Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

1




INFO EDUCAŢIA IAŞI


SUPORT CURS PENTRU
OCUPAŢIA

CONSILIER ORIENTARE PRIVIND
CARIERA
COD COR 241208







Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

2


I. Delimitări generale privind activitatea de consiliere


Consilierea este ştiinţă în măsura în care este fundamentata pe teorii, metode şi legi
ştiinţifice, verificate şi confirmate. De exemplu teoriile psiho-pedagogice ale relaţiei,
metodele psiho-educationale ale conversaţiei, legile psiho-pedagogice ale adaptării pot
sta la baza unei explicaţii ştiinţifice în consiliere. Caracterul ştiinţific al consilierii devine
din ce în ce mai pregnant dacă aceasta elaborează noi teorii şi metode specifice
domeniului său de cercetare.
Consilierea reprezintă mai mult un domeniu al acţiunii eficiente decât al cunoaşterii
adevărate. Acţiunea eficientă, este asigurată de identificarea şi elaborarea regulilor de
transformare a realităţii - domeniu care aparţine tehnologiei. În mod paradoxal, deşi
fenomenul de tehnologie nu se potriveşte cu cel de ştiinţe umaniste, eficienţa acţiunii în
domeniul intervenţiei socio- psiho- educaţionale nu este asigurată de adevărurile
ştiinţifice elaborare de ştiinţele implicate, ci de regulile de aplicare a acestor adevăruri
ştiinţifice la situaţia specifică a unei persoane la un moment dat.
Consilierea este artă deoarece acţionează asupra unui domeniu sensibil (problematica
educaţionala - în cazul consilierii educaţionale) aplică metode, tehnici şi procedee de
modelare a personalităţii subiectului în mod diferenţiat si creativ, adaptează realitatea
ideilor, trăirilor, voinţei şi comportamentului subiectulu la realitatea mediului
educaţional. Consilierea educaţională nu acţionează asupra realităţii obiective ca atare, ci
asupra imaginii psihologice a acestei realităţi reflectată în mintea, personalitatea şi în
comportamentul subiectului. În intervenţia socio-psiho-educaţională funcţionează acel
savoir-faire ce depăşeşte regulile, dar spre deosebire de artă, acţiunea se judecă după
criterii obiective de eficacitate şi după compatibilitatea acestora cu informaţia ştiinţifică.
Adler considera consilierea un dialog în care o persoană ajută pe alta care are
dificultăţi semnificativ-importante.
Rolul de consilier deţine componente prescrise dar şi componente dobândite care
rezultă din experienţa şi trecutul consilierului. În procesul consilierii acesta va învăţa să-
şi adapteze prescripţiile rolului său la situaţia de viaţă, la dificultatea existenţială şi la
personalitatea consiliatului.
Statutul consilierului este dat de poziţia sa în relaţiile inter-umane în general şi de
specificul relaţiei de consiliere. Membrii societăţii şi partenerii relaţiei de consiliere se
aşteaptă ca acesta să fie un om demn, de încredere, preocupat de problemele existenţiale
sau educaţionale ale celorlalţi, detaşat faţă de constrângerile materiale proprii, care pune
la dispoziţia clientului său un model normal de persoană la care să se raporteze.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

3
Aceste aşteptări ale consiliatului faţă de consilier sunt mai mult sau mai puţin
confirmate. Ceea ce este însă esenţial este faptul că în cadrul relaţiei de consiliere se
construieşte prin cooperarea consilierului cu clientul său modelul fiinţei valorizate.
Statutul profesiunii de consilier implică o anumită autoritate, prestigiu profesional,
respect şi recunoaştere. Rolurile consilierilor pun în acţiune în mod predominant
conştientul celor două persoane care constituie cuplul de consiliere (consilier şi client)
sau al grupului de consiliere. Relaţia dintre aceştia dobândeşte semnificaţia unui schimb
dirijat, a unui transfer iar rolurile se vor adapta la obiectivele realizării procesului ce
consiliere.


1.1.Consideraţii generale privind consilierea pentru carieră

Cariera este influenţată de o multitudine de factori, cum ar fi ,,nevoi personale,
context social şi economic, interese, alte preocupări alte vieţii adulte” care reflectă
specificul preocupărilor fiecăruia dintre noi ca actori pe scena vieţii. Deşi în limbajul
curent noţiunea de carieră este frecvent utilizată, întâlnim diferite definiţii. Pentru
oamenii obişnuiţi noţiunea de carieră este considerată sinonimă celei de profesie sau
ocupaţie. În realitate, aceasta are alte înţelesuri cum ar fi: timpul cât o anumită persoană
îşi desfăşoară activitatea într-un anumit domeniu; poziţia pe care o persoană o deţine în
plan social; treaptă în ierarhia socială sau profesională.
Cariera este cadrul dinamic în care o persoană îşi trăieşte viaţa profesională, o
succesiune evolutivă de activităţi profesionale şi poziţii ocupate de un individ într-o
organizaţie/domeniu ocupaţional, datorită aptitudinilor, cunoştinţelor, abilităţilor şi
competenţelor dezvoltate de-a lungul timpului. Practicienii în dezvoltarea resurselor
umane consideră activitatea de consiliere a carierei ca o formă de asistenţă continuă,
acordată unei persoane în orice moment al vieţii cu scopul de a facilita procesul de
adaptare la mediul sociodinamic al pieţei muncii. Persoana care solicită serviciile de
consiliere este ajutată să îşi descopere interesele sau preferinţele pentru o anumită
profesie sau pentru o familie de profesii, să identifice dacă are aptitudinile necesare
pentru practicarea cu succes a acesteia şi să îşi evalueze într-un mod realist şansele de
reuşită în plan profesional.
Realitatea economică din prezent influenţează preocuparea tinerilor faţă de modul
cum îşi pot alege un loc de muncă potrivit şi faţă de valoarea tuturor acţiunilor pe care ei
le realizează în direcţia construirii propriei carierei. Din această perspectivă s-au
dezvoltat servicii de consiliere cunoscute sub diferite denumiri: consiliere privind
orientarea şcolară şi profesională, consiliere educaţională, consiliere vocaţională,
consiliere în carieră, consiliere profesională,”career coaching” etc. Deşi în mare parte
aceşti termeni se suprapun din punctul de vedere al finalităţii obţinute de beneficiar,
serviciile se diferenţiază din punct de vedere al modalităţii de intervenţie şi al
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

4
beneficiarului care poate fi un tânăr în aflat în momentul căutării identităţii profesionale
sau un adult care doreşte să îşi dezvolte cariera din perspectiva reconsiderării identităţii
sale profesionale. Elementul comun şi finalitatea lor este o mai bună cunoaştere de către
beneficiar a intereselor profesionale, o cât mai bună descoperire a resurselor proprii, o
orientare cât mai eficientă în piaţa muncii astfel încât să identifice acel traseu în carieră
care îl împlineşte şi îi aduce mari satisfacţii personale. Satisfacţia în plan profesional este
dată de bucuria faţă de un anumit loc de muncă şi ceea ce trebuie să faci la acel loc de
muncă astfel încât să poţi valorifica potenţialul de care dispui.
Consilierea descrie relaţia interumană de ajutor dintre o persoană specializată şi o
altă persoană care solicită asistenţa de specialitate. Sarcina consilierii este de a oferi
clientului oportunitatea de a explora, descoperi şi clarifica moduri de a trăi valorificându-
şi resursele, ceea ce conduce la sentimentul de bine interior.
Consilierea pentru carieră este o acţiune complexă, care a preluat şi dezvoltat
finalităţile urmărite de orientarea profesională, însumând şi elemente de consiliere
educaţională, accentuând valoarea interacţiunii dintre muncă şi învăţare permanentă. Are
în vedere o „abordare holistică a individului, continuă, flexibilă de-a lungul tuturor
ciclurilor vieţii personale (finalizarea studiilor formale, încadrarea în muncă, inserţia
socială, asumarea de roluri comunitare, schimbarea slujbei, recalificarea, pensionarea
etc.) şi sub toate aspectele rolurilor asumate în şcoală, profesie, viaţa socială sau
comunitară, familie, timp liber etc. şi care se concretizează în servicii de informare,
consiliere şi orientare oferite solicitanţilor de către consilieri profesionişti acreditaţi”.
Este în primul rând o relaţie care se stabileşte între specialist şi celălat actor/ actori
cu rolul de a sprijini elaborarea planurilor de viitor. Privită din alt unghi de vedere, este
un exerciţiu activ de comunicare cu rolul de a mobiliza eficient resursele de care dispune
participantul/ participanţii în vederea atingerii obiectivelor propuse. Consilierul îşi asumă
rolul de facilitator, consultant, coordonator, furnizor de informaţii. Consilierea va viza
crearea de abilităţi de a lua decizii, de a face alegeri în domeniul profesiei, ocupaţiei sau
rolului la orice moment al vieţii.
Activităţile de consiliere a carierei, în forma sa directă, organizată şi planificată, se
desfăşoară în şcoli, în centre sau cabinete (private sau în cadrul unor instituţii publice) al
căror grup ţintă este reprezentat de: adolescenţi aflaţi în căutarea unei identităţi
profesionale, tineri absolvenţi aflaţi în căutarea unui loc de muncă, adulţi care se
confruntă cu probleme legate de reconversie profesională, şomeri aflaţi în căutarea unui
loc de muncă, persoane aflate la vârsta pensionării şi care doresc să rămână active în
planul muncii.
Conform OECD, activităţile specifice pentru consilierea si orientarea carierei sunt
următoarele: informarea cu privire la carieră, educaţia cu privire la carieră, consilierea
carierei, consilierea pentru angajare, plasarea.
Activităţile de informare cu privire la carieră furnizează celor care solicită servicii
de consiliere informaţiile necesare pentru a planifica, obţine şi menţine angajarea. Se
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

5
transmit informaţii referitoare la ocupaţii/domenii ocupaţionale, abilităţi necesare pentru
ocupaţiile respective şi oportunităţi de învăţare a acelor ocupaţii, tendinţele pieţei muncii
etc. Este o activitate esenţială în cadrul oricărui proces de consiliere pentru carieră.
Educaţia cu privire la carieră se realizează prin intermediul curriculum-ului şcolar
de către profesori şi consilierii şcolari. Se transmit elevilor informaţii despre muncă,
valori, despre viaţă în general, le sunt dezvoltate diferite abilităţi necesare integrării în
plan social, le este dezvoltată motivaţia pentru învăţarea pemanentă şi respectul faţă de
muncă, le sunt create oportunităţi de a experimenta diferite roluri din viaţa comunităţii,
din viaţa profesională etc.
Consilierea carierei este activitatea specializată care ajută persoanele în general,
indiferent de vârstă, să îşi clarifice scopurile şi aspiraţiile, să se accepte pe ei însişi aşa
cum sunt, se ofere sprijin în procesul luării unei decizii şi de stabilire a unui plan de
dezvoltare profesională.
Consilierea pentru angajare are rolul de a asista persoanele să îşi identifice şi
clarifice aşteptările referitoare la obţinerea unui loc de muncă, să înveţe strategii de
căutare a unui loc de muncă, să le ajute să-şi dezvolte abilităţile necesare pentru a obţine
un loc de muncă (redactarea unui CV, abilităţi de a susţine cu succes un interviu).
Plasarea este sprijinul acordat indivizilor pentru găsirea unui loc de muncă (servicii
de mediere a muncii). Această activitate se defăşoară în cadrul unor instituţii
guvernamentale, cât şi a unor instituţii private.
Concluzionând activităţile specifice consilierii carierei urmăresc trei direcţii
specifice de intervenţie:
 cognitivă: informarea clientului cu privire la posibilităţile de dezvoltare
profesională;
 afectivă: sprijin în procesul de autocunoaştere; sprijin privind însuşirea unor
tehnici de îmbunătăţire a performanţelor individuale; sprijin privind dezvoltarea
personală; sprijin privind identificarea a ceea ce reprezintă pentru el ca individ
sentimentul de satisfacţie şi împlinire personală;
 acţională: consilierea în vederea luării deciziilor; planificarea şi punerea în
practică a acţiunilor; utilizarea în mod corespunzător a tehnicilor de căutare a unui
loc de muncă; consilierea pentru activităţi de timp liber.
Dintr-o altă perspectivă, strict pragmatică care are în vedere modul de lucru,
consilierul urmăreşte formarea şi dezvoltarea competenţelor persoanei consiliate în
direcţia autocunoaşterii (care se concretizează prin achiziţionarea informatiilor despre
sine, reuşind să facă evaluări corecte asupra situaţiilor), explorării educaţionale şi
ocupaţionale (căutarea şi analiza informaţiilor privind traseele educaţionale şi piaţa
muncii) şi în direcţia planificării carierei (relaţionarea dinamică a primelor două etape).
În contextul social actual consilierea pentru carieră, în spaţiul şcolar, poate constitui
un proces cheie cu ajutorul căruia se pot atenua sau evita eventuale dezechilibre de
adaptare a tinerilor în momentul trecerii din mediul şcolar în cel social după finalizarea
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

6
studiilor, de valorificare a potenţialului de care dau dovadă aceştia, de responsabilizare şi
adaptare dinamică a lor faţă de cerinţele din plan social privind reuşita personală şi
profesională a unui individ.
Discutăm despre un concept mult mai complex decat vechea paradigmă
„consilierea privind orientarea şcolară şi profesională”. Consilierea şi orientarea privind
cariera vizează dezvoltarea personală şi furnizarea de informaţii necesare pentru
realizarea unui management eficient al propriei cariere, dezvoltarea unor abilităţi
necesare tânărului de a reuşi în plan social.
Abordarea carierei din perspectiva dezvoltării sale permanente accentuează
importanţa pe care flexibilitatea informaţiilor, învăţarea experenţială, cunoştinţele
procedurale şi strategice o au în rezolvarea problemelor decizionale. În prezent,
consilierea pentru carieră vizează formarea unei atitudini active şi pozitive faţă de
activităţile de autocunoaştere, dezvoltare personală, explorarea oportunităţilor
educaţionale şi profesionale. Această focalizare constituie “consilierea pentru carieră”.
Schimbarea de focalizare are loc pe fondul situării tânărului în centrul deciziilor
educaţionale.
Dacă orientarea profesională era legată de achiziţia de cunoştinţe şi deprinderi
legate de un anumit loc de muncă, „consilierea pentru carieră” are în vedere corelarea şi
întrepătrunderea dintre mai multe domenii: autocunoaştere, conştientizarea şanselor,
dezvoltarea abilităţilor de a lua o decizie, pregătirea tânărului de a reuşi în plan social.
Referirea la planul social are în vedere simbioza dintre elementele vieţii personale şi a
cele spefice activităţii profesionale.
Rolul specific al consilierii carierei este dat de interfaţa pe care o realizează între
individ şi societate, între aspiraţiile şi valorile individuale şi evoluţia societăţii. Viitorul
rol al consilierii profesionale poate fi cel de mediator. Punând înainte interesele
clientului, „consilierul” este capabil să obţină şi să prelucreze o gamă largă de informaţii
pentru a-l ajuta pe acesta să decidă asupra celei mai bune căi de urmat pentru viitor.
Practicienii vor trebui să dezvolte capacităţi de înalt nivel de gestionare şi analiză a
informaţiilor. Ei vor fi cei chemaţi să ,,asiste oamenii în orientarea prin labirintul
informaţiilor, ajutându-i să caute ceea ce este folositor pentru propriile nevoi. Într-un
univers globalizat al ofertei educaţionale, oamenii vor avea, de asemenea, nevoie de
orientare în ceea ce priveşte calitatea a ceea ce se oferă”.
Deciziile referitoare la propriul viitor sunt dificile pentru orice persoană, dar în mod
deosebit pentru un tânăr. Lipsa unui sprijin din partea unui specialist, lipsa unor
informaţii corecte, lipsa obişnuiţei de a realiza alegeri pot face ca acest proces de căutare
a unei identităţi profesionale să devină unul lent tocmai din cauza nesiguranţei şi a lipsei
sprijinului oferit de o persoană pregătită special pentru acest lucru. Consecinţele acestor
dificultăţi ale tinerilor sunt atât imediate, dar şi pe termen lung. Dintre cele imediate care
generează o stare de nesiguranţă şi incertitudine tânărului amintim: amânarea momentului
de a se pregăti pentru o profesie (perioadele de pauză dintre momentul absolvirii studiilor
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

7
minime obligatorii şi pregătirea pentru o profesie), abandonarea studiilor selectate pe
baza unor imagini greşite sau incomplete despre acel domeniu ocupaţional (nu le place
ceea ce studiază, consideră că nu este potrivit pentru ei, nu au abilităţile necesare pentru a
face faţă solicitărilor acelor profesii alese de ei). Consecinţele pe termen lung afectează
viaţa privată şi profesională a tânărului: nevalorificarea diplomelor de calificare obţinute,
neobţinerea unui loc de muncă datorită suprasaturaţiei pe piaţa muncii de specialişti în
ramura respectivă de activitate, lipsa satisfacţiei, lipsa interesului pentru ocupaţia aleasă,
prelungirea perioadei de căutare a identităţii profesionale – tot nu sunt convinşi că au
realizat o alegere potrivită pentru ei, lipsa competenţelor de a face faţă solicitărilor de la
locul de muncă, mobilitate interpretată greşit pe piaţa muncii (persoană care frecvent îşi
schimbă locul de muncă), lipsa abilităţilor de a se integra într-o comunitate profesională
sau în plan social

1.2.Specificul consilierii şcolare din perspectiva consilierii dezvoltării carierei

Toate activităţile de formare din spaţiul şcolar au la bază o echipă de profesionişti
(cadre didactice, profesori diriginţi, consilieri şcolari) care lucrează împreună, fiecare din
perspectiva rolului asumat şi a poziţiei pe care o deţine, având menirea să se completeze
şi să se susţină reciproc.
Finalităţile urmărite de activităţile şcolare au în vedere transmiterea de informaţii,
dezvoltarea de competenţe specifice de lucru (disponibilitatea pentru a ,,face’’),
dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de muncă, dezvoltarea abilităţilor de adaptare şi
integrare în plan social.
Activitatea de consiliere şcolară are ca suport operaţional principiile fundamentale
ale educaţiei:
 relaţia profesor-elev;
 echilibrul dintre caracterul formativ şi informativ;
 principiul accesibilităţii;
Relatia dintre consilier şi elev influenţează eficacitatea procesului de consiliere.
Elementul fundamental al acesteia este respectul pentru identitatea elevului, considerat ca
o personalitate în devenire.
Triunghiul eficienţei principiilor pedagogice are în centru cei trei ,,c’’: principiul
cunoaşterii pedagogice, principiul comunicării pedagogice, principiul creativităţii
pedagogice. Prin analogie putem construi triunghiul eficienţei activităţii de consiliere:
deţinerea informaţiilor teoretice necesare, deţinerea abilităţilor necesare pentru a
transmite informaţiile şi de a lucra cu acestea, disponibilitatea de a elabora şi implementa
strategii personalizate de consiliere.
Cunoaşterea pedagogică are ca element central deţinerea cunoştinţelor de specialitate
şi deţinerea tehnicilor de a le transmite adecvat (ce să spui şi cum să spui copilului).
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

8
Din punct de vedere al specialistului care furnizează servicii de consiliere, discutăm
despre cunoaşterea: tipurilor de intervenţii în procesul de consiliere, teorii ale dezvoltării
carierei, procesul de evaluare în consiliere, procesul decizional în consiliere,
managementul informaţiilor, metode şi tehnici de consiliere etc.
Comunicarea pedagogică reprezintă în fapt aplicarea în practică a cunoştinţelor de
specialitate, este mai mult decât o simplă transmitere de informaţii. În actul educativ,
educatorul care transmite informaţia ,,poartă răspunderea pentru cunoaşterea sinelui
propriu, dar şi dezvoltarea celuilalt’’.
În consiliere avem în vedere abilităţile de comunicare pe care trebuie să le deţină
consilierul şi construirea procesului de suport care trebuie acordat.
Capacitatea consilierului de a comunica este suficientă pentru a susţine într-o manieră
constructivă procesul de consiliere în carieră? Analizată izolat nu este suficient, doar în
relaţie cu celalte elemente ale triunghiului eficienţei. Frecvent abilităţile de lucru ale
consilierului au fost asociate cu uşurinţa de a comunica a acestuia. Abilităţile de
comunicare de bază în procesul de consiliere sunt împărţite în:
 abilităţi de comunicare nonverbală: contactul vizual, poziţia corpului, pauzele, tonul
şi intensitatea vocii, gesturile şi expresia feţei, distanţa fizică etc.;
 abilităţi de comunicare verbală: ascultarea activă, coordonarea, reflecţia, provocarea,
sumarizarea;
Derularea procesului de consiliere se bazează pe două elemente importante: construirea
relaţiei consilier-consiliat; modul cum are loc procesul de evaluare a consiliatului.
Construirea relaţiei se bazează pe valorificarea abilităţilor de comunicare pe care
consilierul le deţine. Din această perspectivă, următoarele aspecte sunt considerate
elemente cheie în construirea unei relaţii:
 asigurarea confidenţialităţii celor discutate;
 tact în abordarea subiectelor discutate;
 nivelul de implicare al consilierului în acordarea suportului necesar;
 crearea unei atmosfere confortabile şi sigure;
 acceptare şi respect: abilitatea consilierului de a accepta că un client poate fi
responsabil faţă de el însuşi şi este capabil să ia o decizie potrivită;
 înţelegere şi empatie: are la bază abilitatea consilierului de a asculta şi a înţelege
sentimentele clientului, precum şi modul cum reuşeşte să sumarizeze conţinutul
discuţiei confirmând clientului că a înţeles;
 încredere: este un rezultat al înţelegerii, empatiei şi respectului reciproc dintre cei doi
actori ai procesului de consiliere iniţiat;
Procesul de evaluare se bazează pe o identificare corectă a problemei clientului, a nevoii
sale de consiliere. Elemente importante în această etapă:
 identificarea cauzelor situaţiei de consiliere: reprezintă punctul de plecare pentru a
realiza o intervenţie eficientă;
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

9
 obţinerea informaţiilor: se utilizează tehnici de clarificare (întrebări închise şi
deschise), instrumente formale (chestionare, teste psihologice), instrumente informale
(nestandardizate, uneori elaborate sau adaptate de consilier în funcţie de nevoile
fiecărui clinet în parte), interviul;
 identificarea abilităţilor transferabile: abilităţi dezvoltate într-un anumit context –
activităţi anterioare, şcoală, participarea la proiecte, la acţiuni de voluntariat etc.;
 conştientizarea acestor abilităţi transferabile are un rol motivant pentru client şi le
oferă un feed-back referitor la valoarea propriei persoane; sunt un punct de plecare
pentru valorificarea potenţialului pe care îl are persoana respectivă şi în acelaşi timp
oferă încredere în resursele interne;
 identificarea abilităţilor transferabile constituie punctul de plecare pentru următoarea
etapă când trebuie stabilite obiective de realizat;
Creativitatea pedagogică are în vedere că deşi se transmit aceleaşi informaţii, actul
predării este unic de fiecare dată, deoarece întâlnim elevi diferiţi (fiecare cu propria sa
experienţă şcolară şi de viaţă), contextele de predare sunt diferite, problemele cu care ne
confruntăm sunt diferite şi necesită strategii de intervenţie specializate.
Conceptul ,,careercraft’’ exprimă simbolic abilitatea consilierului de a reconfigura de
fiecare dată procesul de consiliere pe care îl realizează în funcţie de nevoile,
particularităţile şi aşteptările fiecărui client. Inovaţia, creativitatea, capacitatea de a
regândi fiecare situaţie în parte reprezintă o abordare analitică, un angajament asumat
pentru a identifica oportunităţi privind dezvoltarea carierei clientului, în vederea
finalizării fiecărui demers iniţiat.

Consultând lucrări de specialitate regăsim principii ale activităţii de consiliere în
general şi principii ale activităţii de consiliere şi orientare privind cariera în special.
Astfel Gh. Tomşa prezintă patru principii generale ale activităţii de consiliere în şcoală:
 elevul este acceptat ca persoană şi tratat în consecinţă;
 consilierea este în esenţă o relaţie permisivă;
 consilierul trebuie să gândească problemele elevului împreună cu acesta;
 aplicarea tuturor pricipiilor şi regulilor în conformitate cu idealurile şi valorile
democratice.
Clasificările privind principiile consilierii şi orientării în carieră sunt destul de diverse.
Astfel M.Jigău precizează că acestea se pot concentra în jurul a cinci idei de bază:
 educaţia alegerii;
 promovarea autodeciziei în orientare;
 concordanţa internă şi externă a alegerii şcolar-profesionale;
 acţiune continuă şi pozitivă;
 deschidere spre dezvoltare personală.
Agenda de lucru Educaţie şi Formare 2010 a Uniunii Europene prezintă ca rezultat al
activităţii unui grup de experţi următoarele principii ale activităţii de consiliere:
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

10
 centrarea pe beneficiar: accent pe independenţă, imparţialitate, confidenţialitate,
egalitate de şanse, abordare holistică;
 abilitarea cetăţeanului: implicare activă, împuternicire;
 îmbunătăţirea accesului: transparenţă, apropiere şi empatie, continuitate,
disponibilitate, accesibilitate, capacitate de răspuns;
 asigurarea calităţii: adecvarea metodelor de consiliere, îmbunătăţirea permanentă,
dreptul la replică, personal competent.

1.3.Consilierea pentru carieră din perspectivă educaţională

La nivelul şcolii când discutăm despre dezvoltarea carierei tinerilor, profesioniştii
care au în sarcina lor această finalitate, trebuie să privească în perspectivă (ce vor face
elevii după absolvirea studiilor) şi să formeze elevilor competenţe care sunt solicitate pe
piaţa muncii. Dintre aceste competenţe frecvent solicitate de angajatori identificăm:
lucrul cu alţii (abilităţi de comunicare, spirit de echipă, relaţionare, adaptare la situaţii
neprevăzute sau complexe), abilitatea de a obţine şi utiliza informaţii, lucrul cu o
varietate de tehnologii, planificarea şi managementul timpului etc.
Pentru a dezvolta la un nivel performant aceste competenţe în rândul elevilor,
profesorii indiferent de specificul disciplinei pe care o predau, trebuie să dezvolte
anumite deprinderi de gîndire operaţională (gândire creativă, învăţare activă, rezolvarea
probelmelor, luarea deciziilor) şi de creare a contextului de aplicare în practică a
calităţilor personale (asumarea responsabilităţii, exersarea spiritului de lider, sociabilitate,
integritate morală, corectitudine etc.).
Consilierea şi orientarea şcolară reprezintă la nivelul şcolii un element important al
curriculum-ului. Aria Consiliere şi orientare este focalizată pe realizarea conexiunilor de
către elevi dintre ceea ce învaţă şi utilitatea informaţiilor dobândite pentru viaţa reală. În
fond reprezintă o formă de pregătire a copilului pentru a se integra în plan social. Rostul
acestor activităţi, introduse în curriculum, este de a-i ajuta pe elevi să devină mai motivaţi
pentru a învăţa, de a conştientiza efectul rezultatelor şcolare asupra vieţii lor sociale şi
profesionale, de a-i pregăti să fie competitivi la nivel social, de a-i pregăti pentru
viitoarele lor roluri sociale. La finalul şcolarizării, tânărul trebuie să fie capabil să
transpună în faptă conţinutul diplomei obţinute în şcoală.
În cadrul ariei curriculare Consiliere şi orientare pentru ciclul primar, gimnazial şi
liceal modulele tematice abordează următoarele conţinuturi: autocunoaştere şi dezvoltare
personală; comunicare şi abilităţi sociale; managementul informaţiilor şi al învăţării;
planificarea carierei; calitatea stilului de viaţă. Practic profesorii în cadrul acestor ore de
consiliere educaţională pregătesc elevii pentru achiziţionarea competenţelor cheie
necesare integrării şi reuşitei în societare.
Pentru modulul referitor la autocunoaştere recomandările pentru activităţile care
trebuie realizate la grupurile de elevi pun accent pe explorarea, înţelegerea şi acceptarea
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

11
propriei persoane. Activităţile focalizate pe dezvoltare personală urmăresc modelarea
sinelui prin exersarea de noi capacităţi adaptative şi prin modificarea imaginii şi a
judecăţilor de valoare pe care le au despre ei înşişi. Din perspectiva dezvoltării carierei
activităţile privind sprijinul în direcţia cunoaşterii de sine, acestea pun accentul pe:
cunoştinţele şi abilităţile persoanei (ce ştiu şi ce pot să fac mai bine); dorinţele şi
aspiraţiile persoanei (ce aş dori, ce mi-ar plăcea să fac); valorile persoanei (ce este
important pentru mine); trăsăturile de personalitate (cum sunt eu ca persoană); nevoile de
formare profesională (ce ar trebui să învăţ să fac pentru a-mi satisface interesele şi
dorinţele).
Competenţele de comunicare şi de relaţionare socială reprezintă resurse interne
importante, pe care tânărul le poate utiliza în rezolvarea unor diversităţi de probleme
personale şi profesionale. Programa şcolară recomandă abordarea următoarelor
conţinuturi asociate comunicării: comunicare eficientă; deprinderi şi abilităţi de
comunicare (de vorbire, ascultare, comportamente nonverbale, ce înseamnă a fi un bun
ascultător - privire, mimică, gesturi, postură corporală, atitudine pozitivă faţă de
vorbitor); exprimarea emoţiilor de bază, înţelegerea şi respectarea emoţiilor celorlalţi;
impactul stereotipurilor şi prejudecăţilor asupra comunicării.
Conţinuturi propuse de programă sunt grupate în jurul abilităţilor de relaţionare
socială: managementul emoţiilor, autocontrolul (cum se manifestă acasă şi la şcoală);
relaţia dintre evenimente-gânduri-emoţii, cum facem faţă emoţional situaţiilor dificile;
importanţa autocontrolului, tehnici de autocontrol, comportamentul agresiv – neagresiv;
comportamente de cooperare în grup, relaţiile cu colegii, cum se dezvoltă şi se menţin
relaţiile de prietenie etc.
Următorul modul din programă grupează activităţile în două secţiuni: managementul
informaţiilor şi învăţarea eficientă. Managementul informaţiilor cuprinde următoarele
conţinuturi: tipuri de informaţii după suportul comunicării (scrisă, orală, electronică);
surse de informare pentru activitatea şcolară – analiză comparativă; criterii de selectare a
informaţiilor; modalităţi de identificare a informaţiilor; managementul timpului; criterii
de analiză a informaţiilor referitoare la ofertele educaţionale – relevanţa, actualitatea,
completitudinea, corectitudinea etc.
Secţiunea reeferitoare la învăţarea eficientă propune următoarele conţinuturi: tehnici
de învăţare, tehnici de memorare, planificarea învăţării (obiective zilnice, săptămânale,
plan de lucru, stabilirea termenelor); deprinderi de studiu eficient (organizarea
conţinuturilor de învăţare, dozarea efortului şi a perioadelor de relaxare); disciplina
învăţării (implicare, perseverenţă, responsabilitate, asumarea sarcinilor de lucru); condiţii
interne şi externe ale învăţării (ambientul şi starea personală de sănătate etc.).
Modulul referitor la planificarea carierei tratează subiecte legate de explorarea
propriilor interese: activităţi preferate acasă, la şcoală în comunitate; motivaţia
personală în alegerea activităţilor proprii; explorarea rolului cunoştinţelor dobândite în
şcoală pentru viaţă; explorarea activităţilor preferate – individuale şi în echipă; evoluţia
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

12
ocupaţiilor; pregătirea educaţională necesară unei ocupaţii şi angajării; modul de alegere
a unei meserii; dezvoltarea obişnuinţei de a lua o decizie; asumarea responsabilităţii etc.
Ideile centrale ale acestui modul sunt atitudinea faţă de muncă, valorile asociate muncii,
ocupaţii existente, valori promovate de societate şi familie, sentimental autorealizării, al
autoîmplinirii.
Informaţii despre lumea profesiilor şi a domeniilor ocupaţionale sunt transmise şi în
cadrul secţiunii privind managementul informaţiilor unde tinerii sunt învăţaţi să
cerceteze, să se documenteze în funcţie de preocupările lor, dar în mod deosebit în cadrul
modulului despre planificarea carierei. O informare corectă, realistă despre profesiile
existente la un moment dat în societate, sociodinamica schimbărilor existente pe piaţa
muncii, cerinţele exercitării unei profesii sau a unui grup de profesii, competenţe necesare
pentru practicarea cu succes a unei profesii, corelaţii între profesii astfel încât să se poată
construi o rută profesională - coroborată cu o bună cunoaştere de sine poate asigura
condiţiile pentru alegerea unui traseu profesional încununat de succes.
Ultimul modul din programă vizează pregătirea elevilor pentru a realiza alegeri
corecte privind calitatea vieţii personale, calitatea vieţii sociale, promovarea unui
comportament sănătos. Regăsim teme precum: surse de risc acasă, la şcoală în
comunitate; comportamente de siguranţă în situaţii de risc sau criză; sursele de ajutor în
situaţii de risc sau criză; reacţii la situaţii de risc sau criză; factori determinanţi ai
dezvoltării personale, adaptarea eficientă la stres, surse de sprijin în situaţii de stres,
managementul stresului în situaţii de examinare; reacţii emoţionale şi comportamentale în
situaţii de criză (catastrofe naturale, violenţă, accidente etc) etc.
Profesorul diriginte în raport cu celeilaţi profesori are un rol esenţial în procesul de
informare si orientare în carieră, deoarece el este îndrumătorul activităţii de orientare la
clasa de elevi pe care o coordonează. Are la dispoziţie instrumentele, metodele,
mijloacele necesare puse la dispoziţie de conţinutul programei de consiliere şi orientare,
rolul pe care îl deţine la nivelul echipei şi contextul în care îşi poate desfăşura activitatea,
respectiv ora de consiliere şi orientare (dirigenţie). Activităţile realizate în cadrul orelor
de consiliere educaţională urmăresc ca rezultat final integrarea elevului în plan social ca
persoană care deţine ,,competenţe pentru viaţa privată, profesională şi publică’’.

1.4.Consilierea pentru carieră din perspectivă specializată

Din perspectiva consilierii pentru carieră în spaţiul şcolar este important de
menţionat elementele de distincţie dintre activitatea de consiliere educaţională care se
realizează la clasă (preponderant cu rol de informare şi dezvoltare a unor abilităţi, care
are în vedere sprijinirea pentru dezvoltarea personală şi socială) şi activitatea de
consiliere pentru carieră (având ca element definitoriu sprijinul acordat de specialist)
care se realizează la cabinetul de consiliere. Aceasta este caracterizată prin acordarea
serviciilor de informare, consiliere şi orientare în scopul sprijinirii elevului şi, ulterior, a
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

13
adultului în orice etapă a vieţii sale, în vederea dezvoltării capacităţii de planificare şi
dezvoltare a carierei prin luarea unor decizii potrivite pentru sine.
Consilierul şcolar, prin rolul şi sarcinile pe care le are în şcoală, este profesionistul
special pregătit pentru a desfăşura activităţi de consiliere pentru carieră. Conform
standardului ocupaţional ,,este un specialist în educaţie care planifică şi desfăşoară
activităţi de consiliere educaţională individuală sau de grup care au drept obiectiv
adaptarea elevului la probleme specifice mediului şcolar; implementează programele de
educaţie pentru carieră în scopul formării de competenţe în domeniile vizate prin aria
curriculară “Consiliere şi orientare”; organizează programe extracurriculare de orientare
vocaţională; promovează şi implementează programele de educaţie pentru sănătate care
vizează formarea şi dezvoltarea la elevi a abilităţilor de management al stilului de viaţă”.
Dintre responsabilităţile sale cu referire în mod direct la consilierea carierei regăsim:
 implicarea elevilor în activităţi de autocunoaştere şi dezvoltare personală;
 asistarea elevilor în formarea şi dezvoltarea deprinderilor/atitudinilor utile în luarea
deciziilor legate de carieră;
 investigarea caracteristicilor personale relevante pentru orientarea vocaţională şi
analiza acestora în raport cu opţiunile şi oportunităţile educaţionale/ profesionale
prezentate elevilor;
 realizarea unui profil vocaţional elevilor;
 recomandarea de programe de studiu adecvate aptitudinilor, intereselor şi scopurilor
elevilor;
 organizarea de activităţi extracurriculare care facilitează accesul elevilor la informaţii
relevante pentru deciziile legate de alegerea carierei (zilele carierei, vizite în instituţii/
organizaţii, invitaţi din diferite domenii de activitate).
Activitatea consilierului şcolar, deşi aparent este desfăşurată în mai multe direcţii, la o
scurtă analiză se poate concluziona că de fapt, întreaga lui activitate din şcoală are ca
finalitate realizarea demersurilor necesare pentru reuşita tinerilor în plan şcolar, personal,
profesional, social. De fapt acestea reprezintă finalităţi ale acţiunilor de consiliere pentru
carieră.
Construirea carierei se bazează pe răspunsurile pe care tinerii le identifică la câteva
întrebări esenţiale: cum mi-ar plăcea să îmi trăiesc viaţa?, cum să procedez pentru a face
cea mai bună alegere? Dorinţele, aspiraţiile, idealurile individului sunt structuri
motivaţionale care ne orientează comportamentul. Ţelurile, obiectivele persoanei pot fi
ambiţioase, dar este necesar să fie însoţite de un plan de acţiune. Pentru a transforma
visul în realitate, persoana trebuie să transpună în practică planul elaborat, să ia decizii
corespunzătoare, angajându-le să le dea curs.
Asistarea persoanei consiliate să ia o decizie privind viitorul său profesional se
realizează prin parcurgerea unui program de consiliere, sub îndrumarea directă a
consilierului, care este format din trei etape generice:
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

14
1. Autocunoaştere: asimilarea informaţiilor despre sine, despre relaţia sa cu ceilalţi,
formarea şi dezvoltarea abilităţilor de a realiza evaluări corecte asupra situaţiilor
trăite.
Primele şedinţe de consiliere în carieră vor avea ca finalitate clarificarea intereselor
individului din punct de vedere profesional şi a istoricului experienţelor sale personale.
Rezultate obţinute de elev:
 autoexplorarea/autoanaliza/autoevaluarea/autoînţelegerea (ce ştiu, ce pot să fac, ce-mi
place, cum sunt);
 exprimarea dorinţelor şi aspiraţiilor (mi-ar place să devin ....);
 înţelegerea mecanismelor de funcţionare a societăţii, a acelor factori care contribuie la
schimbarea continua a acesteia;
 conştientizarea şi acceptarea propriei atitudini faţă de muncă;
 conştientizarea rolului pe care-l poate juca timpul liber în viaţa personală;
2. Explorarea mediului educaţional şi ocupaţional: căutarea şi interpretarea
informaţiilor privind traseele educaţionale şi piaţa muncii.
Pasul următor realizat de echipa consilier-consiliat este de a analiza împreună opţiunile
reale care pot urmări continuarea studiilor sau căutarea şi obţinerea unui loc de muncă.
Tânărul se găseşte în faza explorării: membrii familiei, prietenii îi spun ce facultate să
urmeze şi ce “înclinaţii” are, el este dispus să realizeze un compromis deoarece nu are
argumente. De multe ori, tinerii sunt tentaţi să aleagă cursurile unei facultăţi unde media
de admitere, condiţiile sau materiile de examen îi vor asigura accesul. Îşi doresc facultăţi
unde cursurile să nu fie dificile sau plictisitoare, iar meseria pe care o vor profesa în urma
absolvirii acelei facultăţi să fie una care asigură mari câştiguri financiare. Tânărul doreşte
să caute un loc de muncă, dar nu ştie ce tip de post i s-ar potrivi; a fost la un interviu
pentru ocuparea unui loc de muncă, dar nu ştie unde a greşit, deoarece nu i s-a spus de ce
nu a fost selectat etc.
Rezultate obţinute de elev:
 înţelegerea necesităţii căutării şi analizei informaţiilor;
 conştientizarea necesităţii dezvoltării abilităţilor personale de lucru, necesare în
obţinerea succesului şi a satisfacţiei de muncă;
 conştientizarea necesităţii dezvoltării unor competenţe relaţionale necesare în
activităţile desfăşurate în timpul liber şi a proceselor de socializare cu cei din jur;
3. Planificarea carierei (îmbinarea dinamică a rezultatelor obţinute în cadrul primelor
două etape) – reprezintă elaborarea unui plan de dezvoltare profesională (PDP -
concept utilizat frecvent de către specialiştii în resurse umane).
Atunci când tânărul identifică opţiunea cea mai atrăgătoare, vor trece împreună la
trasarea planului de carieră şi la formularea realistă a scopurilor pe termen scurt, mediu şi
lung. Rezultate obţinute de elev:
 generarea alternativelor posibile şi evaluarea prin analiza raportului costuri-beneficii
(dacă aş deveni aş beneficia de …, dar ar trebui să fac …);
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

15
 luarea deciziei: realizarea opţiunii pentru o profesie, ţinând cont de posibilităţile şi
dorinţele personale şi de oferta socială (m-am hotărât să urmez facultatea de …,
deoarece m-am hotărât să devin …);
 punerea în practică a hotărârii luate: angajarea într-un program efectiv de formare
profesională;
În efectuarea alegerilor vocaţionale se pot aplica abilităţile utilizate în rezolvarea de
probleme. În aplicarea planurilor de acţiune o importanţă deosebită o au abilităţile de
autocontrol şi de autoreglare (modificare pe parcurs a planurilor de acţiune) prin care este
posibilă adaptarea demersului de construire a carierei la solicitările externe. Deciziile pe
care persoana le efectuează privind cariera necesită existenţa mai multor alternative,
libertatea persoanei de a alege şi accesul la formarea necesară pentru a-şi dezvolta
potenţialul.
Prima etapă este deosebit de relevantă – deoarece sprijinul acordat tânărului în
realizarea procesului de autocunoaştere va fi hotărîtor pentru evoluţia sa. El va realiza o
alegere pe baza informaţiilor despre sine (pe care trebuie să le descopere, să le
conştientizeze, să le accepte cu ajutorul consilierului), a informaţiilor despre domenii
ocupaţionale, şi să fie capabil să îşi asume responsabilitatea unei decizii.
Responsabilităţile noastre ca specialişti în domeniul consilierii pentru carieră au în vedere
demersurile realizate pentru a veni în întâmpinarea nevoilor sale viitoare (ale elevului),
de a-l pregăti pe tânăr să devină un adult competent (să poată aplica cunoştinţele de
specialitate, să valorifice deprinderile specifice de lucru, să deţină abilitatea de a analiza
şi lua decizii, să fie creativ în a găsi soluţii inedite la probleme neprevăzute, să poată
lucra cu alţii ca membru al unei echipe, să comunice eficient cu ceilalţi) şi competitiv în
plan profesional şi social. Nimeni nu le va garanta tinerilor că vor obţine performanţă, că
vor cunoaşte satisfacţia muncii, doar dacă vor fi foarte bine pregătiţi din punct de vedere
profesional. Succesul în orice domeniu de activitate este dat de pasiune, de plăcerea care
însoţeşte activitatea pe care o faci, de atracţia faţă de activitatea respectivă, de dorinţa de
a te dezvolta tu însuţi ca persoană şi profesionist permanent. Performanţa presupune
acumulare permanentă de informaţii, înseamnă diferenţa dintre a realiza o prestaţie
rutinieră şi o prestaţie plină de satisfacţie, o reevaluare permanentă a modului cum
munceşti. Sunt acestea cerinţe ale angajatorilor? Dacă da, atunci tinerii trebuie pregătiţi
să vină în întâmpinarea nevoilor angajatorilor.

1.5.Consilierea profesională

În această perioadă cănd tot mai mulţi indivizi apelează la consiliere privind cariera,
competenţele consilierului trebuie să fie de actualitate, pentru a face faţă dificultăţii
soluţionării cererilor diverse care determină re-orientări şi asistarea clienţilor pe perioade
de timp mai îndelungate.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

16
Cariera profesională se materializează în evoluţia profesională a unui individ, pe
parcursul întregii sale vieţi, prin specializări, perfecţionări sau promovări profesionale.
Aceasta poate fi privită şi sub aspect economic, sociologic sau psihologic.
Din prisma economică, cariera este definită prin poziţiile profesionale ocupate de o
persoană, ca urmare a pregătirii şi meritelor sale profesionale.
Din punct de vedere sociologic, reprezintă o succesiune de roluri jucate de o
persoană, fiecare dintre ele stând la baza celui ce urmează.
Din perspectivă psihologică, alegerea de roluri şi succesul în exercitarea lor depind
de aptitudinile, interesele, valorile, trebuinţele, experienţa anterioară şi aspiraţiile
persoanei în cauză (FIMAN, 1998).
Dintr-o altă perspectivă cariera poate reprezenta o sursă venituri în continuă creştere,
modalitate de a avansa în instituţia/organizaţia unde lucrează, un anumit prestigiu legat
de profesie.
Cariera are în vedere şi viaţa individului în cadrul organizaţiei, ci şi la cea extra-
profesională. Întreaga existenţă a unui om îşi pune amprenta asupra carierei sale, de aceea
se şi stabileşte frecvent o prioritate între cele două componente majore ale vieţii
individului: familia şi profesia.
În limbajul cotidian termenul de carieră este echivalat uneori cu alte noţiuni:
avansare, profesie, înşiruire de posturi de-a lungul vieţii, succesiune de roluri dependente
de experienţă, serie de experienţe individuale dobândite în muncă.
Sunt situaţii cănd cariera apare ca un compromis între ceea ce poate oferi organizaţia
şi ceea ce doreşte angajatul; reprezintă un fenomen economic şi social ce trebuie observat
şi analizat în dinamica sa.
Prin prisma acestor puncte de referinţă specialistul în consiliere trebuie să-şi
contureze activitatea utilizănd o metodologie adecvată, bazată pe teorii de specialitate şi
în acord cu problematica clientului pentru a derula procesul de consiliere în mod eficient.

1.6.Conţinutul activităţii de consiliere privind cariera

Cei care sunt pe cale de a se angaja pentru prima dată au nevoie să fie consiliaţi
cu privire la modul de derulare a unui interviu, alcătuirea unui Curriculum Vitae (CV),
probele practice de lucru cerute, procedurile angajării de probă sau definitive, obligaţiile
şi drepturile angajaţilor (concediu de odihnă, medical, carte de muncă, formare continuă
etc.). Şi persoanele care nu au fost niciodată angajate, care îşi schimbă locul de muncă
sau au fost concediate au nevoie de consiliere personală pentru redactarea unui CV, o
evaluare pentru identificarea aptitudinilor, abilităţilor şi deprinderilor de muncă utile în
noi contexte de activitate, de o pregătire pentru prezentarea la interviu sau la probele
practice.Nu trebuie confundată activitatea unui consilier privind cariera cu cea a unui
agent de plasare a forţei de muncă, dar nici cu a unui simplu ofertant de informaţii.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

17
În activitatea desfăşurată cu clienţii în procesul de consiliere, specialiştii se axează pe
abordări care merg de la atitudini dominant pasive spre cele global active. Astfel
întălnim:
 oferire de informaţii generale clienţilor, identificate din diferite surse şi transmise în
diferite forme (electronică, scrisă, orală);
 „pre-prelucrarea” după anumite criterii;
 oferirea unor sugestii, la cerere, cu privire la alternativele cele mai favorabile, în
diferite contexte, pentru persoanele solicitante;
 furnizarea de informaţii structurate, în conformitate cu sistemul de interese şi trăsături
de personalitate ale clienţilor (evidenţiate în şedinţe speciale de evaluare), axate pe
nevoi particulare;
 evaluare şi demersuri în sensul auto-cunoaşterii, ameliorării imaginii de sine (prin
consiliere psihologică şi cu privire la carieră);
 pregătirea şi sprijinirea nemijlocită pentru interviu (dacă este cerută de clienţi),
probele practice sau angajarea propriu-zisă, exersarea unor sarcini de muncă,
învăţarea /actualizarea unor deprinderi noi de activitate cerute de potenţialul loc de
muncă, ameliorarea „aspectului” persoanei puse în situaţie de angajare (aspect fizic
îngrijit, comportament de relaţionare / comunicare civilizată, contactarea şefilor şi
colegilor, primirea şi executarea sarcinilor de serviciu, punctualitatea, calitatea
muncii, loialitatea, iniţiativa);
 consiliere pentru dezvoltarea carierei, stabilirea priorităţilor în planul vieţii personale,
reorientare (în cazul unor alegeri nerealiste), rezolvarea unor situaţii de criză sau a
problemelor individuale, fără legătură directă cu cariera profesională a clienţilor;
Frecvent caracteristicile activităţii de consiliere depind de caracteristicile instituţiei
unde lucrează consilierul, dar şi de cele ale grupului ţintă cu care lucrează, sau tipul
solicitărilor care vin de la aceştia. Un aspect ignorat sau pentru care nu există modalităţi
de monitorizare se referă la impactul consilierii efectuate de consilier. Pentru multe
categorii de adulţi, în realitate, ofertele de informare şi consiliere vizează, aproape
exclusiv:
 oferta de formare (axată, în principal, pe cererea angajatorilor) sau destinată, de
regulă, celor care urmează să fie concediaţi, disponibilizaţi, trecuţi în şomaj tehnic
etc.;
 informaţii generale, centrate pe date despre locurile de muncă vacante, destinate celor
aflaţi, în special, în şomaj de lungă durată;
 servicii de mediere pentru angajare (şi nu consiliere pentru dezvoltarea carierei).





Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

18
II. Comunicarea interpersonală în procesul de consiliere
privind cariera



2.1. Procesul de comunicare

Comunicarea reprezintă procesul prin care se transmit informaţii de la un emiţător
la un receptor, prin utilizarea unui sistem de semne şi simboluri. Abilităţile de
comunicare sunt absolut necesare pentru iniţierea şi menţinerea relaţiilor cu ceilalţi.
Modul de comunicare are impact atât asupra relaţiilor zilnice, cât şi asupra procesului de
construcţie şi dezvoltare a carierei. Cercetările întreprinse de psihologii americani au
evidenţiat faptul că ,,abilitatea de a comunica eficient oral sau în scris,, constituie unul
dintre factorii importanţi care contribuie la o carieră de succes. Principalul scop urmărit
prin activitatea de comunicare şi relaţionare interpersonală, de către consilier este:
 dezvoltarea capacităţii de ascultare activă;
 dezvoltarea capacităţii de exprimare asertivă;
Eficienţa procesului de comunicare este dată de existenţa şi manifestarea
următoarelor abilităţi:
 ascultarea activă – capacitatea de a surprinde atât conţinutul mesajului, cât şi
emoţiile interlocutorului, pentru a asigura înţelegerea cât mai corectă şi profundă a
mesajului;
 transmiterea asertivă a mesajului - comunicarea deschisă, directă şi onestă, care ne
permite să avem încredere în noi când comunicăm şi să câştigăm respectul
interlocutorului;
 identificarea surselor de conflict şi utilizarea strategiilor specifice de rezolvare a
conflictelor apărute în contextul comunicării
 utilizarea acestor abilităţi în diferite contexte de comunicare, cum ar fi: dialogul,
comunicarea în grup, comunicarea directă sau mediată.

Comunicarea poate fi directă, atunci când cei care comunică se află faţă în faţă şi
mediată, prin textul scris, poşta electronică etc. Indiferent însă de modalitatea în care se
realizează, procesul de comunicare presupune două etape: receptarea mesajului şi
transmiterea mesajului.
Receptarea mesajului
În cazul comunicării directe, ascultarea este primul pas în stabilirea unei relaţii de
comunicare eficientă cu cei din jurul nostru. Calitatea de bun ascultător presupune
manifestarea unei atitudini de respect şi de acceptare faţă de interlocutor.
Comportamentele necesare în acest scop sunt următoarele:
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

19
Stabilirea contactului
vizual cu interlocutorul
 îi arată vorbitorului că persoana cu care discută este atentă;
 contactul vizual se ajustează în funcţie de starea de confort a
interlocutorului, în sensul că unele persoane se simt incomodate de un
contact vizual prelungit, în timp ce altele se simt calme şi manifestă
încredere numai prin menţinerea contactului vizual;
Folosirea încurajării şi a
răspunsurilor minimale
 încurajarea comunicării se poate realiza prin repetarea ultimelor
cuvinte spuse de interlocutor;
 răspunsurile minimale pot să apară sub formă nonverbală (mişcarea
capului sau a mâinii), precum şi varianta verbală, prin cuvinte şi
expresii simple („înţeleg”, „aşa”, „ştiu” etc.)
Concentrarea atenţiei pe
ceea ce spune vorbitorul
 focalizarea atenţiei pe ideile şi sentimentele interlocutorului;
 evitarea gândirii la propriile probleme;
 evitarea schimbării subiectului pus în discuţie etc.
Evitarea judecării sau
interpretării a ceea ce
spune interlocutorul
 este important ca atunci când ascultăm, să ne concentrăm pe ceea ce
spune vorbitorul;
 dacă ne centrăm pe ceea ce spunem noi şi nu pe ceea ce spune
interlocutorul, atunci putem pierde unele informaţii sau putem să
înţelegem greşit spusele interlocutorului;
Reflectarea sentimentelor
interlocutorului
 reflectarea are rolul de a identifica şi clarifica emoţiile şi sentimentele
pe care le-a trăit sau le trăieşte interlocutorul;
Concentrarea pe
aspectele importante din
discuţie
 pentru a identifica informaţiile importante, trebuie să ţinem seama de
faptul că persoanele care vorbesc au tendinţa de a repeta sau de a
accentua, prin tonalitatea vocii, informaţiile relevante pentru ele;
Evitarea sfaturilor  oamenii au tendinţa de a da sfaturi atunci când cineva vorbeşte despre o
problemă cu care se confruntă;
 de cele mai multe ori, interlocutorii noştri n-au nevoie de sfaturi, ci să
fie ascultaţi;
 este indicat să dăm sfaturi doar atunci când acestea ne sunt cerute;
Evitarea întreruperii
celui care vorbeşte
 întreruperea repetată a persoanei care vorbeşte, îi creează acesteia
impresia că nu este ascultată;

Transmiterea mesajului
Pentru transmiterea unui mesaj clar şi concis sunt importante atât modalitatea de
comunicare, cât şi atitudinea celor implicaţi. Dificultăţile care pot apărea în procesul de
comunicare se reflectă în neînţelegerea sau interpretarea greşită a mesajului de către
interlocutor. De asemenea, trebuie să avem în vedere şi faptul că cei care receptează
mesajul deţin propriile informaţii şi sentimente care le influenţează percepţia mesajului
transmis de noi. Comunicarea devine eficientă în măsura în care ea este asertivă.
Comunicarea asertivă presupune abilitatea de a exprima emoţiile şi convingerile
personale fără a afecta drepturile celorlalţi. Asertivitatea reprezintă o abilitate esenţială în
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

20
prevenirea şi rezolvarea situaţiilor conflictuale, precum şi în rezistenţa la presiunea
grupului. Comportamentul asertiv contribuie la dezvoltarea identităţii personale şi sociale
şi, în acelaşi timp, promovează relaţiile interpersonale pozitive prin oferirea unui suport
pentru rezolvarea constructivă a

2.2.Abilităţi ale consilierului care favorizează procesul de comunicare

Specialiştii americani H.Hackney şi Sh.Cormier (1996) vorbesc de trei mari
categorii de abilităţi, aflate la graniţa dintre personal şi profesional:
Abilităţi de
relaţionare
interpersonală
 pragmatismul;
 competenţa;
 respectul;
 onestitatea;
 comunicarea (verbală, nonverbală, scrisă şi abilităţile de ascultare);
 responsabilitatea faţă de persoana clientului;
 sensibilitatea;
Abilităţi de
discriminare
 obiectivitate;
 onestitate;
 recunoaşterea conexiunilor şi contradicţiile;
Abilităţi de
intervenţie
 sunt condiţionate de pregătirea de consilierului, dar şi cu experienţa
sa practică în domeniu;
 capacităţile de intervenţie se regăsesc, desigur, şi în sfera bunului
simţ şi a „flerului”, dar ele devin cu adevărat profesionale în
momentul în care se sprijină pe un suport teoretic solid, pe o
experienţă practică şi pe un echilibru personal optim;

Dintre abilităţile de bază ale comunicării, pe care trebuie să le aibă un consilier
eficient, enumerăm: ascultarea activă, observarea, coordonarea/adresarea întrebărilor,
reflectarea, oferirea de feedback, furnizarea de informaţii, parafrazarea, sumarizarea.

Ascultarea activă
Ascultarea este una din abilităţile importante în consiliere ce reprezintă baza
întregului proces. Ea reprezintă procesul activ de interceptare, procesare şi interpretare a
interlocutorului şi a stimulilor contextuali în cadrul procesului de comunicare. În mod
normal auzim, dar avem nevoie exerciţiu pentru a-i asculta pe ceilalţi într-un mod
eficient. În timpul procesului de comunicare nu ne limităm la interceptarea şi procesarea
stimulilor auditivi, ci şi a altor elemente legate de contextul general al procesului de
comunicare, cum ar fi: percepţia noastră asupra persoanei sau persoanelor cu care
comunicăm, relaţia pe care o stabilim cu acestea, starea noastră fizică şi psihică,
motivaţia şi interesele. Prin punerea în practică a acestei abilităţi încurajăm clientul să
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

21
vorbească deschis şi liber, se transmite respect pentru ceea ce gândeşte sau simte
interlocutorul şi se transmite mesajul nonverbal că este înţeles.
Factori care susţin procesul de ascultare activă:
 comunicarea nonverbală;
 contact vizual cu interlocutorul, fără însă a-l fixa cu privirea;
 asigurarea înţelegerii corecte a ceea ce a comunicat interlocutorul prin formule de
genul “Ceea ce vrei tu să îmi spui este că …”;
 ascultarea interlocutorului fără a fi preocupat de răspunsurile pe care persoana doreşte
să le dea;
 afirmaţii de genul “hmm”, “da”, “înţeleg”;
 se dă interlocutorului ocazia să vorbească şi să pună întrebări;
 interlocutorul este sincer interesat de problema/subiectul abordat;
 ascultarea nu este evaluativă;
 nu se utilizează etichete;
 ascultarea are în vedere atăt limbajul verbal, căt ţi cel nonverbal;
 sunt respectate momentele de tăcere şi pauzele interlocutorului în vorbire.
Procesul de ascultare şi paşii acestuia poate fi analizat din trei perspective: fizic,
mental şi verbal.
Plan fizic  poziţionarea faţă în faţă cu cealaltă persoană, la o distanţă
confortabilă;
 menţinerea contactului vizual;
 acordarea de atenţie la detalii nonverbale;
 adoptarea unei atitudini relaxate;
Plan mental

 concentrarea asupra subiectului discuţiei;
 evitarea evaluării ideilor clientului;
 ,,aşteaptă şi gândeşte înainte de a răspunde,, ;
Plan verbal  reflectarea conţinutului şi sentimentelor clientului;
 adresarea de întrebări clarificatoare;
 sumarizarea şi identificarea paşiilor următori;

Bariere întâlnite în procesul de ascultare activă
a) Pseudo-ascultarea - care este o imitaţie a ascultării prin inducere în eroare. Spre
exemplu, ne putem face că suntem atenţi la interlocutor prin păstrarea unui contact vizual
formal, gesticulând atunci când suntem de acord cu ceva şi spunând „da”, „înţeleg” etc.;
b) Atenţia selectivă - un tip de ascultare care apare atunci când suntem interesaţi doar de
anumite informaţii dintre cele incluse în relatarea clientului;
c) Presupunerea - situaţia în care ne grăbim să tragem concluzii fără să aşteptăm toate
detaliile pe care clientul ni le-ar putea prezenta. Atunci când presupunem ceva nu vom
mai avea toată atenţia îndreptată asupra clientului;
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

22
d) Concentrarea pe ceea ce urmează să spui - este o problemă cu care se confruntă, de
regulă, consilierii începători. Concentrându-se pe strategia de abordat, pe scenariul de
întrebări etc., un astfel de consilier riscă să piardă din vedere o serie de detalii
semnificative. Acest obstacol este însoţit adesea de dificultăţi în utilizarea întrebărilor de
clarificare;
e) Mesajele confuze - unii clienţi nu-şi pot exprima în mod coerent propriile probleme,
fapt pentru care ei riscă să-i transmită consilierului mesaje ambigue, care îi perturbă
ascultarea. În asemenea situaţii, consilierul trebuie să detecteze elementele semnificative
din mesajul clientului şi să-l determine pe acesta să le verbalizeze.

Observarea
Abilităţile de observare contribuie la o înţelegere eficientă mesajului transmis, a
stării afective a interlocutorului. Observarea vizează: comportamentul nonverbal
(mimică, gestică, voce, modificări vegetative); comportamentul verbal (conţinutul
mesajelor). Dificultăţile în procesul de observare apar atunci când se trece de la simpla
observare a unor comportamente la interpretări personale ale acestora cu scopul de a face
inferenţe asupra particularităţilor clientului.

Coordonarea
Coordonarea poate fi făcută direct şi indirect, prin intermediul întrebărilor
deschise şi închise. Utilizarea întrebărilor este o tehnică prin care este ajutat, atât
consilierul cât şi clientul, în găsirea informaţiilor care lipsesc. Adresarea întrebărilor
oferă suport clientului pentru ca acesta să poată învăţa cât mai multe lucruri din situaţiile
cu care s-a confruntat. Utilizarea întrebărilor potrivite îl ajută pe consilier să coordoneze
cursul şi coerenţa discuţiei, mai ales la începutul procesului de consiliere. Se pot utiliza
întrebări pentru a ajuta clientul în clarificarea sentimentelor, convingerilor, atitudinilor şi
valorilor personale. Sugestii pentru folosirea corectă a întrebărilor adresate clientului:
 Folosiţi întrebări care nu conţin fraze lungi.
 Folosiţi cuvintele pe care le preferă clientul.
 Nu repetaţi întrebările pe care clientul nu le-a înţeles pentru că pot induce sentimentul
că a făcut o greşeală; reformulaţi întrebarea.
 Nu reacţionaţi la fiecare răspuns cu o nouă întrebare.
Tipuri de întrebări
Întrebările închise sunt acele întrebări care presupun răspunsuri monosilabice de
tipul da sau nu.
Avantaje Dezavantaje
 clienţilor le este de obicei mai uşor să
răspundă;
 oferă rapid o mulţime de informaţii,
mai ales în cadrul interviului iniţial;
 restricţionează clienţii la oferirea de
răspunsuri scurte, în general
 monosilabice (da, nu);
 controlul dialogului se află în
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

23
 ajută la adoptarea deciziilor şi la luarea
angajamentelor;
 clarificarea unei informaţii concrete;
 focalizează discuţia şi oferă informaţii
exacte despre un anumit aspect;

mâinile consilierului, ceea ce-l
împiedică pe client să pună în
discuţie şi alte probleme;
 limitează spontaneitatea clientului;
 clientul se poate simţi interogat etc.
 pot duce la întreruperea
comunicării;

Întrebările deschise permit clientului să se exprime în mod liber, ele fiind foarte
utile în faza de culegere a informaţiilor, despre client şi problema cu care se confruntă.
Sunt acele întrebări care comunică interlocutorului că este ascultat şi consilierul este
interesat de informaţiile pe care le aude.
Avantaje Dezavantaje
 îi invită pe clienţi să-şi exploreze
propriile gânduri şi sentimente;
 îl ajută pe interlocutor săşi exprime
atitudinile, valorile, sentimentele şi
opţiunile asupra unei probleme
abordate;
 oferă mai mult control clienţilor;
 demonstrează respect faţă de clienţi,
dându-le posibilitatea să-şi elaboreze
propriile răspunsuri;
 aduc informaţii neaşteptate, care pot fi
relevante pentru situaţia abordată
 clienţii îşi pot pierde concentrarea sau
pot evita subiectele neplăcute pentru ei;
 pot duce uneori la răspunsuri repetate
de genul: „nu ştiu”;
 pot duce la pierderea timpului, mai ales
în cazul consilierilor începători sau la o
lipsă de structură în cadrul şedinţei
(sesiunii) de consiliere.

Întrebările ipotetice sunt utile pentru vizualizarea consecinţelor pozitive sau
negative ale unor acţiuni şi pentru luarea în considerare a unor alternative diferite de
acţiune (ex. în planificarea vieţii şi a carierei). Ele asigură clientului o stare de confort
prin abordarea ipotetică a problemei şi nu prin focalizări specifice sau individuale.
Întrebările justificative (“de ce”) sunt întrebări care nu sunt recomandate în
consiliere, pentru că îndeamnă interlocutorul să identifice cauze sau motive şi nu acesta
este scopul consilierii.
Reuşita procesului de consiliere depinde foarte mult de modul în care sunt
adresate întrebările. Se recomandă formularea unor întrebări deschise, ale căror
răspunsuri aduc clarificări importante, în primul rând, pentru client. În acelaşi timp însă,
utilizarea pauzelor, în cadrul şedinţei de consiliere, oferă clientului posibilitatea de a
prelua controlul şi de a face sugestii.
Sugestii pentru folosirea corectă a întrebărilor adresate clientului:
 folosiţi întrebări care nu conţin fraze lungi;
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

24
 folosiţi cuvintele pe care le preferă clientul;
 nu repetaţi întrebările pe care clientul nu le-a înţeles pentru că pot induce sentimentul
că a făcut o greşeală; reformulaţi întrebarea;
 nu reacţionaţi la fiecare răspuns cu o nouă întrebare;
În ceea ce priveşte cele două forme de coordonare (directă şi indirectă), trebuie
făcute câteva precizări.
Coordonarea directă are rolul de a formula specificaţii noi şi de a direcţiona
discuţiile vagi către o ţintă fixă. De regulă, se folosesc întrebări deschise de genul
următor: La ce te referi când spui atmosferă apăsătoare?etc.
Coordonarea indirectă presupune transferarea responsabilităţii discuţiei către
client. De aceea, clientul este rugat să aleagă subiectul de discuţie şi modul în care
discuţia va avea loc.

Reflectarea
Această abilitate ajută consilierul să înţeleagă starea emoţională a clientului, dar şi
faptul căa receptat conţinutul informaţional transmis de acesta. Uneori este mai relevantă
reflectarea emoţiilor decât a conţinutului. Reflectarea îi oferă clientului sentimentul că
este ascultat şi că ceea ce exprimă sau trăieşte este important. Scopurile reflectării:
 să verifice înţelegerea celor relatate de interlocutor;
 să îi comunice interlocutorului înţelegerea şi acceptarea necondiţionată;
 să stabilească o relaţie bazată pe încredere.
Reflectarea emoţiilor îl face pe client să devină conştient de ceea ce simte şi îl
încurajează să se confrunte cu problemele emoţionale şi nu să le evite. Se poate manifesta
şi ca formă în care consilierul observă comportamentul clientului: „Văd că zâmbeşti, dar
cred că te simţi foarte rănit”; „vorbeşti foarte frumos despre ….. tău, dar înţeleg că au
existat unele evenimente neplăcute” etc.
Pentru ca reflectarea să fie eficientă, este recomandabil ca mesajul clientului să fie
analizat din trei puncte de vedere: conţinutul exprimat; sentimentele exprimate;
comportamentul nonverbal al clientului.
Procesul de reflectare este direct legat de feedback-ul pe care îl oferă consilierul.
Feedback-ul constructiv presupune respectarea unei reguli majore: consilierul trebuie să
înceapă prin a formula diverse consideraţii legate de aspectele pozitive, iar apoi despre
cele negative. Feedback-ul nu este oferit oricum şi în orice moment, ci numai atunci când
clientul este pregătit să fie confruntat cu acest aspect. Formularea feedback-ului de către
consilier nu trebuie să facă apel la sentimente, ci la comportamente, care sunt mai uşor de
ajustat de către client. De aceea, noi trebuie să spunem: „Aş dori să nu mă întrerupi”, în
loc de „Nu-mi place de tine pentru că mă întrerupi mereu”.



Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

25
Oferirea de feedback
Oferirea unui feedback eficient este o abilitate esenţială care susţine comunicarea
dintre două persoane. Recomandări pentru obţinerea unui feedback eficient:
 focalizare pe aspectele pozitive; trebuie să fie constructiv şi nu distructiv;scopul
oferirii de feedback este de a-l ajuta şi susţine pe client şi nu de a-l evalua sau judeca;
 trebuie să fie descriptiv şi nu evaluativ sau critic; se recomandă evitarea cuvintelor
bun sau rău, precum şi a celor care derivă din ele pentru că nu spun nimic despre
comportamentul pe care trebuie să şi-l dezvolte clientul;
 trebuie să fie concret şi specific, focalizat pe un comportament specific şi nu pe unul
general; exprimările vagi sau referirile indirecte la comportament sau la persoană nu-
l ajută pe client să progreseze;
 trebuie oferit pentru acele comportamente şi atitudini care pot fi schimbate;
 trebuie să ofere alternative comportamentale şi atitudinale;
 trebuie oferit imediat pentru întărirea comportamentului şi nu după un interval de
timp.
 feed-back-ul trebuie să se adreseze comportamentului persoanei şi nu persoanei în
general.

Parafrazarea
Este abilitatea consilierului care presupune reformularea a ceea ce este esenţial
din mesajul clientului. Scopul este clarificarea aspectelor legate de tema aflată în discuţie.
Se realizează prin utilizarea unor propoziţii şi fraze care comunică clientului faptul că
mesajul lui a fost înţeles (Spre exemplu, „Ceea ce vrei să-mi spui este că”...; „Ceea ce
spui tu se referă la...”). În cazul utilizării parafrazării, important este faptul că persoana
care consiliază să nu utilizeze alte cuvinte sau informaţii, pe care nu le-a transmis clientul
în mesajul său. Consilierul nu trebuie să interpreteze mesajul clientului şi nu trebuie să
influenţeze direcţia comunicării. Pentru utilizarea eficientă a parafrazării este important
să respectăm următoarele:
 să nu definim problemele în locul clientului;
 să nu judecăm şi să nu minimalizăm ceea ce comunică clientul;
 să nu evaluăm şi să nu interpretăm ceea ce a spus clientul;
 să nu utilizăm sarcasmul şi ironia în feedback-ul pe care-l oferim clientului;
 să utilizăm şi comportamentul nonverbal pentru a comunica acceptarea.
 a comunica acceptarea.

Sumarizarea
Reprezintă abilitatea de a concentra într-un mod sistematic şi coerent cele mai
importante aspecte din relatarea clientului. Constituie o sinteză a gândurilor,
sentimentelor şi comportamentelor clientului dintr-o etapă a sesiunii (şedinţei) de
consiliere. Scopul principal al sumarizării este de a recapitula conţinutul unui discurs sau
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

26
de încheiere a discuţiei. Poat fi utilizată pentru stabilirea priorităţilor şi alternativelor de
abordare a unei teme sau pentru clarificarea perspectivelor clientului asupra alternativelor
de abordare a temei respective. Sumarizarea nu trebuie să se reducă la ideile şi informaţia
prezentată de client. Ea trebuie să se extindă şi la sentimentele şi la deciziile luate de
client, la aşteptările clientului şi la modul în care acestea au fost întâmpinate și este
strâns legată de identificarea următorilor paşi de acţiune în procesul de consiliere.

Furnizarea de informaţii
Consilierul identifică pe parcursul sesiunilor de consiliere care sunt cunoştinţele,
atitudinile şi abilităţile pe care le are clientul. În funcţie de acurateţea informaţiilor
dobândite, consilierul oferă informaţii noi, corecte. Recomandări cu privire la furnizarea
informaţiilor:
 folosiţi un limbaj comun cu cel al clientului;
 transmiteţi informaţii care sunt corecte;
 exploraţi împreună alternativele, fără a le oferi ca fiind singurele soluţii pentru acea
problemă;
 învăţaţi clientul să caute singur informaţii şi să le evalueze critic.
 analizaţi şi modificaţi împreună cu clientul informaţiile incorecte pe care aceştia le
deţin, oferind argumente pe care le înţeleg şi le acceptă.
 oferiţi informaţii suficiente pentru decizii responsabile.

Atitudinile consilierului
Procesul de consiliere implică o relaţie specială între consilier şi client, relaţie
bazată pe responsabilitate, confidenţialitate, încredere şi respect. Orice proces de
consiliere trebuie să înceapă prin asumarea de către consilier a responsabilităţii
respectării unui sistem de valori şi coduri stabilite de asociaţiile de specialitate.
Atitudinile consilierului, în absenţa cărora procesul de consiliere poate avea consecinţe
nedorite, sunt:acceptarea necondiţionată, empatia, congruenţa, colaborarea,
responsabilitatea, respectul.

În procesul de comunicare practica uzuală va fi cea care presupune permanent
respectul pentru opiniile clientului, o relaţie de ascultare activă, politeţea şi onestitatea
profesională, indiferent de nivelul de educaţie a clientului, sexul, apartenenţa religioasă,
politica, orientarea sexuală, etnie, rasa, statutul social şi economic, handicapul, valorile
promovate etc.Comportamentul de comunicare al consilierului este recomandat a fi cel al
unei neutralitati binevoitoare. Limbajul utilizat de consilier va fi simplu, de impact,
lamuritor, centrat pe rezolvarea problemei clientului.
Consilierul trebuie să conştientizeze faptul că întrebările sale adresate clientului
au o importanţă deosebită pentru derularea convorbirii ulterioare cu acesta, astfel că va
utiliza în funcţie de situaţie, întrebări directe, indirecte, ipotetice sau incomplete. Oferirea
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

27
de raspunsuri adecvate la acelaşi tip de întrebări are, de asemenea, importanţă. În orice
situatie, consilierul îşi va controla cu atenţie tonul vocii, ritmul vorbirii în relaţie cu
durata convorbirii, claritatea exprimarii, aluziile făcute, se va asigura că întelege exact
sensul mesajelor clientului (utilizând parafrazarea, sinteza/ rezumatul mesajelor sau va
pune întrebari de clarificare). Consilierul nu va utiliza termeni, expresii ştiinţifice sau un
argou de neînţeles pentru client, ci va folosi un limbaj adecvat nivelului de înţelegere al
acestuia. Consilierul va oferi de fiecare dată un feedback pozitiv pentru client, cu efect de
întărire a comportamentelor utile acestuia şi dezirabile social.
































Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

28
III. Tipuri de consiliere



Schimbările rapide ale societăţii au determinat apariţia de noi cerinţe pentru
activitatea de consiliere; acestea vizează tehnologiile informatice şi de comunicare,
administrarea unor metode şi tehnici de evaluare personală, multiculturalitatea,
globalizarea etc. Acestea influenţează şi cerinţele de consiliere indivizilor: aceştia se
confruntă cu probleme de dispariţie / apariţie a ocupaţii, solicitarea unor noi competenţe
la locul de muncă, mobilitatea profesională teritorială a forţei de muncă, riscul şomajului.
Consilierul trebuie să se adapteze acestor schimbări sociale, să găsească metodele de
intervenţie cele mai adecvate. În acest context, consilierea tradiţională începe să fie
devansată consilierea procesuală. Între cele două tipuri de consiliere apar diferenţe
precum:
Consilierea tradiţională Consilierea procesuală
 are caracter predominant secvenţial;
 se acordă de îndată ce este necesar, de
cele mai multe ori printr-o singură
şedinţă;
 clientul este considerat ca un „caz” şi
contează numărul de cazuri rezolvate;
 se desfăşoară într-un spaţiu specific;
 conferă consilierului rolul de expert
care testează clienţii şi le prezintă
anumite ocupaţii;
 responsabilitatea este distribuită în mod
egal între consilier şi client;

 are caracter dinamic, continuu;
 au loc (de obicei) mai multe şedinţe şi
este o activitate pe termen lung;
 problema clientului este considerată ca
un proces în desfăşurare;
 se desfăşoară în spaţii mai puţin
convenţionale, atât în interiorul
cabinetului, cât şi în exterior în locurile
unde clienţii solicită asistenţă;
 clientul devine expertul, iar consilierul
dobândeşte rolul de tutor, de „process-
leader”;
 responsabilitatea revine în întregime
clientului în ceea ce priveşte decizia, iar
consilierul este responsabil din punct de
vedere profesional pentru modul cum
coordonează „procesul” consilierii;

Tot mai frecvent la termenul de consiliere tutorială, derivat de la rolul de „tutor”,
care revine consilierului. Caracteristicile consilierii tutoriale sunt asemănătoare celor din
consilierea constructivistă (de la care, de altfel, împrumută şi unele etape).
Consiliere tutorială Consilierea constructivistă
 secondarea clientului în derularea
etapelor problemei sale;
 furnizarea către client de informaţii şi
 oferă permanent clientului sprijin şi
repere de orientare;
 îl ajută la identificarea sarcinilor şi
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

29
sprijin ori de câte ori are nevoie;

obiectivelor;
 urmărirea clientului până la
soluţionarea problemei sale (angajare,
schimbarea locului de muncă,
promovare în carieră etc.);
 recurgerea la noi resurse din reţea şi
suplimentarea asistenţei atunci când
este cazul;

scopurilor în întocmirea planului de
acţiune;
 pune întrebări şi cere răspunsuri;
 întrevede posibilităţi;
 constituie o resursă în momente
dificile;
 poate coordona relaţiile şi grupurile în
mod constructiv;
 asistă clientul în echilibrarea cerinţelor
vieţii profesionale cu cele personale şi
cu timpul liber;
 stimulează motivaţia interioară;
 pune la dispoziţia clientului
instrumente pentru ca în perspectivă
acesta să devină capabil să se ajute
singur.


3.1.Consilierea individuală

Activitatea de consiliere individuală presupune două aspecte importante: crearea
legăturii client-consilier şi facilitarea schimbării. Inventarierea tuturor resurselor unui
individ (bilanţul) este de cele mai multe ori primul punct de la care se pleacă în
elaborarea sfatului cu privire la cariera clienţilor. În mod concret acest proces presupune:
analiza rutei şcolar-profesionale, evaluarea generală a competenţelor, cunoştinţelor,
aptitudinilor şi deprinderilor. M.Jigău sintetizează modul de abordare a clientului în
cadrul consilierii individuale prin regula celor trei “I”:
 a Intrerupe: derularea comportamentelor neproductive;
 a Interveni: sprijinind, analizănd, stimulănd;
 a Influenţa: în scopul ameliorării imaginii de sine şi comportamentelor orientate
către o reuşită personală şi socială;
Autorul consideră că procedeul este aplicabil la acele persoane care au dificultăţi în
alegerea rutei viitoarei lor cariere. Astfel consilierea este văzută ca o formă particulară de
învăţare cu scop de adaptare la realitatea socială. Reperele principale ale activităţii de
consiliere individuală pentru alegerea carierei urmăresc finalităţi precum:
 modificarea comportamentelor cu privire la carieră;
 stimularea capacităţii de a acţiona raţional;
 centrarea consilierii pe problemele clientului.

Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

30
Modificarea comportamentelor cu privire la carieră: Se identifică comportamentele
tipice ale persoanei, se evaluează eficienţa şi impactul acestora în situaţii concrete şi de
comun accord cu individul se propun altele considerate dezirabile: începănd cu modul de
a saluta, zămbi, mulţumi, solicita, comportamente verbale şi nonverbale. Se bazează pe
tehnica condiţionării operante (recompense, întăriri).

Stimularea capacităţii de a acţiona raţional (Ellis,1972)
Se porneşte de la premisa că fiinţa umană are posibilitatea de a găndi logic,
analiza, evalua şi a lua decizii în consecinţă. Procesul presupune parcurgerea unor etape:
 analiza experienţelor trăite;
 evidenţierea imaginii sau a credinţei (iraţionale, nejustificate) pe care o are
persoana respectivă despre cauzele acestor trăiri cu efecte negative în plan
emoţional;
 punerea în lumină a consecinţelor acestor situaţii de disconfort personal;
 “demontarea” imaginii sau credinţei nejustificate;
 negocierea unui nou mod de a acţiona în situaţii similare celor care au declanşat
starea respectivă.

Centrarea consilierii pe problemele clientului (Rogers)
Se caracterizează prin următoarele aspecte:
 respect şi atenţie acordată beneficiarului;
 stimularea resurselor motivaţionale pozitive pentru a fi capabil să-şi rezolve
problemele într-un mod social acceptat;
 dialogul este non-directiv, consilierul nu sugerează alternative, acestea apar
spontan din discuţii, astfel stimulăndu-se asumarea responsabilităii persoanei
pentru alegerile făcute;
 atmosfera este una permisivă, duce la dezvoltarea unor relaţii interpersonale
apropiate;

Etapele procesului de consiliere individuală (Patsula & Conger):
 precizarea scopului interviului/şedinţei/întrevederii;
 iniţierea unei relaţii de colaborare continuă şi de respect mutual;
 asigurarea implicării clientului pentru obţinerea unor rezultate;
 asistarea clientului în analiza şi clarificarea problemelor sale;
 asistarea clientului în evaluarea problemelor, obstacolelor, barierelor şi
constrăngerilor (obiective sau subiective) pe ca acesta le resimte;
 sprijinirea clientului în acţiunea de autoevaluare, interpretarea datelor şi analiza
compatibilităţii acestora cu obiectivele personale referitoare la carieră;
 sprijinirea clientului în formularea de planuri alternative asupra carierei şi analiza
implicaţiilor diferitelor decizii;
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

31
 transformarea concluziilor întrevederii într-un plan realist de acţiune;
Utilizarea anumitor tehnici, metode, procedee depinde de stilul de abordare
preferat de consilier, dar şi de caracteristicile persoanelor cu care lucrează (unii au nevoie
de o abordare autoritară, bine structuată, alţii preferă stilul protector). Pentru consilier
este important să abordeze diferit clienţii, să fie flexibil şi adaptabil la situaţiile concrete,
să fie creativ şi spontan, să-i accepte pe ceilalţi aşa cum sunt, să-i asculte cu răbdare, să-i
încurajeze, să-şi asume responsabilitatea acţiunilor sale, să fie capabil să dezvolte relaţii
interpersonale empatice.

3.2.Consilierea de grup

Activitatea grupului de consiliere se bazează pe un proces de dezvoltare a unei
reţele interpersonale, pe încredere, respect, căldura umana, comunicare şi înţelegere. În
literatura de specialitate sunt descrise o varietate de grupuri. Astfel Association for
Specialists in Group Work (ASGW) identifică următoarele tipuri de grupuri:
 grupuri de lucru/sarcini;
 grupuri psiho-educaţionale/de orientare;
 grupuri pentru rezolvarea problemelor interpersonale/de consiliere: sunt discutate
aspecte obişnuite ale vieţii cotidiene (dar problematice pentru participanţi) şi
pentru care avem nevoie de abilităţi mai specifice.
De exemplu aspecte legate de educaţie, probleme personale, alegerea profesiei, divorţul
părinţilor, probleme de relaţionare, autoestimare etc. În cadrul consilierii de grup actorii
îşi percep propria situaţie fiind sustinuţi de ceilalţi membri ai grupului. Elementele care
fac din grup principalul suport sunt:
 şansa de a experimenta noi situaţii, atitudini, comportamente;
 comunicarea afectivă din grup, fiecare aflănd că nu este singur cu problemele
sale;
 oportunitatea de a practica şi exersa acele comportamente sociale dezirabile,
favorabile dezvoltării personalităţii, inserţiei socio-profesionale reuşite;
 convingerea că ceilalţi sunt disponibili şi dornici să te asculte;
 sentimentul de securitate oferit de grup;
 înţelegerea şi toleranţa;
Consilierea de grup trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte: fiecare
participant are scopul său şi din acest motiv setul comun de scopuri trebuie să fie înţeles
de toţi; fiecare participant are nevoi diferite; este important pentru consilier să cunoască
acest lucru; elemetele de dinamica a grupului constitue un element care ajută participanţii
să se dezvolte, să comunice, să ia decizii, să se confrunte cu probleme, să rezolve
probleme;
Aspecte practice în organizarea unui grup:
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

32
 se consideră că un grup închis şi relativ omogen, din punct de vedere al vărstei
este mai indicat;
 este important să avem în grijă selecţia jocurilor şi exercţiilor pentru grup;
 este bine să luăm în considerare factori precum: nivelul de competenţă al
participanţilor, stadiul în care se află grupul, aspecte emoţionale şi interacţionale
relevante, precum şi disponibilitatea spaţiului, timpului, materialelor;
 deosebit de eficiente într-un grup sunt exerciţiile pentru dezvoltarea empatiei şi a
comportamentului pro-social.
 aspectele de natură organizatorică (planificarea perioadei de timp, numărul
şedinţelor de consiliere, stabilirea locului, a zilei, a orei) trebuie stabilite la
începutul programului împreună cu participanţii;





























Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

33

IV. Orientări în domeniul carierei



Marile şcoli de gândire au sintetizat şi justificat în concept şi practică tendinţele din
consiliere. Fiecare a marcat contribuţii importante la nivelul explicării nevoii de
consiliere, rolului consilierului, metodologiei de specialitate. Consultând lucrările de
specialitate constatăm că modalitatea de prezentare este diferită. Majoritatea utilizează
expresia ,,abordări ale consilierii’’, care semnifică tendința, convingerea, concepția
referitoare la un anumit fenomen. Prezentarea teoriilor specifice consilierii este împărţită
în două mari categorii: teorii ale consilierii în general (care sunt utilizate şi în
psihoterapie) şi teorii ale consilierii carierei. Frecvent regăsim prezentarea directă a
teoriilor consilierii specifice carierei, după criterii diverse (cronologice, conceptul de
bază, finalitate, beneficiari etc.), fără a se mai realiza încadrarea lor în curentul consilierii
generale. În continuare dorim să prezentăm o trecere în revistă a unor astfel de
clasificări.
În lucrarea Consiliere psihopedagogică, I.Al.Dumitru realizează o prezentare a
teoriilor consilierii generale în mod detaliat şi pe cele specifice consilierii carierei.
Tipuri de abordare a consilierii în general
1. Consilierea de orientare psihodinamică
 psihanaliza freudiană;
 teoriile psihologice post freudiene;
2. Consilierea de orientare comportamentală
Procesul de consiliere are la bază:
 teoriile învăţării, iar modelul de consiliere are la bază modelul educaţional professor-
elev, părinte-copil;
 concepţia despre om şi personalitatea umană;
 cauzele generatoare de disfuncţionalităţi şi dezechilibre la nivelul personalităţii;
 schimbarea de personalitate şi timpul necesar realizării ei;
3. Consilierea de orientare experienţială
Această orientare are ca element central valorificarea experienţei imediate, bazându-se pe
concepţii despre om şi dezvoltarea personalităţii sale. În cadrul acestei orientări regăsim
următoarele abordări:
Abordarea experienţială clasică
 consilierea centrată pe client (persoană, C.Rogers);
 gestalt-terapia (F-Perls);
 psihodrama (J.L. Moreno);
Abordarea experienţială modernă
 analiza existenţială sau drumul către sens )L. Binswagner, R.Maz, V.Frankl etc.);
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

34
 analiza bioenergetică ( incursiune în universal corporal, fondată de A.Lowen);
 analiza tranzacţională (E.Berne);
Abordarea experienţială post modernă
 programarea neurolingvistică (J.Grinder, R.bandler);
 dezvoltarea şi terapia transpersonală (R.Assagioli, S.grof şi Şcoala de la Palo Alto);
 terapia unificării (I.Mitrofan)
4. Consilierea de tip eclectic (abordări de tip eclectic-integrativ)
 terapia multimodală (A.Lazarus)
 psihoterapia eclectic sistematică (L.E. Beutler)
5. Consilierea focalizată pe obiective şi soluţii
Teorii ale procesului de consiliere a carierei
1. Teorii nepsihologice privind alegerea profesiei
 evidenţiază influenţa factorilor exterior în alegerea profesiei,
2. Teorii psihologice
a) Teorii bazate pe psihologia personalităţii
 alegerea profesiei şi satisfacţia în muncă (A. Roe);
 aeoria alegerii profesiei (J.L.Holland)
b) Teorii bazate pe psihologia dezvoltării
 teoria alegerii ocupaţionale (E.Ginzberg);
 teoria evoluţiei în carieră (D. E. Super);
 teoria dezvoltării profesionale ( D.V. Tiedeman şi R.P. O Hara);
 alegerea profesiei ca process decizional (A.B. Gelatt);
A. Szilagyi în lucrarea Manualul consultantului în carieră prezintă şi analizează
principalele teorii ale dezvoltării carierei. Acestea sunt clasificate astfel:
1. Teorii structurale
 abordarea trăsătură factor (F.Parsons);
 teoria alegerii ocupaţionale (J.Holland);
 teorii socioeconomice;
2. Teorii ale dezvoltării
 teoria curcubeului (D. Super);
 teoria învăţării sociale (J. D. Krumboltz);
 teoria deciziei în carieră (H. B. Gellat);
 teoriile cognitive (Peterson, Sampson, Reardon);
 teoriile umaniste şi holistice (V.Zunker);
Gh. Tomşa în lucrarea Consilierea şi orientarea în şcoală prezintă următaorele
abordări generale ale consilierii:
1. Abordarea psihodinamică
 abordarea psihanalitică clasică (S.Freud);
 abordări psihodinamice modern (post-freudiene, A. Adler, C.Jung etc.);
2. Abordarea comportamentală
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

35
 abordarea comportamentală clasică;
 abordarea cognitive-comportamentală (A.T.Beck);
 abordarea raţional-emotivă (A.Ellis);
 abordarea din perspective realităţii (W. Glasser);
3. Abordarea umanistă
 abordarea existenţialistă (L. Binswagner, R. May);
 abordarea non-directivă (C. Rogers);
 abordarea gestaltistă (F.Perls);
În volumul Orientarea şi dezvoltarea carierei la elevi găsim prezentate următoarele
teorii ale alegerii profesionale:
1. Teorii nepsihologice ale alegerii carierei
 teoria accidentului sau întămplării: evidenţiază rolul factorilor contextuali;
 teoriile economice ale alegerii profesiunii: influenţa cererii şi ofertei de locuri de
muncă de pe piaţa muncii, avantaje şi dezavantaje ale unei profesii;
 teorii culturale şi sociologice ale alegerii profesiunii: influenţa mediuui cultural şi
social în care trăieşte individul;
2. Teorii psihologice ale alegerii carierei
 teoriile trăsăturii şi factorului;
 teoriile psihodinamice ale alegerii profesiunii (teoria psihanalitică – L. Meadow;
teoria sinelui);
 teoriile dezvoltării (Ginsberg, D.Super);
Sintetizând putem delimita orientările teoretice din domeniul consilierii astfel:
a) teorii clasice (bazate pe potivirea individului cu mediul ocupaţional şi interese)
b) teorii moderne:
 teorii social-cognitive;
 teorii holistice;
c) teorii postmoderne:
 teoria contextelor contructiviste;
 teorii bazate pe modelul tranziţiei;
d) tipuri de intervenţie moderne în consiliere:
 abordarea mataforică,
 abordări narative în consilierea carierei;
 poveştile de viaţă în consilierea carierei;
Observăm că majoritatea sunt grupate aproximativ în aceiaşi manieră, cu diferenţe de
nuanţă în ceea ce priveşte denumirea. Pentru ca activitatea de consiliere să atinga
standarde înalte de calitate, este nevoie ca ea sa se sprijine pe un suport teoretic riguros
elaborat. Consilierul, ca practician, optează pentru una din teoriile existente sau pentru un
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

36
grup de teorii, astfel încât acţiunea lui să-şi atingă scopurile, să optimizeze parcursul
carierei pentru beneficiarii acestui serviciu.
Teoriile consilierii profesionale încearcă să răspundă la câteva întrebări
fundamentale: Ce factori determină o persoană să-şi aleagă o meserie sau alta? Dacă
există asemenea factori, ei sunt interni sau externi persoanei? Există o zestre nativă a
individului în domeniul profesional, sau totul ţine de şansă? În general teoriile şi
abordările conceptuale referitoare la activitatea de consiliere şi orientare şcolară şi
profesională vizează: factori care infţuentează alegerea şcolar - profesională; structura
personalităţii; dezvoltarea abilităţii individului de a decide adecvat cu privire la cariera;
identificarea şi dezvoltarea motivelor alegerii, ca urmare a acumulării experienţei şi
învăţării sociale; tipuri de relaţii şi comportamente ale consilierilor faţă de persoană;
mecanismele dinamicii carierei.
Un răspuns este dificil de acordat acestor probleme care ridică tot atâtea întrebări, mai
ales din perspectiva aspectelor următoare:
 specialiştii vorbesc despre un paradox al educaţiei vocaţionale: atunci când individul
trebuie să-şi aleagă profesia nu dispune de suficient discernamânt pentru a alege în
totală cunoştinţă de cauză, iar când discernamântul este complet, este prea târziu
întrucât individul se află în curs de specializare sau practică deja o profesie;
 aflat pe un parcurs profesional, individul poate intra într-o zona a obişnuinţelor,
determinate cultural, care vor genera o inerţie la modificări, cunoscută sub
denumirea de cultură a carierei;
 sunt frecvente situaţiile când oamenii practică o profesie oarecare despre care spun
că este potrivită sau nu pentru ei, dar alţii au ales pentru ei debutul în acea profesie,
în primul rând familia, apoi întîmplarea sau oficiile de plasare.
Teoriile privind cariera, de la definirea şi clarificarea unor noţiuni şi concepte, până
la clarificarea diferitelor procese legate de carieră, oferă o analiză şi o reprezentare
ştiinţifică a acestor procese. Având un caracter pregnant interdisciplinar, aceste teorii
pot fi utilizate, aşa cum s-a exprimat Krumboltz ca nişte hărţi rutiere care ne ghidează
în procesul dezvoltării carierei. Teoriile în discuție prezintă atât o serie de avantaje,
aducând semnificative clarificări teoretice și metodologice, cât și unele limite, datorate
unor neclarități și imprecizii.
Avantajele acestor teorii sunt reprezentate de următoarele aspecte: clarifică unele
noţiuni şi concepte, studiindu-le pe baze ştiinţifice şi , de regulă, în mod multi şi
interdisciplinar; sintetizează modele ale proceselor legate de carieră, care constituie
instrumente de lucru pentru practicieni.
Limitele teoriilor despre carieră, sunt date de cadrul conceptual şi metodologic utilizat
sau din unghiul relativ îngust al abordării. Acestea sunt: au uneori un caracter prea
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

37
teoretic find mai dificil de aplicat în practica managementului carierei; mutaţiile
accelerate ale fenomenelor economice şi sociale determină schimbări importante în
domeniul pieţei muncii, schimbări care devansează cercetările şi practicile în domeniu
etc.
4.1. Abordarea psihanalitică freudiană
Abordările psihodinamice îşi au originea în psihanaliza freudiană. În teoria
psihanalitică accentul cade pe procesele intrapsihice ce au rolul de a face distincţia dintre
“motivele inconştiente şi cele conştiente ce stau la baza comportamentului uman”. În
structura personalităţii sunt identificate trei instanţe: Id, Ego, Superego. Id-ul (Sinele)
reprezintă sursa pornirilor instinctuale, a impulsurilor inconştiente de căutare a plăcerii şi
de ostilitate. Ego-ul (Eul) este o instanţă conştientă care restructurează impulsurile
inconştiente şi mediază între instincte şi cerinţele socialului. Superego-ul (Supraeul) este
purtătorul valorilor sociale şi morale.
Trăsătura centrală a compormantului uman este, conform psihanalizei freudiene,
polaritatea, iar viaţa omului constă în grade diferite de conflict între forţele polare (viaţă
- moarte, realitate - imaginaţie, social - personal). În psihanaliza freudiană, conflictele
intrapersonale anticipă conflictele interpersonale. Originea conflictelor trebuie căutată în
trecutul individului, în împrejurările nefericite din copilărie.
Consilierea de tip psihanalitic este marcată de două momente esenţiale:
Catharsisul (descărcare de natură emoţională a tensiunii şi anxietăţii prin retrăirea în plan
psihic a experienţelor trecute) şi Insightul (iluminarea bruscă rezidă în descoperirea
intuitivă de către pacient a surselor şi motivelor ascunse ce stau la baza coportamentelor
sale). Scopul consilierii de tip psihanalitic este de a îndruma clientul în înţelegerea a ceea
ce se află în inconştient. Etape care trebuie parcurse:
Etapa pregătitoare: trăirea sentimentelor de frustrare, anxietate şi disperare; activitatea
de căutare (prin tatonare şi eroare) a unei soluţii; recăderea în vechile modele
comportamentele şi de gândire.
Etapa de incubaţie: dorinţa de a fugi de problemă; lipsa de motivaţie/ de rezistenţă în
rezolvarea problemelor.
Etapa de iluminare: problema devine clară pentru subiect; clientul identifică soluţia.
Etapa de evaluare şi elaborare a soluţiei: confruntarea soluţiei cu criteriile exterioare
furnizate de realitate.
Activitatea de consiliere are la bază relaţia dintre cei doi: consiler şi client.

4.2.Abordările psihodinamice moderne/postfreudiene

Abordările psihodinamice moderne valorifică, atât sub aspect metodologic cât şi
conceptual, psihanaliza post-freudiană (A.Alder, C..Jung, K.Horney, H.Sullivan).
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

38
Abordarea adleriană, inspirată din psihologia adleriana a anilor ’30 este
considerată o psihologie individuală. Rolul consilierii este ca şi al
educatorului/profesorului de a arăta beneficiarului care sunt limitele realului şi a-l angaja
în acţiuni pe care acesta le poate realiza şi nu în unele care îl pun în inferioritate sau care
îl de-motiveaza. Copiii pot învăţa unii de la ceilalţi şi se pot sprijini reciproc în
programele de depăşire a dificultăţilor. Autorul considera că depăşirea propriului
sentiment de inferioritate constituie principalul conflict al omului. Scopul individului nu
este altul decât punerea în valoare a potenţialului propriu, în depăşirea stării de
inferioritate din copilărie. În consecinţă, cauzele comportamentelor indezirabile sunt în
viitor şi nu în trecutul individului.
Psihanaliza clasică, freudiană este punctul de origine pentru teoria lui C. Jung.
Acesta susţine că la baza acţiunilor omului se află nu numai propria lui experienţă ci şi
aceea a comunităţii în care trăieşte. În cadrul consilierii dinamice moderne se recomandă
utilizarea următoarelor tehnici şi metode:
Metoda asociaţiilor libere: constă în libertatea acordată clientului de a spune orice, fără
jenă sau fără dorinţa de a face o impresie bună. Motivul utilizării acestei metode este că
inconştientul va scoate la iveală conţinuturile sale reprimate, eliberând astfel persoan de
efectele lor. În declanşarea unor noi asociaţii libere consilierul va folosi, ca stimuli,
întrebările directe : “La ce te duce gândul acesta?”.
Analiza viselor: sentimentele şi dorinţele puternic reprimate, în care clientul este profund
implicat încât nu le poate aduce în conştiinţa sa prin efort personal, reprezintă conţinutul
latent al visului. Fiecare vis este o luptă a individului în rezolvarea conflictelor de natură
inconştientă.
Analiza acţiunilor clientului: comportamentele verbale ca şi cele nonverbale ale
consiliatului pot oferi informaţii importante expertului. Printre elementele ce pot fi
supuse analizei sunt: grija excesivă, privirile anxioase, erorile de pronunţare a unor
cuvinte, etc.
Analiza egoului: vizează cunoaşterea naturii specifice a atitudinilor conştiente şi a
comportamentului subiectului. Consilierul trebuie să se centreze nu numai pe impulsurile
şi mecanismele de apărare ale eului, ci şi pe identificarea unor soluţii la problemele
curente ale clientului.
Interpretările: ordonarea de către consilier a materialului propus de pacient în cursul
asociaţiilor libere şi în analiza visurilor. Aceste interpretări ajută clientul în obţinerea
insightului sau în descoperirea bruscă şi intuitivă a conţinuturilor inconştiente ce
reprezintă cauzele comportamentelor dezadaptative.
Prelucrările asupra materialului produs de client: este realizată prin exprimarea unor
interpretări ulterioare specifice, inclusiv în cazurile în care subiectul manifestă tendinţa
de întoarcere la comportamentele sale infantile sau nu asimilează emoţional interpretările
iniţiale oferite de consilier.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

39
Consilierul trebuie să aibă o atitudine de neutralitate binevoitoare, ceea ce dă
posibilitatea clientului să aducă în planul conştient orice fantezie în legătură cu ceea ce
gândeşte sau simte.
Majoritatea abordărilor contemporane au influenţe din teoria freudiană asupra
psihismului uman. Ideile centrale utilizate în prezent vizează: motivaţia inconştientă,
etapele de dezvoltare psiho-sexuală, motivele sexuale şi agresive înnăscute, legătura
dintre copilărie şi comportamentul actual, caracterul înnăscut al mecanismelor de apărare
faţă de experienţele neplăcute.

4.3.Consilierea cognitiv-comportamentală

Perspectiva cognitivistă a apărut ca un corolar al psihologiei acţionale cognitive.
J.Piaget este cel mai cunoscut reprezentant al acestei abordări. Pornind de la psihologia
dezvoltării s-au conturat diferite programe de intervenţie timpurie. Printre cele mai
cunoscute tehnici utilizate sunt: rezolvarea de probleme, acţiunea directă, experimentarea,
capacitatea de experimentare a unor soluţii la problemele învăţării. Toate constituie un
punct de plecare şi în dezvoltarea creativităţii. Copiii care învaţă să-şi rezolve problemele
singuri reuşesc să se adapteze mai bine în plan şcolar şi social.
Abordările comportamentale au apărut ca reacţie la terapiile psihodinamice,
fundamentându-se pe tezele orientării behavioriste (comportamentale). Sursa se află în
cercetările pavloviene şi skinneriene referitoare la comportamentul învăţat prin întărire
de-a lungul vieţii. Oamenii sunt văzuţi ca produs al proceselor de învăţare, capabili să
înveţe comportamentele dezirabile şi să renunţe la cele amendate social în vederea unei
adaptări eficiente la mediul în care trăiesc. Cogniţia poate fi redusă la conceptul de
“procesare a informaţiei”, care se referă la elaborarea constructelor, ipotezelor şi
convingerilor despre sine, ceilalţi şi lume. Indivizii apelează uneori la credinţe negative şi
nerealiste, gânduri automate sau convingeri iraţionale, pe care le proiectează asupra
problemelor personale si interpersonal.
Consilierea cognitiv-comportamentală îşi are originea în psihanaliza lui A. Adler
(fiecare individ prezintă o concepţie proprie despre lumea obiectivă) şi în psihologia
cognitivistă. Clientul este solicitat în elaborarea şi planificarea unor strategii de rezolvare
a problemelor cu care se confruntă. Formularea precisă, împreună cu clientul, a
obiectivelor, "pe baza unor informaţii detaliate în legătură cu factorii care contribuie la
menţinerea problemei simptom" asigură reuşita.
Consilierul este condiţionat să asigure un climat de încredere reciprocă în care
subiectul să se simtă securizat pentru a fi capabil să comunice în mod real. Consiliatul
trebuie informat că activitatea psihoterapeutică îl va ajuta să se ajute singur, îl va
instrumenta cu abilităţi prin care să rezolve atât problemele prezente cât şi pe cele
similare din viitor.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

40
Consilierul se ocupă de evaluarea comportamentului (intensitate, frecvenţă,
durată), analizarea acestuia, planificarea intervenţiei pentru atingerea unor finalităţi
testabile. Tehnicile observaţionale la care apelează comportamentaliştii sunt:
managementul situaţional, întărirea pozitivă, confruntarea instantanee, desensibilizarea
sistematică etc.
Teoreticienii abordării cognitiv-comportamentale consideră importantă evaluarea
iniţială a clientului prin: interviu, auto-monitorizare, auto-evaluare (chestionare, scale de
evaluare), observarea directă a comportamentului subiectului.
Metodele şi tehnicile utilizate în consilierea cognitiv- comportamentală se grupează
în: metode şi tehnici de identificare a gîndurilor negative, metode şi tehnici de modificare
a comportamentelor şi gîndurilor negative.
Metode şi tehnici de identificare a gândurilor negative:
 discutarea unei experienţe emoţionale recente;
 tehnica imaginaţiei dirijate sau a jocului dramatic pentru a-l determina pe subiect
să retrăiască o experinţă emoţională;
 tehnica modificărilor de dispoziţie în cursul unei şedinţe de consiliere, deoarece
fluctuaţiile de dispoziţie pot fi utile pentru declanşarea automată a gândurilor
subiectului;
 tehnica determinării semnificaţiei unui eveniment;
Metode şi tehnici de modificare a gândurilor şi comportamentelor negative:
 raţionalizarea: consilerul explică ce relaţie se stabileşte între cogniţie, afectivitate
şi conduit;
 distragerea: poate fi realizată prin concentrarea consiliatului asupra conţinutului
unei conversaţii şi nu asupra stării proprii în scopul exercitării unui control direct
şi imediat asupra simptomului;
 furnizarea unor informaţii cu privire la mecanismele anxietăţii;
 programarea activităţilor: subiectul evaluează, sub aspect afectiv, pe o scară de la
0-100, activităţile pe care le desfăşoară, iar consilierul oferă o listă de principii ale
planificării timpului;
 verificarea veridicităţii gândurilor negative automate: consilierul şi clientul
identifică soluţii raţionale de înlocuire a gândurilor negative automate;


4.4.Consilierea bazată pe comportament

Consilierea comportamentală clasică are ca scop decondiţionarea persoanei
dezadaptate de comportamentele indezirabile prin diminuarea sau eliminarea întăririlor şi
înlocuirea acestor comportamente cu unele dezirabile. I. Holdevici sintetizează metodele
şi tehnicile utilizate în consilierea comportamentală:
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

41
Tehnica stingerii comportamentelor nedorite: comportamentele individului au tendinţa
de a dispărea dacă nu sunt întărite, fenomen întâlnit frecvent în situaţiile în care au fost
întărite involuntar de alte persoane.
Tehnica implozivă şi tehnica expunerii: în tehnica implozivă, clientul se confruntă cu
situaţia anxiogenă în plan imaginar, în timp ce în cazul tehnicii expunerii confruntarea
consiliatului are loc în plan real.
Tehnica desensibilizării sistematice: ajută consiliatul să se relaxeze, ori să se comporte
într-un mod care este incompatibil cu apariţia anxietăţii în prezenţa unor stimului
anxiogeni imaginari sau reali. Metoda este structurată pe trei etape :
 învăţarea relaxării (în primele şase şedinţe) ;
 stabilirea ierarhiilor (consiliatul stabileşte o ierarhie a situaţiilor generatoare de
anxietate);
 procedeul desensibilizării (persoana consiliată se relaxează cu ochii închişi, în
timp ce consilierul descrie scene în care apar, progresiv, stimulii generatori de
anxietate; exerciţiul se încheie când subiectul afirmă că simte anxietatea).
Tehnica aversivă: presupune înlăturarea comportamentelor indezirabile prin sancţiune.
Sancţiunea constă atât în înlăturarea întăririlor pozitive cât şi în utilizarea unor stimuli
aversivi.
Metoda modelării: este utilizată în consilierea de grup şi presupune observarea şi imitarea
unor modele comportamentale dezirabile.
Tehnica asertivă (antrenamentul asertiv): îl ajută pe consiliat să-şi exprime deschis şi
adecvat gândurile şi sentimentele. Subiecţii sunt învăţaţi să adreseze altor persoane
remarci directe şi mai puţin confortabile, fără sentimente de ostilitate sau agresivitate..


4.5.Consilierea raţional-emotivă (RET)

Fiecare persoană dispune de un potenţial psihofizic atât pentru gândirea raţională
cât şi pentru cea iraţională. Altfel spus, subiectul are tendinţa biologică şi culturală de a
greşi şi de a-şi crea probleme. În acelaşi timp, oamenii au capacitatea de aşi transmite sau
comunica atitudini şi comportamente nevrotice. Aceste comportamente, considera
iniţiatorul aceste abordări A. Ellis, pot fi eludate printr-o activitate de consiliere activ-
directivă de scurtă durată (5-15 şedinţe). Consilierul trebuie să ajute clientul în acceptarea
faptului că este imperfect, că poate face greşeli.
Consilierea raţional-emotivă operează cu paradigma A-B-C.
 se referă la evenimentele din viaţa consiliatului ;
 se referă la ceea ce gândeşte subiectul despre evenimentul respectiv;
 se referă la sentimentele şi comportamentele persoanei ca rezultat al lui B.
Atunci când există o consecinţă C, încărcată emoţional, ce urmează unui eveniment A,
acest fapt activator apare ca fiind cauza acelei consecinţe (C). În realitate, consecinţele
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

42
emoţionale şi comportamentale (C) sunt generate de B, adică de gândurile şi convingerile
iraţionale ale individului. Clientul este învăţat cum să lupte împotriva convingerilor
iraţionale prin contraargumente sau dispute (D). Sentimentele de auto-ajutorare şi
comportamentele sănătoase sunt consecinţa conştientizării consiliatul a stării în care se
află (etapa efectelor -E).
Consilierul de tip RET foloseşte, în relaţiile psihoterapeutice, tehnica argumentării. În
derularea consilierii specialistul trebuie să parcurgă următorii paşi :
 clientul trebuie să-şi asume întreaga responsabilitate;
 descoperirea şi evaluarea, de către consiliat, a gândurilor şi convingerilor iraţionale
prin reflectarea asupra unor maxime, de exemplu ("Modul în care te simţi şi te
comporţi este determinat, în mare măsură, de felul în care gândeşti şi nu de ceea ce ţi
se întâmplă sau de acţiunile celor din jur. ").
 consilierul solicită subiectului rezolvarea unor sarcini/teme pentru acasă ; de
exemplu, să acorde 15-30 minute pentru identificarea gândurilor iraţionale după
modelul A-B-C;
 consiliatul trebuie să acţioneze concret pentru a schimba modul negativ de gândire
(de pildă, să-şi acorde recompense şi sancţiuni, să se axeze pe activităţi dezirabile,
etc);
 consilierul ajută clientul în combaterea rezistenţelor rezultate din gândirea iraţională
şi din temerile nerealiste sau nejustificate;


4.6.Consilierea bazată pe realitate (Reality Therapy)

Abordarea consilierii centrate pe realitate se bazează pe dezvoltarea unei filosofii
pozitive a educaţiei, pe implementarea unui stil de viaţă constructiv, responsabil.
Conceptele fundamentale în Reality Therapy sunt: comportamentul responsabil şi nevoia
de identitate. În structurarea comportamentului responsabil individul trebuie să respecte
cei trei R:
 Realitatea (Reality);
 Corectitudinea (Right);
 Responsabilitatea (Responsability);
Comportamentul responsabil este sinonim cu sănătatea mintală, iar motivele
inconştiente individuale nu reprezintă o scuză a stării subiectului. Individul trebuie să
conştientizeze şi să înţeleagă că trecutul nu poate fi reeditat în mod practic şi că
importante sunt încercările lui de reuşită actuale şi intenţiile privind viitorul. Nevoia de
identitate ale Eului persoanei se dobândeşte în interacţiune cu Altul generalizat şi se
reflectă în sistemul de valori, în status-ul socio-economic şi în filosofia fiecărui individ.
Iniţiatorul consilierii centrate pe realitate, W.Glasser, a stabilit câteva principii de bază:
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

43
 implicarea personală a consilierului prin crearea unei atmosfere încurajatoare,
călduroase şi tonifiante;
 focalizarea activităţii de consiliere pe comportamentul prezent şi mai puţin pe
sentimentele clientului;
 evaluarea, de către consiliat, a propriului comportament;
 asistarea clientului în planificarea unui comportament responsabil;
 refuzul oricărei motivaţii a greşelii sau a lipsei de performanţă;
 eliminarea pedepsei pentru eşecurile clientului;
 focalizarea pe atitudini pozitive;
 controlul percepţiilor;
 rezolvarea conflictelor.


4.7.Consilierea existenţialistă

Filosofia existenţialistă europeană (J.P.Sartre, G. Marcel, S. Kierkegaard), dar şi
filosofia şi psihologia orientală reprezintă sursele pentru abordarea existenţialistă a
consilierii. În opinia existenţialiştilor, omul fiinţează în lume, se manifestă liber şi
spontan, creativ şi natural. Nu există boală psihică ci doar situaţii problematice, impasuri
existenţiale. Impasul existenţial este un fenomen ontologic iar nevroza este expresia
disperării existenţiale. Anxietatea, panica şi sentimentul de culpabilitate apar datorită
subestimării propriei persoane dar şi neacceptării condiţiei umane. Rollo May, considera
că dilema umană este dată de capacitatea individului “de a se experimenta ca subiect şi
obiect în acelaşi timp”.
Scopurile analizei existenţiale sunt:
 conştientizarea propriilor probleme şi actualizarea potenţialului energetic latent;
 eliminarea disconfortului generat de impasul existenţial în care se află individual
şi maturizarea personalitătii;
 obţinerea unei imagini de sine autetice, ceea ce duce la clarificarea identităţii
personale şi armonizarea relaţională;
 acceptarea de sine şi eliminarea conflictelor intrapsihice;
 modificarea şi metamorfozarea comportamentului neautentic;
 rezolvarea crizei existenţiale în care se află subiectul şi conştientizarea
autodeterminării destinului său;
 autodesăvârşirea personală, dezvoltarea autenticităţii, spontaneităţii şi creativităţii,
ceea ce conduce la reconstrucţia fiinţei umane.




Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

44
4.8.Consilierea non-directivă (centrată pe persoană)

Fondatorul abordării non-directive a consilierii este C. Rogers. Non-directivismul
consilierului constă în abţinerea de la judecată evaluantă şi nu în absenţa judecăţii.
Scopul asistenţei psihologice centrate pe persoană este ajutarea consiliatului în a se
accepta pe sine. Caracteristicile definitorii ale acestei abordări sunt:
 acordă o mai mare autonomie şi independenţă individului;
 se centrează pe factorii de natură emoţională şi nu pe cei cognitivi;
 acordă o atenţie mai mare evenimentelor actuale decât celor din istoria
individului;
 relaţia este considerată o experienţă evolutivă;
Autorul, menţionează câteva condiţii esenţiale ce asigură succesul activităţii de
consiliere: existenţa a două persoane în contact; înţelegerea empatică a consilierului;
consilierul trebuie să manifeste, în mod discret, consideraţie pozitivă necondiţionată faţă
de client.
Modelul propus de C.Rogers valorifică în cea mai mare parte resursele individului.
Sistemul de abordare a activităţii de consiliere din perspectiva persoanei presupune
identificarea resurselor sale de dezvoltare, de autodirecţionare a propriilor eforturi de
realizare. Ideile principale cu privire la persoană, referitoare la forţele motivaţionale care
reprezintă energiile interioare ce determină devenirea acesteia stau la baza modelului
teoretic al consilierii centrate pe persoană. Este introdus termenul de “persoană total
funcţională” şi caracterizează modelul comportamental al acesteia, considerînd că aceasta
reprezintă scopul total al consilierii.
Persoana total funcţională are următoarele caracteristici: percepe lumea în mod realist;
este raţională, aptă să dea curs tendinţelor fireşti de realizare; se angajează în procesul
existenţial al vieţii; are încredere în sine şi în sistemul personal de valori; este capabilă să
înţeleagă şi să interpreteze în mod adecvat experienţele sale de viaţă; îşi asumă
responsabilitatea pentru propriul comportament; este capabilă să accepte propriile
diferenţe; este aptă să stabilească raporturi creative cu mediul înconjurator; îi poate
accepta pe ceilalţi ca individualităţi unice; este în măsură să trăiască sentimentul
demnităţii personale, respectul şi preţuirea de sine; îi poate aprecia pe ceilalţi; poate relata
deschis despre propriile experienţe;
În paralel autorul introduce şi ,,paradigma schimbării în abordarea personalităţii,, şi
consideră că un scop complementar al consilierii este pregătirea persoanei pentru
schimbare, pentru adaptare la schimbare, pentru a face faţă unor solicitări viitoare,
determinînd astfel apariţia expresiei de “persoană de mâine”, persoana ce are următoarele
caracteristici: deschidere către lume, dorinţa pentru autenticitate, dorinţa de a se împlini
ca fiinţă, aspiraţia pentru intimitate, grija pentru ceilalţi, aspiraţii spre valori spirituale etc.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

45
Scopurile consilierii se referă la asigurarea premiselor pentru dezvoltarea acelor
resurse care să asigure eficacitatea adaptativă a persoanei şi armonizarea relaţiilor dintre
concepţia de sine a persoanei şi experienţele sale de viaţă.
Din punct de vedere practic, demersul de consiliere presupune rezolvarea unor
probleme care ţin de asigurarea armonizarii dintre imaginea de sine (eul ideal) şi eul real.
Condiţile fundamentale pentru demersul de consiliere sunt date în primul rînd de calităţile
raportului comunicativ consilier – client.
În cadrul modelului teoretic “condiţional” pe care C.Rogers îl propune (dacă în
demersul de consiliere se asigură anumite condiţii) se pot produce în mod spontan, firesc,
anumite transformări la nivelul psihologiei clientului. Cele şase condiţii fundamentale ale
consilierii sunt:
 existenţa unui raport intercomunicativ direct între persoană şi consilier;
 prezenţa deschiderii clientului pentru consiliere prin prezentarea unor probleme;
 angajarea consilierului în relaţia intercomunicativă, cu disponibilităţile sale esenţiale
pentru a-l înţelege şi ajuta pe client;
 prezenţa unui respect necondiţionat, a unei acceptări totale a subiectului;
 capacitatea consilierului pentru înţelegerea empatică a clientului;
 capacitatea consilierului de a comunica disponibilităţile sale psihologice, de respect
necondiţionat şi acceptare, astfel încît să-l convingă pe client de acestea;
Dacă aceste condiţii sunt asigurate se poate determina procesul transformărilor
constructive la nivelul clientului. Acestea urmează anumiţi paşi, în numar de 12:
 persoana consiliată se simte tot mai capabilă să-şi exprime propriile sentimente;
 sentimentele sale se referă tot mai mult la sine;
 devine tot mai capabilă să se diferenţieze pe sine în raport cu lumea, să-şi
conştientizeze sinele;
 este tot mai capabilă să se refere în mod obiectiv la realitate;
 sentimentele sale se referă mai puţin la dezacordul dintre imaginea de sine şi
experienţele de viaţă; persoana realizează riscul unui dezacord intern pe care l-a
depăşit prin climatul creat de consilier;
 subiectul poate trăi mai deplin anumite stări emoţionale pe care anterior le nega;
 imaginea de sine se schimbă, devine mai realistă;
 se realizează o mai mare armonizare a persoanei în raport cu lumea exterioară;
 devine capabilă să trăiască sentimentul de respect necondiţionat manifestat de
consilier faţă de el;
 este apt să trăiască respectul de sine;
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

46
 îşi conştientizează sistemul personal de valori şi faptul că el însuşi poate adopta
criterii de evaluare în raport cu propria persoană; autorul considera ca noncongruenţa
dintre sistemul personal de valori şi criteriile de valorizare din exterior poate
determina disfuncţii;
 persoana devine mai matură şi capabilă să trăiască în raport cu sistemul personal de
valori;
Metodele propuse de teorie aplicate în consilierea şcolară: ascultarea activă, reflectarea
gândurilor şi trăirilor afective, clarificarea, sumarizarea, confruntarea contradicţiilor,
auto-explorarea concordant cu criteriile valorice externe. De fapt aceste modalităţi de
lucru constituie abilităţi necesare specialistului pentru a realiza un demers de consiliere
eficient.

4.9.Consilierea gestaltistă

Rădăcinile acestui tip de consiliere se regăsesc în psihologia gestaltistă, în
perspectiva filosofică existenţialistă şi în fenomenologie. Ea oferă individului un mod de
a fi autentic şi deplin responsabil pentru sine. Prin intermediul dialogului psihoterapeutic
(experienţa dialogică), clientul este stimulat să-şi dezvolte reursele personale pentru
contactul dorit sau pentru retragere, adică propriul lui suport. Acest suport poate fi
corporal (respirator, postural, energetic) sau verbal (informaţional). Suportul mobilizează
resursele individului pentru contact prin experimentarea unui model comportamental
propriu.
Consilierul se angajează în dialog, în mod direct, autentic, responsabil, dar fără a
sugera şi direcţiona conţinutul experienţei personale a clientului. Scopul consilierii
gestaltiste este provocarea şi extinderea conştientizării ca modalitate de dezvoltare şi
autonomie personală. Conştientizarea se referă atât la conţinuturi (reprezentări,
sentimente, convingeri, evaluări, informaţii) cât şi la procese psihice. Se utilizează tehnici
experimentale ce constau în exerciţii sau situaţii propuse clientului spre experimentare.
Ele pot fi grupate în trei mari categorii:
Exerciţii de conştientizare corporală: aceste tehnici orientează conştientizarea individului
asupra modului în care se poate folosi de corp pentru a deveni mai conştient de sine şi de
contactele sale cu lumea. În această categorie se pot include:
 conştientizarea tensiunii musculare şi a relaxării psihomusculare ;
 conştientizarea ritmului respirator şi a modificării lui în raport cu starea
emoţională ;
 conştientizarea senzaţiilor proprioceptive ce comunică stările de disconfort ;
 conştientizarea ritmului cardiac în conexiune cu gândurile şi stările asociate ;
 conştientizarea rezistenţelor sau dependenţelor din contactul corporal în relaţie cu
problemele spaţiului personal şi cu relaţia de intimitate.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

47
Exerciţii de conştientizare afectivă şi relaţională
 tehnica scaunului gol (dialog imaginar între doi oponenţi, clientul aflat în prezent
şi persoane semnificative din viaţa lui; clientul comunică cu sine pe diverse teme
generatoare de conflict între imaginea de sine ideală şi cea reală);
 tehnica reprezentării spaţiului personal permite clientului conştientizarea imaginii
de sine în relaţie cu mediul ;
 tehnica “menţine-te !” sau “rămâi în starea respectivă!” (clientul este încurajat să
păstreze trăirea pe care o experimentează );
 tehnica scenarizării sau punerea în scenă se referă la transpunerea în rol a trăirilor
şi ideilor incomode, reţinute sau refuzate conştient de a fi comunicate;
 tehnica exagerării sau amplificării (denumit şi microscopul interior sau
amplificatorul de sentimente) se referă la exagerarea voită a unor sentimente, idei
pentru conştientizarea conţinuturilor acestora;
 tehnica “zidul” este o tehnică metaforică provocativă ce permite autoexplorarea şi
identificarea de soluţii de către client în depăşirea propriilor limite;
 tehnica “cubul” este recomandată în terapia anxietăţii şi este relevant pentru
modul cum subiectul face faţă la raportul dependenţă afectivăautonomie.
Exerciţii de conştientizare cu suport imaginativ
 tehnica fanteziei ghidate permite reconstruirea cursului evenimentelor
experimentate de subiect
 tehnicile de diminuare şi integrare urmăresc neutralizarea ancorării subiectului în
vechile sale tipare de gândire care îl împiedică să găsească alternative posibile ;
 tehnica metapoziţiilor este utilizată în vederea restucturării setului cognitiv în
relaţiile cu polarităţile ; subiectul este antrenat într-un process de
autoconştientizare a naturii conflictului dintre polarităţile sale şi de
autodescoperire a strategiei de integrare a polarităţilor, adică de rezolvare a
conflictului ;
 tehnica autodezvoltării consilierului se referă la dezvăluirea de către acesta a
acelor experienţe ce vor avea un rol facilitator şi catalizator pentru munca de
conştientizare a clientului

4.10. Teoria trăsătură factor

Prima lucrare modernă despre teoria carierei întitulată Alege-ţi cariera, de Frank
Parsons a apărută în 1909. Modelul potrivirii, bazat pe înţelegerea propriei persoane, a
necesităţilor locului de muncă şi a alegerii bazate pe un proces de raţionament real este în
continuare reperul care se află la baza multor teorii, precum şi a practicii de orientare a
carierei. În mod deosebit, modelele de educaţie în vederea dezvoltării unei cariere,
folosite în multe ţări, se bazează, în mare măsură, pe ideea acestei potriviri. Teoreticienii
cei mai cunoscuţi sunt Frank Parsons, Williamson, Holland. Aceste teorii au evoluat din
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

48
studiile asupra diferenţelor individuale şi s-au dezvoltat odată cu mişcarea psihometrică.
Ideea de bază este că indivizii au tipare de abilităţi unice şi trăsături ce pot fi măsurate
obiectiv şi corelate cu cerinţele unei profesii. Corelarea persoanelor la medii specifice
presupune că aceştia nu se schimbă în timp, însă în realitate, indivizii se schimbă şi se
dezvoltă în mod constant. Se pune accent pe opţiunea profesională, pe trăsături (interese
specifice, abilităţi, deprinderi, motivaţii) şi pe factori (modele matematice elaborate
pentru a produce “potrivirea perfectă” individ-ocupaţie).Teoria lui Holland este un
exemplu de teorie trăsătură - factor. Aceasta se bazează pe mai multe afirmaţii:
 personalitatea individului este factorul primar în alegerea profesiei;
 profilul intereselor reflectă personalitatea;
 indivizii dezvoltă păreri stereotipe cu privire la ocupaţii (de ex., considerăm că un
contabil este punctual, relativ introvertit, nesociabil etc.). Aceste opinii ne
modelează părerea despre ocupaţii şi joacă un rol fundamental în alegerea
ocupaţiei;
 orice persoană îşi caută o ocupaţie care să fie congruentă cu personalitatea sa şi
care să-i permită să-şi exercite atitudinile şi să-şi valorifice calităţile. O bună
potrivire duce la succes şi satisfacţie;
După părerea autorului, personalitatea este rezultatul interacţiunii dintre
caracteristicile moştenite, care sunt esenţiale pentru dezvoltarea intereselor specifice şi
activităţile la care este expus un individ. Holland recunoaşte că interacţiunea conduce în
ultimă instanţă la formarea personalităţii. Conform cele mai multe persoane pot fi
clasificate în şase tipuri pure: realist, investigator, artist, sociabil, întreprinzător şi
convenţional.
Oamenii realişti reacţionează faţă de mediu într-un mod obiectiv, concret,
manipulativ din punct de vedere fizic. Evită sarcinile care necesită calităţi intelectuale,
artistice sau sociale (nu sunt potriviţi ca lideri). Sunt materialişti, masculini, nesociabili şi
stabili emoţional. Preferă profesiile tehnice, agricole sau meşteşugăreşti cu activităţi care
implică lucrul cu maşinile, o activitate fizică (de exemplu, sport) etc.
Persoanele investigatoare reacţionează faţă de mediu folosind inteligenţa,
manipulând idei, cuvinte şi simboluri. Evită situaţiile sociale, sunt nesociabile, masculine,
insistente şi introvertite. Preferă sarcinile ştiinţifice, teoretice (de exemplu, cititul,
algebra, colecţionarea de obiecte) şi activităţi creatoare cum ar fi sculptura, pictura,
muzica. Preferă să lucreze într-un mediu academic sau ştiinţific.
Persoanele artistice fac faţă mediului folosind forme şi produse ale artei. Se bazează
pe impresii subiective, sunt nesociabile, feminine, supuse, sensibile, impulsive şi
introspective. Preferă profesiile muzicale, artistice dramatice şi nu le plac activităţile
masculine şi rolurile care implică muncă fizică.
Persoanele sociabile preferă să intre în contact cu alţii. Acestea caută interacţiunea
socială în mediul educaţional, terapeutic şi religios. Se consideră persoane sociabile,
vesele, cu simţul răspunderii, care obţin succese şi le place să se afirme.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

49
Persoanele întreprinzătoare au spirit de aventură, sunt dominante şi impulsive. Sunt
persuasive, vorbăreţe, extravertite, încrezătoare, agresive şi exhibiţioniste. Preferă
ocupaţii din domeniul vânzărilor şi al managementului, unde pot să-i domine pe alţii. Au
nevoie de putere şi de recunoaşterea calităţilor de către cei din jur.
Persoanele convenţionale au nevoie de aprobarea celor din jur. Creează o impresie
bună deoarece sunt ordonate, sociabile, corecte, dar sunt lipsite de originalitate. Preferă
ocupaţii de funcţionari cu activităţi stabile şi bine definite în domeniul afacerilor. Acordă
o importanţă deosebită chestiunilor economice şi se consideră masculine, dominante,
rigide şi stabile. Au mai mult calităţi matematice decât verbale.
Cele şase tipuri de personalitate sunt corelate cu şase medii de muncă. Aşa cum s-a
arătat deja, indivizii îşi selectează mediul de muncă care este congruent cu tipul lor de
personalitate. În intervenţiile de consiliere este importantă ajutarea clientului în a-şi alege
un mediu de muncă care să se potrivească cel mai bine cu tipul său de personalitate.
Cele mai importante în cadrul acestei teorii sunt conceptele utilizate pentru a nuanţa
ideea de potrivire (proeminenţa rolurilor de viaţă, identitatea vocaţională, maturitatea,
conceptul vocaţional despre sine) şi pentru conştientizarea faptului că această corelare
este un proces continuu, repetat ori de câte ori elevul trebuie să ia o decizie în legătură cu
cariera sa. Aceasta sprijină noţiunea unei consilieri ciclice şi a unui proces evolutiv.
Pentru practica orientării şcolare, în această teorie este foarte importantă recunoaşterea
importanţei mediului şi a unor indicaţii asupra modului în care poate fi înţeles rolul
acestuia.
În acest model practica orientării se bazează, în esenţă, pe administrarea unui
inventar al intereselor (Chestionarul de interese profesionale al lui Strong sau cel pentru
definirea codului Holland). Acest cod reprezintă elementul esenţial al explorării
posibilităţilor ocupaţionale şi de carieră. Consilierul sau clientul trebuie să aibă, mai întâi,
o imagine clară a semnificaţiei codului. Totodată, trebuie stabilit în ce măsură acest cod
este diferenţiat sau consecvent şi dacă reflectă scopurile şi interesele exprimate. Dacă nu,
este necesar să se iniţieze o procedură de autoexplorare. Dacă da, clientul ar trebui să-şi
caute ocupaţia care se potriveşte cel mai bine cu profilul său. Acest lucru se poate face
utilizându-se Lista de Ocupaţii (o listă de ocupaţii, în care fiecare este caracterizată prin
Codul Holland; lista a fost elaborată de experţi care au evaluat toate ocupaţiile).
Această teorie se bucură de popularitate printre practicieni. Faptul se datorează, în
primul rând, simplicităţii şi clarităţii utilizării acesteia, existenţei materialului de testare şi
disponibilităţii materialelor de referinţă care fac posibilă autoevaluarea. Clienţii şi
consilierii au sentimentul că prin completarea unui simplu chestionar înţeleg totul, că
apartenenţa la un anumit tip îi va face să găsească - într-un moment crucial al schimbării -
„căsuţa“ cu cele mai potrivite „locuri de muncă“ sau „funcţii“. În realitate însă, alegerea
unei cariere este mult mai complicată, nu este întotdeauna atât de stabilă şi nici nu există
o singură „căsuţă“ care să fie cea mai bună. Există mai multe schimbări în viaţa unui om
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

50
care nu pot fi întotdeauna prevăzute. Schimbările de mediu şi cele individuale sunt
frecvente, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru profilurile ocupaţionale.
4.11.Teoria duratei şi a spaţiului de viaţă (curcubeului)
E.D. Super este cel care a propus teoria dezvoltării de sine, aplicată în
comportamentele specifice alegerii profesionale. Opţiunile individului sunt influenţate de
imaginea de sine şi de informaţiile despre lumea profesiilor. Opţiunea pentru o anumită
ocupaţie nu este doar un moment al deciziei, ci şi un proces şi o succesiune de alegeri
intermediare făcute în diferite momente ale vieţii şi aflate în legatură cu diferite etape de
creştere şi dezvoltare, de învăţare şi exersare a abilităţilor, aptitudinilor şi deprinderilor în
diverse situaţii de viaţă şi muncă. Orientarea profesională este după autor procesul prin
care o persoană este sprijinită pentru a se dezvolta şi a accepta o imagine completă şi
adecvată despre sine şi despre rolul său în lumea muncii şi este ajutată să-şi testeze acest
rol în faţa realităţii, în vederea obţinerii satisfacţiei de sine şi în beneficiul societăţii.
Conform ideilor prezentate de autor aceasta este elaborată pe un set de teorii reunite în
mod larg, care se ocupă de aspectele specifice ale dezvoltării carierei şi formează cadrul
unei înţelegeri mai bune a procesului de dezvoltare a carierei şi a consilierii. Este
construită în jurul a 14 afirmaţii, care pot fi grupate în jurul unor componente cheie:
relaţia trăsătură factor (primele 3 afirmaţii); component dezvoltării (afirmaţiile 4,5);
înţelegerea diferenţelor individuale şi a informaţiilor care pot ghida orientarea (afirmaţiile
6,7,8,9,10,11); problema satisfacţiei personale şi idea de potrivire (afirmaţiile 12,13);
rolurile celor două sexe şi alte situaţii specifice (afirmaţia 14).
Deşi această teorie reprezintă rezultatul a 60 de ani de cercetări şi reflecţii şi de
feedback de la practicieni, Super nu consideră că teoria lui este „comprehensivă“, ci o
„teorie segmentală“, care se mai poate încă dezvolta.
Importanţa acestei teorii pentru practica orientării este extrem de mare. Aceasta oferă
un cadru pentru intervenţia în carieră unor persoane precum şi pentru activităţi de
educaţie în vederea alegerii carierei în mediul şcolar sau în afara acestuia.
Consilierea individuală este construită în jurul a ceea ce Super numeşte „Evaluarea şi
Consilierea Dezvoltării Carierei“ (C-DAC). Acest program reprezintă un model intrinsec
de potrivire, dar adaugă o nouă dimensiune legată de proeminenţa acestor roluri, de
valori, de maturitatea şi adaptabilitatea carierei şi de conceptul ocupaţional despre sine.

Succesiunea unui astfel de program (aplicat într-o situaţie şcolară) este următoarea:
 interviu care clarifică preocupările legate de carieră ale clientului (de exemplu,
decizia pe care trebuie să o ia, incapacitatea de a alege etc.);
 consilierul va analiza datele din dosarul şcolar şi din alte resurse (de exemplu, părinţi,
observaţiile profesorilor);
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

51
 evaluare a clientului;
 integrarea tuturor informaţiilor obţinute: preocupările elevului, identitatea, conceptul
de sine, cadrul oferit de mediu etc., pe scurt, structura de viaţă a elevului (construirea
unei naraţiuni);
 compararea „naraţiunii“ cu preocupările iniţiale formulate de elev este începutul
pentru elaborarea unui plan de consiliere.
Evaluarea are ca scop:
 definirea importanţei diferitelor roluri în viaţă şi în special a rolului de lucrător (prin
aspectele care ies cel mai mult în evidenţă). Aceasta trebuie să ne ofere o imagine
despre cât de puternic este preocupat elevul de rolul profesional.
 definirea statutului evoluţiei carierei (maturitatea carierei). Aceasta trebuie să ofere
informaţii asupra nivelului de implicare a elevului în activităţile de dezvoltare a
carierei (de exemplu, un elev foloseşte surse de informaţii despre locurile de muncă,
are calităţi de planificare, face o anumită auto-evaluare, este capabil să ia decizii etc.).
Trebuie să se stabilească dacă această maturitate este potrivită pentru a face faţă în
mod corespunzător problemei de evoluţie a carierei identificate în etapa iniţială a
interviului;
 definirea identităţii profesionale (cum îl văd alţii pe elev). Aceasta ar trebui să ne
ofere o imagine a profilului elevului, în special în privinţa valorilor legate de muncă,
a intereselor, calităţilor şi deprinderilor sale;
 identificarea conceptului ocupaţional despre sine al elevului şi a temelor de viaţă
importante. Ce semnificaţie are pentru elev concepţia de sine, lumea şi relaţia dintre
el însuşi şi lume.
Sprijinul acordat educaţiei pentru carieră se poate construi pe baza modelului
teoretic al lui Super. Ideea dezvoltării (maxi-ciclul) serveşte ca îndrumar pentru definirea
activităţilor de sprijin: etapa de creştere şi etapa de dezvoltare.
În etapa de creştere, principala preocupare trebuie să se îndrepte către autodezvoltare.
Acest sprijin trebuie să conducă la un concept vocaţional pozitiv, la o înţelegere a
stereotipurilor (sex, cultură etc.), şi la conştientizarea faptului că există diferite roluri în
viaţă.
În etapa de explorare, cea mai importantă etapă pentru educaţia în vederea alegerii
carierei, sprijinul trebuie să se concentreze asupra următoarelor aspecte:
 să ofere elevilor posibilitatea de a-şi dezvolta o imagine realistă şi corespunzătoare
despre ei înşişi;
 să-i ajute să-şi testeze conceptele despre sine (în special conceptul vocaţional);
 să-i sprijine, de asemenea, să-şi dezvolte maturitatea necesară pentru a face faţă
problemei luării deciziei în această etapă (de exemplu, tranziţia spre învăţământul
superior, spre viaţa în câmpul muncii etc.);
 dezvoltarea abilităţilor de luare a deciziei;
 extinderea cunoştinţelor lor cu privire la domeniul muncii;
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

52
Activităţile de educaţie în vedere alegerii carierei pot completa, adesea, planul
individual de consiliere. Se precizează că în cadrul abordării educaţionale, în toate
etapele, toţi paşii descrişi în modelul de consiliere individuală trebuie să rămână
disponibili, ceea ce confirmă ideea „mini-ciclurilor“. De exemplu, deşi autodezvoltarea
este un punct central al atenţiei în etapa de creştere, aceasta trebuie să facă parte şi din
intervenţiile în timpul etapei de explorare, în timp ce, anumite aspecte ale calităţilor de
luare a deciziei trebuie să apară deja în etapa de creştere, evident, legate de problemele
specifice acestei grupe de vârstă.
Celelalte etape de viaţă nu fac parte din sfera de acţiune a consilierii şi orientării
profesionale şcolare. Cu toate acestea, şi în aceste etape se poate iniţia un sprijin al
dezvoltării carierei bazat pe teoria lui Super.

4.12.Teoriile interacţiunii comunitare

Aceste teorii evidenţiază faptul că există o corelaţie importantă între sinele
individual şi structura lumii muncii, iar implicaţiile practice constau în educaţia pentru
lucrul în reţea, determinând astfel lărgirea câmpului de informaţii despre piaţa muncii.
Bill Law (1981,1996,1999), în special, a acordat atenţie utilizării biografiei în
managementul carierei. Legătura dintre învăţare şi luarea deciziei în carieră a fost
reflectată de Law şi Watts (1977) în dezvoltarea modelului DOTS, care se centrează pe
învăţarea despre Sine, Oportunităţi, Decizie şi Tranziţie.
Lucrările lui Law sugerează că factorii cei mai importanţi în alegerea ocupaţiei
sunt schimburile interpersonale care au loc în contexte locale. Dintre acestea, cele mai
semnificative sunt schimburile personale care au loc între indivizi şi cei cu care intră în
contact zilnic: familia, vecinătatea, grupurile de colegi, grupurile etnice şi profesorii de la
şcoală.
Law a dezvoltat modelul cunoscut ca New-DOTS (1999) pentru a sublinia că
învăţarea despre carieră apare în contextul „interacţiunii comunitare” şi că indivizii pot fi
ajutaţi să dobândescă încredere şi să progreseze în activităţile de dezvoltare a carierei.
Propune modelul - Percepere, sortate, concentrare, înţelegere - ce subliniază existenţa
unui set de capacităţi în continuă dezvoltare şi care evoluează de la banala strângere de
informaţii la percepere, sortare, concentrare şi înţelegere. Astfel de abordări contestă
„decizia autonomă şi raţională” ca metoda de „luare a deciziei în carieră” .
Acestă perspectivă subliniză importanţa pe care o are colectarea de informaţii în
dezvoltarea unei învăţări active (de carieră).
Modelul Dots: este considerat o formă de activitate practică în procesul de
consiliere privind cariera. Elemente de bază în activitatea de consiliere privind cariera:
 şanse: răspunsul la întrebarea”Unde mă găsesc?”, luând în considerare
posibilităţile de lucru accesibile;
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

53
 identitate: răspunsul la întrebarea”Cine sunt eu?”, luând în considerare ce pot
oferi şi ce urmăresc;
 decizie: răspunsul la întrebarea”Ce voi face?”, identificând şi rezolvând dilemele
personale;
 tranziţie: răspunsul la întrebarea”Cum voi face faţă?”, anticipând consecinţele şi
găsind soluţii;
Modelul New Dots: este considerat tot o formă de activitate practică în procesul de
consiliere şi prezintă următoarele caracteristici: concentrare atât pe cum să înveţi şi pe ce
să înveţi; identificarea nevoilor de pregătire luand în considerare ocaziile de învăţare
pierdute; sugerarea unui regim progresiv de învăţare; curriculum centrat pe procesul de
învăţare; Concepte cheie: identitate, decizie, stiluri şi strategii de învăţare, stare de
tranziţie, oportunităţi/şanse, abilităţi de lucru în reţea.

4.13.Consilierea constructivistă
Este dezvoltată de V. Peavy în lucrarea Consiliere sociodinamică. Ipotezele consilierii
constructiviste sunt următoarele: o realitate singulară şi atotcuprinzătoare nu există;
oamenii îşi creează propriile vieţi şi interacţiuni cu mediul înconjurător; oamenii
construiesc semnificaţii bazate pe propria lor experienţă; oamenii creează semnificaţii
prin acţiune; sinele nu este o construcţie stabilă ci se dezvoltă ca o structură integrată şi
variabilă foarte complexă. Tipurile de activitati într-o consiliere constructivistă sunt :
 activitatea de schimbare, transformare, dialog, negociere, participare egala;
 activitatea de structurare pentru a face mai bine înţeleasa problema, pentru a dezvolta
o viziune mai coordonată a influenţelor şi modelelor ce opereaza în spaţiul existenţial;
 activitatea de folosire a metaforelor pentru descoperirea înţelesurilor, înţelegerea
metaforelor consiliatului;
 activitatea de punere de întrebări constructive pentru a se face înţeles;
 activitatea de creare a unui plan pentru atingerea scopului preferat sau viitorului (se
foloseşte structurarea),
 activitatea de a da glas experienţei, de a povesti;
 activitatea de identificare din afară, de a fi martor, de a exterioriza problema;
 activitatea de compunere a unui capitol din viaţa unei persoane;
 activitatea de transmitere a istoriilor pentru a stimula dialogul intern;
 activitatea de a folosi experimente stimulative, pentru a deschide posibilităţi, a gasi şi
a clarifica alternative;
 activitatea de creare a unor proiecte personale pentru a obţine noi înţelesuri şi a găsi
noi cunoştiinţe;
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

54
 încurajarea persoanei – elaborarea a trei proiecte de activitate: crearea unui arbore al
profesiilor, al familiei; crearea unui arbore cultural pentru descoperirea trasaturilor;
crearea unui un copac care să ilustreze propria viaţă cu accent pe valorile personale;
Astfel, în locul unui set de tehnici avem, mai degrabă, un cadru holististic asupra căruia
se lucrează. Consilierea constructivistă este descrisă ca o metodă a planificării vieţii, în
care noile cunoştinţe sunt încorporate în structurile deja existente ale individului. Acestă
abordare a fost descrisă ca modul în care clientul se „construieşte” pe sine prin felul în
care interpretează condiţiile mediului social şi acţiunile sale. Prin urmare, în funcţie de
aceste condiţii, individul va opune rezistenţă sau va deveni creativ în munca şi relaţiile
sale. Conform acestei teorii, relaţiile de influenţă sunt văzute ca fiind mai influente, în
dezvoltarea carierei, decât activităţile tradiţionale de consiliere precum testele
psihometrice. Consiliatul şi consilierul lucrează cu experienţa de viaţă a celui care
participă, procesul de consiliere fiind văzut ca o metodă de influenţare şi nu de iniţiere a
schimbării.
4.14.Teoria expectaţiilor (aşteptărilor)
Este o teorie care analizează modul în care se iau deciziile. Teoria lui V. Vroom
(modelul aşteptărilor) este un model complex de motivare şi are la bază o presupunere
simplă: motivaţia depinde de măsura în care oamenii doresc ceva anume şi de măsura în
care ei cred că pot obţine. În conformitate cu acest model, indivizii încearcă să ia
deciziile în aşa fel încât să ajungă la rezultatele cele mai dorite şi să evite rezultatele
indezirabile. De fapt, ei încearcă să obţină cea mai înaltă „compensaţie“. Din acest motiv
mai este numit şi „modelul compensatoriu“.
Când un individ trebuie să ia o decizie, este de aşteptat să se gândească la mai multe
„rezultate“ care pot fi importante. Pentru fiecare dintre acestea, individul face o evaluare,
stabilind cât de dezirabile sunt. Dezirabilitatea unui rezultat se numeşte „valenţă“.
Pe lângă valenţă, individul va estima, pe baza experienţei dobândite, dar şi a
stereotipurilor referitoare la ocupaţii, în ce măsură alternativele (ocupaţiile) dintre care
trebuie să aleagă îl pot ajuta să-şi atingă rezultatul. Aceasta se numeşte „probabilitatea“
sau „instrumentalitatea“ alternativei (ocupaţiei) de a asigura setul de rezultate dorite.
În final, individul multiplică (conştient sau inconştient) pentru fiecare rezultat
„valenţa rezultatului“ cu „probabilitatea alternativei“ şi însumează aceste produse pentru
toate rezultatele posibile. Suma se numeşte „dezirabilitatea“ alternativei. În principiu,
persoana va trebui să aleagă alternativa cu cea mai mare dezirabilitate. Cu toate acestea,
cele mai multe persoane ştiu foarte bine că nu toate alternativele (ocupaţiile) le sunt
deschise. O persoană cu calităţi foarte slabe la matematică ştie foarte bine că nu va putea
niciodată să devină inginer. Toate persoanele au convingeri foarte clare cu privire la
posibilitatea de realizare a alternativelor (ocupaţiilor). Această convingere se numeşte
„aşteptare“ şi poate fi exprimată ca un fel de şansă. Dacă „speranţa“ este înmulţită cu
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

55
„dezirabilitatea“ alternativei, se face o estimare a „forţei“ sau presiunii de a alege această
alternativă. În principiu, persoana ar trebui să aleagă alternativa cu cea mai mare „forţă“,
pentru că aceasta va duce la cel mai înalt nivel de „compensaţie“ (satisfacţie) şi este o
alternativă realizabilă.
Modelul compensatoriu (Vroom, 1964) este, fără îndoială, o modalitate interesantă
de abordare pentru a-i ajuta pe elevi să înţeleagă cum să facă o alegere. Dar, acesta este
încă şi mai interesant pentru că îi poate ajuta pe elevi să-şi dezvolte o mai bună înţelegere
a speranţelor, convingerilor, valorilor, intereselor lor etc. Evident, prin analiza
rezultatelor pe care le doreşte o persoană, se realizează un anumit cadru ce îi permite
elevului să-şi dezvolte o înţelegere mai bună a ceea ce doreşte cu adevărat şi a
importanţei fiecărui rezultat pentru ei.
Reflectând asupra convingerii realismului unei anumite opţiuni (şansa de a pătrunde
în acea ocupaţie) elevul poate să-şi dezvolte o viziune mai matură asupra posibilelor
alternative. În mod deosebit, aceasta se leagă de explorarea ocupaţiilor şi a rezultatelor la
care se poate ajunge în profesie.
Premisele acestei teorii sunt date de următoarele afirmaţii: oamenii vor fi motivaţi să
lucreze în acele activităţi pe care le vor găsi atractive şi pe care au sentimentul că le pot
realiza; atractivitea diferitelor activităţi depinde de gradul în care ele conduc la
consecinţe personale favorabile.
Deşi modelul Vroom este un model descriptiv, a fost utilizat de alţi autori pentru a
se elabora un model „prescriptiv“. Cele mai multe dintre abordările prescriptive sunt
legate de „orientarea asistată de calculator“ (ca, de pildă, SIGI, Choices, JigCall etc.).
Cele mai multe dintre aceste programe lucrează cu o analiză prealabilă a ocupaţiilor (o
analiză făcută de experţi) şi potrivesc profilul elevului cu acesta. Profilul elevului este fie
creat chiar de elev prin indicarea preferinţelor (de exemplu, Choices) sau prin răspunsuri
la un chestionar (de exemplu, JigCall). Deşi elevii au posibilitatea de a explora pe
computer ocupaţiile, pot face ceva şi fără calculator, iar programul calculatorului
controlează într-o oarecare măsură procesul de corelare. Acesta variază de la un control
foarte riguros exercitat de elev asupra întregului proces, până la lipsa oricărui control, cu
excepţia răspunsurilor la un chestionar prestabilit.
Avantajele teoriilor referitoare la procesul de luare a deciziei sunt, fără îndoială, foarte
mari. Cu toate acestea, pot fi foarte uşor utilizate greşit şi transformate în abordări
prescriptive.
Există, de asemenea, şi anumite limite cu privire la realitatea modelului. Se pune
problema dacă luăm întotdeauna decizii într-un mod logic şi dacă încercăm întotdeauna
să obţinem rezultate maxime. S-ar putea ca modelul compensatoriu (aşteptările) să fie
potrivit pentru anumite persoane şi situaţii, dar, fără îndoială, nu poate acoperi toate
cazurile de luare a unor decizii.


Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

56
4.15. Teoria reprezentărilor despre sine şi profesie (L. Gottfredson)
Pornind de la reprezentările de sine şi de profesii, persoanele construiesc o hartă
cognitivă a profesiilor, structurată pe două axe (gen şi prestigiu), cuprinzând diferite
câmpuri de interese (profesii). Autoarea consideră că pe parcursul dezvoltării există o
restricţie progresivă a opţiunilor profesionale (procesul de restricţie) şi o considerare a
constrângerilor mediului (procesul de compromis). Studiile de dezvoltare implică o
oarecare progresie pe planurile dezvoltării cognitive şi a integrării aspectelor de bine,
orientarea evoluând după vârstă către: mărime şi putere (3 la 5 ani); rolul sexual (6 la 8
ani) ; valoarea socială (9 la 13 ani); eul intern (peste 14 ani).
Principiile de accesibilitate referitoare la procesul de compromis au în vedere:
această evaluare este făcută de către persoană, plecând de la informaţiile pe care le are
sau pe care le cercetează; cercetarea de informaţii este în general centrată pe singurele
profesii pe care persoanele le consideră acceptabile; persoanele cercetează informaţiile în
mod principal când au nevoie şi, de regulă, ele fac acest lucru în ultimul moment; primele
surse de informaţii consultate sunt în mod obişnuit acelea care sunt situate în proximitate
şi care sunt uşor de abordat (ex.: părinţi, prieteni).
Teoria evidenţiază rolul reprezentărilor sociale ale profesiilor în formarea
preferinţelor profesionale şi în alegerea activităţilor profesionale. Pune accent pe
dezvoltarea, validarea sau modificarea percepţiilor despre profesii (reprezentări sau
stereotipuri profesionale legate de gen sau de prestigiu) şi în mai mică măsură pe
percepţiile despre sine (credinţa justă sau eronată a tânărului despre sine însuşi sau de
situaţia sa). Din acest punct de vedere, metodele de explorare profesională care prezintă
elevilor o diversitate de modele profesionale, pot să reducă influenţa variabilelor cum
sunt genul şi clasa socială atunci când aceştia realizează alegeri şcolare sau profesionale.
Funcţionarea procesului de restricţie indică că trebuie păstrat cât mai deschis posibil
evantaiul profesiilor considerate de către tineri pentru a evita ca aceştia să-şi reducă prea
rapid posibilităţile profesionale.
L. Gottfredson a elaborat o abordare „dezvoltaţională” a construirii alegerilor
profesionale, plecând de la conceptele de „hartă cognitivă a profesiilor” şi de
„circumscriere şi de compromis”. Subiecţii construiesc în timpul dezvoltării lor o hartă
cognitivă a profesiilor. Alegerea profesională se va maturiza selectând pe această hartă
zone de acceptabilitate faţă de dimensiunile masculinitate/feminitate (după sexul
subiectului, care ar fi toleranţa faţă de ocuparea unui post considerat mai curând feminin
sau mai curând masculin) şi de prestigiu (care este importanţa acordată de subiect
gradului de prestigiu al profesiei pe care o va ocupa ?). În etapa a doua, subiectul va
trebui să facă un compromis pentru a ţine seama în mod egal de probabilitatea subiectivă
de realizare, adică de probabilitatea de accesibilitate pe care şi-o va auto-atribui pentru
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

57
profesia reţinută în zona sa de accesibilitate. Subiectul se va folosi de harta cognitivă a
profesiilor în relaţie directă cu problema intereselor sale. Această hartă pune în evidenţă o
proprietate interesantă a profesiilor: relaţia între gradul de masculinitate/feminitate şi
prestigiu. Profesiile apreciate ca feminine sunt, în general, considerate prestigioase;
profesiile apreciate ca masculine sunt, fie puţin prestigioase (muncitor), fie foarte
prestigioase (chirurg, inginer, avocat).
Limitele teoriei derivă din limitarea la două variabile şi din subiectivitatea
evaluării acestora. În activităţile practice de consiliere se recomandă ca elevii să
primească în orice moment un număr suficient de informaţii variate, provenind din
diverse surse (activităţi şcolare şi paraşcolare, profesii, consilieri de informare şi de
orientare, părinţi, reprezentanţi ai comunităţii), pentru a realiza o alegere realistă.

4.16. Teoria învăţării sociale

Teoria lui Krumboltz (Mitchell & Krumboltz, 1996) se bazează pe teoria învăţării
sociale a lui Albert Bandura (1977) şi subliniază teoria consolidării. Sunt identificaţi
patru factori care influenţează luarea deciziei cu privire la carieră:
 Zestrea genetică şi calităţile speciale. Anumiţi factori biologici moşteniţi, cum ar fi
rasa, sexul, aspectul fizic pot avea o acţiune restrictivă asupra evoluţiei carierei. Alţi
factori influenţaţi cel puţin parţial de moştenire, inclusiv anumite calităţi speciale cum
ar fi cele muzicale sau în domeniul artelor plastice, coordonarea fizică, pot fixa de
asemenea anumite limite.
 Condiţiile şi evenimentele de mediu. Factorul mediu include toate influenţele care se
află în afara controlului individului, dar care pot influenţa ambianţa în care există
individul. Anumite influenţe pot fi de origine umană (de exemplu, condiţiile de
pregătire, legislaţia muncii, situaţia economică etc.), altele se pot datora unor forţe
naturale (condiţii climaterice, existenţa resurselor naturale etc.).
 Experienţele de învăţare. Toate experienţele anterioare de învăţare influenţează
procesul curent de învăţare al individului. Krumboltz, deşi recunoaşte complexitatea
procesului de învăţare, identifică numai două tipuri de învăţare: experienţele de
învăţare instrumentale (situaţii în care individul acţionează asupra mediului pentru a
produce anumite rezultate) şi experienţele de învăţare asociative (situaţii în care
individul învaţă prin reacţie la stimuli, prin observarea unor modele sau prin
îmbinarea a două evenimente).
 Calităţile de abordare a sarcinii. Acestea sunt calităţile pe care le manifestă individul
atunci când se angajează într-o sarcină nouă (de exemplu, deprinderile de muncă,
standardele de performanţă, calităţile perceptive etc.).
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

58
Individul se confruntă în mod constant cu experienţe de învăţare. Reacţia individului
va conduce la consecinţe care vor fi urmate, fiecare din ele, de recompense sau pedepse,
iar acestea, la rândul lor, vor influenţa individul. Interacţiunea dintre stimulii primiţi
(experienţa de învăţare) şi reacţiile la consecinţele produse va modela individul ca pe o
persoană unică. Modelarea acţionează prin trei tipuri de consecinţe:
 generalizarea auto-observării: este declararea deschisă sau disimulată a propriilor
performanţe în legătură cu standardele învăţării;
 dezvoltarea calităţilor de abordare a sarcinii: eforturi ale persoanei de a proiecta în
viitor generalizările auto-observaţiei pentru a face previziuni asupra viitorului;
 acţionarea: acestea reprezintă implementarea unor comportamente cum ar fi
(căutarea sau schimbarea unui loc de muncă). Comportamentul prezent produce
anumite consecinţe care afectează comportamentul viitor.
În concluzie, această teorie se bazează pe ideea că individul intră într-un anumit
mediu (lumea) cu o anumită zestre genetică. În timp ce creşte, persoana se va confrunta
cu diverse evenimente (sociale, economice, culturale etc.). Individul va învăţa din aceste
confruntări şi va aplica (acţiona) ceea ce a învăţat la noile evenimente şi confruntări.
Aceasta va conduce la feedback-ul de la alte persoane (uneori persoane care pot fi
considerate drept roluri-model) şi va crea o imagine asupra succesului sau eşecului
propriilor acţiuni. Totalitatea acestor reacţii va influenţa noile alegeri ale individului ori
de câte ori acesta va trebuie să facă alegeri şi va ajuta la creşterea probabilităţii efectuării
unor alegeri care să evite pe viitor eşecurile. Acest proces de învăţare este un proces
continuu, care durează toată viaţa, deoarece atât individul, cât şi mediul se schimbă în
mod constant.
Modelul de consiliere generat de această teorie
 evoluţia carierei este un proces de învăţare care durează toată viaţa;
 individul începe cu un potenţial de creştere iniţial, dar acest potenţial este modelat de
mediu şi de interacţiunea dintre mediu şi individ;
 confruntarea dintre aceste două elemente conduce procesul de învăţare;
Pentru consilieri şi alte persoane implicate în sprijinirea procesului de evoluţie a
carierei în cadrul sistemului şcolar, este important:
 să înţeleagă că procesul de orientare începe de la vârsta şcolară mică şi continuă pe
tot parcursul şcolarităţii;
 să creeze toate oportunităţile posibile pentru ca elevii să-şi confrunte potenţialul cu
mediul;
 este esenţial să se creeze situaţii în care elevii să-şi testeze convingerile, aşteptările,
calităţile, abilităţile, valorile etc. în legătură cu aspecte care pot fi importante pentru
deciziile şi evoluţia carierei;
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

59
 să creze contexte în care elevii să vină în contact cu modelele de roluri care pot oferi
feedback elevilor (prezentări la clasă făcute de personalităţi respectate, interviuri,
vizite, workshop-uri etc.);
Teoria lui Krumboltz are influenţă, în special, asupra conceptualizării practicii
orientării profesionale. Aceasta a fost transpusă mai puţin în planuri concrete de acţiune
şi activităţi de îndrumare.

4.17.Teoria învăţării sociale pentru luarea deciziilor (Social Learning Theory of
Career Decision Making – SLTCDM)
Această teorie se concentrează asupra alternativelor decizionale de carieră şi folosește
conceptul interacțiunii reciproce, din perspectiva triadei: învățarea privită ca interacțiune
cu mediul și cu moștenirea genetică. Este evidenţiat rolul învățării instrumentale și
asociative, iar conceptele-cheie sunt întărirea și modelarea. Practicienii care utilizează
această teorie trebuie să identifice părerile corecte și incorecte ale persoanei vizate în
legătură cu procesul decizional. Ca rezultat al interacţiunii celor patru tipuri de factori de
influenţă prezentaţi anterior (moştenirea genetică, mediul, învăţarea şi abilităţile de
îndeplinire a sarcinilor), oamenii îşi formează generalizări (credinţe) prin care-şi
reprezintă propria realitate. Aceste credinţe despre sine şi despre mediul în care muncesc
le influenţează abordarea noilor abilităţi de învăţare şi, în ultimă instanţă, le afectează
aspiraţiile şi acţiunile. SLTCDM se referă la credinţele oamenilor despre ei înşişi astfel:
 generalizări de auto-observare: o afirmaţie deschisă sau ascunsă ce evaluează
performanţele, interesele sau valorile unei persoane. Implică o evaluare constantă a
propriilor performanţe;
 generalizări asupra lumii: observaţii asupra mediului nostru, folosite pentru a
prezice ce va apărea în viitor şi în alte medii.
Krumboltz propune un model în șapte paşi pentru luarea deciziei de carieră (DECIDES):
 Definirea problemei: recunoaşterea deciziei;
 Efectuarea planului de acțiune: rafinarea deciziei;
 Clarificarea valorilor: examinarea (auto-observaţie & generalizări asupra lumii);
 I dentificarea alternativelor: generarea alternativelor;
 Descoperirea rezultatelor probabile: culegerea informaţiilor;
 Eliminarea alternativelor: evaluarea informaţiilor;
 Startul acţiunii: planificarea & executarea acestor 6 paşi ai comportamentelor
decizionale.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

60
Mitchell şi Krumboltz (1996) au identificat în societatea modernă 4 tendinţe
fundamentale cu care oamenii se confruntă când iau decizii de carieră, şi prin care
practicienii carierelor pot ajuta:
 Oamenii au nevoie să-şi extindă capacitățile și interesele: practicienii trebuie să-şi
îndrume clienţii pentru explorarea de noi activităţi, în locul direcţionării rutinarde, pe
baza intereselor identificate în experienţele trecute.
 Oamenii trebuie să se pregătească pentru sarcini de lucru noi: deprinderea de noi
abilităţi pentru o piaţă a muncii în continuă schimbare poate fi un lucru stresant
pentru clienţi. Practicienii trebuie să-i ajute să facă faţă stresului şi să-i înveţe să-şi
dezvolte din mers noi abilităţi.
 Oamenii trebuie împuterniciţi să acţioneze;

4.18.Teoria centrării pe soluţii

Această teorie (sau set de metode) presupune că fiecare persoană este unică şi
trebuie tratată ca atare. Se considera ca problema carierei nu poate fi separată de viaţa
personală, aceste două domenii fiind întrepătrunse. Punctul central al teoriei îl constituie
gradul ridicat de implicare a individului în procesul de orientare, unde un element esenţial
îl constituie documentarea procesului – nu numai în scris ci şi cu tot felul de efecte
vizuale. Diverse metode din acest context folosesc exerciţii de evaluare cantitativă prin
care persoana este realmente implicata în demersul de rezolvare a unei probleme sau unei
dileme.

4.19.Teoria lui Lent, Buron și Hackett – perspectivă socială cognitivă integrată
Aceşti autori au elaborat o teorie a dezvoltării carierei după o perspectivă socială
cognitivă integrată. Concepţia lor pune accent pe o serie de variabile cheie (ex.
eficacitatea personală) şi descrie cum acestea interacţionează cu alte variabile personale
şi de mediu (ex. gen, rasă, suport social) în contextul dezvoltării carierei unei persoane.
Concepţia lor tinde în mod particular să descrie procesele prin care oamenii dezvoltă
interese şcolare şi profesionale, efectuează alegeri/opţiuni şcolare şi profesionale şi ating
diferite grade de succes la şcoală şi în muncă. Concepte cheie: sentimentul eficacităţii
personale; consecinţe prevăzute sau anticipate; scopuri. Interacţiunea complexă a acestor
trei elemente autoreglează comportamentul uman, inclusiv comportamentul vocaţional.
Pe baza interacţiunii acestor concepte, autorii, au identificat trei modele.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

61
Primul model sugerează că sentimentul eficacităţii personale şi consecinţele
anticipate în raport cu o activitate exercită un efect direct şi important asupra dezvoltării
intereselor.
Al doilea model se referă la procesul de alegere profesională. El integrează modelul
dezvoltării intereselor. Acest model are în vedere şi alte variabile de influenţă a
dezvoltării carierei: referitoare la persoană (gen, rasă); la context (procesul de socializare,
susţinerea financiară) şi la experienţele de învăţare. Acesta sugerează că alegerile
profesionale sunt realizate în conformitate cu interesele.
Al treilea model pune accentul pe legătura dintre abilitate, sentimentul de eficacitate
personală, consecinţele anticipate şi scopurile pentru a determina rezultatele.
În consecinţă, după aceşti autori, experienţele reuşite favorizează achiziţionarea /
dobândirea de abilităţi care, la rândul lor, au repercursiuni asupra sentimentului de
eficacitate personală şi asupra consecinţelor anticipate.

4.20. Curentul eclectic-integrativ
Cuprinde teoriile hibride, dar nu mai puţin valoroase prin contribuţia lor la articularea
teoriilor “clasice” şi încercările de modernizare a teoriei şi actului de consiliere. Printre
acestea, abordarea integrativă (modelul Egan) vede individul ca pe un interpret activ în
lume, care acordă semnificaţii gesturilor şi evenimentelor, dezvoltă strategii de rezolvarea
problemelor, caută oportunităţi şi îşi stabileşte scopuri. În raport cu un asemenea client,
consilierul îşi propune:
 stabilirea unei relaţii de parteneriat (acceptare, colaborare);
 asistarea clientului în elaborarea planului propriu de acţiune;
 activarea resurselor interne ale clientului şi acceptare a responsabilităţii de a
deveni mai eficient;
 sprijinirea transferului de abilităţi şi cunoştinţe recent achiziţionate spre situaţii
de viaţă noi.
Consilierul trebuie să aibă deprinderi de prezenţă eficientă (atitudine relaxată,
deschisă, contact vizual), de empatie (identificarea mesajelor-cheie ale clientului şi
integrarea lor în context), de ascultare activă a limbajului verbal şi non-verbal, de
impulsionare a comunicării în situaţii de blocaj.
Egan prevede trei etape de realizare a procesului de consiliere, dar care nu sunt
urmărite în mod strict. Clientul are libertatea de a înregistra dezvoltări neaşteptate, care
impun flexibilitate în utilizarea resurselor şi redefinirea responsabilităţii faţă de sine.
Etapele sunt, în esenţă, realizate cu participarea activă a clientului:
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

62
 înţelegerea situaţiei prezente - identificarea şi clarificarea problemelor, explorarea
oportunităţilor, stabilirea priorităţilor, confruntarea elementelor negative (îndoieli,
distorsiuni, percepţii negative ale clientului);
 formularea de scopuri şi obiective - evaluarea nevoilor reale, considerarea unor noi
perspective, facilitarea procesului decizional, stabilirea planului de acţiune;
 elaborarea strategiilor - tranziţia de la situaţia prezentă la cea dezirabilă se face
conform unei planificări realiste, prin mobilizarea resurselor interne ale clientului şi
sprijinul social al reţelelor de auto-ajutorare.
Alte modele de consiliere: terapia multimodală (A. Lazarus) şi Psihoterapia eclectic
sistematică (L.E. Beutler).

4.21. Modele de consiliere a carierei asistată de calculator
Majoritatea sistemelor de consilierea carierei asistată de calculator au fost concepute
pentru a putea fi utilizate în mod autonom, fără sprijinul consilierului. Din acest motiv
este considerată necesară integrarea acestor sisteme în serviciile mai largi de orientare, pe
baza unor modele:
- modelul în cadrul căruia persoana necesită sprijin înainte şi după utilizarea
sistemului;
- modelul integrat, când sistemul este utilizat în cadrul unei alte intervenţii de orientare,
consiliere (curs, şedintă de consiliere), permiţând consilierului şi persoanei consiliate
să-l utilizeze împreună;
- modelul progresiv, când utilizarea sistemului este precedată sau urmată de alte tipuri
de intervenţii (convorbirea, consilierea de grup);
Clasificarea programelor de consilierea carierei asistata de calculator
Programele care utilizează tehnologiile informatice si de comunicare în consiliere
si orientare pot fi clasificate pe baza unor criterii de tipul: scopul urmărit, structura şi
continutul informaţiilor stocate, procedura de utilizare (autonomă sau asistată de
consilier), modelul teoretic care fundamentează aplicaţia, suportul tehnic utilizat,
raţionalitatea şi profesionalismul, populaţia ţintă vizată.
Programele includ aspecte referitoare la conceptele utilizate în domeniul
dezvoltării carierei, furnizează informaţii despre ocupaţii, asistă autoevaluarea, descriu
abilităţile necesare pentru a găsi o slujbă sau pentru a te prezenta la un interviu etc. Alte
tipuri de programe: programe de testare psihologică cu ajutorul calculatorului,
programele care utilizează preponderent imaginea, programele interactive.
Programele de testare psihologică cu ajutorul calculatorului sunt eficiente în
condiţiile în care consilierul selectează şi interpretează testele semnificative pentru luarea
unor decizii realiste cu privire la carieră.
Programele care utilizeaza preponderent imaginea se referă în mod special la
meserii şi realizează simularea unor situaţii concrete, ilustrează aspecte tehnice şi le fac
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

63
mai uşor de înţeles. Ca limite ale acestor programe, pot apărea: manipularea clientului
prin idealizarea anumitor meserii sau prin insistarea pe aspectele pozitive şi neglijarea
celor negative în prezentarea acestora; existenţa băncilor de imagini incomplete, deoarece
nu pot fi incluse toate ocupaţiile.
Programele interactive în consilierea şi orientarea asistată de calculator vizează
integrarea activităţii individului în procesul de informare, orientare şi consiliere asistată
de calculator. Sunt folosite în cadrul jocurilor, aplicatiilor hypertext, imagine sau
multimedia.































Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

64
V. Metode şi tehnici utilizate în consilierea privind cariera

5.1.Analiză specific metode utilizate în consiliere

Metodele, tehnicile şi instrumentele utilizate în orientare sunt foarte numeroase şi
diferite. Cu toate acestea, deşi întălnim o diversitate a sistemelor de orientare privind
cariera, există un „corp comun al acestora”. Din punct de vedere pragmatic vizează
sistemul aptitudinal – atitudinal – motivaţional şi trăsăturile de personalitate.
Metodele constituie elementul esenţial al strategiei de consiliere, ele reprezentând
latura executorie. În acest context metoda poate fi considerată ca instrumentul de
realizare căt mai deplină a obiectivelor stabilite la începutul procesului de consiliere.
Majoritatea autorilor vorbesc despre metode şi tehnici utilizate pentru cunoaşterea
individualităţii clienţilor, considerată etapa necesară şi obligatorie pentru a putea obţine o
serie de informatţi necesare pentru derularea activităţii de consiliere.
În literatura de specialitate maniera de prezentare a metodologiei de lucru diferă
în funcţie de autor, unii dintre ei preferănd o prezentare pur teoretica a metodelor şi
tehnicilor de lucru, alţii încercănd o prezentare mai pragmatică a procesului în sine
(incluzind în descrierea activităţii propiriu-zise şi metodele de lucru).
Criteriile folosite în clasificarea metodelor sunt multiple şi diferite, astfel încât
este dificil de realizat o prezentare unitară a acestora. Dintre acestea enumerăm:
concepţia asupra orientării, tipul de activitate, gradul de standardizare etc. Vom încerca o
trecere în revista a acestora, fără a avea pretenţia că este una completă.
O primă prezentare a metodelor are la bază o diferenţiere a acestora din punct de
vedere istoric şi teoretic (în acelaşi timp) şi anume “concepţia asupra orientării”. Astfel
întălnim: intervenţii de tip diagnostic-pronostic şi intervenţii educative în vederea
orientării.

Intervenţii de tip diagnostic-pronostic
Această concepţie care s-a dezvoltat la începutul secolului al XX-lea, este
concepţia „clasică“ de corelare individ-profesie, care se întemeiază pe intervenţii de tip
diagnostic-pronostic. Specialistul în consiliere provind cariera cu ajutorul unor tehnici
corespunzătoare, face o diagnoză a aptitudinilor unui individ şi, pornind de la
cunoştinţele pe care acesta le are despre meserii prognozează buna adaptare a
respectivului individ la o meserie sau alta.
Interventii educative în vederea orientării
Acestea s-au dezvoltat în anii ’60 şi reprezinta concepţia „modernă“ orientări
cariereii. Aceastea presupun că specialiştii în orientare să-i ajute pe clientţi în construirea
unui proiect profesional, să-i însoţească şi să le faciliteze dezvoltarea personală,
bazându-se pe intervenţii de tip educativ.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

65
J.Drevillon considera că metodologia elaborarii sfatului de orientare constă în
două “metode sau modalităţi principale de acţiune”: una bazată pe trecutul clientului şi
alta bazată pe perspectivele de evoluţie ale personalităţii sale.
J.Drevillon considera că metodologia elaborarii sfatului de orientare constă în
două “metode sau modalităţi principale de acţiune”: una bazată pe trecutul clientului şi
alta bazată pe perspectivele de evoluţie ale personalităţii sale.
Metoda bazată pe trecutul clientului
Acţionează pe principiul ”trecutul determină viitorul” în sensul că elemetele care
s-au dovedit stabile, constante în evoluţia anterioară a personalităţii clientului au şanse
sporite de a se manifesta şi în planul evoluţiei sale viitoare. Această metodă presupune o
analiză atentă a informaţiilor obţinute şi o bună cunoaştere a elevului, deoarece în
biografia elevului pot să apară modificări imprevizibile.
Metoda bazată pe perspectiva de evoluţie a clientului
Porneşte de la ideea că “viitorul defineşte prezentul”. În acest sens consilierul
trebuie să studieze modalităţile de adaptare ale clienţilor la diferite situaţii de mediu cu
ajutorul unor teste, însă şi în acest caz prognosticul implică unele riscuri, iar sfatul de
orientare trebuie exprimat în termeni de probabilitate.
În funcţie de criteriul de standardizare, Gibson şi Mitchell (1981) împart metodele
şi tehnicile de lucru utilizate în consilierea carierei în:
 metode nestandardizate: observaţia, autobiografia, chestionarul, interviul, tehnicile
sociometrice;
 metode standardizate: testele psihologice;
În funcţie de tipul de activitate J.C.Potlier identifică următoarele tipuri de metode:
 metode de intervenţie individuală: interviul, metode de evaluare psihologică (teste
psihologice);
 metode de intervenţie colectivă/grup: metode de lucru în grup, informarea, metode de
educaţie în vederea orientării;
 metode globale: bilanţul de consiliere, consilierea de orientare (acestea grupează
adesea teste şi interviuri);
În funcţie de fazele procesului de consiliere (desfăşurat în timp, pe mai multe
şedinţe), avem:
Metode de obţinere de informaţii asupra clientului
 interviul structurat;
 chestionare;
 teste de performanţă;
 teste psihologice;
Metode de explorare a universului personal
 metode de autocunoaştere (lucrul în microgrupuri, metaforele, hărţile personale,
exerciţiul);
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

66
 metode pentru dezvoltarea unor abilităţi de comunicare sau relaţionare (exerciţiul,
jocul de rol, simularea);
 metode pentru clarificarea valorilor şi luarea unei decizii (problematizarea,
controversa creativă, alegerea forţată, exerciţiul);
 metode de marketing personal (întocmirea unui CV, a scrisorii deintenţie);
Metode de explorare a oportunităţilor de pe piaţa muncii
 consultarea de publicaţii, broşuri;
 utilizarea Internet-ului şi motoarelor de căutare;
 contactarea agenţiilor de recrutare şi plasare a forţei de muncă;
Metode de evaluare şi autoevaluare
 chestionare;
 fişe de evaluare;
 discuţii de oferire a feedback-ului;
În funcţie de momentul aplicării în cadrul unei singure şedinţe de consiliere,
avem:
 metode de deschidere a şedinţei de consiliere („spargerea gheţii” -ice-break, de
demarare a activităţii, exerciţii de activare / dinamizare /energizare);
 metode pentru realizarea scopului şedinţei, în funcţie de tematica propusă (studii de
caz, exerciţii, brainstoming, joc de rol, problematizare);
 metode de închidere a şedinţelor de lucru (evaluări, monitorizări ale rezultatelor,
feedback-ul / evaluarea din partea participantului / participanţilor).

Procesualitatea desfăşurării activităţii de consiliere presupune stabilirea următorilor
paşi (didactici) şi a metodelor corespunzătoare:
 metode de clarificare a situaţiei curente a clientului (interviu, fişe de anamneză,
chestionar, convorbirea);
 metode de stabilire a obiectivelor (metode de explorare a intereselor, valorilor,
testarea abilităţilor, metode de depăşire a obstacolelor şi situaţiilor conflictuale, de
clarificare a valorilor şi luarea unei decizii);
 metode de realizare a planului de acţiune pentru găsirea unei slujbe (metoda grafică,
fişe de lucru).
Activităţile de consiliere pentru carieră trebuie realizate într-o manieră care să-i
ajute pe clienţi să înţeleagă că o bună parte din responsabilitate, pentru a obţine ceea ce
şi-au propus le aparţine.
Prin conţinutul lor presupun formarea unui sistem de valori, de convingeri şi
atitudini care nu pot atinse prin prelegeri. Astfel ele apelează la metode/tehnici
interactive de grup, care au la bază reguli de comunicare şi munca în grup, instrumente de
lucru care ţin de activitatea de marketing personal precum (utilizarea scrisorii de intenţie,
tehnici privind elaborarea unui curriculum vitae, modalităţi de realizare şi prezentare a
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

67
unui portofoliu, tehnici de utilizare a comunicării asertive etc.), metodele bazate pe
tehnologii informatice şi de comunicare (TIC).
Ca orice alt proces şi activitatea de consiliere pentru carieră presupune un demers
de evaluare. Dintre metodele folosite enumerăm: monitorizarea, studiul de caz,
observaţia, interviul, chestionarul, portofoliul.

Observaţia
Formele sub care este cel mai des utilizată această metodă în consilierea carierei
sunt cele ale observaţiei spontane şi neorganizate şi cele ale observaţiei ca cercetare
organizată şi sistematică. A observa înseamnă a supune atenţiei anumite
comportamente/fapte ale clientului pentru o cercetare amănunţită în vederea unei mai
bune înţelegeri.
Observaţia spontană se referă la datele sesizate de consilier în timpul şedinţelor de
consiliere sau altor activităţi informale în care subiectul este implicat.
Observaţia sistematică presupune organizarea observării după un anumit plan,
consemnarea datelor, analiza şi prelucrarearezultatelor.

Exerciţiul
Exerciţiile de dinamizare
 sunt utilizate pentru creşterea nivelului de activare şi deconectarea faţă de situaţia-
problemă;
 au caracter ludic şi sunt adesea percepute ca momente distractive, relaxante,
deconectante;
 nu au legătură cu subiectul/tema şedinţei de consiliere;
 se folosesc la începutul unei activităţi/şedinţe, dar pot fi utilizate oricând consilierul
consideră că nivelul de implicare a clientului în rezolvarea problemelor a scăzut, a
intervenit plictiseala sau nerăbdarea;
 creativitatea consilierului poate conduce la elaborarea de noi variante ale exerciţiilor
cunoscute sau chiar de noi exerciţii;

Exerciţiile de demarare a activităţii, intrare în sarcină
 se utilizează pentru a „sparge gheaţa” în situaţii mai dificile: atunci când partenerii de
discuţie nu se cunosc, la începutul unei şedinţe sau când se doreşte ca participanţii să
comunice şi să inter-acţioneze;
 sunt asemănătoare cu exerciţiile de dinamizare, dar sunt orientate nu atât pe crearea
unei atmosfere relaxante, cât pe iniţierea discuţiilor şi stabilirea unor relaţii informale
(între consilier şi client, între participanţii unui grup etc.);

Exerciţiile pentru explorarea propriului univers:
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

68
 în funcţie de scopul şi tematica unei şedinţe de consilierea carierei adulţilor, pot fi de
mai multe tipuri: de autocunoaştere, de comunicare, pentru dezvoltarea abilităţilor de
relaţionare etc.;
 scopul este de a clarifica abilităţilor individului, creşterea stimei şi încrederii în sine,
abordarea unor modalităţi de comunicare asertivă, achiziţionarea unor modalităţi de
rezolvare a conflictelor;
 sunt realizate în primele şedinţe de consiliere, pentru clarificarea situaţiei, din acel
moment, a clientului;
 este necesară utilizarea acestora doar atunci când problema cu care a venit individul
nu e clar definită, când clientul nu e conştient de potenţialul de care dispune şi are o
scăzută încredere în sine;

Exerciţiile pentru stabilirea obiectivelor şi a unui plan de acţiune în ceea ce priveşte
cariera
 sunt utilizate spre finalul demersului de consiliere;
 fiecare individ îşi va stabili anumite obiective şi va elabora paşi concreţi de atingere
a acestora, cu specificarea duratei de timp alocate fiecărui pas şi discutarea
eventualelor obstacole în realizarea efectivă a acestora;
 este foarte important de conştientizat faptul că, de multe ori, clienţii care se adresează
consilierului carierei doresc o soluţionare rapidă a problemei; uneori acest lucru este
posibil prin simpla oferire a unei informaţii - însă de cele mai multe ori procesul
trebuie să se încheie cu stabilirea clară a unui plan de acţiune, concret şi detaliat pe
care individul să îl urmărească după ce va părăsi cabinetul de consiliere; se consideră
că o sesiune de consiliere şi-a atins obiectivele numai dacă acest plan de acţiune va fi
dus la bun sfârşit de către client;

Studiul de caz
Metoda constă în analiza unor situaţii din viaţa reală, mijlocindu-se astfel
confruntarea directă cu viaţă autentică. Anumite situaţii problematice sunt supuse atenţiei
individului, căutându-se soluţii pentru ieşirea din impas. Avantajul unei astfel de metode
constă în faptul că solicită capacitatea de analiză a variantelor alternative şi găsirea de
modalităţi pentru depăşirea obstacolelor fără implicaţii personale din partea clientului,
dar pregătindu-l pe acesta pentru eventuale situaţii similare. Cele mai utilizate variante
ale acestei metode (Neacşu, 2001) sunt:
 metoda situaţiei (case-study) – presupune prezentarea completă a cazului şi
informaţiilor necesare soluţionării acestuia;
 studiul analitic al cazului (incidence) - se descrie cazul în întregime şi se oferă o parte
a informaţiilor pentru rezolvarea sa;
 atât cazul, cât şi datele necesare soluţionării sunt parţiale, accentul punându-se pe
efortul personal al clientului de descoperire euristică a soluţiilor.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

69
O vatiantă poate fi şi cănd un studiu de caz descrie pe scurt o situaţie unde există
o dilemă. Aceasta dilemă constituie baza discuţiei. Se poate discuta în grupuri mici ce
strategie se poate aborda. Această modalitate de lucru se foloseste pentru: discutarea
problemelor comune într-o situaţie dată, promovarea discuţiilor de grup, rezolvarea
problemelor şi schimbul de opinii în grup, dezvoltarea abilităţilor de rezolvare a
diverselor probleme. Specialistul trebuie să ţină seama de următoarele aspecte:
 cazul selectat trebuie să fie aproape de experienţa participanţilor;
 nu există întotdeauna o singură soluţie corectă;
 problemele sunt de obicei complexe şi au mai multe faţete;
 orice comentariu al participanţilor legat de caz este o reflecţie a propriilor puncte de
vedere, valori, credinţe; din acest motiv mediatorul grupului trebuie să aibă grijă să
nu existe cazuri de atac la persoană între participanţi;

J ocul de rol
Jocul de rol se bazează pe ideea că se poate învăţa nu numai din experienţa directă
ci şi din cea simulată. Presupune identificarea unei situaţii-problemă ipotetice şi
interpretarea anumitor situaţii pe baza unui scenariu şi a unor personaje cu caractere şi
modalităţi de acţiune prestabilite. Această metodă dezvoltă capacitatea de empatie,
abilităţile de comunicare, relaţionare şi expresivitate emoţională; are avantajul de a oferi
individului oportunitatea exersării unui „rol” asemănător sau diferit faţă de cel din viaţa
de zi cu zi. Jocul efectiv trebuie urmat de o etapă de reflecţie şi analiză asupra propriului
comportament, reacţiilor emoţionale şi strategiilor de acţiune într-o situaţie dată. Se
recomandă ca cei care vor interpreta rolurile să fie persoane spontane şi dezinhibate,
astfel încât metoda să fie ilustrativă pentru ceilalţi participanţi şi să nu se soldeze cu eşec.
Simularea prin joc de rol duce la creşterea gradului de adaptabilitate şi la
amelorarea relaţiilor dintre persoane, dezvoltănd în acelaşi timp găndirea critică,
capacitatea de exprimare şi pe cea empatică. Există mai multe variante:
 jocul cu rol prescris (participanţii primesc cazul şi descrierea rolurilor şi le
interpretează ca atare);
 jocul de rol improvizat, creat de cel care interpretează (se porneşte de la o situaţie
dată şi fiecare participant trebuie să-şi dezvolte rolul);
Jocul de rol este o tehnică ce dă participanţilor ocazia să îşi asume rolul unei alte
persoane, să simtă, să se comporte şi să vorbească ca altcineva. În cadrul unui rol asumat
participanţii pot:
 să experimenteze felul în care o persoană se poate simţi într-o anumită situaţie;
 să încerce o nouă strategie de comunicare şi să obţină feed-back;
 să înveţe unii de la alţii, din succese sau insuccese etc.;
Jocul de rol este de obicei mai uşor accesibil pentru participanţi dacă se
desfăşoară în grupuri mici sau în perechi şi oferă ocazia unui număr mai mare de
persoane să poată juca un rol. Această tehnică este utilizată pentru a:
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

70
 schimba o atitudine;
 oferi participanţilor ocazia de a „se pune în pielea altcuiva” (să exploreze cum se pote
simţi şi acţiona dacă este în situaţia altcuiva);
 permite participanţilor să conştientizeze consecinţele anumitor comportamente asupra
celorlalţi;
 explora abordări alternative ale unor situaţii reale;
 oferă un cadru sigur în care participanţii pot explora problemele pe care nu le pot
aborda în viaţa de zi cu zi;
 experimentează atitudini şi valori diferite de cele personale;
Aspecte de care trebuie să se ţină seama:
 este spontan (nu trebuie urmat neapărat un scenariu);
 specialistul trebuie să aibă foarte bine stabilit scopul care se urmăreşte prin jocul
de rol;
 observatorii sunt instruiţi să adreseze întrebări personajelor şi nu actorilor;
 „actorii” pot fi furaţi de rol (devin emoţionaţi, se implică personal, găndesc în
stereotipuri) sau nu reuşesc să intre în rol;
 este foarte importantă pregătirea şi familiarizarea participanţilor cu tehnica jocului
de rol pentru ca aceasta să aibă impact;
 este important ca specialistul să se asigure că persoana „a ieşit din rol” şi apoi
discuţia se poate concentra asupra problemelor din scenetă;

Simularea
Presupune „jucarea” unei situaţii de viaţă cât mai apropiată de realitate, în care
personajele se interpretează pe sine. Spre exemplu, ce aş face în situaţia unui interviu de
angajare? Metoda oferă un cadru securizant de experimentare a propriilor strategii de
acţiune, explorarea acestora, trăirea eşecului şi succesului. Etapa de acţiune este urmată
de o analiză a propriilor comportamente.

Chestionarul
Chestionarul este alcătuit dintr-o serie de întrebări structurate pe o temă şi centrate pe
anumite obiective, la care individul trebuie să dea un răspuns scris. După forma
întrebărilor, putem distinge mai multe tipuri de chestionare (Tomşa, 1999):
 chestionare cu întrebări închise - alegerea între două sau mai multe răspunsuri de tipul
Da / Nu, Întotdeauna / Uneori / Niciodată etc.;
 chestionare cu întrebări pre-codificate multiplu - alegerea dintr-o serie de răspunsuri
deja formulate;
 chestionare cu întrebări deschise - posibilitatea de a răspunde într-o manieră
personală;
 chestionare cu întrebări mixte - alternarea întrebărilor închise cu cele deschise.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

71
Cele mai utilizate tipuri de chestionare în consilierea carierei adulţilor sunt cele de
evaluare a intereselor şi atitudinilor profesionale:
Consilierul trebuie să explice cerinţele de completare şi să se asigure că poate conta
pe capacitatea de autoanaliză a celor chestionaţi. Avantajul unei astfel de metode constă
în posibilitatea aplicării la un număr mare de subiecţi în timp limitat, analiza rapidă a
datelor, interpretarea ne-echivocă.

Analiza datelor biografice
Metoda constă în colectarea în timp a datelor de interes despre individul care
solicită asistenţă în domeniul consilierii carierei. Prin discuţii cu familia şi rudele
clientului, consilierul va avea acces la informaţii care permit cunoaşterea evoluţiei şi
explicarea unor fenomene care nu puteau fi descifrate prin analiză transversală.

Auto-caracterizarea
Auto-caracterizarea reprezintă o metodă de auto-investigaţie şi auto-reflecţie prin
care individul emite anumite judecăţi de valoare despre propria personalitate. În cadrul
demersului de consilierea carierei, metoda trebuie aplicată în diferite etape, pentru
surprinderea modificărilor survenite asupra imaginii de sine, procesului de clarificare a
valorilor sau altor aspecte ce ţin de personalitatea individului. Avantajul constă în faptul
că oferă accesul la informaţii inaccesibile altor metode.

Evaluarea psihologică
Datele obţinute în urma aplicării acestei metode trebuie corelate cu rezultatele
obţinute prin alte modalităţi de lucru în domeniul consilierii carierei adulţilor. Unul dintre
avantajele majore ale acestei metode constă în oferirea unei măsuri obiective şi
standardizate a unui comportament, cu posibilitatea comparării performanţelor între
diferiţi subiecţi. Cele mai frecvent utilizate teste psihologice în consilierea carierei
adulţilor sunt (Jigău, 2001):
 teste de măsurare a aptitudinilor (senzoriale, psihomotrice, intelectuale);
 teste de interese;
 teste de personalitate;
 teste de creativitate;
 teste de evaluare a cunoştinţelor care permit să se măsoare cunoştinţele
informaţionale, tipurile de dificultăţi întâmpinate de către clienţi;
Trebuie specificat faptul că, deşi aplicarea testelor psihologice poate fi făcută de către
orice specialist în domeniul consilierii carierei adulţilor, interpretarea rezultatelor
obţinute trebuie realizată numai de către psiholog sau consilierii cu pregătire în
psihologie. Acest lucru este necesar datorită complexităţii interpretării psihologice, care
este bazată pe cunoştinţe teoretice de specialitate, experienţă în analiza profilelor
psihologice şi a corelării rezultatelor la teste cu datele obţinute în urma aplicării altor
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

72
instrumente. Testele existente sunt foarte numeroase şi pot fi clasificate după diverse
criterii:
 modul de administrare (teste individuale sau teste colective);
 natura sarcinilor de îndeplinit (teste creion-hârtie cu răspunsuri scrise, teste
verbale cu răspunsuri orale, teste de performanţă cu manipularea unor materiale);
 tipul de rezultate pe care le oferă (cantitative şi calitative), în funcţie de utilizarea
lor (diagnostic sau pronostic);
 în funcţie de caracterul global sau analitic al informaţiilor pe care le oferă etc.;

Examenul de orientare
Examenul de orientare este o practică globală care poate cuprinde un bilanţ şi/sau o
consiliere.
Bilanţul de orientare - acesta constă în strângerea de informaţii în vederea luării unei
decizii sau a realizării unei şedinţe de consiliere.Este o analiză a caracteristicilor
individuale ale unei persoane şi permite individului să facă, într-un anumit moment un
bilanţ al trecutului, prezentului şi viitorului său. Este un demers care trebuie să fie
individual şi al cărui subiect trebuie să fie chiar autorul în cauză. Bilanţul se poate înscrie
într-un demers de: observare şi adaptare , orientare , acordare de ajutor
Bilanţul comportă mai multe etape:
 într-o primă etapă, este vorba de primirea clientului şi de pregătirea bilanţului,
făcându-se analiza cererii şi construindu-se o alianţă de lucru între client şi
consilier;
 într-o a doua etapă, se pune problema culegerii informaţiilor; aici se pot folosi
diferite instrumente: interviul (evident, cu clientul/, dar şi/sau alţi actori care îl
cunosc), testul psiho-metric, observaţia, informarea de tip şcolar etc.
 în a treia etapă trebuie să se realizeze sinteza informaţiilor culese;
 ultima etapă constă în discutarea rezultatelor cu clientul (şi eventual, cu alte
persoane);
În cazul unui bilanţ, este vorba, întotdeauna, de înscrierea clientului(iniţiativă care
nu este neapărat obligatorie) într-un spaţiu tripartit (clientul – instrumentele de
investigare – profesionistul), în cadrul căruia se va desfăşura identificarea capacităţilor lui
(cognitive, afective, şcolare, profesionale, personale) şi aceasta în funcţie de un obiectiv
vizat de bilanţ.
Bilanţul este un tip specific de clarificare a nevoilor, aspiraţiilor, proiectelor.
Acesta necesită, în obligatoriu, adeziunea şi implicarea clientului, consilierul având
sarcina de a crea condiţii optime pentru reuşita bilanţului şi de a permite subiectului să-şi
însuşească demersul şi realizările acestuia.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

73
Bilanţul trebuie să antreneze, în cazul clientului, o schimbare ce rezultă din
diferenţa dintre imaginea pe care o are el însuşi despre sine şi reprezentările pe care şi le
formeaza specialistul despre el.
În cazul clientului, trebuie să aibă loc o înţelegere şi o integrare a noilor
informaţii ce-l interesează. Aceasta ar trebui să-i permită o detaşare faţă de punctul său
de vedere iniţial şi un start în altă direcţie.

Conversaţia
Prin metoda conversaţiei euristice, consilierul determină clientul/clienţii să
depună efort personal în analiza unei probleme pentru găsirea unor noi adevăruri pe baza
experienţelor deja acumulate. Din punctul de vedere al consilierului carierei, cel mai
important moment îl constituie elaborarea întrebărilor care vor canaliza şi direcţiona
efortul clientului spre găsirea unor răspunsuri şi soluţii corecte. Tocmai din acest motiv
trebuie cunoscute tehnicile de punere a întrebărilor (întrebările închise/întrebări deschise,
întrebări cauzale, întrebări convergente/divergente, întrebări de evaluare), a ritmului de
punere a acestora (astfel încât să se acorde timpul necesar de gândire pentru descoperirea
răspunsului), dar şi modalităţile de întărire pozitivă sau negativă a răspunsurilor.
În procesul de consilierea carierei se consideră că fiecare răspuns pe care clientul
îl oferă conţine o modalitate proprie de explorare a realităţii şi, ca atare nu poate fi
evaluat ca fiind corect/greşit. Este mai potrivit să se vorbească despre modalităţile de
analiză a răspunsurilor şi acordare a feedback-ului pozitiv decât despre sancţiuni,
pedepse, critici. Astfel, consilierul trebuie să cunoască modalităţile de aprobare şi
încurajare, fără a exagera în utilizarea acestora, precum şi tehnicile de acordare a
feedback-ului pozitiv pentru corectarea unui răspuns/comportament necorespunzător.

Dezbaterea
Metoda este utilizată îndeosebi în cazul consilierii de grup şi poate fi înţeleasă ca
o discutare pe larg a unei probleme controversate, urmărindu-se influenţarea atitudinilor
şi convingerilor participanţilor. Variante ale metodei utilizate în consilierea carierei:
 discuţia-dialog;
 discuţia de grup,
 dezbaterea de tip „masă rotundă”,
 dezbaterea de tip Phillips 66,
 brainstorming-ul (asaltul de idei),
 discuţia dirijată,
 discuţia liberă.
Avantajele metodei constau în intensificarea inter-comunicării şi a relaţiilor din
cadrul grupului, dezvoltarea spontaneităţii, spiritului asertiv şi participării / implicării
active. Consilierul trebuie să joace rolul de moderator care să intervină cănd unii membri
ai grupului au tendinţa de a vorbi prea mult, de a-şi impune părerea sau de a se retrage
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

74
din discuţie, a fi pasivi, a se izola. În acelaşi timp consilierul trebuie să intervină pentru a
direcţiona discuţia spre tema iniţială (să limiteze divagaţiile care dau impresia
îndepărtării de la subiect şi pierderii timpului) şi să acorde tuturor participanţilor
posibilitatea de a-şi spune punctul de vedere.
Metoda presupune o pregătire prealabilă a consilierului (cunoaşterea grupului,
tehnicile de moderare, familiarizarea cu diferitele aspecte ale situaţiei-controversă pusă în
discuţie) şi a spaţiului în care se va desfăşura discuţia.

Problematizarea
Fiecare individ a experimentat cel puţin o dată în viaţă o situaţie contradictorie,
conflictuală pentru care, pe moment, nu a dispus de mijloace adecvate de rezolvare. Acest
tip de situaţie este cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de „situaţie-
problemă”, trăită de subiect ca un obstacol pentru a cărui depăşire nu sunt suficiente
structurile cognitive existente. Din acest motiv este necesară o restructurare a vechiului
sistem de cunoştinţe şi reprezentări şi construirea unuia nou, cu ajutorul căruia obstacolul
să poată fi depăşit. Utilizarea acestei metode în cadrul consilierii carierei presupune din
partea specialistului crearea unor astfel de situaţii problematice şi direcţionarea clientului
spre construirea structurilor adecvate depăşirii acesteia. Metoda are avantajul dezvoltării
capacităţii de a sesiza, analiza şi soluţiona o problemă, de a elabora ipoteze şi planuri de
acţiune.

I nterviul
Interviul reprezintă una dintre cele mai utilizate metode. Interviul poate fi definit
ca „o situaţie provizorie de interacţiune şi de inter-influenţă, în esenţă verbale, între două
persoane aflate în contact direct şi care urmăreşte un scop prealabil stabilit” (Porlier,
2001). Interviul poate fi directiv (tot ceea ce urmează să se întâmple este organizat şi
planificat dinainte de către consilier) şi non-directiv (şedinţa decurge liber, secvenţele
structurându-se pe parcurs, în funcţie de nevoile individuale ale clientului / clienţilor).
Această metodă permite culegerea datelor iniţiale despre individ, conturarea
situaţiei problematice pentru care individul solicită asistenţă şi pe baza cărora se vor
planifica sesiunile de consiliere şi obiectivele corespunzătoare. Interviul este metoda cea
mai des utilizată de specialiştii în orientarea carierei. Nu există un tip unic de interviu de
orientare, ci mai multe tehnici posibile. Utilizarea unei anumite tehnici este susţinută, de
referinţe teoretice, care formează cadrul conceptual folosit de cel ce conduce interviul, în
vederea înţelegerii situaţiei şi a cererii celui intervievat, pentru a rezolva problema
ridicată.
Obiectivele unui interviu pot fi de mai multe feluri şi pot urmări mai multe
scopuri: anamneză, selecţie, consiliere psihologică, consiliere în vederea orientării, etc.
Tipuri de interviu: directiv, non-directiv şi semi-directiv.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

75
 interviul directiv – în cadrul acestui tip temele ce vor fi abordate, eventual
chestionarele ce trebuie completate, sunt codificate în prealabil de către cel care
conduce interviul (cu utilizarea unei grile de interviu);
 interviul non-directiv – în care nimic din ceea ce urmează să se întâmple sau să se
spună de cei doi nu este prevăzut dinainte;
 interviul semi-directiv;
Interviul din cadrul consilierii în vederea orientării este influenţat de mai multe
curente teoretice: curentul diagnostic-prescripţie, curentul centrat pe persoană, curentul
dezvoltării vocaţionale, curentul consilierii, abordarea paradoxală, perspectiva sistemică
şi interviul de relatare a vieţii.
Curentul diagnostic – prescripţie
Acesta este curentul cel mai vechi. El se bazează pe o concepţie cognitivistă şi
raţională a demersului de orientare, se sprijină pe teoria corelării dintre individ şi
profesiune şi utilizează noţiunile de aptitudini, trăsături şi factori. Interviul urmăreşte
obţinerea unui număr maxim de informaţii pentru a obţine identificarea unei soluţii.
Interviurile realizate sunt de cele mai multe ori directive.
Curentul centrat pe persoană
Acest curent, initiat de C. Rogers (1958), a influenţat în mare măsură practicile
interviului. Ideea sa centrală este concepţia despre individ ca persoană capabilă să aibă în
vedere, în mod personal şi constructiv, problemele cu care se confruntă. Interviul va
urmări, în mod special, dezvoltarea atitudinii de comunicare (congruenţa, empatia,
acceptarea necondiţionată) şi va face apel la diferite tehnici de ascultare, de reformulare
şi de intervenţie. Obiectivul interviului va fi de a-l face pe partener să se înţeleagă pe sine
şi să-şi utilizeze propriile resurse. Interviurile realizate sunt non-directive.
Curentul dezvoltării vocaţionale
Acest curent îl are ca iniţiator pe D. Super (1942). El se bazează pe două idei
centrale: alegerea profesiunii nu este punctuală, ea se realizeaza ca urmare a unei
succesiuni de opţiuni, experienţe şi evoluţii; sprijinul psihologic al acestei derulări
secvenţiale este legătura între dezvoltarea imaginii de sine şi transpunerea sa în termeni
vocaţionali. Acest curent corespunde mai multor practici de interviu de consiliere în
domeniul orientării care sunt, în general, structurate. De exemplu, unele dintre aceste
interviuri urmaresc restituirea rezultatelor la teste/chestionare, completarea unei fişe de
bilanţ sau utilizează liste de meserii. Printre interviurile care se sprijină pe utilizarea
listelor de meserii, unul dintre cele mai cunoscute este tipul ADVP

(activarea dezvoltării
vocaţionale şi personale).
Pe plan teoretic curentul ADVP se bazează pe teoria decizionala a lui
Tiedeman&O”Hara (1963), pe modelul dezvoltării vocaţionale a lui D.Super (1984) şi a
fost operaţionalizat de canadienii D.Pelletier, G.Noiseux si C.Bujold (1988). Interviul
ADVP este o tehnică folosită des (Franţa), care se caracterizează prin următoarele
elemente:
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

76
 conducerea interviului este axată pe demersul personal al celui consiliat, pe
reprezentările şi pe modurile sale specifice de clasificare; acesta îşi păstrează o parte a
muncii lui de reflecţie datorită unui rezumat pe care îl scrie chiar el;
 expertiza consilierului se bazează pe capacităţile sale: de a negocia cu persoana
consiliată contractul de comunicare chiar de la începutul interviului pentru ca acesta
să poată înţelege sensul intervenţiilor consilierului; de a-l ajuta pe consiliat să se
exprime (etapa de explorare), să se explice (etapa de cristalizare) şi să-şi ierarhizeze
interesele şi motivaţiile (etapa de specificare); de a alege pe tot parcursul interviului
acele tipuri de comunicare menite să faciliteze deschiderea persoanei consiliate;
 interviul AVDP se bazează pe activitatea de auto-evaluare a intereselor şi a
motivaţiilor, îndrumată de diferite faze ale interviului (explorarea, cristalizarea,
specificarea) şi de intervenţiile consilierului;
 evaluarea are un aspect formativ; interviul ADVP se prezintă ca o tehnică de ajutor
pentru luarea deciziei, de care consultantul se poate apropia în timpul demersului şi
pe care va putea s-o utilizeze şi mai târziu.
Aceste interviuri sunt semi-directive.
Curentul consilierii
Interviul de consiliere implică o colaborare între consilier şi cel consiliat şi se
desfăşoară într-o perspectivă de schimbare; el se bazează pe o tranzacţie între persoană şi
mediul acesteia. Această colaborare nu poate avea un efect pozitiv decât dacă s-a creat o
alianţă reală de lucru, căci ceea ce îi ajută pe cei mai mulţi dintre clienţi să se schimbe
este calitatea relaţiei stabilite cu ei. Interviul se desfăşoară în trei faze: identificarea
problemei, clarificarea multidimensională a acesteia şi stabilirea obiectivelor.
În primul rând, trebuie să i se lase timp clientului să-şi prezinte problema şi
consilierului să se asigure că a înţeles bine. Pentru aceasta, consilierul va face uz de
calităţile sale de întâmpinare a vizitatorului, de ascultare empatică şi de respect, de
competenţele sale de „reflecţie“ şi de a pune întrebări „deschise“. Aici este nevoie să se
rămână cât mai aproape de „materialul“ adus de client, să nu se adauge nimic şi, mai ales,
să nu se ofere nici un fel de explicaţie sau soluţie, permiţând astfel clientului să-şi
revizuiască problema şi să-şi explice cauzele acesteia.
În continuare, consilierul îl invită pe client să-şi clarifice problema şi să exploreze
diferitele registre în care o vede, o gândeşte, în cadrul cărora acţionează: afectiv, raţional,
comportamental, contextual.
În final, într-o ultimă întâlnire (sau într-un alt interviu) consilierul îl ajută pe client
să elaboreze obiective de acţiune care iau în considerare, alături de realitate, limitele şi
resursele sale. Această activitate se desfăşoară întotdeauna cu autenticitate, cu respect
pentru celălalt, pentru valorile sale.
Abordarea paradoxală
Această abordare (G. Bateson) ia în considerare comunicarea la nivelul
conţinutului şi al relaţiei şi se sprijină pe dubla constrângere pentru modificarea
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

77
comportamentelor. Interviul presupune explorarea concretă şi riguroasă a unei situaţii în
care cele două persoane sunt implicate social şi afectiv. Este o tehnică de investigaţie,
care se caracterizează prin faptul că subiectul este, în acelaşi timp, cel care cere, produce
şi căruia îi este destinată cunoaşterea realizată în cadrul acestei comunicări.
Perspectiva sistemică
Analiza sistemică oferă un cadru de observare a orientării în mijlocul familiei.
Orientarea constituie expresia unei faze de tranziţie de la adolescenţă spre vârsta adultă şi
presupune o redefinire a rolurilor în cadrul familiei. Interviul de tip sistemic utilizează
conceptele şi gândirea „sistemică“ pentru a le aplica la analiza divergenţelor care apar în
cadrul familiei, ţinând seama de poziţia pe care o ocupă fiecare participant în cadrul
acestui sistem. Consilierul îşi îndreaptă atenţia mai mult către relaţii, decât către conţinut.
Nu este centrat atât de mult pe „de ce?“ sau „ce?“, cât mai ales pe „cum?“.
De exemplu, în legătură cu rezultatele şcolare, consilierul se va interesa, în
special, de reacţiile pe care acestea le suscită la fiecare membru al familiei.
Interviurile de relatare a vieţii
Începând din anul 1970, mai multe curente ale ştiinţelor umaniste au manifestat
un interes crescând pentru relatarea autobiografiilor. Proiectele de viitor de care se
interesează consilierii de orientare se înscriu în mod cât se poate de firesc într-o istorie
socială şi familială. Ca mijloc de dobândire a unei identităţi sociale şi familiale, o astfel
de analiză permite aprofundarea identităţii personale. Ea poate facilita o mobilizare a
persoanei către obiective noi de formare şi inserţie.
Ulterior, această abordare s-a generalizat. Conceptele şi tehnicile sale au fost
introduse în programele de orientare educaţională. Abordarea chestiunii orientării cu
ajutorul istoriei personale poate răspunde nevoilor clienţilor şi ale profesioniştilor. Primii
vor să fie consideraţi subiecţi capabili să găsească un sens în viaţa lor şi să modifice ceva
în ea.
Constatăm, aşadar, că practicile interviului – care sunt fără îndoială cele mai
frecvente în orientarea carierei – sunt variate în ceea ce priveşte fundamentele teoretice şi
tehnicile pe care le utilizează. Punctul lor comun este totuşi, acela că necesită o pregătire
psihologică iniţială şi formări continue numeroase, mai ales, pentru a aprofunda tehnicile
de auto-supervizare, necesare adesea pentru o evaluare raţională şi eficace a acestor
practici.

Scrisoarea de intenţie
Se utilizează împreună cu CV-ul. Trebuie redactată într-un stil personal şi să
degaje o atitudine pozitivă, astfel încât să creeze o bună impresie asupra angajatorului.
Aceasta trebuie să cuprindă o scurtă prezentare a calificărilor / abilităţilor solicitantului,
interesul pentru postul solicitat şi compania respectivă, precum şi modul specific în care
solicitantul poate contribui la dezvoltarea firmei.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

78
Scrisoarea trebuie să fie: scurtă (aproximativ o pagină A4) şi clară; tehnoredactată pe
hârtie albă, fără greşeli gramaticale; să denote o atitudine pozitivă şi ambiţioasă.
Scrisoarea trebuie să conţină: precizări exacte asupra postului/domeniului solicitat;
punctele forte ale aplicantului şi cele mai importante elemente ale CV-ului; informaţii
clare despre modalitatea de contactare pentru interviu; alte date pe care angajatorul le
poate (eventual) solicita;

Curriculum Vitae
Cea mai importantă provocare în redactarea unui CV o reprezintă încercarea de
auto-prezentare, în scris, într-o manieră sintetică şi interesantă.
Modele de Currculum Vitae
Curriculum Vitae cronologic pune accent pe experienţa profesională. În
redactarea acestuia se începe cu prezentarea activităţilor profesionale recente şi se
continuă, în ordine cronologică inversă, cu toate celelalte activităţi realizate până la data
întocmirii CV-ului. Acest format nu este în avantajul recenţilor absolvenţi pentru că
evidenţiază lipsa de experienţă. De asemenea, acest tip de CV atrage atenţia asupra
perioadelor de inactivitate.
Curriculum Vitae funcţional are un format non-linear, prin care pot fi subliniate
abilităţile şi realizările. Este recomandat celor persoanelor care au deja calificarea cerută
de postul pentru care se depune aplicaţia. Această variantă evidenţiază realizările, fără a
ţine seama de cronologia lor. Sunt enumerate posturile deţinute, după preferinţă,
punându-se accentul pe sarcinile îndeplinite şi succesele obţinute.
Curriculum Vitae biografic are un caracter personal, scopul său fiind de a pune în
valoare trăsăturile individuale, caracterul şi mai puţin performanţele strict profesionale.
Prin acest CV, candidatul trebuie să demonstreze angajatorului că aptitudinile sale sunt
valoroase pentru instituţie.
Curriculum Vitae combinat este un rezumat funcţional, însoţit de o scurtă istorie
a activităţii profesionale, care începe cu enumerarea abilităţilor şi realizărilor, urmate de
istoria rutei profesionale.
Ce trebuie să conţină un CV? nume şi prenume; adresa; data naşterii; mijloace de
comunicare (telefon, fax, e-mail); naţionalitatea (doar în situaţia în care acest lucru nu
rezultă de la sine sau este cerut de angajator); starea civila (opţional); copii (opţional);
obiectivul (precizarea postului de muncă dorit); studiile (anul absolvirii liceului /
facultăţii şi, dacă e avantajos, media generală de bacalaureat / licenţă); experienţa
profesională (posturi şi funcţii deţinute, între ce perioade şi la ce firme / instituţii, cursuri
de specializare / calificare); realizări şi premii; abilităţi şi deprinderi (organizate în funcţie
de cerinţele angajatorilor şi importanţa pentru postul solicitat); asociaţiile profesionale
(din care solicitantul face parte); situaţia stagiului militar (doar dacă acest lucru este
important pentru postul vizat); alte date personale relevante pentru angajator; hobby-uri;
recomandări (opţional); data şi semnătura;
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

79
Metode de informare

Metodele şi mijloacele de informare utilizate în consilierea carierei adulţilor pot fi
clasificate astfel:
Metode şi mijloace orale – participarea la conferinţe, cursuri,consultaţii, întâlniri cu
diverşi specialişti.
Metode şi mijloace concrete - vizitele în companii, instituţii, stagiile de practică,
participarea la târguri sau burse ale locurilor de muncă . Acestea vizează familiarizarea cu
aspectele practice.
Metode şi mijloace audio-vizuale - vizionarea de casete video, analiza unor filme sau
emisiuni radio-TV.
Metode şi mijloace scrise - consultarea unor ghiduri, buletine informative, reviste de
specialitate, articole de presă, profilele ocupaţionale şi Clasificarea Ocupaţiilor din
România (COR).
Informarea cu privire la meseriile şi formele de învăţământ care conduc la această
alegere au drept scop să-l facă pe client actor al propriului său viitor, să-i permită să-şi
elaboreze proiectul vieţii, pornind de la confruntarea cu realităţile şi experienţele atât de
diverse faţă de şcoală, cu caracteristicile şi exigenţele formării, ale pieţei forţei de muncă,
ale constrângerilor acesteia, ale dorinţelor familiale şi evident ale propriilor aspiraţii şi
motivaţii.
Fiecare actor al acestui proces trebuie să cunoască foarte bine resursele şi
instrumentele de documentare în ceea ce priveşte informarea şi orientarea, instrumentele
scrise, audiovizuale, informatizate, pentru a stăpâni datele necesare în vederea sprijinirii
elaborării proiectelor profesionale. Activităţile care au drept obiectiv cunoaşterea
meseriilor şi a filierelor de formare se asociază, adesea, cu activităţile care au drept
obiectiv cunoaşterea de sine: complementaritatea lor este nucleul conţinutului
aşa-numitei orientări în vederea alegerii.
Modaltiăţi de informare (individual/ grup):
 prezentarea şi promovarea serviciilor oferite (pliante, postere, web site etc.);
 analiza ofertelor educaţionale;
 analiza profilelor ocupaţionale;
 consultarea bazelor de date despre studii şi formare;
 valorificarea resurselor media (presa scrisă, TV, radio);
 expuneri în cadrul conferinţelor;
 lecturi personale;
 vizionarea unor casete video;

Metode şi tehnici informatizate şi de comunicare (TIC)
Necesitatea profesionalizării activităţii de consilierea carierei adulţilor, dar şi cerinţele
actuale pun accentul şi pe utilizarea tehnologiilor informatice. Controverse legate de
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

80
utilizarea TIC în consilierea carierei subliniază specificitatea relaţiei consilier-consiliat,
bazată pe interacţiune directă, afectivitate, spontaneitate - caracteristici care, se consideră,
nu ar putea fi suplinite în relaţia client - calculator.
Sistemele informatice şi tehnologiile multimedia trebuie înţelese ca instrumente
suplimentare, complementare activităţii de consiliere directă, de tip faţă în faţă. Acestea
nu înlocuiesc intervenţiile tradiţionale, dar le pot oferi sub alte forme:
 interviuri faţă în faţă: video-conferinţe;
 interviuri mijlocite: discuţii telefonice sau on-line;
 muncă în echipă: prin video-conferinţe, e-mail, forum de discuţii;
 acces la informaţii: librării virtuale, pagini Internet, baze de date.
Avantajele oferite specialiştilor pot fi sintetizate astfel:
 acces rapid la informaţii;
 păstrarea, stocarea şi reactualizarea obiectivă a unei cantităţi mari de date;
 simularea mediilor de lucru;
 actualizarea rapidă şi facilă a informaţiile;
 facilitarea schimbului şi comunicării de informaţii;
 stabilirea rapidă a contactelor (interactivitate mijlocită).
În ultimii au fost dezvoltate numeroase instrumente electronice utilizate din ce în ce mai
frecvent în consilierea carierei adulţilor:
 Baze de date informaţionale - conţin informaţii despre ocupaţii, piaţa muncii, posturi
vacante, sisteme de educaţie etc.
 Teste psihometrice şi chestionare - măsoară abilităţi, interese, caracteristici ale
personalităţii şi ale relaţionării interumane. Unele variante propun module de formare
pentru ca aceste abilităţi să fie dezvoltate la nivelul cerut.
 Programe de căutare a informaţiilor - găsesc informaţiile relevante, în funcţie de
anumite criterii-cheie.
 Instrumente pentru luarea deciziilor - ajută utilizatorul în analiza factorilor care
intervin în luarea unei decizii. Sunt, de obicei, de trei tipuri: 1. programe cu conţinut
nestandardizat, care permit utilizatorului acces la informaţii şi conturarea unei decizii
prin compararea opţiunilor; 2. jocuri pentru luarea unei decizii prin care se urmăreşte
abilitarea utilizatorului de a practica luarea unei decizii şi a urmări efectele; 3.
programe de simulare.
 Simulatoare ale mediilor de muncă - sunt utilizate pentru învăţarea anumitor meserii
sau exemplificarea unor aspecte practice.
 Programe de punere în corespondenţă - identifică pentru utilizatori slujbele cele mai
potrivite, pe baza unui profil aptitudinal.
 Programe de auto-prezentare - sunt realizate pentru a ajuta clientul să redacteze un
CV sau o scrisoare de intenţie.
 Pachete electronice pentru practicieni - includ portofolii digitale,
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

81
Metode de intervenţie colectivă/grup
Activităţile de grup (şedinţe de informare sau şedinţe de educare în vederea
orientării), se adresează unui grup de clienţi care au o serie de caracteristici comune.
Profesioniştii care organizează şi asigură aceste şedinţe trebuie să utilizeze
metode care se bazeaza pe analiza şi înţelegerea grupurilor dar şi pe teoriile care provin
din domeniul psihologiei sociale.
Aceşti profesionişti trebuie să cunoască informaţii teoretice şi abordări practice
ale diferitelor forme de grup şi ale funcţionării lor: grupuri centrate asupra unei sarcini
sau grupuri axate pe dezvoltarea persoanelor; grupuri mici sau grupuri mari; grupuri
naturale sau grupuri artificiale etc. În plus, este necesar să se stăpânească un anumit
număr de tehnici de animare a grupurilor. Anumite tehnici de grup creează situaţii ludice
prin utilizarea jocurilor. Jocul permite abordarea unor anumite dimensiuni ale consilierii
în vederea orientării, deoarece: subiectul trebuie să se implice; este nevoie de interacţiuni
sociale; este deosebit de favorabil pentru formarea individului.


5.2.Tehnici folosite în activitatea de consiliere şi orientare

Există moduri diferite de a prezenta informaţia şi de a iniţia discuţia. Unele din
aceste strategii sunt potrivite pentru grupuri mari sau pentru a prezenta un subiect, în timp
ce altele sunt potrivite pentru activităţile în grupuri mici. Cele mai multe dintre tehnici se
concentrează pe participarea şi interacţiunea în grup. Ele oferă participanţilor
posibilitatea de a pune întrebări, de a împărtăşi idei sau de a discuta conţinutul
informaţiei. Folosirea acestora trebuie să acopere cele trei componente vizate în procesul
de orientare - cunoştinţe, atitudini, abilităţi; să fie adaptate la grup, să reflecte modelul
învăţării experienţiale, să fie compatibile cu experienţa participanţilor în domeniu.
Selectarea acestora se realizează în funcţie de stilurile de învăţare ale
participanţilor, de individualitatea fiecărui grup căt şi de măsura în care servesc scopului
şi obiectivelor iniţiale. Fiecare dintre tehnici are o pondere mai mare sau mai mică în
oferirea de informaâii, formarea abilităţilor şi în schimbarea atitudinilor.
Rolul specialistului este de a crea un echilibru între aceste trei componente pe tot
parcursul programului şi de a urma paşii corecţi în utilizarea fiecăruia dintre ele. Scopul
folosirii acestor tehnici este de a sprijini procesul de învăţare şi schimbare pentru
participanţi.

Discuţia facilitată
Discuţia are semnificaţia unui schimb reciproc şi organizat de informaţii şi idei,
de impresii şi de păreri, de observaţii în scopul clarificării în comun a unor idei, pentru a
sistematiza, pentru a stabili similitudini şi diferenţe, pentru a soluţiona unele probleme
care comportă soluţii alternative. Utilizarea discuţiei prezintă numeroase avantaje:
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

82
crearea unei atmosfere de deschidere, facilitarea intercomunicării şi a acceptării punctelor
de vedere diferite, conştientizarea complexităţii situaţiilor în aparenţă simple.
Prin discuţie se exersează abilităţile de ascultare activă şi de respectare a regulilor
de dialog. Etape ale discuţiei:
 stabilirea regulilor de discuţie – constituie un mod de a crea un mediu în care toţi
să se simtă în siguranţă şi capabili să participe la discuţii;
 participanţii să fie aranjaţi în cerc sau semicerc;
 se prezintă subiectul discuţiei cu claritate;
 discuţia este moderată astfel încăt să faciliteze exprimarea unor puncte de vedere
căt mai diferite, iar întrebările lansate trebuie să provoace continuarea discuţiei;
 se acordă suficient timp de reflecţie pentru ca participanţii să-şi poată organiza
răspunsurile;
 nu se permite monopolizarea discuţiei de către anumite persoane;
 se formulează întrebări care presupun analiza, sinteza şi evaluarea elemetelor
situaţiei;
 se accentuează în mod pozitiv partea de răspuns care este corectă;
Acest tip de discuţii au subiecte bine definite şi sunt conduse de specialist.
Prin acest proces participanţii îşi pot împărtăţi fapte şi idei cu scopul de a-şi clarifica
anumite probleme şi pentru a întelege sentimentele şi valorile celorlalţi.
Succesul activităţilor în grup depinde de sentimentul de egalitate în cadrul
grupului. Aşezarea participanţilor şi a consilierului în cerc este modalitatea care asigură
cel mai bine şanse egale de intervenţie fiecăruia.

Brainstorming („Furtuna de idei”)
„Furtuna de idei” este un flux de idei pe o temă dată. Acest proces facilitează un
număr nelimitat de idei şi concepte. Toate răspunsurile sunt acceptate, iar ideile nu sunt
evaluate. Este o tehnică de străngere de informaţii, de verificare a informaţiilor deţinute
de participanţi, de stimulare a creativităţii, de deschidere a comunicării. Ajută la
obţinerea unei palete largi de informaţii, de idei şi informaţii de la participanţi, precum şi
la folosirea pregătirii şi experienţei participanţilor.
Toate ideile şi experienţele expuse sunt luate în considerare şi notate pe hârtie fără
a fi judecate sau criticate. Brainstorming-ul se foloseşte în scopul de a ajuta focalizarea şi
clarificarea activităţilor. Această tehnică promovează creativitatea şi găsirea de soluţii
pentru probleme.
Clarificarea valorilor
Exerciţiile de clarificare a valorilor sunt foarte importante în cadrul activităţiilor
de orientare în carieră. În cadrul acestei tehnici este important ca participanţii să fie lăsaţi
să-şi exprime poziţiile şi părerile înainte ca specialistul să facă comparaţii între diferitele
păreri. Includ diferite tipuri activităţi, cum ar fi: alegerea obligatorie, continuumul
valoric, clasificarea şi ordonarea valorilor. Toate acestea implică principiile esenţiale ale
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

83
procesului de valorizare şi sunt susţinute de întrebări clarificatoare ca: sentimente („căt de
important este pentru tine acest lucru? Ce simţi tu în legătura cu aceasta?”), gănduri (te-ai
găndit mult la asta? Crezi că ceilalţi găndesc la fel?), alegere (ai ales asta în mod liber? Ai
luat în calcul şi alte alternative?care sunt consecinţele ideilor sau credinţelor tale?),
acţiune (vei face ceva în legatura cu asta? Ai spune cuiva despre asta?dacă ar fi să faci
asta din nou ce ai face diferit?), ajutor (tu spui că...cum te pot eu ajuta în legătura cu
asta?).
Subiectele fundamentale legate de muncă, roluri în timpul vieâii, asumarea
responsabilităţii etc. cuprind sistemul de valori, stilul de viaţă, imaginea de sine, modul
de comunicare etc. Orice program complet de consiliere trebuie să abordeze toate aceaste
realităţi individuale şi să ofere informaţii, alternative şi modalităţi de acţiune care să îi
determine pe participanţi să se comporte în societate într-un mod responsabil.
Exerciţiile de clarificare a valorilor şi discuţiile îi vor ajuta pe participanţi să aibă
o mai bună înţelegere asupra a ceea ce înseamnă pentru ei - profesie, carieră,
responsabilitate, atitudine faţă de muncă, succes, afirmare de sine etc.
Exemple de exerciţii de clarificare a valorilor: „votarea valorilor”, „alegerea forţată” etc.

Tehnica acvariului (tehnica interacţiunii observate)
Furnizează un context în care se exersează observaţia, aspect care contribuie la
dezvoltarea spiritului critic ţi a înţelegerii diferenţelor de opinie. Un grup mic este situat
în mijlocul unui grup mai mare sau egal, în doua cercuri concentrice. Cei ce fac parte din
cercul exterior sunt observatorii. Ei observă ceea ce se discută în cercul interior şi
interacţiunile care au loc între ei. Observaţia se poate axa asupra unui joc de rol, a unei
discuţii etc.
Această tehnică permite participanţilor să aibă perspectiva decentrării. Ea diferă
de tehnica jocului de rol prin faptul că nu este axată asupra reacţiilor şi emoţiilor
participanţilor, ci mai degrabă pe observaţie şi analiză. „Participanţii observatori” au rol
de feed-back pentru cei palsaţi în interior. Se pot folosi diferite situaţii: luarea unei
decizii, rezolvarea unei probleme etc.
Această tehnică introduce un ritm viu de activitate pentru întregul grup. Ipostazele
se pot schimba: persoanele din interior pot trece în exterior şi invers.

Cartografierea experienţei de viaţă
Această tehnică mai este cunoscută şi sub denumirea de „mapping”, ”harta vieţii”
sau „desenarea spaţiului existenţial”. Subiectul îşi înţelege mai bine propria existenţă, are
o viziune mai clară asupra propriei vieţi. Înţelesurile ei sunt organizate în jurul a patru
sisteme de interelaţionare: relaţii – intimitate, muncă – învăţare, sănătate – imaginea
corpului, viaţa spirituală – valori. Rolul acestei tehnici este a face „eul” vizibil şi de a
dezvolta o imagine unitară asupra influenţelor şi modelelor care acţionează asupra sa.

Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

84
Tehnici de consiliere constructiviste
Relaţia de consiliere este construită cu ajutorul instrumentelor de comunicare şi
cunoaştere a vieţii cotidiene. Expertiza furnizată de consilier constă în asigurarea
cadrului de desfăşurare favorabilă comunicării şi examinării „spaţiului vieţii” clientului,
iar clientul furnizează propria experienţă de viaţă.
Consilierul induce respect, încredere şi cooperare, îşi dezvăluie latura umană, se
raportează la mediul de viaţă al participantului pentru a veni în întămpinarea aşteptărilor
clientului. Acest aspect reprezintă un factor cheie în relaţia consilier-client. Tipuri de
exerciţii folosite într-o consiliere constructivistă:
 exerciţii de dialog, negociere, participare egal care urmăresc schimbări şi
transformări în atitudinea celui consiliat;
 exerciţii de structurare pentru a face mai bine înţeleasă problema, pentru a
dezvolta o viziune de ansamblu a influenţelor care operează în spaţiul existenţial;
 exerciţii de folosire a metaforelor pentru descoperirea înţelesurilor;
 exerciţii care apelează la întrebări constructive;
 exerciţii de creare a unui plan pentru atingerea scopului dorit (se foloseşte
structurarea);
 activităţi de „transmitere a istoriilor”;
 exerciţii de creare a unor proiecte personale, pentru a crea noi înţelesuri, a
identifica şi clarifica alternative;
 exerciţii cu rol de a încuraja acţiunea de explorare a mediului, de exemplu
realizarea unui „arbore al profesiilor familiei”; realizarea unui „arbore cultural”
pentru descoperirea trăsăturilor, care să ilustreze propria viaţă, valorile după care
se ghidează.

Analiza de nevoi/analiza Swot
Constituie o modalitate de punere în evidenţă a următoarelor categorii de factori:
puncte tari, puncte slabe, oportunităţi, pericole. Analiza Swot ajută la înţelegerea
mediului în care va acţiona, prin aceea că permite realizarea unui echilibru între factorii
interni (puncte tari şi puncte slabe) şi cei externi (oportunităţi şi pericole) care pot
interveni şi influenţa în diferite moduri dezvoltarea şi derularea unor activităţi. Realizând
această analiză se pot face paşi importanţi pe calea identificării şi definirii propriilor
capacităţi, precum şi a acelor elemente care constituie avantaje cu caracter competitiv.
Scopul acestei analize îl constituie evaluarea propriei situaţii, conştientizarea şi
determinarea calităţilor precum şi recunoaşterea slăbiciunilor care există. Se pot cunoaşte
oportunităţile şi se pot preveni pericolele care pot apare. În funcţie de etapa în care se află
procesul de consiliere privind cariera, în funcţie de momentul /secvenţa derulării şedinţei
de consiliere multe dintre tehnicile folosite au” rolul unor exerciţii de rezolvat” pentru
participanţi. În timpul unei şedinţe de consiliere timpul de lucru alocat poate fi destul de
scurt şi din acest motiv şi numărul lor (al celor care se efectuează în timpul unei întălniri)
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

85
variază. Ele sunt selectate în funcţie de scopul urmărit de activitate şi de evoluţia
grupului. Dintre acestea enumerăm o parte dintre ele, care se regăsesc destul de des în
practica consilierii privind cariera.

Folosirea metaforei - această tehnică este folosită pentru favoriza exprimarea
participanţilor, pentru a facilita „deschiderea” acestora în cadrul grupului.
Roata unica - poate fi folosită în toate etapele consilierii; ne ajută să rezumăm procesul
consilierii şi să obţinem informaţii care să întărească sau să respingă un obiectiv propus.
Cubul – metoda este folosită în cazul în care se doreşte explorarea unui subiect, a unei
situaţii etc. din mai multe perspective; astfel se oferă membrilor grupului posibilitatea de
a-şi dezvolta competenţele necesare unor abordări complexe şi integratoare.
Problematizarea - reprezintă una dintre cele mai utile metode prin potenţialul ei euristic
şi activizator.
Schema ARC (acţiune, raţionament, acţiune) - presupune identificarea mai multor
scenarii de acţiune pentru o situaţie dată cu variante optime ale consecinţelor.
Punerea întrebărilor – pentru a clarifica problemele clientului.
Poveştile vieţii – rol de a da glas experienţei - compunerea unui capitol din viaţă; se
realizează prin desenarea unui copac sub forma de scări.
Dedublarea – rol de a fi martor extern, de a obiectiva problema.
Elaborarea unei scrisori către sine – rol de a stimula dialogul intern.




















Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

86
VI. Managementul informaţiilor în orientarea carierei


Studiile comparative arată că managementul informaţiilor are o valoare de 20
până la 30 procente din munca practicienilor orientării carierei. (Ertelt, 2000). Elementele
managementului informaţiilor vizează:
 colectarea, organizarea, pregătirea şi prezentarea informaţiilor relevante pentru client
cu privire la carieră;
 monitorizarea sistematică a pieţei informaţionale;
 adunarea şi evaluarea surselor informaţionale pe criterii de performanţă şi relevanţă
pentru grupul ţintă;
 dezvoltarea abilităţii de a folosi şi - dacă este posibil - de a participa la conceperea şi
extinderea sistemelor informaţionale pentru orientarea carierei bazate pe computer
sau Internet;
 analiza cost-beneficiu a sistemelor informaţionale media;
 marketingul informaţiilor în orientarea carierei;
 etica în consiliere, cu atenţie specială faţă de sistemele informaţionale bazate pe
computer sau Internet;
Este cunoscut faptul că nivelul calitativ al deciziilor şi rezolvării problemelor, atât
în societate cât şi de către individ, scade când încărcătura informaţională este mare.
Volumul tot mai mare de informaţii din societatea contemporană are consecinţe
semnificative pentru întregul comportament de comunicare, fapt ce trebuie luat în
considerare în consilierea carierei. Abilitatea de a echilibra oferta de informaţii cu
cererea individuală într-o problemă anume este cerinţa fundamentală pentru un
management informaţional eficient şi eficace în orientarea carierei. Aceasta pune în
valoare capacitatea consilierului de a identifica, trăsăturile de bază ale individului pentru
a-i adapta informaţia oferită.
Important este cât de multă informaţie are nevoie un individ pentru a lua o bună
decizie cu privire la carieră? Opiniile cu privire la aceasta diferă, depinzând de faptul
dacă plecăm de la o abordare normativă ce implică ghidarea clientului spre o decizie
raţională sau ne concentrăm pe comportamentul de rezolvarea problemelor. Punctul de
pornire pentru abordările normative îl reprezintă modul în care clientul ar trebui să decidă
la modul ideal; din acest motiv, sunt numite modele prescriptive.
Modelele descriptive, în schimb, sunt bazate pe observarea procesului real de
luarea deciziilor. La modul general, dacă oamenii ar lua în permaneţă o decizie raţională
referitoare la cariera lor, atunci managementul informaţiilor ar presupune:
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

87
 să se cunoască toate opţiunile posibile şi contribuţiile pe care asemenea opţiuni le
pot avea la îndeplinirea scopurilor individuale (“satisfacţia oferită”);
 să se dispună de suficiente criterii de evaluare pentru aceste alternative, în vederea
ordonării acestora din urmă în conformitate cu avantajele pe care le aduc
(percepţia subiectivă);
 să se selecteze întotdeauna alternativa care se află pe primul loc în această ordine
de priorităţi;
În acelaşi timp un alt factor care influenţează decizia este capacitatea clientului de a
absorbi şi procesa informaţia, reacţia la stress-ul informaţional, conflictele şi emoţiile
personale, ca şi influenţa coincidenţelor sau “oportunităţilor” (Ertelt, 1992; Holling,
2000). Procesele de luarea deciziilor sunt, de obicei, asociate cu puternice emoţii, cum ar
fi presiunea problemei, stress-ul exercitat de informaţii, temerea de a lua decizii greşite şi
o serie de îndoieli cu privire la corectitudinea alternativei alese (Peterson et al., 1996).

6.1.Sugestii de marketing în orientarea carierei

Legat de marketing-ul orientării carierei următoarele repere ar putea constitui un
sprijin în realizarea activităţii:
 ce tip de informaţie este dirijată către diferitele grupuri ţintă: conţinut, forme?;
 cum şi în ce ordine este utilizată această informaţie?;
 în ce moment intervine consilierul?;
 cum se face transferul eficient de informaţii:
 către indivizi?
 către grupuri?
La aceste întrebări se poate răspunde în limitele conceptului de marketing
informaţional, care este înţeles ca un concept de management destinat schimburilor cu
partenerii/clienţii în procesul de consiliere. Orientarea carierei fiind considerată o
activitate non-comercială, putem discuta de un marketing social (Raffée, 2001). Astfel un
program pentru informare în orientarea carierei se referă la următoarele decizii cu privire
la informaţia existentă şi la cea care trebuie generată:
 ce poate şi ce ar trebui să facă un produs?;
 ce cerinţe specifice trebuie să îndeplinească produsul informaţional;
 ce restricţii există (financiare, echipament, drepturi de autor, resurse umane?);
 există produse complementare sau de înlocuire?Cine poate produce asemenea
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

88
produse informaţionale?;
În acelaşi context calitatea serviciilor informaţionale va fi evaluată de următoarele
criterii: corectitudine, acurateţe; comprehensibilitate; tematică; administrare facilă
(acţiune); relevanţă pentru rezolvarea problemei individuale; stimuli şi motivaţie;
exclusivitate; profitabilitate (raport cost / beneficiu);
Etapa I - în funcţie de tipul de clienţi, putem identifica următoarele strategii de
identificare a conţinuturilor informaţionale care pot facilita desfăşurarea procesului de
consiliere.
Tipuri de clienţi Tipuri de informaţii oferite/solicitate
Terminat şcoala şi
trebuie să-şi aleagă
o universitate

Alternative şi oportunităţi de studiu universitar:
 filiere de studiu (conţinut, durată, diplome);
 costul studiilor şi burselor;
 studii în străinătate;
 cerinţele de admitere, procedura de candidatură pentru
cursuri;
Alternative la studiile universitare:
 oferte de formare profesională;
 angajare cu “formare la locul de muncă”;
 oferte pentru cei care au renunţat la universitate;
 locuri de muncă şi situaţia pieţei muncii;
 proceduri de candidatură şi evaluare în cadrul firmei;
 formare profesională şi munca în străinătate;
Orientarea carierei şi sisteme informaţionale pentru alegerea
carierei:
 servicii de consiliere: orientarea carierei în şcoli,
consilierea studenţilor;
 servicii informaţionale şi de tehnologie media (tipărite, pe
Internet);
 asistenţă pentru plasarea forţei de muncă (strategii de
căutarea unui loc de muncă, agenţii private de plasare,
mobilităţi profesionale, birouri de ocupare a forţei de
muncă);
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

89
Absolvenţi şi nou-
intraţi pe piaţa
muncii

Informaţii de carieră
 cerinţe ale diferitelor ocupaţii / locuri de muncă (abilităţi
solicitate);
 fişa postului de muncă în diferite firme, organizaţii,
atmosfera de lucru;
 dezvoltarea carierei, oportunităţi de avansare, remuneraţie
(plată);
 siguranţa locului de muncă, riscul demiterii;
 oferte de formare continuă;
 potenţialul de substituire al ocupaţiilor;
Strategii de căutare a unui loc de muncă
 strategii de căutare şi de candidatură;
 evaluare;
 evaluarea anunţurilor publicitare privitoare la locurile de
muncă (ziare, Internet, contacte personale);
 munca în străinătate;
 flexibilitate şi mobilitate;
 oportunităţi de câştigare a experienţei (de exemplu, stagii
neplătite, slujbe de vacanţă, perioade petrecute în
străinătate);
Autoevaluare
 programe de autoevaluare (interese, capacităţi);
 programe de asistenţă în luarea deciziei;
 teste psihometrice pentru capacităţi, talente, interese,
trăsături de personalitate;
 sisteme de potrivire între trăsăturile de personalitate şi
profilul postului;
Programe de asistenţă în domeniul plasării forţei de
muncă
 baze de date cu oferte de instruire, locuri de muncă;
 plasare în străinătate;
 plasare în locuri de muncă (publice, private, media);
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

90
Persoanele aflate în
căutarea unui loc de
muncă (persoane
neangajate şi
persoane care
solicită recalificare
profesională)

 mobilităţi profesionale prin Internet;
 strategii active de căutare a unui loc de muncă;
 analiza sistematică a ziarelor cu anunţuri de locuri de muncă;
 programe pentru şomerii de lungă durată;
 mobilitate şi flexibilitate;
 potenţialul de substituire al ocupaţiilor;
 oportunităţi pentru autoangajare (crearea unei firme);
 angajare cu jumătate de normă, anunţuri prin telefon;
 muncă temporară;
 muncă neplătită sau de caritate (în asociaţii, biserici, partide
politice, sindicate etc.);
 formare continuă sau recalificare profesională (oportunităţi,
finanţări, perspective pe piaţa muncii);
Persoane ameninţate
de concediere din
actualul loc de
muncă

 oportunităţi de formare profesională adaptativă;
 determinarea potenţialului unui individ;
 orientare profesională: structura pieţei muncii, rotaţia locurilor
de muncă, muncă în regim de program redus;
 consultanţă şi informare pentru întreprinderi (în special cele
mici şi mijlocii) din partea agenţiilor de ocupare a forţei de
muncă, pentru prevenirea concedierilor sau plasare externă;

Etapa II – modalitatea de comunicare/transmitere a acestor informaţii.
Suprasaturaţiea de informaţii are consecinţe negative pentru managementul
informaţiilor în orientarea carierei şi plasarea forţei de muncă, după cum urmează:
 prezentarea informaţiei trebuie continuu reactualizată ;
 interesul grupurilor ţintă în informaţie, respectiv “implicarea” lor descreşte, informaţia
se înregistrează cu mai multă nepăsare, fragmentar sau deloc şi, ca măsură extremă,
informaţiile pot fi respinse în bloc;
 semnificaţia comunicării vizuale creşte;
În politica de comunicare a managementului informaţiilor este vorba despre modul
în care poate fi atrasă atenţia grupurilor ţintă către serviciile informaţionale şi cum pot fi
făcute acestea să le accepte. Astfel pe lângă abilităţile de recunoaştere profesională a
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

91
caracteristicilor interne ale individului (cunoştinţele anterioare, stilul informaţional,
capacitatea de învăţare, status-ul atins în procesul rezolvării problemelor), consilierului îi
sunt necesare abilităţi de utilizarea metodelor din publicitate şi relaţii publice. Prin
maniera de comunicare, clientul va fi convins că serviciile de orientarea carierei sunt
dispuse şi capabile să îi procure informaţii specifice pentru a rezolva problema sa.
Modelele descriptive ale procesului rezolvării problemelor par mai potrivite în
promovarea orientării carierei, deoarece sunt ghidate de comportamentul informaţional al
individului şi întâlnesc potenţialul destinatar în punctul din procesul luării deciziei pe
care acesta se întâmplă să-l fi atins în acel moment. În plus, modelele descriptive
accentuează comportamentul “euristic” pe care oamenii îl manifestă caracteristic în
situaţii slab definite: individul abordează o soluţie pas cu pas, folosind strategii de
simplificare, ia în considerare numai câteva alternative şi criterii de evaluare, iar deciziile
finale conexe sunt amânate cât mai mult posibil, cu scopul de a se adapta oricărei noi
informaţii.
Promovarea comunicării din cadrul serviciilor informaţionale de orientarea carierei
către potenţiali clienţi trebuie de asemenea să accentueze capacităţile lor pentru fazele
pre-decizională, post-decizională şi decizională. Clientul va fi implicat numai dacă se
poate aştepta să primească informaţii despre fapte, criterii şi proceduri (procesul
informaţional) ce se potrivesc etapei decizionale. Se consideră că sistemele
informaţionale conduse de cerere sunt mai compatibile decât cele care promovează cu
succes serviciile către clienţi.

Etapa III – modalitatea de transmitere a ,,produselor şi serviciilor,, (activităţi, informaţii)
trebuie să fie disponibile pentru diferitele grupuri ţintă la momentul potrivit, în locul
potrivit, în cantitatea potrivită şi în modul potrivit.
Metoda directă este comunicarea directă dintre grupurile ţintă şi consilier sau
instituţia de consiliere.
Metoda indirectă este comunicarea prin şcoli, universităţi, asociaţii, comunităţi
bisericeşti etc. (realizată, de exemplu, printr-un facilitator).
Când media şi sistemele computeriale sunt folosite sistematic, susţinerea
consilierului este necesară pentru o distribuţie optimă a informaţiei şi o combinare a
metodelor directe şi indirecte. Se impune nu gândirea la alternative, ci completarea, care
depinde de starea internă a solicitanţilor de consiliere.
Etapa IV - identificarea condiţiilor materiale pentru furnizarea serviciilor informaţionale
către grupurile ţintă. Trebuie făcută distincţia între recompensări monetare şi non-
monetare (Beilmann, 1995):
 recompensarea directă, plătită ca preţ (onorariile pentru orientarea carierei);
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

92
 recompensarea indirectă (satisfacţia personală a unui client cu privire la serviciul
informaţional de orientarea carierei, alegeri reuşite, imaginea publică pozitivă a
orientării carierei, relevanţa economică şi socială a serviciilor informaţionale ale
agenţiilor de ocupare a forţei de muncă);
Următoarele sugestii pot fi făcute pentru marketingul informaţional în orientarea carierei:
 adaptarea informaţiei furnizate la nevoile informaţionale ale grupurilor ţintă şi
explicarea flexibilităţii unei astfel de oferte;
 adaptarea informaţiei furnizate la comportamentul tipic al solicitanţilor de consiliere
din grupurile ţintă;
 îmbunătăţirea cooperării între producătorii şi consumatorii de informaţie (organizarea
de seminarii comune);





















Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

93


VII. Aspecte etice ale activității de consiliere


Etica (“ethos”) defineşte valorile, principiile şi normele care guvernează
comportarea morală a omului în societate.
Etica profesională reprezintă o disciplină care se află la intersecţia filosofiei
moralei cu eticile particulare ale diferitelor categorii de profesii. Practicile etice sunt de
graniţă şi se presupune că ar trebui să acţioneze preventiv. Etica profesională precizează
practicile, datoriile şi drepturile membrilor unui grup profesional, critică şi sancţionează
malpracticile profesionale.
Deontologia studiază o serie de trăsături comune exercitării profesiilor (dragostea
de profesie, dorinţa de a munci, probitatea profesională, competenţa, conştiinţa necesităţii
de a se pregăti continuu etc.), căt şi o serie de trăsături speciale ale practicii concretizate
în “obligaţii”. De regulă acestea sunt consemnate în coduri, statute, regulamente şi devin
obligatorii pentru toţi cei care exercită o anumită profesie.
Caracterul contractual al eticii profesionale priveşte orice profesie ca pe o “relaţie
profesionist-client”. Profesioniştilor li se cere să facă ceea ce este normal şi plătit ca atare
de client (direct sau indirect), adică să-şi facă datoria, după cum, uneori, li se pot cere şi
acte “supererogatorii” ( dincolo de datorie). Problemele legate de etică au o importanţă
deosebită în relaţia de consiliere şi în acest sens există anumite standarde comune. În
domeniul consilierii privind cariera profesionistul are în vedere o serie de
responsabilităţi:
 faţă de sine: să aibă sentimente de satisfacţie şi competenţă în efortul făcut pentru
pregătirea şi prezentarea activităţilor;
 faţă de profesie: colegi, coechipieri şi domeniul de activitate;
 faţă de instituţia pe care o reprezintă;
Problematica pe care o are abordează “etica” se referă la:
 nediscriminare;
 aşteptări: scopuri enunţate clar şi precis; această responsabilitate include
clarificarea cunoştinţelor şi abilităţilor care vor fi dobăndite;
 responsabilitate: enunţarea clară a intenţiilor specialistului de a împărtăşi
informaţii specifice, de a dezvolta abilităţi specifice sau de a realiza activităţi
specifice;
 valori, atitudini, credinţe: conştientizarea faptului că ele există la specialist şi la
participanţi; procesul de consiliere trebuie condus fără lezarea punctelor de vedere
sau a valorii vreunei persoane participante;
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

94
 competenţa consilierului: presupune conştientizarea de către acesta a propriilor
limite; un specialist va folosi doar acele tehnici şi informaţii care îi sunt familiare
şi care răspund standardelor profesionale;
 confidenţialitate: respectul şi protecţia asupra confidenţialităţii informaţiilor
împărtăşite;
 dezvoltarea personală: informarea şi exersarea abilităţilor de formare este necesar
să se realizeze constant şi continuu;

Principii etice
Principiile etice sunt implicite în practica orientării în carierã. Codul practicii etice
ar trebui să sublinieze principiile şi să ilustreze practica ce demonstrează standardele de
competenţă, integritatea şi rigoarea care se cer profesioniştilor din cadrul orientării în
carieră. Acest cod oferă clienţilor protecţie împotriva unor practice neadecvate. În cursul
muncii lor, practicienii orientării în carierã trebuie să-şi îndeplineascã obligaţia în primul
rând faţă de clienţii lor, dar şi faţă de părinţi sau tutori, furnizori de oportunităţi de
învăţare, colegi.
Orientarea în carieră se fundamentează pe un cadru teoretic şi pe dezvoltarea
continuă a înţelegerii şi abilităţilor în cadrul următoarelor principii generale: determinarea
individuală, confidenţialitatea, egalitatea oportunităţilor, imparţialitate, transparenţa,
accesibilitatea.
Determinarea individuală - fiecare individ are dreptul la auto-determinare într-o
societate liberă şi procesul de orientare se focalizează pe nevoile individului, pe
recunoaşterea drepturilor şi responsabilităţilor sale.
Confidenţialitatea - se respectă caracterul privat, dezvăluirea informaţiei
confidenţiale doar cu acceptul clientului, cu excepţia cazurilor în care există evidenţa
clară a riscului pentru client sau pentru ceilalţi.
Egalitatea oportuniăţilor - promovarea egalităţii oportunităţilor egale pentru toţi,
indiferent de rasă, sex, religie, dizabilităţi, vârstă, provenienţă socială sau orientare
sexuală şi determinarea efortului pentru îndepărtarea barierelor din calea realizării
personale rezultate din prejudecată, stereotipie şi discriminare.
Imparţialitate - predominanţa obiectivităţii profesionale în faţa presiunilor
instituţionale sau a intereselor personale şi declararea oricăror factori care ar putea limita
imparţialitatea consilierii oferite individului.
Transparenţa - explicarea clară în limbajul adecvat clientului individual în ceea
ce priveşte modul de funcţionare a procesului de orientare, susţinerea acordată celor care
pot împărţi responsabilitatea pentru interesele clientului.
Accesibilitatea - accesul oferit oricărui utilizator al serviciilor de orientare.
Deoarece activitatea în domeniul orientarii şi consilierii foloseşte şi metode de
evaluare psihologică se impune şi respectarea unor principii etice relevante pentru
activitatea de testare şi evaluare:
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

95
 clientului trebuie să i se ofere informaţia necesară pentru a-şi forma o imagine
adecvată prin care să situeze şi interpreteze rezultatele;
 clientul are dreptul să fie informat corect despre scopul testării şi rezultate;
 consilierii trebuie să ia în considerare validitatea şi fidelitatea, precum şi
adecvarea instrumentelor de evaluare înainte de utilizarea lor;
 instrumentele trebuie administrate aşa cum prescrie manualul acestora.

Standarde de calitate
Problema calităţii serviciilor de orientare, consiliere şi informare în carieră se
pune din perspective diferite relaţionate cu criterii economice, etice şi/sau de eficienţă.
Unele standarde sunt direcţionate spre beneficiari, altele spre profesioniştii carierei şi
competenţele acestora, iar altele se ocupă de informaţia furnizată în consilierea şi
orientarea în carieră.
Calificările şi competenţele personalului
Cei care lucrează în practica dezvoltării carierei trebuie să demonstreze anumite
atitudini, abilităţi, cunoştinţe şi să cunoască codul de comportament etic.
În privinţa atitudinilor manifestate profesioniştii trebuie să fie: oneşti, deschişi,
orientaţi spre rezultate. Când îşi desfăşoară activitatea profesioniştii din domeniu trebuie
să manifeste “introspecţie faţă de propria lor atitudine”. În acest sens ei ar trebui să se
intrebe: ce fel de ajutor pot oferi, cum îşi dau seama dacă acţiunile lor sunt eficiente, dacă
prejudecăţile lor pot afecta persoanele cu care lucrează, cum îşi pot îmbunătăţi abilităţile,
dacă se menţin în limitele competenţelor profesionale etc.
Abilităţile dezvoltate trebuie să le permită să: se documenteze referitor la interacţiunile şi
progresul clientului; se acomodeze cu diversitatea; strîngă, analizeze şi utilizeze
informaţia; exprime şi sintetizeze clar informaţia în scris şi oral;
Pentru a putea desfăţura o activitate eficientă, cei care lucrează în acest domeniu
trebuie să cunoască:
 modele şi teorii de dezvoltare a carierei;
 procesul de schimbare, stadiile de tranziţie şi ciclurile carierei;
 componentele procesului de planificare a carierei;
 organizaţiile şi resursele majore de dezvoltare a carierei şi serviciile oferite de
comunitate;
Calitatea informaţiei ocupaţionale şi educaţionale ar trebui să includă:
 identificarea (cine oferă informaţii cui);
 scopul (obiective, grup ţintă, utilizare);
 conţinut (tematică, stil, acoperire);
 mediu (disponibilitatea în diferite formate: computerizat, publicaţii);
 structură (organizare secvenţială);
 accesibilitate (specificaţii pentru computer; versiune audio sau tipăritî a materialului
computerizat);
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

96

Elemente comportamentale legate de etică: confidențialitatea, relația de consiliere, ce
trebuie să știe clientul, supervizarea.
Confideţialitatea: Este una dintre cele mai importante aspecte ale relaţiei de consiliere.
Clientul trebuie să aibă încredere în consilier iar acest lucru este realizat încă din primele
şedinţe.Pentru client este important să ştie că îi va fi respectată intimitatea, sentimentele,
dorinţele.
Relaţia de consiliere: Pentru majoritatea clienţăilor, primul contact cu consilierul
generează anxietate şi reţinere în a-ţi expune problemele. Adesea problemele lor se referă
la relaţii interpersonale, dificultăţi de comunicare, dificultăţi şcolare, dificultăţi referitoare
la luarea unei decizii etc. Cînd oamenii aşteaptă ajutor, de obicei apelează la un “expert”
în domeniu. Se poate întîmpla ca aşteptările prea mari să se întoarcă împotriva clientului.
Din acest motiv, dezvoltarea relaţiei de consiliere urmăreşte sprijinirea clientului de a
învăţa să se ajute singur.
Ce trebuie să ştie clientul?: Încă de la început se vor discuta aspecte privind
confidenţialitatea, fixarea şedinţelor, numărul şedinţelor, informaţii privind pregătirea
consilierului şi modalităţile de supervizare. Clientul va primi informaţii despre natura
relaţiei de consiliere, pentru că unii clienţi cred că aceasta include sfaturi sau o relaţie de
prietenie.
Supervizarea
 se referă la relaţia consilierului cu un alt specialist în domeniu;
 este un instrument care îl ajuta pe consilier să-şi dezvolte abilităţile practice;
 este un proces interactiv;
 trebuie să se bazeze pe feed-back constructiv şi pozitiv;
Beneficiile consilierului în urma supervizării: are o imagine mai obiectivă asupra muncii
lui; cînd supervizarea se realizează periodic se menţine încrederea în munca lui; îi
permite consilierului să-şi evalueze abilităţile şi modalităţile de abordare ale clientului;
beneficiază de sprijin, orientare şi încurajare; este o ocazie de a reflecta asupra muncii
lui; este o răsplată pentru consilier, atăt intelectuală, căt şi emoţională; poate să-şi
clarifice şi să-şi modifice emoţiile negative pe care le poate avea în relaţia cu diferiţi
clienţi; îi permite consilierului să-şi diversifice, îmbunătăţească tehnicile de lucru;
Practici greşite din perspectivă etică
Ca o definiţie generală practicile etice sunt acelea care aduc un beneficiu
clientului; practicile considerate ca nefiind etice sunt acelea care aduc beneficii
consilierului fără a duce un beneficiu clientului. Separarea practicilor etice de cele mai
puţin etice nu este întotdeauna uşoară şi nici foarte clara. Deşi există unele practici care
sunt clar etice şi altele care în mod categoric nu sunt etice, există unele care nu pot fi
încadrate în nici una din cele două categorii amintite şi a căror acceptare depinde foarte
mult de context. Exemple de practică greşite:
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

97
 neinformarea clientului cu privire la limitele confidentialităţii;
 încălcarea confidentialităţii prin transmiterea neautorizată de informaţii;
 ridicularizarea unui client;
 abandonarea unui client;
 nepăstrarea unor înregistrări adecvate;
 lipsa unei supervizari consecvente a consilierilor în formare;
 lipsa aderării la un cod etic profesional recunoscut oficial.

































Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

98
VIII. Glosar de termeni

Abordare pozitivă necondiţionată – potrivit acestei abordări, fiinţa umană trebuie
aceptată în totalitate, cu respect şi căldură.
Activitate de consiliere – proces în care specialistul şi clientul/elevul lucrează
împreună la descoperirea şi clarificarea problemei, a situaţiei personale; specialistul asistă
clientul/elevul în găsirea soluţiei la problema sa.
Alegerea şcolii – moment de decizie implicănd precizarea şcolii (a liceului sau a
facultăţii) pe care urmează să o frecventeze copilul, în funcţie de ansamblul
caracteristicilor fizice, psihologice şi pedagogice pe care le prezintă şi al cerinţelor socio-
economice generale. Şcoala aleasă trebuie să ofere condiţii de accesibilitate pentru copil,
căt şi de acoperire deplină şi stimulare a potenţialului pe care îl are.
Alegerea carierei – moment de decizie cu semnificaţie deosebită ăn viaţa
persoanei, cănd aceasta precizează forma/formele de activitate socio-profesională în care
urmează să-şi valorifice fondul de aptitudini, deprinderi şi cunoştinţe stabilite prin
procesul de pregătire. Dacă, pe de o parte, alegerea carierei este o alegere firească a
procesului de formare diferenţiată exercitat de şcoală, pe de altă parte, ea apare ca o
rezultantă a orientării tînărului în ansamblul valorilor sociale.
Şcoala şi familia trebuie să asigure tînărului atingerea nivelului necesar de
maturitate pentru o astfel de hotărîre şi să-l ajute în luarea deciziei respective prin
informaţia oferită asupra profesiunilor şi asupra caracteristicilor proprii de personalitate.
Alegerea carierei este un moment iîn care interesele individuale se interferează cu cele
sociale, iar decizia luată trebuie să exprime un echilibru între acestea.
Analiza profesională – dinamica profesiunilor are numeroase implicaţii
psihologice, ea modificănd permanent cerinţele faţă de persoanele care le practică.
Cunoaşterea acestora reprezintă un aspect important al activităţii de orientare şcolară şi
profesională, specialistul trebuind să pună la dispoziţia elevului aceste date, corelate cu
propriile trăsături de personalitate.
Aptitudine –reprezintă un sistem al componentelor senzorio-motorii, cognitive,
afectiv-motivaţionale şi voliţionale care asigură desfăşurarea cu succes a unei activităţi
într-un domeniu dat.
Aspiraţie profesională – forma specifică de proiectare în viitor a dorinţelor de
realizare pe plan social a unei persoane, prin conturarea domeniului de activitate
profesională în care doreşte să se afirme şi să se integreze. Este un factor dinamic,
motivaţional, care susţine eforturile de realizare ale tînărului. Ulterior integrării în
profesiune, aspiraţia profesională se manifestă prin dorinţa de atingere a măiestriei
profesionale.
Ascultare activă – a acorda atenţie tuturor semnalelor (inclusiv comunicării non-
verbale) astfel încăt să reţinem sensul celor exprimate de persoana care este ajutată.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

99
Cariera – reprezintă totalitatea profesiilor, meseriilor, ocupaţiilor, rolurilor
sociale, familiale, funcţiilor, experienţelor de muncă, timpul liber hobby-urile – este viaţa
însăţi. Toate evenimentele care ni se întămplă, de la naştere şi pînă la sfărşitul vieţii sunt
importante deoarece acestea ne afectează viaşa/cariera.
Clarificare – prin parafrazare şi reflectare consilierul verifică dacă a înţeles corect
mesajul clientului.
Consiliere educaţională – descrie relaţia interumană de asistenţă şi suport între
persoana specializată în consiliere educaţionala şi elev/elevi, în scopul dezvoltării
personale (autocunoaşterea/explorarea şi înţelegerea identităţii personale, construirea
unui sistem de valori personale/profesionale/morale, dezvoltarea unei găndiri pozitive,
adaptare etc.) şi al prevenirii diferitelor disfuncţii.
Consiliere profesională – “ansamblul activităţilor care îi ajută pe participanţi să-şi
conştientizeze propriile calificări şi abilităţi, astfel încăt să-şi îmbogăţească resursele şi
opţiunile în relaţia cu sistemul educaţional, piaţa muncii şi viaţa în general. Consilierea
profesională este un proces interactiv de informare, mentorizare, activităţi practice şi
interviuri personale.”(Suport de curs Informare şi consiliere privind cariera, 2001).
Consiliere eclectică – orice teorie sau practica în consiliere care încorporează şi
combină idei şi tehnici selectate din diverse sisteme teoretice.
Comunicarea nonverbală – ansamblul elementelor nonverbale ale comunicării
(gestica, mimica, postura, contact vizual etc.) care pot susţine sau care pot fi în dezacord
cu mesajele transmise verbal.
Comunicarea verbală - capacitatea de a comunica eficient, de a pune în aplicare
abilităţile de ascultare activă, de a pune întrebări, de a verifica percepţia, de a da şi primi
feed-back.
Cunoaştere de sine – a se descrie şi analiza cu precizie.
Comportament – acţiunile observabile, verbale sau nonverbale, ale unei persoane.
Decizie – modalitate de depăşire a unui conflict cognitiv sau afectiv, hotărîre sau
opţiune ce survine ori de cite ori în desfăşurarea unei activităţi apar evenimente care
împiedică anticiparea cu certitudine a evoluţiei situaţiei.
Dezvoltarea carierei – orice acţiune/acţiuni întreprinse pentru dezvoltarea
propriului potenţial personal şi profesional. Exemple de astfel de acţiuni: dobăndirea de
noi competenţe/abilităţi/aptitudini, achiziţionarea unui stil de învăţare mai eficient,
preluarea unor noi responsabilităţi etc. Înţelegerea propriului comportament şi ajustarea
acestuia la diferite situaţii de viaţă reprezintă un element cheie în procesul de dezvoltare a
carierei.
Diada – este o tehnică de lucru în grupuri de cîte două persoane, care permite
implicarea tuturor participanţilor.
Echipă – două sau mai multe persoane organizate formal, cu roluri specifice,
orientate spre a îndeplini o sarcină comună.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

100
Educaţie profesională – proces prin intermediul căruia se pun în evidenţă
aptitudinile fiecărei persoane şi se realizează orientarea acesteia spre una dintre profesiile
care corelează cu aptitudinile respective.
Educaţie pentru carieră – reprezintă o intervenţie educaţională de dezvoltare, în
avans, a deprinderilor şi abilităţilor necesare tinerilor pentru gestionarea şi dezvoltarea
propriei cariere. Educaţia pentru carieră are ca scop dezvoltarea personală a elevilor, nu
doar prin furnizarea cunoştinţelor necesare, ci mai ales prin dezvoltarea abilităţilor de
utilizare a tuturor resurselor disponibile pentru atingerea obiectivelor profesionale
stabilite (M.Miclea, G.Lemeni, 2004).
Empatie – abilitatea de a simţi lumea clientului ca şi cum ar fi a ta, fără a pierde
din vedere că suntem în pielea celuilalt. Este unul din conceptele cheie la C.Rogers.
Evaluarea competenţelor – competenţa este capacitatea de a mobiliza şi utiliza
resurse în mod corect, într-un context profesional determinat, pentru a produce un rezultat
aşteptat. Evaluarea este procesul care permite unui evaluator să verifice competenţele
unei persoane în raport cu un standard occupaţional sau în conformitate cu o anumită
normă şi presupune: identificarea competenţelor, a standardului pe baza căruia se va face
evaluarea, a metodelor ce vor fi utilizate, desemnarea evaluatorilor, stabilirea rezultatelor
evaluarii şi oferirea de feed-back şi recomandări persoanelor evaluate (pe baza
rezultatelor), în funcţie de scopul evaluării.
Examen – sistem de verificare, prin probe scrise, orale sau practice a
cunoştinţelor, deprinderilor şi capacităţilor intelectuale a unui subiect care a beneficiat de
instrucţie şi aspiră la promovarea şcolară sau profesională.
Inclinaţie – orientare, atracţie, tendinţă, dispoziţie a unei persoane de a realiza o
anumită activitate cu posibilitatea de a obţine rezultate superioare.
Feed – back: abilitatea de a da şi de a primi o critică constructivă referitoare la un
comportament specific.
Formare profesională – procesul prin intermediul căruia se realizează în mod
efectiv pregătirea fiecărei persoane pentru meseria aleasă. Realizează o simbioză între
procesul de învăţare propriu-zis şi procesul de muncă, asigurăndu-se formarea unei
deprinderi practice de muncă, precum şi a unui volum sporit de cunoştinţe generale şi de
specialitate.
Grup – două sau mai multe persoane aflate în interacţiune, între care se stabilesc
relaţii interpersonale.
Luarea deciziilor – capacitatea de a rezolva o problemă pe baza analizării atentă a
circumstanţelor, alternativelor şi consecinţelor fiecărei alternative.
Nivel de aspiraţie –concept introdus de Kurt Lewin şi reprezintă nivelul
performanţei viitoare, ceea ce o persoana ăşi propune să obţină.
Orientarea carierei – constă în activităţi şi programe prin care tinerii sunt ajutaţi
în asimilarea şi integrarea cunoştinţelor în corelaţie cu: autoînţelegerea ( care include
cunoaşterea propriei personalităţi şi raportarea acesteia la personalitatile altora);
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

101
intelegerea mecanismelor de functionare a societatii si , deci a acelor factori care
contribuie la dezvoltarea permanenta a acesteia, incluzand aici si atitudinea fata de
munca; constientizarea rolului pe care il poate juca timpul liber in viata personala;
intelegerea existentei unei multimi de factori cu rol active in planificarea carierei;
necesitatea intelegerii informatiilor si a abilitatilor in obtinerea succesului si a satisfactiei
in ctivitatile de munca, dar si in activitatilor desfasurate in timpul liber; invatarea
procesului de luare a deciziilor in alegerea si dezvoltarea carierei;
Oţtiune profesionala – proces de dezvoltare care dureaza de obicei peste 10 ani,
are ca rezultat un compromis intre interese, capacitate, valori si oportunitati (conform
teoriei optiunii profesionale).
Interpersonal – implica relatii intre doua sau multe persoane.
Parafrazarea – capacitatea de a reformula spusele unei persoane folosind
propriile cuvinte fara a schimba intelesul mesajului.
Pasiune – sentiment deosebit de puternic si de activ care il stapineste pe om si-l
angajeaza intr-o anumita directie, mobilizindu-i toate energiile, pe suportul unei tenacitati
neobisnuite.
Plan de actiune – metoda de analiza in consiliere, prin care se evidentiaza
obiectivele intermediare si finale, in vederea realizarii unei activitati.
Puncte tari – calitatile, insusirile pozitive ale unei persoane.
Triada – este o modalitate importanta de lucru in grupuri mici. Grupul de trei
persoane este suficient de mic pentru a permite intimitatea si confidentialitatea si
suficient de mare pentru a aduna multiple puncte de vedere.
Stima de sine – felul in care se vede o persoana pe sine (F.Lelord, A.Christophe,
1999).
Vocatie – chemare catre o anumita activitate bazata pe constiinta propriilor
aptitudini si pe raspunderea privind valorificarea lor.
Valoare – ceea ce este important pentru o persoana.
Standard etic – abilitatea de a demonstra un comportament responsabil cand se
discuta probleme personale si mentinerea confidentialitatii informatiilor impartasite de
colegi.

Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

102
IX. Sugestii pentru activități de consiliere


Acest capitol conține activități care își propun ca și finalitate susținerea procesului de
dezvoltare personală a indivizilor, atât individual cât și în grup, prin evidențierea modului
cum aceștia reușesc să se afirme (în plan personal). Considerăm că identificarea
elementelor pozitive din structura de personalitate a fiecărui copil, care într-o primă etapă
facilitează obținerea succesului în activități cotidiene, aparent banale, reprezintă un
element suport care poate susține obținerea succesului (în raport cu potențialul fiecăruia)
în plan școlar. Acest aspect poate reprezenta un element de bază al succesului, dacă se
creează contextul educațional favorabil obținerii unor rezultate pozitive și realiste în
raport cu fiecare situație/caz în parte. Activitățile propuse sunt concepute într-o manieră
interactivă și reprezintă un pretext din partea educatorilor/consilierilor școlari pentru a
aduce în discuție diferite aspecte care condiționeză obținerea perfornanței: o bună
autocunoaștere, dezvoltarea încrederii în propriile abilități, dezvoltarea încrederii în sine,
comunicare și relaționare, identificarea unor aspirații de urmat, realizarea unor corelații
dintre propriile aspirații și cerințele mediului extern (familie, școală). Activitățile pot
ajuta participanții (grupul de elevi) să:
 își conștientizeze propriile limite: prin facilitarea recunoașterii deschise, verbale a
propriilor necesități și din exprimarea lor, atât verbal, cât și non-verbal, implicând
acceptarea lor de către grup;
 stimulează spiritul de echipă;
 evidentiază afirmarea personalității în cadrul grupului;
 încearcă să valorifice calitățile pozitive ale persoanelor și ale grupului, pentru a
favoriza o ambianță în care toți se simt parte a unui intreg.
Pot fi situații când activitățile propuse creează situația unei înfruntări fictive, care are ca
obiectiv favorizarea capacitații de a rezista in fața presiunilor interne și a manipulării, de
apreciere a capacitatații de reacție într-o situație dificilă.Implementarea la nivelul
grupului de elevi a acestor activități se bazeaza pe implicarea activă a acestora în
activitate și trebuie să urmarească niște repere:
 crearea contextului de învățare (momentul cînd profesorul realizeaza instructajul
elevilor, în sensul că li se explică cum vor trebui să lucreze, se organizează activitatea
de învățare și se asigură că toți elevii au înțeles ce au de realizat);
 facilitarea procesului de învățare (elevii sunt asistați atunci când lucrează, li se oferă
explicații dacă sunt solicitate sau intervenim dacă constatăm că procedează în mod
greșit);
 procesarea/analiza activității realizate: cum a fost, cum s-au simțit, ce au constatat
(dificultăți, aspecte noi identificate), ce au învățat, ce vor face în continuare etc.;
 concluzionarea și transferul experienței de învățare: ce vor realiza în continuare cu
ceea ce au învățat îmn timpul activității;
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

103
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Am propria mea opinie! ( varianta A)
GRUPUL ȚINTĂ/NIVELUL CLASEI: elevi nivel liceal
MĂRIMEA GRUPULUI: 30 elevi
DURATA ACTIVITĂȚII: 50 minute

INFORMAȚII PENTRU CONSILIERI

OBIECTIVE
- dezvoltarea capacității de afirmare în cazul unei situații ostile;

RESURSE NECESARE
- fișă de lucru pentru profesor;
- afișe pentru delimitarea spațiului de lucru;
- bandă de hărtie adezivă pentru delimitarea spațiului de lucru efectiv în două zone
distincte
( pentru obținerea impactului afectiv asupra elevilor);


DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Fiecare participant trebuie să se limiteze la a spune DA sau NU, fără nici o altă
expresie verbală. Au voie să utilizeze limbajul nonverbal.
Împărțim grupul mare în două subgrupri, fiecare grup având un număr egal de
participanți.
Delimităm, la modul simbolic spațiul de lucru în două zone distincte, echivalentul
celor două răspunsuri (da sau nu). Putem utiliza indicatoare pentru cele două zone/afișe
pe care va scrie ,,da,, sau ,,nu,,.
Se pregătește un set de afirmații (10-15) care să abordeze un anumit subiect care
va fi pus în discuție, de preferat problematica influenței exercitată de grupul de prieteni
sau colegi de clasă/școală. Cele două echipe își aleg prin tragere la sorți o zonă și vor
răspunde la afirmații conform semnificației pe care o are zona din sală în care se vor
poziționa (vor răspunde cu da sau nu).
Pe măsură ce confruntarea (simbolică) avansează se va schimba tonalitatea vocii,
până se ajunge la strigăt și ulterior revenim la intensitatea inițială. Prezentăm grupurilor
de elevi jumătate din setul de afirmații pregătite, după care cele două echipe vor schimba
zonele din spațiul de lucru și vor răspunde conform semnificației atribuită (practic cei
care trebuiau în mod obligatoriu să răspundă cu ,,da,, vor răspunde cu ,,nu,, și invers).
Timpul alocat activității va fi împărțit astfel:
- 10 minute pentru organizarea grupului de elevi și explicarea sarcinii de lucru;
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

104
- 10 minute alocate pentru fiecare rundă de răspunsuri (în total 20 minute), 20 minute
pentru discuții, analiza activității, generalizare și realizarea transferului experienței de
învățare în alte contexte.

DISCUȚII/ÎNTREBĂRI DE SPRIJIN

Se poate discuta despre:
- cum s-au simțit în timpul activității (ce emoții au trăit);
- care dintre cele două roluri jucate (când trebuiau în permanență să fie de acord sau să
își exprime dezacordul) a fost mai confortabil;
- ce au observat la colegii de echipă? dar la cei din echipa adversă?;
- dacă au dorit ca în anumite momente să schimbe echipa;
- când este recomnadat să îți modifici opinia referitoare la o anumită situație;
- dacă este ușor să te conformezi unor reguli care ăți sunt impuse și nu ești de acord cu
ele;
- cât de dificil este să nu îți poți prezenta propriul punct de vedere;

ÎNCHEIEREA ACTIVITĂȚII

Identificarea cu elevii de situații când nu este indicat să te conformezi regulilor
impuse.

FIȘE DE LUCRU
Exemple de afirmații care pot fi utilizate:
-















Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

105
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Am propria mea opinie! ( varianta B)
GRUPUL ȚINTĂ/NIVELUL CLASEI: elevi nivel liceal
MĂRIMEA GRUPULUI: 30 elevi
DURATA ACTIVITĂȚII: 50 minute

INFORMAȚII PENTRU CONSILIERI

OBIECTIVE
- dezvoltarea capacității de exprimare a propriului punct de vedere;

RESURSE NECESARE
- fișă de lucru pentru profesor;
- afișe pentru delimitarea spațiului de lucru;
- bandă de hărtie adezivă pentru delimitarea spațiului de lucru efectiv în două zone
distincte
( pentru obținerea impactului afectiv asupra elevilor);

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Împărțim grupul mare în două subgrupri, fiecare grup având un număr egal de
participanți. Delimităm, la modul simbolic spațiul de lucru în două zone distincte,
echivalentul celor două răspunsuri (da sau nu). Putem utiliza indicatoare pentru cele două
zone/afișe pe care va scrie ,,da,, sau ,,nu,,.
Fiecare participant trebuie să aleagă o variantă de răspuns DA sau NU, fără nici o
altă expresie verbală. În funcție de propriile opinii elevii își pot schimba modalitatea de
răspuns la fiecare afirmație prezentată de profesor, schimbînd astfel și zona din spațiul de
lucru corespunzătoare răspunsului ales. după ce aleg o variantă de răspuns elevii sunt
invitați să-și privească colegii de echipă pentru a identifica astfel pe cei care au aceiași
opinie, după care sunt rugați să privească colegii care se află în cealaltă zonă a sălii și au
o opinie diferită de a lor. Sunt rugați să se înfrunte din priviri la modul simbolic, fără a
încerca să prezinte argumente privind propria alegere sau să încerce să-i convingă să fie
de acord cu ei.
Se pregătește un set de 10 afirmații care să abordeze un anumit subiect ce va fi
pus în discuție, de preferat problematica influenței exercitată de grupul de prieteni sau
colegi de clasă/școală. Primele afirmații prezentate vor aborda subiecte aparent banale,
fără să pună prea mult în dificultate elevii, astfel încât alegerile realizate de aceștia să fie
echilibrate și grupurile să fie aproximativ egale. Ulterior afirmațiile vor aborda teme mai
sensibile astfel încât grupurile să fie diferite ca și număr de membri în urma alegerilor
realizate, indiferent de varianta de răspuns. La final, se recomandă ca ultimele două
afirmații să alese astfel încăt să ne asigurăm că majoritatea vor alege aceiași variantă de
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

106
răspuns, indiferent că este da sau nu. Subiectul acestor afirmații trebuie să abordezeo
temă care în general nu poate fi interpretată, toți sunt de acord sau își exprimă
dezacordul.
Timpul alocat activității va fi împărțit astfel:
- 10 minute pentru organizarea grupului de elevi și explicarea sarcinii de lucru;
-15 minute alocate pentru prezentarea afirmațiilor și alegerea variantelor de răspuns,
identificarea colegilor care sunt de acord cu ei sau nu;
-25 minute pentru discuții, analiza activității, generalizare și realizarea transferului
experienței de învățare în alte contexte.


DISCUȚII/ÎNTREBĂRI DE SPRIJIN

Se poate discuta despre:
- momentele când s-au simți mai mult sau puțin confortabil în raport cu variantele de
răspuns alese; atunci când erau mai mulți sau mai puțini în grup;
- cum s-au simțit când își priveau colegii care aveau o opinie diferită;
- cum s-au simțit cînd erau priviți de colegii care aveau o părere diferită de a lor;
- ce au constatat în raport cu răspunsurile oferite de colegi;
- dacă este bine să ai o părere comună sau diferită de a majorității; dacă da, când?; dacă
nu, în ce context?;

ÎNCHEIEREA ACTIVITĂȚII

Identificarea cu elevii de situații când este indicat să îți susții propriul punct de
vedere, chiar dacă este diferit de al majorității.

FIȘE DE LUCRU
Exemple de afirmații care pot fi utilizate:
-










Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

107
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Am propria mea opinie! ( varianta C)
GRUPUL ȚINTĂ/NIVELUL CLASEI: elevi nivel liceal
MĂRIMEA GRUPULUI: 30 elevi
DURATA ACTIVITĂȚII: 50 minute

INFORMAȚII PENTRU CONSILIERI

OBIECTIVE
- dezvoltarea capacității de exprimare a propriului punct de vedere;
- dezvoltarea încrederii în sine privind luarea unei decizii;

RESURSE NECESARE
- fișă de lucru pentru profesor;
- afișe pentru delimitarea spațiului de lucru;
- bandă de hărtie adezivă pentru delimitarea spațiului de lucru efectiv în două zone
distincte
( pentru obținerea impactului afectiv asupra elevilor);


DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Împărțim grupul mare în două subgrupri, fiecare grup având un număr egal de
participanți. Delimităm, la modul simbolic spațiul de lucru în două zone distincte,
echivalentul celor două răspunsuri (da sau nu). Putem utiliza indicatoare pentru cele două
zone/afișe pe care va scrie ,,da,, sau ,,nu,,.
Fiecare participant trebuie să aleagă o variantă de răspuns DA sau NU, iar cei
nehotărâți se pot așeza în zona centrală a spațiului de lucru pe banda de hârtie adezivă.
Membrii celor două echipe au voie să prezinte argumente în vederea convingerii
elevului/elevilor nehotărîți să adere la grupul lor. După ce elevii nehotărâți reușesc să
facă o alegere, profesorul prezintă următoarea afirmație. Chiar dacă nu sunt persoane
nehotărâte membrii celor două echipe pot prezenta argumente în vederea susținerii
propriului punct de vedere, în eventualitatea că unii membri aiceleilalte echipe își pot
schimba punctul de vedere. profesorul trebuie să modereze prezentarea argumentelro de
așa manieră astfel încît discuțiile să nu se prelungească foarte mult, iar dacă fiecare iși
menține propria părere se trece la următoarea afirmație. Nu este obligatoriu ca cei
nehotărîți să ia o decizie sau unele persoane să își schime punctul de vedere inițial.
În funcție de propriile opinii elevii își pot schimba modalitatea de răspuns la
fiecare afirmație prezentată de profesor, schimbînd astfel și zona din spațiul de lucru
corespunzătoare răspunsului ales.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

108
Se pregătește un set de 10 afirmații care să abordeze un anumit subiect ce va fi
pus în discuție, de preferat problematica influenței exercitată de grupul de prieteni sau
colegi de clasă/școală. Primele afirmații prezentate vor aborda subiecte aparent banale,
fără să pună prea mult în dificultate elevii, astfel încât alegerile realizate de aceștia să fie
echilibrate și grupurile să fie aproximativ egale. Ulterior afirmațiile vor aborda teme mai
sensibile astfel încât grupurile să fie diferite ca și număr de membri în urma alegerilor
realizate, indiferent de varianta de răspuns. La final, se recomandă ca ultimele două
afirmații să alese astfel încăt să ne asigurăm că majoritatea vor alege aceiași variantă de
răspuns, indiferent că este da sau nu. Subiectul acestor afirmații trebuie să abordezeo
temă care în general nu poate fi interpretată, toți sunt de acord sau își exprimă
dezacordul.
Timpul alocat activității va fi împărțit astfel:
- 10 minute pentru organizarea grupului de elevi și explicarea sarcinii de lucru;
-25 minute alocate pentru prezentarea afirmațiilor și alegerea variantelor de răspuns,
identificarea colegilor care sunt de acord cu ei sau nu;
-15 minute pentru discuții, analiza activității, generalizare și realizarea transferului
experienței de învățare în alte contexte.


DISCUȚII/ÎNTREBĂRI DE SPRIJIN

Se poate discuta despre:
- momentele când s-au simți mai mult sau puțin confortabil în raport cu variantele de
răspuns alese; atunci când erau mai mulți sau mai puțini în grup;
- dacă au fost numeroase momentele când le-a fost dificil să ia o decizie
- dacă au fost numeroase momentele cînd au fost convinți să își modifice opinia în urma
argumentelor prezentate de colegi;
- cum s-au simțit cînd erau priviți de colegii care aveau o părere diferită de a lor;
- ce au constatat în raport cu răspunsurile oferite de colegi;
- dacă este bine să ai o părere comună sau diferită de a majorității; dacă da, când?; dacă
nu, în ce context?;

ÎNCHEIEREA ACTIVITĂȚII

Identificarea cu elevii de situații când este indicat să îți susții propriul punct de
vedere, chiar dacă este diferit de al majorității.




Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

109
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Care este poziția ta?
GRUPUL ȚINTĂ/NIVELUL CLASEI: elevi nivel liceal
MĂRIMEA GRUPULUI: 30 elevi
DURATA ACTIVITĂȚII: 50 minute

INFORMAȚII PENTRU CONSILIERI
Poate fi utilizată pentru a evidenția acțiunea de asumare a responsabilității în
cadrul unei echipe.

OBIECTIVE
- a sparge barierele de comunicare și a încuraja membrii grupului să-și exprime părerea;
- evidențierea și acceptarea diferențele în modul de a gândi în cadrul grupului;
- dezvoltarea abilității de a lua o decizie;

RESURSE NECESARE
- fișă de lucru pentru profesor cu dileme;
- afișe pentru delimitarea spațiului de lucru;
- bandă de hărtie adezivă pentru delimitarea spațiului de lucru efectiv în două zone
distincte
( pentru obținerea impactului afectiv asupra elevilor);

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Elevii sunt invitați să își imagineze că un colț al încăperii este reprezentat de
semnul minus (-), iar coltul opus de semnul plus (+). Pot fi realizate afișe care să fie
lipite în zone vizibile pentru a delimita simbolic cele două spații. Se precizează elevilor
că vor fi citite pe rând o serie de enunțuri dilemă. După ce se citește fiecare enunț-dilemă
participanții care nu sunt de acord se mută în colțul ce reprezintă semnul minus. Cei care
aprobă enunțul-dilemă se vor muta în colțul semnului plus. Cei care nu au nici o părere
sau sunt indeciși vor trebui să stea la mijloc, dar nu au voie să vorbească. Se citește
primul enunț-dilemă. Odată ce fiecare și-a stabilit poziția, solicitați participanților din
colțuri să explice de ce au această poziție. Participanții din fiecare colț vor trebui să
convingă restul grupului că ei sunt cei care au dreptate, și prin urmare, îi invită pe ceilalți
să li se alăture. Se alocă un timp de 5-8 minute pentru activitatea de convingere. După ce
fiecare și-a expus punctul de vedere, invitați participanții care doresc să-și schimbe
poziția să o facă. Se citește al doilea enunț și se repetă procesul. Pentru a ușura
participarea tuturor puteți invita participanții care sunt mai tăcuți să-și spună părerea. În
aceiași manieră puteți ruga pe cel care intervine prea des să ofere ocazia și celorlalți
colegi să își expună punctul de vedere. Nu se prezinta foarte multe enunțuri-dilemă. Este
recomandat ca dilemele să fie controversate.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

110

DISCUȚII/ÎNTREBĂRI DE SPRIJIN

Se poate discuta despre:
- faptul că în ciuda ambigiutății lor, dilemele au totuși o parte de adevăr;
- identificarea unor situații/evenimente din viața cotidiană/activitatea școlară;
- evidențierea modului în care ascultăm argumentele celorlalți; ne interesează ce spun?
cât de clare sunt exprimate punctele de vedere personale? etc.
- cât de bine ne prezentăm propriile idei? Suntem vagi în prezentare? Conciși? etc.

ÎNCHEIEREA ACTIVITĂȚII
Identificarea cu elevii de situații când este indicat să îți susții propriul punct de
vedere, chiar dacă este diferit de al majorității.

FIȘE DE LUCRU
Exemple de afirmații care pot fi utilizate:
-























Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

111
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Reflexiile noastre în oglindă
GRUPUL ȚINTĂ/NIVELUL CLASEI: elevi nivel liceal
MĂRIMEA GRUPULUI: 30 elevi
DURATA ACTIVITĂȚII: 50 minute

INFORMAȚII PENTRU CONSILIERI

OBIECTIVE
- dezvoltarea unei atitudini pozitive față de sine;
- identificarea percepțiilor celorlalți despre propria persoană;

RESURSE NECESARE
- etichete din hărtie;
- coli de scris;
- creioane, pixuri;
- urnă/cutie;

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Se pregătesc bilețele cu numele tuturor celor care participă la activitate. Acestea
se pun într-o urnă simbolică și fiecare elev extrage un bilet.
Elevii sunt rugați ca pe o fișă de lucru/coală de hartie să deseneze sau să scrie un
mesaj pozitiv adresat colegului al cărui nume era notat pe biletul extras din urnă, fără a
preciza pe fișă numele acestuia.
Toți membrii grupului sunt invitați să își imagineze o bătaie cu bulgări cu zăpadă.
Sunt rugați ca din fișele de lucru să formeze un bulgăre de zăpadă și se organizează la
modul simbolic o bătaie cu bulgări de zăpadă. După 2-3 minute fiecare va desface
,,bulgărele primit ,, și va citi tuturor mesajul primit sau va prezenta desenul.
Împreună vor încerca să identifice persoana căruia i-a fost adresat mesajul sau cea
care consideră că ar fi mai potrivită pentru descrierea respectivă.
Persoana/persoanele identificate ca fiind destinatarii mesajului sunt invitați să își
exprime punctul de vedere față de conținutul acestuia.
profesorul va coordona discuțiile astfel încât să evidențieze trăsăturile distinctive ale
fiecărei persoane. Aceste trăsături pot fi notate pe tablă sau pe un afiș, fără a trecut și
numele persoane, pentru a obține la final o prezentare sintatică a trăsăturilor deosebite pe
care care le pot avea diferite persoane și care sun valorizate la nivel de grup. Se
recomandă acest lucru deoarece frecvent elevii au tendința de a se subaprecia și de a nu
reuși să identifice trăsăturile deosebite pe care le au și pe care le pot valorifica.

DISCUȚII/ÎNTREBĂRI DE SPRIJIN
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

112

Se poate discuta despre:
- conținutul mesajelor transmise;
- reacțiile/emoțiile celor care au primit mesajele;
- percepția celorlalți despre propria persoană;
- percepția pe care o avem noi despre propria persoană;
- dacă am identificat aspecte despre noi ca persoane care pînă în acest moment nu le-am
conștientizat; dacă putem face ceva în acest sens (pentru a îmbunătăți unele aspecte
considerate deficitare despre noi, sau să valorizăm unele trăsături deosebite pe care le
avem și nu le-am valorificat etc.);

ÎNCHEIEREA ACTIVITĂȚII

Elevii sunt invitați să-și formeze deprinderea de a se autoanaliza privind modul de
realizare a unei activități/sarcini de lucru primite în vederea identificării trăsăturilor
distinctive pe care le au și care le-au favorizat îndeplinirea cu succes a acținunii
respective sau au constituit obstacole în finalizarea acesteia.

FIȘE DE LUCRU
- nu sunt necesare;




















Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

113
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Primele impresii
GRUPUL ȚINTĂ/NIVELUL CLASEI: elevi nivel liceal
MĂRIMEA GRUPULUI: 30 elevi
DURATA ACTIVITĂȚII: 50 minute

INFORMAȚII PENTRU CONSILIERI
Pentru realizarea acestei activități este necesară o selecție din reviste a unor
fotografii care prezintă diferite persoane ( ca vîrstă, ocupații, medii sociale sau culturale
etc.). Fotografiile trebuie decupate ( se recomandă să fie de dimensiuni reduse) şi se
lipesc (sau se pot prinde cu un capsator) pe marginea de sus a unei foi de hîrtie lăsând
mult spaţiu liber dedesupt. Trebuie să avem pregatită o foaie pentru fiecare participant.
OBIECTIVE
- formarea abilității de a observa amănunte/detalii;
RESURSE NECESARE
- reviste;
- coli de hârtie;
- lipici, agrafe, capse/capsator;

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Se organizează spațiul de lucru din sală aranjând mesele din lucru în semicerc,
astfel încât elevii să poată realiza rapid transferul fișelor de lucru unii de la alții. Toți
primesc o fișă de lucru pe care este lipită fotografia unei persoane. Sunt rugaţi să
privească imaginea şi să noteze prima impresie despre persoană (în parte de jos a
paginii). Ulterior sunt rugaţi să îndoaie pagina astfel încât să nu se vadă ceea ce au scris şi
să dea hârtia persoanei următoare. Participanţii vor privi cea de-a doua imagine pe care o
primesc şi vor realiza aceleaşi operaţii. Hârtiile circulă pînă cănd se realizează turul
grupului. La finalul turului hârtiile se desfac şi participanţii compară diferitele „prime
impresii”. Se recomandă ca fiecare să citească celorlalți ceea ce este notat pe foia care a
rămas la ei.

DISCUȚII/ÎNTREBĂRI DE SPRIJIN
Se iniţiază o discuţie de grup şi analiză reflexivă despre ce s-a întamplat şi ce a
învăţat fiecare persoană/grupul, pe baza următoarelor repere orientative:
- care au fost surprizele?;
- pe ce s-au bazat primele voastre impresii?;
- descrieţi şi daţi exemple despre un moment când aţi avut o primă impresie greşită
despre cineva;
- ce s-a întâmplat în consecinţă?;
- ce dezvăluie această activitate despre noi înşine?
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

114
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Eu și ceilalți
GRUPUL ȚINTĂ/NIVELUL CLASEI: elevi nivel liceal
MĂRIMEA GRUPULUI: 30 elevi
DURATA ACTIVITĂȚII: 50 minute

INFORMAȚII PENTRU CONSILIERI
Activitatea vizează modul în care imaginile pe care le avem depre unele persoane
influențează prezicerile despre comportamentele acestora.

OBIECTIVE
- explorarea imaginilor pe care le avem despre alții;
- conștientizarea faptului că imaginile pe care le avem despre alții ne influențează
așteptările asupra lor;

RESURSE NECESARE
- minge;
- hârtie, pixuri;
- tablă, cretă;

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Se organizează spațiul de lucru astfel încât elevii să se așeze într-un cerc. Sunt
anunțați că este nevoie de un voluntar, care va avea rolul de observator. Se explică faptul
că se va lucra la elaborarea unei povești, iar cel care va fi observator va trebui să stea în
afara cercului și să noteze povestea care va fi creată. Celorlalți li se explică regulile după
care vor trebui să creeze povestea astfel încât să își aducă fiecare contribuția. Se va folosi
o minge care va fi aruncată de la unul la altul, iar cel care o primește va trebui să spună o
frază, maximum două după care va arunca mingea unui alt coleg.
Profesorul va iniția derularea poveștii spunând: ,,Aceasta este povestea lui Andrei,
un tânar din școala X, care în timpul acestui an școlar a început să lipsească foarte mult
de la ore......,, și aruncă mingea către un elev din cadrul grupului. Acesta cînd primește
mingea va spune,, Aha am fost și eu acolo prietene......și completează cu ceea ce
consideră el potrivit pentru a continua povestea. Cei din grup sunt rugați să intervină
rapid în preluarea poveștii și să își anunțe intenția de a continua povestea spunând ,, Aha,
am fost și eu acolo prietene!,, moment în care colegul său va trebui să îi paseze mingea,
iar cel care o primește spune o frază, maxim două.
După 2, 3 intervenții profesorul preia mingea și spune: ,,Andrei îl cunoaște pe
Mihai care este băiat dintr-o clasă mai mare din aceiași școală, care are și el o poveste
interesantă ....și o pasează înapoi unei persoane din grup.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

115
Elaborarea poveștii poate dura între 10-15 minute. Consemnl pentru anunțarea
intenției de a interveni în elaborarea poveștii este recomandat să fie notat pe tablă sau
într-un loc vizibil pentru elevi.
La final profesorul solicităm observatorului să citească varianta finală a poveștii.

DISCUȚII/ÎNTREBĂRI DE SPRIJIN
Se poate discuta despre următoarele aspecte:
- putem solicita elevilor să explice de ce au afirmat anumite lucruri referitor la cei doi
elevi;
- rugăm elevii să identifice diferite similitudini dintre poveștile celor doi băieți și situații
reale din școala lor pe care ei le cunosc;
- poveștile realizate de ei se bazează e niște imagini standard/stereotipuri pe care le avem
despre elevii care lipsesc frecvent de la ore sau se bazează pe anumite aspecteparticulare;
dacă sunt aspecte particulare îi putem invita să le enumere și se pot lansa discuții privind
analiza acestor cazuri particulare;
- au verificat sursa informațiilor despre imaginile șablonpe care le au despre elevii care
lipsesc foarte mult sau doar le-au preluat etc.;
au toți aceiași imagine sau sunt diferite etc.;

ÎNCHEIEREA ACTIVITĂȚII

Este important ca elevii să conștientizeze că suntem cu toții influențați de anumite
stereotipuri și este important să analizăm fiecare situație în particular înainte de a realiza
o evaluare a unei anumite situații cu care ne confruntăm.

FIȘE DE LUCRU
- nu sunt necesare;













Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

116
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Povestitorii
GRUPUL ȚINTĂ/NIVELUL CLASEI: elevi nivel liceal
MĂRIMEA GRUPULUI: 30 elevi
DURATA ACTIVITĂȚII: 50 minute

INFORMAȚII PENTRU CONSILIERI

Activitatea vizează aspecte referitoare la managementul emoțiilor.

OBIECTIVE
- dezvoltarea capacității de adaptare la situații neprevăzute;

RESURSE NECESARE
- nu sunt necesare;

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
Profesorul explică elevilor că toți vor fi implicați în activitate, precizând că vor
avea roluri diferite. Pentru început se solicită trei voluntari, care vor avea o sarcină de
lucru diferită de a restului grupului și se precizează că aceștia au nevoie de 2-3 minute de
reflecție individuală pentru a se pregăti. După ce se identifică elevii care doresc să se
ofere voluntari, aceștia sunt invitați în afara sălii de clasă și le este prezentată sarcina de
lucru. Ei vor intra pe rând în sala de clasă și timp de maxim cinci minute vor prezenta
colegilor o poveste, o întamplare pe care ei au trăit-o, care poate fi reală sau imaginară.
Lor li se spune că colegii rămași în sala de clasă vor trebuie să identifice o morală a
poveștii prezentate.
În intervalul de timp cât cei trei voluntari se pregătesc pentru expunerea pe care o
au de realizat, profesorul revine în sala de clasă și instruiește pe ceilalți elevi. Aceștia
sunt anunțați despre sarcina de lucru a colegilor care s-au oferit voluntari. Le este explicat
faptul că vor trebui să manifeste o atitudine și un comportament diferit față de
,,povestitorii,, care vor intra în sală de clasă și se precizează faptul că voluntarii nu se vor
aștepta la aceste reacții diferite.
Pentru primul povestitor se recomandă să manifeste interes, cooperare, să
adreseze întrebări suplimentare pentru a afla cât mai multe informații, astfel încât colegul
lor să se simtă bine în postura de vorbitor în fața unui grup și să fie încântat de faptul că
subiectul ales de el este interesant pentru colegi.
Pentru cel de al doilea povestitor, elevii sunt instruiți să se comporte ca un grup
indiferent, apatic care indiferent de atractivitatea subiectului prezentat nu poate fi
motivat să fie receptiv în privința expunerii.
Pentru cel de al treilea povestitor, elevii sunt instruiți să se manifeste ca un grup
ostil, agresiv verbal care să pună în dificultate vorbitorul.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

117
Este important ca profesorul să stabilească ordinea intrării în sală a povestitorilor
în funcție de caracteristicile personale ale voluntarilor, astfel încăt impactul afectiv
generat de comportamentul celor din sala de clasă să nu îi influențeze negativ.
După fiecare expunere, profesorul va mulțumi voluntarului, invită colegii să îl
aplaude și precizează că se va discuta la final după ce își finalizează expunerile și ceilalți.
este recomadat ca după ultimul povestotor să li se explice faptul că colegii din sală au
avut de jucat un rol stabilit și încep discuțiile și analiza a ceea ce s/a întâmplat. Este
important ca primele impresii să fie prezentate de către povestitori și să identificăm starea
emoțională pe care au avut-o în momentele cînd vorbeau în fașa grupului.

DISCUȚII/ÎNTREBĂRI DE SPRIJIN

Se poate discuta despre următoarele aspecte:
- capacitatea de adaptare a vorbitorilor la o situație neprevăzută: ce fac cînd ceilalți nu îi
ascultă, cînd sunt ignorați, când sunt respinși; dacă renunță la ceea ce au de realizat, dacă
se adaptează solicitărilor și își modifică intențiile conform cerințelor sau continuă să facî
ceea ce și-au planificat;
- capacitatea de gestionare a emoțiilor generate de o situație inconfortabilă (grupul
indiferent sau ostil);
- capacitatea de valorificare a unei situații generată de un context favorabil (grupul
interesat);
- dacă în realitate (în plan școlar sau personal) au trăit astfel de situații când s-au simțit
valorizați, ignorați, respinși); pot fi rugați să prezinte situațiile respective și să identifice
ce au făcut deosebit sau greșit;
- identificarea de modalități de reacție sau de comportament în astfel de situații dificile;
ÎNCHEIEREA ACTIVITĂȚII
Analiza împreună cu elevii de situații din viața reală când ei au manifestat astfel
de comportamente indezirabile pentru ceilalți (profesori, părinți, colegi sau prieteni) și
identificarea unor modalități de reacție și acțiune dezirabile.


FIȘE DE LUCRU
- nu sunt necesare;







Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

118
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Momentul meu de glorie!
GRUPUL ȚINTĂ/NIVELUL CLASEI: elevi nivel liceal
MĂRIMEA GRUPULUI: 30 elevi
DURATA ACTIVITĂȚII: 50 minute


INFORMAȚII PENTRU CONSILIERI

Activitatea poate fi utilizată în vederea devoltării capacității de adaptare, de
gestionare a emoțiilor și de asumare a responsabilității pregătirii eficiente a unei
sarcini/activități primite.

OBIECTIVE
- dezvoltarea abilității de gestionare a emoțiilor;
- dezvoltarea capacității de adaptare la situații neprevăzute;

RESURSE NECESARE
- scaune pentru toți participanții;
- cartonașe colorate;
- cronometru;

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Pentru această activitate este necesară organizarea spațiului de lucru, deoarece
participanții trebuie să se poată privi unii pe alții în timpul activității. Se recomandă
așezarea scaunelor în semicerc și fără a avea în față mese, acestea nefiind necesare. Un
scaun va fi așezat în zona centrală a sălii de clasă. Alături pe o masă se vor afla cartonașe
din hărtie colorată pe care vor fi notate cuvinte sau expresii. Acestea vor fi selectate astfel
încât să fie familiare elevilor (subiecte de interes general sau particulare generate de
anumite întâmplări cu care ei s-au confruntat recent în plan școlar).
Elevii sunt instruiți asupra sarcinii de lucru: toți vor trebui să vorbească timp de
un minut, așezați pe scaunul din zona centrală a sălii despre ce este notat sau pornind de
la ceea ce este scris pe cartonașul pe care îl vor alege. Sarcina este prezentată în mod
special ca ambiguă, tocmai pentru a putea identifica dacă elevii au capacitatea de a se
adapta la solicitări neprevăzute. Deoarece nu au timp să își pregătească discursul, unii se
pot bloca, nu pot acoperi tot intervalul de timp avut la dispoziție și atunci au posibilitatea
de a devia de la subiect, important este să reușească sa vorbească timp de un minut în fața
grupului. Chiar dacă epuizează univesul de discurs, ei tot vor trebuie să stea pe scaun
timp de un minut, iar ceilalți din sală care îndeplinesc rolul de ascultători activi nu au
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

119
voie să intervină deloc cu sugestii pentru ajuta vorbitorul. Practic alternativ toți elevii vor
juca două roluri: de vorbitor și de ascultător activ.
Se stabilește ordinea în care elevii veni în fața grupului pentru a vorbi. profesorul este cel
care cronometrează timpul, va anunța când pot începe și când expiră intervalul de timp.
După fiecare vorbitor cei din sală sunt invitați să valorizeze efortul depus de acesta prin
aplauze, indiferent de prestația acestuia. La final urmează analiza activității și procesarea
impresiilor.
DISCUȚII/ÎNTREBĂRI DE SPRIJIN

Se poate discuta despre următoarele aspecte:
- cum s-au simțit în postura de vorbitor sau cea de ascultător activ; care a fost cea mai
dificilă;
- pentru care dintre vorbitpri a fost mai ușor: primii, ultimii?;
- dacă prestația colegilor care au vorbit foarte bine i-a influențat pe cei care urmau sau nu;
- dacă este important să ai un timp de pregătire pentru efectuarea unei sarcini de lucru sau
dacă poți improviza în orice moment;
- dacă a trecut repede sau lent un minut; de ce factori depinde această impresie etc.


ÎNCHEIEREA ACTIVITĂȚII

Conștientizarea de către elevi a valorii acțiunii de pregătire a unei activități în
vederea asigurării succesului, dar și evidențierea faptului că este recomandat să avem în
vedere și comportamente alternative pentru situații neprevăzute.

FIȘE DE LUCRU
- nu sunt necesare;













Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

120
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Știu și pot să fac și eu!
GRUPUL ȚINTĂ/NIVELUL CLASEI: elevi nivel liceal
MĂRIMEA GRUPULUI: 30 elevi
DURATA ACTIVITĂȚII: 50 minute

INFORMAȚII PENTRU CONSILIERI

Activitatea poate fi utilizată în vederea identificării de către elevi a propriei
performanțe.

OBIECTIVE
- a întări și a aprecia încrederea în sine;
- a dezvolta abilitatea de a face față presiunilor grupului/sociale;
- conștientizarea eficienței personale;

RESURSE NECESARE
- o cutie adîncă;
- un recipient de sticlă (de preferat o sticlă îngustă);
- agrafe hartie;

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Sunt solicitați șase voluntari și sunt rugați să părăsească sala, precizând că vor
primi ulterior instrucțiuni de lucru.
Celorlați membri ai grupului rămași în sală, li se explică că ei vor juca rolul de
participanți pasivi, în sensul că vor trebui să asiste la modul cum lucrează colegii lor care
s-au oferit voluntari, îndeplinind astfel rolul de observatori. Sunt rugați să fie atenți la
modul cum aceștia se vor implica în rezolvarea sarcinii de lucru pe care o vor primi și să
își noteze reacțiile lor. La finalul activității demonstrative realizată de colegii lor vom
analiza modul cum s-a lucrat.
Între timp, profesorul iese din sală și explică celor șase voluntari sarcina de lucru.
Li se explică faptul că vor trebui să intre pe rând în sală, unde vor trebui să efectueze un
test de abilitate manuală (capacitatea de a efectua mișcări rapide și precise). Sunt lăsați să
își aleagă singuri momentul cînd vor intra în sală.
Sarcina de lucru va diferențiată, însă acest lucru va fi cunoscut doar de către
profesor și participanții pasivi din sală, care sunt instruiți să nu intervină.
De fiecare dată, înainte de a începe să lucreze, toți voluntarii sunt întrebați cîte
agrafe cred că pot fi transferate din cutie în recipientul de sticlă.
Primelor două persoane li se transmite că în intervalul de timp de 20 de secunde
pot fi transferate aproximativ 25 de agrafe de hărtie din cutie în recipientul de sticlă și
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

121
sunt invitați să efectueze acțiunea. După exercițiu, voluntarii sunt invitați să facă un nou
pronostic, pentru persoana următoare.
Următorilor doi voluntari, li se ridică baremul la 40 de agrafe de hărtie, după ce
au fost întrebați cîte agrafe cred că pot transfera. După ce efectuează exercițiul sunt
invitați să facă un nou pronostic, pentru persoana următoare.
Ultimii doi voluntari primesc tot baremul de 40 de agrafe de hărtie, dar se
precizează faptul că vor recompensați sau dimpotrivă pedepsiți în funcție de modul cum
efectuează sarcina de lucru primită.


DISCUȚII/ÎNTREBĂRI DE SPRIJIN

Se poate discuta despre:
- modul nostru de a reacționa în fața presiunilor sociale: referitor la ceea ce trebuie făcut,
cum trebuie făcut, cît trebuie făcut, în ce interval de timp etc.;
- cum ne dăm seama dacă am realizat o acțiune conform așteptărilor celorlalți;
- cum ne simțim când constatăm că nu reușim să efectuăm o anumită solicitare;
- cum ar trebui să procedăm atunci când solicitările celorlați nu sunt realiste sau nu
suntem pregătiți să le efectuăm;
- aprecierile pe care le realizăm: asupra propriei persoane, asupra celorlalți, abilităților pe
care le avem, identificarea nevoilor (achiziții cognitive, achiziții procedurale) etc.

ÎNCHEIEREA ACTIVITĂȚII

Identificarea împreună cu elevii de situații când trebuie să facem față presiunilor
sociale: când așteptările celorlalți sunt prea mari sau sub nivelul nevoilor noastre și
identificarea unor modalități de a reacționa în astfel de situații.













Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

122
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Eu și ceilalți
GRUPUL ȚINTĂ/NIVELUL CLASEI: elevi nivel liceal
MĂRIMEA GRUPULUI: 30 elevi
DURATA ACTIVITĂȚII: 50 minute

INFORMAȚII PENTRU CONSILIERI
Activitatea vizează modul în care imaginile pe care le avem depre unele persoane
influențează prezicerile despre comportamentele acestora.

OBIECTIVE
- explorarea imaginilor pe care le avem despre alții;
- conștientizarea faptului că imaginile pe care le avem despre alții ne influențează
așteptările asupra lor;

RESURSE NECESARE
- minge;
- hârtie, pixuri;
- tablă, cretă;

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Se organizează spațiul de lucru astfel încât elevii să se așeze într-un cerc. Sunt
anunțați că este nevoie de un voluntar, care va avea rolul de observator. Se explică faptul
că se va lucra la elaborarea unei povești, iar cel care va fi observator va trebui să stea în
afara cercului și să noteze povestea care va fi creată. Celorlalți li se explică regulile după
care vor trebui să creeze povestea astfel încât să își aducă fiecare contribuția. Se va folosi
o minge care va fi aruncată de la unul la altul, iar cel care o primește va trebui să spună o
frază, maximum două după care va arunca mingea unui alt coleg.
Profesorul va iniția derularea poveștii spunând: ,,Aceasta este povestea lui Andrei,
un tânar din școala X, care în timpul acestui an școlar a început să lipsească foarte mult
de la ore......,, și aruncă mingea către un elev din cadrul grupului. Acesta cînd primește
mingea va spune,, Aha am fost și eu acolo prietene......și completează cu ceea ce
consideră el potrivit pentru a continua povestea. Cei din grup sunt rugați să intervină
rapid în preluarea poveștii și să își anunțe intenția de a continua povestea spunând ,, Aha,
am fost și eu acolo prietene!,, moment în care colegul său va trebui să îi paseze mingea,
iar cel care o primește spune o frază, maxim două.
După 2, 3 intervenții profesorul preia mingea și spune: ,,Andrei îl cunoaște pe
Mihai care este băiat dintr-o clasă mai mare din aceiași școală, care are și el o poveste
interesantă ....și o pasează înapoi unei persoane din grup.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

123
Elaborarea poveștii poate dura între 10-15 minute. Consemnl pentru anunțarea
intenției de a interveni în elaborarea poveștii este recomandat să fie notat pe tablă sau
într-un loc vizibil pentru elevi.
La final profesorul solicităm observatorului să citească varianta finală a poveștii.


DISCUȚII/ÎNTREBĂRI DE SPRIJIN

Se poate discuta despre următoarele aspecte:
- putem solicita elevilor să explice de ce au afirmat anumite lucruri referitor la cei doi
elevi;
- rugăm elevii să identifice diferite similitudini dintre poveștile celor doi băieți și situații
reale din școala lor pe care ei le cunosc;
- poveștile realizate de ei se bazează e niște imagini standard/stereotipuri pe care le avem
despre elevii care lipsesc frecvent de la ore sau se bazează pe anumite aspecteparticulare;
dacă sunt aspecte particulare îi putem invita să le enumere și se pot lansa discuții privind
analiza acestor cazuri particulare;
- au verificat sursa informațiilor despre imaginile șablonpe care le au despre elevii care
lipsesc foarte mult sau doar le-au preluat etc.;
au toți aceiași imagine sau sunt diferite etc.;

ÎNCHEIEREA ACTIVITĂȚII

Este important ca elevii să conștientizeze că suntem cu toții influențați de anumite
stereotipuri și este important să analizăm fiecare situație în particular înainte de a realiza
o evaluare a unei anumite situații cu care ne confruntăm.

FIȘE DE LUCRU
- nu sunt necesare;











Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

124
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Ce este pe primul loc?
GRUPUL ȚINTĂ/NIVELUL CLASEI: elevi nivel liceal
MĂRIMEA GRUPULUI: 30 elevi
DURATA ACTIVITĂȚII: 50 minute

INFORMAȚII PENTRU CONSILIERI
OBIECTIVE
- dezvoltarea abilității de a lua decizii

RESURSE NECESARE
- fișe de lucru;
- pixuri;

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Elevii sunt organizați în patru grupe echilibrate ca număr de membri. Fiecare grup
primește o fișă de lucru și sunt invitați să analizeze cazul propus. După 15 minute de
discuții la nivelul grupului de lucru sunt invitați să prezinte cazul și concluziile la care au
ajuns colegilor.

DISCUȚII/ÎNTREBĂRI DE SPRIJIN

Se poate discuta despre următoarele aspecte:

ÎNCHEIEREA ACTIVITĂȚII


FIȘE DE LUCRU

Pentru grupul nr. 1

Ce este pe primul loc?
Este ora zece seara, dar nu-ți este somn. Îți este foame și mergi la bucătărie și vezi
în frigider o felie de tort. Frățiorul tău mai mic încă nu l-a gustat. În loc să alegi ceva de
mâncare din frigider, te așezi la masă și mănânci tortul. Ce anume a influențat decizia ta?

Pentru grupul nr. 2

Ce este pe primul loc?
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

125
Părinții ți-au oferit o sumă de bani pentru a cumpăra un cadou unui coleg de clasă.
La magazin observi un tricou deosebit, cum au și alți colegi din clasă și te gândești că ai
putea să îl cumperi pentru tine. Nu ai nevoie neapărat de tricoul respectiv, dar știi că îți
vei impresiona colegii de clasă. Deodată te râzgândești, ieși din magazin și optezi pentru
o librărie pentru a cumpăra o carte cadou. Ce anume a influențat decizia ta?


Pentru grupul nr. 3

Ce este pe primul loc?
Sâmbăta aceasta ai promis mamei tale că te vei trezi devreme pentru a o ajuta la
curățenie. Sună ceasul deșteptător, dar îl oprești și te gândești că poți face curățenie și
mai târziu. Ai adormit iarăși. Ce anume a influențat decizia ta?

Pentru grupul nr. 4

Citiți următoarele propoziții neterminate și completați-le, după cum considerați:

Eu, trebuie să ajung la școală la timp, deoarece......
Prietenii, trebuie să vină la timp, deoarece.....
Să fii punctual, este important, deoarece.....
Când am întârziat, am înțeles că.....
Punctualitatea este importantă, deoarece.....
Ce simțiți, atunci când părinții întârzie de undeva.....
Cum credeți, că se simt părinții voștri atunci când nu vă întoarceți la timp acasă......















Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

126
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Eu și umbra mea
GRUPUL ȚINTĂ/NIVELUL CLASEI: elevi nivel liceal
MĂRIMEA GRUPULUI: 30 elevi
DURATA ACTIVITĂȚII: 50 minute

INFORMAȚII PENTRU CONSILIERI
Această activitate determină elevii să observe și să analizeze diversele trăsături pe
care oamenii le pot avea, pozitive sau negative.

OBIECTIVE
- dezvoltarea deprinderii de a analiza propriul comportament;
- conștientizarea efectelor nefacorabile provocate de manifestarea unui comportament
indezirabil;

RESURSE NECESARE
- coli de hărtie fleep-chart;
- markere;


DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Grupul clasă de elevi este împărțit în două echipe ( A și B). Prin tragere la sorți
vor primi sarcini diferite de lucru.
Echipa A va trebui să realizeze o listă cu trăsături de caracter pe care nu le
apreciză la alții, fără a nominaliza persoanele respective. Această listă o vom numi
metaforic ,,umbra,,. După ce realizează lista, vor trebui să identifice o serie de
,,comportamente indezirabile,, care pot fi influențate de aceste trăsături.
Echipa B va realiza o listă cu trăsături pe care le apreciază la alte persoane, de
asemenea fără a nominaliza persoanele respective. Această listă o vom intitula metaforic
,,partea luminoasă,,. După realizează lista, vor trebui să identifice o serie de
,,comportamente dezirabile,, care pot fi influențate de aceste trăsături.
După realizarea listelor, accestea sunt afișate pe tablă și prezentate.
Se propune elevilor un exercițiu de reflecție individuală: Cum arată partea din
umbră? Propuneți-le să se concentreze asupra acelor trăsături care nu le plac și pe care ei
le dezaprobă atât la ei, cât și la alții.
După exercițiul de reflecție se propune elevilor un joc de rol. Se solicită doi
voluntari: unul va juca rolul ,,umbrei,, iar celălalt rolul ,,părții luminoase,,. Elevul umbră
își alege o trăsătură din listă: de exemplu deprinderea de a învinui pe alții. Se va
comporta și va vorbi (va alege cuvintele, intonația vocii etc.) ca o persoană care mereu dă
vina pe ceilalți. Elevul lumină, va alege din listă o trăsătură pozitivă care este opusul celei
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

127
din umbră și se va comporta ca atare. Ei vor juca rolul respectiv timp de cinci munute,
după care schimbă rolurile (elevul umbră va deveni elevul lumină și invers). Jocul de rol
va dura tot cinci minute.
Dacă timpul permite se mai poate organiza un joc de rol cu alți doi voluntari.


DISCUȚII/ÎNTREBĂRI DE SPRIJIN

Se poate discuta despre următoarele aspecte:
- dificultatea de a identifica propriile trăsături de caracter; care sunt mai dificil de
identificat: cele pozitive sau cele negative;
- abilitatea de a identifica trăsăturile de caracter ale celor apropiați; care sunt mai dificil
de identificat: cele pozitive sau cele negative;
-
ÎNCHEIEREA ACTIVITĂȚII



FIȘE DE LUCRU

Exemple de trăsături care se pot regăsi în lista ,,umbrelor,, pentru a veni în sprijinul
elevilor privind identificarea acestora: falsitate, înșelăciune, bârfă, lăcomie, hoție, spirit
posesiv, ostilitate, intoleranță, orgoliu, lene, întârziere, violență, critică, plângeri, tendința
de a da vina pe alții etc.

Exemple de trăsături care se pot regăsi în lista ,,părții luminoase,, pentru a veni în
sprijinul elevilor privind identificarea acestora: sinceritate, onestitate, generozitate,
bunătate, empatie, hărnicie, compasiune, ascultare, răbdare, onoare, respect, cinste,
corectitudine etc.











Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

128
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Exercițiul valorilor
GRUPUL ȚINTĂ/NIVELUL CLASEI: elevi nivel liceal
MĂRIMEA GRUPULUI: 30 elevi
DURATA ACTIVITĂȚII: 50 minute

INFORMAȚII PENTRU CONSILIERI
Această activitate facilitează o abordare pozitivă a diferenţei.

OBIECTIVE
- dezvoltarea unei atitudini pozitive bazată pe valori şi transferată în comportamente;
- dezvoltarea unor abilităţi de a valorifica diferenţele existente în cadrul unui grup;

RESURSE NECESARE
- hărtie fleep/chart;
- markere;
- cartonașe;
- coș/cutie;

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Elevii sunt invitați să realizeze timp de cîteva minute un exercițiu individual de
reflecție individuală și să se gândească fiecare ce reprezintă conceptul de ,,valoare,,.
Utilizând tehnica brainstorming se identifică și se notează pe o coală de hîrtie fleep-chart
câteva aspecte relevante pentru clarificarea conceptului, elevii fiind ghidați de către
profesor.
Pentru următoarea etapă a activității sunt invitați cu toții să realizeze o listă a
valorilor grupului. După ce lista este realizată sunt rugaţi să citească lista valorilor și să
aleagă fiecare individual o listă cu cinci valori imortante pentru ei înșiși. Se distribuie
fiecărui elev cinci cartonașe și să treacă pe fiecare cîte o valoare din cele selectate de ei.
Participanţii sunt rugaţi să-și imagineze că trec printr-o situație dificilă, că pentru
a găsi o rezolvare trebuie să realizeze un compromis. Acest compromis constă în
încălcarea unui principiu reprezentat de una din cele 5 valori. Trebuie să analizeze cele 5
cartonaşe şi să se decidă la care din cele 5 valori ar fi dispuşi să renunţe (cea mai puţin
importantă din cele 5). Se trece pe la fiecare participant şi se ia cartonaşul respectiv
(efectul este puternic dacă valorile vor fi lasate într-o cutie/coş, ca şi cum ar fi aruncate.
Înainte de a fi “aruncate” valorile se citesc cu voce tare. Această manieră de lucru
produce o reacţie afectivă puternică deoarece elevii experimentează renunţarea la o parte
semnificativă din ei înşişi.
Se efectuează această operaţie încă de 3 ori: elevii renunţă la valoarea de pe locul
4…, apoi renunţă la locul 3…după aceea renunţă la locul 2.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

129
Elevii au rămas cu cea mai importantă dintre valori, pe care o vor şi păstra
(“gândiţi-vă la tot ceea ce a trebuit să renunţaţi ca să puteţi păstra această
valoare......trebuie să fie incredibil de importantă pentru voi!!!.”).
Se realizează lista valorilor cu care au rămas elevii pe o coală de hărtie, acestea
reprezentând pentru momentul respectiv valorile grupului. Afișul respectiv cu valorile
grupului poate rămîne în sala de sală și după terminarea activității o perioadă îndelungată
de timp. Impactul afectiv este puternic asupra elevilor și poate fi un exercițiu de reflecție
individuală foarte bun pentru elevi asupra deciziilor pe care ei le realizează, ce anume
influențează aceste decizii, efectele deciziilor etc.


DISCUȚII/ÎNTREBĂRI DE SPRIJIN

Se poate discuta despre următoarele aspecte:
-
ÎNCHEIEREA ACTIVITĂȚII


FIȘE DE LUCRU
- nu sunt necesare;




















Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

130
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: Identitate
GRUPUL ȚINTĂ/NIVELUL CLASEI: elevi nivel liceal
MĂRIMEA GRUPULUI: 30 elevi
DURATA ACTIVITĂȚII: 50 minute

INFORMAȚII PENTRU CONSILIERI

OBIECTIVE
- dezvoltarea abilității de autoanaliză

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
Elevii primesc o fișă de lucru. Sunt instruiți asupra modului de completare. Sunt
rugați înainte de a completa fișele să realizeze un exercițiu de reflecție individuală timp
de cîteva minute în care să se gândească la ei înșiși, la modul lor de a fi, de a se
comporta, la lucrurile importante pentru ei, la dificultățile pe care le-au întâmpinat. etc.
Au un timp pentru completare de 10-15 minute. După completarea fișelor, fiecare
când consideră că este omentul potrivit prezintă colegilor ce a notat.
Este important ca toți elevii să prezinte ce au lucrat. La final se inițiază o discuție
și o analiză a aspectelor prezentate. Discuția se poate concentra asupra punctelor comune
și a diferențelor existente în prezentări.

DISCUȚII/ÎNTREBĂRI DE SPRIJIN

Se poate discuta despre următoarele aspecte:
- identificarea aspectelor relevante pentru fiecare individ; conștientizarea influenței
acestor aspecte asupra comportamentelor noastre;

FIȘE DE LUCRU
Care sunt lucrurile cele mai importante ale identităţii tale? Dă-le un punctaj de la 1 la 5,
cu numărul 1 notând cea mai importantă semnificaţie.

 rolurile pe care le joci în viaţă: fiică/fiu, prieten/ă,
elev/ă......................................................
 părţi ale identităţii tale pe care poate eşti capabil să le alegi: fan al unui anume tip de
muzică, membru al unui grup, stilul hainelor etc............................................................
 unde ai fost născut...........................................................................................................
 unde trăieşti acum............................................................................................................
 apartenenţa la o anumita minoritate sau nu......................................................................
 religia ta...........................................................................................................................
 ce nu eşti şi ce nu ai vrea să fii etc. .................................................................................
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

131


Exemple de fișe utilizate pentru orientarea carierei

Arborele genealogic

Există familii care strâng cu grijă amintiri, diverse documente, scrisori etc. legate
de trecutul lor. Dacă este cazul, pot să scrie chiar şi istoria familiei. Istoria unei familii
implică şi profesiile pe care le-au avut membrii familiei şi realizările lor profesionale. În
mod tradiţional, istoria unei familii este înfăţişată în arborele genealogic al familiei.
Prezentăm în continuare un astfel de arbore, în care trebuie să menţionaţi numele
membrilor familiei voastre.
După aceasta, notaţi profesiile fiecăruia şi nivelul cel mai înalt de studii atins.
Este recomandabil să solicitaţi ajutorul părinţilor în completarea arborelui.
Dacă doriţi, puteţi continua desenul copacului şi indica profesii şi calificări
înrudite suplimentare.

Bunicii mei:
……………………………………………………………………
Părinţii mei:
……………………………………………………………………

Fraţii şi surorile mele:
……………………………………………………………………
Alţi membri ai familiei:
……………………………………………………………………


1.Număraţi câte profesii aţi găsit în familia voastră. Care sunt acestea?
……………………………………………………………………
2. Notati ce tipuri de şcoli au frecventat.
……………………………………………………………………
3. Există în familia voastra persoane cu aceeaşi profesie? Care este această profesie?
……………………………………………………………………
4. Câte profesii similare ai găsit?
……………………………………………………………………
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

132
Câţi membri din familia voastră au aceeaşi profesie?
…………………………………………………………………....
5. Aţi găsit profesii înrudite? Ce înţelegeţi prin profesii înrudite?
……………………………………………………………………
6. Este cineva în familia voastră care a devenit cunoscut şi respectat public prin profesia
sa? (Puteţi scrie şi despre rude care nu mai sunt în viaţă). DA – NU
……………………………………………………………………
Care a fost profesia lui/ei?
……………………………………………………………………
Ce anume i-a făcut să fie cunoscuţi, respectaţi în mod public?
…………………………………………………………………..............
7. Priviţi din nou arborele genealogic şi gândiţi-vă dacă este vreo profesie care v-ar
plăcea?
Da, pentru că:……………………………………………………………………
Nu, pentru că:……………………………………………………………………
8.Există vreo profesie care v-ar plăcea s-o practicaţi, dar care nu se mai studiază? Motive:
 astăzi nu mai există o asemenea profesie;
 şcoala unde aş putea s-o studiez este departe;
 ar trebui să stau la camin, dar nu îmi surâde ideea;
 rezultatele mele la învăţătură sunt slabe;
 motive financiare;
 alt motive; care?:……………………………………………………………………
9. Rezumaţi ceea ce aţi aflat despre istoria profesională a familiei voastre.


15 activităţi care mi-ar plăcea să le fac

Conducătorul grupului împarte coli de hârtie.
În introducere au fost menţionate mai multe activităţi care v-ar plăcea.
Sarcina voastră este să scrieţi mai multe activităţi de acest fel; conducătorul grupului
scrie şi el.
1 ……………………………………..
2 ……………………………………..
3 ……………………………………..
4 ……………………………………..
5 ……………………………………..
6 ……………………………………..
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

133
7 ……………………………………..
8 ……………………………………..
9 ……………………………………..
10 ……………………………………..
11 ……………………………………..
12 ……………………………………..
13 ……………………………………..
14 ……………………………………..
15 ……………………………………..
După ce clienţii completează, se citesc două-trei activităţi de pe fiecare listă, la
alegerea fiecăruia.
Se scriu pe tablă aceste activităţi şi se spun despre ele câteva lucruri. Activităţile
respective se consideră preferate de grup.
Întoarcându-vă la listele individuale, trebuie să puneţi litera „S“ în dreapta
activităţii pe care doriţi să o realizati „singuri” şi litera „Γ în stânga activităţii pe care aţi
dori să o realizati „împreună” cu alţii.
Dacă există activităţi pe care preferaţi să le faceţi uneori singuri şi alteori
împreună cu alţii, scrieţi ambele litere, în stânga şi în dreapta lor.
Când sunteţi gata, adunaţi listele şi notaţi numărul de activităţi pe care preferaţi să
le faceţi singuri, numărul celor pe care preferaţi să le faceţi cu altcineva şi al celor pe care
le faceţi şi singuri şi împreună cu alţii, după caz.
Prezintă interes activităţile pe care le faceţi singuri şi cele pe care le faceţi
împreună cu alţii.




Jocurile mele
Membrii grupului trebuie să îşi amintească de jocurile pe care le-au jucat de mai
multe ori. Dacă se poate, conducătorul grupului povesteşte o întâmplare despre o
activitate fizică, de exemplu; gătitul, spălatul rufelor, spălatul vaselor, reparatul unui ceas,
al unei biciclete etc.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

134



Exerciţiu de observaţie
Membrii grupului formează perechi, se aşază faţă în faţă şi vorbesc fiecare câte un
minut despre pantofii celuilalt, apoi despre vreme câte un minut şi în final despre culori.
Când conducătorul grupului bate din palme, perechile se schimbă.
Obiectivul exerciţiului este ca membrii grupului să înveţe să se asculte unul pe altul şi să
comunice.

Aptitudinile mele
Când este vorba despre forţa de muncă, aptitudinile sunt interpretate ca şi în sport.
Există un jargon al fiecărei profesii, în legătură cu deprinderile pe care le solicită. Mai jos
dăm o listă de aptitudini, frecvent utilizată de specialişti.

Aptitudinea verbala da posibilitatea sa fie folosit limbajul inntr-un mod
individual. Are o varianta scrisa si una orala.
Aptitudinea numerica ajuta la efectuarea calculelor simple (adunare, impartire),
mintal sau in scris.
Aptitudinea spatiala confera usurinta in orientarea prin locuri necunoscute.
Aptitudinea fizica ajuta la executarea unor miscari de o anumita complexitate cu
efort minim si randament maxim.
Aptitudinea de comunicare contribuie la stabilirea si mentinerea contactelor
interumane de calitate.
Aptitudinea manuala reprezinta inclinatia speciala pentru executarea de activitati
manuale: ansamblare, demontare etc.
Identificati-va aptitudinile conform acestei liste, grupandu-le in urmatoarele
categoriii: aptitudini prezente, aptitudini presupuse si aptitudini absente.
Prezente Presupuse Absente
Aptitudinea de exprimare verbală
Aptitudine aritmetică
Aptitudine de orientare în spaţiu
Capacitate fizică
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

135
Aptitudine de stabilire a contactului
Dexterităţi manuale


Ierarhizarea estimărilor grupului
Ierarhizaţi aptitudinile prezente ale membrilor grupului.
Pe baza listelor strânse de la elevi, conducătorul de grup stabileşte punctele forte
ale grupului.

Aptitudinile mele forte
Se fac perechi, în funcţie de punctele forte ale grupului. Cei care consideră că au
aceleaşi aptitudini, se vor aşeza împreună şi vor discuta de ce consideră ei acest lucru.

Jocul „fazan“ cu carierele
Membrii grupului menţionează câte o profesie. Fiecare trebuie să folosească la
începutul cuvântului său ultimele două litere ale cuvântului enunţat înainte.
Câştigătorul, cel care va avea cele mai puţine non-răspunsuri, primeşte un premiu.

15 activităţi de căutare a carierei
Conducătorul de grup aduce o listă cu posibilităţile de formare profesională
existente în zona respectivă.
Membrii grupului trebuie să formeze două subgrupuri în funcţie de primele 5-10
activităţi pe care le preferă (vezi mai sus 15 activităţi care mi-ar place să le fac). Având
în vedere activităţile care se potrivesc între ele, se caută o carieră corespunzătoare acestor
activităţi.
Se recomandă să se lucreze în grupuri mici, pentru ca elevii să se poată ajuta unul
pe altul.
În cazul în care nu se pot găsi trei persoane în aceeaşi grupă, conducătorul va intra
în acea grupă, în semn de camaraderie.
Scopul exerciţiului este căutarea unei cariere, referindu-vă la propriile aptitudini.
Într-un exerciţiu anterior aţi enumerat activităţile pe care doriţi să le faceţi.
Organizaţi aceste activităţi pe categorii.
Alcătuiţi cel puţin două grupe (A, B etc.).

Grupa A Grupa B
………………………… …………………………
………………………… …………………………
………………………… …………………………
………………………… …………………………
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

136
Enumeraţi carierele în care, după părerea voastră, aceste activităţi se repetă în mod
frecvent.
……………………………………………………………………
Gândiţi-vă dacă vă plac aceste cariere.
……………………………………………………………………
Alegeţi cel puţin trei dintre activităţile voastre, pe care aţi dori să le faceţi mai des şi care
vă fac plăcere. Scrieţi-le pe rândurile de mai jos:
1. …………………………
2. …………………………
3. …………………………
Căutaţi cariere în care aceste activităţi (sau cel puţin una din ele) pot fi găsite des.
……………………………………………………………………
Dacă rudele şi cunoscuţii desfăşoară activităţi similare, încercaţi să aflaţi despre ele şi să
ghiciţi ce profesii au acele persoane.
……………………………………………………………………

Domeniile carierei noastre
Unde v-ar plăcea să munciţi?
Conducătorul de grup adună laolaltă domeniile cele mai frecvent menţionate.
Făcând acest lucru, trebuie să aplice principiul rotaţiei adică să invite pe fiecare elev la
răspuns. Domeniile acceptate de cei mai mulţi sunt scrise pe tablă.


Ce ştiu despre mine însumi/însămi?
Completaţi fişa de lucru. După munca individuală, membrii grupului discută în
grupuri mici alegerile făcute.

Speranţele mele de carieră (profesie): ………………………………
Dacă ţi-ai analizat aptitudinile, notează mai jos cu aceste semne:
+ - punctele forte
- - punctele slabe
+/- - şi da şi nu
Aptitudinea verbală ...................................................
Aptitudinea aritmetică .................................................
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

137
Aptitudinea spaţială......................................................
Aptitudinea fizică ..........................................................
Aptitudinea de comunicare...........................................
Aptitudinea manuală.....................................................

Activităţile mele preferate:
1. …………………………….
2. …………………………….
3. …………………………….

Caracteristicile domeniului carierei pentru mine:
1. ……………………………
2. ……………………………
3. ……………………………


Pantomimă
Fiecare pereche trebuie să joace o scenetă reprezentând profesia în conformitate
cu activităţile selectate anterior. Ceilalţi vor trebui să recunoască despre ce profesie şi
activităţi este vorba.

Cum să merg mai departe?
Ce ar trebui să fac ca să ating obiectivul stabilit?
Conducătorul grupului strânge idei de la membrii grupului. Se grupează
rezultatele. Se formează grupe mici de lucru pentru elaborarea planului individual.

Plan individual – 1
Încotro mă îndrept?
……………………………………………………………………
Ce obiective am:
……………………………………………………………………
Ce trebuie să fac pentru aceasta?
………………………………………………………………
Când?
……………………………………………………………………

Plan individual – 2
Obiectiv:
……………………………………………………………………
Carieră:
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

138
……………………………………………………………………
Punctele mele forte:
……………………………………………………………………
Posibilităţile mele:
……………………………………………………………………
Slăbiciunile mele:
……………………………………………………………………
Ce?
……………………………………………………………………
Când?
……………………………………………………………………


De ce informaţii am nevoie?
Conducătorul de grup trebuie să centralizeze obiectivele individuale de carieră şi,
dacă se poate, să le grupeze.
Trebuie să reţineţi lucrurile cele mai importante; analizaţi de ce sunt cele mai
importante la momentul respectiv. Rămâneţi mereu la nivel concret. Daţi exemple pentru
toate activităţile care se fac în domeniul carierei respective.
……………………………………………………………………
……………………………………………………………………
……………………………………………………………………



Unde şi cum?
Exerciţiile de mai jos urmăresc să vă atragă atenţia asupra unor modalităţi
specifice de lucru.
Dintre diferite modalităţi, alegeţi-l pe cel tipic pentru fiecare dintre voi.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

139
Ca model, am elaborat cinci perechi de situaţii opuse. Dacă nici una dintre ele nu
este tipică pentru voi, scrieţi o altă pereche de situaţii opuse.

A) În perechile de situaţii opuse, subliniaţi-le pe cele preferate.
 în aer liber – în interior
 cu materiale dure – cu materiale moi
 soluţii pe scară mare – soluţii meticuloase
 lucru manual – muncă intelectuală;
 cu multă mişcare – cu puţină mişcare
 ……………………… – ………………………

B) Scrieţi câte un exemplu pentru fiecare dintre caracteristicile subliniate, prin care să
justificaţi de ce acestea sunt tipice pentru voi.
1. Prefer în aer liber, pentru că …………………………………………...........................
Prefer înăuntru, pentru că ………………………………………....................................
2. Prefer să lucrez cu materiale dure, pentru că …………………………..........................
Prefer să lucrez cu materiale moi, pentru că ……………………...................................
3. Prefer să rezolv probleme cu soluţii pe scară mare, pentru că ………...........................
Prefer să rezolv probleme cu soluţii meticuloase, pentru că …….................................
4. Prefer să lucrez manual, pentru că ……………………………………..........................
Prefer munca intelectuală, pentru că ……………………………...................................
5. Prefer activităţile care impun multă mişcare, pentru că ………………........................
Prefer activităţile care impun puţină mişcare, pentru că ………….................................
6.………………………………………………………………….........................................
C) Căutaţi domenii profesionale care se potrivesc cu caracteristicile voastre de
personalitate.
………………………………………………………………………………………









Bibliografie
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

140
1. ** Suport de curs Consiliere şi orientare, Universitatea Bucureşti, 2002
2. *** Raport de ţară privind dezvoltările recente în domeniul educaţiei, formării
profesionale şi a politicilor de ocupare, Observatorul Naţional, Bucureşti, 2004.
3. Adler, A., 1995, Sensul vieţii, Editura IRI, Bucureşti
4. Amundson, N., Poehnell, G., Career pathways, (în association with Human
Resources Development Canada), Second Edition, Ergon Communications, B.C.,
Canada, 1996
5. Anderson W – Curs practic de incredere, editura Curtea Veche, Bucuresti, 1999;
6. Andre de Pereti – Tehnici de comunicare, editura Polirom, 2001;
7. Băban, A., Petrovai, D.,Lemeni, G., Consiliere şi orientare: ghidul profesorului,
Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2002
8. Băban, Adriana, Consilierea în şcoală, Cluj-Napoca, 2001
9. Bunescu A – Cunoaste-te pe tine insuti, editura Paco, Bucuresti;
10. Buzducea, D., Terapia realitate – transparenţă, umor şi responsabilitate – primul pas
spre schimbare, în vol. Psihoterapia experienţială. O paradigmă a autostructurării şi
dezvoltării personale, Editura InfoMedica, Bucureşti, 199
11. Calineci M– Start pentru o cariera de succes, Centrul educatia 2000+, 2005;
12. Caprini, V., Mitroi, E., Bălan, M., Grigorescu, E,, Petre, C., Ghid practic al
evaluatorului de competenţe profesionale, CNFPA, Bucureşti, 2005
13. Career Guidance. A Handbook for Policy Makers, OECD and European
Commission, Paris, 2004.
14. Chiorescu, D., Alegerea meseriei sau căutarea vocaţiei?, http://psyvolution.ro
15. Conflictele şi comunicarea. Un ghid prin labirintul artei de a face faţă conflictelor.
Bucureşti, Editura Arc, 1998;
16. Cosma C - Etica si deontologie profesionala, editura.Univ. “A.I.Cuza”,Iasi,1997;
17. Cosmovici A – Metode pentru cunoasterea personalitatii, EDP, Bucuresti, 1972;
18. D. Dima, G. Dima, A.M. Covaci, Manualul consilierului VIA, Braşov, 2011
19. D. Gulati, Diplomele şi certificatele, Harvard Business School Publishing Corp, 2013.
20. Dictionar de orientare scolara si profesionala – coordonator Gh. Tomsa, editura
Afelin, Bucuresti, 1996;
21. Druker, F., P., Gestionarea propriei personalităţi, în vol. Managementul carierei,
Editura Bizzit, Bucureşti, 2012
22. Dumitru, I., Al, Consiliere Psihopedagogică. Baze teoretice şi practice, Editura
Polirom, Iaşi, 2008
23. Eggert M – CV-ul perfect, editura National, Bucuresti, 1988;
24. Eggert M – Interviul perfect, editura National, Bucuresti, 1988;
25. Elena, Dimitriu-Tiron, Consiliere educaţională, Editura Institutul european, Iaşi,
2005,
26. Ferry G – Practica municii in grupuri, EDP, Bucuresti, 1975;
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

141
27. G.Pânişoară, I. O. Pânişoară, Managementul resurselor umane, Editura Polirom, Iaşi,
2007
28. Ghid de orientare in cariera pentru elevi si tineri – Baia Mare, februarie, 2004;
29. Grigoras M&Soldanescu P. – Consilierea si orientarea in alegerea carierei, editura
Danubius, Braila, 2001;
30. Gulei M E – consiliere pentru viitorul tau. Ghidul profesorului, 2004;
31. H. Ibarra, Identitatea profesională, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2011
32. Holdevici, Irina, Psihoterapie, Editura Ceres, Bucureşti, 1993
33. Holdevici, Irina, Vasilescu, P., Psihoterapia, tratament fără medicament, Editura
Ceres, Bucureşti, 1993
34. Holland, J.L., 1985, Making vocational choice. A theory of vocational personalities
and environments, N.Y. Prentice Hall Inc., 1985
35. http://www.mevoc.net/publik/4Adult_Career_Counselling.pdf
36. Huber, W., Psihoterapiile, Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 199
37. I.A. Dumitru, Consiliere psihopedagogică, Editura Polirom, Iaşi, 2008
38. I.Sîrbu, Dezvoltarea carierei, www.cariereonline.ro.
39. Invatarea activa. Ghid – 2001;
40. Jigau M. - Consiliere si orientare, Bucuresti , 2001;
41. Jigau M.(coordonator) – Tehnologiile informatice şi de comunicare în consilierea
carierei, Institutul de ştiinţe al educaţiei, Bucureşti;
42. Jigău, M. (coord.), Aria curriculară consiliere şi orientare, Institutul de Ştiinţe ale
educaţiei, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Bucureşti, 2005
43. Krumboltz, J.,D., Hamel, D., A., Guide To Career decision-Making Skills, New York,
Educational Testing Service, 1977
44. Lacombe F – Rezolvarea dificultatilor de comunicare, editura Polirom;
45. Laroche, M., Botnariuc, P., Muscă, A., Tăsica, L., Ţibu, S., Consiliere permanentă.
Analiza nevoilor de consiliere pe toată durata vieţii, Editura Afir, Bucureşti, 2008
46. Lesenciuc, A., Consiliere şi comunicare interpersonală. Un model de interpretare, în
vol. Consiliere şi comunicare interpersonală, Editura Antet, Bucureşti, 2010
47. Lowe, T., Fii motivat!, Editura Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2012
48. Luca, A., Psihoterapia reogersiană centrată pe persoană sau experienţa creşterii
afective, în vol. Psihoterapia experienţială. O paradigmă a autostructurării şi
dezvoltării personale, Editura InfoMedica, Bucureşti, 1999
49. M. Dobre, Cât de mult cântăresc abilităţile „soft”la angajare, www.cariereonline.ro.
50. M. Plosca, A. Mois, Consiliere privind cariera, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001
51. M. Stoica, Nimeni nu mă angajează, www.cariereonline.ro.
52. Manual de consiliere, Bucureşti, 2000, coordonator - Germania, Bundesanstalt für
Arbeit, Nürnberg;
53. May, Rollo, Psychology and human dilema, Princeton, 1968
54. Miclea M – Psihologie cognitiva, editura Polirom, 1999;
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

142
55. Miclea M&Lemeni G. – Consiliere si orientare.Ghid de educatie pentru cariera,
editura Arsc, Cluj-Napoca;
56. Miclea, M ., Psihologie cognitivă. Modele teoretic-experimentale, Editura Polirom,
Iaşi, 1999
57. Mitrofan I – Cursa cu obstacole a dezvoltarii umane, editura Polirom, 2003;
58. Mitrofan, Iolanda, Buzducea, D., Psihoterapia existenţialistă sau experienţa căutării
sensului. Dela pierdere de sine la regăsire de sine, în vol. Psihoterapia experienţială.
O paradigmă a autostructurării şi dezvoltării personale, Editura InfoMedica,
Bucureşti, 1999
59. Mitrofan, Iolanda, Gestalt-terapia – de la conştientizarea de sine la adaptarea creativă
şi integrarea holistă, în vol. Psihoterapia experienţială. O paradigmă a
autostructurării şi dezvoltării personale, Editura InfoMedica, Bucureşti, 1999
60. Mitrofan, Iolanda, Psihoterapia experienţială. O paradigmă a autorestructurării şi
dezvoltării personale, ediţia a II-a, Editura Infomedica, Bucureşti, 1999
61. Nedelcea C&Dumitru P – Optimizarea comportamentului profesional, editura Sper,
Bucuresti, 1999;
62. Negrilă, I., Repere psihopedagogice, Editura Multimedia Internaţional, Arad, 2002
63. Nelson-Jones, R., Manual de consiliere, Editura Trei, Bucureşti, 2007
64. Orientarea şcolară şi profesională a elevilor cu cerinţe educative speciale. Ghidul
consilierului. Bucureşti, CNROP, 2000;
65. Panisoara I O – Comunicarea eficienta, Polirom, 2003;
66. Păun, A.M., Importanţa şi rolul consilierii şi orientării profesionale,
http://psyvolution.ro
67. Pânişoară, I., O., Profesorul de succes. 59 de principii de pedagogie practică, Editura
Polirom, Iaşi, 2009
68. Popescu-Neveanu, P., Dicţionar de psihologie, Editura Albatros, Bucureşti, 1978
69. R. Nelson-Jones, Manual de consiliere, Editura Trei, Bucureşti, 2007
70. Rey, B., Defrance, A., Pacearcă, Ş., Carette, V., Kahn, S., Competenţele în şcoală.
Formare şi evaluare, Editura Aramis, Bucureşti, 2012,
71. Rogers, C.R., A deveni o persoană, Editura Trei, Bucureşti, 2008,
72. S. Ţibu, Rolul profesorului în dezvoltarea competeneţelor de învăţare permanentă a
elevilor, Editura Afir, Bucureşti, 2009,
73. S. Ţibu, Rolul profesorului în dezvoltarea competenţelor de învăţare permanentă a
elevilor, Editura Afir, Bucureşti, 2009,
74. Siebert H. - Pedagogie constructivista, Institutul european, 2001;
75. Standard ocupaţional - Consilier şcolar,Autoritatea Naţională pentru Calificări,
Bucureşti, 2010, www.anc.ro
76. Standarde ocupaţionale din sectorul: Educaţie şi formare profesională, cercetare-
proiectare, sport; Sectorul Administraţie şi servicii publice, www.anc.ro.
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

143
77. Syilagyi, A., Consilierea şcolară şi relaţia cu familia, în vol.Consiliere şi comunicare
interpersonală, Editura Antet, Bucureşti, 2010,
78. Szilagy, Ana-Maria Andreea, Manualul consultantului în carieră, Editura Institutul
european, Iaşi, 2008,
79. Şoitu, L., Pedagogia comunicării, Editura Institutul European, Iaşi, 2001,
80. Tomşa, Gh., Consilierea şi orientarea în şcoală, Casa de editură şi presă Viaţa
Românească, Bucureşti, 1999,
81. W.T. Gallwez, Jocul interior şi munca, Editura Spandugino, Bucureşti, 2011.
































Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

144

Cuprins:

I.Delimitări generale privind activitatea de consiliere...................................................2
1.1. Considerații generale privind consilierea pentru carieră..............................................3
1.2. Specificul consilierii școlare din perspectiva dezvoltării carierei.................................7
1.3. Consilierea pentru carieră din perspectivă educațională.............................................10
1.4. Consilierea pentru carieră din perspectivă specializată..............................................12
1.5. Consilierea profesională..............................................................................................15
1.6. Conținutul activității de consiliere privind cariera......................................................16

II. Comunicarea interpersonală în procesul de consiliere privind cariera.................18
2.1.Procesul de comunicare...............................................................................................18
2.2.Abilități ale condilierului care favorizează procesul de comunicare...........................20

III.Tipuri de consiliere....................................................................................................28
3.1. Consilierea individuală...............................................................................................29
3.2.Consilierea de grup......................................................................................................31

IV. Orientări în domeniul carierei.................................................................................33
4.1. Abordarea psihanalitică freudiană…………………………………………………..37
4.2. Abordărilepsihodinamice (postfreudiene)…………………………………………..37
4.3. Consilierea cognitiv-comportamentală…………………………………………...…39
4.4. Consilierea raţional-emotivă………………………………………………………...40
4.5. Consilierea bazată pe realitate………………………………………………………41
4.6. Consilierea existenţialistă…………………………………………………………...42
4.7. Consilierea non-directivă (centrată pe persoană)……………………………………43
4.8. Consilierea gestaltistă……………………………………………………………….44
4.9. Teoriile trăsătură-factor……………………………………………………………..46
4.10.Teoria duratei şi a spaţiului de viaţă………………………………………………..47
4.11.Teoriile interacţiunii comunitare……………………………………………………50
4.12.Teoria constructivistă………………………………………………………………52
4.13.Teoria expectaţiilor…………………………………………………………………53
4.14.Teoria reprezentărilor de sine şi a profesiei………………………………………...54
4.15.Teoria învăţării sociale……………………………………………………………...56
4.16.Teoria centrării pe soluţii…………………………………………………………...57
Suport curs – Consilier orientare privind cariera, Info Educația Iași | Formator Roxana Axinte

145
4.17.Teoria perspective sociale cognitive integrate…………………………………..….59
4.18.Curentul eclectic-integrativ…………………………………………………………60
4.19.Modele de consilierea carierei asistată de calculator…………………………….....62

V. Metode și tehnici utilizate în consilierea privind cariera........................................64
5.1.Analiză specific metod eutilizate în consiliere............................................................64
5.2.Tehnici folosite în activitatea de consiliere și orientare...............................................81
VI.Managementul informațiilor în orientarea carierei................................................86
6.1. Sugestii de marketing în orientarea carierei....................................................................

VII. Aspecte etice ale activității de consiliere................................................................93

VIII. Glosar de termeni...................................................................................................98
IX.Sugestii de activități de consiliere...........................................................................102
9.1. Exemple de fișe utilizate pentru orientarea carierei..................................................131
X. Bibliografie................................................................................................................140


















Sign up to vote on this title
UsefulNot useful