UNIVERSITATEA ”ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

CREATIVITATE ŞI JOC LA VÂRSTĂ
PREŞCOLARĂ
( LUCRARE METODICO – ŞTIINŢIFICĂ PENTRU
OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I)

PROFESOR COORDONATOR:
LECTOR DRD.

CANDIDAT:
MOISA MARIA (ENACHE)

OTILIA CLIPA

Sesiunea 2010

1

MOTTO:
„Legea superioară a existenţei este munca
creatoare prin care lăsăm în lume o urmă după ce nu vom mai
fi, o operă care ne prelungeşte existenţa şi după moarte. „
LEONARDO DA VINCI

CUPRINS

ARGUMENT.............................................................................................................................................................4
CAPITOLUL I
CREŞTEREA POTENŢIALULUI CREATIV – NEVOIE INDIVIDUALĂ ŞI CERINŢĂ SOCIALĂ
I.1. CREATIVITATEA - SPIRITUL TIMPULUI NOSTRU.....................................................................................6
I.2. CONCEPTUL DE CREATIVITATE – IDENTITATEA CREATIVITĂŢII......................................................8
1.3. DIMENSIUNILE CREATIVITĂŢII.................................................................................................................15
I.4. STRATEGIA DIDACTICĂ ŞI POTENŢIALUL CREATIV LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ..........................21
CAPITOLUL II
LUMEA MINUNATĂ A JOCULUI ÎN PERIOADA PREŞCOLARĂ
II.1. JOC
TA
JOCUL ACTIVITATE FUNDAMEN
UNDAMENTALĂ LA VÂRS
VÂRSTA
PRE
ARĂ..................................................28
PREŞCOL
ŞCOLA
II.2. CONCEPTUL DE JOC…………………………………………………………………..………………...…32
II.3. JOCUL - PRINCIPALA METODĂ ŞI PROCEDEU INSTRUCTIV- EDUCATIV........................................35
II.4. JOCUL CA ELEMENT CENTRAL AL FORMĂRII ŞI DEZVOLTĂRII INTELECTUALE A
PREŞCOLARULUI..................................................................................................................................................45
CAPITOLUL III
CARACTERISTICI ŞI CERINŢE FAŢĂ DE ÎNVĂŢAREA PRIN JOC
III.1. PRINCIPALA MODALITATE DE ÎNVAŢARE – JOCUL...........................................................................51
III.2. JOCUL ÎNTRE REALITATE ŞI FICŢIUNE..................................................................................................55
III.3. IMPORTANŢA AMENAJĂRII SPAŢIULUI EDUCATIV ÎN GRĂDINIŢĂ ŞI DEZVOLTAREA
IMAGINAŢIEI..........................................................................................................................................................58
III.4. ACTIVITATEA INTEGRATĂ - STRATEGIE MODERNĂ ÎN ÎNVĂŢAREA
PREŞCOLARĂ.........................................................................................................................................................63
CAPITOLUL IV
MODELE DIDACTICE DE ACTIVARE ŞI DEZVOLTARE A POTENŢIALULUI CREATIV AL
COPILULUI PREŞCOLAR
IV.1. MODALITĂŢI DE STIMULARE A POTENŢIALULUI CREATIV ...........................................................67
IV. 2. JOCURI ŞI ACTIVITĂŢI LA ALEGEREA COPIILOR ÎN ARIILE DE STIMULARE.............................79
IV. 3 STIMULAREA CREATIVITĂŢII PRIN ACTIVITĂŢILE DE PICTURĂ METODE ŞI
TEHNICI...................................................................................................................................................................83
IV. 4. TESTE ŞI PROBE DE EVALUARE A
CREATIVITĂŢII............................................................................94
CONCLUZII..........................................................................................................................................................105
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................................................107
ANEXE – PROIECTE DIDACTICE – DIN CREAŢIILE COPIILOR.................................................................108
.

o intensă receptivitate. Omul prin natura sa este o fiinţă raţională şi este unicul creator al lumii de astăzi. De aceea. astăzi la răscrucea dintre milenii. maturizare şi dezvoltare. copilul dobândeşte cele mai profunde. Hendel la 11 ani. La vârsta preşcolară. de a-şi statornici relaţia . cât şi ca valori morale. Jocul este domeniul principal în care se manifestă şi se exersează imaginaţia. Creativitatea constituie una dintre cele mai importante valori umane. Trăim într-o lume extrem de dinamică al cărei destin trebuie să ni-l asumăm. Prin joc sau activităţile pe bază de joc se obţin produse noi. sociale. Prin joc copilul ne dăruieste tot ce are el mai bun.ARGUMENT De la apariţia omului pe pământ. Oricât de mare ar fi fost talentul acestora. El contribuie la formarea personalităţii copilului şi creează o ambianţă de cooperare. sensibilitate şi flexibilitate psihică. Prin joc. Acestea sunt rezultatul interacţiunii dintre influenţa mediului şi a eredităţii. climatul psihologic cel mai favorabil al copilului preşcolar pentru a se forma armonios. de a învăţa şi de a crea. creativitatea constituie pentru omenire nu numai o mare speranţă dar şi o mare problemă. copilul are posibilitatea de a-şi spori cunoaşterea de sine. el şi-a creat unelte pe care le-a perfecţionat mereu. Liszt la 9 iar Verdi la 10 ani. Forţele creative ale preşcolarului se formează şi se dezvoltă numai în climatul ludic. Aici se înscrie şi George Enescu care la 5 ani şi jumătate compunea . în cazul micului Jurjac. Rolul creativităţii în procesul culturii şi civilizaţiei este enorm iar în şcoala contemporană este prezentă o vie preocupare pentru educarea creativităţii. în numele trecutului acestei planete dar şi al viitorului care se prefigurează la orizont şi tocmai de aceea . Multă vreme creativitatea a fost considerată un har divin. har pe care îl aveau puţini oameni. această afirmaţie a fost un simbol de lumină pentru tema aleasă de mine. la modelarea lor au contribuit şi educatorii. originale deoarece copilul dispune de capacitatea de a se juca. dintre învăţare.. Este important de subliniat faptul că în practica învăţământului preşcolar s-a abordat din ce în ce mai mult problematica potenţialului creativ al copilului. fie ei părinţi. durabile şi productive însuşiri ale individualităţii proprii. învăţători sau lăutarul satului. el a fost nevoit să muncească pentru a-şi asigura existenţa şi pentru a lupta cu forţele naturii.Pământ românesc”. Haydn a compus la 6 ani. educaţionale. atat ca forţe fizice. Opţiunea spre creativitate ţine de însăşi natura umană în ceea ce are ea mai nobil şi mai cutezător. Chopin a creat la 8 ani. Concepţia conform căreia talentele şi geniile sunt înnăscute a fost depăşită.

încărcată de satisfacţii. . la asigurarea climatului afectiv reconfortant pentru a da frâu imaginaţiei şi înclinaţiilor sale fireşti. joc.metoda anchetei (convorbirea şi chestionarul). că profilul psihologic al vârstei preşcolare cuprinde multiple premise favorizante pentru cultivarea potenţialului creativ. pe particularităţile individuale ale acestuia.jocul lumea imaginară. Lucrarea structurată pe patru capitole îmbină legătura între creativitate. învaţă. motivând această acţiune a copilului. selectând aspecte psihologice privind jocul şi stabilind că jocul este element central al formării şi dezvoltării intelectuale a copilului preşcolar dar şi principală metodă şi procedeu instructiv-educativ utilizat în grădiniţă.metoda bibliografică. care-i oferă largi posibilităţi de manifestare a creativităţii şi dezvoltă ideea desfăşurării activităţilor ludice pe zone de interes amenajate funcţional şi estetic unde copilul se joacă.metoda analizei produselor activităţii. . Jocul este activitatea fundamentală a copilului. .experimentul psihopedagogic. Capitolul II plasează jocul ca activitate dundamentală în grădiniţă. Capitolul III cuprinde pe larg mediul specific în care se refulează copilul . prin alegerea ariilor de stimulare. ideea participării active şi conştiente a copilului la activităţi. pe progresul lui. ficţiunea. Ultimul capitol argumentează prin modalităţi de stimulare a potenţialului creativ. Cunoscând copilul şi preferinţele acestuia. la creşterea valorică reală a activităţilor. noul curriculum devine un instrument viabil în mâna educatoarei.metoda testelor.dintre el şi mediul înconjurător. pe potenţialitatea sa. o expresie a activităţii efectuate spontan. . atenţia fiind centrată pe copil. arăta că în perioada preşcolară imaginaţia se exprimă prin tot ce face copilul la toate activităţile. . el contribuind la înlăturarea stereotipiei. . Capitolul I defineşte noţiunea de creativitate.metoda observaţiei. din plăcere. climat creativ şi ariile de stimulare . munceşte sau se odihneşte. Metodele de investigaţie folosite în cercetare au fost: .unde accentul cade pe copil.

Este esenţa gândirii moderne. desemnează activitatea sau comportamentul nou. Ea constituie una din cele mai importante valori umane. acţionând direct asupra factorilor care o determină. Deoarece cultivarea creativităţii individuale şi de grup constituie un deziderat major al educaţiei în general.potenţialul creativ diferă de la individ la individ. original. Un număr tot mai mare de investigaţii psihopedagogice din ultima perioadă de timp se îndreaptă asupra creativităţii.1. în profesia sa. . bineînţeles după posibilităţile sale. prin natura postului pe care-l ocupă. ci s-o descopere” JEAN-JACQUES ROUSSEAU I. se consideră că trebuie stimulată şi încurajată de la cele mai fragede vârste.creativitatea poate fi estimată şi educată la fiecare subiect uman (în acest scop procesul instructiv-educativ din grădiniţă şi şcoală poate contribui în mod deosebit). fiind mai ridicat sau mai redus.CAPITOLUL I CREŞTEREA POTENŢIALULUI CREATIV – NEVOIE INDIVIDUALĂ ŞI CERINŢĂ SOCIALĂ “Copilul să nu ştie nimic pentru că i-ai spus. se amplifică şi se diversifică. ci pentru că a înţeles el însuţi. cu un aport creativ. având la bază următoarele argumente: .SPIRITUL TIMPULUI NOSTRU Creativitatea constituie tot mai mult una din implicaţiile umane esenţiale ale culturii şi civilizaţiei contemporane. pe care orice om îl poate manifesta în grade diferite şi la orice vârstă. . . . ale oricărui progres social.sarcinile cu care omul se confruntă în timpul vieţii se multiplică. Complexitatea şi dinamismul lumii contemporane presupune dezvoltarea creativităţii tinerilor în vederea unei bune adaptări sociale şi profesionale. sociale şi educaţionale. solicitându-i acestuia într-o măsură mai mare sau mai mică creativitatea. CREATIVITATEA . în mărimea în care se cere acestei funcţii psihice să definească şi să revoluţioneze problema. să nu înveţe ştiinţa.fiecare om este solicitat să contribuie la locul său de muncă.

ţara care va investi mai mult în creativitatea copiilor.. educarea şi dezvoltarea creativităţii. devenind astfel posibilă rezolvarea noilor probleme apărute. Curiozitatea şi setea de cunoaştere ne face receptivi faţă de lumea exterioară. din necesităţi de ordin practicaplicativ. Copilul preşcolar este prin natura sa un creativ datorită imensei sale curiozităţi. competiţia mondială cu celelalte ţări (dacă îşi va putea menţine în interior valorile creatoare de care dispune) etc. cât mai ales din raţiuni. Pentru a se putea avânta în necunoscut. În aceste condiţii este evident faptul că investigarea creativităţii decurge nu atât din nevoi de ordin ştiinţific. copilul trebuie să dispună de acea libertate interioară. provenite din lumea sa înconjurătoare. Este necesar să ne instruim în acest sens.societatea. teoretic. a freamătului permanent pentru a cunoaşte tot ceea ce se petrece în jurul său. pe realizarea unui confort psihic şi a libertăţii necesare pentru creaţia copilului. cu cât această acţiune începe la o vârstă mai mică şi continuă de-a lungul anilor. Activitatea didactică trebuie înţeleasă ca un act de creaţie nu ca un şir de operaţii şablon. tot ceea ce este nou este incert şi neconformist. să-şi transforme ocupaţia într-o frumoasă minune. . de rutină. copilul trebuie să fie învăţat cum să înveţe şi cum să se exprime creator. Dar. să punem un mare accent pe stimularea creativităţii. În perioada preşcolară imaginaţia se exprimă viu prin tot ceea ce face copilul la grădiniţă la toate activităţile. Creativitatea înseamnă îndrăzneală. Creativitatea înseamnă posibilitatea de comunicare: copilul se află într-un contact continuu cu lumea sa interioară şi cu lumea sa exterioară. Atitudinea sa receptivă îi permite să intuiască şi să înţeleagă problemele existente. conducând la obţinerea unor realizări creative mai valoroase. Libertatea interioară face posibilă folosirea cunoştinţelor acumulate de către lumea trăirilor noastre subiective. Lipsa de creativitate se datoreşte însă unei insuficiente înţelegeri a fenomenelor. Pe baza corelaţiilor stabilite cu lumea sa interioară se formează asociaţii cu fenomene cunoscute şi trăite. Educatoarea trebuie să dispună de capacitatea de înţelegere a copiilor. La fiecare nivel de vârstă. să trăiască împreună sentimente puternice. stimularea. lipsei sentimentului de libertate interioară sau lipsei de stabilitate a condiţiilor externe. Niciodată nu este prea târziu pentru cunoaşterea. cu atât va fi mai productivă. va câştiga în timp. să creeze situaţii care să îmbogăţească mintea copilului cu anumite reprezentări şi obişnuinţe. de acel sentiment de siguranţă.

metode. În acest caz.. exprimată atât în numărul mare de studii. idei. procedee. care există la fiecare persoană. numai dacă. În sens larg. critici . cât şi în varietatea de aspecte abordate. de a considera că nimic nu este definitiv. că nici un proces nu este încheiat odată pentru totdeauna. activitatea creatoare nu ar trebui îngrădită de nici un fel de interdicţii. individul izbuteşte să înţeleagă viaţa ca un tot unitar. ci un proces creativ neîntrerupt. CONCEPTUL DE CREATIVITATE – IDENTITATEA CREATIVITĂŢII În ultimele decenii cercetările de creativitate au căpătat un caracter preponderent experimental şi o amploare fără precedent. el vede premisele viitorului. "Acceptarea concepţiei că viaţa este un proces şi un produs al propriei creativităţi este un act de conştienţă pe care individul îl poate realiza. care nu sunt noi pentru societate. Această situaţie se explică prin complexitatea procesului creativ. dar şi prin diversitatea domeniilor în care se poate realiza creaţia. Creativitatea.2. Mulţi autori sunt obligaţi să recunoască însă că noţiunea de creativitate este încă insuficient definită. studiată. Roşca (Creativitatea generală şi specifică. realiza şi actualiza. laturi sau dimensiuni. limitări. Înţelegând că viaţa nu este statică. probleme. Şchiopu defineşte creativitatea drept "o dispoziţie spontană de a crea şi inventa. la toate vârstele".De ce este nevoie de creativitate? Pentru a se putea desăvârşi. pentru a putea contribui activ la modelarea lumii.. în faza actuală a procesului care cuprinde şi trecutul. dar la care s-a ajuns pe o cale independentă. U.”( LOWENFELD) I. 1981) este un fenomen foarte complex (sau un complex de fenomene?) cu multiple aspecte. arată Al. Nu există nici o situaţie conştientă care să nu ne permită o participare creativă şi astfel „Niciodată nu este prea devreme pentru începerea educării creativităţii. creativitatea se referă la găsirea de soluţii. produsul este nou numai pentru respectivul subiect sau pentru un grup restrâns. faţete. Una din cele mai importante premise ale creativităţii constă în disponibilitatea de a relua totul de la capăt. Autorul citat defineşte creativitatea a fi activitatea sau procesul ce conduce la un produs caracterizat prin noutate sau originalitate şi valoare pentru societate. .

Procesul creativ este favorizat de o atitudine pozitivă faţă de ideile noi şi neaşteptate şi. în măsura în care ea favorizează diversitate a soluţiilor şi rezultatelor".B. de anumite calităţi perceptive şi de personalitate. pe de o parte că toţi oamenii sunt într-o măsură oarecare creatori în mod potenţial. imaginaţie constructivă (A. Definitorie pentru creativitate este mai ales. Adeseori. 2). Abordarea pe verticală a creativităţii reclamă conjugarea a două idei. Taylor sunt următoarele: 1). a făuri. Hidgard).a naşte. 3). până la identificarea acesteia cu o producţie creatoare de înalt nivel.A.Levy-Leboyer (1999) consideră creativitatea "drept o aptitudine complexă distinctă de inteligenţa şi de funcţionarea cognitivă şi existenţă în funcţie de fluiditatea ideilor. Rugy). T. Dillon (1988) "a problematizării)" adică "de găsire (formulare) a problemelor şi nu atât rezolvarea lor". ca şi în funcţie de inteligenţa (gândire) divergentă. Paternitatea cuvântului datează din anul 1937 şi aparţine lui G. descoperire. Gordon Alport cel care a optat dintre multiplele derivate posibile pentru cel de creativitaţy ( creativitate). W. I. inovaţie. Osbome). Ribot). . secvenţa denumită de T. indiferent dacă persoana care are o astfel de atitudine elaborează sau nu un produs creativ. Creativitatea inventivă ce înseamnă capacitatea de a realiza conexiuni noi între elementele deja cunoscute. Termenul nu a avut însă o istorie comodă căci a trebuit să-şi dispute legitimitatea în competiţie cu alţi termeni ce aglomerează termenul: imaginaţie creatoare (Th. mai degrabă de dispersarea atenţiei decât de concentrarea ei asupra problemelor puse. în literatura de specialitate se vehiculează alături de "creaţie" termeni ca: invenţie.Creativitatea expresivă ce caracterizează universul copilăriei unde contează comportamentul în sine şi nu abilitatea sau calitatea produsului obţinut. Creativitatea productivă care se referă la dobândirea unor îndemânări pentru anumite domenii. Analiza conotaţiilor etimologice ale termenului de creativitate ne conduce la cuvântul latin "creare" . pe de altă parte că există mai multe niveluri de structurare a creativităţii care în succesiunea dată de 1. inteligenţă fluidă. de raţionamentul inductiv. direcţională creatoare (E. experienţă imaginativă transliminală (H. Taylor consemnează că a întâlnit mai mult de o sută de definiţii diferite ale noţiunii de creativitate. cu realizări neobişnuite în diverse domenii. Gama definirii se întinde de la înţelegerea creativităţii ca o atitudine.

psihologici.. presupune cooperarea multiplă dintre trei mari categorii de factori: psihologici (factori intelectuali. duc la efecte creative. "Tenacitatea în muncă este trăsătura comună pentru orice creator. În psihologie. tehnică. În afară de potenţialul creativ general există şi un potenţial creativ specific care se referă la ansamblul de aptitudini speciale. de a face din aceasta îndeletnicirea lor cea mai de preţ.4). factori biologici (ereditate. indiferent de domeniul său. cu sau fără utilitate şi valoare socială. Pentru creativitate. original. palierul cel mai înalt al creativităţii. în care interacţiunile şi comunicarea mijlocesc generarea de idei noi. "Creativitatea este procesul prin care se focalizează într-o sinergie de factori (biologici. condiţii educative). Creativitatea. elaborarea. b) de structură a personalităţii sau stil creativ.. originale. conceptul de creativitate are trei accepţiuni: a) de comportament şi activitate psihică creativă. Psihologii consideră că oricare din activităţi poate fi desfăşurată la un nivel înalt de creativitate. Creativitatea emergentivă. redefinirea. 5). sănătate mentală) şi factori sociali (condiţii socio-economice şi culturale. originalitatea. sex. matematică. factori nonintelectuali. sociali) întreaga personalitate a individului şi care are drept rezultat un produs nou. Factorii psihologiei-intelectuali evidenţiază prezenţa unui traseu ascendent care reduce creativitatea la un singur factor – inteligenţa. ca rezultantă cristalizată superioră personalităţii. Rezolvarea unei probleme este socotită creativă în măsura în care satisface una sau mai multe din următoarele condiţii: . cu rezonanţă teoretică şi practică. Creativitatea inovativă prezentă la un număr restrâns de persoane. Conceptul de creativitate admite o mare contribuţie a influenţelor de mediu şi a educaţiei în formaţia creativă a fiecăruia. esenţiale sunt aptitudinile gândirii divergente (cea a soluţiilor multiple): fluiditatea. flexibilitatea. constă în găsirea unor soluţii noi. c) creativitate de grup. aptitudini speciale. adică acel complex de însuşiri care permite obţinerea de performanţe în domenii concrete ca: ştiinţă. Una din cauzele pentru care mulţi indivizi dotaţi nu sunt creativi rezidă din incapacitatea de a se dărui integral creaţiei. vârstă. factori abisali). specific doar geniilor care prin contribuţia lor au revoluţionat toate domeniile. sensibilitatea faţă de probleme. artă.

în vederea realizării unor produse ce se caracterizează prin originalitate şi valoare socială. 2). afectivitatea). Cele mai multe . 4). În plus. într-o perioadă anumită de timp". atenţia. sau de a crea (în artă şi literatură). elaborare. toate însuşirile psihice ale unui individ (gândirea. Gândirea implică motivaţie şi persistenţă motivată. 3). de P. cu alte cuvinte. fie ca o facultate sau capacitate de a inventa (în tehnică). Personalitatea creativă este caracterizată printr-un mozaic de aptitudini şi însuşiri: fluiditate. caracterizată prin noutate. Guilford atribuie individului aptitudini şi însuşiri care nu pot fi controlate şi măsurate.1). Relaţia dintre creativitate şi diferite trăsături de personalitate preocupă în prezent atât pe cercetători cât şi pe cadrele didactice din învăţământul preşcolar şi şcolar. autorii spun că activitatea creatoare pare să fie o clasă specială a activităţii de rezolvare de probleme. fiind vagă şi rău definită. de a realiza un produs nou şi valoros. Particularităţile sunt trăsături relativ durabile care deosebesc un individ de toţi ceilalţi. persistenţă şi dificultate în formularea problemei. L. Această disponibilitate poate fi înnăscută. o parte a sarcinii este însăşi formularea problemei. originalitate. fie la o intensitate înaltă. sensibilitate pentru probleme şiredefinire. creativitatea reprezintă cel mai înalt nivel comportamental uman. Într-o formulare concluzivă. aptitudinea este o disponibilitate individuală de a învăţa anumite lucruri. Produsul gândirii prezintă noutate şi valoare. determinată de influenţele mediului şi de interacţiunea ambilor factori. Gândirea este neconvenţională în sensul că cere modificarea sau respingerea ideilor acceptate anterior. În funcţie de elementele preluate din literatura de specialitate. Problema aşa cum a fost pusă iniţial. acceptată ca utilă sau satisfăcătoare pentru un grup social. de Stein (1962) "acel proces care are ca rezultat o operă personală. neconvenţionalitate. memoria. flexibilitate. capabil de a antrena şi polariza toate celelalte niveluri de conduită.Guilford (1973). de a descoperi (în ştiinţă). Conceptul de creativitate este definit de I. El face distincţie între particularităţi şi aptitudini. manifestate fie pe parcursul unei întinderi considerabile de timp. creativitatea este definită fie ca o caracteristică a persoanei (o performanţă originală şi de valoare). Primul care a vorbit despre particularităţile personalităţii creative şi le-a prezentat pe baza unui anumit model a fost Guilford. Moreno a fi "facultatea de a introduce în lume un lucru oarecare nou". Când accentul este pus pe persoană. voinţa.

Se consideră că în elaborarea conceptului de creativitate. descoperirile copiilor şi tinerilor nu sunt decât redescoperiri. dar iniţial palier al creativităţii umane. constituie o cheie plină de surprize. 2.. Prin extindere şi diversificare. relaţia ordine şi dezordine. conceptul de creativitatea semnifică în corelaţie cu conceptele pedagogice noi şi exigente. "Creativitatea este o completare a "inteligenţei. dar şi unele neajunsuri. dintre creaţie şi creativitate. educarea pentru răspundere. nu trăieşte pentru că n-ar putea fi nici înţeleasă..În cel de-al doilea palier accentul cade pe dimensiunile gândirii creatoare. Resorturile psihice angajate sunt deosebit de complexe: creativitatea omului adult se confruntă cu lumea contrastelor şi echilibrelor dintre conştient şi preconştient. Pentru cercetătorul Leon Ţopa "creativitatea este potenţialul uman nedefinit. De cele mai multe ori. ca un proces responsabil. conştient şi inconştient. cu capacitatea de permeabilitate a acestor resorturi. important. cu blocarea lor parţială şi anihilatoare. pe inteligenţa constructivă. Creativitatea nu se mulţumeşte cu adaptarea celor cunoscute. fără de care creaţia nu se produce şi nu se valorifică. . educarea spiritului critic. Este clar că bogăţia iscărilor copilăriei nu poate fi considerată creativitate la modul absolut şi în viziune integrată rămânând doar un mare. "productive". realizarea capacităţilor potenţiale corespunzător situaţiilor date. El structurează creativitatea pe mai multe paliere şi anume: 1. Creativitatea înseamnă actualizare. Inteligenţa caută răspunsul în elementele învăţate şi ne permite să adaptăm cunoştinţele dobândite la diferite situaţii. pe evaluare şi capacitate de anticipare a modelelor..Formarea şi autoformarea personalităţii creatoare prin educabilitatea originalităţii. nici comparată şi nici depăşită. a generării noului la modul absolut.cercetări abordează creativitatea şi inteligenţa. creativitatea şi limbajul. La acest nivel se poate avea exigenţa noutăţii. Creativitatea porneşte de la această capacitate. În ierarhia aptitudinilor umane ea reprezintă acea capacitate care colectează informaţiile şi le foloseşte în situaţii diferite. creând noi corelaţii între informaţii. noutăţi relative ceea ce prezintă nu valori pozitive sub aspectul educativ. creativitatea şi conduita. Palierul al doilea al notelor caracteristice conceptului de creativitate o apropie nemijlocit de procesul creaţiei. pentru individualitate şi integrare. Nota dominantă la acest palier este relaţia directă dintre potenţial şi act efector.. pe care o lărgeşte însă. angajat şi evaluabil la scara criteriilor social istorice.

în special la anumite genii de creaţie şi la numite categorii de creatori. 3. nu se poate spune că posedăm o stabilire precisă a unor "factori" pe baza cărora să se poată diagnostica în grădiniţă. cercetările asupra conceptului de creativitate s-au intensificat mult dar. recunoscută ca valoroasă. Ea sugerează totuşi o modelare a creativităţii pe trei paliere distincte. un dialog intrinsec al procesului de creaţie. lipsită de garanţia aplicării ei pentru umanitate şi individ îşi pierde sensul de creaţie socială şi aspiraţie spirituală. formulele logice noi. scopurile. caracteristic vârstei copilăriei. şi anume: trebuinţele. motivele. a personalităţii şi inovării. convingerile şi. în special a sociologiei culturii şi valorilor. responsabile şi apte de autodesăvârşire sau autocreaţie. sintetic atitudinile caracteriale. Dezvoltându-şi cercetările P. Creativitatea nu este altceva decât interacţiune a optimă între vectorii creativi şi operaţiile generative. aspiraţiile. . Creativitatea este o avuţie naţională numai dacă este comunicată. Ce de-al treilea palier al conceptului de creativitate extinde sensurile ei prin note caracteristice care ţin de aria sociologiei. participă la toate procesele care fac posibilă afirmarea omului. Încercarea analitică întreprinsă de Leon Ţopa nu cuprinde toate procesele creative. mijloacele pedagogice de dezvoltare a ei. adică: aptitudinile. înclinaţiile. tolerante sau autoritare. În sfârşit. b) operaţiile şi sistemele operatorii de orice fel.Creativitatea primeşte caracter de universalitate. În ultimele două decenii. potenţialitatea creativă a copiilor. Creativitatea poate deveni în zilele noastre sursă a calamităţilor produse de nişte fiinţe lipsite de omenie sau de o veritabilă inteligenţă evoluativă şi constructivă. iar în funcţie de specificul acesteia. O creativitate lipsită de sensul valorilor vieţii omeneşti. creativitate apreciată în condiţii istorice determinate. al creativităţii în care cele două categorii de factori sunt: a ) vectori care desemnează stările şi dispozitivele energetice ce incită la acţiune şi raportare preferenţială. Dar nu tot ce este nou.. procedeele imaginaţiei. inedit şi original este semnificativ şi valoros. dar reîntâlnim acest potenţial şi la celelalte vârste. cu posibilităţi de comunicare între ele: identificăm creativitatea în sens de potenţial uman spontan. Distingem apoi creativitatea ca modalitate actualizată a originalităţii relative şi absolute prin metode şi stiluri ale persoanelor sau colectivelor inventive. avem creativitatea înfăţişată ca produs al dialogurilor valorilor. Popescu-Neveanu ajunge la ideea unui "model bifactorial.

cu influenţele ei constructive şi presante. nu aduc contribuţii creative notabile precum şi sisteme operatorii deschise de tip euristic. În mod asemănător. de atracţie. indirectă. ciclurile operatorii şi le pitolează într-un anumit sens". Favorabile creativităţii sunt: ~ trebuinţele de creştere. de perfecţionare şi de performanţă. 1. creativitatea este. ~ motivaţia intrinsecă de implicare in acţiune pentru plăcerea acţiunii. în esenţă. către descoperirea şi generarea noului cu valoare de originalitate. Există persoane foarte inteligente dar prea puţin creative.3. dar nu sunt incitate de aventurile fanteziei şi sunt în genere conformiste şi conservatoare. în general. La nivelul personalităţii se dovedesc a fi creative atitudinile nonconformiste (epistemic şi pragmatic) faţă de atitudinile conformiste şi convenţionaliste. precum şi a performanţelor creative. care facilitează drumul spre performanţă. operaţiile se împart în categorii de operaţii rutiniere. În schimb. Nu este suficient să dispui de aptitudini dacă acestea nu sunt orientate strategic. care nu permit o valorificare optimă a propriilor posibilităţi. automatizate. selectic. La nivelul persoanei se constituie blocuri între vectorii atitudinali şi acele sisteme de operaţii pe care le-au numit aptitudini. în opoziţie cu motivaţia extrinsecă. interacţiunea optimă dintre atitudinile predominant creative şi aptitudinile generale şi speciale de nivel supramediu şi superior. P. incitaţie sau de respingere şi frânare. prezenţa vectorilor creativi este de natură să producă efecte creative remarcabile şi la persoane care nu dispun de aptitudini extraordinare. ~ aspiraţiile superioare.Observăm că vectorii ca energizori cu un anumit sens. prin motivaţie şi atitudini. DIMENSIUNILE CREATIVITĂŢII . din înclinaţie sau interes cognitiv. Acelaşi autor afirmă că: "considerată ca o structură de personalitate. cuprinse în programe algoritmice şi care nu sunt generatoare de noi idei. . aşa cum se divid în pozitiv şi negativ. faţă de aspiraţiile de nivel scăzut. Aşa cum afirmă P. S-a dovedit că numai aptitudinile nu sunt suficiente. tot aşa se divid în creativi şi noncreativi. întrucât nu sunt incitate de interese de cunoaştere vor să fie foarte exacte. Faptul acesta a fost constatat experimental prin testarea inteligenţei generale şi a altor aptitudini şi testarea la aceeaşi subiecţi a motivelor şi atitudinilor creative. deci.Neveanu "vectorii sunt cei care declanşează. în opoziţie cu trebuinţele homeostazice strict utilitare.

creativitatea se exprimă prin produsul creat. Specialiştii în psihoterapie şi mulţi dintre artişti abordează creativitatea ca proces în timp ce psihologii. Cercetările efectuate la un institut al Universităţii californiene din Berkeley încearcă să determine pe baza unor procedee metodice participările specifice personalităţii creatoare. pedagogii şi educatorii pun accentul îndeosebi pe personalitatea creatoare. c) produs de creaţie. b) proces de creaţie. 4. Spre exemplu. Indivizii creativi sunt mai independenţi în elaborarea judecăţilor 5. Sub conducerea lui Barron (1952) şi MacKennon (1961) aceste participări au fost studiate pe baza mai multor teste pentru cercetarea creativităţii şi a personalităţii. cu numeroase aspecte sau dimensiuni. Aceste cercetări au ajuns la concluzia că cele mai importante premiseale creativităţii ar fi originalitatea şi receptivitatea faţă de lumea înconjurătoare.Indivizii creativi preferă fenomenele complexe. Privită prin prisma personalităţii. ea trebuie privită din mai multe perspective determinate în cea mai mare parte de intenţiile cercetătorilor. personalitatea văzută din punct de vedere psihologic cuprinde numai aptitudinile. În abordările tradiţionale. Barron a elaborat următoarele ipoteze: l. Având în vedere că fenomenul creator angajează şi valorifică "zăcămintele" întregii personalităţi. dominaţii şi îngrădiri. 3. creativitatea reprezintă capacitatea persoanei de a produce idei sau lucruri originale şi utile.Indivizii creativi se opun oricărei oprimări.Creativitatea este un fenomen extrem de complex. temperamentul şi caracterul. 2. . acţiunea de educaţie a creativităţii centrată în acest perimetru trebuie să urmărească nu numai exersarea subsistemelor psihologice implicate ci şi personalitatea ca rezultantă integrativă armonioasă a lor.Psihodinamica indivizilor creativi este mai diferenţiată şi mai complexă. Ca urmare se disting trei mari dimensiuni sau faţete ale creativităţii: a) variabila de personalitate. pentru specialiştii din industrie. Pentru a putea fi delimitate dimensiunile creativităţii. Treptat s-au adăugat motivaţia. Ansamblul acestor însuşiri se prezintă într-o structură şi ierarhie unică prin care se diferenţiază un individ de altul. istoricii artei şi oamenii de ştiinţă. atitudinea şi sentimentele (privite mai ales ca forme ale motivaţiei).Indivizii creativi au o mai puternică conştiinţă de sine.

complexitatea acestui concept se exprimă sub forma unei "figuri sau diagrame. în care diferitele trăsături de personalitate ar reprezenta triunghiuri isoscele.. P. generatoare de nou dintre atitudini şi aptitudini. el trebuie raportat la personalitate în ansamblul ei. rolul decisiv în determinarea performanţei creative îl deţin factorii de personalitate denumiţi sintetic "atitudine creativă". Popescu Neveanu ajunge la concluzia că dincolo de un nivel mediu al inteligenţei.După Al. Dezvoltarea creativităţii înseamnă dezvoltarea personalităţii deoarece procesul de creaţie are ca element constitutiv inteligenţa. la rolul ce-i revine în sistemul relaţiilor sale complexe cu mediul. După opinia autorului "orice definire a creativităţii la nivelul personalităţii va trebui să se refere la interacţiunea optimă. Roşca. factori şi trăsături de personalitate. gândirea creatoare. PERSONALITATEA Când se studiază un raport sau altul al personalităţii.. Aptitudinile . Studiind raportul inteligenţă-creativitate-personalitate.

să facă observaţii pertinente. Două dintre modelele elaborate au devenit clasice şi generatoare de noi căutări. se consideră că atitudinea activă în faţa dificultăţilor este o trăsătură de caracter de cea mai mare importanţă în activitatea de creaţie. aproape în exclusivitate la creaţia individului. Pe lângă greutatea de a face "vizibilă" activitatea psihică interioară a subiectului creator. mecanismele şi dinamica psihologică internă. renumitul psihopedagog american stabileşte cinci etape pe care le parcurge gândirea în rezolvarea de probleme: a) sesizarea problemei. Cel de-al doilea model axat explicit pe procesul creaţiei aparţine lui G. Mai adăugăm că studiul procesului de creaţie se referă în literatura de specialitate. iar apoi să-l prindă în anumite "modele operaţionale şi funcţionale". cuprinde toate momentele. dar sunt tot mai numeroase cercetările care demonstrează realitatea creativităţii colective. Actul creativ poate să fie de scurtă durată dar adeseori poate să dureze luni sau chiar ani. . b) localizarea şi definirea ei. Procesul de creaţie care este aspectul psihologic interior al acţiunii creatoare. d) anticiparea consecinţelor adoptării unor soluţii alternative. În acest fel s-a ajuns la conturarea unor stadii. dacă este posibil şi prin cercetare experimentală. ci şi dinamica vieţii afective şi a factorilor de personalitate. Numeroşi psihologi şi specialişti din alte domenii au încercat să surprindă actul creator în personalitatea sa. Wallas şi datează din anul 1926. etape sau faze ale procesului de creaţie.. de la generarea problemei sau a ipotezei până la realizarea produsului creativ. c) sugerarea soluţiilor posibile. Primul model circumscris rezolvării de probleme aparţine lui Deroly şi datează din 1910. Dat fiind că în calea oricărei activităţi creatoare pot apărea obstacole numeroase.. capacitatea de a transforma informaţia iniţială şi de a găsi noi relaţii între elementele informaţiei. Acest model delimitează patru etape sau stadii ale procesului: a) pregătirea.nu sunt creative prin ele însele ci devin astfel în maniera în care sunt activate şi valorificate prin motive şi atitudini creative. În acest proces este implicată nu numai activitatea gândirii. cercetarea este îngreunată şi de perioadele lungi de timp în care cercetătorul poate să aibă posibilitatea unei cunoaşteri nemijlocite a celui care creează. e) acceptarea sau respingerea soluţiei.

