SPECIFICUL PROCESULUI INSTRUCTIV – EDUCATIV ÎN GRĂDINIŢĂ

Ca primă etapă a sistemului de învăţământ, Grădiniţa de copii are o importanţă covărşitoare
în formarea personalităţii copiilor. Ea, împreună cu familia şi cu societatea civilă îşi conectează
eforturile pentru asigurarea unui învăţământ preşcolar de calitate, cu valenţe formative, centrat pe
trebuinţele copilului.
Educaţia preşcolară contribuie alături de familie, la sedimentarea primei trepte a
personalităţii, ea fiind urmată de educaţia şcolară şi influenţată în permanenţă de mediul social.
Grădiniţa, ca primă treaptă de învăţământ, este implicată activ în această acţiune de formare
a individului, având menire de a-l socializa, de a-l forma sub aspect psio ! intelectual, fizic şi socio
! afectiv, pentru integrarea şcolară şi socială. Ea constituie un mic laborator în care fantezia
copilului şi toate imboldurile sale naturale sunt stimulate şi satisfăcute" imboldul de a afla, de a
e#perimenta în mod discret, este lăsat să caute şi să găsească după mintea lui modalităţi de acţiune.
$n lumea grădiniţei învaţă să respecte unele reguli, norme de convieţuire socială civilizată, devine
conştient de posibilităţile sale, de autonomia sa.
%arcina de modelare a copiilor în grădiniţă, revine educatoarei. &e personalitatea, pregătirea
profesională, creativitatea, e#perienţa, intenţia şi tactul pedagogic ale ei depinde în mare măsură
educaţia preşcolarilor.
'entru o desfăşurare optimă a procesului educativ, grădiniţa trebuie să aibă în vedere
colaborarea cu" familia, administraţia şi comunitatea locală, cu instituţiile de cultură.
Gruparea copiilor se face în grupele" mică, mi(locie, mare şi pregătitoare, după criteriul
vârstei sau după nivelul de dezvoltare globală al acestora. $n situaţii speciale, regulamentul permite
înfiinţarea de grupe combinate, curinzând copii de niveluri diferite de vârstă şi dezvoltare.
&e asemenea, pot fi înfiinţate grupe cu profil artistic, sportiv, de limbi moderne.
'entru cei mai mulţi copii grădiniţa reprezintă prima e#perienţă de viaţă în afara familiei,
într-un spaţiu lărgit. )ici copilul găseşte un mediu bogat în stimuli şi e#perienţe de învăţare diverse.
*rganizarea zilei petrecute în grădiniţă impune stabilirea unui regim zilnic în conformitate
cu principiile igienei şi recomandările psiologiei dezvoltării.
$n regimul zilnic al grădiniţei se disting câteva etape principale" primirea copiilor, spălarea,
masa, activităţile şi (ocurile libere, activităţile comune, somnul, plecarea. )ceasta reprezintă un
factor de stabilitate, permanenţă, ce asigură copilului sentimentul de securitate emoţională atât de
necesar.
+ormele de organizare a activităţii sunt corelate cu tipurile de activităţi derulate cu
preşcolarii.
,a activităţile şi (ocurile libere sau la activităţile pe zone - sectoare - arii de stimulare
.
predomină lucrul în grupuri mici sau indvidual, iar grupul mare se reuneşte doar pentru aprecierea
produselor activităţii.
,a activităţile obligatorii, comune se lucrează de cele mai multe ori cu tot grupul, dar uneori
această formă se combină cu rezolvarea unor sarcini individuale, în scris sau oral.
Metodele utilizate în activităţile didactice din grădiniţă sunt"
- (ocul ! ca activitate de bază/
- învăţarea prin cooperare/
- conversia euristică, de reactualizare, de fi#are, de verificare/
- e#plicaţia odată cu demonstraţia/
- e#plicaţia/
- demonstraţia/
- modelarea/
- e#erciţiul/
- observaţia diri(ată/
- lucrări practice ş.a.
'rin toate metodele se urmăreşte eficienţa în cunoaştere, participarea activă, creatoare a
copilului, întreţinerea curiozităţii.
'entru desfăşurarea optimă a activităţilor didactice e necesară asigurarea materialelor
didactice şi a mi(loacelor de învăţământ, adecvate programei, conţinuturilor, care să permită
individualizarea instruirii. 0rebuie utlilizate" (ocuri, truse, planşe, materiale audio ! video, aparate,
calculatoare, precum şi materiale mărunte pentru (ocul de masă.
$n cadrul procesului instructiv ! educativ, cadrele didactice trebuie să realizeze
individualizarea instruirii - tratarea diferenţiată a copiilor.
Tipurile de evaluare folosite sunt" iniţială, continuă şi sumativă. $ntre metodele de evaluare
utilizate în învăţământul preşcolar, predomină cele alternative, fără a fi e#cluse cele clasice.
Caracteristicile procesului educaţional din grădiniţa de copii se pot sintetiza următoarele
aspecte"
- Educaţia preşcolară este multidimensională, ea vizând atât obiectivele instruirii, cât şi
finalităţi ale formării, modelării personalităţii în toate laturile sale;
- Programele de educaţie preşcolară sunt flexibile, asigurând tratarea diferenţiată;
- espectă cerinţele vizând adaptarea şcolii la nivelul educabililor
1
.
+recventarea grădiniţei are o importanţă fundamentală, deoarece ultimele studii indică faptul
că intervenţia educaţională la vârste timpurii, determină aciziţii cruciale din laturile personalităţii
preşcolarului.
1
)dina G,)2), Cătălin G,)2), !"ntroducere în pedagogia preşcolară#, Editura &acia, .33., p.45
6
5

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful