndreaptă
poetul+
este e,primată astfel
devenirea, mai precis
devenirea 2ntru "inţă,
intimitatea dintre devenire
şi fiinţă+
X prin a G 2ntru, fiinţa şi
nefiinţa se dezvăluie ca
3termeni spre care se
desc3ide devenirea, în care
se desface ea4+
X devenirea nu este simpla
trecere de la nefiinţă la
fiinţă+
X ea are loc 2n fiinţă şi
2ntru fiinţă+
X devenirea presupune
deopotrivă un a " şi un a
nu " 7nu este 2ncă80
- timpul pare a fi o devenire 2ntru
devenire, dar e,istă şi un timp al
creaţiei, care este devenire 2ntru
"inţă
.
&
$o
nstantin 6oica,
"entimentul rom4nesc
al "inţei8
..V
EMB";E<cA
>uinele cetăţii 1eva
* $rezi că să$eată timpului
îşi pune amprenta pe toate
lucrurileA
Cel mai iscusit 2nvăţător este
timpul.
&9uripide(
A su#eri trece, a " su#erit nu
trece niciodată.
&Eeon %loS(
<u există nici o reali,are
omenească pe care să n/o dis/
tru$ă 2n cele din urmă timpul.
&$icero(
;impul este prea lent pentru
cei care aşteaptă, prea iute pen/
tru cei care se tem, prea lun$
pentru cei care se pl4n$, prea
scurt pentru cei care săr-ăto/
resc. ar pentru cei care iu/
-esc, timpul este o eternitate.
&Rilliam @-aTespeare(
Omul nu are port, timpul
nu are #arm. El cur$e, iar noi
trecem.
&Eamartine(
130
' @0ALI) UI 5IM0
>>r 0roblema timpului
6e putem întreba nu numai ce e,istă, de ce e,istă ceea ce e,istă, ci şi
cum e,istă. 1in această ultimă perspectivă, ne vom referi la dimensiuni şi
trăsături ale e,istenţei, cum sunt spaţiul, timpul, ordinea, determinarea.
@paţiul şi timpul au fost considerate drept determinaţii fundamentale,
modatitţi ale e,istenţei, în general, şi ale fiecărui lucru. 1espre ceva se
poate spune că e,istă în mod real numai în măsura în care ocupă un loc în
spaţiu, într-un moment determinat. 6umai despre 1umnezeu se poate
spune că nu e,istă nici 2ntr/un loc anume, nici 2ntr/un moment anume, 9l
fiind, pe de o parte, în orice loc şi în orice timp şi, pe de altă parte, dincolo
de timp şi spaţiu &transcendent(.
în sens larg, spaţiul este înţeles prin categoriile coe,istenţei &stnga-
dreapta, în faţă-în spate, sus-.os(, iar timpul prin categoriile succesiunii
&înainte-după( sau duratei &mai mult-mai puţin(. @paţiul este o înlănţuire
de 3locuri4, iar timpul o succesiune de momente.
$u referire la spaţiu şi timp, se poate vorbi de cteva tipuri mai impor-
tante de problematizare" a( dacă sunt o-iective &independente de e,pe-
rienţa noastră, de modul nostru de a percepe realitatea( sau su-iective
&simple perspective sau modalităţi omeneşti de a înţelege e,istenţa(+ b(
dacă sunt realităţi aflate 2n noi sau 2n a#ara noastră0 c( dacă sunt su-stanţe
&realităţi de sine stătătoare, independente de orice fel de conţinut( sau
relaţii0 d( dacă sunt omo$ene &toate 3părţile4 lor fiind asemenea( sau
etero$ene.
1istincţia dintre timpul obiectiv şi cel subiectiv este intuitivă, comună"
uneori timpul curge mai repede &de pildă, atunci cnd susţinem un e,a-
men(, alteori mai încet &cnd aşteptăm pe cineva(. 9ste posibil c-iar ca în
situaţii similare curgerea timpului să fie trăită diferit de persoane diferite
&pentru cineva care nu ştie, timpul unui e,amen ar putea trece foarte greu(.
0e de altă parte, a vorbi despre trăirea sau perceperea timpului presupune
implicit e,istenţa obiectivă a acestuia. 0roblema nu este aşadar dacă
timpul e,istă, ci dacă noi putem şti vreodată ce este timpul 2n sine,
independent de modul nostru de trăire sau de cunoaşterea noastră.
Momentele timpului / trecutul, prezentul şi viitorul / indica aşa-
numita să$eată a timpului+ el curge într-un singur sens, ireversibil, dinspre
trecut spre viitor. 9ste vorba de o caracteristică a tot ceea ce e,istă, de la
particulele elementare, pnă la )niversul însuşi. 2amenii au fost însă
întotdeauna fascinaţi de ideea revenirii ciclice a tuturor lucrurilor sau de
posib)itatea călătoriei 2n timp. în acest sens, problema timpului poate fi
reformulată astfel" e ce există o să$eată a timpului1
în lucrarea 5niversul 2ntr/o coa.ă de nucă, Ste"?en 8aLAin= propune
o imagine alternativă asupra timpului" acesta nu este asemenea unui
3şuvoi continuu4 sau ca o linie care duce într-un singur sens, ci asemenea
unei căi ferate, cu bucle şi derivaţii, 3pe care poţi merge înainte, dar te poţi
şi întoarce la o staţie anterioară de pe aceeaşi linie4.
h
5paţiu $i timp
$9 9@59 (MPUL3
emiur$ul 7...8 in timp ce or4nduia universul, a #ăcut după modelul eternităţii
statornicite in unicitatea sa o copie care veşnic se mişcă potrivit numărului /
adică ceea ce noi am denumit timp. Căci, 2nainte de naşterea cerului, nu existau
,ile şi nopţi, luni şi ani0 emiur$ul insă a #ăcut ast#el 2nc4t ele să apară odată cu
alcătuirea universului. ;oate acestea sunt părţi ale timpului şi at4ta fost c4t şi va fi
sunt #orme născute ale timpului, pe care, ned4ndu/ne seama, le atri-uim 2n mod
$reşit existenţei veşnice. Căci noi spunem a fost, este şi va fi, dar, 2ntr/o vor-ire
adevărată, numai este i se potriveşte, 2n timp ce a fost şi va fi se cad a ti enunţate
despre devenirea ce se des#ăşoară 2n timp0 căci acestea sunt mişcări, pe c4nd ceea ce
este veşnic identic şi imo-il nu poate deveni nici mai -ătr4n, nici mai t4năr prin
trecerea timpului0 şi nici nu a #ost c4ndva, nici nu este acum şi nici nu va ti vreo/
dată 2n devenire.
&0laton, ;unaios8
Căci ce este timpul1 Cine ar putea să explice acest lucru uşor şi scurt1 Cine ar
putea cuprinde c3iar cu cu$etul acest lucru, spre a exprima un cuv4nt despre el1
ar ce spunem noi mai #amiliar şi mai cunoscut, c4nd vor-im, dec4t timpul1 Fi, in
orice ca,, Nnţele$em c4nd spunem acest lucru, 2nţele$em c4nd au,im acest cuv4nt
c3iar c4nd altul vor-eşte. Ce este deci timpul1 acă nimeni nu mă 2ntrea-ă, o ştiu,
iar dacă aş vrea să explic cuiva care mă 2ntrea-ă, nu ştiu. ;otuşi, cu 2ncredere
a#irm că ştiu că dacă nu ar trece nimic, nu ar exista timp trecut şi dacă nu ar veni
ceva, nu ar #i timp viitor şi dacă nu ar exista nimic, nu ar ti timp pre,ent.
&@f. Augustin, Con#esiuni8
Aplicaţii
2n această lume, timpul este aseme/
nea unui curs de apă... 7...8 in c4nd
2n c4nd, vreo pertur-aţie cosmică va
#ace ca un p4r4u al timpului să se
2ndepărte,e de cursul principal,
#ăc4nd .oncţiunea 2napoi. Atunci c4nd
se 2nt4mplă ast#el, păsări, păm4nt,
oameni R prinşi 2n a"uentul despăr/
ţit / se tre,esc uneori duşi -rusc
spre trecut. 7...8 Atunci c4nd un călă/
tor din viitor tre-uie să vor-ească, nu
vor-eşte, ci sc4nceşte, scoate sunete
torturate, a$oni,ea,ă. Căci, la cea
mai mică modi#icare a ceva, poate
distru$e viitorul. 2n acelaşi timp, este
o-li$at să "e martor la evenimente
#ără a lua parte la ele, #ără a le sc3im/
-a, 2i invidia,ă pe cei care trăiesc 2n
propriul timp, ce pot acţiona după
dorinţă, uit4nd viitorul, i$nor4nd
e#ectele acţiunilor lor. ar el nu
poate acţiona. Este un $a, inert, o
#antomă, un 2nveliş #ără su#let Fi/a
pierdut personalitatea. Este un exilat
al timpului.
&Alan Eig-tman(
+. 9videnţiază problema filosofică abordată în unul dintre te,tele de mai sus
şi selectează conceptele utilizate.
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere,
indicnd premisele şi consecinţele sale" 30rezentul însă, dacă ar fi mereu
prezent şi nu ar trece în trecut, nu ar mai fi timp, ci eternitate4. &@f.
Augustin(
9laborează un minieseu despre realitatea timpului în concepţia @f.
Augustin, avnd în vedere următoarele" a( nici ceea ce va e,ista nu e,istă
acum, nici ceea ce a trecut+ b( în fapt, e,istă numai prezentul" prezentul
din cele trecute &amintirea(, prezentul din cele viitoare &aşteptarea( şi
prezentul din cele prezente &vederea acestora(+ c( în eternitate, nimic nu
trece, ci totul este creat de 1umnezeu, care este mereu prezent+ d( sufle-
tului i-a fost dat să simtă 3întrzierile4 şi să le măsoare+ e( cele ce sunt nu
pot fi dect prezente+ despre cele care au fost sau vor fi nu se poate spune
că sunt.
Analizează semnificaţia conceptelor timp al lucrurilor, timp al oamenilor,
timp al #i,icianului, timp al
orolo$iilor.
Imaginează-ţi că o vreme nu faci
nimic, că nu e,istă nimic în afara ta
şi nu se întmplă nimic în .urul
tău. $um ai putea măsura această
perioadă de timpA )nii gnditori
vorbesc de 3clipe privilegiate4,
care sunt asemenea unor
3fulgere de absolut4 sau unei
3pulberi de eternitate4. @unt
clipe rare, în care irumpe o altă
realitate, în care 3stăm de vorbă
cu 1umnezeu4. $rezi că
asemenea clipe sunt 2n timp
sau 2n a#ara timpuluiI
1icţionar
BloR9 Leon &!:<8-!H!G( / poet şi
eseist francez.
Lamartine9 Al"?onse de &!GH=-!:8H( /
poet şi politician francez.
Li=?tman9 Alan &n. !H<:( / fizician şi
eseist american.
5împul-cascadă în lucrarea
Ori,ont şi stil, Eucian %laga descrie
cele trei ori,onturi temporale posi-ile
ale inconştientului omenesc" timpul/
3avu,, timpul/casca/dă şi timpul/
Ouviu.
* 5impul-cascadă"
X accentul cade pe dimensiunea
trecutului+
X timpul înseamnă cădere, devalo-
rizare, decandenţă+
X clipa care vine este oarecum
inferioară celei precedente+
X timpul este un mediu de 3fatală
pervertire, dregradare şi destră-
mare4+
X semnificaţia lui este aceea a unei
îndepărtări continue in raport cu
un punct iniţial.
* 5impul--avuz"
X accentul cade pe viitor+
X timpul este înţeles ca o ascensi-
une fără limite+
X clipa următoare este o înălţare
faţă de ceea ce este sau a fost.
* 5impul-fluviu
X accentul cade pe prezent+
X timpul este mediul unor realizări
egale, al unor clipe 3egal de preţi-
oase4.
* $aută ilustrări adecvate pen-
tru fiecare dintre aceste orizon-
turi ale timpului.
EMB";ErlcA
@tPF 5impul absolut şi timpul relativ
încă din Antic-itate, s-au diferenţiat două modalităţi de înţelegere a
spaţiului şi timpului, acestea fiind considerate fie realităţi de sine stătă-
toare &substanţe(, fie relaţii între lucruri.
$ele două perspective s-au confruntat cu deosebire în epoca modernă.
(saac *eLton distinge între durată, prin care înţelege 3timpul adevă-
rat4, care 3curge în mod egal, fără nici o legătură cu ceva e,tern4, şi timpul
relativ, care este măsura 3sensibilă şi e,ternă4 a duratei, realizată prin in-
termediul mişcării şi folosită în locul timpului 3adevărat4, ca oră, zi, lună, an.
0roblema pe care o subliniază 6e\ton este aceea că este posibil ca noi
să nu putem determina niciodată corect timpul absolut" 3este posibil să nu
e,iste nici o mişcare egalabilă, prin care să se măsoare precis timpul4.
1impotrivă, pentru 4.@. LeibniD9 timpul şi spaţiul nu sunt realităţi de
sine stătătoare. Acestea e,istă numai ca relaţii între lucruri" timpul este
3ordinea succesiunilor4, iar spaţiul 3ordinea coe,istenţelor4. în afara
lucrurilor e,istente şi sc-imbătoare nu e,istă nici spaţiu, nici timp. 9l
argumentează prin reducere la absurd 3netemeinicia părerii4 celor care îşi
imaginează spaţiul ca pe ceva absolut"
!. $onsiderăm ipotetic că spaţiul est,+ absolut uniform.
;. 0rin urmare, niciunul dintre punctele spaţiului nu diferă cu nimic de
celelalte, sunt indiscerna-ile.
?. 1eci nu e,istă nici o raţiune suficientă pentru care 1umnezeu ar fi
creat lumea din punct de vedere spaţial altfel dect a făcut-o &aşeznd, de
pildă, 2rientul în stnga 2ccidentului(.
<. 6ici 1umnezeu nu poate acţiona însă fără o raţiune suficientă.
F. 1acă a creat lumea în acest fel, înseamnă aceste două 3locuri4 sunt
diferite, discernabile.
8. 1eci ipoteza este incorectă, aşadar spaţiul nu este absolut
Argumentul lui Eeibniz se bazează pe două supoziţii fundamentale"
principiul raţiunii su#iciente &pentru orice obiect trebuie să fie o raţiune
suficientă pentru care acesta e,istă sau este într-un anumit fel( şi princi/
piul indiscerna-ilităţii &două entităţi care au toate trăsăturile identice sunt
două numai ca număr, solo nurnero8.
1in această perspectivă, pot fi aduse următoarele obiecţii. în primul
rnd, principiul raţiunii suficiente guvernează doar acţiunile omeneşti.
1umnezeu poate acţiona fără o raţiune suficientă &ceea ce Eeibniz respin-
ge categoric(. în al doilea rnd, însăşi voinţa divină / atotputernică, ne-
condiţionată / este o raţiune suficientă" 1umnezeu nu poate fi constrns
de nimic din afară. în al treilea rnd, se poate susţine că două entităţi
diferite pot fi asemenea din toate punctele de vedere.
în fine, fără a ignora implicaţiile metodologice şi ştiinţifice, în special
abordările fizicii, se poate spune că miza acestei probleme este e,istenţa
6econdiţionatului" întrebndu-ne dacă poate e,ista un timp în care să nu
se întmple nimic, în care să nu e,iste nimic în afara timpului însuşi, ne
întrebăm de fapt dacă Absolutul e,istă. )n răspuns afirmativ rămne posi-
bil cel puţin ca opţiune individuală.
133
5pahiu $i timp
C 5IM0)E UI @0ALI)E ABSOLU
;oate mişcările pot G accelerate şi 2nt4r,iate, dar #luxul timpului a-solut nu
poate G sc3im-at. urata sau perseverenţa existenţei lucrurilor este aceeaşi, Ge
că mişcările sunt repe,i, 2ncete sau nule. Prin urmare, cu drept cuv4nt, se distin$e
aceasta de măsurile sale sensi-ile. 7...8 Căci timpurile şi spatiile sunt ca şi c4nd ar
G locurile lor Bnsele şi ale tuturor lucrurilor. ;oate se aGă in timp in ceea ce
priveşte ordinea de succesiune, in spaţiu, in ce priveşte ordinea aşe,ării. Esenţa
lor este că sunt locuri şi este a-surd să se mişte locurile primare. Prin urmare,
acestea sunt locuri a-solute.
&Isaac 6e\ton, Principiile matematice ale GlosoGei naturale8
6 (MPUL +( SPA1(UL R,LA(C
"ocotesc spaţiul drept ceva pur relativ, ca şi timpul0 drept o ordine a coexis/
tenţelor, aşa cum timpul este o ordine a succesiunilor. Căci spaţiul exprimă, in ter/
meni de posi-ilitate, o ordine a lucrurilor care există in acelaşi timp, 2ntruc4t ele
există 2mpreună, #ără a se lua 2n considerare #elul lor de a exista. C4nd vedem mai
multe lucruri 2mpreună, ne dăm seama de ordinea aceasta a lucrurilor 2ntre ele.
&I.R. Eeibniz, "crisori către ClarDe8
C 5IM0)E A%@2E)5
O lume 2n care timpul este a-solut este o lume a consolării. Căci, in timp ce
mişcările oamenilor sunt imprevi,i-ile, mişcarea timpului este previ,i-ilă. acă
te poţi 2ndoi de oameni, de timp nu te poţi 2ndoi. acă oamenii stau ori meditea,ă,
timpul mer$e 2nainte, #ără să se uite 2napoi. 7...8 Fiecare ştie că undeva este 2nsem/
nată clipa 2n care s/a născut, clipa in care a #ăcut primul pas, clipa primei pasiuni,
c5pa 2n care şi/a luat rămas -un de la părinţi.
&Alan Eig-tman, Eisurile lui Einstein8
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică abordată în unul dintre te,tele de riiai sus
şi selectează conceptele utilizate.
Analizează următoarea obiecţie faţă de ideea că timpul este relativ" 31acă
timpul nu ar fi dect o ordine de succesiune a creaturilor, ar urma de aici
că, dacă 1umnezeu ar fi creat lumea cu cteva milioane de ani mai
devreme, ea nu ar fi fost totuşi creată mai devreme4 &@. $larTe(. Ia in
considerare şi următoarele întrebări formulate de @f. Augustin" 3$um ar fi
putut să treacă nenumărate secole pe care 5u nu le făcuseşi, cnd 5u eşti
Autorul şi Yiditorul tuturor secolelorA @au ce timpuri ar fi putut să e,iste,
care să nu fi fost create de tineA @au cum ar fi putut trece dacă nu
e,istauA4
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere, indi-
cnd premisele şi consecinţele sale" 36u ne putem gndi la o naştere abso-
lută a timpului. 0utem vorbi de timpul naşterii noastre, de cel al înte-
meierii >omei sau de cel al apariţiei mamiferelor şi c-iar de cel al naşterii
)niversului. 1ar pro-blema de a şti Pcnd a început timpulQ se sustrage tot
mai puternic fizicii, după cum scapă fără îndoială şi posibilităţilor limba-
.ului şi imaginaţiei noastre. 6u putem gndi originea timpului4 &IlSa
0rigogine(.
(SAA# *,@O*
&!8<;-!G;8( în !8:G, a
publicat lucrarea Principiile
matematice ale GlosoGei naturale, în
care a descris le$ea $ravitaţiei şi a
creat bazele mecanicii clasice.
împreună cu Eeibniz, a contribuit la
inventarea şi dezvoltarea calculului
diferenţial şi a celui integral. A fost
convins că ştiinţa este compatibilă
cu religia şi că e,istă un 1umnezeu
atotputernic şi atotştiutor care a
construit lumea potrivit principiilor
simple... descoperite de el.
Anecdotă )n copil primeşte de
la 1umnezeu puterea de a scurta
momentele neplăcute ale vieţii. 9lev
fiind, păstrează recreaţiile şi face ca
timpul orelor de clasă să treacă mai
repede+ apoi, el face la fel cu timpul
studiilor universitare. Irăbeşte
momentele următoare ale e,istenţei
sale pentru a se căsători, pentru a-şi
vedea copiii crescnd, pentru a-şi
vedea nepoţii, pentru a ieşi la
pensie... in clipa 2n care a primit
această putere au trecut doar c4teva
,ileI
&după Anatole #rance(
#larAe9 @amuel &!8GF-!G;H( / filosof
englez.
%rance9 Anatole &!:<<-!H;<( / scri-
itor francez, laureat al 0remiului
6obel pentru literatură în !H;!.
13'
August MacTe &!::G-!H!<(,
@trada
0entru Immanuel Mant, e,istă o
intuiţie pură, care face posibilă
reprezentarea lucrurilor în
spapDu. Anterior oricărei obser-
vaţii empirice avem posibilitatea
de a ne reprezenta lucruri
3unele lngă altele4.
* Imaginează-ţi că liniile unei
foi nescrise dintr-un caiet de
matematică reprezintă o analo-
gie pentru intuiţia a priori a spa-
ţiului. Imaginează-ţi apoi că o
asemenea foaie este transpusă
pe obiectivul unei aparat de
fotografiat. 1acă vei folosi acest
instrument pentru a vedea lu-
mea e,terioară, vei vedea
lucruri 2n sine1 Kei vedea
lucrurile în raporturi spaţiale
independente de obiectivul
camereiA
Activitate de grup
* în general, în filosofia Tantiană
a priori desemnează ceea ce este
anterior şi independent de expe/
rienţă. 2rganizaţi pe grupe,
analizaţi următoarea întrebare"
5impul a priori este timpul ante-
rior şi independent e,perienţei
noastre legate de timp, este tim-
pul &ca lucru( in sine1 0rezentaţi
colegilor un răspuns argumentat
la această întrebare.
13+
EMB";EQcA
>.$r @paţiul şi timpul
sunt forme a priori ale sensibilităţii
In mod obişnuit, spunem despre spaţiu şi timp c sunt dimensiuni ale
e,istenţei, în afara noastră. 0entru (mmanuel :ant9 acestea aparţin, ca
#orme sau condiţii a priori, modului nostru de cunoaştere, respectiv sen-
sibilităţii. Aşa cum am văzut, conceptul Tantian al cunoaşterii prin e,pe-
rienţă presupune conlucrarea a două facultăţi" sensibilitatea şi intelectul.
0rin intermediul sensibilităţii, ne raportăm în mod nemi.locit la obiecte, ne
sunt date obiectele. In afara intuiţiilor sensibilităţii, noi nu putem cunoaşte
lumea e,terioară. )n obiect care nu este dat în intuiţie nu poate fi
considerat real &pentru noi(. 0e de altă parte, întruct sunt obiecte ale
intuiţiilor noastre, noi cunoaştem numai #enomene, nu lucruri 2n sine.
Aşadar, nu putem şti cum sunt obiectele independent de modul nostru
de cunoaştere, nici raporturile dintre acestea. $onceptele noastre de spaţiu
şi timp nu se aplică obiectelor ca lucruri 2n sine, ci doar fenomenelor.
0e de altă parte, unele dintre .udecăţile noastre sunt adevărate în mod
necesar şi universal. Aşa sunt, de pildă, .udecăţile" 3Einia dreaptă este linia
cea mai scurtă care uneşte două puncte4 şi 3G c F ] !;4. 0rima se referă în
mod e,plicit la raporturi spaţiale. $ea de-a doua presupune raporturi tem-
porale &pentru a obţine numărul !;, noi adăugăm succesiv, deci în timp,
cinci unităţi numărului G(. 1acă spaţiul şi timpul ar fi reale, în afara noas-
tră, atunci asemenea propoziţii ar putea fi obţinute cu a.utorul e,perienţei,
în acest caz, nu ar mai fi însă necesare şi universale. 0rin urmare, spaţiul
şi timpul nu aparţin lumii reale, ci modului nostru de cunoaştere. @unt
condiţii a priori, care fac posibilă cunoaşterea noastră prin e,perienţă.
@paţiul este intuiţia proprie simţului e,tern, iar timpul intuiţia proprie
simţului intern. $u a.utorul simţului e,tern, ne reprezentăm obiectele ca
fiind în afara noastră, în spaţiu. @pre deosebire de spaţiu, timpul este o
reprezentare care se află la baza tuturor intuiţiilor.
6ici spaţiul, nici timpul nu sunt concepte empirice, care ar putea fi
determinate cu a.utorul e,perienţei. Ambele sunt intuiţii pure. 1e pildă,
numai întruct este o intuiţie pură, spaţiul face posibilă reprezentarea
lucrurilor e,terioare ca fiind 3unele l4n$ă altele4, este condiţia sau funda-
mentul anterior al acestor reprezentări, adică al lucrurilor ca o-iecte ale
sensi-ilităţii &ca fenomene(. 6oi am putea gndi că nu e,istă obiecte în
spaţiu, dar nu putem niciodată să ne reprezentăm un obiect care să nu fie
în spaţiu.
@paţiul şi timpul sunt reale în legătură cu #enomenele &au valabilitate
obiectivă, fiind condiţii universale şi necesare modului nostru de a ne
raporta la lumea e,terioară, cu privire la orice obiect care ne poate fi dat
prin intermediul sensibilităţii( şi ideale dacă le considerăm în ele însele,
3fără a ţine seama de structura sensibilităţii noastre4. Altfel spus, au reali/
tate empirică, fiind legate de 3orice e,perienţă posibilă4, şi idealitate trans/
cendentală, in sensul că nu sunt nimic dacă le considerăm ca aparţinnd
lucrurilor in sine &nu sunt nimic pentru noi, căci nu putem cunoaşte nicio-
dată lucruri in sine, nici proprietăţi sau relaţii ale acestora(.
5paţiu $i timp
C @0ALI)E $A I65)ILI9 A PHBOHB
"paţiul nu repre,intă o 2nsuşire a vreunor lucruri 2n sine, nici pe acestea in
raporturile lor reciproce, adică nicio determinare a lor care ar! G inerentă
o-iectelor insele şi care ar su-,ista, c3iar dacă am #ace a-stracţie de toate
condiţiile su-iective ale intuiţiei. Căci nu pot #i intuite nici determinări a-solute,
nici relative anterior existenţei lucrurilor cărora Be aparţin, prin urmare a priori.
"paţiul nu este nimic altceva dec4t #orma tuturor #enomenelor simţurilor externe,
adică conditia su-iectivă a sensi-ilităţii, su- care, numai, ne este posi-ilă o
intuiţie externă.
&Immanuel Mant, Critica raţiunii pure8
C 5IM0)E $A I65)ILI9 A PHBOHB
;impul nu este ceva care ar exista in sine sau care ar G inerent lucrurilor ca
determinare o-iectivă şi care deci ar su-,ista, dacă #acem a-stracţie de toate
condiţiile su-iective ale intuirii lor0 căci, 2n primul ca,, el ar G ceva care ar G totuşi
real #ără un o-iect real. Bar 2n al doilea ca,, ca o determinare sau ordine inerentă
lucrurilor 2nsele, n/ar putea G dat anterior lucrurilor ca condiţie a lor, nici n/ar
putea G cunoscut şi intuit a priori prin .udecăţi sintetice. 6ucrul din urmă, dim/
potrivă, poate #oarte -ine să ai-ă loc, dacă timpul nu este dec4t condiţia su-iectivă
su- care se pot produce toate intuiţiile 2n noi. Căci atunci această #ormă a
intuiţiei interne poate G repre,entată anterior o-iectelor, deci a priori. ;impul nu
este altceva dec4t #orma simţului intern, adică a intuirii noastre 2nşine şi a stării
noastre interne.
&Immanuel Mant, Critica raţiunii pure8
Aplicaşi
Analizează următoarea obiecţie care a fost adusă concepţiei Tantiene"
spaţiul şi timpul sunt reduse la două forme goale, indiferente la orice
conţinut pe care ar putea să-! primească.
$are este semnificaţia ideii Tantiene potrivit căreia 3posibilitatea sc-im-
bărilor nu poate fi gndită dect in timp, pe cnd timpul nu poate fi gndit
pornind de la sc-imbări4A
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere, indi-
cnd premisele şi consecinţele sale" 36umai în timp, adică succcesiv, pot
fi întlnite într-un lucru ambele determinări contradictoriu opuse4 &cum ar
fi, de e,emplu, 3e,istenţa unui lucru într-un loc şi ine,istenţa aceluiaşi
lucru în acelaşi loc4 &Immanuel Mant, Critica raţiunii pure8. Arată de ce
nu putem susţine, din perspectiva concepţiei Tantiene, următoarea
aserţiune" toate lucrurile sunt 2n timp1
Analizează comparativ concepţia Tantiană despre spaţiu şi timp cu cea pe
care o e,primă fragmentul următor" 3Eocul şi timpul apar ca două vaste
receptacole ale e,istenţelor particulare, care cuprind tot ce este, ca două
cadre sau două vase, pe care aceste lucruri le umplu cu fiinţa lor. 5ota-
litatea acestor fiinţe care umplu timpul şi spaţiul cu fiinţa lor alcătuieşte
firea sub cele două aspecte ale ei" PloculQ şi PvremeaQ+ şi această fire este
primul obiect asupra căruia poartă înţelegerea romnului asupra
e,istenţei4 &Mircea Kulcănescu, imensiunea rom4nească a existenţei8.
;urnul cu ceas, @ig-işoara
Ceasorm'carvl o
"oveste 'es"re tim"
0e o uliţă îngustă, pe care se a.unge
cu greu, se află atelierul unui ceasor-
nicar bătrn, dar bun meşter şi price-
put la măsurarea timpului.
9l ştie că acesta înaintează pentru
unii mai repede, iar pentru alţii mai
încet, pentru toţi însă cu multă
răbdare şi atent la toate clipele lor.
)neori se opreşte, aşteptnd parcă
zile mai bune. Alteori răbufneşte,
alergnd att de mult şi de repede
înct într-o singură clipă cuprinde o
mulţime de ani.
$easornicarul este obişnuit însă cu
ciudăţeniile lui. 1e fapt, timpul curge
după voia acestuia. @unt ceasuri pe
care el nu le poate grăbi şi ceasuri
după care abia se ţine. $u timpul, s-a
obişnuit să ia seama atunci cnd
bătrnul ii dă fiecărui om ceasul lui.
* 0ropune o decodificare şi o inter-
pretare a acestui te,t
* @crie şi prezintă întregii clase o
poveste personală despre timp.
!;F
'.
EXITE!"A
w*
H4ul de #oc este o imagine speci-
fică tradiţiei bizantine, asociată,
de regulă, cu scara virtuţilor.
după moarte, sufletele încearcă
să urce spre cer a.utndu-se de
această scară, dar cele cărora le
lipsesc virtuţile necesare cad în
rul de foc.
Info
E#o#eea lui $hil%ameş
/căutarea nemuririi
I-ilgameş, un om înţelept, puter-
nic şi viteaz, este regele cetăţii sume-
riene )ruT, un adevărat tiran. 0entru
a-! pedepsi, zeii trimit o fiinţă pe
măsura acestuia, puternicul 9nTidu.
Ea început duşmani, cei doi devin
prieteni. 1ar zeii -otărăsc să-! pedep-
sească pe unul dintre cei doi eroi şi
9nTidu moare. I-ilgameş îşi amin-
teşte atunci de )tnapiştim, omul care
a supravieţuit 0otopului, şi, străbă-
tnd apele morţii, îi cere acestuia să-i
dezvăluie secretul nemuririi.
>euşeşte să găsească pe fundul
mării planta ce poate reda tinereţea,
dar în timp ce se scaldă în apa rece a
unei peşteri, planta îi este luată de un
şarpe, I-ilgameş se întoarce la )ruT
şi aşteaptă, resemnat, moartea.
In paginile Epopeii lui G3il$ameş
&poem redactat probabil în secolele
XKIII-XKII a.Br.(, sunt e,primate,
cu talent, drama e,istenţială a omu-
lui, teama de moarte şi setea de
nemurire.
* $are este semnificaţia eşecu-
lui lui I-ilgameş în căutarea
nemuririiA
!;8
.ămr 0roblema nemuririi
5impul nu este numai obiect al discuţiilor abstracte despre e,istenţă, ci
şi al celor care privesc viaţa noastră, respectiv limitele acesteia in timp.
înţelegerea vieţii, modul în care tre-uie să fie trăită, relaţiile dintre
oameni, idealuri morale precum fericirea sau dreptatea etc. sunt privite
diferit în funcţie de înţelegerea noastră ca fiinţe muritoare sau, dimpotrivă,
ca fiinţe nemuritoare.
0entru cel care consideră că viaţa este trecătoare asemenea unei clipe,
identificată doar cu zilele 3vremii de acum4, este posibil ca şi cerinţele
morale să fie lipsite de sens. $e rost are să fiu bun, s-ar putea întreba el,
dacă singura mea viaţă este aceasta, aiciA Ar trebui să fac tot ce pot, să-mi
ofer orice fel de plăcere, să trăiesc orice clipă, c-iar dacă, uneori, ar însem-
na să nu ţin cont de ceilalţi şi de regulile moralităţii. 6umeroşi gnditori
argumentează însă că, deşi avem o singură viaţă, limitată în timp, cerinţele
morale sunt legitime şi trebuie să fie respectate. 2 modalitate de argu-
mentare este aceea bazată pe ideea că dacă nu ne-am respecta unii pe
ceilalţi, viaţa noastră ar fi un calvar, un -aos de nedescris sau, cum ar
spune ?omas 8obbes. un 3război al tuturor împotriva tuturor4, în care
nimeni nu ar fi liber sau fericit.
0entru cel care crede că suntem nemuritori, perspectiva asupra
moralităţii şi a vieţii este radical diferită. Mai mult, ideea nemuririi este
asociată, de regulă, cu e,istenta unui Vudecător, căruia trebuie să îi
răspundă, după moarte, orice fiinţă umană &orice suflet(. 1in această per-
spectivă, viaţa aici şi acum nu poate fi înţeleasă dect în vederea vieţii de
dincolo. @e pune nu numai problema relaţiilor cu ceilalţi, a moralităţii
acţiunilor noastre, ci şi, mai ales, problema e,istenţei noastre viitoare, care
depinde, în mod necesar, de cum trăim această viaţă, înţeleasă ca o
pregătire pentru moarte şi pentru viaţa de dincolo.
în Antic-itate, 0laton a fost unul dintre cei mai puternici susţinători ai
ideii că suntem nemuritori, respectiv al nemuririi sufletului. 0entru el,
e,istenţa noastră actuală este rezultatul întrupării sufletului nemuritor,
indestructibil. în Mitul lui Er, care înc-eie dialogul Hepu-lica, el arată că
sufletul dă seama, după moarte, 3pentru fiecare nedreptate4, adunnd
3suferinţe de zece ori mai mari pentru fiecare faptă4 &rea( sau 3răsplată în
aceeaşi proporţie4 pentru faptele bune. 0e de altă parte, în această viaţă,
fiecare suflet trebuie să înveţe să deosebească în general binele de rău, ca
să poată alege mereu 3viaţa cea mai bună dintre cele cu putinţă4, deoarece
e,istenţa lui în cealaltă lume nu este nelimitată, el fiind nevoit, la un
moment dat, să coboare din nou în această lume şi, anterior acestui lucru,
să îşi aleagă singur, în mod liber, viaţa pe care o va duce în e,istenţa lui
pămntească.
în epoca modernă, Rene )escartes a argumentat că sufletul este
nemuritor, că este deosebit de trup şi că poate e,ista fără el. )lterior,
(mmanuel :ant a argumentat că nemurirea este obiectul unei meta#i,ici
ilu,orii, un obiect faţă de care raţiunea omenească se declară neputin-
cioasă, dar care este, în cele din urmă, una dintre ideile re$ulative ale
raţiunii şi un postulat necesar al acţiunii practice &morale(.
"paţiu şi timp
C @)#E95)E Ul 5>)0)E
acă su#letul, Gind curat, părăseşte trupul #ără a ţări după sine nimic din ale
acestuia, ca şi cum nici nu s/ar G amestecat cu el de -ună voie 2n timpul vieţii, ci
l/ar G ocolit, căut4nd mereu să se reculea$ă 2n sine, ne2ntrerupt stăp4nit de
această $ri.ă, ceea ce este tocmai o-iectul adevăratei GlosoGi, adică să 2nveţi a
muri cu uşurinp2 / oare aşa ceva nu este tocmai o pre$ătire pentru moarte1 7...8
acă este aşa, atunci su#letul, ieşind cu ast#el de 2nsuşiri din corp, se duce spre
ceea ce este asemenea cu el+ impercepti-il, s#4nt, nemuritor, 2nţelept. A.un$4nd
acolo devine #ericit şi 2n a#ară de orice rătăcire, neştiinţă, temeri, pasiuni săl-atice
şi orice alte păcate omeneşti. ;ocmai cum se spune despre cei iniţiaţi, el va trăi o
2ntrea$ă veşnicie 2mpreună cu cei veşnici. 7...8
acă 2nsă su#letul iese din corp p4n$ărit, necurat şi ca unul care, Gind 2mpre/
ună cu trupul, '/a 2n$ri.it, '/a iu-it, a #ost 2nc4ntat de el, de po#tele şi plăcerile lui0
dacă su- 2nr4urirea acestora, su#letul a a.uns să creadă că nimic altceva nu există in
realitate dec4t ce este trupesc, ce se poate atin$e sau vedea, ceea ce -ea şi
măn4ncă şi se #oloseşte de plăcerile amorului0 dacă, pe de altă parte, acest su#let
s/a deprins să urască, să se teamă, să #u$ă de ce este 2ntunecat pentru oc3i, de ce
este nepercepti-il pentru simţuri, de ce este numai inteli$i-il, şi doar prin
GlosoGe cu putinţă de lămurit0 cre,i că un ast#el de su#let se poate despărţi de trup,
sin$ur şi cu desăv4rşire curat1 7...8
impotrivă, cred că iese 2n$reuiat cu părticele trupeşti, rămase din atin$erea
şi 2mpreunarea lui cu trupul0 căci s/a #ăcut aproape de aceeaşi Gintă cu el din cau,a
convieţuirii şi $ri.ii pe care a purtat/o #aţă de trup.
&0laton, P3aidon8
Moartea e un -iet mă$ar, 2ncaleci
pe el şi te duce tocmai 2n viaţa veşnică.
&6iTos MazantzaTis(
e te/ai $4ndi mai des la moarte
dec4t la lun$ime de viaţă, #ără 2ndo/
ială că ai pune mai multă silinţă 2n
2ndreptarea ta.
$5-oma de Mempis(
lumea 2ncepe şi se s#4rşeşte cu
noi. <u există dec4t conştiinţa noas/
tră, ea este totul, iar acest tot dispare
odată cu ea.
&9mil $ioran(
acă umne,eu există, El e per#ect0
dacă/i per#ect, e 2nţelept, puternic şi
drept0 dacă/i 2nţelept şi puternic, totul
e -ine0 dacă/i drept şi puternic, suKe/
tul e nemuritor0 dacă suGetul e nemu/
ritor, trei,eci de ani de viaţă nu 2n/
seamnă nimic pentru mine, dar sunt
necesari, poate, pentru menţinerea
universului.
Zean-VacWues >ousseau(
4.
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică abordată în te,tul de mai sus şi selectează
conceptele utilizate.
9laborează un punct de vedere personal in legătură cu următoarea idee"
31acă nu e,istă nemurirea sufletului, înseamnă că nu e,istă nici virtute şi
deci totul e permis4 &#.M.
1ostoievsTi, Fraţii Parama,ov8.
Analizează structura
argumentativă a unuia dintre
următoarele puncte de
vedere, indicnd premisele şi
consecinţele sale"
a( 3$ăc
i ceea
ce nu ne
aduce
niciun
ru,
cnd a
sosit,
produce
numai o
suferinţ
ă lipsită
de
temei,
în
aşteptar
e. 1e
aceea,
moartea
, cel
mai
înfricoş
ător
dintre rele, nu are nici o legătură cu noi, dat fiind că.att ct e,istăm noi
moartea nu e,istă, iar cnd vine ea, noi nu mai e,istăm4 &9picur(.
b( 31acă sufletul este nemuritor, are nevoie de pregătire nu numai pentru
vremea aceasta, pe care noi o numim viaţă, ci pentru vecie+ căci gndiţi-vă
ce grozavă prime.die vă aşteaptă de nu vă veţi îngri.i de el. în adevăr, dacă
moartea ar fi sfrşitul a tot, în mare cştig ar fi cei păcătoşi" moartea i-ar
elibera şi de corp, şi de suflet, şi de păcatele lor. #iindcă însă sufletul este
nemuritor, nu găsim alt mi.loc de a scăpa de nenorocirile ce vor lovi în cei
răi, nici altă mntuire pentru suflet, dect să-l facem mai bun şi ct mai
înţelept cu putinţă4 &0laton(.
9laborează un minieseu in care să prezinţi un punct de vedere personal în
legătură cu relaţia dintre moralitate şi credinţa în nemurire.
1icţionar
)ostoievsAi9 %io'or
Mi?ailovici &!:;!-!::!( /
scriitor rus, autorul romanelor
Fraţii Parama,ov, Crimă şi
pedeapsă, Bdiotul, emonii.
:aDantDaAis9 *iAos &!::?-!HFG(
/ scriitor grec, autorul
romanului Lor-a Grecul.
:em"is9 ?oma 'e &!?:=-!<G!(
/ călugăr romano-catolic,
autorul lucrării 5rmarea lui
Qristos.
.2U
9Principiul determinismului. toţi
norii sunt ceasuri. Principiul
indeterminismului. unele sisteme
fizice sunt de tip nori.4
&Marl 0opper(
6oi sin$uri am #ost cei care am
inventat cau,ele, succesiunea, reci/
procitatea, relativitatea, o-li$ativi/
tatea, numărul, le$ea, li-ertatea,
temeiul, ţinta0 iar c4nd introducem şi
amestecăm 2n lucruri această lume
de semne născocite de noi 2nşine, in
c3ip de 9lucruri 2n sine:, procedăm
iarăşi, precum am #ăcut 2ntotdeauna,
şi anume mitologic.
&#riedric- 6ietzsc-e(
C3iar #enomenele care par a
#i cele mai de,ordonate şi mai
nere$ulate, adică ploile, norii,
trăsnetele, #lăcările vărsate de
craterele vulcanilor, ,$uduitu/
rile cutremurelor, pe scurt
toate cele la care suntem mar/
tori 7...8 oric4t de -ruşte ar",
nu se produc la 2nt4mplare+ şi
ele au cau,ele lor.
&@eneca(
EMB";EQcA
' 1959>MI6I@M)E @!e
1eterminism şi indeterminism
1eterminismul oferă o imagine asupra e,istenţei ca întreg, avnd ca
nucleu ideile că tot ceea ce se 2nt4mplă este re$lat de le$i necesare şi că
orice eveniment poate G 2n principiu prevă,ut. A spune că )niversul în
care trăim este determinat înseamnă a accepta, de pildă, faptul că înşirui-
rea acestor litere, pe această pagină, în acest moment putea fi prevăzută
încă din primele secunde ale )niversului, insă dacă am cunoaşte toate
cauzele şi evenimentele care au acţionat pnă în acest moment şi am avea
o capacitate de analiză desăvrşită, dar nu am putea prevedea ideile
următoare, ar însemna că )niversul nu este determinat, că e,istă cel puţin
unele evenimente care nu pot fi prevăzute. In plus, afirmaţia c orice
eveniment este inevita-il transformă determinismul în #atalism.
#undamentul determinismului este principiul cau,alităţii+ orice eveni/
ment 7e#ect8 este re,ultatul unor cau,e şi o cau,ă pentru alte e#ecte 7eveni/
mente8. 1acă citim acest principiu în mod 3negativ4 / nu este posi-il ca
să se 2nt4mple ceva #ără nici un #el de cau,ă /, observăm că e,istă o
deosebire între cauzalitate şi determinare" a fi rezultatul acţiunii unor
cauze nu înseamnă, în mod necesar, a putea fi prevăzut. 1eterminismul
este, cu alte cuvinte, un anumit mod de înţelegere a cauza)tăţii, care sub-
liniază nu doar faptul că o cauză tre-uie să aibă anumite efecte, ci şi că
acestea pot fi cunoscute &deduse( înainte de a avea loc sau, invers, că dacă
ştim efectele putem stabili cauzele lor.
In formularea sa clasică, determinismul asociază 3starea prezentă a
)niversului4 cu toate stările lui anterioare şi cu cele viitoare, astfel înct o
cunoaştere a tuturor forţelor care acţionează şi a tot ceea ce e,istă ar fi o
cunoaştere perfectă" totul, din orice moment al timpului, ar putea fi cunos-
cut, într-un asemenea univers nu e,istă fenomene neregulate, care să nu
poată fi prezise în principiu. în acest sens, determinismul este o teorie a
ordinii universale. $eea ce putem considera, la un moment dat, ca nere-
gularitate, întmplare, dezordine se datorează faptului că nu putem vedea
ordinea din spatele aparenţelor sau, astfel spus, este rezultatul unei
cunoaşteri insuficiente a tuturor cauzelor. 0rin apelul la o asemenea
cunoaştere, determinismul nu poate fi niciodată negat" întruct nu
cunoaştem toate cauzele sau toate evenimentele anterioare, nu putem
spune că un eveniment oarecare este nedeterminat.
în eseul Bndeterminism şi li-ertate umană, :arl Po""er argumentează
că determinismul este o concepţie de origine religioasă şi că ideea lui intu-
itivă este aceea a lumii ca peliculă cinemato$ra#ică. $reatorul lumii &3pro-
ducătorul filmului4( cunoaşte în mod cert viitorul. 1e altfel, orice specta-
tor ar putea cunoaşte, în principiu, orice eveniment trecut sau viitor" în
Ilm, 3viitorul coe,istă cu trecutul4, 3este fi,at, e,act în acelaşi sens, ca şi
trecutul4.
1iferenţiind sistemele e,trem de neregulate, dezordonate, mai mult sau
mai puţin impredictibile &numite nori(, de sistemele uniforme, ordonate,
e,trem de predictibile &numite ceasornice(, 0opper redă ideea de
h
!;:
-eterminismul
bază a determinismului prin teza" toţi norii sunt ceasornice, a spune că nu
sunt astfel nu ţine de natura lucrurilor, ci de ignoranţa noastră. 9l contestă
însă această imagine, asupra lumii. O
$ea mai importantă manieră de a respinge determinismul este indi-
carea unor 2nt4mplări pure, a unor evenimente care se desfăşoară acci-
dental, imprevizibil, care nu pot fi stabilite dinainte. Bndeterminismul,
ideea că unele evenimente nu sunt prestabilite în toate detaliile, nu implică
neapărat aserţiunea că e,istă 3evenimente fără cauze4. în acest sens, s-ar
putea spune că mecanica cuantică arată doar că e,istă procese fizice care
nu pot fi analizate în termenii relaţiilor cauzale &de pildă, procesul
dezintegrării unui neutron este un proces spontan, pentru care nu pot fi
indicate anumite cauze+ un determinist ar putea spune însă că înlănţuirile
cauzale care determină acest proces sunt att de comple,e, înct noi nu le
putem înţelege sau că, de fapt, cauza acestui proces rezidă în însăşi natura
particulei respective, în instabilitatea acesteia(.
5rebuie observat că determinismul nu poate fi respins prin indicarea
unor fenomene pentru care nu poate fi dată o e,plicaţie cauzală. )n deter-
minist ar putea argumenta că imposibilitatea respectivă este o caracteris-
tică a cunoaşterii noastre. 1eterminismul nu pretinde doar că e,plică felul
de a fi al lumii, ci, mai ales, că arată cum este lumea reală.
In concluzie, se poate susţine că determinismul &doctrina că orice
eveniment este prestabilit( şi indeterminismul &doctrina că unele eveni-
mente nu sunt stabilite, fi,ate dinainte( sunt supo,i#ii ultime asupra rea-
lităţii, în favoarea cărora nu pot fi aduse în fapt argumente constrngătoare.
C 0>I6$I0I)E 1959>MI6I@M)E)I
;re-uie să considerăm starea pre,entă a universului ca e#ectul stării sale ante/
rioare şi drept cau,ă a celei care va urma. O inteli$enţă care, la un moment dat, ar
cunoaşte toate #orţele care actionea,ă in natură şi situaţia respectivă a
lucrurilor ce o compun, dacă pe de altă parte, ea ar G destul de vastă pentru a
supune anali,ei aceste date, ar 2m-rătişa in aceeaşi #ormulă mişcările celor mai
mari corpuri din 5nivers, ca şi pe ale celui mai uşor atom0 nimic nuar" nesi$ur
pentru ea, şi viitorul, ca şi trecutul, ar ` pre,ent in #aţa oc3ilor ei.
&0ierre-@imon Eaplace, Eseu GlosoGc despre pro-a-ilităp8
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică abordată în te,tul de mai sus şi selectează
conceptele utilizate.
Analizează din perspectiva teoriei determinismului următorul argument"
6u e,istă dect două posibilităţi" sau voi lua e,amenul, sau voi pica. #ie că
voi lua e,amenul, fie că voi pica, înseamnă că a fost scris să fie aşa, deci nu
are nici un rost să învăţ.
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere, indi-
cnd premisele şi consecinţele sale" 3#izica nu ne spune cum este natura, ci
e,primă ceea ce putem noi spune despre ea4 &6iels %o-r(. $omentează
următoarea aserţiune" Ygomotul produs de o colonie de pinguini din
Antarctica poate genera o cădere a cotaţiilor la %ursa din 6e\ forT.
`<cea Gintă va G numită 9li-eră:,
care există in virtutea sin$urei nece/
sităţi a naturii sale şi e determinată la
acţiune numai de ea 2nsăşi0 9nece/
sar:, sau mai -ine ,is 9constr4ns:, va
G numit tot ceea ce este determinat
de altceva să existe şi să Ge in acpune
2ntr/un mod cert şi determinat
intr/o cau,ă dată urmea,ă 2n mod
necesar un e#ect0 2n ca,ul in care cau/
,a nu/i dată, atunci este cu neputinţă
să urme,e un e#ect.
Cunoaşterea e#ectului depinde de
cunoaşterea cau,ei şi o implică.
;ot ce există, există in umne,eu
şi nimic nu poate exista şi nu poate G
conceput #ără umne,eu.
Pe lume nu există nimic 2nt4mplă/
tor, ci totul este determinat de nece/
sitatea naturii divine ca să existe şi să
acţione,e 2ntr/o #ormă certă.
6ucrurile n/au putut G produse de
umne,eu 2n nicio altă #ormă şi nici o
altă ordine dec4t aceea in care sunt
produse.
&%aruc- @pinoza(
* Analizaţi fragmentele de mai
sus din Etica lui @pinoza şi
prezentaţi un punct de vedere
privind concepţia lui despre
determinism.
1icţionar
%o-r, 6iels &!::F-!H8;(
/ fizician
danez.
Eaplace, 0ierre-@imon &!G<H-!:;G( /
matematician şi astronom francez.
!;H
1irT van %aburen &!FHF-!8;<(,
Concert &detaliu(
* $rezi că succesiunea note-
lor unei partituri clasice poate
fi un model pentru înţelege-
rea succesiunii evenimentelor
din viaţa realăA
-ifo
Princi"iul ne'eterniinării
* A fost propus în !H;G de Rerner
Beisenberg.
* 9ste cunoscut şi ca principiu al
incertitudinii+
X cu ct determinarea &măsurarea(
poziţiei unei particule elementare
este mai precisă, cu att mai
indeterminată &incertă( rămne
viteza sa+
X cu ct se reuşeşte mai precis deter-
minarea vitezei, cu att mai indeter-
minată devine poziţia+
X această situaţie nu depinde de efi-
cienţa instrumentelor de măsură.
*
EMB";EQcA
@B; Implicaţiile determinismului
Ea prima vedere, principala implicaţie a determinismului este de natură
epistemologică" într-o lume deterministă, in principiu, totul poate fi prezis,
de fapt, totul poate fi cunoscut &trecutul, ca şi viitorul(. 1acă cine va ar
cunoaşte starea întregului )nivers la un moment dat şi legile cauzale care
guvernează tot ceea ce se întmplă, atunci ar putea deduce orice stare a
)niversului, anterioară sau viitoare, respectiv toate gndurile, deciziile,
acţiunile omeneşti etc.
:arl Po""er indică alte două implicaţii a-surde ale determinismului.
0e de o parte, dacă lumea ar fi deterministă, ar însemna că noi nu putem
crea nimic nou şi, mai ales, că orice operă ar putea fi realizată e,clusiv pe
baza cunoaşterii legilor fizice, fără a implica în vreun fel subiectivitatea
noastră. 0e de altă parte, dacă totul este determinat, atunci susţinerea şi
respingerea determinismului sunt efecte, consecinţe ale determinării uni-
versale. 6u argumentele raţionale sunt -otărtoare, ci condiţiile pur #i,ice,
înlănţuirea deterministă a tuturor proceselor din )nivers.
în fine, pentru mulţi gnditori, dacă determinismul este adevărat,
atunci nu suntem li-eri. In consecinţă, este un nonsens să vorbim despre
moralitatea acţiunilor noastre. 0nă şi intenţiile noastre ar fi rezultatul
determinării+ nu am putea decide sau face altfel dect ceea ce decidem sau
facem. $u alte cuvinte, nu am fi responsabili de deciziile şi acţiunile
noastre. Am avea cel mult o responsa-ilitate cau,ală &noi fiind cauzele
imediate ale propriilor acţiuni(, dar nu şi o responsa-ilitate morală &nu am
putea fi traşi la răspundere sau răsplătiţi pentru acţiunile noastre(.
în legătură cu relaţia dintre determinism şi libertate e,istă însă două
puncte de vedere diferite" a( determinismul şi libertatea sunt incompatibile
&ori determinism, ori libertate(+ b( determinismul şi libertatea sunt
compatibile &şi determinism, şi libertate(. 0entru incompatibilişti, nu
putem fi în acelaşi timp fiinţe morale şi fiinţe determinate. 0entru compa-
tibilişti, c-iar dacă suntem fiinţe determinate, ne putem considera respon-
sabili din punct de vedere moral.
Marl 0opper arată însă că indeterminismul nu este, aşa cum s-ar părea,
suficient pentru a ne considera fiinţe libere şi responsabile. 0roblema este
aceea de a înţelege cum putem fi 3influenţaţi4 sau 3diri.aţi4 de ţeluri,
deliberări, planuri, decizii, intenţii, valori etc. 5rebuie să fim, spune el,
indeterminişti, dar, în acelaşi timp, trebuie ca unele entităţi nonfizice să fie
instrumente reale pentru acţiunile noastre şi pentru sc-imbarea lumii.
6 *AURA #AUJAL(W1((
Oamenii care intrea-ă mereu 9de ce1: sunt ca turiştii care st4nd 2n #aţa unei
clădiri se uită in $3id 7...8 şi, citind istorisirea construcţiei sale etc, etc, sunt
2mpiedicaţi să vadă clădirea. 7...8
Ceea ce este ademenitor in cercetarea de tip cau,al este că ea ne conduce Ba a
spune+ 9esi$ur / aşa tre-uia să se 2nt4mple:. Bn timp ce ar tre-ui să $4ndim+
putea să se 2nt4mple aşa şi 2n multe alte #eluri.
&Eud\ig Rittgenstein, 2nsemnări postume8
1'0
eterminismul
C A%@96LA >9@026@A%IEI5NLII
Care poate G sin$ura noastră 2nvăţătură1 / Că nimeni nu 2i dă omului
calităţile sale, nici umne,eu, nici societatea, nici părinţii şi strămoşii săi, nici el
însuşi. 7...8 6imeni nu este responsa-il că este constituit 2n acest sens sau acest
mod, că există 2n aceste circumstanţe, 2n acest mediu am-iant, că există pur şi
simplu. Fatalitatea Ginţei sale nu poate G desprinsă de #atalitatea a tot ceea ce a
#ost şi va G. El nu este consecinţa propriei sale intenţii, a unei voinţe, a unui scop,
prin el nu se 2ncearcă atin$erea unui 9ideal de om:, sau a unui 9ideal de #ericire:,
sau a unui 9ideal de moralitate: / este a-surd a vrea să/i rosto$oleşti #iinţa spre
un scop oarecare. 6oi am inventat conceptul de 9scop:+ 2n realitate scopul lipseşte
&...( "untem necesari, suntem o parte din destin, suntem 2n 2ntre$ / nu există
nimic care ar putea să .udece, să măsoare, să compare, să condamne Ginta noas/
tră, căci asta ar 2nsemna să .udece, să măsoare, să compare, să condamne 2ntre/
$ul. 7...8 1ar nu e,istă nimic în afara întreguluiD / Că nimeni nu mai e #ăcut
responsa-il, că nu e permisă reducerea modurilor Ginţei la o causa prima, că
lumea nu e o unitate, nici ca senzorium, nici ca 9spirit:, de-abia aceasta este
marea eliberare, de/a-ia ast#el a #ost resta-ilită inocenţa devenirii.
&#riedric- 6ietzsc-e, Amur$ul idolilor8
C $2UMA>)E 1959>MI6I@M)E)I #IYI$
acă determinismul G,ic este corect, atunci un #i,ician care este complet surd şi
care nu a ascultat niciodată mu,ică ar putea să scrie toate sim#oniile şi concertele
compuse de Mo,art sau Beet3oven0 şi aceasta studiind pur şi simplu, 2n cele mai
mici detalii, stările G,ice ale corpurilor acestora şi pre,ic4nd locurile 2n care
aceştia vor aşterne semne ne$re pe 34rtia lor liniată. Ei -ine, G,icianul nostru surd
ar putea să #acă 2ncă şi mai mult+ prin studierea 2ndea.uns de atentă a corpurilor
lui Mo,art şi Beet3oven, el ar putea să scrie partituri care nu au #ost niciodată
compuse, 2n realitate, de Mo,art sau Beet3oven, dar pe care aceştia le/ar G
conceput dacă anumite 2mpre.urări exterioare ale vieţii lor ar G #ost di#erite+
dacă ar G m4ncat, să spunem, carne de miel 2n loc de came de pui sau ar G -ăut
ceai 2n loc de ca#ea.
&Marl 0opper, Bndeterminism şi li-ertate8
Aplicaşi
!.
9videnţiază problema filosofică abordată în unul dintre te,tele de mai sus
şi selectează conceptele utilizate.
într-o lume deterministă, sancţiunile sociale pentru actele imorale sunt
legitimeA 1acă totul este determinat, mai putem distinge, în fapt, între
acţiuni morale şi acţiuni imoraleA @e poate dispensa societatea de normele
convieţuiriiA Argumentează.
Analizează semnificaţia următorului argument" a( 2rice acţiune umană &în
sens larg( este determinată de o cauză, b( #iind astfel, orice acţiune uma-
nă este necesară, c( 6ici un om nu acţionează în mod liber şi nu poate
acţiona în alt mod dect o face. d( în aceste condiţii, nimeni nu este
responsabil din punct de vedere moral.
9laborează un minieseu în care să corelezi următoarele aserţiuni" a( totul
este determinat+ b( totul e permis.
$rezi că este posibil ca o persoană să fie liberă să facă tot ce vrea, dar să
nu aibă o voinţă liberăA Argumentează-ţi răspunsul.
J
Conclu,ia care pare să se impună
2n #aţa noastră este că explo,ia iniţială
a #ost 2nsuşi 2nceputul tuturor lucru/
rilor G,ice+ spatiu, timp, materie şi
ener$ie. 7...8 <u a existat un 2nainte.
Fi acolo unde nu există timp, nu
poate exista nici cau,alitate 2n sensul
o-işnuit
&0aul 1avies(
XY<PSSSSS&mmm'.........M9.<77.
* 2rganizaţi-vă pe grupe de doi-
trei elevi. Analizaţi următoarele
situaţii pe baza modelului" eveni/
mentul x este determinat 7presta/
-ilit8 2ncă din primele secunde
ale 5niversului+
* nu e,istă cercuri pătrate+
* în această pagină se vorbeşte
despre implicaţiile determinis-
mului+
* peste cţiva ani voi vorbi corect
limba engleză+
* ; c ? ] F+
* singurele fiinţe inteligente din
)nivers trăiesc în gala,ia noastră+
* simbolul 3-Q4 este folosit în lo-
gica predicatelor pentru operato-
rul implicaţie+
* primul logician cunoscut nu
este %aruc- @pinoza+
* nu cred că teoria coerenţei reu-
şeşte să e,plice ce este adevărul+
* operele filosofului german
Martin Beidegger nu se studiază
în liceu+
* Albert 9instein a descoperit
ecuaţia E X mc
(
deoarece în ziua
respectivă nu a băut dect ceai.
icţionar
fizician şi
)avies9 Paul &n. !H<8(
scriitor american.
,instein9 Albert &!:GH-!HFF( /fizician,
autorul teoriei relativităţii.
8eisenber=9 @erner &!H=!-!HG8( /
fizician german+ a pus bazele teoriei
mecanicii cuantice.

2.
!?!
Hecapitulare =
9XI@596LA
E 9,istenţă şi devenire
Cproblemele ontologiei+
Cdistincţia dintre ontologie şi
metafizică+
C dimensiunile metafizicii
aristotelice 7aitiolo$ia,
usiolo$ia, teolo$ia, ontolo$ia8.
((. Problema "rinci"iului
6semnificaţiile principiului ontologic"
* dimensiunile aristotelice ale principiului
C relaţia dintre principiu şi lucruri. )(.
Problema &iinţei
C#iinţă şi nefiinţă
Cdistincţia dintre #iinţă şi devenire la 0laton"
* #orme-lucruri sensibile+
* lumea inteligibilă-lumea sensibilă+
* relaţia dintre lucrurile-umbre şi modelele lor
* Bdeea de Bine0
Csemnificaţia aristotelică a #iinţei+
Cdevenirea întru #iinţă &$onstantin 6oica("
* modelul ontologic+
* precarităţile ontologice+
* distincţia dintre a exista şi a A.
(C. S"aţiu şi tim"
Cproblema timpului+
Ccategoriile spaţiului şi categoriile timpului+
Cproblema realităţii spaţiului şi a timpului
* substanţe sau relaţiiA
X disputa 6e\ton-Eeibniz
* în noi sau în afara noastrăA
X timpul şi spaţiul a priori =mmanuel
C să$eata timpului, timpul şi viaţa umană+ sensul vieţii
Cproblema nemuririi.
C. )eterminismul
Csemnificaţiile determinismului+
Cideea intuitivă a determinismului &Marl 0opper(+
Cdistincţia dintre determinism şi fatalism+
Cimportanţa principiului cauzalităţii+
Cimplicaţii ale determinismului"
* omniscienţa+
* imposibilitatea apariţiei noului0
* relaţia determinism-libertate umană+
Ccritica determinismului
* critica ideii de cauză+
* indicarea unor &2nt4mplări a-solute
Cindeterminismul.
ideale+
Mant(
Evaluare
!. Analizează diferenţa dintre metafizică
şi ontologie.
;. Indică principalele probleme ale onto-
logiei.
?. Argumentează pro sau contra" 6umai
#iinţa este.
<. Analizează comparativ abordarea pla-
toniciană şi cea aristotelică a problemei
#iinţei.
F. 9laborează un minieseu privind dife-
renţa dintre #iinţă şi devenire în concepţia
lui 0laton.
8. $are este semnificaţia filosofică a
următorului te,t 31acă raţiunea şi opinia
adevărată sunt două genuri diferite, atunci
cu siguranţă aceste realităţi, forme pe care
noi nu le percepem, ci doar le gndim, e,istă
în ele însele4 &0laton(A
G. 0rezintă şi analizează contribuţia filoso-
fului romn $onstantin 6oica la analiza rela-
ţiei dintre #iinţă şi devenire.
:. Analizează conceptul de principiu din
perspectiva lui Aristotel.
H. 9laborează un eseu cu privire la 2mpli/
nirea omului din perspectiva concepţiei lui
$onstantin 6oica despre #iinţă.
!=. Argumentează pro sau contra" timpul
nu este nimic altceva dect imaginea deter-
minată de evoluţia lucrurilor şi a noastră
de/a lun$ul timpului.
!!. 9laborează un eseu în care să ana-
lizezi relaţia dintre să$eata timpului şi viaţa
umană.
!;. 9laborează un te,t în care să foloseşti
în mod adecvat conceptele" Fiinţă, existenţă,
devenire, timp, sc3im-are.
!?. 9laborează un eseu liber cu privire la
relaţia determinism-indeterminism-libertate.
!<. $iteşte cu atenţie următorul te,t"
3Astfel, nu e,istă vreun înţeles pentru
spaţiu care să fie independent de relaţiile
dintre lucrurile reale din lume. @paţiul nu
este o scenă care poate fi plină sau goală, în
care obiectele vin şi pleacă. @paţiul nu este
ceva rupt de lucrurile care e,istă+ este numai
un aspect al relaţiilor dintre lucruri. 0rin
urmare, spaţiul este asemenea unei propo-
ziţii. 9ste absurd să vorbim despre o propo-
ziţie care nu conţine cuvinte. &...( 1acă eli-
minăm toate cuvintele, nu rămnem cu o
propoziţie goală, ci cu nimic4 &Eee @molin,
fizician american(.
$omentează te,tul, avnd în vedere
următoarele cerinţe" a( identificarea proble-
mei pe care o abordează+ b( identificarea şi
prezentarea soluţiei pe care o susţine auto-
rul+ c( identificarea şi analiza argumentului
prezentat în te,t+ d( indicarea şi caracteriza-
rea unei concepţii alternative în legătură cu
problema respectivă+ e( analiza comparativă
a celor două concepţii+ f( prezentarea şi argu-
mentarea unui punct de vedere personal.
!F. 9laborează un minieseu plecnd de la
următoarele idei" 32muleD Kiaţa ta întreagă
va fi întoarsă mereu ca un ceas de nisip şi se
va duce iarăşi ca un mare minut al timpului,
pnă ce toate condiţiile din care te-ai născut
se vor întoarce din nou în devenirea circulară
a lumii. Atunci ai să găseşti fiecare durere şi
fiecare plăcere, fiecare prieten sau duşman,
fiecare speranţă şi fiecare eroare, fiecare fir
de iarbă şi fiecare rază de soare, în legătura
adncă a tuturor lucrurilor4 &#riedric-
6ietzsc-e(.
S,P8,*8A@:(*4
&n. !H<;(
#izician contemporan, este pro-
fesor la $atedra de matematică a
)niversităţii $ambridge, pe care a
deţinut-o şi Isaac 6e\ton. în !H8;,
Ia vrsta de ;= de ani( a obţinut
titlul de doctor în fizică la ;rinitT
Qali. 0rincipalele lui domenii de
cercetare sunt cosmologia, relativi-
tatea generală şi mecanica cuantică,
în anii !H8F-!HG=, a elaborat un
model matematic privind originea şi
evoluţia )niversului din momentul
3marii e,plozii4 iniţiale 7;3e Bi$
Ban$8. în !H8?, a fost diagnosticat
cu sclero,ă laterală amiotro"că $u
timpul, şi-a pierdut vocea şi a deve-
nit complet imobilizat. $omunică
prin intermediul unui computer
care poate fi controlat cu mişcări ale
capului şi globilor oculari.
Lucrări "rinci"ale>
C"curtă istorie a timpului
C5niversul 2ntr/o coa.ă de nucă.
5rmărirea unei descoperiri
ne alimentea,ă creativitatea in
toate domeniile, nu numai in
ştiinţă. acă am a.un$e la capă/
tul drumului, spiritul uman s/ar
oGli şi ar muri. ar eu nu cred
că ne vom opri vreodată+ dacă
nu vom avansa in pro#un,ime,
vom avansa in complexitate şi
ne vom aKa mereu 2n centrul
unui ori,ont al posi-ilităt#lor
care se lăr$eşte.
&@tep-en Ba\Ting(
!?<
S C I P L I N A R I TAT E
#IE2@2#I9 UI #IYI$A
(*r @590B96BARMI6I,
5niversul 2ntr/o coa.ă de nucă
Para'o5ul =emenilor
în teoria relativităţii, fiecare observator are propria măsură a timpului,
ceea ce duce la aşa-numitul paradox al $emenilor. )nul dintre cei doi gemeni
pleacă într-o călătorie spaţială deplasndu-se cu o viteză apropiată de cea a
luminii, iar fratele său rămne pe 0ămnt. 1atorită mişcării lui, timpul din
nava spaţială, aşa cum e observat de geamănul de pe 0ămnt, trece mai lent.
1upă întoarcerea din spaţiu, călătorul îşi va găsi fratele geamăn mai
îmbătrnit dect el. 1eşi pare contrar bunului-simţ, un număr de e,perimente
arată că în scenariul prezentat geamănul călător va fi cu adevărat mai tnăr.
im"ul şi s"aţiul
0rimul model matematic al timpului şi spaţiului ne-a fost oferit de Isaac
6e\ton în cartea sa Principia Mat3ematica, publicată în !8:G. &...( în modelul
lui Isaac 6e\ton, timpul şi spaţiul constituiau un cadru în care aveau loc
evenimentele, fără să fie influenţate de ele. 5impul era separat de spaţiu şi se
considera că e o singură linie, ca de cale ferată, infinită în ambele direcţii.
5impul însuşi era considerat etern, în sensul că a e,istat şi va continua să
e,iste pentru totdeauna. &...(
>elativitatea generală combină dimensiunea timpului cu cele trei dimensi-
uni ale spaţiului pentru a forma ceea ce se numeşte spaţiu-timpul. &...( 0e de
altă parte, în relativitatea generală, timpul şi spaţiul nu e,istă independent de
univers sau unul faţă de celălalt 5impul şi spaţiul se definesc prin măsurători
în universul însuşi &...( 9 uşor de conceput că timpul astfel definit, în univer-
sul însuşi, trebuie să aibă o valoare minimă sau ma,imă / cu alte cuvinte, un
început şi un sfrşit 9 absurd să ne întrebăm ce se întmplă înainte de început
sau după sfrşit, fiindcă asemenea valori ale timpului nu sunt definite.
+tiinţă şi e"istemolo=ie
$red că orice teorie ştiinţifică serioasă, fie despre timp, fie despre orice alt
concept, trebuie să se bazeze pe cea mai fertilă filosofie a ştiinţei" abordarea
pozitivistă formulată de Marl 0opper şi alţii. $onform acestei direcţii de
gndire, o teorie ştiinţifică e un model matematic prin care se descriu şi se
codifică observaţiile pe care le facem. 2 teorie bună va descrie un cerc larg
de fenomene pe baza unui mic număr de postulate simple şi va face predicţii
bine definite, care pot fi testate. 1acă predicţiile sunt conforme cu
observaţiile, teoria supravieţuieşte testului, deşi nu se poate demonstra nicio-
dată că e corectă. 0e de altă parte, dacă observaţiile sunt în dezacord cu
predicţiile, teoria trebuie respinsă sau modificată. &$el puţin in principiu. în
practică, oamenii pun deseori la îndoială acurateţea observaţiilor, gradul de
credibilitate şi moralitatea celor care fac observaţiile.(
Aplicaţii
Identifică temele şi conceptele abordate în fragmentele de mai sus.
$ompară această analiză a spaţiului şi a timpului cu cea filosofică, studiată în
lecţiile anterioare, respectiv observaţiile lui Ba\Ting despre teoriile
ştiinţifice şi teoria #alsi5cationistă a adevărului a lui 0opper.
T E RD
■-+,#
@tudiind acest capitol
vei reuşi+
C să caracteri,e,i
di#erite $enuri şi stiluri
de #iloso# are8
C să utifizezi discursul
#iloso#ic 2n ela-orarea
unui eseu+
C să participi la anali/
,area si re,olvarea
unor situaţii de viaţă
#olosind cunoştinţele
şi metodolo$ia
specifice fifosofiei.
VacWues-Eouis 1avid
&!G<:-!:;F(,
Moartea lui "ocrate &detaliu(
t)`m
@fin, &secolul al Kl-lea a.Br.(,
descoperit la 1elfi
* 2rganizaţi-vă în grupe de
cte patru-cinci elevi. $itiţi
enunţurile de mai .os, apoi
identificaţi prezenţa filosofiei
în viaţa Soastră.
Medicina vindecă -olile corpului,
iar "loso"a eli-erea,ă su#letul de
patimi.
&1emocrit(
Odată ce ai rămas satis#ăcut de
c4teva idei primare, de nişte postu/
late, ai 2ncetat să mai "i #iloso#.
&A6. R-ite-ead(
Ceea ce descoperim in "loso"e
este -anal, ea nu ne 2nvaţă #apte noi,
asta #ace doar ştiinţa. ;otuşi, privirea
de ansam-lu asupra acestor -ana/
lităţi este extrem de di#icilă şi de o
imensă importanţă.
&E Rittgenstein(
FB6O"OFBA
$9 9@59 #IE2@2#IAA
6AU59>9A #IE2@2#I9I
5ermenul p3ilosop3ia a apărut abia în secolul al K-lea î.Br. &secolul lui
0ericle(. @e pare că prima menţionare a activităţii filosofice se găseşte în
opera lui Berodot. Acesta relatează întlnirea dintre @olon, unul dintre cei
şapte 2nţelepţi ai Ireciei antice, şi $resus, regele ESdiei, care i se
adresează cu următoarele cuvinte" 32aspete al meu atenian, faima înţelep-
ciunii 7sop3ies8 şi a călătoriilor tale a a.uns pnă la noi. 6i s-a spus că,
avnd gustul înţe-lepciunii 7p3ilosop3eon8, ai vizitat multe ţări datorită
dorinţei tale de a vedea4.
0otrivit tradiţiei, adevăratul creator al termenului este 0itagora.
1iogene Eaertios afirmă că el 3a folosit prima dată termenul de filosofie,
considerndu-se pe sine un filosof, adică un iubitor de înţelepciune4.
$icero menţionează, în ;usculane, răspunsul lui 0itagora la întrebarea lui
Eeon, tiranul cetăţii 0-liunte, cu privire la deosebirea dintre filosofi şi
ceilalţi oameni. >eferindu-se la Vocurile 2limpice, 0itagora vorbeşte
despre trei categorii de oameni" sportivii &cei care caută să obţină glorie şi
renume(, vnzătorii şi cumpărătorii &cei care sunt împinşi de pofta de
cştig( şi 3cei care vin ca spectatori şi e,aminează cu luare-aminte ce se
întmplă acolo şi cum se petrec lucrurile4. 0rin analogie cu aceştia, filo-
sofii sunt cei care 3nu pun nici un preţ pe toate celelalte, ca să se consacre
cu ardoare cercetării naturii4.
Acest tip de activitate a apărut într-o colonie grecească din Asia Mică
prin încercarea de a descoperi principiul tuturor lucrurilor sau ordinea care
se ascunde în spatele -aosului aparent al evenimentelor din lumea
sensibilă. 0roblema fusese de.a formulată în poemele -omerice, numai că
acolo era oferită o e,plicaţie personificată, considerndu-se că fenomenele
sunt determinate de acţiuni sau -otărri ale zeilor. $u alte cuvinte,
naşterea filosofiei europene este legată de abandonarea soluţiilor mitolo-
gice şi înlocuirea acestora cu soluţiile obţinute prin activitatea raţiunii.
>eprezentanţii Fcolii din Milet &5-ales, Ana,imandru, Ana,imene( sunt
primii e,ponenţi ai acestui mod de gndire.
0A>A1IIM9E9 #IE2@2#I$9
$ei mai mulţi istorici ai filosofiei identifică de-a lungul timpului trei
paradigme sau modele e,emplare ale activităţii filosofice.
0aradigma ontolo$ică, reprezentată mai ales de 0latan şi Aristotel, se
defineşte în primul rnd prin raportarea la Fiinţă sau la ceea ce e,istă în
sens deplin. Aceasta nu poate fi despărţită de încrederea necritică a
raţiunii in puterea ei de a cunoaşte realitatea aşa cum este, de ideea că
ceea ce este poate " cunoscut
îndoiala privind posibilitatea unei astfel de cunoaşteri va sta la baza
apariţiei paradigmei mentaliste sau critice. întrebarea iniţială este acum"
Ce pot cunoaşte1, iar rolul de "loso"e primă revine teoriei cunoaşterii.
2biectul cercetării filosofice este, înainte de toate, cunoaşterea însăşi,
1'6
$e este Filoso#ia1
determinarea naturii şi limitelor acesteia şi abia apoi realitatea, dar nu
realitatea pur şi simplu, 2n sine, ci realitatea care poate fi cunoscută de noi,
ceea ce este real pentru noi. 0otrivit concepţiei lui (mmanuel :ant9 funda-
mentală pentru această paradigmă, prima sarcină a filosofiei este determi-
narea a ceea ce poate şi a ceea ce nu poate fi obiect al cunoaşterii noastre.
Metafizica se va constitui mai ales ca Gloso"e transcendentală/ cercetare
a condiţiilor de posibilitate, de pildă, a condiţiilor cunoaşterii prin
e,perienţă sau ale acţiunii morale.
)rmătoarea sc-imbare de paradigmă a fost determinată de încercarea
de a delimita propoziţiile cu sens de cele lipsite de semnificaţie. întrebarea
iniţială nu mai este nici $e este1, nici Ce putem cunoaşte1, acestea fiind
înlocuite cu întrebarea" $e pot să 2nţele$1 sau $e pot spune cu sens1 0rin
urmare, rolul de ăloso"e primă revine anali,ei sau criticii lim-a.ului. 0entru
Lu'Li= @itt=enstein9 filosofia este activitatea de clari#icare a $4ndurilor.
Eimitele dintre propoziţiile cu sens şi cele fără sens pot fi stabilite numai
în interiorul limba.ului. Aşadar, determinarea a ceea ce poate fi e,primat
este anterioară determinării a ceea ce poate fi gndit, respectiv stabilirii a
ceea ce poate fi cunoscut.
@5IE)>I UI I96)>I 19 #IE2@2#A>9
9voluţia filosofiei evidenţiază sc-imbări şi interacţiuni, pe de o parte,
între stiluri #iloso#ice diferite &trăsături particulare ce caracterizează modul
de e,primare al unui autor sau al unei opere( şi, pe de altă parte, între
$enuri #iloso#ice diferite &determinate de trăsături generale ce carac-
terizează o epocă, un curent sau o orientare filosofică(. "tilul sintetic, de
pildă, orientat spre construcţii sistematice, se diferenţiază de stilul analitic,
care se opune, de regulă, ideii de sistem filosofic sau posibilităţii de a
oferi o imagine generală asupra tuturor aspectelor realităţii.
Lucian Bla=a arată, în espre conştiinţa #iloso#ică, că ideea de stil s-a
referit iniţial la consideraţii formale ale operei de artă, lărgindu-şi treptat
sfera, astfel înct să asimileze însuşirile 3structurale, lăuntrice4 ale tuturor
creaţiilor culturale, inclusiv ale celor filosofice. în vreme ce filosofiile de
tip vi,ionar/constructiv sunt atente 3îndeosebi la priveliştea globală a
e,istenţei4, cele de tip analiticCritic au 3interesul aţintit mai ales asupra
omului4. 0rimul tip este reprezentat printre alţii de 5-ales, 0itagora,
0armenide, Beraclit, 0laton, Aristotel, 1escartes, Eeibniz, Begel, iar cel
de-al doilea de @ocrate, 0laton, Aristotel, Bume sau Mant 1upă cum se
vede, unii filosofi sunt reprezentativi pentru ambele genuri filosofice. în
cazul aceluiaşi gen, stilul lucrărilor lui 0laton, de e,emplu, este diferit faţă
de cel al operelor lui Aristotel.
Mircea %lonta distinge între cultura #iloso#ică de tip literar/artistic,
reprezentată de #iloso#ia ca speculaţie ultimă &Aristotel, Begel, 6oica( şi
de #iloso#ia ca re#lecţie li-eră &0ascal, 6ietzsc-e, $ioran(, şi cultura #iloso/
#ică de tip ştiinţi#ic, e,emplificată mai ales de #iloso#ia ca #ormă de cerce/
tare &Rittgenstein(. In cadrul aceluiaşi gen, stilul lucrărilor lui 0laton, de
e,emplu, este diferit faţă de cel al operelor lui Aristotel.
Bu-irea de umne,eu este
2nţelepciunea slăvită şi cui vo/
ieşte El, aceluia o 2mparte după
c3i-,uinţă "a.
7Ecle,iastul, !.!?(
1icţionar
Idealism J tendinţa de a reduce orice
e,istă la gndire, de a afirma gndirea
sau spiritul ca origine sau temei
pentru tot ceea ce e,istă în mod real.
'
1emocrit &c. <8=-?G= î.Br.( / filosof
grec presocratic.
#lonta, Mircea &n. !H?;( / filosof
romn.
Berodot &<:<-<;F î.Br.( / istoric
grec, supranumit 3părintele istoriei4.
1iogene, Eaerfios &secolul al IB-lea( /
scriitor grec, autorul lucrării espre
vie#le şi 2nvăţăturile #iloso#ilor. 0ericle
&<HF<;H î.Br.( / orator şi om politic
atenian+ conducător al Atenei între
<<? şi <;H î.Br., perioadă în care a
iniţiat o serie de reforme democra-
tice. @ecolul al K-lea î.Br. este cunos-
cut sub numele de "ecolul lui Pericle.
0itagora &F:=-F== î.Br.( / filosof şi
matematician grec. 5radiţia îi atribuie
descoperirea teoremei care îi poartă
numele.
.!U
I
P(AO*
&<;G-?<G î.Br.(
@ocrate şi-a pus att de puternic
amprenta asupra lui Platon, înct în
primele dialoguri ale acestuia este
foarte greu să faci deosebirea între
ce aparţine maestrului şi ce aparţine
discipolului. 2pera acestuia din
urmă are o importanţă covrşitoare
pentru întreaga fîlosofîe occidenta-
lă, despre care s-a spus, la începdtul
secolului al XX-lea, că nu este dect
o notă de su-sol la #iloso#ia lui
P l a t o n & A . 6 . R - i t e - e a d ( .
0laton a întemeiat o şcoală, Aca-
demia, care s-a numit aşa deoarece
se afla într-o grădină ce îi aparţinuse
eroului grec Academos. 0laton a
consacrat dialo$ul ca specie a dis-
cursului filosofic, formă ce core-
spunde ideii că la adevăr nu
a.ungem dect graţie dialecticii, arta
de a întreba şi de a răspunde
obiecţiilor.
1ialoguri principale" Apolo$ia lui
"ocrate, Banc3etul, 6e$ile, Parme/
nide, P3aidron, P3aidros, Hepu-li/
ca, "oGstul, ;3eaitetos, ;uvaios.
"e povesteşte despre ;3ales
că, privind in sus şi cercet4nd
stelele, a că,ut 2ntr/un puţ. O
servitoare din ;racia, minte
aleasă şi su-ţire, '/a luat, nce/se,
peste picior, cum că pune su#let
să ştie ce se a#lă 2n cer, dar că ii
scapă ce se a#lă la picioarele sale
şi2n.uru/i.
&0laton(
FB6O"OFBA
I96)>I UI @5IE)>I #IE2@2#I$9
`0
r
Iubirea de înţelepciune
în gndirea presocraticilor a dominat înţelegerea filosofiei ca iu-ire de
2nţelepciune &în limba greacă, p3ilo / iubire, sop3ia / înţelepciune(. în
acest sens, filosofia era, în primul rnd, un mod de viaţă şi, în al doilea
rnd, o e,presie raţională a acestuia. #ilosofia nu viza o cunoaştere de
dragul cunoaşterii, ci o pricepere, o iscusinţă, o artă de a trăi. Iubitorul de
înţelepciune nu era cel care cunoştea multe lucruri, ci acela care ştia să se
comporte în viaţă, care ştia cum să trăiască şi, mai ales, cum să înfăptu-
iască binele. Atitudinea contemplativă, năzuinţa de a privi cu oc-ii minţii
Binele, Adevărul, Frumosul sau, altfel spus, ivinul, se împletea cu încer-
carea de a pune în practică înţelepciunea dobndită, de a arăta cum se
poate trăi înţelept.
0entru @ocrate, tocmai această năzuinţă defineşte adevărata filosofic 9l
subliniază natura daimonDă a iubirii de înţelepciune şi situarea trans-
cendentă a înţelepciunii. $a iubitor de înţelepciune, filosoful se situează
între cei care sunt înţelepţi şi cei neînţelepţi, este un mi.locitor între ei, aşa
cum daimonul este un mi.locitor între oameni şi zei. #ilosoful, spre deose-
bire de cei neînţelepţi, ştie că nu este înţelept, ştie că prin raportare la
adevărata înţelepciune nu ştie nimic, ştie aşadar că numai ,eul este 2nţelept
9l nu poate atinge niciodată înţelepciunea, dar, ştiind că nu este în posesia
ei, poate înainta către aceasta. Astfel, el este un pelerin, un călător aflat
între două lumi, a oamenilor şi a zeilor, o fiinţă ciudată sau c-iar un nebun
pentru ceilalţi.
0entru Platon9 această iubire, ca năzuinţă spre ceva care niciodată nu
poate fi atins în sens deplin, este o #ormă de ne-unie, care îl smulge pe om
din e,istenţa cotidiană, silindu-! să-şi întoarcă privirea dinspre lumea sen/
si-ilă spre lumea inteli$i-ilă. Această nebunie este însă cel mai mare bun
care a fost 3dăruit neamului muritorilor de către zei4. 6u este o nebunie
profetică sau poetică, ci o lucrare divină, mai presus de orice c-ibzuinţă şi
înţelepciune omenească. în dialogul P3aidros, @ocrate arată că datorită
filosofiei, atunci cnd privim frumuseţea de aici, simţim cum ne cresc
aripi şi ardem de nerăbdare să ne ridicăm în zbor. 0entru că nu putem,
privirea ne rămne aţintită în înalt, iar nepăsarea care ne prinde faţă de
lumea de aici dă celorlalţi temei să creadă că am fost robiţi smintelii.
@pre deosebire de @ocrate, 0laton nu credea că filosoful este doar un
simplu iubitor de înţelepciune" el iubeşte înţelepciunea, tinde către aceasta
şi, att ct este posibil pentru un om, este în posesia înţelepciunii. în plus,
numai el, dintre muritori, se apropie de episteme sau de cunoaşterea
Formelor, a realităţii autentice, depline, pe măsură ce se îndepărtează de
opiniile părelnice şi de lumea devenirii, urcnd treptat către locul inteligi-
bilului. In ambele ipostaze / iu-ire de 2nţelepciune şi artă a răsucirii R
filosofia presupune desfacerea sufletului din lanţuri sau, cu alte cuvinte,
detaşarea intelectului de simţuri şi de ceea/ce/se/vede şi îndreptarea
întregului suflet către ceea/ce/este.
1'8
/enuri $i stiluri )ilosoh@ce
0e de altă parte, filosofia are att o finalitate individuală, în sensul de
condiţie a unei vieţi fericite şi bune, ct şi una colectivă" întruct cunoaşte
ceea-ce-este şi mai ales ce este Binele, ce este Adevărul, ce este reptatea
etc, filosoful are menirea să-i înveţe pe ceilalţi şi, mai ales, să îndrume
spre virtute cetatea în întregul ei, pentru ca să fie într-adevăr o cetate
dreaptă. în Mitul lui Er, filosofia este prezentată drept condiţie necesară
pentru alegerea unei vieţi bune" dacă nu ar avea cunoaşterea binelui şi a
răului pe care i-o oferă filosofia, sufletul nu şi-ar putea alege, înainte de a
coborî din nou în această lume, felul de viaţă potrivit+ dacă s-ar preocupa
cum se cuvine de filosofie, acesta va avea însă puterea de a deosebi 3viaţa
vrednică4 de cea rea şi va putea să aleagă 3mereu, pretutindeni, viaţa cea
mai bună dintre cele cu putinţă4, adică viaţa care îl va conduce 3spre mai
multă dreptate4. 0rin urmare, pentru cel care s-ar îndeletnici serios cu
filosofia 3e,istă şansa nu numai ca el să fie fericit aici, dar şi ca drumul
său de aici într-acolo şi înapoi &...( să nu fie pămntesc şi aspru, ci uşor şi
ceresc4.
C #IE2@2#IA $A I)%I>9 19 a6L9E90$I)69 UI A>5N A >N@)$I>II
Ci o 9răsucire a su#letului: de la o ,i mtunecată ca noaptea către ,iua cea
adevărată, o ascensiune şi o revenire către ceeaCe/este. Aceasta a#irmăm că este
#iloso#ia cea adevărată.
acă ori #iloso#ii nu vor domni 2n cetăţi, ori cei ce sunt numiţi acum re$i şi
stăp4ni nu vorGBoso#a autentic şi adecvat şi dacă acestea două / puterea politică
şi Gloso"a / n/ar a.un$e să coincidă, şi dacă numeroasele #iri care acum se
2ndreaptă spre vreuna din ele, dar nu şi spre cealaltă, nu vor #i oprite să procede,e
ast#el, nu va 2ncăpea contenirea relelor 7...8 pentru cetăţi şi neamul omenesc, şi
nici această or4nduire pe care am parcurs/o cu mintea nu va deveni vreodată posi/
-ilă, spre a vedea lumina soarelui.
&0laton, Hepu-lica8
Aplica%ii
9videnţiază problema filosofică abordată în unul dintre te,tele de mai sus
şi selectează conceptele utilizate.
$ompletează imaginea asupra filosofiei, studiind şi paragrafele ?;!-F<! din
Hepu-lica, în care @ocrate descrie dialectica şi 3elementele au,iliare4 de
care se foloseşte pentru a conduce sufletul către ceea-ce-este, respectiv
Mitul lui 9r de la sfrşitul dialogului.
Linnd cont de trăsăturile filosofului şi ale filosofiei din perspectiva lui
0laton, argumentează pro sau contra următoarelor teze" 3unor anumiţi
oameni li se cuvine, prin firea lor, şi să se apuce de filosofie, şi să conducă
in cetate, în timp ce altora nu li se cuvine să se atingă de filosofie şi &...(
totodată, ei trebuie să dea ascultare crmuitorului4 7Hepu-lica, <G< d(.
@ocrate subliniază, la un moment dat, că unii dintre cei care se îndreaptă
spre filosofie a.ung 3ciudaţi de-a binelea, ca să nu zicem cu totul detesta-
bili4 şi devin 3nefolositori pentru cetăţi4. @tudiază paragrafele <:G e &para-
bola crmaciului(, <:: a-<:H e şi F!G d din Hepu-lica şi prezintă, în mod
argumentat, un punct de vedere personal in legătură cu această problemă,
apelnd şi la e,perienţa ta de viaţă.
Menon" "ocrate, 2ncă de dinainte
de a te cunoaşte mi s/a spus că eşti un
om plin de 2ndoieli şi că 2i descum/
păneşti cu ele şi pe altii. 2n clipa asta
simt că 2mi #aci #armece şi că mă
copleşeşti cu vra.a ta, 2nc4t mă simt
nea.utorat şi nu mai ştiu ce să cred.
5ite, lasă/mă să $lumesc puţin şi să/ţi
spun că, nu numai ca 2n#ăţişare, ci şi
2n alte privinţe semeni leit cu peştele
acela de mare cu capul parcă strivit,
numit torpilă+ de cum se apropie
cineva de el, 2l amorţeşte. Este toc/
mai ce/ai #ăcut tu cu mine acum, am
mintea şi -u,ele amorţite şi nu ştiu
ce să/ţi răspund, nu pot să scot o
vor-ă... Cred că -ine #aci că nu vrei
să părăseşti Atena şi să trăieşti pe alte
melea$uri. acă, străin #iind pe unde/
va, ai #ace lucruri din acestea, de -ună
seamă te/ar 2ntemniţa ca vră.itor.
Alcibiade" Eu sunt 2ncredinţat că
"ocrate seamănă leit cu acei "ilenipe
care 2i poţi vedea 2n atelierele de
sculptură+ meşterii 2i 2nc3ipuie ţin4nd
2n $ură un #luier sau un #laut, 2nsă
dacă/i des#aci 2n două, $ăseşti 2n ei
nişte statuete de ,ei.
&0laton(
@a dus la moarte cu liniştea cu
care 7...8 a părăsit ultimul dintre co/
meseni -anc3etul, la primele licăriri
ale ,orilor, spre a 2ncepe o viaţă nouă.
&#riedric- 6ietzsc-e(
Dicţionar
1aimon / &în mitologia greacă( fiinţă
intermediară între zei şi oameni,
care mi.loceşte între nemuritori şi
muritori.
!?H
?A
;
m )
AR(SO,L
&?:<-?;; î.Br.(
@-a născut la @tagira, în Macedo-
nia &de aceea era supranumit @tagi-
ritul(. A fost elevul lui 0laton, la
Academie. 1upă moartea acestuia,
părăseşte Atena şi devine percep-
torul lui Ale,andru cel Mare.
>eîntors la Atena, întemeiază pro-
pria şcoală, Eiceul. 0rofesorul şi
discipolii se plimbau în timpul
cursurilor - de aceea, adepţii lui au
fost numiţi peripateticieni &gr. peri/
patein - a se plimba(.
în 9vul Mediu, opera sa a fost o
sursă de referinţă pentru filosofi şi
teologi.
Lucrări "rinci"ale>
CFi,ica C Politica C Meta#i,ica
C Or$anon ! Etica
nicoma3ică
CHetorica C Poetica.
Există o ştiin#ă care exami/
nea,ă ceeaCe/este ca #iind, c4t
şi tot ce aparţine de acesta 2n
mod intrinsec. Ea nu este iden/
tică cu niciuna dintre ştiinţele
,ise particulare. Căci niciuna
dintre aceste ştiinţe nu priveşte
peea/ce/este ca "ind, in univer/
salitatea sa, ci, decup4nd o parte
a acestuia, examinea,ă doar
contextele sale, aşa cum pro/
cedea,ă ştiinţele matematice.
&Aristotel(
1-0
FB6O"OFB A
-`C
r
Metafizica
0entru Aristotel9 toţi oamenii au sădită în firea lor aspiraţia de a şti. Ea
cel mai de .os nivel, aceasta se observă în plăcerea pe care ne-o dă
folosirea simţurilor. )rmează e,perienţa, arta şi, deasupra tuturor, ştiinţa.
9,perienţa reprezintă 3cunoaşterea situaţiilor individuale4, iar arta sau
3ştiinţa aplicată4 3cunoaşterea situaţiilor generale4. Line de e,perienţă că
un anumit leac îi prieşte lui @ocrate şi de artă faptul că tuturor oamenilor
care suferă de o anumită boală le foloseşte un anumit leac. $alitatea de a
şti aparţine însă mai degrabă artei &gr. tec3ne8 şi cunoaşterii teoretice &gr.
t3eoria8 dect e,perienţei. $ei cu e,perienţă ştiu doar că are loc un e#ect,
dar nu şi de ce are loc. Ea rndul ei, înţelepciunea ţine mai degrabă de a şti
dect de e,perienţă.
0e de altă parte, Aristotel deosebeşte trei forme ale cunoaşterii" teore-
tică, practică şi productivă. 0rima are ca scop ştiinţa pură, a doua viaţa
bună, a treia obţinerea unor produse utile sau frumoase. In general, ştiinţa
cea mai 2naltă este cea care nu are de-a face nici cu folosul, nici cu
desfătarea, ci doar cu dorinţa de a şti. Aceasta urmează modelul vieţii con-
templative, specific divinităţii. Kiaţa contemplativă nu caută un alt rezultat
în afara sa, ci este dorită pentru ea însăşi, îşi este propriul scop. 6u o
putem atinge însă dect rareori. 6ouă ne sunt 3-ărăzite doar puţine clipe
de acest fel4. Modul de viaţă contemplativ are drept scop cunoaşterea de
dra$ul cunoaşterii şi nu un ţel e,terior acesteia. Modelul vieţii contempla-
tive este 1umnezeu, 3gndirea care se gndeşte pe sine4, care nu e,ercită
nicio acţiune spre e,terior, #iinţa la care 3activitatea se confundă cu
fericirea sa4.
#ilosofia sau iubirea de 2nţelepciune &gr. p3ilein / a iubi, sop3ia /
înţelepciune( este o 3ştiinţă4 care are ca obiect anumite principii şi raţiuni
de a O ale lucrurilor. 0utem vorbi, pe de o parte, de realităţile determinate,
sensibile, sc-imbătoare &care sunt obiectul de cercetare al fizicii sau
#iloso"ei secunde8 şi de realitatea ca atare, in $enere / Fiinţa ca Fiinţă,
Fiinţa nedeterminată, Fiinţa 2n sine, ceeaCe/esteCa/"ind / obiectul de
cercetare al metafizicii sau Gloso"ei prime.
Aceasta din urmă, în funcţie de interesul particular al cercetării, are mai
multe dimensiuni" ontolo$ia &vizează #iinţa în genere(, aitiolo$ia &cer-
cetarea cauzelor prime şi a principiilor ultime ale #iinţei(, usiolo$ia &cer-
cetarea substanţei, sensul fundamental al #iinţei( şi teolo$ia &ştiinţă a
lucrurilor divine, respectiv a #iinţei supreme(. In legătură cu această
ultimă dimensiune a metafizicii, Aristotel scrie" 3toate ştiinţele sunt mai
necesare dect aceasta, dar mai bună însă niciuna4.
1intr-o altă perspectivă, filosofia este definită drept ştiinţă a adevărului,
aceasta întruct 3adevărul nu poate fi cunoscut dect prin raţiunile de a fi
aleducrurilor4.
în concluzie, filosofia, mai precis meta#i,ica, este o cunoaştere, dar nu a
oricăror cauze, ci a cauzelor prime şi universale. 9ste cea mai cuprin-
zătoare cunoaştere despre ceea ce este cel mai greu de cunoscut, obiectele
filosofiei fiind cele mai îndepărtate de simţuri. 0unctul de plecare este
mirarea, iar finalitatea 2nţele$erea lumii ca totalitate.
Altfel spus, strădania lui Aristotel nu se reduce la cunoaşterea lucru-
rilor luate ca atare, ci vizează într-un fel o depăşire a unei asemenea
/enuri $i stiluri )iloso)ice
cunoaşteri, o căutare a acelui ceva pe care se întemeiază tot ceea ce se
dezvăluie privirii, a originii tuturor lucrurilor, a acelor principii şi cauze
care sunt raţiunile de a Gale oricărui lucru. în acest sens, filosofia este, în
primul rnd, ontolo$ie, ştiinţă a #iinţei ca #iinţă. Această perspectivă va
reprezenta pentru multe secole prima paradigmă filosofică, primul model
de înţelegere şi realizare a filosofiei.
C 5>A@A5)>IE9 #IE2@2#)E)I UI AE9 #IE2@2#I9I
Aşadar, de vreme ce căutăm această ştiinţă, ar tre-ui cercetat lucrul următor,
ştiinţă a ce #el de raţiuni şi principii este 2nţelepciunea1 Or, dacă am privi
repre,entările pe care le avem despre omul 2nţelept, ar deveni mai clar de aici un
răspuns+
!. Mai 2nt4i, ne repre,entăm 2nţeleptul ca pe cineva care le cunoaşte pe toate
cele, pe c4t posi-il, fără însă să aibă ştiinţa lor de detaliu.
;. Apoi, 2l considerăm 2nţelept pe cel capa-il să cunoască lucrurile di#icile şi
care nu sunt uşor de cunoscut omului. 7...8 P
?. Barăşi, 2l credem 2nţelept pe cel care, 2n orice ştiinţă, este mai precis şi mai
capabil să-i înveţe pe alţii raţiunile de a fi ale lucrurilor.
<. Bar 2ntre ştiinţe, o considerăm pe cea aleasă pentru ea 2nsăşi şi 2n vederea
cunoaşterii ca #und 2n mai mare măsură 2nţelepciune dec4t pe cea aleasă pentru
#oloasele ce decur$ din ea.
e asemenea, este 2n mai mare măsură 2nţelepciune ştiinţa care se a#lă mai
presus dec4t cea situată mai pre.os. Căci nu 2nţeleptul tre-uie să se supună, ci el
tre-uie să dispună, şi nu primul tre-uie să asculte de ultimul, ci de primul tre-uie să
asculte cel mai puţin 2nţelept. 7...8
Iarăşi, ştiinţa care cercetează raţiunile de a fi ale unui lucru este în mai mare
măsură aptă să-i înveţe şi pe alţii. &...(C
e asemenea, ştiinţa care cunoaşte cu ce scop tre-uie săv4rşită "ecare
acţiune este suverana ştiinţelor şi se a#lă mai presus dec4t ştiinţa supusă ei. 7...8
Că această ştiinţă căutată nu este una productivă este limpede privind şi la
primii oameni care au practicat "loso"a. Căci şi acum, şi la 2nceput, oamenii au
2nceput să "loso#e,e datorită uimirii 7...8. 2nsă, dacă e adevărat că oamenii au
"loso#at pentru a scăpa de i$noranţă, este clar că tocmai pentru a şti au luat urma
cunoaşterii şi nu de dragul vreunui folos practic &...( pe aceasta o declarăm ca
"ind singura liberă dintre ştiinţe. Căci ea sin$ură tine de sine 2nsăşi.
&Aristotel, Meta",ica8
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică abordată în te,tul de mai sus şi
selectează conceptele utilizate.
Analizează strategia folosită de Aristotel pentru a determina natura
filosofiei.
$are ar fi cea mai importantă întrebare cu privire la natura filosofiei la
care ai aştepta un răspuns de la AristotelA Arată de ce este semnificativă
această întrebare.
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere, indi-
cnd premisele şi consecinţele sale" 3&...( #iecare gnditor spune ceva cu
rost despre natură+ iar dacă, luate individual, contri-uţiile răm4n nule sau
minore, din adău$area tuturor iese ceva măreţ: 7Meta",ica, II, HH? b(.
Argumentează în ce măsură aceasta poate fi o re$ulă de viaţă.
5n mare matematician / şi care
este numai at4t / e mult in#erior
unui păran, care su#eră primitiv pe
c3estiunile ultime.
<u sunt at4t de ne#ericit pentru a
" poet 7...8, dar nici at4t de indi#e/
rent pentru a " "loso#.
&9mil $ioran(
1icţionar
$auză &gr. aitia8 / pentru Aristotel,
termenul are alte semnificaţii dect
cele moderne" condiţie meta#i,ică a
realităţii, fără de care realitatea nu
este posibilă+ condiţie supremă a e,is-
tenţei+ raţiune de a "0 acel ceva pentru
care lucrul este astfel şi nu altfel
etc. 9l distinge patru tipuri principale
de cauze" materială &materia din care
provine ceva(, #ormală &forma sau
modelul lucrului(, e"cientă &cel dinti
început al mişcării sau repausului( şi
"nală &finalitatea sau scopul(.
Metafizică / pentru unii comenta-
tori, iniţial termenul a desemnat pur
şi simplu tratatele lui Aristotel care
erau plasate după lucrările sale de
fizică, în ediţia lui Andronicos din
>-odos. 0entru alţii, a avut o semnifi-
caţie filosofică" desemna ştiinţa sau
acea parte a filosofiei care se ocupa
cu realitatea suprasensibilă sau cu
transcendentul. într-un sens mai larg,
metafizica reprezintă cunoaşterea
prin raţiune a realităţilor imateriale,
3dincolo de4 realităţile fizice materiale
&spre e,emplu, 1umnezeu şi sufle-
tul(, în Antic-itate, metafizica, în sen-
sul de teorie a fundamentelor, a prin-
cipiilor, de domeniu esenţial, aflat la
baza întregii construcţii filosofice,
este înţeleasă ca ontologie, in epoca
modernă ca teorie a cunoaşterii, iar în
filosofia contemporană ca analiză
logică a limba.ului.
!<!
i i
3.
'.
+
OMA)HAFU(*O
&!;;G-!;G<(
@a născut într-o familie de aristo-
craţi, fiind al şaptelea fiu al contelui
Eandulf. Ea vrsta de cinci ani, a fost
trimis de tatăl său la mănăstirea
benedictină Monte $assino, dar în
!;<< a intrat în ordinul dominican.
@pre a evita un conflict cu familia,
este trimis la 0aris, dar este răpit de
fraţii săi mai mari şi înc-is mai mult
de un an 2n castelul #amiliei de la
>occasecca. Aici a scris două mici
trate de logică. 1upă ce a fost elibe-
rat, a plecat la şcoala dominicană de
la Moln, unde a studiat cu Albertus
Magnus. în !;F8 capătă titlul de
magistru. în !;FH, pleacă pentru
şase ani în Italia. Aici înc-eie lucra-
rea "umma contra Gentiles. în tim-
pul unei slu.be, se pare că a avut o
e,perienţă misterioasă, care a pus
capăt activităţii sale de savant. $nd
secretarul său !-a îndemnat să-şi
continue lucrul la "umma t3eolo/
$iae, a răspuns" 36u pot, pentru că
tot ceea ce am scris mi se pare că
sunt paie4. A murit în !;G< şi a fost
canonizat în !?;?.
9._
2nţele$erea lucrurilor necor/
porale mă atră$ea 2n cel mai
inalt$rad0 contemplarea Bdeilor
2mi 2naripa $4ndul, ast#el 2nc4t,
la puţină vreme, am cre,ut că
am a.uns 2nţelept0 am #ost c3iar
at4t de prost, 2nc4t am sperat
că/' voi vedea imediat pe
umne,eu+ căci acesta e ţelul
Glso"ei lui Platon.
&Vustin Martirul şi #ilosoful(
h
FB6O"OFBA
S@B; #ilosofie şi
teologie
%iloso&ia me'ievală este
încadrată convenţional între
secolele al K-lea şi al XK-lea.
începuturile sale sunt legate de
operele apologeţilor creştini
&Vustin Martirul şi #ilosoful,
At-enagoras, Minucius #eli,( şi
de operele 0ărinţilor %isericii
&@fntul Irigorie din 6azians,
@fntul Kasile cel Mare, 0seudo-
1ionisie Areopagitul, Ioan
1amasc-inul, @fntul Augustin(.
@frşitul ei a fost dominat de
scolastică şi de opera lui 5oma
dOAWuino.
)na dintre dezbaterile cele
mai importante pentru gndirea
medievală se referă la relaţia
dintre doctrina revelată şi
cercetarea realizată de raţiune,
respectiv la opoziţia dintre
p3ilosop3i şi sancti, dintre
concepţiile despre lume
întemeiate pe raţiunea umană şi
adevărurile revelate, dintre
înţelepciunea păgnă şi
adevărata înţelepciune. 5ema
apare de.a într-o lucrare din secolul al !!-lea, Persi#larea #iloso#ilor,
atribuită lui Bermias.
0entru Au=ustin 'in 8i""ona9 filosofia şi religia reprezintă căutări ale
înţelepciunii şi, prin aceasta, ale fericirii. @ubiectul principal al filosofiei
este 3cunoaşterea lui 1umnezeu şi a sufletului omului4 7"olilocvii8.
>aţiunea, respectiv filosofia, nu este o simplă slu.itoare a teologiei. 0e
de o parte, raţiunea precede credinţa, întruct raţiunea poate demonstra că
trebuie să credem adevărurile nedemonstra-ile ale credinţei. 0e de altă
parte, e,istă o altă intervenţie a raţiunii, care urmează credinţei, în Predica
<?, @f. Augustin rezumă astfel relaţia dintre raţiune şi credinţă" intelli$e ut
credes, crede ut intelli$as &înţelege ca să crezi, crede ca să înţelegi(.
oma 'HABuino va face ulterior distincţia între două teologii" teologia
întemeiată pe revelaţie şi cea întemeiată pe raţiune, aceasta din urmă fiind
parte a filosofiei. 0rima, numită şi sacra scientia, are ca obiect 3acele
lucruri care sunt mai presus de cunoaşterea omului şi nu sunt de cercetat
prin raţiune4, dar care sunt totuşi primite prin credinţă. #ilosofia le
tratează în măsura în care sunt cognoscibile prin lumina raţiunii naturale.
1octrina sfntă reprezintă şi criteriul adevărului" tot ceea ce se va găsi
în alte ştiinţe contrar adevărului acesteia va fi condamnat ca fals. Aceasta
porneşte de la principii cunoscute prin lumina unei ştiinţe superioare, care
este a lui 1umnezeu şi a fericiţilor, ştiinţa prin care 1umnezeu se cunoaşte
pe sine şi tot ceea ce creează. 9ste mai mult o ştiinţă speculativă, deoarece
se referă mai mult la lucrurile divine dect la faptele oamenilor. 9ste mai
demnă dect filosofia şi celelalte ştiinţe datorită certitudinii şi măreţiei
obiectului său. @copul este fericirea eternă, căreia îi sunt subordonate în
final toate scopurile ştiinţelor practice. 9ste suprema înţelepciune între
toate înţelepciunile umane şi îi revine rolul de a ordona şi a .udeca.
Această ştiinţă poate să primească un a.utor de la disciplinele filosofice
pentru o mai mare întărire a celor pe care le afirmă. >ecurge la raţiune,
dar nu pentru a proba credinţa, ci pentru a deduce alte adevăruri din cele
revelate. în ultimă instanţă, filosofia nu trebuie să accepte nimic altceva
dect ceea ce este accesibil inteligenţei naturale şi demonstrabil prin
mi.loacele ei.
1+3
/enuri $i stiluri )iloso)ice
5oma dOAWuino subliniază că ar trebui să e,iste un acord între con-
cluziile ultime ale revelaţiei şi raţiunii. 6ici raţiunea, nici revelaţia nu pot
să ne înşele. însă de fiecare dată cnd o concluzie filosofică contrazice
dogma, acesta este un semn că respectiva concluzie e falsă.
#ilosofia &teologia filosofică( şi teologia revelată sunt, în cele din urmă,
două modalităţi de acces la unul şi acelaşi adevăr, dar prima, fiind înte-
meiată pe revelaţie, deci pe autoritatea lui 1umnezeu, este superioară
celeilalte.
C 12$5>I6A @#[65N
ar c3iar despre acele lucruri cu privire la umne,eu pe care raţiunea umană
le poate cerceta, a #ost necesar pentru om să "e instruit de către revelatia divină,
deoarece 7in privinţa8 adevărului despre umne,eu, cercetat de raţiunea umană, la
puţine, şi in timp 2ndelun$ şi cu amestecul multor erori a a.uns omul. ar
cunoaşterea acestui adevăr de care depinde 2ntrea$a salvare a omului este 2n
umne,eu. Aşadar, pentru a se a.un$e la o mai potrivită şi si$ură salvare a oame/
nilor, a #ost necesar ca ei să ie instruiţi despre cele divine de către revelaţia
divină.
A #ost necesar deci ca, pe l4n$ă disciplinele "losoGce, care sunt cercetate prin
raţiune, să primească doctrina s#4ntă prin revelaţie.
$iorna dOAWuino, "umma t3eo2o$iae8
Aplicaţii
M. 9videnţiază problema filosofică abordată în te,tul de mai sus şi selectează
conceptele utilizate.
;. )neori, se apreciază că revelaţia este o mişcare de sus în .os, iar filosofia,
cel puţin teologia filosofică, reprezintă mişcarea complementară, de .os în
sus. $rezi că aceste metafore sunt adecvate pentru a descrie natura lor şi
relaţia dintre eleA
?. în 9vul Mediu, s-a susţinut că filosofia nu poate fi dect o slu.itoare a teolo/
$iei. 0rezintă şi argumentează un punct de vedere personal în legătură cu
acesta problemă.
< 5oma dOAWuino formulează problema necesităţii teologiei astfel" 39ste
necesar să e,iste, dincolo de disciplinele filosofice, o altă ştiinţăA4. 9l ana-
lizează două teze care ar sugera că nu este necesară o asemenea ştiinţă"
a( omul nu trebuie să se preocupe de ceea ce depăşeşte puterile raţiunii+
b( ceea ce ţine de puterile raţiunii este suficient cuprins în disciplinele
filosofice. 0rezintă şi argumentează o soluţie proprie a acestei probleme,
plecnd de la cele două teze.
F. Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere,
indicnd premisele şi consecinţele sale" 3în viaţă avem numeroase
dorinţe, însă o filosofie anume este de obicei inspirată de o dorinţă domi-
nantă care ii dă coerenţă &...(. 9,istă dorinţa de a cunoaşte &...(, dorinţa
de fericire, dorinţa de virtute şi, ca o sinteză a acestora două, dorinţa de
mntuire &...(. 9,istă dorinţa de frumos, dorinţa de divertisment şi, în
sfrşit, dorinţa de putere.4 &%ertrand >ussell, Filoso#ii ale puterii8.
@colastica
9ste o doctrină filosofică, teologică
şi ştiinţifică elaborată în epoca me-
dievală.
A avut ca scop principal alcătuirea
unui sistem în care să se reunească
filosofia greacă şi romană cu învăţă-
tura creştină. Ea început, erau denu-
miţi scolastici învăţaţii din şcolile
mona-ale medievale+ mai trziu,
termenul s-a limitat la maeştrii seco-
lului al Xffl-lea, în special Ia 5oma
dOAWuino. Alţi reprezentanţi" @cotus
9riugena, Anselm din $anterburS,
0ierre Abelard, Albert cel Mare,
@fntul %onaventura, >oger %acon,
%oet-ius, Rilliam 2ccam.
Dic7%onar
Apologeţi / scriitori şi filosofi care în
primele secole ale creştinismului au
luat apărarea acestuia împotriva
acuzaţiilor în baza cărora aveau loc
persecuţiile creştinilor sau împotriva
ereziilor Aristide, Vustin Martirul şi
#ilosoful, 5atian, At-enagoras, 5eofil
al Antio-iei, Bermias ş.a. 0ărinţi ai
%isericii / scriitori şi slu.itori ai
%isericii ortodo,e sau catolice, care
în primele secole au avut o
contribuţie decisivă la fundamentarea
doctrinei creştine" @fntul $lement,
@fntul Irigorie de 6azians, @fntul
Irigorie de 6Sssa, @fntul Kasile cel
Mare, @fntul Ioan Iură de Aur
&Brisostomul(, @fntul Ioan $assian,
@fntul Augustin ş.a.
!<?
3Ansamblul filosofiei este ca un
arbore ale cărui rădăcini le
reprezintă metafizica, trunc-iul
fizica, iar ramurile celelalte
ştiinţe.4
&>en8 1escartes(
a& .....................1 : -
Bntr/o perspectivă Dantiană, am
putea spune că lim-a.ul este o #ormă a
priori a cunoaşterii. <u este insă dat
odată pentru totdeauna. ;re-uie să
recunoaştem evoluţia in timp a
lim-a.ului, evoluţia pe care uneori
:2nsăşi cunoaşterea o #ace posi-ilă.
Cu alte cuvinte, nu este un instru/
ment in#aili-il al cunoaşterii, dar este
unul per#ecti-il. Am putea aplica #aţă
de lim-a. aceeaşi metodă a detectării
şi eliminării erorilor pe care Popper
o propune pentru aproprierea de
adevăr. 2ntre cunoaştere şi lim-a. nu
poate #i vor-a de o simplă relaţie
cau,ală+ nu putem cunoaşte sau reda
cunoaşterea noastră #ără lim-a., dar
lim-a.ul insuşi poate #i o-iect al
cunoaşterii. <i/B putem ima$ina
asemenea unei lanterne care ne
a.ută totuşi să luminăm măcar in
parte Nntunericul care ne Nncon.oară.
&Rillard van 2rman Zuine(
FB6O"OFBA
`0
r
#ilosofia critică
0entru Immanuel :ant9 metafizica este o încercare de a răspunde la
unele întrebări inevitabile, cum sunt cele privind natura sufletului sau
e,istenţa lui 1umnezeu, impuse de 3natura raţiunii însăşi4, dar la care
aceasta nu poate să răspundă deoarece îi depăşesc capacitatea" pentru a
răspunde la asemenea întrebări, raţiunea porneşte de la principii care sunt
folosite în cursul e,perienţei+ cu a.utorul acestora, se ridică tot mai sus,
spre condiţii tot mai îndepărtate, pe care nu le poate însă atinge+ astfel,
este nevoită să se refugieze în principii care 3depăşesc orice folosire
posibilă a e,perienţei4, care 3nu mai recunosc nici o piatră de încercare4 a
acesteia. $a urmare, este împiedicată descoperirea erorilor, iar raţiunea
3se prăbuşeşte în întuneric şi contradicţii4, metafizica devenind arena unor
3certuri fără sfrşit4, domeniul unor 3interminabile contradicţii4, datorate,
în principal, folosirii dogmatice a raţiunii.
2biectul cercetărilor metafizice nu poate fi însă indi#erent naturii
omeneşti. 0roblema nu este, aşadar, de a renunţa la metafizică, ci de a o
îndruma în aşa fel înct să meargă şi aceasta pe 3drumul sigur al unei
ştiinţe4. în acest sens, filosoful german considera că este necesară insti-
tuirea unui tri-unal al rapunii, care să-i garanteze folosirea legitimă,
îndreptăţită. 6umai acesta, respectiv critica raţiunii pure, critica sau ana-
liza 3capacităţii raţiunii în genere cu privire la toate cunoaşterile la care
poate năzui independent de orice experienţă&, poate a.uta la rezolvarea
problemei posibilităţii metafizicii, prin determinarea izvoarelor, a sferei şi
a limitelor cunoaşterii a priori. în acest sens, critica este 3pregătirea pre-
alabilă necesară pentru promovarea unei temeinice metafizici ca ştiinţă4.
0rin realizarea acestui proiect, Mant credea că nu ar trebui să e,iste
3nicio singură problemă metafizică care să nu fi fost rezolvată &...( sau, cel
puţin, pentru a cărei rezolvare să nu se fi oferit c-eia4. 1eşi ar părea o pre-
tenţie ne.ustificată, el arăta că aceasta este 3mai moderată4 dect pretenţia
acelor filosofi care susţin că pot dovedi 3natura simplă a sufletului ome-
nesc sau un prim început al lumii4.
Altfel spus, pentru Mant, problema posibilităţii metafizicii se referă la
3ct pot cunoaşte intelectul şi raţiunea, independent de orice e,perienţă4,
la izvoarele şi condiţiile posibilităţii cunoaşterii a priori. $ritica va oferi
inventarul 3a tot ceea ce posedăm prin raţiunea pura4, adică un fundament
sigur pentru cercetarea metafizică. 0entru a reuşi în acest demers, era
nevoie însă de o sc-imbare radicală, de o revoluţie în urma căreia lucrurile
să se oriente,e după cunoaşterea noastră. @implificnd, putem vorbi
despre posibilitatea metafizicii numai dacă este posibilă o cunoaştere a
priori. Aceasta din urmă nu este însă posibilă dacă raţiunea noastră se
orientează după lucruri. A cunoaşte în mod a priori înseamnă a cunoaşte
independent de experienţă. 36oi cunoaştem despre lucruri a priori:,
subliniază filosoful german, 3numai ceea ce noi înşine punem în ele4, în
acest fel, lucrurile se orientează după cunoaşterea noastră, depinznd de
structurile a priori ale sensibilităţii şi ale intelectului. )n asemenea mod
de gndire este necesar pentru metafizică, deoarece aceasta are ca
!<<
Benuri $i stiluri )iloso)ice
obiect tocmai ceea ce depăşeşte e,perienţa &sufletul, lumea ca întreg,
1umnezeu(.
$ritica raţiunii pure va arăta însă 3că nu putem depăşi niciodată limitele
e,perienţei posibile4. întruct nu vor putea fi 3date niciodată în e,pe-
rienţă4, 3obiectele4 tradiţionale ale metafizicii vor deveni postulate ale
raţiunii practice, .udecăţi al căror adevăr nu poate fi demonstrat, dar pe
care trebuie să le admitem în calitate de fiinţe raţionale, care acţionează
moral. 1e pildă, ideea nemuririi sufletului va deveni un postulat al raţiunii
practice &ceva ce raţiunea practică trebuie să presupună pentru a vorbi în
mod legitim de moralitate sau fericire(. în acest sens, Mant subliniază că
3trecerea dincolo de orice limită a oricărei e,perienţe este posibilă numai
din punct de vedere practic4. $u alte cuvinte, metafizica poate fi realizată
doar ca meta#i,ică a moravurilor. >aţiunea se va e,tinde în mod legitim
dincolo de limitele sensibilităţii numai în folosirea ei morală.
C >9K2E)LIA $209>6!$A6[
P4nă acum se admitea că toată cunoaşterea noastră tre-uie să se oriente,e
după o-iecte0 dar, 2n această ipote,ă, toate 2ncercările de a sta-ili ceva despre ele a
priori cu a.utorul conceptelor 7...8 au #ost ,adarnice. "ă 2ncercăm deci o dată,
dacă n/am reuşi mai -ine 2n pro-lemele meta#i,ice, presupun4nd că lucrurile tre/
-uie să se oriente,e după cunoaşterea noastră, ceea ce concordă şi mai -ine cu
posi-ilitatea dorită a unei cunoaşteri a lor a priori, menită să sta-ilească ceva
asupra lucrurilor 2nainte de a ne G date. Aici se petrece acelaşi lucru ca şi cu
prima idee a lui Copernic, care, vă,4nd că explicarea mişcărilor cereşti nu dădea
re,ultate dacă admitea că toată armata stelelor se 2nv4rte 2n .urul spectatorului,
2ncearcă să vadă dacă n/ar reuşi mai -ine lăs4nd spectatorul să se 2nv4rtă, iar
stelele, dimpotrivă, să stea pe loc. 2n meta#i,ică se poate #ace o 2ncercare
asemănătoare 7...8. Această 2ncercare reuşeşte după dorinţă şi promite meta#i,icii
2n prima ei parte, 2n care se ocupă anume cu concepte a priori 7...8 drumul si$ur al
unei ştiinţe. Căci după această sc3im-are a modului de $4ndire se poate #oarte -ine
explica posi-ilitatea unei cunoaşteri a priori 7...8. ar din această deducţie a
#acultăţii noastre de a cunoaşte a priori re,ultă, 2n prima parte a meta#i,icii, un
re,ultat straniu şi 2n aparenţă #oarte dăunător 2ntre$ului scop ce se urmăreşte 2n
partea a doua, anume că nu putem depăşi cu ea niciodată limitele experienţei
posi-ile, ceea ce este totuşi preocuparea cea mai esenţială a acestei ştiinţe.
&Immanuel Mant, Critica raţiunii pure8
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică a te,tului de mai sus+ selectează con-
ceptele filosofice.
$aracterizează soluţia lui Mant, menită să îndrepte metafizica pe 3drumul
sigur al unei ştiinţe4.
Mant vorbeşte la un moment dat despre 3amăgirea mereu reînnoită a
navigatorului aventuros cu speranţe goale, ca şi anga.area acestuia în
întreprinderi pe care nu le poate abandona niciodată şi pe care, cu toate
acestea, este incapabil să le poată duce la bun sfrşit4. In ce situaţie de
viaţă un adolescent ar avea un asemenea sentimentA
Privirea pe care o arunc
lumii trece prin un$3iul
vedere al teoriilor noastre0
cunoaşterea #actuală pe care o
o-ţinem va O 2n mod evident
con#i$urată şi modelată de
teoriile noastre.
&1avid %o-m(
$n%o
Meta&iDica
* este o cunoaştere raţională specula-
tivă cu totul izolată+
* se ridică complet deasupra a ceea
ce ne învaţă e,perienţa, şi anume prin
simple concepte+
* în metafizică, raţiunea însăşi tre-
buie să fie propriul ei şcolar+
* metafizica n-a avut pnă acum o
soartă att de favorabilă ca să fi putut
apuca pe drumul sigur al unei ştiinţe+
* în ea raţiunea se poticneşte neîntre-
rupt, c-iar cnd vrea să cunoască a
priori &cum are pretenţia( acele legi
pe care le confirmă cea mai vulgară
e,perienţă+
* în ea trebuie să ne întoarcem de
nenumărate ori din drum, deoarece
găsim că nu duce într-acolo unde
vrem să a.ungem+
* în ce priveşte acordul partizanilor
ei în afirmaţiile lor, ea este încă att
de departe de el, inct este mai
curnd o arenă care pare a fi anume
menită pentru a se e,ercita în lupte
de paradă+
* metoda ei nu a fost pnă acum
dect dibuire şi, ceea ce-i cu mult mai
rău, o dibuire între concepte.
&Immanuel Mant,
Critica raţiunii pure8
_
!<F
C
însă adevăraţii
filosofi sunt poruncitori
şi legiuitori" ei sunt cei
care determină pentru
2nt4ia oară incotro1/uB şi
pentru ce1/ul omenirii 7...8 ei apucă
cu o m4nă creatoare viitorul şi, in
m4inile lor, toate cele ce există şi au
existat vreodată devin un mi.loc, o
unealtă, un -aros. 9Cunoaşterea:
lor e creaţie, creaţia lor e le$i#erare,
vrerea lor de adevăr este voinţă de
putere. Există in ,ilele noastre
asemenea #doso#i1 Existat/au
vreodată asemenea Blo/so#i1 <u
trebuie oare să existe asemenea
4loso41
&#riedric- 6ietzsc-e(
FB6O"OriA
>> #ilosofia ca viziune subiectiva
1e-a lungul timpului, s-au confruntat două concepţii despre forma
adecvată filosofiei. 0entru unii gnditori, adevărata filosofie este sistema-
tică şi are ca model cunoaşterea ştiinţifică+ pentru ceilalţi, filosofia se
e,primă în mod necesar prin aforisme şi are ca model felul artistic de a
înţelege lumea.
@istemul filosofic poate fi definit ca totalitate discursivă, organizată
în mod deductiv, ca 3ansamblu de adevăruri legate între ele, ct şi cu
principiile lor4 &$-ristian Rolff(. #inalitatea unui asemenea mod de
desfăşurare şi e,punere a filosofiei este 3unitatea sistemică a cunoaşterii4
&Imm. r$ant( sau, cu alte cuvinte, 3un sistem unic şi perfect al spiritului
uman4 K.G. #ic-te(.
"istemului i s-a reproşat insa4 artu5cia7itatea, #aptul că prin ordonarea
ri$uroasă a ideilor se anulea,ă mişcarea reală a gndului, care este ezi-
tantă, dezordonată, adesea contradictorie, cu reveniri şi discontinuităţi,
într-un cuvnt, spontană. A spune că sistemul nu este dect forma ori
modul de prezentare sau e,punere a gndirii şi a rezultatelor acesteia nu
face dect să indice distanţa dintre sistem şi diversitatea realului, a
situaţiilor de gndire şi a e,perienţelor omeneşti. 0rin tendinţa lui totaliza-
toare, prin încercarea de a deduce toato ideile din cteva principii gene-
rale, sistemul este o modalitate de înrobire a spiritului, 3cea mai vătămă-
toare formă de despotism4 &9mil $ioran(.
$u alte cuvinte, se opun conceptul abstract şi reflecţia spontană, sis-
temul şi fragmentul, ordonarea artificială a gndirii şi mersul natural al
acesteia, desfăşurarea gndirii în sferele înalte ale spiritului şi devenirea,
sc-imbarea gndului supus şuvoiului dezordonat al vieţii.
5ocmai din perspectiva regăsirii 3vieţii autentice4, %rie'ric? *ietDsc?e
este un critic înverşunat al sistemului. 9l îşi e,pune în mod programatic
ideile într-o formă fragmentară. 9ste adevărat însă că pot fi identificate
cteva teme fundamentale ale gndirii sale" lumea ca spectacol al multi-
plelor voinţe de putere &lumea, cu tot ceea ce conţine, nu este altceva
dect voinţă de putere, voinţă de a creşte, de a e,perimenta, de a deveni
mai mult dect eşti etc(+ perspectivismul &diferitele forme de e,istenţă îşi
reprezintă lumea în mod relativ, iar reprezentările lor sunt perspective, nu
imagini ale lumii în sine(+ instrumentalismul &cunoaşterea este un simplu
instrument în lupta dintre voinţele de putere(+ 3reevaluarea tuturor valo-
rilor4 pentru a depăşi morala creştină, care este 3antinomică în raport cu
viaţa4+ 3eterna revenire4 a tuturor lucrurilor etc.
In concluzie, prezentarea fragmentară a filosofiei nu vizează o
desfăşurare cu totul dezorganizată, -aotică, fără idei sau principii funda-
mentale. Aceasta indică, în fapt, că e,istă două modalităţi principale de
e,punere a filosofiei" sistemul / desfăşurarea ar-itectonică a ideilor,
asemenea unei clădiri / şi #ra$mentul / desfăşurarea nonliniară a
ideilor, asemenea unui puzzle nedefinitivat, a cărui imagine nu poate fi
dată dinainte. 0e de altă parte, trebuie observată corelarea dintre ideea că
sistemul este forma adecvată a filosofiei şi idealul filosofiei ca ştiinţă,
respectiv dintre construcţia fragmentară şi înţelegerea filosofiei ca viziune
subiectivă sau ca gen literar.
* #olosindu-vă de imaginea de
mai sus, prezentaţi un punct de
vedere unitar privind relaţia din-
tre filosofie şi modul în care un
adolescent priveşte lumea.
!<8
/enuri $i stiluri )iloso)ice
m #IE2@2#IA $A #2>MA 19 $26#9@I)69
Am descoperit, 2ncetul cu 2ncetul, că orice mare GlosoGe de p4nă acum a #ost
con#esiunea autorului ei, constituind un #el de memorii neintenţionate sau neo-/
servate0 am remarcat, de asemenea, că 2n orice GlosoGe intenţiile morale 7sau
imorale8 #ormau adevăratul $ermen din care, de "ecare dată, lua naştere 2ntrea$a
plantă.
&#riedric- 6ietzsc-e, incolo de -ine şi de rău8
C #2>MA A19$KA5N #IE2@2#I9I
6u am 2ncredere 2n niciun #el de creatori de sisteme şi 2i evit Eoinţa de
sistem este o lipsă de onestitate.
&#riedric- 6ietzsc-e, Amur$ul idolilor8
<imic mai supărător dec4t lucrările ce pun ordine 2n 3ăţişul de idei al unui
spirit care a urmărit orice, numai sistemul nu. 6a ce -un să atri-ui o coerenţă
ilu,orie ideilor lui <iet,sc3e, su- pretextul că acestea $ravitea,ă 2n .urul unui
motiv central1 <iet,sc3e este o sumă de atitudini şi ar 2nsemna să/' co-or4m
căut4nd la el voinţă de ordine, preocupare pentru unitate. 0rizonier al umorilor
sale, el le-a înregistrat fluctuaţiile.
&9mil $ioran, 7spiţa de a exista8
Există o mare di#erenţă 2ntre e#ectele unei scrieri care poate G citită uşor, 2n
mod cur$ător, şi ale uneia ce poate G scrisă, dar nu desci#rată uşor. G4ndurile
sunt 2nc3ise 2n aceasta ca 2ntr/o casetă. 7...8
C4nd $4ndesc pentru mine, #ără să doresc să scriu o carte, eu sar 2n .urul
temei0 acesta este sin$urul #el de $4ndire natural pentru mine. Este un c3in săGu
#orţat a $4ndi 2n mod liniar.
&Eud\ig Rittgenstein, 2nsemnări postume8
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică abordată în unul dintre te,tele de mai sus
şi selectează conceptele utilizate.
Analizează semnificaţia tezei lui 6ietzsc-e potrivit căreia arta este forma
supremă a vieţii spirituale.
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere, indi-
cnd premisele şi consecinţele sale" 3împotriva pozitivismului care se opreşte
la fenomene / există numai #apte/eu aş spune" 6u, tocmai faptele sunt
cele care nu e,istă, e,istă numai interpretări4 &#riedric- 6ietzsc-e(. $are
din următoarele idei ale lui Eucian %laga e,primă, în opinia ta, cel mai
bine natura metafiziciiA a( o viziune metafizică răspunde unor necesităţi
spirituale prezente în primul rnd în autorul ei+ b( metafizica reprezintă,
de obicei, un salt în incontrolabil, o 3lansare de făclii aprinse în ultime
abisuri4+ c( orice afirmaţie metafizică face vizibilă o 3prezenţă autorică4,
o personalitate, un autor care pare a spune" 3@tau aici, nu pot altfelD4.
Argumentează-ţi punctul de vedere
în lucrarea 6acrimi şi sGnţi, 9mil $ioran arată că 3toată filosofia e fără răs-
puns4, în vreme ce sfinţenia, avndu-E pe 1umnezeu ca scop, este 3ştiinţă
e,actă4, care 3ne dă răspunsuri pozitive şi precise la întrebările la care
filosofia n-a avut cura.ul să se ridice4. $omentează acest punct de vedere.
Portretul &iloso&ului
'in "ers"ectiva 'ialo=ului
"latonician Re#u*lica
este înflăcărat, iute şi puternic prin
fire+
doreşte înţelepciunea în întregul
ei şi nu în parte+
se îndreaptă cu bucurie spre învă-
ţătură şi nu se îndestulează nicio-
dată+
iubeşte să privească adevărul+
este în stare să perceapă ceea ce
rămne la fel, egal cu sine 7Bdeile80
nu este mai pre.os faţă de cei care
îşi arată puterea mintii doar în ca-
zul lucrurilor multiple, nici în pri-
vinţa e,perienţei, nici în privinţa
virtuţii+
!
iubeşte statornic acea învăţătură
care i-ar face vădită esenţa per-
manentă şi nesc-imbătoare prin
naştere ori pieire+
& năzuieşte spre întregul omenesc şi
divin+
Q sufletul lui este drept şi blnd, nu
nesociabil şi nedrept+
O este cu mintea îndreptată spre
cele ce sunt cu adevărat şi caută să
le imite, să se asemene ct poate
cu ele+
Q este izvoditor al cumpătaţii, al
dreptăţii şi al virtuţii poporului+
Q are de-a face cu ceea ce este divin
şi supus ordinii şi devine şi el o
fiinţă supusă ordinii şi divină, în
măsura în care este posibil pentru
un om.
icţîorir
#lc-te, Vo-ann Iottlieb &!G8;-!:!<( /
filosof german.
@ol&&9 $-ristian &!8GH-!GF<( / filosof
german.
.$U
+.
Munca in "loso"e, ca şi adesea
munca 2n ar3itectură, este propriu/,is
o muncă asupra propriei Ginţe.
Asupra propriei concepţii. Asupra
modului cum vedem lucrurile. 7Fi
asupra a ceea ce cerem de la ele8.
Filoso#ul a.un$e cu uşurinţă in
situaţia unui director nepriceput
care, in loc s4/şi #acă trea-a sa şi să
suprave$3e,e ca an$a.aţii săi să/şi
#acă munca aşa cum tre-uie, ia
asupra lui munca lor şi se vede ast#el
2ntr/o -ună ,i 2mpovărat cu muncă
străină 2n timp ce an$a.aţii se uită la
el şi/' critică.
Filoso#ii sunt adesea ca şi copiii mici
care mai 2nt4i tra$ cu creionul
di#erite linii pe o 34rtie şi apoi 2ntrea/
-ă pe cei mari 9ce/i asta1:/Aceasta
se 2nt4mplă aşa+ adultul i/a desenat
deseori copilului ceva şi i/a spus+
9acesta este un om:, 9aceasta este o
casă: ş.a.m.d. Bar acum copilul tra$e
şi el linii şi 2ntrea-ă+ asta ce e acum1
&Eud\ig Rittgenstein(
FB6O"OFBA
C!!
r
filosofia ca formă de analiză conceptuală
în mod tradiţional, fie c este înţeleasă ca formă sistematică de cunoaş-
tere a lumii sau ca reflecţie personală, subiectivă, filosofia are ca finalitate
o imagine generală asupra realităţii, situată c-iar deasupra diferitelor
perspective sau imagini pe care le oferă ştiinţele particulare. $um spunea
Eucian %laga, filosofia vizează totul existenţei, în vreme ce ştiinţele au în
vedere numai o parte determinată a acesteia.
0entru Eud\ig Rittgenstein, filosofia nu este un ansamblu de teze sau
de cunoştinţe, ci o activitate de clarificare a gndurilor noastre, o critică a
limba.ului, care are ca punct de plecare o serie de confuzii generate de
folosirea greşită a acestuia. $ercetarea filosofică nu urmăreşte nici
obţinerea unei imagini definitive, unice şi unitare asupra unor lucruri sau a
realităţii ca întreg, nici rezolvarea definitivă a unor probleme. Aceasta
vizează mai ales o sc-imbare a stilului nostru de gndire, fiind o terapie
mentală, care constă în eliberarea gndirii noastre de capcanele limba.ului
şi de erorile întlnite frecvent în istoria gndirii. în 2nsemnări postume sau
în Cercetări GlosoGce, Rittgenstein urmăreşte, în mod programatic,
eliberarea activităţii raţionale de obişnuinţe sau dogme, de interpretări
eronate, nu pentru a propune o nouă viziune asupra lumii, ci o nouă
metodă" 3ceea ce este important este că s-a găsit o nouă metodă4.
9l distinge între cercetarea factuală, bazată pe fapte, şi cercetarea con-
ceptuală şi subliniază că filosofia nu aparţine cunoaşterii empirice şi că nu
poate indica aspecte fundamentale ale lumii.
0entru el, limba.ul are un rol esenţial în formularea întrebărilor filoso-
fice şi în căutarea soluţiilor potrivite. 1e pildă, ceea ce înţelegem prin
cuvntul timp identifică lucrul căutat şi condiţionează att modul în care
ne întrebăm despre timp, ct şi modul în care încercăm să răspundem.
1emersul unui gnditor care înţelege prin timp un 3obiect4 este diferit de
acela al unui gnditor care înţelege un ansamblu de relaţii sau c-iar un
concept ori o idee. Aceste modalităţi diferite de înţelegere a timpului,
respectiv de înţelegere a unui cuvnt, sunt demersuri lingvistice sau gra-
maticale diferite, care generează încercări diferite de a rezolva aşa-numi-ta
problemă a timpului.
Eud\ig Rittgenstein critică tendinţa metafizicii de a descifra lucruri 2n
sine, aflate dincolo de aparenţe. 9l consideră că filosofii s-au înşelat atunci
cnd au crezut că pot descrie lucruri 2n sine, deoarece nu au făcut altceva
dect să descrie $ramatica unei e,presii &de pildă, gramatica sau modul de
utilizare a cuvntului timp8. Imaginile filosofice asupra lumii sunt, în
realitate, doar explicaţii ale unor confuzii, clari#icări ale unor interpretări
eronate, diferite de e,plicaţiile empirice din ştiinţă sau din viaţa practică,
în general, filosofii nu pot stabili nimic cu privire la stările de lucruri reale.
$onform lucrării ;ractatus lo$ico/p3ilosop3icus, sarcina filosofiei este
determinarea a ceea ce poate fi gndit clar. Aceasta înseamnă a stabili
ceea ce poate fi e,primat cu sens prin intermediul limba.ului nostru.
1elimitarea între e,primabil şi ine,primabil este corelată cu teza potrivit
căreia ine,primabilul poate fi doar arătat
#rancisco de Yurbarn &!FH:-!88<(,
Meditaţia "#. Francisc
/enuri $i stiluri 4iloso)ice
în Cercetări #iloso#ice, este subliniată funcţia critică şi corectivă a
nlosofiei" aceasta nu urmăreşte edificarea unor construcţii sau a unor
tablouri asupra realităţii, ci să ne facă să vedem realitatea familiară, să
înţelegem diferitele .ocuri de lim-a. şi faptul că nu e,istă esenţe sau vreun
su-strat al tuturor lucrurilor de un anumit fel &de pildă, al tuturor numere-
lor(, ci doar asemănări de #amilie. Acest program nu poate fi realizat dect
printr-o terapie a intelectului, bazată în principal pe anali,a lim-a.ului, pe
clarificarea modului în care sunt utilizate cuvintele limba.ului comun.
$a activitate conceptuală, filosofia nu caută e,plicaţii cauzale, nu
urmăreşte descrierea faptelor, nici elaborarea de ipoteze sau teorii despre
realitate. #ilosofia urmăreşte, dimpotrivă, analiza structurilor conceptuale,
eliminarea încurcăturilor, corectarea unor erori de interpretare sau de
argumentare.
1acă iniţial Rittgenstein a crezut că nu e,istă, de fapt, probleme
filosofice, ci doar pseudopro-leme, ulterior, a arătat că e,istă întrebări
perene, nelinişti ad4nci, care apar tot timpul ca urmare a folosirii neadec-
vate a limba.ului nostru. 9l era convins că indicarea rădăcinilor proble-
melor filosofice poate duce la dispariţia acestora &nu la rezolvarea lor(, la
un fel de iluminare sau Nnţele$ere în legătură cu anumite subiecte.
C 0>2%E9M9E9 #IE2@2#I$9
Au,im mereu o-servaţia că GlosoGa nu #ace de #apt niciun pro$res, căci ace/
leaşi pro-leme GlosoGce care i/au preocupat de.a pe $reci ne preocupă 2ncă pe
noi. Cei care spun 2nsă acest lucru nu 2nţele$ motivul pentru care tre-uie să "e
aşa. Acest motiv este 2nsă acela că lim-a noastră a rămas aceeaşi şi ne amă$eşte
conduc4ndu/ne mereu la aceleaşi 2ntre-ări. At4ta vreme c4t va exista un ver- 9a
G:, care pare să #uncţione,e ca 9a m4nca: şi 9a -ea:, at4ta vreme c4t vor exista
ad.ective ca 9identic:, 9adevărat:, ,@als:, 9posi-il:, at4ta vreme c4t se va vor-i de
o cur$ere a timpului şi de o dilatare a spaţiului ş.a.m.d., at4ta vreme oamenii se
vor i,-i mereu de aceleaşi $reutăţi eni$matice şi vor privi ţintă spre ceva ce pare
să nu poată G 2nlăturat de nicio explicatie. Fi aceasta satis#ace, 2n plus, o nă,uinţă
spre transcendent, deoarece ei cred că văd $raniţa intelectului omenesc: şi cred,
#ireşte, capot vedea dincolo de el.
&Eud\ig Rittgenstein, 2nsemnări postume8
Aplicaţii
Argumentează pro sau contra" 0roblemele filosofice nu sunt probleme de
viaţă.
0entru Eud\ig Rittgenstein, convingerea că tre-uie ca realitatea să fie
într-un anumit fel, confundarea întrebărilor filosofice cu problemele
ştiinţifice sau aspiraţia către generalitate şi uniformitate reprezintă surse
ale erorilor filosofice. $are dintre cele trei crezi că este cea mai impor-
tantăA @e regăsesc acestea în e,perienţa ta de viaţăA $ompară
punctul de vedere pe care îl susţine Eud\ig Rittgenstein cu privire la
natura filosofiei cu ideea lui Eucian %laga că orice filosofie este un
3adaos de luciditate4.
Analizează semnificaţia filosofică a te,tului lui Eud\ig Rittgenstein de pe
coloana alăturată.
Am din ce 2n ce mai mult impresia
că #iloso#ul, Gind omul necesar al
,ilei de m4ine şi poim4ine, s/a a#lat, a
trebuit să se a#le dintotdeauna 2n
contradicţie cu pre,entul său+ de
#iecare dată, inamicul său era idealul
a,i/ului. ;oţi aceşti extraordinari pro/
motori ai omenirii numiţi GiosoG /
care arareori s/au simţit ei 2nşişi prie/
teni ai 2nţelepciunii, ci mai cur4nd
ne-uni de,a$rea-ili, prime.dioase
semne de 2ntre-are R şi/au $ăsit o
2ndatorire dură, involuntară şi impe/
rioasă, o 2ndatorire a cărei măreţie
au descoperit/o, 2n cele din urmă, 2n
rolul de conştiinţe ne2mpăcate ale
vremii lor.
&#riedric- 6ietzsc-e(
Este 2n $enere ceea ce #ac eu
demn de osteneală1 a, 2nsă numai
c4nd primeşte o lumină de sus. Fi
dacă este aşa / de ce mi-ar păsa că
Gvctele muncii mele ar putea să Ge
Girate1 acă ceea ce scriu este cu
adevărat, cum mi/ar putea G Girat
ceea ce este valoros1 acă lumina
de sus nu este pre,entă, eu nu pot să
Gu dec4t inteli$ent.
Ceea ce descoperim 2n GlosoGe
este -anal, ea nu ne 2nvaţă #apte noi,
asta #ace doar ştiinţa. ;otuşi, privi/
rea de ansam-lu asupra acestor
-analităţi este extrem de di#icila şi
de o imensă importanţă.
&Eud\ig Rittgenstein(
!<H
+.
)na dintre pre.udecăţile referi-
toare la filosofi este că stau
înc-işi într-un turn de #ildeş,
departe de lumea reală.
i #IE2@2#)E UI
2M)E 2%IU6)I5
Acesta este caracterul #iecăruia
din cei doi 7...8 al celui crescut 2ntr/
adevăr in li-ertate şi 2n ti3nă, acela
c3iar pe care 2l numeşti căutător al
2nţelepciunii, căruia nu ar tre-ui să i
se ia 2n nume de rău că pare naiv
şinue -un de nimic atunci c4nd ar da
peste vreo trea-ă de servitor+ că nu ar
şti, de pildă, să pre$ătească -a$a.ele
pentru călătorie sau I să drea$ă o
m4ncare $ustoasă ori un I discurs
um#lat. C4t despre celălalt ar I putea,
desi$ur, #i de a.utor la toate g nevoile
de #elul acesta, cu pricepere şi la
iuţeală, dar nu ar şti să 2şi arunce
veşm4ntul pe umărul drept ca un om
li-er, după cum nu ar şti nici să prindă
cuvintele potrivite pentru a 2nălţa după
dreptate un imn adevăratei vieţi a
,eilor şi a oamenilor #ericiţi.
&0laton(
1/0
FB6O"OFBA
#IE2@2#I9 UI KIALA
.dm> >ostul şi valoarea filosofiei
2rice întrebare despre rostul şi valoarea filosofiei, despre implicaţiile
acesteia în viaţa de zi cu zi, presupune o determinare prealabilă a naturii
activităţii filosofice şi a funcţiilor sale. 1e pildă, altfel înţeleg relaţia dintre
filosofie şi viaţă, rostul şi valoarea acesteia pentru viaţă, cei care cred că
filosofia este iu-ire de 2nţelepciune, dect aceia care cred că este doar o
activitate de clarificare a gndurilor noastre.
0entru mulţi gnditori, filosoful se distinge de omul obişnuit, căci el
trăieşte într-o altă lume, străin &sau înstrăinat( de viaţa cotidiană şi de
problemele acesteia, în lumea abstractă a ideilor. #ilosoful se întreabă
despre 1reptate, #ericire, Adevăr, Eibertate etc, în general, despre valori
sau idealuri considerate uneori de neatins.
)nii cred c-iar că întrebndu-se Ce este #ericirea1 filosoful trece pe
lngă puţinele lucruri care l-ar putea face fericit, pentru care, din cauza
elanului său refle,iv, nu are timp. 0e de altă parte, pe lngă faptul că este
doar un specialist al întrebărilor, filosoful nu se pricepe la nimic din cele
în care oamenii obişnuiţi se dovedesc 3e,perţi4.
Asemenea opinii despre filosofie şi filosof sunt de fapt rodul unor
pre.udecăţi. 9ste adevărat că filosofia nu te a.ută nici măcar să fierbi o
varză, cum spunea cineva la un congres mondial de filosofie, dar asta pen-
tru că filosofia nici nu-şi propune să ofere învăţăminte practice de un fel
sau altul. $el care se aşteaptă la asemenea beneficii în urma studiului
filosofiei n-a înţeles de fapt care este menirea acesteia" de a oferi
modalităţi e,emplare de gndire, un g-id pentru abordarea conceptuală a
unor teme sau probleme, repere pentru un efort personal. 1e aici şi
tendinţa de a considera filosofia un gen de activitate elitistă, la care pot
avea acces numai cţiva iniţiaţi.
6umeroşi filosofi cred că întrebările la care ei încearcă să ofere o
soluţie sunt inevitabile. în plus, aceste întrebări au, de cele mai multe ori,
un puternic caracter abstract, ceea ce le conferă o dificultate insurmon-
tabilă pentru mulţi oameni. 0e de altă parte, aşa-numitele soluţii filosofice
desc-id calea pentru căutarea unor noi răspunsuri, nu oferă soluţii defi-
nitive, care ar trebui să fie acceptate de către toţi.
9,istă, într-adevăr, numeroase întrebări de un nivel de generalitate
foarte ridicat şi ct se poate de abstracte. întrebări precum Ce este su#letul1
Ce este cunoaşterea1 Ce este li-ertatea1 Ce este timpul1 Care este natura
timpului1 Care este relaţia dintre li-ertate şi necesitate1 etc. nu sunt însă
nici pe departe abstracte dacă devin 2ntre-ări personale, dacă sunt
transpuse în viaţa şi în sufletul individului. Ea nivel academic, activitatea
filosofică poate fi &şi este de cele mai multe ori( ruptă de viaţa cotidiană,
dar fiecare poate transpune cu puterile sale, în mod particular, concret, în
propria viaţă filosofia şi, mai ales, Gloso#area.
9ste adevărat că ar putea fi vorba de rezultate pe care specialiştii le-ar
valoriza negativ, dar ar putea fi cele care ar conta cu adevărat pentru o per-
soană într-un anumit moment al vieţii.
)iloso)ic $i viaţă
$u alte cuvinte, filosofia nu a avut niciodată un rost în viaţa oamenilor
dacă nu a devenit o activitate individuală. @ă presupunem că un anumit om
ar putea citi toate lucrările scrise vreodată de către filosofi, dar asemenea
lecturii unui ziar sau ascultării ştirilor la televizor, în vreme ce se pregă-
teşte să plece la serviciu. @ă presupunem că un altul ar citi o singură
lucrare, dar încercnd să înţeleagă modul în care sunt formulate şi
abordate problemele şi, mai mult dect att, să răspundă şi el, cu puterile
sale, la întrebările respective. Ar avea vreun rost să ne întrebăm în cazul
celui dinti ce folos i-a adus filosofiaA Am putea spune că lectura şi încer-
carea de a răspunde în felul său la anumite întrebări nu i-au adus celuilalt
niciun folosA
C KAE2A>9A #IE2@2#I9I
-e )apt, valoarea 5loso5ei trebuie căutată în mare măsură tocmai în incerti"
tudinea ei% Omul care nu a învăţat nici un dram de 6loso/e trece prin viaţă
încătu$at în pre+udecătile derivate din simţul comun, din convingerile obi$nuite
ale epocii sale $i din convingerile pe care $i îe"a însu$it )ără participarea sau con"
simţămntul raţiunii sale% Pentru un ast)el de om, lumea tinde să 5e precisă% 5oită,
banală! obiectele obi$nuite nu ridică nici un )el de întrebări, iar posibilitătile ne)a"
miliare sunt respinse cu dispreţ% -impotrivă, de îndată ce începem să 5loso)ăm,
descoperim 2%%%, că pnă $i cele mai obi$nuite lucruri ridică probleme la care se
pot da numai răspunsuri incomplete%
-e$i )iloso)ia este incapabilă să ne spună cu certitudine care este adevăratul
răspuns la îndoielile pe care le ridică, ne poate sugera multe posibilităţi care ne
lărgesc ori#ontul gndirii $i o eliberea#ă de tirania obi$nuinţei% 3st)el, dacă, pe
de o parte, diminuea#ă sentimentul nostru de certitudine cu privire la ce sunt
lucrurile, pe de altă parte, 5loso5a spore$te mult cunoa$terea noastră despre ce
pot 5 acestea! alungă dogmatismul oarecum arogant al acelora care nu au
călătorit in regiunea îndoielii eliberatoare $i menţine vie capacitatea noastră de a
ne mira, pre#entndu"ne lucrurile obi$nuite dintr"o perspectivă neobi$nuită%
(Bertran. R-ssell, Problemele 5loso5ei,
Aplicaţii
9videnţiază problema filosofică abordată în te,tul de mai sus şi selectează
conceptele utilizate.
Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere, indi-
cnd premisele şi consecinţele sale" 36u te declara pretutindeni filosof
şi nu flecari întruna, în faţa celor simpli, despre principiile filosofice.
$i săvrşeşte faptele tale după aceste principii4 &9pictet(. Argumentează
pro sau contra" #ilosofia este un act de viaţă, un act de trăire.
1etermină asemănări şi deosebiri relevante între principalele domenii ale
culturii" "loso"e, artă, ştiinţă, reli$ie.
$omentează aserţiunea lui @eneca, potrivit căreia filosofia 3este singurul
mi.loc de a depăşi condiţia de muritor şi c-iar de a o transforma în
nemurire4.
1u se poate tăgădui că între
di)eritele lucrări în care se reparti"
#ea#ă activitatea culturală a omului,
cele 5loso5ce ocupă po#iţia centrală%
Celelalte modalităţi = arta, $tiinţa,
îndeletnicirile agricole, industriale,
comerciale, viaţa socială, viaţa poli"
tică 6 sunt oarecum secundare $i
derivate, dat 5ind că sunt nevoite să
se spri+ine pe temeiuri străine lor
însele sau i#vorăsc din obr$ii ce pre"
supun alte i#voare mai radicale% 4ilo"
so5a, în schimb, este esentialmente,
prin de5niţie, gndire autonomă,
care nu are nevoie de nimic altceva
ca să e.iste%
Există, aşadar, o p-ilosop-ia pe-
rennis 7...8 care palpită 2n ad4ncul
ultim al oricărei re"ectii omeneşti. &Vose
2rtega S Iasset(
~ Acti;itate .e <r-p
* 2rganizati-vă în grupe de
patru-cinci elevi.
X citiţi cu atenţie te,tele de
mai sus ale lui Vose 2rtega S
Iasset+
X identificaţi temele şi ideile
principale+
X comparaţi aceste idei cu
cele e,primate de 0laton şi
%ertrand >ussell+
X e,primaţi apoi un punct de
vedere comun asupra rostu-
lui şi valorii filosofiei.
Dicţionar
Iasset, Vose 2rtega S &!::?-!HFF( /
filosof spaniol.
!F!
+.
V)>6AE 19 U$2AEA...
@unt ultimele pagini din .urnalul meu din
clasa a XII-a, un .urnal de şcoală, în care am
încercat, pe parcursul unui an, să iau pulsul
cunoştinţelor mele, să văd e,act unde mă
aflu în procesul cunoaşterii, să analizez cum
mă raportez la ceea ce mi se cere să învăţ.
Acum, la final, bilanţul se impune de la sine
şi astfel am trecut în revistă fiecare materie,
cu bune, cu rele, a.ungnd şi la filosofie.
6u ştiu de ce, dar gndindu-mă la această
disciplină, îmi trec acum prin minte mai
degrabă întrebări dect e,plicaţii. Iar dintre
acestea, două mă preocupă în mod deosebit
la ce mi/a #olosit studierea Gloso"ei şi, mai
ales, la ce o să 2mi #olosească de acum 2nain/
te1 $u alte cuvinte, are vreun rost să te ocupi
de filosofie în această lume plină de tentaţii
de tot felul, orientată spre concret, spre reali-
zări imediate, o lume aflată sub stăpnirea lui
3ic etnunc &aici şi acum(A
$red că da.
#ilosofia vine, în primul rnd, cu un set de
concepte care îţi ordonează realitatea cumva
tematic, iar această realitate / şi aici este
toată frumuseţea demersului / nu este
numai realitatea prezentului în care trăieşti,
ci realitatea e,istenţei umane dintotdeauna.
1e cnd e,istă, omul s-a întrebat cine este,
de unde vine, încotro se duce, care este ros-
tul e,istenţei lui pe pămnt întrebările sunt
aceleaşi, oamenii care se întreabă sunt alţii.
0rin filosofie, suntem contemporani cu
întreaga istorie.
$onceptele, dacă nu sunt aplicate refle-
,iv, în gndire şi apoi în practică, riscă să
rămnă simple concepte, golite de conţinut
şi, în final, inutile. 5ocmai de aceea, filosofia
oferă şi o modalitate de a învăţa să gndeşti
organizat şi logic+ este o gimnastică a minţii,
cu a.utorul căreia, dacă te obişnuieşti, reu-
şeşti să faci faţă multor probleme cu care te
confrunţi în viaţa de zi cu zi, indiferent de
natura lor. Iar calea prin care demersul filo-
sofic coboară conceptul în viaţă este una spe-
cială" este calea interogaţiei. @pre deosebire
de alte discipline, filosofia mai degrabă pune
întrebări dect oferă răspunsuri. 9ste o invi-
taţie desc-isă spre gndire şi cunoaştere+ nu
eşti g-idat pe un drum pavat cu certitu-dini,
ci ţi se oferă posibilitatea să îţi construieşti
propriul drum. 9şti liber să pui întrebări şi să
găseşti răspunsuri, să conteşti sau să accepţi,
să fii critic sau permisiv. #ilosofia ne aduce
pe toţi în familia acelor minţi desc-ise pentru
care nu e,istă nu se poate.
Am învăţat deci să gndesc, să izolez o
problemă, să o analizez pro şi contra, dez-
voltndu-mi propria argumentaţie, lăsnd în
urmă comoditatea asimilării unor lucruri
gata rezolvate. #ilosofia te pune la treabă,
amintindu-ţi că, dincolo de stricta acumulare
de cunoştinţe, contează să-ţi e,erciţi rolul de
#iinţă cu$etătoare. Ui aşa am a.uns la conclu-
zia că nu este important să acumulezi canti/
tativ informaţii, ci să le foloseşti calitativ.
#ilosofia nu este o înc-idere într-un
perimetru delimitat strict de un limba. şi de
o problematică anume. 9ste mai degrabă o
desc-idere, un ve-icul care te poartă către
alte 3zări şi etape4 şi te aşază în vecinătatea
cunoaşterii în general / morală, ştiinţă, artă,
politică, religie. $u filosofia şi prin filosofie
eşti în lume / nu ca simplu spectator, dar ca
un actor care îşi .oacă rolul cu responsabili-
tate.
Ui acum mă întreb" am terminat cu
filosofiaA A fost doar o materie de studiu, un
conţinut înc-is în paginile unui manual pe
care îl păstrez din comoditate sau nu îl
păstrez delocA
$red că nu.
Ui aceasta pentru că, de fapt am înţeles
că facem filosofie fără să ştim. Iar cnd
ştim acest lucru / bunăoară, o studiem la
şcoală /, înţelegem că mai departe tot asta
o să facem. 6e confruntam cu viaţa şi cu
moartea, cu iubirea şi cu suferinţa, cu priete-
nia şi cu trădarea, cu boala şi cu vindecarea,
cu sacrificiul şi cu încrederea. Ui atunci,
vrnd-nevrnd, a.ungem să ne întrebăm"
Filoso#ie şi viaţă
de ceA Ui de aici se nasc alte şi alte întrebări.
Asta înseamnă a #tioso#a. 0e acest drum
desc-is, a.ungi să ştii că nu ştii şi te bucuri că
este aşa, pentru că numai astfel poţi să fii, la
rndul tău, creator, să îţi aduci şi tu umila
contribuţie la creaţie. Ui dacă, la un moment
dat, aşa cum spunea %laga, am să descopăr
că viaţa nu are niciun înţeles, ei bine, nu-mi
va rămne altceva de făcut dect să încep să
îi dau eu acest înţeles.
Mai cred, de asemenea că, după ce a
parcurs drumul prin reperele filosofiei /
gnditori, puncte de vedere, orientări, con-
cepţii /, un tnăr primeşte un a.utor la care
poate nu se aştepta, şi anume acela de a
putea să decidă în legătură cu opţiunile sale+
să aleagă, în cunoştinţă de cauză, calea pe
care o va urma în viaţă, în profesie+ să
cunoască mai bine oamenii+ să se raporteze
mai atent şi corect la situaţiile în care îl va
pune viaţa.
%unăoară, mă gndesc la faptul că toţi
suntem puşi în situaţia de a lua decizii şi de a
face alegeri în situaţii concrete" trebuie să
mă decid spre o anumită carieră, să susţin un
e,amen spre a-mi continua studiile, să îmi
aleg partenerul de viaţă, să îmi e,ercit drep-
tul la vot, să mă implic în a.utorarea altor
oameni şi tot aşa. )nde intervine, concret,
filosofia în toate aceste situaţiiA Ea ce mă
a.ută faptul că sunt familiarizat cu demersul
refle,iv, logic, filosoficA
Intervenţia concretă apare în momentul
în care studiez alegerea în sine. Analizez pro
şi contra fiecare opţiune în parte şi o aleg pe
cea mai avanta.oasă. Apoi, am urmat dictonul
cunoaşte/te pe tine 2nsuţi şi acum ştiu despre
mine mai multe / evident nu tot, pentru
că descoperirea de sine durează întreaga
viaţă /, astfel înct alegerea nu trebuie să fie
valabilă în general, ci trebuie să mi se
potrivească mie, ca individ. Am învăţat să
gndesc critic, astfel înct nu voi alege doar
ca să aleg, în mod superficial, ci voi gndi
nuanţat ct mai multe aspecte ale problemei
în cauză. Am învăţat să îmi pun întrebări,
ştiind că e,istă o strategie de a pune între-
bări corecte pentru a obţine cele mai bune
răspunsuri. Utiu acum să mă apropii de o
problemă fie prin negaţie, fie prin afirmaţie.
0un în aplicare toate aceste metode atunci
cnd mă confrunt cu o problemă, indiferent
dacă aceasta vizează oameni, stări de fapt,
opţiuni profesionale sau de viaţă.
1a, după un an în care am studiat filoso-
fia, cred că mă aflu pe drumul cel bun, avnd
mai multă încredere în mine şi în capacitatea
mea de .udecată. Ui dacă, într-adevăr, viaţa
este o luptă, în sensul bun al termenului, ştiu
că reuşesc mai ales aceia care nu iubesc suc-
cesul, ci lupta in sine, iar victoria este pentru
cei care cred în ea.
Aplicaţii
!. 0ornind de la acest te,t, alcătuieşte un eseu în care să e,primi un punct
de vedere personal privitor la importanţa filosofiei în viaţa ta.
;. Analizează structura argumentativă a următorului punct de vedere,
indicnd premisele şi consecinţele sale" .Adevărurile mari sunt poate aşa
de aproape şi de imediate, înct numai de aceea nu le găsim, fiindcă le
căutăm. Ar trebui numai să desc-idem oc-ii şi să privim" dar aceasta este
foarte greu4 &Eucian %laga(.
?. >ăspunde la următoarele întrebări"
a( $e înseamnă pentru tine #ilosoăa1 1ar a "loso#a1
b( 9,istă vreo legătură între filosofie şi viaţa de zi cu ziA
c( $rezi că filosofia te poate a.uta în alegerea unei cariere în viaţăA
d( $um înţelegi să aplici concret ma,ima Cunoaşte/te pe tine 2nsuti1
Hecapitulare
#IE2@2#I
A
PLAN DE IDE
L #e este &iloso&ia3
Cdeterminarea conceptului de filosofie
Cnaşterea filosofiei
C importanţa Fcolii din Milet
Cparadigmele filosofice"
X ontologică+ mentalistă+ lingvistică.
((. Stiluri şi =enuri &iloso&ice
Csintetic-analitic
Ctipuri de filosofie" vizionar-constructive şi analitic-critice &Eucian %laga(
Cfilosofia ca speculaţie ultimă / filosofia ca reflecţie liberă &Mircea #lonta(.
(((. %iloso&ia ca iu*ire +e Î,-ele#ciu,e
@ocrate" C natura daimonică.a iubirii de înţelepciune
Csituarea iubitorului de înţelepciune între înţelepţi şi ne-înţelepţi
0laton" C natura divină a filosofiei" pe ct este posibil firii omeneşti, filosoful este în
posesia înţelepciunii
C filosofia ca artă a răsucirii
Cfinalitatea filosofiei"
X îndrumarea şi conducerea cetăţii
X pregătirea pentru alegerea celei mai bune vieţi.
(C. Meta&iDica O&iloso&ia "rimăK
Cconceptul de filosofie primă
Cdimensiunile aristotelice ale metafizicii
C obiectul metafizicii" Fiinţa ca Fiinţă
Cdeterminarea naturii filosofiei ca ştiinţă+ trăsăturile filosofului.
C. %iloso&ia ca teolo=ie
Cproblema raportului dintre raţiune şi credinţă
Cnatura teologiei filosofice şi a teologiei revelate &5oma dOAWuino(.
KI. %iloso&ia transcen'entalăG criticismul Aantian
Cnatura problemelor metafizicii
Crezultatul folosirii dogmatice a raţiunii pentru soluţionarea acestor probleme
C necesitatea unui tri-unal al raţiunii0 utilitatea acestuia
C importanţa cunoaşterii a priori pentru asigurarea posibilităţii metafizicii
C rolul revoluţiei copernicane
C întemeierea metafizicii ca filosofie critică sau analiză transcendentală.
C(L %orma a'ecvată 'iscursului &iloso&ic
C conceptul de sistem "loso"c
Cfilosofia ca formă de confesiune &#riedric- 6ietzsc-e(
C filosofia ca formă de analiză sau terapie mentală &Eud\ig Rittgenstein(
X originea problemelor filosofice
X 3soluţionarea4 acestora prin analiza modului în care sunt utilizate cuvintele
limba.ului comun+ iluminarea.
C(,. %iloso&ie şi viaţă
Cvaloarea filosofiei
Crolul filosofiei pentru viaţă.
Evaluare
E $aracterizează concepţia unui filosof
despre filosofie şi stilul specific acestuia.
;. Analizează semnificaţia filosofică a
următorului te,t 3#ilosoful ştie că nu va fi
niciodată întru totul ceea ce doreşte, aseme-
nea creştinului care ştie că niciodată nu va fi
deplin creştin, întruct numai Bristos este
astfel4 &@oren MierTegaard(.
?. 9,istă filosofi pentru care etica repre-
zintă filosofia primă, de la care pornesc toate
interogaţiile metafizice sau religioase. 9labo-
rează şi argumentează un posibil răspuns al
lui Aristotel faţă de o asemenea aserţiune.
<. Argumentează pro sau contra" 1eter-
minarea conceptului de filosofie este o pro-
blemă filosofică.
F. Analizează comparativ concepţia lui
0laton despre filosofie ca artă a răsucirii şi
soluţia Tantiană la problema posibilităţii
metafizicii 7revoluţia copemican48.
8. 9laborează un minieseu în care să
abordezi, in contextul ,ilelor noastre, ideea
lui 0laton potrivit căreia filosofii trebuie să
conducă.
G. Analizează comparativ modul în care
este abordată problema raportului dintre
raţiune şi credinţă de către @f. Augustin şi
5oma dOAWuino.
:. $u referire la sculptura reprodusă în
imaginea din această pagină, identifică cele
patru tipuri de cauze descrise de Aristotel.
H. Analizează semnificaţia următoarei
anecdote" Ana,agoras, fiind întrebat de cine-
va pentru ce se dezinteresează de proble-
mele patriei, răspunse" ,Ai gri.ă, omuleD4. Ui
arătă cu mna cerul.
!=. 1etermină semnificaţia filosofică a
următorului te,t" 3In întrecerea care este
filosofia cştigă cel care poate să alerge mai
încet. @au cel care a.unge ultimul la ţintă.4
&Eud\ig Rittgenstein(.
!!. 9laborează un minieseu plecnd de la
următoarea observaţie" Mulţi gnditori me
dievali au considerat că operele filosofilor
antici reprezintă în fapt doar punctul de
plecare al căutării lui 1umnezeu, respectiv
c religia întemeiată pe revelaţia divină poate
rezolva mai bine problemele filosofice
dect... filosofia.
!;. Arată într-un eseu dacă şi în ce măsu
ră filosofia te poate a.uta în rezolvarea unor
probleme de viaţă.
!?. $iteşte cu atenţie următorul te,t"
36u-! vom apăra oare cum trebuie, zicnd că
el, cel cu adevărat iubitor de înţelepciune, ar
fi menit din fire a-şi croi un drum către ceea-
ce-este şi că el nu poate rămne acolo unde
lucrurile apar, din perspectiva opiniei, multi
ple, fiecare în parteA $i am zice că el merge
înainte şi nici n-ar slăbi şi nici n-ar conteni cu
iubirea sa, înainte de a atinge natura fiecărui
lucru-care-este, în felul în care se cuvine
sufletului să se atingă de aşa ceva / se cuvi
ne celui înrudit / natură de care, apropiin-
du-se şi unindu-se, în fapt, cu ceea-ce-este,
zămislind spirit şi adevăr, ar cunoaşte, ar trăi
cu adevărat &...(4 7Hepu-lica, <H= b(.
$omentează te,tul, avnd în vedere
următoarele cerinţe" a( identificarea proble-
mei pe care o abordează+ b( identificarea şi
prezentarea soluţiei pe care o susţine auto-
rul+ c( identificarea şi analiza argumentului
prezentat în te,t+ d( indicarea şi carac-
terizarea unei concepţii alternative în
legătură cu problema respectivă+ e(
analiza comparativă a celor două
concepţii+ f( prezentarea
şi argumentarea unui
punct de vedere
personal.
Auguste >odin &!:<=-!H!G(,
G4nditoru
l
I S C I P L I N A R I T AT E
#IE2@2f I9 UI @0I>I5)AEI5A59
ARA AMM26A
9ste unul dintre 0ărinţii 7a?a8
care au trăit în primele secole ale
erei noastre, ale căror învăţături
şi e,perienţe sunt cuprinse în
Patericul e$iptean, culegere funda-
mentală pentru spiritualitatea orto-
do,ă. @finţii 0ărinţi au apreciat
întotdeauna simplitatea şi puterea
apo#te$melor &scurte învăţături, me-
nite să-! îndrume pe cel care solicita
un sfat du-ovnicesc, pentru îndru-
marea minţii şi a vieţii(.
Muntele At-os &Irecia(, unul dintre
cele mai cunoscute locuri ale
spiritualităţii ortodo,e.
ARA AMM26A,
2nvăţături du3ovniceşti
* @e spune despre copaci că, atunci cnd se clatină de vnturi, se
adncesc şi se înalţă mai mult Ea fel se întmplă şi cu drepţii.
* $ine cercetează cu gndul său, înainte de a se cunoaşte pe sine, cum
au fost scrise diferitele te,te, acesta are curiozitatea în inima sa şi este pri-
zonier înfricoşat al acestei patimi a lui.
* Ia aminte la cuvintele tale ca să ai în cinste pe aproapele tău.
* 1orinţa de slava oamenilor naşte minciuna, în timp ce depărtarea
smerită de ea sporeşte frica dumnezeiască înlăuntrul inimii.
* @implitatea şi micşorarea noastră curăţă inima de păcat.
* $ine se poartă cu viclenie faţă de fratele său nu se va izbăvi de
întristări.
* 6u te purta cu viclenie cu nimeni, ca să nu-ţi pierzi ostenelile tale.
* $ei care vor să dobndească virtuţile nu-şi pierd cura.ul în căderi, ci
continuă lupta cu rvnă.
* $ei care se luptă cu c-ibzuială se încon.oară, ca şi cu un zid, cu fuga
de .udecarea aproapelui. Iar cei care .udecă surpă în mod nec-ibzuit zidul
acesta
* Inima împietrită naşte urgie.
* 0ierzania sufletului este dragostea de cele lumeşti, în timp ce
îndreptarea este liniştea c-ibzuită.
* Atenţia de a nu răni conştiinţa aproapelui naşte smerenia.
* 1ragostea faţă de 1umnezeu eliberează sufletul, în timp ce lipsa
fricii de 1umnezeu îl înrobeşte.
* Vertfa voinţei tale pentru aproapele dovedeşte că mintea ta cunoaşte
virtuţile, în timp ce stăruinţa în ea, împotriva aproapelui, dovedeşte că nu
le cunoaşte.
* Krful virtuţilor este dragostea, iar vrful relelor este îndreptăţirea
de sine.
* înainte de fiecare faptă a ta, să te gndeşti, zilnic, unde te afli şi unde
va trebui să mergi după moarte. Astfel nu vei fi nepăsător de sufletul tău
în nici o zi.
* 2mul cu discernămnt, după ce va aduna şi va cerceta toate, va încerca
să cştige foloasele şi să depărteze cele vătămătoare.
Aplicaţii
Analizează stilul şi limba.ul 2nvăţăturilor du3ovniceşti comparativ cu
acelea ale filosofiei şi arată dacă aceasta din urmă poate fi înţeleasă drept o
îndrumare pentru viaţă.
Argumentează pro sau contra" $a iubire de înţelepciune, filosofia nu poate
ignora spiritualitatea mistică.
Anexe
A*AL(JA #O*#,PUALW
* concept filosofic / termen care e,primă realitatea la care se referă sub forma unui cuvnt
sau a unei e,presii"
X om, morală, dreptate, virtute, scop
X natură umană, #iinţă 2n sine, dreptate procedurală>
* identificnd conceptele filosofice dintr-un te,t, facem primul pas în descifrarea ideilor,
respectiv a te,tului în ansamblu+
* totodată putem înţelege sensul ideilor sau al problemelor puse în discuţie+
* astfel, dobndim abiutatea folosirii limba.ului conceptual+
* apoi vom putea face paşii următori"
X identificarea şi formularea clară a ideilor te,tului+
X corelarea sensurilor şi semnificaţiilor acestora+
* analiza conceptuală este prima condiţie a oricărui demers filosofic"
X analiza de te,t+
X analiza comparativă+ .
X eseul filosofic+
X disertaţia filosofică etc.
,ta"ele e5erciţiului>
X citirea atentă a te,tului+
X identificarea conceptelor &sens, etimologie(+
X identificarea unor termeni apropiaţi, opuşi, corelativi+
X inventarierea acestora+
X definirea şi conte,tualizarea lor+
X recitirea decodificată a te,tului.
9,emplu"
Indentifică şi interpretează sensul
conceptelor
30unnd problema lumii sau a existentei in totalitatea sa, filosoful se întreabă care este su-stanţa
ei sau cau,a ei, dacă în esenţă este una sau plurală, dacă este dominată de cau,alitate sau de #ina/
litate, dacă este sau numai pare a fi etc.4 &Eucian %laga, ;rilo$ia cunoaşterii8.
9,erciţiu"
E >elevă sensul filosofic al conceptelor de mai sus.
;. $aracterizează conceptul de substanţă şi apoi pune-! în relaţie cu afirmaţia" 32rice su-stanţă
apare ca ceva strict determinat4.
A*AL(JA ), ,0
* demers care presupune identificarea ideilor, a argumentelor, a consecinţelor e,plicite sau
implicite şi relevarea corelaţiilor semnificative dintre idei.
,ta"ele reDolvării e5erciţiului>
* identificarea şi gruparea conceptelor şi determinarea sensului în care sunt folosite acestea
în te,t+
* identificarea ideilor principale ale te,tului şi stabilirea relaţiilor dintre acestea+
* identificarea temei7temelor pe care le abordează te,tul+
* identificarea problemelor7întrebărilor la care răspunde te,tul şi a soluţiilor propuse+
* 3aşezarea4 ideilor într-o sc-emă care să reflecte ct mai fidel te,tul+
* determinarea structurii argumentative a te,tului &premise-concluzii(+
* identificarea unor teze ale altor filosofi 2n le$ătură cu aceleaşi teme sau pro-leme şi com-
pararea acestora+
Anexe
Q raportarea critică, evaluativă+
Q analiza importanţei temei, a originalităţii, a semnificaţiei te,tului din perspectivă istorică etc+
Q elaborarea unui punct de vedere personal şi argumentarea acestuia.
9,emplu"
3Ui este clar că din natură statul este anterior familiei şi fiecăruia dintre noi+ căci corpul trebuie să
e,iste mai înainte de organe+ şi suprimndu-se corpul, nu va fi nici picior, nici mnă, dect cu
numele &...( căci fiind stricată va fi tot mnă &însă numai cu numele( căci toate lucrurile se deter-
mină prin menirea şi puterea de a împlini acea menire, aşa că dacă nu mai sunt aceleaşi, nu se poate
zice că au aceeaşi fire, ci doar acelaşi nume4 &Aristotel, Politica8.
9,erciţiu"
!. Identifică conceptele. @tabileşte ideile principale.
;. 1etermină structura argumentativă a te,tului &teză7concluzie, premise(.
?. >eformuiează argumentul în cuvintele tale.
,S,UL %(LOSO%(#
este încercarea de a dezbate o problemă filosofică într-o manieră creativă+
poate fi realizat pornind de la un concept 7sensul vieţii, condiţia umană etc.(, de la termeni
corelativi 7destin%li-ertate, #iinţă%devenire, -ine%rău etc.(, de la o afirmaţie 79Omul este
măsura tuturor lucrurilor:8 sau de la o interogaţie &1e ce există Ginta mai de$ra-ă dec4t
ne#iinţa18.
Re=uli =enerale>
identifică şi decodifică termenii, conceptele, e,presiile filosofice+
identifică tema7problema propusă+ stabileşte ideea7ideile
principale ale eseului+ elaborează un plan de idei coerent, cu o
structură clară+
X în introducere.
- se formulează clar tema7problema7subiectul eseului+
- se e,plică pe scurt cerinţa, eventual se descifrează sensul acesteia, se înca-
drează problema în conte,tul problematic+
W în cuprins+
- subiectul se tratează progresiv, 3din aproape în aproape4+
- fiecare conţinut relevă o idee bine conturată şi formulată clar+
- se recomandă argumentarea punctelor de vedere susţinute+
- conţinuturile trebuie să fie legate între ele în mod coerent+
X în înc-eiere"
- se poate reformula pe scurt cerinţa+
- se face un bilanţ refle,iv prin identificarea unor rezultate &concluzii( generale+
acestea trebuie să fie 3desc-ise4, să permită e,primarea altor puncte de vedere+
- se e,primă un punct de vedere personal, adecvat temei.
*u este in'icat
să confunzi eseul filosofic cu cel literarD
să citezi pasa.e lungi &din manual, comentarii(D
să foloseşti termeni sau e,presii vagiD
să utilizezi conceptele filosofice în conte,te neadecvate, cu sensuri impropriiD
să abuzezi de e,empleD
să nu indici autorul sau7şi lucrarea din care ai citatD
să te e,primi ca şi cum punctele tale de vedere sunt singurele corecteD
6ibliogra)ie
Aristotel / Meta#i,ica, 9d. Bumanitas,
%ucureşti, ;==!. Aristotel / Politica, 9d.
Antet, %ucureşti, !HH8. Aristotel / Etica
nicoma3ică, 9d. Utiinţifică şi
9nciclopedică, %ucureşti, !H::. Au=ustin9
S&Entul / Con#esiuni, 9d. Institutul
%iblic şi de Misiune al %2>, %ucureşti, !HH<.
Au=ustin / e Ma$istro, 9d. Bumanitas,
%ucureşti, !HH<. ALa Ammona /
2nvăţături du3ovniceşti, 9d.
IB5I@, %ucureşti, !HH?. Bla=a9 Lucian /
espre conştiinţa #iloso#ică, 9d.
#acla, 5imişoara !HG<. Bla=a9 Lucian /
;rilo$ia culturii, 9E), %ucureşti
!H8H. Bo?m9 )avi' / Plenitudinea lumii şi
ordinea ei,
9d. Bumanitas, %ucureşti, !HHF. #assirer9
,rnst / Eseu despre om, 9d.
Bumanitas, %ucureşti, !HH<. #ioran9 ,mil
/ 6acrimi şi s#inţi, 9d. Bumanitas,
%ucureşti, !HH!. #ioran9 ,mil / Bspita de
a exista, Bumanitas,
%ucureşti, ;==;. #ioran9 ,mil /
Hevelaţiile durerii, 9d. 9c-ino,,
!HH=. )avies9 Paul / 5ltimele trei
minute. Bpote,e
privind soarta #inală a universului, 9d.
Bumanitas, %ucureşti, !HH<. )escartes9
Rene / Meditaţii meta#i,ice, 9d.
$rater, %ucureşti, !HH?. )escartes9 Rene
/ Principiile GlosoGei, 9d. Iri,
%ucureşti, ;===. )io=ene Laertios /
espre vieţile şi 2nvăţăturile
GBosoGlor, 9d. 0olirom, Iaşi, !HH:.
1ostoievsTi, #.M. / Fraţii Parama,ov, 9d. Eeda,
%ucureşti, ;==<. ,v'oc?imov9 Paul /
Cunoaşterea 6ui
umne,eu, 9d. $-ristiana, %ucureşti, !HHF.
%leL9 AntonR / icţionar de Gloso#ie şi lo$ică,
9d. Bumanitas, %ucureşti, !HH8. #lonta,
Mircea / Co$nitio, o introducere critică
2n pro-lema cunoaşterii, 9d. AII, %ucureşti,
.VV$. %tirst9 MăriaG rinAs9 ;tir=en /
Manual de
GlosoGe, 9d. Bumanitas, %ucureşti, !HHG.
Iilson, 9tienne / FilosoGa 2n Evul Mediu, 9d.
Bumanitas, %ucureşti, !HHF. 4ut?rie9
@.:#. / O istorie a GlosoGei $receşti,
9d. 5eora, %ucureşti, !HHH.
;as"ers9 :arl / ;exte GBosoGce, 9d. 0olitică,
%ucureşti, !H:8.
:ant9 (nunanuel / Critica raţiunii pure, 9d. Iri,
%ucureşti, !HH<.
:ant9 (nunanuel / Prole$omene la orice metaG/
,ică viitoare care se va putea 2n#ăţişa drept
ştiinţă, 9d. A), %ucureşti, !HH8.
:ant9 (nunanuel / 2ntemeierea meta#i,icii mora/
vurilor, 9d. Utiinţifică, %ucureşti, !HG;.
:ant9 (nunanuel / "crieri moral/politice, 9d.
Utiinţifică, %ucureşti, !HH!.
8aReA9 %rie'ric? / rumul către servitute, 9d.
Bumanitas, %ucureşti, !HH?.
8aLAin=9 Ste"?en / 5niversul 2ntr/o coa.ă de
nucă, 9d. Bumanitas, %ucureşti, ;==<.
(i=?tman9 Alan / Eisurile lui Einstein, 9d. 9cce
Bomo, %ucureşti, !HH<.
LocAe9 ;o?n / Eseu asupra intelectului ome/
nesc, 9d. Utiinţifică şi 9nciclopedică, %ucu-
reşti, !H8!.
LocAe9 ;o?n / Al doilea tratat despre c4rmuire,
9d. 6emira, %ucureşti, !HHH.
;ames9 @i&&iam / Pra$matismul, 9d. 5impul,
%ucureşti, ;===.
Manent9 Pierre / Bstoria intelectuală a li-eralis/
mului, 9d.Bumanitas, %ucureşti, !HH;.
Mar=a9 An'rei / Bntroducere 2n GBosoGa contem/
porană, 9d. Utiinţifică şi 9nciclopedică,
%ucureşti, !H::.
MUL ;o?n Stuart / espre li-ertate, 9d.
Bumanitas, %ucureşti, !HH<.
MUL ;o?n Stuart / 5tilitarismul, 9d. Alternative,
%ucureşti, !HH<.
*eLton9 (saac / Principiile matematice ale
GlosoGei naturale, 9d. Academiei >0>, %ucu-
reşti, !HF8.
*ietDsc?e9 %rie'ric? / Amur$ul idolilor, 9d.
95A, $lu.-6apoca, !HH?.
6ietzsc-e, %rie'ric? / incolo de -ine şi de rău,
9d. Bumanitas, %ucureşti, !HH;.
*ietDsc?e9 %rie'ric? / Genealo$ia moralei,
9d. Bumanitas, %ucureşti, !HH<.
*ietDsc?e9 %rie'ric? / Ftiinţa voioasă, 9d.
Bumanitas, %ucureşti, !HH<.
*ietDsc?e9 %rie'eric? / Ecce Qomo, 9d. 1acia,
$lu.-6apoca, !HHH.
*oica9 #onstantin / evenirea 2ntru Gintă+ 2ncer/
care asupra GlosoGei occidentale, ;ratat de
ontolo$ie, "crisori despre lo$ica lui Qermes,
9d. Bumanitas, %ucureşti, !HH:.
Bi-lio$ra#ie
*oica9 #onstantin / @urnal de idei, 9d.
Bumanitas, %ucureşti, !HH=. *oica9
#onstantin / Mat3esis sau -ucuriile simple, 9d.
Bumanitas, %ucureşti, !HH;. *oica9 #onstantin
/ Modelul cultural european,
9d. Bumanitas, %ucureşti, !HH?. *oica9
#onstantin / "entimentul romanesc al
#iinţei, 9d. Bumanitas, %ucureşti, !HH8.
OrLe&l9 4eor=e / Ferma animalelor, 9d.
0olirom, Iaşi, ;==;. Pascal9 Blaise /
Cu$etări, 9d. Utiinţifică,
%ucureşti, !HH;. PErvu9 )ie / Ar3itectura
existenţei, voi. I, 9d.
Bumanitas, %ucureşti, !HH=. Platon /
Banc3etul, 9ditura de Kest, 5imişoara,
!HH;. Platon / P3aidon, 9d. Bumanitas,
%ucureşti,
;==8. Platon / P3aidros, în Opere, voi. IK, 9d.
Utiinţifică şi 9nciclopedică, %ucureşti, !H:=.
Platon / Parmenide, în Opere, voi. KI, 9d.
Utiinţifică şi 9nciclopedică, %ucureşti, !H:H.
Platon / Hepu-lica, în Opere, voi. K, 9d.
Utiinţifică şi 9nciclopedică, %ucureşti, !H:8.
Platon / ;imaios, în Opere, voi. KII, 9d.
Utiinţifică şi 9nciclopedică, %ucureşti, !HH?.
Po""er9 :arl Raimun' / Cunoaşterea şi pro-le/
ma raportului corp/minte, 9d. 5rei, %ucureşti,
!HHG. Po""er9 :arl Raimun' / Con.ecturi
şi in#irmări.
Creşterea cunoaşterii ştiinţi#ice, 9d. 5rei,
%ucureşti, ;==!. Po""er9 :arl Raimun'
/ FdosoGe socială şi
Glosotia ştiinţei, 9d. 5rei, %ucureşti, ;===.
Po""er9 :arl Raimun' / 6ecţia acestui secol,
9d. 6emira, %ucureşti, !HH:. Po""er9
:arl Raimun' / "ocietatea desc3isă şi
duşmanii ei, 9d. Bumanitas, %ucureşti, !HH?.
Pri=o=ine9 (lRal Sten=ers9 (sabe&le / 2ntre eterni/
tate şi timp, 9d. Bumanitas, %ucureşti, !HH;.
Rac?els9 ;ames / Bntroducere in etică, 9d.
0unct, %ucureşti, ;===. RaL&e9 ;o?n /
reptatea ca ec3itate, în ;eorii ale
dreptăţii sociale &coord. A. Miroiu(, 9d.
Alternative, %ucureşti, !HH8. Rousseau9
;ean<;acBues / Contractul social, 9d.
Moldova, Iaşi, !HH8. Housseau, @ean/
@acfues R iscurs asupra ine$a/
Mţi@ dintre oameni, Ed. Ftiin#i#ică, Bucureşti,
'ZG*.
Russe)9 Bertran' / Filoso#ii ale puterii, în Filo/
so#ul/re$e1 &coord. M. #lonta(, 9d. Bumanitas,
%ucureşti, !HH;. Russe)9 Bertran' / Bstoria
GlosoGei occidentale,
9d. Bumanitas, %ucureşti, ;==F. Russell9
Bertran' / Pro-lemele GlosoGei, 9d.
AII, %ucureşti, !H::. Satire9 ;ean<Paul/
Fiinţa şi neantul, 9d. 0aralela
<F, %ucureşti, ;==<. Simensc?R9 ?. /
5n dicţionar al 2nţelepciunii,
9d. Vunimea, Iaşi, !HGH. S"inoDa9 Baruc?
/ Etica, 9d. Utiinţifică şi
9nciclopedică, %ucureşti, !H:H. S"inoDa9
Baruc? / ;ratatul despre 2ndreptarea
intelectului, 9d. Utiinţifică şi 9nciclopedică,
%ucureşti, !HGH. oma 'HABuino /
"umma t3eolo$iae, 9d.
Utiinţifică şi 9nciclopedică, %ucureşti, !HHG.
Ca;?in=er9 8ans / Filoso"a lui 9Ca şi cum:, 9d.
6emira, %ucureşti, ;==!. Cer=eD An'reG
8uiaman9 )enis / Curs de
GlosoGe, 9d. Bumanitas, %ucureşti, !HHF.
Culcănescu9 Mircea / imensiunea rom4nească
a existenţei, 9d. #undaţiei $ulturale >omne,
%ucureşti, !HH!. @ltt=enstein9 Lu'Li= /
Cercetări #iloso#ice, 9d.
Bumanitas, %ucureşti, ;==?. @itt=enstein9
Lu'Li= / 2nsemnări postume, 9d.
Bumanitas, %ucureşti, !HHF. @itt=enstein9
Lu'Li= / ;ractatus lo$ico/p3ilo/
sop3icus, 9d. Bumanitas, %ucureşti, !HH;.
''' / Ce vor"losoGi, 9d. 0unct, %ucureşti, ;===.
''' / icţionar de GlosoGa cunoaşterii, 9d. 5rei,
%ucureşti, !HHH. ''' / icţionarul
marilor $4nditori politici ai
secolului MM, 9d. Artemis, %ucureşti, ;==;.
'Q' / Enciclopedia BlacD?ell a $4ndirii politice,
9d. Bumanitas, %ucureşti, ;===. ''' /
Enciclopedie de GlosoGe şi ştiinţe umane,
9d. AII, %ucureşti, ;==<. ''' / FilosoGa de
la A la L. icţionar enciclopedic de GlosoGe, 9d.
AII, %ucureşti, !HHH. ''' / FdosoGa $reacă
p4nă la Platon, 9d. Utiinţifică şi 9nciclopedică,
%ucureşti, !HGH.
!!! R Filoso"e, curs de -a,ă, Ed Ftiinţi#ică,
Bucureşti, 'ZZZ.
!! / 6imitele puterii, Ed. AQ, 'ZZ].

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful