Cuvântul Sfântului Teodor Studitul în Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor:

cuvânt înainte la predica Sfântului Ioan Gură de Aur*

Părinţilor şi fraţilor iubitori de Hristos, ce este aceasta? Ce mare strălucire

luminează astăzi lumea şi împodobeşte astfel Biserica? Ce s-a întâmplat de ne-am
schimbat starea? Ieri eram posomorâţi şi întristaţi, iar astăzi în lumină şi bucurie suntem;
ieri în scârbă şi astăzi în veselie; ieri în suspinuri şi astăzi întru cântări de bucurie. Întreb
care este pricina, care ne-a adus această lumină şi bucurie? Hristos a înviat din morţi şi a
dăruit tuturor oamenilor înălţare la cer, a deschis Raiul şi a slobozit intrarea tuturor
oamenilor care vor crede în El.

O, adâncime nemăsurată. O, înălţime nesocotită. O, taină nouă ce covârşeşte toată

priceperea minţii. Îngerii laudă mântuirea noastră bucurându-se, proorocii dănţuiesc
văzând împlinirea prorociilor lor; toată lumea se bucură şi saltă duhovniceşte, căci a
strălucit această zi mântuitoare, a strălucit soarele în dreptate.

Cine poate lăuda cu vrednicie darul zilei, cine altul afară de Părintele nostru,
vestitorul cel cu mare glas al milostivirii lui Dumnezeu, din al cărui rost izvorăsc
dumnezeieştile cuvinte ale Duhului, mai mult decât râul Nilului, cel ce are mintea şi
limba cu totul de aur, Hrisostom? Numai el poate să mărească, să laude, să plesnească cu
mâinile şi să proslăvească Învierea Domnului. Eu puţine cuvinte grăiesc, dar dascălul este
gata, să grăiască întocmai ca un ritor mare ce este şi iscusit la cuvinte şi ca un clopot cu
mare sunet al Sfântului Duh. Noi să fim gata să-l ascultăm, ca şi noi să vedem astăzi, ce
fel de daruri şi vrednicii făgăduieşte să ne dea vestitorul pocăinţei, al doilea Mergător
înainte Ioan.

„De este cineva creştin bun, şi iubitor de Dumnezeu, să se îndulcească de acest praznic
bun şi luminat. De este cineva slugă înţeleptă, să intre bucurându-se de bucuria
Domnului său. De a lucrat cineva din ceasul dintâi, să-şi ia astăzi dreapta plată. De a
venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască. De a ajuns cineva numai
după ceasul al şaselea, nimic să nu se îndoiască că de nimic nu se va păgubi. De s-a
lipsit cineva şi de ceasul al noulea, să se apropie, cu nimic îndoindu-se. De a ajuns
cineva numai în ceasul al unsprăzecelea, să nu se teamă că a zăbovit, căci milostiv fiind
stăpânul, primeşte pe cel de pe urmă ca şi pe cel dintâi. Odihneşte pe cel din al
unsprăzecelea ceas, ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul întâi.

Pe cel de pe urmă miluieşte şi pe cel dintâi mângâie. Aceluia plăteşte şi acestuia

dăruieşte; faptele le primeşte, voinţa o cuprinde, lucrul îl cinsteşte; îndemnarea o laudă.
Pentru aceasta intraţi cu toţi întru bucuria Domnului nostru şi cei dintâi şi cei de al
doilea de luaţi plată.

Bogaţii şi săracii împreună dănţuiţi. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi cinstiţi ziua. Cei ce
aţi postit şi cei ce n-aţi postit veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi; viţelul
este mare, nimeni să nu iasă flămând. Toţi vă îndulciţi de ospăţul credinţei. Toţi să luaţi
bogăţia bunătăţii, nimeni să nu plângă pentru sărăcie, că s-a arătat împărăţia de obşte.
Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că iertarea din groapă a răsărit; nimeni să nu
se teamă de moarte, căci ne-a slobozit pe noi moartea Mântuitorului. A stins-o pe ea cel
ce a fost ţinut de ea. Prădat-a iadul cel ce S-a pogorât la iad; amărâtu-l-a pe el, gustând
trupul Lui. Şi aceasta mai nainte apucând Isaia a strigat: <Iadul s-a amărât,
întâmpinându-te pe tine jos; amărâtu-s-a, că s-a stricat; amărâtu-s-a, că s-a batjocorit;
amărâtu-s-a, că s-a omorât, amărâtu-s-a, că s-a surpat; amărâtu-s-a că s-a legat >.
Luat-a trup şi de Dumnezeu s-a lovit; luat-a pământ şi s-a întâmpinat cu cerul; luat-a ce
a văzut şi a căzut în ce n-a văzut. Unde-ţi este moarte boldul? Unde-ţi este iadule
biruinţa? Sculatu-S-a Hristos şi au căzut dracii. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este
în groapă. Că Hristos sculându-se din morţi, începătorul celor adormiţi S-a făcut;
Aceluia este mărirea şi stăpânirea, în vecii vecilor. Amin”.

*Cuvintele duhovniceşti ale Sfântului Teodor Studitul, Editura Episcopiei Ortodoxe Alba-
Iulia, 1994 --- Cuvântul 69, pp.210-212