Kant. acumularea materialului necesar şi formularea ipotezelor cu schiţarea primelor soluţii. care au avut revelaţia soluţiei în momente de relaxare. ş. Sunt cunoscute cazurile lui Helmolz. G. R. Descartes. I. Osborne (1953). Wallas a rămas în circulaţie până în zilele noastre. Merton (1965) vorbeşte de apariţia întâmplătoare a soluţiei într-un moment în care ea nu polariza explicit atenţia creatorului. inspiraţia este rezultatul unei intense stări de conştiinţă sau de mobilizare intensă a eforturilor cognitive. Rossman (1931).a. Iluminarea (inspiraţia) este momentul apariţiei ideii sau soluţiei care se manifestă ca o iluminare bruscă a conştiinţei. C. Columb . A.este o etapă în care. analiza şi definiţia problemei. O. a) Pregătirea (preparaţia) în esenţă este în primul rând o etapă de acumulare a "materialului brut" (1. Prepararea se subdepartajează după cum urmează: sesizarea problemei. A.a. Jung. care are în vedere colectarea informaţiei necesare actului creator. de obicei persoana creatoare rămâne într-o stare de confuzie cognitivă şi cu un profund sentiment de frustrare. Edison ş. această etapă se caracterizează printr-o permanentă revenire spontană asupra problemei şi prin tensiune ca stare de cercetare. K. "Când activitatea gândirii ia un start fals. Modelul lui G. Ea poate fi provocată însă şi de o întâmplare în timp ce efortul cognitiv al individului este orientat în altă direcţie. În schimb. Unii autori atribuie incubaţiei o structură de natură inconştientă (S. ş. persoana respectivă alunecă insensibil într-un fagaş din care nu mai poate ieşi pentru moment. Thomson (1967) şi alţii. adeseori reuşeşte dacă revine la problemă după o anumită pauză sau un interval de timp şi în condiţii de absenţă a oboselii cerebrale. Wallas) sau preconştientă (L.b) incubaţia.a. ca o intuiţie instantanee. R. În general. G. d) verificarea. Perseverenţa în direcţia respectivă îi limitează sectorul activităţii exploratoare şi atâta vreme cât perseverează nu poate scăpa de presupunerile cu care a început. Moore. c) inspiraţia sau iluminarea. Freud. Rubie.P. c). faza iniţială şi obligatorie. b) Incubaţia . Nu mai puţin interesante sunt cazurile de găsire a soluţiei în timpul somnului: Mendeleev. el fiind reluat şi dezvoltat de numeroşi psihologi printre care amintesc pe J. Taylor. Guilford (1967) afirmă că incubaţia este mai degrabă o condiţie a creaţiei decât o fază a ei. 1959). În legătură cu cazul concret în care se produce iluminarea. Rolul hazardului în creaţie este amplu comentat în legătură cu celebrele cazuri ale lui Arhimede (legea care-i poartă numele). În general.). D. S.

rolul conducător revenind gândirii divergente. Newton (legea atracţiei universale). tehnică. în raport cu noile condiţii ivite. noile cuceriri subiective ale creatorului trebuie traduse în forme obiective. Coandă (efectul cu acelaşi nume) ş.. . de căutări. Fleming (penicilina). o idee sau o soluţie care apare pentru prima dată în domeniul respectiv. de îndoială. De cele mai multe ori. soţii Curie (radiul).stăruitoare. Valery. Caracterul de imprevizibilitate presupune ca produsul realizat să nu fie rezultatul unor produse logice obişnuite ci al aşa numitei "gândiri laterale". Noutatea se defineşte prin criteriul cronologic în sensul că nou este un lucru. programatică. Pasteur avea dreptate când avertiza că "întâmplarea ajută numai o minte pregătită". Fără muncă. Utilitatea produsului este de fapt un criteriu introdus pentru a distinge rezultatul imaginaţiei aplicate la realitate de producţiile aberante şi rupte de realitate din timpul viselor . filozofie) originalitatea dobândeşte diferite dimensiuni cum ar fi: noutate. adică munca creaţiei cu bucuriile şi ostenelile ei. adică răspunde unei nevoi practice sau este adecvat realităţii. De aceea. încăpăţânată. Produsul creaţiei este considerat criteriul cel mai eficient de apreciere a creativităţii omului. prin excelenţă o "etapă activă în toate momentele sale". atunci trebuie să intervină voinţa ta hotărâtă. Utilitatea socială a produsului creat desemnează măsura în care acesta este relevant. surpriză. imprevizibilitate. în spatele binecuvântatei inspiraţii se desfăşoară luni. de aplecare febrilă şi încordare asupra problemei respective.o adevărată sărbătoare a intelectului" spunea P. "Hazardul este generos pentru exploratorii neobosiţi care ştiu să-l sesizeze şi să-I fructifice. îndeosebi aspectului ei de flexibilitate.. Pentru ca să poată candida la circuitul social de valori. unicitate. Pe întreg parcursul procesului de creaţie este implicată atât gândirea convergentă cât şi gândirea divergentă în strânsă unitate.. Când fermentaţia aceasta tainică s-a terminat. accesibile confruntărilor din universul culturii. Produsul creativ se defineşte prin două însuşiri esenţiale: originalitate şi utilitate socială. creative.(descoperirea Americii). artă. În funcţie de specificul domeniului de activitate socială (ştiinţă.a. opera ar rămâne în stare embrionară în sufletul creatorului. d) Verificarea este etapa care desăvârşeşte procesul creator. asiduă. Verificarea este. poate chiar ani istovitori de trudă. după traseul parcurs în stadiile anterioare. care permite o modificare rapidă a modului de abordare a situaţiei.

care ar putea contribui la succesul actului creativ. STRATEGIA DIDACTICĂ ŞI POTENŢIALUL CREATIV LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ . "Prin creativitate se înţeleg adeseori factorii psihologici ai unor performanţe creatoare viitoare. creativitatea capătă sensul de potenţial creativ. Se pune problema dacă există un potenţial creativ pe lângă potenţialităţile specifice şi care este raportul dintre acestea. Când cultivăm capacităţi de creaţie nu mizăm pe un transfer generalizat la nivel de capacităţi intelectuale sau de aptitudini. Potenţialul creativ nu este totuna cu manifestarea creatoare. Ceea ce este dobândit prin învăţare creatoare are mai multe şanse la situaţii noi. dar nu neapărat utilizate. Putem spune că posibilitatea transferului e reală chiar cu rezerva anumitor limite şi în măsura în care tehnicile practice îl confirmă. Văzută prin prisma personalităţii. alcătuiesc creativitatea potenţială a persoanei. Diferenţa între potenţialităţi specifice este realizată de imixtiunea aptitudinilor speciale. este antrenat în cele mai variate activităţi creative. ci la scară mai largă.sau stărilor de alternare a conştiinţei. I. într-un domeniu sau altul al activităţii omeneşti. Este vorba de situaţii în care imaginaţia debordantă încalcă anumite legităţi obiective.4. Potenţialul creativ. de sumă de însuşiri sau factori psihologici ai unor viitoare performanţe creatoare. de a crea. Orice act de gândire presupune o doză de creativitate şi prin forţa lucrurilor admiţând că orice persoană normală manifestă un anumit grad. cât de redus al gândirii. după cum aptitudinea nu este identică cu capacitatea. de operativitate creativă. spre deosebire de facultatea creativă care presupune posibilitatea reală. situaţie şi potenţialul creativ. permiţându-ne să admitem caracterul de transponibilitate a acestuia în situaţii diverse şi implicit ideea de transfer a capacităţilor creative.” Pot exista persoane care posedă însuşirile necesare creativităţii. În opinia cercetătoarei Ana Stoica numitorul comun al potenţialului creatorului din ştiinţă. "Toate condiţiile virtuale existente în om. aptitudinile dar acestea nu au fost actualizate. al aceluia din artă şi activităţi tehnice constă într-o dublă dimensiune: gândirea creativă (cu inteligenţa ca aptitudine generală) şi trăsăturile constructive ale personalităţii unde motivaţia este punctul de rezistenţă. în general. actualizată.

acel freamăt permanent sau acea vibraţie şi efervescenţă lăuntrică ce conferă copiilor note specifice de dinamism creativ.viaţa unei persoane. particularităţile de vârstă şi individuale. Procesul de învăţământ este determinat. Strategia didactică este cea care urmăreşte apariţia şi stabilizarea unor relaţii optime între activitatea de predare şi cea de învăţare prin care se urmăreşte declanşarea mecanismelor psihologice ale învăţării. având drept finalitate transpunerea în practică a idealului educaţional. Orice strategie didactică impune îmbinarea între activitatea cadrului didactic şi cea a elevului. ci este o manifestare şi expresie a personalităţii cadrului didactic. situaţia concretă etc. ţinând cont atât de particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor cât şi de condiţiile concrete în care are loc învăţarea. strategia didactică este cea care asigură adaptarea conţinutului la aceste particularităţi şi tot ea determină şi mişcarea interioară a acestora pe o traiectorie ascendentă ( I. oglindind tehnica de lucru şi concepţia celui care o . să nu fabuleze. urmărind multiple obiective didactice. rezultat al interdependenţei dintre predare şi învăţare. după cum am amintit. Creativitatea. Astfel. De acea alegerea unei strategii se face în funcţie de anumite criterii ca: conţinutul informaţional.Orice strategie didactică este eficientă numai dacă reuşeşte să antreneze copiii în asimilarea activă şi creatoare a informaţiilor transmise. impetuozitatea. nu putem face abstracţie de una din dimensiunile esenţiale pentru întreaga dezvoltare şi afirmare a personalităţii – creativitatea. De aceea. analoage oricărui elan creator.Preşcolaritatea este apreciată tot mai mult ca vârsta ce cuprinde cea mai importantă experienţă educaţională din . expresivitatea proprie acestei vârste. spre deosebire de inteligenţă. Procesul de învăţământ este un sistem complex. Din această perspectivă.Nicola. de structura logică a conţinutului precum şi de particularităţile psihologice ale învăţării. orice strategie didactică este rezultatul interacţiunii mai multor procedee. În acelaşi timp. în timp ce activitatea acestora din urmă poate să se schimbe din simplă reproducere într-o activitate creativă. este la copil un fenomen universal. Avem în vedere dinamismul. profilul psihologic al vârstei preşcolare cuprinde multiple premise favorizante pentru cultivarea potenţialului creativ. Din acest punct de vedere. pe parcursul ei înregistrăm ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea individualităţii umane şi unele din cele mai semnificative achiziţii cu ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale. disponibilitatea de exteriorizare spontană şi autoexpresie însufleţită. cadrul didactic poate să fie sursa de informaţii sau poate deveni cel care conduce şi dirijează activitatea independentă a elevilor. este o succesiune de operaţii. nu există preşcolar care să nu deseneze. Strategia didactică nu este însă doar o simplă tehnică de lucru. 2003).

prin expunere. Concepută ca un scenariu didactic cu structură complexă. mijloacelor. Nicola. aplicaţie etc. fiind condiţia creşterii eficienţei procesului didactic concret. demonstraţie. riscurile şi evenimentele nedorite în practica pedagogică.  Echilibru între exigenţă şi indulgenţă. procedeelor. prezentare a unor norme sau reguli de tip algoritmic. ales de cadrul didactic în funcţie de condiţii. Deci. Strategia trebuie gândită astfel încât să prevină erorile. descoperire. Ea face din activitatea la grupă un act de creaţie a educatoarei şi uneori a preşcolarilor înşişi. mijloacelor şi formelor de organizare care să conducă la valorificarea optimă a potenţialului subiecţilor instruiţi”. . observare. exerciţiu. facilităţi. 1999) Strategia didactică a activităţii instructiv-educative reprezintă modul de îmbinare a metodelor. şi pe cel al operativităţii logicopsihologice. demonstraţie. 2003). strategia didactică prefigurează traseul metodic cel mai eficient care urmează să fie parcurs în abordarea unei înlănţuiri de situaţii concrete de predare şi învăţare. formelor de organizare a activităţii. pe lângă cerinţele eficacităţii. problematizare. stilurile didactice care vor fi promovate trebuie să aibă următoarele caracteristici:  Accent pe stimularea participării.  Accentuarea dominantei afective. explicaţie. printre care: De transmitere. De combinare a predării în mod expozitiv cu sarcini de învăţare euristică.Neacşu. joc. procedelor. tehnicilor. „ Decizia cadrului didactic pentru o anume variantă din cele inventariate în etapa proiectării trebuie să satisfacă.  Promovarea unor relaţii democratice etc.  Interes pentru cooperare. strategia didactică este in acelaşi timp „tehnică şi artă educaţională” ( I. explicaţie. Cel care instruieşte trebuie să găsească cea mai raţională şi adecvată formulă de îmbinare a metodelor. programare. „ Clasificarea strategiei didactice în funcţie de activitatea de predare enumeră câteva tipuri.  Asigurarea unui climat stimulativ.( I. studiu pe manual. Prin raportare la optimizarea procesului de învăţământ. modelare. tehnicilor.utilizează cadrul didactic în aplicarea ei.  Centrate pe învăţare în raport cu predarea. de nevoile copiilor. prin metode expozitiv-euristice: povestire.

care nu trebuie rupte însă de cele tradiţionale. individuale şi de grup.De activizare a elevilor în predare. tehnici şi procedee care să-l implice pe copil în procesul de învăţare. evaluative precum şi în planul structurilor motivaţionale complexe. 2003) Strategia didactică este aplicabilă în diferite contexte organizatorice: frontale. divergentă. control şi ajutor. Acest lucru impune utilizarea unor strategii semieuristice şi semialgoritmice. gândire laterală.” ( E. dezvoltarea interesului pentrucunoaştere. Interpretată ca fiind un mod de abordare a activităţii instructiv-educative. stimularea creativităţii. pe dezvoltarea autonomiei. Datorită specificului proceselor cognitive şi voinţei. a gândirii sale critice. în sensul formării lui ca participant activ la procesul de educare. preşcolarul are nevoie de îndrumare. de independenţă şi autoafirmare impun folosirea dominantă a metodelor bazate pe problematizare. pe . ca mod de combinare şi organizare optimă a metodelor şi mijloacelor didactice. El nu poate să-şi asume încă riscul învăţării prin încercare şi eroare. a muncii independente sau în grupuri mici. Formative. prin intercalarea procedelor sau metodelor participative. care abia acum se constituie. . Activizarea predării-învăţării presupune folosirea unor metode. analogică. îmbinate prin alternanţă. a capacităţii anticipative. Stimularea potenţialului creativ al preşcolarilor impune utilizarea unor strategii neprescrise care pun accentul pe antrenarea autentică şi plenară a preşcolarului. analogică) a imaginaţiei. Stimularea gândirii ( convergentă. de autoexprimare. a formelor de grupare în vederea realizării obiectivelor propuse. Dezvoltarea gândirii critice constituie un important obiectiv de tip formativ şi se realizează prin utilizarea cu precădere a unor strategii activ-participative. Prin metodele activ-participative înţelegem toate situaţiile care scot copiii din ipostaza de obiect al formării şi îi transformă în subiecţi ai formării. laterală.Joiţa. Stimularea potenţialului creativ al preşcolarului impune utilizarea unor strategii care pun accentul pe antrenarea autentică şi plenară a copilului. dezvolatrea trebuinţei de cunoaştere. strategia didactică este responsabilă de stimularea potenţialului creativ. Ambele categorii de strategii au efecte deosebite în planul capacităţii de reflecţie. originalitate. urmărindu-se: dezvoltarea gândirii critice. pe acţiunea fictivă şi reală. La fel de importante sunt şi strategiile creative care pun accentul pe spontaneitate. de rezolvare de probleme. a iniţiativei. de investigare a realităţii. divergentă. din acest punct de vedere sunt strategiile euristice care implică preşcolarul în activitatea de descoperire.

spontane. Discuţia de grup favorizează găsirea unei diversităţi de modalităţi rezolutive. interacţiunile. Problematizarea constituie mecanismul şi cadrul optim pentru stimularea potenţialului creativ. originale stimulează conduita interogativă a copilului. încurajarea. Descrierea. sinteză) cu întrebările divergente ( solicită să găsească alternative de modalităţi rezolutive şi soluţii). Profesorul. solicită gândirea productivă. Ascultarea activă. Conversaţia îşi sporeşte valenţele formative dacă este mai suplă. activităţile matematice şi cele de educaţie plastică. dar nu pot fi excluse nici metodele expozitive chiar dacă acestea sunt mai puţin formative. de reflecţie. Prin formularea şi structurarea întrebărilor. Ion Cerghit ( 1997) subliniază faptul că întrebările cuprinzătoare. bazată pe faptele de viaţă trăite de copil. Organizarea problemei. instructajul. sunt absolut necesare pentru activităţile de educarea limbajului. întărirea pozitivă a răspunsurilor corecte. Pentru educarea creativităţii este important experimentul de aplicare în cadrul căruia copilul valorifică în practică cunoştinţele însuşite şi sesizează. să deosebească cea ce este important de cea ce este redudant. capacitatea de descoperire şi definire a problemelor. prin propriile acţiuni.explorarea. întrebările predictive. mai ales. să anticipeze soluţii. cooperarea. să analizeze date. depăşeşte simpla rezolvare. explicaţia. deoarece întrebarea este un act de meditaţie. să formuleze el însuşi întrebări. comparaţie. încurajează tendinţa de afirmare. deschise. Este important ca educatoarea să obişnuiască preşcolarii să formuleze răspunsuri adecvate. favorizează spontaneitatea şi iniţiativa. Tot în opinia lui Ion Cerghit (1997) observarea cu formele ei îl instrumentează pe copil cu spiritul de observaţie. În acest sens se impune armonizarea întrebărilor convergente ( care îi călăuzesc pe copii în analiză. atitudinea pozitivă faţă de comunicare. noi cunoştinţe. mobilizarea acestuia în anticiparea soluţiei precum şi în verificarea ei sunt mijloace prin care educatoarea îl pregăteşte pe copil pentru viitoarea descoperire de probleme care. povestirea. prezentarea ei pentru a fi sesizată de copil. capacitatea apreciativă şi predictivă. mai puţin dirijată. educatoarea sugerează şi generează modul de operare mintală. să identifice relaţiile dintre date. să completeze răspunsul elaborat de colegii săi şi . în raport cu creativitatea. prin mobilizarea creativă. să descopere calea rezolutivă. dezvoltă capacitatea de observaţie. Cunoştinţele la care ajunge copilul prin observare sunt încărcate acţional şi afectiv cea ce le face mult mai stabile. întrebările evaluative ( solicită capacitatea de analiză şi elaborare a judecăţilor de valoare). să-şi valorifice experienţa cognitivă. respectul faţă de valorile emise de ceilalţi. Experimentul aplicativ „ declanşează o serie de . capacitatea de comunicare. Această metodă ajută preşcolarii să identifice şi să formuleze probleme.

bazată pe demersuri euristice. audiovizuale. deprinderi de a lucra în echipă”. generează intense stări motivaţional-afective favorabile învăţării. capacitatea evaluativă şi cea anticipativă. ( I. aprecierile pozitive repetate vor contribui la formarea unei imagini de sine pozitive. factor declanşator şi mobilizator al proceselor de autoexprimare. De asemenea. lăudat. deoarece evaluarea este cea care oferă educatoarei informaţii despre cunoştinţele de care dispune copilul. mijloacele tehnice. la orice vârstă. prin modul în care evaluează. capacitatea de adaptare la comportamentul celuilalt. Copilul doreşte să fie apreciat. despre modul în care utilizează aceste cunoştinţe în rezolvarea sarcinilor în care îl implică. Cerghit. Strategiile evaluativ-stimulative au şi ele un rol foarte important în procesul instructiveducativ. independenţă şi iniţiativă. despre capacităţile pe care le are şi. Copilul transpune conştient realul într-un plan imaginar. prin criteriile pe care le foloseşte şi le comunică preşcolarilor. de autodepăşire. independenţă). nu în ultimul rând. Prin implicarea afectivă şi cognitivă a copilului. creează. chiar dacă într-un mod elementar. declanşeză şi menţin atenţia. spirit de răspundere şi onestitate. obiectivitate şi seriozitate intelectuală. cuprinzătoare şi suplă. despre potenţialul creativ de care dispune copilul. Aprecierea educatoarei influenţează imaginea de sine a copilului. Prin joc se realizează asimilarea realului la eu şi acomodarea eului la real ( mai ales prin imitaţie). Integrarea actului evaluativ în activităţi îl obişnuieşte pe copil cu efortul. educatoarea cultivă capacitatea de autoapreciere. care îl mobilizează pe copil în rezolvarea sarcinilor. admirat pentru creaţiile sale. jocul ocupă un rol important în strategia de educare a creativităţii. îi formează calităţi de voinţă care îl vor susţine în viitoarele demersuri emotive ( spontaneitate. Acestea sunt câteva dintre metodele cele mai valoroase pentru educarea potenţialului creativ la preşcolari. tonifiante. Dintre metodele bazate pe acţiunea fictivă. stimulează relaţiile interpersonale de cooperare şi competiţie. Stările afective trăite pe parcursul activităţii . perseverenţă. Mijloacele didactice intuitive.tensiuni intelectuale şi afective specifice actului de decsoperire al adevărului şi pune în valoare o gamă de calităţi morale care definesc spiritul ştiinţific: răbdare şi perseverenţă. ordine şi disciplină. jocul de rol dezvoltă empatia. Aprecierile pozitive determină stări afective pozitive. noile tehnologii educaţionale sprijină şi mobilizează activitatea preşcolarilor. Stimulative pentru creativitate sunt jocurile didactice dar şi jocurile de simulare ( jocul de rol). 1997) Sunt trăsături specifice pentru o personalitate creativă. Experimentul oferă copilului. o adevărată strategie de investigaţie.

Este adevărat că stimularea creativităţii. de elaborare. a mobilităţii şi flexibilităţii specifice. serveşte la repauzarea organismului obosit sau a spiritului obosit. Ce este jocul? De ce se joacă copilul? "Jocul este o răscruce.S. de atitudinea educatoarei. Cele două instrumente la care recurge în mod instinctiv. impetuozitatea şi expresivitatea proprii acestei vârste. expansivitatea specifică pentru această vârstă. La ce serveşte copilăria? "Dezvoltarea psihologică nu se realizează de la sine. nevoia activă de explorare a noului în raport cu experienţa personală şi generează acel elan lăuntric pentru noi elaborări. el sporeşte vigoarea acţională a copilului şi amplifică nevoia de activitate şi explorare a noului. Macarenco aprecia înalt capacitatea pedagogului de a visa împreună cu copiii. jocul. .determinate de activitatea însăşi. a originalităţii ţi a gândirii critice presupune o serie de riscuri pe care educatoarea trebuie să şi le asume. Rezultatele oricărei munci educative cu preşcolarii depind foarte mult de veselia. Toate actiunile de stimulare a creativitatii urmaresc sa determine productivitatea capacitatilor umane . La vârsta preşcolară jocul constituie un cadru pentru antrenarea virtuţilor muncii şi creaţiei. afecţiunea celor mari creează copiilor acea impresie de fericită bunăstare care favorizează o optimă dezvoltare sufletească. creative. el constituie un stimul împortant în cultivarea receptivităţii şi sensibilităţii. Activităţile ludice sunt purtătoare ale unor multiple virtuţi formative în dezvoltarea psihică generală a copilului şi. primite ca moştenire de către necunoscut. se condensează prin repetare şi devin motive incitante. pentru a realiza acest lucru este jocul şi imitaţia. conştientă fiind că rezultatul final merită un asemenea preţ. Şi are în vedere dinamismul. A. sporeşte vitalitatea spirituală. prin excelenţă constituie cadrul specific al unui antrenament al spontaneităţii şi al libertăţii de expresie. analoage oricărui elan creator. disponibilităţi de exteriorizare spontană şi autoexpresie însufleţită. de ai pasiona prin visul său . dinamismul creativ al copilului. Profilul psihologic al vârstei preşcolare cuprinde multiple premise favorizante pentru cultivarea potenţialului creativ.. a-i ajuta să vadă “bucuria de maine”. Întrucât jocul. de imaginaţie. nu este numai desfăşurarea forţelor înnăscute. acel freamăt permanent sau acea vibraţie şi efervescenţă lăuntrică ce conferă copiilor note specifice de dinamism creativ. cântecul. Copilul trebuie să se dezvolte el însuşi. implicit în dezvoltarea creativităţii. el amplifică posibilităţile de expresie comportamentală.

CAPITOLUL II LUMEA MINUNATĂ A JOCULUI ÎN PERIOADA PREŞCOLARĂ .

nu se stabilesc relaţii reciproc între ei. fără de care acţiunile externe îşi pierd motivarea şi astfel încetează. (Ursula Şchiopu – „Psihologia copilului” . nu ne putem imagina copilărie fără râsetele şi jocurile sale. Rolurile pe care le asumă preşcolarii nu sunt de lungă durată . La această vârstă. devenind pe parcurs o formă de activitate tot mai complexă.E. Datele cercetărilor atestă că motivul general. Prezenţa păpuşii în joc este necesară. „În jurul vârstei de 5 ani copilul manifestă o mare receptivitate faţă de povestiri. îi plac episoadele încărcate de întâmplări. atracţia pe care o simte copilul pentru joc. aşezarea mâncării în farfurie). Acesta constă în trecerea de la reflectarea aspectului extern al acţiunii umane spre reflectarea conţinutului lor intern.D. locul principal al jocurilor copiilor îl ocupă aspectul extern al acţiunilor cu obiectele. Bucureşti 1967) . grija părinţilor pentru copii). JOCUL – ACTIVITATE FUNDA NDAMENTALĂ TALĂ LA VÂRSTA PREŞCOLA OLARĂ Jocul este un mijloc foarte important de dezvoltare psihică multilaterală a copilului.„Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi în consecinţă poate să acţioneze. constă în repetarea neobosită a aceloraşi acţiuni. ea dă conţinut subiectului jocului. ele rămân până la urmă flămânde. copiii repetă aceleaşi acţiuni la nesfârşit (spălatul vaselor. La vârsta de 3-5 ani. Prin urmare. ci numai aspectul extern al acestei activităţi.semnificaţia socială a activităţii omului. La vârsta preşcolară. fără ca subiectul respectiv al jocului să evolueze. Datorită schimbărilor care se produc în psihicul copilului. jocul cu subiect atinge dezvoltarea sa deplină.1.” Eduard Claparède II. subiectul lui fiind instabil. între copii nu se stabilesc relaţii dictate de subiectul jocului. Jocul nu reflectă în mod evident relaţiile sociale dintre oameni. acela al semnificaţiilor sociale. Astfel pregătind mâncarea pentru păpuşi. este sensibil faţă de deznodământul echitabil moral al întâmplărilor. jocul prezintă o serie de particularităţi caracteristice. conţinutul jocului este relativ sărac.P. semnificaţia socială a acţiunilor umane rămâne nedezvăluită în joc (în cazul dat. Şoferul care conduce maşina nu se îngrijeşte de soarta pasagerilor. A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil.Dar servirea păpuşilor nu apare în joc.

modul lor de acţiune. Educatoarea trebuie să asigure preşcolarilor mici o cât mai mare posibilitate de mişcare. Ei sunt atraşi de acţiunea jocului. Jocul lor îl ocupă tot mai mult rolurile care încep să reflecte semnificaţia socială a activităţii adulţilor. fiind însuşite mai greu. gândeşte înainte de a vorbi. De aceea. de a proceda la fel ca adulţii. Este mai reţinut.Vârsta preşcolară mijlocie reprezintă un moment de organizare a noi particularităţi în dezvoltarea psihică. accesorii pentru rolurile respective(halat alb pentru doctor. prin structura şi conţinutul lor. Copiilor le vine greu să înţeleagă sarcina didactică. Copilul capătă o atitudine mai receptivă la cererile care se formulează faţă de el. capacitatea de cunoaştere se află într-o fază de intensă dezvoltare. Acţiunile externe cu obiectele îşi pierd atracţia pentru copil. Preşcolarii de 5 ani încep să se înţeleagă reciproc în stabilirea subiectului jocului(„ne vom juca de-a doctorul”). Copiii se comportă într-un mod determinat.Acţiunea trebuie să fie legată întotdeauna de cuvânt. în grupa mică de 3-4 ani.).pansament pentru soră etc. e vioi. însă conţinutul lui se îmbogăţeşte simţitor. manifestă curiozitate. o singură regulă dirijează conduita tuturor copiilor. nu sunt în stare să desfăşoare în mod independent jocul didactic. ele trec pe planul al doilea. vor fi comunicate copiilor succesiv şi alternativ cu demonstrarea acţiunilor de joc. să realizeze acţiunile de joc. 1 . În alegerea jocurilor didactice pentru copiii de 3-5 ani necesar este să se ţină seama de toate aceste particularităţi. să respecte în mod independent regulile jocului şi să se conducă după aceste reguli.Cu ajutorul mişcărilor se poate reda tot ceea ce este reprezentat în ilustraţii(în variantele jocurilor cu ilustraţii).Copiii se organizează în jocuri cu subiect mai omogen. La vârsta de 5-6 ani subiectul jocului rămâne relativ acelaşi. are o atenţie activă faţă de ceea ce semnifică evenimentele care participă. Schimbările semnalate se produc în direcţia reflectării relaţiilor sociale dintre oameni. La vârsta de 3-5 ani copiii. interesat de cele ce se petrec în jurul său. atent. „soră”. Ei manifestă tendinţa de a apropia jocul cât mai mult de realitate. „pacient”). aşa cum dictează conţinutul rolului asumat. de situaţia lui intuitivă nemijlocită. îşi repartizează rolurile(„doctor”. regulile jocului. iar relaţiile dintre ei se stabilesc şi se reglementează pe baza rolurilor asumate. jocurile trebuie să fie simple şi accesibile copiilor. îşi aleg jucăriile şi obiectele. Impresiile concrete acţionează asupra preşcolarilor mici mai puternic decât cuvântul educatoarei.

dar nu are grijă de călători. O altă particularitate specifică este aceea că pe copii începe să-i intereseze şi rezultatul jocului. de a-şi arăta iscusinţa şi priceperea.Preşcolarii sunt nemulţumiţi şi protestează atunci când în desfăşurarea jocului se produc abateri de la succesiunea reală a acţiunilor efectuate. Bucureşti 1967) În jocul „de-a trenul” funcţia socială a mecanicului este să conducă locomotiva. Regulile jocului încep să aibă un caracter mai generalizat. în loc de seringă să folosească un beţişor. La vârsta de 6-7 ani raportul dintre rolul asumat în joc şi regulile care decurg din el se inversează oarecum comparativ cu vârstele precedente. nici de a îndeplini un rol preferat(ca la preşcolarii de 5-6 ani unde încălcarea regulii devine frecvent un motiv al conflictului dintre copii). Acum devin accesibile şi jocurile cu mai multe reguli. Pe plan imaginar. militar. dar nu intră în relaţii cu pasagerii.E. în loc de spirt – apă. în loc de vată un cocoloş de hârtie.P. să o menţină în bunăstare de funcţionare. să răspundă numai atunci când sunt întrebaţi. copilul acceptă să substituie un lucru prin altul.Regulile să fie formulate şi explicate în prealabil. Datorită faptului că la această vârsta încep să se dezvolte mecanismele inhibitorii. să o îngrijească. să fie demonstrate şi acţiunile pe care copii trebuie să le efectueze în joc. Astfel. tractorist.D.” (Ursula Şchiopu – „Psihologia copilului” . copii pot să stea liniştiţi în timpul jocului. să transporte călătorii la destinaţie fară accidente. mecanicul se ocupă de locomotivă. Preşcolarii s-au familiarizat destul de bine cu funcţiile sociale aferente diferitelor profesiuni(doctor. Îi atrage nu numai aspectul distractiv dar şi posibilitatea de a se manifesta în colectiv. Relaţiile interindividuale sunt controlate din ce în ce mai mult de regulile implicate în rolurile asumate de către copii. Deci. Aceasta înseamnă însă că nu schimbă conţinutul şi ordinea reală în desfăşurarea acţiunilor. profesor etc.) cu semnificaţia socială care stă la baza . „Ceea ce caracterizează jocurile sunt tocmai acţiunile reale din viaţa adulţilor pe care copiii tind să le reproducă în tocmai. când le vine rândul. iar participanţii încep să ţină tot mai mult seama de ele. în toată varietatea şi complexitatea lor. Regulile încep să ocupe o poziţie dominantă : copiii încep să le respecte şi nu admit nici un fel de abatere de la ele. jocurile dezvăluie parţial rolurile şi funcţia socială a adulţilor. şeful de gară intră în relaţii cu mecanicul (semnalizează plecarea şi sosirea trenului). Conflictele dintre copii nu mai sunt generate de dorinţa nereţinută de a intra în posesia unei jucării atractive(ca la preşcolarii mici). Jocurile copiilor la această vârsta nu dezvăluie relaţiile sociale şi semnificaţia socială a activităţii umane.

D. cum ar fi căpăcelele zburătoare. creşte eficienţa controlului reciproc între participanţii la joc.Mi-e teamă să nu spună că am crescut mare. „Conţinutul jocurilor îl constituie semnificaţia socială a activităţii adulţilor. însuşindu-şi numeroase modalităţi de a reacţiona.E. prezenţa de spirit. „Jocurile didactice. Ele devin pentru copii ceva de neclintit. după 6 ani ajung la un nivel şi mai înalt de complexitate. ceea ce face ca în desfăşurarea lor să se schimbe însuşi caracterul relaţiilor reciproce dintre copii. Tot acum se constituie cerinţa activă de a fi de folos celor din jur(mai ales de a fi util adulţilor).P. Sunt captivaţi şi de jocurile care stimulează perspicacitatea.” (Al. . să nu folosească un anumit cuvânt. diferite tipuri de mozaic etc. Chircev . să se reţină de la izbucniri de veselie. militarii apară ţara. Bucureşti 1972) Dezvoltarea jocului de la un stadiu la altul nu se realizează de la sine ci sub influenţa îndrumării adultului. ci dimpotrivă preferă sarcinile care le solicită eforturi intelectuale. Vreau să rămân mereu copil să mă pot juca toată viaţa. Ei manifestă interes şi pentru jucăriile care cer îndemânare şi prudenţă.activităţii adulţilor : medicul îngrijeşte de sănătatea bolnavilor. tractoristul ară pământul. Jocul este o activitate complexă. Chircev . judecata ageră.”(M. Preşcolarii mari stăpânesc mai bine regulile. concentrarea atenţiei. încep să cunoască în parte valoarea socială a acţiunilor umane şi prezintă contagiuni importante în conduită(prin imitare activă şi pasivă).D. se simt atraşi spre jucării a căror mânuire prezintă dificultăţi(jucării demontabile. Roşca şi A. nu mai este nevoie ca regulile să fie comunicate odată cu demonstrarea acţiunilor. Se accentuează caracterul colectiv al jocului. Barrie) . priceperea de a combina.D.„Psihologia copilului preşcolar” E. J.„Psihologia copilului preşcolar” . se realizează o mai mare concordanţă între acţiunile copiilor. proprii familiei sau colectivului de copii cu care vin în contact.E. Bucureşti 1972)” La aceasta vârsta copiii nu ocolesc.P. Regulile jocului au un caracter cu mult mai generalizat comparativ cu grupele precedente.„Psihologia copilului” . promptitudinea în răspunsuri „( Al. specifică copiilor. beţişoarele pentru joc. „Copiii învaţă să înţeleagă şi să aprecieze conduita celor din jurul lor. Roşca şi A. Copiilor le plac mai ales jocurile în care îşi pot manifesta spiritul de observaţie. autocontrolul şi prezenţa de spirit : să-şi frâneze o mişcare.). Bucureşti 1967).” ( Ursula Şchiopu . profesorul îi învaţă pe elevi. li se supun cu mai multă rigurozitate şi pretind respectarea lor fără abatere.P.. în toate timpurile copiii s-au jucat şi se joacă.

jocul este definit si explicat in moduri foarte diferite . o acţiune excitantă (a juca pe nervi). Noţiunea de „joc” a reprezentat iniţial anumite particularităţi la diferite popoare. ceea ce noi numim acum „a face năzbâtii. Astfel. deconectare sau de interpretare a rolului într-o piesă. o atitudine uşuratică. jocul este o acţiune specifică . Deşi în dicţionarele explicative se face diferenţierea dintre sensul direct (principal) şi cele figurative ale acestor cuvinte. ori ceva întâmplător. un sens figurat ca de exemplu „jocul cu focul”. cuvântul „joc” corespunde noţiunii de glumă şi haz. de exemplu. ocuparea unei anumite poziţii ierarhice (a juca un rol conducător). aleatoriu cum e „jocul destinului”. la vechii greci. După dicţionarul Enciclopedic al Limbii Române. Conceptul de joc În literatura de specialitate . Huizinga in "Homo Pudes" . în expresia „a juca un rol” se foloseşte sensul figurat. riscul (a se juca cu viaţa). pe ce căi. copilării”. noţiunile de „joc” şi „a se juca”. deosebirile nu apar suficient de clar. Nu este greu de stabilit care sunt genurile de activităţi şi ce însuşiri ale acestora au intrat în semnificaţia esenţială a cuvintelor respective şi cum. exprimând în principal. Verbul „a se juca” este folosit în sensul de amuzament. De ce. veselia. tot atat de diferite sunt si funcţiile si sensurile care i se atribuie . p 214-215) . nechibzuită faţă de ceva (a se juca cu focul). desemna acţiuni proprii copiilor. Aşa cum îl defineşte J. cuvântul „joc” poate avea sensuri de amuzament. „jocul naturii”. astfel. . manifestări de o deosebită voiciune şi strălucire (soarele joacă pe apă). „ludo” desemna bucuria. încărcată de sensuri şi tensiuni întotdeauna desfăşurată după reguli acceptate de bună voie şi în afară sferei utilităţii sau necesităţii materiale.II. în sens figurat poate desemna simularea (a juca o comedie).2. La evrei. în timp ce la romani. au multiple sensuri. însoţită de simţăminte de învăţare ţi de încordare . ea s-a îmbogăţit cu noi şi noi sensuri. de voioşie şi destindere (48. cuvântul „joc”. iar în expresia „a juca cărţi” se foloseşte în sens propriu. poate semnifica un lucru ieşit din comun.

Nu poate duce la înţelegerea jocului nici analiza utilizării acestui cuvânt de către copiii. de la jocul copiilor pe surprizele de la pacheţelele de gumă. În această sferă atotcuprinzătoare. să ia în consideraţie accepţiunea pe care termenul respectiv o are pentru copiii înşişi. Nici o cercetare etimologică nu poate clarifica natura jocului din simplul motiv că schimbarea unui cuvânt se bazează pe legi specifice printre care un loc important revine transferului de semnificaţii. Renumitul biolog şi psiholog F.Buytendijk. care pe de-o parte. „Jocul ca desfăşurare liberă şi ca plăcere a individului.În limba sanscrită „kleada” înseamnă joc. lină. în toate civilizaţiile. ci mai curând un ansamblu de modalităţi de manifestare care au fost denumite conduite de joc sau ludice. Cu toate că o serie întreagă de cercetători au încercat să găsească elemente comune între acţiunile cele mai variate şi calitativ diferite desemnate prin cuvântul „joc”. a început să cuprindă totul. care în forme şi conţinuturi specifice se afirmă la toate vârstele. În epoca contemporană. pe când la nemţi.E. nici astăzi nu dispunem de o delimitare satisfăcătoare a acestor comportamente şi nici de-o explicitare logică a diferitelor forme de joc. cuvântul „joc” a început să se extindă asupra unei largi sfere de acţiuni umane. noţiunea modernă de joc. de aceea această formă de manifestare se întâlneşte la toţi copiii tuturor popoarelor. Un fenomen antropologic complex. Bucureşti 1967). care provocau o mare satisfacţie. oferă şi el o analiză etimologică a cuvântului „joc”. 2 . tendinţele specifice preşcolarului. deoarece ei îl preiau direct din vorbirea adulţilor. încercând să releve notele caracteristice ale proceselor desemnate prin acest termen. apreciind că cel ce deosebeşte cel mai bine ce este joc de ceea ce nu merită această denumire este tocmai copilul.” ( Ursula Şchiopu „Psihologia copilului” . inclusiv a termenului „joc” care-i departe de a fi o noţiune ştiinţifică a acestui cuvânt.P. asemănătoare pendulului sau valurilor. bucurie.D. până la jocul de bursă. desemna mişcarea uşoară. de la jocul copilului „de-a soldaţii” până la interpretarea eroilor tragici pe scena teatrului. El recomandă celor ce studiază fenomenul jocului. iar pe de altă parte oferă oamenilor veselie şi satisfacţie. nu presupune o muncă grea. Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului generată de trebuinţe. constituie una din modalităţile esenţiale de manifestare a spiritului uman. vechiul „spilän”. dorinţe.

Esenţa lui constă în reflectarea şi transformarea pe plan imaginar a realităţii înconjurătoare. se oferă posibilităţi multiple de dezvoltare armonioasă a organismului. pregătindu-l totuşi pe copil pentru învăţătură . pe de o parte şi a diversificării acţiunilor mintale. Jocul favorizează dezvoltarea atitudinilor imaginative. conţinutul jocurilor se extinde cuprinzând şi realităţile sociale dintre oameni. multiple sarcini revin jocului. copiii îşi imaginează că muncesc şi imită relaţiile de ajutor. Jocul nu constituie pentru copil o simplă distracţie. Prin toate jocurile dar mai ales prin cele de mişcare. Încă de timpuriu copilul simte nevoia unei comunicări active cu cei din jur – cu părinţii. învăţător etc. fără a altera plăcerea elementului distractiv. cu informaţii complexe şi elemente simbolistice numeroase. create prin joc. realizând multe dintre sarcinile speciale ale educaţiei fizice. poziţie care se opune total teoriei educaţiei libere a neintervenţiei adultului în jocul copilului. jucându-se el cunoaşte şi descoperă şi lumea şi viaţa într-o formă accesibilă şi atractivă pentru copil. Prin joc dezvoltarea intelectuală este puternic influenţată în sensul dobândirii de noi cunoştinţe. mai complete. posibilitatea de a opera mintal cu reprezentări după modelul acţiunilor concrete cu obiectele în timpul jocului. Prin joc copiii îşi satisfac dorinţa firească de manifestare şi independenţă. care se iniţiază în tainele frumosului şi învaţă să-l creeze. O altă caracteristică a jocului o constituie faptul că el reflectă relaţiile determinate ce se stabilesc între oameni. Centrul de greutate al dirijării jocului este însă procesul transformării jocului în muncă. Din pricina aceasta. De aceea unii psihologi consideră jocul ca o activitate de pre-învăţare. pe de altă parte. a capacităţilor de creare a unor sisteme de imagini generalizate despre obiecte şi fenomene. copilul îşi realizează tendinţe şi dorinţe nerealizate – astfel în joc îşi imaginează că este doctor. În situaţii imaginate.La vârsta preşcolară copiii sunt foarte activi şi activitatea lor desfăşurată prin joc este foarte necesară pentru dezvoltarea lor fizică şi psihică. În realizarea subiectului uniu joc. Intervenţia adultului în jocul copilului determină transformarea jocului simplu în jocuri mai bogate. viaţa şi activitatea adulţilor. Realitatea înconjurătoare este foarte complexă şi copilul nu poate să o cunoască decât prin intermediul jocului. îndrumarea şi controlul acestuia de către adult este absolut necesar. aviator. trăiesc aceleaşi bucurii ca urmare a succeselor obţinute în colectiv. Începând cu vârsta preşcolară copilul imită în jocurile sale într-un mod specific. Pe măsură ce înaintează în vârstă şi se dezvoltă. Rolurile interpretate de către copiii reflectă funcţiile realizate de maturii ce-i înconjoară. Jocul este prilejul realizării educaţiei estetice a preşcolarului.

a dus la o mare diversitate de clasificări a jocurilor. mai simple sau mai complexe. vânătoare).. cercetările în domeniu au constatat că se determină un transfer de energie dinspre jocul propriu-zis spre activitatea de învăţare. metha = spre.jocuri cu caracter ereditar(luptă. "ca o acţiune urmărită prin ea însăşi.EDUCATIV În semnificaţie originară. având la bază scheme de sondaj longitudinal sau transversal. Astfel. de-a vizita). acesta poate fi caracterizat drept "spontaneitate originaIă". după un criteriu sau după mai multe. fără utilitate imediată. bazată pe acţiunea fictivă alături de metoda dramatizării şi învăţarea pe simulatoare. . metoda se defineşte ca fiind o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării. Varietatea foarte mare a jocurilor cât şi optica curentelor şi şcolilor. "Prin corelaţie. JOCUL - PRINCIPALA METODĂ ŞI PROCEDEU INSTRUCTIV.jocuri de imaginaţie. .de urmat" în vederea atingerii unui scop determinat sau mod de căutare. Querat împarte jocurile în trei categorii : .. cuvântul "metodă" derivat etimologic din grecescul"methodos" (odos = cale. Metoda jocurilor sau învăţarea prin joc este o metodă de simulare. de sentimente de plăcere şi de bucurie".a adevărului. de însuşire a unor modele comportamentale de exemplu) fără ca cel care se joacă să fi avut această intenţie. În ceea ce priveşte noţiunea de joc.II. "cale. La baza metodelor de simulare stă analogia sprijinită pe analiza riguroasă a faptelor. descoperire. către) înseamnă "drum spre".. . un mod comun de a "proceda care reuneşte într-un tot familiar eforturile educatoarei şi copiilor. drum ce conduce la cunoaşterea realităţii. drum. Jocul este folosit în învăţarea pe arii de stimulare ca metodă cu un impact considerabil..3. urmărire. generatoare de distracţie şi reconfortare.. acţiunea distractivă se transformă într-un important factor de exersare (de antrenament. care au dezbătut natura ludică.jocuri de imitaţie(privind activităţile umane – de la cel cu praştia până la jocul de-a familia..

Jocurile psihice se împart în jocuri intelectuale şi jocuri afective. Karl Gross vine cu o altă clasificare şi anume : . de aceea ea trebuie mult „exercitată” pentru a da copilului posibilitatea de a o stăpâni. fiind prezentă în toate activităţile copiilor. imaginaţia trebuie exercitată foarte de timpuriu.jocuri intelectuale.jocuri de funcţii generale. jocurile numite ereditare sunt preluate prin imitaţie de copii mai mici de la copiii mari sau chiar adulţi. jetoane. . Claparède împarte jocurile în două mari categorii : jocuri ale funcţiilor generale şi jocuri ale funcţiilor speciale.jocuri senzoriale. Prin jocurile senzoriale. tobă. Îi amuză să guste substanţele cele mai diverse „ca să guste ce gust au ”. Inpirându-se din lucrările lui K. de diverse obiecte care vibrează atunci când sunt lovite. E.jocuri motorii. motorii şi psihice. portocala”-rime date) pe raţionament (şah. . săritura. deoarece este dificil de stabilit dacă un joc oarecare este de imitaţie sau imaginaţie sau dacă este ereditar. cutii de conserve). aruncare cu obiecte) cât şi vorbirea copiilor. bucăţi de tablă. rebusuri) pe imaginaţie creatoare(născocire poveştilor). De exemplu.Această clasificare nu corespunde realităţii. ghicitori. Jocurile intelectuale se bazează pe comparaţie şi recunoaştere. dezvoltă forţa şi promptitudinea(gimnastica. folosindu-se de jocuri divers colorate. bala.). considerând că interesează în special direcţia lor formativă. Claparède a grupat toate tipurile de joc care antrenează capacităţi senzoriale. În prima categorie a inclus ca subgrupe : jocurile senzoriale. mai ales celor foarte mici. . Copiilor le place.jocuri de experimentare. Examinează cu plăcere culorile. ciupite sau aruncate (lame. . Prin bogăţia . lego).jocuri de voinţă. . pe asociaţia prin asonanţă(„ala. muzicuţă etc. E. aruncarea de discuri la ţintă). cu mingi. Gross. Nenumăratele jocuri motrice dezvoltă coordonarea mişcărilor(jocuri de îndemânare : jocurile cu bile. . caleidoscopuri. să aibe simple senzaţii. Cele două mari categorii le-a împărţit în subgrupe. gândire sau inventivitate(enigme.jocuri afective. Imaginaţia creatoare presupune o independenţă foarte mare între reprezentarea obiectului şi obiectul respectiv. Ocupând un loc important în viaţa mintală a omului. elastice. alergarea. să producă sunete folosindu-se de diverse instrumente muzicale(fluier.

jocurile de noroc care dau naştere acelor sentimente de speranţă şi risc. În categoria jocurilor de luptă intră : luptele corporale. instinct.neînchipuită a fanteziei. Exercitarea acestei funcţii de oprire dă naştere multor jocuri : stăpânirea râsului.jocuri de vânătoare.). Jocuriledevânătoare sunt precedate de jocurile de urmărire. a anumitor gesturi reflexe(interzicerea de a închide ochii când apropii mâna de el) stăpânirea unor mişcări voluntare. Jocurile de inhibiţie constând dintr-o oprire voluntară. au mare importanţă prin faptul că preşcolarii trebuie să-şi frâneze impulsul. Claparède în : . să înveţe să se stăpânească înainte de-a acţiona.D. într-un mod agreabil. Curiozitatea ca ultimă categorie de joc intelectual este o nevoie.jocuri de luptă. . Instinctul de luptă intervine mai toate jocuri. păstrând astfel un caracter pur ludic. Bucureşti 1975) Jocurile afective fac o deosebită plăcere copiilor prin emoţiile plăcute sau dezagreabile pe care le provoacă. o reprimare a mişcărilor. luptele spirituale(în întreceri. cel puţin ca unul secundar : jocurile fizice sau de îndemânare sunt bazate aproape întotdeauna pe sentimentul că luptăm împotriva cuiva sau că vrem să învingem propria îndemânare.jocuri de imitaţie. . Jocurile care exersează unele funcţii speciale se împart după E. personifică literele alfabetului. barcă etc. După Karl Gross „curiozitatea este o compensaţie salutară faţă de frica de nou.P. alergarea după 3 . dacă ar fi preponderentă. atât de mult încât crede sincer în iluziile lui(un băţ poate deveni cal. în discuţii). dar nu ca mobil principal.„Psihologia copilului şi pedagogia exerimentală” .” (Eduard Claparède . Uneori. . „de-a bau-bau”) toate acestea contribuind la exercitarea voinţei. creează plăcere prin fiorul pe care-l provoacă) frica provocată prin joc(„de-a tâlharii”. îşi atribuie personalităţile cele mai diverse şi transfigurează realitatea. copilul „însufleţeşte” lucrurile.jocuri sociale. o dorinţă şi mai curând satisfacerea curiozităţii constituie un joc al atenţiei. urmărind apoi cele ce amintesc de vânătoarea reală : descoperirea cuiburilor. fiind vorba de riscuri fictive. ar stânjeni desigur dezvoltarea intelectuală.E. exerciţii de imobilitate(de-a statuia). . chiar şi durerea amuză cu condiţia să fie acceptată de bunăvoie (cufundarea într-o baie cu apa rece. care oricât de preţios ar fi.jocuri familiale. „de-a v-aţi ascunselea”.

. supunându-se aceleiaşi legităţi se deosebeşte de prima prin solicitarea de reacţii solitare sau divizate în grup. de insecte. iar a doua categorie. În cadrul jocurilor sociale intră : camaraderia. Stern a împărţit jocurile în colective şi individuale. explozie de sociabilitate. bilete de tramvai.muşte. organizarea taberelor. de tensiune. de a achiziţiona cât mai mult.jocuri de ficţiune şi iluzie.jocuri de construcţie. cum sunt jocurile cu elemente din poveşti). . W. De altfel. Prima categorie se poate surprinde la toate vârstele şi are caracteristici din ce în ce mai complexe. Imitaţia este un auxiliar preţios al joculuideimitaţie distingându-se prin două nuanţe : jocul de imitaţie sau imitaţia – joc în care copilul imită pentru simpla plăcere de a imita(de-a maimuţa. cel de abilitate în care sunt antrenate momente de gândire. Charlotte Bühler a împărţit jocurile în cinci grupe. Claparède este discutabilă mai ales prin faptul că pe măsură ce copilul creşte.jocuri colective. a micilor societăţi de copii cât şi toate sporturile colective. de-a strânge. participare pasiva. Clasificarea jocurilor după E. fără a acorda importanţă calităţii obiectelor colecţionate : pietricele. . . de pildă. staniol. Instinctul de-a aduna. plimbările în comun. în care delimitează diferenţe calitative. Pe de altă parte este greu de plasat în această clasificare un joc cu reguli ca. Locul de cinste ocupându-l în această categorie jocul cu păpuşa care activează atât instinctul matern cât şi instinctul de dominare şi autoritate şi pe cel de imitaţie. modul său de a se juca încorporează într-un singur joc majoritatea categoriilor considerate ca fiind relativ distincte. Jocurilefamiliale se bazează pe instinctul matern sau pe instinctul de familie. dar şi unele diferenţe specifice : . se manifestă la copii prin jocul cu colecţiile : de timbre. flori uscate.). atât de dezvoltat la speciile animale. scoici. dopuri etc. cele mai multe jocuri contribuie indirect la dezvoltarea instinctelor sociale. de surprize de la gumele de mestecat.jocuri receptive(de consum-contemplare. Copilul colecţionează pentru plăcerea de a stânge. de-a cucul) cât şi jocul cu imitaţie – în care imitaţia are mai ales scopul de a procura elemente pentru îndeplinirea jocului (vor participa la jocuri inspiraţi de activitatea din ambianţa lor apropiată – „de-a dresorii” dacă au participat la un spectacol de circ etc. fluturi. de insigne etc. . culesul fructelor sau la florilor.jocuri funcţionale(senzorio-motorii).

reconstituire şi combinare de noi mişcări şi exerciţii funcţionale.Şi această clasificare este criticabilă prin faptul că jocurile receptive sunt asimilate la alte categorii de jocuri.jocuri cu reguli. voluntar.jocuri ereditare(luptă. Jocurile exerciţii pot fi clasificate în jocuri funcţionale simple ce pot fi grupate ca pre exerciţii. În clasificarea sa O. discuţiile spirituale).jocuri simbolice. . iar jocul de construcţii este considerat ca fiind un joc ce face trecerea de la conduita ludică la conduitele ocupaţionale. jocuri ce se raportează la noţiunea de timp. metamorfozat). jocuri de iniţiere în lectură. grupează jocurile în trei categorii : . combinat. Decrat împarte jocurile în : . reintegrat. Această clasificare este modificată de autor prin caracterul nesatisfăcător al unui singur criteriu de clasificare a jocurilor. . jocuri recreative şi jocuri intelectuale. Decroly are în vedere jocurile care se raportează la dezvoltarea percepţiilor senzoriale şi aptitudinea motorie. exerciţii şi post exerciţii. obiecte).cât şi jocuri de iniţiere aritmetică.jocuri de imitaţie(cu arc. jocuri active. vânătoare. Jean Piaget. Pornind de la faptul că însuşirile psihice au cel puţin trei caracteristici : de funcţie(se reproduc ori de câte ori este nevoie. Prima categorie este compusă din jocuri senzorio-motorii sau de mânuire. jocuri de gramatică şi de înţelegere a limbajului. .) b) jocuri de combinaţii fără scop – caracterizate prin dezmembrarea şi reconstituirea de obiecte. intrând aici şi jocul de distrugere de obiecte fiind socotit la limita dintre activitatea ludică şi experimentarea inteligenţei animată de curiozitatea propriu-zisă. . au un caracter fizic. urmărire). dar şi spontan).jocuri exerciţii. jocuri de exercitare a gândirii(comunicările verbale.jocul de imaginaţie(în care se mimează şi se metamorfozează funcţii. se împinge.caracter stabil(ele putând fi folosite chiar mult timp după formarea lor integral sau parţial. se divide şi se reconstituie grămezi. Jocurile senzorio-motorii se divid în : a) jocuri exerciţii simple – care facilitează însuşirea unei conduite ludice(în care se trage. Această clasificare se exprimă evident în etapele iniţiale deoarece în etapele tardive ele se pot combina şi dezmembra fiind cu greu recunoscute. se apasă sau se învârt butoane etc. jocuri de slabă intensitate. André Demarbre face o clasificare a jocurilor în funcţie de vârsta copilului şi în funcţie de efortul solicitat : jocuri foarte active. prăştii). .

încorporând în acţiune reprezentări ale imaginaţiei. în această categorie . În simbolistica de care copiii sau subiecţii umani sunt în genere conştienţi se operează cu simboluri primare sau conştiente. cât şi fabulaţie. . pot avea o dezvoltare ulterioară ce poate evolua în trei direcţii : . Această simbolistică se crează în domeniul dorinţelor şi năzuinţelor. la legarea de sentimente privind familia şi relaţiile familiale. Simbolistica secundară se referă la interese proprii corporale. Piaget se referă la labilitatea simbolisticii în sensul că este greu de delimitat dacă este vorba de o simbolistică primară sau secundară. Piaget asimilarea este un proces comun vieţii organice şi activităţii mintale. deoarece aceşti termeni sunt utilizaţi într-un sens larg ca fenomene semnificative ce caracterizează lumea şi viaţa. Acest fel de simbolistică se observă în situaţiile în care un copil relativ neglijat în familie din cauza naşterii unui alt frăţior. fiind ca atare o modalitate acţională comună fiziologiei şi psihologiei.pot duce la formarea de mişcări utile în adaptarea cotidiană.conştientă şi inconştientă. ce se află în atenţia tuturor. imaginaţia construieşte conţinutul iar exerciţiul forma. aspecte ce se asimilează. Piaget în funcţie de simbolistică . Piaget. se joacă cu două păpuşi de talie inegală şi face ca în joc cel mic să plece în călătorie şi cel mare să rămână cu mama. pe când în jocurile simbolice. J. Piaget la o delimitare faţă de teoria lui Freud.c) jocuri de combinaţii de obiecte şi acţiuni cu scopuri(jocurile de exerciţii se caracterizează prin faptul că exercită conduite creând plăcerea maximă a acţiunii. asimilarea spontană se exprimă prin imaginaţia creatoare. Jocurile simbolice sunt împărţite de J. cât şi la sfera privind provenienţa copiilor.sociabilizându-se devin jocuri cu reguli. ca şi a termenului de simbol şi simbolistică. deci operează cu cadrul a trei grupe de simboluri ludice. În jocurile de exerciţiu. Aceste probleme l-au obligat pe J. desprinzându-se în acest caz de conduita ludică. devin jocuri simbolice. În a doua categorie intră simbolistica inconştientă. cu privire la rolul inconştientului în activitatea ludica. legate de aspectele multiple ale vieţii. îndeosebi cei mici. imaginaţia simbolică construieşte instrumentul sau forma jocului şi nu conţinutul său. După J. . În categoria jocurilor de exercitare a gândirii intră întrebările repetate(„ce este aceasta ?” sau „de ce ?”) de preşcolari. Jocul prelungeşte şi conturează exerciţii evocate de simbol. În opinia lui J. Actul de simbolizare ludică este opus trăirii reale constând într-o reproducere a unor fragmente sau blocuri de conduite prin motivaţii de joc. a stăpânirii ei). cu condiţia să fie convertite în activitate de amuzament. Pornind de la remarca că inconştientul nu este o regiune aparte a spiritului uman.

J. le transfigurează 4 . păpuşa să mănânce). Pavlev spunea că : „. Tipul C3 este reprezentat prin combinaţii lichidatoare ţi se manifestă în situaţii penibile în care copilul fie că recurge la compensare feie că le acceptă.. Dacă jocul de exerciţii permite asimilarea funcţională a realităţii. simulează că ia o găletuşă şi execută un joc complicat cu apă.omul este singura fiinţă care poate să fie unde nu este şi poate să fie absent acolo unde este. Schemele A1 şi B1 sunt scheme de proiectare.trebuie trecute schemele simbolice ce reproduc scheme senzorio-motorii. Bucureşti 1972) J.E. Piaget face o clasificare a schemelor simbolice în funcţie de complexitatea lor.P. ca şi cum ar fi prins-o şi-o întinde mamei sale sau când un copil se face că doarme. Tipul B3 cuprinde combinaţii compensatorii(copilul căruia i s-a interzis să se joace cu apă. ursuleţul să conducă) transportând acţiunea de la cei din imediata lui apropiere. mănâncă în joc simbolic. jocul simbolic va întări această asimilare prin încorporarea reprezentărilor privind complexitatea lumii şi vieţii. umple borcane şi sticle).D. apoi converteşte în simbol mişcarea spunând : „căluţul tropăie !” ). este o schemă de combinare(fetiţa pune păpuşa să privească de pe balcon povestindu-i ceea ce vede pe stradă sau spunându-i îndemnuri întocmai ca cele pe care le fac părinţi fetiţei). Schema tip B2 este tot de asimilare şi constă în încorporarea evenimentelor trecute şi crearea de simboluri de completare(copilul se joacă de-a ascunselea cu un frăţior plecat de-o vreme la bunici). Schema tip A3 este o schemă de combinare simplă care este de fapt o schemă de prelungire a tipurilor A2 şi B2 dar cu construcţii de scheme întregi în loc de construcţii parţiale. pe care-i imită.„Psihologia copilului şi psihologia pedagogica” .” ( Bogdan Tiberiu şi Ilie Stănculescu .P. la jucărie. Schema de operare cu simboluri denumită tip A1 constă în faptul că exprimă proiectarea de scheme de acţiuni pe obiecte noi. Piaget dând următorul exemplu: un copil de la un an şi o lună privind tapiţeria camerei în locul unde se află o păsărică strânge mâna.. scheme simbolice ce detaşează simbolul ludic de exerciţiile senzorio-motorii. Schema tip A2 constă în asimilarea caracteristicilor unui obiect oarecare într-o conduită curentă(copilul plimbă degetele pe masă şi spune că degetele se plimbă. adică exprimă conduite simbolice în care mişcările sale sunt efectuate pe planul imaginaţiei ludic legate de obiecte şi jucării(ursuleţul e pus să doarmă. Tipul B1 de utilizare de simboluri se caracterizează prin proiectarea de scheme de imitaţie pe jucării şi obiecte(copilul pună păpuşa să telefoneze. S.

independent de etapa jocului.stadiul I – utilizează scheme simple A1. În cadrul acestui tip de joc întâlnim două categorii de reguli : 1) spontane. le repetă că „este bine ”. se va ascunde în acelaşi loc şi în acelaşi fel. Pentru el. „stai cuminte !”). într-un joc cum este cel „de-a ascunselea”. Tipul D4 reprezintă o formă extremă a simbolisticii ludice pe care J. . după masă jucându-se cu păpuşile punându-le în condiţii proaste de şedere. iar conduita lui pune în evidenţă faptul că el nu poate să se integreze în tempoul de ansamblu al jocului. Preşcolarul mic nu surprinde decât parţial regulile unui joc complex. aceea de a se ascunde. . fuge spre locul „de bătaie”. Schemele simbolice caracterizează jocurile simbolice (cu subiect) permiţând delimitarea a trei stadii ale acestora : .stadiul II – dominat de scheme simbolice combinatorii. La reluarea jocului. Din regulile multiple ale jocului el desprinde una sau două. acţiunea sa este episodică şi conţine elemente de reacţie circulară. Preşcolarul mic.simbolic(copilul care se teme de a sta pe un scaun la masă şi fiind aşeză acolo. există o serie de diferenţe semnificative între conduita preşcolarilor mici.stadiul III – reprezentat prin declinul simbolici jocurilor în favoarea jocurilor cu reguli. 2) transmise de la o generaţie la alta. însă a se ascunde înseamnă a se aşeza în aşa fel încât să nu i se vadă capul de aceea se ascunde întorcându-se cu faţa spre perete. se caracterizează prin incapacitatea de a participa în mod corelat şi concomitent cu ceilalţi preşcolari la toate etapele jocului. Piaget o denumeşte „combinare simbolică. . de pildă. care cuprinde combinaţii şi elemente de anticipare privind consecinţe ale imprudenţelor sau ale situaţiilor de neascultare ale copiilor(copilul care nu vrea să facă baie povesteşte că ştie el cum odată a fost un copilaş care a făcut baie şi era cât pe ce să se înece). Jocurile cu reguli au o evoluţie autogenetică. B2. de debutul simbolici colective în care se instituie jocul cu rol. Atât în jocurile cu subiect cât şi în cadrul jocurilor cu reguli. constituindu-se în perioada preşcolară şi luând amploare în perioada şcolară mică. După ce stă un timp astfel ascuns. Există o serie de situaţii când copilul utilizează forme de anticipări mai mult sau mai puţin extinse. A2. preşcolarul mic. anticipativă”. B1. a preşcolarilor mijlocii şi a celor mari.

fiind din acest motiv de multe ori întrecut. se supără pe cei mici. El trăieşte din plin. totuşi integrarea lui socială în joc este dificilă. 5 . Jocul atinge la vârsta preşcolară un nivel superior de dezvoltare şi în acelaşi timp devine mai mult ca oricând o condiţie importantă pentru evoluţia ulterioară a copilului. aceasta devenind prin intermediul lui mai subtilă. Preşcolarul mare caută locuri apropiate de câmpul de bătaie ceea ce arată că îşi organizează relativ bine etapa finală a jocului şi încadrarea lui specială în joc are momente tensionale. Conduita lui pune în evidenţă o mai bună adaptare la regulile jocului. El se ascunde în locuri foarte îndepărtate de locul de bătaie. face multă gălăgie în joc. jocul numindu-se de alternanţă. datorită ascunderii lui în locuri complicate de un greu poate să iasă. Leontiev : „Jocul devine activitatea principală a copilului deoarece dezvoltarea acestuia stimulează şi întreţine cele mai importante modificări ale psihicului copilului în cadrul căreia se dezvoltă procesele psihice ce pregătesc trecerea copilului pe o treaptă superioară de dezvoltare. . îmbrăcatul ). Pedagogie şi Psihologie 1948 ) Vârsta preşcolară reprezintă un moment de evoluţie psihică. O clasificare a tipurilor de joc este evident dificilă dat fiind faptul că jocurile sunt foarte mobile şi se transformă unele în altele.„Probleme de psihologia copilului de vârstă preşcolară ” Editura de Stat. mai accesibilă. în care jocul capătă caracteristici noi ce îl apropie de alte feluri de activitate în acelaşi timp. când unui copil îi revin mai multe roluri succesive. pasional jocul cu reguli. După cum arată A. Jocul cu subiect poate fi întâlnit la copiii de 5-6 ani.N.” (A. însă. caută mult o ascunzătoare. jocul se distanţează şi mai mult de acestea. Preşcolaritatea constituie o etapă importantă pentru evoluţia jocului datorită faptului că acum apar cele mai complexe. care încurcă jocul. variate şi interesante feluri de joc.jocul cu subiect complex(de-a familia). o bună organizare strategică a etapelor acestuia. chiar când aceştia nu au partener de joc.jocul cu subiect simplu(de-a mersul la plimbare cu păpuşa). el contând foarte mult pe factorul surpriză. Leontiev .jocuri de reproducere a unor mici evenimente(călcatul. intrând în cele mai variate relaţii cu celelalte feluri de activităţi de la supra sau subordonare până la diferenţierea ţi delimitarea netă faţă de ele. Jocul este un fel de teren neutru pe care se revarsă întreaga experienţă despre lume şi viaţă a copilului. Din punct de vedere al conţinutului se poate vorbi de : .N. la nivel afectiv. . Preşcolarul mijlociu nu-şi organizează bine toate etapele jocului deşi cunoaşte regulile şi se conformează acestora.Preşcolarul mijlociu se deosebeşte de cel mic printr-o altă conduită.

Jocul cu reguli îi permite să-şi înscrie perspicacitatea în cadrul regulilor ce nu pot fi
încălcate ceea ce imprimă jocului un caracter complex şi crează terenul unor emulaţii colective,
al căror gest începe să-l simtă.
Apariţia şi practicarea intensivă a jocului de creaţie reprezintă un rezultat al întregii
dezvoltări psihice a copilului, în special a formării capacităţii de a reflecta într-o formă proprie
impresiile dobândite în viaţa înconjurătoare.
Jocul de creaţie la preşcolari îmbracă următoarele forme :
- joc de creaţie cu subiecte din viaţa cotidiană(de-a mama, de-a frizerul);
- joc de creaţie cu subiecte din poveşti şi basme - dramatizare;
- joc de construcţii : - corelat cu celelalte jocuri de creaţie;
- de sine stătător;
- cu caracter tehnic.
Varietatea jocurilor de construcţii este dată şi în funcţie de materialul folosit(material
mărunt, din natură, material recuperabil, de îmbinare, de suprapunere).
Din categoria jocurilor pentru dezvoltarea intelectuală a copiilor fac parte:
- jocurile şi exerciţiile senzoriale;
- jocuri cu imagini ţi rezolvări de situaţii problematice(pentru dezvoltarea spiritului de
observaţie, a atenţiei, a imaginaţiei);
- jocuri pentru exersarea vorbirii şi comicării;
- jocuri logico-matematice.
Jocurile didactice reprezintă forme de activitate ce îmbină în mod armonios sarcinile
instructive cu latura distractivă. Ele realizează în practică dezideratul învăţării prin joc, prin
organizarea unor activităţi special create de adulţi în acest scop.
Diversitatea conţinutului jocurilor didactice le împarte în :
- jocuri didactice pentru cunoaşterea mediului înconjurător;
- jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii;
- jocuri didactice pentru dezvoltarea gândirii logice;
- jocuri didactice pentru însuşirea normelor de comportare civilizată.
Jocurile hazlii au multă tangenţă cu jocurile de mişcare, deşi în unele cazuri tocmai
mişcarea este aceea care lipseşte. Din punct de vedere al conţinutului ele se apropie de jocurile
didactice prin problema pe care o pun copiilor spre rezolvare. Jocurile hazlii ca de fapt toate
jocurile, cu excepţia celor de creaţie sunt jocuri cu reguli şi au o funcţie recreativă dominantă,
atmosfera de joc fiind realizată prin elemente ca : surpriză, ghicitoare sau întrecere(„găseşte şi
taci”, „cine l-a chemat pe ursuleţ ?”, „zboară zboară”).

Consolidarea deprinderilor de coordonare psiho-motrică şi a deprinderilor ritmice se
realizează prin jocurile muzicale :
- joc de cânt („Cine umblă pe cărare?”);
- joc-exerciţiu („Cântă cu mine”);
- joc ritmic(„Ceasul”).
Copiii se joacă dacă în primul rând

beneficiază de spaţii libere unde să se poată

zbengui, unde să găsească cele trebuitoare la elaborarea jocurilor nisip, apă, jucării şi altele
Îmbogăţirea zestrei ludice a copilului ar trebui să fie un obiectiv primordial pentru
aceştia mai ales în condiţiile în care cercetările psihologice şi pedagogice demonstrează că
fantezia îi poate ajuta pe preşcolari să facă cu succes tranziţia către şcoală, să fie pregătiţi şi
disponibili pentru o învăţare eficientă şi plină de succes.

II.4. JOCUL CA ELEMENT CENTRAL AL FORMĂRII ŞI
DEZVOLTĂRII INTELECTUALE A PREŞCOLARULUI

Cea mai importantă modalitate de exprimare a copilului preşcolar o reprezintă jocul. O
trecere secvenţială în revistă a istoriei culturii ne permite să identificăm o serie de abordări care
îi conferă jocului cu totul alte dimensiuni.
În domeniul educaţiei, jocul a fost asociat cu libertatea de expresie aşa cum rezultă din
doctrinele timpurii ale secolului XIX: cele elaborate de Rousseau, Froebel sau Pestalozzi. În
psihologie, noţiunea de joc ca formă a liberei expresii şi-a făcut intrarea cu scrierile lui Herbert
Spencer, care a preluat concepţia lui Schiller că o asemenea expresie liberă este determinată de
surplusul de energie care există la copil. Spencer va merge chiar mai departe în această
direcţie, ocupăndu-se prioritar de implicaţiile jocului pentru dezvoltarea copilului.
Acestor demersuri de interpretare pozitivă a jocului le putem anexa pe cele care pun în
lumină că:
- jocul este o necesitate pentru creşterea şi dezvoltarea sa (K. Grees);
- prin joc copilul trece de la pasivitate la activitate (S. Freud);
- prin intermediul jocului, copilul devine stăpânul propriei sale experienţe (E. Erikson);
- jocul reprezintă un mijloc de realizare de sine (E. Claparede) şi de formare a eului (Chateau).

Deşi conceptul de joc este unul familiar şi uzitat în mod cotidian el este mult mai dificil
de definit decât cea mai mare parte a conceptelor psihologice.
Catherine Garvey (1977) enumeră criteriile pe care cei mai mulţi analişti le folosesc
pentru a defini jocul:
jocul este plăcut şi produce plăcere;
- jocul nu are scopuri extrinseci, motivaţiile copilului sunt subiective şi nu servesc nici
unui scop practic;
- jocul este spontan şi voluntar, ales în mod liber de către jucător;
- jocul implică o angajare activă din partea jucătorului.
Psihologii, indiferent de şcoala sau orientarea căreia îi aparţin, sunt aproape unanimi în
a admite că jocul aduce contribuţii importante la dezvoltarea copilului.
Acestea au în vedere următoarele aspecte:
Jocul este un vehicul al stimulării cognitive. Prin intermediul activităţii ludice, copiii
fac descoperiri senzoriomotorii privind mărimile şi formele, noţiunile de ,jos" şi "sus", "tare" şi
"moale" etc. Ei mânuiesc, manipulează, identifică, ordonează, structurează şi măsoară.
Înălţând şi dărâmând, se familiarizează cu proprietăţile lucrurilor şi dobândesc
cunoştinţe despre greutate, înălţime, volum şi textură. Exersându-şi percepţia, abilitatea de a
reacţiona şi abilitatea gândirii, copilul acumulează experienţă directă Jocul îi pregăteşte pe
copii pentru viaţă, dar de o manieră specifică. Jucându-se, copiii se experimentează şi se
exersează pe ei înşişi ca agenţi activi ai mediului şi nu doar ca elemente reactive. În familie şi
la grădiniţă copiii sunt frecvent chemaţi să acţioneze în conformitate cu anumite seturi de
modele, dar în lumea jocului ei pot fi cei care iau deciziile.
Jocul oferă copiilor oportunitatea de a exersa roluri ale adulţilor (proces cunoscut
sub numele de socializare anticipatorie). Copiii se pot juca "de-a şcoala", "de-a spitalul", "de-a
magazinul" interpretând roluri de profesori, infirmiere, vânzătoare, etc. jocurile fiind mijloace
efective prin care copiii învaţă să-şi adapteze acţiunile.
Jocul este un exerciţiu crucial pentru formarea şi dezvoltarea responsabilităţii
etice. În cadrul său, copilul practică nu doar comunicarea şi solidaritatea socială ci îşi
configurează totodată propriile sale valori de judecată cu privire la ce este bine şi ce este rău
într-un context social. EI învaţă corecţia socială şi intervenţia nu doar de la adulţii care
"supervizează" ci mai degrabă de la colegii de joc din aceeaşi grupă de vârstă, aflaţi în aceeaşi
situaţie.
În activitatea ludică este, de asemenea exersată judecata estetică a copilului. El
învaţă să aprecieze lucrurile ca frumoase sau urâte, să opteze pentru anumite forme, colori şi

). . copilul îşi construieşte un sens propriu al identităţii. deprinderea de a percepe obiectele şi situaţiile într-o manieră unică.echipament pentru joc. în acest proces. copilul trebuie să dispună de: .oportunitatea de a repeta temele de joc (care.aprobarea de a se juca şi confirmarea de către adult a faptului că jocul nu este o experienţă lipsită de valoare sau o pierdere de vreme. Pe de altă parte dat fiind că jocul face posibilă atât realitatea cât şi fantezia. personală. Este vorba în fond. pentru educator. numeroşi artişti şi-au format încă din copilărie. perioadei preşcolare îi corespunde etapa când . un copil poate realiza care idei sunt ale sale şi. el le permite copiilor să se confrunte şi să-şi rezolve indicele lor cele mai profunde (de vrăjitoare. la rândul lor.timp pentru activitatea ludică. notelor muzicale. Ea priveşte aspecte foarte concrete şi foarte practice.Copilul este stimulat. copilul experimentează şi nevoia de a-şi apăra şi de a-şi afirma individualitatea. sens concretizat în imaginea de sine. demnă de interes şi valorizată corespunzător. în conformitate cu teoria stadiilor psihosociale a lui Erik Erikson. Jocul stimulează fantezia. . de fantome. al desenelor sau reveriilor fantastice. Nu trebuie să creăm însă falsa opinie că doar artiştii posedă imaginaţie sau creativitate. ca şi pentru părinte. ci o activitate importantă. de animale sălbatice. Dar pentru a-şi valorifica această zestre.materiale. etc. reprezintă o importantă sursă de informaţie cu privire la starea psihică a copilului. fundamental pentru punerea adecvată în valoare a potenţialului creativ al copilului. . "conştiinţa imaginativă" şi un anume gen de percepţie a ideilor. poate lua cunoştinţă de propriul său potenţial inovativ şi îl poate experimenta. Prin intermediul jocului. Prin intermediul episoadelor imaginare copiii se pot înfrunta fără riscuri cu aceste creaturi şi pot să le domine. nu în ultimul rând este capabil să facă legături intuitive între lucruri care pot fi translate în acţiuni care produc schimbări ale lucrurilor. Având în vedere ultimul aspect. el are idei şi.spaţiu de joc. Prin intermediul cuvintelor. . nu ar trebui să pierdem din vedere că. relevând eventualele conflicte intrapsihice sau interrelaţionale). Toţi copiii în mod normal au. alături de nevoia de a se integra. un mare potenţial de fantezie şi joc. Obligat de context să iasă din el însuşi şi să se privească dintr-o altă perspectivă. despre creativitatea jocului. Prin intermediul jocului.

copiii se joacă singuri. Parten care studiind copiii din instituţiile preşcolare a identificat şase tipuri de joc. în dramatizarea anumitor situaţii sau în coordonarea acestora (l W. plimbându-se în jurul lor sau angajându-se în activităţi fără scop bine determinat (mutarea unui scaun. Van der Zanden.copiii interacţionează unii cu alţii.jocul solitar (solitary play) . dar nu fac un demers de a se apropia de ceilalţi copii sau de a vorbi cu aceştia. Studiu devenit clasic în domeniu a evidenţiat că acei copii care se situează în jurul vârstei de 3 ani preferă jocul paralel (ei se joacă lângă ceilalţi copii. Cu toate acestea.copiii se angajează într-o formă organizată de joc în care rolurile sunt clar repartizate. Părinţii şi educatorii care nu stimulează şi nu susţin de o manieră pozitivă demersurile ludice ale copilului. Membrii grupului de joacă pot coopera în elaborarea anumitor proiecte.copiii îşi petrec timpul privindu-i pe ceilalţi. dar nu se implică efectiv în activitatea ludică. Acestea ar fi: . Repere importante cu privire la dimensiunile psiho-sociale ale jocului ne oferă şi Muldred B. . Acesta este şi motivul pentru care copiii au nevoie de oportunitatea deplină de a se juca liber.jocul pasiv (onlookerbehavior) .jocul paralel (parallel play) . . Scopul ultim al jocului practicat la vârsta preşcolarităţii este acela de a crea copilului un sentiment de împlinire. de dobândire a unor competenţe în organizarea şi direcţionarea activităţii. în mod ocazional le vorbesc sau le pun întrebări.copiii îi privesc pe ceilalţi cum se joacă. Chiar dacă se joacă alături şi cu jucării similare. recurg la diferite jucării. aranjarea hainelor proprii. schimbă între ei jucării şi încearcă să influenţeze comportamentul celorlalţi. clasificate în funcţie de natura şi amploarea implicării sociale a copiilor.copiii se joacă independent în proximitatea altor copii. îi pot crea acestuia un sentiment de vinovăţie şi de intruziune în lumea plină de miraje a oamenilor mari. ei nu interacţionează. .jocul de neimplicare (unocuppied play) . mai întâi de o manieră . 1985). plimbarea de ici-colo a unor obiecte).jocul cooperativ (cooperative play) . . dar nu cu aceştia. de a experimenta intens noile achiziţii. dar nu cu ei). .jocul asociativ (associative play) . Copiii mai mari preferă jocul asociativ sau cooperativ (ei interacţionează cu ceilalţi. de realizare. nu există o diviziune sau o integrare a activităţii ludice.asistăm la o extindere şi o îmbogăţire substanţială a repertoriului de abilităţi motorii şi mentale ale copilului.

Copilul care este hiperactiv şi care pune mâna pe orice apare în raza sa vizuală interiorizează. Conştientizarea faptului că mâinile şi picioarele. dimpotrivă. Copiii care se joacă folosesc mai multe cuvinte şi un limbaj mult mai elaborat din punct de vedere sintactic în raport cu cei care nu se joacă suficient. decolarea este aprobată. Un exemplu îl reprezintă jocurile de război.dezorganizată. pilotul soseşte. Avionul nu poate decola atâta timp cât nu a fost alimentat cu combustibil. Timpul trece şi în acelaşi timp avionul aterizează şi pasagerii părăsesc avionul. nume de aeroporturi şi oraşe. existenţa unei legături indubitabile între joc şi prezenţa zâmbetului. Există o varietate de jocuri desfăşurate de preşcolari. Concomitent. stewardesă. Cercetările au relevat. să achiziţioneze o serie de abilităţi de bază. copilul poate obţin beneficii reale. râsului şi a altor expresii de bucurie. etc. echilibratăcopilului. tipuri de avioane. A ajuta un copil să se simtă bine în corpul său înseamnă a-l sprijini. O altă constatare este aceea că preşcolarilor le place jocul dramatic. aterizare. susţinând că în acest fel copiii s-ar elibera de agresivitate şi de tensiunea pe care aceasta o induce. o elaborare a spaţiului şi timpului senzorial. acest gen de jocuri i-ar predispune pe copii la violenţă şi ar reduce semnificativ empatia acestora cu suferinţa celorlalţi. Urmărirea atentă a modului în care se joacă copilul ne poate furniza date preţioase care să ne edifice dacă un copil preferă jocul solitar deoarece este timid sau pentru că îi lipsesc abilităţile de a se integra în jocul asociativ sau cooperativ. a cărui postură este nesănătoasă sau al cărui corp este rigid ne transmite semnale despre o anumită nesiguranţă şi un cert inconfort interior. centură de siguranţă. manifestă pe această cale. al secvenţialităţii şi al timpului. Unii specialişti le consideră necesare. copilul care practică acest joc îşi dezvoltă un simţ al ordinii. decolare. necesare întregii sale vieţi ulterioare. pasagerii îşi pun centurile de siguranţă.. însoţită de o ghidare corespunzătoare. o evidentă lipsă de autocontrol. pilot. Dincolo de aceste consideraţii teoretice. Copilul care îşi ţine capul plecat. concluzia care se desprinde în mod evident este aceea că un părinte sau un educator poate argumenta capacitatea de joc a copilului şi prin această încurajare constantă. semnalul este dat. angajându-se în activităţi coordonate şi ierarhizate). Cele mai multe teme pe care le inventează au la bază propria lor experienţă sau programele TV. de-a lungul anilor. Există numeroase discuţii dacă tematica acestor jocuri ar trebui lăsată totalmente la voia lor. apoi tot mai structurat. . Alţi autori consideră că. în fond. Să luăm în calcul doar cuvintele şi expresiile la care un copil recurge atunci când se joacă "de-a zborul cu avionul": bilete de avion. în paralel cu elaborarea timpului şi spaţiului mintal. Se realizează în acest fel. Printre funcţiile jocului se numără şi aceea de a asigura o dezvoltare fizică sănătoasă.

să fie pregătiţi şi disponibili pentru o învăţare eficientă şi plină de succes. părinţilor şi educatorilor.la fel ca şi faţa şi întregul corp. reflectă emoţiile şi sentimentele noastre îl poate ajuta pe copil să înţeleagă şi să reacţioneze adecvat la semnalele faciale şi corporale ale colegilor. CAPITOLUL III CARACTERISTICI ŞI CERINŢE FAŢĂ . Îmbogăţirea zestrei ludice a copilului ar trebui să fie un obiectiv primordial pentru aceştia mai ales în condiţiile în care cercetările psihologice şi pedagogice demonstrează că fantezia îi poate ajuta pe preşcolari să facă cu succes tranziţia către şcoală.

îi formează acestuia o atitudine realistă faţă de tot ceea ce îl înconjoară şi îi dezvoltă forţele creative. fictivul supune la experiment şi la control foarte riguros realitatea în care irealul se confundă permanent cu realul.1. în primul rând mediul specific în care se complace copilul. PRINCIPALA MODALITATE DE ÎNVAŢARE .spune Claparede . obligat să se adapteze lumii sociale celor mari ale cărei interese şi reguli îi rămân exterioare şi unei lumi fizice pe care deocamdată o înţelege prost. Cercetând fenomenul ludic. intereselor care alcătuiesc eul nostru. atunci când realitatea nu-i oferă căi suficiente de manifestare. . J.JOCUL << Jocul . A ţine seama de climatul de joc înseamnă a avea în vedere. Şcoala contemporană trebuie să pună accent pe dezvoltarea individuală.DE ÎNVĂŢAREA PRIN JOC III. lumea pe care şi-o creează singur. Bruner are şi el aceeaşi concepţie despre joc. în joc. Claparede .spunea E. îi facilitează învăţarea intrinsecă. pe care toţi teoreticienii de prestigiu ai jocului o explică prin nevoia de a pune în perfect acord dorinţele cu posibilităţi personale. creatoare a gândirii şi totodată a sferei emoţionale şi motivaţionale a copilului.. modul său specific de viaţă în care imaginarul.tot aşa curentul impulsiunilor. nu este altceva decât jocul. caută o ieşire în ficţiune. fără constrângeri sau sancţiuni. dorinţelor. J. "Refugierea" într-o lume imaginară este o realitate obiectivă. copilul îşi creează un "sector de activitate" a cărei motivaţie nu este "adaptarea la real" la lumea specifică oamenilor mari ci dimpotrivă "asimilarea realului la eul său.. >> Jocul este climatul psihologic cel mai favorabil copilului preşcolar pentru a se forma armonios. considerând că "atitudinea de joc" sau "spiritul de joc" exercită influenţă favorabilă asupra necesităţii copilului la mediu. "După cum apele tumultoase ale unui torent neputând învinge un obstacol îşi croiesc drum lăuntric . Acest sector de activitate în care copilul se simte în deplinătatea puterilor sale. Piaget ajunge la concluzia că.este cea mai bună introducere în arta de a munci . cea mai izbutită modalitate de rezolvare a echilibrului afectiv şi intelectual al eului în confruntarea acestuia cu mediul.

În domeniul educaţiei. Referitor la joc. Divertismentul facilitează în acelaşi timp intrarea în viaţa socială. cele elaborate de Rousseau. Froebel sau Pestalozzi. . XIX. În psihologie. întrucât în joc copilul se identifică cu adultul şi astfel el se transformă în rol de constructor. Ele însă pot îndeplini şi funcţii educative esenţiale.jocul este activitatea proprie a copilului". copiii nu observă. jocul a fost asociat cu libertatea de expresie. pentru copii realizarea rolului asumat înseamnă atingerea unui scop care produce satisfacţie. Unii specialişti consideră că jocurile se deosebesc de activitatea de divertisment prin aceea că ele se termină întotdeauna prin victorie sau înfrângere. accentul nu este pus pe eficacitate iar jucătorii trebuie să demonstreze deprinderi de a face schimb de informaţii verbale. În dicţionarul lui Gibbs jocul a fost definit ca "o activitate efectuată de participanţi sau concurenţi care se străduiesc să realizeze scopurile în limitele unor anumite reguli". Divertismentul este o activitate spontană şi voluntară care nu are alte scopuri decât satisfacţia. cunoaşterea realităţii şi adaptarea ei la necesităţile proprii. de medic. Piskozub că: "Distrându-se. aşa cum rezultă din doctrinele timpurii ale sec. lipsite de constrângeri şi plăcute. Jocul este o activitate distractivă încadrată în anumite reguli. În jocuri. de şofer. situaţie care are mare influenţă asupra formării încrederii în forţele proprii ce le permite să-şi depăşească la un moment dat condiţia de copil şi să aspire să ajungă ca cei mari. contribuie la dezvoltarea limbajului şi de aici la dezvoltarea unor trăsături pozitive de comportament. iar Teresa S. El este forma principală de activitate a copiilor.În mod obişnuit jocurile şi activităţile distractive le asociem cu timpul liber destinat în general odihnei. Divertismentul constructiv constă în montarea unor obiective pentru realizarea cărora. Henri Walton afirmă că . Spencer merge mai departe în această direcţie. noţiunea de joc şi-a făcut intrarea cu scrierile lui Herbert Spencer care a preluat conceptul lui Schiller că o asemenea expresie liberă este determinată de surplusul de energie care există la copil. Motivul acestei asocieri este că aceste activităţi sunt libere. ocupându-se prioritar de implicarea jocului în dezvoltarea copilului. Divertismentul tematic este o activitate distractivă de interpretare a unor roluri şi. Divertismentul motric solicită participanţilor schimbarea frecventă a locului şi aplicarea regulilor obligatorii pentru acestea. ci învaţă. Alături de muncă şi de învăţătură divertismentul reprezintă al treilea aspect al activităţii umane.

se influenţează reciproc. de îndrumare. auditive. Alături de activităţile obligatorii. Gros). indiferent de şcoală sau orientarea cărei a îi aparţin sunt aproape unanimi în a admite că jocul aduce contribuţii importante în dezvoltarea copilului. libere-creative şi activităţile pe domenii experenţiale nu există o graniţă nici măcar imaginară. Dispunând de toate funcţiile generale metodei jocului . - prin joc copilul trece de la pasivitate la activitate (S. Ca activitate specifică jocul se bazează pe o seriozitate organizatorică şi pe câteva caracteristici stimulatoare şi îmbietoare la angajare: surpriza. se interferează atât în ceea ce priveşte conţinutul cât şi modul de organizare şi desfăşurare. de orientare. de completare.Acestor demersuri de interpretare pozitivă a jocului le putem anexa pe cele care pun în lumină că: - jocul copilului este o necesitate pentru creşterea şi dezvoltarea sa (K. se pot desfăşura prin metoda jocului. Jocul rămâne principala modalitate de învăţare fiind "o formă de activitate prin care aceştia încearcă să-şi însuşească experienţa de viaţă a adulţilor". fixarea şi precizarea acestora. de fantezie. ghicirea. priceperilor. Psihologii. matematice. muzicale. de verificare a cunoştinţelor. de sensibilizare. - prin intermediul jocului copilul devine stăpânul propriei sale experienţe (E. Erikson). întrecerea. de observare a naturii. de aplicare. Există mai multe tipuri de jocuri senzoriale (vizual-motorii). de perfecţionare. Freud). în familiarizarea copiilor cu conţinutul temei care urmează să fie abordat sau în sensul confecţionării atunci când e posibil a materialului necesar pentru desfăşurarea acestei activităţi. mişcarea. . Uneori. Claparede) de formare a eului (l Chateau).jocul prin formele sale devine un instrument şi un mijloc formativ -intuitiv şi totodată relaxant şi înviorător. deprinderilor însuşite în activităţile comune. distracţia. el este mult mai dificil de definit decât cea mai mare parte a conceptelor psihologice. sistematizarea şi perfecţionarea lor. care exercită asupra preşcolarilor atracţie şi bucurie. simbolice. construcţie. ele se întrepătrund. - jocul reprezintă un mijloc de realizare de sine (E. Legăturile virtuale dintre activităţi impun proiectarea şi abordarea interdisciplinară a conţinuturilor pedagogice. de memorare. cele opţionale care au ca scop determinat achiziţia de cunoştinţe noi. jocurile şi activităţile la alegerea copiilor sunt o modalitate firească de continuare. Deşi conceptul de joc este unul familiar şi utilizat în mod cotidian. În cadrul învăţământului preşcolar între jocurile şi activităţile la alegere ale copiilor. de dezvoltare a limbajului.

jocuri de simulare. interpretarea unei scene conflictuale. jocuri fără suport material. Organizarea şi desfăşurarea jocurilor de rol au următoarea strategie didactică - alegerea unei situaţii interumane familiale copiilor. Tipurile de jocuri pot fi diverse: de reprezentare. Jocurile verbale se împart în: fonetice. Trecerea rapidă de pe planul imaginar pe planul real şi viceversa reprezintă un stadiu mai avansat în evoluţia jocului. . În momentul în care se transpun în joc. acestea asigură formarea exprimării şi educarea limbajului.a. Metoda se bazează pe un scenariu spontan. preluând o parte din efectele spectaculoase ale scenei. a unei expuneri oratorice cu oponent. jocuri gramaticale. de arbitraj. Semnificativ este tocmai faptul că în cursul vârstei preşcolare. provocarea unei discuţii contradictorii ş. - interpretarea rolurilor. - distribuirea sarcinilor. de competiţie.scopul este latent şi se conturează în cursul jocului. în trecutul apropiat. Indiferent de conţinutul jocurilor de rol . a exprimării orale spontane. creând premisele unei exprimări sincere. jocuri lexicale.în care copiii devin "actori" ai vieţii sociale pentru care se pregătesc.denumirea de jocuri literar-creative. - intervenţia grupului pentru atenuarea conflictului şi comentariile spectatorilor. naturale a copiilor. jocuri cu jetoane. - reluarea jocurilor ţinând cont de sugestiile participanţilor. Se poate organiza pe replici exacte.scopul. principalele elemente ale jocului . deschise. regulile . Un aspect particular al jocului de rol ca joc de simulare este dramatizarea.se conturează mai pregnant. cu sensul de a marca într-un anumit fel incertitudinea. subiectul. Ca metodă simulativă ea poate lua forma organizatorică a unui proces literar. textuale. identificarea lor parţială cu rolul. Copiii de 3-4 ani nu-şi propun în mod intenţionat un anumit subiect în joc . - învăţarea individuală a rolului fiecărui participant. jocurile de tip literar-creativ se pot proiecta. Dintre jocurile de simulare. cu nuanţa unei acţiuni petrecute. jocuri cu obiecte. - distribuirea rolurilor partenerilor. de angajare. Dramatizarea are un caracter activizant. pe baza unor replici generative (creatoare) sau pe stimularea (încurajarea) spontaneităţii "actorilor". desfăşura în cadrul ariilor de stimulare care au căpătat ca secvenţă organizatorică . cel mai incitant este jocul de rol "role playng" . jocuri la computer. majoritatea preşcolarilor folosesc imperfectul.Mai mult. dar mai ales a gândirii. jocuri cu povestiri.

un cub poate servi ca receptor pentru telefon.2. De pildă. Preşcolarul mic se identifică cu rolul ales deşi cu aceeaşi rapiditate copilul trece la alt rol. Preyer scria că . un bolovan. Jocul este considerat manifestarea unei vivacităţi deosebite. III. el caută din ce în ce mai atent să asigure asemănarea între obiectul pe care îl foloseşte şi cel pe care şi-l imaginează. obiecte fără valoare. copilul se simte totuşi copil. a lipsei de griji şi a unui înalt nivel de dezvoltare a imaginaţiei sau fanteziei. JOCUL ÎNTRE REALITATE ŞI FICŢIUNE Pe măsură ce copilul dobândeşte cunoştinţe mai variate şi mai largi.. Faptul nu trebuie să ne surprindă. Esenţa jocului la copil constă în interpretarea unui anumit rol şi în crearea unei anumite situaţii. În selecţionarea materialului de joc. copilul devine conştient de propria lui persoană şi de aceea a modelului pe care îl imită. Activitatea imaginaţiei. trăirea imaginarului devine mai profundă. rămân uimiţi înainte de toate de modul în care aceştia transformă obiectele folosite în joc. Concomitent apare însă fenomenul de dedublare. Sursa jocului o reprezintă tendinţa de a realiza o idee atrăgătoare. o coajă de nucă. În descrierea jocului la copil psihologii au acordat atenţie şi au subliniat în mod deosebit aportul imaginaţiei sau al fanteziei. legată cu o sfoară. O problemă interesantă în legătură cu transpunerea în rol a copiilor este aceea a raportului între real şi imaginar. adică prin prisma adultului. care observă jocurile copiilor preşcolari.Copiii de 5-6 ani reuşesc din ce în ce mai clar să-şi fixeze o intenţie înainte de începerea jocului. mai puternică şi mai amplă în jocurile copiilor se explică prin dorinţa de a reprezenta ceva. de aici.o bucată de lemn. El se priveşte pe sine prin prisma rolului pe care şi l-a asumat. în animale şi oameni". Oricât s-ar apropia emoţional de rolul adultului. se . pe măsură ce copilul creşte. Chiar nespecialiştii. W. care influenţează în mare măsură creaţia mentală... de a interpreta un anume rol. derivă după cum vom vedea înrudirea apropiată a jocului cu arta. capătă importanţă enormă datorită fanteziei vii a copilului care transformă bucăţile de hârtie în ceşcuţe şi bărci.

iar de aici apare un nou ţel . de tipul jocului cu păpuşa sau căIăritul unui băţ asemuindu-l cu un cal. .jocul este activitatea proprie a copilului". dar nu a moralei în planul reprezentărilor ci a unei morale în acţiune. atingerea şi balansarea obiectelor. Odată cu jocurile de ficţiune. îl supune controlului. Există motive să credem că în îndeplinirea rolului. intervine o activitate cu o interpretare mai complexă şi mai apropiată de anumite definiţii. în cursul interacţiunii se pot manifesta mai desluşit diverse tipuri de comportamente pozitive . deprinderea de a se împăca cu înfrângerea. Biihler . descompusă la rândul ei în perioade succesive". ridicularizarea echipei învinse. Jocurile funcţionale . Henri Wallon afirmă că .. Astfel jocul este o şcoală a moralei.. în corectarea unor abateri. În cazul jocului. Jocul are importanţă şi în formarea colectivului unit de copii. În învăţarea copiilor de vârstă mică jocurile pot constitui strategia dominantă. influenţa educativă a educaţiei este mai eficientă decât în cazul altor activităţi didactice. în corectarea unor abateri sesizate în comportamentul unor copii şi în alte multe privinţe.conţinutul său principal fiind normele de comportament practicate de adulţi .dar şi negative supărare când el pierde. prin joc. că de fapt . Jocul este cea mai liberă formă de instruire. modelul de comportament conţinut de rol devine totodată etalonul cu care copilul îşi compară comportamentul. în lumea matură a regulilor ce dirijează interrelaţiile umane. a atitudinii pozitive faţă de muncă.să devină adult şi să realizeze efectiv funcţiile acestuia.ce pot fi mişcări foarte simple. în formarea spiritului de muncă.prin joc copilul trece parcă în universul evoluat al formelor superioare de activitate umană.jocul se confundă cu întreaga sa activitate atâta timp cât rămâne spontană şi nu i se impun obiectivele de către disciplinele educative. loialitate. descoperind că nu este încă adult. H. Wallon a denumit patru categorii de jocuri prin asimilare cu ceea ce reprezintă jocul pentru adult. respectarea regulilor de joc .jocul ar fi o etapă a evoluţiei totale a copilului. care este strâns legat de situaţia ludică.compară emoţional cu adultul. Conştiinţa faptului că este un copil se realizează prin joc.. Având în vedere factorul educaţional. agitarea degetelor. Conţinutul rolului se concentrează îndeosebi în jurul normelor ce privesc raporturile dintre oameni .colegialitate. După Ch. creează mai multe ocazii pentru interacţiuni diferenţiate între toţi participanţii la procesul didactic decât strategiile tradiţionale. cum ar fi întinderea şi aducerea la loc a braţelor sau a picioarelor. izvorul dezvoltării morale a copilului. producerea zgomotelor şi a sunetelor. Normele care stau la baza raporturilor umane devin.

"Pentru cei mici. în care imitaţia joacă tocmai un mare rol. În jocurile de confecţionare. ele rămân tot bucăţele de hârtie. imită. să combine obiectele. copilului îi place să adune. pentru a ajunge la consemnul abstract" afirmă H. imitaţia. Este foarte conştientă de iluzia care o învăluie. îl amuză.În jocurile de achiziţie. Le transpune mereu una în cealaltă. Copilul alternează mereu între ficţiune şi observaţie. totul pare să îl absoarbă complet. Wallon referitor la jocul prin imitaţie când se transformă prin joc în aceste personaje. să le modifice. În realitate. Îndată ce o activitate devine utilitară şi se subordonează cu un mijloc unui scop. cele care îi interesează sentimentele. "Instrumentul acestei fuziuni. copilul este după o expresie curentă numai ochi şi urechi: priveşte. Eduard Claparede arată că "Persoana care se joacă îşi dă oare seama de ficţiunea pe care o creează sau se lasă înşelată de această ficţiune? Nici una. în mod firesc din joc. ea îşi pierde atracţia şi caracterul de joc.ar părea câteodată. Temele propuse de joc nu trebuie să aibă altă justificare decât jocul însuşi. Copilul repetă în jocuri impresiile pe care le trăieşte. o realizare care tinde să se realizeze numai pe sine. scene şi imagini. ascultă. povestiri. dar i se supune de bună voie" . nici nu disociază complet una de alta. în care intră de obicei şi afecţiune" arată H. nici alta. Ea nu este fără însemnătate ci foarte selectivă la copil. care exercită o atracţie. Libera sa fantezie aplicată la lucruri şi credulitatea complică întâlnită uneori la adult. viu. Se fixează asupra persoanelor care au mai mult prestigiu asupra copilului. S-a putut aplica jocului definiţia dată de Kant artei . Multe jocuri urmăresc dificultatea prin ea însăşi. ştie foarte bine că deşi le numeşte "feluri de mâncare". deoarece se opune realităţii apăsătoare. Ficţiunea face parte. Înţelegerea lor nu este mai întâi decât o asimilare a fiinţei sale cu cei din jur cu fiinţa sa. cântece. să le transforme şi să creeze cu ele altele noi.o finalitate fără scop". imitaţia constituie regula jocului. prezintă o ambivalenţă care explică anumite contraste şi din care jocul se alimentează. Dacă ia masa cu bucăţele de hârtie. dacă nu le confundă cum s. "Observaţiile copilului nu sunt lipsite de ficţiune dar şi ficţiunile sale sunt saturate de observaţie" spune H. Wallon în lucrarea sa "Evoluţia psihologică a copilului". în prezenţa celeilalte. singura regulă care este accesibilă atât timp cât nu pot depăşi modelul concret. se sileşte să perceapă şi să înţeleagă lucruri şi fiinţe.. Wallon.

3.III. Imaginaţia este componenta principală. dorinţa de a crea. dorinţa de a pune întrebări. în perioada şcolarităţii mici. efortul voluntar. Adaptarea şi integrarea copilului este facilitată de joc pentru că acesta conţine în sine tot ceea ce îi trebuie eului pentru a se manifesta novator. indiferent de conţinutul ei concret antrenează la exersare viaţa psihică în ansamblu. al afectivităţii şi voinţei de a face mereu apel la ceea ce cunoaşte empiric. raporturile îşi îndulcesc contururile. Se poate crea o atmosferă de joc pe tot parcursul zilei prin realizarea unor activităţi plăcute şi interesante atât pentru copii cât şi pentru educatoare. copilul are posibilitatea nu numai de a adânci cunoaşterea şi de a pune ordine în experienţa personală pe planul cunoaşterii. La vârsta preşcolară prezenţa unei imaginaţii bogate la copil ne obligă să ţinem cont de acest aspect. încât orice acţiune.ceea ce cuprinde totalitatea particularităţilor ambientale . În climatul ludic. se pot mai puţin cultiva în viaţa particulară. Studii întreprinse arată că stimularea creativităţii expresive în copilărie e deosebit de importantă pentru cristalizarea capacităţilor creatoare. În acest climat copilul capătă încredere în forţele proprii.atât materiale cât şi psihosociale care pot influenţa creativitatea. Creativitatea nu este apanajul exclusiv al personajelor geniale care au făcut epocă prin creaţiile lor ci a oricărei persoane care a probat o "experienţă creativă" respectiv care a ajuns la rezultate noi. miezul creativităţii. Ori de câte ori este posibil imaginaţia copilului trebuie să aibă câmp liber de desfăşurare. libertatea de comunicare. într-o manieră strict personală. Dacă la vârsta preşcolară. iniţiativa şi independenţa intelectuală şi de acţiune a copilului. originale dar a căror problemă este strict individuală. copilul trebuie să beneficieze de o ambianţă riguros structurată şi un rol oarecum imperativ de conducere din partea familiei. prin implicarea activă a copilului în procesul de învăţare şi prin asigurarea unor posibilităţi de opţiune pentru copii . Familia trebuie să stimuleze încă de la cea mai fragedă vârstă. inclusiv forţele creative existente. în special în domeniul artelor şi nu numai. Celelalte componente: motivaţia. ca şi perseverenţa. IMPORTANŢA AMENAJĂRII SPAŢIULUI EDUCATIV ÎN GRĂDINIŢĂ ŞI DEZVOLTAREA IMAGINAŢIEI Se vorbeşte de "situaţie creativă" dar şi de climat creativ .

Activităţile din fiecare zonă asigură copiilor multe posibilităţi de a învăţa prin acţiune. Senzoriale 5. exerciţii senzoriale. 3) Planificarea ariilor de stimulare si adecvarea activităţilor în concordanţă cu activitaţile cu grupa întreagă de copii (elaborarea planificării). schimbându-le frecvent. O manieră conştientă de desfăşurare a unor asemenea activităţi pe parcursul zilei o constituie împărţirea sălii de grupă în zone sau arii de interes denumite zone (arii) de stimulare sau centre de activitate ludică. activităţi-jocuri de cunoaştere. Bibliotecă 6. Arii de stimulare: 1. Educatoarea planifică şi asigură activităţi adecvate în fiecare zonă. cărţi. 4) Amenajarea diferitelor arii şi dotarea lor cu materialele necesare(amenajarea). muzică. activitatea de roluri. 8) Apelul la colaboratori externi(parteneriatul cu familia si comunitatea). echipamentelor şi schimbarea ariilor (reamenajarea). 7) Varierea materialelor. Arte (muzică.astfel încât aceştia să poată iniţia propriile activităţi de învăţare şi prin manifestarea atitudini relaxante în interacţiunile cu copiii. Jocuri de masă 7. 2) Cunoaşterea resurselor si inventarierea lor. desen) 3. de a învăţa prin joc. Ştiinţe 4. 6) Activităţile pe arii de stimulare (programul zilnic si evaluarea permanentă). Nisip şi apă . jocuri de masă. Copiii au posibilitatea de alege să participe la activităţile din zona care îi interesează în momentul respectiv. 5) Cunoaşterea ariilor împreuna cu copiii(stabilirea obiectivelor si regulilor la fiecare arie). Construcţii 2. Etape în amenajarea mediului educaţional (ariilor de stimulare): 1) Cunoşterea grupei de copii si cunoaşterea fiecarui copil în parte(evaluarea iniţială). Ariile de interes sunt zone din sala de grupă ce corespund anumitor activităţi pentru care preşcolarii manifestă în mod tipic interes: cuburi. desen. pentru a realiza obiectivele programei ce se referă la obţinerea anumitor modificări în capacităţile şi interesele copiilor.

tema acestora poate fi aleasă de educatoare sau de copii. la un moment dat . a perseverenţei. . de construcţie în plan practic-emoţional. pahare. La temelia disponibilităţilor pentru expresii de tip creativ stau intensitatea trăirilor emoţionale corelate cu nevoia de acţiune. Această arie de stimulare este bine sssă fie organizată în locuri corect luminate şi spaţioase pentru ca nici un copil să nu-i stânjenească pe ceilalţi. dorinţele mai multor copii sunt îndreptate spre acelaşi joc/activitate. unde se introduc zilnic sau periodic materiale noi ce vor fi prezentate sub forma unor surprize. Perioada căutării unor modalităţi de autoexprimare pe cale grafică-figurală coincide cu vârsta preşcolară de "educabilitatea creativităţii pe baza antrenamentului creativ" este o realitate confirmată de numeroase cercetări. Prezinta avantajul dezvoltarii fiecarui copil in raport cu preferintele si posibilitatile lui .Zona "Bibliotecă" este un loc liniştit. jocul sau o altă activitate preferată(să deseneze. care să fie aşezate pe perete în zona respectivă la nivelul privirii copiilor.Zona „Ştiinţe” concepută gen laborator. crenguţe înmugurite.De exemplu. seturi di imagini. să îngrijească plantele etc. jocuri cu imagini legate de primăvară. tăvi cu seminţe aflate în diverse stadii de încolţire. disciplinei. pe de o parte. ghivece. în anotimpul primăvara.Zona "Arte " unde lucrul cel mai important este procesul de creaţie. Sunt unele activităţi pe care le desfaşoară educatoarea în mod direct cu anumiţi copii care au nevoie de exerciţii şi de îndrumare suplimentară. pentru a putea obţine lucrări originale. sau vizează dezvoltarea unor aptitudini. ferme. Ariile de stimulare se aleg în funcţie de tema propusă. unde copiii pot să se retragă pentru a se relaxa şi a se bucura de lumea cuvântului scris. pentru a stimula jocul. confortabil.). . Alegerea individuală presupune dreptul fiecarui copil de a-şi alege. Ele prilejuiesc realizarea unui învăţământ diferenţiat cu copiii care întâmpină greutăţi în învţăre. iar pe pereţi să sa prevadă spaţii cu dispozitive necesare pentru expunerea lucrărilor. sate. . lădiţe. cunoştinţele copiilor. flori etc. pot fi desfăşurate cu grupuri mici sau individual iar. astfel încât copilui să-i permită însuşirea de cunoştinţe diverse . a spiritului de independenţă. înfrunzite. Constitue un bun mijloc pentru educarea iniţiativei. aici îşi găsesc locul: planşe. Activităţile desfăşurate în grupuri mici de copii presupun ca interesele.. Deosebit de important este ca în cadrul acestei arii de stimulare să fie amenajat un colţ al noutăţilor. Trebuie găsite ilustraţii de clădiri. Copii să fie încurajaţi să exploreze şi să manipuleze materialele după bunul lor plac. păsări împăiate. oraşe. activtăţile pe domenii experienţiale.Zona de construcţie - este spaţiul cel mai frecventat de copii pentru că jocul de construcţie oferă posibilităţi multiple de dezvoltare a copilului. pe de alta parte.

Este necesar ca mediul ambiant să fie funcţional şi plăcut. această formă de organizare favorizează pe copiii mai slabi. panouri care să le asigure copiilor confort. sunt foarte activi. să-şi aleagă grupa de copii. În activităţile desfăşurate pe centrele de activitate copiii au prilejul să pună întrebări. luminat în mod corect pentru a influenţa pozitiv starea psihică a copilului. permanente sau ocazionale. . priceperi si deprinderi. Materialele şi spaţiile puse la dispoziţie de educatoare nu se aleg la întâmplare. Copiii sănătoşi.Să nu fie mai mult de 5-6 copii la o arie. aflaţi în creştere. să investigheze. să se manifeste liber în funcţie de interesele lor. să contribuie cu idei proprii. copilul în jocul său va căuta să dea obiectelor confecţionate de el valenţe estetice. să discute. Estetica îmbină armonios frumosul cu funcţionalul. Trăind şi învăţând într-un asemenea mediu. Ei au nevoie de spaţiu şi de prilejuri pentru a se mişca şi a se juca. . sau se odihneşte.În cazul grupelor neomogene. bine definite. Ţinând cont de aceste lucruri clasa trebuie aranjată în funcţie de ariile de stimulare. asupra lor exercitându-se influenţa pozitivă a grupului. aceasta are in vedere cunoştinţele şi deprinderile ce urmează să fie consolidate sau cele care trebuie însuşite în scopul pregătirii unei activităţi comune. copiii fiind timizi se adresează pentru lamurirea unei probleme mai curând colegilor decât educatoarei. să fie independenţi. În acest fel în grădiniţă începe educaţia estetică a copiilor şi în acelaşi timp se dezvoltă creativitatea.individuale. Copiii petrec o mare parte a timpului în grădiniţă în ambianţa jucăriilor şi a celorlalte obiecte.Să vorbească in şoaptă. Pentru a nu produce monotonie. Este importantă estetica amenajării spaţiilor de joacă. să aibă capacitatea de a se descurca in situaţii dificile. Organizarea centrelor pe grupuri mici necesită o atentă selecţionare a conţinutului de cunostinţe. de interes. învaţă. Acest cadru are o mare valoarea emoţional-estetică. Grupele pot fi omogene sau neomogene. În cadrul ariilor de stimulare se impune respectarea următoarelor reguli : . În proiectarea spaţiilor trebuie utilizată din plin imaginaţia pentru a folosi obiectele şi materialele pe care le avem la îndemână. dar şi în mod independent deoarece copiii discută între ei şi au posibilitatea de a investiga. de a-şi restructura şi lărgi cunoştinţele anterioare. să ia iniţiativa. ocupându-se totodată cu amenajarea cât mai plăcută a mediului ambiant în care copilul se joacă. E bine să-i obişnuim să-şi soluţioneze problemele împreună. de a analiza. restructurate utilizând paravane scunde. este necesar ca periodic cu ajutorul şi la propunerea copiilor să se găsească şi alte modalităţi de amplasare a colţurilor. munceşte. Spaţiile trebuie delimitate. rafturi. de a compara şi generaliza.

de a-şi spune parerea.  Preşcolarii îşi însuşesc unele tehnici de cercetare .Să ducă treaba la bun sfârşit . .  Dezvoltă curajul de a cere lămuriri. Pentru copil.Să nu deranjeze celelalte centre . El oferă prilejurile cele mai bogate prin care copilul poate învăţa experimentând activ. Prin muncă şi joacă se dezvoltă imaginaţia copilului. . să fie original.  Trăiesc emoţii provocate de reuşită . să păstreze curaţenia. Jocul este extrem de important pentru copil. . să se mişte. el învaţă să colaboreze cu ceilalţi. A lucra cu copiii în cadrul ariilor de stimulare înseamnă că educatoarele au câteva responsabilităţi fundamentale. să fie activi . să pună la loc materialele . Dacă un copil împreună cu alţi parteneri de joacă face o construcţie. colţul căsuţei. Copiii trebuie să se ridice. dintre care putem menţiona obligaţia de: . jocul este munca.  Influenţează trasături morale pozitive (perseverenţa).  Treptat. Avantajele învăţămantului în ariile de stimulare:  Se realizează în bune condiţii educaţia socială a copiilor.a crede că fiecare copil poate reuşi . copiii ajung să descopere legităţi (legături cauzale între elementele lumii înconjurătoare) .a fi cinstit. . să exprime şi să accepte idei.Să verbalizeze ce a facut. iar adulţii nu trebuie să minimalizeze nici această activitate.  Oferă mai multe posibilităţi de manifestare a copilului .  Stimulează atenţia şi spiritul critic. este creaţia. nici seriozitatea cu care este îndeplinită de cei mici.  Se realizează cooperarea socială.a respecta fiecare copil . teatru de păpuşi.  Facilitează solidaritate între membrii. Alegerile pot include cuburi. Rolul educatorului este de a organiza situaţiile de joc în aşa fel încât să ofere copiilor o paletă variată de alternative.  Copiii sunt mai activi.Să strângă după ce a terminat.implicaţi. activităţi plastice.. oferindu-le oportunitatea pentru a-şi utiliza imaginaţia.  Trăiesc puternice emoţii în legatură cu reuşitele proprii. a admite eventualele greşeli .

a participa la momente comice sau distractive. pe implicarea şi participarea loractivă şi deplină în procesul . III.a crea o atmosferă de lucru stimulativă . de jocuri de mişcare şi discuţii. organizarea modulară şi învăţarea asistată de calculator. să hotărască ei înşişi. aceasta stând la baza dezvoltării imaginaţiei căreia copilul îi găseşte destule mijloace de exprimare. novatoare. rutinei.a aprecia eforturile individuale .. nu simpla supunere. Copiii trebuie să înveţe să folosească materialele în mod corespunzător pentru a asigura reuşita.a asculta şi a nu trăda confidenţele . ACTIVITATEA INTEGRATĂ . Activităţile de linişte şi de audiere trebuie urmate de activităţi interactive. impune ca strategiile aplicate să fie cât mai riguros selectate şi într-o formă accesibilă. Prin folosirea diversificată a metodelor.a preţui diferenţele şi asemănările . Adultului îi revine sarcina de a-i încuraja interesul pentru informaţie. Atmosfera în care sunt predate adevăratele valori trebuie să promoveze autonomia şi gândirea independentă. Copiii trebuie încurajaţi să-şi planifice timpul. care se bazează pe activizarea subiecţilor instruirii. Pentru a-i ajuta pe copii să dobândească experienţă în luarea deciziilor şi pentru a-i determina să o facă ori de câte ori este nevoie. plictisului. Printre experienţele consacrate de organizare a conţinuturilor învăţământului pot fi catalogate ca inovaţii: abordarea interdisciplinară. Instruirea interactivă reprezintă un tip superior de instruire. predarea integrată a cunoştinţelor.a aştepta mult de la copii . Cei care sunt educaţi în acest mediu vor putea să rezolve în mod creativ probleme şi vor şti să ia decizii eficiente.a fi consecvent şi imparţial .STRATEGIE MODERNĂ ÎN ÎNVĂŢAREA PREŞCOLARĂ Modernizarea continuă a procesului instructiv-educativ. trebuie să le dăm cât mai multe ocazii în viaţa de zi cu zi. educatoarea urmăreşte eludarea monotoniei. .4. deschizând în sufletul copilului dorinţa de învăţare într-un mod eficient şi creativ.

respectiv temă. confruntare de opinii. Această manieră de organizare a conţinuturilor învăţământului este oarecum similară cu interdisciplinaritatea. conplex. interdisciplinar. Cultivarea unor trăsături cum ar fi:curiozitatea. Pentru a fi posibilă abordarea în maniera integrată. la dezvoltarea capacităţii de a investiga de a căuta soluţii situaţiilor problemă. schimburi intelectuale şi verbale. să-i stimuleze pe copii în vederea asimilării informaţiilor.în sensul că obiectul de învăţământ are ca referinţă nu o disciplină ştiinţifică. imaginaţia. argumente etc. ci o tematică unitară. educatoarea stabileşte clar. a înloba. a armoniza intr-un tot. desebirea dintre cele două constă în aceea că interdisciplinaritatea identifică o componentă a mediului pentru organizarea cunoaşterii. precis obiectivele şi conţinuturile activităţilor zilnice. respectiv în aceeaşi activitate a mai multor activităţi de tip succesiv. copiii pot să participe. Din punct de vedere al cunoaşterii. exersării tuturor analizatorilor al învăţării prin descoperire. prin prezentarea conţinutului cu ajutorul experienţelor diverse. să se implice cât mai mult. precum şi pe instaurarea de interacţiuni. iar „integrarea” – ca sintagmă este explicată ca:reuniunea în acelaşi loc. iar conceptul de activitate integrată se referă la o activitate în care se abordează ca metodă predarea-învăţarea cunoştinţelor. atât efectiv cât şi afectiv. pe subiecte sau unităţi tematice. de a le aplica în practică. Predarea integrată a cunoştinţelor este considerată o metodă. care sprijină dezvoltarea concomitentă a unor domenii. în loc să se concentreze pe un aspect izolat. admiraţia. comună mai multor discipline. a capacităţii de a opera cu informaţiile asimilate. spontaneitatea şi plăcerea în experienţele estetice se realizează pe calea predării grupate. iar pe baza acestora concepe un scenariu cât mai interesant al zilei. Învăţarea activă are la bază implicarea copilului în procesul de învăţământ transformându-l într-un coparticipant la propria instruire şi educare. o srategie modernă. Procesul educaţional trebuie să fie creativ. în timp ce integrarea ia ca referinţă o idee sau un principiu integrator care transcede graniţele diferitelor discipline şi grupează cunoaşterea în funcţie de noua perspectivă. Se crede că învăţarea integrată se reflectă cel mai bine prin această predare tematică. În vederea realizării obiectivelor propuse pentru fiecare domeniu experenţial se gândeşte . între aceştia. prin antrenarea unor surse cât mai varate. aşa numită predarea tematică. gândirea critică. a încorpora. În DEX conceptul „a integra” îi corespund următoarele:a include. lucru nefiresc pentru dezvoltarea copilului.Prin metoda predării integrate. De multe ori se fac confuzii între conceptele de organizare interdisciplinară şi organizare integrată. Prin accentuarea caracterului formativ educativ a tuturor strategiilor se contribuie la dezvoltarea potenţialului individual. schimburi de idei.proprie formări.

în care tema se lasă investigată cu mijloacele diferitelor ştiinţe. Varietatea materialelor spre care sunt orientaţi copiii.sporirea încrederii în propriile posibilităţi. are următoarele oportunităţi: . . fără a sesiza că această activitate este „impusă”. . Educatoarea are rolul unui ghid atent.mai multă libertate în acţiune.manifestarea creativităţii în toate domeniile. În cadrul activităţilor integrate. activ-participative. acesta beneficiind de: . să interpreteze date.personalitatea copilului se dezvoltă. . respectând tema de interes. se contopesc într-un scenariu unitar şi de cele mai multe ori ciclic. să facă predicţii. în care o idee transcede graniţele diferitelor discipline şi organizează cunoaşterea în funcţie de noua perspectivă.stabileşte relaţii de tip colaborativ cu celelalte educatoare şi grupe din unitate. . să gândească. .aplică metode noi. Abordarea integrată a activităţilor promovează învaţarea centrată pe copil. în care copilul are prilejul să exploreze medii diferite şi să îndeplinească sarcini fie individual. îi încurajează pe aceştia să se manifeste. . dar nu un joc întâmplător. să le ofere copiilor o paletă variată de opţiuni. abordarea realităţii se face printr-un demers global. . . . . organizând în aşa fel activitatea încât.educarea capacităţii de a lucra în grup. de a ajuta la îndeplinirea sarcinilor echipei. În activităţile integrate accentul va cădea pe grup şi nu pe întreaga clasă. graniţele dintre categorii şi tipurile de activităţi dispar.atent repartizarea sarcinilor activităţilor zilnice la fiecare sector de activitate. cu părinţii copiilor. care să permită realizarea celor propuse la începutul abordării programului.posibilităţi de a se manifesta natural.orice lucrare care se finalizează duce la dezvoltarea personalităţii copilului. deveninând capabili să îndeplinească sarcinile ce le-a ales sau li s-au încredinţat.încurajează diferite tipuri de conportament . să-şi exprime liber ideile.oportunităţi de a se implica în pregătirea activităţilor cautând şi aducând diferite materiale de acasă. ci unul organizat. să observe. . . fie în grup.cunoaşte mai bine copiii. Întreg programul se desfăşoară prin joc.contribuie la formarea stimei de sine şi la dezvoltarea spiritului participativ. Educatoarea trebuie să fie preocupată să conceapă scenarii care să ofere situaţii de învăşare interesante pentru copii.copilul învaţă lucrând.

că orice metodă posedă la un moment dat trăsături care să se integreze succesiv în procesul instructiv educativ. să folosim pe scara largă metodele activ. Activitatea integrată se dovedeşte a fi o soluţie pentru o mai bună corelare a activităţilor de învăţare cu societatea. .evaluare trebuie să ţinem cont de alternarea unor caracteristice a acestuia în planurile activ. Acest fenomen al creativităţii trebuie să-l urmărim şi să-l dezvoltăm în permanenţă . într-o viziune unitară. problematizează conţinuturile şi face descoperiri. Trebuie însă. Se poate considera.participative. urmărind anumite finalităţi. Noile cerinţe ale copiilor şi societăţii impun ca sistemmul de instruire şi de metodologie didactică să fie suplu şi permisiv la dinamica schimbrii care au loc în componentele procesului instructiv şi educativ. punându-se accent pe joc ca metodă de bază a acestui proces. explorează mediul şi găseşte soluţii personale. În cadrul procesului de predare – învăţare . Prin aceste activităţi se aduce un plus de lejeritate şi mai multă coerenţă procesului didactic. fără a-l bloca. ţine în mare măsură de gradul de structurare a conţinutului proiectat.pasiv. prin maximizarea dimensiunii active a acestora. dar când este nevoie. adică de dezvoltare a creativităţii copiilor. astfel. şi să nu apară o singură metodă dominantă . abstract – concret etc. adoptă o atitudine activă şi interactivă. deoarece nu putem renunţa la anumite metode. cultura şi tehnologia didactică. Pentru a implenta aceste idealuri ale societăţii. este nevoie de noi metode şi mijloace care să asigure acest lucru.Reuşita predării integrate a conţinuturilor în grădiniţă. Un copil îşi manifestă spiritul creativ atunci cînd: se implică activ în procesul de formare şi învăţare. pentru că astfel preşcolarul nu ar mai avea nici un punct de pornire de la care să creeze. prin punerea în valoare a aspectelor calitative ale metodei. prin apelarea la metode pasive. Ea lasă mai multă libertate de exprimare şi acţiune atât pentru copil cât şi pentru educatoare. elaborează produse intelectuale unice şi intelectuale etc.

aceasta chiar înainte ca ea să poată fi transformată în floare". Ca în basm. Nu se pune problema de a făuri o fiinţă inventată în întregime. copilul amestecă realul cu imaginarul. Numai pe temeiul patrimoniului său ereditar şi al multiplelor achiziţii pe care i le impune mediul. pe care educaţia poate şi trebuie s-o stimuleze din toate puterile.CAPITOLUL IV MODELE DIDACTICE DE ACTIVARE ŞI DEZVOLTARE A POTENŢIALULUI CREATIV AL COPILULUI PREŞCOLAR IV. A. MODALITĂŢI DE STIMULARE A POTENŢIALULUI CREATIV ”Puterea creatoare este spiritul însuşi. dar şi la potenţialul creativ specific.jocul. Aceasta furnizează întreaga noastră gândire” HENRI DELACROIX A înălţa copilul până la stadiul de om. Copilul îşi găseşte modul natural de exprimare într-o activitate complexă şi bine structurată . încât elogiul o face să înflorească în timp ce descurajarea o înăbuşă. . Osborne preciza în acest sens că "creativitatea este o floare atât de delicată. copilul este apt dacă e susţinut de propriul său elan să adauge CEVA la tipul uman obişnuit”. Se recomandă urmărirea unor conduite cotate ca simptomatice pentru creativitate: - plăcerea de a organiza jocuri.1. - înclinaţia de a relata despre descoperirile tale." . Activităţile extraşcolare constituie un criteriu preţios şi la îndemână pentru a obţine o primă aproximare cu privire nu numai la potenţialul creativ general.afirmă Richard Delchet şi continuă cu argumentul că "copilul se înalţă printr-o mişcare complexă de invenţie de sine.Trebuie să promovăm pe fondul unei generoase atitudini stimulative o uşoară supraevaluare a capacităţilor copilului.

factori de ambianţă psihosocială şi respectiv. care presupune: .- găsirea unei utilizări neobişnuite pentru jucăriile şi obiectele tale. Printre acestea enumerăm: a). factori de climat general în dezvoltarea şi afirmarea personalităţii copiilor c). de autoexpresie şi împliniri creatoare. să stimuleze independenţa şi spontaneitatea creatoare a copiilor. Menţinerea climatului. Totodată este necesară utilizarea adecvată a diferitelor metode şi procedee specifice de stimulare şi antrenare a creativitătii. adică: a). . Stimularea creativităţii este un demers socio-educaţional complex ce cuprinde. . a atmosferei sau a ambianţei psihosociale în măsură să angajeze. valoare socială a ideilor). sarcini de ordin constructiv. ar părea un deziderat utopic şi exaltat dacă nu am avea în vedere caracterul universal de distribuţie a potenţialului creativ în rândul populaţiei normale. de elaborare creativă. Exigenţele epocii contemporane cer coborârea creativităţii din "turnul de fildeş" al celor aleşi pentru a transforma într-un curent de o largă respiraţie. cultivare şi dezvoltare a potenţialului. factori structurali.asigurarea condiţiilor. Asigurarea în activităţile instructiv-educative a ponderii unor tipuri de solicitări care angajează permanent. fenomene de activizare. valorificarea în sistemul activităţilor instructiv-educative a condiţiilor şi principiilor învăţării de tip creativ. .luarea în considerare şi respectarea ideilor şi opiniilor care dovedesc independenţă în gândire.tratarea cu respect a întrebărilor formulate de copii. În acest sens este necesar să avem în vedere întregul sistem al condiţiilor sau factorilor favorizanţi afirmării şi dezvoltării creativităţii. b). simultan. . - capacitatea de a-şi fructifica simţurile cât mai profund. - curajul de a încerca ceva nou. a cadrului necesar ca aceştia să se poată ocupa de rezolvarea creativă a unor probleme formulate de ei sau de activităţi pentru care dovedesc că se pot realiza vocaţional-creator. Învăţarea creatoare presupune o serie de condiţii privind stimularea creativităţii.relevanţă pentru copii.introducerea în sistemul de evaluare şi a unor indicatori proprii pentru manifestările sau realizările de ordin relativ (originalitate novatoare. accesibil oricărui individ normal. b). de climat psiho-educaţional stimulativ pentru afirmarea şi evoluţia creatoare. antrenare. .a faptului că ideile lor pot avea valoare. intrinseci creativităţii. originalitate. Este utilă de asemenea. - tendinţa de a se desena cât se predau cunoştinţele. imaginaţie.

desenul pe care l-au făcut. care lasă câmp liber de manifestare a independenţei de gândire şi acţiune. 2). desenele sunt "o fereastră deschisă" către preocupările. de înţelegere şi abordare a copiilor. d). care manifestă anumite disponibilităţi sau realizări afective (aprecierea. înclinaţiile şi nevoile prezente ale copilului precum şi către interesele. de tip creativ. pasiv. Stilul de îndrumare este non directiv. Pornind de aici se poate admite că testarea flexibilităţii se poate face prin rotarea "combinărilor mintale originale" prezente în desenele copiilor. pictura egalează stadiul exprimării simbolice deoarece folosind linia. pe care le încarcă cu o anumită semnificaţie ideo-afectivă. specific învăţării prin problematizarea în context creativ. combinările originale. Dintre procedeele de cultivare a creativităţii. Desene libere în care copiii să elaboreze nu numai o anumită compoziţie plastică. care apar în desenele copiilor pentru a putea măsura nivelul lor de creativitate. desenul. 3). O altă condiţie decisivă în stimularea creativităţii este modul de tratare. promovarea. a unor spaţii sau obiecte (accesibile copiilor). aptitudinile şi talentele viitoare. după anumite idei tematice dar şi unele modele posibile pentru decorarea unor anumite materiale. Abordarea copiilor în activităţile curente. Nu este vorba. stereotipic. Copiii după ce desenează şi pictează se pot bucura ştiind că vor denumi imaginea pe care au creat-o. La acest nivel. "orice intervenţie presupune o combinare mintală de scheme" iar caracterul creativ al invenţiei rezidă în "combinări originale". Flexibilitatea se dezvoltă la copil numai dacă îl punem în situaţia de a acţiona "flexibil" şi nu inert. amintim: 1). un personaj. rigid. povestiri). recunoaşterea.c). Proba a . Acelaşi desen poate primi multe titluri posibile de la diferiţi colegi sau de la acelaşi copil. Interpretarea independentă a unor texte şi imagini prin solicitarea de a conferi cât mai multe titluri posibile. Antrenarea capacităţii de elaborare verbal expresive (a unor compoziţii. de autoexpresie liberă a copilului. aşadar de a stabili calitatea desenelor "în sine" drept modalităţi ale expresiei grafice. Problema care se pune este de a stabili indicii flexibilităţii. motivaţiile. culoarea. copilul redă un obiect. un peisaj. e). Tocmai de aceea pentru educatoare. încurajarea). După cum se pronunţă un mare psiholog. forma.

ceea ce vezi tu dintr-o poveste. de numărul de modele combinate. originalitatea şi se va face un punctaj ce reprezintă caracteristicile bogăţiei şi lărgimii imaginaţiei creatoare. de devierea modelelor folosite în realizarea covoraşului. iar cele referitoare la parametrii de . la modelele unice. care apar în mod spontan. I se prezintă copilului fereastra pe o foaie mică de desen şi i se spune să o deschidă (i se arată) şi să deseneze în deschizătura ferestrei ceea ce el vede în acel moment prin fereastra deschisă. I se spune copilului să deseneze ceea ce el ar dori să vadă prin această fereastră de aur. Ursula Şchiopu. prin această fereastră. Flexibilitatea se desprinde din numărul de modele folosite. flexibilitatea. I se mai poate spune copilului şi aşa: "Uite. Dacă vrem să obţinem o proiecţie mai completă. imaginată de prof. Proba b Altă probă ce permite surprinderea unor caracteristici a imaginaţiei este proba intitulată "FEREASTRA". diversitatea lor. Prin aceasta se urmăreşte parametrul de fluenţă a creativităţii. adică dacă modelele nu se repetă.". legată de problemele afective ale copilului. În analizele rezultatelor se ţine seama de numărul lor de culori folosite. Se notează fluenţa. în acest moment. neînvăţate. ai aici o fereastră pe care o deschidem acum şi tu ai să desenezi ceea ce vrei tu. Originalitatea se referă la modelele nou create de copii. pe care o deschidem.Se aşează în faţa copilului o fişă ce cuprinde un model nestructurat de covoraş şi i se spune să coloreze şi să completeze căsuţele aşa cum vrea el dar să fie cât mai frumos covorul. Poate fi denumită "Fereastra deschisă" sau "Fereastra cu aur" şi este vorba de o fereastră desenată şi colorată în auriu sau decupată în aşa fel să se poată deschide cele două geamuri. atunci instructajul trebuie modificat.

Desfăşurarea diferitelor jocuri sau a unor activităţi constructive care să antreneze gândirea şi imaginaţia creatoare. locul cel mai important. Fenomenul ca atare atestă participarea intensă a copilului la tot ce-l înconjoară. În acest mod este posibilă transfigurarea unei situaţii reale într-o situaţie imaginară. . Dacă la vârsta de 3-4 ani copiii nu-şi propun un anumit subiect în joc.Jocurile copiilor sunt forme specifice de comportare a acestora faţă de lumea înconjurătoare. În coltul căsutei ori cel al păpuşii. devenit rival poate fi dus înapoi la "spital" şi schimbat cu ceva mai de dorit cum ar fi de exemplu un camion de jucărie. un cub poate servi ca receptor pentru telefon. Jocul de creaţie ocupă la preşcolari în raport cu celelalte jocuri. De-a magazinul”. "Jocul este o activitate fundamentală formativă şi dominantă în copilărie" iar . flexibilitate şi originalitate ne dau structura imaginaţiei creatoare. În cadrul unui joc organizat de un grup numeros de copii este posibilă verificarea mai multor teme în jurul unei teme centrale . De-farmacia.fluenţă. reacţii faţă de lume a înconjurătoare. Jocul de creaţie le oferă copiilor un prilej special de a explora diferite roluri. reacţii faţă de aspectele cele mai diverse ale impresiilor ce acţionează asupra copiilor din diferite vârste".în special al formării capacităţii de a reflecta într-o formă proprie impresiile dobândite din viaţa înconjurătoare. Astfel. De pildă. cu sensul de a marca într-un anumit fel incertitudinea. cu nuanţa unei acţiuni petrecute în trecutul apropiat. frăţiorul sugar de acasă. de la imaginile care apar ca o consecinţă imediată a acţiunii copiilor cu obiectele se marchează trecerea la substituirea pe plan imaginar a funcţiilor specifice obiectelor. Apariţia şi practicarea intensă a jocului de creaţie. nivelul de dezvoltare la care se află imaginaţia unui copil şi a întregului grup la un moment dat. 4). copiii de 5-6 ani reuşesc din ce în ce mai clar să-şi fixeze o intenţie înainte de începerea jocului. majoritatea preşcolarilor folosesc imperfectul.de pildă în jurul jocului "De-a familia" se pot afilia jocurile "De-a doctorul. La baza conturării jocului cu subiect şi roluri specific vârstei preşcolare stă procesul de dezvoltare impetuoasă a imaginaţiei. În momentul în care se transpun în joc. Jocul atinge la vârsta preşcolară un nivel superior de dezvoltare şi în acelaşi timp devine mai mult ca ori când o condiţie imperioasă pentru evoluţia ulterioară a copilului. reprezintă un rezultat al întregii dezvoltări psihice a copilului . fapt care influenţează în mare măsură creaţia mintală. „De-a frizerul”. Conturarea scopului în cadrul jocului este una din trăsăturile specifice vârstei preşcolare.

"Copiii au nevoie de prilejuri pentru a se exprima. se poate desfăşura în orice loc. plesnitori. dar de obicei apare în spaţiul consacrat construcţiilor de cuburi. alţii se luptă să fie "şefu". Dintre jocurile de creaţie care dezvoltă fantezia copiilor ar fi: "Să primim musafiri".Dezvoltarea exprimării orale. "De-a bucătăresele" ş. să bată în masă cu un obiect.Un "leu care rage" nu mai apare deloc înfricoşător." Observând cu atenţie jocul dramatic vom afla mai multe lucruri despre copii.Stimularea imaginaţiei creatoare a copiilor în iniţierea şi desfăşurarea jocurilor. de obicei . Jocurile senzoriale le plac foarte mult copiilor. A interpreta o poveste. fiecare având un rol anume. înţelegerea şi utilizarea corectă a semnificaţiilor structurilor verbale orale . Un copil preferă să joace totdeauna rolul bebeluşului. Ei au nevoie de şansa de a învăţa să se adapteze la lumea adulţilor iar noi le putem arăta drumul picurând imaginaţia noastră în lumea lor". pe echipe. arăta aceeaşi autoare de mai sus. în scopul realizării sarcinilor propuse .a. pe terenul de joacă de afară şi mai ales. Un copil poate trata păpuşa în felul în care este tratat acasă. în colţul căsuţei. CATEGORIA DE ACTIVITATE: Jocuri şi activităţi liber-creative pe arii de stimulare TEMA ACTIVITĂŢII: Bogăţiile toamnei TIPUL ACTIVITĂŢII: . "De-a şoferii".Stimularea expresivităţii şi creativităţii prin pictură . El nu trebuie confundat cu "dramatizarea" care sună asemănător ca denumire dar.mixt FORMA DE ORGANIZARE: individual. este regizată de educatoare şi nu este spontană. muzicuţă". . în grupuri DURATA: 30-40 SCOPUL ACTIVITĂŢII: . Dacă cineva îi dă o ceaşcă în care se face că este lapte. precum şi a originalităţii. Un copil care a fost bolnav mai mult timp se poate juca "De-a doctorul". este dramatizare şi nu joc dramatic "Jocul dramatic care este spontan. Îi amuză să guste substanţele cele mai diverse "ca să vadă ce gust au" şi să producă sunete cu "fluier. . trompetă. Exemplu de joc de creaţie la grupa pregătitoare. Jocul dramatic este liber şi îşi are sursa în imaginaţia copiilor. În jocul de rol se poate întâmpla orice. le place să examineze culorile. leul se transformă imediat într-o pisicuţă blândă şi alintată.

.conversaţia. pară.să realizeze compoziţii originale prin aplicarea tehnicilor de lucru învăţate.să aplice culoarea pe suprafeţe date cu pensula şi buretele. 2005 Preda.să modifice modelul dat prin adăugare. .. coşuri din nuiele. burete în formă de fructe. bani de jucărie. prună. SECTORUL . jocul. La piaţă” OBIECTIVE OPERAŢIONALE: . Programa activităţilor instructiveducative în grădiniţa de copii. foi colorate pe care sunt desenate contururile fructelor de toamna: măr. fructe si legume naturale.să descrie caracteristici ale fructelor şi legumelor de toamnă . Ministerul Educaţiei si Cercetării.. Editura Integral. METODE ŞI PROCEDEE: . explicaţia. şorţuleţe. BIBLIOGRAFIE: 1. MATERIAL DIDACTIC: casuţă.colaje realizate din frunze presate.completarea tabloului prin pictură.JOC DE ROL TEMA:. formule de politeţe. BIBLIOTECĂ” . exerciţiul. Bucureăti.SECTORUL . .să utilizeze. 2003 . evaluarea. . . .să utilizeze bani de jucarie în timpul jocului. jocul.să recepteze mesaje îndeplinid-le instrucţiunile . . ARTĂ” TEMA: . pensule. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: să recepteze modalităţile de execuţie/ de realizare a lucrărilor.să transmită un mesaj simplu în cadrul jocului. acuarele. STRATEGII DIDACTICE: conversaţia. Viorica. Bucuresti. . explicaţia ..ştampilare cu burete.în joc. Gradinţta altfel. MATERIALE DIDACTICE: . FRUCTE DE TOAMNĂ”. demonstraţia. .

copiii işi aleg centrul dorit. la calculator. temei si a urmează a fi desfaşurate în fiecare centru obiectivelor de interes. îşi asumă rolurile. . -în grup . . frontală. materialele puse în joc.în urma vizionării unei scurte poveşti de atenţiei toamnă.conversaţia.se pregătesşe sala de grupa şi materialul organizatoric Captarea necesar pentru fiecare centru de interes. .se anunţă jocurile şi activităţile ce . . 74 . despre fructe şi Anunţarea legume.pe întrega perioadă de desfăşurare a activităţilor.explicaţia. Introduerea în activitatea de joc se va realiza printr-o conversaţie referitoare la cunosşinţele acumulate despre anotimpul toamna. .jocul. se vor purta discuţii Evaluare didactice care vor face trimitere la tema pe care dorim să o desfăşuram: Bogăţiile toamnei. . de comunicare şi felul în care interacţionează cu partenerii de grup. se explică tehnicile de lucru şi se vor intui Dirijarea materialele de lucru.conversaţia. .pe echipe. pregătite. urmează să o desfăşoare. lucrări artistico-plastice.SCENARIU DIDACTIC Evenimentul Conţinutul ştiinţific Strategii didactic Momentul . realizează . cu precădere.observaţia. să-şi aleaga tema dorită. pentru ca apoi.pentru fiecare centru de interes se vor oferi explicaţii referitoare la activitatea ce . dar şi cu accesoriile. invitând copiii să le viziteze. intuiesc şi se activităţii familiarizează cu materialele şi accesoriile -individuală. se trece pe la fiecare centru şi se voi urmăreşte: modul de relationare.

fraze sau povestiri. 7). cerinţa de a continua anumite începuturi de propoziţii. 9). Utilizarea unor procese variabile de activizare a capacităţilor de creaţie în plan expresiv prin solicitări de genul: alcătuirea unor propoziţii plecând de la anumite cuvinte date.lucrările artistico. Analiza unor erori şi a posibilităţilor de prevenire a lor.Încheierea . solicitarea de a formula propoziţiile cât mai frumoase şi interesante referitoare la o idee sau o temă dată. Analiza modalităţilor de îmbunătăţire sau înfrumuseţare a unor obiecte. 6). .plastice vor fi aşezate la expoziţie. 75 . Enumerarea unor soluţii la întrebări problemă de tip divergent.se fac aprecieri verbale referitoare la activităţii fiecare grup în parte şi se nominaliză copiii care s-au făcut remarcaţi în joc. Enumerarea consecinţelor multiple ale anumitor fenomene ale naturii observate. 5). în special jucării. de a sugera titluri diferite. 8).

. . (mărul.2 "Completează cuvântul care lipseşte" în care copilului i se cere să enunţe acţiunea săvârşită de către subiect.. strică) 10)... cercul... ... ... scrie.... .... .. Jocul nr.... (mărul. 1).... Iarba..... (coase. ..... . .. Floarea... ..... banca.......... (stă. bunica) 6. (pisica) 8............. Se poate cere copiilor să găsească pe rând 2-3 subiecte potrivite predicatului respectiv cu care să completeze propoziţia enunţiativă.... ...... (frunza.. ..... ... ..trăieşte în pădure.. ....... cumpără) 9).. (apa. ..din pământ.. (găteşte. iarba...curge..frumos la masă........ . Copilul....1 „Ghici cine vine?” –joc pentru precizarea subiectului.... ......... (Să vedem care completează mai multe propoziţii!) . uleiul) 10... . o jucărie... . culege) 6). (vine.. (pasărea..... Fetiţa.. avionul.. .... (ursul.........mâncare.. îngrijeşte.. ....... ... . . . răsare) 3)... Maria. copilul) 5..... mingea. ..... .. .. merge la grădiniţă? (băiatul..o rochiţă nouă............ (scaunul. masa... .. În aceste două jocuri pe lângă ghicire se mai poate adăuga şi întrecerea.. ..are forma rotundă. ...... Băiatul.. . Se spun copiilor propoziţii în care lipseşte subiectul şi li se cere să-l completeze.. . mingea) 3... (colorează.......... Tata.. .. .acasă...... (creşte...... 1. Mama.... dă.. . are culoare roşie. are) 8).. .... nisipul... patul) 9....Iată câteva exemple de jocuri ce se pot defăşura în activitatea cu copiii......... . racheta) 7.... haina) 2. stă) În acest joc se pot folosi ilustraţii care să arate acţiunea sau un obiect reprezentativ. (este) 4).... citeşte............ pune) 7)...... (stropeşte.. bradul) 4........ mănâncă) 2)....... .. .. Copilul.frumoasă...este de lemn. pe mama...... ... Fratele meu îşi.... ... ... (mama.. ....... căprioara) Jocul nr... o ajută) 5)........se joacă cu ghemul de lână.. fetiţa.. ... (o iubeşte..o carte..........florile. ... (repară. .. . .. are culoarea verde.merge la piaţă.zboară pe sus........

. .. 9. tu spui mai multe" este jocul unde se dă copilului predicatul iar el urmează să pună subiectul... . .. . 4.Jocul nr... .Fetiţa pleacă acasă. au culoarea roşie. . apoi se pune întrebarea: "Cine?". 7.se pot enunţa ambele propoziţii. .. . merg la grădiniţă. Varianta 1 ...merg la grădiniţă?" Cine sunt cei care merg la grădiniţă? Pentru a veni în ajutorul copiilor şi a le sugera răspunsul în toate variantele se pot arăta imagini.sunt cuminţi." ".. . .. .se procedează la fel ca în a doua dar nu se mai pune întrebarea "Cine?". ..Mingea are culoarea roşie. O cale de antrenare a potenţialului creativ se referă şi la aceea că probele diagnostice de creativitate pot fi transformate şi adaptate la mijloace sau modele de antrenament creativ...3 "Eu spun una. 10). eventual de a le combina într-o activitate după cum crede de cuviinţă. . Desfăşurarea jocului poate fi făcută în trei variante. 3. Varianta III .zboară pe sus. . ...Băiatul este cuminte.. pleacă acasă.. Orientându-se după nivelul grupei. . 10. 8. De exemplu: "Copilul merge la grădiniţă. prima completă iar a II-a fără subiect. Din perspectiva creativităţii este necesară şi revizuirea metodelor tradiţionaliste ce sunt redate în grădiniţă prin asimilarea unor strategii creative precum şi promovarea unor metode . cum spunem?. ... . . .Avionul zboară pe sus. 1.... .. . ... 2.. .. 6. .. educatoarea are latitudinea de a folosi sau nu materialul intuitiv şi a-şi alege o variantă sau alta. .. Dar dacă avem mai multe mingi care au tot această culoare cum spunem?" Varianta II . .. Copilul merge la grădiniţă. .Educatoarea spune fraza la singular şi apoi pune întrebarea "Dar dacă este vorba despre mai multe. 5.

Astfel." Adaptarea criteriului individual în evaluarea creativităţii lărgeşte aria de acţiune începând de la vârsta preşcolară când este prezentă în universul copilăriei . Alături de joc este folosită în învăţarea pe arii de stimulare şi povestirea . "Se favorizează dezvoltarea capacităţii de anticipare. Studiul de caz (în latină casus = a cădea. un fenomen sau o situaţie. Metoda descoperirii poate fi organizată individual sau în grupuri mici de copii. Studiul de caz se îmbina foarte bine cu jocul simulativ. de a acţiona rapid şi corespunzător în situaţii excepţionale. învăţământul prin descoperire ocupă un loc deosebit. aceştia reuşind să îşi imagineze fapte şi întâmplări dincolo de lumea lor concretă şi se dezvoltă sentimente de identificare cu anumite persoane. evenimente. învăţământul prin descoperire a adus un suflu proaspăt în mediul şcolar. metoda poate fi adoptată atât în scopuri de diagnostic cât şi de stimulare a creativităţii. care se află tezaurizat la această vârstă creatoare cu mijloace adecvate. .metodă cu impact considerabil ce reprezintă o expansiune orală urmărind atât înfăţişarea unor fapte. . sociale sau productive. . povestirea bine utilizată de către educatoare poate fi o sursă majoră de creativitate pentru copii.determină însuşirea unor tehnici euristice de învăţare. întâmplări îndepărtate în spaţiu şi timp şi surprinderea unor elemente de legături a relaţiei cauză-efect.contribuie la aprofundarea şi conştientizarea învăţării conceptelor. Dintre acestea. Metoda studiului de caz mijloceşte confruntarea directă cu o situaţie reală. Studiul de caz este o metodă străveche. cu interpretarea de roluri şi cu dezbaterea de grup. A vând o poziţie intermediară între învăţământul prin expunere şi cel programat. la secturul "Bibliotecă".descoperirea care semnifică un progres în evoluţia copiilor şi nu neapărat o achiziţie cu valoare socială. autentică.definitorii fiind aici descoperirea şi nu invenţia .noi. Cazul poate fi reprezentat de o persoană.dezvoltă potenţele intelectuale ale individului favorizând mai ales memoria de durată. Avantajele metodei care pot fi folosite în cadrul activităţilor liber-creative în grădiniţă: . de a lua decizii valabile. Trebuie identificat de timpuriu imensul zăcământ natural. În funcţie de împrejurări. "cădere") s-a născut din necesitatea găsirii unor căi de apropiere a instruirii de modelul vieţii. al activităţii practicate. În afara învăţământului prin descoperire este extrem de binevenită adoptarea unor metode de creativitate în grup.

trebuie însă bine delimitate. asigurarea unui cadru emoţional sunt şi nu în ultimul rând definirea unui moment clar de concluzionare şi rezumare a implicării afectiv-cognitiv-motivaţionale sunt atribute esenţiale pentru succesul povestirii. atenţia fiind centrată pe copil. copilul are posibilitatea să înveţe din propriile acţiuni.dar cu foarte mare ordine în centrul fiecăreia.Ariile au un mare rol dacă există global. tactil-kinestezice. Btihler arăta: "Copilul care construieşte ceva cu material învaţă şi acceptă să-şi îndeplinească o datorie". Ch. Jucându-se cu diferite obiecte şi materiale.pot participa la activităţile din cadrul unei anumite arii fără îndemnul şi la iniţiativa educatoareu. Metoda problematizării este o altă metodă în care actul şi bucuria descoperirii creează şi întreţin o trebuinţă lăuntrică de cunoaştere. valoarea acestei metode rezidă şi în creativitatea şi în tactul pedagogic pe care educatoarea le posedă deoarece alegerea temei. dar."Din această cauză. JOCURI ŞI ACTIVITĂŢI LA ALEGEREA COPIILOR ÎN ARIILE DE STIMULARE Activitatea de regândire a educaţiei preşcolarului nu reprezintă un răspuns de conjunctură a reformei învăţământului românesc ci o opţiune clară şi distinctă în favoarea redescoperirii copilului. pe progresele lui.. a trebuinţelor sale. claritatea expunerii. auditive. La colţul "Ştiinţă". . Chiar de la grădiniţă copiii trebuie încurajaţi să înveţe despre lumea înconjurătoare punând întrebări şi apoi să caute răspunsuri la propriile întrebări. copiii desfăşoară activităţi ştiinţifice dar în acelaşi timp reflectează asupra ceea ce fac iar jocul în aceste situaţii este un mijloc de educaţie indirectă. În zona care îl interesează mai mult. 2. IV. prin intermediul unei abordări care înlesneşte descoperiri directe gen "pune mâna şi vezi".activităţi şi observaţii.hotărând singuri cum să-şi folosească timpul. în aceeaşi măsură şi pe procesul prin care educatoarele sprijină aceste progrese. copilului i se dezvoltă senzaţiile şi percepţiile vizuale. plasate fără a se deranja reciproc întro uşoară asimetrie.. în special cu jucării. Este promovată ideea participării active şi conştiente a copilului la activităţi. de autodepăşire.

copiilor li se oferă ocazii multiple de a lucra în grupuri mici şi de a intra în contact unul cu celălalt. copiii vor învăţa să coopereze şi vor începe să ia în considerare şi punctele de vedere ale celuilalt. Obiectivele operaţionale urmărite în cadrul acestei arii sunt: . - ca interlocutori. după criterii date.ca organizatori. pe căi care să . se urmăreşte crearea unui nou model educaţional.să exploreze. - ca ascultători. copiii îşi vor dezvolta deprinderile şi mijloacele necesare pentru a comunica propriile observaţii şi idei. cu alte fiinţe şi cu mediul înconjurător. În această zonă. copiii vor învăţa să aibă încredere şi să îngrijească de ceilalţi.să facă experimente simple. .să formuleze întrebări şi răspunsuri corecte în funcţie de investigaţiile făcute. copiii îşi vor planifica propriul studiu. În aria de stimulare "Ştiinţă" care poate fi concepută gen laborator multifuncţional.să descopere anumite caracteristici ale obiectelor. . care-l va face pe copil să fie conştient de la grădiniţă că tot ceea ce se întâmplă în viaţă este interdependent şi crearea unui mediu care asigură copiilor posibilitatea de a-şi asuma anumite roluri pe măsură ce învaţă. - ca prieteni. . copiii vor reflecta la acţiunile lor şi vor face conexiuni între cunoştinţele noi şi cele anterioare.să ordoneze clasificănd. . Acest cadru va fi amenajat în funcţie de anotimp şi de tema de interes pe o perioadă determinată. - ca persoane ce rezolvă o problemă .ca gânditori. să-şi dea seama că şi ceilalţi vor proceda la fel faţă de ei. copilul îşi însuşeşte multe cunoştinţe. . . Tocmai prin aceste roluri diferite copiii îşi vor atinge scopurile stabilite: . copiii îşi vor formula şi exprima propriile idei şi opinii pe diferite căi. O mare influenţă trebuie să exercite asupra copilului cadrul ambiental care să-i incite curiozitatea şi să-i producă plăcere. copiii vor învăţa să-şi focalizeze atenţia în totalitate şi să devină auditori activi şi atenţi în public.ca martori ai unei întâmplări.Învăţând în cadrul ariilor de stimulare. asumându-şi răspunderea pentru propriile decizii.copiii vor crea soluţii alternative la obstacolele întâlnite în cale şi vor vedea problemele ca posibilităţi de descoperit. unele aspecte ale naturii specifice anotimpurilor sau legate de viaţa unor plante sau animale. - ca parteneri.

Evaluarea creaţiei artisti ce a copilului trebuie să accentueze efortul pe care acesta l-a făcut. . Pentru unii copii. mândri la prieteni. pe cont propriu. o evaluare constructivă va accentua energia şi ideile puse în crearea operei şi mai puţin opera în sine. pentru ceea ce s-a creat şi nu pentru copilul în sine. simt şi văd lumea. suprapunere). -să selecteze diferite obiecte.să identifice culorile.să decupeze. arta poate însemna terapie: îi oferă posibilitatea să exprime creativ. permiţându-Ie să explice în cuvinte de ce şi cum au ajuns la aceste concluzii.să utilizeze tehnici specifice lucrului manual (tăiere. . Majoritatea copiilor iubesc această arie de stimulare deoarece le permite: . . părinţi. De aceea. Desenul fiecărui copil este bine să fie comentat şi lăudat.să-şi descarce excesul de energie şi anxietate. Se pot organiza expoziţii pentru a le arăta lucrările. Desenul. Expunerea lucrărilor îi motivează pe copii şi este bine să fie puse la înălţimea lor ca să le vadă de aproape şi să vorbească despre ceea ce au creat. . le evaluează eforturile creatoare. astfel încât creativitatea şi flexibilitate sunt mijloace de integrare în lume a copiilor. Aria de stimulare "Artă" le permite copiilor să arate cum gândesc. educatori. fiecare are o idee specială. . lipire. Copiii trebuie încurajaţi pentru a ajunge la concluzii singuri. Copiii trebuie ajutaţi să îşi evalueze munca vor fi ajuţi să formuleze întrebări pentru autoevaluare pentru a evita să facă judecăţi despre produse pentru a nu afecta încrederea în sine şi creativitatea.promoveze respectul faţă de toate acestea.să modeleze exersând diferite tehnici de lucru.să exprime în limbaj plastic elemente diferite. materialele şi accesoriile folosite. Ca în orice alt domeniu talentul are un rol important în interesul şi aptitudinea artistică a copilului. nuanţele. -să îmbine.să aprecieze frumosul în lucrările proprii şi în artă. musafiri. Produsele artistice vor fi în funcţie de nivelul lui de dezvoltare. tot ceea ce în experienţa lui de viaţă nu poate fi formulat şi asimilat numai prin vorbire. "Prin artă se pot investiga. . cunoaşte şi evalua idei care vin din toate părţile lumii. . pictura. învăţători. exprimându-şi astfel potenţialul creator.

lână. aceasta în funcţie de personajul pe care-l reprezintă: Albă ca zăpada. aracet. coordonarea ochi . Temele realizate sunt diverse. planificarea în grup pentru atingerea unui obiectiv comun.În domeniul fizic dezvoltă musculatura. pastă de hârtie şi se pot expune lucrările pe rafturi.păpuşi din linguri de lemn. resturi de pânză. În aria "Bibliotecă". stofă (pentru îmbrăcăminte). carton colorat. aptitudini de negociere. foarfece. Materiale: aluat preparat special pentru modelaj. Sugestii de realizare: din aluat se pot modela "prăjituri" de diferite forme (hazlii) în funcţie de preferinţele şi imaginaţia fiecăruia. copiii îşi dezvoltă coordonarea.din fire lipite cu aracet.manipulând piesele acestor jocuri. În aria "Jocuri de masă" . Eventuala pălărie sau căciulă se realizează din carton sau resturi de materiale textile. copiii le pictează. cuprinzând toate ariile cunoaşterii. greutate. dezvoltarea auto controlului.. acuarele (tempera). bucuria lucrului realizat. comunicarea unor idei. .asimilarea unor concepte ca: mărime. creativitatea. capacitatea de discriminare vizuală. pensoane. formă. dar copiii trebuie încurajaţi în realizarea de lucrări originale. dându-Ie înfăţişări dorite de ei. hârtie decupată. se îmbogăţeşte vocabularul ş. Prin aceste jocuri copilul se dezvoltă în domeniul socio-emoţional (afectiv). Scufiţa Roşie.modelaj în aluat şi pictură. Când prăjiturile sunt uscate. Materiale: linguri de lemn.În domeniul cognitiv . fire de aţă. PăcaIă. - părul . triere. şerveţele. Tema: "Prăjituri năzdrăvane" . el exersează folosirea în comun a lucrurilor şi cooperarea cu ceilalţi. Aria "Jocuri de construcţie" oferă posibilităţi multiple de dezvoltare a copilului.mână. melană de culori diferite.a.În domeniul limbajului: descrierea construcţiilor. - îmbrăcămintea se prinde pe lingură tot prin lipire sau cu acul. . sentimentul de bucurie la realizarea unei sarcini etc. aluat. carioca sau acuarele. apă. musculatura mică. Exemplu: "Eroii poveştilor mele" . înălţime. jucându-se copiilor li se dezvoltă imaginaţia. apoi se pun la uscat.La modelaj se poate lucra cu plastilină. deprinderi de îmbinare. Sugestii de realizare: Se realizează chipul păpuşii pe partea nescobită a lingurii prin desenarea elementelor feţei. . număr etc. .

să comunice între ei. se ţine seama de particularităţile psiho-individuale. ceea ce va duce în final la o bună colaborare în colectiv. În realizarea acestei idei am folosit activităţile de desen ori de câte ori a fost nevoie chiar atunci când timpul este neprielnic pentru jocurile în aer liber. ca şi scopul şi sarcinile ce ne revin. astfel se va oferi copiilor posibilitatea de a se mişca. desfăşurarea jocurilor pe arii de stimulare (de interes) este utilă şi constituie un minunat prilej oferit în scopul satisfacerii sarcinii de ordin formativ. nevoia acestora de continuă mişcare sunt caracteristici ale vârstei preşcolare. Şuşală. O. Pentru aceasta. adăugând continuu noi achiziţii personalităţii copilului. 3 STIMULAREA CREATIVITĂŢII PRIN ACTIVITĂŢILE DE PICTURĂ METODE ŞI TEHNICI “Culoarea este viaţa. din viaţa socială şi de a dezvolta aptitudinile de creaţie artistică. să acţioneze.” (I. În vederea înfăptuirii acestei educaţii. dându-le posibilitatea să-şi manifeste aptitudinile cât şi dorinţele lor estetice. din mediul înconjurător. Bărbulescu) Posibilitatea de a înţelege şi a simţi frumosul din artă. IV. La vârsta preşcolară educaţia estetică nu se poate separa de procesul de cunoaştere a realităţii. dorinţa de cunoaştere. tot mai evident.În concluzie. . tendinţa de a folosi creionul. treptat. se realizează şi în grădiniţă. ce se conturează treptat. în felul acesta ei vor reuşi să realizeze în creaţiile lor aspecte deosebit de interesante. fiindcă o lume fără culoare se înfăţişează moartă. ase dirijează atenţia copiilor spre aspectele cunoscute lor din mediul înconjurător. de posibilităţile de percepere a frumosului de către copii mai ales de faptul că la vârsta preşcolară copiii au tendinţa de a exprima în lucrările lor ceea ce văd. că spiritul de imitaţie. trebuie creat climatul ambiental necesar desfăşurării jocurilor şi asigurat materialul necesar. de contactul direct cu obiectele şi fenomenele din mediul înconjurător. aud. Având în vedere particularităţile menţionate. Culorile sunt energii radiante care ne influenţează pozitiv sau negativ. culorile.

Am observat că la început preşcolarii ’’desenau’’ din dorinţa de a acţiona cu creionul. ce le-a reţinut atenţia. În acest scop am căutat să le dezvolt interesul şi dragostea pentru activitatea de desen şi pictură. le-am dat o temă anumită. Pentru a le trezi interesul pentru pictură. Uneori. ca numai după aceea să le dau o anumită temă. O altă modalitate prin care am căutat să le îmbogăţesc cunoştinţele copiilor pe care le pot transpune cu uşurinţă în picturile au fost plimbările în jurul grădiniţei. ce i-a impresionat mai mult din multitudinea aspectelor văzute. un anumit subiect. ceea ce au văzut. apoi am schimbat colile albastre cu cartoane albe. un bloc. le-am cerut să verbalizeze ceea ce au realizat şi să motiveze lucrarea proprie. ceea ce şi-au imaginat. Toate aceste modalităţi de lucru le-am făcut din dorinţa de a le stimula imaginaţia pentru o astfel de activitate. ruginesc. am început o activitate dirijată. altele mai sunt încă verzi. Cu această ocazie copiii au observat că toamna frunzele copacilor încep să se îngălbenească. încercând mai multe procedee. ceea ce de fapt îşi doreau. doar o simplă mâzgâleală. fapt ce denotă că ştiu ceea ce lucrează părinţii lor. un obiect şi numai după aceste exerciţii de desen am trecut la activităţile de pictură. pe care au desenat cu creioane negre şi colorate. şi o mistrie. folosind mijloace de realizare şi modalităţi de educare. cum înţeleg lumea. cad. motivau: ’’am desenat ceva. sau de sărăcia acesteia. de volumul cunoştinţelor pe care-l posedă fiecare copil din grupă. cu culorile. de a trasa linii orizontale şi verticale fără ca mai înainte să-şi fi propus o anumită temă. Odată formată părerea mea despre posibilităţile lor de realizare. am trecut la desfăşurarea unor activităţi de pictură cu teme propuse de mine. După câteva activităţi în care am făcut exerciţii de preparea culorilor şi combinarea lor. ce ştiu eu’’ şi după multe insistenţe îmi spuneau că este o minge sau hăinuţă. copiii ne dau posibilitatea să constatăm felul cum văd. după preferinţa fiecăruia. În loc de tablă am folosit colile mari de hârtie albastră. pe care ei au mâzgâlit. Acţiunea aceasta mi-a dat posibilitatea să constat că preşcolarii au preferinţe pentru anumite culori. Le-am cerut să strângă frunze ca să le ducem în grădiniţă. Din răspunsurile primite mi-am dat seama de bogăţiile imaginţiei lor.Pictura constituie o activitate prin care jucându-se. Copiii au desenat o roabă. Am căutat să le pun la îndemână foi mai mici de bloc. o maşină. să descoperim interesele şi năzuinţele lor. am început mai întâi cu exerciţii de desen. deoarece . ei lucrând nestingheriţi au reflectat în picturile lor obiecte şi fenomene din realitatea înconjurătoare. le-am cerut de pildă să picteze fiecare unde lucrează părinţii lor. Îndată ce activitatea a luat sfârşit. în scopul redării expresive a imaginaţiei. un tractor.

alţii verzi şi câţiva frunze cu un colorit diferit. de pildă. copiii au reuşit să se deprindă cu combinarea culorilor. am aplicat şi altă modalitate: am dat copiilor foi pe care era se afla conturul unei fetiţe. Pentru realizarea acesteia le-am pus la îndemână acuarele şi leam dat şi model câte o frunză. Ei trebuie să relaţioneze unii cu alţii astfel încât responsabilitatea individuală să devină presupoziţia majoră a succesului. copiii foloseau foarte multă apă. Am constatat că foarte mulţi copii si-au ales primăvara. Prin folosirea diversificată a metodelor.unii au adunat numai frunze galbene. apropiate de culorile frunzelor adunate de ei. Învăţarea activă are la bază implicarea copilului în procesul de învăţământ transformându-l într-un coparticipant la propria instruire şi educare. fie pe timp de toamnă. i-am învăţat să combine culoarea galbenă cu culoarea maron. rutinei. de a le aplica în practică. maro. realizând trandafirii înfloriţi şi toamna. Metodele noi interactive se bazează pe cooperarea dintre copii în timpul unei activităţi. atrăgându-le atenţia să folosească foarte puţină apă.Treptat. . cu atât va creşte şansa dezvoltării personalităţii creatoare a preşcolarului. Într-o activitate le-am cerut să pictăm un parc şi să realizăm şi noi culori asemănătoare. se urmăreşte eludarea monotoniei. le-am propus să picteze curtea cu flori din faţa grădiniţei fie pe timp primăvară. impune ca strategiile aplicate să fie cât mai riguros selectate şi într-o formă accesibilă. deschizând în sufletul copilului dorinţa de învăţare într-un mod eficient şi creativ. crizanteme cu frunze galbene. la dezvoltarea capacităţii de a investiga de a căuta soluţii situaţiilor problemă. a capacităţii de a opera cu informaţiile asimilate. plictisului. Cu cât se va solicita mai mult efortul intelectual şi creativ al copiilor în procesul didactic. Pentru a asigura exprimarea cât mai complexă a personalităţii copiilor în propriile lucrări şi pentru a stimula capacitatea de exprimare liberă a impresiilor lor. încălţămintea. novatoare. Modernizarea continuă a procesului instructiv-educativ. vară. Prin accentuarea caracterului formativ educativ a tuturor strategiilor se contribuie la dezvoltarea potenţialului individual. Activităţile de pictură ne dau posibilitatea să le dezvoltăm copiilor gustul estetic. sai iniţiem în tehnica picturii şi a combinării culorilor şi să-i obişnuim cu limbajul plastic. cu un colorit care uneorimă impresiona şi pe mine Pentru eficienţa activităţii plastice şi pentru influenţarea capacităţii creatoare a preşcolarilor. cu realizarea temelor date şi astfel am ajuns la executarea unor desene şi picturi originale. În primele activităţi n-am obţinut rezultate mulţumitoare. pensula era prea încărcată cu culoarea dorită. cu culorile lor preferate. ruginii. Pentru culorile frunzelor de toamnă. Copiii urmând să coloreze cu acuarele îmbrăcămintea.

Dar poate fi constituit şi din membri selecţionaţi pe criterii creative. în funcţie de o serie de criterii. într-un timp scurt se obţin un număr de idei 6x3x5 = 90.Metode folosite în stimularea creativităţii copiilor: Metoda brainwriting sau 6/3/5 este o metodă interactivă de grup de stimulare a creativităţii. continuând şi compltând totodată desenul copiilor. daţi foaia colegului din dreapta pentru „ a citi „ desenele şi pentru a continua desenul vostru. Foile se deplasează apoi de la stânga la dreapta până ajung în poziţie iniţială. „În . După ce veţi desena cele trei elemente. respectându-se regula. Fiecare lucrare realizată va reprezenta o subtemă a temei prezentate la începutul activităţii. Desfăşurarea jocului: Copiii sunt împărţiţi în grupuri de câte 6. „La mare”. Educatoarea prezintă jocul: Astăzi. creioane colorate. Copiilor li se solicită să găsească un titlu care să definească conţinutul desenului. identifică elementele desenate şi încearcă să adauge altele. Metoda poate fi aplicată în mai multe variante. idei. Exemplu: „În vacanţă. În acest caz se pot admite chiar şi două sau o singură soluţie la fiecare rotire. Sarcina jocului: Reprezentarea prin desen a unor elemente care să ilustreze o tema. la Centrul Artă vom desena tema „În vacanţă”. Fiecare copil. variante. În această variantă. priveşte desenul. Presupune un număr de 6 copii care enumeră 3 soluţii. rotindu-se foaia pe care desenează sau spune fiecare cele 3 idei. la bunici”. Notează implicarea fiecărui copil în realizarea temei. Grupul creativ poate conţine membri obişnuiţi ai grupului natural neselecţionaţi după criterii creative. în aşa fel încât fiecare foaie să treacă pe la toţi cei 6 participanţi. pe care le va nota educatoarea pe o foaie. Exemplu – Artă – Desen: „În vacanţă” Obiectiv: Stimularea creativităţii de grup a copiilor. Astfel se alternează activitatea individuală cu cea de grup. obţinându-se în final o multitudine de soluţii. Material folosit: Coli de hârtie. pe parcursul a 5 minute. Fiecare copil al grupului îşi alege câte o culoare cu care va lucra. Copiii sunt împărţiţi în grupe de câte 6. când primeşte coala colegului din stânga sa . Fiecare copil să se gândească care vor fi primele 3 elemente care vor alcătui desenul lui. diferită de a celorlalţi 5 colrgi de grup. să le completeze ori să le modifice creativfără a se depărta de tema redată de colegul său. în acest caz solicitându-se minimum 3 variante de soluţii la problema de rezolvat şi rapiditate mai mare. Se urmăreşte ca schimbul de fişe să se facă în ordinea stabilită.

Prin metoda brainstorming (asalt de idei. Grupa de copii va fi organizată în 4 grupuri. reformulează sau repetă sub formă de clarificare sinteză. în care se manifestă asaltul. dirija activitatea creatoare a grupului. creşte productivitatea creativităţii individuale ca urmare a interacţiunii membrilor şi a acţionării lor într-o soluţie de grup. Sarcina didactică: În cadrul temei „Satul nostru” fiecare copil îşi va imagina cum va arăta localitatea natală când va fi mare. precizându-se faptul că fiecare spune o singură idee chiar dacă în minte are mai multe. încearcă să emită cât mai multe idei proprii noi.tabără”. b). fazele. să se proiecteze pe sine într-o altă locuinţă. faza de investigare a membrilor grupurilor şi de selecţionare a acestora în vederea constituirii grupului creativ. la o altă vârstă. faza productivă a grupului de creativitate. faza de antrenament creativ care constă în organizarea şi familiarizarea cu tehnicile. educatoare are o evidenţă clară a contribuţiei fiecăruia în realizarea temei. luându-se cuvântul pe rând. copiii nu critică. coordona. d). Deoarece fiecare copil desenează cu o singură culoare. În aplicarea metodei trebuie parcurse mai multe etape. învăţând să se gândească la viitor. se anunţă copiii regulile. stimula. se alege momentul zilei. produce plăcere personală. Se admite intervenţia numai celor care preiau ideea şi o continuă. să comenteze. se stimulează în scopul dezvoltării creativităţii preşcolarilor. nu lungesc durata exprimării. Brainstormingul stimulează creativitatea în grup. furtuna creierului. constituie o tehnică de descoperire a noului. să analizeze. El intervine numai când nu se respectă regula. furtună în creier) creativitatea în grup . Cadru didactic nu are voie să emită idei. spiritul competitiv şi are efecte psihologice incontestabile: creşte încrederea în sine şi în alţii. Brainstorming-ul oferă posibilitatea manifestării libere. creşte spiritul de iniţiativă. durata intervenţiei fiecărui copil. să-şi imagineze. Etapa pregătitoare cu cele 4 faze: a). . să dezvolte ideile colegilor. Are rol de a încuraja. se verifică materialele necesare. Tehnica viselor – este o metodă bazată pe meditaţie. la şcoală. Obiectiv: Stimularea imaginaţiei şi înţelegerea evoluţie personale şi a mediului social. faza de pregătire a şedinţelor de lucru în care se aranjează sala de grupă. c). spontane a imaginaţiei membrilor grupului. în care copilul îşi exersează imaginaţia.

şi să lase libertate în formarea grupurilor şi alegerea partenerilor de joc. - stimulează buna dispoziţie. Grupa 2: „Desenatorii”: Desenaţi cum vreţi să arate oraşul vostru. Pentru a reuşi să stimuleze creativitatea preşcolarului. rigiditatea metodologică. O condiţie importantă este să nu se supraîncarce programul unei zile prin planificarea în cadrul etapelor a unui număr mare de activităţi desfăşurate în grupuri. descurajarea ideilor de către cadrului didactic. Autoritatea. Din nou. fiecare grup prezintă soluţiile viabile în funcţie de timpul transpunerii în realitate. Avantajele metodei: - stimulează imaginaţia şi creativitatea. să recurgă la creativitatea în grup. Grupa 2. îşi prezintă pe rând creaţiile. relaţiile reci. Se cere copiilor cât mai multe detalii şi se apreciază cantitate elementelor schimbate. să multiplice etc. starea de teamă de a comunica a copiilor. În realizarea temelor propuse am folosit principalele teme de limbaj plastic: . dezvoltă simţul realităţii. să efectueze combinaţii care să modifice spectaculos rezultatul.”Timpul la dispoziţia copiilor este măsurat cu o clepsidră. să diminueze. colaborează pentru rezolvarea sarcinii de lucru. când veţi fi voi mari. Educatoarea stimulează copiii în funcţie de grupa în care colaborează. să schimbe aşezarea spaţială. „Lingviştii”:Realizaţi un text de 5-7 propoziţii în care să descrieţi localitatea voastră în viitor. Grupa 4: „Actorii”: Închipuiţi-vă că aţi crescut mari şi sunteţi actori păpuşari. conduc la instalarea elementelor de blocaj. educatoarea trebuie să fie model de creativitate.”Constructorii”: Construiţi satul vostru aşa cum vă imaginaţi că va fi. Neîncrederea în forţele proprii. când veţi fi mari. Prezentaţi un program artistic la Teatru de păpuşi din localitatea voastră. Când toate echipele şi-au terminat lucrul. - impune stabilirea unei legături între lumea reală şi cea imaginară. indiferente ale cadrului didactic produc blocaje.Grupa 1. materialelor şi tematicilor. rodul imaginaţiei copiilor.. Apoi educatoarea lansează o altă temă: „Gândiţi-vă ce poate fi realizat cu adevărat din ceea ce voi aţi proiectat în viitor. Trebuie avută în vedere eliminarea factorilor care blochează manifestarea creatoare a preşcolarilor. - dezvoltă gândirea creativă. sugerând diverse procedee: să amplifice. să cunoască şi să stimuleze potenţialul creativ al fiecărui copil. Copiii îşi imaginează în grup.

Orasul iarna’’ Tehnica şabloanelor aplicate prin folosirea sitei .. dau libertate memoriei cromatice şi figurative. o mai mare siguranţă. pe care copilul îl multiplică. În dactilopictură li se dă libertatea să-şi aleagă terna. copiii preşcolari transpun în culoare bogăţia informaţiilor de care dispun şi cu care operează. copiii încep de la grupa mică să ştie cum să-şi dozeze efortul la apăsare.iar copiii primesc aceleaşi indicaţii privind modul de execuţie şi păstrarea acurateţei foii. mişcare. În stimularea creativităţii copiilor preşcolari prin activităţile de pictură şi desen un rol important îl au şi tehnicile de lucru folosite de educatoare.- punctul plastic. În dactilopictură se pot folosi toate cele cinci degete ale mâinii drepte. - linia. să se gândească ce ar dori să picteze pe suprafaţa aleasă. spaţialitate. pietre. Folosind această tehnică. se aplică materialul dorit apoi se aşează sita de sârmă. mâna copilului capătă o mare flexibilitate.Şablonul se confecţionează de preferinţă dintr-un material plastic. copilul este obişnuit în lucrările plastice că linia se obţine din înşiruirea punctelor strânse unul lângă altul. apoi sunt îndrumaţi să-şi aleagă materialul (foaie de hârtie. prin libertatea în alegerea temei. Tehnica picturii cu pastă de dinţi Tehnica este asemănătoare cu cea a dactilopicturii. Prin contactul mâinii direct cu hârtia. Această tehnică de lucru are darul de a trezi interesul copiilor pentru activitatea de pictură. Dar cu pastă de dinţi copiii pot lucra şi pe foi negre diferite teme: . prin metode. - pata de culoare se formează când se strâng mai multe puncte unele în altele. Stimulându-se posibilităţile de exprimare artistică. Mâna lucrează firesc prin contactul tactil cu apa. iar muşchii mici ai mâinii se dezvoltă şi se întăresc. ating uşor hârtia. mijloace de expresie. Copiii pot lucra şi folosi pensoane cu părul mai aspru şi scurt. Prin simbolurile grafice reflectate în dactilopictură. îl concentrează sau îl risipeşte egal sau inegal. cu mişcări fine ale degetelor şi ale mâinii întregi. . lemn).. copiii realizează în dactilopictură legile de bază ale unei lucrări. ale unei compoziţii. care nu absoarbe vopseaua. pe suprafaţa de lucru. În lucrările realizate am îmbinat elementele de limbaj plastic cu cele de tehnică: Una dintre aceste tehnici este dactilopictura. peste care cu ajutorul unei periuţe de dinţi se trece vopseaua în . faianţă. stimulându-le independenţa şi creativitatea. Urma lăsată de pasta de dinţi este frumos conturată.Ninge cu fulgi mari”.copilul învaţă să exprime prin linie energie. cu materialele pe care copiii le folosesc.

Având în vedere faptul că la vârsta preşcolară copiii au tendinţa de a exprima în lucrările lor ceea ce văd. se pot realiza motive mai pretenţioase ca animale sau plante stilizate. au nevoie continuă de mişcare. Astfel. pe foaia de hârtie li se precizează copiilor să facă două pete de culori diferite. că au un deosebit spirit de imitaţie. rămânând astfel silueta modelului dorit. Apoi se ridică uşor sita şi şablonul de pe material. “Primăvara”. Se taie cartoful în două jumătăţi. Se îndoaie apoi pe marginea petelor foaia pe verticală. copiii realizând lucrări frumoase şi interesante. Deschizând foaia se cere copiilor să verbalizeze pictura obţinută. Această tehnică se poate aplica teme ca "Rochiţa păpuşii" sau "Decorăm şerveţelul". Pe suprafaţa de decorat se aplică şablonul decupat din hârtie simplă de ziar sau fel de fel de obiecte (chei. aceeaşi pictură are 3-4 înţelesuri . figuri geometrice. cifre. . după fiecare strat de vopsea suflată se obţin efecte de umbră. lângă) am folosit-o mai ales pentru lucrări colective. dorinţă de cunoaştere. aud. se muchiază şi se presează.prealabil pregătită pe toată suprafaţa materialului. prin mutare repetată. Astfel. alternare şi simetrie se pot crea motive noi. deasupra. se poate folosi de asemenea şi tehnica ”Suprapunerea" sau "Pata de culoare". o pasăre. frunze). sus. Pe ştampila rezultată astfel se aplică cu pensula tempera şi se ştampilează pe materialul dorit. departe. care au o mai mare durabilitate decât cele din cartofi care se pot folosi o singură dată. important este ca înainte de a da cu culoare pe cartof acesta să fie bine şters. cuie. “Copac cu mere roşii”. care dezvoltă orientarea în spaţiu a copiilor (aproape. De exemplu. Tehnica ştampilelor (din cartofi) Pentru aceasta se folosesc cartofi mai mari şi proaspeţi. Cu ajutorul ştampilelor din plută. Alte posibilităţi de îmbogăţire a fanteziei copiilor oferă tehnica stropitului prin sită şi şabloane. culorile. Dacă se realizează un model cu mai multe culori (pe acelaşi cartof) se va colora fiecare element în culoarea cerută. aşezate una peste alta. suportul ştampilei este variat ceea ce generează receptivitatea copilului pentru posibilităţile oferite de natură. de a-şi imagina conturul unui obiect sau fiinţe ce trebuie realizată. Cu vârful cuţitului se desenează pe suprafaţa lui modelul dorit. o floare. Cu ajutorul cuţitului trebuie scos modelul în relief. tendinţă de a folosi creionul. o frunză de trifoi cu 4 foi. Această tehnică îi pune pe copii în situaţia.seamănă cu un fluture. rămasă liberă prin aplicarea şablonului.Ex. Gumele de şters sunt un material ideal pentru realizarea unor ştampile. stabilind caracterul analitic sau sintetic al gândirii acestora. de îndepărtare şi apropiere a siluetelor. prin repetare. Pentru folosirea acestei tehnici se mai pot confecţiona ştampile din dopuri de plută.

Se aplică pe foaia de decorat un strat subţire de lipici peste care . de exemplu. etc. iar culoarea se va întinde pe hârtie. “Legume şi fructe de toamnă”. Tehnica picturii pe lipici . un cocoş. conturul şi culoarea se susţin reciproc. “Vaza cu narcise”. obţinându-se astfel diferite imagini ca. Tehnica conturului permite ordonarea elementelor compoziţionale. “Albumul”. Cu o pensulă groasă îmbibată în culoare se aplică pe suprafaţa de decorat pete. de soare sau alte imagini. O altă tehnică executată cu uşurinţă de către copii este tehnica pensulei aplicate. Ex.se pune vopseaua în culoarea dorită.cu ajutorul unei pensule groase . Tehnica plierii hârtiei: Se realizează astfel: peste petele de culoare puse cu pensule groase pe jumătate din suprafaţa hârtiei se pliază hârtia pe jumătate şi se netezeşte cu mâna pentru a presa culorile aflate între foi. se obţin două forme spontane identice.Se unge palma cu un strat de vopsea mai concentrată şi aplicând-o apoi pe suprafaţa de decorat. Se suflă prin pai. . „Fluturaşul”. Tehnica scurgerii şi suflării culorii dezvoltă sensibilitate pentru armonia cromatică. Picturacupalma .Tehnica tamponului mijloceşte fuzionarea culorilor şi oferă copilului libertate în alegerea culorilor. Prin aplicare repetată în funcţie de modelul dorit se pot obţine elemente florale sau peisaje. amprente ale pensulei groase. Efectele astfel obţinute se pretează pentru decorarea unor suprafeţe mai mari. se obţine o pată care sugerează un model oarecare. covoare. Apoi. Exemple de activităţi: ”Tufişuri”. tapete. Ex. Copiii vor obţine astfel structuri atractive şi creative. de exemplu. Se ţine paiul deasupra hârtiei. “Copac cu frunze ruginii”. Astfel. Pictura cu trestia sau paiul: se picură mici pete de culoare pe hârtie cu ajutorul pensulei sau a unui burete. Se foloseşte acuarelă direct din cutie. cu ajutorul unui beţişor. „Floarea”. “Coşuleţul cu ouă de Paşti”. orientat în direcţia se doreşte sa meargă pictura. hârtie pentru ambalarea unor cadouri. “Flori şi fluturi pe câmpie”. Aplicând palma de mai multe ori în acelaşi loc şi învârtindu-se în acelaşi timp foaia de hârtie se obţin efecte sub formă de floare. Exemple de activităţi: „ Abracadabra. . coada pensulei sau cu degetul se gravează fel de fel de omamente ca: linii cercuri sau alte desene. Ex. „ Foc de artificii” . Cu ajutorul tamponului umezit se ia vopseaua direct de la butonul de acuarelă şi prin tamponarea repetată se obţin efecte sub formă de peisaje sau decoraţiuni. mape. “Câmp cu iarbă şi cu flori”. ce poate fi completat cu ajutorul dactilopicturii sau chiar cu pensula. vrăjitorie de culori”. aflate faţă în faţă. Această lucrare trebuie executată până nu se usucă stratul de lipici.

Teme: „ Peisaj de iarnă”. în trăsături largi. a lumii.care a fost mai întâi umezită pe toată suprafaţa ei – se porneste de la întrebarea: Ce se poate întâmpla cu o culoarea pusă pe o foaie umedă? . „Vârtejuri” Pictura cu buretele: se taie buretele în bucăţi mici. după inspiraţia fiecăruia şi după felul cum este mânuit pieptenele. . Există mai multe moduri în care copiii pot să le utilizeze: se înmoaie buretele în cutia cu culoare. tempera sau guaşă nedizolvată. după ce a fost aşezată într-o anumită formă peste pata de culoare fluidă între două foi. verticale. va rezulta o structură interesanta pe care copiii o vor realiza în mod creativ.se vede urma ei pe hârtie. “Copacul” Tehnica desenului cu lumânarea . utilizând un beţişor sau o pensulă. După ce s-a pus o cantitate mică de vopsea în mijlocul unei foi. putându-i da diferite interpretări. copilul se foloseşte de o sfoară pentru a elimina vopseaua şi a realiza un desen. urma ei este văzută atunci când hârtia este aşezată în lumină. cere copilului implicat în sfera artisticului un uluitor ansamblu de însuşiri. apoi se trece cu el. se propune colorarea rapidă a unei foi .Pentru înţelegerea şi însuşirea procedeului tehnic de fluidizare. adică concentrată. Cu ele se poate desena pe foaia de bloc. se pictează o latură a buretelui cu pensula. dacă este albă. culoarea nu se prinde şi astfel desenul apare alb sau colorat mai deschis pe fondul colorat închis.În acest scop se folosesc lumânările pentru pomul de iarnă sau chiar lumânările obişnuite. Exemple de activităţi: „Forme fel de fel”. adeseori grăbită. Tehnica desenului decorativ cu ajutorul pieptenului. se udă hârtia şi se întinde pe masă. apoi se utilizează această latură pictată ca o ştampilă. valuri). se trage sfoara de la un capăt. “Covorul”. După terminarea desenului se pictează toată suprafaţa hârtiei cu acuarelă în culori tari (roşu. peste hârtie. „ Plecarea berzelor” Activitatea subtilă ce combină intuitivul cu raţionalul. acestea se absorb cu bucăţi de burete de diferite forme. Dacă lumânarea este colorată – de exemplu roşie sau albastră . oblice. uşor de manevrat. Tehnicafluidizării . se picură pe hârtie mici pete de culoare. Cu ajutorul unei periuţe de dinţi se ung dinţii pieptenului care se trag pe suprafaţa de decorat realizând astfel dungi (orizontale. Se pregăteşte pe o plăcuţă de faianţă. prin intermediul cărora devine o strălucită prezenţă în conştiinţa. maro sau albastru închis). Pe conturul desenat cu lumânarea.Pictura cu sfoara.

sau pentru fuzionarea a două pete de culori umede le propunem ca aplicaţie jocul culorilor înftăţite.pe baza unor elemente cunoscute (cu sprijinul educatoarei) Copilul este părtaş să descopere cu bucurie lucruri frumoase în lucrarea sa. 4). iar când se fac aprecieri. să caute lucrând). de a li se face imediat aprecierea critică. fără teama de a greşi. Materializarea ideii. aflarea unor date . Este necesar. TESTE ŞI PROBE DE EVALUARE A CREATIVITĂŢII .de încercare (îl conducem şi-l determinăm pe copil să-şi pună întrebări. 5). a lumii. originalitatea. conştientizândui-Ie. IV. Caracteristic pentru preşcolarii mari este şi faptul că în procesul imaginaţiei apare o orientare către un anumit scop. parcurgerea etapelor fazei de creaţie: 1). ele devin achiziţii valoroase. În cadrul activităţilor artistico-plastice este necesar ca preşcolarii să aibă posibilitatea să se manifeste liber. Activitatea subtilă ce combină intuitivul cu raţionalul. chiar de la grădiniţă în activităţile artistico-plastice.actul de decizie. 4. Etapa de pregătire. prin intermediul cărora devine o strălucită prezenţă în conştiinţa. să se facă în contextul unui climat stimulativ. 2). adeseori grăbită. Se recomandă "amânarea evaluării" până la finalizarea lucrărilor. Etapa de incubaţie . independenţa. să descopere. În felul acesta se poate cultiva îndrăzneala. Etapa de iluminare (se opreşte la o idee) . deci o anumită intenţionalitate.Preşcolarii încearcă să afle . în forme simple. cere copilului implicat în sfera artisticului un uluitor ansamblu de însuşiri. Verificarea. fiindcă observaţiile critice făcute în alte momente stânjenesc spontaneitatea creatoare a copiilor. 3). Apare totodată clar preocuparea copiilor de a-şi alege materialele şi uneltele cele mai adecvate scopului pe care-l urmăresc. iniţierea pe copiilor în folosirea şi cunoaşterea elementelor de limbaj specific.

Unii psihologi echivalează desenul cu un limbaj pictografic. Pentru copil desenul constituie un important mijloc de reflectare a realităţii. implicit. afective. aptitudinile şi talentele sale viitoare. felul cum aceasta dobândeşte expresie în desenele copiilor. în sensul că "preşcolarul scrie cu figuri. În cadrul probelor de evaluare a creativităţii se urmăreşte flexibilitatea plastică. a freamătului permanent pentru a cunoaşte tot ceea ce se petrece în jurul său. nivelul dezvoltării sale cognitive... peste tot ceea ce îl împinge pe copil spre acţiune este activitatea creatoare şi numai după ce a câştigat o cunoştinţă şi şi-a împăcat curiozitatea începe cealaltă activitate plăcută. .. mai mult prin conţinut decât prin forma de realizare. Nu este vorba. orice intervenţie presupune o combinare mintală de scheme"iar caracterul creativ al invenţiei rezidă în "combinări originale". mai ales. se ajunge la desenele spontane care constituie creaţia expresivă şi apoi la cea productivă ca o realizare a imaginaţiei grafice. de exersare a acestei variabile a gândirii creative. datorită imensei sale curiozităţi. adevărate mâzgălituri. universul propriu pe care îl "recreează" în permanenţă sub aspectul semnificaţiei subiective. a copilului care devine descoperitor. dorinţele şi nevoile. copilul îşi exprimă percepţiile. care operează cu grafisme la modul inventiv şi original. lipsindu-i deocamdată cuvintele. prin intermediul cărora. al semnelor şi reprezentărilor grafice. Desenul este acel limbaj al liniilor şi culorii. Tocmai de aceea. emoţiile. Date fiind aceste caracteristici ale desenului. pentru o educatoare desenele sunt o "fereastră deschisă" către preocupările. Este foarte important să dispunem de tehnici de psihodiagnoză. de instrumente de testare şi. După cum se pronunţă un mare psiholog ". De la creionări incoerente. Aceasta. Se ştie că în evoluţia lor desenele preşcolarilor parcurg o cale laborioasă şi ating diverse niveluri. ele exprimă. . de a stabili calitatea desenelor "în sine" drept modalităţi ale expresiei grafice. precum şi către interesele. într-un cuvânt.Copilul preşcolar este prin natura sa un creativ. înclinaţiile şi nevoile prezente ale copilului. aşadar. dacă desenele sunt evaluate după criteriul flexibilităţii plastice. cel mai profund personalitatea copilului. se poate admite că testarea flexibilităţii se poate face prin cotarea "combinărilor mintale originale" prezente în desenele copiilor. sociale şi morale. motivaţiile. Pornind de aici. grafice-figurale.

Apreciez răspunsurile care nu repetă soluţiile . Gd. revedea. care apar în desenele copiilor.Se. Este stimulată fluiditatea şi flexibilitatea verbală. combinările originale. reauzi. pot fi construite sarcini de lucru şi situaţii didactice cu cerinţe creative pentru fiecare disciplină. am folosit un sistem de coduri.. prin realizarea unor produse folosind hârtia şi creionul.floricea. minunată etc.R. de a lauri ceva prin mişcare.U.Pornind de la un cuvânt dat de mine. cânt.Trebuie să afli cum s-o transpui în realitate şi astfel devii un partener cu Dumnezeu”. pentru a putea măsura nivelul lor de creativitate.. Pentru a opera cu componentele intelectuale ale modelului lui Guilford. tendinţe. Gd. cer copiilor să găsească cuvinte care exprimă acţiuni ale obiectului desemnat. exemplu: relua. Dezvoltarea activ recreativă a copilului se produce numai atunci când sunt valorificate resursele lui naturale.Problema care se pune este de a stabili indicii flexibilităţii. reciti etc. la început. Exersarea progresivă a factorilor intelectuali ai creativităţii se poate realiza folosind modelul tridimensional al intelectului ca o taxonomie. Gd. ca o premisă a creativiăţii.-Găsiţi cât mai multe cuvinte. plastilina. florişoară etc. Problema dificilă este măsura intervenţiei ei pentru a nu stânjeni libertatea de expresie creativă a copilului. iar mai apoi de a se exprima prin povestiri. considerată prin definiţie.Cl. folosind această taxonomie. Exemplu: floare: albă. parfumată.. nevoi şi dorinţe.Pornind de la cuvântul floare şi “ alintându-l”.formate cu prefixul re-. găsiţi cât mai multe diminutive:floricică . mică. materialele de construcţie. gingaşă. corespunzătoare fiecărui element: OPERAŢII Co-cogniţie M-memorie Gc-gândire convergentă Gd-gândire divergentă E-evaluare CONŢINUTURI F-figural Si-simbolic Se-semantic C-comportamental PRODUSE U-unităţi Cl-clase R-relaţii S-sisteme T-transformări I-implicaţii Se consideră că. Aceste resurse îmbracă forma unor impulsuri.Se.Se. Aceste jocuri. Michele Shea a “definit” creativitatea astfel:”creativitatea înseamnă să vezi ceea ce încă nu există.-Găsiţi cât mai multe cuvinte care să ne arate însuşirile unui obiect.R.exerciţiu sunt o încercare în această direcţie: EDUCAREA LIMBAJULUI .GRUPA PREGĂTITOARE: Gd. formularea obiectivelor pegagogice ce au în vedere valorificarea potenţialului creativ având ca punct de plecare gândirea divergentă.Se.

grădină cu păpuşă.păpuşă în grădină. Cele două cuvinte sunt asociate. mac. Povesteşte cum ţi-ai petrecut ziua de naştere.Se.U. Fiecare copil poate să intervină ori de câte ori doreşte. pas. Exerciţiul cultivă fluiditatea şi originalitatea.păpuşă cu grădină. În exericiţiile următoare se porneşte de la o propoziţie formulată de un copil. . Construieşte cu ajutorul beţişoarelor cât mai multe pătrate (triunghiuri). grădină..Se cere copiilor să spună două cuvinte care le vin în minte. legată prin înţeles de cea dată. - Găsiţi cuvinte noi. Gd. Exerciţiul cultivă fluiditatea şi originalitatea gândirii. . În variantă.după ce moare lupul?.Exemplu: păpuşă.Se. - testul pentru flexibilitate şi mobilitate Spune ce faci ca să-ţi potoleşti setea când nu curge apa la robinet.-Spuneţi cât mai multe nume(prenume). în relaţii diferite. cuvântul nucleu este dat de unul din copii.T. Spune cât mai multe cuvinte care încep cu sunetul „r”.S. Exerciţiul dezvoltă capacitatea de a face asocieri şi dezvoltă imaginaţia.I-Continuarea poveştii dincolo de finalul ei: mobilizez copiii să continue povestea “ce se întâmplă după?”. (ce fac capra şi iedul cel mic. vas. prin schimbarea sunetului iniţial. Ce face Scufiţa Roşie după ce vânătorul îî vine de hac lupului?Ce fac fraţii Elizei după ce sunt transformaţi din nou în oameni? etc. . Sunt acceptate şi propoziţiile care se bazează( dar nu le reproduc) pe cele exprimate anterior. lac.Si.colegilor. Gd. fără a împiedica însă. rac.grădina păpuşii. Se formulează propoziţii care pot fi punctul de plecare pentru scurte povestiri. ras. în cuvinte date: nas. sac.Se cultivă flexibilitatea şi fluiditatea gândirii.Lanţul propoziţiilor:pornind de la o propoziţie prezentată de mine. participarea celorlalţi. PROBE DE EVALUARE A CREATIVITĂTII - testul pentru flexibilitate şi originalitate Spune cât mai multe propoziţii despre imaginea pe care o vezi. . Gd. care să înceapă cu litera A(un sunet dat). Gd. fiecare copil formulează o altă propoziţie.Se.. .

testul asemănărilor Pune o pată de culoare pe foaie. Spune 6 obiecte cu care seamănă pata. Spune trei nume de instrumente utilizate în activităţile artisticoplastice . . - testul claselor Spune şapte nume de flori. Găseşte cât mai multe asemănări între măr şi pară.Găseşte toate posibilităţile de combinare a culorilor în realizarea temei „Covoraş pentru camera păpuşii” . Enumeră cât mai multe obiecte albe (zece). „Rochiţa păpuşii" . îndoaie foaia repede. .testul pentru completare unui chip de copil cu ajutorul cifrelor Desenează cât mai multe chipuri de copii cu ajutorul cifrelor.

pătrat. Continuă povestea prin desen şi relateazo! . Testul constă în desenarea cât mai multor figuri pornind de la formele geometrice menţionate.testul pentru completarea unei poveşti Găseşte un final pentru povestea dată .. Fiecare copil primeşte o foaie o coală . .testul figurativ – ( probă experimentală ) Desenează cât mai multe obiecte folosindu-te de formele geometrice cerc.testul titlurilor Găseşte cât mai multe titluri pentru desenul meu / tău . Pentru fiecare probă experimentală au fost testaţi un număr de 23 de copii.

A4 pe care sunt desenate un rotund şi un pătrat. Preşcolarii primesc instrucţiunea de a desena
cât mai multe imagini, pornind de la formele geometrice desenate pe coală. Nu există limită de
timp pentru această probă.

Preşcolarii care desenează cele mai multe figuri şi cu un grad de originalitate mai ridicat se
consideră ca fiind foarte creativi.

Rezultatul probei ;
a) Figuri create pornind de un
cerc
- Fizionomii umane: 18 figuri (copil, om, faţa unui om, indian, fetiţă) ;
- Animale :2 figuri (urs, iepure) ;
- Mijloace de transport : 3 figuri (bicicletă, tanc) ;
- Plante :10 figuri (pom, floare, măr, palmier) ;
- Corpuri cereşti: 7 figuri (soare, planete, glob) ;
- Construcţii :15 figuri (om de zăpadă) ;
- Jucării : 8 figuri (robot, minge, balon) ;
- Alte categorii : 5 figuri (tablou, insulă, steag, semafor, ceas).
20
18

FIZIONOMII UMANE

16

CONSTRUCTII

14

ANIMALE

12
10
8

2

PLANTE

PLANTE
JUCARII

6
4

FIZIONOMI
I UMANE
JUCARII

ANIMALE

CORPURI
CERESTI
ALTE
CATEGORII

MIJLOACE
DE
TRANSPORT

0
1

MIJLOACE DE
TRANSPORT
CONSTRUCTI
I
CORPURI
CERESTI
ALTE
CATEGORI
I

Diagrama testului – Figuri create pornind de un cerc

plante. ceas) 40 FIZIONOMI I UMANE JUCARII CONSTRUCTI I 35 30 ANIMALE 25 20 JUCARII PLANTE 15 10 F5IZIONOMII UMANE 0 ALTE CATEGORII PLANTE ANIMALE CORPURI CERESTI MIJLOACE DE TRANSPORT 1 MIJLOACE DE TRANSPORT CONSTRUCTII CORPURI CERESTI ALTE CATEGORII . care le permit să îşi creeze o reprezentare complexă a realităţii.Plante :6 figuri (copac. categoria cu cele mai multe figuri create pornind de un cerc este cea denumită sintetic fizionomii umane.Mijloace de transport : fără figuri .şi deseneze familia. pe care o traduc grafic într-o manieră persnală. b) Figuri create pornind de un pătrat .Astfel. . scaun.Alte categorii :11 figuri (steag. numărătoare. urmată de categoriile construcţii. calculator. se remarcă categoria animalelor. Pe măsură ce îşi dezvoltă capacitatea de explorare a mediuluiînconjurător (fizic sau cogntiv).Corpuri cereşti: 1 figură (soare) . . televizor. floare) . tablou. alte categorii şi corpuri cereşti. după cum se poate observa şi din diagrama obţinută. fereastră.prin diferite situaţii imaginare şi obiecte. Explicarea acestor rezultate este redată prin faptul că preşcolarii învaţă să . urmată de mijloace de transport. . horn. alte jucării) . . dulap. Ei descoperă diferite aspecte şi fenomene din mediu. În ceea ce priveşte crearea figurilor având la bază un cerc. casă. prietenii.Construcţii :34 figuri ( casă. personajele preferate din lumea poveştilor şi a desenelor animate. cadou. interpretând originalitatea. cuşca lui Azor ) . . biscuite. jucării. .Jucării : 15 figuri (robot. .Animale : fără figuri.Fizionomii umane: 12 figuri (om).

Diagrama testului – Figuri create după un pătrat .

În ceea ce priveşte crearea unor figuri pornind de un pătrat. vânt. peşti. Exemplu testul de flexibilitate a gândirii după ROCO . semnificaţii pentru o serie de 5 desene abstracte. şine de sanie. Preşcolarii trebuie să găsească cât mai multe asemănări pentru fiecare figură abstractă prezentată. lebede. M. semnificaţii pentru fiecare din desenele schematice prezentate. aripi. urmată de jucării şi alte categorii. coarne. Proba este fără limită de timp.. este stâns legată de preocupările pe care le au aceştia la grădiniţă. predomină categoria construcţiilor. Testul are ca sarcină de a găsi cât mai multe interpretări. după cum se poate observa.Testul omuleţului (probă experimentală) . Exemplu fig. vânt. - testul de flexibilitate a gândirii – Constă în găsirea cât mai multor interpretări. 2004. marginea unei fuste. Prin originalitate se remarcă categoria corpuri cereşti urmată de categoriile fizionomii umane şi plante.1: valuri. Creativitatea preşcolarilor. lego sau puzzle influenţează desenele pe care aceştia le realizează având ca punct de pornire doar un pătrat. unde. Realizarea construcţiilor din cuburi. .

Rezultatul probei: O bună parte din copii. o femeie care coase. urechile. De pildă: un om care merge. braţele (în prima etapă sunt ataşate capului). bustul gâtul.1 0 Flexibilitate Originalitate Originalitate 3-4 ani 4-5 ani Originalitate 5-6 ani Diagrama constatativă a flexibilităţii. originalităţii şi creativităţii preşcolarilor Rezultatul cercetării: a) se constată că personajul desenat se îmbogăţeşte în detalii în etape progresive. Flexibilitatea a apărut la copiii care au produs mai multe desene. Acesta ar fi un indice al fluenţei plastice: reproducerea multiplicată a aceleiaşi figuri.  apar ochii. un copil care se joacă.6 Elaborare 0. pe care le realizează 75% din subiecţi 0. odată cu vârsta. originalităţii şi creativităţii preşcolarului. fără gât.8 Elaborare 0. în ordinea următoare:  cap şi picioare (fără trunchi. realizează o multitudine de siluete umane. braţe).3 Flexibilitate 0. însă fiecare în alt chip. gura. evaluând modul cum realizează copilul desenarea figurii umane.Scopul: urmărirea modului în care evoluează. Prelucrarea datelor se face pentru fiecare grupă de vârstă separat şi se identifică stadiul dezvoltării individuale.2 Elaborare 0. mâinile. . posibilităţile copilului de a desena un om.7 0. Se consideră semnificativ pentru grupa de vârstă respectivă acele detalii ale desenului. etc. picioarele.5 Originalitate Flexibilitate 0. dezvoltarea flexibilităţii. părul.4 Flexibilitate Elaborare 0. nasul.

e). ~ modalitatea de construire a unor compoziţii ( originalitate). mişcarea evoluează de la personaje rigide. Un alt set de teste sunt cele cu model experimental de stimulare şi antrenare a imaginaţiei creatoare. d). ca nişte puncte mici. braţele şi mâinile sunt exagerate (uneori mâinile pot avea mai mult de 5 degete). dezvoltarea acestora şi transformarea lor în aptitudini specifice. urechile sunt reprezentate către 7 ani şi la început exagerat de mari. inclus în procesul dezvoltării imaginaţiei în ontogeneză. g). f).b) spre 5-6 ani apar îmbrăcămintea şi primele tentative de reprezentare a mişcării şi profilului. ochii sunt desenaţi la început. Acest model are în vedere. cu pupila marcată pe centru. pe de o parte. depistarea abilităţilor divergente (inclusivcele artistice). c) mai târziu. Prin modelul experimental de stimulare şi antrenare a imaginaţiei creatoare se urmăreşte realizarea mai divergentă a jocului dintre repetare şi schimbare. În analiza rezultatelor se va ţine seama de următorii parametri: ~ reuşita execuţiei modelului dat. l Se dă fiecărui copil fişa cu modelul desenat pe ea sau se pot crea şi altele de către educatoare după acelaşi model 103 . Proba nr.iar pe de altă parte. apoi capătă contur mai exact. la atitudini apropiate de cele reale. braţele sunt desenate în prelungirea umerilor şi apare capul legat de trunchi prin gât. ~ diversitatea modelelor (flexibilitate). Prelucrarea datelor se face pentru fiecare grupă de vârstă separat şi se identifică stadiul dezvoltării individuale. ~ numărul de elemente incluse în compoziţie şi numărul culorilor (vizează parametrul fluenţă). evaluând modul cum realizează copilul desenarea figurii umane. care se aseamănă cu o marionetă.

I se spune copilului să deseneze şi el la fel, adică aceeaşi răţuşcă desenată pe fişa lui de
lucru. Dacă ,copilul reuşeşte să execute corect, ţinând seama de toate elementele, primeşte
două puncte.
Dacă execută doar parţial i se dă un punct, iar dacă încearcă să facă altceva diferit de
ceea ce este, dar mâzgălit, primeşte 0,50 puncte. Se pot da copilului cât mai multe şi diferite
probe de acest gen. Pentru copiii care nu reuşesc să realizeze modelul, se punctează conturul
modelului şi i se spune copilului să tragă linii peste contur. După ce a efectuat această sarcină, i
se dă fişa cu modelul desenat şi i se spune să facă şi el la fel.
Proba nr.2
I se prezintă copilului un tablou sub formă de reproducere (ilustraţie), de preferinţă un
peisaj, şi i se spune să facă şi el un desen la fel cu cel din imaginea dată.
Dacă, copilul a ţinut seama de toate elementele, inclusiv de culoare, şi dacă a adăugat
ceva de la el (completând compoziţia dată), i se acordă 5 puncte. Dacă

a executat la fel

desenul, cu aceleaşi culori, primeşte 4 puncte. Dacă redă doar o parte din elemente i se dă 3
puncte. Dacă are două elemente primeşte 2 puncte, dacă a reuşit să execute doar un singur
element din compoziţie primeşte 1 punct.
Acest set de probe de execuţie poate fi transformat din execuţie în probe de compoziţie.
În acest caz i se spune copilului să deseneze sau să picteze altceva decât este în momentul dat,
să aranjeze aşa cum vrea el, aşa cum îi place lui şi să fie cât mai frumos.

104

CONCLUZII
Bogăţia unui popor nu stă în

bani şi nici în milioanele de tone de petrol, ci în

inteligenţa creatoare, acest aur cenuşiu de nepreţuit al omului.
Cheia succesului în creaţie o reprezintă munca tenace de punere în valoare a
potenţialului creativ, “aurul” psihologic al personalităţii individului.
Dezvoltarea unui comportament creativ nu se poate realiza numai prin acţiunea unui factor
izolat, oricât de laborios ar fi el organizat ci presupune racordarea la circuitul creativităţii a
întregii ambianţe în care trăieşte fiinţa umană. Forţele creative ale preşcolarului se formează şi
se dezvoltă numai în climatul ludic.
Jocul este o activitate cu caracter dominant la această vârstă, fapt demonstrat de modul
în care polarizează celelalte activităţi din viaţa copilului, după durata şi ponderea sa , după
eficienţa, în sensul că jocul este activitatea care conduce la cele mai importante modifcări în
psihicul copilului.
Un lucru minunat şi activator al întregii dezvoltări psihice a copilului este de a-l învăţa
să viseze, să se joace intelectual, pentru că aşa cum spunea Constantin Rădulescu Motru:
"Dezvoltarea intelectuală la un nivel superior se obţine şi se exprimă prin gradul înalt de
originalitate. Deci, e necesar să-i învăţăm pe copii să-şi dezvolte în mod creator imaginaţia."

105

În grădiniţă se urmăreşte dezvoltarea personalităţii şi pregătirea copilului pentru şcoală.
Stimulându-i creativitatea îi stimulăm personalitatea .
Într-un fel priveşti o floare, un copil care a fost pregătit şi sensibilizat, care a fost
învăţat ce şi cum să privească şi în alt fel copilul care în toată viaţa lui a acţionat dirijat,
îngrădit de idei şi concepte fixiste.
Explozia informaţională la care asistăm şi în care suntem şi noi antrenaţi, ne determină
la noi căutări, confruntări de noi mijloace prin care să facilităm dezvoltarea creativităţii
copiilor sporind astfel eficienţa procesului educativ.
Creativitatea exprimă vocaţia fundamentală a fiinţei umane pe care M. Ralea o
consideră a fi "opţiunea pentru valori rare" prin "depăşirea standardelor", prin "năziuinţa
novatoare" şi "spirit creator" .
Prin tot ce are specific, jocul permite copilului să înţeleagă legătura permanentă cu
realitatea cotidiană, să-i înţeleagă exigenţele şi să acţioneze în modul său propriu şi creator, în
lume a în care trăieşte.
In acest climat, copilul capătă încredere în forţele proprii, încât orice acţiune, indiferent
de conţinutul ei concret, antrenează la exersare viaţa psihică în ansamblu, inclusiv forţele
creative existente.
Jocul constituie o modalitate deosebit de valoroasă de modelare a viitoarei personalităţi,
deoarece oferă posibilitatea cunoaşterii copilului.In activitatea de fiecare zi, jocul ocupă locul
preferat. Doar jucându-se, el îşi satisface nevoia de activitate, de a acţiona cu obiecte reale sau
imaginare, de a se transpune în diferite roluri şi situaţii care îl apropie de realităţile
înconjurătoare.
« Pentru copil aproape orice activitate este joc. Jocul este munca, este binele, este
datoria, este idealul vieţii. Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să
respire în consecinţă poate să acţioneze» spune E.
Insemnari de scriitor”arată că:

Claparede , iar Iuliu Raţiu în opera „

"În faţa lor vor apare culmile necunoaşterii, vor trebui să

înfrunte deşertul neştiinţei şi nisipurile înşelătoare ale comodităţii , se vor lovi de arşiţa
îndoielilor şi vântul năprasnic al confruntărilor , dar până la urmă, la tradiţionala rubrică din
catalogul vieţii , va fi înscrisă nota de OM - participant devotat la uluitoarea expediţie pe
care o va face de la EU - la NOI - spre deplina afirmare a ţelurilor noastre , a unei societăţi
pentru care învăţătura, munca, cizelarea şi desăvârşirea personalităţii reprezintă suprema
satisfacţie".

106

Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. ALLPORT . JEAN " Copilul şi jocul. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Collegium Polirom. Gradinita altfel. Bucureşti. J. 1998.culegere metodică editată de Revista de pedagogie. EDP. Bucureşti. STOICA. ROŞCA. 8. editată de Revista de pedagogie. 12. Editura Didactică şi Pedagogică. V &Integral.1993 107 . 1977. STOLERU. E. 2001. CERGHIŢÂT. 7.RAFAILĂ. BARBU. ELENA Educarea creativităţii la vârsta preşcolară .. Editura Didactică şi Pedagogică. 9.POPESCU.. Bucureşti. G. Bucureşti. 4. 2002 15. 11. Editura Paidei. 5. Editura Augusta. Metodologia educativă şI structura factorilor creativităţii preşcolare în "Copilul şi mediul social" . W. 16. 1981 2. Editura Didactică şi Pedagogică. 2001. Activitatea ludică a preşcolarilor activitate creatoare. 6. KOLUMBUS.. ŞCHIOPU. 1980.F. 1999.H. VIORICA. MARGARETA „Teste de creativitate”. 1978. Editura Integral. NEGREŢ. MUNTEANU.S . Creativitatea şi stimularea ei la vârsta copilăriei în Copilul. Editura Academiei. grădiniţa şi şcoala. Editura Didactică şi Pedagogică. U. 1979. 1999. Timişoara. Bucureşti.I. LANDAU. 1. 10. Psihologia vârstelor..Bucureşti. Psihologia copilului. S. DINCĂ. Incursiuni în creatologie. H. A. A. Bucuresti. Metode de învăţământ. E.BIBLIOGRAFIE 1. Creativitatea elevilor. Bucureşti. 17. 1982. PREDA. Bucureşti. 2003 13. E. 1999. 1988 14.ŞERBAN. CHATEAU. E Psihologia creativităţii. Activităţi de joc şi recreativ distractive. Didactica preşcolară. 3. De la grădiniţă la şcoală" –DIMA. Culegere metodică. Prelegeri pedagogice. BARBU.Editura Didactică şi Pedagogică. Creativitatea generală şi specifică. CERGHIT.I. „Structura şi dezvoltarea personalităţii”. Editura Aramis . Bucureşti. M. PIAGET. 1987 18. Bucureşti.

- să perceapă frumosul din realitatea înconjurătoare. COM. Moduri de organizare: frontal.exerciţiul. pensoane. cârpe de şters. Strategii didactice : metode şi procedee . acuarele. M. - să folosească culorile corespunzătoare temei de lucru. demonstraţia.a percepţiilor vizuale.E. Material didactic: pasta de dinţi.imbinare de tehnici de lucru: desen. 2005 - “Metodica predarii desenului si modelajului”. învăţarea prin descoperire. carioca. - să evalueze critic şi autocritic lucrările proprii şi a celorlalţi copii . Bucuresti.1-DUMENI. explicaţia. Bucuresti.a imaginaţiei creatoare - dezvoltarea capacităţii de exprimare plastică liberă. coli de desen. BOTOŞANI Grupa:”ALBINUŢELE”.Desen.ANEXE – PROIECTE DIDACTICE PROIECT DIDACTIC Unitatea de învăţământ: GRĂDINIŢA CU PROG. spontană. hârtie verde. Obiective oreraţionale: - să respecte etapele de ordine pentru realizarea cu succes a temei. individual Bibliografie: - “Programa activitatilor instructiv-educative in gradinita de copii”. recipiente cu apă.. GEORGE ENESCU. mare-pregătitoare Domeniul de activitate: domeniul estetic – creativ (activitate artistico-plastică) Tema activităţii: LIVADA ÎNFLORITĂ Tipul de activitate: Consolidarea priceperilor şi deprinderilor Mijlocul de realizare :. 1971 – 1972 Durata : 30' 108 . - să îmbine alternativ tehnici diferite .conversaţia. pictură .N. JUD.a spiritului de observaţie. NORMAL NR.dactilopictura cu pasta de dinţi. pictura cu acuarele Scopul activităţii: - cultivarea sensibilităţii artistice.

Ce observaţi desenat pe planşă. Dirijarea învăţării pentru a avea culoarea dorita. puteţi completa c alte elemente specifice primăverii: pasări. Intuirea materialului -Ce aveţi voi pe măsuţe? -Pentru ce activitate ne pregatim ? 3.DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII CONTINUTUL ŞTIINŢIFIC SECVENŢE DIDACTICE Se va aminti de plimbarea făcută cu o zi în urmă şi se va adresa 1. 109 . flori. I-am promis că mă voi sfăt cu voi şi împreună îi vom picta. Anuntarea temei si enuntarea obiectivelor . tună. să nu pună prea multă pastă de dinti. ce culoare au florile? Dar frunzele? Dar copacii? Se va prezenta modul de lucru.Priviţi şi în planşa mea ce livadă înflorită am realizat! . Veţi face la sfârţit o expoziţie iar eu voi arăta copacelului ca dorinţa lui s-a împlinit şi cât de frumos aţi lucrat. Dar ca să aibă şi un miros proaspăt le vom face florile cu pasta de dinţi. fulgeră.Captarea atentiei întrebarea: Aţi văzut ce frumoşi erau copacii? Unul dintre ei mi-a şoptit ureche să îi fac o poză cu fraţii lui din livadă. după car veţi muia degetelul în pasta de dinţi şi veţi face florile albe ale copacilor Veţi completa desenul cu alte elemente specifice primăverii: soare. cu varful pensonului muiat în galben puteţi să coloraţi soarele ca să nu ramană alb. Norii ii puteti lasa albi sau dati cu acuarela albastra 4. nori La sfarşit. Exerciţii de încălzire a muşchilor mici ai mâinilor: -închidem şi deschidem pumnii. Se adresează întrebările : 2. Daca veţi mai avea timp. Se atrage atenţia să lucreze corect. Veţi desena cu carioca maron sau neagră trunchiurile copacilor. -cântăm la pian. -plouă liniştit.

Asigurarea feed-back-ului Se distribuie materialul necesar pentru realizarea lucrărilor. trecând pe la mas fiecaruia şi ajutându-i când este nevoie. Se va corecta poziţia corpului în timpul lucrului. Aprecierile vor fi globale şi individuale. 6. Se anunţă cu cateva minute înainte că trebuie să-şi finalizeze lucrările. le voi da sugestii. 110 . îi urmăresc îndeaproape. Încheierea activităţii După ce au terminat. Se evaluează lucrările împreună cu copiii. vizualizând modul cum au comportat în timpul activităţii. Se vor motiva aprecierile făcute.să nu şteargă ca să nu se albească desenul. 5.numesc doi copii care vor aranja expoziţia. Mă asigur ca toti copiii au înteles ce au de facut şi le urez: spor la lucru! În timp ce ei executa tema.

acuarele. explicaţia.C. GEORGE ENESCU. mare-pregătitoare Educatoare: Enache Maria (Moisa) Categoria de activitate: activitate artistico-plastică Tema activităţii: IARNA Denumirea activităţii:”FOAIA PLIMBATĂ” -joc Tipul de activitate: Consolidarea priceperilor şi deprinderilor Mijlocul de realizare :-Desen. pictură . 2006 Durata activităţii : 30-35 minute 111 . analiza activităţii . carioca.JUD. problematizarea. Bibliografie : .E. BOTOŞANI Grupa:”ALBINUŢELE”. O2-să picteze o suprafaţă data folosind tehnicile învăţate şi culorile adecvate . Obiective operaţionale : O1-să sesizeze aspectele caracteristice anotimpului redate de poezie .2005. pe echipe. . O4-să organizeze spaţiul plastic întro lucrare echilibrată folosind tehnica BRAINWRITING (idei pe idei) O5-să participe la evaluarea/autoevaluarea lucrărilor.1-DUMENI. NORMAL NR. brainwriting-ul.Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii.Orientări metodice privind aplicarea programei activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii – Şcoala gălăţeană. individual. Mijloace de învăţământ : foi de desen. Bucureşti. M. planşete . Sarcina didactică :să reprezinte prin desen şi modelaj unele elemente care să ilustreze tema continuând şi completând lucrarea începută de colegi . Strategii didactice : Metode şi procedee : conversaţia. O3-să modeleze plastilina prin mişcare translatorie pe o suprafaţă plană .COM.PROIECT DIDACTIC Data: Unitatea de învăţământ:GRĂDINIŢA CU PROG. Dezvoltarea imaginaţiei creatoare.modelaj Scopul activităţii: Stimularea expresivităţii şi creativităţii copilului prin activităţi artistico-plastice. frontal. plastilină. să dea lucrarea colegului din dreapta după ce a terminat ce avea de făcut. Moduri de organizare .

Mijloace conversaţia Moduri de organizare .aerisirea sălii de grupă.Captarea .aşezarea materialului pe mese. Omul de zăpadă Cu ochi de cărbune. Dintr-un morcov nasul. Mureşanu Revista zăpadă” problematizarea Ţanţoş stă-n orgadă Parcă-i o minune. se pregăti .frontal EVALUARE Capacitatea .se va face prin prezentarea sub formă de surpriză a unui plic de activitate Capacitatea de atenţiei la revista „Pipo” în care se găseşte poezia „Omul de zăpadă” de „PIPO” a-şi concentra R.gruparea meselor în patru grupe.DEMERSUL DIDACTIC STRATEGII EVENIMENTE DIDACTICE DIDACTICE CONŢINUT INSTRUCTIV-EDUCATIV Metode . Moment organizatoric Explicaţia conversaţia OMUL DE ZĂPADĂ De R. Mureşanu Poezia atenţia la „Omul conţinutul de poeziei 1. 1 frontal . copiilor de a .intrarea organizată a copiilor în sala de grupă pentru 2.

Şi pe dată omul Se făcu băltoacă. dar.Anunţarea poeziei. . şi printr-un joc care explicaţia se numeşte „Foaia plimbată”. vom picta. Soarele molcomul Îi zâmbi oleacă. copiilor de a obiectivelor modelând) reţine şi a reda . pictând.Accept răspunsurile şi le spun că vom desena.Cuşma-i o tigaie Şi în jur la tot pasul Mare hărmălaie. . păleşte. Omul de zăpadă Parcă se gândeşte Când o să mă vadă Soarele. să 2 .Ca să putem trimite lucrările la revistă trebuie să modelaţi. vom tema propusă modela câte un tablou aşa cum ştim noi.Anunţarea temei vine din răspunsul copiilor la întrebarea: conversaţia frontal Capacitatea temei şi a „Cum putem realiza acest tablou ?” (desenând. Astfel Pipo îi roagă pe copii să realizeze un tablou după versurile 3.

. foaia de hârtie) curat şi cu multe elemente alese din textul poeziei. După ce primesc ş. lucra în Copii care vor să lucreze prin acest procedeu (desen sau carioci. fără să se abată de la temă. problematizarea frontal Capacitatea copiilor de a 4. mesajul Voi explica modul de lucru pentru fiecare subgrupă: poeziei Capacitatea lor 5. copiilor de a acuarele.Grupa I – pictura. procedeul BRAINWRITING = IDEI PE IDEI Capacitatea elemente (câte fixează educatoarea) din tema dată şi încep lucrul.Vom stabili că poezia are două părţi: identifica rea cunoştinţe- a) în prima parte este vorba despre o iarnă cu multă zăpadă. echipă modelaj) îşi aleg câte o culoare (plastilină sau cariocă) cu care plastilin vor lucra diferit de a celorlalţi din grup. copii caracteristicile se joacă în curte. anotimpului şi b) în a doua parte este vorba despre sfârşitul iernii. 3 .Ca să realizăm tablourile vom discuta textul poeziei vers cu conversaţia vers.pictaţi pe (planşetă. Dirijarea învăţării explicaţia . o diferite priveşte şi identifică elementele desenate sau modelate şi metode şi încearcă să adauge altele. folosind Fiecare copil când primeşte lucrarea colegului din stânga sa. procedeul clasic Foi de pe grupe desen. Se repetă tehnici. Reactualiza- . . planşeta sau foaia de desen se gândesc la primele 2 sau 3 plaşete. copiilor de a După ce au desenat sau modelat numărul de elemente cerut de realiza lucrări educatoare vor da planşeta sau foaia de desen colegului din practice dreapta.desen.

Încheierea activităţii conversaţia frontal Expoziţie cu lucrat şi s-au comportat în timpul activităţii. .procedeul clasic Brainwriting .pozele care le-am făcut le voi trimite la revista PIPO copiilor .voi acorda recompense PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ 4 . Este făcută de copii după criteriile stabilite: analiza Capacitatea de . Activitatea independentă 7.procedeul BRAINWRITING .în timpul activităţii voi trece pe la fiecare subgrup pentru a da copiilor de a indicaţiile necesare care constau în recitarea a câte un vers pentru realiza tema a le veni uşor să-şi completeze tabloul.copiii care au lucrat tabloul după procedeul clasic spun ce activităţii a evalua / reprezintă tabloul lor: prima parte sau a doua parte a poeziei.copiii care au lucrat după procedeul BRAINWRITING vor lucrările spune pe rând ce elemente au adăugat în planşele colegilor.urmăresc dacă respectă regulile stabilite. Evaluare exerciţiul pe grupe Capacitatea . lucrările .copiii vor fi lăsaţi să-şi aleagă grupa preferată .Grupa II – modelaj .voi face aprecieri individuale generale asupra modului cum au 8. .această mişcare până când lucrarea ajunge la copilul care a început-o.le urez SPOR LA LUCRU 6. . autoevalua .

Exprimarea corectă. fluentă şi flexibilă în propoziţii şi fraze. ACTIVITĂŢI LIBER ALESE CENTRE DE INTERES:  ARTĂ – „Flori de primăvară” ( confecţionare.de sistematizare a cunoştinţelor . Participarea activă a copiilor la realizarea sarcinilor activităţii. Perceperea transformărilor suferite de natură în anotimpul primăvara. 2.GRUPA: pregătitoare TEMA: Când. OBIECTIVELE OPERAŢIONALE ALE DOMENIILOR EXPERIENŢIALE: 5 . cum şi de ce se întâmplă? PROIECTUL TEMATIC: “Despre tine. FORMA DE ACTIVITATE: frontală. expresivă. ansamblare)  JOC DE CONSTRUCŢIE – „Grădina cu flori de primăvară”(machetă) OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ ALE SUBTEMEI: 1. 3. DOMENII EXPERIENŢIALE:  DLC . coerentă.Povestire cu început dat „Parfumul primăverii”  DEC – Pictură „Flori de primăvară” 2. primăvară” SUBTEMA: “PARFUMUL PRIMĂVERII” TIPUL ACTIVITĂŢII: ACTIVITATE INTEGRATĂ (ADE +ALA) . individuală. pe grupuri CATEGORIA DE ACTIVITATE: 1. tăiere.

scobitori. suport individual. Să ansambleze ronduri de flori şi aleea dintre ele. simţul critic şi autocritic. Să creeze texte scurte. Să folosească în povestirea creată cuvinte şi expresii noi . Centrul de interes „JOC DE CONSTRUCŢIE”: 1. MATERIAL DIDACTIC FOLOSIT ÎN CENTRELE DE INTERES: Flori decupate. 2. Să aplice tehnici specifice picturii pentru realizarea temei date. Să participe activ la activitatea de grup. MATERIAL DIDACTIC FOLOSIT ÎN DOMENIILE EXPERIENŢIALE: Coş cu flori naturale. Să relaţioneze cu partenerii de grup în finalizarea lucrării. gard din lamele de lemn. iarbă artificială. şerveţele.DLC : 1. Să-şi educe simţul estetic. pensoane. folosind materialul adecvat. acuarele. 2. Să se exprime corect. 2. 4. OBIECTIVELE OPERAŢIONALE ALE ACTIVITĂŢILOR LIBER ALESE: Centrul de interes „ARTĂ”: 1. 6 . Să participe la finalizarea activităţii. originale. prin organizarea expoziţiei. nisip. copăcei înfloriţi. beţişoare. 3. Pietricele. Să construiască gardul din jurul grădinii. coerent. lipici. hârtie colorată. DEC: 1. Foi de bloc format A4. Să realizeze flori de primăvară prin ansamblarea diferitelor materiale. Să interrelaţioneze cu ceilalţi copii care fac parte din Centrul de interes în vederea finalizării lucrărilor. continuând povestirea începută. în calitate de vorbitor şi de auditor. 2. cursiv în propoziţii şi fraze. însuşite anterior: 3. 3.

DLC – Povestire cu început dat „Miresmele primăverii” 2. exerciţiul. Bucureşti. Editura Didactica Publishing House. cu o subgrupă de copii. Bucureşti. Editura Didactica Publishing House. Tranziţie –Joc muzical cu text şi cânt – „Albiniţa” 3. „Metode interactive de grup” (Ghid metodic). după fiecare modul desfăşurat.STRATEGII DIDACTICE: Conversaţia. explicaţia. Editura Humanitas Educaţional. Bucureşti. problematizarea METODE ACTIVE: Metoda cubului MATERIAL BIBLIOGRAFIC: „Ghid pentru proiecte tematice”. centrare pe temă). acurateţe. Ghid metodic.se va realiza în Centrul de interes ARTĂ. 2009. urmărind: calitatea textului creat de copii. Editura Arves. 2005. cât şi la finalizarea activităţii. modul de realizare şi finalizare a lucrărilor (complexitate. expunerea. 2008. Centre de interes: ARTĂ şi JOC DE CONSTRUCŢIE Activitatea din DEC – Pictura „Flori de primăvară”. SCENARIUL ZILEI 7 . Bucureşti. ORDINEA DESFĂŞURĂRII ACTIVITĂŢILOR: 1. „Activitatea integrată din grădiniţă”. „Curriculum pentru Învăţământul Preşcolar”. EVALUAREA ACTIVITĂŢII: Se va realiza atât pe parcursul zilei. 2002. care vor face parte din expoziţia finală.

tranziţia . prin Jocul muzical „Albiniţa”. În Centrul JOC DE CONSTRUCŢIE. La Centrul ARTĂ vor participa două subgrupe.La sosirea în grădiniţă. 8 . Prima activitate se va desfăşura frontal.. una dintre ele nu a mai ajuns acasă seara şi..Prin versuri.. despre activităţile anterioare în care s-au transmis cunoştinţe despre florile de primăvară. ACTIVITATEA COMUNĂ DLC cât şi cele din CENTRELE DE INTERES.prin jocul muzical „Albiniţa”. Educatoarea începe povestea despre Primăvară şi cele trei fiice ale sale. copiii având de continuat o povestire cu început dat. afând de unde a venit şi ce şi-a propus să dăruiască oamenilor. copiii vor intra în dialog cu zâna.. care plecau dimineaţa pentru a răspândi frumuseţe. de a comunica.. „Parfumul primăverii”. trezesc în rândul copiilor dorinţa de a povesti. După finalizarea activităţii. La intrarea în clasă. ARTĂ şi JOC DE CONSTRUCŢIE. Activitatea din DOMENIUL EXPERIENŢIAL DEC se va desfăşura în cadrul centrului ARTĂ. care ţine în mână un coş cu flori parfumate. respectiv. una va confecţiona flori de primăvară şi în cealaltă subgrupă se va desfăşura activitatea din DEC..După răspunsul zânei. îi va purta spre cele două Centre din ALA. despre schimbările care au avut loc la început de primăvară. copiii o vor găsi pe zâna „Primăvară”. a fost aleasă pentru a da posibilitatea copiilor de a îmbina staticul cu dinamicul şi de a face trecerea mai plăcută de la o activitate la alta.. aplicând METODA CUBULUI. copiii vor interpreta un cântec de primăvară.. Atraşi de parfumul florilor şi varietatea culorilor. vor stabili tema zilei... Într-o zi.continuarea poveştii. TRANZIŢIA. pictură „Flori de primăvară”. CENTRELE DIN ALA vor oferi copiilor mai multă libertate de acţiune şi posibilitatea de a-şi alege centrul la care vor să lucreze. copiii vor discuta despre Calendarul naturii. dar le oferă şi posibilitatea de a-i responsabiliza prin sarcinile individuale şi de grup. în Întâlnirea de dimineaţă. în DLC. copiii vor realiza o machetă cu ronduri pentru flori.de aici copiii trebuie să creeze. împreună cu educatoarea.

CAPTAREA “Primăvara”. să realizeze flori de primăvară.MOMENT Pentru o buna desfăşurare a activităţii se iau următoarele ORGANIZAT măsuri: ORIC Moduri de organizare frontală crearea spaţiului ambiental necesar. Apoi. După ce copiii vor intra într-un dialog cu Primăvara. la activitate . la rândul lor.ANUNŢARE Copiii vor fi anunţaţi că astăzi vor putea deveni A TEMEI ŞI A povestitori. prin continuarea unei povestiri despre OBIECTIVEL Parfumul Primăverii. să construiască 9 cu naturale. cu un coş de Conversaţia flori parfumate.să avem ca temă “Parfumul primăverii”. vor avea .EVENIMENT UL STRATEGII DIDACTICE CONŢINUTUL ŞTIINŢIFIC AL ACTIVITĂŢII Metode Mijloace DIDACTIC 1. pregătirea materialelor didactice necesare intrarea ordonată a copiilor în sala de grupă cu cântecul 2. le voi cere să specifice de unde vine acest parfum şi le voi propune ca astăzi. începută de educatoare. Introducerea în activitate se va realiza sub formă de ATENŢIEI surpriză: Coş Copiii vor găsi în clasă pe Zâna Primăverii.explicaţia posibilitatea. flori frontală EVALUARE . Conversaţia OR pentru a o bucura pe zîna Primăvară. 3. de a-i arăta ce frumos ştiu să picteze.

(copiii vor putea să Capacitatea copiilor frontală de a identifica şi le denumească şi altfel).. Ea se numea: Primăvara. toporaşi şi vei trezi insectele. gâzele la viaţă. şi-a chemat ajutoarele.rea DIRIJAREA una din seri..ronduri de flori. şi Copiii vor continua povestirea. Aprilie..vei umple pădurile cu ghiocei...Tu. 4.Se vor folosi mai multe creativităţii 10 de .Tu. Mai…. vei împodobi pomii cu flori şi vei aştepta păsările călătoare.Martie . Şi pentru că nu reuşea reda caracteristicile singură..” modului Voi cere copiilor să continue povestea. Zâna a aşteptat-o Exerciţiul Evaluarea orala a ÎNVĂŢĂRII toată noaptea dar nu a venit.. a spontaneităţii. pe cele trei fiice ale sale: anotimpului Martie.. făcut fiica cât a lipsit. Mai.Macheta va fi dăruită zânei. care a sosit în ţară cu dorinţa de a trezi natura Expunerea ACTIVITĂŢII la viaţă. Aprilie. motivând ce a exprimare. viorele. .Tu . Apoi le-a atenţionat să se întoarcă seara acasă. ACTIVITATEA DLC DESFAŞURA Educatoarea începe povestirea : “A fost odată o zână REA frumoasă. Primăvara le zise: -“Dragele mele.. vei Problematiz a împodobi grădinile cu parfumatele flori. Dar într... iată de ce v-am chemat: Fiecare din voi trebuie să mă ajute să trezesc natura la viaţă”.. una dintre surori lipsea.... ajutându-le să-şi găsească cuibul.

variante pentru a antrena cât mai mulţi copii. individual. iar cealaltă hârtie colorată. iarbă artificială. La Centrul JOC DE CONSTRUCŢIE. ACTIVITATEA DE PICTURĂ din DEC. folosind lemn. înfloriţi. scobitori. copiilor. gard din lamele de Activitatea se desfăşoară pe fond muzical.ronduri de flori şi aleea casei. folosind diferite FEEDBACK- centrul preferat. La Centrul ARTĂ – copiii vor desfăşura într-o subgrupă Exerciţiul beţişoare. GRUPA FLUTURILOR.copiii vor aprecia cea mai frumoasă povestire creată. Flori decupate. suport pentru a realiza FLORILOR. apreciindu-se munca şi seriozitatea Conversaţia Capacitatea ÎNCHEIEREA copiilor. La finalizarea lucrărilor. nisip. La finalul povestirii. subgrupă va confecţiona flori de primăvară. se amenajează expoziţia cu 5. TRANZIŢIA Foi de bloc Capacitatea copiilor individual ASIGURARE Prin jocul “Albiniţa”se va face trecerea la CENTRELE Conversaţia format A4. metode şi tehnici ULUI o metodă activă: METODA CUBULUI (GRUPA CUBULUI şerveţele. A DE INTERES. “Primăvara” de Vivaldi. lăsând libertatea copiilor de a-şi alege acuarele. Denumirea Centrului se va face folosind METODA pensoane. lipici. lucrările realizate. 5. copiii vor construi copăcei gardul în jurul grădinii . GRUPA ALBINIŢELOR) pe grupuri de a lucra în echipă tema propusă. modul în care s-au implicat în realizarea evalua / autoevalua 11 de a . Pietricele.

În încheiere. Toţi copiii vor fi recompensaţi cu flori de primăvară. lucrările. vor dărui zânei Primăverii lucrările realizate şi vor cânta un cântec de primăvară.ACTIVITĂŢII sarcinilor propuse. DIN CREAŢIILE COPIILOR 12 .

13 .

14 .

15 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful