Secretul Lui Hiram - Christopher Knight și Robert Lomas

SECRETUL LUI HIRAM

Christopher Knight i Robert Lomas ș
INTRODUCERE
Henry Ford spunea odată că „întreaga istorie este o vorbă goală”. Poate că pare cam dur, dar, dacă
judecăm „faptele” trecutului pe care toţi occidentalii le învaţă la coală, reiese că domnul Ford a
avut dreptate. !nceputul a fost făcut de cercetarea personală pentru descoperirea originilor
Francmasoneriei " societatea cea mai cuprin#ătoare din lume, care numără aproape $ milioane de
membri bărbaţi, organi#aţi în %oje obinuite, i care în trecut a inclus mulţi oameni importanţi, de
la &o#art la Henry Ford. !n calitate de francmasoni, scopul nostru a fost să încercăm să înţelegem
ceva din ritualul masonic' acele ceremonii ciudate, secrete, reali#ate în special de clasa de mijloc,
de oamenii de v(rstă mijlocie, de la Huddersfield la Houston.
!n centrul învăţăturii masonice se află un personaj, Hiram Abif, care, după o poveste spusă tuturor
francmasonilor, a fost ucis cu aproape ).*** de ani în urmă, în clădirea +emplului ,egelui
-olomon. .cest om este o enigmă totală. ,olul său în calitate de constructor al +emplului ,egelui
-olomon i împrejurările oribilei sale morţi sunt descrise amănunţit în istoria masonică i totui, el
nu este menţionat în /ec0iul +estament. +imp de patru din cei ase ani petrecuţi pentru această
cercetare, am cre#ut că Hiram .bif este o creaţie simbolică. .poi, el s1a materiali#at din ceaţa
timpului i s1a dovedit într1adevăr foarte real. !ndată ce Hiram .bif a ieit din trecutul îndepărtat,
el nu ne1a oferit altceva dec(t o c0eie a istoriei 2ccidentului.
&eandrele intelectuale i conclu#iile elaborate care au format anterior opinia colectivă a societăţii
occidentale asupra trecutului au cedat în faţa logicii simple. 3ercetările noastre ne1au condus mai
înt(i la reconstituirea ritualului egiptean al înscăunării regelui, vec0i de 4.*** de ani, iar aceasta
ne1a condus la descoperirea unui asasinat care a avut loc pe la 5$6* î.e.n., care a scos la iveală o
ceremonie a învierii, din care se trage Francmasoneria modernă. 7rmărind apariţia acestui ritual
secret de la +eba la 8erusalim, i1am reliefat rolul în formarea naţiunii evreieti i în evoluţia
teologiei evreieti.
!n contrast i#bitor cu ceea ce se crede, lumea occidentală s1a de#voltat de fapt conform unei vec0i
filo#ofii, ascunsă într1un sistem secret, care a ieit la suprafaţă în trei momente c0eie în ultimii ani.
9ovada finală a cercetărilor noastre poate fi considerată descoperirea ar0eologică a secolului. .m
locali#at scrierile secrete ale lui 8isus i ale adepţilor săi.
Capitoll ! " SECRETELE #IERDUTE ALE $RANCMASONERIEI
„&asoneria datea#ă dinainte de Potop: este o simplă creaţie a trecutului: este doar o scu#ă pentru
convivialitate: este o organi#aţie ateistă, ce distruge sufletele: este o asociaţie de caritate care face
bine în secret: este o mainărie politică cu o putere e;traordinară: nu are secrete: discipolii săi
posedă în mod tainic cele mai mari cunotinţe ale umanităţii: îi celebrea#ă ritualurile misterioase
sub auspiciile i invocaţiile lui &efistofel: procedeele lor sunt perfect inocente, ca să nu spunem
de1a dreptul stupide: ei comit toate crimele nedescoperite: ei e;istă doar cu scopul de a promova
frăţia i bunăvoinţa " iată c(teva dintre afirmaţiile făcute de cei din afara cercului frăţiei libere i
acceptate. Omne ignotum pro magnifico " 3u c(t se tie mai puţin, cu at(t se inventea#ă mai mult
<despre Francmasonerie=”. +0e 9aily +elegrap0, %ondra, 5>65.
„&asoneria face eforturi considerabile în a încuraja standarde superioare de moralitate printre
membrii săi. 9ar este destul de surprin#ător că o societate care folosete str(ngeri de m(ini
1
secrete, semne i limbaj propriu pentru recunoaterea reciprocă a membrilor săi este suspectată că
este mai degrabă o emanaţie a răului, dec(t a binelui. 9e ce să folosească asemenea metode, dacă
nu ca să ascundă adevărul? 9e ce să1l ascundă, dacă nu este nimic de ascuns? 3ei din afara
&asoneriei consideră ideea de a îmbrăca 0aine speciale, de a recita te;te e#oterice i de a reali#a
ritualuri stranii at(t de prostească, înc(t au tendinţa să creadă că trebuie să e;iste o altă atracţie,
probabil mai sinistră. Poate că nu e;istă, dar e greu de dovedit că nu1i aa”. +0e 9aily +elegrap0,
%ondra, 5@@$.
Lipsa %e s&op
!n 5>65, regina /ictoria avea )* de ani de domnie în faţă, 7lysses -. Arant era preedintele
-tatelor 7nite ale .mericii, iar Francmasoneria era subiect de speculaţie publică. 2 sută două#eci
de ani mai t(r#iu, prima aseleni#are este un fapt împlinit, lumea se desc0ide spre 8nternet, iar
Francmasoneria este încă subiect de speculaţie publică. .m dat peste primul din aceste citate într1o
tăietură de #iar vec0i, ifonat, dintr1un volum prăfuit al istoriei &asoneriei, unde fusese pus ca
semn de carte de vreun mason de mult uitat. 30ris l1a citit pe al doilea între pr(n# i filmul artistic.
.proape totul s1a sc0imbat în ultimul secol i un sfert, dar atitudinea publică generală faţă de
&asonerie este i astă#i la fel de confu#ă ca i în secolul al B8B1lea. &ajoritatea oamenilor nu au
încredere în ceea ce nu înţeleg i, dacă e;istă vreo urmă de elitism care1i e;clude, neîncrederea se
transformă în lipsă de simpatie i c0iar ură. !n timp ce &asoneria a fost mereu desc0isă tuturor
bărbaţilor de peste C5 de ani <5>, după constituţia scoţiană=, cu minte i trup sănătoase, ce pot
demonstra un caracter bun i credinţă în 9umne#eu, fără îndoială că alegerea membrilor din
&area Dritanie se făcea din aristocraţia cu rang i titluri, provenind din pătura înaltă a claselor
sociale.
%a jumătatea epocii victoriene, din punct de vedere social, era important, aproape esenţial pentru
un om cu o profesie, să fie francmason. Eoii îmbogăţiţi în urma revoluţiei industriale îi căutau un
statut social, prin calitatea de membru al unei societăţi e;clusiviste, bine cotată de către aristocraţii
de la toate nivelurile sociale, p(nă la casa regală. 3el puţin în teorie, membrii claselor muncitoare
puteau deveni masoni, dar, în fapt, nici nu le trecea prin cap să ceară să fie admii în „clubul”
efilor lor, astfel înc(t %oja a fost mult timp asociată cu bogăţia. 3ei de la toate nivelurile societăţii
care nu erau francmasoni puteau doar să specule#e despre secretele revelate membrilor acestei
organi#aţii misterioase. -e tia despre ei că purtau orţuri i gulere largi i se #icea că1i suflecau
pantalonii i sc0imbau str(ngeri de m(nă, în timp ce1i opteau coduri unii altora.
!n a doua jumătate a secolului BB, Francmasoneria a devenit o organi#aţie mult mai puţin elitistă
dec(t credeau bărbaţii din toate păturile sociale care căpătaseră calitatea de membru. +otui, o
privire rapidă spre v(rful ierar0iei masonice engle#eti ilustrea#ă faptul că un membru al familiei
regale sau un lord ereditar obţinea cu greu ansa promovare, asta constituind un serios 0andicap. ș
&ajoritatea oamenilor din lumea occidentală tiu puţin despre Francmasonerie i misterele ei i se
împart în două grupuri mari' cei care nu sunt masoni dar se întreabă care sunt acele secrete, i cei
care sunt masoni, i care se întreabă i ei care sunt acele secreteF 7n îndemn la tăcere printre
masoni nu este at(t o obligaţie de a adera la jurăminte sacre, c(t o frică de pedeapsă din partea
membrilor: se tem de faptul că ei nu înţeleg un cuv(nt din ceremoniile la care participă i singura
lor frică este că oamenii vor r(de de ritualurile, aparent fără scop i prosteti, pe care le reali#ea#ă.
Francmasoneria, pentru noi i pentru oricare alt „frate” pe care1l tim, este puţin mai mult dec(t un
club social ce oferă posibilitatea de a se bucura de un spectacol, urmat de o masă i de multă bere
i vin. ,itualul comple; i obscur trebuie să fie memorat ani de #ile, prin repetiţii monotone. -e
2
pune accentul pe fidelitatea redării, dar, în realitate, doar mici părţi de ceremonie pot fi înţelese ca
nite simple mesaje alegorice, referitoare la tăria de caracter, restul fiind un amestec ciudat de
cuvinte fără sens i scene ale presupuselor evenimente istorice, care au avut loc în timpul înălţării
+emplului ,egelui -olomon din 8erusalim, cu vreo ).*** de ani în urmă. !n timp ce membrii se
obinuiesc încet1încet cu ritualul, cu e;cepţia învăţării versurilor ciudate, e;centrice, pe de rost,
mulţi dintre cei din afară încearcă să distrugă organi#aţia, deoarece o suspectea#ă de corupţie,
vă#(nd1o ca pe un bastion al privilegiului capitalist sau ca pe un club de întrajutorare. Eenumărate
cărţi pe acest subiect au 0rănit curio#itatea publicului. 7nele, cum ar fi cele scrise de autorul
american, Go0n G. ,obinson, au fost bine documentate, altele, cum ar fi cele ale răposatului
-tep0en Hnig0t, au fost ceva mai mult dec(t ficţiune, cu scopul de a 0răni teama grupărilor anti1
masonice.
.nti1masonii se străduiesc tot timpul să dovedească presupuse greeli, lucru de altfel dovedit. 7n
prieten re1cretinat de1a lui 30ris a afirmat recent că i1a asumat un rol de consilier în cadrul
grupului său de la biserică. 3(nd a fost întrebat pe cine intenţionea#ă să consilie#e, am fost
înspăim(ntat să aud replica' „Pe cei care suferă de blesteme masonice”. „3e este un blestem
masonic?” 81am întrebat, fără să1i spun de legătura mea cu Francmasoneria. „&asonii trebuie să1i
jure supunere i devotament în detrimentul familiilor lor. 9acă nu reuesc, sunt blestemaţi, ceea ce
le provoacă o suferinţă groa#nică, lor i celor apropiaţi”. .m rămas perple;. Francmasoneria
înseamnă multe lucruri, dar cu siguranţă nu rele, dei unii oameni par 0otăr(ţi să creadă acest
lucru.
Pentru a lupta împotriva unor astfel de acu#aţii nefondate, &area %ojă 7nită a .ngliei a declarat
public că datoria de cetăţean a unui francmason trebuie să fie deasupra oricăror obligaţii masonice
i că Francmasoneria nu ar permite distrugerea unei familii prin timpul acordat sau prin c0eltuiala
banilor familiei, ori determin(ndu1l să acţione#e împotriva interesului personal. Eu dorim să
facem apologia Francmasoneriei, dar face mult bine i, după c(te tim, nu face deloc rău. . donat
întotdeauna sume foarte mari de bani pentru asociaţiile de caritate, de obicei în mod anonim,
promovea#ă corectitudinea morală i responsabilitatea socială i prevede norme pe care ceilalţi le
urmea#ă. 3uloarea pielii, rasa, credinţa sau politica au fost întotdeauna irelevante pentru calitatea
de membru, iar cele două scopuri ale sale sunt ordinea socială, ba#ată pe libertatea individului, i
drumul spre cunoatere. -ingura cerinţă absolută este credinţa în 9umne#eu, oricare 9umne#eu.
3ea mai puternică critică împotriva Francmasoneriei este lipsa de scop. Eu se tie de unde vine,
nimeni nu tie ce încearcă să reali#e#e i pare din ce în ce mai puţin probabil să aibă un viitor, într1
o lume care dorete scopuri clare i beneficii. Eu numai că nu se mai cunosc originile
Francmasoneriei, dar i „secretele adevărate” ale 2rdinului s1au pierdut i, în locul lor, la
ceremonii, se folosesc „secrete substituite”, p(nă c(nd va veni timpul să fie redescoperite cele
iniţiale. 9acă cuvintele folosite la ritual au fost corect descifrate, Francmasoneria ar trebui să aibă
cel puţin ).*** de ani vec0ime. 9ar nu numai dumanii 2rdinului nu cred acest lucru, nici &area
%ojă 7nită a .ngliei nu pretinde o astfel de vec0ime. -ensibilă la reacţia publică, evită orice punct
de vedere oficial asupra originilor Francmasoneriei i le permite aa numitelor „%oje de cercetare”
să de#bată puţinele mărturii istorice care e;istă.
Un biet &an%i%at 'n 'ntneri&
3(nd am fost făcuţi francmasoni, am(ndoi am trecut prin procedura cunoscută de fiecare iniţiat, de
cel puţin C$* de ani. .ceste ceremonii au cuprins jurăm(ntul nostru, în calitate de oameni de
onoare, că nu vom face publice niciunul din secretele Francmasoneriei i suntem contienţi că
ceea ce descriem aici poate fi considerat de unii dintre masoni drept o trădare a acelor secrete.
3
+otui, &area %ojă 7nită a .ngliei consideră că numai mijloacele de recunoatere sunt secretele
protejate ale 2rdinului, astfel că nimeni nu va putea să se dea drept francmason după citirea
acestei cărţi. Iste necesar să e;plicăm ritualurile în amănunt, deoarece ele formea#ă ba#a
cercetării noastre. 7nele dintre cuvintele date sunt mijloace de identificare secretă, dar noi nu
scoatem în evidenţă cuvintele ce ar trebui folosite în diferite situaţii, aa că am făcut tot ce ne1a
stat în putinţă pentru a respecta spiritul jurămintelor noastre. !n orice ca#, am fost de acord ca
aceste secrete să nu ne le#e#e libertatea civilă, morală sau religioasă: i, dacă jurămintele noastre
ne1ar fi împiedicat să vă împărtăim astfel de descoperiri, aa cum o facem acum, ele ar fi le#at în
mod sigur acele libertăţi.
9ei ne1am alăturat mai multor %oje pe o perioadă de c(ţiva ani, e;perienţele noastre sunt
similare. .a am simţit, aa că am folosit pronumele „eu” pentru a ne repre#enta pe am(ndoi.
Fiind c0estionat de un mare număr de maetri cu c(teva luni mai înainte, eram gata să fiu făcut
francmason. Eu cunoteam ce avea să urme#e: singura întrebare fermă ce mi1a fost pusă a fost
„3re#i în 9umne#eu?”, „3red”, i totul s1a desfăurat din acel moment p(nă în clipa c(nd un
pa#nic a lovit, cu m(nerul sabiei trase, ua mare a templului, cer(nd permisiunea ca eu să pot intra.
.m fost legat la oc0i i îmbrăcat cu pantaloni largi, albi, i blu#ă. 7n picior era încălţat cu un
simplu papuc <e;prim(nd neglijenţă=, piciorul st(ng era descoperit p(nă la genunc0i, iar partea
st(ngă a tunicii fusese desfăcută, astfel că pieptul meu era de#golit pe acea parte. Fără să tiu, un
laţ de sp(n#urătoare mi1a fost pus în jurul g(tului i lăsat să at(rne în spate. &i s1au luat toate
obiectele de metal i eram pregătit să fiu condus în templu. <.m aflat mai t(r#iu că acest mod de
vestimentaţie, tunica aspră cu laţul at(rn(nd la g(t, era identic cu modul în care era tratat un eretic
medieval de către 8nc0i#iţie, înainte ca acesta să mărturisească=.
!mi amintesc că simţeam pre#enţa unui mare număr de oameni i m1am simţit foarte vulnerabil.
.m simţit apăsarea unui punct rece pe pielea de la piept. „-imţi ceva?” a întrebat o voce din faţă.
2 oaptă în urec0e mi1a dat un răspuns formal, pe care l1am repetat cu voce tare' „9a”. „.tunci fie
ca acesta să fie un imbold al contiinţei comparabil cu o moarte rapidă, dacă vei trăda vreodată
vreun secret din cele pe care ţi le vom împărtăi”.
.poi o altă voce din celălalt capăt al camerei a vorbit " am recunoscut1o ca aparţin(nd &aestrului
de ,ugăciuni' „9eoarece niciun bărbat nu poate deveni mason dacă nu este liber i matur, te întreb
acum, eti un om liber i major?” „-unt.” „Pentru că ai răspuns la această întrebare, urmea#ă altele
pe care ţi le voi pune imediat i la care sunt sigur că vei răspunde cu egală sinceritate. 9eclari pe
onoarea ta, fără să ţii seamă de solicitările prietenilor, neinfluenţat de motive economice sau altele
nedemne, că te oferi de bună voie i liber drept candidat pentru misterele i privilegiile
Francmasoneriei? 9eclari în continuare, pe propria onoare, că eti îndemnat să soliciţi aceste
privilegii, av(nd o opinie favorabilă asupra 2rdinului, o dorinţă de cunoatere i o dorinţă sinceră
să devii mai de folos semenilor?” „9a.” Pumnalul care îmi fusese ţinut str(ns la piept a fost luat
<dei nu am tiut atunci=, dar laţul <numit cablu= a rămas at(rnat de g(t. 2mul din dreapta mea mi1
a optit să îngenunc0e# i a fost spusă o scurtă rugăciune, invoc(nd binecuv(ntarea Auvernatorului
-uprem al 7niversului <9umne#eu " descris într1un mod neutru, astfel înc(t să fie accesibil
membrilor oricărei religii monoteiste=.
3eremonia a continuat cu g0idarea mea în jurul perimetrului templului, oprindu1se de trei ori
pentru a fi pre#entat drept „un biet candidat într1o stare de întuneric”. 9ei nu puteam vedea, în
centrul podelei templului era un dreptung0i cu pătrate albe i negre. Pe latura estică era piedestalul
&aestrului de ,ugăciuni, la sud, stătea Pa#nicul +(năr i la vest, Pa#nicul Dătr(n, ambii pe
piedestale mai mici. 9upă cele trei pau#e am fost adus, încă legat la oc0i, în faţa piedestalului
&aestrului de ,ugăciuni, unde el a întrebat' „!n această stare de întuneric, care este dorinţa
4
puternică a inimii tale?”. Ji încă o dată, răspunsul mi1a fost optit la urec0e' „%umina”. „.tunci,
fie să primeti binecuv(ntarea”. %egătura de la oc0i mi1a fost luată i, pe măsură ce oc0ii mei s1au
obinuit cu lumina, am putut să văd că eram în faţa &aestrului de ,ugăciuni, care imediat mi1a
atras atenţia asupra „luminilor” emblematice ale Francmasoneriei, care sunt e;plicate ca fiind
volumul %egii -acre <pentru repre#entanţii cretini, aceasta este Diblia=, Pătratul i Dusola. .poi,
mi1a spus că ajunsesem la rangul de 7cenic Francmason " primele trei trepte prin care trebuia să
trec înainte de a fi acceptat ca &aestru mason deplin. -emnele secrete, lupta i parola pentru prima
treaptă, mi1au fost apoi e;plicate i mi s1a spus că st(lpul din st(nga care se ridica pe terasa
+emplului ,egelui -olomon are o semnificaţie aparte pentru francmasoni. .t(t st(lpii din dreapta,
c(t i cei din st(nga sunt refăcuţi în %ojă i se ridică în spate i de ambele părţi ale &aestrului de
,ugăciuni. -t(lpul din st(nga este numit Doa#, după stră1străbunicul lui 9avid, rege al 8sraelului.
9upă diferite plimbări în jurul templului, mi s1a dat un orţ simplu, alb, din piele de viţel, care
simboli#a treapta pe care tocmai o obţinusem. .poi mi s1a spus' „Iste mai vec0i dec(t %(na de
.ur sau /ulturul ,oman, mai onorabil dec(t -teaua, Aarter sau orice altă distincţie care e;istă, el
fiind semnul purităţii i al legăturii de prietenie”. .ceastă parte s1a dovedit a fi deosebit de
revelatoare pentru ritualul masonic: după cum vom arăta ulterior, ea conţine dovada clară că a fost
constituit în trei perioade, foarte diferite istoric, de la antic0itatea autentică la modernul relativ.
Pe toată durata ceremoniei mi1au fost recomandate diferite virtuţi morale i sociale, folosindu1se
un mare număr de analogii ar0itecturale, cum ar fi uneltele #idarului evreu, comparate cu metodele
de autodepăire. -pre sf(ritul ceremoniei de iniţiere am aflat cu stupoare că e;istau teste ce
trebuiau memorate, pentru a putea trece în treapta a doua, aceea a Francmasonului Prieten. Printre
aceste întrebări i răspunsuri erau i unele menite să tre#ească interesul i nu să informe#e. ș
!ntrebare' „3e este Francmasoneria?”
,ăspuns' „7n sistem special de moralitate, învăluit în alegorii i ilustrat prin simboluri.”
!ntrebare' „3are sunt cele trei mari principii pe care se ba#ea#ă Francmasoneria?”
,ăspuns' „9ragostea frăţească, linitea i adevărul.”
Pentru orice candidat, primul din aceste principii pare re#onabil, dar următoarele două sunt mai
greu de anali#at. %inite faţă de ce? 3are adevăr?
.cum, în calitate de frate pe deplin acceptat, c0iar dacă simplu învăţăcel, am părăsit templul cu
sentimentul că s1a petrecut ceva special, dar nu aveam niciun indiciu a ceea ce ar putea să
însemne. . urmat o masă festivă i, cum eram omul #ilei, am fost ae#at în st(nga &aestrului de
,ugăciuni. -1au ţinut toasturi i discursuri i toată lumea s1a distrat. 3u siguranţă că misterele
&asoneriei nu au fost de#văluite. Poate, m1am g(ndit eu, totul va fi mai clar la următoarea
ceremonie. Eu s1a înt(mplat aa.
Misterele as&nse ale natrii (i (tiin)ei
9upă c(teva luni, am trecut la stadiul al doilea al ceremoniei, pentru a atinge rangul de
Francmason Prieten. 9e data aceasta, am intrat în templu cu restul fraţilor, purt(nd un orţ simplu,
alb, din piele de viţel, care era simbolul inocenţei mele i al statutului meu umil. %oja a fost apoi
desc0isă la treapta înt(i i, în calitate de candidat la avansare, am fost supus testului de a răspunde
la întrebările ce mi1au fost e;plicate la sf(ritul ceremoniei anterioare. 9e îndată ce am trecut prin
această grea e;aminare a capacităţii mele de a recita vorbe neînţelese, mi s1a spus să părăsesc
templul pentru moment, ca să fiu pregătit cum se cuvine pentru „ceremonia de trecere”.
.m intrat iar i am purtat acelai vem(nt grosolan ca la ceremonia de iniţiere, acum cu piciorul
st(ng i partea dreaptă a pieptului goale. Pe măsură ce diaconii mă conduceau prin templu, mi se
arătau noi parole i semne, inclusiv o m(nă ridicată, po#iţie ce se pretinde a fi originară de pe
5
vremea c(nd Gosua lupta în bătăliile 9omnului <în /alea Ge0osafat= i m1am rugat ca -oarele să1i
vadă de drumul lui, p(nă c(nd dumanii săi vor fi învini. .ceastă ultimă parte a ceremoniei s1a
dovedit a fi cu adevărat semnificativă.
-t(lpul din partea dreaptă a intrării în +emplul lui -olomon a fost descris pentru a completa
informaţia dată în treapta anterioară, cu privire la st(lpul din st(nga. .cest st(lp, identificat drept
„Gac0in”, se #ice că a fost numit după marele preot care a oficiat includerea acestei părţi în templul
din 8erusalim. 3ei doi st(lpi gemeni, Doa# i Gac0in, urmau să devină deosebit de importanţi
pentru cercetarea noastră viitoare. Primul se spune că repre#intă „puterea” sau în el e puterea: al
doilea „să stabilească”, iar c(nd se unesc, „stabilitate”. 9upă terminarea ceremoniei de treapta a
doua, mi s1a permis să1mi e;tind cercetările la misterele ascunse ale naturii i tiinţei. !ncă o dată,
această ceremonie a fost urmată de m(ncare i băutură. ș
O ra*+ %e lmin+
3(teva luni mai t(r#iu, în calitate de Prieten &ason, purt(nd un orţ alb cu două ro#ete albastre,
am fost ales să fiu ridicat la ceea ce se c0eamă „sublimul” grad de &aestru &ason, dar mai înt(i
trebuia să1mi dovedesc competenţa încă o dată, învăţ(nd răspunsurile la mai multe întrebări din
test. !n timpul e;aminării, atenţia mi1a fost atrasă de faptul că vec0iul nostru frate a primit salariul
în mijlocul camerei +emplului ,egelui -olomon, fără scrupule sau jenă, av(nd în vedere respectul
care era acordat stăp(nilor în acele timpuri. -tudiul amănunţit al Dibliei nu a de#văluit
menţionarea camerei din mijloc a +emplului lui -olomon. Iste imposibil să se fi strecurat vreo
greeală i, ca totul să aibă sens, am presupus că întrebările din test indicau faptul că fraţii
avuseseră în trecut încredere în stăp(ni, dar acum poate nu mai aveau.
!n acest stadiu, mi s1a dat o referinţă care nu e;ista în Diblie, dar care arată misiunea ce mi se va
încredinţa de îndată ce voi fi ridicat la rangul sublim de &aestru &ason' „Pentru că 9omnul a
spus cu tărie că vorbele %ui vor fi rostite în 3asa %ui, care va fi venică”. .cest citat s1a dovedit a
fi e;trem de important, dei nu este înţeles de francmasonii moderni i nici de altcineva, c(nd este
au#it pentru prima oară. &i s1a încredinţat apoi o parolă, care mi1a permis să reintru în templu
c(nd a început ceremonia în %oja &aestrului &ason. 9e data aceasta, totul era diferit i dramatic.
.m reintrat în templu: întuneric total, cu e;cepţia licărului unei lum(nări ce ardea în partea de est.
!n faţa &aestrului de ,ugăciuni, în camera mare, fără ferestre, lum(narea singuratică împrătia o
lumină slabă dar, de îndată ce oc0ii mei s1au obinuit, am putut să #ăresc c0ipurile din spate i să
văd forma întregului templu în nuanţe de negru i gri înc0is. .m fost informat, destul de teatral, că
subiectul acestei trepte <etape= era moartea însăi.
3eremonia a început cu o scurtă descriere a etapelor anterioare' „Fraţi, fiecare treaptă a
&asoneriei este progresivă i nu poate fi atinsă dec(t în timp, cu răbdare i perseverenţă. %a prima
treaptă <etapă= ni se arată îndatoririle faţă de 9umne#eu, faţă de aproapele nostru i faţă de noi
înine. !n treapta a doua ni se permite să luăm parte la misterele tiinţei umane i să înţelegem
bunătatea i măreţia 3reatorului, prin anali#a minuţioasă a operei -ale. 9ar treapta a treia este
liantul întregului: este făcută să lege oamenii laolaltă prin frăţie mistică, într1o relaţie de afecţiune
fraternă: ne arată întunericul morţii i al morm(ntului ca purtător de lumină strălucitoare, care va
urma învierii celor drepţi, c(nd aceste trupuri moarte, care au #ăcut în ţăr(nă, se vor tre#i unite cu
spiritul lor frăţesc i învem(ntate în nemurire”. -1a spus apoi o rugăciune, care s1a înc0eiat cu'
„+e rugăm pe +ine să1l ierţi pe slujitorul +ău, care ne împărtăete secretele sale misterioase de
&aestru &ason. 9ă1i tărie pentru ca în ceasul încercării să reuească i să treacă în protecţia +a,
prin valea întunecoasă a umbrelor morţii i să se poată ridica din morm(nt, să lumine#e ca o stea,
de1a pururi”.
6
3eremonia a continuat într1o manieră similară celorlalte, p(nă la un punct, c(nd am fost obligat să
interprete# o poveste remarcabilă, care e;plică modul în care adevăratele secrete ale -tăp(nului
&ason s1au pierdut. .m jucat rolul unui personaj care nu e;istă în afara ritualurilor din
Francmasonerie: numele său era Hiram .bif' &aestrul de ,ugăciuni a spus povestea' „Eatura te
învaţă încă o dată o lecţie mare i folositoare " cunoaterea eului. +e învaţă, prin contemplare, să
te pregăteti pentru orele finale ale e;istenţei: i, c(nd, cu ajutorul unei asemenea stări
contemplative, te1a condus prin căile întortoc0eate ale vieţii tale muritoare, te învaţă cum să mori.
.cestea, dragă frate, sunt lucrurile deosebite ale treptei a treia a Francmasoneriei. +e invită să
medite#i asupra acestui subiect îngro#itor i te învaţă să simţi că pentru omul drept i
neînduplecat, moartea nu este mai groa#nică dec(t falsitatea i necinstea.
.nalele Francmasoneriei ne arată acest mare adevăr, un e;emplu glorios de fidelitate de
ne#druncinat i moarte prematură a măreţului nostru &are &aestru Hiram .bif, care i1a pierdut
viaţa c0iar înainte de terminarea +emplului ,egelui -olomon, la construcţia căruia el a fost
principalul ar0itect. &oartea lui s1a petrecut aa' 5$ &asoni Prieteni, numiţi să pre#ide#e, vă#(nd
că templul era aproape terminat, dar că ei nu erau încă în posesia adevăratelor secrete ale
&aestrului &ason, au conspirat împreună să obţină acele secrete oricum, c0iar recurg(nd la
violenţă. 3(nd erau pe cale să1i pună în aplicare conspiraţia, 5C din cei 5$ au dat înapoi, dar ), cu
un caracter mai 0otăr(t i mai groa#nic dec(t ceilal i, i1au continuat planurile necinstite i s1au ț
ae#at la porţile de sud, vest i est ale templului, unde &aestrul Hiram .bif se retrăsese să se roage
la 9umne#eu, după cum îi era obiceiul, ora fiind 5C fi;.
+ermin(ndu1i rugăciunea, s1a pregătit de plecare spre poarta de sud, unde a fost acostat de primul
dintre aceti t(l0ari, care, dorind să aibă o armă mai bună, s1a înarmat cu o riglă de plumb i, într1o
manieră ameninţătoare, i1a cerut maestrului nostru, Hiram .bif, toate secretele de &aestru &ason,
averti#(ndu1l că1l ateaptă moartea în ca# de refu#. 3redincios legăm(ntului său, el a răspuns că
acele secrete erau cunoscute de trei oameni în lume i că, fără consimţăm(ntul celorlalţi doi, nici
nu putea, nici nu voia să le divulge: dar că el credea că răbdarea i perseverenţa, la timpul potrivit,
îi vor permite vrednicului mason cunoaterea lor. 9ar, în ceea ce1l privete pe el, mai degrabă ar
muri dec(t să trăde#e încrederea sacră. ,ăspunsul nu era nici pe departe satisfăcător, astfel că
t(l0arul i1a aplicat &aestrului o lovitură violentă în t(mpla dreaptă. .ceasta i1a provocat căderea
pe genunc0iul st(ng”.
!n acest moment, am simţit o lovitură foarte uoară în t(mplă i cele două călău#e, cunoscuţi ca
diaconi, îmi arătau că trebuia să mă las în genunc0i, ca să imit povestea. „,evenindu1i din această
stare, Hiram s1a grăbit spre poarta de vest, unde l1a înfruntat pe cel de1al doilea t(l0ar, căruia i1a
dat acelai răspuns, cu aceeai fermitate, c0iar c(nd t(l0arul care era înarmat cu o nivelă cu plumb
i1a dat o lovitură violentă în t(mpla st(ngă, care l1a făcut să se prăbuească pe genunc0iul drept”.
!ncă o dată, am simţit o atingere pe t(mplă i am fost împins la păm(nt, pe genunc0iul drept.
„/ă#(nd că ansele de scăpare sunt nule în cele două părţi, maestrul nostru s1a clătinat, a leinat i,
s(nger(nd, s1a îndreptat spre poarta de est, unde era postat cel de1al treilea t(l0ar i care, primind
acelai răspuns la cerinţa sa insolentă, pentru că maestrul nostru a rămas fidel obligaţiei sale c0iar
i în această grea încercare, i1a aplicat o lovitură violentă c0iar în moalele capului, cu un ciocan
greu de piatră, i atunci, el a că#ut fără viaţă la picioarele lui. .stfel muri el”.
%a lumina lum(nării, l1am vă#ut pe &aestrul de ,ugăciuni întin#(nd pe deasupra piedestalului un
instrument care mi1a atins fruntea i am simţit mai multe m(ini care mă trăgeau în jos. .m fost
ţinut drept i întins pe spate în întuneric. 3(nd am atins păm(ntul, am fost înfăurat într1un ș
7
giulgiu, numai faţa răm(n(ndu1mi neacoperită. &aestrul de ,ugăciuni a continuat' „Fraţi întru
această ceremonie, Fratele nostru a fost făcut să repre#inte unul din cele mai strălucitoare
personaje din analele Francmasoneriei, Hiram .bif, care a preferat să1i dea viaţa dec(t să trăde#e
încrederea sacră ce i1a fost acordată. Ji am deplină încredere că acest testament vă va impresiona
puternic minţile i inimile i vă va ajuta să faceţi faţă unor înt(mplări similare”.
Fratele Pa#nic +(năr a venit spre mine, mi1a scos m(na de sub giulgiu i a tras de ea uor. &(na
mea a alunecat printre degetele sale. „&aestru al ,ugăciunii, această str(ngere de m(nă a euat”.
Figuri din umbră mergeau în jurul „morm(ntului” meu, înainte ca &aestrul ,ugăciunilor să
vorbească din nou' „Frate Pa#nic &atur, vei încerca str(ngerea de m(nă prietenească”. .ceasta s1a
dovedit la fel de ineficientă ca i prima. „Fraţi Pa#nici, aţi euat am(ndoi în încercările voastre. Ji
totui, răm(ne o a treia metodă specială, cunoscută drept %abă de %eu sau str(ngerea A0earelor de
/ultur, care este apucarea str(nsă a tendoanelor înc0eieturii m(inii drepte cu v(rfurile degetelor i
ridicarea lui la cinci puncte de prietenie, ceea ce, cu ajutorul dumneavoastră, voi încerca”.
&aestrul ,ugăciunilor m1a apucat str(ns de înc0eietura m(inii i a tras, ridic(ndu1mă pe dată în
picioare. !ncă o dată, m(ini nevă#ute mi1au luat toată greutatea. 3(nd am ajuns din nou în po#iţie
verticală, &aestrul ,ugăciunilor mi1a optit două vorbe speciale la urec0e. .cum tiam ambele
părţi ale 3uv(ntului &asonului. .tunci, acestea mi se păreau lipsite sens dar, prin cercetările
noastre, am descoperit înţelesul său vec0i i fascinant, după cum va fi arătat mai t(r#iu.
„.stfel, dragul meu Frate, toţi &aetrii &asoni au fost ridicaţi, printr1o moarte figurativă, la o
uniune cu tovarăii primei lor încercări. Permiteţi1mi să remarc că lumina unui &aestru &ason nu
este dec(t un întuneric vi#ibil, ce servete la e;primarea acelei pete de întuneric ce se agaţă de
perspectiva viitorului. .cest văl misterios de întuneric, oc0iul raţiunii omeneti, nu1l poate
pătrunde dacă nu este ajutat de lumina divină care vine de sus, i totui, prin această ra#ă
luminoasă îţi vei da seama că stai c0iar pe marginea morm(ntului în care ai cobor(t, la figurat, i
care, atunci c(nd această viaţă trecătoare se va scurge, te va primi din nou la pieptul lui rece”.
Pe c(nd &aestrul de ,ugăciuni rostea aceste cuvinte, mi1a arătat în jos, spre dreapta, unde am
putut doar să desluesc în întuneric forma unui morm(nt desc0is, cu un craniu omenesc peste o
perec0e de oase încruciate la cap. Pentru prima dată la o ceremonie masonică am simţit un val
rece i mi s1a făcut pielea de găină. „%asă acele embleme ale mortalităţii, care acum sunt în faţa ta,
să te conducă spre contemplarea destinului tău inevitabil i să1ţi îndrume reflecţiile spre unul din
cele mai interesante i mai folositoare dintre toate studiile omeneti " cunoaterea de sine. Fii atent
să1ţi îndeplineti sarcina dată c(t este încă #iuă: ascultă vocea naturii, care este martoră că i în
această structură perisabilă e;istă un principiu vital i nemuritor, care inspiră o încredere sf(ntă că
9umne#eul vieţii ne va ajuta să1l #drobim pe regele terorii i să ne ridicăm fruntea”. &aestrul de
,ugăciuni mi1a arătat în st(nga, sus, spre o ra#ă de lumină din est <direcţia opusă morm(ntului=,
unde puteam vedea forma mică, luminată, a unei stele, „acel luceafăr strălucitor, a cărui înălţare
aduce pace i linite celor credincioi i supui din rasa omenească”.
3eremonia mea de „înălţare” m1a făcut să renasc la starea de &aestru &ason i s1a înc0eiat cu
învăţarea a mai multe parole i str(ngeri de m(nă i mai multe analogii de construcţie, pentru a
permite îmbunătăţirea calităţilor de mason i membru al societăţii. &ai t(r#iu, într1o altă înt(lnire
din %ojă, formală, povestea evenimentelor ce au urmat uciderii a fost e;plicată' „. fost o adunare
generală a lucrătorilor din diferite departamente, c(nd trei din aceeai clasă de supraveg0etori nu
au fost găsiţi. !n aceeai #i, cei 5C meteugari care s1au alăturat conspiraţiei au fost adui în faţa
regelui i au mărturisit liber tot ce tiau, p(nă c(nd s1au retras din r(ndul conspiratorilor. +eama sa
fiind în mod natural sporită pentru siguranţa marelui artist, el a ales 5$ Prieteni &asoni de
8
încredere i le1a ordonat să caute pe stăp(nul lor, să dovedească dacă era încă viu sau suferise
apăr(nd secretele de treaptă superioară.
. fost desemnată o anumită #i pentru întoarcerea la 8erusalim i ei s1au grupat în trei %oji de
Prieteni &asoni i s1au îndepărtat de cele trei intrări în templu. &ulte #ile s1au pierdut într1o
cercetare fără roade: i, într1adevăr, o clasă s1a întors fără să fi făcut vreo descoperire importantă.
. doua clasă a fost mai norocoasă, pentru că în seara unei anumite #ile, după ce au suferit cele mai
mari privaţiuni i oboseli, unul din fraţi, care se odi0nise într1o po#iţie aplecată, pentru a se ajuta
să se ridice, s1a prins de un tufi ce cretea pe acolo, care, spre mirarea lui, a ieit uor din păm(nt:
la o e;aminare mai atentă, a descoperit că păm(ntul a fost recent scormonit: el i1a strigat tovarăii
i, cu eforturi unite, a redesc0is morm(ntul i a găsit corpul maestrului nostru, indecent îngropat.
%1au acoperit din nou, cu respect i veneraţie i, pentru a cunoate locul, au înfipt o creangă de
salc(m la capătul morm(ntului, apoi s1au grăbit spre 8erusalim să mărturisească tirea cea
întristătoare regelui -olomon. 3(nd primele emoţii ale regelui s1au potolit, le1a ordonat să se
întoarcă i să1i ridice maestrului nostru un morm(nt, potrivit cu rangul i talentele sale i, în
acelai timp, i1a informat că prin moartea sa prematură, secretele &aestrului &ason s1au pierdut.
Ji deci, i1a însărcinat să fie deosebit de atenţi în observarea semnelor, cuvintelor, emblemelor
dintre cele mai obinuite, în timp ce1i aduceau prinosul. .u făcut întocmai i, redesc0i#(nd
morm(ntul, unul din Frăţie, uit(ndu1se împrejur, a observat pe unii din tovarăii săi în această
po#iţie.
&i s1a e;plicat cum &asonii Prieteni au încercat să1l ridice pe Hiram .bif cu cuvinte i gesturi ce
au fost folosite i la ridicarea mea simbolică i cum, din acea vreme, acele elemente au fost
adoptate pentru desemnarea tuturor &aetrilor &asoni din întregul 7nivers, p(nă c(nd timpul i
împrejurările îi vor readuce pe cei autentici. 3eremonia urmea#ă astfel' „. treia clasă i1a
continuat cercetările în direcţia Goppa i se g(ndeau la întoarcerea la 8erusalim, c(nd, înt(mplător,
trec(nd de gura unei peteri, au au#it nite sunete de lamentare i regret. 8ntr(nd în peteră ca să
afle cau#a, au dat peste trei bărbaţi ce corespundeau descrierii celor pierduţi, care, fiind acu#aţi de
omor i negăsind nicio cale de ieire, i1au mărturisit vina. .u fost apoi legaţi i dui la 8erusalim,
unde regele -olomon i1a trimis la moartea bine meritată. &aestrul nostru a fost apoi reîngropat c(t
mai aproape de -anctum -anctorum, at(t c(t permitea legea israelită. E1a putut fi ae#at în
-anctum -anctorum, pentru că nimic obinuit sau murdar nu avea voie să pătrundă acolo: doar
marele preot intra acolo o dată pe an, i atunci doar după multe spălări i purificări, în marea #i a
e;pierii păcatelor, pentru că, după legea israelită, orice trup este murdar. 3ei 5$ &aetri Prieteni
au fost numiţi să participe la funeralii, îmbrăcaţi în orţuri albe i mănui albe, ca dovadă a
inocenţei lor”.
3eremonia a continuat într1o manieră similară celor două trepte anterioare i am fost făcut
&aestru &ason deplin. 3(teva luni mai t(r#iu, c(nd nu se pre#entase niciun candidat la %ojă, un
fost maestru a dat o e;plicaţie de gradul trei. 3ei trei t(l0ari care l1au ucis pe Hiram .bif au fost
identificaţi drept Gubelo, Gubela i Gubelum, cunoscuţi împreună drept GuKes, pronunţat Gui#.
-unetele de suferinţă i regret care s1au au#it ieind din cavernă au fost descrise în detaliu.
/inovaţii erau plini de căinţă i, dorindu1i pedepse cumplite pentru faptele lor ur(te, la timpul
potrivit i1au primit răsplata. ,egele -olomon i1a e;ecutat în aa fel, înc(t fiecare s1a identificat.
.ceste pedepse apar în ritual, dar nu le vom descrie, deoarece cuprind i părţi ale modului de
identificare masonică.
3itatele din cele trei trepte ale ritualului masonic pe care le1am e;pus în carte vor părea destul de
ciudate pentru acei cititori nefamiliari#aţi, dar vor fi înţelese de francmasoni. Familiari#area,
9
totui, servete doar ca aceste activităţi ine;plicabile să pară normale, c(nd, după toate etaloanele,
ele sunt bi#are. 7nii francmasoni cred că povetile sunt adevărate, aa cum mulţi cretini acceptă
legendele /ec0iului +estament: alţii le consideră morali#atoare. Foarte puţini sunt cei ce se
g(ndesc la originea acestor ritualuri stranii.
&ulte din personajele principale sunt uor de identificat cu mitologia iudeo1cretină " de e;emplu,
regele -olomon, Doa#, Gac0in i alţii " dar personajul c0eie este un mister total. Hiram .bif nu
este deloc menţionat în /ec0iul +estament: niciun constructor al templului nu este numit i nicio
crimă a vreunui înalt prelat nu se men ionea#ă. 7nii critici cretini condamnă Francmasoneria ț
pentru că, pretind ei, ar glorifica învierea unui alt om i nu a lui 8isus Hristos i că este o religie
păg(nă. 9ar este important de remarcat că Hiram .bif, odată omor(t, răm(ne mort: nu e;istă nicio
reîntoarcere la viaţă, nici vreo sugestie despre e;istenţa lui de după moarte. ,itualul masonic nu
are un conţinut supranatural i, de aceea, membrii masoni de diferite religii, inclusiv evrei,
cretini, 0indui i buditi, îl consideră complementar i nu antagonic propriilor lor credinţe
teologice.
Povestea centrală este foarte simplă i nu conţine nimic remarcabil, neav(nd o structură dramatică
specială sau vreo valoare simbolică evidentă. 9a, Hiram .bif a preferat să moară dec(t să1i
trăde#e credinţa: dar acesta este ca#ul multor alţi bărbaţi i femei, înainte i după el. 9acă cineva
ar fi vrut să invente#e o poveste care să fie repre#entativă pentru o nouă societate, desigur că ar fi
inventat ceva cu mult mai remarcabil.
.ceastă idee ne1a făcut să începem să săpăm mai ad(nc în căutarea originilor 2rdinului. .m simţit
aceleai frustrări în ceea ce privete e;plicaţia vagă, convenţională, a originilor 2rdinului.
9iscuţiile noastre au devenit mai frecvente, interesul nostru a crescut i astfel am 0otăr(t să
începem o investigaţie structurată, cu scopul de a identifica personajul pe care îl cunoatem drept
Hiram .bif i să găsim secretele pierdute ale Francmasoneriei. Eiciunul dintre noi nu a cre#ut la
început că vom avea vreo ansă în această căutare stranie, dar tiam că această e;plorare va fi
interesantă. Eu tiam atunci, dar tocmai pusesem în micare una din cele mai mari investigaţii, iar
re#ultatele urmau să fie de importanţă majoră, nu numai pentru francmasoni, dar i pentru lume, în
general.
CONCLU,II
1 ,itualul masonic nu poate fi descris ca unul obinuit. 3andidatul este legat la oc0i, i se iau banii
i obiectele de metal, este îmbrăcat ca un eretic condamnat i la sf(rit i se spune că ultima treaptă
a iniţierii este „cum să mori”. 3ălătoria de la întuneric la lumină este evident importantă, aa cum
sunt i cei doi st(lpi, numiţi Doa# i Gac0in, care simboli#ea#ă „tărie” i „stabilitate”.
1 Francmasoneria pretinde că este mai vec0e dec(t %(na de .ur sau /ulturul ,oman i are ca scop
dragostea frăţească i adevărul: i totui, investigarea misterelor ascunse ale naturii i tiinţei sunt
pre#entate ca foarte importante. -ecretele autentice ale 2rdinului se spune că s1au pierdut i
secretele înlocuitoare sunt pre#ente p(nă c(nd vor fi găsite cele adevărate.
1 Personajul central al Francmasoneriei este constructorul +emplului lui -olomon i se numete
Hiram .bif, care a fost omor(t de trei dintre oamenii săi. &oartea simbolică i învierea
candidatului este actul prin care devii &aestru &ason i, c(nd eti ridicat din morm(nt, %uceafărul
de dimineaţă este la ori#ont. 9e unde au putut să apară asemenea idei stranii i de ce? /om putea
începe investigaţia apel(nd doar la teoriile cunoscute?
Capitoll - " C.UTAREA /NCE#E
Un%e '(i are Or%inl originea0
10
7n mare număr de oameni bine informaţi s1au apucat înaintea noastră să încerce să găsească
originile Francmasoneriei i nu au neglijat niciuna din posibilităţile evidente: nemaivorbind de
romancierii i arlatanii care s1au alăturat v(nătorii. Pentru unii, linia de urmat este simplă'
Francmasoneria este tot at(t de vec0e ca i istoria sa înregistrată <secolul al B/881lea= i toţi cei
care ar antedata1o ar grei. .ceastă atitudine pragmatică, simplă, este foarte uor de abandonat din
mai multe motive, printre care faptul că e;istă mărturii evidente care arată că 2rdinul a luat fiinţă
cu mai bine de )** de ani înainte de înfiinţarea &arii %oje 7nite a .ngliei, în anul 5656, c(nd
2rdinul a fost desc0is publicului: doar metodele sale de recunoatere au fost ascunse curio#ităţii
publicului. 9ar organi#aţia pe care acum o numim Francmasonerie a fost o societate secretă
înainte de jumătatea secolului al B/881lea, iar societăţile secrete, prin definiţie, nu1i publică
istoriile oficiale. Eoi am 0otăr(t deci, să cercetăm istoria posibilă a &asoneriei, înainte de a
„deveni publică”, i am reali#at că e;istau trei teorii serioase care au fost luate în considerare de
istoricii &asoneriei.
Francmasoneria este tot at(t de vec0e pe c(t pretinde ritualul masonic' a fost creată ca re#ultat al
înt(mplărilor de la construcţia +emplului ,egelui -olomon i ne1a fost transmisă prin mecanisme
necunoscute. Iste o de#voltare a breslei #idarilor medievali i, deci, calităţile cerute de construcţia
în piatră au fost traduse în calităţi masonice de perfecţionare morală. ,itualul mason îi are
originea direct din 2rdinul -oldaţilor -ăraci ai lui Hristos i ai +emplului lui -olomon, cunoscuţi
mai bine drept 3avalerii +emplieri.
Prima teorie, că &asoneria este creaţia regelui -olomon, ni s1a părut imposibil de demonstrat,
deoarece /ec0iul +estament este singura sursă i n1am putut cerceta mai departe. 3ea de1a doua,
că #idarii medievali au format &asoneria pentru propria lor de#voltare morală, este o teorie care a
fost îmbrăţiată i de masoni i de non1masoni. Ji totui, în ciuda logicii aparente a acestei idei i a
numărului mare de cărţi care au promovat această idee timp de generaţii, ne1a fost greu să o
e;plicăm după ce am cercetat1o în profun#ime. %a început, în ciuda unei cercetări riguroase, am
fost incapabili să găsim vreo menţiune care să arate că breslele #idarilor medievali e;istau în
.nglia. 9acă ar fi e;istat, suntem siguri că ar fi rămas vreo urmă. !n multe ţări europene ele au
e;istat într1adevăr i sunt multe mărturii despre activităţile acestora. 8storia Francmasoneriei a lui
Aould descrie toate breslele de #idari din Iuropa, dar niciuna din &area DritanieF
.ceti lucrători erau meteugari talentaţi, în slujba bisericii sau a celor bogaţi, i este puţin
probabil ca stăp(nii lor să fi fost destul de înţelepţi ca să le permită vreo formă de uniune
meteugărească, c0iar dacă lucrătorii ar fi avut dorinţa unei asemenea organi#aţii unificatoare.
&ulţi dintre ei i1ar fi petrecut întreaga viaţă lucr(nd la o singură construcţie, cum ar fi o
catedrală, i nevoia de semne secrete de recunoatere i parole devenea inutilă, din moment ce
aceti masoni trudeau la aceeai construcţie timp de $* de ani.
&ajoritatea #idarilor din Ivul &ediu erau analfabeţi i nu aveau altă educaţie în afara uceniciei,
care le asigura numai pregătire profesională. -ă ne imaginăm că ei ar fi putut înţelege sau iniţia un
ritual at(t de comple; precum acela folosit de masoni' este imposibilF /ocabularul, ca i
capacitatea lor de a g(ndi abstract trebuie că erau foarte limitate. 3u e;cepţia celor foarte talentaţi,
călătoria era pentru ei un eveniment rar, aa că semnele secrete, str(ngerile de m(nă i parolele nu
erau de o mare valoare: i c0iar dacă ar fi călătorit de la o construcţie la alta, de ce ar fi avut
nevoie de mijloace secrete de recunoatere? 9acă cineva ar fi pretins că este #idar, ar fi fost repede
demascat după lipsa de îndem(nare i măiestrie la lucrul în piatră. 9e asemenea, deoarece mulţi
regi i lor#i puternici au fost francmasoni încă de la începuturile 2rdinului, este greu să ne
imaginăm împrejurările în care un grup de nobili ar apărea la o adunare a #idarilor, cer(nd voie să
11
copie#e procedeele pentru a le putea folosi, într1o manieră simbolică, pentru însănătoirea lor
morală.
.m descoperit dovada decisivă pentru a ne putea îndepărta de „teoria #idarilor” c(nd am studiat
ceea ce se numete în Francmasonerie „/ec0ile Porunci”, cea mai vec0e dintre ele dat(nd din
secolul al B/1lea. I;plică reguli de comportare i responsabilităţi pentru francmasoni i s1a
presupus mereu că acestea au fost e;trase din codurile de comportare ce aparţineau breslelor
#idarilor medievali. 7na din aceste porunci arată că „niciun frate nu trebuie să de#văluie vreun
secret altui frate, c0iar dacă l1ar costa viaţa i averea”. -ingurul secret masonic legitim din acea
vreme, care ar fi putut fi supus pedepsei dacă ar fi fost descoperit de stat, era ere#ia: o crimă pe
care, desigur, nu o puteau comite nite simpli #idari cretini. !ntrebarea pe care ne1am pus1o a fost'
de ce ere#ia ar constitui un posibil secret vinovat al acestor constructori de castele sau catedrale?
Eu are sens. 2rgani#aţiile nu concep reguli pentru ca#ul în care unul din membrii lor s1ar face
într1o #i vinovat, în secret, de o crimă împotriva bisericii: în mod evident, cine a dat această vec0e
poruncă era convins că fiecare frate trăia cu pericolul de a fi considerat eretic. -untem siguri că
aceste reguli nu au fost create de nite simpli #idari, ci de un grup care trăia în afara legii ţinutului
respectiv.
/ă#(nd că nu e;istă dove#i care să susţină teoria #idarilor " ba c0iar că multe sunt împotriva ei "
am fost i mai surprini de tipul de oameni la care s1ar fi referit „/ec0ile Porunci”. 2 altă poruncă
din aceeai perioadă, mult discutată de istorici, indică un scop vec0i, clandestin. .cesta prevedea
„angajarea” unui frate vi#itator pentru o perioadă de două săptăm(ni, după care „ar trebui să i se
dea nite bani i să fie îndrumat spre următoarea %ojă”. .cesta este tipul de tratament ce ar putea
fi aplicat unui om fugar. Ji mai e;istă o poruncă ce inter#ice masonilor să aibă relaţii se;uale cu
soţia, fiica, mama sau sora unui frate mason, interdicţie necesară pentru a menţine sistemul în
siguranţă " să vii acasă i să găseti un musafir mason în pat cu soţia sau fiica, asta ar încălca
jurăm(ntul de milă frăţească. Iste greu de imaginat de ce ere#ie s1ar fi putut face vinovat acest
grup masonic incipient, ca să cree#e un astfel de sistem structurat de recunoatere i supravieţuire
în afara bisericii i statului. Pe l(ngă aceti factori care discreditea#ă teoria #idarilor, este esenţial
să amintim că imaginea centrală care străbate Francmasoneria este construirea +emplului ,egelui
-olomon. Eu e;istă nicio legătură între #idarii medievali i acest eveniment, dar e;istă în ceea ce
privete a treia teorie " +eoria 3avalerilor +emplieri.
3avalerii +emplieri sau, după numele întreg, -oldaţii -ăraci ai lui Hristos i +emplul lui -olomon
au apărut cu aproape L** de ani înainte de crearea &arii %oje a .ngliei. 9acă e;istă vreo legătură
între aceti călugări ră#boinici cruciaţi i Francmasonerie, va trebui să e;plicăm distanţa de 45*
ani între dispariţia bruscă a 2rdinului +emplier, în octombrie 5)*6, i apariţia formală a
&asoneriei. .ceastă distanţă a condus pe mulţi observatori, masoni sau nu, la înlăturarea ideii unei
legături de spirit: alţii au publicat cărţi pentru a arăta că susţinătorii acestei teorii sunt nite
romantici predispui să creadă absurdităţi e#oterice. &ărturii mai recente au pus accentul pe
argumentul în favoarea legăturii +emplierMFrancmason i propriile noastre cercetări au demonstrat
aceasta.
!nainte de a e;amina formarea acestui ordin fascinant, am anali#at împrejurările construcţiei care a
dat numele +emplierilor i structura Francmasoneriei. .m descoperit că erau în oraul 8erusalim
patru temple asociate cu &untele &oria0. Primul a fost construit de regele -olomon. 7rmătorul nu
a e;istat niciodată concret: i1a apărut într1o vi#iune profetului I#ec0iel, în timpul captivităţii
evreilor în Dabilon, în $6* î.e.n. 9ar oric(t de imaginar era acest templu, nu i se poate ignora
efectul semnificativ pe care l1a avut asupra scrierilor evreieti t(r#ii i credinţelor care s1au
12
transmis tradiţiei cretine. .l treilea a fost construit de regele Nerubbabel în prima parte a
secolului al /81lea î.e.n., după ce evreii s1au întors din captivitatea lor babiloniană, iar ultimul
templu a fost ridicat de 8rod, în timpul lui 8isus Hristos, i a fost distrus de romani în anul 6* e.n.,
la patru ani de la terminarea lui. 9upă cum urma să descoperim, -olomon a început să
construiască multe clădiri importante, inclusiv un templu care să adăpostească pe #eul pe care
acum îl numim Oa0ve sau 8e0ova. .mbele nume sunt încercări de a traduce din ebraică o formă de
scriere fără vocale. -olomon este adesea considerat un rege înţelept, dar pe măsură ce progresăm
cu cercetarea descoperim că numele de „înţelept” a fost acordat tuturor constructorilor i regilor
care au înălţat clădiri cu 5.*** de ani înainte de -olomon, după cum vom demonstra ulterior.
Ivreii nu au avut o tradiţie ar0itecturală i niciunul nu avea măiestria necesară pentru a ridica ceva
mai mult dec(t un #id simplu: drept urmare, templul din 8erusalim a fost construit de constructori
luaţi de la Hiram, regele fenician din +yr. !n ciuda numelui, regele Hiram nu avea nicio legătură cu
Hiram .bif. ,itualul de treaptă .rc ,egal -f(nt, pe care îl vom discuta mai departe, evidenţia#ă
faptul că Hiram, regele din +yr, era furni#orul materialelor, iar celălalt Hiram, .bif, era ar0itectul
templului. -e menţionea#ă i că aceti trei indivi#i <-olomon i cei doi Hiram= au avut o %ojă
importantă, unde se cunoteau adevăratele secrete ale unui &aestru &ason.
!n ciuda unei opinii masonice că acest templu a fost o piatră de 0otar în istoria construcţiilor, 3larP
i alţi e;perţi consideră că stilul, mărimea i structura sunt o copie perfectă a unui templu
sumerian, ridicat pentru #eul Einurta, cu o mie de ani mai devreme. Ira o clădire mică,
asemănătoare ca mărime unei biserici obinuite de ţară din .nglia, i considerată a fi mai puţin de
jumătate din palatul lui -olomon. Putem să ne dăm seama de priorităţile marelui rege c(nd vom
vedea că clădirea care adăpostea 0aremul său era cel puţin de mărimea +emplului lui Oa0ve.
3unosc(nd scopul bisericilor, sinagogilor i mosc0eilor, va fi uor de presupus că +emplul lui
-olomon era un loc unde evreii îl preamăreau pe 9umne#eu. .ceasta ar fi totui o greeală,
deoarece acest templu nu era construit pentru a fi vi#itat de oameni " era 3asa 9omnului, o casă
pentru Oa0ve însui.
Eu e;istă urme fi#ice ale +emplului lui -olomon i nici menţiuni independente despre el, astfel că
nimeni nu poate fi sigur că a e;istat sau nu: ar putea fi o invenţie a scribilor evrei, care au notat
tradiţiile verbale cu mult după ce construcţia a avut loc. Ii ne spun că acesta, cel mai celebru
dintre toate templele, era construit din piatră i placat cu lemn de cedru în interior, adus de la +yr.
Nidurile, se spune, aveau nouă cubi <apro;imativ 5) picioare i L inci= grosime la ba#ă i erau
ridicate pentru a susţine un acoperi de lemn, plat, din cedru i brad. 3aracteristica distinctivă a
templului era cantitatea de aur care acoperea podeaua, #idurile i tavanul, sau cel folosit la
sculpturile 0eruvimilor i florilor desc0ise. 8nteriorul avea @* de picioare lungime i )* de picioare
lăţime i întreaga clădire se întindea de la vest la est, cu o singură intrare în partea estică. 7n
perete despărţitor cu două ui pliante împărţea interiorul în două treimi, cu o despărţire de o
treime, cre(nd un cub de )* de picioare înălţime, lăţime i lungime. .cesta era oracolul din
/ec0iul +estament, numit i -f(nta -fintelor i cunoscut în ,itualul &asonic drept -anctum
-anctorum, care era complet gol <cu e;cepţia unei cutii dreptung0iulare de salc(m de 4 picioare
lungime pe C picioare lăţime i C picioare înălţime, plasat c0iar în centrul pardoselii=. .cesta era
30ivotul, care adăpostea trei lucruri' două table de piatră ce cu 3ele Nece Porunci i pe însui
Oa0ve. -us era un strat gros de aur solid i doi 0eruvimi din lemn, acoperiţi cu aur, cu aripile
întinse, pă#ind tainele. .ceti 0eruvimi nu erau grăsuţii cu aureolă, bebeluii cu aripi din picturile
,enaterii. .r fi putut fi egipteni după stil, arătau e;act ca figurile pictate pe pereţii i în
sarcofagele piramidelor. -f(nta -fintelor era în întuneric permanent, e;cept(nd o dată pe an' de
#iua 8spăirii Păcatelor, c(nd &arele Preot îi face apariţia ca ţapul ispăitor, în semn de ispăire a
13
păcatelor. 9upă ce &arele Preot pleacă, se pune la uă un lanţ mare de aur, pecetluind astfel i
despărţind încăperea mai mică de cea mai mare. Potrivit tradiţiei evreieti t(r#ii, această încăpere
era folosită doar de preoţi i leviţi <preoţi motenitori= i avea un altar de cedru aurit, amplasat în
faţa uilor i, desigur, afară, la ua estică, erau cei doi st(lpi, Doa# i Gac0in. .ceasta era deci
clădirea pe care +emplierii o venerau ca pe icoana centrală a ordinului lor. 9ar mai erau i ruinele
altui templu pe care l1au scos la suprafaţă, construit identic 5.*** de ani mai t(r#iu, pe acelai loc,
de infamul rege 8rod. .tunci de ce, ne întrebăm, i1au luat numele de la +emplul lui -olomon?
CONCLU,II
1 .m 0otăr(t că teoria #idarului aflat la originea Francmasoneriei nu re#istă la o e;aminare atentă,
pentru simplul motiv că în &area Dritanie nu e;istau bresle ale #idarilor. Faptul că ele e;istau pe
continent nu este relevant, pentru că Francmasoneria nu a apărut în #onele în care s1au format
breslele europene. Protocolul descoperit în vec0ile porunci ale 2rdinului, menţion(nd obligaţia de
a asigura de lucru, precum i grija faţă de protecţia femeilor rude cu fraţii, ni se pare că se
potrivete mai bine cu o societate secretă dec(t cu un grup de constructori itineranţi.
1 .m cercetat îndelung i amănunţit, am petrecut sute de ore în diferite biblioteci, cufundaţi în
cărţi de referinţă, dar, oric(t am încercat, nu am putut găsi legătura dintre +emplul ,egelui
-olomon i #idarii medievali. 8storia ne arată că e;istau trei temple de piatră pe acel loc i unul
imaginar, ce nu poate fi ignorat, deoarece i1a inspirat pe mulţi oameni de1a lungul timpului.
+emplul construit pentru -olomon era o clădire de tip sumerian, mai mică dec(t 0aremul său,
ridicat ca să adăpostească pe #eul Oa0ve cel aducător de furtuni, dec(t ca loc de rugăciune. Oa0ve
locuia în 30ivot, care se găsea în -f(nta -fintelor din templu, o #onă cunoscută masonilor drept
-anctum -anctorum. .ceastă arcă a fost construită i decorată în stil egiptean, iar la intrarea
dinspre est a primului templu erau cei doi st(lpi cunoscuţi de masoni ca Doa# i Gac0in.
1 8deea că 2rdinul s1ar putea trage din -olomon ca o societate permanent secretă, ascunsă lumii,
pare complet imposibilă i am rămas, printr1un proces de eliminare, să investigăm doar o origine
posibilă. Jtiam că primii 3avaleri +emplieri au făcut săpături în #ona ultimului templu i mulţi
scriitori au sugerat legături între aceti cavaleri i &asonerie.
Capitoll 1 " CA2ALERII TEM#LIERI
/n&eptrile Or%inli
8maginea unui cruciat curajos, ce purta mantie albă decorată cu o cruce roie, bărbos, omor(nd pe
cei răi i protej(nd pe cei buni, ne este cunoscută încă din copilărie. ,ealitatea e alta. 3rucea roie
de pe vem(ntul alb era de ceremonie i nu toţi cruciaţii o purtau, ci doar un grup de călugări
ră#boinici' 3avalerii +emplieri. .pariţia lor misterioasă, bogăţia lor imensă, influenţa i decăderea
bruscă i totală din graţii, pe 5) octombrie 5)*6, toate acestea au fost subiect de de#batere i
speculaţie din acea dată i p(nă astă#i. +imp de aproape două sute de ani, +emplierii au fost mai
influen i dec(t unii regi, aveau puteri legendare i comori fabuloase. .r putea să e;iste vreo ț
legătură între acest vec0i ordin medieval i oamenii din clasa de mijloc care recită ritualul masonic
în spatele uilor înc0ise din aproape orice ora din lumea occidentală? %a prima vedere par at(t de
departe, înc(t ar trebui o cantitate impresionantă de documente pentru a crea o legătură directă,
dar, anali#(nd detaliile din ambele părţi, diferenţa dintre ele a început să scadă simţitor.
&usulmanii au stăp(nit 8erusalimul încă din secolul /88 i i1au lăsat pe evrei i cretini în oraul
ce era important pentru toate trei religiile, din motive diferite. -pre sf(ritul secolului al B81lea, au
luat în stăp(nire 8erusalimul i au inter#is cretinilor pelerinajele. Puterile cretine nu au acceptat
această stare i i1au mobili#at forţele pentru a recuceri păm(ntul lui 8isus. !n ciuda scopului nobil,
14
aceste aa numite „cruciade”, bătălii pentru a controla Qinutul -f(nt, erau conflicte dure i
nemiloase. 8nvadatorii cretini, veniţi din nord, credeau că musulmanii aveau obiceiul de a1i
îng0iţi aurul i bijuteriile, pentru a le ascunde la nevoie: în consecinţă, mulţi musulmani au murit
în agonie cu burţile spintecate, în timp ce m(inile ră#boinicilor căutau valori ine;istente. Ivreii
din 8erusalim au dus1o puţin mai bine. Ii au trăit fericiţi alături de musulmani timp de sute de ani,
iar pe 54 iunie 5*@@ au murit împreună: setea de s(nge a cruciaţilor nu cunotea limite. 7n cruciat,
,aymond de .guilers, impresionat de vederea oraului devastat i a cadavrelor mutilate ale
cetăţenilor, a spus' „.ceasta este #iua lăsată de 9umne#eu. -ă ne bucurăm i să fim veseli”. Psalm
55>
!n anii care au urmat cuceririi 8erusalimului, cretinii din întreaga Iuropă au început pelerinajele
la 3etatea -f(ntă, o călătorie at(t de lungă i grea, înc(t era nevoie de sănătate i o constituţie
puternică pentru a supravieţui. Eumărul mare de pelerini ce călătoreau din porturile .cra, +yr i
Gaffa spre cetatea 8erusalim a creat probleme i trebuia construită o infrastructură pentru a1i ajuta.
2 parte importantă în această organi#are a avut1o .malfi Hostelry din 8erusalim, care a fost numit
de cavaleri să asigure 0rană i locuinţă pentru flu;ul constant de pelerini. 8mportanţa i bogăţia
micului i obscurului ordin de călugări a crescut proporţional cu numărul mare de vi#itatori, iar
noii stăp(ni cretini ai cetăţii le1au răsplătit eforturile cu cadouri generoase. 2rdinul s1a de#voltat
repede i conducătorul său trebuie că a fost un individ ambiţios i viclean din punct de vedere
politic, pentru că a luat o măsură neobinuită, prin crearea unei armate în care erau primiţi
cavalerii, după care a sc0imbat numele ordinului în „-pitalul -f. 8on din 8erusalim”. . obţinut
binecuv(ntarea papală în 555>, c(nd a avut i o constituţie formală, cunoscută drept
„,egulamentul”.
.ceasta a fost probabil organi#aţia care l1a influenţat pe un nobil france# din 30ampagne, cu
numele de Hugues de Payen, pentru că în acelai an, el i alţi opt cavaleri au întemeiat, neoficial,
2rdinul -oldaţilor -ăraci ai lui Hristos i +emplul lui -olomon. Potrivit tradiţiei, regele DaldKin al
881lea, patriar0ul 8erusalimului, a ajutat de îndată noul ordin i a asigurat locuinţe pentru ei în
partea estică a palatului, care se învecina cu fosta &osc0ee .l1.Rsa i era situat pe locul
+emplului lui -olomon. +emplierii, aa cum li se spune în #ilele noastre, au apărut cu scopul de a
asigura protecţie flu;ului crescut de pelerini care călătoreau între portul de coastă Gaffa i
8erusalim. +oţi aceti cavaleri erau laici i au jurat să trăiască precum călugării, în sărăcie, castitate ș
i umilinţă. 8niţial nu purtau veminte speciale, dar spuneau rugăciuni la intervale regulate i se
purtau ca i cum ar fi fost membri ai unui ordin religios.
Prin 555>, aceti nouă cavaleri au sosit aparent din Franţa i s1au numit pa#nici ai deertului
iudaic, ai drumurilor ce duceau la 8erusalim. .ceastă relatare standard ni s1a părut ciudată. 9e ce
oare aceti france#i s1ar fi apucat de ceva ce era, în cel mai bun ca#, optimist i, în cel mai rău,
nesăbuit? 30iar i un grup mic de sara#ini răsculaţi i1ar fi învins, oric(t de bine antrenaţi i
înarmaţi ar fi fost. !n mod surprin#ător, am descoperit că Fulc0er de 30artres, capelanul lui
DaldKin al 881lea, nu i1a menţionat în cronicile sale care acoperă primii nouă ani din e;istenţa
neoficială a 2rdinului. 3ea mai vec0e mărturie sigură despre +emplieri datea#ă din 55C5, c(nd un
anumit conte FulP /. de .njou a locuit împreună cu +emplierii i apoi le1a lăsat o rentă de )* de
lire. 9in mărturiile pe care le avem, pare evident că grupul de nouă cavaleri nu s1a mărit după
înfiinţare. .bia după nouă ani petrecuţi în locurile de pe amplasamentul +emplului lui 8rod,
Hugues de Payen a plecat spre vest, în căutare de recruţi care să mărească numărul 2rdinului la o
cifră mai apropiată de e;istenţa unei misiuni de sine stătătoare.
Ce &+ta ei0
15
!n mod instinctiv am simţit că ceva era greit. Eu e;istă nicio mărturie că aceti primi 3avaleri
+emplieri au acordat vreodată protecţie pelerinilor, dar, pe de altă parte, am descoperit cur(nd că
e;istă o dovadă concludentă că ei au făcut săpături sub ruinele +emplului lui 8rod. .m înţeles
foarte repede că mulţi alţi scriitori au avut re#erve privitor la versiunea acceptată a ţelurilor
+emplierilor. 3u c(t cercetam mai mult, cu at(t descopeream noi teorii despre adevăratele motive
ale +emplierilor. !n una dintre ele, istoricul france# Aaetan 9elaforge comenta' „.devărata sarcină
a celor nouă cavaleri era să facă o cercetare în #onă pentru a obţine anumite relicve i manuscrise
care conţineau esenţa tradiţiilor secrete ale iudaismului i Igiptului antic, unele din ele dat(nd de
pe vremea lui &oise”.
.cest comentariu a fost folosit de cercetătorul i autorul Ara0am HancocP, în teoria sa că aceti
cavaleri nu sunt ceea ce par. Il a tras conclu#ia că doar locul templului a constituit centrul
interesului lor i că e;istă dove#i despre săpăturile lor importante. Il citea#ă din raportul oficial al
unui ar0eolog israelit, care stabilete că aceti nouă cavaleri cercetau ruinele templului pentru a
căuta ceva necunoscut. „+unelul pătrunde în interior, pe o distanţă de apro;imativ )* de metri de
la peretele sudic, înainte de a fi blocat de bucăţi de piatră. Jtiam că el ducea mai departe, dar ne1
am fi;at drept regulă să nu e;cavăm în interiorul +emplului &untelui, care este sub jurisdicţie
musulmană, fără ca mai înt(i să avem permisiunea autorităţilor din regiune. !n acest ca#, ei ne1au
permis doar să măsurăm i să fotografiem porţiunea e;pusă a tunelului i să nu facem e;cavaţii.
9upă ce am terminat această lucrare, am sigilat ieirea tunelului cu pietre”.
.m descoperit mărturii ulterioare că +emplierii au fost implicaţi în săpături i că au căutat ceva
sub ruinele de la +emplul lui 8rod, în scrierile locotenentului 30arles Silson de la Jcoala ,egală
pentru 8ngineri, care a condus o e;pediţie ar0eologică la 8erusalim la sf(ritul secolului. Il a
recuperat multe piese vec0i, care pot fi în mod cert identificate ca fiind ale +emplierilor, în
săpăturile de sub templu. 3(nd cercetările pentru această carte erau aproape gata, am avut norocul
să1l cunoatem pe ,obert Drydon, un ar0ivar templier erudit din -coţia, care are acum multe piese
în grija sa. &otivul nostru era să căutăm i să confirmăm orice legătură directă între 2rdinul
+emplierilor i Francmasoneria modernă. Pe c(nd luam cunotinţă de faptele lor i citeam opinii
oficiale i neoficiale despre primii +emplieri, am ajuns la conclu#ia că ei au e;cavat templul.
!ntrebările care ateptau un răspuns erau' ce căutau i, mai important, ce au găsit de fapt?
.lţi scriitori au speculat că poate căutau comorile pierdute ale templului sau -f(ntul Araal, sau
c0iar 30ivotul -f(nt. .ceste speculaţii pot fi corecte, dar noi eram mai interesaţi de ce au găsit
dec(t de ce i1au propus să găsească. +imp de @ ani, aceti devotaţi „căutători de comori” au
e;cavat #ona marilor temple ale evreilor i, în acest timp, nu au permis altor cavaleri să intre în
2rdin, trăind e;clusiv din mila lui DaldKin. +rebuie că le1a mers bine, deoarece, an după an, ei au
făcut tunel prin st(ncă, fiind din ce în ce mai aproape de locul -fintei -fintelor. .poi s1a înt(mplat
ceva ce le1a sc0imbat planul de ba#ă. Ee1am g(ndit că n1a fost o coincidenţă faptul că Hugues de
Payen a făcut o primă călătorie spre vest ca să găsească recruţi c0iar la c(teva luni de la moartea
binefăcătorului său DaldKin, în octombrie 55CL. E1au mai avut fonduri i 0rană înainte de a1i
duce la bun sf(rit sarcina sau au ateptat să moară DaldKin, ca să nu1i mai ia partea din
comoară?
Reglamentl Or%inli
-e pare că Payen a întreprins călătoria împins de o frică reală privind e;istenţa grupului. 2
scrisoare pe care a scris1o c(nd călătorea prin Iuropa ilustrea#ă în mod clar grija sa pentru
sprijinirea convingerilor cavalerilor reîntori în 8erusalim. -e referea la faptul că vocaţia
cavalerilor a fost slăbită de diavol i continua să cite#e pasaje biblice pentru a1i liniti pe cei apte
16
cavaleri rămai. ,ămăseseră doar apte la +emplul &untelui, deoarece Payen era însoţit în
călătoria sa de .ndrT de &ontbard, unc0iul t(nărului dar influentului abate de 3lairvau; <menit să
devină -f(ntul Dernard=. Probabil că această legătură de familie i1a dus mai înt(i la Dernard, care a
fost în mod evident influenţat de povestea au#ită de la unc0iul său. 3uvintele lui Dernard pentru
promovarea campaniei de ajutoare lăsau să se vadă opinia sa despre aceti cavaleri din 8erusalim'
„Ii nu se năpusteau în luptă, ci ateptau cu grijă, calm i prevedere, ca nite adevăraţi fii ai lui
8srael. 9ar, de îndată ce începea lupta, se năpusteau cu repe#iciune asupra dumanului. Eu
cunoteau frica. 7nul a pus odată pe fugă o mie: doi, #ece mii. &ai bl(n#i dec(t mieii i mai
fioroi ca leii: a lor este bl(ndeţea călugărilor i puterea cavalerului”.
/iitorul -f(nt Dernard a atras atenţia Papei Honorius al 881lea asupra 2rdinului, cer(nd ca micul
său grup de cavaleri din 8erusalim să aibă un „regulament”, o constituţie proprie care să cuprindă
norme de conduită care le1ar da un statut legitim i le1ar definitiva po#iţia în s(nul bisericii. .ctul
a fost emis la )5 ianuarie 55C>, c(nd Hugues de Payen a apărut în faţa 3onciliului de la +royes,
întrunit special. .cest conciliu impresionant era pre#idat de cardinalul .lbano, legatul papal, i îi
avea ca membri pe ar0iepiscopii de ,0eims i -ens, nu mai puţin de 5* episcopi i un număr de
stareţi, inclusiv Dernard. Propunerea a fost admisă i +emplierilor li s1a dat dreptul să1i poarte
propriile mantii, care în acea vreme erau albe, i să aibă un regulament. Pentru întreaga lume, ei
erau acum adevăraţi călugări, dar i cavaleri. 3eea ce ne1a fascinat în legătură cu ,egulamentul
+emplierilor nu era at(t ce spunea, dar mai ales ce nu spunea. Eicăieri nu erau menţionaţi pelerinii
i protecţia lor. 3iudat cum singura raţiune care crease 2rdinul fusese neglijatăF .tunci am fost
convini că în centrul înfiinţării 2rdinului +emplierilor era ceva foarte misterios.
3ei nouă cavaleri iniţiali nu au vrut să primească noi recruţi, dar nevoia de fonduri suplimentare i1
a făcut să1i sc0imbe atitudinea, lu(nd c(ţiva lucrători i c0iar clerici. Eoul lor regulament cerea
ca noii membri să fie într1o perioadă de probă în primul an i le cerea să facă un jurăm(nt de
sărăcie, astfel înc(t un „frate” nou trebuia să cede#e întreaga avere 2rdinului. +oţi candidaţii
trebuiau să se nască în urma unei căsătorii, să fie nobili, eliberaţi de orice jurăm(nt i sănătoi.
3(nd era admis, fratele avea doar o sabie, pe care o încredinţa 2rdinului. 3(nd murea nu avea
nimic înscris pe morm(nt, care era marcat doar cu o piatră dreptung0iulară, pe care era sculptată
forma sabiei lui.
9upă ce li s1a acordat ,egulamentul, +emplierii au devenit din ce în ce mai puternici. .u obţinut
sprijinul a #eci de nobili influenţi i donaţiile au început să sosească din toate colţurile lumii
cretine. Dernard l1a convins pe Papă de valoarea lor i, deodată, ei s1au transformat într1o cau#ă la
modă i li s1au acordat bogăţii. 3(nd Hugues de Payen i .ndrT de &ontbard s1au întors la
8erusalim, la mai puţin de doi ani de la plecare, nivelul succesului lor a fost e;traordinar. .u pornit
spre vest cu nimic i s1au întors cu o %ege Papală, bani, obiecte de preţ, bogăţii i nu mai puţin de
)** de nobili recrutaţi, ce l1au urmat pe Hugues de Payen ca &are &aestru al unui ordin
important.
-e pare că Hugues de Payen a reali#at un lucru credibil, ca să genere#e un astfel de interes i
sprijin. Plin de curio#itate, am cercetat mai departe tot ceea ce se cunotea despre aceti călugări
ră#boinici. Eoii membri ai 2rdinului făceau jurăm(nt de sărăcie, castitate i supunere, dar nu se
menţionea#ă dacă acest ,egulament s1a aplicat retroactiv membrilor fondatori. 9esigur că Hugues
de Payen a rămas căsătorit cu 3at0erine de -t. 3lair <scoţiană cu descendenţă normandă= i a
înfiinţat primul 2rdin +emplier în afara Păm(ntului -f(nt, în ţinutul familiei ei din -coţia, un fapt
ce ulterior va deveni relevant.
17
3ei ce aderau erau obligaţi să1i tundă părul, dar li se inter#icea să1i radă barba. .stfel s1a format
imaginea +emplierului 3ruciat cu barbă lungă, în v(nt. ,egimul alimentar, vemintele i toate
celelalte aspecte ale traiului lor #ilnic erau stabilite de ,egulament. 3omportamentul pe c(mpul de
bătălie era strict prevă#ut. +emplierii nu aveau voie să ceară îndurare sau răscumpărare, ci erau
obligaţi să lupte p(nă la moarte. Eu aveau voie să se retragă dec(t dacă lupta se dădea trei la unul,
i c0iar dacă istoria ne arată că ei au pierdut în cele din urmă, este evident, aa cum reiese din
cronicile cretine i musulmane, că 2rdinul era temut i respectat pentru îndem(narea în luptă. .m
fost uimiţi să vedem că la vreo 5* ani de la acordarea „%egii latine” originare, +emplierii au
început să aibă o părere mai bună despre ei, astfel înc(t, în mod unilateral, au de#voltat o „%ege
france#ă”, pentru a o înlocui pe cea anterioară cu una în limba vorbită de membrii templului.
Faptul că au avut puterea să facă asta ilustrea#ă forţa i independenţa de care se bucurau
+emplierii. .ceastă nouă %ege <,egulament= conţinea c(teva sc0imbări semnificative, dar, în mod
ciudat, nu menţiona protecţia pelerinilor. 2rdinul a înlăturat cerinţa anului de probă pentru novici
i a făcut o sc0imbare majoră, modific(ndu1 i ba#a legală. !n legea latină e;ista un ordin care suna ș
astfel' „.colo unde se adună cavaleri abia e;comunicaţi trebuie să mergi”. Ji totui, tradusă în
france#ă, aceeai propo#iţie suna astfel' „/ă ordon să mergeţi la locurile de înt(lnire ale
cavalerilor e;comunicaţi”. .ceasta poate să însemne că ei erau în afara legii /aticanului. Eu e;istă
posibilitate de eroare a traducerii, deoarece clericii scriau în propria lor limbă, i un astfel de
înţeles greit ar fi fost corectat de ceilalţi din 2rdin, c0iar dacă scribul original ar fi făcut vreo
greeală. /ă#uţi prin prisma a ceea ce tim despre +emplieri, despre aroganţa lor i despre
suspecta lor abatere de la biserica romană, este de înţeles de ce au îndră#nit ei să scrie un astfel de
lucru, dar nu găsim nimic care să indice ce motiv ar fi putut avea. !n cele din urmă, singura ansă a ș
+emplierilor a fost fuga. 9ar Papa i Filip, regele Franţei, s1au năpustit asupra 2rdinului rătăcitor,
îngenunc0indu1l într1o singură #i " vineri, 5) octombrie 5)*6. 9e atunci, acea #i i numărul 5) au
fost considerate g0inioniste i vinerea de 5) din fiecare lună a devenit o superstiţie, o #i în care
oamenii stau acasă i ţin în m(nă un picior de iepure aducător de noroc.
#e&etea Or%inli
Prima pecete a +emplierilor înfăţia doi cavaleri călărind un cal i, de obicei, se pretinde că
aceasta semnifica sărăcia pe care au îmbrăţiat1o membrii, care nu1i permiteau un cal pentru
fiecare călăreţ. 9acă acesta ar fi fost adevărul, n1ar fi putut lupta cum trebuie. +otu i, legea ș
france#ă menţionea#ă că &aestrul trebuie să aibă patru cai i un Frate 3apelan, iar un preot trei
cai, un Frate -ergent doi cai, iar valetul unui cavaler, pentru a duce scutul i lancea, un cal. 9evine
evident că nu se făcea nicio economie de cai. Ee1am g(ndit că acest sigiliu ar putea repre#enta
acele două grade de cavaleri din cadrul 2rdinului' cei care erau mai avansaţi i li se permitea să
cunoască secretul +emplierilor i cei din r(ndul doi care nu aveau această posibilitate. .ceastă
interpretare a sigiliului este desigur o pură speculaţie, dar pare sigur că ei aveau un secret i, de
îndată ce +emplierii treceau de perioada de probă de 5C luni, ar fi avut nevoie de o metodă de a se
proteja de noii veniţi ce nu erau demni de încredere.
Organi*area Or%inli
2rdinul nu era format numai din cavaleri. &ai erau două categorii, cu e;cepţia fraţilor deplini.
Prima era alcătuită din sergenţi, care erau recrutaţi din ceea ce noi numim astă#i clasa muncitoare,
iar cavalerii erau alei din nobilime. %i se dădeau funcţii de grăjdari, bucătari, santinele i ajutori
de trupă. 3a i ceilalţi, ei purtau o cruce roie, dar mantia era maro înc0is i nu albă, ceea ce
semnifica lipsa lor de puritate comparativ cu cavalerii 2rdinului.
18
3elălalt grup cuprindea clericii care se îngrijeau de necesităţile spirituale ale cavalerilor. Irau
singurii membri din 2rdin care tiau să scrie i să citească i erau preoţi care aveau în grijă
documentele i ţineau legătura cu e;teriorul: c(teodată, scriau folosindu1se de coduri foarte
comple;e. France#a era limba vorbită i administrativă a +emplierilor, dar aceti preoţi intelectuali
ţineau slujba în latină, se tocmeau cu negustorii locali în arabă i erau capabili să citească /ec0iul
+estament în ebraică i Eoul +estament în greacă. Ii se distingeau prin veminte " 3rucea
+emplierilor pe o mantie verde. .ceti clerici sfinţeau p(inea i vinul în aceeai manieră ca preoţii
din #ilele noastre <dar îi luau această slujbă foarte în serios i se spune că purtau mănui albe, mai
ales în timpul slujbei pentru împărtăanie=. Pentru că p(inea era trupul lui Hristos, era important să
nu o murdărească cu activităţile laice de #i cu #i i astfel ei purtau mănui albe ca să1i păstre#e
m(inile curate pentru a atinge trupul 9omnului. Purtarea mănuilor are legătură cu francmasonul
modern, care poartă întotdeauna mănui albe la întrunirile %ojei. .ceastă practică n1a fost
e;plicată niciodată. .r putea oare avea vreo legătură cu 3avalerii +emplieri?
7n alt ecou îndepărtat al practicii masonice constă în folosirea pieii de oaie de către +emplieri, ca
singurul accesoriu permis, ca i cerinţa de a purta tot timpul pantaloni str(mţi din piele de oaie pe
sub vem(ntul e;terior, ca simbol al inocenţei i castităţii. !n ceea ce privete igiena personală, ar
fi un motiv de îngrijorare, deoarece aceti cavaleri contiincioi nu1i scoteau pantalonii nici
măcar ca să se spele. 9upă c(teva #ile, nemaivorbind de #ecile de ani petrecuţi sub soarele
deertului, castitatea lor era definitiv garantată. 9eoarece francmasonii de a#i nu mai poartă
pantaloni bufanţi în timpul practicării ritualurilor, ei poartă orţuri din piele de miel la întrunirile
%ojei. Ei s1a spus că acestea sunt însemnul inocenţei i emblema prieteniei.
.m mai fost frapaţi de o similitudine cu 2rdinul +emplier. .m descoperit că Deausant, steagul de
bătălie templier, avea drept simbol două blocuri verticale, unul alb i unul negru " negrul
simboli#(nd lumea păcatului pe care cavalerul a lăsat1o în urmă c(nd a intrat în 2rdin, i albul
reflect(nd trecerea de la întuneric la lumină. %oja francmasonă modernă e;pune în centrul său un
model de pătrate albe i negre, iar la întrunirile %ojei, fiecare frate poartă o cămaă albă cu cravată
neagră i costum: dacă nu este astfel îmbrăcat, nu i se dă voie să participe. Eimeni nu a e;plicat
vreodată de ce francmasonii poartă piele de miel i alb i negru ca îmbrăcăminte adecvată. -ingura
e;plicaţie oferită a fost că „întotdeauna fraţii notri s1au îmbrăcat astfel”.
9ei e;istă un număr mare de paralelisme, nu ne ba#ăm prea mult pe aceste asemănări, pentru a fi
siguri că punctul nostru de vedere nu este unul subiectiv. .ceste coincidenţe au fost mărturii
ajutătoare, dar nu ele ne1au făcut să cercetăm mai îndeaproape legătura care se presupunea că
e;istă între cele două ordine. .cum avem o întrebare ar#ătoare' ce au putut descoperi 3avalerii
+emplieri ca să le influenţe#e de#voltarea at(t de puternic?
CONCLU,II
1 .cum tim că +emplierii au e;cavat din greu ruinele +emplului lui 8rod i că prăbuirea
2rdinului s1a datorat acu#aţiilor de ere#ie.
1 9acă +emplierii ar fi avut credinţe eretice i ar fi îndeplinit ritualuri stranii, ar e;ista posibilitatea
ca ele să fi avut la ba#ă vreun document descoperit.
1 9acă aceti cavaleri ai secolului al B881lea ar fi descoperit te;te vec0i, ar fi fost în situaţia unică
la vremea aceea de a le interpreta i aprecia.
1 !n timp ce cavalerii erau analfabeţi, clericii tiau să scrie i să citească în multe limbi i erau
celebri pentru abilitatea lor de a crea i a sparge coduri.
1 .m urmat această cale pe g0icite, fără să ne dăm seama că dovada era c0iar l(ngă noi " ritualul
Aradului &asonic, la care niciunul dintre noi nu a participat.
19
Capitoll 3 " LE4.TURA 4NOSTIC.
#rimii &en*ori &re(tini
-ecolul BB a fost fructuos în ceea ce privete descoperirea manuscriselor pierdute, cele mai
importante descoperiri fiind aa numitele „&anuscrise de la &area &oartă”, găsite de Uumran în
nite peteri din deert, la C* de mile est de 8erusalim, i marea colecţie a aa numitelor
„Ivang0elii gnostice”, descoperite în 5@4$ la Eag Hammadi, în Igiptul de -us. Pare re#onabil să
presupunem că mai sunt i alte descoperiri de făcut în viitor i că au fost i multe alte descoperiri
necunoscute nouă în trecut. 9escoperirile trecute pot intra în trei categorii' cele cunoscute i
înregistrate, cele distruse sau pierdute i cele care au fost descoperite, dar ţinute secrete. Poate, am
speculat noi, +emplierii au scos la iveală o colecţie de scrieri similare celor recent găsite, dar le1au
ascuns departe de privirea oamenilor. Francmasoneria modernă a fost adeseori descrisă ca
„gnostică” din multe puncte de vedere, aa că ne1am 0otăr(t că cel mai bun punct de plecare ar fi
un studiu al Dibliotecii Eag Hammadi, ca să vedem dacă putem găsi indicii despre ce ar fi găsit
+emplierii.
E5angheliile gnosti&e
+ermenul de „gnostic” este folosit astă#i ca nume generic pentru lucrările eretice care au infectat
adevărata biserică o bună bucată de vreme în trecutul îndepărtat, dar care au fost calificate drept
absurdităţi importate din alte religii. Iste o etic0etă ine;actă i nu identifică nici măcar o singură
coală de g(ndire. !n scrierile descrise drept gnosticism cretin intră cele cu influenţe indiene,
persane etc., i cele cu concepte evreieti mai tradiţionale. 7nele din aceste lucrări sunt bi#are ș
p(nă la limita e;tremă, cu poveti cum ar fi cea despre copilul 8isus omor(nd alţi copii la m(nie,
sau red(nd viaţa unora din victimele sale. .ltele sunt mesaje filo#ofice clare i simple, atribuite lui
8isus. 3uv(ntul însui vine din grecescul gnosis, însemn(nd cunoatere sau înţelegere, nu în sens
tiinţific, ci într1o interpretare mai spirituală, în maniera în care buditii pot găsi iluminarea prin
autocontemplare i empatie cu lumea din jurul lor. 2 contienti#are a eului, o apreciere a naturii i
a tiinţelor naturii sunt pentru gnostic căi către 9umne#eu. &ajoritatea gnosticilor cretini l1au
vă#ut pe 8isus Hristos nu ca #eu, ci ca pe omul care a luminat acea cărare, în acelai fel în care
Aautama Dudd0a i &o0amed sunt înţelei de discipolii lor.
Ivang0eliile gnostice au e;istat cel puţin la fel de mult ca Ivang0eliile Eoului +estament, dar
aceste lucrări necanonice au devenit cunoscute publicului mai larg, non1academic, în urma
publicării traducerii a $C de papirusuri scrise în limba coptă, descoperite în decembrie 5@4$ l(ngă
oraul Eag Hammadi din Igiptul de -us. !n timp ce aceste documente deosebite datea#ă din )$*1
4** e.n., multe dintre ele sunt copii ale unor lucrări mult mai vec0i. .u fost descoperite de un arab
pe nume &u0ammad .ii al1-amman i de fraţii săi, într1un vas sigilat din lut rou, înalt de )
picioare, care a fost îngropat în sol moale, l(ngă o st(ncă masivă. Fraţii au spart vasul, sper(nd să
găsească o comoară, dar au fost de#amăgiţi să găsească înăuntru doar 5) cărţi de papirus legate în
piele. .u dus cărţile acasă i, pentru că uscate, s1au g(ndit că sunt bune de aprins cuptorul. 9in
fericire, t(nărul &u0ammad .li urma să fie investigat de poliţie, aa că de frică să nu fie acu#at că
a furat te;tele, el i1a cerut unui preot din localitate, al1Uummus Dasiliyus .d al &asi0, să1i le
ascundă. 9esigur că preotul a vă#ut valoarea posibilă a documentelor i a trimis c(teva la 3airo să
fie evaluate. .colo, ele au trecut prin m(inile unui mare număr de intermediari i erudiţi, p(nă
c(nd un capitol din Ivang0elia lui +oma, mult mai vec0i dec(t cele cunoscute p(nă atunci, a ajuns
în sf(rit în m(inile profesorului Uuispel, de la Fundaţia +inerilor din NVric0. . fost uimit de ceea
ce a vă#ut i a luat repede urma restului papirusurilor, care ajunseseră la &u#eul 3opt din 3airo.
20
9e îndată ce a avut posibilitatea să studie#e toate documentele, profesorul Uuispel a descoperit că
avea în faţă multe te;te necunoscute anterior, care fuseseră îngropate cu 5.L** de ani în urmă, într1
o perioadă critică pentru formarea Disericii 3atolice ,omane. %ucrările redescoperite fuseseră
inter#ise de cretinii ecle#iastici, ca fiind eretice. 9acă n1ar fi fost inter#ise, cretinismul s1ar fi
de#voltat într1o direcţie diferită, iar forma ortodo;ă a religiei pe care o cunoatem astă#i poate n1ar
fi e;istat deloc. -upravieţuirea structurii organi#aţionale i teologice a Disericii 3atolice ,omane a
depins mereu de inter#icerea ideilor conţinute în aceste cărţi.
/n5ierea gnosti&+
I;istau diferenţe majore între cele două tradiţii cretine de început în ceea ce privete adevărul
învierii lui 8isus. !n lucrarea gnostică „+ratat despre înviere”, e;istenţa umană obinuită este
descrisă drept moarte spirituală, în timp ce învierea este momentul de iluminare, arăt(nd că
9umne#eu e;istă cu adevărat. 2ricine înţelege această idee devine viu din punct de vedere
spiritual i poate fi înviat ca în Ivang0elia lui Filip, care ridiculi#ea#ă pe cretinii ignoranţi care
înţeleg învierea din punct de vedere literal. „3ei care spun că mai înt(i vor muri i apoi se vor
ridica, greesc, ei trebuie să primească învierea în timpul vieţii”. .ceastă descriere a învierii celor
vii ne1a adus aminte de subiectul ceremoniei celei de1a treia trepte masonice i ne1a încurajat să
investigăm mai departe cau#a diferendului privind adevărului literal al învierii trupului lui 8isus.
I;istă consecinţe majore ale unei credinţe ad litteram în învierea trupului lui 8isus, care ulterior s1
a ridicat la ceruri. +oată autoritatea Disericii 3atolice ,omane îi are originea în relatarea învierii
lui 8isus de către cei 5C apostoli, e;perien ă însu ită de to i cei care au urmat ridicării sale la cer. ț ș ț
.ceasta a avut implicaţii enorme asupra structurii politice a bisericii de început. 9ominaţia s1a
restr(ns la un cerc mic de persoane care aveau o po#iţie de autoritate de necontestat i a conferit
acestui grup dreptul de a 0irotoni pe viitorii conducători drept succesorii lor. .ceasta a influenţat
autoritatea religioasă, care a supravieţuit p(nă în #ilele noastre' că numai apostolii au autoritate
religioasă definitivă i că singurii lor motenitori legitimi sunt preoţii i episcopii, trăg(ndu1se
direct din această succesiune apostolică. 30iar i astă#i, Papa îi revendică autoritatea de la Petru,
primul apostol, deoarece el a fost primul martor al învierii. Ira în interesul conducătorilor bisericii
de început să accepte învierea ca un adevăr literal, datorită beneficiilor conferite sub forma unei
surse incontestabile de autoritate. 9eoarece nimeni din generaţia următoare nu putea avea acces la
Hristos i la învierea sa la fel cum avuseseră apostolii în timpul vieţii lor, fiecare credincios trebuia ș
să privească spre biserica din ,oma, care se spune că a fost fondată de apostoli, i spre episcopi,
pentru autoritate. Diserica gnostică a numit acest punct de vedere literal asupra învierii „credinţa
nebunilor”, pretin#(nd că cei ce au anunţat că stăp(nul lor mort a revenit la viaţă, au confundat un
adevăr spiritual cu un eveniment real.
Anosticii au citat tradiţia secretă a învăţăturii lui 8isus, aa cum este menţionată în discursul către
apostoli în &atei' „Qie ţi1a fost dat să cunoti misterele regatului cerurilor, dar nu i lor”. Anosticii
au mai recunoscut că teoria lor despre cunoaterea secretă avea i implicaţii politice. -ugerea#ă că
oricine „îl vede pe 9umne#eu” prin iluminare, poate pretinde că autoritatea lui o egalea#ă sau o
întrece pe cea a apostolilor i a succesorilor lor. .m descoperit că 8rineu, cunoscut drept părinte al
teologiei catolice i cel mai important teolog al secolului al 881lea e.n., a simţit pericolele acestei
vi#iuni asupra autorităţii bisericii' „Ii se consideră superiori, astfel înc(t nimeni să nu poată fi
comparat cu ei în măreţia cunoaterii lor, nici măcar dacă l1ai menţiona pe Petru sau Pavel sau pe
oricare dintre apostoli. Ii îi imaginea#ă că au descoperit mai mult dec(t apostolii i că apostolii
au predicat Ivang0elia fiind încă sub influenţa părerilor evreieti, dar că ei înii sunt mai înţelepţi
i mai inteligenţi dec(t apostolii”.
21
3ei care se consideră mai înţelepţi dec(t apostolii se consideră i mai înţelepţi dec(t preoţii, pentru
că ce spun gnosticii despre apostoli i, în special, despre cei 5C, e;primă atitudinea lor faţă de
preoţii i episcopii care pretind că îi urmea#ă pe apostolii ortodoci. Pe l(ngă aceasta, mulţi
profesori gnostici au cerut acces la propriile lor surse secrete ale tradiţiei apostolice, în concurenţă
directă cu cea acceptată în mod curent în biserici.
!n gnostica .pocalipsa lui Petru, Diserica ortodo;ă pretinde că autoritatea religioasă este
subminată de o relatare a lui Hristos înviat, e;plic(ndu1i lui Petru că' „.ceia care se numesc
singuri episcopi i diaconi i se comportă ca i cum ar fi primit această autoritate de la 9umne#eu,
sunt în realitate nite canale secate. 9ei ei nu înţeleg misterul, se laudă că misterul adevărului le
aparţine numai lor. Ii au înţeles greit învăţătura apostolului i au întemeiat o biserică de imitaţie
în locul unei adevărate frăţii cretine”.
.cest punct a fost e;tras i e;pus de erudiţii care au tradus Ivang0eliile gnostice. .m(ndoi am
fost frapaţi de importanţa politică a acestei idei a unei învieri a celor vii, c(nd, într1o după1amia#ă,
la Diblioteca 7niversităţii din -0effield, am găsit acest comentariu' „,ecunoaterea implicaţiilor
politice ale doctrinei învierii nu este responsabilă de impactul e;traordinar asupra e;perienţelor
religioase ale cretinilor. 9ar, din punct de vedere al ordinii sociale, învăţătura ortodo;ă asupra
învierii a avut un efect diferit. . legitimat o ierar0ie de persoane prin a căror autoritate toţi ceilalţi
trebuie să se apropie de 9omnul. !nvăţătura gnostică a nesocotit acest ordin, pretin#(nd că dă
fiecărui iniţiat un mijloc de acces direct la 9umne#eu, dar pe care preoţii i episcopii pot să1l
ignore”.
.cum tiam că interpretarea învierii a fost o sursă enormă de controverse în biserica cretină
timpurie i că a e;istat o tradiţie secretă în ceea ce privete învierile spirituale ale celor vii, legate
de un grup de cretini etic0etaţi drept gnostici i denunţaţi din raţiuni politice drept eretici, pentru
că interesul lor pentru cunoatere a subminat autoritatea episcopilor i bisericii ortodo;e.
!nvierea este un ritual important în treapta masonică de gradul trei, dar acolo este mai mult o
poveste a învierii amestecată cu povestea unui omor nedrept i scoaterea din morm(nt a unui mort.
.m găsit referinţe despre elementul învierii în Ivang0eliile gnostice, dar aveam nevoie de mai
multe informaţii pentru a încerca să înţelegem ce ar fi putut găsi +emplierii, aa că, pentru a
cerceta mai profund, am citit traducerea te;telor descoperite la Eag Hammadi. 3ărţile care se
referă în special la +oma ne1au dat indicii suplimentare. !n Ivang0elia după +oma am descoperit o
propo#iţie care corespunde direct cu fundamentul ,itualului &asonic al lui &arcu' „8isus a spus'
„.rată1mi piatra pe care constructorii au dat1o la o parte. .ceea este piatra din colţ”. .m fost
contienţi că e;istă pasaje similare în Eoul +estament' „8isus le1a spus' E1aţi citit în scripturi că
piatra pe care constructorii au dat1o la o parte a devenit capul morm(ntului lui? .ceasta e voinţa
9omnului i e minunată în oc0ii notriF” &atei C5'4. „Ji nu aţi citit -criptura' piatra pe care
constructorii au dat1o la o parte a devenit cap de morm(nt.” &arcu 5C'5*. „Ji i1a str(ns i le1a
spus' „8ată ce este scris' piatra pe care constructorii au dat1o la o parte, aceeai a devenit capul
morm(ntului?” %uca C*'56.
.ceste citate din Ivang0eliile gnostice <&atei, &arcu i %uca=, vorbesc despre învăţătura lui 8isus
din scripturi, despre importanţa pietrei ung0iulare datW la o parte, dar numai în Ivang0elia după
+oma el cere să i se arate piatra ridicată de constructori într1o paralelă identică cu ritualul
&asoneriei de grad &arcu. .ceasta părea să indice o legătură între Francmasonerie i gnosticism.
Da mai mult, într1o altă lucrare, „Faptele lui +oma”, am descoperit povestea acelui apostol care a
construit un palat frumos în cer, cu ajutorul faptelor bune de pe păm(nt. .ceastă poveste este
epitomul adresei din colţul de nord1est, care figurea#ă în ritualul masonic de treaptă înt(i.
22
9ei aceste puncte de vedere erau interesante, ele nu păreau suficiente ca să e;plice comportarea
3avalerilor +emplieri, care era motivul iniţial al anali#ei acestor te;te. !n acest stadiu, dei am
înt(lnit încercări de a lega cretinismul gnostic de Francmasoneria modernă, nu a reieit nimic
concret. .m descoperit c(teva concepte de ba#ă asemănătoare cu principii din Francmasonerie, în
special ideea că oamenii trebuie să treacă printr1o „înviere” c(t sunt în viaţă, dar din acel punct am
0otăr(t că este necesar să privim mai îndeaproape formarea bisericii cretine la începuturile sale,
dacă urma să aflăm vreodată ce au descoperit +emplierii.
CONCLU,II
1 .m făcut speculaţii că +emplierii au descoperit scrieri care le1au sc0imbat perspectiva asupra
lumii i în încercarea de a descoperi ceea ce au găsit am cercetat o colecţie de scrieri cretine de
început, cunoscute de toată lumea drept Ivang0eliile gnostice. .m tras conclu#ia că conceptul de
gnosis <cunoatere= este opus conceptului bisericii de credinţă i că este un tip de proces de
g(ndire care se potrivete cu Francmasoneria. .m ajuns la conclu#ia că o mare parte din doctrina
selectivă a bisericii de început se ba#a pe e;perienţa politică la fel de mult ca pe opinia religioasă.
1 !n descoperirile de la Eag Hammadi, ascunse între anii )$* i 4** e.n. i redescoperite în Igipt, ș ș
am găsit o interpretare diferită a adevărului învierii lui 8isus.
1 I;istă o tradiţie cretină gnostică a învierii, care ne amintete de ceremonia masonică de treapta
a treia. 3redinţa ad litteram în învierea trupului lui 8isus, care ulterior s1a ridicat la cer, a fost un
factor vital în autoritatea Disericii 3atolice ,omane. .ceastă autoritate îi are rădăcina în
pretinsele e;perienţe ale învierii lui 8isus avute de către cei 5C apostoli preferaţi, o e;perienţă
imediată tuturor nou veniţilor de după urcarea sa la cer. .ceastă e;perienţă apropiată i de
netăgăduit a fost sursa puterii episcopului de la ,oma, în structura politică a bisericii de început, i
i1a conferit o autoritate incontestabilă faţă de toţi care aveau credinţă.
1 .m citit scrierile gnostice care numeau acest punct de vedere literal al învierii „credinţa
nebunilor”, pretin#(nd că oricine anunţa că stăp(nul lor mort se întorsese la viaţă cu trupul
confunda un adevăr spiritual cu un eveniment faptic i era ca un „canal secat”. .cest punct de
vedere era susţinut prin apelarea la o tradiţie secretă a învăţăturilor lui 8isus în Ivang0elia după
&atei.
1 8rineu, un teolog din secolul al 881lea, a scris despre pericolele acestei idei a învierii celor vii faţă
de puterea preoţilor.
1 9in studiul nostru asupra te;telor de la Eag Hammadi, am descoperit că interpretarea învierii a
provocat o controversă uimitoare la începuturile bisericii i că un grup de cretini etic0etaţi drept
„gnostici” aveau o tradiţie secretă în ceea ce privete învierea vieţii spirituale legată de 8isus.
1 .m ajuns la conclu#ia că gnosticii au fost denunţaţi din raţiuni politice drept eretici: în plus,
interesul lor pentru cunoatere a subminat autoritatea episcopilor bisericii ortodo;e.
1 3itirea ulterioară a Ivang0eliilor gnostice ne1a ilustrat copii ale ritualului masonic pe care îl tim
bine i, încurajaţi de aceste descoperiri, ne1am 0otăr(t să anali#ăm mai atent biserica cretină la
începuturile ei, cu o minte desc0isă. .m început prin a lua în discuţie unicitatea adevărurilor
despre însui 8isus.
Capitoll 6 " IISUS HRISTOS7 OM8 ,EU8 MIT SAU $RANCMASON0
O alt+ na(tere a $e&ioarei
9acă versiunea bisericii asupra evenimentelor ce înconjoară viaţa omului numit 8isus Hristos nu
au fost corecte din punct de vedere istoric, ne1am ateptat la o majoritate de scrieri contemporane
care să intre în conflict cu istoria „oficială”. .a s1a i înt(mplat, deoarece scrierile de la Eag
23
Hammadi i &anuscrisele de la &area &oartă aruncă o lumină diferită asupra interpretării date în
Eoul +estament. 2 dificultate fundamentală pentru biserică stă în faptul că mitul cretin central
este anterior lui 8isus Hristos. Povestea lui Hristos este la fel de vec0e ca i omul, de la naterea
Fecioarei în locuri umile, p(nă la sacrificiul prin moarte pentru a1i salvat poporul. Ia a fost scrisă
de nenumărate ori, pentru personalităţile centrale din fiecare religie. Eu este un ca# de
similitudine: vorbim aici de permutabilitate.
.a de aproape era povestea lui &it0ra <sau &it0ras=, un alt cult popular din 8mperiul ,oman,
înc(t părinţii bisericii l1au identificat cu lucrarea diavolului, av(nd intenţia deliberată de a parodia
povestea lui Hristos. Faptul că acest cult al lui &it0ra <&it0ras= a e;istat cu mult înainte de
naterea cretinului &esia nu i1a împiedicat pe aceti indivi#i să fabule#e: ei au pretins că diavolul
era o vulpe bătr(nă, ireată, care se întorsese înapoi în timp, ca să cree#e un om care ar discredita
originalitatea evidentă a povetii lui Hristos. 8ată numai c(teva dintre figurile antice care erau
considerate #ei, i care toate l1au precedat pe Hristos' ș
4atama 9%%ha' născut din fecioara &aya, în jurul anului L** î.e.n.:
Dion:sos' #eu grec, născut de o fecioară într1un staul, a transformat apa în vin:
;irrns' un salvator roman, născut din fecioară:
Attis' născut din fecioara Eama, în Frigia, în jurul anului C** î.e.n.:
In%ra' născut din fecioară, în +ibet, în jur de 6** î.e.n.:
A%onis' #eu babilonian, născut din fecioara 8s0tar:
Krishna' #eitate 0indusă, născută din fecioara 9evaPi, în jurul lui 5C** î.e.n.:
,oroastr' născut din fecioară, în 5$**15C** î.e.n.:
Mithra' născut din fecioară în staul, în C$ decembrie, pe la L** î.e.n. !nvierea sa a fost sărbătorită
la Pate.
-e pare că de1a lungul timpului, multe tinere inocente au născut copii ai #eilorF
3ultul lui &it0ra nu este agreat de cretini, care nu aderă la +eoria 3ălătorului -atanic prin +imp.
&it0raismul este o ramură siriană a mai vec0iului cult persan al lui Noroastru, care a fost introdus
în 8mperiul ,oman în jur de L6 î.e.n. 9octrina sa includea bote#ul, o masă sacră, credinţa în
nemurire, un #eu salvator care a murit i s1a înălţat din nou, ca să acţione#e ca mediator între om i
#eu, o înviere, o judecată de apoi, cerul i iadul. %a ceremonii se folosesc lum(nări, tăm(ie i
clopote. 3redincioii recunoteau divinitatea împăratului i nu1i deranja faptul că coe;istau cu alte
culte, dar au fost absorbiţi în cele din urmă de cretinii mai puţin toleranţi. 9upă cum vom arăta
mai t(r#iu, adevărata sectă a lui 8isus, biserica din 8erusalim, nu avea aa de multe elemente
păg(ne: acestea au devenit ulterior adăugiri romane, pentru a crea o teologie 0ibridă, care va
mulţumi pe aproape toţi cetăţenii. ,omanii s1au g(ndit astfel' plebeii trebuiau să aibă superstiţii,
de ce să nu aibă una care să fie controlată de stat? 9acă n1ar fi avut loc o sc0imbare majoră în
ultimii ani ai 8mperiului ,oman, familiile moderne s1ar fi dus la slujba de duminică cu postere
lipite pe geamurile mainilor' „&it0ra vă iubete”.
2 altă problemă esenţială este adevăratul nume al lui Hristos. &ajoritatea oamenilor sunt
contienţi că 8isus Hristos este un nume grecesc dat mai t(r#iu, dar ei nu s1au c0inuit să se întrebe
care era adevăratul nume al #eului1om. Eumele cu care s1a născut nu este cunoscut cu certitudine,
dar este posibil să fi fost cunoscut în timpul vieţii drept Oe0os0ua, cu înţelesul de „Oa0ve care
reuete”, în termeni moderni însemn(nd ceva de genul „cel care va aduce victoria”. !n forma în
care am recunoate1o astă#i, s1ar traduce cu Gosua, acelai nume dat celui din /ec0iul +estament
care a adus victoria poporului său în Dătălia de la 8eri0on, c(nd #idurile aceluiai ora au fost
dăr(mate cu sunete de trompetă.
24
Eumele de 8isus este o simplă interpretare grecească a numelui evreiesc Oe0os0ua, dar adăugarea
numelui de „Hristos” este mult mai îngrijorătoare. Iste o traducere grecească a no iunii evreie ti ț ș
„&esia”, căruia i s1a dat înţelesul de „cel ce aduce salvarea prin spălarea păcatului”, în ciuda
faptului că termenul evreiescMaramaic înseamnă pur i simplu „o persoană care va deveni regele de
drept al evreilor”. +radiţia evreiască spune că regii 8sraelului erau de asemenea asociaţi cu &esia.
Pentru ei, cuv(ntul însemna un viitor rege sau un om ce ateaptă să devină rege. .cestea erau
înţelesurile simple, directe' putem fi siguri că conceptul evreiesc de &esia i regatul său viitor nu
avea deloc valori supranaturale.
!n mod surprin#ător, cuv(ntul &esia apare doar de două ori în versiunea autori#ată a /ec0iului
+estament i lipsete complet din Eoul +estament. +otui, în timpul lui 8isus, el devenise un
concept popular printre evrei, care ateptau cu nerăbdare vremea c(nd vor stăp(ni din nou, în loc
să fie sub stăp(nirea ocupanţilor <kittim, cum îi numeau ei= cum ar fi sirienii, babilonienii, sau mai
ales pentru ei, romanii. Pentru aceste naţii evreieti din primele secole ale erei noastre, de îndată
ce o persoană de drept ocupa tronul 8sraelului, el devenea rege, i nu i se mai aplica titlul de
&esia.
Faptul că termenul &esia nu este deloc folosit în Eoul +estament poate fi e;plicat numai în ca#ul
în care traducătorii au folosit cuv(ntul grecesc „Hristos” acolo unde cuv(ntul evreiesc „&esia”
apărea în primele te;te. 3u timpul, desemnarea drept „3rist” a devenit sinonimă cu 8isus Hristos i
nu cu alţi &esia sau 3ri ti, dei termenul nu era unic i nu era restr(ns la un singur individ. Pentru ș
cei care, ulterior, au adaptat credinţele tribului evreu, folosirea ebraică a cuv(ntului „&esia” era
mult prea pasivă, străină i ba#ată pe aspiraţiile politice ale adevăratei lumi evreieti: în
consecinţă, traducerea grecească a cuv(ntului a căpătat nuanţele unui misterios cult elenistic, cu
puterea supranaturală de a salva suflete i a ispăi vina întregii lumi. Eorman 3o0en a descris în
mod succint situaţia c(nd a spus despre &esia evreiesc' „Il va fi cel mult un mare conducător
militar i un stăp(n înţelept i drept, dirijat de Oa0ve i numit de el să conducă poporul lui 8uda.
Eoţiunea de salvator transcendental în formă umană, at(t de importantă în credinţa #oroastră i
cretinism, este total necunoscută Dibliei evreieti”.
Faptul că cretinii afirmă autenticitatea credinţelor din /ec0iul +estament este, probabil, foarte
trist pentru erudiţii evrei moderni, care descoperă că motenirea lor a fost folosită pentru a da
veridicitate unui cult roman, în parte de origine persană. .cest furt al celor CC de te;te evreieti
care au constituit nucleul /ec0iului +estament s1a răsp(ndit încă de la începutul secolului al 881lea,
c(nd cretinii căutau referinţe care să sprijine credinţele cultului lor incipient. &embrii primei
biserici se considerau a fi evrei i, p(nă la sf(ritul secolului 8, toată lumea considera cretinii
drept o sectă evreiască. Pe la începutul secolului al 881lea, totui, marea majoritate a cretinilor
erau oameni convertiţi de pe întregul 8mperiu ,oman, care nu1i mai considera deloc evrei. .ceti
jefuitori culturali nu erau preocupaţi de conte;t sau de interpretarea acceptată i se simţeau liberi
să cite#e după dorinţă din te;tele evreieti, care nu erau recunoscute drept scriptură.
/ec0iul +estament a fost tradus în grecete în secolul al 8881lea î.e.n., i a devenit cunoscut drept
-eptuaginta <de obicei, cunoscută drept %BB=. 3retinii au inserat noi pasaje i cărţi întregi i apoi
au avut îndră#neala să acu#e evreii că au omis aceste părţi din propriile lor scripturiF .ceastă
credinţă s1a fi;at în g(ndirea cretină i a avut drept consecinţă multe acte ulterioare de vandalism,
cum ar fi înt(mplarea de la Paris din 5C4C, c(nd C4 de căruţe încărcate cu scripturi evreieti au fost
furate din sinagogi i arse. 9ouă#eci de ani mai t(r#iu, regele Gayme 8 de .ragon a ordonat ca toate ș
cărţile evreieti să fie distruse.
25
7nii erudiţi cretini credeau că /ec0iul +estament era străin de noua lor religie, dar majoritatea au
citit printre r(nduri pentru a înţelege referinţele „evidente” la salvatorul lor. 3ele CC de cărţi ale
-fintei -cripturi au fost de#voltate pentru a crea un /ec0i +estament mai „umflat”. .ceste adăugiri
ale primilor scriitori cretini i1au inclus pe I#ra, Gudit0, +obit, &accabei, înţeleptul, Icle#iastul,
Daru0, &anasse i 3artea lui 9aniel, c(ntecul celor +rei 3opii -finţi, 8storia -u#anei i Frumoasa
i 9ragonul. Pentru o vreme, cretinii au fost fericiţi cu „noul” lor /ec0i +estament dar, pe măsură
ce din ce în ce mai mulţi erudiţi serioi, cum ar fi 2rigene din .le;andria în secolul al 8881lea, au
început să studie#e te;tele din nou, au avut îndoieli care au dus la adevărul că versiunea evreiască
originală era singura corectă.
-1a sugerat ca noile -cripturi din bisericile cretine să fie distruse, dar aceste raţiuni au fost uitate
în dorinţa cretină generală de a fi o religie de sine stătătoare, cu o -criptură diferită. 9ar, în timp
ce biserica principală a optat pentru 0otăr(rea mai simplă, de#baterile au continuat i mulţi
g(nditori cretini au rămas neconvini. !n secolul al 8/1lea, 30irii din 8erusalim a inter#is citirea
acestor cărţi adăugate, c0iar i în particular, iar prin secolul al B/8881lea, unii g(nditori cretini de
frunte, cum ar fi 8oan 9amasc0inul, au susţinut că numai cele CC de cărţi evreieti erau adevăratele
componente ale scripturii corecte. .celeai persoane care au studiat /ec0iul +estament au alcătuit
i Eoul +estament.
Pentru o perspectivă corectă asupra evenimentelor care au dus la crearea acestei cărţi relativ
recente a noii scripturi, este esenţial să înţelegem, în acest punct crucial, ceva din perspectiva
evreiască general acceptată. .stă#i, în mod virtual, toţi vesticii acceptă bariera dintre politică i
religie, dar este o greeală să presupui că alte ţări sau alte perioade ale istoriei aveau o perspectivă
similară. 8ranul modern, de e;emplu, nu recunoate nicio diferenţă între cele două domenii i
oamenii din 8udeea i Aalileea, acum C.*** de ani, te1ar fi cre#ut nebun dacă ai fi încercat să spui
că relaţia lor cu #eul lor era diferită în vreun fel de lupta lor naţională. Pe vremea lui 8isus Hristos,
politica era o adevărată problemă teologică, stabilitatea naţiunii ba#(ndu1se pe credinţa în
9umne#eu. 9acă ar fi dovedit că credinţa lor este valoroasă, evreii ar fi avut propriul lor rege i i1
ar fi învins inamicii în luptă. +imp de sute de ani, ei s1au dovedit nevrednici, astfel că 9umne#eu
i1a părăsit, lăs(ndu1i la bunul plac al dumanilor, dar pe măsură ce evreii credincioi au început să
ducă o viaţă mai austeră, au început să atepte sosirea unui &esia, pentru a începe procesul unei
conduceri autonome.
I;istă aici un punct fundamental ce nu poate fi ignorat' nicăieri în /ec0iul +estament nu se spune
despre venirea salvatorului lumii. Ivreii au ateptat să apară un conducător care să fie un rege
păm(ntean de talia lui 9avid, i totui, oric(t de mult le1ar fi plăcut cretinilor asta, 8isus nu a fost
un &esia de tipul lui 9avid <3ristul=, deoarece nu a reuit să devină regele legitim al 8sraelului.
Pentru evreii din acel timp, inclusiv pentru 8isus, nu e;ista un alt înţeles al cuv(ntului. Eu este o
problemă de credinţă, este un fapt istoric mai presus de de#baterea teologică. Diserica este acum
pe deplin contientă de această neînţelegere iniţială i poate pretinde că interpretarea sa spirituală
dată cuv(ntului este adevărată i recunoscută, în ciuda faptului că evreii foloseau cuv(ntul în mod
diferit. +otui, dacă Diserica recunoate că cretinii i evreii înţeleg termenul de &esia total diferit,
re#ultă că ea nu are dreptul de a folosi /ec0iul +estament drept sursă referitoare la venirea lui
3rist. -ă faci altfel ar fi o adevărată fraudă. .ccentuăm ideea că evreii nu ateptau un #eu sau un
salvator mondial, ei ateptau pur i simplu un lider politic pe linia primului lor rege " 9avid.
2 altă problemă pentru g(ndirea cretină este credinţa că 8isus era re#ultatul unei împerec0eri
magice dintre Oa0ve i &aria. 9upă cum am vă#ut, această unire #eu1femeie este o vec0e
necesitate pentru a crea aa1#iii oameni1#ei din culturile 2rientului &ijlociu. Gustificarea pentru
26
această idee a cretinilor o repre#intă c0iar titlul folosit de 8isus pentru el însui, „Fiul lui
9umne#eu” " care este un titlu vec0i pentru oricine se trage dintr1un rege. +oţi regii din toate
timpurile, încep(nd cu faraonii, i1au stabilit dreptul de a stăp(ni prin descendenţa lor din #ei.
Pe c(nd cercetam aria comple;ă a rolului ateptat al lui &esia, am înt(lnit înt(mplător un punct de
vedere straniu i nelinititor, pe care nimeni nu pare să1l fi luat vreodată în discuţie. -e referă la
numele criminalului care a fost eliberat în locul lui 8isus la proces. Eumele său, poate vă amintiţi,
era Daraba. Poate veţi g(ndi că este doar un alt nume biblic i c0iar unul care are o conotaţie a
răului' „Daraba, criminalul cel rău, care i1a înelat pe evrei să1l elibere#e în locul salvatorului
nostru”. Qipetele mulţimii care cerea să1l crucifice pe Hristos în locul unui criminal de r(nd
repre#intă una din mărturiile Eoului +estament referitoare la natura demnă de dispreţ a evreilor,
care a dus la C.*** de ani de antisemitism. Ji totui, nu este nevoie dec(t de o cunoatere
rudimentară a limbajului vremii, pentru a înţelege că „Daraba” nu este un nume, ci un titlu,
însemn(nd „Fiul lui 9umne#eu”. „Dar” înseamnă „fiul lui” i „.bba” însemnă în traducere literală
„tată”, dar a fost i este folosit referitor la +atăl, adică 9umne#eu. .ceasta ne1a intrigat i ne1a
mirat, dar am fost i mai surprini c(nd am mers mai departe cu descoperirea primelor manuscrise
ale lui &atei. !n versetul C6'5L, această titulatură este folosită în forma sa întreagă' 8isus Darabba.
9eci, individul care a fost eliberat i salvat de la crucificare la cererea mulţimii era, fără putinţă de
tăgadă, conform Ivang0eliei, cunoscut drept „8isus, fiul lui 9umne#eu”. Prima parte a numelui a
fost scoasă din Ivang0elia lui &atei, la o dată ulterioară, de către aceia care căutau să stabilească
fapte pentru a se potrivi cu credinţele lor. 2 astfel de selecţie este ceea ce am numi acum
eufemistic „să nu spui tot adevărul”, dar este ceva mai mult dec(t o încercare de a evita întrebările
grele la care biserica nu ar vrea sau nu ar putea să răspundă.
+otul devine din ce în ce mai înc(lcit. Ivang0eliile afirmă că acest alt „8isus, fiul lui 9umne#eu” a
fost acu#at că este un rebel evreu, care a ucis oameni după i#bucnirea unei insurecţiei. .stfel,
Daraba nu a fost criminal, ci un evreu fanatic, unul acu#at de acelai lucru ca i 8isus. 3(nd aceste
fapte lămuritoare sunt luate în considerare, împrejurările procesului lui 8isus devin mult mai
complicate. 9oi oameni cu acelai nume, cu aceeai pretenţie i aceeai vină. 3um să tim care a
fost eliberat? 9esigur că multe din vec0ile secte cretine cred că 8isus nu a murit pe cruce, pentru
că un altul a murit în locul lui. &usulmanii din #ilele noastre îl venerea#ă pe 8isus ca pe un profet
care a fost pedepsit să fie crucificat i al cărui loc a fost luat de altul. -imbolismul lui 3rist
crucificat este ba#a credinţei cretine, i totui, multe grupuri, at(t contemporane cu evenimentul,
c(t i moderne, afirmă că el nu a murit în acest fel. 2are ar putea avea ele dreptate?
9ove#ile noastre nu provin din vreo Ivang0elie gnostică înt(mplătoare, ci din Eoul +estament:
aadar, criticile inevitabile ale bisericii vor trebui tiinţific demonstrate. Iste greu să cre#i că unii
nu le1au citit sau că este vreo greeală ce poate fi îndreptată prin retorica tradiţională. Iliberaţi de
cerinţa dogmatică a credinţei oarbe, am acceptat că legenda lui 8isus Hristos este un amalgam de
credinţe supranaturale din alte religii necunoscute. .m început să ne întrebăm dacă varianta
demnă de cre#are nu ar putea fi povestea amestecată a doi oameni " în acelai mod în care se
crede că povestea lui ,obin Hood a luat natere din povetile spuse despre un mare număr de
nobili anglo1sa;oni, care trăiau în afara legilor conducătorilor norman#i.
2are autorităţile romane, ameninţate de creterea naţionalismului în 8udeea, au acţionat în acelai
timp împotriva tuturor celor cunoscuţi drept scandalagii? Ivreii erau un spin mic, dar permanent,
în coasta împăratului, i mult ateptata sosire a unui nou &esia, care să1i dea afară pe romani,
înflăcăra mulţimea. -icarii, #eloţi fanatici înarmaţi, i1au asasinat pe evreii care erau prieteni ai
,omei i întreaga populaţie devenea încre#ătoare în posibilitatea de a1i c(tiga independenţa. .r
27
fi fost normal ca autorităţile romane să înăbue scandalul înainte de a fi prea t(r#iu. Putem doar să
speculăm ce s1ar fi putut înt(mpla ca să se cree#e situaţia deosebită relatată în Eoul +estament.
Primul nostru scenariu a fost că au apărut doi &esia, din cele două grupuri diferite din 8udeea, iar
faptul că e;istau mai multe cereri pentru titlul de &esia în secolele 8 i 88 este bine documentat. 3e
ar fi dacă doi dintre aceti &esia ar fi fost la fel de populari în acelai timp? .m(ndoi ar fi fost
numiţi 8isus de adepţii lor, pentru că e;istă o descriere a salvatorului poporului evreu " cel care le
aduce victoria i prosperitatea. !n acest punct al arestării lor, una dintre aceste figuri mesianice
poate că era cunoscută mai bine drept „8isus, rege al evreilor”, iar celălalt, „8isus, fiul lui
9umne#eu”. 3um aceti criminali erau e;pui public, Pilat din Pont a înţeles că situaţia devenea
e;plo#ivă i, tem(ndu1se de o baie de s(nge în care ar fi putut cădea victimă, a oferit libertatea
unuia din cei doi &esia prini. &ulţimea trebuia să aleagă între regele său mesianic sau preotul lor
mesianic. Ji l1au ales pe al doilea.
.m denumit acest scenariu al teoriei lui &esia „Pisica lui -c0rXdinger” <după celebrul e;periment
logic care arată că două re#ultate asemănătoare pot coe;ista în lumea stranie a mecanicii cuantice=,
pentru că este imposibil de spus dacă „adevăratul” 8isus al credinţei cretine a fost crucificat sau
eliberat. Povetile ambilor oameni sunt acum contopite, astfel că sectele cretine care pretind că el
nu a fost niciodată crucificat au dreptate i tot la fel e i cu Diserica, care spune că a fost crucificat.
.l doilea scenariu este ba#at pe cunoaterea e;istenţei unei credinţe tradiţionale, care certifică
e;istenţa a doi &esia, care ar fi lucrat împreună pentru a asigura victoria finală a lui Oa0ve i a
poporului său ales. 7n &esia, rege din tribul lui 8uda, din descendenţa lui 9avid, s1ar fi alăturat
unui &esia, preot din tribul lui %evi. .cest lucru era de ateptat, deoarece, potrivit tradiţiei, preoţii
evrei trebuiau să fie leviţi. .ceastă teorie presupune că în momentul procesului, cei doi &esia au
fost arestaţi i acu#aţi de insurecţie civilă. 8isus din descendenţa regală a lui 8uda a fost arestat i a
murit pe cruce, în timp ce 8isus cu descendenţă preoţească a fost eliberat. 3are din cei doi a fost
acela? 8isus născut de &aria pretindea că este un &esia, pentru că provenea din familia regală a lui
9avid i se presupune că s1a născut în oraul lui 9avid, Detleem. +otui, după cum se poate citi în
versetele de început ale Eoului +estament, această descendenţă se ba#ea#ă pe genealogia soţului
&ariei, 8osif, care nu era, conform credinţei cretine, tatăl lui 8isus. 2 întorsătură crudă a logicii "
dacă era Fiul lui 9umne#eu, nu putea fi &esia regescF
+e0nic, 8isus născut de &aria nu poate fi un &esia regesc, dar ar putea fi versiunea preoţească'
mama sa este cunoscută a fi o rudă de1a lui 8oan Dote#ătorul, care era levit: astfel, 8isus avea ceva
s(nge levit. 9eci, nu acesta este fiul care a murit pe cruce. !n această situaţie de „doi 8isui”, am
descoperit o greeală evidentă în povestea cretină a lui &esia, dar nu o putem soluţiona, ci numai
discuta ca pe un scenariu posibil. 9oar atunci c(nd am de#legat o g0icitoare masonică mai ad(ncă,
soluţia reală a ieit la iveală. Ee vom ocupa de aceasta în capitolele ulterioare.
#rin&ipalele grpri %in Iersalim
3ele trei grupuri principale ale populaţiei din 8udeea secolului 8 erau saduc0eii, fariseii i
esenienii. Primele două sunt definite de notele de subsol din Diblia de la 9ouai, după cum
urmea#ă' „Fariseii i saduc0eii. .cetia erau cele două secte ale evreilor' Primii erau în cea mai
mare parte ipocriţi notorii, ceilal i fiind un fel de liber1cugetători în materie de religie”. Pentru ț
asemenea cantitate mică de informaţii, gradul de neadevăr este e;traordinar.
-aduc0eii erau, fapt stabilit, birocraţia preoţească i aristocrată a 8erusalimului. !n vederile lor
religioase erau foarte conservatori, necre#(nd în niciun fel de e;istenţă dincolo de morm(nt i au
28
considerat, fără îndoială, opiniile comple;e i acţiunile fariseilor ca lucrarea unor nebuni
superstiţioi. !n majoritatea privinţelor, ei conduceau ţara după cerinţele romane i nu după cele
evreieti: erau ceea ce noi numim astă#i colabora ioni ti. Ii susţineau libertatea individului de a1i ț ș
modela destinul i, spre deosebire de farisei, credeau că istoria î i avea cursul ei propriu i nu era ș
parte a unui plan divin. Dogaţi i de rang social înalt, erau duri, grosolani i răi cu cei care încălcau
legea sau se amestecau în problemele lor de conducere. Eu erau oameni de idei sau cu idealuri i ș
conduceau ţara spre avantajul lor. 3a să fim drepţi, nu erau prea diferiţi de clasele conducătoare
din majoritatea ţărilor, dar să1i numeti liber1cugetători în materie de religie este foarte departe de
adevăr.
Fariseii, pe de altă parte, nu erau, strict vorbind, preoţi, dar erau devotaţi legii i încercau să o
aplice permanent, în toate situaţiile concrete. 3a să fie ajutaţi în aplicarea corectă a legii, ei au
de#voltat o tradiţie de interpretare, prin care toate acţiunile erau minuţios reglate. .u stabilit
standarde înalte, care au devenit pietre de temelie ale iudaismului ortodo; modern, i dacă cineva
împărtăea credinţa lor sau nu, erau foarte părtinitori i e;clusiviti. !n mod tradiţional, întreaga
relaţie cu Oa0ve a fost restr(nsă la pre#enţa sa divină în templul din 8erusalim, sub controlul unui
înalt prelat, dar fariseii au creat posibilitatea ca evreii de pretutindeni să aibă acces la 9umne#eu.
.#i, fricile i speranţele fariseilor trăiesc sub forma iudaismului ortodo;. !n întreaga lume, evreii
ortodoci nu vor lucra în #iua de -abat, nici nu vor conduce maina, nu vor folosi mijloacele de
transport în comun, nu vor împinge un cărucior de copil, nu vor coase sau c(rpi, nu se vor uita la
televi#or, găti sau stoarce un burete, apăsa o sonerie sau folosi un lift. ,ecent, un director evreu al
unui 0otel cuer dintr1o staţiune din sudul .ngliei, în Dournemout0, a fost concediat pentru că a
înv(rtit comutatorul care punea în funcţiune sistemul de încăl#ire centrală într1o s(mbătă
dimineaţa. Faptul că, poate, clienţii săi ar fi suferit de frig nu era o scu#ă pentru grava abatere de la
legea ce1i are rădăcina în faptul că +ora, cartea legii evreieti, inter#ice „aprinderea focului” de
-abat.

Isenienii au rămas un grup mai puţin înţeles p(nă în 5@46, c(nd au fost descoperite &anuscrisele
de la &area &oartă la Uumran, la C* de mile de 8erusalim. Ile ne spun multe despre aceti oameni
stranii, care au trăit în această vale uscată, st(ncoasă, pe la jumătatea secolului al 881lea î.e.n. sau
L> e.n. I;istă mărturii că peterile au fost ulterior ocupate de un număr mic de oameni, p(nă în
5)L e.n. <perioada ultimei răscoale evreieti, sub alt 8isus=, dar nu este sigur dacă aceti ultimi
locuitori erau esenieni. -tricteţea atotcuprin#ătoare a minţii esenienilor, a regulilor lor religioase, îi
făcea pe farisei să pară nite 0edoniti lipsiţi de griji. 9ei mulţi erudiţi acceptă faptul că esenienii
i biserica de început aveau numeroase trăsături în comun, Diserica de la ,oma a negat
întotdeauna orice legătură cu acetia. 7na din legăturile comune cele mai evidente era ateptarea
.pocalipsei, împărtăită de toţi. .mbele ateptau ca lumea e;istentă să se termine brusc i
iminent.
Factorul principal care1i diferenţia pe esenieni de saduc0ei i farisei era că dreptul de a fi esenian
era obţinut doar printr1o alegere matură, individuală, i nu prin natere. Isenienii din Uumran se
credeau singurii păstrători ai adevăratelor învăţături religioase ale 8sraelului i credeau că prin
preotul lor fondator, numit în &anuscrise „învăţătorul dreptăţii”, au stabilit „un nou contract”,
forma finală i perfectă a unei alianţe perfecte între poporul lui 8srael i 9umne#eul lor. .cest
aranjament era re#ervat numai membrilor comunităţii eseniene, datorită respectului lor faţă de
toate cele L5) reguli. 3a i fariseii, ei au adoptat ideea unor #ei mai mici, numiţi îngeri.
Iste sigur acum că esenienii, pe care noi îi numim în pre#ent comunitatea Uumran, sunt autorii
&anuscriselor de la &area &oartă: iar faptul că aceti oameni erau na#areenii sau biserica
29
adevărată din 8erusalim ne1a devenit clar i evident. 9ovada că aceste grupuri erau în mod esenţial
unul i acelai este totală, iar argumentul bisericii că ele sunt separate pare a fi o încercare de a
ascunde faptul că 8isus este deosebit, în timp ce &anuscrisele de la &area &oartă spun o poveste
similară, fără nicio referire la 8isus. 9acă biserica de a#i ar accepta faptul că Rumranienii erau
însăi biserica din 8erusalim, ea ar urma să e;plice de ce #eul ei nu era i liderul comunităţii sale.
&anuscrisele de la &area &oartă descriu un grup cu o răsp(ndire identică, cu aceeai
terminologie specifică i aceleai credinţe escatologice ca i biserica din 8erusalim. I;perţii au
arătat, i printre ei profesorul ,obert Iisenman, că liderul comunităţii Uumran în jurul deceniilor 4
i $ ale secolului 8 e.n. era 8acob cel 9rept, fratele lui 8isus, care, după cum afirmă biserica, a fost
primul episcop al 8erusalimului. <%ucru confirmat ulterior, într1o conversaţie particulară, de
profesorul P0illip 9avies.= 3um îi împărţea 8acob timpul între cele două grupuri? Nile i dimineţi
alternative sau poate după1amie#i? Areu de cre#ut. ,ăspunsul sigur este că am(ndouă grupurile
erau unul i acelai. !n ultimele trei decenii ale e;istenţei ei, comunitatea Uumran era biserica din
8erusalim.
!n spirit, esenienii erau evrei ultraconservatori, dar în unele ca#uri erau progresiti i creativi peste
măsură. /ocabularul Rumranian este pre#ent în literatura cretină i neînţelegerea sensului său
original a întărit adevărurile celor care i1ar susţine pe #eii păg(ni prin valoroasa credinţă iudaică.
Eoul vocabular al Rumranienilor a început să intre în cultura teologică evreiască în secolul 8 î.e.n.
i s1a de#voltat în secolul 8 e.n., c(nd literatura religioasă era un lucru obinuit. .ceasta era ș
traducerea Dibliei ebraice în aramaică, limba evreilor pe vremea lui 8isus Hristos. 9eoarece
slujbele erau ţinute într1o ebraică puţin înţeleasă, au fost simultan traduse liber în aramaică, pentru
folosul celor ce se rugau. +raducătorii foloseau cuvinte i e;presii care erau înţelese în lumina
împrejurărilor curente. .stfel, versurile Rumranice din ritualul cretin, cum ar fi „/ie împărăţia
ta”, „împărăţia 9omnului”, „împărăţia lui 9umne#eu” i „împărăţia 9inastiei lui 9avid”, se referă
toate la acelai obiectiv politic. Aeorge Sesley Duc0anan remarcă' „3(nd 8isus afirma „!mpărăţia
mea nu este din această lume” <în 5>')L=, el nu spunea că aceasta era în ceruri. !n Ivang0elia lui
8oan, toţi oamenii sunt împărţiţi în două grupuri' <5= cei ai lumii i <C= cei ce nu sunt ai lumii. 3ei
ce nu sunt ai lumii îl includeau pe 8isus, dar i pe cei care credeau în el. Ii trăiau pe păm(nt. Eu
erau în ceruri, dar nici nu erau păg(ni. Ii aparţineau „bisericii”, în contrast cu cei ai „lumii”.
„%umea” includea toţi păg(nii i pe cei care refu#au să creadă în Il”.
Ee putem da seama că termenii folosiţi în acea vreme erau simple afirmaţii politice. 9acă urmai
micarea independentă, erai în „,egatul lui 9umne#eu”, iar dacă nu, erai în „lumea” obinuită. !n
%uca 56'C*1C5, un fariseu l1a întrebat pe 8isus c(nd va veni împărăţia lui 9umne#eu i a primit
următoarea replică' „!mpărăţia lui 9umne#eu nu va veni ca s1o vedem i nu vom spune' „7ite1o
aici, aici, acoloF !mpărăţia lui 9umne#eu este în minţile voastre”.
+ermenii „!mpărăţia 3erului” i „!mpărăţia lui 9umne#eu” aveau un înţeles simplu i clar pentru
cei care1l foloseau, dar c(nd el a fost adoptat de gentili <cretinii neevrei=, noii stăp(ni s1au g(ndit
la un paradis unde oamenii buni merg după moarte i vor fi uniţi cu cei dragi, într1un e;ta# etern.
Iste o cale departe de ceea ce orice 8isus <adică „conducătorul victoriei”= i1a învăţat pe oameni în
secolul 8. 3uv(ntul aramaic care a fost tradus în grecete ca să însemne „împărăţie” nu a fost
înţeles în acest conte;t, deoarece el înseamnă i „guvern” sau „stăp(nire” iar c(nd folosim sensul
obinuit al termenului, el înseamnă „ţinutul lui 8srael, care era condus după legea mo#aică”. 9e
fapt, c(nd 8isus i contemporanii lui s1au referit la „venirea împărăţiei cerurilor”, ei au înţeles prin
asta „timpul c(nd îi vom înlătura pe ocupanţii străini i acoliţii lor din 8udeea i vom începe să
respectăm regulile stricte evreieti”. 3ei mai religioi dintre ei credeau că problemele lor
30
proveneau din faptul că au fost părăsiţi de Oa0ve, din cau#a păcatului lor de a nu fi susţinut legea
lui &oise destul de puternic. -ingurul remediu pentru toate problemele lor erau puritatea i
dreptatea: ei trebuiau să respecte fiecare literă a legii lui 9umne#eu.
M+rtria e5i%ent+ a Mans&riselor %e la Marea Moart+
9upă cum am arătat, cone;iunile între termenii folosiţi în Eoul +estament i &anuscrisele de la
&area &oartă sunt evidente, dar încă de la început, Diserica catolică a încercat să le înlăture.
8nterpretarea pergamentului a fost condusă de un grup catolic ce l1a inclus pe Părintele de /au;,
Părintele &iliP, Părintele -Pe0an, Părintele Puec0 i Părintele Denoit. .lte persoane independente
implicate s1au pl(ns la vremea respectivă că nu li se asigură acces direct la multe pergamente i,
at(t Go0n .llegro, c(t i Idmund Silson au declarat că au simţit e;istenţa unei politici deliberate,
menită să separe comunitatea Uumran de cretinismul incipient, în ciuda numărului de dove#i
referitoare la elementele comune.
Părintele de /au; a susţinut cu tărie că întreaga comunitate Uumran era total diferită de primii
cretini: el a mai remarcat că, deoarece 8oan Dote#ătorul era at(t de apropiat de învăţăturile
comunităţii Uumran, nu putea fi considerat cretin, ci doar un precursor al cretinismului. .a cum
reiese clar din Eoul +estament, 8oan Dote#ătorul a fost personajul central, deci o astfel de legătură
este greu de înlăturat. 9e /au; a ignorat i faptul că ambele grupuri foloseau bote#ul, îi
împărţeau bunurile, aveau un 3onsiliu format din 5C personalităţi conducătoare i ambele se
refereau la figuri mesianice i la venirea iminentă a împărăţiei lui 9umne#eu.
Pe 5L septembrie 5@$L, Go0n .llegro i1a scris părintelui de /au;, spun(ndu1i' „-unteţi incapabil să
trataţi cretinismul într1o lumină obiectivă. 3ontinuaţi să vorbiţi neîntrerupt despre ce au g(ndit
primii evrei cretini în 8erusalim i nimeni nu ar g0ici că singura dovadă evidentă " dacă o putem
numi astfel " este Eoul +estament”. Părintele de /au; i ec0ipa sa nu puteau să nu vadă noile
pergamente în lumina credinţei lor e;istente i, contient sau nu, au răstălmăcit faptele, pentru a
încerca să arate că aceste comunităţi Uumran i nasoreeni nu aveau nicio legătură.
.ceastă părere nu mai contea#ă acum. Pentru noi, pare de netăgăduit că omul care era 8isus
Hristos a fost i o figură Rumraniană de prim rang în timpul anilor cruciali ai deceniilor al treilea i
al patrulea din secolul 8. 3omunităţile erau puţin numeroase la vremea respectivă, poate nu mai
mult de C** de oameni, i poate puţin mai mult de 4.*** de esenieni în total. Irau un grup de
oameni care g(ndeau la fel, care vedeau salvarea iminentă prin sfinţenie i, dei nu erau preoţi din
tată în fiu, printr1o e;istenţă mona0ală. .ceasta implica o societate care era e;trem de ierar0i#ată,
de la Pa#nic sau &arele &aestru p(nă la fiinţe inferioare, cum ar fi bărbaţi însuraţi sau, mai rău,
femei, în special femei ce puteau să procree#e în perioada ciclului. Femeile, în acea perioadă a
ciclului, trebuiau să renunţe la orice contact cu bărbaţii, inclusiv vi#ual. ,eproducerea era o
necesitate nefericită a vieţii, iar cele care alegeau să aibă o activitate trupească treceau printr1un
proces de curăţare înainte de a se întoarce la comunitatea principală. I;istau diferite trepte pe care
se situau membrii, de la un grup e;terior lărgit, p(nă la unul interior, sf(nt. 8niţierea în treptele mai
înalte necesita legăminte de păstrare a secretului, cu ameninţări de pedepse groa#nice în ca#ul în
care secretele frăţiei erau revelate lumii e;terioare. .ceasta seamănă cu practica masonică, dar
diferenţa este că Rumranienii nu considerau aceste ameninţări obligatorii, ci le luau în sens literal.
.ceti oameni din Uumran ne1au fost de mare interes. Ii purtau togi albe, făceau legăm(nt de
sărăcie, jurau în secret sub ameninţarea unor pedepse cumplite i pretindeau că deţin cunotinţe
secrete. .m construit o imagine a unui grup evreu revoluţionar, care părea să1l includă pe 8isus i
care a fost important pentru revolta evreiască ce a dus, în cele din urmă, la distrugerea
31
8erusalimului i din nou a templului său. .m stabilit fără urmă de îndoială că +emplierii au săpat
ruinele +emplului lui 8rod, căut(nd ceva ce fusese ascuns, între primii ani ai secolului 8, c(nd era
în primele stadii de construcţie, i 6* e.n., c(nd a fost distrus. .ceasta înseamnă nu mai mult de 6*
de ani, în timpul cărora materialul a putut fi ascuns. &anuscrisul de aramă " numit astfel pentru că
era gravat pe folii de aramă " găsit la Uumran, ne povestete cum comunitatea i1a ascuns
comorile i scrierile sub templu, cu pu in timp înainte de anul 6* e.n., astfel că nu este nevoie să ț
speculăm ce te;te au fost găsite de +emplieri. Ji dacă avem dreptate, comunitatea Uumran i
biserica din 8erusalim erau unul i acelai lucru, iar +emplierii, în mod clar, aveau cele mai corecte
documente „cretine” " mult mai importante dec(t evang0eliile sinopticeF
9e departe, cea mai importantă legătură între esenienii din Uumran, 3avalerii +emplieri i
francmasoni este faptul că toate cele trei organi#aţii se concentrea#ă pe reconstrucţia mistică i
fi#ică a +emplului lui -olomon. Iste puţin probabil să fie o coincidenţă i nu ar putea fi un ca# de
asociere frauduloasă în ceea ce privete Francmasoneria, cau#ată de &area %ojă a .ngliei i
învăţăturile sale despre construcţia unui templu spiritual, ce precede descoperirea &anuscriselor
de la &area &oartă cu mult peste C** de ani.
3(nd am anali#at cretinismul gnostic, am descoperit că e;istă o legătură între el, Eoul +estament
i Francmasonerie, prin faptul că toate trei aveau referinţe despre „pietrele ung0iulare”. .m
descoperit aceleai referinţe în te;tele Rumraniene. Iisenman i Sise remarcau acest lucru printre
alte observaţii referitoare la legăturile dintre pergamente i cretinism' „3ititorii familiari#aţi cu
Eoul +estament vor recunoate 3omunitatea i +emplul drept alu#ii paralele, pentru că, aa cum
8isus este repre#entat de +emplu în Ivang0elii i în Pavel, ,egula 3omunităţii, folosind o imagine
paralelă spirituală în +emplul, în /888 $1L i 8B L, descrie 3onsiliul 3omunităţii Uumran drept un
-f(nt al -finţilor pentru .aron i +emplul lui 8srael”. .ceastă imagine, după cum vom vedea, este
larg răsp(ndită la Uumran, inclu#(nd alu#ii paralele la ispăire, mireasmă plăcută, piatră
ung0iulară i fundaţie, care se potrivesc. Folosirea ideii de „fundaţie”, de asemenea, ne tre#ete
amintiri.
$amilia li Iiss
7n element semnificativ, pe care biserica nu vrea să1l discute, este mărturia că 8isus avea fraţi,
probabil i surori. ,eferinţele la fraţii lui 8isus se găsesc într1o varietate de documente din secolele
8 i 88, inclusiv Eoul +estament. -ă ai doi sau trei fraţi i surori este foarte normal, dar c(nd se
presupune că eti fiul lui 9umne#eu, se ridică o întrebare' 3ine a fost tatăl lor? 9in fericire, e;istă
mărturii care indică faptul că 8isus a fost cel mai mare, astfel că naterea -a din fecioară nu este
e;clusă definitiv. .ceastă problemă a fraţilor i surorilor a fost recunoscută i e;istă trei teorii
principale pentru a e;plica această situaţie. Primele de#bateri despre cretinism au purtat numele
teologului care le1a iniţiat. 8deea „Helvidius” acceptă e;istenţa fraţilor lui Hristos: argumentul
„Ipifanius” e;pune noţiunea că erau fiii lui 8osif dintr1o căsătorie anterioară: i e;plicaţia
disperată e;pusă de Gerome a fost că termenul „frate” însemna de fapt „văr”. !n ciuda faptului că
Diblia se referă clar la fraţii lui Hristos în mai multe oca#ii, Diblia romano1catolică 9ouai indică
limpede opţiunea sa preferată, în notele e;plicative' „Helvidius i alţi eretici au lăsat să se creadă
într1un mod nepermis că binecuv(ntata Fecioară &aria a avut i alţi copii pe l(ngă Hristos”. ș
.ceasta contra#ice pasajul din &atei 5)'$$1$L, care afirmă' „Eu este acela fiul dulg0erului? Eu
este mama sa &aria i fraţii săi 8acob, 8osif -imion i 8uda? Ji surorile sale nu sunt toţi cu noi?”
,ăspunsul editorilor Dibliei 9ouai este creativ, c0iar dacă mai puţin convingător pentru cititorul
critic, c(nd afirmă' „.cetia erau copiii &ariei, -ora -fintei Dinecuv(ntate i deci, după stilul
obinuit al scripturii, erau numiţi fraţi, ceea ce înseamnă cea mai apropiată legătură cu salvatorul
32
nostru”. 9acă ar fi vreo urmă de adevăr în această stranie e;plicaţie, ar trebui să remarcăm că
bunicii pe linie maternă ai lui 8isus nu au dovedit prea multă imaginaţie c(nd le1au numit pe
ambele lor fiice &aria. +otui, acum este universal acceptat că 8isus avea fraţi i surori. Fratele său
mai mic, 8aacov <în grecete 8acob i în versiunile engle#eti ale Dibliei, Games= au trăit mai mult
dec(t 8isus cu apro;imativ )* de ani i, după cum vom arăta mai t(r#iu, a fost cel care a păstrat
adevăratele sale învăţături, pentru ca astfel ele să triumfe în faţa unor lucruri de necre#ut.
Na(terea nei noi religii
.cum tim că e;ista o mare diferenţă între biserica originală din 8erusalim i organi#aţia de mai
t(r#iu, care le1a împrumutat imaginea, după ce credincioii fuseseră biciuiţi în ră#boiul cu romanii.
.nali#(nd scrierile celor pe care biserica romană îi numete „primii părinţi cretini” i
conducătorii de mai t(r#iu ai bisericii, am fost nedumeriţi de confu#iile, neînţelegerile i erorile
care au e;istat secole la r(nd. .m descoperit i o afirmaţie de o sinceritate surprin#ătoare. Papa
%eon al B1lea <cel care l1a numit pe regele Henric al /8881lea „apărătorul credinţei”= spune' „Ee1a
folosit acest mit al lui Hristos”.
9e la căderea 8erusalimului, în anul 6* e.n., credinţa numită cretinism a început să se separe de
originile ei evreieti i cur(nd, eroul numit Oe0os0ua s1a pierdut în mituri i legende. /ec0i
povestiri păg(ne au fost str(nse într1o poveste a omului care a încercat să fie regele salvator al
poporului său. %a ,oma, legenda lui ,omulus i ,emus a fost înlocuită cu povestea a doi #ei mai
noi, marii sfinţi Petru i Pavel. Neul -oarelui -ol îi avea #iua de natere pe C$ decembrie i
această dată s1a cre#ut că este potrivită i pentru naterea lui 8isus, astfel ca marii #ei să fie
sărbătoriţi în aceeai #i. -abatul a fost mutat de s(mbătă, în #iua #eului -oare, duminică, i
simbolurile soarelui au apărut deasupra capetelor divine i sfinte, sub formă de 0alou.
3etăţenii 8mperiului ,oman au descoperit că noua religie le dă un sentiment de siguranţă: c0iar
dacă nu o vor duce at(t de bine în această viaţă, o vor duce cu mult mai bine în următoarea. 3a
majoritatea oamenilor de1a lungul istoriei, nu aveau prea multă logică, prefer(nd emoţiile,
sentimentele, cer(ndu1i noului #eu ajutor la nevoie i rug(ndu1se i lăud(ndu1l c(nd lucrurile
mergeau bine. 3retinismul a devenit un cult mai mult dec(t de idei, iar teologia a ocupat locul doi
în guvernarea politică.
8mperiul ,oman a fost o forţă politică uriaă i plină de succes, dar în ciuda încercării nemiloase
de a menţine puterea, aceasta nu putea dăinui venic. . început să se făr(miţe#e ca forţă culturală,
dar a descoperit că un control al minţii omeneti este mult mai eficient dec(t un simplu control
asupra trupului. 3retinismul i1a dat ,omei mecanismul de a instaura o putere politică fără egal,
ba#ată pe mase de oameni simpli, nesofisticaţi, cărora li se oferea o viaţă mai bună după moarte,
dacă îndeplineau poruncile bisericii. +0omas Hobbes, filo#oful i g(nditorul politic al secolului al
B/881lea, a e;primat situaţia în mod clar c(nd a spus' „Papalitatea nu este altceva dec(t fantoma
decedatului 8mperiu ,oman, ce stă încoronată pe morm(ntul lui de atunci încoace”.
Probabil că cel mai semnificativ eveniment în crearea a ceea ce noi numim acum „Diserica” a avut
loc în +urcia, în C* mai, anul )C$ e.n. .cesta a fost 3onsiliul de la Eiceea, re#ultatul 0otăr(rii lui
3onstantin de a controla imperiul său făr(miţat odată pentru totdeauna. Pe vremea aceea,
3onstantin era e;trem de nepopular i masele erau nemulţumite. 8deea cu care a venit pentru a1i
re#olva problemele a fost o lovitură de geniu. Ira destul de realist să accepte că ,oma nu mai avea
puterea de odinioară i, din moment ce nu1i putea menţine po#iţia sigură prin forţă sau
recompensă financiară, ar fi putut să1i stăp(nească poporul dacă s1ar fi putut infiltra în credinţele
spirituale ale supuilor săi.
33
!ntreg imperiul devenise un conglomerat de culturi i ritualuri, unele din ele, cum ar fi
cretinismul, pre#ente în forme variate. 9e c(teva generaţii, aproape fiecare religie estică i1a găsit
drumul spre ,oma i a fost absorbită i metamorfo#ată pentru a se adapta gusturilor locale.
Procesul de romani#are a devenit at(t de profund, înc(t puţini dintre fondatorii de culturi originale
i1ar fi recunoscut propria credinţă după procesul de contopire i uniformi#are. !n această perioadă
de sc0imbare, aceia care se numeau cretini se certau pentru nite diferenţe fundamentale de
credinţă.
!n ciuda rolului său de legiuitor al cretinismului, 3onstantin a rămas credincios cultului #eului
-oare, Sol Invictus, p(nă pe patul morţii, c(nd, în sf(rit, a acceptat bote#ul, în speranţa că cretinii
ar putea totui avea dreptate. 2 poliţă de asigurare ieftină i de bun simţ pentru viaţa de apoi. 3(nd
împăratul s1a implicat pentru prima dată în cretinism, numărul cretinilor devenise semnificativ.
7nul din #ece cetăţeni pretindea că face parte din gruparea evreiască. Il a aplanat dispute pentru
diferite acţiuni cretine, care se acu#au reciproc de falsitate, i probabil a simţit că această religie
devenea o forţă dominantă.
3onstantin a c(tigat titlul pe care istoria urma să i1l confere' „3onstantin cel &are”. Il i1a ur#it
planul i l1a aplicat impecabil. Pe vremea aceea, erau doi împăraţi, 3onstantin, ce stăp(nea vestul,
i %icinius, estul. 3(nd 3onstantin a 0otăr(t ca pe teritoriul său niciun monoteist să nu mai fie
persecutat, %icinius a acceptat cu uurinţă. Probabil că a fost total nedumerit de interesul subit al
lui 3onstantin pentru binele unor culte, cum ar fi cretinismul. 7rma să se lămurească la scurt
timp după asta, c(nd 3onstantin l1a acu#at că a încălcat înţelegerea i l1a ucis pe motiv că trebuia
să proteje#e libertatea religioasă a cetăţenilor săi.
3onstantin a devenit imediat unicul împărat, susţinut puternic de cultul plin de influenţă al lui
3rist. .ceasta era în mod evident o cale e;celentă de a menţine ordinea i de a genera coe#iunea i
3onstantin sigur a simţit că merită o de#voltare ulterioară. Irau două obstacole în faţa acestei
strategii' mai înt(i, erau încă prea multe religii active în general, i mai ales în cadrul armatei. !n al
doilea r(nd, cretinii înii se certau at(t de tare, înc(t e;ista pericolul unor de#membrări în
credinţe diferite. -oluţia lui 3onstantin a fost uluitoare. 9ei era încă devotat religiei -ol 8nvictus,
3onstantin a întrunit primul consiliu internaţional al cretinilor, pentru a stabili odată pentru
totdeauna un singur punct de vedere oficial referitor la cultul cretin i profetul său evreu, 8isus
Hristos. Il a adunat capi ai bisericii din toate regiunile vec0iului imperiu, inclusiv -pania, Franţa,
Igipt, Persia, -iria, .rmenia i însui Qinutul -f(nt. Pentru că cretinii erau de departe cultul cel
mai răsp(ndit din imperiu, consiliul ţinut la Eiceea <acum 8#niP=, în +urcia, s1a transformat într1un
parlament de facto al noului imperiu unit. Ivenimentul a fost foarte bine regi#at' 3onstantin stătea
în mijloc, cu episcopii în jurul său, pentru ca totul să depindă de autoritatea sa. !mpăratul s1a
ae#at ca i Hristos, înconjurat de discipoli i, aa cum spune legenda, puterea 9u0ului -f(nt era
de asemenea pre#entă, acţion(nd prin omul care urma să fie fondatorul Disericii. 3onstantin era în
principal interesat de două lucruri' 9umne#eul cretinilor, pe care el îl vedea ca pe o manifestare a
#eului -oare, i figura lui 8isus Hristos, pe care îl vedea ca pe un mesia evreu, aa cum i era, i se
simţea ca un mesia al imperiului. Il credea că 8isus Hristos este un ră#boinic i o figură sf(ntă ca
i el, care a luptat să instaure#e stăp(nirea lui 9umne#eu. 9ar, în timp ce regele evreiesc nu a
reuit, el a făcut1o pe deplin.
!ncă din timpul vieţii, cretinii l1au privit pe 3onstantin ca pe un mare conducător al credinţei, care
i1a înfr(nt pe eretici. 3ur(nd a apărut povestea convertirii sale la cretinism. !n timpul Dătăliei de
la Podul &ilvian, împăratul a urmat instrucţiunile primite într1un vis profetic i a pictat simbolul
adevăratului 9umne#eu pe scuturile armatei sale. Potrivit cu implicarea ulterioară a lui 3onstantin
34
în cretinism, s1a cre#ut că această imagine era cea a literelor greceti sfinte chi i rho, primele
două litere ale cuv(ntului „30ristos”. +otui, deoarece 3onstantin nu a devenit niciodată cretin,
imaginea de pe scuturi era desigur cea a unui soare strălucitor, simbol al „adevăratului #eu”, -ol
8nvictus. Eu e;istă menţiuni din acea vreme care să descrie acest simbol, dar, deoarece împăratul
tocmai fusese admis ca membru al cultului -ol 8nvictus i i1a petrecut restul vieţii ca înalt preot,
pare puţin probabil că ar fi folosit o altă imagine.
,e#ultatul consiliului a fost „cre#ul niceean” care încerca să reconcilie#e diferenţele dintre
diferitele facţiuni cretine i să evite divergenţele de doctrină care ar fi putut distruge Diserica
Istică. ,egulile care s1au emis asigură i în #ilele noastre o ba#ă pentru majoritatea bisericilor,
preci#(nd multe detalii, cum ar fi unde i c(nd să se ae#e enoriaii în timpul slujbelor. +otui,
problema centrală era dacă Hristos era om sau #eu i, dacă era într1adevăr #eu, care era natura
e;actă a divinităţii lui? &embrii consiliului au avut o sarcină majoră în faţă, care trebuie că le1a
dat multă bătaie de cap. Ira greu de găsit o soluţie logică' dacă e;ista un singur #eu, cum putea
8isus să fie #eu fără a fi acel #eu? Ji dacă fusese conceput de &aria, re#ultă că a e;istat un timp
c(nd 9umne#eu nu era născut, aa că trebuie să e;iste o #eitate mai în v(rstă. .cesta a fost
raţionamentul din mintea gentilică a lui 3onstantin, c(nd a e;plicat relaţia „9umne#eu +atăl” i
„9umne#eu Fiul”. Eouă ni se pare o conclu#ie fără fundament, pentru că nimeni nu crede că ei doi
i propriul lor tată sunt manifestări diferite ale aceleiai entităţi: dacă ar fi aa, ar e;ista un singur
om, deoarece noi ne tragem dintr1o linie infinită părinteMcopil. 3onclu#ia este că cretinismul nu
este deloc o religie monoteistă i se amăgete singură menţin(ndu1i g(ndirea înc(lcită.
&embrii 3onsiliului niceean i1au pus ei înii întrebarea' „Probabil că a fost un 9umne#eu +ată
înainte ca el să construiască lumea, dar ce făcea el c(nd era singur?” Eu s1a dat un răspuns dec(t
un secol mai t(r#iu, c(nd -f(ntul .ugustin de Hippo a sugerat cu claritate că „9umne#eu i1a
petrecut acel timp ca să construiască un infern special pentru cei care1i pun asemenea întrebăriF”
.rius, un preot din .le;andria, a fost campionul părerii fără 9umne#eu. Il a argumentat că 8isus
Hristos nu putea fi 9umne#eu, pentru că era om. 9umne#eu era 9umne#eu i este o blasfemie să
cre#i că 8isus era de natură divină. . putut deveni divin doar prin acţiunile sale. .rius era un teolog
e;trem de detept i a adus o groa#ă de argumente din scriptură care să susţină te#a sa că Hristos
era un om, aa cum erau i membrii consiliului. %ui i s1a opus .t0anasius, tot din .le;andria, care
pretindea că +atăl i Fiul erau în mod parado;al din aceeai substanţă. Părerea despre divinitatea
lui 8isus era împărţită i a trebuit să se vote#e. .rius a pierdut, iar preţul pe care l1a plătit pentru că
a pierdut votul' numele său a devenit dispreţuit, sinonim cu răul, numit ere#ia ariană. Ire#ia era o
acu#aţie uor de aruncat de la un grup cretin la altul, dar după ce 3onstantin a preluat controlul,
înţelesul ei a devenit limpede. !n esenţă, devenea adevăr ce spunea împăratul că este adevăr: restul
era ere#ie, lucrul diavolului.
&ulte scripturi erau în afara legii i aplicarea etic0etei „gnostic” le înlătura de la cre#ul
cretinătăţii, care era foarte limitat. 8nteresant este că unul din cele mai importante documente care
nu a fost elaborat la 3onsiliul din Eiceea a fost „9onaţia lui 3onstantin”. .ceasta a fost o
descoperire a secolului al /8881lea, care s1a dovedit a fi ordinul lui 3onstantin ca Diserica de la
,oma să aibă autoritate absolută în afacerile laice, pentru că -f(ntul Petru, succesorul lui 8isus la
conducerea bisericii, a dat această autoritate episcopului de la ,oma. 9ei e considerată de
întreaga lume un fals, Diserica catolică romană încă se mai agaţă de drepturile pe care acest
document inventat i le conferă. +rebuie de asemenea să menţionăm că pretenţia că Petru ar fi dat
Papei c0eile ,aiului este un alt fals deliberat, cu intenţia de a susţine pretenţiile Disericii romane.
,e#ultă clar din -crierile .postolilor i din -crisorile lui Pavel că 8acob, fratele mai mic al lui
35
8isus Hristos, a preluat rolul de conducător în Diserica din 8erusalim. Iste de asemenea interesant
de notat că primii #ece episcopi ai bisericii din 8erusalim au fost, după spusele lui Iusebiu,
„Părintele Disericii”, toţi evrei circumscrii, care respectau legile evreieti, foloseau liturg0ia
evreiască pentru rugăciunile lor #ilnice i recunoteau numai -abatul evreiesc i festivalurile,
inclusiv #iua ispăirii. .ceastă ultimă regulă demonstrea#ă clar că ei nu priveau moartea lui 8isus
ca pe o ispăire a păcatelor lorF
3onstantin, mai mult dec(t toţi ceilalţi, a făcut o treabă splendidă, fur(nd teologia evreiască. 9ei
a fost efectiv ar0itectul bisericii, el nu a devenit niciodată cretin, dar mama sa, împărăteasa Ilena,
în mod sigur a fost. Ilena a vrut ca toate locurile sfinte să fie identificate i marcate adecvat, cu o
biserică sau alt lăca, aa că a trimis ec0ipe de cercetători cu instrucţiuni să nu se întoarcă p(nă ce
nu găsesc fiecare loc sau lucru sf(nt, de la tufiul în flăcări al lui &oise, p(nă la adevărata cruce.
&orm(ntul lui Hristos a fost găsit în timp util la 8erusalim, sub +emplul lui Gupiter, iar locul
crucificării a fost identificat nu departe de acel loc. . fost găsit c0iar i locul unde se afla &aria
&agdalena era c(nd a aflat vestea cea bună a învierii i a fost marcat cu o stea " toate acestea la
)** de ani după ce avuseseră loc evenimentele i C$* de ani după ce romanii au distrus oraul.
Printr1o coincidenţă miraculoasă, Ilena însăi a dat peste crucea adevărată, completată de placa lui
Pilat din Pont, regele evreilor. Poate că servitorii săi au fost cam prea dornici să1i intre în graţii.
!mpărăteasa a fondat biserici pe &untele &ăslinilor, marc(nd locul unde Hristos s1a ridicat la cer
i presupusul loc al naterii sale din Detleem.
Eu putem să nu ne g(ndim că Ilena a găsit ce i1a dorit să găsească. 7nul din locurile identificate
a fost locul e;act unde 9umne#eu a vorbit cu &oise din tufiul ar#(nd de pe v(rful &untelui
Hareb, din 9eertul -inai, care este acum locul &ănăstirii -f. Icaterina. 9e îndată ce familia
imperială a vă#ut valoarea practică a cretinismului, au început sărbătoriri publice ale legendelor
noului cult.
A%e5+rl %in ere*ii
Diserica romană de început i1a luat asupra sa sarcina de a distruge orice nu se încadra în dogmă.
.devărul nu era important: ce voia biserica era important i orice era contradictoriu era înlăturat.
P(nă recent nu se cunotea aproape nimic despre 8isus Hristos, în afara puţinelor informaţii date de
Eoul +estament. Iste straniu cum un om care stă la ba#a principalei religii a lumii vestice poate
lăsa urme at(t de puţine. Iste adesea posibil să dovedim e;istenţa unei figuri istorice prin lucrurile
negative spuse despre ea de către dumani, i totui, 8isus nu este menţionat în surse ca scrierile lui
Gosep0us, istoricul din secolul 8 al evreilor " în afară de un te;t descoperit recent, cunoscut drept
8osif -lavul, la care ne vom reveni mai t(r#iu în această carte. .bsenţa aproape totală a referinţelor
despre 8isus este datorată foarfecelor cen#orilor, dar, din fericire, acetia nu au avut succes deplin,
aa cum demonstrea#ă 8osif -lavul.
Diserica romani#ată a distrus orice mărturie care l1a portreti#at pe salvatorul său drept muritor i
nu #eu. !n unul din cele mai mari acte de vandalism, cretinii au ars p(nă în temelii Diblioteca din
.le;andria în Igipt, deoarece conţinea prea multe informaţii despre adevărata biserică a
8erusalimului. .stfel, ei au distrus cea mai mare colecţie de te;te vec0i pe care lumea le1a avut
vreodată. 9in fericire, sarcina lor s1a dovedit imposibilă, pentru că nu au putut distruge toate
mărturiile. 9e aici, revelaţiile Ivang0eliilor gnostice i remarcabilele &anuscrise de la &area
&oartă. Da mai mult, scrierile părinţilor fondatori ai bisericii oficiale, în mod neintenţionat, au
făcut lumină asupra oamenilor i g(ndurilor pe care au încercat să le distrugă. !n plus, lucrările
primilor g(nditori cretini au scăpat c(teodată cen#orului, pentru că păreau inofensive, i totui,
cuvintele lor pot spune în pre#ent foarte multe.
36
2 astfel de informaţie vine din scrierea lui 3lement din .le;andria, un g(nditor cretin de marcă
din secolul al 881lea. . fost considerat a fi mai degrabă gnostic în vederi, dar opera sa nu a fost
complet distrusă, deoarece li s1a părut acceptabilă. 2 scrisoare pe care a scris1o unui om
necunoscut cu numele de +0eodor a supravieţuit: din ea aflăm următoarele'
Y.i făcut bine să reduci la tăcere presupusele învăţături ale carpocraţilor. Pentru că acetia sunt
„stelele călătoare” la care se fac referiri în profeţie, care ies de pe drumul îngust al poruncilor în
aleile fără margini ale păcatelor carnale i trupeti. Pentru că, lăud(ndu1se cu cunotinţele, după
cum spun ei, „ale lui -atan”, ei nu tiu că se aruncă într1o „lume a întunericului”, a falsităţii, i
lăud(ndu1se că sunt liberi, au ajuns sclavii dorinţelor. .stfel de oameni trebuie înlăturaţi prin orice
mijloace. Pentru că i dacă ar spune vreun adevăr, un iubitor de adevăr nu ar trebui să fie de acord
cu ei. Pentru că nu toate lucrurile adevărate repre#intă adevărul, nici acel adevăr ce pare adevărat,
după părerea oamenilor, nu trebuie să fie preferat în locul adevăratului adevăr, acela după credinţă.
.cum despre <lucrurile= pe care le tot spun despre Ivang0elia divin inspirată după &arcu, unele
sunt falsuri totale, iar altele, c0iar dacă conţin anumite părţi adevărate, nu sunt redate adevărat.
Pentru că <lucrurile= adevărate, amestecate cu invenţii, sunt falsificate, aa că, după cum se #ice,
c0iar i sarea îi pierde calitatea.
!n ceea ce1l privete pe &arcu, în timpul ederii lui Petru la ,oma, el a scris o relatare a facerilor
9omnului i totui nu a spus totul i nici nu a făcut alu#ii la lucruri secrete i le1a selectat pe
acelea care s1a g(ndit că erau mai folositoare pentru credinţa sporită a celor care erau învăţaţi. 9ar
c(nd Petru a murit ca martir, &arcu a venit la .le;andria, aduc(nd at(t propriile sale însemnări,
c(t i pe cele ale lui Petru, din care a transferat în prima sa carte lucrurile potrivite cu drumul
cunoaterii <gnosis=. .stfel, el a compus o evang0elie mai spirituală, pentru folosul acelora care
urmau să fie perfecţionaţi. Ji totui, el nu a divulgat lucrurile nerostite, nici nu a scris învăţăturile
0ierofantice ale 9omnului, ci la povetile deja scrise a adăugat altele, i mai mult, a notat anumite
lucruri cărora le tia interpretarea. 3a un mistagog Wpreot ini iator în mistere la vechii greci ț Z a
condus auditoriul în cel mai interior sanctuar al acelui adevăr ascuns. .stfel, el a aranjat lucrurile
nici cu rea voinţă, nici imprudent i murind, a lăsat alcătuirea bisericii din .le;andria, care c0iar i
a#i e pă#ită cu grijă, fiind citită doar de cei care sunt iniţiaţi în marile mistere.
9ar de c(nd demonii caută distrugere pentru rasa oamenilor, 3arpocrates, învăţat de ei i folosind
arte înelătoare, a ademenit un anume pre#biter al bisericii din .le;andria i a luat de la el o copie
a evang0eliei secrete, pe care a interpretat1o după doctrina sa blasfematoare i carnală i, mai mult,
a stricat1o, amestec(nd1o cu cuvinte nepri0ănite i sfinte, minciuni neruinate. 9in acest amestec
sunt e;trase învăţăturile carpocraţilor.
Pentru că nimeni, aa cum am spus mai sus, nu trebuie să aibă încredere în ei, nici c(nd le e;pun
falsificările nu trebuie să recunoască faptul că Ivang0elia secretă este scrisă de &arcu, ci c0iar
trebuie să nege sub jurăm(nt. Pentru că „nu toate lucrurile adevărate trebuie spuse tuturor
oamenilor”. Pentru acest motiv, înţelepciunea 9omnului prin -olomon sfătuiete' „,ăspunde1i
nebunului după nebunia sa”, învăţ(nd că lumina adevărului trebuie ascunsă de cei care sunt
ignoranţi. 9in nou spune' „%asă nebunul să se tre#ească în întuneric.” 9ar noi suntem, „copii ai
luminii 9omnului”, fiind luminaţi de „#iua de primăvară” a spiritului 9omnului de sus i „7nde
este spiritul 9omnului” spune, „e;istă liberate”, pentru că „toate lucrurile sunt pure pentru cel
curat”.
Pentru tine, nu voi e#ita să răspund la întrebările ce mi le1ai pus, elimin(nd falsificările prin c0iar
cuvintele Ivang0eliei. 9e e;emplu, după' „Ji erau pe drumul ce ducea la 8erusalim”, i ce
urmea#ă, p(nă la „9upă trei #ile el se va ridica”, Ivang0elia secretă aduce următoarele, cuv(nt cu
cuv(nt' „Ji au venit la Det0ania i o femeie al cărei frate murise era acolo. Ji ea se ae#ă la
picioarele lui 8isus i îi #ise, „Fiu al lui 9avid, ai milă de mine.”
37
9ar discipolii au îndepărtat1o. Ji 8isus, supărat, s1a dus la ea în grădină unde era morm(ntul i, în
acea clipă s1a au#it un ţipăt din morm(nt. Ji apropiindu1se, 8isus a dat la o parte piatra de la ua
morm(ntului. Ji s1a îndreptat spre locul unde era t(nărul, a întins m(na i l1a ridicat, lu(ndu1l de
m(nă. Ji t(nărul l1a privit, l1a plăcut i l1a rugat să stea cu el. Ji ieind din morm(nt, au intrat în
casa t(nărului, deoarece era bogat. 9upă ase #ile, 8isus i1a spus ce să facă, i seara, t(nărul veni la
el îmbrăcat cu o p(n#ă de in peste trupul său gol. Ji a rămas cu el în noaptea aceea, pentru că 8isus
l1a învăţat misterul împărăţiei lui 9umne#eu. Ji ridic(ndu1se, s1a întors în cealaltă parte a
8ordanului. Ji 8acob i 8oan au venit la el i toată acea parte om gol cu om gol i alte lucruri despre
care ai scris nu s1au găsit. „Ji după cuvintele „Ji a intrat în 8eri0on” Ivang0elia secretă adaugă
doar „Ji sora t(nărului pe care 8isus l1a iubit i mama sa i -alomeea erau acolo i 8isus nu i1a
primit.” 9ar multe alte lucruri despre care ai scris par i sunt false.[
!n acest punct, scrisoarea se oprete la jumătatea paginii. .ceastă referire la o evang0elie secretă
i, mai important, la o ceremonie secretă, condusă de însui 8isus, a fost o mare descoperire. Putea
fi oare adevărat? ne1am întrebat. Poate că 3lement a greit, dar nu pare adevărat. .poi, scrisoarea
putea fi un fals: i dacă este aa, de ce? Eu ne putem imagina ce motiv ar fi avut cineva s1o
falsifice aa de demult. !ntorc(ndu1ne la tema principală a scrisorii, credem că e;istă o puternică
similitudine între referinţele făcute la „t(nărul gol, învelit în p(n#ă de in” i un incident nee;plicat,
în timpul arestării lui 8isus la A0etsimani, după cum este descris în &arcu' 54'$51$C' „Ji l1a urmat
un t(năr oarecare, cu o p(n#ă de in aruncată peste trupul gol. Ji l1au reţinut. 9ar el, arunc(nd
p(n#a de in, a fugit, gol”.
3arpocraţii erau o sectă cretină de început, deosebit de de#agreabilă, care credea că păcatul era
un mijloc de salvare i implicaţia despre cei doi bărbaţi goi poate fi o redare deliberat greită a
evenimentelor, ca să justifice propria lor comportare bi#ară. 3onţinutul scrisorii sună adevărat, aa
cum redă evenimentul Ivang0elia lui &arcu. 9in nou apar elemente masonice' ne1a amintit de
ceremoniile masonice c(nd candidatul este îmbrăcat în alb i, desigur, mantia +emplierilor era la
origine din în alb simplu.
9acă un cretin din secolul al 881lea avea cunotinţe despre ceremoniile secrete conduse de 8isus
Hristos i adepţii săi, ne1am atepta ca o astfel de persoană să fie din .le;andria, care avea
legături puternice cu prima biserică din 8erusalim. 9at fiind conţinutul dramatic al acelei scrisori,
am vrut să aruncăm o privire peste tratatele lui 3lement care au supravieţuit, dei, poate, au fost
aranjate de următorii cen#ori cretini. !ntr1o scurtă lucrare intitulată „&isterele credinţei ce nu vor
fi spuse tuturor”, el arată felul în care cunotinţele nu sunt la îndem(na tuturor' „!nţeleptul nu
spune ce se discută la consiliu, dar ce au#i tu cu urec0ile tale, spune 9omnul, spune tuturor,
rug(ndu1i să primească tradiţia secretă a adevăratei cunoateri i să o e;pună răspicat i la vedere:
i cum ni s1a spus la urec0e, aa să spunem i noi altuia care ne ascultă: dar nu trebuie să
comunicăm tuturor fără deosebire, ce se spune în parabole”.
.ceasta sugerea#ă că e;ista o tradiţie secretă i că este, cel puţin parţial, pre#entă în Diblie, scrisă
astfel înc(t cel neiniţiat să poată accepta parabola la nivel literal, în timp ce cel informat să
înţeleagă ceva mult mai important i esenţial. 3lement se putea referi doar la părţile din Eoul
+estament care nu sunt considerate în mod normal parabole, pentru că astfel de parabole evidente,
ca „Dunul -amaritean”, sunt lecţii de morală i nimic mai mult. 7nde ar putea fi un înţeles ascuns
în părţile mai ciudate ale povetii lui 8isus Hristos, care sunt luate de cretinii moderni drept
adevăruri literare? Ipisoade cum ar fi cel în care 8isus transformă apa în vin sau învie morţii,
ascund oare un mesaj criptic în spatele actelor imposibile la care se referă? .m început să fim la
fel de interesaţi de detaliile scripturilor biblice ca i de te;tele masonice.
38
3itind lucrarea atribuită unui alt cretin din secolul 88, Hippolytus, intitulată „3ondamnarea tuturor
ere#iilor”, am descoperit relatări fascinante ale unei secte eretice, care se intitulea#ă naasseeni,
care pretindeau că 8acob, fratele 9omnului, le1a dat învăţăturile. Ii presupun că dragostea dintre
bărbat i femeie este o practică ur(tă i murdară, în timp ce să te speli în apa dătătoare de viaţă
este un lucru minunat. Hippolytus spune mai departe' „Ii afirmă, apoi, că egiptenii, după frigieni,
este stabilit că au cea mai mare vec0ime din întreaga omenire i au fost primii în a arăta tuturor
oamenilor riturile i orgiile #eilor. Ii au sacrul i măreţia i, pentru aceia care nu sunt iniţiaţi,
misterele de nespus ale lui 8sis. .cestea, totui, nu sunt altceva dec(t ceea ce s1a arătat i aruncat
de la cele apte veminte i togă de blană, adică, organele se;uale ale lui 2siris. Ji ei spun că
2siris este apă. 9ar natura îmbrăcată în apte veminte, încercuită i împodobită cu apte mantii
din ţesătură fină, eterică, <astfel numeau stelele, cu alegorii cărora le spuneau veminte eterice=
este i era generaţia de sc0imb i este arătată ca o creaţie transformată, inefabilă, necunoscută i
fără de c0ip. Ji asta spun naasseenii ce se arată în -criptură. 9repţii vor cădea de apte ori i se
vor ridica la loc. Pentru că aceste căderi, spune el, sunt sc0imbările stelelor micate de el, cel care
pune stelele în micare.”
I;istă multe alu#ii în acest pasaj. +ermenul naasseean este o altă formă de la nasorean, numele
luat de primii adepţi ai lui 8isus, care au format Diserica din 8erusalim. 9escrierea de#gustului
pentru contactul se;ual cu femei i rolul principal al purificării se potrivesc perfect cu ceea ce tim
despre comunitatea eseniană de la Uumran, care a scris &anuscrisele de la &area &oartă. Fi;aţia
cu cifra apte îi găsete un ecou interesant în referirea din scrisoarea lui 3lement la sanctuarul cel
mai ad(nc al adevărului ascuns de apte. .m fost frapaţi de asemănarea cu masonii i, dei nu am
putut identifica legătura dintre ei, ea a devenit ulterior clară c(nd am înt(lnit ritualul francmasonic
al treptei de .rcă ,egală " dar despre aceasta puţin mai t(r#iu.
O leg+tr+ po*iti5+ 'ntre Iiss (i Templieri
9in dove#ile pe care le avem, am fost convini că 8isus i adepţii săi erau numiţi la început
nasoreeni, dar era important de aflat ce se înţelegea prin acest nume i să vedem de ce nu se mai
folosete. !nsui lui 8isus i s1a dat acest titlu în &atei C'C)' „Ji venind, el a locuit într1un ora
numit Ea#aret” i poate fi completat cu ce au spus profeţii' „3ă el va fi numit na#arinean.”
.cesta poate fi un indiciu că Ivang0elia lui &atei a fost scrisă de cineva înlăturat definitiv din
adevărata biserică, sau, mai posibil, că pasajul a fost adăugat ulterior de cineva care voia să pună
cap la cap nite lucruri mai puţin frumoase. Ee1a frapat ca ilogic faptul că 8isus era obligat să
meargă să trăiască într1un loc anume, pentru că un profet i1a spus astfel. Da mai mult, o greeală
majoră din Eoul +estamentF -e pretinde că oamenii îl numeau pe salvatorul lor „8isus din
Ea#aret”F 9ar oraul Ea#aret nu e;ista pe vremea lui 8isusF Eu e;istă relatări istorice care să se
refere la ora înainte de menţionările din Ivang0elii, ceea ce este o situaţie unică, deoarece
romanii păstrau mărturii e;celente de pe întreg teritoriul imperiului. +ermenul folosit de fapt era
„8isus nasoreanul” pentru că era un membru vec0i al micării cu acest nume. Eoul +estament
plasea#ă primele activităţi ale lui 8isus în jurul &ării Aalileei i presupunerea că a mers la
3apernaum, care apare în &atei 4'5), era doar o corectare istorică necesară. .m fost frapaţi de
aceste cuvinte. Ile implică faptul că 8isus era un membru al sectei nasoreene, care sugerea#ă că el
nu era în mod necesar conducătorul lor iniţial. -e pare că 8isus nu a fost deloc fondatorul bisericii.
Easoreenii urmau să devină semnificativi în povestea care începe să se derule#e în faţa noastră. Ji
am descoperit apoi un indiciu important, venit dintr1o sursă neateptată. !n timp ce vi#ita -inaiul,
30ris, un bun scafandru, a ales să se scufunde printre recifele de corali din &area ,oie, despre
care tia, din e;perienţe anterioare, că era cel mai bun loc din lume pentru aa ceva. /i#ibilitatea
39
de sub apă în jurul lui -0arm el -0eiP din Igipt este e;celentă în mod normal, dar într1o anumită
#i ea a scă#ut dramatic, din cau#a e;plo#iei de spori de corali. .ceasta a transformat apa, care a
devenit întunecată, i în anumite locuri vi#ibilitatea a scă#ut la c(ţiva metri.
30ris continuă povestea' „.m înţeles că nu erau numai veti proaste, deoarece planctonul a adus
creaturi minunate, precum calcanul cu ra#e, care încerca să se 0rănească cu abunden a de 0rană. ț
Ira pe la 5* dimineaţa c(nd am sărit de pe puntea de oţel încins a lui .pu0ara <un vas egiptean
care a fost la început un spărgător de g0eaţă suede#= i am că#ut la 5** de picioare de fundul
multicolor al mării. &1am îndreptat spre ţărm ridic(ndu1mă uor c(nd apa devenea foarte mică, ca
să1mi asigure o scufundare propice decompresiei de nitrogen. %a vreo )* de picioare am intrat
într1un nor mare de plancton i nu mi1am mai vă#ut partenerul de scufundări, aa că m1am întors
în #ona mai limpede. 9e îndată ce am început să văd, am înţeles că un calcan uria se îndrepta
spre mine cu gura larg desc0isă, ca i cum ar fi avut nevoie de tone de apă ca să filtre#e masa de
dimineaţă. -1a oprit în faţa mea la o oarecare distanţă i s1a lăsat în jos, nemicat, ca o farfurie
#burătoare. .cest pete era lat de vreo C* de picioare i, pe c(nd îmi roteam capul în st(nga i în
dreapta, ca să văd în toată splendoarea ei această minunată creatură, am avut un sentiment de
spaimă i bucurie. 9eodată, fără nicio micare a aripilor, s1a depărtat spre st(nga, i atunci am
vă#ut doi calcani mai mici, retrăg(ndu1se prin spatele lui, ca să profite de curentul dinspre ţărm,
care le aducea 0rană.
.ceasta a rămas cea mai gro#avă scufundare din viaţa mea i, de îndată ce m1am întors pe punte,
l1am întrebat pe I0ab, g0idul arab prietenos i atotcunoscător, despre numele locului, i mi1a spus
că se numete ,as Easrani. -t(nd de vorbă, l1am întrebat ce înseamnă acel cuv(nt i mi1a spus că
,as se traduce simplu prin „cap” sau „punct” i „Easrani” însemna mulţi peti mici. .m mers mai
departe i l1am întrebat ce tip de peti i mi1a răspuns „peti mici, obinuiţi, foarte numeroi”.
3(teva #ile mai t(r#iu îi descria pe cretini cu e;act acelai cuv(nt, „nasrani”, i c(nd am verificat,
mi s1a confirmat că acesta este cuv(ntul arab obinuit pentru adepţii marelui profet numit 8isus.
!nţelesul literal mi1a venit în minte i deodată am înţeles totul. .r putea fi acesta înţelesul simplu
al termenului " deoarece, din cele mai vec0i timpuri, cretinii erau „petii cei micuţi”? .ceasta
poate e;plica i imaginea „pescarului de oameni”, pe care biserica i1o atribuie lui Hristos: mai
sigur este că se ba#ea#ă pe vec0ea asociere dintre preot i pete. &embrii sectei eseniene erau toţi
ca nite preoţi prin rugăciuni, evlavie i impunere în faţa legii i se scăldau în apă cu fiecare prilej, ș
ceea ce ar fi un motiv de a folosi termenul.
.ceastă teorie se potrivete cu faptul că membrii sectei nasoreene mergeau în jurul locurilor sfinte
ale primei ere cretine i însemnau locurile lor sfinte cu două arce care formau celebrul semn al
petelui. Iste interesant de notat că simbolul organi#aţiei a fost la origine petele i nu o cruce,
indic(nd că în acea vreme, e;ecuţia lui Hristos nu a fost at(t de importantă. -1ar putea ca Petru i
8oan, membrii de seamă ai sectei nasoreene care recrutau pe alţii, să fi fost cunoscuţi drept
„pescari”, ca recunoatere a activităţilor lor de recrutare i nu ca referinţă la activitatea
pescărească. .ceasta ar putea fi adevărat, mai ales că #ona &ării &oarte nu are pete: i astfel,
pentru a da o e;plicaţie, autorii de mai t(r#iu ai Eoului +estament au trebuit să mute originea
acestor „pescari” în &area Aalileei " care era plină de pete " ca sa împace această contradicţie. 2
cercetare ulterioară a arătat că adjectivul „na#oraios” a fost identificat drept un termen vec0i,
folosit de cei din afara sectei, care, ulterior, au devenit cunoscuţi ca cretini. Ipifanius vorbete de
un grup pre1cretin numit nasaraioi care, aa cum au sugerat un număr mare de erudiţi de marcă,
cum ar fi %id#barsPi, desemnau la origine secta din care a ieit 8isus <i deci Diserica=. 9in nou,
aceasta sugerea#ă că 8isus putea să fi fost un simplu membru i nu un întemeietor.
40
E1a e;istat nici urmă de îndoială în mintea noastră, referitor la două lucruri' 8isus nu a venit din
oraul Ea#aret: el era membru al sectei nasoreene, ai căror membri aproape se considerau a fi
„peti”. .ceastă descoperire avea at(t de mult înţeles, înc(t am verificat toate informaţiile pe care
le aveam la îndem(nă, căut(nd detalii ascunse care ar face lumină i ar putea constitui o ipote#ă
promiţătoare. &ulte date ne1au tre#it interesul, dar am fost uimiţi c(nd am descoperit că secta
nasoreană nu s1a stins niciodată: încă supravieţuiete în sudul 8raPului, ca parte a unei secte mai
mari, mandeană, ai cărei membri descind din punct de vedere religios nu din 8isus, ci din Oa0ia
Ou0ana, mai bine cunoscut cretinilor drept 8oan Dote#ătorulF !n scrierile lor, ei folosesc cuv(ntul
similar natzoraje, pentru a se descrie pe ei în i i. Ii cred că Os0u &s0i0a <8isus= era un nasoreean, ș ș
dar unul rebel i eretic, care a trădat doctrinele secrete ale sectei ce i1au fost încredinţate. Ee1am
pus întrebarea ce secrete a putut poseda i cui i le1ar fi putut spune. ,ăspunsurile posibile nu erau
c0iar departe. Eu tiam foarte multe despre mandeeni i cercet(ndu1i, ne1am concentrat pe
următoarea remarcă' „&andeenii, o comunitate mică, dar tenace, locuind în 8raP, se conduce după
o formă vec0e de gnosticism, care practică iniţierea, e;ta#ul i anumite ritualuri despre care se
spune că seamănă cu cele ale francmasonilor”.
9eci aceasta eraF 7n grup cu descendenţă directă din biserica originală de la 8erusalim i una din
primele descrieri ale lor, pe care am înt(lnit1o, identifică ritualurile lor cu Francmasoneria. -1ar
putea oare ca secretul pe care 8isus se presupune că l1a trădat să fie vreun secret masonic? Ira o
idee uimitoare. .cesta trebuia să fie începutul a ceva foarte important, o opinie confirmată, c(nd
am descoperit că mandeenii de astă#i îi numesc preoţii „nasoreeni”F .m fost fascinaţi să
descoperim că aceti oameni îi iau numele din cuv(ntul „manda”, care înseamnă „cunoatere
secretă”, i am descoperit repede dove#i ale unor posibile legături cu Francmasoneria. &andeenii
folosesc un ritual al str(ngerii de m(nă numit „Hus0ta”, „dreptate”, sau îndeplinirea lucrurilor
corecte. .m considerat că este o idee masonică. 7n alt aspect al ritualului lor care are accente
masonice este faptul că mandeenii spun o rugăciune silenţioasă c(nd iniţiaţii lor sunt consideraţi
morţi din punct de vedere al ritualului, aa cum cele mai secrete cuvinte ale Francmasoneriei sunt
întotdeauna optite în urec0ea unui candidat &ason &aestru, c(nd este ridicat din morm(ntul
ritual. .ceasta va fi o verigă importantă între trecutul i pre#entul Francmasoneriei.
Steaa man%eenilor
30ris a început să cercete#e mai îndeaproape credinţele i ritualurile acelor remarcabile fosile
teologice ale unei culturi ce datea#ă din vremea lui 8isus i a descoperit c(teva cuvinte ce duc la o
e;traordinară înţelegere a istoriei. Gosep0us, istoricul evreilor din secolul 8, a remarcat că esenienii
credeau că sufletele bune locuiesc dincolo de ocean, într1o regiune unde nu cad nici ploi, nici
#ăpe#i, nici nu este foarte cald i este răcorită de bri#a uoară a v(ntului de vest, care bate
încontinuu dinspre ocean. .cest ţinut idilic de peste mare, înspre vest <i uneori spre nord=, este o
credinţă comună multor culturi, de la evrei la greci sau celţi. &andeenii mai cred că locuitorii
acestui ţinut îndepărtat sunt at(t de puri, înc(t oc0ii muritorilor nu1i văd, iar locul lor este însemnat
cu o stea, numită &erica. 7n ţinut peste ocean: un loc perfect, marcat de o stea numită &erica...
sau poate .1merica? Jtim că luceafărul de #i era important pentru nasoreeni i luceafărul de seară,
steaua vestului, este acelai corp ceresc " planeta /enus. 9upă cum urma să descoperim foarte
detailat în cercetările noastre ulterioare, -tatele 7nite ale .mericii au fost create de francmasoni,
iar constituţia sa este ba#ată pe principiile masonice i, după cum tim, luceafărul de #iuă este
steaua spre care trebuie să privească &aestrul &ason. -teaua este un simbol important pentru
-tatele 7nite. A(ndul nostru s1a întors la ritualul masonic i la înc0eierea întrunirii %ojei, c(nd
Pa#nicii Dătr(ni i +ineri sunt întrebaţi următoarele, de către &aestrul de ,ugăciuni'
" Frate Pa#nic Dătr(n, unde îţi îndrepţi paii?
41
" -pre vest, &aestru al ,ugăciunii.
" Frate Pa#nic +(năr, de ce să pleci din est ca să ajungi la vest?
" !n căutarea a ceea ce s1a pierdut, &aestru al ,ugăciunii.
" Frate Pa#nic Dătr(n, ce s1a pierdut?
" -ecretele unice ale &aestrului Nidar, Frate al ,ugăciunii”.
.ceste cone;iuni pot fi o coincidenţă, dar ni se pare că sunt prea multe coincidenţe în acelai timp.
Steaa Ameri&ii
Pare o ciudată diversiune c(nd cercetăm 8erusalimul în timpul lui 8isus, dar originea numelui
.merica este un produs adiacent cercetării noastre. Eoi credem că una din problemele cercetării
istorice tradiţionale este că e;perţii au cercetat părţi individuale de istorie, ca i cum anumite seturi
semnificative de circumstanţe au sosit la data stabilită, pentru ca noi să le etic0etăm i să le
cercetăm. 3ercetătorii serioi aprecia#ă din ce în ce mai mult e;istenţa unor cone;iuni neateptate
i puternice între tot felul de evenimente ce păreau fără legătură. Jtiam că mandeenii erau
descendenţii direcţi ai nasoreenilor i am stabilit de asemenea că erau identici cu Rumranienii,
poporul care i1a îngropat pergamentele secrete sub +emplul lui 8rod. ,e#ultă că, dacă strămoii
mandeenilor au fost autorii pergamentelor pe care le1au de#gropat +emplierii, păm(ntul mistic de
sub steaua numită &erica ar fi putut fi menţionat în scrierile lor secrete. Pe scurt, pare posibil ca
+emplierii să fi aflat de ţinutul minunat de sub steaua strălucitoare, singuratica &erica, din
pergamente, i dacă este aa, e;istă o mare posibilitate ca ei să fi navigat spre vest ca să îl
găsească.
!n mod obinuit, se crede că continentul .merica i1a luat numele de la numele cretin al lui
.merigo /espucci, un bogat agent din -evillia, care aprovi#iona corăbii. Il nu a navigat în %umea
Eouă p(nă în 54@@, la apte ani după 3olumb. .stă#i, este acceptat faptul că mulţi europeni i
asiatici au sosit pe continent cu mult înainte de aceste e;pediţii vestite i binecunoscute, sprijinite
de spanioli. Poate că descendenţii templieri au fost implicaţi în bote#area noului continent: poate
că însui +emplierii au pornit în căutarea unui ţinut de sub luceafărul de seară, care tiau din
descoperirile lor că se numete &erica.
-1au construit corăbii templiere care să re#iste diverselor condiţii, inclusiv furtunilor din Aolful
Discaya, i navigarea lor, cu busolă cu magnetit i 0ărţi astronomice, era departe de a fi primitivă.
2 călătorie transatlantică era posibilă: dacă cunoteau ţinutul luceafărului, ţinutul &erica, aveau i
motivul să găsească %umea Eouă i să o părăsească pe cea vec0e, pentru a supravieţui atunci c(nd
2rdinul a fost declarat eretic, în 5)*6.
!n lumina acestor noi dove#i, 30ris a cre#ut că era destul de raţional să facem speculaţia că unii
dintre +emplieri au pornit spre vest înspre necunoscut, arbor(nd steagul lor de bătălie maritimă,
craniul i oasele încruciate. Ii au găsit atunci ţinutul stelei vestice, cu 5>$ de ani înainte de
3olumb. 8deea pare plau#ibilă, dar dove#ile răm(n indirecte, accidentale. 30ris a lucrat la
interpretarea relaţiilor între culturi din sec. 8 e.n. Ji c(nd s1a g(ndit pentru prima dată că ar putea
e;ista o legătură între &erica i .merica, tia că aa ceva ar fi de mare însemnătate, dar mai tia
că nu o poate dovedi. 30ris îi amintete' „!mi amintesc că eram sigur că, la următoarea noastră
înt(lnire, ,obert va fi foarte entu#iasmat de posibilitatea e;istenţei unei origini nasoreene a
numelui continentului american. E1am spus nimic i am ateptat ca el să citească capitolul. . pus
disc0eta în calculator i a scanat ecranul. 3(nd a ajuns la partea importantă, răspunsul lui a fost o
tăcere de morm(nt. Iram complet de#amăgit: dacă nici ,obert nu găsea această ipote#ă
interesantă, atunci nimeni nu va fi entu#iasmat.
42
,obert stătea, murmura i căuta prin teancurile de cărţi care umpleau fiecare bucăţică de pe
podeaua biroului său. . fost nervos c(nd mai multe volume din 8storia Francmasoneriei lui Aould
au că#ut grămadă, apoi a #(mbit i a scos o carte foarte nouă i lucioasă.
. dat repede paginile 0ărţii rutiere a 8nsulelor Dritanice i a arătat spre regiunea din sudul -coţiei.
" 3e1ai #ice de o e;cursie de1o #i? #ise el.
" 7nde vrei să ajungi? am întrebat eu, încerc(nd să nu par prea de#amăgit. Idinburg0?
" Eu. 9oar c(teva mile mai la sud, satul ,os0u. Nona 3apelei ,osslyn.
+recuseră două #ile de c(nd pornisem spre Idinburg0 i ,obert nu1mi e;plicase unde i de ce
mergeam. 9e la începutul muncii noastre, ne1am împărţit responsabilităţile pentru perioada
+emplierilor, ,obert concentr(ndu1se pe evenimentele din secolul al B8881lea, în timp ce eu
studiam tot ce era înainte de acesta. 3(nd investigam 8erusalimul în secolul 8 e.n., ,obert se
concentra asupra -coţiei în secolul al B8/1lea. /i#itele anterioare în străinătate scoseseră la iveală
un număr mare de morminte templiere i masonice, care ne1au demonstrat ce importantă era
această ţară în de#voltarea Francmasoneriei. 9eci, ce altceva aflase ,obert? .m folosit timpul
călătoriei ca să discutăm despre diferitele #one ale lucrării noastre, dar, c(nd ne apropiam de
graniţa scoţiană la Aretna, am devenit nerăbdător i am insistat ca ,obert să1mi e;plice misiunea
din acea #i.
" Dine, a spus el #(mbind. Jtii că am cercetat istoria familiei -inclair i capela pe care a construit1
o Silliam -t. 3lair în actualul sat ,osslyn.
" 9a, am răspuns eu grăbit, arăt(ndu1i astfel dorinţa mea de a trece mai repede la subiect.
" Eu era înregistrată c(nd am citit prima dată despre ea, dar e;istă ceva ciudat despre 3apela
,osslyn, care se potrivete cu ideea ta despre &erica. .m devenit foarte atent, în timp ce el a
continuat. !ntreaga clădire este decorată în interior cu sculpturi cu semnificaţii masonice i
botanice. .rce, praguri de uă, st(lpi, toate acoperite cu motive decorative de plante, din specii
diferite.
Ira desigur fascinant, dar legătura cu descoperirea mea mandeană încă nu1mi era clară.
" Problema este... ,obert a e#itat, ca să cree#e un suspans. .cele plante includ cactui, aloe i
tiuleţi de porumb. &1am g(ndit mult la importanţa acestei descoperiri.
" 3(nd #ici că a fost construită capela?
" +ocmai asta este problema, a spus ,obert băt(ndu1se peste genunc0i. %ucrarea a început în 5445
i s1a terminat 4$ de ani mai t(r#iu, în 54>L. Dănuiesc că aceste sculpturi au fost făcute nu mai
t(r#iu de 546*.
" &ai spune1mi o dată c(nd a descoperit 3olumb .mericaF .veam nevoie ca cineva să confirme
ceea ce tiam deja.
" . debarcat în Da0amas în 54@C, în Puerto ,ico în 54@), în 3uba în 54@4, dar nu a ajuns în ţara
principală. ,obert a continuat înainte să1i pun următoarea întrebare. Ji, evident că cactusul, aloea
i porumbul indian erau plante din %umea Eouă, care erau necunoscute în afara continentului p(nă
în secolul al B/81lea. &ă uitam fi; la ,obert pe măsură ce înţelegeam. 30iar dacă 3olumb
descoperise aceste plante în prima sa călătorie, 3apela ,osslyn a fost terminată cu L ani înainte i,
deci, sculpturile cu porumb, aloe, cactus au fost făcute c(nd 3ristofor 3olumb era încă elev.
.ltcineva călătorise în .merica i s1a întors cu plantele înainte să descopere 3olumb %umea
Eouă. Ji dovada se găsete în construcţia templierăMmasonicăF
.m sosit la capelă pe la pr(n#, simţindu1ne onoraţi i entu#iasma i de faptul că ne aflăm într1un ț
loc at(t de special. 7it(ndu1ne prin interior, am privit piatra solidă, bolta acoperiului groasă de )
picioare care se întinde pe toată lungimea incintei i ne1am minunat de decoraţia încărcată.
Plimb(ndu1ne prin capelă, am descoperit plantele pe care le căutam' tiuleţii de porumb erau
deasupra ferestrei de pe peretele de sud, iar cactusul aloe apărea la pragul de sus al uii de pe
43
acelai perete. .m putut vedea i alte plante pe care le1am recunoscut. Peste tot erau manifestări
ale „2mului /erde”, figură celtică ce repre#enta fertilitatea. .m numărat peste 5** de „oameni
ver#i”, dar cred că erau c0iar mai mulţi, ce ieeau din vegetaţie. 3apela ,osslyn este un loc
remarcabil i magic. 7nete cretinismul cu vec0iul folclor celtic i Francmasoneria +emplierilor.
.m tiut cu siguranţă că aceasta nu va fi ultima noastră vi#ită la această clădire unică.
+ot ce descoperisem despre esenieniMnasoreeni părea să aibă legături evidente cu Francmasoneria:
revelaţia neateptată că o sectă descinsă din mandeeni încă e;istă în 8raP ne1a desc0is mai multe
direcţii de cercetare. 7na dintre ele ne1a dus pe neateptate la o clădire din -coţia, care avea
e;traordinare imagini masoniceMtempliere. 9ar, ca să1i înţelegem pe deplin pe nasoreeni, tiam că
trebuia să ne întoarcem înapoi în timp, să desluim elementele iniţiale ale misterului nostru' aveam
nevoie să descoperim unde au apărut prima dată elementele c0eie ale religiei evreieti.
CONCLU,II
1 9escoperind că Rumranienii i însui 8isus aveau legături puternice cu +emplierii i
Francmasoneria, voiam acum să aflăm originea credinţelor i ritualurilor lor.
Poporul din Uumran era o distilare a tot ce poate fi descris drept evreiesc, i totui, e;istau mai
multe elemente în structura i sistemul lor de credinţe dec(t sunt atribuite de /ec0iul +estament. 1 1
!ncă o dată am urcat o treaptă în cercetarea noastră. 30iar c(nd trebuia să ne întoarcem la perioada
lui 8isus, în speranţa de a găsi o e;plicaţie pentru credinţele +emplierilor, a trebuit să ne întoarcem
încă o dată în timp, ca să reconstruim teologia evreilor.
1 ,itualurile Francmasoneriei au fost probabil inventate de Rumranieni, dar eram într1un fel siguri
că ele erau mult, mult mai vec0i. .m 0otăr(t să ne întoarcem înapoi c(t puteam de mult, apoi să
continuăm lucrarea, ca să înţelegem capacităţile uimitoare ale g(ndirii Rumraniene.
Capitoll < " LA /NCE#UT8 OMUL L=A $.CUT #E DUMNE,EU
4r+%ina %in E%en
.m 0otăr(t că aveam nevoie să înţelegem istoria i evoluţia credinţelor religioase evreieti, astfel
că ne1am concentrat asupra unui lucru esen ial tuturor civili#aţiilor " limba. I;istă dove#i că ț
majoritatea limbilor din subcontinentul indian, .sia vestică, Iuropa i părţi din nordul .fricii au o
sursă comună. Ilementele comune sutelor de limbi demonstrea#ă acest lucru. Ei s1a părut că
putem aplica acelai lucru religiei, pentru că atunci c(nd au apărut popoare, aa cum i1au
dob(ndit limba, i1au dob(ndit i legendele i #eii. 3one;iunile dintre religii aparent diferite pot,
credem noi, să ne releve relaţii la fel de clare ca i cele descoperite de filologi. 2riginile limbii
sunt căutate de mii de ani. %a început, mulţi credeau că limba are o origine divină i, dacă cineva
ar descoperi prima i cea mai pură formă de vorbire, ar descoperi vocabularul #eilor. -1au făcut
multe „e;perienţe” pentru a găsi această limbă primară, inclusiv cele ale lui PsamtiP 8, faraonul
Igiptului în secolul al /881lea e.n., care a crescut doi copii în aa fel, înc(t să nu audă niciun
cuv(nt vorbit, în speranţa că ei vor vorbi în mod instinctiv o limbă pură i divină. -e spune că au
vorbit frigiana în mod spontan, o limbă vec0e din .sia &ică. .celai e;periment a fost făcut C.***
de ani mai t(r#iu de regele Games al 8/1lea al -coţiei, iar limba care a re#ultat a fost la fel de
neconvingătoare " ebraica.
Prima limbă, din care teoretic s1au născut ulterior toate limbile din lumea vec0e, a fost denumită,
destul de nepoetic, proto1indo1europeană. .ceasta a fost sursa comună a limbilor urdu, france#ă,
punjbi, persană, polone#ă, ce0ă, gale#ă, greacă, lituaniană, portug0e#ă, italiană, afriPaans,
germană, engle#ă etc.. Eu vom ti niciodată c(nd era proto1indo1europeana o singură limbă vie,
44
pentru că ceea ce tim în detaliu despre trecut se ba#ea#ă pe următorul pas revoluţionar care s1a
de#voltat din limbă " cuv(ntul scris. 3artea Aene#ei a fost scrisă acum cca C.6** de ani, cu mult
după regele -olomon.
2ric(t de vec0e este, acum tim că scrierea a început a doua oară în istorie, într1o ţară numită
foarte frumos, -umer. -umerul este locul de natere acceptat al civili#aţiei. -crierea, teologia i
te0nologia construcţiei au pus ulterior ba#ele tuturor culturilor europene i din 2rientul &ijlociu.
9ei nimeni nu e sigur de unde vin sumerienii, ei credeau că vin dintr1o ţară numită 9ilmun, care
se crede că este locul unde se află Da0rein1ul astă#i, pe coasta vestică a Aolfului Persic. Pe la anul
4*** î.e.n., ei aveau o e;istenţă înfloritoare în #ona care astă#i este sudul 8raPului, între două r(uri,
+igrul i Iufratul. 3(mpiile mari, aluvionare, erau bune pentru agricultură i dădeau recolte
bogate, iar r(urile erau pline de pete. !n mileniul 8/ î.e.n., -umerul avea o cultură bine stabilită,
cu orae, meteugari speciali#aţi, lucrări de irigaţie, centre de ceremonie i rapoarte scrise.
3ulturile citadine sunt foarte diferite de cele rurale, deoarece concentrările mari de oameni
necesită o structură socială sofisticată, cu majoritatea forţei de muncă în agricultură. -umerienii au
de#voltat te0nici agricole e;celente. 9in te;tele scrise cu litere cuneiforme s1a calculat că
producţia lor de gr(u de acum 4.4** de ani s1ar putea compara cu cele mai mănoase #one din
3anada.
!n afară de faptul că aveau o agricultură foarte eficientă i c(teva industrii de ba#ă, cum ar fi cea
te;tilă i ceramică, sumerienii au inventat materiale noi, printre care sticla, i au devenit olari i ș
metalurgi ti pricepu i. Ii foloseau aur, argint, aramă i bron#. .u devenit sculptori neîntrecuţi în ș ț
piatră i creatori de filigrane delicate i t(mplărie, dar fără îndoială, cea mai importantă invenţie a
acestui popor e;trem de competent a fost roata.
,eali#ările lor în construcţii sunt impresionante: multele lor inovaţii includeau st(lpul, care era
inspirat de trunc0iul curmalului. Primele lor cetăţi erau ridicate din cărămidă: acestea se prăbueau
după c(teva generaţii, aa că erau ridicate alte construcţii peste cele vec0i. 9upă mii de ani de
civili#aţie sumeriană, acest proces de prăbuire i reconstrucţie a creat nite movile mari, pe care
le numim tells: multe din ele, înalte de vreo L* de picioare, încă e;istă.
Dogăţia sumerienilor a atras călătorii din ţinuturile îndepărtate, care încercau să1i sc0imbe
mărfurile lor simple pe produsele minunate ale acestei civili#aţii avansate. 9rept răspuns,
sumerienii au format o întreagă clasă de negustori internaţionali, cu mari depo#ite pentru import i
e;port. -umerienii erau în situaţia de a pretinde termeni avantajoi pentru comerţul lor i este
posibil ca populaţia să fi avut acces la cele mai e;otice i splendide mărfuri din toate colţurile
tiute ale lumii. &ulte dintre materialele lor de ba#ă erau aduse pe r(uri, în bărci care erau apoi ori
v(ndute ori de#membrate pentru lemnul lor valoros. -ingurul copac care cretea acolo era
curmalul, i lemnul său era prea moale ca să fie folosit în construcţii. -umerul nu avea cariere de
piatră, astfel că atunci c(nd sumerienii voiau să construiască în piatră, blocurile tăiate erau aduse
pe r(uri i transportate printr1un elaborat sistem de canale în locul necesar. Dărcile nu puteau
merge contra curentului, astfel că bunurile manufacturate, folosite la plata cumpărării de materii
prime, trebuiau cărate înspre nord cu măgari: calul era necunoscut în -umer.
Ora(ele %in Smer
Irau mai mult de C* de orae în ţinutul -umer, dintre care cele mai importante erau 7r, His0,
Iridu, %agas0 i Eippur. Fiecare avea autonomie politică, fiind condus de un rege i de preoţime.
Pentru sumerieni, păm(ntul era al lui 9umne#eu, fără a cărui forţă creatoare viaţa ar fi luat sf(rit:
45
regele era un #eu mai mic, mai păm(ntean, a cărui responsabilitate era să asigure prosperitatea
comunităţii. !n centrul fiecărui ora, era casa #eului " templul " de unde preoţii controlau fiecare
aspect al vieţii comunită ii, inclusiv justiţia, folosirea păm(ntului, educaţia religioasă i ritualurile. ț
Jcolile cunoscute drept edubba aveau clase profesionale, iar educaţia începea la o v(rstă mică. Ii
trebuiau să înveţe bine scrisul i apoi să studie#e un număr mare de materii, printre care
matematica, literatura, mu#ica, dreptul, contabilitatea, topometria. -copul lor era să forme#e lideri
cultivaţi.
9e i elemente ale limbii sumeriene sunt folosite în #ilele noastre, aceasta nu este de origine proto1 ș
indo1europeană: de fapt, este una dintre puţinele limbi fără legătură cu limba de ba#ă. 8nteresul
nostru referitor la sumerieni a constat însă din descoperirea elementelor teologice ca sursă
comună de răsp(ndire a limbii i credinţelor religioase. .r0eologii au descoperit mii de tăbliţe în
ruinele de la Eippur, care redau istoria poporului. -crierile datea#ă, după cum tim, din anul )$**
î.e.n. i au fost descifrate după simbolurile de ba#ă. 3apul, m(na i piciorul au fost primele ș
identificate. .cestea erau pictograme uor de reali#at, printr1un desen al obiectului, dar cur(nd au
fost create i termeni simbolici. -imbolul pentru bărbat era un penis în erecţie, semăn(nd cu o ș
lum(nare. 9e aici s1a format cuv(ntul pentru bărbat sclav, care avea formă de lum(nare, cu trei
triung0iuri suprapuse ce repre#entau dealurile. .ceasta desemna un străin. -umerul nu avea
dealuri i singurii re#idenţi bărbaţi erau sclavii. -emnele pe care le repre#entau erau făcute prin
apăsarea unui băţ în argila udă i astfel apărea o dungă mai mare, în care era introdus instrumentul
de scriere, care se termina o linie. .cest efect de triung0i la fiecare capăt al liniei a fost tradus mai
t(r#iu drept picioru, c(rlig: ele sunt semnele mici pe care le putem vedea la e;tremităţile literelor
de pe pagină.
Eu numai forma stili#ată a literelor noastre provine din ţinutul -umer, ci i însui alfabetul. %itera ș
., de e;emplu, derivă din imaginea capului de taur, care era repre#entat de un triung0i cu două
laturi alungite, d(nd impresia de coarne. .ceastă literă a fost prima dată creată de fenicieni, apoi a
intrat în cultura grecească, unde arăta ca un cap de taur culcat, deoarece grecii au folosit majuscule
în alfabetul lor. %itera . a fost rotită la @* de grade i a devenit alpha, literă similară majusculei .
din #ilele noastre, care repre#intă un cap de taur întors.
!n pre#ent, engle#a mai conţine c(teva cuvinte sumeriene aproape pure, cum ar fi alcohol <alcool=,
cane <trestie=, gypsum <g0ips=, myrrh <răină mirositoare= i saffron <ofran=. .a cum ne1au dat
printre multe alte lucruri, roata, sticla, alfabetul, divi#iunile de timp, matematica, arta construcţiei,
sumerienii ne1au mai dat i altceva' pe 9umne#eu. i ne1au mai dat i cele mai vec0i istorii scrise. Ș
!n calitate de francmasoni, am fost deosebit de interesaţi de referirile sumerienilor la Inoc0, care
este important pentru învăţătura masonică, i povestea sumeriană a potopului, care figurea#ă în
ritualul masonic de treaptă.
Itimologii au demonstrat că povestea Arădinii Idenului din cartea Aene#ei este povestea
-umerului: mai mult, orae cum ar fi 7r, %arsa i Haram, menţionate în cartea Aene#ei, se situau
în ţinutul -umer. Aene#a ne relatea#ă povestea creaţiei' „%a început, 9umne#eu a creat cerul i
păm(ntul. Ji păm(ntul era fără formă i gol, i era întuneric pe faţa păm(ntului. Ji spiritul lui
9umne#eu se mica peste ape. Ji 9umne#eu a #is' -ă se facă lumină. Ji s1a făcut lumină. Ji
9umne#eu a #is' -ă fie o boltă cerească în mijlocul apelor i să se separe apele de ape. Ji
9umne#eu a făcut bolta i a separat apele care erau sub boltă de apele care erau deasupra' i aa s1
a făcut. Ji 9umne#eu a #is' .pele de sub cer să fie împreună într1un loc i să apară Păm(nt uscat'
i aa a fost. Ji 9umne#eu a numit uscatul Păm(nt i apele laolaltă le1a numit ţinutul mării. Ji
9umne#eu a #is' Păm(ntul să facă iarbă, iarba să facă săm(nţă i pomul să poarte rod”.
46
3omparaţi cu un fragment dintr1o relatare babiloniană a creaţiei cunoscută drept Inuma Ilis0,
primele două cuvinte însemn(nd „3(nd este sus”. . fost scris i în babiloniană i în sumeriană cu
aproape o mie de ani înainte de Aene#ă i a rămas aproape completă pe tăbliţe cuneiforme' „+ot
păm(ntul era apăF .poi a fost o micare în mijlocul mării: i atunci a fost făcut Iridu. &arduP a
ae#at o trestie pe faţa apei. Il a făcut praf i l1a împrătiat l(ngă trestie. 3a să1i facă pe #ei să
locuiască în lăcaul inimilor, a creat omenirea. . făcut i vieţuitoarele i fiinţele. . creat +igrul i
Iufratul i le1a pus la locul lor. %e1a numit cu nume de #ei. . făcut iarba, mlatina, trestia i
pădurea: vaca sălbatică i viţelul ei, mielul, live#ile: ţapul i capra de munte. -tăp(nul &arduP a
#ăgă#uit marea. . făcut trestii, copaci, a pus cărămi#i, a ridicat clădiri: a făcut case, a construit
cetăţi, l1a făcut pe Irec0”.
.ceastă poveste mesopotamiană a creaţiei este fără îndoială sursa legendei Aene#ei i îi atribuie
lui 9umne#eu toate lucrurile bune făcute de remarcabilii sumerieni. ,eferinţele la clădirile create
de 9umne#eu nu au fost transpuse în povestea israelită din cau#a naturii nomade a evreilor, ceea
ce înseamnă că singurele cetăţi în care au trăit pe vremea cărţii Aene#ei i care au fost notate
fuseseră construite de alţii. 9umne#eul Aene#ei, Oa0ve, nu a e;istat dec(t la c(teva sute de ani
după scrierea acestor tăbliţe cuneiforme.
9upă mulţi e;perţi, #eii civili#aţiilor de mai t(r#iu sunt de#voltări ale #eilor sumerieni ai fertilităţii
i furtunii. .r putea fi oare adevărat? 9esigur, #eul furtunii a jucat un rol important în ţinutul
-umerului i în legenda lui Eoe. -umerienii priveau natura ca pe o entitate vie, iar #eii i #eiţele
erau întruc0ipări ale forţelor naturii. 7nele #eităţi erau responsabile cu fertilitatea păm(ntului i a
oamenilor: altele erau responsabile cu furtunile care aveau loc. Ivident, era important pentru
continuitatea oamenilor ca ei să fie iubiţi de #eii fertilităţii. !n acelai mod, din cau#a efectelor
devastatoare ale lucrărilor lor, #eii furtunii trebuiau îmbl(n#iţi, ca să se păstre#e modul de viaţă
sumerian. Probabil că cel care a provocat Potopul a fost un #eu al furtunii care avea putere asupra
vremii, ceea ce a dus la povestea lui Eoe.
!n calitate de francmasoni, am fost interesaţi de #eii furtunii i ai potopurilor, deoarece ordinul
acordă unei întregi trepte " +reapta &arinarului " un ritual complet i detailat, care ilustrea#ă
povestea căpitanului Eoe i legenda Potopului.
Problema majoră cu care trebuiau să lupte oamenii din -umer era inundarea c(mpiilor joase prin
care curgea +igrul i Iufratul, la sud de mare. 9in c(nd în c(nd, inundaţiile erau devastatoare, dar
odată trebuie că a fost un adevărat cataclism i astfel a intrat în folclor. Eu putem ti dacă a e;istat
vreun constructor de bărci numit Eoe, dar putem fi siguri că Potopul a avut loc.
2 anali#ă ulterioară a Aene#ei, în special genealogia lui -et0 i 3ain, ne trimite la -umer pentru
povestea creaţiei. I;istă liste ale regilor sumerieni de la %arsa, ce cuprind 5* regi care au domnit
înainte de Potop, cam între 5*.*** i L*.*** de ani. %ista de la %arsa se termină cu cuvintele
„9upă Potop, împără ia a cobor(t pe păm(nt”. .ceasta sugerea#ă un nou început, după Potop. ț
7ltimul nume pe a doua listă %arsa este Niusudra, care este un alt nume pentru 7tanapitim, eroul
povetii babiloniene a Potopului, scrisă în tăbliţa a 5C1a a Ipopeii lui A0ilgame. .l aptelea rege
de pe lista sumeriană a fost considerat ca av(nd o înţelepciune deosebită în probleme ce ţineau de
#ei i a fost primul care a practicat profeţia: acest al aptelea nume este Inoc0, despre care
-criptura spune' „. mers împreună cu 9omnul” i în tradiţie evreiască a trebuit dus la ceruri fără
să moară.
47
Ei se pare puţin probabil ca scriitorul Aene#ei să folosească materialul sumerian care intrase în
tradiţia evreiască. %egăturile între religia evreilor i vec0iul ţinut al -umerului sunt evidente, dar
situaţia devine i mai ciudată c(nd căutăm motivul pentru care scriitorul originar sau Oa0Kist, care
a folosit materialul său, i1a făcut pe descendenţii lui -et0 at(t de longevivi, înainte de Potop.
3redem că a făcut1o ca să accentue#e contrastul dintre condiţiile de viaţă înainte i după pedeapsa
divină prin Potop. I;istă totui i o altă raţiune. 7nii scriitori au sugerat că numerele astronomice
din listele de regi sumerieni pot fi re#ultatul speculaţiilor astrologice, care aplicau măsurători
derivate din observarea stelelor ca să calcule#e perioadele de domnie mitică. !n acelai fel, primii
scriitori evrei poate că au aranjat numerele de pe listă ca să corespundă cu o cronologie care
asigura un număr fi; de ani, de la creaţie la construirea +emplului lui -olomon, i au împărţit
această perioadă în epoci, dintre care prima, de la creaţie p(nă la Potop, avea 5L$L de ani.
Ur8 &etatea li A5raam
7r, vestit astă#i pentru marele #igurat din mileniul 888 î.e.n., a fost considerat unul dintre marile
state1cetăţi ale lumii. %aturile nordice i sudice ale cetăţii aveau canale importante, care aduceau
corăbii de pe Iufrat i de pe mare, care era mult mai aproape de ora acum 4.4** de ani dec(t este
acum. -1au păstrat liste cu încărcături de aur, aramă, minereu, lemn, filde, perle i pietre preţioase
într1un singur transport. 7r a devenit celebru sub 7r1Eamma în anul C5** î.e.n., c(nd părţi mari
din ora au fost reconstruite i de#voltate, av(nd o populaţie de $*.*** de oameni. &arele #igurat
a fost mărit, ornat cu mo#aicuri i plantat cu pomi i arbuti. !n v(rful lui era templul #eităţii ș
oraului " Eanna, #eiţa %unii.
!n anul C*** î.e.n., locuitorii au suportat m(nia #eului lor, pentru că, împreună cu alte 5L orae
sumeriene, 7r a fost jefuit de elamiţi. .ceastă înfr(ngere, ca toate celelalte, a fost pusă pe seama
necredinţei oamenilor în #eul lor, care i1a lăsat fără protecţie în faţa inamicilor. .ceastă distrugere
a fost descrisă de un scrib care a fost martorul înt(mplării îngro#itoare' „Pe toate stră#ile erau
trupuri moarte: în locurile unde aveau loc festivităţi, oamenii #ăceau grăme#i”. +emplele i casele
au fost dăr(mate, obiectele de preţ furate i cei care nu au fost ucii au fost făcuţi sclavi. 2raul a
supravieţuit, dar niciodată nu i1a rec(tigat pe deplin gloria i, prin secolul B/888 î.e.n., 7r
devenise o cetate relativ minoră.
!n această perioadă de decădere, relaţia dintre sumerieni i panteonul #eilor a devenit tensionată,
iar conceptul de #ei personali a crescut în importanţă. .ceti #ei personali, care erau de obicei fără
nume, erau legaţi direct de individ " cam ceea ce am numi a#i un înger pă#itor. 2 persoană
motenea #eul de la tată, aa că dacă cineva spunea „că se roagă #eului părinţilor” nu era o
afirmaţie generală despre #ei, ci îi e;prima propria identitate familială " dreptul dob(ndit prin
natere. .cest #eu personal îl va proteja i, dacă va fi necesar, cau#a lui va fi e;pusă în faţa #eilor
mai mari, dar, în sc0imb, se cerea supunere i atenţie. 9acă omul se comporta ur(t, #eul lui îl
părăsea. 2mul era desigur arbitrul a ceea ce era bine i rău: dacă simţea că a făcut rău, îi era frică
de reacţia #eului, dar dacă făcea ceva ce toată lumea în afară de el credea că este rău, era în
siguranţă. .cesta pare un mijloc foarte bun de a controla majoritatea comportărilor proaste,
semăn(nd cu versurile greieraului Gimmy 3ricPet din filmul Pinocc0io' „3ontiinţa personală să1
ţi fie g0id”.
!n perioada de decădere, între anii C*** i 5>** î.e.n., un bărbat numit .bram a decis să1i
părăsească oraul 7r i să se îndrepte spre nord, în căutarea unei vieţi mai bune. 9irecţia pe care a
ales1o era aproape opusă celei spre 9ilmun, păm(ntul sf(nt spre care aspira poporul său, i
păm(ntul strămoilor săi. !n istoria evreiască, .bram a devenit .bra0am <.vraam=, tatăl poporului
evreu. Ira clar că ideile pe care le1a luat cu el din 7r aveau să fie o parte importantă a ceea ce
48
trebuie să aflăm. .m căutat aa de departe înapoi în timp, cu speranţa de a înţelege mai bine i pe
.vraam i pe #eul său, pentru că împreună ei repre#intă prima înt(lnire din Diblie dintre un om
real <opus unui personaj mitic= i #eitatea care a devenit #eul evreilor. Eiciunul dintre noi nu tia
prea multe despre păm(ntul -umerului înainte de cercetare: de fapt, această perioadă istorică era
total necunoscută oricui p(nă la mijlocul secolului al B8B1lea, c(nd P.I. Dotta, un ar0eolog
france#, a început să dea la iveală lucruri de mare importanţă din #ona pe care o cunoatem drept
&esopotamia.
,ăsp(ndirea culturii sumeriene a avut loc cu mai bine de $.*** de ani în urmă. 7nul din cele mai
bune e;emple ale acestei de#voltări culturale, de origine nord1africanăMsud1vest asiatică, îl
repre#intă celţii, care au trecut prin întreaga Iuropă 3entrală i s1au stabilit în final în #onele de
coastă ale vestului -paniei, Dritaniei, 3ornKall, Qara Aalilor, 8rlanda i -coţia, unde anumite
grupuri sociale răm(n genetic pure, prin absenţa căsătoriilor cu alte popoare. 9esenele lor
întortoc0eate dovedesc o relaţie puternică cu arta 2rientului &ijlociu, i dacă mai e;istă vreo
îndoială, anali#a .9E1ului unor celţi din #ilele noastre din comunităţi îndepărtate arată că e;istă o
potrivire cu grupurile tribale nord africane. Eimeni nu tie cu siguranţă c(t a e;istat -umerul, dar,
din mărturiile pe care le1am consultat, pare raţional să credem că tot ce tim despre -umer datea#ă
din perioada de după Potop: multe din oraele i cetăţile -umerului au fost probabil mai mari
înainte ca să i#bucnească Potopul i să le teargă de pe faţa păm(ntului.
Dmne*e8 regele8 preotl (i &onstr&torii
Potopul apare ca o înt(mplare vec0e, c0iar pentru popoare foarte vec0i. Diblia spune povestea lui
Eoe, care a supravieţuit cu familia i animalele lui. &itul Potopului din &esopotamia arată cum
regele 7tanapitim salvea#ă seminţele i animalele de la potopul distrugător, trimis de Inlil ca să
terori#e#e alţi #ei. !n mitologia greacă, 9eucalion i soţia sa, Pyrr0a, au construit o arcă pentru a
scăpa de m(nia devastatoare a lui Neus. Eu putem înainta pe g0icite. -1au descoperit aproape de
7r dove#i ale unui potop important c0iar acum L.*** de ani, într1o #onă unde un strat de m(l
ad(nc de C metri i jumătate acoperă o suprafaţă care cuprinde întreaga vale a +igrului i ș
Iufratului, de la nord de Dagdadul modern, p(nă pe malul Aolfului Persic, în ceea ce include
acum părţi din 8raP, 8ran i HuKeit. 3a să lase asemenea urme, potopul trebuie că a avut proporţii
gigantice i desigur că a îngropat civili#aţia #onei -umerului.
9atarea Potopului e;plică de ce sumerienii par să fi apărut de nicăieri, în jurul anului 4.*** î.e.n.,
aproape peste noapte, în termeni ar0eologici. 2 cultură înfloritoare i sofisticată, fără istorie sau
mărturii despre originea ei, este într1adevăr misterioasă. 9ar este un mister cu o soluţie simplă.
,ăspunsul este că perioada anterioară i poate c0iar mai de#voltată din istoria -umerului a fost
distrusă de cataclism, iar sumerienii care au supravieţuit au trebuit să reconstruiască totul din
temelii. Problema majoră cu care s1a confruntat poporul rămas a fost să găsească supravieţuitori
care erau „păstrători ai secretelor regale”, cei care fuseseră mari preoţi ai templelor dispărute i
deci de ineau puterea tiinţei, în special tiinţa construcţiei. 7nii poate au supravieţuit i ț ș
cunotinţele lor despre misterele ascunse ale naturii i tiinţei le1au permis să afle despre venirea
Potopului, d(ndu1le timpul necesar să se îndrepte spre ţinuturile înalte, unde au reuit să
construiască o arcă.
!n timp ce secretele i simbolul construcţiei au fost anterioare Potopului, noi credem că o nevoie
urgentă i bruscă de a reconstrui „întreaga lume” a creat o nouă perspectivă, ba#ată pe construirea
de fundaţii pătrate, ori#ontale sau verticale, ale unui nou ordin. Eu pretindem că aceasta ar fi
Francmasoneria, sub orice formă a ei, dar creea#ă legătura între tiinţa #idăriei i conceptul de
înviere, deoarece lumea toată a avut e;perienţa „morţii” i încă o dată s1a ridicat din apele creaţiei.
49
&ulţi oameni au simţit că reconstrucţia -umerului era o provocare prea mare i au părăsit regiunea
în căutarea unei noi locuinţe, departe de m(lul umed care acoperea păm(ntul lor. Ji1au luat cu ei
limba care avea o structură gramaticală la fel de sofisticată ca cea a limbilor moderne. Pe l(ngă
asta au luat i cunotinţele agricole, povestea despre clădirile lor, #eii i miturile. Pentru popoare
mai puţin avansate din Iuropa i .sia, ei păreau ni te #ei. -arcina noastră în această cercetare o ș
constituie problemele mari pe care trebuie să le re#olvăm " faptul că aparenţele n1au nicio legătură
între ele, dar de fapt sunt interdependente. %a început, studiul nostru ne1a cufundat în materiale
care acopereau perioade de la începutul timpului p(nă în #ilele noastre. . fost o adevărată
provocare să punem totul cap la cap, într1o ordine logică, dar cu c(t adunăm mai multe informaţii,
cu at(t imaginea devine mai clară. .cest lucru s1a dovedit adevărat pentru problemele legate de
-umer. 3u c(t căutam mai mult influenţe din alte culturi, cu at(t găseam mai multe. .ceastă carte
nu le poate cuprinde pe toate, dar vă dăm un singur e;emplu, ca să vă arătăm ce e;traordinar a fost
rolul acestei culturi.
3onceptul de st(lp sau munte sf(nt care leagă centrul păm(ntului cu cerul este un concept
sumerian pe care îl regăsim în multe sisteme de credinţă, inclusiv cele din .sia de Eord. +ătarii,
mongolii, popoarele buriat i PalmuP din .sia de Eord au o legendă care spune că muntele sf(nt
era o clădire în trepte, const(nd din apte blocuri, fiecare din ce în ce mai mic, ridic(ndu1se spre
cer. /(rful ei este steaua polară, „buricul păm(ntului”. .ceastă structură descrie o clădire
necunoscută acestor triburi, dar se potrivete cu descrierea #iguratului sumerian, care a fost creat
ca un munte artificial. Putem fi siguri că această legătură nu este o coincidenţă, pentru că numele
pe care aceti noma#i nordici îl dau acestui turn sacru mitic este pur i simplu „-umer”. ș
!n timp ce toate templele sumeriene par că au urmat această structură, cel mai celebru dintre cele
cunoscute de noi este +urnul din Dabe%, clădire asociată cu descendenţii lui Eoe. .cest turn a fost
construit în Dabilon de Eabopolassar i era un #igurat de apte etaje, cu o înălţime de )** de
picioare i cu un altar înc0inat #eului &arduP, în v(rf. 3a i povestea Potopului, povestea +urnului ș
din Dabel a fost scrisă în cartea Aene#ei prin combinarea a diferite versiuni ale legendelor vec0i,
lăs(nd autorilor dreptul la păreri personale. 3apitolul 5* din Aene#ă tratea#ă popularea ţărilor de
pe păm(nt după Potop, e;plic(nd cum fiii lui Eoe au creat triburi noi în fiecare parte a lumii.
Pentru evrei, cel mai important dintre aceti fii era -em, care a întemeiat popoarele cunoscute
drept semite <în cursul impresionantei sale vieţi de L** de ani=, care include i poporul evreu.
7rmătorul capitol al Aene#ei spune povestea +urnului din Dabel, încep(nd cu recunoaterea
faptului că, odată, era o singură limbă. !ncepe astfel' „Ji pe păm(nt era o singură limbă, o singură
vorbire. Ji c(nd au plecat din est, au găsit o c(mpie în ţinutul -ennaar <-umer în ebraică= i au
locuit acolo. Ji fiecare a spus vecinului' „/ino, 0ai să facem cărămi#i i să le coacem la foc”. Ji
aveau cărămi#i în loc de pietre i m(l în loc de mortar. Ji au spus' „Haideţi să facem un turn al
cărui v(rf poate să atingă cerul i o cetate, i numele nostru va fi celebru, înainte ca noi să ne ș
răsp(ndim pretutindeni prin păm(nturi străine. i au început să construiască turnul i nu s1au Ș
abătut de la proiect, p(nă nu l1au îndeplinit. i 9omnul a spus' Haideţi să mergem i să le facem Ș
limba de ruine ca să nu se mai înţeleagă unul cu altul. Ji astfel i1a împrătiat peste tot i ei nu au
mai construit cetatea”.
.ceastă logică măruntă i1a lămurit pe evrei de ce oamenii vorbesc limbi diferite i pentru că lumea
a fost o sălbăticie goală înainte ca 9umne#eu să se 0otărască să o repopule#e prin descendenţii lui
Eoe, este firesc că Il a promis ţinutul 3anaan fiilor lui -em, fără să se g(ndească la poporul
dinaintea lor. 9in începuturile -ale în -umer, 9umne#eu a călătorit pe diferite drumuri, spre văile
50
Eilului, 8ndusului i c0iar spre ,(ul Aalben, form(nd marile religii ale lumii. +otul s1a petrecut în
vremuri străvec0i i una din ultimele variante ale teologiei sumeriene a fost 9umne#eul evreilor.
$igra li A5raam8 priml e5re
9e îndată ce .vraam a 0otăr(t să plece din 7r, direcţia firească a fost spre nord, în sus, pe drumul
celor două r(uri, în căutarea unei case noi în care să fie în pace cu 9umne#eu. /ec0iul +estament
ne spune că .vraam, înainte să sosească pe păm(ntul strămoilor lui 8srael, „s1a înc0inat altor #ei”
<8osua C4'C=, ceea ce este destul de surprin#ător, pentru că Oa0ve, #eul evreilor <i eventual al
cretinilor=, era la fel de departe în viitor, cum era calculatorul pentru Silliam 3a;ton Wpărintele
tiparului englezescZ. 30iar după ce Oa0ve s1a făcut cunoscut „poporului său ales”, supunerea faţă
de el a fost cam nesigură vreo mie de ani " alţi #ei, după toate descrierile, fiind la fel de populari.
3(nd a venit vremea ca i#raeli ii să1i scrie istoria, au cercetat în urmă mari perioade de timp i au ț
confirmat vec0i tradiţii orale prin adăugarea detaliilor la ce ar fi putut fi. %ui .vraam i s1a spus
probabil să părăsească cetatea natală 7r pentru că noma#ii fără de 9umne#eu din nord le
ameninţau viaţa de #i cu #i. !n acea vreme, nemulţumirea politică era mereu e;primată drept
nemulţumire teologică. Diblia afirmă că .vraam a apărut la porunca unui om, acolo unde fusese
respinsă regula lui 9umne#eu. .ceasta se referă la răsturnarea repre#entanţilor lui 9umne#eu pe
Păm(nt " regele din 7r i preoţii săi.
.vraam este în general considerat a fi prima figură istorică a Dibliei: prin contrast, .dam, Iva,
3ain, .bel i Eoe sunt repre#entanţii oamenilor i vremurilor, care întruc0ipea#ă ideile evreieti i
tradiţiile referitoare la începuturile vieţii pe Păm(nt. Iste probabil adevărat că a călătorit spre
3anaan, trec(nd drept nomad, i pe drum a avut discuţii cu #eul său personal, care călătorea cu el
de la -umer. 9escrierea lui .vraam drept nomad, ca toţi ceilal i, este logică, deoarece el i oamenii ț
cu care călătorea nu aveau un păm(nt pe care să1l poată numi al lor. .m descoperit că numele
evreiesc derivă din termenul habiru, care era aparent un termen nedemn <c(teodată apăr(nd ca
abiru= folosit de egipteni ca să descrie triburile semitice care umblau de colo1acolo, ca beduinii.
.a cum am vă#ut, evreii pretind că se trag din -em, fiul lui Eoe, care era el însui o figură
sumeriană de legendă, i mai t(r#iu din .vraam, care a părăsit -umerul ca să găsească „păm(ntul
făgăduit”. 9at fiind că nu e;istă nicio urmă din aceti locuitori ai -umerului, credem că mulţi
sumerieni au emigrat spre nord i vest i au format o parte semnificativă din noma#ii care au
devenit naţiunea evreiască. +otui, toate dove#ile arată că evreii nu sunt o rasă, i nici măcar o ș
naţiune istorică, aa cum au ajuns ei să creadă: ei sunt un amalgam de grupuri semite, care au fost
uniţi de lipsa unei ţări i au adoptat o istorie teologică ba#ată pe credinţele unui subgrup sumerian.
Poate că unul din #ece dintre israeliţii din timpul lui 9avid i -olomon se trăgea din sumerieni i
un mic număr erau descendenţii lui .vraam, care, logic, nu putea fi singurul sumerian care a
călătorit în 3anaan i Igipt în timpul celei de1a doua jumătăţi a mileniului al doilea î.e.n. Poporul
0abiru putea fi identificat dintre noma#ii care e;istaseră în Igipt, pentru că erau asiatici care
purtau 0aine ciudate, aveau barbă i vorbeau o limbă străină.
.vraam este considerat a fi c0eia descoperirii lui 8srael, prin promisiunea făcută lui de 9umne#eu
a unei case noi pentru poporul său, în ţinutul identificat mai t(r#iu drept parte a nordului „Nonei
fertile”, numită 3anaan. 9ată fiind natura #eităţilor sumeriene descrise mai sus, este posibil ca
.vraam să fi fost un preot pentru #eul lui, care îi era însoţitor i pa#nic. Ivreul de mijloc sau
cretinul care citete /ec0iul +estament poate fi iertat pentru că g(ndete că păm(ntul 3anaan a
fost un dar binemeritat de la 9umne#eu pentru poporul -ău ales, dar luarea eventuală a acestui
păm(nt nu a fost altceva dec(t un furt. 9acă cuvintele din /ec0iul +estament sunt luate cu
51
înţelesul lor e;act, atunci evreii i #eul lor erau c0iar răi. Eicio justificare supranaturală nu poate
scu#a măcelul at(tor locuitori bătinai, aa cum pretinde /ec0iul +estament.
&ajoritatea cretinilor de astă#i au o impresie vagă, neclară, despre istoria #eului lor, care a fost
mai înt(i regele evreilor. Ii i1l imaginea#ă pe #eul lor ca fiind atotputernic i iubitor, i care ș
promite „poporului -ău ales” un păm(nt frumos, unde curge lapte i miere <un fel de -umer sau
Arădina Idenului redescoperită=, un păm(nt numit 3anaan. 9ar 3anaan nu era o sălbăticie
nelocuită, unde noma#ii nobili să cree#e o nouă ae#are, iar Oa0ve nu era un binefăcător
cumsecade. Il era #eul furtunii i al ră#boiului. ș
-tudii ar0eologice recente arată că locuitorii din 3anaan, ale căror păm(nturi au fost luate de
israeliţi, aveau o civili#aţie avansată, cetăţi cu #iduri i nenumărate orae mai mici i sate cu
sisteme sofisticate de producere a 0ranei i cu meteuguri, i care făceau comerţ în întreaga lume. ș
9acă acceptăm povetile din Diblie, atunci adevăratul #eu al evreilor era în realitate un lider care
aproba inva#ia, furtul i măcelul, av(nd multe în comun cu Aing0is HanF
-untem uimiţi de c(t de mulţi cretini cred că /ec0iul +estament este o relatare de evenimente
istorice reale, în ciuda faptului că îl arată pe 9umne#eu ca pe un maniac ră#bunător, fără pic de
compasiune. !n afară de faptul că a ordonat uciderea a sute de mii de oameni, femei i copii din
cetăţile pe care le1a furat de la populaţiile indigene, se tie i că îi ataca prietenii fără vreun motiv
aparent. !n I;odul 4'C41C$, citim că Oa0ve a 0otăr(t să1l ucidă pe &oise la scurt timp după ce l1a
trimis în Igipt să1i salve#e pe israeliţii „înrobiţi”. . fost convins să nu facă acest lucru îngro#itor
de către o femeie care pretindea că este mireasa lui &oise. -1a rescris acest lucru în lucrarea
apocrifă Gubilees ca să1l de#vinovăţească pe Oa0ve i să1l învinuiască pe spiritul numit &astema,
care este doar un cuv(nt ce înseamnă latura „ostilă” a naturii lui Oa0ve. +otui, reiese clar din
cartea I;odului că 9umne#eu l1a ucis pe fiul lui &oise c(nd s1a m(niat. !n timp ce nimeni nu a
reuit p(nă acum să date#e călătoriile lui .vraam într1o manieră sigură, este unanim recunoscut că
el nu a e;istat mai devreme de anul 5@** î.e.n. i nici mai t(r#iu de anul 5L** î.e.n. 9acă s1ar fi ș
aflat la sf(ritul acestei perioade, ar fi fost c0iar în mijlocul ocupării Igiptului de către aa numiţii
„0icsoi” sau „regii ciobani”, care i1au invadat i asuprit pe egipteni timp de peste C** de ani, de la
56>L p(nă la 5$L6 î.e.n.
.m ajuns la conclu#ia că dacă ar fi e;istat o legătură între .vraam i semiţii care au ocupat
Igiptul din #ona 8erusalimului, istoria ar fi fost mult mai logică. .vraam i adepţii săi au pornit
spre Haran, un ora important din -iria modernă, pe malurile r(ului Dali0, care era pe drumul
comercial din -umer, în sus pe Iufrat. 9e acolo, i1a condus grupul în ţinutul 3anaan, care este,
desigur, 8sraelul. 7ndeva pe drum, .vraam s1a îngrijorat că făcuse ceva rău, deoarece #eul său
personal nu era mulţumit de el. .stfel a înţeles el o problemă gravă sau un incident ce se
înt(mplase în grupul său, trec(nd calamitatea pe seama #eului care nu i1a mai oferit protecţie,
pentru că se supărase. .a de supărat era #eul lui .vraam <ceea ce înseamnă că problema era c0iar
de gravă= înc(t a cre#ut că singura ieire era să1l sacrifice pe fiul său, 8saac. Pasajul din &ica L'6
arată gravitatea situaţiei' „-ă1l dau pe primul născut, fructul trupului meu, pentru păcatul sufletului
meu?”
9e două ori apar în povestea lui .vraam cuvintele „după aceste lucruri”. -1a observat că acestea
erau momentele de cri#ă majoră, c(nd #eul lui .vraam trebuia împăcat. .cesta era unul dintre
ca#uri. 9in fericire pentru t(nărul 8saac, problema s1a re#olvat i tatăl foarte superstiţios i1a
sc0imbat ideea. I;istă, totui, o poveste mai t(r#ie, în care 8saac a fost sacrificat de către .bra0am
i, ulterior, a înviat. 8saac, ca i 8isus Hristos, este portreti#at ca un „servitor suferind” care aduce
salvarea i m(ntuirea celorlalţi.
52
.u trecut vreo mie de ani p(nă ce povestea lui .vraam a fost scrisă pentru prima dată, fiind o
legendă tribală transmisă pe cale orală în tot acest timp. 3(nd a ajuns să fie scrisă, părea firesc ca
#eul lui .vraam să fi fost Oa0ve, în ciuda faptului că Oa0ve nu a apărut p(nă în vremea lui &oise.
+erminologia folosită de &oise c(nd i1a dat pe israeliţi afară din Igipt, spun(ndu1le că mesajul
său vine de la „#eul strămoilor lui” este un mod unic, sumerian, de a se referi la un #eu personal
care aparţine urmailor lui .vraam. !n timp ce doar o mică parte dintre aceti asiatici mutaţi
<proto1evrei= ar putea fi descendenţii lui .vraam, toţi au adus legenda i au adoptat1o ca pe un
motiv acceptabil i raţional pentru împrejurările curente. 9acă &oise ar fi stat în faţa acestor
sclavi în Igipt i le1ar fi transmis mesajul său de la Oa0ve sau de la un #eu al lumii întregi, care i1
ar fi anulat pe toţi ceilalţi #ei, ar fi fost considerat nebun.
-pre deosebire de celelalte personaje, .vraam nu a fost sursa întregului trib care i1a luat numele:
în loc de #eul său personal, #eul lui .vraam a devenit caracteristica distinctivă a viitorului său
popor. Ei se pare uluitor că psi0icul unui sumerian a stat la ba#a a trei mari religii monoteiste ale
lumii. 3ercetarea noastră ne1a condus la înţelegerea conceptului de #eu personal i a oamenilor
care1i derivă motenirea culturală dintr1un bărbat care a părăsit oraul sumerian 7r, lu(ndu1i cu
el #eul personal. 9ei am găsit comentarii despre o posibilă ceremonie de înviere legată de 8saac,
fiul tatălui evreilor, această poveste pare a avea o origine mai t(r#ie. Eu e;istau legături cu
Francmasoneria, aa că, cercet(nd apariţia poporului evreu, trebuia să luăm în considerare cea mai
mare i mai vec0e civili#aţie care a apărut în jurul Eilului. .vraam i1a petrecut timpul în Igipt, în
perioada de formare a naţiunii evreieti, i am înţeles că evreii, mai t(r#iu, au ajuns importanţi i
cunoscuţi pe păm(ntul Igiptului. Prin urmare, Igiptul antic trebuia să fie următorul obiectiv al
cercetării noastre.
CONCLU,II
1 9oar c(nd am cercetat prima apariţie a lui 9umne#eu am înţeles c(t de puţine lucruri tim despre
istoria de început. Eu tiam nimic despre ţinutul -umerului, leagănul civili#aţiei i locul unde s1a
format scrierea i învăţătura pentru prima dată. .m descoperit că sumerienii erau inventatorii
st(lpului, coloanelor i piramidei, care s1au răsp(ndit mult mai departe de păm(nturile lor.
1 Povestea Aene#ei, care vorbete despre Potop, s1a dovedit a fi fost cunoscută cu 5.*** de ani
înainte de relatarea sumeriană a creaţiei, cunoscută drept Inuma Ilis0. .vraam a venit din oraul
sumerian 7r, aduc(ndu1 i cu el #eul personal, cunoscut drept „#eul strămoilor săi,” undeva între ș
anii C*** i 5L** î.e.n.
1 Ee1am întrebat dacă .vraam avea vreo legătură cu 0icsoii, regii Igiptului, care au domnit din
56>L p(nă în 5$L6 î.e.n., dar nu tiam destule despre egipteni ca să răspundem la această întrebare.
1 !n ciuda c(torva alu#ii ale personajelor care figurea#ă în Francmasonerie, n1am găsit nicio
legătură cu Francmasoneria modernă <3raftul=. 9acă vom afla vreodată misterul, va trebui să ne
întoarcem din nou în timp i să studiem civili#aţia Igiptului.
Capitoll > " MO?TENIREA E4I#TENILOR
/n&eptrile Egiptli
Igiptenii sunt celebri pentru piramidele lor. 9upă cum aveam să aflăm, tradiţia acestui popor
foarte deosebit este mai vec0e dec(t construcţiile, pentru că ei sunt cei care au avut o influenţă
importantă asupra modului de viaţă modern. Igiptenii de astă#i sunt un amestec de rasă arabă,
neagră i europeană, ce formea#ă o varietate de nuanţe de c0ipuri. &ulte sunt deosebit de
frumoase i unele sunt identice cu imaginile găsite în mormintele vec0i din piramide. .ceastă
53
frumuseţe nu este doar de suprafaţă: ei au fost mereu prietenoi i, după toate standardele, o naţie
tolerantă. 8deea larg răsp(ndită că „răii” egipteni au folosit sclavi evrei folosi i la construirea ț
piramidelor este o prostie, pentru că nu e;istau evrei în acea perioadă de început.
Primii egipteni au fost puternic influenţaţi, dacă nu g0idaţi în totalitate, de constructorii oraului
-umer. Poate, după &arele Potop, unii deţinători ai secretelor i misterelor construcţiei au venit
spre nord i vest, p(nă au găsit un alt popor situat pe un r(u, care1i susţinea viaţa printr1o
inundaţie controlată, ritmică a apelor r(ului, pentru a aduce fertilitate i ume#eală solului arid al
deertului. 9eoarece Igiptul are un nivel pluviometric insuficient pentru recolte, Eilul a fost
mereu în centrul vieţii i nu este de mirare că acest fluviu a devenit în mod virtual sinonim cu
Igiptul. 9e la sf(ritul lui august p(nă în septembrie are loc o inundaţie anuală, depun(nd m(l
negru, din care va crete 0rana naţiei. ,evărsările prea mari dintr1un an duc la inundaţii grave, ce
distrug case, ucid animale i oameni: prea puţine înseamnă o lipsă de apă i deci foamete.
Ic0ilibrul vieţii depindea de genero#itatea Eilului.
,elatări vec0i ne arată că atunci c(nd soldaţii egipteni i1au alungat pe inamicii lor în .sia, ei au
fost îngro#iţi de condiţiile pe care le1au găsit în locuri cum ar fi %ibanul. -e spunea că vegetaţia
„cretea liberă i împiedica înaintarea trupelor” i „Eilul curgea din cer în loc să curgă dinspre
dealuri”. .ceastă referire ne arată că ei nu aveau un cuv(nt pentru ploaie i că p(nă i acest
fenomen vital poate să nu fie bine privit, odată ce ai învăţat să trăieti fără el. .u fost, de
asemenea, de#gustaţi de temperatura apei pe care o beau din r(urile răcoroase i preferau să o
pună în boluri la încăl#it la soare, înainte să o bea.
Pe l(ngă Eil au trăit grupuri mici, i#olate, de v(nători noma#i, timp de #eci de ani, dar în timpul
mileniului 8/ î.e.n. au început să apară ae#ările agricole. Ile s1au de#voltat ca nite mici regate,
cu limite teritoriale ce trebuiau apărate. %upta a devenit un fenomen comun înainte ca ele să
ajungă să se înţeleagă. 3ooperarea era mai eficientă dec(t agresiunea i astfel au apărut
comunităţile armonioase. !nainte de )5** î.e.n. s1a format un singur regat, prin unificarea celor
două ţinuturi ale Igiptului de -us i de Gos.
+eologia primelor perioade ale regatului unit este încă fragmentată, fiecare ora av(nd #eul său.
&ajoritatea oamenilor credeau că în timpuri imemoriale, #eii trăiau în acelai fel ca oamenii, cu
frici, speranţe, slăbiciuni i moarte. Neii nu erau nemuritori i nici omnipre#enţi: ei îmbătr(neau i
mureau în cimitire speciale pentru ei. .ceastă mortalitate este opusă oricărei definiţii a unui #eu i
ridică întrebarea de ce aceti primi locuitori au fost descrii astfel. -ingura ipote#ă este că oamenii
care controlau regiunea Eilului acum $.$** de ani erau străinii care posedau cunotinţe sau o
te0nologie at(t de avansată comparativ cu populaţia indigenă, înc(t păreau adevăraţi vrăjitori. !n
vremurile străvec0i, magia i religia erau inseparabile i orice persoană puternică putea uor
deveni #eu. Eu merită să speculăm prea mult în legătură cu asemenea evenimente pierdute în
negura preistoriei, dar poate că aceti #ei muritori erau oameni care posedau secretele pe care le1au
transmis constructorilor de piramide înainte să plece sau să dispară ca rasă distinctă.
Igiptenii credeau că materia a e;istat dintotdeauna: pentru ei era ilogic să se g(ndească la un #eu
ca la cineva care să facă ceva din nimic. 2pinia lor era că lumea a început c(nd ordinea a ieit din
0aos i că de atunci se duce o bătălie între forţele ordinii i cele ale de#ordinii. -tarea de 0aos era ș
numită Eun i, ca i descrierile sumeriene i biblice ale condiţiilor de dinaintea creaţiei, totul era
întuneric i abis, p(nă c(nd o for ă creatoare, aflată în mie#ul abisului, a dat ordinul de a se începe ș ț
lucrarea. 9espre e;isten a acestei puteri latente din interiorul substanţei 0aosului nu se tia: era o ț
probabilitate, un potenţial amestecat cu de#ordinea. !n mod uimitor, această imagine a creaţiei
descrie perfect părerea tiinţei moderne, e;primată prin „teoria 0aosului”, care a dovedit că o
54
structură complicată evoluea#ă i se repetă matematic în evenimentele nestructurate. -e pare că
vec0ii egipteni erau mai aproape de părerea că lumea se ba#ea#ă pe fi#ică dec(t am crede.
!n marile ora e, detaliile acestui timp de început sunt diferite de la o credinţă la alta. Pe vremea ș
aceea, cele mai influente ora e erau <folosind viitoarele lor nume greceti= &emp0is, Heliopolis, ș
2raul 3rocodililor, 9edera, Isna, Idfu i Heliopolis 1 3etatea soarelui 1 cunoscută drept 2n.
8deea teologică centrală în aceste ora e era „un prim moment” în istorie, c(nd o mică insulă sau ș
movilă a ieit din 0aosul apei fertilă i gata să sus ină viaţa. !n Heliopolis sau Hermopolis, cel care ț
a adus viaţa i a impus ordinea a fost #eul -oare 1 ,a sau ,e, în timp ce în marele ora &emp0is, ș
el a fost identificat drept Ptar 1 #eul Păm(ntului. !n ambele ca#uri, s1a considerat că #eul a ajuns la
contiinţa de sine în momentul în care a făcut să apară prima insulă din ape. ,aMPtar a devenit
i#vorul beneficiilor materiale i al calită ilor esen iale de care se bucurau egiptenii. i el, cel mai ș ț ț Ș
important, era sensul tuturor artelor i misterul artei construcţiei. ș
-tăp(nii Igiptului, mai înt(i regii i apoi faraonii, erau i #ei i oameni, care stăp(neau prin
dreptul divin. Fiecare rege era „fiul #eului” care, în momentul morţii, se contopea cu tatăl său, ca
să fie #eu în cer. Povestea #eului 2siris ne spune cum a început acest ciclu de #ei i fii ai lor' Eut,
#eiţa cerului, avea cinci copii, iar cel mai mare din ei era 2siris, care era i om i #eu. 9upă legea ș
din Igiptul antic, sora sa îi devenea soţie: numele ei era 8sis. .jutat de m(na sa dreaptă 1 #eul
+0ot0 1 el a condus ţara în mod înţelept i poporul său a prosperat. +otui, fratele său, -et, era
gelos pe succesul lui 2siris i l1a omor(t, tăindu1i corpul în bucăţi, pe care le1a aruncat în diferite
locuri ale Eilului. 8sis a fost disperată, mai ales că 2siris nu lăsase niciun motenitor, ceea ce
însemna că -et avea dreptul să conducă. Fiind o #eiţă inventivă, 8sis nu s1a resemnat: ea a pus să
se găsească părţile corpului lui 2siris, le1a unit i le1a insuflat viaţă. .poi s1a lăsat pe falusul divin
i săm(nţa lui 2siris a pătruns1o. .poi, pe c(nd 8sis îi purta copilul în p(ntece, 2siris s1a dus la
stele, unde a domnit în împărăţia morţilor. 8sis a dat natere unui fiu numit Horus, care a crescut i
a devenit prinţul Igiptului, i mai t(r#iu a ră#bunat moartea tatălui său într1un duel. !n bătaia care
a urmat, Horus i1a tăiat testiculele lui -et, iar el i1a pierdut un oc0i. !n cele din urmă, t(nărul
Horus a ie it victorios i a devenit primul rege. 9e atunci, orice rege era considerat a fi #eul Horus ș
i, în momentul morţii sale, el devenea 2siris iar fiul său, noul Horus.
Stabilitatea &elor %o+ )intri
Igiptul de -us i cel de Gos formau un singur regat în jurul anului $.C** î.e.n. Eu tim ce probleme
aveau oamenii înainte de acest timp, c(nd #eii trăiau printre ei, dar unificarea a fost punctul
principal al bunăstării statului bipartit. 3onstruirea piramidelor a îndeplinit aceleai nevoi pentru
egipteni ca #iguratele pentru sumerieni, în sensul că erau munţi artificiali care ajutau regele i
preoţii să ajungă la #ei. 9ar mai vec0i dec(t piramidele era st(lpul, care avea aceeai funcţie' de a
uni lumea oamenilor cu lumea #eilor.
.nterior unificării, fiecare dintre cele două inuturi avea un st(lp <coloană= principal, care făcea ț
legătura între rege, preoţii săi i #ei. Pare re#onabil să presupunem că atunci c(nd Igiptul de -us i
cel de Gos au devenit două regate într1unul singur, ambii st(lpi erau legaţi. Fiecare st(lp era un
cordon ombilical spiritual între cer i păm(nt i egiptenii aveau nevoie de un nou cadru teologic,
care să e;prime relaţia noii trinităţi, a celor două păm(nturi i un singur cer.
!n vec0iul ora .nnu <numit mai t(r#iu 2n în Diblie i Heliopolis de către greci= e;ista un
important st(lp sacru, numit tot .nnu " posibil înaintea oraului. .cesta credem că era marele
st(lp al Igiptului de Gos i ec0ivalentul său în Igiptul de -us. !n vremea unificării, locul lui era în
oraul EaP0eb. &ai t(r#iu, oraul +eba, cunoscut pe atunci ca Saset, avea titlul de Iwnu Shema,
55
ceea ce însemna -t(lpul de -ud. .nali#(nd vec0ile credinţe i ritualuri egiptene, credem că aceti
st(lpi au devenit manifestările fi#ice ale unificării. -imboli#(nd unirea păm(nturilor într1un singur
regat, cei doi st(lpi erau consideraţi a fi uniţi cu grinda cerească în formă de cruce, cele trei părţi
form(nd o intrare ar0itecturală. 3u un st(lp în sud i altul în nord, desc0iderea era spre est, ca să
înt(mpine soarele la răsărit.
9upă părerea noastră, aceasta însemna stabilitate, i at(ta timp c(t ambii st(lpi răm(neau intacţi,
regatul celor două ţinuturi prospera. .m considerat demn de remarcat că 0ieroglifele egiptenilor
pentru cele două ţinuturi, numite tani, erau doi st(lpi cu faţa spre est, cu puncte ce indicau direcţia
soarelui la răsărit. -t(lpul din dreapta, care în faţa acestei intrări spirituale din est era cel din
Igiptul de Gos, corespunde cu st(lpul masonic Gac0in din dreapta, care înseamnă „a stabili”. Eu
e;istă nicio e;plicaţie în ritualul modern a ceea ce ar putea însemna, dar ni se pare că îi are
originea c0iar în Igiptul de Gos, cel mai vec0i dintre cele două ţinuturi. Potrivit mitului egiptean,
e;istă un loc unde lumea s1a format pentru prima dată din 0aosul primordial numit Eun i deci
Gac0in repre#intă nici mai mult nici mai puţin dec(t stabilirea " înfiinţarea lumii.
Pentru egipteni, st(lpul din dreapta marc0ea#ă legătura cu cerul a Igiptului de -us i în ritualul
masonic este identificat cu Doa#, care înseamnă „puterea”. 9upă cum vom demonstra în capitolul
următor, această asociere s1a născut atunci c(nd ţinutul Igiptului de -us s1a arătat puternic în
timpul celei mai mari încercări, într1o vreme c(nd Igiptul de Gos a cedat în faţa unui inamic
puternic. Francmasoneria afirmă că unificarea celor doi st(lpi repre#intă „stabilitate” i nu e;istă
îndoială că ei arată starea în care se aflau egiptenii. .t(ta timp c(t cei doi st(lpi sunt intacţi, regatul
celor două ţinuturi este prosper. .ceastă temă a puterii prin unirea celor doi st(lpi a fost, credem
noi, începutul unui concept ce va fi adoptat sub multe forme de culturi ulterioare, inclusiv cele ale
evreilor i ale Francmasoneriei.
3(nd studie#i istoria Igiptului, descoperi repede un ideal al civili#aţiei lor, conceptul numit &a\at.
!n lumina cercetării noastre, vă puteţi uor imagina uimirea i entu#iasmul pe care l1am simţit c(nd
am găsit următoarea definiţie' „3e caracteri#a Igiptul era nevoia de ordine. 3redinţele religioase
egiptene nu aveau un pronunţat conţinut etic dar, în practică, e;ista o recunoatere generală că
justiţia era un bun fundamental, parte a ordinii naturale a lucrurilor. 8mplorarea vi#irului de către
faraon în #iua înt(lnirii a clarificat i mai mult această supo#iţie' cuv(ntul folosit, &a\at, semnifica
un înţeles mult mai larg dec(t corectitudine. %a origine, era un termen fi#ic: însemna nivel, ordine
i simetrie, ca fundaţia unui templu. &ai t(r#iu a început să însemne dreptate. Putea fi o descriere
mai clară, mai succintă a Francmasoneriei? 3um noi înine suntem francmasoni, nu credem că ar
putea e;ista alta. Francmasoneria se consideră ea însăi a fi un sistem special de moralitate, ba#at
pe dragoste frăţească, linite i adevăr. &asonului novice i se spune că pătratele i nivelele sunt
semne sigure prin care poţi cunoate un mason.
Francmasoneria nu este o religie, a a cum conceptul &a\at nu este o parte integrantă a vreunei ș
structuri teologice sau legende. .mbele sunt înţelegeri pragmatice ale faptului că mersul
civili#aţiei i progresul social se ba#ea#ă pe abilitatea individului de a „face altuia ce ţi1ar plăcea
să ţi se facă ţie”. Faptul că ambele folosesc planul i construcţia unui templu drept e;emplu i cer
ca purtarea umană să fie superioară, este mai mult dec(t o coincidenţă. ,ar găseti un cod moral în
societăţile care e;istă în afara unui sistem religios i este corect să spunem că &a\at i &asoneria,
piatră cu piatră, nivel cu nivel, sunt o combinaţie de la care lumea modernă ar putea învăţa mult.
3(nd am început să apreciem puterea i frumuseţea &a\at, am simţit i mai mult că &asoneria, în
forma sa actuală, se trage de aici. Poate că oamenii din %oja cea &are se identifică cu valorile
reale, care sunt cu siguranţă în cer, dar după e;perienţa noastră, puţini francmasoni simpli înţeleg
56
splendoarea socială la care sunt părtai. !n lumea noastră contemporană din vest, valorile umane
normale cum ar fi mila i caritatea sunt confundate cu religia, fiind deseori descrise drept „valori
cretine”, ceea ce este o ruine. &ulţi cretini sunt desigur buni i caritabili, dar credem că aceasta
este mai mult o problemă de spiritualitate personală dec(t vreo lege teologică. Ji invers, unele din
cele mai oribile i inumane acte din istorie au fost săv(rite în numele cretinătăţii.
!n timp ce lucram asupra ec0ivalentului modern al lui &a\at, nu am putut să nu observăm că mulţi
socialiti i comuniti se consideră căutători atei ai binelui i ec0ităţii umane. 9acă o fac, greesc.
3a i într1o religie, cre#ul lor cere o metodologie de lucru. &a\at era bunătate pură, împărtăită. Ei
s1a părut un lucru logic să afirmăm că, dacă societatea vestică îi va atinge obiectivul de egalitate
i stabilitate, înseamnă că va descoperi în sf(rit &a\at. 9acă inginerii moderni se minunea#ă de
îndem(narea constructorilor piramidelor, ce ar face sociologii cu un astfel de concept?
.m înţeles că legătura dintre valorile masonice i cele &a\at era evidentă. 9esigur, s1ar putea
afirma că &asoneria este o invenţie a secolului al B/881lea, care s1a format pe ba#a conceptului
&a\at. .cest argument nu stă în picioare, deoarece 0ieroglifele egiptene n1au putut fi înţelese p(nă
la descoperirea pietrei de la ,osetta " unde 0ieroglifele sunt traduse în grecete " deci au fost
descifrate la 5** de ani după ce a fost înfiinţată &area %ojă a .ngliei. !nainte de asta, nu a e;istat
nimic care să arate că Francmasoneria cuno tea principiul &a\at. ș
!n Igiptul antic, am descoperit o civili#aţie care predica principiile pe care le1am învăţat din
ritualul Francmasoneriei i care pare să folosească conceptul celor doi st(lpi. I;ista i o poveste
despre o crimă i o înviere, legate de numele lui 2siris, dar nu era legată de ar0itectul templului,
regele -olomon, sau de oricare alt templu. Ira evident că trebuia să e;aminăm civili#aţia vec0ilor
egipteni mai în detaliu.
Igiptenii cuno teau limitele căutării de sine în timpul perioadei lor de formare i s1au străduit i au ș
înflorit datorită acestei idei atotcuprin#ătoare care era &a\at, construind o nouă ordine, potrivită i
cu omul i cu #eii. /iitorul caracter al poporului egiptean a fost format de acest spirit de toleranţă
i prietenie. !n vremurile străvec0i, &a\at a devenit ba#a sistemului de legi i cur(nd a ajuns să
însemne „dreptate”, de la ec0ilibrul universului i al tuturor corpurilor cereti, p(nă la onestitate în
viaţa de #i cu #i. !n antica societate a Igiptului, g(ndul i natura erau înţelese ca două laturi ale
aceleiai realităţi' orice era regulat i armonios era considerat a fi o manifestare a lui &a\at. Jtiam
din studiile noastre masonice că „regulat” i „armonios” este ideea centrală a Francmasoneriei, i
un &ason de treapta a doua are dreptul de a investiga misterele ascunse ale naturii i tiinţei.
Povestea lui -et0 i a lui 2siris, pe care am reliefat1o mai devreme, demonstra oamenilor
Igiptului că legea divină a regilor legitimi nu putea fi ani0ilată nici măcar de puterea distructivă i
anar0ia repre#entate de -et0. 3onceptul &a\at a devenit piatra de temelie a unui bun rege, i vec0i
relatări arată că fiecare rege i faraon era descris drept cel care face &a\at, „protectorul lui &a\at1
ului” sau „cel ce trăiete conform principiului &a\at”. 2rdinea socială i ec0ilibrul justiţiei au
decurs din &a\at, din #eul muritor Horus p(nă la rege. Eumai prin păstrarea filiaţiei divine a
regilor a putut supravieţui civili#aţia Igiptului. .ceastă manifestare a lui &a\at i a descendenţei
regale ca inseparabile era un mecanism prin care se evitau răscoalele i se menţinea monar0ia.
9ar nu numai stabilitatea politică a ţării era menţinută prin adoptarea &a\at, ci i prosperitatea ș
naţiunii se ba#a pe acest principiu. 9acă oamenii trăiau conform principiului &a\at, #eii veg0eau
ca Eilul să le aducă destulă apă, pentru ca recoltele să poată 0răni populaţia. .pa prea puţină sau
prea multă ar fi fost urmarea unei greeli a oamenilor sau a regelui. +răind după &a\at, se asigura
57
i victoria în ră#boi. 9umanii ţării erau vă#uţi ca forţe ale 0aosului i puteau fi învinse, pentru că
#eii îi sprijineau pe oamenii buni ai lui &a\at.
&a\at era perceput ca fiind o #eiţă. Ira fiica regelui -oare, ,a, naviga pe cer cu el în barcă i este
adesea pictată aplecată, asigur(nd astfel menţinerea perfectă a direcţiei. &a\at este înfă i ată cu o ț ș
pană de struţ pe cap i cu c(te o ankh în fiecare m(nă. .nP0 a fost i este simbolul vieţii. .re
formă de crucifi;, cu partea de sus despicată p(nă la mijloc i desc0isă, ca să ia forma unui oc0i
sau a unei bărci, într1o po#iţie verticală.
2 altă descoperire semnificativă pentru noi a fost că fratele &a\at era #eul %unii, +0ot, care este
adesea arătat la c(rma bărcii lui ,a, alături de &a\at. Ei s1a tre#it interesul c(nd am găsit referinţe
la faptul că +0ot era o figură importantă în anumite legende masonice de început. +0ot este cel
care i1a învăţat pe egipteni arta construcţiei i religia i se spune că valida ce era adevărat. 7n rege
care lupta împotriva răului, se spune că este un „rege bun 1 un urma al lui +0ot”. ș
$ormarea ni rege
9upă cum am arătat, francmasonii au multe elemente egiptene, de la folosirea piramidelor la
oc0iul lui .men1,a, dar nimeni nu crede că e;istă vreo legătură directă. +radiţia orală a
francmasoneriei datea#ă de la descoperirea ritualului, acum vreo 4.*** de ani, dar nimeni nu crede
că este adevărat. !nsă prin posibila origine egipteană a st(lpilor i naturii identice &a\at, cu
siguranţă că am început să credem că e;istă o legătură. Primul pas în căutarea de dove#i privind
similaritatea ritualurilor trebuia să fie ceremoniile regelui i ale curţii sale.
3(nd conducătorul celor două ţinuturi murea, el devenea 2siris, iar fiul său devenea imediat
Horus i viitor rege. 3(nd regele nu avea niciun fiu, #eii trebuiau să re#olve problema. +otui, noi
credem că membrii „%ojei regale” luau 0otăr(rile i, de îndată ce iniţierea noului „stăp(n” era
completă, Horus nu mai putea fi învins. 2 astfel de oca#ie s1a înt(mplat la moartea lui +ut0mes al
881lea, în 5$*4 î.e.n. Il avea o fiică cu soţia sa, Hats0epsut, dar fiul său era făcut cu o concubină
numită 8sis. .cest băiat a reuit să devină +ut0mes al 8881lea i a spus o poveste stranie despre cum
#eul .men l1a ales pe el noul stăp(n al celor două ţinuturi. 3(nd era mic a fost pregătit să devină
preot i frecventa marele templu pe care maestrul constructor 8neni l1a ridicat pentru bunicul său.
!ntr1o #i, era acolo c(nd tatăl său aducea un sacrificiu lui .men i #eul a fost adus în sala
coloanelor de cedru, purtat într1o barcă altar. Neul era purtat pe umeri în jurul sălii. Dăiatul a că#ut
în genunc0i pe podea, cu oc0ii înc0ii, dar c(nd altarul a ajuns la el, #eul a oprit procesiunea,
mărindu1i greutatea, astfel că purtătorii săi au trebuit să1l lase jos. Dăiatul a fost ridicat în picioare
i în acel moment a tiut că fusese ales să fie Horus, dei tatăl său era în viaţă.
.ceastă poveste seamănă foarte mult cu comportarea atribuită lui Oa0ve c(nd a fost purtat în .rcă
<barca sa altar= de către israeliţi. .ceasta ne1a făcut să privim cartea I;odului într1o nouă lumină i
am început să vedem c(t de egipteană e întreaga poveste a lui &oise i a israeliţilor săi. 9upă
părerea noastră, ceremonia încoronării noului Horus <viitorul rege= era i ceremonia funerară a
noului 2siris <fostul rege=. .ceste evenimente aveau loc în secret i erau cunoscute doar de
oficialii în v(rstă " &area %ojă? .cetia includeau, desigur, înalţi preoţi i membri bărbaţi
apropiaţi familiei regale, dar puteau fi inclui i maetri #idari, scribi, generali de armată. -lujba
funerară nu a fost înregistrată, dar cunoatem multe părţi ale ceremoniei, aa că avem o imagine
clară.
.m considerat semnificativ că urcarea pe tron i încoronarea erau evenimente separate. Prima
avea loc la lumina #ilei, în mod firesc în #iua care urma morţii regelui, dar încoronarea era
sărbătorită mult mai t(r#iu. !n ciuda multelor relatări făcute de egipteni, nu s1a descoperit niciuna
58
completă asupra încoronării egiptene, ceea ce sugerea#ă că părţile importante ale acesteia erau un
ritual secret, transmis doar unui grup foarte mic, pe cale orală. -e tie că ritualul ungerii regelui
avea loc în piramida de la 7nas. 3a într1un templu masonic, tavanul camerei principale repre#intă
cerul cu stelele. 2pinia pe deplin acceptată este că ceremonia era sărbătorită în ultima noapte cu
lună plină, încep(nd la apus i continu(nd toată noaptea, p(nă la răsărit, scopul fiind un ritual de
înviere care identifica pe regele mort cu 2siris.
3eremoniile de înviere nu aveau loc doar la moartea regelui, ci apar ca fiind evenimente frecvente,
ce au loc în templele mortuare. -1a sugerat că aceste ritualuri onorau strămoii regali, dar puteau fi
i ceremonii de primire de noi membri în spaţiul sacru regesc, unde erau înviaţi în mod figurativ
înainte de a fi admii la „secretele i misterele” transmise prin viu grai din vremea #eilor. Iste clar
că aceste secrete ar cere prin definiţie o „societate secretă”, un grup privilegiat, care ar constitui o
structură aparte. 7n astfel de grup ar trebui să aibă o ceremonie de intrare: nicio instituţie de elită,
vec0e sau modernă, nu este lipsită de o ceremonie de trecere către ierar0iile unui grup restr(ns.
%a ritualul funerar de încoronare, vec0iul rege era înviat ca unul nou, i călătorea în jurul ării, ț
pentru a dovedi că este un candidat potrivit. Ira un act simbolic, i noul rege era purtat în jurul
templului ca să se dovedească un candidat demn în faţa tuturor celor pre#enţi, ce1i includea pe
#eul ,a i pe asistentul său principal. Ji la o ceremonie masonică, noul membru este condus în
jurul templului ca să se dovedească demn. 9upă ce a trecut prin cele patru puncte cardinale, i se
arată sudul, vestul i, la sf(rit, estul. Primul este Aardianul +(năr, care se spune că repre#intă
%una, <+0ot era #eul %unii=, următorul este Aardianul Dătr(n, repre#ent(nd -oarele <,a era #eul
-oarelui= i în final, &aestrul de ,ugăciuni, care se spune că1l repre#intă pe 2siris. 3a i egiptenii,
francmasonii îi ţin ceremoniile noaptea.
-imilitudinile sunt evidente, dar ce dovadă avem că a e;istat o societate secretă? -unt multe
inscripţii care indică un grup ales, ai cărui membri cunosc lucruri secrete. 2 inscripţie pe o uă
falsă, acum e;pusă în &u#eul din 3airo, a fost scrisă de cineva care a fost surprins i onorat de
faptul că a fost admis în grupul din jurul regelui +eti. -unt scrise următoarele' „.stă#i, în pre#enţa
fiului lui ,a, +eti, l(ngă care trăiete mereu înaltul preot Ptar, mai onorat de către rege dec(t orice
alt servitor ca maestru al lucrurilor secrete, al tuturor lucrurilor înfăptuite de maiestatea sa:
mulţumindu1l pe stăp(nul său în fiecare #i, înaltul preot Ptar, -abu. !naltul preot Ptar, maestru al
lucrurilor secrete ale regelui. 3(nd maiestatea mi1a făcut o favoare, m1a lăsat în camera sa
personală, unde trebuia să ae# oamenii, fiecare la locul său. Eimănui nu i s1a mai făcut această
favoare de către niciun suveran, doar mie, pentru că maiestatea sa mă iubea mai mult dec(t pe
oricare din servitorii săi, pentru că eram preţuit cu sinceritate. Iram folositor i cunosc(nd toate
secretele curţii, eram onorat de pre#enţa maiestăţii sale”.
Ivident că această persoană a simţit că această avansare era neobinuită pentru cineva care avea
rangul său, ceea ce indică faptul că membrii de rang înalt aveau un drept c(tigat, regele i
probabil alţii av(nd autoritatea de a accepta oamenii bine alei. Igiptologii nu au găsit niciodată
e;plicaţia e;presiei „am găsit calea”, referitor la problemele secrete, dar putem interpreta aceasta
ca av(nd acces la cunotinţele secrete, care ar deveni ulterior un mod de viaţă. 7n punct important
este că esenienii i biserica din 8erusalim foloseau acelai termen pentru respectarea legii lor. 2
altă inscripţie se referă la un constructor necunoscut, care deţinea secretul regelui +eti' „.m făcut
astfel înc(t maiestatea sa să mă laude pentru aceasta. &aiestatea sa a dat ordin să fiu primit în
camera secretă i să devin membru al curţii suveranului. &aiestatea sa m1a trimis să supraveg0e#
lucrările în +emplul Ha i în cariera de la +roia. .m făcut o uă falsă, supraveg0ind lucrările”. ș
59
+raducerea din sec. al B8B1lea pentru „camera secretă” descrie ceea ce se înţelege prin camera
personală a regelui, dar aceasta nu se potrivete cu termenul de curte a suveranului, care implică
întregul palat. Probabil că putea fi e;primat mai clar prin „maiestatea sa a dat ordin să pătrund în
camera regală cu acces restr(ns, ca să pot fi membru al elitei regale”.
9upă cum am vă#ut, e;istau instrucţiuni pentru practicile secrete ale acestei elite, ce se puteau
de#vălui numai într1o ceremonie ascunsă de oc0ii indivi#ilor de rang inferior. .cesta era probabil
nivelul cel mai înalt atins de un om. 9ar pentru Horus, un om care era i #eu, e;ista o ceremonie
specială " ungerea unui rege. Ira o posibilitate e;trem de importantă 1 unirea permanentă a celor
două ţinuturi, asigur(nd prosperitatea i stabilitatea de care se bucurau. +otui, între moartea
vec0iului rege i confirmarea celui nou era un moment periculos, care lăsa posibilitatea de
răscoală.
Igiptologul H.S. Fairman observa' „Iste evident că într1un moment al ungerii regelui, în alegerea
sau încoronarea sa, se înt(mpla ceva care îi asigura legitimitatea, de#arma automat opo#iţia i
obţinea supunere, ceea ce îl făcea să devină în acelai timp #eu i îl lega direct de trecutul
Igiptului”. .ceastă opinie este larg răsp(ndită, dar p(nă acum n1a e;istat nicio mărturie care să
identifice acest eveniment c0eie din cadrul ceremoniei. !n lumina unei cercetări mai ample, a
apărut o teorie nouă i surprin#ătoare despre natura specială a ungerii unui rege. /om începe prin a
recapitula ce se cunoate din procesul de înscăunare regală'
!ncoronarea avea loc în două etape. Primul includea ungerea i învestirea printr1un ceremonial cu
guler i orţ, ca i prin pre#entarea unei ankh <simbolul vieţii= i a patru buc0ete de flori de c(mp.
!n stadiul al doilea erau pre#entate însemnele regale i începea ritualul principal. 2 parte crucială a
acestuia era reafirmarea unirii celor două ţinuturi i învestirea noului rege, prin pre#entarea a două
coroane diferite i însemne regale. !n care din aceste stadii ale ceremoniei regele devine #eu, nu se
spune niciodată. .m sugera că procesul central i crucial al devenirii regelui includea călătoria
candidatului spre stele, ca să fie admis ca membru al societăţii #eilor i acolo să fie făcut Horus. I
posibil să fi fost încoronat spiritual de regele mort " noul 2siris. !ntr1un anumit moment al nopţii,
vec0iul rege i noul rege călătoreau spre constelaţia 2rion împreună, unul ca să răm(nă în casa sa
cerească i celălalt să se întoarcă pentru a stăp(ni peste păm(ntul oamenilor.
Eoul rege ar fi e;perimentat „moartea” cu ajutorul unei licori care i se dădea s1o bea de către
marele preot, în cadrul întrunirii grupului de deţinători ai secretelor regale. .cest drog ar fi putut fi
un 0alucinogen care induce treptat o stare catatonică, noul rege devenind inert ca un cadavru. Pe
măsură ce orele nopţii trec, licoarea nu mai are efect i noul Horus se întoarce din călătoria sa la
#eii i fotii regi ai Igiptului. !ntoarcerea trebuia foarte bine calculată, astfel ca noul rege să se
tre#ească la realitate e;act în clipa în care luceafărul de #iuă se ridica deasupra ori#ontului. 9in
acel moment, nici un muritor nu s1ar mai fi g(ndit să1i u#urpe puterea, dată în mod divin de
consiliul #eilor din ceruri. 9e îndată ce membri elitei regale, „deţinătorii de secrete”, 0otărau pe
cine să ridice la gradul sublim i unic de Horus, acesta nu mai putea fi destituit sau înlocuit cu un
altul. .ceastă teorie logică întrunete toate criteriile academice pentru părţile necunoscute ale
ceremoniei care l1au făcut pe noul rege inatacabil. .cest procedeu ar însemna'
1 9e#armarea opo#iţiei i asigurarea loialităţii:
1 Eoul rege devenea #eu <în mod evident, niciunui om nu1i era conferit acest statut=:
1 !l lega direct de trecutul Igiptului <el a fost laolaltă cu toţi vec0ii regi=.
-ă dovedim ceea ce nu se poate dovedi. 9acă am descoperi o nouă cameră într1una din piramide i
pe pereţi am găsi o descriere detaliată a procesului de înscăunare regală, am avea dove#i suficiente
pentru ca academicienii să considere teoria noastră valabilă. 9ar nu se înt(mplă aa. ,elatarea
60
evenimentelor nu include amănunte despre licoarea administrată viitorului rege sau despre
substanţele c0imice folosite la îmbălsămarea vec0iului rege. Hieroglifele nu redau „moartea
temporară” a candidatului la titlul de rege sau călătoria lui la stele, iar naterea lui 2siris i a lui
Horus este un eveniment implicit în cadrul înscăunării. I;istă însă dove#i indirecte care susţin
această teorie.
!nainte de a anali#a motivele pentru care noi credem că această teorie este corectă, am vrea să vă
amintim dubla abordare a cercetării noastre. 7rm(nd acest sistem, noi n1am ignorat nicio dovadă
i am indicat clar c(nd s1au făcut speculaţii. 3ontrar numărului mare de idei noi pe care le1am
e;pus în această carte, nu putem găsi dove#i irefutabile pentru acest proces de înscăunare regală,
dar este o teorie care umple nite goluri în cunoaterea acestui proces i care este susţinută de
fapte.
M+rtrii t+&te
&ulţi oameni au impresia că vec0ii egipteni au construit piramidele pentru înmorm(ntarea
faraonilor lor. 9e fapt, perioada în care s1au construit piramidele a fost foarte scurtă, într1adevăr, i
va fi probabil o mare surpri#ă pentru cititori să afle că regina 3leopatra este mai apropiată în timp
de inginerii navetelor spaţiale dec(t era de constructorii &arii Piramide. Eu e sigur că scopul
principal al piramidelor a fost să ofere locuri de veci pentru regii morţi, iar subiectul adevăratului
lor scop este încă larg de#bătut. 2 analogie interesantă ar fi faptul că, în %ondra, 3atedrala -f. Paul
nu este morm(ntul lui -ir 30ristop0er Sren, dei el este înmorm(ntat acolo.
2 sursă principală de informaţii despre ritualul 2sirisMHorus o constituie inscripţiile numite
„+e;tele Piramidelor”, găsite în interiorul celor cinci piramide din -aRRara, de l(ngă 3airo, cea
mai importantă fiind cea a regelui 7nas, care datea#ă de la sf(ritul celei de1a cincea dinastii a
faraonilor. 9ei este vec0e de vreo 4.)** de ani, este considerată o piramidă t(r#ie, dar ritualul
descris este considerat a fi vec0i de vreo $.)** de ani. -tudiul acestor te;te a produs o
reconstituire a unor elemente ale ritualului, dar cele care lipsesc sunt cele mai elocvente.
.ceastă reconstituire descrie diferitele încăperi cu ritualul respectiv. 3amera funerară repre#intă
lumea de dedesubt, anticamera 1 ori#ontul sau lumea de deasupra, i tavanul 1 cerul nopţii. -icriul
conţin(nd corpul regelui mort era adus în camera de înmorm(ntare, unde avea loc ritualul. +rupul
era pus într1un sarcofag i membrii elitei treceau în anticameră spărg(nd două va#e roii. !n timpul
ceremoniei, Da1ul <sufletul= regelui mort, părăsea trupul i traversa lumea de dedesubt <camera
mortuară= i apoi, lu(nd o formă tangibilă, statuia lui începea să traverse#e cerul nopţii i să atingă
ori#ontul, unde se înt(lnea cu 9umne#eul tuturor. .poi, procesul se repeta, dar într1o manieră mai
scurtă. Pentru cine? Ee întrebăm i noi. Poate pentru noul rege?
3el mai uimitor aspect al acestei interpretări a +e;tului Piramidei lui 7nas este faptul că e;istă un
alt ritual, paralel cu cel principal. .cesta era un ritual tăcut, care repre#enta învierea. . fost
observat în timpul ritualului vorbit, atunci c(nd membrii au trecut din camera înmorm(ntării în
anticameră i au spart va#ele roii. -ingura posibilă e;plicaţie pentru acest ritual paralel este că el
se săv(rea pentru Igiptul de -us, în timp ce ritualul vorbit era pentru Igiptul de Gos, mai
important. !n loc de această e;plicaţie, noi ne1am întrebat dacă ar fi putut să se refere la
transportul regelui temporar mort, ce urma să fie înviat în formă umană înainte ca morm(ntul să
fie sigilat.
.celeai ceremonii sunt cunoscute ca identice în alte perioade i mulţi e;perţi cred că ritualul este
mai vec0i dec(t cea mai vec0e istorie egipteană, care se crede că se situea#ă în jurul anului ).C**
î.e.n. 2 rugăciune din a asea dinastie <C)4$1C5>5 î.e.n.= e;primă spiritul vec0ii teologii egiptene,
61
care s1a ba#at pe învierea din stele i pe menţinerea stabilităţii pe Păm(nt' „Ji astfel stătea 2E,
apărat ca un #eu av(nd aspectul lui 2siris, pe tronul primului dintre cei de la vest i făcea ce avea
de făcut printre spirite, stelele nepieritoare. Fiul tău stă pe tron, lu(nd înfăţiarea ta, el face ce ai
vrut i tu să faci mai înainte, în fruntea muritorilor, condui de ,a, marele #eu: el cultivă or#,
cultivă gr(u pe care ţi le dă ţie. H2 E, viaţa i stăp(nirea îţi sunt date ţie, eternitatea este a ta,
spune ,a. 9ei tu poţi să vorbeti c(nd primeti înfăţiare de #eu i eti printre #eii cei mari. H2
E, sufletul tău <Da= stă printre #ei, printre spirite: frica de tine este în inimile lor: H2 E, acest E
stă pe tronul tău în fruntea muritorilor: lor le e frică de tine: Eumele tău de pe păm(nt trăiete,
numele tău care este pe păm(nt re#istă: tu nu vei pieri i nu vei fi distrus niciodată.”
-ă anali#ăm acum o rugă tăcută a candidatului rege despre scurta sa moarte, care trece prin lumea
de dedesubt i se înt(lnete cu vec0ii regi ai celor două ţinuturi' „.totputernic i etern ,a, ar0itect
i stăp(n al universului din al cărui ordin s1au făcut mai înt(i toate lucrurile, noi, creaturi fragile
ale sorţii, te implorăm umili să reveri peste această adunare întrunită în numele tău sf(nt, roua
continuă a binecuv(ntării tale. !n special te rugăm să1ţi reveri bunătatea peste slujitorul tău, care
vrea să împărtăească cu noi secretele stelelor. 9ă1i putere în ceasul încercării, ca să nu cede#e, i
trece1l în siguranţă, sub protecţia ta, prin valea întunecată a umbrei morţii, ca să se poată ridica din
morm(ntul de trecere în altarul stelelor, mereu i mereu”.
Pare că se potrivete perfect, nu1i aa? Ji totui, acesta nu este un vec0i ritual egiptean: este
rugăciunea oferită pentru ceremonia masonică de treapta a treia, anterioară morţii figurative a
candidatului, ce urmea#ă a fi înviat ca &aestru &asonF .m sc0imbat doar numele „9umne#eu” cu
„,a” i „secretele &aestrului &ason” cu „secretele stelelor” ca să putem demonstra, în rest e
nesc0imbat.
3um răm(ne atunci cu sugestia că s1a folosit un drog narcotic ca să1l „transporte” pe noul rege
p(nă la stele i înapoi? .a cum am afirmat deja, nu e;istă nimic despre această licoare, aa cum
nu e;istă nimic despre ritualul încoronării. Pare logic că nu e;istă nicio înregistrare a momentului
deosebit de important al devenirii regelui, pentru că nimeni nu tia unde avea loc i ce era:
candidatul bea licoarea, călătorea spre stele i se întorcea rege i Horus. +ot ceea ce avea de făcut
ec0ipa sa de pe Păm(nt era să reali#e#e ceremonia i nu punea întrebări despre treburile #eilor, din
care i regele făcea acum parte. ,egele însui avea desigur vise stranii sub influenţa drogului, dar
nu revela nimic. Prin acest proces, ceremonia înscăunării îl punea pe noul Horus mai presus de
orice dispută ca alegere divină a #eilor, ca stăp(nitor al celor două ţinuturi. Earcoticele au fost
folosite la ceremoniile religioase de către aproape fiecare cultură umană i ar fi surprin#ător ca o
cultură avansată, cum era cea a primilor egipteni, să nu aibă cunotinţe sofisticate despre folosirea
lor. !ntrebarea nu este dacă puteau folosi astfel de droguri. 9e ce să nu le fi folosit? &etoda pentru
ca un om să se ridice la cer în moarte era să traverse#e podul vieţii, adesea ajutat de narcotice.
„Podul funerar, o legătură între Păm(nt i 3er pe care fiinţele omeneti o folosesc pentru a
comunica cu #eii, este un simbol comun al vec0ilor practici religioase. !ntr1un timp din trecutul
îndepărtat, astfel de poduri au fost folosite, dar mai t(r#iu, dată fiind decăderea omului, a fost mai
greu să folosească astfel de poduri. 2amenii pot trece un pod cu spiritul, ca suflet mort, ori în stare
de e;ta#. 2 astfel de trecere este dificilă: nu toate sufletele reuesc, pentru că demonii i montrii
îi bloc0ea#ă pe cei care nu sunt bine pregătiţi. 9oar adepţii buni i pregătiţi, care tiu deja drumul
între un ritual mortuar i înviere pot traversa podul cu u urin ă”. ș ț
.ceste idei amanice se potrivesc cu ceea ce tim despre credinţele egiptene de la fiecare nivel.
9emonii au fost ţinuţi departe de trecerea lui 2siris prin blesteme vorbite, dar de fapt, drumul său
era sigur din două motive. Primul, el trăia prin &a\at i astfel era un om bun: al doilea, el tia
62
drumul c(nd traversa podul ca să devină Horus. Poate că trecerea noului rege era făcută în linite,
ca să nu st(rnească demonii. Eoul rege putea atunci să1l urme#e pe regele mort prin ceruri,
învăţ(nd drumul, pentru ca astfel să1l călău#ească i pe viitorul rege după propria sa moarte.
.m descoperit apoi că Henry FranPfort i1a dat seama că ritualurile de renatere pentru regele
mort se făceau în paralel cu ritualurile de încoronare ale urma ului său. .ceasta confirmă părerea ș
noastră despre o dublă ceremonie pentru regii vii i pentru cei morţi. Da mai mult, un pasaj din
+e;tele Piramidelor arată că noul Horus era considerat a fi %uceafărul de #iuă, atunci c(nd noul
2siris spune' „+restiile cerului plutesc pentru mine, ca să traverse# cu ele p(nă la ,a, la ori#ont.
/oi sta printre ele, pentru că %una este fratele meu, iar %uceafărul de #iuă este copilul meu”. Eoi
credem că egiptenii au adoptat, pentru o bună parte din teologia i te0nologia lor, secretele
constructorilor de cetăţi din -umer i că sumerienii erau versaţi în folosirea drogurilor în scopuri
religioase. 7rmătoarea întrebare pe care trebuie să ne1o punem este dacă ritualurile de înviere erau
re#ervate e;clusiv pentru încoronări. ,ăspunsul pare a fi nu, nu erau. %a sf(ritul vec0iului regim
<circa C5>5 î.e.n.= era cunoscută o anumită formă de înviere regală care se ţinea anual, i cum
,egatul &ijlociu avansa, ritualul era numai pentru oamenii bogaţi, probabil din afara grupului
regelui. .ceti oameni din afara regalităţii nu deţineau secretul grupului regal.
L&eaf+rl %e *i+ str+l&e(te %in no
.cum trebuie să luăm în consideraţie un element esen ial al teologiei egiptene. .a cum am ț
afirmat mai sus, teologia Igiptului a fost o de#voltare a credinţelor sumeriene. &ai mult,
viitoarele credinţe evreieti <i deci cretine= au fost o de#voltare a teologiei egiptene adaptată cu
versiuni ulterioare babiloniene, din aceeai sursă. .m înt(lnit deja la comunitatea eseniană o
identificare comună a %uceafărului de dimineaţă ca simbol al renaterii <biserica din 8erusalim i
Francmasoneria=. .m descoperit din nou tema în vec0iul Igipt. +e;tele Piramidelor, )$6, @C@, @)$
i 56*6 se referă la copilul regelui mort <Horus= ca fiind %uceafărul de dimineaţă.
Iste interesant de notat că 0ieroglifa egipteană pentru luceafărul de #iuă are înţelesul literal de
„cunoatere divină”. .ceasta pare să susţină te#a noastră' cel ce candida ca rege era ridicat la
statutul de #eu nouMrege Horus, pentru că împărtăea secretele #eilor din ţinutul morţilor, unde el a
învăţat marile secrete înainte să se întoarcă pe Păm(nt, atunci c(nd %uceafărul de #iuă apărea la
ori#ont c0iar înainte de răsăritul soarelui.
Hieroglifa pentr L&eaf+rl %e *i+
Pe c(nd lucram la această fa#ă a cercetării noastre, s1a publicat o carte care a încercat să arunce o
lumină nouă asupra rolului piramidelor, detaliind proiectul lor de inspiraţie astrologică. ,obert
Dauval i .drian Ailbert au e;pus o cercetare bine argumentată, care arată că piramidele de la
Ai#a sunt dispuse astfel, înc(t să imite stelele din 3entura 2rion. Ii s1au referit i la ritualurile ce
aveau loc în #iguratele în trepte ale &esopotamiei vec0i, ce implicau %uceafărul de #iuă, vă#ut ca
marea #eiţă cosmică 8s0tar. .ceastă dovadă venită din altă sursă confirmă ce am descoperit noi
independent, lucr(nd în sens invers la ritualurile Francmasoneriei moderne.
!n Igipt, noul rege, Horus, este luceafărul de #iuă ce răsare <ca Francmasonul ce se înalţă= dintr1o
moarte figurativă temporară. %uceafărul de #iuă, de obicei identificat cu /enus, s1a dovedit o
verigă importantă din lanţul nostru. 9ar oric(t de fascinante ar fi paralelele cu esenienii i
francmasonii, pe care le1am descoperit în practicile egiptene, răm(ne totui o întrebare evidentă' .
e;istat un drum pentru idealurile lui &a\at, secretele regilor egipteni i un ritual de înviere detaliat
ca să ajungem p(nă la esenieni? 3a să aflăm, trebuie să privim mai atent povestea lui 2siris.
63
-oarta deosebită a lui 2siris " uciderea sa brutală i sf(rtecarea de către fratele său -et0, urmate de
învierea sa i ridicarea la stele " este un e;emplu incipient de vendetă i răsplată a celui ce suferă
nevinovat. -oarta lui 2siris aduce speranţă celor din treptele de jos ale societăţii i dă înţeles i
scop suferinţei. 3ultul lui 2siris a devenit un cult funerar benign, accesibil oricărui egiptean de
r(nd. 3(nd alţi #ei răm(n departe în templele lor, 2siris poate fi idolatri#at oriunde i de către de ș
oricine, ca un #eu local.
9acă înlocuieti „soartă” cu „crucificare”, această descriere ar putea fi a lui 8isus Hristos. .cum
am tiut cu certitudine că e;istă legături pe care doar le bănuiam. Eu a trebuit să ateptăm mult ca
să apară o ipote#ă puternică. Pe c(nd anali#am următoarea perioadă c0eie a istoriei Igiptului,
personajul central al cercetării noastre, Hiram .bif, a ieit din ceţurile timpului.
CONCLU,II
1 .m fost siguri că primii constructori egipteni au venit din -umer i că aceti emigranţi sumerieni
au adus cu ei te0nologia i teologia Igiptului. 3ivili#aţia egipteană era bine întemeiată pe la )5**
î.e.n. Ji cele două ţinuturi, regatele de -us i de Gos, erau deja considerate ca două părţi ale unui
stat unic. .ceastă unificare a două regate sub un stăp(nitor divin devenea importantă pe măsură ce
avansam în cercetările noastre.
1 9reptul regelui de a domni se ba#ea#ă pe povestea uciderii lui 2siris de către -et0 i ni se spune
cum 8sis a refăcut corpul lui 2siris i apoi a avut un fiu, Horus, cu el.
1 Horus a continuat să dorească să ia înapoi regatele Igiptului de la -et0, într1o puternică bătălie.
1 Fiecare rege era considerat după aceea a fi reîncarnarea lui Horus, „fiul 9omnului”.
3(nd regele murea, el se unea cu 2siris <9umne#eu +atăl= i mergea să trăiască în regatul
morţilor, iar fiul său devenea Horus, următorul rege #eu în viaţă. Il învăţa că securitatea întregului
stat depindea de cele două regate ce munceau împreună, i această cooperare era simboli#ată de
doi st(lpi, unul la nord i unul la sud, uniţi cu o grindă cerească ce formea#ă o intrare îndreptată
spre soare răsare. .cest puternic concept de putere prin unitatea celor doi st(lpi este încă o temă
centrală a ritualului masonic i o temă cu care noi ne1am simţit familiari.
1 .ceasta nu a fost singura legătură pe care am găsit1o cu Francmasoneria modernă' conceptul de
&a\at, însemn(nd dreptate, adevăr, justiţie în cadrul unui nivel, a re#umat principiile pe care le1am
învăţat ca francmasoni. .cest cod umanist, etic, nu era o poruncă religioasă, nici o cerinţă legală,
ci bunătate liber e;primată de dragul bunătăţii.
1 Jtiam că Francmasoneria nu a putut copia această idee din istoria egipteană, din cau#a
conceptului &a\at pierdut prin lume i uitat p(nă c(nd a fost descifrată Piatra de la ,osetta.
.ceastă piatră, care a desc0is calea spre traducerea 0ieroglifelor egiptene, de neînţeles p(nă
atunci, nu a fost găsită dec(t la vreo sută de ani după întemeierea &arii %oje a .ngliei. !n acest
punct, noi am stabilit două legături indirecte cu Francmasoneria: mai înt(i era o alu#ie la o
ceremonie de înviere legată de legenda lui 2siris: i apoi &a\at, mai înt(i un concept i apoi o
#eiţă, era sora lui +0ot, #eul %unii, i o altă figură semnificativă în mitul masonic.
1 !n timp ce investigam ceremonia înscăunării regelui, am descoperit că, dei liturg0ia funerară nu
a fost înregistrată, ea implica un ritual de înviere care1l identifica pe regele mort cu 2siris. .m mai
găsit dove#i care sugerea#ă că ceremoniile similare erau folosite, nu doar la înscăunarea regelui, i
se pare că este implicată o societate secretă. 9ovada pentru această societate secretă am găsit1o în
traducerile inscripţiilor din &u#eul din 3airo, te;te care puteau fi traduse înainte de descoperirea
Pietrei de la ,osetta, ceea ce s1a înt(mplat mult după ce Francmasoneria s1a anunţat public.
1 3u cunotinţele învăţăturii noastre masonice, am fost în stare să încercăm o reconstrucţie a
ceremoniei de înscăunare din Igipt, care se potrivea cu toate datele tiute. %egătura cea mai
e;traordinară cu +reapta &asonică de gradul trei a reieit din referinţele +e;telor Piramidei
64
privindu1l pe rege, ce repre#enta luceafărul care a fost o parte at(t de importantă a propriilor
noastre ceremonii masonice de înălţare. Hieroglifele egiptene pentru luceafăr sau steaua divină
arătau aceeai stea cu cinci colţuri, folosită să repre#inte cele cinci puncte ale prieteniei de treaptă
a treia masonică. .ceasta ne1a încurajat să investigăm mai îndeaproape legătura cu Igiptul, pentru
că, dei aveam bănuieli, ne lipseau dove#ile pentru practicile care erau clar masonice.
Capitoll @ " #RIMUL $RANCMASON
Ee1am dedicat o mare parte din energie de#legării misterelor Igiptului, dar în timp ce am început
să ne concentrăm pe personaje aparte i evenimente care aveau înţeles pentru noi, în calitate de
francmasoni, am căutat mereu coresponden e în istorie. 7neori, interpretarea convenţională a ț
evenimentelor istorice este #druncinată de fapte care nu se potrivesc cu structurile acceptate. 3(nd
au loc astfel de evenimente, este uneori posibil să între#ăreti un nou adevăr în spatele feţei
acceptate a istoriei. 7n astfel de eveniment ne1a direcţionat atenţia înspre Perioada 0icsos a istoriei
Igiptului. .stă#i, egiptologii etic0etea#ă această eră ca a doua Perioadă 8ntermediară <56>C15$6*
î.e.n.=, cuprinsă între ,egatul de &ijloc i Eoul ,egat. .ici a e;istat o perturbaţie majoră în
curgerea lină a istoriei egiptene. . fost tipul de catastrofă din care puţine civili#aţii îi revin, i
totui, tiam că Igiptul nu numai că a trecut peste ea, dar a i atins noi culmi de de#voltare, în
ciuda declinului total al monar0iei sale tradiţionale i dominaţiei unei populaţii bătinae timp de
ase generaţii de către un grup de invadatori străini pe care i1am înt(lnit prima dată sub numele de
„regi ciobani”. 9e ce s1a înt(mplat aceasta, este un mister. .m înţeles că epoca de sc0imbări " de
la regii egipteni la stăp(nitorii 0icsoi i din nou la monar0ia tebană " ar ascunde indicii, aa că
ne1am concentrat pe această perioadă, folosind toate sursele posibile de informaţii, inclusiv
/ec0iul +estament.
Hiram Abif %es&operit
9acă a e;istat o legătură cu /ec0iul Igipt la evreii din secolul 8 e.n., aceasta ar fi desigur prin
&oise, fondatorul naţiunii evreieti, care a fost un membru adoptat al familiei regale egiptene.
Posibilitatea de a găsi o astfel de legătură părea îndepărtată, dar am continuat să căutăm, pe
măsură ce treceam în revistă faptele cunoscute nouă.
+rec(nd prin treapta a treia a Francmasoneriei, cea care ne conferea statutul de &aestru &ason,
trebuie să spunem că referinţele la Hiram .bif i la /ec0iul +estament ne1au deconcertat.
7rmătoarele cuvinte sunt spuse de &aestrul de ,ugăciuni c(nd pre#intă prima dată vec0iul
personaj, candidatului' „Frica de moarte este mai prejos de ruinea falsităţii i de#onoarei. 3a să
e;emplifice acest mare adevăr, analele Francmasoneriei ne oferă un e;emplu glorios prin
fidelitatea de ne#druncinat i moartea prematură a marelui nostru maestru, Hiram .bif, care i1a
pierdut viaţa c0iar înainte de terminarea templului regelui -olomon, la construcţia căruia, după
cum vă daţi seama, fusese principalul ar0itect”.
I;istă presupunerea că un candidat educat trebuie să ia în considerare acest personaj, fie din
cunotinţele anterioare, fie din Diblie. Eiciunul dintre noi nu a au#it vreodată de o astfel de
persoană i nicio versiune a Dibliei pe care am citit1o nu menţionea#ă un ar0itect al +emplului lui
-olomon. Pentru că Hiram, regele din +yr, a asigurat munca i lemnul de cedru, unii au unit aceste
două lucruri, dar nu e;istă nicio legătură posibilă în afara faptului că ei au acelai nume. Eoi, ca i
toţi francmasonii cunoscuţi de noi, îl acceptăm ca erou masonic, în ciuda faptului că tim că nu a
fost menţionat ca fiind implicat în crearea +emplului lui -olomon.
65
9acă numele maestrului constructor era cunoscut autorilor cărţii regilor, în special datorită uciderii
lui, pare de1a dreptul imposibil ca ei să ignore o astfel de persoană c0eie c(nd spun această
poveste. %a început, acest lucru ne1a sugerat că el ar putea fi o invenţie ulterioară, juc(nd în istorie
un rol într1o singură dramă. -ingura e;plicaţie re#onabilă pe care am înt(lnit1o, referitoare la
numele eroului masonic, a fost că Hiram însemna în ebraică „nobil” sau „regesc”, în timp ce .bif
a fost identificat ca „cel pierdut”, oferind o descriere ad litteram „regelui pierdut”.
3(nd am început să studiem Igiptul antic, ne1am oprit încerc(nd să1l găsim pe Hiram .bif, dar,
neav(nd informaţii ni s1a părut un lucru imposibil. Ji totui, în mod straniu, Hiram .bif este cel
care a ieit din trecutul îndepărtat să ne înt(mpineF 9e îndată ce am început cercetarea, într1o
manieră e;0austivă, multe detalii ale Igiptului antic ne1au devenit familiare i ne1a apărut ca o
soluţie potenţială a tuturor marilor mistere masonice. 3onvini că e;ista o ceremonie secretă
centrală a înscăunării regelui în Igiptul antic, ba#ată pe o „moarte temporară” i înviere, ne1am
propus să încercăm să înţelegem cum ar fi putut ajunge i#raeliţii în posesia acestor mistere.
. fost simplu să legăm între ele cele două idei. Diblia e;plică importanţa Igiptului în istoria
poporului evreu prin astfel de personaje majore precum .vraam, 8acob, 8saac, 8osif i &oise, toţi
implicaţi în evenimentele evreieti. 7ltimii doi sunt pre#entaţi ca membri v(rstnici ai curţii regale,
c0iar dacă în perioade diferite. 7ltimele capitole ale cărţii Aene#ei descriu un tablou al toleranţei
i cooperării dintre egipteni i proto1israeliţi, i totui I;odul descrie o situaţie de mare tensiune
între cele două popoare. &otivele pentru această sc0imbare rapidă de relaţie devin mai clare de
îndată ce ajungem să înţelegem perioada aa numiţilor regi 0icsos " i persoana care era Hiram
.bif a reieit că este figura centrală a întregii poveti.
#r+b(irea statli egiptean
3ercet(nd Igiptul, am ajuns la un punct al istoriei naţiunii, în epoca de bron# mijlocie, pe la
sf(ritul mileniului 888 î.e.n. Igiptul a intrat într1o perioadă de declin continuu, cu un guvern slab
i rupturi sociale. -trăinii dinspre deert s1au răsp(ndit în tot ţinutul, jaful a devenit un lucru
obinuit, iar stilul de viaţă desc0is, rela;at al oamenilor a dus la o tendinţă de a se ba#a pe ei înii
pentru siguranţă, dec(t să aibă încredere în stat. !ncetul cu încetul, spiritul viguros care făcuse
măreţia Igiptului s1a stins, lăs(nd ţara la discreţia străinilor invidioi. !n mod inevitabil, au e;istat
inva#ii i egiptenii au fost dominaţi de un popor numit „0icsos”. Hicsoii nu au navigat repede în
sus pe Eil ca să ceară predarea ţării: procesul a fost mult mai subtil. -1au infiltrat în societatea
egipteană încetul cu încetul i într1o lungă perioadă de timp, p(nă c(nd au obţinut o po#iţie destul
de puternică pentru a forţa controlul asupra celor două ţinuturi.
8storia ne oferă c(teva date specifice pentru această pierdere de vigoare naţională, numită astă#i „a
doua perioadă intermediară”, situată între anii 56>* i 5$L* î.e.n. %a sf(ritul unei părţi mai mari a
istoriei Igiptului, numită astă#i ,egatul &ijlociu, am descoperit că „0icsos” nu însemna „regii
ciobani”. Provine de fapt din termenul egiptean hikaukhoswet, însemn(nd simplu „prinţii
deertului”. -e crede că erau un grup amestecat de popoare asiatice, în special semiţi, care s1au ivit
din -iria i Palestina. %uarea puterii a înt(mpinat re#istenţă, care a dus la arderea unor orae
necooperante i la distrugerea templelor, culmin(nd cu jaful capitalei Igiptului, &emp0is, în 56C*
î.e.n.
Hicsoii nu credeau în &a\at i, în setea lor de putere, tratau cu cru#ime pe oricine constituia un
obstacol pentru cau#a lor. 9ar, odată stabiliţi acolo, ei nu au fost e;ploatatori duri i autorităţile
egiptene par să fi cooperat cu ei. !n sec. B/888 î.e.n., ei i1au e;tins dominaţia asupra Igiptului de
-us. /enind în special din ţări pe care astă#i le numim 8srael i -iria, 0icsoii vorbeau toţi aceeai
66
limbă semitică vestică, ca i poporul care mai t(r#iu va fi cunoscut ca israelit. !ntrebarea care ne1a
venit în minte a fost următoarea' 0icsoii erau de fapt evrei? ,ăspunsul trebuia să fie nu, nu în
sensul complet al cuv(ntului, deoarece conceptul de iudaism nu e;ista în acea perioadă. +riburile
nomade, pe care egiptenii le numeau 0abiru <iudei=, erau dintre asiaticii semiţi care vorbeau
aceeai limbă. Iste totui foarte posibil ca 0icsosM0abiru să fi format la o dată ulterioară o parte
substanţială a cooperativei tribale care au devenit triburile lui 8srael i, în cele din urmă, poporul
evreu. I;istă mai multe motive pentru care noi credem că a e;istat o legătură directă între 0icsoi
i evrei, cel puţin faptul că prima menţiune în Diblie despre poporul evreu coincide în mod e;act
cu timpul c(nd egiptenii i1au alungat pe 0icsoi de pe păm(ntul lor spre 8erusalimF
,ecente mărturii geologice încep să arate că deertul din 2rientul &ijlociu este relativ de dată
recentă i că acum $ sau L.*** de ani, păm(ntul din jurul Igiptului era o #onă mult mai fertilă i
mai verde. ,elatările arată că au e;istat perioade dramatice, cu sc0imbări brute de climă în timpul
mileniului al 881lea î.e.n., aduc(nd seceta care a devenit o problemă în întregul 2rient .propiat.
3redincioi principiului &a\at, egiptenii erau un popor generos i asigurau pe noma#ii 0abiru cu
apă i păm(nt pe care să1 i pască oile atunci c(nd condiţiile din 9elta Eilului deveneau de ș
nesuportat. 7n e;emplu clar este dat în Aene#ă 5C'5*' „Ji a fost foamete în ţară. Ji .vraam s1a
dus în Igipt să se ae#e acolo, pentru că foametea era distrugătoare”.
!n perioada de declin a societăţii egiptene, controlul asupra acestor asiatici în căutare de apă era
slab i aveau voie să intre în ţară în număr mare i nu li se cerea să plece după ce obţineau ce1i
doreau. Fără o politică de emigrare, ţara a fost călcată de aceste popoare nomade: ba mai mult, ei
erau urmaţi de popoare mult mai sofisticate, unele care vedeau o posibilitate de c(tig în acea
confu#ie generală. .ceti citadini semitici, 0icsoii, erau mai ră#boinici dec(t mult prea
încre#ătorii egipteni i posedau arme foarte avansate, inclusiv care trase de cai, permiţ(ndu1i să ia
ce voiau, fără ca această populaţie iubitoare de pace să opună re#istenţă.
Regii hi&so(i
Iste foarte probabil ca în timpul perioadei 0icsos oamenii triburilor 0abiru să se fi bucurat de un
statut social mai înalt, fiind asimilaţi în viaţa cetăţii. .nterior acestui lucru, singura cale pentru
unul din triburile din deert de a1i îmbunătăţi soarta i de a se bucura de binefacerile vieţii de la
ora era să devină sclav într1o familie egipteană. .cest aranjament nu era sclavie în sensul în care
majoritatea oamenilor de astă#i i1l imaginea#ă: erau mai mult servitori cu un contract pe viaţă.
-alariile nu erau bune, dar calitatea vieţii era mai ridicată dec(t cea la care ar fi aspirat majoritatea
oamenilor. 9e îndată ce regii 0icsoi s1au stabilit, ei au început să finanţe#e construcţia de temple,
ca i crearea de statui, basoreliefuri, scarabei, opere de artă în general, unele dintre cele mai bune
opere literare i te0nice ale vremii. -e pare că nu prea aveau o motenire culturală proprie, aa că
au adoptat repede obiceiuri i comportamente egiptene. .ceti noi stăp(nitori au început să1i scrie
numele cu 0ieroglife egiptene, i1au luat titlurile tradiţionale ale regilor egipteni i c0iar i1au dat ș
nume personale egiptene.
%a început, i1au folosit influenţa ca să stăp(nească Igiptul de Gos, cel mai mare i mai fertil dintre
cele două ţinuturi, i din nou creata cetate .varis, unde au adoptat ca #eu de stat o #eitate care era ș
venerată mai ales în #ona unde ei se stabiliseră ini ial. .cest #eu era -et sau -et0, care semăna cu ț
fostul lor #eu canaanit, Daal. Ii i1au centrat teologia pe -et, dar îl acceptau i pe ,a ca #eu
principal i îl onorau prin numele pe care i le dădeau. 7lterior, au controlat ambele ţinuturi ale
vec0ii capitale din &emp0is. Iste corect să spunem că era un fel de relaţie de simbio#ă, prin care
invadatorii i1au c(tigat rafinamentul cultural i teologic, iar egiptenii noua te0nologie, cum ar fi
carele i armele, inclusiv arcuri i săbii de bron#, înlocuindu1le pe cele vec0i. Igiptenii au
67
dob(ndit i un alt lucru important de la 0icsoi' cinismul. !n trecut fuseseră prea desc0ii i
toleranţi, g(ndindu1se prea puţin la apărarea ţării lor. I;perienţa perioadei 0icsos a dat o lecţie i o
perspectivă care au pus ba#ele resuscitării spiritului egiptean în ceea ce noi numim Eoul ,egat.
9ei au pierdut controlul vec0ii capitale, &emp0is, elemente ale adevăratei monar0ii egiptene au
continuat să e;iste în oraul din Igiptul de -us " +eba. 9in documente reiese că tebanii au
acceptat suveranitatea asiaticilor, cu care se pare că au fost în relaţii bune. 9eoarece cu timpul
regii 0icsoi au fost asimilaţi de cultura egipteană i de practicile religioase, a apărut în mod
inevitabil o problemă politico1te0nologică. 8nvadatorii au început să1 i dorească at(t putere ș
spirituală, c(t i putere fi#ică. 9e e;emplu, regele 0icsos H0yan <sau H0ayana= i1a luat numele
egiptean de tron „-e1nser1en1re”, ca i titlurile „Neu Dun” i „Fiu al lui ,a”. !n plus, a creat pentru
el însui numele „Horus, -tăp(nitorul regiunilor”, un titlu care sugerea#ă o dominaţie a întregii
lumi. .ceastă pretenţie a unui 0icsos să fie fiul lui 9umne#eu a deranjat poporul egiptean la orice
nivel.
I;istă aici, credem, o problemă majoră care nu a fost încă suficient e;aminată de egiptologii
moderni. .cum tim că e;ista un moment special în timpul procesului de înscăunare, care1l făcea
pe noul Horus de neegalat, dar aa #iii regi 0icsoi, cu toată puterea lor de stat i emulaţia lor
religioasă egipteană, erau e;clui de la acest punct. 3um putea un străin să1i sc0imbe numele din
H0yan în -e1nser1en1re i să se facă Horus, fără să treacă prin procesul de iniţiere secretă,
cunoscut doar de adevăraţii regi ai Igiptului i de c(ţiva oameni din interior? ,ăspunsul simplu
este că nu puteau. Iste lipsit de raţiune să credem că egiptenii i1ar fi împărţit cele mai mari
secrete cu nite brute de străini, dar pentru că H0yan dorea cu disperare acest titlu puternic i nu
avea acces la el în mod legitim, nu prea avea de ales dec(t să1i aroge un titlu gol de conţinut.
,elaţiile de suprafa ă dintre egipteni i noii lor maetri erau bune, dar resentimentul trebuie că era ț
mare. Da mai mult, dec(t să maimuţărească stilurile egiptene i tradiţiile, 0icsoii au rămas
complet diferiţi. 7nirea lor cu Igiptul a rămas superficială. Ii vorbeau egipteana cu un accent
amu#ant, purtau bărbi <egiptenii r(deau #ilnic, dacă nu erau în doliu=, aveau un gust vestimentar
ciudat i se micau în maini cu roţi numite care, trase de cai, în loc de măgari.
#ier%erea se&retelor originare
Ee1am continuat cercetarea în ,egatul &ijlociu t(r#iu i am fost siguri că tensiunile dintre noii
regi 0icsos i adevărata linie regală au atins un punct culminant cu aceste false pretenţii de a fi
Horus. 9acă au reu it cu ceremonia de înviere secretă a regilor legitimi, urma să fie greu să te ș
amesteci cu aceti străini înfumuraţi, care, după ce au ob inut totul, voiau să afle i secretele ț ș
regale. -ă preiei controlul asupra vieţii de #i cu #i era un lucru, să pătrun#i pe tăr(mul #eilor, at(t
cei păm(nteni, c(t i cei cereti, trebuie că era de nesuportat. Iste posibil ca regii 0icsoi din a
treia i a patra generaţie, care s1au născut în Igipt i care au îmbrăţiat teologia egipteană, să fi
fost liberi să posede secretele lui Horus, pe care1l considerau a fi cel mai bun. Poate că c0iar voiau
să devină 2siris în moarte i să fie o stea care să strălucească mereu i mereu. 9evenind regi ai
Igiptului, de ce trebuiau să îndure o moarte canaanită, c(nd murind ca Horus aveau dreptul la o
viaţă eternă?
.ceasta era o epocă comple;ă i fascinantă i noi am studiat i restudiat evenimentele i
personajele implicate. 3eva despre perioadă, în general, i despre atitudinea i acţiunile
adevăratului rege egiptean -eRenenre +ao al 881lea în special începea să pătrundă în mintea lui
30ris. .cest rege era limitat la oraul egiptean de sus, +eba, spre sf(ritul domniei regilor 0icsoi
i, pentru o întreagă varietate de motive mărunte, 30ris simţea că povestea lui Hiram .bif ar fi
putut începe cu o bătălie de putere între -eRenenre +ao al 881lea i importantul rege 0icsos .pepi 8,
68
care a luat tronul egiptean sub numele de .1nser1re <&are i Puternic ca ,eM,a= i titlul „,ege al
Igiptului de -us i de Gos, Fiu al lui ,e”. %uni de #ile, 30ris a meditat la această perioadă, căut(nd
din ce în ce mai multe dove#i care să confirme sau nu teoriile. !ncetul cu încetul, totul s1a
cristali#at în jurul unei idei. 30ris ne spune cum s1a înt(mplat' „Jtiam că regele 0icsos, .pepi, era
cunoscut i ca .pop0is. Ira un lucru important, ceea ce m1a făcut să văd implicarea sa într1o
bătălie spirituală care nu era altceva dec(t o reluare a formării noţiunii de 2siris, 8sis i primul
Horus. &1am convins că .pop0is este un om care în mod deliberat s1a 0otăr(t să obţină secretele
adevăraţilor regi egipteni pentru el însui, orice s1ar înt(mpla.
Hicsoii erau ră#boinici i egocentrici. Ii l1au adoptat pe -et ca #eul lor suprem, cel care i1a
omor(t fratele, pe 2siris: #eul la care visa să devină fiecare egiptean. 8dentific(ndu1se cu -et,
0icsoii i1au demonstrat dispreţul pentru poporul egiptean, aliindu1se cu forţele răului. 3onceptul
de &a\at trebuie că i s1a părut prostesc lui .pop0is i simptomatic pentru „bl(ndeţea” strămoilor
care au permis să li se ia ţara. 2pusul lui &a\at era 8sfet, care însemna concepte negative, cum ar
fi' egoism, falsitate i nedreptate i, potrivit cu mitologia egipteană, conducătorul acestor
întruc0ipări ale lui 8sfet era un #eu arpe monstruos, ca un dragon rău, numit .pop0is. .m fost
mirat să aflu că această putere a răului avea acelai nume ca regele 0icsos.
Ipitetele acestui monstru anti1&a\at includeau pe „cel cu înfăţiare rea” i „cel cu caracter rău”,
iar pentru egipteni, el era întruc0iparea 0aosului primordial. Jarpele, după care regele 0icsos i1a
luat numele, după ce a fost descris ca fiind surd i orb faţă de toate lucrurile, putea doar să urle în
întuneric i era alungat în fiecare #i de răsăritul soarelui. Eu e de mirare că cea mai mare frică a
egiptenilor era că arpele rău, .pop0is, ar c(tiga într1o noapte întunecată bătălia sa cu ,a i #iua
următoare n1ar mai veni. 3a să se apere de ameninţări, se recitau #ilnic liturg0ii în templele #eului
-oare, ca să1i sprijine în această bătălie continuă dintre forţele luminii i ale întunericului.
.m aflat că s1a găsit o mare colecţie de liturg0ii, numite 3artea care să1l învingă pe .pop0is.
.ceasta era o carte secretă, ţinută în templu, conţin(nd sute de cuvinte magice care să apere de
răul lui .pop0is i îi oferea cititorului novice instrucţiuni despre cum să facă figuri de ceară ale
arpelui care puteau fi strivite, distruse de foc sau tăiate cu cuţitul. 3artea cerea învăţăcelului să
e;ecute aceste acte în fiecare dimineaţă, pr(n# i seară, i mai ales c(nd soarele intra în nori.
%a 4** de mile sud de .varis, oraul +eba continua descendenţa regilor egipteni, dei se înc0inau
puterii 0icsoilor i plăteau ta;ele cerute de perceptorii lui .pop0is. !n ciuda faptului că erau
i#olaţi i sărăciţi, tebanii se luptau să menţină obiceiurile perioadei ,egatului &ijlociu pe care1l
admirau. Irau ţinuţi departe de către Hicsos <i stăp(nii săi marionetă de la Hus0= de codrii din
-iria, teii din +ura, aurul din Eubia, ebonita i fildeul din -udan i de carierele de piatră de la
.sKan i Sadi Hammamat, ceea ce i1a forţat să improvi#e#e te0nici noi de construcţie. !n ciuda
limitărilor impuse, egiptenii au reuit să producă clădiri minunate, c0iar dacă adesea mai mult din
cărămi#i de lut dec(t din piatră. +otui, greutăţile mari au produs o resuscitare a spiritului i o
0otăr(re care a făcut Igiptul măreţ. .stfel, în timp ce calitatea vieţii lor continua să sufere,
învăţătura i cultura au început să se de#volte.
.cest mic regat cetate a început să se ridice din starea de înapoiere i de#ordine i să ţină piept
asiaticilor din Igiptul de Gos. Dănuiala mea era că în jurul anului )4 al stăp(nirii lui .pop0is, el l1a
somat pe regele +ebei să1i de#văluie secretele legate de 2siris, ca să atingă viaţa eternă care îi era
datorată ca rege „de drept” al celor două ţinuturi. ,egele teban, -eRenenre +ao al 881lea, era un
t(năr dur care se considera a fi Horus i nu era interesat să1i împartă dreptul legitim cu nimeni i
în nici un ca# cu un asiatic bărbos numit după „arpele întunericului”. Iecul a creat o animo#itate
69
între cei doi i regele .pop0is a început să1i folosească puterea împotriva lui -eRenenre, în toate
felurile în care putea.
7n e;emplu al acestui conflict a fost un ordin trimis de .pop0is la +eba, care se afla la 4** de
mile de .varis pl(ng(ndu1i1se lui -eRenenre de #gomot' „9istruge ba#inul 0ipopotamilor, care
este la est de ora, pentru că nu mă lasă să dorm nici #iua, nici noaptea”. .cest mesaj era un joc
prostesc, care să1l umilească pur i simplu pe -eRenenre. 8lustrea#ă o luptă clară pentru putere,
pentru a stabili dreptul divin de a conduce. .pop0is avea deja toată puterea de stat de care avea
nevoie, dar ce nu avea era secretul învierii i binecuv(ntarea #eilor. &esajul său era clar politic.
+ebanii au reînviat prinderea rituală cu 0arponul a 0ipopotamilor în ba#inul lor din estul cetăţii:
era un ritual străvec0i sf(nt, care garanta siguranţa monar0iei egiptene. .ceasta însemna m(nierea
evidentă a lui .pop0is, dar făcea i mai mult rău, pentru că 0ipopotamul era o formă lui -et, #eul
0icsoilor, aa că el însemna o insultă dublă adresată regelui asiatic.
,itualul 0ipopotamilor consta din cinci scene care includeau un prolog, trei acte i un epilog.
-copul piesei era să comemore#e victoria lui Horus asupra dumanilor săi, încoronarea lui ca rege
al celor două ţinuturi i triumful său asupra celor care i s1au opus. ,egele îl juca în mod direct pe
Horus i în actul 8 el arunca #ece 0arpoane într1un 0ipopotam mascul, în calitate de Horus stăp(n,
i de Horus De0detite, repre#ent(nd Igiptul de -us i de Gos. !n actul 888, victima era de două ori
de#membrată, ca repre#entare a lui -et. „%upta pentru putere a putut continua o bucată de vreme,
dar cred că într1un anume moment, .pop0is a 0otăr(t să pună capăt neruinării regelui teban i să
smulgă secretele de la -eRenenre o dată pentru totdeauna. ,e#ultatul urma să fie uciderea lui
-eRenenre, urmată de e;pul#area 0icsoilor i reîntoarcerea la stăp(nirea regilor egipteni”. 30ris
simţea că ideea sa vagă care devenise bănuială se transforma în ipote#ă. Ira gata să o discute în
detaliu cu ,obert, care a fost repede de acord că s1ar putea să găsim în -eRenenre un candidat
pentru e;plicarea originii lui Hiram .bif.
M+rtria bibli&+
Itapa următoare a fost să luăm în considerare o importantă sursă de informaţii suplimentare, care
să ne sc0imbe perspectiva asupra luptei .pop0is1-eRenenre. !nţelegerea evenimentelor din secolul
al B/81lea î.e.n. a fost lărgită de noi informaţii e;trase din istoria egipteană scrisă i ritualul
masonic. .cum poate fi adăugată cartea Aene#ei, pentru că, în mod surprin#ător, am descoperit că
este bogată în informaţii despre această perioadă. Figurile c0eie, care potenţial puteau să aibă vreo
legătură cu -eRenenre i .pop0is, sunt .bra0am, 8saac, 8acob, 8osif i posibil &oise. . data aceste
personaje s1a dovedit mult mai dificil pentru e;perţi dec(t datarea celor din perioadele t(r#ii ale
istoriei evreieti, încep(nd cu 9avid i -olomon, c(nd e;istă mai multe mărturii istorice la care să
ne referim. Punctul de pornire logic în încercarea de a identifica locul acestor cinci figuri celebre
în istorie a fost 8osif, asiaticul sau proto1evreul care, ne spune Diblia, a ajuns să ocupe cea mai
mare funcţie în Igipt, fiind al doilea după rege.
Povestea lui 8osif, încep(nd cu v(n#area lui ca sclav de către fraţii lui i ridicarea la putere în
Igipt, este binecunoscută i în general acceptată ca fiind ba#ată pe o persoană reală. +otui,
legenda a fost mult înfrumuseţată de scribii de mai t(r#iu, cei care au dat o formă scrisă tradiţiei
orale.
,eferinţele la cămile ca animale de povară i la folosirea monedelor sunt imposibile din punct de
vedere istoric, deoarece acestea nu au e;istat dec(t la multe sute de ani după cea mai t(r#ie datare
a lui 8osif.
70
Potrivit cu cartea Aene#ei, .vraam, c(nd avea 6$ de ani, a mers mai înt(i în Igipt, l1a avut pe
8saac la v(rsta de 5** de ani i a murit 6$ de ani mai t(r#iu. %a v(rsta de L* de ani, 8saac a avut doi
fii, 8acov i Isau, iar 8acob a avut 5C fii, penultimul fiind 8osif. Pare sigur să afirmăm că e;istă
nite e;agerări aici, în special referitor la v(rsta lui .vraam. Pentru a avea o imagine mai clară
asupra timpului, putem începe prin a afirma că 8osif era la apogeul puterii în Igipt între )* i L*
de ani. Putem apoi să privim înapoi în timp la perioada dintre postul său înalt i prima sosire în
Igipt a stră1străbunicului lui, .vraam. %ui 8acob îi plăcea să aibă copii cu c(t de multe femei,
inclusiv cu cele două neveste i trei servitoare. 8osif era unul din cei mai mici i este posibil ca
tatăl lui să fi fost relativ în v(rstă la naterea sa, aa că presupunem că 8acob avea L* de ani. Putem
accepta v(rsta biblică de L* de ani pentru 8saac care are un fiu 1 8acob 1 dar va trebui să scădem
din cei 5** de ani ai lui .vraam cam vreo 6*. .ceste v(rste urmea#ă spiritul informaţiilor date în
Diblie, fără să acceptăm e;tremele evident imposibile care s1au strecurat în poveste.
3artea Aene#ei ne spune că -ara, soţia lui .vraam, era o femeie foarte frumoasă i că .vraam se
temea că egiptenii îl vor ucide ca s1o fure pentru ei, aa că le1a spus că este sora sa. %ogica este
greu de urmărit, dar aa cum sunt am(ndoi descrii mai t(r#iu, ca bătr(ni i vec0i îndrăgostiţi,
c(nd s1a născut 8saac, am(ndoi erau tineri c(nd au venit prima dată în Igipt. &ai e;istă un indiciu
în povestea lui 8osif, care ne ajută să identificăm o dată istorică. Iste referinţa la folosirea unui car
tras de cai, care plasea#ă evenimentul în mod evident în perioada 0icsos, pentru că acestea erau
ve0icule ale stăp(nilor asiatici, nu ale regilor bătinai. -e acceptă faptul că e;istau elemente
semite printre invadatori i, deci, aceasta era o perioadă în timpul căreia emigranţii semitici ar fi
fost primiţi în mod favorabil. &ulţi erudiţi au comentat faptul că sc0imbarea dinastiei care a urmat
e;pul#ării 0icsoilor poate să corespundă foarte bine cu ridicarea unui nou rege, care nu îl tia pe
8osif <I;odul 5'>= i că oricare din străinii rămai în Igipt ar fi fost supus unui tratament ca cel
descris în primele capitole ale I;odului.
Iste neîndoielnic faptul că migrarea evreilor în Igipt în timpul secetei din 3anaan i ridicarea
stăp(nitorilor 0icsoi în Igipt s1au produs în paralel cu ascensiunea politică a lui 8osif. Faraonul
perioadei lui 8osif i1a primit pe evrei în regatul său pentru că era un 0icsos i un semit ca i ei. -1a
sugerat mai înainte că atunci c(nd 0icsoii au fost înlăturaţi, noul monar0 egiptean i1a privit pe
evrei ca pe apropiaţii 0icsoilor i, deci, a început să1i transforme în sclavi. I;perţii se pare că nu
au vă#ut conclu#ia evidentă a acestei dove#i. /ersiunile > i @ din I;od relatea#ă înt(lnirea
posibilă dintre 8osif i faraonul neidentificat. „!n acest timp s1a ridicat un nou rege peste Igipt,
care nu1l tia pe 8osif. Ji el a spus poporului său' Fiţi atenţi, poporul lui 8srael e numeros i mai
puternic ca noi”. .m ajuns astfel la conclu#ia că 8osif era contemporan cu .pop0is i deci, cu
-eRenenre +ao.
. trebuit să ne amintim că nu putem lua cuvintele din /ec0iul +estament ca dovadă absolută, din
cau#a diferenţei de timp dintre evenimente i cei care le1au relatat. .mintiţi1vă referinţele la
cămile i monede. Poate au fost detalii greite. Ji totui, în mare, ni se arată ceea ce probabil s1a
înt(mplat cu mult timp în urmă. !n termeni simpli, Diblia ne spune că 8osif a devenit cel mai
important om din tot Igiptul, în afară de faraon, i de aici am tras conclu#ia că 8osif a fost vi#irul
regelui 0icsos .pop0is, cel care a domnit mulţi ani, adversarul lui -eRenenre +ao al 881lea. .m
inversat cronologia de la confruntarea dintre .pop0is i -eRenenre, situată de majoritatea
erudiţilor în jurul anului 5$6* î.e.n. Ji, pentru scopurile noastre generale, am presupus că vi#irul
8osif avea vreo $* de ani la acea vreme. . apărut atunci următorul model'
9ata i evenimentul <î.e.n.=' ș
5$6* 1 /i#irul 8osif <în v(rstă probabil de $* de ani=:
5LC* 1 -e na te 8osif <tatăl său, 8acob, cunoscut ca fiind bătr(n, probabil în v(rstă de L* de ani=: ș
71
5L>* 1 -e nate 8acob <tatăl său, 8saac, se tia că avea vreo L* de ani=
564* 1 -e nate 8saac <tatăl său, .vraam, se spune că era foarte bătr(n <să spunem 6* de ani=:
56>* 1 .vraam intră în Igipt pentru prima dată <probabil în v(rstă de )* de ani=.
/(rstele pe care le1am menţionat sunt asemănătoare cu cele din Diblie i, lucr(nd în sens invers de
la conflictul dintre .pop0is i -eRenenre, am reuit să plasăm intrarea lui .vraam în Igipt e;act în
anul care a fost identificat ca începutul domniei 0icsoilorF 3onclu#ia dramatică apare imediat'
.vraam a fost el însui un 0icsos, poate c0iar privit ca un prinţ: amintiţi1vă că termenul egiptean
hicsos însemna c0iar „prinţii deertului” i sunt dove#i că .vraam era un om de rang înalt din 7r.
-ă ne amintim că autorii acestor poveti au trebuit să facă faţă unei distorsiuni de vreo o mie de
ani i că ei, ca orice alţi oameni superstiţioi, au vrut să1i recunoască prejudecăţile i credinţele în
istoria pe care au interpretat1o i transcris1o. 3artea Aene#ei începe cu relatări e;trem de vec0i ale
originii omului, dar repede se mută de la legende la istoria relativ recentă pentru scribi. Eicăieri
autorii nu menţionea#ă desc0is cucerirea asiatică a egiptenilor, care se tie că a avut loc în
perioada dintre .vraam i &oise. Eu cunoteau această perioadă sau le era jenă? Eu putem ti, dar
faptul că lipsesc din relatarea lor aceti ani semnificativi din istoria lor ni s1a părut foarte ciudat.
U&i%erea li Hiram Abif
,egele -eRenenre ducea o luptă psi0ologică cu .pop0is, forţa întunericului, care devenise rege
0icsos în Igiptul de Gos i avea nevoie de puterea deplină a #eului soare .men1,a, ca să1i dea tăria
de a fi victorios. !n fiecare #i pleca din palatul regal de la &alPata ca să vi#ite#e templul lui .men1
,a la ora amie#ii, c(nd soarele este la meridian i omul aproape nu are umbră, nicio pată de
întuneric pe păm(nt. 3u soarele la #enit, puterea lui ,a era la apogeu i cea a arpelui
întunericului, .pop0is, era cea mai scă#ută. .firmaţia că „&aestrul nostru Hiram .bif s1a retras să
se înc0ine la 3el mai de -us, aa cum era obiceiul, fiind ora 5C noaptea” provine din ritualul
masonic de treapta a treia, e;plicat în capitolul 5, unde e;istă un comentariu de#bătut anterior.
+otul are sens. .ceasta este reconstrucţia evenimentelor.
!ntr1o #i, netiuţi de -eRenenre, conspiratorii trimii de .pop0is au încercat să afle secretele lui
2siris de la doi preoţi v(rstnici i, neput(nd să obţină re#ultatul dorit, i1au ucis. Irau îngro#iţi de
ceea ce aveau acum de făcut, c(nd îl ateptau pe însui regele, fiecare ae#at la o ieire diferită a
templului. 3(nd -eRenenre i1a terminat rugăciunile, el s1a îndreptat spre ie irea dinspre sud, unde ș
a fost înt(mpinat de primii trei oameni, care i1au cerut să1i spună secretele lui 2siris. 9ar el a fost
tare i i1a refu#at.
3eremonia masonică de gradul trei e;plică ce s1a înt(mplat în acea #i, cu mai bine de ).$** de ani
în urmă, în templul de la +eba. 9e dragul de a întări comparaţia, am sc0imbat numele cu unele
egiptene' „,ugăciunile fiind terminate, el s1a pregătit să se retragă prin poarta de sud, unde a fost
acostat de primul dintre aceti t(l0ari, care, av(nd nevoie de o armă mai bună, s1a înarmat cu o
riglă de plumb i, pe un ton ameninţător, i1a cerut stăp(nului nostru, -eRenenre, secretele ascunse
ale lui 2siris, averti#(ndu1l că moartea va fi consecinţa refu#ului său. 9ar, fidel jurăm(ntului său,
el a răspuns că acele secrete nu erau tiute dec(t de trei oameni din toată lumea i că fără
consimţăm(ntul celorlalţi doi el nu putea i nici nu voia să le de#văluie. !n ceea ce1l privete, mai
degrabă ar suferi moartea dec(t să trăde#e încrederea sf(ntă.
.cest răspuns nefiind satisfăcător, t(l0arul l1a lovit violent în frunte pe &aestru, dar uimit de
fermitatea ţinutei sale, i1a atins doar t(mpla dreaptă. Ji totui, cu suficientă forţă ca să1l doboare la
păm(nt pe genunc0iul st(ng. ,evenindu1i din această stare, el s1a năpustit spre poarta de vest,
72
unde s1a aflat în faţa celui de1al doilea t(l0ar, căruia i1a răspuns la fel i cu aceeai fermitate c(nd
t(l0arul, care era înarmat cu un levier, i1a aplicat o lovitură puternică la t(mpla st(ngă, ceea ce l1a
dobor(t la păm(nt pe genunc0iul drept. Fără nicio ansă de scăpare, maestrul nostru s1a clătinat:
slăbit i s(nger(nd, s1a dus înspre poarta de est, unde era plasat al treilea t(l0ar, i care, primind un
răspuns similar la cererea sa insolentă " pentru că maestrul nostru a rămas fidel obligaţiei sale
c0iar i în acest moment de încercare " i1a aplicat o lovitură violentă c0iar în mijlocul frunţii, cu o
piatră grea, ceea ce l1a dobor(t fără suflare la păm(nt”.
-ecretele înscăunării egiptene au murit odată cu -eRenenre, omul pe care îl numim Hiram .bif,
„regele care s1a pierdut”. -imţeam că găsisem pe cel mai plau#ibil candidat în locul maestrului
nostru masonic pierdut i am început să anali#ăm ce se tia despre acest om. .m fost uluiţi c(nd
am citit detaliile privind mumia lui -eRenenre " rănile lui erau descrise în detaliu' „3(nd, în iulie
5>>5, Imil Drugsc0 a descoperit mumia faraonului ,amses al 881lea, în aceeai niă era un alt
cadavru regal, cu vreo )** de ani mai vec0i dec(t al lui ,amses, i care avea un miros greu de
putrefacţie. 9upă etic0etă, acesta era trupul lui -eRenenre +ao, unul dintre conducătorii bătinai
ai Igiptului, obligat să trăiască departe, în sud, în +eba, în timpul perioadei 0icsoilor i, după cum
era evident c0iar pentru un oc0i neînvăţat, -eRenenre avusese un sf(rit violent. &ijlocul frunţii
sale fusese #drobit. 2 altă lovitură îi rupsese arcada dreaptă, obra#ul drept i nasul. 2 a treia îi
fusese dată după urec0ea st(ngă, #drobindu1i osul mastoidian i prima vertebră a g(tului. 9ei în
viaţă fusese evident un t(năr înalt, frumos, cu păr negru, ondulat, e;presia fi;ată pe faţa lui arăta
că a murit în agonie. 9upă moarte, corpul său a fost lăsat o perioadă i apoi mumificat: de aici,
mirosul de putrefacţie i semnele de descompunere. Eu se spune nimic, nicăieri despre sf(ritul lui
-eRenenre, dar este aproape sigur că a murit de m(na 0icsoilorMcanaaniţilor”.
8mposibilul se produsese. !l identificasem pe Hiram .bif, ba mai mult, corpul său încă e;istă. 2
lovitură ur(tă i1a #drobit oasele pe toată lungimea părţii drepte a feţei: desigur că s1a clătinat i a
că#ut în genunc0i la o astfel de lovitură. Fiind t(năr, înalt i bine clădit, s1a ridicat din nou pe
picioare, în felul în care o fac oamenii puternici, dar i s1a aplicat o altă lovitură din partea altui
atacator, care i1a tăiat partea st(ngă a capului, #drobindu1i din nou osul. -lăbit i aproape prăbuit,
el s1a clătinat, dar ultima lovitură fatală i1a #drobit fruntea, ucig(ndu1l. 2 altă descriere pe care am
găsit1o e;plică rănile' „,ănile îngro#itoare de pe craniul lui -eRenenre au fost provocate de cel
puţin doi oameni, ce l1au atacat cu pumnalul, toporul, o suliţă i un mai de lemn”.
!n entu#iasmul nostru, ne1au trebuit #ile întregi ca să ne continuăm munca. 3(nd ne1am mai
potolit bucuria, am inventariat tot ce descoperisem. 8nstrumentele, folosite ca arme criminale, ne
aduceau aminte de legenda masonică simbolică în care Hiram a fost lovit cu o varietate de
instrumente folosite la construcţia templului, inclusiv ciocanul de lemn, ce produce răni.
9escrierea de mai sus a rănirii trupului lui -eRenenre arată că îmbălsămătorii nu au primit corpul
imediat după moartea sa, ceea ce ne amintete de împrejurările descrise în treapta a treia
masonică, referitoare la trupul lui Hiram .bif, care a dispărut după crimă.
„Frica sa privind siguranţa maestrului fiind sporită, el a ales 5$ tovarăi de încredere i le1a
ordonat să caute persoana maestrului nostru, ca să dovedească dacă era încă viu, sau dacă suferise
în încercarea de a se scoate de la el secretele treptei sale. Fiindu1le 0ără#ită o anumită #i pentru
întoarcerea la 8erusalim, ei s1au grupat în trei %oji ale +ovarăilor i au plecat prin cele trei intrări
ale +emplului. -1au pierdut multe #ile în căutări fără să fi făcut vreo descoperire importantă. .
doua grupă a fost mai norocoasă, pentru că în seara unei anumite #ile, după ce înduraseră lipsuri i
oboseală, unul din fraţi, care se odi0nise în picioare, s1a prins de un tufi ce cretea în apropiere,
care, spre surprinderea lui, a ieit uor din păm(nt: la o e;aminare mai atentă, el a descoperit că
73
păm(ntul fusese săpat recent: aa că i1a c0emat tovarăii i, prin eforturile lor unite, au redesc0is
morm(ntul i au găsit corpul maestrului nostru, îngropat într1un mod indecent. %1au acoperit din
nou cu respect i veneraţie i, ca să recunoască locul, au înfipt o ramură de salc(m la capul
morm(ntului, apoi s1au grăbit spre 8erusalim, ca să1i spună vestea cea tristă regelui -olomon.
9upă ce au trecut primele emoţii ale durerii, regele le1a ordonat să se întoarcă i să1l îngroape pe
-tăp(nul nostru într1un morm(nt ce i se cuvine după rang i talent, inform(ndu1i în acelai timp că
prin moartea sa prematură, secretele &aestrului &ason se pierduseră. .stfel că i1a îndemnat să fie
deosebit de atenţi la semnele sau cuvintele care vor fi spuse, în timp ce îi luau adio de la el”.
-coateţi1l o clipă pe Hiram .bif din vremea regelui -olomon i orice altceva se potrivete. . fost
de asemenea interesant să descoperim că regele -eRenenre este singurul rege cunoscut din Igiptul
antic care are semne de violenţă. .a că acum avem povestea unui om omor(t cu trei lovituri, în
timp ce proteja secretele regilor egipteni de invadatorii 0icsoi. 9ar învierea? -eRenenre nu a fost
desigur înviat, deoarece corpul este la &u#eul din 3airo, aa că povestea noastră nu este completă.
.m 0otăr(t deci să ree;aminăm ritualul nostru masonic.
U&iga(ii li Hiram Abif
!n legenda masonică, ucigaii lui Hiram .bif sunt numiţi Gubelo, Gubela i Gubelum, împreună
descrii ca „GuKes”. Eumele par o invenţie simbolică: singurul înţeles pe care1l deducem este că
cele trei nume conţin „Gubel”, care înseamnă „munte” în arabă. Eu ni s1a părut relevant. .m fost
interesaţi de adevăraţii asasini i nu de simbolismul lor. .a cum am arătat deja, împrejurările din
viaţa lui 8osif descrise în Diblie indică faptul că era vi#ir 0icsos al regelui .pop0is i astfel e
posibil să fi fost implicat în complotul de aflare a secretelor de la -eRenenre.
Diblia ne spune că tatăl lui 8osif, 8acob, a suferit o sc0imbare de nume simbolică mai t(r#iu, în
timpul vieţii sale, c(nd a devenit „8srael”, iar cei 5C fii au fost identificaţi ca triburi ale lui 8srael.
.ceasta a fost, desigur, ideea autorilor de mai t(r#iu ai istoriei evreieti, care căutau un moment
bine definit în timp, c(nd naţiunea lor începuse în mod formal. Fiilor lui 8acobM8srael li s1au
acordat circumstanţe istorice ce par potrivite cu statutul triburilor, într1o vreme c(nd scriitorii
Aene#ei au început să scrie pe papirusuri. +ribul ,euben a fost vă#ut decă#(nd din graţii i tribul
8uda0 era noua elită, de aceea îi numim pe descendenţii israeliţilor „evrei” i nu „rubes”. 3ăut(nd
după indicii în Diblie, am dat peste un verset foarte ciudat, în versiunea regelui 8acob a Aene#ei
4@'L, care aparent nu are niciun înţeles i nici nu se referă la ceva cunoscut. I vorba de momentul
în care 8acob moare i reflectea#ă asupra acţiunii fiilor săi, noi conducători ai triburilor lui 8srael'
„2, suflete, nu le afla secretul i nici locul adunării: pentru slava mea, să răm(neţi uniţi' căci în
m(nia lor, au ucis un om i i1au clădit un #id în suflet”.
Aăsim aici referire la o crimă, care trebuie că a fost considerată destul de importantă ca să fie
menţionată, dar nu e;plicată. 3e secret se căuta? 3ine a fost ucis? Diserica catolică descrie acest
lucru ca pe o referinţă profetică la faptul că evreii l1au omor(t pe Hristos, dar noi am înlăturat
această interpretare. +e#a noastră sugerea#ă o posibilitate mai logică. Patru din nouă cuvinte nu
sunt ambigue' „nu le afla secretul”. !n engle#a modernă, sensul este „nu ai reuit să afli secretul”.
.cu#aţia înseamnă' „Eu numai că nu ai reuit să le afli secretul, dar ai înrăutăţit lucrurile c(nd ţi1
ai pierdut cumpătul i l1ai ucis, stric(nd totul i aduc(nd asupra noastră acu#aţia întregii lumi”.
3ei doi fraţi i viitoarele triburi ale lui 8srael care trebuie să dea seamă pentru această crimă
necunoscută sunt -imon i %evi, fiii lui 8acobM8srael, născuţi de femeia %ea0, pe care el o
dispreţuia. .ceste triburi erau în mod clar blestemate pentru ceea ce făcuseră 1 uciderea unui om 1
dar cine era victima nenumită? 9ei ni s1a părut puţin probabil ca ucigaii lui Hiram .bif să fie
74
într1adevăr numiţii -imon i %evi, care erau de fapt fraţii lui 8osif, părea foarte posibil ca acest
verset ciudat să vorbească despre tradiţia populară a omor(rii unui om nenumit, care a adus
supărare celor două triburi ale lui 8srael. &ai la obiect, de ce era crima destul de importantă ca să
fie inclusă în istoria evreilor, în timp ce individul ucis să răm(nă neidentificat? .m fost i mai
convini că răspunsul era -eRenenre +ao. Ivenimentele care au condus la crimă au fost e;puse pe
scurt mai sus i consecinţa lor este esenţială pentru te#a noastră i credem că este important să le
detaliem.
.pop0is era jignit. 3ine se credea acest rege al +ebei? Eu înţelegea că lumea se sc0imba definitiv
i imperiul său era istorie, călcat în picioare de 0icsoi? ,egele l1a c0emat pe vi#irul său, 8osif,
care se ridicase la rang înalt prin abilitatea de a interpreta visele lui .pop0is, i i1a spus că vremea
înţelegerilor prieteneti s1a terminat: secretele îi trebuiau smulse lui -eRenenre fără înt(r#iere.
,egele îmbătr(nea i intenţiona să aibă o viaţă de apoi egipteană. 8osif era responsabil pentru
proiect i pe cine să trimită, cel mai bine, dec(t pe cei doi fraţi înstrăinaţi, -imon i %evi? 9acă
erau descoperiţi i ucii nu conta, deoarece îi meritau această soartă pentru faptul că îl v(nduseră
pe 8osif ca sclav, cu mulţi ani în urmă. 9acă reueau, toate bune' 8osif va fi el însui un erou i
fraţii săi îi vor plăti vec0ea datorie. Fraţilor li s1a spus ce au de făcut i li s1a arătat oraul. Iste
posibil să1i fi ras bărbile distinctive, ca să nu atragă atenţia asupra lor. .juni în ora, ei au
contactat un t(năr preot regal din templul lui -eRenenre, care era cunoscut ca ambiţios i uor
influenţabil. Fraţii au e;plicat că .pop0is era e;trem de puternic i 0otăr(se să distrugă +eba, dacă
nu obţinea secretul de la -eRenenre. +(nărului preot <îl vom numi Gubelo= i s1a spus că doar el
singur putea să înlăture de#astrul ce p(ndea întreaga populaţie, ajut(ndu1i să afle secretele i,
astfel, atacul lui .pop0is nu mai era necesar. Pe l(ngă aceasta, ei puteau să1l asigure că va deveni
mare preot al lui .pop0is, îndată ce secretele vor fi aflate i lupta politică cu -eRenenre
soluţionată.
Gubelo era e;trem de speriat de aceti asiatici ameninţători, dar tia ce se înt(mplase la &emp0is
c(nd s1au supărat 0icsoii. Poate că singurul lucru pe care putea să1l facă era să înele încrederea
pe care o aveau în el: în orice ca#, se putea imagina ca mare preot, c0iar dacă al răului .pop0is.
Gubelo le1a e;plicat lui -imon i %evi, cei doi preoţi păstrători ai secretului, care era timpul i locul
optim ca să1i surprindă. Poate că Gubelo c0iar i1a atras într1o capcană. .mbii au fost prini, dar au
refu#at să dea detalii, aa că au fost ucii, ca să1i proteje#e pe conspiratori. %e mai răm(nea o
singură solu ie disperată' un atac asupra regelui însui. ț
Gubelo era înspăim(ntat, dar nu mai e;ista cale de întoarcere, aa că i1a pe condus co1conspiratori
în templul lui .men1,a, pe c(nd soarele era în punctul lui cel mai înalt. %a scurt timp după aceea,
regele a ieit în cadrul uii, unde i s1a cerut să divulge secretele. Il a refu#at i s1a dat prima
lovitură. !n c(teva minute, -eRenenre #ăcea mort pe podeaua templului, într1o baltă de s(nge. Plin
de furie i frustrare, unul dintre fraţi a lovit cadavrul încă de două ori. Gubelo era înnebunit de
frică.
+oţi trei tiau că erau singuri, fără vreun prieten pe lume, i că vor fi urmăriţi de tebani: 8osif nu le ș
va arăta milă: i .pop0is va fi m(niat de pierderea definitivă a marilor secrete. Iecul lor era de1a
dreptul spectaculos. -ecretele erau pierdute definitiv i va avea loc un ră#boi pentru ră#bunare,
condus de Hamose i .0mose, fiii regelui ucis, un ră#boi care1i va alunga pe 0icsoi afară din
Igipt pentru totdeauna. Nidurile se vor nărui peste ei.
Ji ce s1a înt(mplat cu preotul trădător? Il a fost prins c(teva #ile mai t(r#iu, ascun#(ndu1se în
deertul din spatele +ebei, în locul pe care1l numim acum /alea ,egilor. . fost adus înapoi la
templu i pus să e;plice partea lui de trădare i să dea detalii ale planului ur#it de .pop0is i
75
vi#irul său asiatic, 8osif. .u#ind detaliile, fiul lui -eRenenre, Hamose, a fost ofensat de fapta rea a
regelui 0icsos, dar a fost, de asemenea, tulburat de faptul că nu putea să fie făcut rege' secretele
pierdute aveau să1l lipsească de posibilitatea de a deveni Horus. Pentru el i pentru susţinătorii lui,
acesta era un de#astru nemaiînt(lnit.
Hamose a întrunit un consiliu de preoţi, i unul dintre ei, destinat să devină noul mare preot, a
venit cu o anali#ă remarcabilă a situaţiei i cu o soluţie e;traordinară la această dilemă. Il a
remarcat că Igiptul s1a format cu mii de ani în urmă, în perioada #eilor, i că apariţia celor două
ţinuturi a fost creată prin uciderea lui 2siris de către fratele său, -et. Neiţa 8sis nu a cedat i a
înviat corpul de#membrat al lui 2siris, ca să1l facă să devină tatăl unui copil, Horus, fiul #eului.
Horus era el însui #eu, care, ajuns la maturitate, s1a luptat cu -et cel rău într1o bătălie puternică în
care Horus i1a pierdut un oc0i i -et i1a pierdut testiculele. +(nărul #eu era menit să c(tige
bătălia, dar era totui o victorie indecisă, tensionată, balans(nd între bine i rău.
Preotul cel înţelept a continuat să e;plice că Igiptul a devenit puternic după această bătălie, dar
cele două ţinuturi au îmbătr(nit i au intrat în declin. Puterea #eului -et a crescut odată cu sosirea
regelui 0icsos, care îl venera pe el i pe arpele .pop0is. .vusese loc o altă bătălie pe păm(nt, ca
i bătălia dintre primul Horus i -et, dar de data aceasta, -et a c(tigat i actualul Horus a pierdut.
!n această recentă bătălie, regele <Horus= i1a pierdut din nou un oc0i, înainte de moarte. -oluţia a
fost să1i amintească de înţelepciunea lui 8sis i să nu cede#e doar pentru că un #eu l1a omor(t. Il
i1a ridicat încet m(na, a întins un deget înspre t(nărul preot i a strigat' „Iste manifestarea lui -et.
Ee va ajuta să1l învingem pe cel rău”.
3orpul lui -eRenenre era într1o stare proastă, dar îmbălsămătorii au reuit să1l pregătească în felul
obinuit. 3a parte a pedepsei, Gubelo era continuu scufundat în lapte acru i în căldura deertului,
el a început să miroasă, căpăt(nd marca de „cel rău”. 3(nd a venit vremea pentru ceremonia 2siris
a lui -eRenenre i simultan a ceremoniei Horus a lui Hamose, totul era pregătit, dar erau două
sicrie, nu unul. Primul sicriu antropoid era splendid, cu un #euMrege frumos mirositor. .l doilea era
simplu, alb, fără nicio inscripţie. 3(nd ceremoniile erau aproape de sf(rit, Gubelo cel mirositor,
jumătate nebun, a fost adus gol îmbălsămătorilor. &(inile sale erau ţinute i, cu o micare de cuţit,
Hamose însui i1a tăiat organele genitale care au că#ut pe podea. Gubelo, tremur(nd, a fost apoi
înfăurat în bandaje de mumificare de la cap înspre picioare. 8 s1a dat voie să aibă m(inile libere ca
să1i atingă rănile care îi provocau agonia, ca să vadă toată lumea răul pe care1l făcuse. !n sf(rit,
bandajele au ajuns la cap i îmbălsămătorii i1au str(ns bine faţa, p(nă ce a fost pe deplin acoperit.
9e îndată ce a fost pus în sicriu, Gubelo i1a împins capul ca să1i îndrepte tra0eea i să încerce să
desc0idă gura ca să respire prin bandajele ce îl sufocau. . murit la c(teva minute după ce capacul
sicriului a fost sigilat.
Gubelo a plătit scump trădarea sa. !nţeleptul preot i1a spus lui Hamose că trebuie create secrete
care să le înlocuiască pe cele autentice, care se pierduseră prin uciderea tatălui său. 2 nouă
ceremonie l1a înviat pe noul rege dintr1o moarte simbolică, av(nd scopul să înlocuiască vec0ea
metodă i noi cuvinte magice au fost create ca să1l ridice la statutul de Horus. Eoua ceremonie
spunea povestea morţii ultimului rege al primului Igipt i, odată cu noul rege, a renăscut o
naţiune. 3orpul lui Gubelo a călătorit prin regatul morţii cu -eRenenre, astfel ca bătălia să poată
continua " -et <în forma lui Gubelo= fără testicule i noul 2siris, ca primul Horus, fără oc0i. Preoţii
au aranjat foarte bine lucrurile, ca bătălia să poată continua de unde rămăsese la începutul vremii.
,ă#boiul era departe de a fi terminat. Hamose a întins un deget în aer înspre .pop0is, c(nd a ales
numele tronului !adikheperre, care înseamnă „înflorirea sub formă de re”. 3u alte cuvinte „tu
nu ai reuit, eu mă descurc de minune cu secretele regeti”. 9upă cum Hamose se ridicase dintr1o
76
moarte figurativă, tot aa se înt(mplase i cu naţiunea. Perioada pe care acum o numim Eoul
,egat a început cur(nd i Igiptul a devenit din nou o ţară m(ndră.
Do5e*ile &on&rete
Povestea pe care tocmai am relatat1o este, în parte, ficţiune, ca să ne facă să credem ce s1a
înt(mplat cu mii de ani în urmă. +otui, singurele părţi pe care le1am adăugat ca să putem spune
povestea sunt micile detalii care dau viaţă faptelor. .m folosit mărturii biblice pentru a stabili
implicarea lui 8osif i a fraţilor săi, dar t(nărul preot, pe care îl numim Gubelo, ne1a atras atenţia
după cercetări îndelungi. Eu puteam să credem c(t suntem at(t de norocoi c(nd am descoperit
rămăiţele unui t(năr care i1a nedumerit pe egiptologi mai bine de 5** de ani.
9intre toate mumiile găsite în Igipt, pe două le1am remarcat ca fiind neobinuite. -eRenenre este
unic. Il este singurul rege care a murit de moarte violentă i un alt cadavru iese în evidenţă din
alte motive radicale. 3ăut(nd informaţii despre toate mumiile cunoscute, am fost imediat frapaţi
de detaliile despre rămăiţele foarte ciudate ale unui t(năr care, în timpul vieţii, avea o înălţime de
$ picioare i > inci. Fotografiile mumiei de#velite erau uluitoare din cau#a înfăţiării de agonie
e;tremă de pe faţă, ca i detaliile înmorm(ntării, care erau fără precedent. +rupul nu fusese
îmbălsămat, nu fusese inci#at i toate organele interne erau la locul lor. 8ar individul nu fusese
mumificat în sensul cunoscut al cuv(ntului, ci fusese înfăurat în maniera banală. !n mod straniu,
nu se încercase îndreptarea capului sau a trăsăturilor faciale i e;presia este a unui om care scoate
un ţipăt prelung, îngro#itor. Draţele nu sunt nici pe l(ngă corp, nici încruciate pe piept în maniera
obinuită, ci întinse în jos, cu m(inile făcute cău, acoperind, fără să o atingă, regiunea pubiană.
Iste un loc liber, unde ar fi trebuit să fie organele genitale, dar acest om fusese castrat. Părul
împletit este în mod ine;plicabil acoperit cu o substanţă ca o br(n#ă, care ne1a frapat prin
asemănarea cu ceva scufundat în lapte acru i lăsat să miroasă ur(t: demonii întunericului au un
sens de#voltat al mirosului i l1ar recunoate pe al lor. 9inţii sunt în bună stare i urec0ile au fost
găurite, ceea ce sugerea#ă rangul înalt. &umia a fost găsită într1un sicriu de cedru vopsit în alb,
fără nicio inscripţie, făc(nd identificarea imposibilă, dar e;perţii consideră că a fost nobil sau
membru al preoţimii. 9atarea s1a dovedit dificilă, dar era clar că era din dinastia a 5>1a, care a
început cur(nd după moartea lui -eRenenre +ao. 7n indiciu important, care lipsea anterior, îl
constituiau cutele care se formaseră în pielea feţei. .cestea sunt foarte neobinuite, dar sunt
pre#ente i pe alte mumii " cea a lui .0mose18n0api, văduva lui -eRenenreF .ceste cute se crede
că se formea#ă din cau#a str(ngerii bandajelor i această trăsătură specifică sugerea#ă că
bandajarea a fost făcută de un om puternic. 7ng0iul acestor cute sugerea#ă că t(nărul preot era în
viaţă c(nd a fost înfăurat i înmorm(ntat. .cest cadavru neidentificat nu i1a interesat prea mult pe
egiptologi, care în mod firesc se concentrea#ă pe mumiile persoanelor celebre, dar e clar că acest
trup neîmbălsămat are toate semnele că a fost viu în momentul îngropării.
9atarea oficială estimată a ,egatului Eou de început era foarte apropiată de #ona noastră de
interes i am început să ne întrebăm dacă mumia t(nărului fusese descoperită în #ona +ebei, ea
av(nd atunci o posibilă legătură cu regele nostru omor(t. .m stabilit repede că a fost găsită de
Imil Drugsc0 în 5>>5, nu numai în +eba, ci i în ascun#ătoarea regală de la 9eir el Da0ri, alături ș
de -eRenenre +aoF .cesta nu era morm(ntul original al niciunuia, dar asemănarea este că ei au fost
am(ndoi luaţi din aceeai #onă, în acelai timp, mult mai t(r#iu. Pentru că nu mai e;ista
posibilitatea unei coincidenţe, tiam cu deplină certitudine că nu1l găsisem numai pe Hiram .bif,
ci descoperisem împrejurările morţii i îl identificasem pe unul dintre criminali, la ).$** de ani
după eveniment. Ee simţeam ca nite detectivi care au re#olvat un ca# dificil: am băut ampanie în
acea noapte. Eefericitul Gubelo, totui, nu a reuit să scape de pre#enţa victimei sale. +(nărul preot
77
se află acum la &u#eul din 3airo, număr de catalog L5.*C), împreună cu -eRenenre +ao, număr de
catalog L5.*$5.
M+rtria masoni&+
9e îndată ce ne1am revenit din sărbătorirea evenimentului legat de re#olvarea uciderii lui
-eRenenre, ne1am ae#at să reflectăm la următorul pas. Ee1am întors din nou la ritualul masonic,
ca să căutăm un alt indiciu în reconstrucţia secretelor regilor. !ntreaga poveste a lui -eRenenre i a
ucigailor săi este povestea Igiptului care trece prin reincarnare, i este i povestea lui Hiram
.bif. 3ei doi sunt unul i acelai. Diblia acoperă nite #one albe i rămăiţele omeneti repre#intă
dove#i judiciare de netăgăduit, în ciuda unui gol de ).$** de ani. 9ar am descoperit că dove#ile
masonice sunt i mai vec0i.
30ris i1a îndreptat atenţia spre cuvintele folosite în ceremonia de treapta a treia, care este
ceremonia de înălţare a &aestrului &ason. 3uvintele sunt spuse în oaptă noului frate înviat i nu
sunt rostite niciodată cu voce tare. Par nite bolboroseli. .mbele cuvinte sunt similare ca structură
i sunet, ca i cum ar fi compuse dintr1o îniruire de silabe, în stilul vec0ilor egipteni. 30ris le1a
despărţit în silabe i, în scurt timp, a devenit g(nditor i a privit foarte atent la ceva care avea
foarte mult sens. -unetele rostite în %oja desc0isă sunt' „&a\at " neb " men " aa, &a\at " ba " aa”.
3ititorii francmasoni vor recunoate aceste cuvinte, dar vor fi uimiţi să afle că sunt în limba
egipteană vec0e. !nţelesul este uimitor' „&ăreţ este &aestrul Francmasoneriei, &ăreţ este spiritul
Francmasoneriei”. .m tradus „&a\at” cu „Francmasonerie” pentru că nu e;istă niciun alt cuv(nt
modern care să se apropie de conceptul comple; original, care să transmită at(tea idei referitoare
la adevăr, justiţie, dreptate, armonie i corectitudine morală, cum sunt cele simboli#ate de puritatea
fundaţiilor perfect drepte i pătrate ale unui templu. &a\at a fost, cum am vă#ut anterior, o
atitudine de viaţă care amesteca cele trei valori importante pe care le posedă omenirea'
cunoaterea tiinţei, frumuseţea artei i spiritualitatea teologiei. .ceasta este &ăiestria &asoneriei.
.m reconstruit aceste cuvinte în 0ieroglife, pentru a demonstra originea lor egipteană, dei ne
îndoim că au fost scrise în altă limbă înaintea acestei cărţi. !ntrebarea pe care ne1am pus1o a fost
cum au supravieţuit aceste cuvinte intacte, într1o perioadă de timp at(t de lungă. Eoi credem că
aceste pronunţii au supravieţuit unor posibilităţi de traducere în alte limbi care au urmat "
canaanita, aramaica, france#a i engle#a " pentru că au fost considerate „cuvinte magice”,
incantaţia care transforma învierea noului candidat în ceva mult mai simbolic. !nţelesul lor
originar s1a pierdut demult, în timpul lui -olomonF
!ntorc(ndu1ne la începuturile Eoului ,egat, putem simţi puterea acestor cuvinte c(nd ni1l
imaginăm pe Hamose, crescut ca să devină primul candidat, ca urmare a uciderii tatălui său,
personajul pe care îl cunoatem drept Hiram .bif. Iste un fel de „regele a murit, trăiască regele”.
Eoul candidat proaspăt înviat este spiritul lui &a\at <al Francmasoneriei= supravieţuind morţilor,
acelora care deja s1au dus. .ceastă incantaţie fosili#ată ne1a dat dove#i mai puternice ca să ne
susţinem te#a. 9acă cineva vrea să afle de ce -eRenenre era Hiram .bif, va trebui să e;plice faptul
că ceremonia masonică modernă conţine două versete în egipteană pură, c0iar în mie#ul ritualului.
-1a stabilit de mult de către antropologii culturii că informaţiile sunt efectiv trecute generaţiilor
următoare prin ritual tribal, fără ca persoanele implicate să aibă vreo idee despre ce transmit. 9e
fapt, s1a stabilit de comun acord că cel mai bun mod de transmitere a ideilor fără distorsiuni este
prin oamenii care nu înţeleg ce spun. 7n e;emplu bun este felul în care poe#iile copiilor sunt mai
bine păstrate dec(t vec0ile poveti care au fost scrise i înfrumuseţate printr1o serie de
„îmbunătăţiri” bine intenţionate. 9e e;emplu, mulţi copii engle#i încă mai c(ntă "eenie# meenie#
78
minie# mo, un vers ba#at pe sistemul de numărare, care desigur este anterior ocupaţiei romane din
&area Dritanie i c0iar celţilor. . rămas intact timp de C1).*** de ani i poate să răm(nă la fel încă
pe at(t.
8ncantaţia egipteană vec0e referitoare la &a\at a ajuns la francmasoni prin două tradiţii verbale i o
perioadă de „0ibernare” sub +emplul lui 8rod. /eneraţia pentru calităţile sale magice a ajutat1o
mult după ce înţelesul cuvintelor dispăruse. .ceastă descoperire ne1a dat dove#i evidente care să
ne susţină te#a i oricine voia să pună sub semnul întrebării afirmaţia noastră că -eRenenre este
Hiram .bif, trebuia acum să e;plice cum se face că ceremonia masonică modernă conţine două
versete în egipteana vec0e, c0iar în mie#ul ritualului. 3redem că traducerea acestor sunete într1o
engle#ă cu sens ar însemna sfidarea a mii de ani i oricum cuvintele nu ar avea un înţeles precis i
relevant. .m descoperit că legăturile cu Francmasoneria se înmulţesc atunci c(nd anali#ăm
structura preoţimii Eoului 8mperiu Igiptean i a oficialilor mai în v(rstă. 9escrierea rolurilor pare
masonic. Primul profet al reginei Hats0epsut era cunoscut i ca „-upraveg0etorul %ucrărilor” i
primul profet Ptar era „&aestru 3raft” sau „&aestru .rtificier”. Jtim că &asoneria nu putea să fi
copiat aceste descrieri, pentru că aa cum am arătat, nu a e;istat posibilitatea ca egipteana să fie
tradusă dec(t cu mult după înfiinţarea 3raftului.
3u c(t anali#ăm mai mult, cu at(t apar mai multe cone;iuni. !n vec0iul Igipt, un om servea la
templul unui #eu care avea legătură cu meseria lui. Neiţa %unii, +0ot, era legată de ar0itecţi i
scribi: i tot ea a devenit mai t(r#iu obiectul interesului primilor francmasoni. .m descoperit
legături cu esenienii, fondatorii bisericii din 8erusalim, în care preoţii purtau robe din p(n#ă albă i
petreceau mari perioade de timp pentru curăţire i purificare. -e abţineau de la relaţii se;uale, erau
circumcii i nu m(ncau anumite m(ncăruri, de pildă. scoici. Foloseau apa într1un mod ce
amintete de bote# i foloseau tăm(ie pentru purificare. ,egulile esenienilor erau într1adevăr
vec0i.
3redeam că am anali#at nesperat de mult material pentru această parte a investigaţiei noastre,
c(nd, deodată, lui ,obert i1a venit o idee. ,itualul masonic se referă la Hiram .bif ca la „fiul
văduvei” " ceea ce nu a fost e;plicat niciodată " dar, deodată, am descoperit două interpretări
corelate. !n legenda egipteană, primul Horus a fost conceput doar după moartea tatălui i, deci,
mama sa era văduvă înainte ca el să fie conceput. .stfel, pare logic că toţi aceia care au devenit
Horus după aceea, de e;emplu regii Igiptului, se vor numi „Fiul văduvei”, un titlu bun pentru
Hamose, fiul văduvei .0mose18n0api, soţia lui +ao al 881lea.
SeAenenre Tao8 &el f+r+ %e fri&+
Putem fi siguri că povestea lui Hiram .bif este istorică i nu simbolică, aa cum cred majoritatea
masonilor <c0iar i noi, la început=. 8ni ial, am cre#ut că a fost inventată o istorie rituali#ată, ca să ț
lumine#e importante puncte simbolice, dar nu era aa: simbolismul îi avea originea în realitate.
Ivenimentul marc0ea#ă un punct important în teologia egipteană, în care secretele cultului stelei
i magia înscăunării regelui au fost pierdute pentru totdeauna. /ec0ii egipteni au recunoscut ceva
aparte despre regele -eRenenre, care a murit la aproape )* de ani, pentru că i se spunea „cel fără
de frică”. 9in cau#a naturii brutale a rănilor sale, unii observatori au speculat că el a murit în
bătălia cu 0icsoii, dei mulţi sunt de acord că e;istă i posibilitatea să fi fost asasinat. +eoria
bătăliei ignoră faptul că a fost pace cu 0icsoii p(nă la domnia lui Hamose i, dacă -eRenenre ar fi
murit ca un erou în luptă, documentele egiptene n1ar fi trecut sub tăcere moartea sa.
-eRenenre a fost privit, în mod evident, ca un erou de către unii, pentru moartea sa. -untem siguri
acum că acest titlu i1a fost acordat de oamenii recunoscători că a păstrat cele mai mari secrete ale
celor două ţinuturi, c0iar i în faţa morţii. -igur că moartea lui -eRenenre1cel1fără1de1frică a fost
79
începutul rec(tigării libertăţii pentru Igipt, pe c(nd tebanii se pregăteau de ră#boi împotriva lui
Horus, ca să ră#bune crima sa odioasă. Fiul lui -eRenenre, regele Hamose, a ripostat cu ve0emenţă
împotriva „asiaticului cel rău” i poporul 0icsos a fost dat afară din &emp0is. Femeile ultimului
rege 0icsos, succesorul lui .pop0is, .pepi al 881lea, au vă#ut îngro#ite cum fug tebanii, condui de
un general numit .a0mas, cum navig0ea#ă pe canalul Pat\etPu p(nă la #idurile capitalei 0icsoe,
.varis. Poporul 0icsos a fost definitiv gonit din Igipt de fratele mai mic i succesorul lui Hamose,
.0mose, care i1a dus înapoi în 8erusalim. Eeput(nd să scape pe mare, nu mai puţin de C4*.*** de
familii i gospodării i1au croit drum prin deerturile -inai i Eagev. !n mod surprin#ător, drumul
pe care l1au urmat era cunoscut ca „Sat Hor” " 9rumul lui Horus.
!n conclu#ie, drama majoră care a avut loc în +eba la sf(ritul primei jumătăţi a mileniului al
doilea î.e.n. a fost un punct crucial în istoria Igiptului: era o evidentă reluare a bătăliei dintre bine
i rău, care a format ţara cu C.*** de ani în urmă. /ec0iul ,egat al Igiptului se născuse, crescuse,
se maturi#ase, îmbătr(nise i în sf(rit murise de m(na #eului cel rău, -et, care îi asmuţise adepţii
împotriva poporului. Igiptul, ca i 2siris, a fost mort o bucată de vreme. 9upă această perioadă
moartă, .men1,a a luptat cu vec0iul #eu arpe, forţa întunericului, .pop0is, care luase forma
regelui 0icsos. -imţind probabil că Igiptul urma să fie înviat, .pop0is a încercat în #adar să afle
secretul lui 2siris pentru el. Il a euat din cau#a curajului lui -eRenenre +ao, care a preferat să
moară dec(t să trăde#e acele secrete. Il a fost „regele pierdut”, pentru că trupul său a fost găsit
prea t(r#iu ca să mai poată fi înviat, i pentru că secretele lui 2siris au murit o dată cu el. 9in acel
timp, secretele originale despre cum 8sis l1a creat pe 2siris au fost înlocuite cu secrete substituite,
i niciun rege egiptean nu s1a mai ridicat la stele vreodată. 9in acel timp, stăp(nitorii Igiptului nu
au mai fost regi. Ii au devenit doar faraoni, cuv(nt ce vine din egipteanul $eraa, un eufemism
pentru rege, i înseamnă „casă mare”, în felul în care -tatele 7nite ale .mericii se referă uneori la
preedinte folosind sintagma 3asa .lbă. 9reptul divin absolut al individului s1a dus pentru
totdeauna. Eu se pierduse numai un rege, ci toţi regii se pierduseră pentru totdeaunaF
!n ciuda pierderii secretelor, învierea Igiptului a fost încununată de succes i Eoul ,egat a devenit
ultima perioadă glorioasă pentru egipteni. &oartea i învierea au dus la o renatere care a adus noi
puteri i vigoare întregii naţiuni. !ntrebările la care trebuia să găsim răspuns pentru a confirma
legătura dintre Hiram .bif i -eRenenre +ao erau' 9e ce se menţionea#ă că -eRenenre era
constructor i cum a ajuns el să fie asociat cu +emplul ,egelui -olomon? Prima parte era clară'
-eRenenre era cel mai mare protector al &a\at, principiul adevărului i dreptăţii, care este
repre#entat drept constructor al fundaţiilor drepte i pătrate ale templului. !n ceea ce privete
partea a doua, vom continua să susţinem că israeliţii au avut acces direct la această poveste
dramatică i că a fost folosită de casa regală a lui 9avid, ca să le asigure o structură a secretelor
regale pe care noua lor monar0ie, lipsită de cultură, nu le avea. 3(nd a venit vremea să se scrie
istoria acestei legende, evreii i1au sc0imbat originea egipteană i au atribuit1o celui mai important
moment al istoriei propriei naţiuni' construcţia +emplului ,egelui -olomon.
Iroul povetii evreieti nu putea fi regele, pentru că povestea lui -olomon era bine cunoscută. .a
că au creat un rol nou, care era al doilea lucru bun " constructorul marelui templu. -ecretele
construcţiei i înţelepciunea constructorului au fost evidente pentru toată lumea, deci nu putea
e;ista o înviere mai bună pentru -eRenenre1cel1fără1de1frică. 2 origine egipteană pentru Hiram
.bif a re#olvat o altă problemă. 9e îndată ce am înţeles că personajul nostru central, Hiram .bif,
îl venera nu pe Oa0ve, ci pe #eul -oarelui, ,a " în traducere literală „cel mai înalt” " putem
înţelege semnificaţia cea mai importantă a rugăciunii de pr(n#. Francmasonii de astă#i se înt(lnesc
în mod simbolic la pr(n#, în ba#a faptului că Francmasoneria este o organi#aţie mondială i deci
„soarele este întotdeauna la meridian din punctul de vedere al Francmasoneriei”.
80
,eferinţa masonică la 9umne#eu ca fiind „cel mai înalt” este deci o descriere a lui ,a, #eul -oare,
în po#iţia sa cea mai de sus, #enitul cerurilor la pr(n#. Pe l(ngă aceasta, merită să remarcăm că
Diblia ne spune că înainte ca israeliţii să adopte numele Oa0ve, „#eul tuturor părinţilor”, el era
numit „Il Ilion”, o traducere canaanită pentru „#eu 1 cel mai înalt”. .ceasta întărete legătura
dintre povestea egipteană originară i israeliţii care i1au însu it1o. ș ș
.m mai înt(lnit încă o dovadă indirectă, dar semnificativă, care se referă la regele +ut0mes al 8881
lea care, dacă ne amintim din capitolul anterior, a fost făcut rege pentru că a fost ales de
9umne#eu în templu, prin faptul că arca sa era prea grea pentru cei care erau în ea. +ut0mes al 8881
lea a fost al patrulea rege după plecarea 0icsoilor i totul din viaţa lui ne spune că secretele
religiei ba#ate pe stea i pe facerea lui 2siris i a lui Horus fuseseră deja pierdute. Faptul că
trebuia să1i întărească pretenţia la tron cu ajutorul povetii cu „arca” demonstrea#ă că el nu
credea că avea un drept clar, divin la tron, în contrast cu regii anteriori. 30iar faptul că a fost
u#urpat de altul este relevant pentru lipsa lui de divinitate. +ut0mes al 881lea a murit fără vreun
motenitor legitim cu soţia sa, sora vitregă Hats0eput, i un băiat născut dintr1o relaţie cu o
concubină a luat tronul, dar nu a putut fi făcut Horus prin te0nica secretă a înscăunării.
%a început, t(nărului +ut0mes al 8881lea nu i1a fost greu să1i stabilească regalitatea, dar lucrurile
au evoluat într1un mod fără precedent. Hieroglifele vec0i arată cum. Hats0eput a pretins statut de
egalitate cu +ut0mes, apoi l1a convins să accepte ca ea să devină prima femeie care are dreptul la
procrearea divină a #eului .men1,a. +ut0mes al 8881lea se afla într1o inspecţie militară, ca să se
tie cine este conducătorul. 3a majoritatea femeilor care ajung în v(rf, Hats0eput avea o
personalitate puternică, reali#(nd lucruri importante. +emplul său mortuar impresionant de pe
malul vestic al Eilului a rămas, p(nă în #ilele noastre, una din cele mai frumoase clădiri ale tuturor
timpurilor.
Fără îndoială, moartea nobilă a lui -eRenenre +ao a marcat renaterea celei mai mari civili#aţii a
lumii i punctul în care adevăratele secrete ale dinastiei regale egiptene s1au pierdut pentru
totdeauna. -ecretele substituite au fost create ca să asigure ritualul necesar al viitorilor faraoni i al
celor mai apropiaţi sfetnici, dar dreptul absolut de a stăp(ni prin secretele originale nu s1a transmis
odată cu noile mistere. -uccesul nostru în cercetare a continuat i ,obert i1a pus întrebarea' dacă
răspunsurile vin at(t de repede, ar fi posibil să începem să înţelegem ce vrem să vedem? .m
0otăr(t că ar trebui să revedem c0iar dove#ile pe care le1am adunat i, după ce am privit la rece
fiecare părticică a teoriei noastre, am fost mai siguri ca niciodată că descoperisem noi fapte
istorice i tot ce am descoperit avea continuitatea faptelor adevărate. 7rmătoarea provocare era să
înţelegem cum legenda unui rege egiptean ucis de proto1israeliţi a fost transformată într1un
eveniment în istoria noii naţiuni a evreilor. tiam că va trebui să cercetăm împrejurările în care a Ș
apărut cea mai mare legendă din istoria poporului evreu " profetul &oise.
CONCLU,II
1 3oncentr(ndu1ne pe perioada 0icsoilor din Igiptul antic, am aflat mai multe lucruri dec(t am
sperat. Jtiam acum cine era Hiram .bif i, spre bucuria noastră, am descoperit trupul lui i al
unuia dintre ucigaii lui. .m anali#at rolul Igiptului în istoria evreilor i a devenit evident din
Diblie că s1a produs o sc0imbare de atitudine a egiptenilor faţă de evrei. 9ar mai interesant a ce nu
spune Diblia. Eu e;istă nicio referire la perioada inva#iei 0icsoilor în Igipt, i totui, o e;aminare
atentă ne1a permis să datăm perioada 0icsoilor destul de corect după informaţiile /ec0iului
+estament.
81
1 .nali#a anterioară a cărţii Aene#ei ne1a permis să deducem că .vraam era contemporan cu
inva#ia 0icsoilor i îl suspectăm c0iar că putea fi un 0icsos, care înseamnă „prinţul deertului”.
7ltima influenţă proto1evreiască în Igipt a fost 8osif i, printr1o ae#are atentă a dove#ilor biblice
i istorice, am descoperit că 8osif era vi#irul lui .pop0is, regele invadator implicat într1o bătălie
importantă pentru supremaţie cu regele teban, -eRenenre +ao al 881lea. -eRenenre era motenitorul
vec0ilor ritualuri egiptene secrete ale înscăunării regale i, de drept, un Horus adevărat. .pop0is
i1a luat un nume de tron egiptean, dar n1a fost niciodată implicat în secretele înscăunării regale.
1 .m găsit o referire în Aene#a 4@'L la uciderea unui om de către fraţii lui 8osif în timp ce încercau
să smulgă un secret de la el i am descoperit că mumia lui -eRenenre arată clar că a fost omor(t cu
trei lovituri la cap. .cestea se potrivesc cu faptele pe care le tim despre povestea lui Hiram .bif.
Pe măsură ce am continuat investigaţia, am descoperit că un t(năr preot fusese îngropat de viu
l(ngă -eRenenre. Folosind dovada bandajelor mumiei, am putut arăta că acest cadavru a fost datat
e;act în aceeai perioadă ca -eRenenre. .v(nd toate aceste dove#i i povestea masonică pe care o
tiam, am putut reconstrui povestea uciderii lui -eRenenre i consecinţa ei, căderea 0icsoilor.
1 Jtiind toate acestea despre uciderea lui Hiram .bif, putem acum înţelege, în sf(rit, conţinutul
celor două cuvinte optite, folosite în ceremonia masonică de înălţare, care fonetic se traduc în
vec0ea egipteană i care au înţeles i în engle#ă' „&are este stăp(nul Francmasoneriei, &are este ș
spiritul Francmasoneriei”. I;ista în sf(rit o legătură fermă cu Francmasoneria modernă. 9ouă
cuvinte fără înţeles i fără rost care au supravieţuit doar pentru că ritualul masonic este învăţat pe
dinafară i prin repetiţie.
13u legătura stabilită dintre -eRenenre i adevărata poveste a lui Hiram .bif, mai avem totui de
acoperit o perioadă de 5.$** de ani, despre singurul grup care ar fi putut îngropa acele informaţii
pe care aveau să le găsească +emplierii. . trebuit să mergem pe linia de#voltării iudaismului p(nă
la înflorirea esenienilor i descendenţa egipteană trebuia să înceapă cu &oise.
Capitoll B " NA?TEREA IUDAISMULUI
Moise8 f+&+torl %e legi
-arcina noastră era să mergem mai departe în timp, pas cu pas, ca să vedem dacă am putea stabili
o ceremonie continuă, de stil masonic, care să lege Eoul ,egat egiptean de vremea lui 8isus. 7rmă
greu de luat, pentru că singura noastră sursă urma să fie /ec0iul +estament, dar cel puţin aveam
ritualul nostru masonic, care să ne ajute la interpretare. 9in fericire, Diblia este neec0ivocă asupra
începutului naţiunii evreieti cu un singur om i este aproape sigur că a e;istat un individ pe nume
&oise i că el avea legătură cu un tip de e;od al sclavilor asiatici din Igipt. 9upă e;pul#area
0icsoilor, semiţii de toate felurile, inclusiv 0abiru, par să fi fost puţin cam nepopulari i asta ar
e;plica de ce egiptenii, altfel prietenoi, au luat deodată mulţi sclavi sau c0iar pe toţi cei care au
rămas în ţară în timpul decadei 5$L*15$$* î.e.n. -1au descoperit inscripţii din secolele al B/1lea i
al B/81lea î.e.n., care au dat detalii despre aceti sclavi 0abiru i munca lor forţată. -e povestete
despre numărul mare al acestor oameni ce erau forţaţi să lucre#e în minele de turcoa#, ceea ce era
e;trem de periculos i neplăcut, fără ventilaţie i cu torţe care consumau o;igenul. .m fost foarte
interesaţi de faptul că aceste mine erau la o scurtă distanţă de muntele lui Oa0ve, &untele -inai, în
masivul sudic al Peninsulei -inai. Ira aceasta oare o coincidenţă, sau poate evadarea sclavilor
0abiru a avut loc aici i nu în Igiptul propriu1#is? .m descoperit că relatările arată că dei aceti
proto1evrei vorbeau limba canaanită, ei venerau #eităţi egiptene i construiau monumente #eilor
2siris, Pta0 i Hat0or, ceea ce nu se potrivete cu imaginea populară a urmailor nobili, sclavi ai
lui Oa0ve ce doreau să fie condui în 8erusalim de „#eul părinţilor lor”.
82
Povestea lui &oise este spusă, iar i iar, fiecărui copil, fie el evreu sau cretin, i totui este o
poveste pentru adulţi din punct de vedere al faptelor istorice, c0iar dacă majoritatea oamenilor nu
ţin seama de elementele e;otice cum ar fi despărţirea apelor &ării ,oii. Iste greu de specificat
c(nd a avut loc acest eveniment, dar opinia comună era că &oise i1a condus „poporul său” afară
din Igipt, în timpul domniei lui ,amses al 881lea, ceea ce ar plasa evenimentul între 5C@* i 5CC4
î.e.n. I;istă totui dove#i actuale, concordate, care susţin o dată mult mai vec0e, foarte aproapiată
de perioada e;pul#ării 0icsoilor. 9ar înainte să anali#ăm problema datării istorice, este important
să vedem ce tim despre omul numit &oise i ce ne spune Diblia despre i#raeli i i noul lor #eu. ț
.m descoperit că însui numele de &oise este revelator. Foarte ciudat e că Diblia romano1catolică
de la 9ouai îi informea#ă cititorii că numele înseamnă în egipteană „salvat din apă”, în timp ce
el, de fapt, înseamnă „născut din”. !n mod normal, acest nume necesita un prefi; cum ar fi
+0otmoses <născut din +0ot0=, ,ameses <născut din ,a= sau .menmosis <născut din .men=. !n
timp ce particula „moses” este scrisă diferit c(nd este tradusă în engle#ă, toate au acelai înţeles i
ni se pare posibil ca însui &oise sau vreun scrib de mai t(r#iu să teargă numele unui #eu
egiptean din faţa numelui său. Iste ca i cum ai scoate „9onald” dintr1un nume scoţian, lăs(ndu1l
doar pe &ac înainte de &ac 9onald. 9efiniţia romano1catolică este probabil greită, dar dacă
e;istă vreun adevăr istoric în această idee, ar fi că numele întreg al lui &oise era „Eăscut din Eil”,
în care ca# el s1ar fi numit Hapymoses, ceea ce s1ar fi scris altfel. Eumele &oise e neobinuit,
pentru că e unul din puţinele cuvinte egiptene vec0i, încă populare astă#i, în forma sa ebraică
„&os0e” i în forma arabă „musa”. Igiptenii încă numesc &untele -inai, Gubal &usa " muntele
lui &oise.
Iste imposibil astă#i să tim c(t de mult din povestea lui &oise, redată în /ec0iul +estament, este
istorie i c(t de mult este invenţie romantică. Potrivit cu cartea I;odului, faraonul a decis ca toţi
copiii israelieni de se; masculin să fie aruncaţi în Eil. Fapta este imposibil de cre#ut ca eveniment
istoric, pentru că un decret at(t de barbar ar fi contrar conceptului de &a\at, at(t de drag
egiptenilor. 2rice faraon care ar da un asemenea ordin ar renunţa la dreptul său la viaţa de apoi.
&ai mult, din punct de vedere practic, ar fi fost neplăcut i nesănătos să avem mii de cadavre
putre#ind, plutind în singura sursă de apă a populaţiei.
Potrivit /ec0iului +estament, mama lui &oise era 0otăr(tă să nu1i lase fiul să moară, aa că l1a
pus într1un co uns cu smoală,pe malul Eilului, unde a fost găsit de fata faraonului. -1a remarcat
mai demult că acest episod e aproape identic cu cel al lui -argon 8, regele care a domnit peste
Dabilon i -umer cu multe sute de ani înainte de &oise. 2 scurtă comparaţie demonstrea#ă
similarităţi evidente. -.,A2E1&28-I' „&ama mea m1a conceput. 2 femeie levită în secret m1a
născut. . conceput un fiu. %1a ascuns timp de ) luni, dar nu l1a mai putut ascunde. &1a pus într1un
co . . luat un co, l1a lipit cu lut i smoală, l1a pus în el i a lipit capacul. Il m1a aruncat în r(ul ș ș
care m1a ţinut i i1a dat drumul printre trestii pe la suprafaţă. &alul Eilului”.
.m tras conclu#ia că povestea naterii este aproape sigur o ficţiune creată în secolul al /81lea
î.e.n., ca o replică la naterea naţiunii evreieti, vec0ea temă a creaţiei care răsare din ape. . fost i
un mod e;celent de a e;plica cum un general al armatei egiptene i membru al familiei regale
egiptene a ajuns să fie părintele fondator al poporului evreu. .m fost siguri că unele aspecte ale
povetii erau invenţii ulterioare. 7na dintre ele a fost descrierea mamei lui &oise ca o femeie
levită: a fost o încercare de a aranja istoria în ordinea care se potrivea cu autorii de mai t(r#iu ai
povetii. %eviţii au devenit un trib preoţesc i astfel, scribii, folosind logica timpului, au g(ndit că
&oise trebuie că era preot, i deci levit. 3artea I;odului are indicaţii clare despre faptul că este un
amestec de trei versiuni orale ale istoriei tradiţionale a devenirii Igiptului, fără să specifice clar
83
dacă &oise sau .aron era personajul principal: c0iar numele muntelui unde &oise l1a înt(lnit pe
Oa0ve oscilea#ă între &untele -inai i &untele Horeb.
.m avut permanent în minte faptul că autorii primelor cărţi ale /ec0iului +estament notau legende
tribale din trecutul lor îndepărtat, cele mai vec0i poveti fiind vec0i de ).*** de ani, i c0iar
recente, cum ar fi cele ale lui 9avid i -olomon, care e;istau cu sute de ani înainte de timpul lor.
Forma presupuselor evenimente era clară, dar detaliile istorice lipseau cu desăv(rire. 9iferiţi
autori umpleau golurile în moduri diferite, în func ie de opinia lor politică asupra lumii i de cum ț
credeau ei că ar fi trebuit să fie lucrurile. I;perţii au putut pune ordine în aceste opinii i au fost
desemnaţi foarte pro#aic cu „G”, „I”, „9” i „P”.
!n pre#ent, av(nd acces la o mai mare cantitate de informaţie istorică dec(t au avut acele grupuri,
putem repede să descoperim părţile inventate. 9e e;emplu, aceti autori descriu cămilele ca
animale de povară i vorbesc de folosirea mone#ilor în vremea lui 8saac i 8osif, c(nd, de fapt,
aceste animale i banii au apărut mult mai t(r#iu. 2 altă greeală semnificativă este descrierea lui
.vraam care părăsea sudul 8sraelului ca fiind păm(nt al filistinilor, c(nd noi tim acum că ei nu au
sosit dec(t t(r#iu, după ce i#raeli ii ieiseră din Igipt. 9acă în cartea I;odului ni s1ar spune care ț
din fiicele faraonului a găsit pe copilul &oise, lucrurile ar fi mai simple, dar este cert că autorii nu
tiau nici ei. .m înţeles că puteau fi doar trei e;plicaţii de ba#ă pentru motivul pentru care &oise
era în centrul familiei regale egiptene'
1 Prin natere, era asiatic sau 0abiru i a fost luat în familie pe c(nd era mic, aa cum sugerea#ă
/ec0iul +estament. -e tie că egiptenii luau într1adevăr copiii ţărilor vecine, astfel că acetia,
devenind adulţi, puteau să influenţe#e în mod favorabil opinia poporului lor faţă de egipteni. %a
început, părea imposibil ca faptul să se fi petrecut într1o perioadă at(t de apropiată de epoca
0icsoilor, c(nd 0abiru fuseseră luaţi ca sclavi.
1 . fost un egiptean de familie cu rang înalt care, la maturitate, a fost acu#at de omor i care i1a
adoptat pe 0abiru ca pe urmaii săi fugari.
1 . fost un t(năr general semit din armata ultimului rege 0icsos i a fost alungat din Igipt în
sălbăticie, împreună cu restul 0oardelor asiatice, c(nd monar0ia tebană a preluat controlul. &ai
t(r#iu s1a întors să conducă pe sclavii 0abiru spre libertate. .ceasta ar situa povestea lui &oise
mult mai devreme dec(t s1a cre#ut vreodată, deoarece " acest lucru este pe deplin plau#ibil "
&oise era cunoscut ca general al armatei unui faraon neidentificat.
.ceastă a treia opţiune e atrăgătoare, dar n1am putut găsi destule dove#i pentru o asemenea
cronologie de început: în plus, ca să înveţe secretele egiptenilor, &oise trebuia să stea pe l(ngă un
faraon adevărat, nu un impostor 0icsos. .m acceptat deci că adevărul privea prima sau a doua
opţiune. !n ambele ca#uri, versiunea biblică a evenimentelor este acceptată drept corectă.
Pentru scopurile cercetărilor noastre, am 0otăr(t de comun acord să nu mai anali#ăm în detaliu
împrejurările în care &oise a ajuns să1i conducă pe aceti proto1israeli i: este suficient să acceptăm ț
că un membru e;trem de sus pus al curţii egiptene a devenit conducătorul unora dintre triburile
care vor deveni naţiunea evreilor. Faptele 6'CC ne spun că' „&oise a fost educat i a cunoscut
întreaga înţelepciune a egiptenilor”. 8#raeli ii care au scris despre &oise în toţi aceti ani nu aveau ț
niciun motiv să invente#e apropierea sa de adversarii strămoilor lor i ei credeau că el deţine
secrete importante: de fapt, toate secretele.
Pe vremea c(nd &oise trăia în familia regală egipteană, ,egatul Eou fusese format i „secretele
substituite” înlocuiseră secretele „originale” ale lui 2siris. 3a membru v(rstnic al curţii faraonului,
&oise a fost instruit în principiile învierii, descrise în legenda lui -eRenenre +ao i a sacrificiului
său curajos, care a înlocuit secretele originare, pierdute. Pe t(nărul &oise, acest ritual urma să1l
84
familiari#e#e cu secretele înscăunării regale, cea mai înaltă e;presie a puterii. .sta trebuie că l1a
impresionat pentru că, în mod sigur, a luat cu el povestea, astfel că ea a devenit în cele din urmă
noul secret al ritualului de trecere pentru înscăunarea regelui, în noul ţinut al lui 8srael. Pentru că
era secretă i spusă numai unui mic grup de israelieni de frunte, povestea „regelui pierdut”, a intrat
în e;istenţa lui 9avid fără mari sc0imbări. 9etaliile I;odului erau o poveste accesibilă i
oamenilor de r(nd, iar adevărul i ficţiunea se împleteau p(nă c(nd realitatea aproape că nu mai
e;ista.
!n orice variantă, povestea biblică a I;odului demonstrea#ă clar că grupul condus de &oise era
foarte egipteni#at i că venerarea #eităţilor egiptene era normală i o practică curentă. &oise, care
a primit cele #ece porunci pe tăbliţe de piatră, a trebuit neapărat să marc0e#e înfiinţarea noului
stat. Fiecărui rege urma să se dea „cartea regală” din partea #eilor, ca dovadă că era bun să
conducă i că e;ista o ba#ă pentru lege i ordine în noua societate. .ceste tăbliţe nu puteau fi
scrise dec(t în 0ieroglife egiptene, pentru că &oise nu înţelegea nicio altă scriere. Pentru că astă#i
noi ne ba#ăm pe cuv(ntul scris, ne este greu să înţelegem cum scrierea era considerată a fi ceva
special în mileniul al doilea î.e.n. 8deea de mesaje care se materiali#ea#ă din semnele de pe piatră
i1a uimit pe oamenii obinuiţi i scribii care puteau „să vorbească pe piatră” erau consideraţi a fi
păstrătorii marii magii. Iste uor de admis, c(nd înţelegem că egiptenii numeau 0ieroglifele
„cuv(ntul 9omnului”, un termen care va fi repetat în toată Diblia.
,el r+*boili %e pe Mntele Sinai
3itind cu atenţie i în mod obiectiv povestea I;odului, am rămas îngro#iţi. 2pinia pe care o
aveam din perioada educaţiei noastre ba#ată pe cretinism a fost complet răsturnată. !n locul unui
„popor nobil i mare, ce1i c(tigă libertatea i îi găsete păm(ntul promis”, am dat peste un
catalog îngro#itor de demonologii primitive, trădare, ucidere în masă, viol, vandalism i furturi.
Ira cel mai înfiorător certificat de înfiinţare al unei naţiuni imaginat vreodată.
Povestea lui &oise începe cu o crimă. Il vede un egiptean lovind un 0abiru i, după ce se uită în
jur, să fie sigur că nu se uită nimeni, îl ucide pe egiptean " prima din #ecile de mii de crime pe
care le va comite acest e;1soldat. 9in nefericire, crima este vă#ută de alt 0abiru, care raportea#ă
incidentul egiptenilor, astfel că &oise devine un om căutat pentru crimă. Fuge, îndrept(ndu1se
spre est, în -inai, unde e adăpostit de midianiţi <numiţi i Peniţi= i unde se însoară cu fiica regelui ș
Nippora0. .ici, &oise face cunotinţă cu #eul triburilor midianite, un #eu al furtunii i al
ră#boiului, al cărui simbol era un semn ca un crucifi; purtat pe frunte: ulterior, va fi cunoscut ca
„-emnul lui Oa0ve”. .cest #eu, care locuia în munţi, a fost sursa de inspiraţie i tema centrală
pentru 9umne#eul evreilor, în urma conversaţiilor purtate de &oise cu el pe &untele Hareb.
Foarte rar #eii iau fiinţă în mod spontan: ei apar în mod natural i suferă metamorfo#e, prin care
absorb calităţi de la alte #eităţi. Prima înt(lnire relatată cu 9umne#eul evreilor i cretinilor pare
deosebit de rece i ameninţătoare. 3(nd &oise îl întreabă despre puterile i numele său, el face pe
gro#avul: dar nu1i merge. &oise tie din educaţia lui egipteană că #eii nu sunt întotdeauna
superiori oamenilor i, dacă un om află numele #eului, el are putere asupra lui. !n Igipt, de obicei,
#eii aveau mai multe nume, încep(nd cu unul obinuit, tiut de toată lumea, p(nă la nume din ce în
ce mai restrictive, dar numele lor de ba#ă nu era spus niciunui om sau altui #eu. 9acă &oise ar fi
primit răspunsul la întrebarea privitoare la numele principal al #eului, el l1ar fi supus pe #eu.
+eologia i magia au fost întotdeauna două concepte perfect sinonime. Eumai în vremurile recente
am reuit să tragem o linie imaginară între cele două jumătăţi ale misticismului omenesc primitiv.
3onceptul #eului israeliţilor care trăia în arcă nu este diferit de spiriduul din sticlă care îndeplinea
dorinţele prietenilor săi, ambii av(nd activităţi precum #borul prin aer, despărţirea mărilor,
85
trimiterea de mingi de foc i, în general, ignorarea legilor naturii. .stă#i tragem o linie
despărţitoare între povetile arabe din „2 mie i una de nopţi” i cele ale Dibliei, dar fără îndoială
că ele au o origine comună. /a fi greu pentru mulţi oameni să accepte, dar dacă luăm drept
adevărat ce spune Diblia, atunci imaginea creatorului, pe care lumea vestică îl numete simplu
„#eu”, începe cu un umil spiridu ce trăiete în munţii din nord1estul .fricii i sud1estul .siei.
+em(ndu1se pentru independenţa sa, #eul midianit refu#ă întrebarea lui &oise referitoare la
numele său i încearcă să1 i stabilească propria importanţă spun(ndu1i lui &oise să1i scoată ș
încăl ările i să se dea înapoi, pentru că se află pe păm(nt sfinţit. 3artea I;odului ne spune că ț
replica lui 9umne#eu la întrebarea despre numele său a fost' "hyeh asher ehyeh. .ceasta se
traduce în general cu „Iu sunt cine sunt”, dar pe atunci avea o conotaţie diferită, ce s1ar putea
traduce prin „/e#i1ţi de treabăF” sau „Eu te priveteF”. Eumele Oa0ve sau 8e0ova sunt ambele
pronunţii moderne ale descrierii ebraice a lui 9umne#eu drept OHSH <limba ebraică nu are
vocale=. .cesta nu era numele #eului: probabil că era un titlu luat din răspunsul dat, cu înţelesul de
„Iu sunt”.
Potrivit cu povestea din Diblie, în cele din urmă, &oise s1a întors în Igipt ca să elibere#e din
sclavie bandele de asiatici de toate felurile, pe care egiptenii îi numeau 0abiru, folosindu1se cumva
de puterile noului #eu al furtunii, jinnMspiridu, ca să aducă mi#erie i moarte nefericiţilor egipteni.
Ei s1a spus că L**.*** de israeli i au plecat pentru o călătorie de 4* de ani prin deert, dar este ț
evident pentru orice observator inteligent că oricare din aceste e;oduri ar fi conţinut doar o parte
din acest număr. Eu e;istă nicio urmă a acestui eveniment în istoria egipteană i ar fi fost un
eveniment important, relatat în Diblie, dacă el ar fi e;istat. 9acă grupul ar fi fost at(t de numeros,
ei ar fi repre#entat un sfert din întreaga populaţie a Igiptului, i av(nd în vedere ce consecinţe ar fi
avut o astfel de migraţie asupra 0ranei i m(inii de lucru, egiptenii ar fi menţionat impactul lui
social.
2ricum, indiferent care ar fi fost numărul oamenilor, &oise i1a condus poporul în -inai, în
spatele taberei midianiţilor, i l1a înt(mpinat pe socrul său, Get0ro, care i1a felicitat pe israeliţi i i1a
dat sfaturi bune lui &oise. .poi, profetul a urcat din nou pe muntele sacru ca să se înt(lnească cu
#eul care încă sălă luia acolo. Neul furtunii, care stătea într1un nor negru, i1a spus lui &oise că ș
dacă oricare dintre israeliţi sau animalele lor puneau piciorul pe munte sau numai îl atingeau, îi va
ucide trăg(nd în ei sau arunc(nd cu pietre. Eoul #eu i1a informat apoi pe noii săi pro#eliţi că
trebuie să1l venere#e sau se va ră#buna nu doar pe indivi#ii în cau#ă, ci i pe copiii lor, nepoţii lor
i aa mai departe. . continuat să ceară israeliţilor să1i dea cadouri care constau în aur, argint,
alamă, ţesături fine, piei i lemn de salc(m i a construit o arcă acoperită complet cu aur, ca să
trăiască în ea. .ceastă arcă avea un model clasic egiptean, cu doi aa1numiţi „0eruvimi” în v(rf,
care sunt acum unanim acceptaţi ca fiind repre#entarea unei perec0i de sfinci înaripaţi: adică lei
înaripaţi cu capete de om. .cest nou #eu n1a prea făcut impresie asupra israeliţilor, deoarece, de
îndată ce &oise a urcat muntele ca să vorbească cu Oa0ve, ei au făcut un viţel de aur. .ceasta era
mai degrabă repre#entarea #eului egiptean .pis, care l1a supărat foarte rău pe noul #eu. Il l1a
instruit pe &oise să ordone preoţilor săi să ucidă c(t mai mulţi dintre aceti „păcătoi” i ni se
spune că au fost omor(ţi ).*** de evrei.
?i *i%rile s=a pr+b(it
Pe c(nd i#raeli ii se îndreptau spre „tăr(mul promis”, mai era doar un obstacol între ei i atingerea ț
scopului lor' populaţia indigenă. 9ar Oa0ve îi va conduce spre victorie împotriva agricultorilor din
3anaan. 9euteronomul <versiunea 9ouai= e;plică evenimentele ca i cum aleii lui 9umne#eu au
început să ameninţe cetatea1stat din 3anaan, în părţi din capitolele C i )'
86
„Ji -e0on a ieit să ne înt(mpine, cu toţi oamenii săi ca să lupte la Gasa. Ji 9omnul, -tăp(nul
nostru, ni l1a predat nouă' i noi l1am ucis cu fiii lui i toţi oamenii lui. Ji i1am luat toate cetăţile,
ucig(nd toţi locuitorii lor, bărbaţi, femei i copii. Eu a rămas nimic, cu e;cepţia vitelor care au fost
împărţite i prada de ră#boi a cetăţilor pe care le1am luat de la .roer, care este pe malul r(ului
.rnon, un ora care este situat într1o vale, la Aalaad. Eu e;istă niciun sat sau ora care să scape
din m(inile noastre. 9omnul, -tăp(nul nostru ne dăduse totul. .poi ne1am întors i ne1am dus la
Dasan' i 2g, regele basan, a ieit în înt(mpinarea noastră cu oamenii săi ca să lupte în Idrai. Ji
9omnul mi1a spus' Eu1ţi fie teamă' pentru că el ţi s1a predat cu toţi oamenii i păm(ntul său. Ji
să1i faci ce ai făcut regelui -ee0on al amoriţilor, care trăiau în Hesebon. .stfel, 9omnul i
-tăp(nul nostru ni l1a predat pe 2g, regele basan, i toţi oamenii săi. Ji noi i1am distrus complet.
9istrug(nd toate cetăţile lui, nu ne1a scăpat niciun ora' L* de cetăţi, toată ţara lui .rgob, regatul
lui 2g din Dasan. +oate cetăţile erau înconjurate de #iduri înalte, cu porţi i bare' în afară de
nenumăratele orae fără #iduri. Ji noi le1am distrus pe toate, aa cum am făcut i lui -e0on, regele
Hesebon' am distrus fiecare cetate, bărbaţii, femeile i copiii. 9ar vitele i pră#ile de ră#boi ale
oraelor le1am luat cu noi ca pradă.”
.ceste pasaje nu descriu bătăliile, mai degrabă masacrarea fiecărui bărbat, femeie i copil, ca i a
oilor, boilor i măgarilor ce au fost omor(ţi cu sabia. /ec0iul +estament conţine multe pasaje
violente de acest tip. !n plus, Oa0ve le1a amintit oamenilor săi că el este puternic i gata să
pedepsească cu sălbăticie pe aceia care nu1l vor venera i nu vor trăi după 3uv(ntul %ui.
9euteronomul >'5@1C* dă următorul avertisment' „9ar, dacă1l vei uita pe 9omnul -tăp(nul tău i
vei urma alţi #ei, îi vei servi i adora, ia aminte, îţi pre#ic, că vei pieri. 3a i naţiile pe care
9omnul le1a distrus, aa vei pieri i tu, dacă nu vei asculta de vocea 9omnului, -tăp(nul tău”.
2ricine ar fi fost &oise, el a devenit un criminal în Igipt i i1a petrecut restul vieţii ucig(nd un
număr mare de oameni, i străini i pe aceia care îi puseseră speranţa în el. .m considerat greu de
reconciliat acest om i credinţa sa în 9umne#eu, 9umne#eul evreilor moderni i al cretinilor.
.ceastă discrepanţă ne dovedete că 9umne#eu nu este o entitate statică, ci un focar social care
crete i evoluea#ă, pe măsură ce el se amestecă cu alţi #ei, evolu(nd încet înspre o figură
ideali#ată, care reflectă moralitatea i nevoile vremii. Eu este at(t de important că 9umne#eu l1a
făcut pe om după c0ipul lui: este mult mai important că omul, în mod continuu, îl reface pe
9umne#eu după propria1i imagine.
Datarea ECo%li
7nii erudiţi cred acum că victoriile s(ngeroase descrise în /ec0iul +estament sunt e;agerate i că
sosirea israeliţilor a fost mai mult o absorbţie lentă în societatea canaanită dec(t o înlocuire
s(ngeroasă a ei. +otui, e;plorările ar0eologice recente au scos la iveală dove#i ale unui mare
număr de orae i cetăţi ce indică o datare a I;odului în epoca de bron# mijlocie. 2 astfel de
datare ar plasa I;odul undeva între e;pul#area 0icsoilor i mijlocul secolului al B/1lea î.e.n.
.ceasta întărete adevărul că &oise a fost luat de familia regală egipteană cur(nd după ce tebanii
au rec(tigat controlul asupra ţării.
3redem că educaţia pe care a primit1o &oise în Igipt i1a dat forţa i abilitatea să1i cree#e propriul
#eu i să întemeie#e o naţiune nouă în nite ani grei. &etodele sale crude au fost probabil singura
cale prin care ar fi putut reui. I;istă dove#i ale puternicei influenţe egiptene asupra
evenimentelor I;odului, de la proiectarea 30ivotului la +ablele %egii cu 0ieroglife date de Oa0ve
lui &oise i este logic să presupunem că secretele ceremoniei învierii lui -eRenenre au fost luate
tot din Igipt. &oise i1a tratat poporul ca pe nite oameni săraci cu du0ul i probabil c0iar erau ș
simpli, comparativ cu conducătorul lor, care cunotea, după cum tim, toate secretele egiptenilor.
87
Da5i% (i Solomon
+riburile lui 8srael au e;istat independent timp de apro;imativ 5** de ani, într1o perioadă
cunoscută drept perioada judecătorilor. .ceti judecători nu erau de la început drepţi sau figuri
magistrale, dar erau eroi locali sau, mai precis, „salvatori”. 8deea generală că 5C triburi din 8srael
au fost implicate în I;od este desigur greită: doar două sau trei triburi se crede că au sosit astfel.
Pe vremea judecătorilor, triburile lui -imon i %evi au fost desfiinţate i tribul cel mai important al
lui 8uda abia începea să fie recunoscut ca israelit. !ncetul cu încetul, triburile nomade 0abiru au
devenit naţiunea ebraică a israeliţilor i membrii lor s1au transformat din noma#i în fermieri i
meteugari. .cele elemente ale populaţiei canaanite mai avansate care nu au fost ucise în timpul
inva#iei s1au unit cu noii veniţi i i1au învăţat meteugurile i agricultura, pe care ei le tiau de
mii de ani.
3ea mai vec0e carte a Eoului +estament este 3(ntul lui 9ebora0. .cesta ne povestete că e;ista o
cooperare între unele triburi atunci c(nd înfruntau un inamic comun, cum ar fi filistinii. +riburile
care nu dădeau soldaţi pentru luptă erau aspru dojenite. ,olul judecătorilor era diferit de al regelui,
prin faptul că fiecare judecător avea putere restr(nsă asupra unuia sau mai multor triburi i asigura
o oarecare îndrumare politică sau economică, supunerea fiind opţională. Pe scurt, regii erau numiţi
în mod divin, iar judecătorii nu. Eu toţi judecătorii erau egali. 7nul dintre primii eroi din vremea
primei inva#ii a fost ră#boinicul Gerubaal, care mai t(r#iu i1a sc0imbat numele în Aideon <numele
său original era desigur canaanit, onor(ndu1l pe #eul Daal, care probabil ilustrea#ă faptul că într1o
perioadă, Oa0ve nu era at(t de puternic cum vor să ne facă să credem autorii de mai t(r#iu ai
/ec0iului +estament=. %ui Aideon i s1a oferit regatul 8srael, dar l1a refu#at, susţin(nd că Oa0ve era
regele lor, al tuturor: i totui, este evident că el deţinea o po#iţie privilegiată i că era vă#ut ca
motenitor al lui &oise.
9ei Aideon a refu#at să fie rege, autoritatea lui se trăgea direct din &oise i este sigur că o
depăea pe a altor judecători. . fondat un centru religios la 2p0ra0, unde a înfiinţat un obiect de
cult cunoscut drept ephod, care era un fel de arcă, suger(nd că el a avut un alt #eu. 3a om cu
influenţă i putere, Aideon avea un 0arem mare <probabil că avea i virgine midianite capturate= i
se #icea că a avut 6* de fii, cel mai important dintre ei fiind .bimelec0, un nume care a sugerat
multor erudiţi ai Dibliei o sporire a ideii de regalitate. Iste un fapt sigur că Aideon a acceptat titlul
de rege, dar fie că l1ar fi acceptat sau nu, fiul său .bimelec0 a depăit statutul de judecător i a
devenit rege. +emplul său, dedicat lui Daal1berit0, a fost e;cavat i s1a dovedit a fi fost „migdal”
sau templu fortificat, cu pereţi cu o grosime de 6* de picioare i, de fiecare parte a intrării, st(lpi
sacri.
.ceasta se înt(mpla la o generaţie după moartea lui &oise i, lucru mai important, la sute de ani
înainte de +emplul lui -olomon: i totui, avem doi st(lpi sacri de ambele părţi ale intrării, într1un
templu ce aparţinea primului rege al evreilor. -ensul st(lpilor i ceremonia asociată cu ei descinde
de la &oise, prin Aideon, la .bimelec0. Ei se pare e;trem de logic să presupunem că ceremonia
învierii ba#ată pe povestea lui -eRenenre ar fi fost folosită de acest grup al „familiei regale”,
deoarece ei nu cunoteau niciun alt proces de înscăunare în afară de cel cunoscut de &oise în
Igipt. 30iar st(lpii ar repre#enta legătura cu 9umne#eu i stabilitatea noului stat. 9in nefericire
pentru .bimelec0, stabilitatea va fi de scurtă durată. &onar0ia se va prăbui cur(nd după ce a fost
întemeiată i el îi va pierde viaţa într1o bătălie cu oamenii din oraul +eba, care i s1au opus.
Perioada judecătorilor a continuat, dar cunoaterea secretelor casei regale i a înscăunării regelui
au fost păstrate vii de către judecătorii din familia lui Aideon.
88
!n toată această perioadă, 8erusalimul a rămas un ora care aparţinea primilor săi întemeietori,
jebu#iţii. 3entrul religios i politic pentru israeliţi era oraul -0ilo0, la vreo C* de mile spre nord.
-ăpăturile au arătat că -0ilo0 a fost distrus în jurul anului 5*$* î.e.n., în timpul ră#boiului dintre
israeliţi i filisteni. .cest eveniment a fost vă#ut de -amuel, care era un judecător important,
profet, preot i cel care1l înscăuna pe rege. ,ă#boiul dintre israeliţi i filisteni este redat în
povestea biblică a lui -amson, care era un nă#ărit <om sf(nt= cu o putere imensă. Il a distrus ).***
de filisteni, dobor(nd fi#ic i st(lpul drept i cel st(ng, ceea ce noi credem că este o metaforă
pentru subminarea stabilităţii lor naţionale.
-amuel a fost cel care l1a făcut pe Deniamin <-aul= rege într1o ceremonie aparte. Eu e;istă nicio
e;plicaţie în Diblie i nicio descriere a ceremoniei. -e pare că relaţia dintre -amuel i -aul era
aceea dintre două puteri gemene, cea a preotului i cea a regelui, cei doi st(lpi ai unei societăţi
înfloritoare, uniţi ca să producă stabilitate. .ceastă relaţie a fost repede pusă la încercare c(nd -aul
a făcut un sacrificiu la Ailgal, fără ajutorul i tiinţa lui -amuel, iar c(nd nu a urmat ordinul lui
-amuel de a desfiinţa 0aremul amaleciţilor învini, -amuel a început să regrete alegerea sa.
. apărut un nou candidat, de data aceasta din tribul important al lui 8uda, mai degrabă dec(t de la
cel mai mic trib, al lui Deniamin. Eumele său era 9avid i venea dintr1un ora mic, numit
Det0leem. 9avid era o persoană instruită, plină de calităţi, era curtean, soldat i om de stat.
Dinecunoscuta poveste a uciderii lui Aoliat0 este în general acceptată ca adevărată, dar altcineva l1
a ucis pe gigant " un om din Det0leem, numit Il0anan, fiul lui Gaareoregim. .tribuirea acestei
fapte lui 9avid a fost o încercare de a1l arăta ca pe un simplu ciobăna neobinuit cu ră#boiul, dar
adevărul era că el a fost toată viaţa un mare soldat i politician. -aul a vă#ut că era ameninţat de
9avid i a încercat să1l îndepărte#e, dar în cele din urmă -aul i1a pierdut viaţa i -amuel a creat al
doilea regat al său. 9e fapt, 9avid, atunci c(nd a fugit de -aul, a luptat în armatele filistenilor
împotriva israeliţilor " o faptă ciudată pentru întemeietorul celei mai mari dinastii din istoria
8sraelului.
9avid a devenit regele 8sraelului în jurul anului 5*** î.e.n. i pentru prima dată a unit cu adevărat ș
triburile într1un singur popor. I;istă o paralelă uimitoare cu rolul regilor din Igipt, prin faptul că
i 8sraelul era format din două ţinuturi, unul la nord i unul la sud, unite de un singur conducător. ș
Primii apte ani, 9avid a condus de la Hebron, în ţinutul de sud al lui 8uda, dar cel mai important
rol al său a fost cel de rege care a luat 8erusalimul, form(nd o nouă capitală, care era ae#ată între
cele două părţi ale regatului unit. .ici, el i1a construit un palat i a mutat cortul ce adăpostea
30ivotul i altarul pe locul unui templu pe care a 0otăr(t să1l construiască pentru Oa0ve.
9avid a întemeiat o armată bine antrenată, compusă în mare parte din mercenari străini, cu care i1a
învins pe filistenii care încă mai aveau cetăţi în regiune, în cele din urmă obţin(nd controlul asupra
ţinuturilor de la Iufrat la Aolful .ccaba. Pacea a fost în sf(rit asigurată c(nd 9avid a făcut un
tratat de pace cu Hiram, regele de la +yr, dar comportamentul turbulent al lui 9avid i al familiei
sale a adus cur(nd instabilitatea.
Ivenimentele se succed ca o poveste de la HollyKood. 9avid s1a îndrăgostit de Dat0s0eba i l1a
ucis pe soţul ei, 7ria0. Fiul lui 9avid, prinţul încoronat .mnon, a fost omor(t de fratele său,
.bsalom, după ce i1a violat propria soră vitregă, +amar, i .bsalom a încercat să ia regatul de la ș
fratele său cu forţa. 9upă acest ră#boi civil, 9avid i1a luat regatul, iar fiul său, .bsalom, i1a
pierdut viaţa, sp(n#urat de ramurile unui copac. +oate aceste lucruri l1au împiedicat pe 9avid să
construiască templul înc0inat #eului său Oa0ve.
89
3ur(nd, 9avid a ajuns pe patul de moarte i motenitorul său la tron, .donija0, a fost încoronat
rege. +otui, înainte ca ceremonia de încoronare să se sf(rească, un alt fiu al Dat0s0ebei, numit
-olomon, a fost făcut rege de NadoP, cu ajutorul lui 9avid. 3eremonia lui -olomon a fost
considerată cea adevărată, i nu mult după aceea noul rege l1a îndepărtat pe fratele său i pe
susţinătorii lui, ca să nu se mai ridice vreodată împotriva lui.
-olomon a fost un mare rege, i sub stăp(nirea lui, 8sraelul a atins cea mai mare de#voltare avută
vreodată. Il s1a căsătorit cu fiica faraonului i i s1a dat ca #estre oraul strategic Ae#er, de pe
0otarul egiptean. . creat antiere de construcţii în tot ţinutul i, cel mai important, a construit casa
lui Oa0ve, templul sf(nt pentru care este cel mai cunoscut. .a cum am discutat anterior, templul
era o construcţie minoră, dar era decorat cu multă măiestrie i strălucire i foarte bine po#i ionat. ț
Ira ae#at în v(rful unui deal, cu faţada spre est, spre soarele care răsărea, i pentru că era mai
mult sau mai puţin pe linia despărţitoare a celor două ţinuturi, unul la nord i unul la sud, st(lpii de
la intrare erau meniţi să repre#inte armonia i ec0ilibrul regatului unit. .ceasta era reconstrucţia
conceptului egiptean de stabilitate politică prin unitate. Doa#, st(lpul din st(nga, era situat la sud,
repre#ent(nd păm(ntul lui 8uda i însemn(nd „putere”: Gac0in era situat la nord, repre#ent(nd
păm(ntul 8sraelului, semnific(nd „întemeiere” i, c(nd erau uniţi de pragul de sus al lui Oa0ve, cei
doi asigurau „stabilitate”. 3a i în Igiptul antic, at(ta timp c(t cele două ţinuturi erau unite cu
st(lpii respectivi, stabilitatea politică re#ista. .cel concept a fost împrumutat de la egipteni,
indic(nd faptul că structura monar0iei israelite i teologia încă nu1i pierduseră vec0ile origini.
+oată această muncă trebuia plătită, i cum necesarul folosit era străin, Hiram, regele din +yr, a
adus m(nă de lucru calificată i majoritatea materialelor prime, aceasta însemn(nd o mare
c0eltuială pentru regat. 3a urmare, -olomon a început să ducă lipsă de bani i a v(ndut multe
orae ca să plătească datoriile înrobitoare. Populaţia trebuia să îndure munca forţată, cu grupuri de
5*.*** de oameni trimii lunar în %iban să muncească pentru Hiram, regele +yr1ului. ,egatul a
fost împărţit în 5C regiuni, fiecare regiune fiind răspun#ătoare de asigurarea de ta;e pentru palat
timp de o lună, în fiecare an. Eivelul ta;elor a fost foarte mare i supuii lui -olomon au început
să1i piardă entu#iasmul faţă de dorinţa de grandoare a regelui.
!n ciuda felului în care autorii de mai t(r#iu ai Dibliei au preferat să vadă, e;istă destule mărturii
că interesul pentru Oa0ve scă#use foarte mult i alţi #ei erau consideraţi egali cu el în istoria
naţiunii, dacă nu mai presus. Pentru mulţi, Oa0ve nu era dec(t un #eu israelit al ră#boiului,
folositor în vreme de ră#boi <dar o figură destul de comună printre #eii din Panteon=. Eumele date
notabililor i#raeli i de1a lungul timpului arată un mare respect pentru Daal i c0iar i cel mai fidel ț
ya0vist nu ar fi putut pretinde că evreii din acea vreme credeau într1un singur #eu.
%a fel s1a înt(mplat i cu -olomon. -pre sf(ritul domniei sale, el a început să venere#e alţi #ei,
ceea ce a nemulţumit pe mulţi, în special pe preoţii din templul din 8erusalim. %ogica ulterioară a
fost că răutatea lui -olomon nu a fost pedepsită de Oa0ve din respect pentru tatăl său, 9avid. Pe
scurt, din vremea lui &oise p(nă la -olomon, Oa0ve pare că nu a impresionat prea tare „poporul
ales”. 3(nd -olomon " regele vestit pentru înţelepciunea sa " a murit, ţara era nu numai falită, dar
i fără de #ei. Fiul lui -olomon, ,e0oboam, a fost educat să creadă în puterea regatului i, dei a
fost sfătuit să adopte o linie conciliantă faţă de cei din nord, care nu1l acceptau ca rege, el nu a
ascultat. 7nitatea celor două ţinuturi s1a destrămat repede i regatul de nord al lui 8srael n1a mai
avut de1a face cu 8uda, ceea e a constituit originea problemelor sale.
-ă re#umăm ce am aflat despre israeliţii din această perioadă. .spiraţiile noii naţiuni spre o
civili#aţie importantă s1au ba#at pe o teologie structurată, pe jumătate pe muncă forţată i bani
împrumutaţi. 3a toate întreprinderile prost pregătite, a euat, dar a rămas în inimile i minţile
90
generaţiilor viitoare, care vor completa retrospectiv acea teologie i luptă de a reconstrui o glorie
trecătoare, care le1a marcat formarea ca popor cu un #eu i un destin. .ceasta era vi#iunea care
niciodată nu i1a atins scopul, dei a fost măreaţă.
!ntre timp, secretele ceremoniei de iniţiere prin înviere i corectitudine morală ba#ate pe
principiile construcţiei unui templu au fost transmise unui grup regal. Eu a mai fost un concept
abstract ce deriva din povestea egipteană adusă lor de &oise, ci unul real: la fel de real ca templul
lor de la 8erusalim, care adăpostea 30ivotul i pe #eul lor.
!n toată această etapă a cercetării noastre nu am găsit nicio referire la vreun ar0itect al +emplului
,egelui -olomon care să fi fost ucis. Ji totui, începeam să avem multe dove#i care să susţină
ipote#a noastră privitoare la cei doi st(lpi, asociaţi cu ceremonia de înviere a lui -eRenenre +ao,
care fusese adusă din 8srael de &oise i devenise secretul casei regale a 8sraelului. 7rmătoarea
noastră sarcină a fost să identificăm c(nd a fost sc0imbat numele personajului central, din
-eRenenre +ao în Hiram .bif. 3a să înţelegem cum aceste secrete pă#ite au putut supravieţui i în
final au ajuns cunoscute prin acţiunile unui om pe care îl numim 8isus Hristos, i cum ar putea fi
interpretat Eoul +estament în lumina amplelor noastre cercetări, era nevoie să investigăm mai
îndeaproape etapa următoare a istoriei naţiunii evreieti.
CONCLU,II
1 Povestea naterii lui &oise s1a dovedit a fi ba#ată pe o legendă sumeriană i am fost siguri că
fusese adoptată pentru a înţelege modul în care un vec0i egiptean i membru al familiei regale
egiptene a ajuns să fie tatăl naţiunii evreieti. .m fost siguri că &oise fusese părta al secretelor
lui -eRenenre +ao i că el cunotea povestea celor doi st(lpi: el a folosit aceste secrete ca să
întemeie#e un nou ritual de înscăunare pentru adepţii săi. .cest lucru a dat identitate i un ritual
secret evreilor fără de stat i fără de cultură, ritual ce a fost transmis prin 9avid.
1 &oise a fost cel care l1a adoptat pe #eul Penit al furtunii " Oa0ve, care a fost identificat prin
simbolul tau, cunoscut la origine drept „semnul lui Oa0ve”. 9e îndată ce l1a contactat pe noul său
#eu, &oise s1a întors în Igipt, unde era căutat pentru omor, pentru că alungase un grup 0abiru.
1 3ălătoria evreilor în ţinutul 3anaan este descrisă în Diblie ca un proces continuu al uciderii
populaţiei indigene.
1 9e îndată ce a fost introdusă religia lui Oa0ve, poporul lui Oa0ve, israeliţii, au fost condui de o
serie de judecători, încep(nd cu Gosua, celebrul conducător al bătăliei de la 8eri0on. Il a fost urmat
de un număr de alţi judecători, dar Diblia i mărturiile ar0eologice arată că simbolul celor doi
st(lpi a fost folosit i de .bimelec0, fiul lui Aideon, i de -amson nă#ăritul. .m fost siguri că
acest lucru indică faptul că secretele egiptene ale lui &oise au continuat să fie folosite de
conducătorii israeliţilor.
1 Profetul -amuel l1a uns pe -aul ca prim rege al evreilor. Il a fost urmat de 9avid, care a fost un
rege deosebit. !n jurul anului 5*** î.e.n., 9avid a unit regatele 8udeea i 8srael, cu o nouă capitală
între cele două ţinuturi, la 8erusalim. Fiul său, -olomon a construit primul templu din 8erusalim, cu
cei doi st(lpi repre#ent(nd unificarea celor două regate i form(nd o poartă de intrare cu faţa spre
est " un st(lp în nord repre#ent(nd 8sraelul i unul în sud repre#ent(nd 8udeea. -t(lpii identici sunt
ridicaţi la intrarea în templul său, ca să arate că monar0ia israelită are rădăcini i ritualuri egiptene.
1 -olomon a murit lăs(nd ţara falită. . lăsat secretele ceremoniei de iniţiere prin înviere i o
corectitudine morală, ba#ată pe principiile construirii templului, ce au fost transmise unui grup
regal.
1 Eu ne1am mai îndoit de faptul că descoperisem rolul secret al construirii statului evreu. 9ar nu
am găsit nici o referire la vreun constructor ucis în +emplul lui -olomon i trebuia să descoperim
cum i c(nd -eRenenre a devenit Hiram .bif.
91
Capitoll !D " O MIE DE ANI DE LU#T.E
/n&eptrile na)inii e5reie(ti
&oartea regelui -olomon a avut loc cu e;act 5.*** de ani înainte de moartea ultimului i celui mai
celebru pretendent la titlul de „rege al evreilor”. Pentru evrei, a fost un mileniu plin de durere,
lupte i înfr(ngeri, dar niciodată nu s1au predat. . fost de asemenea caracteri#at printr1o căutare
disperată a identităţii etnice, precum i de o nevoie de a1i practica teologia i structura socială
care le erau proprii. Ii aveau legenda îndepărtată a unui tată, .vraam, i a unui legiuitor, &oise,
dar mai aveau i altceva, care se c0eamă cultură. Primii regi evrei nu aveau simţăm(ntul de
motenire. 9avid, în mod greit caracteri#at ca un luptător, le1a dat un model pentru ateptata lor
victorie asupra vecinilor puternici, i -olomon, umil i g0inionist în tot ce a întreprins, a devenit
nucleul m(ndriei naţionale. Eu a fost totui un om care, în cele din urmă, să aibă idealuri egoiste,
dar a ridicat o clădire mică i neimportantă pentru #eul ră#boiului, Oa0ve.
. a cum am vă#ut, după moartea lui -olomon, cele două ţinuturi ale evreilor au fost despărţite din ș
nou, cu 8sraelul în nord i 8udeea în sud. Ivreii s1au întors la propriile lor idei de de#voltare, care
cur(nd au dus la ră#boi. !n regatul de nord, asasinarea regelui devenise aproape un sport naţional,
i în secolele care au urmat, ră#boiul, crima i trădarea au devenit lege. Probabil că individul cel
mai infam din această perioadă a fost Ge0u, un general care a venit la putere omor(ndu1l el însui
pe Ge0oram, regele 8sraelului. .poi l1a omor(t pe .0a#ia0 din 8udeea, i a făcut1o bucăţi sub
copitele cailor pe nefericita Ge#ebel, astfel înc(t doar craniul, picioarele i palmele i1au fost găsite
pentru înmorm(ntare. .u mai fost ucii alţi 55C posibili adversari i toţi cei care i se înc0inau lui
Daal au fost adunaţi i omor(ţi. Ei se spune că 9umne#eu a fost înc(ntat de aceste acţiuni
„nobile”' ,egi 5*')*' „Ji 9omnul a spus lui Ge0u' pentru că ai făcut bine împlinind ceea ce este
drept în oc0ii mei i pentru casa lui .0ab, tot după inima mea, copiii tăi din a patra generaţie vor
sta pe tronul lui 8srael.”
,egatul sudic 8udeea a continuat să fie condus de la 8erusalim, iar contrastul cu 8sraelul în nord era
imens. 8udeea a reuit să păstre#e o adevărată stabilitate timp de aproape trei secole i jumătate
după separare. 9inastia lui 9avid a continuat fără întrerupere peste 4** de ani, ceea ce
contrastea#ă puternic cu cele opt sc0imbări revoluţionare de dinastie din 8srael, doar în primele
două secole.
!ntrebarea pe care ne1am pus1o a fost' din ce motiv cele două jumătăţi ale nou constituitului stat au
avut o soartă at(t de diferită? Poate a fost de vină geografia. 8udeea din ţinutul de sud era departe
de drumul principal est1vest i terenul era mai dificil pentru invadatorii străini, pentru că era mai
puternic întărit i apărat dec(t regatul de nord. Eoi am bănuit, totui, că motivul principal al
continuităţii dinastiei regale a lui 9avid pe o durată de timp considerabilă se datora unităţii,
coe#iunii oferite de „dreptul divin de a conduce” printr1o ceremonie mistică i secretă. .a cum
primii regi egipteni erau priviţi ca fiind încoronaţi de #ei, tot aa i descendenţii lui 9avid erau
consideraţi a fi fost alei de Oa0ve i legătura supremă dintre #eu i popor se manifesta prin
continuitatea dinastiei regale. 9acă presupunerile noastre erau adevărate, familia stăp(nitoare i
anturajul ei erau unite prin membrii săi ce erau parte a grupării secrete <%oja=, iar c(nd i1au
„ridicat” candidatul ales la statutul de rege, orice insurecţie a fost puţin probabilă, datorită puterii
acestui grup conducător.
8mportanţa capitală a regelui din 8udeea era demonstrată de ritualurile lor de .nul Eou, care se
făceau după modelul egiptean i babilonian. 7nele din cele mai importante acte rituale erau
92
menite să asigure regelui continuitatea la domnie, un e;emplu fiind reluarea de către rege a
bătăliei iniţiale, prin care forţele luminii triumfau împotriva forţelor întunericului i 0aosului.
,egele i preoţii săi intonau „Inuma Ilis0”, povestea care spune cum a fost învins dragonul10aos
+iamat, pentru a putea avea loc creaţia. .cest ritual poate fi comparat cu ritualul egiptean al
0ipopotamului <discutat în capitolul >=, care reafirmă dreptul vec0i i sacru al regelui de a stăp(ni.
,olul regelui ca „garant al pactului” l1a făcut responsabil pentru bunăstarea poporului său i orice
catastrofă pe scară naţională ar fi fost atribuită faptului că regele i1a depăit atribuţiile sau le1a
permis supuilor săi să1l jignească pe Oa0ve.
ECo%l %in 9abilon
,egatul de nord al 8sraelului a luptat de la început p(nă la sf(rit i în final s1a prăbuit, în anul
6C5 î.e.n., c(nd a fost condus de asirieni. 8udeea a re#istat cu un secol i jumătate mai mult. Pe 5$
i 5L martie $@6 î.e.n., marele rege babilonian Eabucodonosor a cucerit 8erusalimul, l1a capturat
pe rege i a numit un nou rege marionetă, numit NedePia0. .devăratul rege, Ge0oiac0in, a fost
trimis în e;il cu toată curtea i intelectualii din ţară, ideea fiind că cei care răm(neau nu vor avea
îndră#neala să se ră#vrătească împotriva noilor stăp(ni.
Diblia ne oferă cifre diferite, dar probabil că oamenii au fost dui în Dabilon cu mai mult de ).***
de ani în urmă: tăbliţele cuneiforme găsite la Dabilon aveau înscrise raţiile de ulei i gr(ne pentru
captivi, numindu1i în special pe regele Ge0oiac0in i pe cei cinci fii ai săi drept destinatari. Faptul
că Ge0oiac0in nu a fost omor(t i1a făcut pe mulţi evrei să creadă că i se va da voie să se întoarcă i
e;istă mărturii că aceasta a fost intenţia iniţială a lui Eabucodonosor.
Eoul rege marionetă nu era at(t de docil cum ar fi vrut babilonienii: a fost tentat să se alie#e cu
inamicii Dabilonului, egiptenii, cu scopul de a elibera 8udeea. %a început, el a urmat sfatul
susţinătorilor săi i nu a provocat niciun rău stăp(nilor săi. 9in nefericire, presiunile pro1egiptene
de la curtea sa au dus la o ră#vrătire în $>@ î.e.n., ceea ce l1a făcut pe Eabucodonosor să atace
cetăţile din 8udeea. .sediul 8erusalimului a început în ianuarie următor. NedePia0 tia că nu va
e;ista îndurare de data aceasta. . re#istat doi ani i jumătate, dar în ciuda unei încercări a forţelor
egiptene de a1i alunga pe babilonieni, oraul a că#ut în iulie $>L î.e.n. 8erusalimul i templul său
au fost complet distruse. NedePia0 a fost adus în faţa lui Eabucodonosor la ,ibla0, în Dabilonia,
unde a fost forţat să privească uciderea fiilor săi i, pe c(nd privea plin de oroare, oc0ii i1au fost
scoi. 3u această ultimă imagine îngro#itoare în memorie, regele marionetă a fost dus la Dabilon
în lanţuri. 9upă cum spune 8eremia $C'$@, încă >)C de oameni au fost dui în e;il, în acelai timp.
Pentru e;ilaţii din 8udeea, Dabilonul a fost probabil un loc minunat. Ira un ora cosmopolit,
splendid, care se întindea pe ambele maluri ale Iufratului, în formă de pătrat, măsur(nd, se pare,
5$ mile. 8storicul grec Herodot a vi#itat oraul în secolul / î.e.n. i a descris măreţia lui, cu reţeaua ș
sa de drumuri drepte i clădiri cu trei sau c0iar patru etaje. Prima noastră reacţie la această
descriere a fost să presupunem că acest grec se făcea vinovat de e;agerare, dar am descoperit apoi
că tot el a spus că #idurile oraului erau at(t de late, înc(t un car cu patru cai putea fi condus de1a
lungul lor, iar săpăturile recente i1au dat dreptate. .ceastă dovadă ar0eologică autentifică po#iţia
lui Herodot ca martor corect i ne1a făcut să apreciem c(t putuse să fie Dabilonul de impresionant.
.m citit că în interiorul giganticelor #iduri ale oraului se întindeau parcuri i printre marile clădiri
era i palatul regelui, cu faimoasele „grădini suspendate” care erau uriae terase artificiale,
acoperite cu copaci i flori aduse din întreaga lume. I;ista de asemenea i măreţul #igurat de la
Del, piramida în trepte cu apte etaje ca nite turnuri, în culorile -oarelui, %unii i a celor cinci
planete, iar în v(rful lor, un templu. .ceastă construcţie minunată era fără îndoială o sursă de
93
inspiraţie pentru +urnul din Dabel, unde se spune că omenirea i1a pierdut capacitatea de a
comunica printr1o singură limbă. Dabel era un termen sumerian, însemn(nd „poarta #eului”,
asigur(ndu1le preoţilor babilonieni o legătură între #ei i Păm(nt. !n mod e;traordinar, +urnul din
Dabel încă e;istă, dei acum este o ruină fără formă.
9rumul procesiunilor, care ducea la marea Poartă 8s0tar, trebuie să1i fi uimit pe e;ilaţii care
soseau. Poarta era masivă, acoperită cu ceramică gla#urată de un albastru strălucitor, pe care erau
pictaţi lei, tauri i dragoni în relief. .ceste animale repre#entau #eii cetăţii. &arduP, #eitatea
dragon, era primul dintre ei, laolaltă cu .dad, #eul cerului în formă de taur, i însăi 8s0tar, #eiţa
dragostei i a ră#boiului, simboli#ată de un leu.
Pentru preoţii deportaţi i nobilii din 8erusalim, această e;istenţă nouă părea foarte ciudată. 9ei
erau recunoscători pentru faptul că nu au fost ucii, i întristaţi pentru pierderea păm(ntului i
templului lor, au fost cu siguranţă impresionaţi de ce au vă#ut i au#it în cel mai mare ora din
&esopotamia, o metropolă care făcea ca 8erusalimul i templul său să pară sărăcăcioase. 3redem
că a fost acelai tip de oc cultural pe care emigrantul evreu din micile orae europene l1a simţit
c(nd a vă#ut EeK OorP1ul în prima parte a secolului BB. !ntregul stil de viaţă din Dabilon li se
părea străin, dar au descoperit cur(nd că te0nologia era surprin#ător de familiară. Propriile lor
legende egiptene, canaanite i cele ale babilonienilor aveau o vec0e sursă sumeriană comună i
evreii au aflat cur(nd că locurile goale din propriile lor poveti tribale ale creaţiei i potopului
puteau fi acum completate.
9emnitarii care fuseseră de#rădăcinaţi, obinuiţi să conducă un imperiu, acum se aflau împrătiaţi
pe păm(nt străin, cu munci de servitori. Pentru nite oameni obinuiţi să conducă un imperiu,
acum nu mai aveau altceva de făcut, dec(t să reflecte#e la nedreptatea vieţii. 9ei marea
majoritate dintre ei au recunoscut că viaţa era crudă, au continuat să profite de pe urma unei
situaţii neplăcute. !ntr1adevăr, un număr semnificativ, poate c0iar majoritatea familiilor evreieti,
au devenit cu totul absorbiţi de viaţa din „marele ora” i au rămas acolo după ce s1a înc0eiat
perioada de captivitate. Ivreii din această perioadă nu erau monoteiti, aa cum se credea, i c0iar
dacă îl considerau pe Oa0ve #eul lor special, ei au venerat i #ei babilonieni în perioada c(t au trăit
acolo. Ji apoi, era normal să arăţi respect #eului sau #eilor din #ona pe care o vi#ite#i, cel puţin din
prudenţă, pentru că se credea că toate #eităţile aveau puteri în anumite #one. Nona de influenţă a
lui Oa0ve era în 8erusalim, i din toate dove#ile noastre, reiese că nimeni nu i1a făcut un altar, nici
cei mai înfocaţi adepţi ai săi, în toată perioada captivităţii.
!n timp ce majoritatea acestor evrei duceau o viaţă normală, un mic număr de deportaţi erau preoţi
filo#ofi i fundamentaliti ai +emplului lui -olomon, put(nd fi descrii drept „oameni inspiraţi, cu
un ciudat sens al destinului”. Ii au căutat să în eleagă i să transforme perioada c(t puteau mai ț ș
bine. Iste pe deplin acceptat faptul că acolo, în timpul captivităţii babiloniene, au fost scrise
primele cinci cărţi ale Dibliei, ca o căutare plină de pasiune a unui scop i a unei moteniri.
Folosind informaţii despre începuturile timpului de la cei care1i ţineau în captivitate, evreii au
putut reconstrui felul în care 9umne#eu a creat lumea i universul, ca i detalii despre
evenimentele de mai t(r#iu, cum ar fi Potopul.
-crierile acestor primi evrei erau un amestec de informaţii despre fapte istorice, părţi de memorii
culturale denaturate, mituri tribale puse laolaltă i unite de propriile lor invenţii, care apăreau în
locurile goale din cursul istoriei. Iste desigur foarte greu să separi aceste informaţii i să le ș
clasifici, dar erudiţii moderni sunt de1a dreptul remarcabili în descoperirea adevărurilor posibile i
ficţiunii, ca i în depistarea stilurilor autorilor i influenţelor. Povetile incredibile au fost anali#ate
94
în profun#ime de ec0ipe de e;perţi, dar, pentru noi, micile informaţii mai deosebite ne oferă
indicii importante pentru originea lor.
.m descoperit influenţa -umerului i a Igiptului în locuri neateptate. 9e e;emplu, figura lui
8acob, tatăl lui 8osif, ar trebui să fie descrisă fără nicio influenţă egipteană, i totui e;istă semne
evidente că cei care au scris despre el aveau informaţii despre lume i evenimente cu mult după
episodul alungării din Igipt. !n Aene#a C>'5> ni se spune că 8acob a ridicat un st(lp să lege
Păm(ntul de 3er la Det0el, la vreo #ece mile la nord de 8erusalim, iar mai t(r#iu, în Aene#a )5'4$,
el a creat un al doilea, posibil la &i#pa0 în &unţii Aalled, la est de r(ul 8ordan.
.ceastă identificare a celor doi st(lpi amintete de teologia pe care &oise o adusese cu el din cele
două regate gemene din Igiptul de Gos i de -us. Iste imposibil ca oricare dintre cele două orae
identificate în Diblie să fi e;istat în vremea lui 8acob, i c(nd anali#ăm înţelesul literal al numelui
acestor orae, este clar că ele au fost create ca să îndeplinească cerinţele povetii. Det0el înseamnă
„3asa 9omnului”, suger(nd un punct de contact între cer i Păm(nt, iar &i#pa0 înseamnă „turn de
pa#ă”, care repre#intă ideea de protecţie împotriva inva#iilor. &ulţi din lumea occidentală
contemporană cred că numele sunt etic0ete abstracte i c(nd se nate un copil, pot cumpăra o carte
de nume din care pot alege unul care le place. !n istorie, numele nu au fost doar o denumire
plăcută sau populară, ci un mijloc de a transmite înţelesuri.
Iste important de notat că filologul semitic contemporan Go0n .llegro a descoperit că numele
8acob îi are rădăcina în sumerianul 8.1.1A7D, cu înţelesul de „st(lp” sau, ad litteram, „piatră
înălţată”. 3(nd au scris istoria poporului lor, evreii au dat personajelor c0eie nume care să
comunice anumite înţelesuri, în timp ce cititorii moderni le văd doar ca pe nite nume personale.
3redem că autorii Aene#ei ne1au transmis multe lucruri, numind acest personaj „8acob”, iar c(nd i
s1a sc0imbat numele în „8srael”, aceasta a însemnat pentru cititorul contemporan de atunci că
st(lpii noului regat erau la locul lor i că naţiunea era gata să aibă propriul ei nume. .cesta a fost
un precursor necesar al întemeierii adevăratei dinastii regale.
#rofetl Noli Iersalim
7na dintre cele mai ciudate i totui cele mai importante figuri în reconstrucţia e;ilului babilonian
a fost profetul I#ec0iel. -tilul său posomor(t, repetitiv i adesea dificil i1a făcut pe mulţi
observatori să tragă conclu#ia că acest om a fost probabil nebun. 9acă a e;istat sau nu i dacă a
fost sănătos sau sc0i#ofrenic nu contea#ă prea mult, pentru că scrierile atribuite lui, false sau nu,
au format teologia Uumran a oamenilor care formau biserica din 8erusalim. I#ec0iel a fost
ar0itectul templului imaginar sau ideali#at al lui Oa0ve i vom susţine că a fost cel mai importantF
&ulţi e;perţi ai secolului BB au tras conclu#ia că scrierile atribuite lui sunt re#ultatul activităţii
mai multor oameni, cu mult mai t(r#iu, apro;imativ C)* î.e.n. .r însemna că ele sunt aproape la
fel de vec0i ca &anuscrisele de la &area &oartă găsite la Uumran i considerate a data din 5>6
î.e.n. p(nă în 6* e.n. 9acă a a este, nu va afecta supo#iţia noastră, ci doar va confirma legăturile ș
puternice dintre aceste scrieri i comunitatea Uumran, aa că în acest stadiu al cercetării am
presupus că lucrarea „3artea lui I#ec0iel” a fost într1adevăr scrisă de un om în timpul captivităţii
sale în Dabilon.
3ăderea 8erusalimului i distrugerea templului au însemnat mult pentru I#ec0iel, care era preot în
templu i una din persoanele de elită duse în e;il în $@6 î.e.n. /i#iunile ciudate pe care le1a avut în
timpul captivităţii sunt centrate în jurul acestor evenimente. -oţia lui a murit în ajunul distrugerii
templului, ceea ce pentru profet a fost un moment semnificativ. +otui, de#astrul nu l1a surprins pe
95
I#ec0iel, care a privit totul ca pe o pedeapsă a lui Oa0ve, pentru istoria nedemnă a lui 8srael
privind originile sale păg(ne i venerarea idolilor egipteni.
8nfidelitatea faţă de Oa0ve a continuat p(nă c(nd 9umne#eu a permis inamicilor lui 8srael să1l
distrugă. !n ciuda acestor fapte pe care Oa0ve le1a făcut pentru poporul său ales, 8sraelul <cele
două regate= a continuat să se comporte într1o manieră rebelă, trufaă i nemiloasă, fără să ţină
seama de legăm(ntul sf(nt i pacificator. Ivreii au nesocotit legile divine, iar statuile i lucrurile
sfinte au fost profanate, inclusiv templul însui " templul unde gloria %ui se afla în -f(nta
-fintelor. 9istrugerea 8erusalimului i a templului au însemnat moarte, în timp ce noua cetate
ateptată i templul reconstruit vor însemna o înviere, o renatere i tergerea vinei.
I#ec0iel s1a considerat ar0itectul noului templu, unul ce1i va ţine promisiunea i va crea o clădire
centrală pentru naţiune, care va fi pură i bună i va fi regatul cerului pe Păm(nt. !n vi#iunile sale ș
abundă alegoria obscură i simbolismul cu imagini de oameni cu mai multe feţe, lei, vulturi i
piese ciudate cum ar fi tăvi de copt din fier. Il a #burat prin aer înapoi la templu i a fost supus
unor ritualuri ciudate, cum ar fi rasul părului i al bărbii i împărţirea lui în trei părţi prin c(ntărire. ș
2 treime din părul i perciunii săi este arsă, o alta tăiată cu sabia în bucăţi i a treia este
împrătiată în cele patru v(nturi.
!n acele vremuri, părul unei persoane repre#enta demnitatea, puterea i tăria lui i ni se pare că
această imagine este repre#entativă pentru soarta recentă a poporului lui 8uda i 8srael. 2 vi#iune
importantă i deosebit de interesantă a avut loc în noiembrie $@5 î.e.n., c(nd I#ec0iel stătea în
casa lui de l(ngă marele canal, în 3etatea Eippur din &esopotamia <-umer=, cu v(rstnicii din
8udeea, care1l vi#itau, în faţa lui. /(rstnicii <poate c0iar e;1regele însui= veniseră să audă
mesajele de la Oa0ve, c(nd profetul a că#ut în transă i a vă#ut un om îmbrăcat în foc i lumină
care i1a întins m(na, l1a apucat de c(rlionţul din frunte i l1a dus spre intrarea templului. I#ec0iel
a vă#ut imagini de venerare păg(nă a #eilor +ammu#, Daal i .donai înainte să fie dus la o uă a
curţii i să i se dea ordin să sape o gaură în perete, prin care el a #ărit o imagine remarcabilă' „Prin
ea, el vă#u picturi murale conţin(nd imagini cu lucruri înfricoătoare i alte scene mitologice,
motive ce păreau să arate practici de provenienţă egipteană. Japte#eci de oameni în v(rstă sunt
implicaţi în misterele secrete, cu cădelniţe în m(ini”. !i avem aici pe oamenii v(rstnici din
8erusalim <aceiai care stăteau în faţa lui I#ec0iel în transă= acu#aţi că posedă „mistere secrete” de
origine egipteană i conduc ceremonii secrete în +emplul lui -olomon.
I#ec0iel >'5C ne spune că ceremonia a fost făcută în întuneric, aa cum este i treapta a treia
masonică modernă. %a ce se putea referi profetul? .ceastă parte a vi#iunii a fost lipsită de sens
pentru erudiţii Dibliei, mai presus de mesajul evident, care spunea că distrugerea templului i
8erusalimului s1a datorat lipsei unei relaţii pure cu Oa0ve. Ilementul egiptean nu a fost niciodată
e;plicat, dar reiese evident din vi#iune că v(rstnicii erau implicaţi în aceste ritualuri secrete.
/ersetul I#ec0iel >'> care redă această vi#iune specială ne spune cum profetul era în stare să
spione#e ceremonia i are c(teva similarităţi remarcabile cu Aene#a 4@'L, pe care am identificat1o
mai devreme ca referindu1se la complotul ratat al lui 8osif de a lua secretele lui -eRenenre i faptul
că ticăloii „au dăr(mat un #id, săp(ndu1l”.
/ă amintiţi că versetul din Aene#ă spunea' „2, suflet al meu, nu le pătrunde secretul: să nu fi
alături de ei: pentru că în m(nia lor au ucis un om i ei singuri au dăr(mat un #id, săp(ndu1l”.
/ersetul lui I#ec0iel pare scos c0iar din împrejurările încercării euate de a obţine secretele
înscăunării de la -eRenenre +ao. Il ne spune' „.poi mi1a spus mie, Fiu al 2mului, acum sapă
#idul, i c(nd am săpat în #id, am dat de1o uă”. !n Aene#ă, nu s1au putut afla secretele originilor,
96
dar în vi#iunea lui I#ec0iel, el a găsit o uă i a vă#ut ce se petrece, dar de data aceasta nu era în
templul de la +eba, cu secretele originale, ci în templul din 8erusalim, cu secretele substituite.
I#ec0iel este îngro#it de imaginile egiptene de pe #iduri, numindu1l principal vinovat pe regele
Gosia0, care la mijlocul secolului anterior dăduse ordin să se repare templul i să se vopsească
pereţii. 9escrierea pare remarcabil de asemănătoare cu simbolismul aflat pe pereţii i tavanul
templului masonic modern, care este copia +emplului ,egelui -olomon i, c0iar astă#i,
majoritatea elementelor sunt fără îndoială egiptene.
I;1conducătorii regatului lui 8uda care se îngrămădiseră în casa lui I#ec0iel, în e;il la Eippur,
erau acolo, căut(nd îndrumare de la omul cel sf(nt i el le1a dat1o. Pe măsură ce citeam i reciteam
I#ec0iel, nu ne venea să credem c(t înţeles avea această carte obscură. Intu#iasmul nostru cre tea ș
pe măsură ce devenea clar că am găsit o legătură majoră în lanţul refăcut al evenimentelor,
leg(ndu1l pe -eRenenre de comunitatea Uumran. &esajul pe care profetul îl dădea e;ilaţilor
v(rstnici se referea la propria lor ceremonie secretă, care li se transmisese de la &oise prin
descendenţii lui 9avid. Isenţa mesajului profetului era cam asta' „/1am spus că ne1am pierdut
regatul pentru că oamenii au fost necredincioi lui Oa0ve, vener(nd alţi #ei, i voi aţi fost cei mai
mari păcătoi pentru că aţi condus „misterele voastre secrete” care provin din Igiptul păg(n,
ba#ate pe venerarea -oarelui i fără să1i daţi atenţie lui 9umne#eu i strămoilor notri. /oi sunteţi
cei mai mari păcătoi dintre toţi i este drept ca Oa0ve să vă pedepsească.”
/ă puteţi imagina răspunsul acestor oameni distrui' „9ar acestea sunt secretele date de 3asa
,egală a lui 9avid de la însui &oiseF” I#ec0iel replică' „Ji din această cau#ă nu mai aveţi o casă
regală, aţi uitat că Oa0ve este ,egele ceresc”. „3e să facem noi, profetule? -pune1ne, cum să
c(tigăm ce am pierdut?”. „+rebuie să reconstruiţi mai înt(i templul inimilor voastre i după aceea
templul din piatră. +răiţi după lege i veneraţi1l doar pe Oa0ve. /ă puteţi ţine secretele, dar trebuie
să uitaţi povestea egipteană i să aduceţi marile adevăruri la voi, ca să reconstruiţi templul.
3unoateţi1vă secretele " dar cunoateţi1vă mai înt(i #eul”. Eu ne putem g(ndi la o e;plicaţie mai
clară i mai simplă pentru această vi#iune importantă a lui I#ec0iel. 3redem că în acest punct al
istoriei poporului evreu, povestea lui -eRenenre a devenit povestea lui Hiram. Hiram a fost
constructorul primului templu, care s1a pierdut din cau#a nevoii de reformă a lui I#ec0iel, ca să
îndepărte#e c(t mai multe urme ale ritualului egiptean.
3artea lui I#ec0iel merge mai departe i ne povestete cum li s1a dat ordin într1o altă vi#iune să ia
două toiege, să le inscripţione#e cu numele „8uda” i „8osif” i să le unească într1unul singur,
reunind simbolic cele două regate. 7n rege va domni peste ele i Oa0ve le va salva de apostasie
<relaţia cu alţi #ei=, le va purifica de toată murdăria i le va aduce la stadiul unei noi relaţii,
panice. -ub stăp(nirea servitorului său 9avid, seminţia va trăi în supunere i credinţă i va ocupa
păm(ntul strămoilor. .ducerea păcii, ca toate binecuv(ntările i beneficiile noii etape, va fi
nepieritoare: dar mai presus de toate, Oa0ve va dăinui pentru poporul său. Pre#enţa sanctuarului
său în mijlocul lor este o dovadă că pacea i înţelegerea au fost reînnoite i deci naţiunile vor
vedea că Oa0ve i1a sanctificat poporul i prin urmare l1a ae#at deoparte.
3ea mai celebră din vi#iunile lui I#ec0iel a fost cea care a avut loc în $6) î.e.n., după ce profetul
îi petrecuse aproape un sfert de secol în captivitate, timp în care vi#iunea sa asupra lumii
devenise deosebit de rafinată. !n această vi#iune, el este transportat pe un munte înalt, unde poate
să vadă o panoramă de clădiri răsp(ndite în faţa lui, cu pereţi i porţi ca de cetate. &ai înt(i, el se
află la poarta de est, unde se înt(lnete cu un om cu o figură de bron# av(nd o trestie i măsur(nd
#ece picioare, <patru inci=: acesta era g0idul său constructor. %ui I#ec0iel i s1a spus să fie foarte
atent la el, pentru că va fi datoria lui să raporte#e tot ce vede celor din e;il. &ai înt(i, el vede
poarta de est, cunoscută drept poarta dreptăţii, în linie directă cu intrarea principală a templului.
97
Nona principală a templului este mai ridicată, ca să separe partea sf(ntă de cea profană i, urc(nd
apte trepte, ei ajung la prag i apoi la pasajul spre poartă, unde sunt trei camere de pa#ă, una în
faţa celeilalte: toate formea#ă un pătrat perfect, de aceleai dimensiuni.
Icourile acestei vi#iuni sunt foarte clar legate în Francmasonerie de importanţa porţii de est i de
respectul pentru pătrat, dar deosebit de semnificative sunt cele apte trepte p(nă la prag.
3andidatului la ceremonia de treapta a treia i se cere să urce apte trepte spre piedestalul
&aestrului, în partea de est a templului masonic. 9upă coridor este un al doilea prag i vestibulul
porţii care duce în curte. 9e1a lungul peretelui curţii e;terioare, la o distanţă în interior egală cu
lungimea porţilor, se află o bandă pavată cu )* de camere aranjate simetric. Aradele de sfinţenie
sunt repre#entate de creterea treptată a diferitelor părţi ale +emplului. 9escrierea părţilor
componente continuă i identifică cele trei părţi ca fiind în est, vest i sud, la fel ca în tradiţia
masonică.
!n cele din urmă, I#ec0iel este condus în curtea interioară, unde vede două camere pe latura
porţilor de nord i de sud, prima pentru preoţii care controlea#ă clădirea templului i a doua pentru
cei care răspund de altar. 3urtea este un pătrat perfect. /estibulul templului este cu #ece trepte mai
înalt dec(t curtea interioară, iar st(lpii care sunt identificaţi corespund cu Doa# i Gac0in, st(lpii
+emplului lui -olomon. /i#iunea culminea#ă cu întoarcerea lui Oa0ve i, ca i Horus, regele
vec0iului Igipt, el se înalţă ca o stea în est i intră în noua sa casă prin „poarta dreptăţii”.
!n final, imaginaţia lui I#ec0iel stabilete regulile pentru preoţie, ce vor deveni puncte de reper
pentru esenienii din Uumran. Preoţii legitimi ai sanctuarului vor fi fiii lui NadoP, &arele Preot de
odinioară. 3unoscuţi poporului din Uumran drept #adoPiţi, aceti fii ai lui NadoP vor purta
îmbrăcăminte de in alb c(nd vor intra în curtea interioară. Eu vor putea să se radă pe cap sau să1i
lase părul să crească foarte lung i nu vor putea să bea vin înainte să intre în curtea interioară. Ii ș
trebuiau să se însoare cu o fecioară israelită din natere i trebuiau să1i înveţe pe oameni diferenţa
dintre curat i p(ngărit. %ista regulilor continuă i include pe aceea că nu vor avea avere personală
i nici nu vor intra în legătură cu morţii. +emplul model, ablon al noului ordin, a fost reali#at, i
imaginea „templului viitor” a devenit mai importantă dec(t templul care se distrusese.
Templl li ,erbbabel
Pe 5C octombrie $)@ î.e.n., un general al regelui persan 3yrus, cu numele de 7gbaru, a cucerit
oraul Dabilon fără vărsare de s(nge. 56 #ile mai t(r#iu, însui 3yrus a venit în carul său p(nă la
poarta 8s0tar, urmat de armatele unite ale Persiei i &e#iei. ,egele nu numai că le1a permis
evreilor să se întoarcă la 8erusalim, dar le1a înapoiat i comorile pe care Eabucodonosor le1a luat
din templu. Ivreii i1au rec(tigat oraul, dar 8udeea a devenit o provincie persană în loc de parte a
8mperiului Dabilonian. 2amenii care părăsiseră 8erusalimul c(nd erau copii s1au întors bătr(ni.
.mintirile lor despre oraul natal erau vagi i realitatea comunităţii reconstruite parţial a venit ca
un oc după o viaţă petrecută în Dabilon. +rebuie să fi fost un oc i pentru populaţia care a rămas
în 8erusalim tot timpul. -ă ve#i mii de străini sosind dinspre est, cer(nd nu numai 0rană i adăpost,
ci atept(nd i să1i recupere#e averile vec0ilor lor familii, păm(nturi i case, trebuie să fi fost cel
puţin dificil. Ii au adus cu ei idei din captivitate i aceste rude sofisticate s1au pus repede pe
treabă, făc(nd o înţelegere nouă i puternică cu Oa0ve.
+emplul a fost reconstruit înainte de sf(ritul secolului /8 î.e.n. de Nerubbabel, nepotul ultimului
rege i motenitor la tronul lui 9avid. Ifectul considerabil pe care captivitatea l1a avut asupra
evreilor este bine ilustrat de numele conducătorului lor, Nerubbabel, care înseamnă „săm(nţa
Dabilonului”. Pe măsură ce se ae#au noi pietre unele peste altele, se formulau noi legi, mai
98
stricte, de „sfinţenie” nu numai pentru preoţi, ci i pentru bărba ii laici. Folosim termenul ț
„bărba i” în mod deliberat aici, pentru că femeile, dei erau implicate în diferite aspecte ale noii ț
religii în perioada celui de1al doilea templu, nu aveau voie să devină preoţi. %egile care au fost
întărite de întoarcerea din e;il erau foarte e;acte în ceea ce privete poporul lui Oa0ve. ,egulile
dietei erau e;trem de stricte, cu liste lungi de m(ncăruri inter#ise. %ista animalelor p(ngărite era
lungă i cuprindea' cămile, bursuci, crabi, 0omari, scoici, rec0ini, erpi, lilieci, insecte de muuroi,
obolani, op(rle, iepuri de c(mp, stridii i, desigur, porci. .nimalele considerate acceptabile
pentru 0rană cuprindeau' oi, capre, porumbei, dar i unele care sunt mai puţin gustoase pentru noi
" greieri, lăcuste de deert i lăcuste de iarbă.
Iste important să reamintim că anterior întoarcerii e;ilaţilor, poporul din 8srael i 8udeea nu era
monoteist sau adept fervent al lui Oa0ve, #eul lui &oise. 9e fapt, termenul „evreu” <însemn(nd
membru al tribului lui 8uda= a apărut în perioada captivităţii în Dabilon, i o dată cu el s1a format i
un sentiment nou i puternic de naţionalism, care a fost marcat prin construcţia +emplului lui
Nerubbabel. 3onstructorii noului 8erusalim s1au considerat oameni deosebi i prin relaţia lor cu ț
Oa0ve i, ca să proteje#e această relaţie, au luat unele măsuri, cum ar fi inter#icerea căsătoriei cu
alte rase. !n acest mod, triburile, altădată împrătiate i diverse, din %evant, au devenit o naţiune.
O no+ amenin)are pentr Fah5e
Ivreii, cu noul lor sens al identităţii, au scăpat de stăp(nii lor din Dabilon gra ie intervenţiei ț
perilor, în al căror imperiu au fost absorbiţi. 8nfluenţa ambelor puteri apare în scrierile din
/ec0iul +estament dar, la jumătatea secolului al 8/1lea î.e.n. apare o cultură radical nouă, care va
avea un efect cu mult mai profund asupra iudaismului. Eu l1a influenţat prea mult, dar s1a ciocnit
de vi#iunea spirituală, introvertită, a evreilor. .ceti g(nditori radicali au fost grecii. Arecii aveau
propriul lor panteon de #ei dar, spre deosebire de evreii introvertiţi, erau cosmopoliţi i eclectici,
cu un viu interes pentru #eii altor popoare. Ivreii îi construiseră o teologie care se trăgea din
-umer, Igipt, Dabilon, dar acum ei doreau doar accentuarea unui singur #eu " Oa0ve. 9ei grecii
erau la fel de superstiţioi în ceea ce prive te influenţele venite din afară, ei erau desc0ii noilor ș
idei. .u creat o linie de demarcaţie clară între rolul #eilor i dreptul omului de a g(ndi creativ,
cre#(nd că destinul lor depindea de tiinţă, politică, finanţe i putere militară. !n timp ce în
8erusalim ordinea socială era centrată în jurul preoţimii i al împăcării unui #eu dificil, g(nditorii
greci produceau o nouă clasă de filo#ofi, oameni de tiinţă i poeţi. %umea a aflat despre această
nouă mare putere prin faptele militare ale unuia dintre cei mai mari conducători care au e;istat
vreodată' regele macedonean, .le;andru cel &are.
.le;andru a condus armata care a cucerit Igiptul i întregul 8mperiu persan i a traversat ș
.fganistanul p(nă în subcontinentul indian, iar c(nd a murit de tifos în Dabilon, în )C) î.e.n., avea
doar )) de ani. 8mperiul creat de acest t(năr rege remarcabil a desc0is un nou mod de viaţă, cu
adevărat internaţional, cu sc0imburi de cunotinţe i de mărfuri în jurul lumii din noul ora
.le;andria, din Igipt, p(nă în /alea 8ndusului. %imba greacă a devenit singura folosită în comerţ,
diplomaţie i educaţie. &odul de viaţă i de g(ndire elenistic a devenit unic pentru intelectuali:
dacă o persoană nu tia să citească i să scrie în grecete, era ţinută în afara cercului noii elite
internaţionale.
-ocietatea egipteană în decădere i1a acceptat pe greci, declar(ndu1l pe t(nărul .le;andru de C4 de
ani fiul #eului i încarnare a faraonului. +(nărul ră#boinic care i1a alungat pe invadatorii persani
din Igipt, dar care venise el însui din &area &editerană, a luat tronul numit Haa1ib1ra -etep1en1
amen, ce însemna „Ducuroasă este inima lui ,a, ales de .men”. Jederea lui .le;andru în Igipt a
fost scurtă, dar influenţa sa imensă, pentru că a restaurat templele vec0i i a construit oraul care
încă îi poartă numele.
99
8nfluenţa elenă în Igipt a continuat cu descendenţii faraonilor cunoscuţi, care erau i ei greci. 3ea
mai celebră dintre ei a fost 3leopatra, despre care se spunea că era i înţeleaptă i frumoasă: ea a
fost unul dintre puţinii conducători ai acestei dinastii care a mai vorbit egipteana.
!n oraul .le;andria, vec0ii #ei egipteni s1au amestecat cu #eii greci i au format nite #eităţi
0ibride, care să fie pe noile gusturi. -t(lpii gemeni ai celor două ţinuturi au devenit -t(lpii lui
Hermes i atribuţiile vec0iului #eu egiptean al %unii, +0ot, i1au fost date lui Hermes. +0ot
repre#enta înţelepciunea i era, vă mai amintiţi, fratele lui &a\at. -e spune că acest #eu poseda
toate cunotinţele secrete scrise pe )L.$)$ de pergamente, care au fost ascunse sub bolta cerească
<cerul= i care puteau fi găsite doar de cei care aveau să folosească astfel de cunotinţe în
beneficiul umanităţii. <Ee1a frapat i am considerat demn de a fi notat faptul că numărul
pergamentelor este aproape e;act cu numărul #ilelor dintr1un secol.=
Hermes a preluat mantia lui +0ot ca inventator al tiinţei, ar0itecturii, aritmeticii, geometriei,
astronomiei, medicinii i c0irurgiei. Ji +0ot i Hermes sunt e;trem de importanţi pentru legendele
Francmasoneriei i cele două nume sunt tratate în mitul masonic ca repre#ent(nd aceeai persoană'
„!n morm(ntul lui 2symandia erau depo#itate C*.*** de volume. 9atorită vec0imii i importanţei
subiectelor lor, au fost atribuite lui +0ot sau Hermes care, se tie, unea cu caracterul său
inteligenţa unei divinităţi cu patriotismul unui credincios”.
/ec0ile reguli ale Francmasoneriei ne spun cum s1a implicat HermesM+0ot în de#voltarea tiinţei,
aa cum arată acest citat din versiunea 8nigo Gones'
„+7 mă întrebai cum a fost inventată tiinţa. ,ăspunsul &eu este acesta' că înainte de &arele
Potop, care este denumit în mod obinuit Potopul lui Eoe, era un 2m numit %.&I3H, cum vei
putea citi în capitolul 8/ al Aene#ei' care avea două soţii, una numită .9., cealaltă N8%%.: de la
.9. a avut doi F88, G.D.% i G7D.%, de la N8%%. a avut un F87, numit +7D.%% i o fiică
numită Eaamab. .ceti patru copii au descoperit începuturile tuturor tiinţelor din lume' G.D.% a
descoperit AI2&I+,8., i el a împărţit turmele de oi: el a construit primul o casă din piatră i
lemn. Fratele său, G7D.%, a descoperit .,+. &7N8388. Il a fost părintele 0arpei i al orgii.
+7D.%13.8E a fost instructorul fiecărui meteugar în alamă i fier. 8ar fiica lui a descoperit
.,+. ţesutului. .ceti copii tiau bine că 92&E7% se va ră#buna pentru P]3.+ prin F23 sau
.P.: deci ei au scris J+88EQI%I pe care ei le1au descoperit pe doi st(lpi, care ar putea fi găsiţi
după Potopul lui Eoe. 7nul din st(lpi era marmură, ca să nu ardă în Foc, i cealaltă piatră era
laterită, ca să nu se scufunde în .pă. 8ntenţia noastră următoare este să spunem adevărat cum i în
ce mod aceste P8I+,I au fost găsite i cum au fost scrise aceste J+88EQI. &arele HI,&I-
<supranumit +,8-&IA8-+7- sau de trei ori &are= fiind rege, preot i filo#of <în Igipt= a
descoperit una din ele i a trăit în anul C*6L, sub domnia lui E8E7-, i unii cred că el este nepotul
lui H7-H, care a fost nepotul lui Eoe: el a fost primul care a început să înveţe astronomie, să
admire celelalte minuni ale naturii: el a dovedit că e;ista un singur #eu, creator al tuturor
lucrurilor. Il a împărţit #iua în 5C ore. -e crede că este i primul care a împărţit Nodiacul în 5C
semne. Il a fost preot al lui 2siris, rege al Igiptului. Ji se spune că a inventat scrierea obinuită i
0ieroglifele, primele legi ale egiptenilor i tiinţele mării i i1a învăţat i pe alţi oameni. <.nno
&undi &9333B=”.
.ici, Francmasoneria amintete cum i1au construit grecii credinţele pentru prima dată din
legendele egiptene. 9atarea %nno &undi înseamnă începutul lumii, pe care francmasonii îl
consideră a fi anul 4*** î.e.n., dată la care civili#aţia sumeriană s1a materiali#at din nimicF <Iste
interesant faptul că datele din pasaj ne spun că +0otMHermes a inventat scrierea i a învăţat
100
omenirea tiinţa i arta în anul ))@* î.e.n.: după cum tim, aceasta însemna cam cu C** de ani
înainte de constituirea primului regat unit al Igiptului antic i de apari ia celor mai vec0i ț
0ieroglife.=
!n secolul al 8/1lea î.e.n. teologia egipteană s1a de#voltat, i i1a creat propriile legende, iar ș
preoţimea nu voia influenţa grecilor sau a altor naţii. +otui, mulţi egipteni au uitat repede
aspectele mai restrictive ale înţelegerii cu Oa0ve i au acceptau rapid această nouă ordine a lumii
cosmopolite. 3ur(nd, noua etnie a evreilor s1a răsp(ndit i i1a înfiinţat propriul cartier în fiecare
ora elen. Ivreii aveau puţine de oferit, deoarece cultura lor t(nără nu motenise tiinţa
construcţiei sau a meteugurilor dar, din cau#a împrejurărilor crude, trebuiau să trăiască din
inteligenţă. 2 inventivitate naturală i o voinţă de a continua în ciuda greutăţilor i1a făcut potriviţi
să devină comercianţi, cumpărători i v(n#ători: intermediau, ca să poată trăi cinstit din simpla
depistare a posibilităţilor de profit care altora le scăpau. Ivreii au devenit repede membri
respectaţi ai noului comerţ ce de#voltase imperiul grec: un istoric i1a descris drept „greci nu doar
prin vorbire, ci i prin spirit”.
Ivreii îi trăgeau credinţa din Oa0ve i o duceau cu ei, dar cărţile lor sfinte erau traduse în Poine,
versiune contemporană, populară a limbii greceti clasice. .ceste scrieri au devenit cunoscute ca
-eptuaginta " „3artea celor apte#eci”. Primele scripturi e;istau acum în ebraică, aramaica
imperiului persan i Poine: i, din acest moment, noi cărţi religioase puteau fi citite i c0iar redate
în una din cele trei limbi.
%imba, totui, este un lucru straniu: este ceva viu, creativ i cu mijloace specifice de comunicare,
ce funcţionea#ă într1o comunitate la un anumit moment în timp. +raducerea este o artă imprecisă
i nu un înlocuitor al fiecărui cuv(nt cu un altul, aa cum îi imaginea#ă oamenii. %imba greacă a
fost de#voltată de oameni liber1cugetători, raţionali, cosmopoliţi, care foloseau oratoria i filo#ofia
cu multă artă: prin contrast, evreii s1au de#voltat ca un popor inspirat de raţiune, cu o vi#iune
diferită asupra lumii.
Ivreii care vorbeau Poine, din .le;andria, Ifes i alte orae, i care i1au tradus scripturile cu ș
bună tiinţă, le1au răsp(ndit în lume. 3omunitatea evreiască din afara ţinutului 8udeea era
cunoscută ca diaspora i o minoritate credincioasă de acasă din 8erusalim era îngro#ită de ce se
înt(mplă în aceste noi ţinuturi din afara graniţelor. .ceastă diasporă evreiască a ajuns să fie numită
„căutători de viaţă frivolă” sau, cum am #ice noi astă#i, de „viaţă uoară”. Ii voiau motenirea
originii lor evreieti, dar erau în căutarea confortului, plăcerilor pe care le aduseseră grecii.
8nterpretau legea după cum le convenea i, mai rău, o „încălcau” cu o nouă invenţie " sinagoga.
3uv(ntul „sinagogă” nu este evreiesc deloc: înseamnă în grecete „loc de înt(lnire” i, iniţial, era
un loc unde evreii se puteau înt(lni i unde puteau să1i organi#e#e comunitatea potrivit cu
diferitele lor legi, în special cele referitoare la m(ncare. 9in anumite puncte de vedere, totui,
sinagoga s1a transformat din loc de înt(lnire în templu, un loc unde fiecare putea să se roage lui
Oa0ve. .ceasta era o idee îngro#itoare pentru cei care credeau că #eul lor putea fi venerat doar în
casa lui din 8erusalim. .depţii devotaţi ai #eului din 3etatea -f(ntă erau îngro#iţi de lenevirea
evreilor i au început să se atepte la ce1i mai rău' Oa0ve îi va pedepsi într1un mod oribil, dacă nu
devin mai religioi, mai sfinţi.
,eligia lui Oa0ve ajunsese în atenţia grupurilor oculte care erau fascinate de proprietăţile magice
pe care le vedeau în ea i cărora le dădeau înţelesuri diferite. Ilementele numerice le1au atras
atenţia i c0iar numelui evreu al #eului, pronunţat Oa0ve, dar scris GH/H, i s1a dat un nou înţeles.
Arecii traduceau numele #eului prin 'etragrammaton i tratau te;tele evreieti drept sursă de
înţelepciune vec0e, e#oterică. Eoile culturi care s1au format în imperiul elenistic, ba#ate pe
101
scripturile lui Oa0ve, nu erau evreieti. .ceste triburi păg(ne luau ce doreau de la iudaism i vom
vedea că aceste grupuri vor duce mai t(r#iu la naterea unui cult grecesc misterios, numit
cretinism.
CONCLU,II
1 +emplul pe care -olomon l1a construit pentru Oa0ve a încorporat unul dintre cele mai simbolice
repre#entări ale puterii de renatere a monar0iei egiptene, simbolul celor doi st(lpi, i noi tim că
acest simbol se trăgea direct din e;odul lui &oise prin Gosua, Aideon, .bimelec0 i -amson.
1 Pare logic că dacă cele mai publice aspecte ale ritualului lui -eRenenre fuseseră transmise
i#raeliţilor de către &oise, atunci cele mai importante ceremonii de iniţiere la înscăunarea regilor
au putut să supravieţuiască.
1 Ji din nou a e;istat un lucru bi#ar după moartea lui -olomon, care ne1a atras atenţia. !n timp ce
regatul nordic al lui 8srael era torturat de sc0imbările conducerii sale, în regatul sudic 8udeea,
descendenţa lui 9avid era neîntreruptă de peste 4** de ani. .m ajuns să considerăm această
stabilitate ca pe o dovadă indirectă a supravieţuirii ritualului de înviere a lui -eRenenre, care
conferea „dreptul divin de a conduce” descendenţilor lui 9avid.
1 .m găsit dove#i care să sprijine această opinie c0iar în ritualul e;ecutat de rege al bătăliei
originale i al victoriei forţelor luminii asupra forţelor întunericului i 0aosului, descris în „Inuma
Ilis0”, care ne1a amintit de ritualul egiptean al 0ipopotamului. +otui, studiul nostru detailat
asupra perioadei de e;il în Dabilon din istoria evreiască ne1a dus la găsirea e;plicaţiei pentru
dispariţia numelui de -eRenenre.
1 I#ec0iel, ar0itectul celui de1al doilea templu imaginar al lui Oa0ve, le1a spus v(rstnicilor e;ilaţi
din 8erusalim să renunţe la practicile egiptene ale misterelor secrete, ce aveau loc în întuneric,
dedesubtul +emplului lui -olomon. Jtim că, p(nă astă#i, ritualul învierii lui -eRenenre se practică
în întuneric i l1am e;perimentat i noi.
1 .m fost frapaţi de similitudinile cu versul din Aene#ă 4@'L, care este singura referire din Diblie
la uciderea regelui teban. 3artea lui I#ec0iel continuă cu povestea profetului care i1a purificat pe
copiii lui 8srael de practicile lor egiptene i i1a adus înapoi, la venerarea lui Oa0ve. .a că acum
tim cum -eRenenre +ao a devenit Hiram .bif, regele care s1a pierdut în istorie. . fost încercarea
întunecatului I#ec0iel de a e;plica eecul #eului în a1i apăra propriul templu de dumani.
Capitoll !! " 9OA, ?I GACHIN #ESHER
Mans&risele %e la Marea Moart+
,econstrucţia noastră detailată a apariţiei i de#voltării poporului evreu din ultimele cinci capitole
ne1a condus, în sf(rit, la perioada care a precedat direct evenimentele care au dus la apariţia
bisericii cretine. .m anali#at trecutul îndepărtat al esenienilorMnasoreenilor i am aflat multe
lucruri. Pe ba#a celor aflate, presimţim că aceasta va fi o parte deosebit de interesantă a căutării
noastre. P(nă acum, am avut ipote#a regatelor construite pe puterea unor st(lpi gemeni păm(nteti
i a unui prag de uă sau arcadă cerească i putem spera că se va ivi dovada finală a acestei
paradigme.
9intre toate grupurile care au e;istat în 8srael în acea vreme <adică perioada din jurul naterii lui
Hristos=, noi credem că cel mai important a fost comunitatea Uumran, care a e;istat pe dealurile
din 8udeea. 9ei niciodată nu a fost mai mare de C** de oameni, influenţa sa asupra lumii viitoare
este imensă. Eoi deja avem motiv să credem că autorii &anuscriselor de la &area &oartă,
comunitatea Uumran, erau esenieni i că ei i nasoreenii, precum i biserica de început de la
8erusalim, erau unul i acelai lucru. 9ovada noastră pentru o astfel de afirmaţie a fost puternică i
102
este o părere susţinută de mulţi e;perţi de marcă, dar acum, anali#a noastră care a c(tigat de pe
urma -ecretului lui Hiram, a început să fie perfect adevărată, în opinia noastră.
8pote#a noastră iniţială, detaliată în capitolele 4 i $ " că francmasonii s1au de#voltat din acest
grup " pare acum pe deplin posibilă datorită legăturii pe care am descoperit1o între ei i vec0ii
egipteni, dar acum trebuie să căutăm dove#i directe ale atitudinilor i ritualurilor masonice. 9acă
am avut dreptate că e;istă o legătură directă între francmasoni i Rumranieni i că Rumranienii au
fost primii cretini, re#ultă că Hristos a fost, într1un anumit sens al cuv(ntului, el însu i ș
francmason. !nţelegem că aceasta este o noţiune care va îngro#i pe mulţi cretini moderni, în
special romano1catolici, dar am găsit i dovada acestui fapt.
-1a speculat îndelung că esenienii din 8erusalim erau un fel de proto1cretini i că 8isus Hristos a
fost poate unul dintre ei, dar nu au e;istat dove#i asupra acestei presupuneri. %ucrurile s1au
sc0imbat radical c(nd s1au descoperit nite scrieri care, aa cum am menţionat în capitolul 4, au
fost de#gropate în vec0ea ae#are din Uumran. 3ur(nd după aceea, întreaga #onă a fost săpată de
9epartamentul de .ntic0ităţi din 8ordania, Jcoala de .r0eologie France#ă i &u#eul .r0eologic
din Palestina, sub conducerea lui A.%. Hardin i a reverendului ,. 9e /au;, în cinci campanii,
între anii 5@$5 i 5@$L. 3eea ce s1a găsit a fost ec0ivalentul teologic al nitroglicerinei: lumea
cretină putea e;ploda dacă problema nu era tratată cu multă grijă. 9ar nu poţi să ascun#i o
problemă e;plo#ivă oric(t de mult i1ar fi dorit biserica cretină să o facă. 3ei care erau
responsabilii de cercetare nu erau erudiţi independenţi: aveau o credinţă de protejat i o instituţie
de menţinut. .lţi erudiţi care au lucrat la pergamente au descoperit mărturii care puteau să
sc0imbe imaginea lui Hristos i a Eoului +estament, dar au fost obligaţi să tacă, pentru a nu fi
discreditaţi. .cu#aţiile de scandal, acoperire i cosmeti#are deliberată a adevărului au fost
înt(mpinate cu negări i contra1acu#aţii, cum ar fi „imaginaţie înfierb(ntată” i „gust pentru
sen#aţional”.
Iste un fapt cert că timp de mai bine de 4* de ani de la găsirea lor, mai mult de jumătate din cele
>** de pergamente descoperite nu au fost publicate. 3omunitatea academică a fost îngro#ită de
acest secret fără precedent faţă de lucruri care trebuiau aduse la cunotinţa publicului i, după
protestele conduse de Diblioteca Hunting0ton din -an &arino, 3alifornia, în octombrie 5@@5,
autorităţile israeliene au ridicat restricţiile privitoare la accesul public la pergamente.
-1au descoperit diferite versiuni ale te;telor biblice i toate erau cu 5.*** de ani mai vec0i dec(t
cele mai vec0i te;te ebraice care ne1au rămas i care au fost scrise de .aron ben &oses ben .s0er
în 5**> e.n. .nterior descoperirii pergamentelor, lumea evreiască i cretină nu tia c(t de corect
era /ec0iul +estament, tim doar că, în timpul erei cretine, c0iar i cele mai mici deviaţii erau
respinse. 9in marea varietate de te;te, fiecare bine păstrat în peterile din Uumran, noi tim acum
că e;ista un mare număr de te;te diferite i că cel tradus în grecete, -eptuaginta, era doar unul
dintre ele, deci nu e;istă o versiune „corectă” a Dibliei.
!ntreaga arie de investigare referitoare la Uumran este un teren minat pentru cretinii obinuiţi, aa
că mulţi au preferat să se ţină la distanţă de subiect. !n timp ce iudaismul i multe alte religii se
ba#ea#ă pe tema largă a g(ndirii sociale i teologice, cretinismul se ba#ea#ă în întregime pe ideea
că, într1o anumită #i din istorie, un omM#eu i1a absolvit pe toţi membrii rasei umane, care erau gata
să i se înc0ine, de responsabilitatea faptelor lor rele, prin moartea sa <c0iar dacă temporară= sub
tortură. P(nă nu demult, singurele mărturii privitoare la evenimentul central erau cele trei
Ivang0elii sinoptice ale Eoului +estament, care au fost scrise la mult timp după evenimentele pe
care le descriu, de oameni care nu au fost implicaţi direct i nu au putut fi identificaţi cu adevărat.
103
Iste tiut că povestea lui 8isus, relatată în aceste Ivang0elii, este în mare măsură o invenţie
dramatică, pentru a da o formă bună de citit învăţăturilor sale. .nali#ele Ivang0eliilor lui &atei i
%uca au dovedit că ele sunt un amalgam de tradiţii a două biserici separate, ba#ate pe o combinaţie
a Ivang0eliei lui &arcu i a unei prime evang0elii pierdute, menţionată drept „U” <derivare de la
cuv(ntul german (uelle, însemn(nd „sursă”=. Povestea naterii lui 8isus spusă de &arcu i %uca
este cunoscută ca o invenţie a unor oameni care nu au înţeles împrejurările istorice i politice ale
vremii. Ivenimentele, aa cum le descriu ei, nu au putut avea loc. 7n e;emplu este felul în care
regele 8rod este legat de ta;ele romane în timpul lui Uuirinius, 8rod fiind mort încă din anul 4
î.e.n., deci cu cel puţin 5* ani înainte să apară Uuirinius.
.lţi erudiţi, cum ar fi &orton -mit0, au detectat e;istenţa unei evang0elii secrete cu elemente
paralele cu cele patru evang0elii ale Eoului +estament, care se crede că a apărut înainte de
Ivang0elia lui &arcu. Eu putem să nu ne mirăm de faptul că dacă această evang0elie secretă a lui
8isus ar fi e;istat cu adevărat într1o formă scrisă, ar putea fi documentul căutat de noi' te;tul pe
care l1au găsit 3avalerii +emplieriF .ceastă posibilitate este înlăturată de pergamentele Uumran,
care mărturisesc că e;ista o tradiţie secretă pe care membrii ei jurau să nu o trăde#e. .ceste secrete
au fost scrise i păstrate pentru #iua c(nd 9umne#eu îi va vi#ita poporul pentru ultima dată. 8isus
nu este menţionat în niciunul din documentele celei de1a treia părţi, ceea ce este neobinuit, în
special c(nd istorici ca Gosep0us, Filon i Pliniu cel Dătr(n înregistrau tot ce era demn de notat în
acea vreme. 9upă cum am discutat, de regulă, este posibil să înţelegem personajele istorice din
ceea ce sursele independente sau c0iar dumanii lor spun despre ele, dar în acest ca#, primii
inventatori ai cretinismului au făcut o treabă bună înlătur(nd orice dove#i despre un muritor pe
care au vrut să1l portreti#e#e ca pe un #eu. Ji totui, nu au fost destul de atenţi i, datorită
norocului i anali#ei deductive moderne, e;istă mult mai multe informaţii, iar interpretările primei
biserici romane pot fi supuse testului adevărului.
Eumai cretinismul este demascat. Eu e;istă informaţii care ar putea afecta în mod fundamental
iudaismul, islamismul, budismul sau c0iar sistemele de credinţă ale aborigenilor australieni sau ale
indienilor ama#onieni, pentru că sunt religii care au crescut dintr1o ad(ncă înţelegere spirituală i ș
au evoluat încet, din propriile lor culturi. 30iar fără Aautama, budismul trăiete: islamul trăiete
fără &o0amed: dar fără învierea lui 8isus, cretinismul <aa cum este astă#i= nu însemnă nimic.
Iste aadar de înţeles că biserica anali#ea#ă atent noile informaţii referitoare la acest moment din
istoria relativ recentă, deoarece ea crede că creatorul întregului univers a 0otăr(t că era vremea să
ia c0ipul unui evreu în viaţă.
9acă întregul fundament al cretinismului s1ar dovedi o greeală, oare îi va cere scu#e /aticanul
pentru deranj, se va auto1anula i va preda averea i puterea ,abinului Jef? EuF Ivident, nicio
dovadă nu ar face posibil acest lucru, i poate că aa este drept, deoarece biserica este prea mare i
importantă ca să dispară dintr1o dată: dar tot astfel nu este drept să ascun#i adevărul, pentru că
adevărul trebuie să fie esenţa lui 9umne#eu. +rebuie să e;iste o cale pentru ca biserica să
supravieţuiască, reg(ndind ideile greite. I;istă o vec0e poveste evreiască care e;plică acest lucru
foarte bine' „%a o întrunire a rabinilor, oamenii înţelepţi de#băteau o parte a %egii -finte i unul
dintre ei avea o po#iţie contrară restului grupului asupra unui punct al interpretării. . fost supus
unei mari presiuni, ca să cede#e, dar el tia că are dreptate, deci 9umne#eu va fi de partea sa. .a
că l1a c0emat pe .totputernicul să1l ajute să1i dovedească po#iţia. „+e rog, 9oamne, dacă am
dreptate, fă ca r(urile din 8srael să curgă în sus”, s1a rugat rabinul. !n aceeai clipă, apele i1au
sc0imbat direcţia. 9in nefericire, adversarii săi au rămas neclintiţi. „+e rog, 9oamne a #is din nou
rabinul e;asperat, dacă am dreptate, fă ca pomii să se aplece la păm(nt”. Ji aa s1a înt(mplat. 9ar
tovarăii săi erau tot intransigenţi. „9ragă 9oamne, a strigat el, frustrat, vorbete tare i susţine1
104
mă”. Eorii s1au dat la o parte i o voce puternică din ceruri a bubuit' „Prieteni, trebuie să vă spun'
voi greiţi i el are dreptate. .sta am avut de spus”. Dătr(nul a #(mbit triumfător, dar grupul a
rămas neclintit. „.0, dar noi nu ascultăm de vocile cereti, au spus ei, pentru că 0otăr(rea corectă
asupra acestui punct a fost luată cu mult timp în urmă”.
.ceastă poveste amu#antă spune totul. /ec0ile scripturi, c0iar dacă sunt incorecte, au o viaţă a lor,
iar religia, la urma urmelor, nu înseamnă adevăr istoric, ci credinţă. 9ar în lumea noastră modernă,
credinţa oarbă nu este suficientă: i dacă religia vrea să supravieţuiască, nu trebuie să înlăture
noile informaţii. -ă pui dogma mai presus de adevăr nu înseamnă să1l preamăreti pe 9umne#eu.
C+r)ile lips+ ale ma&&abeilor
8storia convenţională înregistrea#ă revolta maccabeană drept o cau#ă evreiască cu dreptatea de
partea sa, i ridicarea lui Gonat0an &accabaeus la o înaltă funcţie preoţească este privită, desigur,
ca adevărată. Eoi tim din pergamentele descoperite la Uumran că Gonat0an era considerat de
Hasidim <înalta societate evreiască= a fi un tip groa#nic, care punea politica înaintea lui Oa0ve.
3(nd Gonat0an a fost omor(t, fratele său, -imon, a devenit mare preot i a mers mai departe,
declar(nd familia sa motenitoare a „dreptului” la funcţia de înalt preot, o pretenţie pe care i1a
gravat1o în bron# i a pus1o în templu. Diblia romano1catolică de la 9ouai ne spune cum -imon a
început să se vadă ca un element important pe scena lumii i a trimis un ambasador i daruri la
,oma. .scensiunea nelegitimă a lui -imon poate fi găsită în Psalmul 55*.
Părerile comunităţii Uumran asupra preoţimii de la 8erusalim sunt clare în pasajul următor din
pergamente' „Preoţii din 8erusalim, care adună bogăţie i c(tiguri necurate din jefuirea
poporului”. <5 Up Hab @'41$= „2raul este 8erusalim, acolo unde preotul cel rău a făcut lucruri
abominabile i a murdărit +emplul 9omnului”. <5 Up Hab 5C'61@=
Eumele folosite pentru descrierea capilor familiei care a preluat înalta funcţie preoţească sunt
confu#e: fondatorul era numit &attat0ias, iar termenul „&accabeu” era folosit pentru fiul său
Gudas, iar neamul pe care l1au format este numit în mod colectiv hasmoneans în literatura rabinică.
Potrivit istoricului Gosep0us, aceasta se datora numelui stră1străbunicului lui &attat0ias, Has0mon.
3(nd -imon a fost ucis, el a fost înlocuit de fiul său 8on Hyrcanus, care a domnit timp de )* de
ani, apoi fiul său, .ristobulus, a preluat conducerea i a devenit primul 0asmonean care s1a
intitulat rege al evreilor i mare preot. .ceastă linie a continuat p(nă ce rolurile de rege i de înalt
preot s1au despărţit din nou p(nă la moartea reginei .le;andra, în anul L6 î.e.n., c(nd fiul său cel
mai mic, .ristobulus al 881lea, a devenit rege, i fiul său cel mai mare, Hyrcanus, a devenit mare
preot.
Diblia romano1catolică de la 9ouai ne oferă o poveste detaliată a acestei perioade de intrigă
politică, omor, corupţie generali#ată i îl caracteri#ea#ă pe Hasmonaeans drept erou evreu " însă
Diblia regelui 8acob nu ne spune nimic. 7ltimele două cărţi ale Dibliei de la 9ouai sunt Prima i a
9oua 3arte a maccabeilor, scripturi total absente din /ec0iul +estament protestant. 9e ce este aa?
Faptul că aceste două cărţi lipsesc din Diblia regelui 8acob spune multe. +rebuie că a e;istat un
motiv foarte important pentru care Diblia catolică pre#intă povestea revoltei maccabeene i pe
marii preoţi 0asmoneani drept legitimi, iar Diblia regelui 8acob nu recunoate pe niciuna dintre ele
drept scriptură. 3e era greit în aceste lucrări i ce ar fi putut să afle compilatorii de mai t(r#iu ai
Dibliei protestante de i1a făcut să înlăture aceste lucrări acceptate demult i inspirate de
9umne#eu? -ingurii oameni care tiau că venirea la putere a înalţilor preoţi 0asmoneani i a
regilor era nelegitimă erau membrii comunităţii Uumran, care îi dispreţuiau pe aceti înalţi preoţi
i slugărnicia lor politică faţă de romani. Ji totui, Rumranienii au fost toţi distrui în ră#boiul cu
romanii în anii LL16* e.n. Ji diaspora evreiMcretini <căutătorii de viaţă uoară= a spus povestea aa
105
cum a vrut. +otui, dei Rumranienii poate că au pierdut bătălia, au c(tigat ră#boiul. !ngrop(nd
adevărata poveste evreiască sub forma unui pergament, mesajul a ajuns în cele din urmă în m(inile
creatorilor Dibliei protestante " datorită săpăturilor făcute de +emplieri la începutul secolului al
B881lea.
Alegerea li I%a
Ivreii care se întorceau din captivitate din Dabilon erau condui înapoi în 8erusalim de către
Nerubbabel, omul care, de altfel, ar fi trebuit să fie regele lor. Il i grupul lui ales, format din
Ges0ua, Ee0emia0, -eraia0, ,eelaia0, &ordecai, Dils0an, &ispar, Digvai, ,e0um i Daana0 s1au
întors în ora cu ceremonia secretă a dinastiei regale a lui 9avid. ,itualul era puţin diferit pentru
că, urm(nd sfatul lui I#ec0iel, elementele egiptene evidente au fost sc0imbate cu unele ebraice. Pe
c(nd reconstruiau templul după proiectul e;plicat de I#ec0iel, erau plini de speran ă' ei vor ț
construi un templu i o nouă înţelegere de ne#druncinat cu Oa0ve. Eiciodată poporul nu va mai
rătăci i niciodată #eul lor nu va mai trebui să1i pedepsească at(t de rău. !ncrederea într1un nou
început este întotdeauna ceva deosebit: ai sentimentul că „de data aceasta voi reui”. Qine de
natura umană să găsească tărie în speranţa într1un viitor care pare întotdeauna mai bun dec(t
trecutul " dar din e;perienţă se tie că nu este mereu aa.
Iste posibil ca descendenţii lui Nerubbabel i grupul său ales, cunoscut drept Hasidim, să fi părăsit
8erusalimul între 5>6 î.e.n. Ji 5$C î.e.n. Pergamentul numit 9ocumentul din 9amasc <numit astfel
deoarece comunitatea îl menţiona în diferite oca#ii drept 9amascus= ne oferă cel mai bun indiciu
pentru întemeierea comunităţii Uumran' „Pentru că în necinstea lor, c(nd l1au părăsit, Il i1a
întors faţa de la 8srael i de la templul -ău, el i1a sortit pieirii prin sabie. .poi, c(nd Il i1a amintit
înţelegerea patriar0ilor, a lăsat un vestigiu în 8srael i nu i1a sortit dispariţiei. Ji c(nd s1a sf(rit
m(nia la )@* de ani după aceea, Il i1a predat în m(na lui Eabucodonosor, rege al Dabilonului. Il
i1a vi#itat i a făcut să răsară din 8srael i de la .aron o rădăcină de răsad, ca să aibă păm(ntul -ău
i să crească mănoasă în bunăstarea păm(ntului -ău. .poi, ei au înţeles gre eala lor i au tiut că ș
erau vinovaţi. 9ar erau orbi, ca nite oameni ce merg pe dibuite de C* de ani. Ji 9umne#eu s1a
g(ndit la faptele lor, că ei l1au căutat cu toată inima, i a format pentru ei un învăţător întru
dreptate, care să1i îndrume pe drumul inimii -ale, i a adus la cunotinţă, p(nă la ultimele
generaţii, ce a făcut Il cu ultima generaţie, o adunătură de trădători, cei care s1au abătut din
drum.” <39 5')15)=
9acă luăm în considerare referirea la evrei, care sunt în m(inile lui Eabucodonosor de la data c(nd
el a luat pentru prima dată 8erusalimul, în $@6 î.e.n., i nu de la distrugerea oraului, în $>L î.e.n., ș
scă#(nd cei )@* de ani plus cei C* de ani de „rătăcire”, re#ultă data de 5>6 î.e.n. pentru
întemeierea Uumran. .ceastă datare nu trebuie luată foarte strict, dar putem fi siguri de un fapt'
comunitatea e;ista în 5$C î.e.n., c(nd Rumranienii protestau împotriva ridicării în funcţia de mare
preot a lui Gonat0an, conducătorul maccabeilor. Pergamentele descoperite în peterile din Uumran,
în special &anualul de disciplină i comentariul asupra primelor două capitole din 3artea lui
HabaPPuP, ne spun despre repulsia lor deosebită la vestea acestei numiri în funcţie. I;ilul lor a
fost autoimpus i prin retragerea în deert, ei s1au considerat a fi oamenii unei noi înţelegeri cu
Oa0ve, „aleii lui 8uda” duc(nd o viaţă dură, mona0ală, care va deveni model pentru călugării
cretini. Ii se autodescriu drept „oamenii care au făcut o Eouă înţelegere cu ţinutul din
9amascus” <9amascus este acum considerat a fi numele folosit pentru Uumran i nu o referire la
oraul sirian=.
-ăpăturile au arătat că oamenii din Uumran au trăit probabil în corturi i au folosit peterile de pe
dealurile înconjurătoare drept maga#ii i locuinţe c(nd se adăposteau de ploile rare de iarnă.
106
3orturile includeau un turn de pa#ă, săli de întrunire publică, o sală de mese cu bucătării i cămări,
o sală de scris, brutărie, o sală pentru olărit, diferite ateliere i ba#ine pentru ceremoniile de spălări
rituale. -pălarea rituală era esenţială pentru menţinerea stării de sfinţenie, aa că erau necesare
mari cantităţi de apă în acea #onă cu ploi foarte puţine.
&embrii comunităţii erau împărţiţi în trei grupuri' „8srael”, „%evi” i „.aron”. 8srael însemna
membri obinuiţi, leviţii erau preoţi fără rang i .aron desemna preoţii cei mai în v(rstă i mai
sfinţi. 3a i în Francmasonerie, orice bărbat care1i putea e;prima credinţa fermă în #eu era ales să
facă parte din comunitate " „ei mulţi” aa cum se autointitulau. I;istă c(teva asemănări clare în
tratarea noilor membri, încep(nd cu un interviu cu consiliul, ca să e;amine#e candidatul potenţial
i să1i stabilească dreptul, după care se trecea la vot. 9acă era acceptat, candidatul era admis pe o
treaptă inferioară pentru o perioadă de un an, în care nu trebuia să1i amestece averea cu „cei
mulţi”. Primul nivel al Francmasoneriei, acela al „uceniciei”, avea, de regulă, o durată de un an i,
în ceremonia de iniţiere, candidatului i se cerea să nu aibă asupra lui monede sau alte obiecte
metalice. !n cursul iniţierii, i se cere să dea bani i c(nd răspunde că nu are, i se spune că a fost un
test ca să se asigure că nu a adus monede sau alte bogăţii în %ojă.
3(nd noul membru era primit în comunitatea Uumran, timp de un an i se testau cunotinţele
despre lucrările din +ora0: înainte de a primi statutul de &aestru Prieten, un frate mason trebuia
testat pentru cunoaterea ritualului. .l doilea stadiu de membru era pentru marea majoritate, dar
pentru persoanele selectate mai e;ista un al treilea nivel, la care individul putea să acceadă după
încă un an. .cesta îi permitea „să se apropie de consiliul secret al comunităţii”, ceea ce ne
amintete de secretele lui Hiram .bif, care sunt revelate francmasonilor ce devin &aestru &ason
i sunt ridicaţi la treapta a treia.
3a i la 3avalerii +emplieri, de îndată ce iniţiaţii au trecut de primul an, ei trebuie să1i predea
toată averea: în mod firesc, aceasta este o procedură pe care Francmasoneria nu o poate adopta
dec(t cu riscul dispariţiei ei peste noapteF /irtuţile po#itive ale comunităţii Uumran erau clar
e;puse în pergamente' adevăr, dreptate, bunătate, cinste i umilinţă, împreună cu dragoste
frăţească. .t(t de asemănătoare sunt cele trei trepte ale comunităţii Uumran cu cele ale
Francmasoneriei, înc(t nu poate fi vorba de o simplă coincidenţă. Folosind te0nica din ritualul
masonic, sc0imb(nd doar c(teva cuvinte de identificare, este lesne de în eles că aceste îndrumări ț
pentru un iniţiat al treptei a treia repre#intă citatul din pergamente referitor la o persoană care
tocmai s1a ridicat la treapta a treia Rumraniană, numită „Puritatea celor mulţi”'
„,(vna ta faţă de instituţia 3omunităţii celor &ulţi, progresul pe care l1ai făcut pentru a deveni o
persoană demnă de favoarea i stima noastră, te1au făcut să dob(ndeti caracterul unui membru al
3onsiliului -ecret, autori#at să îndrepţi erorile i neregularităţile fraţilor i tovarăilor tăi i să1i
aperi de infidelitate. -ă îmbunătăţeti morala i să corecte#i purtarea oamenilor în societate trebuie
să devină grija ta permanentă. Qin(nd seamă de acest lucru, trebuie să le recoman#i celor inferiori
ţie supunerea i ascultarea: egalilor, politeţe i prietenie: superiorilor, bunătate i bunăvoinţă. /a
trebui să le imprimi bunătatea universală i prin propria comportare să dai cel mai bun e;emplu
pentru ceilalţi. /ec0ile ţinuturi ale 8sraelului, care îţi sunt date spre pa#ă, va trebui să le păstre#i
sacre i inviolabile i să nu accepţi ca riturile noastre să fie modificate, sau să se abată de la
tradiţia i u#anţa stabilite. 2noarea, datoria i recunotinţa te obligă de acum încolo să fii
credincios, să fii demn de noul tău caracter i să întăreti prin puterea e;emplului fundamentul
sistemului lui 9umne#eu. Eu lăsa nimic să te abată de la datorie, să1ţi sc0imbe credinţa sau să1ţi
trăde#e încrederea, fii drept i urmea#ă e;emplul celebrului artist +a;o, pe care l1ai repre#entat
odată”.
107
!nainte de a compara secretele celor două ordine, e;istă c(teva interdicţii care sunt ciudat de
asemănătoare. 7n om nu poate să adere la comunitatea Uumran dacă este „însemnat, lovit, rănit la
picioare sau la m(ini, c0iop, orb sau surd, cu vreo lovitură pe trup vi#ibilă cu oc0iul liber, sau
vreun bătr(n neputincios, care să nu se poată ţine drept în mijlocul congregaţiei”. 9ei regula nu
mai este aplicată cu riguro#itate, francmasonii cer candidaţilor să aibă mintea întreagă i un trup
viguros: orice 0andicap fi#ic îţi barea#ă drumul.
3omunitatea care trăia la Uumran de C$* de ani este comparată de observatorii moderni cu o
m(năstire eseniană. 3ă erau esenieni este acum un fapt pe deplin acceptat de mulţi observatori, dar
termenul „m(năstire” duce la confu#ie, deoarece ei nu erau o grupare de bărbaţi celibatari, care1i
petreceau aproape tot timpul în rugăciune. Putem vedea din pergamentele care se referă la
comunitate că celibatul era bine vă#ut, dar nu esenţial pentru calitatea de membru. +otui, relaţiile
se;uale erau considerate ca înjositoare i dacă un bărbat avea de1a face cu o femeie la ciclu, era
nevoie de un proces intens de purificare, înainte de a se amesteca cu membrii comunităţii. &inţii
occidentale moderne îi plac etic0etările: punem tot ce înt(lnim într1o rubrică' este un „.” sau este
un „D”? .m construit at(tea definiţii i categorii, înc(t devenim nervoi c(nd nu putem introduce
ceva într1o categorie, dar problema deosebită a comunităţii Uumran este că s1a sc0imbat în mod
dramatic în sfertul de mileniu al e;istenţei sale, în special spre final, sub influenţa lui 8isus.
Mi%rash8 pesher (i parabola
2ricine studia#ă vec0iul iudaism înţelege că mintea evreiască de acum mai bine de C.*** de ani
era mult diferită de cea de astă#i i va trebui să înţeleagă te0nicile de „midras0”, „pes0er” i
„parabolă”. +ermenul „midras0” corespunde no iunii de „e;ege#ă” i poate fi definit drept ț
„investigaţie i interpretare a scripturilor ebraice, cu scopul descoperirii adevărurilor teologice i a
instrucţiunilor ce trebuie urmate”. .cesta este un concept str(ns legat de o te0nică de înţelegere a
evenimentelor curente, numită „pes0er”, care este o interpretare sau e;plicaţie a unui vers din
-criptură, în care o afirmaţie dată este considerată a avea înţeles referitor la un eveniment sau o
persoană în pre#ent sau în viitor.
.a că „midras0” era un proces continuu pentru preoţii i profeţii din 8srael ce căutau să
îmbunătăţească starea spirituală a poporului, iar „pes0er” era o metodă de a înţelege lucrurile care
se înt(mplau în jurul lor. Ii credeau că evenimentele nu erau înt(mplătoare, ci conforme cu
modele care puteau fi descifrate prin studierea scripturii' c(nd scriau povestea unui eveniment
recent, trebuiau să se asigure că evenimentul urma un model vec0i. . a e;plică de ce găsim at(tea ș
referinţe at(t în Eoul +estament, c(t i în pergamentele Uumran, care sunt ecouri ale /ec0iului
+estament.
+ermenul de „parabolă” este bine cunoscut de cretini, pentru că Eoul +estament ne spune că 8isus
Hristos a folosit această formă de povestire pentru a1 i comunica învăţăturile morali#atoare ș
oamenilor simpli din 8udeea. &etoda poate fi definită ca „o e;plicaţie figurativă, care se folosete
de metaforă, alegorie sau de am(ndouă, ca să transmită un nivel mai profund de înţelegere dec(t
nivelul de suprafaţă”. .ceste poveti nu au fost folosite doar ca simple analogii care să1i ajute pe
evreii fără cultură să înţeleagă legea, ci erau i o te0nică de a e;plica evenimentele curente,
comple;e, într1un mod alegoric i deci secret. Iste un fapt de netăgăduit că cretinismul a fost un
cult evreiesc i că întreaga „distribuţie originală” <8isus, 8acob, -imon, Petru, .ndrei, 8uda, +oma
etc.= erau oameni care g(ndeau în termeni de midras0, pes0er i parabolă. Prin contrast, „a doua
distribuţie” <Pavel, &atei, %uca etc.= foloseau o g(ndire mai elenistică, mai apropiată de modul în
care g(ndim astă#i. Ivang0eliile Eoului +estament au fost în mod sigur scrise după distrugerea
8erusalimului i Uumranului i după moartea „distribuţiei originale”. .ceste scrieri au fost create
108
pentru un public ce g(ndea grecete, de către oameni care au cre#ut că învăţăturile acceptate de ei
sunt ale lui Hristos, apoi au ţesut în jurul lor povestea vieţii lui Hristos " fără să beneficie#e de
dove#ile martorilor oculari. 3a să separăm ficţiunea de adevăr din Eoul +estament, trebuie să
înlăturăm literatura g(ndirii greceti i să căutăm mai ad(nc, să studiem g(ndirea proto1cretină.
I;istă asemănări fundamentale între ceea ce spune comunitatea Uumran despre ea însăi i ce
spunea prima biserică despre ea însăi. Prima biserică era cunoscută ca „cei ce urmau calea
9omnului”, ca o sectă distinctă <Faptele C4'54=. &embrii comunităţii Uumran foloseau acelai
termen ca să se descrie pe ei înii. &ai mult, ambele grupuri se descriu ca săraci, copii ai luminii,
aleii 9omnului, o comunitate a Eoului +estament sau înţelegerea. 8deea de biserică ca un nou
templu al lui 9umne#eu unde m(ntuirea prin sacrificiu este făcută o dată pentru întreaga lume,
vine din capitolul /888 al Ipistolei către evrei, care citea#ă întregul pasaj al lui 8eremia' „2 grădină
eternă, o casă sf(ntă a lui 8srael, o adunare sf(ntă pentru .aron, martori ai .devărului în judecată,
i alei de bunătatea divină ca să domolească păm(ntul, să răsplătească faptele celor răi. .cesta
este #idul încercării, piatra de temelie a cărei fundaţie nu va fi clintită sau mutată de la locul ei”.
E1am putut să nu remarcăm c(t de asemănătoare este cu descrierea bisericii făcută de Petru' „. Ji
tu ai clădit o casă spirituală, ca să fie sf(ntă pentru preoţi, ca să ofere sacrificii spirituale, acceptate
de 9umne#eu prin 8isus Hristos. Pentru că este înscris în -criptură' .i grijă, pun în Nion o piatră
de temelie, aleasă, preţioasă. 9ar noi suntem o rasă aleasă, o preoţime regească, o naţiune sf(ntă,
un popor al 9omnului”. .ceastă paralelă a fost remarcată pentru prima dată în 5@$L, c(nd a
devenit evident că e;ista o legătură între Rumranieni i biserica din 8erusalim. 3eea ce nu s1a
comentat a fost c(t de bine se potrivesc aceste cuvinte cu o altă organi#aţie " Francmasoneria. !n
timp ce întreaga Francmasonerie este legată de clădirea unui templu spiritual după proiectul lui
I#ec0iel pentru +emplul lui -olomon, cuvintele „colţul din nord1est” mi1au venit imediat în minte'
„%a ridicarea edificiilor importante i frumoase, se obinuiete să se pună prima piatră sau piatra
de temelie în colţul de nord1est al clădirii. +u, fiind nou admis în Francmasonerie, eti ae#at în
colţul de nord1est al %ojii ca să repre#inţi în mod figurativ acea piatră i, din temelia pusă în acea
seară, să ridici apoi o clădire nemaivă#ută, perfectă, care să1i onore#e constructorul”.
Se&retele %e la ;mran
3(nd esenienii au fost obligaţi prima dată să părăsească 8erusalimul, ni se spune că au b(jb(it vreo
C* de ani p(nă c(nd un om, cunoscut ca învăţătorul 9reptăţii, le1a arătat „drumul, calea” i
comunitatea din Uumran s1a constituit definitiv. 9ificultatea pergamentelor din Uumran constă în
faptul că ele rar ne oferă nume de persoane, astfel că identificarea personajelor prin comparaţie cu
sursele neRumraniene devine imposibilă. Pe l(ngă învăţătorul 9reptăţii, mai sunt i alte personaje
majore care apar mereu în pergamente, cum ar fi „preotul cel rău” i „mincinosul”, a căror
identitate a provocat de#bateri printre erudiţi.
2ricare ar fi învăţătorul 9reptăţii, trebuie că era pios, sf(nt i aparent un preot descendent din
NadoP, care a revelat comunităţii sale că ei trăiau într1un timp care ar fi „sf(ritul #ilelor”, aa cum
au pre#is vec0ii profeţi. 3ur(nd, le1a spus el, 9umne#eu îi va #drobi inamicii într1o ultimă bătălie
cosmică i ei vor înt(mpina începutul unei noi ere a dreptăţii, iar cum comunitatea era ultima
rămăiţă a adevăratului 8srael " oamenii care s1au înţeles cu Oa0ve " ei vor fi cei care vor lupta i
se vor întoarce la 8erusalim să purifice templul i să reinstituie veneraţia corectă.
Uumranienii îi spuneau în multe feluri' „comunitatea”, „cei mulţi”, „.dunarea din 8srael” i „Fiii
%uminii”. Pe l(ngă acestea, omul care îi va conduce „la capătul vremurilor”, &esia lui 9avid era
denumit „2mul .totputernic”, „2mul Alorios” i „Prinţul %uminii”. .cest „Prinţ al %uminii” îl va
109
învinge pe „Prinţul întunericului” i „.dunarea lui Delial” <-atana=. 7n pergament intitulat
&edras01ul ultimelor #ile ne povestete cum „3opiii lui Delial” vor născoci comploturi împotriva
„Fiilor %uminii” ca să1i învingă, iar regii naţiunilor se vor m(nia împotriva alegerii 8sraelului în
ultimele #ile. 9omnul, totui, va salva poporul -ău prin două figuri mesianice care se vor ridica la
sf(ritul timpului: una din „,amura lui 9avid” i cealaltă din „+ălmăcitorul %egii”. 9in pergament
am aflat că au e;istat c(teva cărţi secrete ce conţineau informaţii despre evenimentele viitoare i
referiri la anumite ritualuri revelate de 9omnul: acestea au fost desigur transmise oamenilor alei
doar prin viu grai, dar acum au fost scrise într1o formă codificată. .ceste secrete au fost bine
pă#ite i se crede că au fost transmise de1a lungul multor generaţii p(nă în „ultimele #ile”.
+ot ce am găsit despre comunitatea Uumran s1a adăugat convingerii noastre că ei erau
descendenţii spirituali ai regilor egipteni i premergătorii templierilor i francmasonilor. . fost
descoperită o dovadă importantă, datorată unui alt membru al ec0ipei, nominali#at la premiul
Eobel pentru pace care a găsit &anuscrisele de la &area &oartă. !n multe pergamente, 9r. Hug0
-c0onfield a descoperit un cod ebraic, pe care l1a numit „cifrul .tbas0”, care a fost folosit ca să
ascundă numele personajelor. !n mod uimitor, înainte de moartea sa în 5@>>, -c0onfield a
descoperit cum cuvintele c0eie folosite i de 3avalerii +emplieri i de francmasoni sunt coduri
.tbas0, care relevă un înţeles ascuns de îndată ce sunt descifrate. 9e e;emplu, +emplierii erau
vestiţi pentru faptul că venerau ceva cu numele curios de „Dap0omet”, care n1a fost înţeles, p(nă
c(nd n1a fost scris în ebraică i i s1a aplicat cifrul .tbas0. .tunci s1a descoperit cuv(ntul „-op0ia”,
în grecete „înţelepciune”.
9acă a e;istat o legătură po#itivă cu +emplierii i apoi una cu Francmasoneria, aplic(nd cifrul
.tbas0 la cuv(ntul masonic „+ajo” <pronunţat „+ac0o”=, care era pseudonimul presupus a fi dat
&arelui &aestru în -pania, reiese numele unui om <.sap0= care, potrivit unor psalmi, a veg0eat la
construcţia primului templu din 8erusalim. -ubiectul unora dintre aceste misterioase lucrări din
biblioteca Uumran se referă la Eoe i Inoc0, care se spune că au fost păstrătorii secretelor divine
ale 3erului i ale Păm(ntului, i care au fost transmise prin anumiţi iniţiaţi. I;istă o credinţă vec0e
că strămoii mitici ai rasei umane erau oameni de o înaltă înţelepciune i sunt multe poveti
referitoare la Inoc0 i Eoe ca deţinători ai secretelor divine. .ceste poveti apar în literatura
despre .pocalipsă i, dei la fel de vec0i ca i cartea Aene#ei, ele provin dintr1o sursă
necunoscută. Eoi credem că această sursă ar putea fi secretele orale ale ceremoniei de înviere. !n
literatura masonică, e;istă multe ritualuri vec0i, asociate cu încercarea lui -em, Gafet i Ham de a1l
învia pe Eoe, i am menţionat deja o treaptă masonică colaterală, cunoscută ca .rca &arinarilor, ș
care continuă această tradiţie a secretelor lui Eoe.
9ar e;istă un aspect încă i mai important al învăţăturilor secrete de tradiţie apocaliptică, legat de
&oise i I#ra <care era cunoscut ca al doilea &oise=. -e crede că a e;istat un număr de scrieri
atribuite lui &oise mult mai mare dec(t cele care au supravieţuit p(nă în pre#ent. 2 astfel de
lucrare este !nălţarea lui &oise cunoscută, ca o lucrare eseniană. 3onţine următoarele sfaturi date
de &oise lui Gosua' „Primete această scriere ca să tii să păstre#i cărţile pe care ţi le voi da' să le
pui în ordine, să le ungi cu ulei de cedru i să le pui la păstrare în vase de păm(nt, într1un loc pe
care Il l1a făcut la începutul facerii lumii”.
.ceastă referire vorbete despre cărţile secrete pe care &oise i le dă lui Gosua să le ţină ascunse
„p(nă în #iua pocăinţei, c(nd 9omnul vă va vi#ita, la capătul sf(ritului #ilelor”. -crierile secrete
legate de &oise ne1au revenit clar în minte, pentru că el a fost singurul om care tia secretele
regilor egipteni direct de la sursă, i aici dă instrucţiuni despre secrete anterioare, „sf(ritului
#ilelor”, ce trebuie păstrate „în locul pe care Il l1a făcut de la facerea lumii”. .ceasta este
110
descrierea unui singur loc al evreilor " st(nca de sub -f(nta -fintelor din sanctuarul interior al
+emplului de la 8erusalim, pentru că acesta era primul punct al creaţiei. Eoi tim că Rumranienii
au ascuns depo#itul principal al pergamentelor pe care le1au scris ei înii, plus alte te;te aduse din
8udeea, în peterile din spatele ae#ăm(ntului. &ai tim că erau învăţăcei evlavioi ai %egii, astfel
că trebuiau să urme#e instrucţiunile lui &oise, pentru că ei credeau cu tărie că „sf(ritul timpului”
va avea loc în timpul vieţii lor. ,e#ultă că, dacă i 3avalerii +emplieri au săpat înspre i sub
„-f(nta -fintelor”, după cum credem, ei sigur au găsit aceste pergamente secrete.
.m fost foarte entu#iasmaţi " oare găsisem într1adevăr o instrucţiune e;plicită de a îngropa sub
+emplul lui 8rod secretele care au fost transmise de &oise? 2 astfel de descoperire ar sc0imba pe
loc o teorie ire#istibilă într1o probabilitate îndepărtatăF .m 0otăr(t pe loc să investigăm mai
departe ce se află în spatele „înălţării lui &oise”. .m aflat că opinia erudiţilor este că a fost
probabil scrisă în timpul vieţii lui 8isus i că trece în revistă istoria evreiască p(nă în era lui
-eleucid i mai departe, în perioada 0asmoneană, pentru cineva descris ca un „rege obra#nic”. -e
crede că aceasta este o referinţă la de 8rod cel &are. 3artea descrie o perioadă de persecuţie care
se potrivete cu vremurile lui .ntioc0us Ipip0anes. &ulţi erudiţi cred că acest capitol a fost plasat
gre it i că trebuia să fie inserat la început. .poi, apare un personaj misterios, +a;o. Il îi ș
îndeamnă fiii să se retragă cu el într1o peteră, dorind să moară dec(t să fie neloiali credinţei lor.
&oartea lor va fi imboldul ateptatei intervenţii a 9omnului în istorie i întemeierea regatului -ău.
.cest regat pare a fi înţeles mai degrabă ca un regat ceresc, dec(t unul întemeiat pe Păm(nt. -1au
făcut multe încercări care să1l identifice pe +a;o cu un personaj istoric, dar niciuna nu a fost
încununată cu succes p(nă acum. 7nii scriitori au încercat să1l identifice cu învăţătorul 9reptăţii.
.vem acum confirmarea unei instrucţiuni din partea lui &oise, să se îngroape secretele, dar avem
i o dată care plasea#ă originea pergamentului nu mai înainte de anii vieţii lui 8isus, o vreme c(nd
întreaga comunitate era pregătită pentru marea bătălie de dinaintea „sf(ritului timpului”. 9ar ce
ne1a entu#iasmat a fost menţionarea unui personaj neidentificat, numit +a;o. tiam deja că +a;o i Ș
+ac0o erau forme ale aceluiai nume i că cifrul .tbas0 îl traduce pe +ac0o în .sap0 " omul care
l1a ajutat pe -olomon la construcţia primului templu din 8erusalim i numele folosit de
francmasoni pentru &arele &aestru.
Eumele „+a;o” nu mai era un mister, pentru că descoperirea cifrului .tbas0 folosit de Rumranieni
în pergamente nu confirmă suspiciunile anterioare că s1ar referi la &aestrul 3omunităţii, adică
învăţătorul 9reptăţii, în ultimii ani ai e;istenţei sale. !ndemnul din te;t „mai bine să mori dec(t să
fi necredincios”, ne amintete de treapta a treia a Francmasoneriei, care este total orientată spre
ideea de „credinţă c0iar i după moarte”, re#umată de cuvintele lui Hiram .bif c(nd a fost
ameninţat de primul dintre atacatorii săi' „. înfrunta mai degrabă moartea, dec(t să trăde#
încrederea sacră cu care am fost învestit”. 3onclu#ia noastră ba#ată pe această mărturie este
evidentă, conducătorul comunităţii Uumran era considerat a fi descendentul spiritual al
constructorului iniţial al +emplului lui -olomon, omul pe care francmasonii îl cunosc acum drept
Hiram .bif.
%egăturile cu ritualul masonic de gradul al 8881lea par a se potrivi în structura noastră istorică, dar
celălalt motiv principal al simbolismului masonic încă necesită e;plicaţii. . trebuit să descoperim
cum povestea celor doi st(lpi, care este at(t de importantă în primele două trepte ale
Francmasoneriei, a putut fi transmisă +emplierilor.
StHlpii gemeni
111
Pentru că Diserica romană se consideră motenitoarea învăţăturilor lui 8isus, cretinii moderni cred
în mod eronat că ei au dreptul la o po#iţiei superioară, de pe care studia#ă alte grupări, privindu1i
pe esenieniMRumranieni ca pe un grup printre multe altele care au e;istat pe Păm(ntul -f(nt în
vremea lui Hristos. .ceasta este o apreciere total greită a comunităţii Uumran. &embrii săi erau
c0intesenţa a tot ce era important pentru evrei ca naţie, păstrătorii înţelegerii cu #eul lor i
întruc0iparea tuturor aspiraţiilor unui popor. Irau pe deplin evrei. 7n punct c0eie al discuţiei
asupra anilor a fost identitatea unui personaj descris drept învăţătorul 9reptăţii, dar cu ajutorul
informaţiilor pe care le au la îndem(nă, mulţi erudiţi cred că nu a fost doar unul, ci doi, cărora li s1
a dat acest titlu: primul la întemeierea comunităţii i celălalt la „sf(ritul timpului”.
9ificultatea era că această comunitate Uumran nu era ceva static, ci un grup înfloritor, evolu(nd
cu rapiditate, ce trebuia să se sc0imbe continuu pentru a suporta presiunea. !n consecinţă,
pergamentele mai vec0i se referă la primul învăţător al 9reptăţii, iar cele de mai t(r#iu vorbesc
despre un conducător spiritual care este identificat drept „8acob cel 9rept”. Profesorii ,obert
Iisenman i &ic0ael Sise au tras conclu#ia, ca observatori independenţi, că acest conducător al
Rumranienilor era 8acob, fratele lui Hristos i conducătorul bisericii din 8erusalim, de unde re#ultă
că biserica din 8erusalim era comunitatea Uumran.
2 referire anterioară acesteia a fost făcută de un istoric al secolului al 881lea, Hegesippus, care l1a
numit pe 8acob, fratele lui Hristos, 8acob cel 9rept, descriindu1l ca pe „un na#aritean” i spun(nd
că el s1a interpus în sanctuarul templului de dragul poporului. .celai observator l1a descris pe
8acob ca „cel drept”, pentru că nu bea vin i nu consuma carne de animal, purta toga din in alb a
unui preot i avea genunc0ii tari ca de cămilă, de la rugăciunile permanente. Potrivit unui alt
pergament, cunoscut ca „&anualul disciplinei”, consiliul comunităţii era constituit din 5C bărbaţi
perfecţi i sfinţi care erau „st(lpii” comunităţii, i noi credem că cei doi st(lpi principali erau
simbolici, repre#ent(nd aspectele regeti i preoţeti ale creaţiei i susţin(nd „,egatul cerului”.
Jtim că acest termen înseamnă ceva lumesc: el arată o e;istenţă păm(nteană, unde Oa0ve va
stăp(ni peste evrei într1o stare de permanentă pace i prosperitate. .ceti st(lpi spirituali erau,
desigur, urmaii st(lpilor care uneau Igiptul de Gos cu cel de -us, care au ajuns în francmasonerie
legendarii Doa# i Gac0in, împodobind poarta de est a +emplului lui -olomon. Pentru aceti evrei
pioi, coloanele repre#entau puterea regească a „mis0pat” i puterea teologică a „tsedeR”, iar c(nd
se unesc, aceste puteri susţin marea arcă a cerului i c0eia de boltă care era al treilea mare cuv(nt
al dorinţei ebraice, „s0alom”. .ceastă perspectivă asupra lumii a Rumranienilor ne1a devenit clară
c(nd am citit informaţiile din pergamente, din Diblie i alte scrieri ale vremii, deoarece noi avem
avantajul cunotinţelor francmasonice i despre originea lui Hiram .bif. .lţii au privit aceste părţi
într1un mod fragmentar i confu#, dar c(nd forma clară a comunităţii Uumran t(r#iiMPrimei
Diserici este percepută în mod corect, toate confu#iile i contradicţiile se evaporă.
3(nd aceti doi st(lpi spirituali sunt în acelai loc cu învăţătorul 9reptăţii <tsedeR= din st(nga
9omnului i păm(nteanul 9avid <mis0pat= în dreapta sa, arcada stăp(nirii lui Oa0ve va fi în
acelai loc cu c0eia de boltă „s0alom”, înc0i#(nd totul la un loc în centrul său. .cest termen
evreiesc este poate cel mai celebru dintre toate cuvintele ebraice, el ne face să înţelegem lumea
printr1o formă de salut care înseamnă „pace”, adică să nu fie ră#boi: dar este inutil să spunem că
avea un înţeles mai comple; pentru evreii din Diblie. Pentru Rumranieni, s0alom însemna mai
mult dec(t pace, el implica noroc, prosperitate, victorie în ră#boi, o soartă bună i bunăstare. 9ar
„s0alom” nu era un cadou " el trebuia să fie c(tigat prin întemeierea stăp(nirii lui Oa0ve, care
însemna instaurarea unui guvern al ordinii morale, susţinut de am(ndoi st(lpii, regesc i preoţesc.
!ntreaga esenţă i misiune a comunităţii Uumran a fost e;plicată membrilor v(rstnici prin acest
112
simbolism, pe care ei l1au notat ca pe instrucţiunile lui &oise i le1au îngropat sub +emplul lui
8rod, pentru ca mai t(r#iu să fie redescoperite de 3avalerii +emplieri.
Francmasonii au motenit simbolurile, dar le1au pierdut înţelesul în timp. 3(nd Rumranienii au
tiut că „sf(ritul timpului” era aproape, nevoia de a găsi oamenii potriviţi să fie aceti st(lpi a ș
devenit urgentă, pentru că 9umne#eu nu putea distruge vec0ea ordine p(nă c(nd noua structură nu
era formată. Pentru că aceste funcţii erau „desemnate” i nu erau imediat disponibile, din cau#a
ocupaţiei romane i falsei înalte preoţimi din 8erusalim, candidaţii au fost numiţi „mesia”, adică
conducătorii ateptaţi. 3u c(t descoperim mai mult despre paradigma st(lpului Rumranian, cu at(t
devenim mai siguri că ceremoniile lor sunt motenirea Francmasoneriei de astă#i.
Ee1am entu#iasmat mult c(nd am cercetat vestigiile din Uumran i am descoperit că ei ridicaseră o
intrare în templu, o imitaţie a propriilor lor copii ale st(lpilor Doa# i Gac0in. Da#ele celor doi
st(lpi încă e;istă la e;teriorul uii dinspre est a 0olului, care duce la ceea ce se numete „-f(nta
-fintelor”. Eu puteam crede că era o simplă coincidenţă faptul că singurele două ba#e de st(lpi
găsite în ruinele întregii clădiri sunt ambele laturi ale porţii de est spre locul de înc0inare. I sigur
că aceti doi st(lpi constituiau locul pentru toate ceremoniile importante de iniţiere ale membrilor
de va#ă, în ateptarea celor doi mesia care vor veni cu puţin timp înainte de „sf(ritul timpului”.
-crierile Rumraniene, pe care noi le numim &anuscrisele de la &area &oartă sunt pline de
informaţii importante pentru cercetarea noastră i am fost înc(ntaţi să găsim o referire la „secretul
celor doi st(lpi” în fragmentul 4 al manuscrisului cunoscut drept Drontologion. Dumele „Uumran”
este considerat a fi termenul arab modern pentru locul mănăstirii eseniene i unul care nu are
niciun înţeles. +otui, spre norocul nostru, am descoperit mai t(r#iu că nu este adevărat, atunci
c(nd, înt(mplător, am dat peste o copie a unei cărţi scrise de Go0n .llegro, care oferă o traducere
completă a pergamentului de aramă. .llegro, un filolog semitic, a vă#ut clar înţelesul de ba#ă al
cuv(ntului „Uumran”. Il descrie originile i spune că s1ar fi #is „Uimron” pe vremea lui 8isus i
8acob. !nţelesul pe care .llegro l1a descoperit nu însemna nimic pentru el i l1a menţionat în cartea
sa ca o adăugire interesantă: dar pentru noi avea un înţeles e;plo#ivF
„Uumran” înseamnă „boltă, arcadă, prag de uă”. Uumranienii se identificau cu „ua boltită”, sau
mai precis, ei erau poporul st(lpilor cu arcadă deasupraF Pragul arcuit al uii a fost creat de st(lpii
„tsedeR” i „mis0pat” cu arcada sf(ntă „s0alom”. .ceasta era o dovadă de netăgăduit a te#ei
noastre, leg(nd comunitatea lui 8isus i 8acob de Francmasoneria modernă. %egătura mergea mult
mai departe dec(t ne1am fi ateptat noi. Francmasonii spun că înţelesul cuv(ntului Gac0in este „a
întemeia”. Ira sarcina preotului sau „tsedeR” mesia să întemeie#e dreptatea pe păm(ntul
8sraelului, pentru ca templul să poată fi reconstruit. -t(lpul din st(nga, Doa#, înseamnă „putere”,
spun francmasonii. .cesta este st(lpul regesc sau „mis0pat” mesia, care va fi responsabil cu
puterea regatului faţă de străini i în ceea ce privete legea civilă i problemele de guvernare. Ji
francmasonii spun că atunci c(nd cei doi sunt uniţi, re#ultatul este „stabilitatea”. Eu ar putea
e;ista o traducere mai bună pentru conceptul „s0alom”. 8deea de ba#ă este că francmasonii
moderni folosesc cei doi st(lpi ai +emplului ,egelui -olomon în e;act acelai mod în care l1au
folosit 8isus Hristos i comunitatea Uumran.
Fragmentele +estamentului lui %evi, care este probabil mai vec0i dec(t versiunea +estamentului
lui %evi e;istentă în Diblie, au fost găsite în peterile din Uumran. !n acest document sunt referiri
la &esia, care spun că se ateaptă un mesia <preoţesc= levitic i nu unul davidic <regesc=.
+raducerile documentului, pe care l1am vă#ut, par a indica faptul că scriitorii se ateptau la un
conducător preot i la unul civil, cel civil fiind subordonat preotului.
113
&ulte alte te;te Rumraniene, cum ar fi 9ocumentul din 9amasc, cu referirile sale la „&esia
.aron” <preot= i &esia 8srael <rege=, confirmă aceste idei, dar mai puţin cunoscutul, dar
puternicul +estament al lui %evi le clasifică. !n &atei )'), 8oan Dote#ătorul este descris ca „o voce
strig(nd în pustie”, aceasta este forma e;actă a cuvintelor folosite de comunitatea Rumraniană, i
ne sugerea#ă că scriitorii Ivang0eliei s1au c0inuit să răstălmăcească scripturile ca să1l facă pe
8isus &esia. Face de asemenea referire la faptul că în scrierea t(r#ie a Ivang0eliei lui %uca se
menţionea#ă că poporul îl considera pe 8oan Dote#ătorul a fi &esia. %uca spune în )'5$' „Ji pe
c(nd poporul atepta, fiecare se întreba în sinea lui despre 8oan, dacă el va fi 3ristos sau nu”.
.cest verset este probabil trecut cu vederea de majoritatea cretinilor care folosesc scripturile
pentru inspiraţie personală i nu pentru înţelegere istorică, dar comunică un fapt important'
alegerea cuv(ntului „poporul” i nu „unii oameni”, indică faptul că toată lumea îl considera pe
8oan primul candidat la calitatea de mesia. 3ă 8isus i 8oan au fost am(ndoi &esia este un fapt
acceptat de către mulţi membri ai 3omunităţii +eologice +radiţionale în ultimii 4* de ani.
.a cum am discutat mai înainte, mandeenii din sudul 8raPului sunt descendenţi ai nasoreenilor i
ei pretind că 8oan Dote#ătorul a fost întemeietorul sectei lor, care a luat fiinţă în vremea c(nd
Rumranienii au devenit un cult distinct în loc de o comunitate introvertită de stil esenian, precum
cele înfiinţate în Ifes, +urcia, sau pe 8nsula Ilefantină din Igipt. 9ovada că 8isus Hristos a fost
singurul &esia îi va înfricoa pe mulţi cretini, pentru că pare străină i ameninţătoare pentru
credinţa lor, dar aceasta este o problemă doar pentru cei ce se agaţă de sc0imbarea nefirească,
eleni#ată, a termenului ebraic. 9acă cuv(ntului i se dă înţelesul său originar corect, este firesc să1l
vedem pe 8oan ca pe preotul &esia i pe 8isus ca pe „mis0pat”, st(lpul, &esia regesc.
8oan a dus o viaţă grea în pustietate, purific(nd spiritul oamenilor prin scufundare în apele
curgătoare ale r(ului 8ordan. .ceasta era te0nica preferată a Rumranienilor, care, de obicei, făceau
acest lucru cu apă stătătoare din cisterne. Il era personificarea dreptăţii Rumraniene, m(nc(nd
doar 0rana admisă " lăcuste i miere sălbatică " i purt(nd doar o cingătoare de piele i o 0aină din
păr de cămilă. !n opinia lui 8oan, întregul 8erusalim era corupt, aa că el ţinea nite predici
ucigătoare împotriva lui i îndemna grupul lui să se căiască i să accepte ritul esenianMRumranian
al purificării prin bote#. 7nii observatori cred că 8oan a fost învăţătorul 9reptăţii, dar, dei s1ar
putea să fie adevărat, n1am găsit dove#i suficiente pentru a susţine această opinie.
Povestea bote#ului lui 8isus descrisă de Eoul +estament este o relatare creată de scriitorii t(r#ii ai
Ivang0eliei, ca să menţină nivelul magic al evenimentelor, pentru a satisface populaţia, dar
materialul original poate face lumină asupra relaţiei dintre aceti doi oameni importanţi. .ceasta
relevă faptul că ideea bote#ării lui 8isus de către 8oan a fost inventată de &arcu i că 8oan a aflat că
8isus e;ista doar atunci c(nd discipolii săi i1au povestit despre un nou învăţător înţelept, care a
venit din nord, pretin#(nd c0iar că un centurion roman a arătat mai multă credinţă în puterea
9omnului dec(t un evreu obinuit. 8isus a fost probabil o figură centrală a comunităţii Uumran i,
trăg(ndu1se din 9avid, fiind i un ucenic învăţat, este posibil ca aa1numitul bote# al lui 8oan să fi
fost primul nivel de iniţiere al lui 8isus în comunitatea Uumran. 9escrierea lui 8isus care a vă#ut un
porumbel cobor(nd asupra lui era modelul evreu standard de e;primare a dob(ndirii înţelepciunii.
Iste i mai interesant să vedem ce s1a înt(mplat cu 8isus după bote#ul său. Potrivit cu Eoul
+estament, el s1a dus în pustie, unde a ţinut post 4* de #ile i 4* de nopţi. Eu ni se spune că el ar fi
plecat din pustie după perioada de post, dar Diblia ,egelui 8acob ne spune că el a rămas acolo
timp de trei ani, din anul C6 p(nă în anul )5 e.n., i este important de notat că termenul „pustie”
este folosit în toate &anuscrisele de la &area &oartă drept descrierea comunităţii Uumran. . fost
o lipsă de înţelegere a termenului „pustie”, care i1a făcut pe cretini să1l imagine#e pe 8isus singur
114
în deertul binecunoscut de noi astă#i. .cum putem avea înţelesul e;act: 8isus era la Uumran,
trec(nd prin cele trei stadii de iniţiere ca să atingă cel mai înalt nivel al frăţiei <fiecare dintre ele,
dacă vă amintiţi, necesita un anF=. .ici, el a învăţat cum să înfrunte tentaţiile lui -atan i să
întoarcă spatele conducătorilor altor naţiuni. !n ultima etapă, după cei ) ani, el a fost învăţat
te0nica secretă i cuvintele de înviere ce s1au transmis de la &oise, care a ridicat un candidat din
morm(ntul său simbolic, să trăiască în credinţă i dreptate, pregătit pentru venirea împărăţiei lui
9umne#eu. Iste sigur că, un an după aceea, 8isus a trăit respect(nd regulile stricte ale comunităţii,
dar după moartea lui 8oan Dote#ătorul, la începutul anului )C e.n., el a 0otăr(t că modul cel mai
rapid i mai eficient pentru a1i pregăti pe oamenii din 8srael pentru venirea „împărăţiei cereti” era
să sc0imbe regulile.
9in informaţiile pe care le aveam, am dedus că 8isus i fratele său mai t(năr, 8acob, erau învăţăcei
de va#ă i Rumranieni în cel mai înalt sens al cuv(ntului. 3a învăţător plin de talent, descin#(nd
din 9avid, 8oan Dote#ătorul l1a întrebat pe 8isus dacă el va fi cel ce urma să vină, adică &esia
regesc, pentru a forma st(lpul opus. 8isus a dat un răspuns „pes0er” la această întrebare' „orbul îi
recapătă vă#ul, c0iopul mersul, leproii sunt vindecaţi, sur#ii aud, morţii învie i celor săraci li se
dau veti bune”. Eu se specifică faptul că el a făcut toate aceste lucruri: el se referea la miracolele
de vindecător despre care 8saia a pre#is că se vor înt(mpla în vremea refacerii 8sraelului. .ceasta
este confirmarea că 8isus a fost de acord cu 8oan că „sf(ritul timpului” era iminent i că el era
omul care să1i ajute să pregătească „calea”.
+oate bolile fi#ice i mentale erau considerate re#ultatul unei vieţi de păcat, i o îndepărtare a ș
păcatului va vindeca boala. !n ceea ce privete opinia e;primată de 8isus despre 8oan în Ivang0elia
reconstruită, mesajul este clar' „Jtiţi că 8oan a fost profet i să nu vă ateptaţi la 0aine regeti c(nd
îl vedeţi. 9ar ce nu tiţi i vă spun eu acum, este că 8oan a fost mai mult dec(t un profet. Il a fost
cel despre care s1a scris' „Privete, îţi trimit solul meu la tine: îţi va pregăti calea”. .cest te;t
cretin din epoca de început implică în mod incorect că 8isus este cel care l1a numit pe 8oan mesia
preoţesc, i nu că 8oan l1a vă#ut pe 8isus ca fiind cel predestinat, i poporul să nu se atepte că el
va fi rege. &ulţi oameni au fost derutaţi de pasajele în care 8isus îl descrie pe 8oan ca „pe cel ce va
să vie”, iar 8oan îl descrie pe 8isus cu aceleai cuvinte. 9e îndată ce s1a clarificat că cei doi erau
st(lpii porţii cereti, devine clar că nu este niciun conflict, aveau nevoie unul de celălalt.
Funcţia de preot mesianic a lui 8oan Dote#ătorul a durat doar L ani, deoarece a fost decapitat în
anul )C e.n. Gosep0us menţionea#ă în „9espre cele vec0i” că a fost omor(t de 8rod .ntipa, care se
temea că acţiunile lui 8oan vor duce la revoltă, din cau#a naturii sale „mesianice”. 8isus a primit o
lovitură dureroasă la au#ul vetii că celălalt „st(lp” a fost ucis. 3omunitatea Uumran i toţi adepţii
lor au fost înnebuniţi de durere pentru pierderea unui st(lp, înainte de „sf(ritul timpului” i
sosirea „împărăţiei 9omnului”. !n ciuda faptului că nu prea e;istau oameni destul de sfinţi ca să1l
înlocuiască pe 8oan, se pare că doi candidaţi s1au oferit pentru acest rol c0eie. 7nul avea să devină
conducătorul comunităţii Uumran, cunoscut drept „8acob cel 9rept”, i celălalt era fratele său mai
mare, omul pe care1l numim 8isusF
9e cum am început să studiem Eoul +estament i &anuscrisele de la &area &oartă, cu
cunotinţele noastre acum de neclintit privind importanţa celor doi st(lpi gemeni, am început să
înţelegem noi sensuri. Ee1am întrebat cum oare nimeni, niciodată, nu a vă#ut ce era de vă#ut. Ji
nimeni p(nă acum nu a făcut legătura între ritualurile francmasonice, vec0ii egipteni i această
perioadă. %inia noastră de investigare era mult mai plină de succes dec(t ne1am ateptat. ,ăm(nea
doar să sperăm că norocul nostru va dura, acum că începusem să anali#ăm mai îndeaproape viaţa
st(lpului regesc 8isus Hristos.
115
CONCLU,II
1 .nali#a noastră asupra Qării -finte în vremea lui 8isus ne1a dus la conclu#ia că această
comunitate Uumran era, în ciuda micilor ei dimensiuni, cel mai important grup al cercetării
noastre. Jtiam că ei erau autorii &anuscriselor de la &area &oartă i eram convini că i
comunitatea Uumran i esenienii, nasoreenii i biserica din 8erusalim erau nume diferite, date
aceluiai grup.
1 3(nd am cercetat perioada 0asmoneană, am dat peste faptul că Diblia romano1catolică este
contrară Dibliei ,egelui 8acob prin aceea că prima i a doua carte a maccabeilor au fost scoase din
cea de1a doua Diblie.
1 3atolicii îi portreti#ea#ă pe 0asmoneeni drept eroi evrei " dei protestanţii nu fac acest lucru.
.ceasta indică o legătură între Rumranienii anti10asmoneeni i instituţiile engle#eti ale secolului
al B/881lea: ceva ce s1ar fi putut înt(mpla doar pe filiera +emplieriMFrancmasonerie.
1 .m găsit multe cone;iuni între Rumranieni i francmasoni, de la procedeele de evaluare la
inter#icerea monedelor sau a altor obiecte metalice în timpul iniţierii. 9in &anuscrisele de la
&area &oartă tim că ei se concentrea#ă pe adevăr, dreptate, bunătate, cinste i umilinţă, ca i pe
dragostea frăţească. .ceasta a făcut ca po#iţia lor de descendenţi spirituali ai regilor Igiptului i
de premergători ai +emplierilor i Francmasoneriei să fie întemeiată.
1 9in pergamente am aflat i de e;istenţa unor cărţi secrete, care conţineau referiri la anumite
ritualuri revelate de 9omnul i care erau transmise oamenilor alei doar pe cale orală, dar care
acum fuseseră scrise într1o formă codificată. .ceste informaţii erau strict secrete i au fost
transmise conform unei tradiţii secrete. .m mai înt(lnit i o referire certă la „secretul st(lpilor”.
1 Prima noastră bănuială că acei 3avaleri +emplieri au săpat sub -f(nta -fintelor i au găsit
scrierile secrete a fost susţinută de scrierea Rumraniană !nălţarea lui &oise, care a instruit
comunitatea să ascundă cele mai valoroase manuscrise c0iar în acel loc.
1 Fără nici o îndoială, conducătorul comunităţii Uumran a fost considerat descendentul spiritual al
constructorului original al +emplului lui -olomon, omul pe care francmasonii îl cunosc acum ca
Hiram .bif. Ji suntem convini că 8acob, fratele lui Hristos, era „8acob cel 9rept” din
&anuscrisele de la &area &oartă i conducătorul Disericii de la 8erusalim.
1 Isenţa paradigmei „st(lpul” Rumranian a devenit clară ca tsede) pe partea st(ngă a intrării i
mishpat pe partea dreaptă, cu Oa0ve c0eia de boltă pentru „s0alom”, înc0i#(nd totul în centrul ei.
1 8oan Dote#ătorul i 8isus au fost am(ndoi &esia pentru o vreme, dar după uciderea lui 8oan,
politica acestei stări de lucruri a e;plodat. .cum trebuia să încercăm să aflăm ce anume s1a
înt(mplat în timpul acestei perioade c0eie, în special între 8isus i 8acob.

Capitoll !- " OMUL CARE A SCHIM9AT A#A /N 2IN
O &rs+ 'mpotri5a timpli
-untem pe cale să pătrundem în cea mai sensibilă #onă a investigaţiei noastre în trecut i am
0otăr(t să trecem în revistă ce avem de făcut. Pare sigur că toate conclu#iile noastre vor fi
controversate, dar am cre#ut de cuviinţă să e;plicăm tot ce avem de spus. 3retinii cunosc un 8isus
foarte diferit de cel ce reiese din cercetările noastre i tiam că diferenţa va deranja multă lume.
+otui, prima noastră responsabilitate este adevărul i, după o oarecare de#batere, ne1am decis să
spunem ce am descoperit " un personaj e;traordinar de puternic i impresionant.
Primul lucru care ne1a surprins la 8isus a fost faptul că întreaga durată a preoţiei sale a fost de doar
un an, de la moartea lui 8oan Dote#ătorul, la propria1i crucificare. . devenit clar din toate sursele
că această scurtă perioadă a fost amară i plină de divergenţe politice, în special între 8isus i
116
8acob. +otul duce spre acelai drum' 8isus sau Oe0os0ua ben Gosef, cum a fost cunoscut de
contemporanii săi, era un om e;trem de nepopular în 8erusalim i la Uumran. Programul său era
mult mai radical dec(t ar fi putut înţelege familia sa i majoritatea Rumranienilor. .a cum vom
arăta, toate dove#ile sugerea#ă că majoritatea oamenilor, inclusiv &aria i 8osif, îl sprijineau pe
8acob.
!n timp ce 8oan Dote#ătorul era în viaţă, este probabil ca 8isus să fi respectat aceleai reguli stricte
de grup ca i el, dar odată cu pierderea preotului mesia, strategia lui 8isus a devenit mai radicală.
Il a 0otăr(t că încalce legea pentru binele naţiunii. 8isus a cre#ut că a venit vremea unei lupte
finale cu romanii. -usţinătorii săi erau aproape de el i a cre#ut că are cea mai bună ansă să
c(tige ră#boiul lui Oa0ve.
Uumranienii erau fericiţi ca 8isus să fie st(lpul din st(nga, „mis0pat”, făc(ndu1l mesia regesc sau
rege al evreilor în viitor, dar nu1l puteau accepta i ca st(lpul din dreapta. Diblia spune că 8isus va
sta la dreapta lui 9umne#eu +atăl, ceea ce înseamnă că el este st(lpul din st(nga, astfel că atunci
c(nd cineva stă în faţa lui 9umne#eu uit(ndu1se spre vest prin ua +emplului, 9umne#eu se va
uita spre est, cu st(lpul mis0pat în dreapta sa. !mprejurările ne sugerea#ă că 8acob cel 9rept ar fi
putut să1i spună fratelui său că nu era considerat destul de sf(nt ca să devină ambii st(lpi, dar 8isus
i1a ignorat comentariile i a anunţat că el însui repre#intă cele două legături păm(ntene cu -f(nta
+reime, care îl are pe 9umne#eu în v(rf. Eu am putut evita întrebarea dacă aceasta era sursa
treimii catolice a lui 9umne#eu' +atăl, Fiul i -f(ntul -pirit.
!ntotdeauna am considerat ciudat conceptul de „-f(ntul -pirit” i greu de înţeles, pentru că pare
ilogic. Eiciunul dintre prietenii notri cretini nu a putut să e;plice ce se înţelege prin această
ciudată desemnare. 9acă prima biserică romană a înţeles importanţa unei treimi dumne#eieti de
la biserica din 8erusalim, e;istă posibilitatea unei proaste traduceri. 8isus Hristos a spus că el
repre#intă am(ndouă părţile păm(ntene <st(lpii= ale triung0iului i astfel ne putem da seama cum a
început confu#ia. 9upă cum am vă#ut mai sus, 8isus avea o natură milităroasă. .cest lucru s1ar
putea să nu se potrivească prea bine cu imaginea tradiţională ale lui, dar A.S. Duc0anan a
remarcat că 8isus era ră#boinic i a tras conclu#ia că nu este posibil pentru un istoric obiectiv să
înlăture toate implicaţiile militare legate de 8sus i de învăţăturile lui. . fost rolul lui 8isus să ș
conducă ră#boiul i să devină un nou rege.
Profesorul Iisenman a spus despre &anuscrisele de la &area &oartă' „Eoua noastră opinie despre
&anuscrisele de la &area &oartă este legată de o micare mesianică din Palestina, care este mai
agresivă, puternic apocaliptică, militantă i cu o orientare mai laică " un fel de armată a lui
9umne#eu în taberele de la &area &oartă sau în pustietate, un grup ce se pregătete pentru un
ră#boi apocaliptic împotriva răului de pe Păm(nt”.
3a om deosebit de inteligent, 8isus a tiut de la început că timpul nu era de partea sa: el trebuia să
accelere#e „sf(ritul timpului” i să se proteje#e de dumanii puternici care deja îi distruseseră un
st(lp. Primul lucru pe care l1a făcut a fost să numească nite pă#itori personali care să1l proteje#e:
apoi a urmat politica de micare permanentă, cu doar un sejur scurt într1un singur loc. 3ei cinci
„sfătuitori” principali erau' 8acob i 8oan, pe care îi numea „fiii tunetului”: doi -imioni, unul numit
„#elotul” i celălalt „teroristul” <barjona=: i 8uda, „omul1cuţit” <sicarius=. .cetia nu erau panici.
!n %uca CC')$1)> ni se spune că ei îl informau pe 8isus că aveau deja două săbii, atunci c(nd le1a
spus să1i v(ndă 0ainele ca să cumpere arme. „Ji el le1a spus lor' c(nd v1am trimis fără bani, fără
acte, desculţi, v1a lipsit ceva? Ji ei au #is' nimic. .poi el le1a #is' dar acum, cel care are bani, lasă1
l să1i ia, la fel i actele: i cel care nu are sabie, lasă1l să1i v(ndă 0ainele ca să cumpere una. Ji ţi1
am spus ţie, că ceea ce este scris trebuie să fie desăv(rit prin mine. Ji el se număra printre cei
117
trecători, căci #icea' pentru că lucrurile care mă privesc pe mine au un sf(rit. Ji ei au spus'
9oamne, iată, sunt două săbii. Ji el le1a spus' Iste destul”.
3ele două cerinţe importante pentru succesul planului lui 8isus erau' mai mulţi adepţi i mai mulţi
bani. 9acă va sta vreodată pe tronul din 8erusalim, le va avea pe am(ndouă. Preoţimea din
8erusalim era bogată prin v(n#area calită ii de membru al religiei evreieti celor din imperiul ț
roman: dădeau piatră în sc0imbul unor mari sume de bani i 8isus trebuia să1i destituie pe aceti
oameni. Prima sa idee a fost o lovitură de geniu, dar a provocat frică i supărare în comunitatea
Uumran. Il a început să ridice oamenii de r(nd la statutul de iniţiat Rumranian de anul înt(i: mai
rău, a „înviat” pe mulţi dintre apropiaţii săi, ridic(ndu1i la cel mai înalt nivel, d(ndu1le secretele
lui &oise.
Eoul +estament indică faptul că 8isus avea o elită care deţinea secrete speciale. !ncă de la
începutul funcţiei de preot a lui 8isus a e;istat un cerc select al celor mai apropiaţi fideli ai lui,
cărora le1a împărtăit secrete. 7nii observatori au detectat trei structuri suplimentare' prima ec0ipă
era repre#entată de un grup format din cei mai puţin intimi, ceea ce includea familia i
cunotinţele <cărora nu le fusese revelat secretul= i cei din afară, oameni indiferenţi sau ostili din
lumea înconjurătoare. . e;istat cu siguranţă un mister secret, împărtăit doar c(torva alei dintre
adepţii lui 8isus, dar p(nă acum, nimeni nu a putut să e;plice care era acel mister. 3unoatem cu
siguranţă răspunsul, dar e mai bine să răm(nem obiectivi i să nu forţăm o soluţie trec(nd peste
aceste fapte. 9in fericire, nici nu trebuie s1o facem noi, pentru că au făcut1o Ivang0eliile.
Prima minune a lui 8isus a fost să sc0imbe apa în vin, la nunta din 3ana. .nali#(nd această
poveste în conte;tul a tot ce descoperisem, am fost siguri că aceasta nu a fost o demonstraţie
gratuită. . fost prima încercare a lui 8isus de a participa la o întrunire din afara comunităţii. .m
descoperit că termenul „să sc0imbi apa în vin” era o e;presie obinuită, ec0ivalentă cu e;presia
„să1i faci c0elului tic0ie de mărgăritar”. !n acest conte;t, ea se referă la faptul că 8isus folosea
bote#ul ca să transforme oameni obinuiţi în cei gata să intre în „împărăţia 3erului”, să se
pregătească pentru „sf(ritul timpului”. !n terminologia Rumraniană, cei neinstruiţi erau „apa” i
cei pregătiţi i instruiţi erau „vinul”. %u(nd e;presia ad litteram, aa cum fac cretinii mai puţin
informaţi, ar însemna că cineva ar avea puterea să1i facă c0elului o tic0ie de mărgăritar.
8deea că 8isus străbătea ţinutul ca să învie c(ţiva alei, într1o ţară în care sute de oameni mureau
#ilnic, este o altă literaturi#are a ceva mult mai pro#aic. 8deea de a face dintr1o persoană un
membru al grupului ales de la Uumran era, după cum tim, o ceremonie care s1a transmis la 5.$**
de ani de la uciderea lui -eRenenre din +eba, av(ndu1i rădăcina în ceremoniile de înscăunare ale
vec0iului Igipt, merg(nd p(nă în mileniul 8/ î.e.n. .cum tim că acest concept al iniţiaţilor, care
erau cunoscuţi ca „vii”, în timp ce toţi ceilalţi erau „morţi”, era un lucru bine tiut. 3omunitatea ș
Uumran credea, din punct de vedere religios, că „viaţa” e;istă numai în cadrul comunităţii i,
potrivit cu unii evrei, acest lucru se putea înt(mpla doar pe păm(ntul palestinian, dacă era eliberat
de stăp(nirea romană.
.m aflat că era un lucru obi nuit în acea vreme ca o sectă evreiască să creadă că toţi evreii ș
celorlalte secte sunt „morţi” din punct de vedere religios. .m înt(lnit deja această preocupare
privind învierea în studiul nostru despre Ivang0eliile gnostice, astfel că ideea că cei neînviaţi erau
consideraţi „morţi” nu este un concept at(t de ciudat. 9escoperirile noastre ne1au arătat că
Rumranienii foloseau învierea simulată ca mijloc de admitere la „treapta a treia” a sectei, i aa
cum este menţionat în &anuscrisele de la &area &oartă, ei îi priveau pe cei din afara ordinului ca
„morţi” i începea să ne devină clar din Eoul +estament că 8isus folosea e;act aceleai te0nici.
3(nd cineva devenea un membru obinuit al sectei Rumraniene, „apa se sc0imba în vin”, iar c(nd
118
un nou candidat era iniţiat în nucleul de ba#ă al grupului, el era „ridicat din morţi”. .ceastă dublă
structură a fost relatată de primii cretini, care spuneau că 8isus oferea învăţătură „celor mulţi” dar
învăţătura secretă „celor puţini”. 3lement din .le;andria menţionea#ă această tradiţie într1o
scrisoare în care spune că 8isus împărtăea discipolilor săi „anumite mistere pe care le ţinea secrete
faţă de cei din afară”. .cest fapt este confirmat de Eoul +estament în &arcu 4'55' „Ji el le1a spus,
ţie îţi este dat să cunoti misterul împărăţiei lui 9umne#eu: dar ceilalţi vor afla aceste lucruri din
parabole”.
Procedeul învierii " de a aduce oamenii dintre morţi " era numit „ridicare” i era inversat pentru
aceia care contraveneau regulilor sectei, care erau „înmorm(ntaţi” sau „că#uţi”. 7n e;emplu clasic
al acestui proces l1am găsit în Eoul +estament, în povestea lui .nania i -app0irei, care erau
membri ai sectei în perioada cri#ei de după crucificare. 8acob a ordonat să se str(ngă c(t mai mulţi
bani ca să se organi#e#e apărarea sectei i fiecare membru al nucleului <grupul de ba#ă= era obligat
să1i v(ndă păm(ntul sau proprietatea pe care o avea ca să contribuie la fondurile centrali#ate.
3(nd s1a descoperit că .nania i soţia sa, -app0ira, au v(ndut, dar au păstrat o parte din bani, au
fost adui în faţa lui Petru, care a 0otăr(t ca soţii să fie daţi drept e;emplu. Povestea este spusă în
Faptele $'5155' „9ar un oarecare om, numit .nania, cu soţia sa, -app0ira, au v(ndut o proprietate
i au păstrat o parte din preţ, i au adus numai o parte, pe care au depus1o la picioarele apostolilor.
9ar Petru #ise' .nania, de ce ţi1a furat -atan inima i te1a făcut să minţi pe 9u0ul -f(nt i să
păstre#i o parte din preţul păm(ntului? 3e aveai nu era al tăuF Ji după ce l1ai v(ndut, nu era în
puterea taF 9e ce te1ai g(ndit tu la aa ceva în sufletul tău? +u nu i1ai minţit pe oameni, ci pe
9umne#eu.
Ji .nania, au#ind aceste cuvinte, că#u la păm(nt: i toţi care au vă#ut s1au înfricoat. +inerii s1au
ridicat, l1au legat, l1au dus afară i l1au îngropat. Ji după trei ore, soţia sa, care nu aflase ce s1a
înt(mplat, a intrat. Ji Petru i1a spus' -pune1mi dacă tu ai v(ndut păm(ntul cu at(t? Ji ea a spus' cu
at(t. .poi Petru i1a #is' 3um se face că v1aţi înţeles împreună să înelaţi -piritul 9omnului? Fii
atentă, picioarele celor care ţi1au îngropat soţul sunt la uă i te vor duce afară. Ji atunci ea a că#ut
lată la picioarele lui ca să înduplece 9u0ul. i au venit tinerii i au găsit1o moartă i au dus1o ca s1 Ș ș
o îngroape cu soţul ei. Ji s1a pus mare frică pe mulţi care au au#it aceste lucruri”.
Pentru cei care citesc Diblia fără să înţeleagă terminologia acelei perioade, pare că un 9umne#eu
prost dispus a ucis un soţ i o soţie folosind puteri supranaturale, pentru că ei nu au susţinut grupul
său ales. .cesta este portretul unui #eu capricios i nedrept, identic cu Oa0ve la începuturile sale,
ceea ce este total diferit de #eul dragostei i iertării promovat de 8isus. +otui, de îndată ce
cunoatem metodele comunităţii bisericii Uumran, putem vedea acest lucru ca pe un fapt care s1a
petrecut' un proces de disciplinare, care a avut ca re#ultat alungarea a doi membri, adică,
trimiterea lor printre „morţi”. +ermenul „tineri” folosit în acest pasaj nu este o referinţă inutilă la
v(rsta acoliţilor, ci o simplă descriere Rumraniană pentru „novice”, opus lui „v(rstnic”. -ă fii
alungat i trimis printre „morţi” în acea vreme crucială era o pedeapsă îngro#itoare pentru cei care
credeau că „împărăţia lui 9umne#eu” era la o distanţă de #ile: ei i1au pierdut biletul de intrare în
noua ordine care se va instaura în 8srael.
7neori, oamenii treceau prin „moartea temporară”, părăsind grupul de ba#ă i fiind apoi readmii.
7n e;emplu îl constituie %a#ăr, care i1a pierdut firea c(nd viaţa din sectă devenise dură spre
sf(ritul vieţii lui 8isus. Il a e;plicat surorilor sale, &aria i &arta, că îi era frică i că va părăsi
grupul de ba#ă. Patru #ile mai t(r#iu, 8isus a sosit în acel loc i &aria i1a spus că %a#ăr nu ar fi
„murit” dacă 8isus ar fi fost acolo să vorbească cu el. 8isus s1a dus să1l caute pe %a#ăr i l1a
convins să fie îndră#neţ i să se întoarcă printre cei „vii”. !nvierea lui %a#ăr a fost întotdeauna
considerată a fi una din minunile cele mai frapante ale lui 8isus, menţionate în Ivang0elii, dar
acum înţelegem pe deplin terminologia evreilor din secolul 8 i putem să uităm interpretarea
119
necromantică. .cest fel de e;primare „vii” i „morţi”, era terminologia folosită pe vremea lui 8isus
i cei care insistă să ia totul ad litteram nu numai că neagă dove#ile, dar aduc i un deserviciu unui
învă ător strălucit. ț
8deea unui cadavru putre#it adus înapoi la viaţă ar fi fost un concept înfiorător pentru toţi evreii
vremii i ca cretinii moderni să creadă că ar fi e;istat o epocă c(nd se vorbea despre aceste lucruri
într1o manieră obinuită este la fel de prostesc ca ideea covoarelor fermecate ca singurul mijloc de
transport în Dagdad. 2amenii care, în general, sunt pragmatici par desc0ii la ideea că un lucru
at(t de ridicol s1ar fi putut înt(mpla în trecutul îndepărtat al „epocii de aur”.
,ealitatea este că 8isus nu era un om bl(nd, care să împartă dragostea i bunătatea pretutindeni
unde mergea: după standardele de a#i, el era e;trem de dur, pentru că ceruse principalilor săi
adepţi, grupul de ba#ă, să rupă orice relaţie cu familiile lor, aa cum făcuse i el. 7n astfel de
e;emplu este în &atei >'C51CC, care a părut mereu ciudat i a sfidat e;plicaţia bisericii' „Ji un
altul din discipolii săi i1a spus %ui' „9oamne, îndură1te i lasă1mă să merg să1mi îngrop tatăl. 9ar
8isus i1a spus' „7rmea#ă1mă, i lasă1i pe morţi să îngroape morţii”. -ă încerci să redai sensul
literal este mai greu dec(t să „sc0imbi apa în vin”, dar este clar că 8isus a #is' „%asă lumea din
afară <morţii= să se ocupe de acest lucru, pentru că noi avem probleme urgente în cadrul
comunităţii”.
9acă cititorii cred că accentuăm acest aspect al învăţăturilor lui 8isus, ar trebui să1l ia în
considerare pe %uca 54'CL, unde el le cere adepţilor să1i „urască” familiile. Diblia face un număr
de referiri la o relaţie tensionată dintre 8isus, mama sa i fraţii săi, nu cu mult mai clară dec(t cea
din &atei 5C'4L1$*' „!n timp ce el le vorbea oamenilor, mama i fraţii săi au rămas separaţi, afară,
dorind să vorbească cu el. .tunci, cineva i1a spus' „Fi atent, mama i fraţii tăi au rămas afară,
dorind să vorbească cu tine”. 9ar el i1a spus acestuia' „3ine este mama mea i cine sunt fraţii
mei?” Ji a întins m(na spre discipolii săi i a spus' Fiţi atenţi, mamă i fraţiF 2ricine va îndeplini
voinţa +atălui meu care este în ceruri, acela va fi frate, soră i mamăF” .ceasta arată că 8isus nu
avea timp pentru membrii familiei sale, dar i că ei poate încercau să facă pace cu el după
neînţelegerea c(nd el i1a luat ambele roluri, de mesia1preot i mesia1rege. ș
Iste sigur că într1un anumit moment, înainte de crucificare, 8acob, fratele lui 8isus i concurentul
său la rolul „preoţesc”, i1a dat seama de înţelepciunea neobinuită a acţiunilor fratelui său i a
început să accepte aceste noi învăţături. 8isus era cunoscut ca Oe0os0ua ben Gosef, însemn(nd „fiul
salvator al lui 8osif” dar în Eoul +estament 8isus nu vorbete despre tatăl său. Eu este surprin#ător,
pentru că le spusese discipolilor să nu spună niciunui om de pe păm(nt tată <&atei C)'@=.
9iscipolilor li s1a cerut să1i lase familiile i să trăiască ca i cum ele n1au e;istat niciodată, astfel
ca întreaga loialitate să se îndrepte spre grup. !n rugăciunea „+atăl Eostru”, 8isus i1a învăţat pe
apostoli să se refere la 9umne#eu ca la „+atăl”, ca la un înlocuitor al părintelui genetic. Iste uor
de vă#ut acest lucru la cretinii eleni#aţi care au au#it acest lucru i au luat totul ad litteram,
cre#(nd că 8isus era într1un fel fi#ic „fiul 9omnului”, în ciuda faptului că el se numea pe sine „fiul
omului”, un titlu obinuit pentru cineva care se voia mesia în acea vreme.
.ceastă descriere a 9omnului ca „+ată” i a lui ca primul fiu sau cel mai mare, poate fi înţeleasă
logic, pentru că omul care trebuia să devină noul rege 9avid al evreilor avea să fie stăp(nitorul
suprem în acest stat te0nocratic. ,ugăciunea către 9omnul din Diblia ,egelui 8acob este
următoarea' „+atăl nostru care eti în ceruri, sfinţească1se numele +ău, vie împărăţia +a, facă1se
voia +a, precum în cer aa i pe Păm(nt. P(inea noastră cea de toate #ilele dă1ne1o nouă astă#i i
ne iartă nouă greelile noastre, precum i noi iertăm greiţilor notri. Ji nu ne duce pe noi în ispită
i ne i#băvete de cel rău, că a +a este împărăţia, Puterea i &ărirea, acum i pururea i în vecii
120
vecilor. .min.” .ceasta se poate traduce cu ce am învăţat din terminologia i intenţiile lui 8isus i
a grupului său, după cum urmea#ă' „Oa0ve, mare este numele tău. 8srael va deveni regatul tău.
,egulile sfinte după care trăieti vor fi lege în 8srael. .pără1ne de pe1acum, înainte ca regatul tău
să e;iste. 8artă1ne dacă nu1ţi respectăm toate legile sfinte, aa cum îi iertăm i noi pe aceia care ne1
au trădat. Ji nu ne face viaţa prea grea ca să ne măsori răbdarea, ci ajută1ne să nu facem greeli în
strădaniile noastre către cele sfinte. 8srael este al tău i puterea de a ne conduce, în vecii1vecilor.
.a să fie”.
Iste important să înţelegem conotaţia puţin diferită a cuv(ntului „tentaţie”, faţă de felul în care
este perceput în engle#a modernă. !nseamnă de fapt „test”, în sensul să supui pe cineva la greu ca
să ve#i c(t îndură, i nu sensul modern de a re#ista la plăceri. 9e aici se vede c(t de ciudat este
pentru ne1evrei să folosească rugăciunea israelită pentru propriile comunităţi. . fost considerată ca
o cerere a unui #eu evreu de a crea o autodeterminare în 8srael, pentru că 8isus nu avea încredere în
nimeni din afara micului său regat. .lţi termeni pe care i1a folosit, cum ar fi „fraţi” i „surori”, se
refereau numai la cei din comunitate, nu la toată lumea. „+atăl Eostru” este o traducere a
înţelesului i nu a cuvintelor, aa cum face Diblia. Faptul că aceste cuvinte folosite de 8isus aveau
un înţeles politic evreiesc local nu a fost descoperit de noi: acum este acceptat c0iar în lucrări
cretine, cum este aceea a lui PeaPe, „3omentarii asupra Dibliei”. Iste clar acum că 8isus vorbea
doar uneori despre lupta lui politică de eliberare a evreilor de sub stăp(nirea străină.
Noa &ale spre 'mp+r+)ia Domnli
,egula pentru sf(ritul perioadei actuale i începutul „împărăţiei 9omnului” era să e;iste un mare
preot „tsedeR” la templu i regele davidic „mis0pat” pe tron, astfel ca Oa0ve să asigure că
„s0alom” era la locul lui pentru totdeauna. Oa0ve nu va grăbi aceste lucruri dec(t atunci c(nd un
mare stat al credinţei va e;ista pe păm(ntul 8sraelului, i 8isus a vă#ut acest lucru ca pe o
posibilitate de a spori credinţa oamenilor de r(nd.
Primul lucru pe care l1a făcut 8isus a fost să meargă la o nuntă mare <care putea dura multe #ile= ca
să găsească adepţi pe care să1i convertească la cau#a sa. -pre uimirea Rumranienilor stric i, un ț
lucru uimitor a fost să admită „p(ngăriţi”, cum ar fi oameni însuraţi, 0andicapaţi i, surprin#ător,
c0iar femei. Pentru 8isus ei erau toţi, în mod egal, capabili să păcătuiască în oc0ii lui 9umne#eu i
deci aveau mai multă nevoie să fie salvaţi dec(t alţii. .ceastă idee de egalitate era revoluţionară
pentru acea vreme i a devenit însemnul învăţăturii sale.
&ai mult dec(t orice altceva, 8isus avea nevoie de bani i, ca să1i obţină, trebuia să meargă la
bogaţi ca să1i ia. 9in nefericire, tocmai acest grup de oameni era considerat deosebit de păcătos.
9upă distragerea templului în $>L î.e.n., locul 9omnului a fost murdărit i evreii pioi au încercat
să1i păstre#e casele la fel de curate ca altarul din templu i ei înii la fel de curaţi ca preoţii.
.ceasta însemna respectarea strictă a legilor de puritate levitică i a legilor dietei din Pentateu0.
7n membru al comunităţii Uumran n1ar intra niciodată într1o casă a cuiva din afară <o persoană
„moartă”=, pentru că ar putea să se p(ngărească. 8isus i1a supărat pe evreii „merituoi” intr(nd în
casele unor astfel de oameni, cum ar fi cei care str(ng ta;ele, i consecinţa a fost acu#a ia că s1a ț
amestecat cu „păcătoi”, „prostituate”, „beţivi”, „borfai”. 9e fapt, aceti oameni erau persoane
respectabile i foarte bogate, dar credinţa lor nu era încă fermă, aa că li se dădeau nume foarte
neplăcute. +ermenul „borfa”, de e;emplu, însemna că ei se amestecau cu străinii în viaţa socială
i la muncă. 7n str(ngător de ta;e a devenit apostol al lui 8isus i un altul, Na0eu, provenea dintre
„morţi”. Il i1a dat jumătate din avere ca să plătească pentru nedreptăţile trecute, i cealaltă ș
jumătate „săracilor”, ceea ce însemna comunitatea Uumran.
121
!nvăţăturile lui 8isus apar înscrise ca o listă în unele din Ivang0eliile gnostice i este sigur că
Ivang0elia originală „U” nu a fost scrisă sub formă de poveste. !n timp ce majoritatea
învăţăturilor lui 8isus au fost str(nse într1o biografie de către scriitorii de Ivang0elie ai Eoului
+estament, un număr mare apare sub forma unei liste a ceea ce se numete „jurăm(ntul”. Pare
credibil că abilitatea lui &atei a introdus toate învăţăturile într1o poveste care era departe de
original, pentru că el a str(ns tot felul de pasaje la un loc, ca i cum ar fi fost citite unul după altul
unei mulţimi, ca o predică unică. Dietul public ar fi rămas cu gura căscată, încerc(nd să memore#e
un asemenea bagaj de informaţii. .a că noi credem că majoritatea învăţăturilor i proverbelor au
fost redactate cu această „oca#ie”, ca să se evite întreruperea fluen ei în povestea generală. ț
3uvintele lui 8isus, i1au făcut pe cretini să se g(ndească i să vină cu tot felul de interpretări. ș
+otui, în lumina a ceea ce tim acum, înţelesurile au devenit clare. Deatificările mai ales sunt
simplu de interpretat. „Dinecuv(ntaţi sunt săracii cu du0ul, pentru că a lor este împărăţia
3erurilor”. !n %uca se folosete termenul „sărac” dar, în ambele ca#uri, înseamnă comunitatea
Uumran, pentru că iată cum îi descriu ei pe membrii plini ai „treptei a treia”' „Fericiţi sunt cei ce
jelesc, pentru că ei vor fi ajutaţi”. !n %uca, „cei ce jelesc” este e;primat prin „cei ce pl(ng”. !n
ambele ca#uri se face alu#ie la comunitatea Uumran i la alţi evrei pioi, care sufereau după
+emplul lui Oa0ve, care era în m(inile necredincioilor. .ceastă e;presie apare i într1un psalm
Rumranian' „Dinecuv(ntaţi sunt cei blajini, pentru că ei vor moteni păm(ntul”. 9in nou termenul
„blajin” era folosit în mod curent de membrii comunităţii Uumran, ca să se descrie pe ei înii.
&embrilor li se cerea să se poarte într1o manieră blajină i umilă, ca să vină „împărăţia 9omnului”
<motenirea lor=.
.ceste „beatificări” îi pierd importanţa c(nd devin ceea ce sunt, o serie de sloganuri de aderare
pentru cei care vor să devină dintre ai notri, o parte a „regatului 9omnului” sau nimic. 3retinii
nu au înţeles p(nă acum circumstanţele evreieti comple;e, care au fost cau#a acestei campanii de
recrutare inspirată i au folosit te;tul afirmaţiilor lui 8isus în sens literal, ca să1 i susţină propriul ș
sistem de credinţă. .ceasta a fost adesea un lucru bun, dar nu era, desigur, ce dorea 8isus.
Pentru o scurtă perioadă de timp, poate două sau trei luni, 8isus, cu activităţile sale ciudate, a fost
vă#ut ca i cum s1ar fi depărtat de mie#ul comunităţii Uumran: dar a devenit cur(nd evident pentru
8acob, că fratele său construia un partid puternic. 7nele din lucrurile esenţiale ale învăţăturilor lui
8isus pot fi e;trase din lucrările scoase din Eoul +estament. !n Ivang0elia lui +oma <al doilea frate
al lui 8isus=, 8isus spune că în credinţa sa, femeile sunt egale cu bărbaţii' „-imon Petru le1a #is'
%as1o pe &aria să plece de la noi, pentru că femeile nu sunt demne de viaţă. 8isus a spus' Iu
însumi o voi conduce ca s1o fac bărbat, astfel ca i ea să devină un spirit viu, asemănător vouă,
bărbaţii. Pentru că fiecare femeie care se va transforma în bărbat va intra în împărăţia 3erurilor”.
8nutil să spunem că -imon Petru nu ne sugera că toate femeile ar trebui omor(te c(nd spune că nu
sunt „demne de viaţă”: aceasta se referă la faptul că &aria trebuia să plece din cameră, în timp ce
membrii de ordin mai înalt ai micării <„cei în viaţă”= discutau probleme secrete. 8isus a provocat
uimire printre adepţii săi c(nd a răspuns că el personal o va „ridica din morţi”, ca să fie prima
femeie membră a elitei, i că fiecare femeie avea dreptul să facă acelai lucru. .cest pasaj este
desigur spus de învăţătorul radical pe care cretinii îl numesc 8isus Hristos i este trist să vedem
cum mulţi preoţi bărbaţi obiectea#ă ve0ement ca femeile să devină preoţi. !n „3artea secretă a lui
8acob”, considerată a fi scrisă de 8acob, fratele lui 8isus, după crucificare, 8isus este citat c(nd
e;plică cum trebuie să1i înţeleagă învăţăturile adep ii săi' „Fii atent la 3uv(nt. -ă înţelegi ț
cunoaterea. -ă iubeti viaţa. Ji nimeni nu te va persecuta, nici nu te va oprima, în afară de ai tăi”.
122
.cest om era uimitor. Eu înţelegem cum o asemenea de înţelepciune s1a înălţat din mijlocul unei
astfel de lupte. Eouă, aceste cuvinte încă ne oferă o minunată filo#ofie de viaţă personală.
Arestarea stHlpli reges&
8isus tia că i timpul i taina erau esenţiale. .vea nevoie să st(rnească o revoltă în masă împotriva
romanilor i a saduc0eilor din 8erusalim i să înarme#e c(t de mulţi oameni putea. .ceasta trebuia
făcută fără să averti#e#e inamicul de puterea micării, astfel că 8isus i adepţii săi s1au înt(lnit în
secret i au predicat în locuri mai ferite.
9ei 8acob nu accepta încă dreptul lui 8isus de a fi at(t preot, c(t i rege &esia, lucrurile păreau că
merg bine. Da mai mult, reţeaua de spioni a lui 8isus a raportat că nu era planificată nicio acţiune
specială împotriva lui la 8erusalim. 8isus avea nevoie de un spectacol de putere în capitală, ca să
demonstre#e că nu1i e frică să înfrunte autorităţile în faţă i să1i aroge dreptul la tronul 8sraelului.
. fost elaborat un plan atent, ca să arate oamenilor din 8erusalim că el era regele care se va ridica
să1i salve#e de stăp(nirea străină, aa cum pre#iceau profeţii. 8ntrarea lui în 8erusalim, călare pe un
măgăru, a fost un act deliberat al binecunoscutei profeţii făcute în Na0aria @'@, care pre#icea că
oamenii din cetate vor vedea' „pe ,egele lor venind la ei' el este drept i aduce salvarea, călare pe
un măgar, un măgăru cuminte”.
Irudiţii Dibliei au că#ut de comun acord că ramurile de palmier nu au nicio semnificaţie i că
probabil au fost folosite de susţinătorii lui 8isus ca să atragă atenţia asupra evenimentului, care
altfel ar fi trecut neobservat. 3a să fie sigur că a cucerit ma;imum de publicitate, 8isus s1a
îndreptat spre templu i a provocat o ră#meriţă, răsturn(nd mesele comercianţilor, ca i pe ale
celor care sc0imbau bani, făc(nd de ruine clădirea sacră. 2 ec0ipă a oamenilor lui 8isus era
plasată în jurul acestei #one, ca să se asigure că locul era sigur înainte de a da semnalul pentru
regele mesia să intre, înconjurat de cei cinci „înţelepţi”.
Il s1a apucat imediat să lovească mesele, în timp ce adepţii lui aruncau totul la păm(nt. 2amenii
s1au ascuns înspăim(ntaţi atunci c(nd 8isus a început să1 i strige în gura mare părerile despre ș
comportarea necredincioasă, înainte de a se retrage repede spre Det0ania, două mile la est de ora.
Părerea generală era, fără îndoială, că misiunea fusese un mare succes dar, de fapt, era începutul
sf(ritului. 9in acel moment, autorităţile romane i evreieti au 0otăr(t să ia măsuri ca să termine
scandalul făcut de această sectă la Uumran, înainte să ia amploare. 8acob a fost arestat i s1a emis
un act împotriva lui 8isus, fiind căutat de autorităţi i făc(ndu1se c0iar o descriere a lui. +oate ș
copiile i referinţele la acest lucru au fost distruse cu mult timp în urmă, pentru că o descriere care
ar de#avantaja un #eu perfect n1ar fi potrivită cu o biserică în plină de#voltare. Faptul a fost totui
relatat de Gosep0us în %uarea 8erusalimului. Gosep0us a luat această informaţie direct din
„modelul” făcut de ofiţerii lui Pilat din Pont. .cesta era documentul care avea descrierea omului
căutat, i o copie a lui a trebuit dusă la ,oma i înregistrată. Eoul +estament afirmă că s1a emis un ș
mandat de arestare pentru omul care se dădea drept regele evreilor i că 8uda l1a turnat pe stăp(nul
său.
!n ciuda cen#urii cretine, o copie a descrierii lui Gosep0us a supravieţuit în +e;tele -lavonice i a
vă#ut lumina #ilei în ultimul secol. Eu putem să fim siguri că este autentică, dar mulţi erudiţi cred
că este, i nu avem niciun motiv să ne îndoim. 9escrie imaginea unui om, foarte diferită de
imaginea pe care majoritatea i1o înc0ipuie' „7n om cu înfăţiare simplă, v(rstă matură, piele
înc0isă la culoare, mic de statură, cocoat, cu o faţă prelungă, nasul lung, spr(ncene groase, aa
înc(t cei care1l văd să se sperie, cu păr rar, cu o cărare în mijlocul capului după moda na#ariteană
i cu o barbă necrescută”. 2 statură mică de mai puţin de 4 picioare i L inci, care, combinată cu o ș
cocoaă i trăsături ur(te, l1ar face pe 8isus o persoană uor de recunoscut. 30iar dacă aceasta s1ar
123
putea să1i supere pe mulţi cretini, noi credem că nu era important pentru un #eu să fie frumos sau
înalt, sau să se nască într1un palat. .ceasta este totui o părere modernă i dacă 8isus ar fi fost un
om mic i ur(t, lumea elenă nu l1ar fi acceptat niciodată ca #eu, aa că primii cretini au trebuit să
ascundă acest lucru. I;istă i alte dove#i că 8isus era un om mic de statură. Faptele lui 8oan <care
au fost e;cluse din Eoul +estament= spun despre 8isus' „. &i1a fost frică i am ţipat i el,
întorc(ndu1se, mi1a apărut ca un om mic de statură, m1a prins de barbă, m1a tras i mi1a #is' 8oan,
nu fii necredincios, ci crede i nu fi curios”.
!n %uca 5@'), citim despre un om numit Na0eu, care încearcă să1l vadă pe 8isus în mulţime. „Ji el
a încercat să vadă cine era 8isus: i nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură”. .cest
verset poate fi citit în două moduri' comentariul despre statură să fie atribuit lui Na0eu sau lui
8isus. .ceastă ambiguitate e;plică de ce a supravieţuit cen#urii. 8isus era mic de înălţime? Eimeni
nu va ti niciodată sigur. 9ar oricare ar fi fost înălţimea lui, 8isus a fost repede arestat în Arădina ș
A0etsimani. 2ricine a avut puţină educaţie cretină tie numele acestui loc, care a devenit scena
celor mai dramatice părţi din povestea vieţii lui 8isus. -tudiind po#iţia acestei mici grădini, a
devenit evident că alegerea ei n1a fost un accident. !n &arcu 54')C, autorul pare că vorbete
despre un punct de oprire dintr1o călătorie c(nd spune' „Ji ei au ajuns într1un loc numit
A0etsimani: i el le1a spus discipolilor' „-taţi aici, în timp ce o să mă rog”.
+otui, aceasta nu a fost o alegere arbitrară. A0etsimani a fost locul deliberat ales, ca să sc0imbe
cursul istoriei. Arădina A0etsimani este la doar )$* de iar#i distanţă i c0iar în faţa porţii de est a
templului, „Poarta dreptăţii”. Pe c(nd 8isus se ruga, probabil că putea vedea peste vale cei doi
st(lpi pe care el i1a repre#entat în clădirea noului 8erusalim i în venirea „împărăţiei 9omnului”, .
vă#ut cum apune soarele pe templul recent reconstruit, tiind bine că va fi arestat în acea noapte.
9in pasajele Dibliei reiese că 8isus era îngrijorat i1i atepta arestarea, dar avea credinţa că Oa0ve
va îndrepta lucrurile în favoarea lui, spun(nd' „+ată, toate lucrurile sunt posibile pentru tine”.
8isus a ales timpul i locul cu mare grijă. Poarta de est, poarta „tsedeR” sau a dreptăţii, era poarta
principală pentru marile sărbători de .nul Eou, arăt(nd trecerea la lună nouă, cea mai apropiată de
ec0inocţiul de primăvară, care cade la sf(ritul lui martie sau la începutul lui aprilie. .ceastă
poartă, at(t de importantă în vi#iunea lui I#ec0iel, era cea pe care 8isus i toţi Rumranienii o
îndrăgeau at(t de mult. !n capitolele 54 i 5$ din I#ec0iel putem citi c(t de importantă era poarta
de est în vi#iunea pe care el ne spune că a avut1o' „Ji gloria 9omnului a intrat în casă prin poarta
care dă înspre est. .poi, el m1a adus înapoi de la poartă spre sanctuar, care dădea spre est: i era
înc0is. .poi mi1a #is 9omnul mie' .ceastă poartă va fi înc0isă, nu se va desc0ide i nimeni nu va
intra pe ea. Iste pentru prinţ: prinţul va sta în ea ca să măn(nce p(ine în faţa 9omnului: el va intra
prin acea poartă. .stfel #ise 9omnul nostru' Poarta curţii interioare care dădea înspre est, va fi
înc0isă în cele ase #ile lucrătoare: dar de -abbat0 va fi desc0isă. Ji prinţul va intra prin această
poartă i va sta l(ngă st(lpul porţii i preoţii vor pregăti ofranda de sacrificiu i ofrandele de pace
i el se va înc0ina în pragul porţii: apoi va merge mai departe”.
.sta este e;act ce a făcut 8isus. Il s1a rugat c(t de aproape a îndră#nit de pragul porţii de est, în
noaptea cu lună plină, la începutul noului an. -1a vă#ut ca prinţ al 8sraelului atept(nd încoronarea,
ca să îndeplinească datoria anunţată de I#ec0iel, „să e;ecute dreptatea” <„mis0pat i tsedeR”=. !n
acea noapte, 8isus a ateptat să răsară luceafărul de #iuă, steaua care răsare la est i care, odată,
anunţa sosirea noului rege al Igiptului, iar în credinţa Rumraniană era semnul noului rege. .ceastă
„profeţie a stelei” se găsete în toate pergamentele, iar în Eumerii C4'56 se spune că o stea se
ridică din 8acob, un sceptru care să conducă lumea. .vea un înţeles e;act pentru 8isus, dar mai
124
t(r#iu a devenit neclar prin cretinii neevrei, fiind privit mai mult ca un semn al naterii sale dec(t
ca un scurt moment al domniei.
.utorul ,evelaţiilor, ultima carte a Eoului +estament, l1a numit pe 8isus „,ădăcina i ramura lui
9avid i steaua luminoasă a dimineţii”. „Pergamentul de ră#boi” din Petera 5 de la Uumran ne
spune că ei au vă#ut „profeţia stelei” în termenii ridicării celor „bl(n#i, umili” într1un ră#boi final
apocaliptic. I;istă o mare posibilitate ca 8isus să fi cre#ut că, făc(nd paii profeţiţi către ră#boi, va
provoca o răscoală populară care ar marca începutul „ră#boiului care să sf(rească lumea”.
9iscipolii lui 8isus tiau că el nu se atepta să supravieţuiască confruntării pe care o începuse cu
templul i autorităţile romane. 8nformaţii suplimentare pot fi adunate din Ivang0elia lui +oma. Ia
con ine secretele vorbelor lui 8isus, scrise de 8uda 9idymos, care se crede că era fratele geamăn al ț
lui 8isus i deci l1a strigat pe +oma, ceea ce însemna „frate geamăn”. .ceastă Ivang0elie nu a fost
structurată ca o naraţiune: este o listă de cuvinte spuse de 8isus în calitate de conducător.
!n vorbele de la numărul 5L, +oma ne spune' „9iscipolii i1au spus lui 8isus' „tim că te vei despărţi
de noi. 3ine va fi conducătorul? „8isus le1a spus' „2riunde ai fi, trebuie să mergi la 8acob cel
9rept, de dragul căruia cerul i păm(ntul au luat fiinţă”. .ceasta indică clar că cearta dintre fraţi se
terminase i că 8isus avea o vi#iune întunecată asupra propriului viitor. Iste uor de vă#ut de ce, cu
)** de ani mai t(r#iu, 3onstantin va respinge Ivang0elia lui +oma din Diblia sa „oficială”, pentru
că versiunea preferată a bisericii romane era că Petru i nu 8acob a devenit următorul conducător, o
pretenţie care acum poate fi vă#ută ca falsă.
!n acea noapte, 8isus a avut intenţia să atepte luceafărul de #iuă să răsară, pentru că nu se atepta
să fie vă#ut de găr#ile din templu înainte de revărsatul #orilor, i, în ciuda arestării sale iminente, a
făcut o ceremonie de înviere de treapta a 8881a, acolo, pe deal, la mică distanţă de cei doi mari
st(lpi vi#ibili ai templului. 3ine era ucenicul pe care1l iniţia, nu tim, dar iniţierea nu era terminată
înainte de arestarea sa. &arcu 54'$51$C ne spune' „%1a urmat un t(năr oarecare, îmbrăcat în p(n#ă
de in, înfăurată în jurul trupului gol: i bărbaţii l1au prins i el a lăsat să cadă p(n#a de in i a fugit
de ei, gol”. .cest incident are acum un înţeles clar, dei nu a putut fi e;plicat p(nă acum.
#ro&esl (i &r&ifi&area
Puterile din 8erusalim aveau acum ce1i doriseră, ambii st(lpi ai acestei micări mesianice
periculoase, care intenţiona să răstoarne pe -an0edrinul i pe procuratorul roman, Pilat din Pont.
Preoţii evrei se temeau de faptul că 8acob le anula dreptul lor la templu, iar romanii erau puţin
nesiguri de politica acestei situaţii. Il tia că aceti evrei aveau o reputaţie de scandalagii, c(nd se
biciuiau ca nebunii, dar avea sprijinul multor trupe bine antrenate în spatele lui. 9in nefericire,
majoritatea erau la distan ă de două #ile de mar de 3e#areea: dacă aceasta însemna că orice ț
revoltă putea fi înăbuită în mai puţin de trei #ile, era destul de t(r#iu pentru el să fie sp(n#urat de
#idurile cetăţii.
Pilat nu era prost. . venit cu un plan care i1a mulţumit pe toţi. Procuratorul roman i1a luat pe 8acob
i pe 8isus, cei doi care pretindeau că sunt st(lpii unei secte subversive, i1a arestat i am(ndoi
ateptau să fie e;ecutaţi. 9ar Pilat tia că era nevoie să înlăture numai unul ca să submine#e
planul, aa că s1a oferit să1l lase pe unul dintre ei să plece i a pus mulţimea numeroasă din faţa lui
să aleagă. .mintiţi1vă că noi numim pe &esia regesc, 8isus, dar acesta nu era numele lui: era
descrierea rolului său de „salvator”, care în ebraică se spune Oe0os0ua. Eumele lui 8acob în
ebraică era desigur Gacov, dar i el putea fi numit „salvator”, adică „8isus”. .a cum am bănuit
încă de c(nd am aflat adevăratul înţeles al numelui Daraba, cei doi oameni ce ateptau judecata se
numeau am(ndoi 8isus' 8isus „regele iudeilor” i 8isus „fiul 9omnului”. 8acob era numit Daraba,
125
adică „fiul 9omnului” pentru că se înţelesese că el era mesia preot i deci, cel mai direct legat de
„+atăl” său.
Iste o invenţie a bisericii de mai t(r#iu că a e;istat o tradiţie de a elibera un pri#onier de Pate.
.cesta nu se înt(mplase niciodată i ar fi fost prostesc să ducă la un obicei. ,ealitatea este că
acesta era planul unic al lui Pilat ca să cree#e o situaţie delicată. 3redincioii din Uumran trebuiau
să fie susţinătorii lui 8acob sau, aa cum a fost descris în #iua respectivă, „8isus Daraba”. 8isus
„regele iudeilor” n1a avut destule glasuri care să strige pentru el, aa că a fost găsit vinovat, biciuit,
încoronat cu g0impi i crucificat pe o cruce în „+”, cu cuvintele „,egele iudeilor” deasupra
capului. Il a murit neobinuit de repede i, dacă a fost cocoat, aa cum era descris în fiţuica de
urmărire, ne putem atepta la aa ceva. Procesul crucificării îngreunea#ă respiraţia i trebuie să1 i ț
miti pieptul în sus încontinuu, ca să scoţi aerul din plăm(ni. 3u un spate curbat sau cocoat, acest
lucru ar fi fost foarte greu i 8isus s1ar fi sufocat imediat.
3ercet(nd întreaga perioadă a secolului 8 e.n., am trecut în revistă tot felul de informaţii, ca să
construim o imagine a ceea ce se înt(mpla de fapt în 8srael. Pentru că noi construiam o nouă i
unică perspectivă asupra vieţii lui 8isus, lucruri care n1ar fi însemnat nimic pentru alţii, am aflat
lucruri importante în imensul pu##le pe care1l aveam în faţă. 7na dintre descoperirile cela mai
importante pe care ni le1am fi putut imagina au fost pasajele obscure dintr1un te;t rabinic,
cunoscut drept +osefta -c0ebuot, care datea#ă din primele secole după Hristos. .cest document
înregistrea#ă amintirile evreilor supravieţuitori din 8erusalim i spune povestea evenimentelor care
au precedat calamitatea din anul 6* e.n. Ji pentru că provine dintr1o tradiţie necretină, noi credem
că este autentic i nemodificat.
!n +osefta -0ebuot 5'4 am dat peste o descriere care aruncă o nouă lumină asupra a ceea ce s1a
înt(mplat între 8isus i 8acob la crucificare. Pasajul începe a a' „9oi preoţi care erau fraţi alergau ș
împreună i unul a ajuns mai repede la altar dec(t celălalt”. Prima propo#iţie este o referire uor de
recunoscut la cursa dintre cei doi fraţi, ca să stabilim care dintre ei va fi mesia preoţesc. 8isus
aproape ajunsese c(nd a murit pe cruce. „. luat un cuţit <pentru omor(rea animalului de sacrificiu=
i l1a înfipt în propria sa inimă”. 8nteresant cum acest nou verset confirmă ideea cretină că 8isus s1
a sacrificat de bunăvoie în faţa lui 9umne#eu, o idee la care nu subscriem p(nă ce nu reconstruim
acele ultime ore c(nd 8isus s1a lăsat într1adevăr arestat. 3(nd 8isus a murit pe cruce, el a fost vă#ut
ca un „miel pascal”, aa cum este menţionat în Petru 5, 5'5@.
7ltima parte a pasajului +osefta -0ebuot este într1adevăr o descoperire epocalăF „,abinul tsedeR a
venit, a stat pe treptele templului i a #is' .scultaţi1mă, o fraţi ai notri, 3asa 8sraeluluiF I tiut'
c(nd se găsete un cadavru, cei mai mari i judecătorii vin i măsoară. .cum i aici, cine i unde
va măsura? !n sanctuar sau în curte? +oţi oamenii au murmurat i au pl(ns după ce a terminat de
#is”. .vem aici L) de cuvinte de importanţă vitală, spuse de 8acob, fratele lui 8isus, probabil în cele
c(teva minute în care 8isus era cobor(t de pe cruce. .r trebui să fie în Diblie, dar nu sunt.
Prima parte a acestui te;t evreiesc rabinic este o descriere a cursei dintre 8isus i 8acob, pentru a se
dovedi preoţi mesia, dei am(ndoi au fost de acord că 8isus a fost &esia regesc. .ceastă relatare
stili#ată ne spune că 8isus aproape îi atinsese scopul de a fi, el singur, ambii st(lpi, el singur, c(nd
s1a auto sacrificat. Fratele său, rabinul tsedeR <în mod literar „învăţătorul 9reptăţii”= era în mod
evident supărat că a pierdut, i s1a adresat membrilor comunităţii Uumran cu pasiune i m(nie, în
timp ce stătea sub poarta lui -olomon, care dădea spre 3urtea Aentililor <neevreilor=.
8acob se referea la o regulă din 9euteronom C5'51@, care spune că poţi acu#a de crimă în funcţie
de distanţa cea mai mică dintre cadavru i ora sau cetate. 3(nd i1a întrebat pe evreii comunităţii
dacă să măsoare „p(nă la sanctuar sau p(nă la curte”, el spunea că ei, evreii presupui a fi plini de
126
merite, erau la fel de vinovaţi ca i san0edrinii care ceruseră omor(rea, deoarece aleseseră să
moară 8isus. .m considerat că este o idee bună să aflăm dacă +emplul lui 8rod avea o platformă
sus la altar. .vea. .ltarul era înalt de peste 5$ picioare i lung de $C de picioare, rampa ridic(ndu1
se de la sud. .ceasta se traduce printr1o pantă de )L de coţi, ceea ce înseamnă că atunci c(nd
fratele care era în frunte alegea să se sacrifice, el era în mod simbolic aproape de calea i#b(n#ii.
.ceastă informaţie înseamnă că putem data „cursa” acestor fraţi între anii C* i 6* e.n., pentru că
tim că +emplul lui 8rod a fost distrus în iunie anul 6* e.n., cur(nd după terminarea lui. .ceasta
confirmă interpretarea noastră că cei doi fraţi sunt 8acob i 8isus, pentru că ei erau conducătorii
comunităţii eseniene în acea vreme. . fost interesant de notat că în v(rful platformei, în colţul de
sud1vest al altarului, erau două găuri de scurgere pentru s(ngele de la sacrificii i un bloc mare de
marmură, cu un inel în mijloc. .cest bloc putea fi ridicat de inelul său, ca să permită accesul la o
grotă de sub altar. %a ceremonia de treapta înt(i a Francmasoneriei modeme, candidatul este
interpelat de un frate ce stă în colţul de sud1vest al templului masonic i îndemnat să ducă o viaţă
morală i dreaptă. !n faţa fratelui care arată trecerea este un bloc de marmură cu un inel mic în
mijloc, suspendat în trei colţuri. .r putea oare e;ista vreo legătură?
.m considerat că citatul din discursul lui 8acob în faţa adepţilor săi este de mare importanţă,
pentru că el confirmă rolul lui 8acob i atitudinea faţă de fratele său în timpul crucificării. .ceste
cuvinte au fost omise din relatările Eoului +estament, ceea ce seamănă mai mult cu o acţiune
deliberată, dec(t accidentală. .a cum am notat, a e;istat o politică clară de a1l coborî pe 8acob de
pe prima po#i ie, în favoarea lui Petru, care a ajuns sub influenţa lui Pavel. 9ovadă că acest te;t ț
conţine cuvintele spuse de 8acob este dată de povestea lui Pilat din Pont, care1i spală m(inile ca
să arate că el acceptă crucificarea, dar nu1i asumă responsabilitatea pentru crimă. +e0nica
spălatului pe m(ini ca să1 i dovedeti nevinovă ia nu era o practică romană, ci una ț ț
RumranianăMeseniană i este deci anterioară descrierii realiste a evenimentelor. 9e îndată ce s1a
găsit un corp i s1a identificat cel mai apropiat ora, v(rstnicilor acelui ora li se cere să ia o viţică
ce nu a tras niciodată la car, să i se rete#e capul i să1i spele m(inile deasupra trupului ei, în timp
ce recită cuvintele „m(inile noastre nu au vărsat acest s(nge, nici oc0ii notri nu l1au vă#ut”.
7rmătorul vers se adresea#ă 9omnului' „-ă nu verse s(ngele nevinovat al poporului din 8srael, i
s(ngele le va fi iertat”.
.ceastă metodă din /ec0iul +estament prin care un criminal se putea dovedi inocent era limpede
în mintea scriitorilor Ivang0eliei sinoptice: &atei, de e;emplu, atribuie aceste cuvinte lui Pontius
Pilat în cap. C6, versetele C41C$' „3(nd Pilat a vă#ut că nu putea să facă nimic, dec(t o mare
ră#meriţă, a luat apă i i1a spălat m(inile în faţa mulţimii, spun(nd' „/edeţi, sunt nevinovat faţă
de s(ngele acestei persoane”. .poi toţi oamenii i au spus' „Eoi i copiii notri să fim răspun#ători
pentru s(ngele lui”. 9acă comparăm pasajul din 9euteronom cu &atei, paralela este evidentă'
„&(inile noastre n1au vărsat acest s(nge, nici oc0ii notri nu l1au vă#ut”. „-unt nevinovat pentru
s(ngele acestei persoane drepte' vedeţi i voi”. Pre#umţia de nevinovăţie a /ec0iului +estament se
ba#ea#ă pe persoana care nu a făcut sau nu a vă#ut o crimă. .ici îl avem pe Pilat, spun(nd că el nu
este vinovat că ar fi făcut fapta i că evreii au vă#ut1o. 2ricine a scris această versiune a
evenimentelor era desigur contient de cuvintele lui 8acob după crucificare i i1a fondat referinţa
i acu#aţia de vină parţială în faţa mulţimii adunate. 8acob nu putea ti cum cuvintele sale vor fi
cur(nd răstălmăcite de către neevrei, ca să acu#e de „teocid” întreaga naţiune evreiască pentru
totdeauna. .firmaţia că mulţimea adunată s1a auto blestemat cu cuvintele „Eoi i copiii notri să
fim răspun#ători pentru s(ngele lui” este o minciună sfruntată i cau#a a C.*** de ani de
antisemitism.
127
+ranscrierea din +osefta -0ebuot a cuvintelor lui 8acob este importantă, deoarece confirmă rolul
lui 8acob în micare i atitudinea sa faţă de fratele său în timpul crucificării: în plus, e;plică
pretinsele acţiuni ale lui Pilat. %ipsa cuvintelor lui 8acob din Eoul +estament a fost o minimali#are
a primei atitudini a lui 8acob, faţă în faţă cu „8isus”. !n timp ce anali#am aceste lucruri rabinice,
am dat peste o referire în &is0nar -ota0 L'), care ne1a clarificat nite lucruri' „Patru#eci de ani
înainte de distrugerea templului, lumina vestică s1a stins, ameninţarea roie a rămas roie, i sorţii
9omnului au că#ut mereu în m(na st(ngă”. Patru#eci de ani repre#enta un număr deosebit pentru
evreii din acea vreme, dar era de asemenea doar perioada de timp înainte de distrugerea templului
i de omor(rea lui 8isus. %umina care s1a stins era &esia regesc, simboli#at de culoarea regală "
rou " i soarta 9omnului se referă la deci#ia mulţimii de a vota pentru 8acob, „st(lpul din partea
dreaptă”, preferat lui 8isus, „st(lpul din partea st(ngă”. Firul rou care răm(ne rou ne spune că
8acob a fost motenitorul dreptului fratelui său mort de a fi considerat noul cap al descendenţei
regale a lui 9avid, ca i învăţătorul 9reptăţii.
. e;istat controversa dacă 8isus a murit pe cruce sau a fost înlocuit cu altcineva. &usulmanii au
susţinut mereu că 8isus nu era pe cruce. 3oranul spune în -ura 4' 5$6' „Ii au spus <cu fală=' „%1am
ucis pe 8isus Hristos, fiul &ariei, apostolul lui .lla0, dar nu l1au omor(t, nu l1au crucificat, ci aa
li s1a părut lor, i cei care nu sunt de acord sunt plini de îndoieli fără cunotinţe <sigure=, pentru că
este sigur că ei nu l1au ucis”. 9e ce unii oameni sunt convini că 8isus a fost crucificat, i alţii sunt
la fel de convini că nu a fost? ,ăspunsul este foarte simplu' ambele tabere sunt convinse că au
dreptate, pentru că au am(ndouă dreptate. 9oi fii ai &ariei au fost judecaţi împreună i am(ndoi
au pretins că sunt salvatori sau mesia: am(ndoi erau deci numiţi 8isus. 7nul a murit pe cruce i
unul nu. 3el care n1a murit a fost 8acob, cel mai puţin important, dar cu o imagine mai bună. I de
mirare cum unii oameni cred că el a înelat crucea.
Simbolrile li Iiss (i Ia&ob
-teaua lui 9avid este astă#i pe deplin acceptată ca simbol al iudaismului, dar 0e;agrama este
formată de fapt din două simboluri suprapuse, pentru a crea un înţeles nou, combinat, iar originea
ei nu este deloc evreiască. /(rful de sus i v(rfurile de jos ale acestei stele sunt v(rfurile a două
piramide suprapuse. Piramida cu v(rful în sus este un vec0i simbol pentru puterea regelui, cu ba#a
odi0nindu1se pe Păm(nt i v(rful ating(nd cerul. 3ealaltă repre#intă puterea preotului stabilit în
ceruri i ating(nd Păm(ntul. -ub această formă este simbolul dublului &esia' &esia preoţească
sau „tsedeR” i &esia regească sau „mis0pat”. Iste singurul semn adevărat al lui 8isus, av(nd i un
înţeles suplimentar " steaua strălucitoare a dinastiei lui 9avid, care răsare dimineaţa. Iste numită
steaua lui 9avid nu pentru că 9avid ar fi inventat1o, ci pentru că 8isus a folosit1o i s1a numit i el
„-teaua lui 9avid”, după cum era profeţia. Eu este deci surprin#ător că acest simbol nu apare în
cărţile vec0i ebraice despre viaţa religioasă i singura ei folosire în trecutul îndepărtat al
iudaismului era ca motiv decorativ, împreună cu celelalte imagini ale 2rientului &ijlociu,
inclu#(nd <ce ironieF= svastica. . ajuns să fie folosită de un număr mare de biserici cretine în Ivul
&ediu i cele mai vec0i e;emple au fost găsite, spre uimirea noastră, pe clădirile ridicate de
3avalerii +emplieri. Folosirea sa în sinagogi a fost foarte t(r#ie.
.lfred Arotte, un celebru constructor de sinagogi de la începutul secolului BB, a scris
următoarele, referitor la -teaua lui 9avid' „3(nd în secolul al B8B1lea a început construcţia
sinagogilor semnificative din punct de vedere ar0itectural, majoritatea ar0itecţilor neevrei se
străduiau să construiască aceste case de rugăciune după modelul construcţiei bisericilor. Ii
credeau că trebuie să caute un simbol care corespunde simbolului bisericilor i au găsit
0e;agrama. 9in cau#a lipsei totale <c0iar pentru teologii evrei erudiţi= a unor informaţii despre
128
simbolul evreiesc, -teaua lui 9avid a fost ridicată la rang de simbol vi#ibil al iudaismului. 3um
forma sa geometrică se preta uor scopurilor de construcţie i ornamentale. Iste deja certificat de
tradiţie că -teaua lui 9avid pentru evrei este un simbol la fel de sf(nt cum este crucea sau cornul
lunii pentru alte credinţe monoteiste”.
Ee1am mirat de felul în care istoria este adesea făcută de idei tulburi i invenţii. -e poate vedea că,
dacă cele două linii laterale ale -telei lui 9avid sunt îndepărtate, lăs(nd săgeţile îndreptate în sus
i în jos ale preotului i regelui, re#ultatul este un pătrat francmason i cercuri. Piramida
preoţească sau cerească devine pătratul pietrei masonice, un instrument folosit la măsurat i care
indică verticalitatea clădirilor, i figurativ, bunătatea umană, calitate pe care egiptenii au numit1o
&a\at, aa cum am vă#ut mai înainte. Piramida regească i păm(nteană este descrisă ca fiind
cercuri, sfere, care, potrivit francmasonilor, marc0ea#ă centrul cercului de unde &aestrul mason
poate pleca fi#ic: aceasta arată c(t de mare este puterea regelui sau a stăp(nitorului.
8isus este i însemnul cretinătăţii. Ji atunci se nate întrebarea' 3are este simbolul iudaismului?
,ăspunsul este crucea. .ceasta este semnul „tau” i are forma crucii pe care a fost 8isus crucificat,
i nu presupusa cruce cu patru braţe, cu partea de jos depăind linia crucii. .m vă#ut mai înainte
că „tau” era semnul lui Oa0ve i ceea ce Peniţii purtau pe frunte cu mult înainte să fie găsiţi de
&oise în 9eertul -inai: este i simbolul magic care era pus pe ui în timpul Patelui <+recerii=.
.m fost uimiţi să descoperim că crucea tip crucifi;, folosită de biserica cretină, este o vec0e
0ieroglifă egipteană care avea înţelesul precis de „salvator”, care în ebraică se traduce „Gosua”, i ș
care în grecete devine „8isus”. Pe scurt, forma de crucifi; nu este un simbol al lui 8isus, ci este
c0iar numele săuF .ceasta ne duce din nou înapoi la Francmasonerie. 3el mai important simbol al
+reptei .rcei ,egale este „triplul tau”, ce poate fi vă#ut pe stindardul principal de pe inscripţia
dintre steagurile lui ,euben i 8uda. .ceste trei „tau”1uri întrepătrunse repre#intă puterea regelui, a
preotului i a profetului. Iste e;plicat de 2rdin după cum urmea#ă' „3ele c(teva însemne ale
sceptrelor denotă funcţiile ,egală, Profetică i -acerdotală, care erau toate i încă ar trebui să fie
conferite într1un mod special, însoţite de cunoaterea secretelor”.
7ltimul simbol pe care am vrut să1l anali#ăm este simbolul petelui, care s1a bucurat în ultimii ani
de reputaţia de însemn al cretinătăţii. 9ei acesta este considerat un simbol cretin, el este un
semn vec0i, o marcă distinctă a preoţimii, i a fost, fără îndoială, simbolul facţiunii nasoreene.
3(nd cretinii l1au folosit ca să1 i identifice locurile sfinte din 8erusalim, spre sf(ritul sec. 8, era ș
singurul semn care e;ista pentru ei. Poate că a fost adoptat de 8oan Dote#ătorul i, aa cum am
discutat deja, numele „nasorean” este o formă a cuv(ntului „na#rani”, care ambele înseamnă „peti
mici” i „cretini” în araba modernă, aa cum însemna i în aramaica de acum C.*** de ani.
tim că 8acob cel 9rept a devenit primul episcop <sau în ebraică, „&ebaPPer”= i că a început să Ș
poarte mitră, ca simbol al funcţiei. .cest însemn este acum purtat de toţi episcopii i nu e;istă
îndoială asupra originii lui " a fost adus de &oise din Igipt. Aur a ajuns la nasoreeni de la vec0ii
egipteni. .ceasta era 0ieroglifa care însemna „.men”, #eul creator al +ebei, care mai t(r#iu s1a
unit cu #eul -oare, ,a, al Igiptului de Gos, ca .men1,a. !ncă o dată putem spune că nu sunt
coincidenţe. Firele legăturilor de la Igipt la 8erusalim, p(nă în vremurile moderne, s1au împletit în
cercetările noastre într1o fr(ng0ie virtualăF !n sf(rit, ne1am amintit c(t de des este spus numele
.men astă#i. Iste folosit #ilnic de către cretini, la sf(ritul fiecărei rugăciuni. 2are iniţial era
folosit ca să atragă binecuv(ntarea #eului .men asupra dorinţelor, astfel ca acestea să se
împlinească? Pentru că +eba era cetatea lui -eRenenre +ao, ne1am atepta ca un astfel de sf(rit de
rugăciune să fi ajuns la israelieni prin &oise, în ceremonia de înviere. %imba ebraică folosete
129
cuv(ntul „amen” ca să înc0eie o rugăciune cu înţelesul „aa să fie”, i cretinii au adoptat1o de la
ei.
/n+l)area min&inosli
9upă moartea lui 8isus, 8acob cel 9rept s1a retras la Uumran să se g(ndească la viitor, pentru că el
era acum singurul mesia cu responsabilitate, repre#ent(nd am(ndoi st(lpii, cel preoţesc i cel
regesc. -e pare că 8acob a fost un conducător puternic i fanatic, scopul său fiind o viaţă morală. ș
Il se abţinea de la orice ar fi putut să1i contamine#e puritatea. Ira at(t de departe de păcat i
„murdărie”, înc(t, spre deosebire de ceilalţi Rumranieni, el nu era obligat la spălarea tradiţională.
Ei se spune că el „nu se spăla niciodată”, dar credem că aceasta se referă doar la folosirea rituală a
apei, el spăl(ndu1se în mod obinuit, ca măsură de igienă. 8mportanţa lui 8acob pentru biserica de
început este confirmată de Faptele C'56, unde Petru îi trimite lui 8acob i fraţilor veti despre
eliberarea sa din înc0isoare' „9ar el, întin#(nd m(na dreaptă asupra lui ca să trăiască în pace, le1a
declarat cum 9omnul l1a scos pe el din înc0isoare. Ji a spus' 9u1te i arată aceste lucruri lui 8acob
i fraţilor. Ji el a plecat i s1a dus în alt loc”.
7ciderea „regelui evreilor” de către un procurator roman a creat multă v(lvă. !n întregul 8srael i
mai departe, oamenii au ajuns să fie interesaţi de micarea mesianică. 2 astfel de persoană a fost
un cetăţean roman cu numele de -aul, care venea dintr1o #onă care este acum sudul +urciei.
Părinţii săi au fost evrei din diasporă i el era un t(năr crescut ca evreu, dar fără cultura i
atitudinile unor adepţi fideli lui Oa0ve, cum era comunitatea Uumran. 8deea că funcţia lui era să1i
persecute pe cretini este un nonsens, pentru că nu e;ista un astfel de cult în acea vreme.
Easoreenii, acum condui de 8acob, erau cei mai evrei dintre evreii pe care ni i1am putea imagina
i sarcina lui -aul a fost doar să înăbue orice rămăiţă de micare de independenţă în numele
romanilor. &andeenii din sudul 8raPului, aa cum am discutat, sunt nasoreenii care au fost alungaţi
de 8uda, a căror migrare poate fi corect datată la anul )6 e.n.: deci pare aproape sigur că acela care
i1a persecutat era însui -aul <alias Pavel=.
-aul a dat, se pare, imboldul micării de eliberare evreieti timp de 56 ani, pentru că în anul L* e.n.
a orbit pe drumul spre 9amasc. -e crede că -aul n1ar fi avut autoritatea să areste#e activitii din
9amasc, iar destinaţia sa este considerată de majoritatea erudiţilor a fi fost Uumran, care era
cunoscut ca 9amasc. 2rbirea i recăpătarea vederii a fost simbolică pentru convertirea sa la cau#a
nasoreeană. Faptul că destinaţia lui -aul a fost într1adevăr, Uumran1ul, reiese din Faptele CC'54,
unde i se spune că va fi pre#entat „3elui 9rept”, o referire evidentă la 8acob. „Ji el a spus'
9omnul părinţilor notri te1a ales pe tine i tu trebuie să1l ve#i pe 3el 9rept, i să1i au#i glasul”.
Pavel a au#it povestea nasoreenilor direct de la 8acob, dar fiind evreu străin i cetăţean roman, nu a
înţeles mesajul i a de#voltat o fabulaţie elenistică pentru povestea morţii lui 8isus i rolul său de
„miel de sacrificiu”. Iste sigur că Pavel era e;clus de la secretele din Uumran, pentru că a petrecut
doar o scurtă perioadă de timp acolo: după cum tim, era nevoie de trei ani de antrenament i
e;aminare ca să devii frate. ,elaţia dintre noul venit i 8acob a devenit repede foarte tensionată.
Pavel avea la activ 56 ani de v(nătoare de evrei răsculaţi i n1a fost niciodată convertit la cau#a lui
8oan Dote#ătorul, 8isus i 8acob. !n sc0imb, a inventat un nou cult, căruia i1a dat numele grecesc de
„cretini”, ca o traducere a cuv(ntului evreu mesia. Il l1a numit pe 8isus, un om pe care nu l1a tiut
niciodată, „3rist” i a început să se înconjoare de discipoli. Pentru că Pavel nu înţelegea
terminologia nasoreeană, el a fost prima persoană care a tiut să aplice e;actitatea literală la
alegoria învăţăturilor lui 8isus, i dintr1un patriot evreu, a creat un #euMom făcător de minuni. Il a
pretins că a avut sprijinul lui -imion Petru, dar aceasta era doar una din nenumăratele lui minciuni.
130
-imion Petru a emis un mandat împotriva oricărei alte autorităţi dec(t conducerea nasoreeană' „Fii
cu mare băgare de seamă' să nu asculţi de alt învăţător dec(t de cel care aduce de la 8erusalim
mărturia lui 8acob, fratele 9omnului”.
9upă ce am citit interpretările lui ,obert Iisenman despre +e;tele Uumran, nu ne1am mai îndoit
de identitatea lui Pavel, ca „2ratorul de minciuni”, care s1a bătut cu 8acob, „învăţătorul dreptăţii”.
Folosirea cuv(ntului „orator” este un joc de cuvinte tipic Rumranian, care se referă la procedeele
de bote#, asociate cu adversarul său. HabaPPuP Pes0er arată că acest individ „toarnă asupra
8sraelului apele minciunii” i „îi conduce greit într1un pustiu, fără o ţintă”. Gocul de cuvinte leagă
cuv(ntul „ţintă” " drum, cale " de „sc0imbarea 0otarelor legii”. 3redem că „mincinosul” i
inamicul lui 8acob era Pavel: omul care a minţit despre învăţătura sa ca fariseu, a minţit despre
misiunea lui Hristos, a spus că legea evreilor nu e importantă i a admis pe cei necircumcii. Iste
evident din scrisorile lui Pavel că apostolii din 8erusalim au fost trimii în teritoriu ca să1i
submine#e autoritatea i să1i contra#ică învăţătura. Pavel vorbete de adversari de un înalt
prestigiu, care erau „vestiţi că sunt ceva” i ca „st(lpi vestiţi” i el declară că nu este dependent de
apostoli. !i descrie ca pe „slujitorii lui -atan”, „apostoli fali” i „fraţi prefăcuţi”. Iste mirat că
unii convertiţi galateni se iau după „o Ivang0elie diferită” i le spune' „9acă cineva î i predică o ț
Ivang0elie opusă celei pe care ai primit1o, blestemă1l”. !i numete pe emisarii lui 8acob, „Fraţi
prefăcuţi, intraţi prin înelăciune ca să ne spione#e libertatea cre#(nd în 8isus Hristos i care ne pot
transforma în sclavi”.
7nii comentatori, cum ar fi Hyam &accoby, au avut un argument puternic că Pavel nu a fost
niciodată fariseu rabin, ci un simplu aventurier dintr1o familie obscură. -crierile ebonite confirmă
că Pavel nu are familie sau învăţătură fariseică. -1a născut din părinţi neevrei din +ars i convertit ș
la iudaism. . venit la 8erusalim c(nd era adult i a devenit pajul &arelui Preot. 3(nd a fost
de#amăgit în speranţele de avansare, s1a despărţit de &arele Preot i i1a întemeiat propria religie.
Pavel recunotea că e;istă două versiuni opuse despre via a i misiunea lui Hristos' falsele ț
învăţături ale lui 8acob, fratele lui Hristos, i propria sa poveste, romanţată, misterioasă, care nu
lua în considerare credinţele de ba#ă ale 8udaismului. !n 3orinteni 5,@'C*1C$ recunoate pe faţă
dispreţul pentru Diserica din 8erusalim i afirmă desc0is că e un mincinos fără scrupule' „&1a
făcut evreu pentru evrei, ca să1i c(tig pe evrei. Pentru cei care nu aveau lege eram eu însui
eliberat de lege. .m fost totul, pentru toţi oamenii. .a am alergat ca să înving: aa lupt eu fără să
dau din m(ini”. .cest dispreţ desc0is pentru %ege i imboldul de a spune i face ceva ca să1i
împlinească propriile scopuri, arată de ce 8acob i comunitatea Uumran l1au numit pe Paul „2rator
de minciuni”.
!n ,omani 5*'5C i nu numai, Pavel îi anunţă dorinţa de a întemeia o comunitate care „nu va face
diferenţă între evrei i greci”. .ceasta este ambiţia care a caracteri#at familia irodiană i pe
susţinătorii lor. Pavel a legiferat forţele ocupaţiei care îl alungaseră pe 9avid din 8erusalim i le
omor(se regeleMmesia. Il s1a g(ndit că „trebuie să asculţi de autorităţile conducătoare. 9in
moment ce toate guvernele se trag din 9umne#eu, autorităţile civile au fost numite de 9umne#eu”.
3etăţenia romană a lui Pavel a fost c(tigată prin muncă. .cest pirat al cultului a provocat multă
ură i frică. .ccesul lui rapid la cercul puterii irodiene de la 8erusalim este descris în Fapte i îl
elimină pe Pavel ca un posibil conspirator împotriva lui 8acob, pentru că el s1a străduit să evite
calomniile. Pavel a continuat să fure „secretele” comunităţii Uumran, pentru propriile învăţături.
!n 3orintieni 5,)'@, Pavel folosete imaginea „construcţiei” i a „punerii temeliei” din HabaPPuP
Pes0er, c(nd î i descrie comunitatea ca pe „construcţia lui 9umne#eu”, i se referă la el însui ca ș
131
„ar0itect” i la 8isus Hristos ca la „piatra de boltă”. .cetia sunt, desigur, termenii folosiţi de 8isus
i de toţi nasoreenii care au fost transmii Francmasoneriei.
Ee1am ocupat deja de m(nia nasoreenilor la Uumran, provocată de opo#iţia lui Pavel faţă de 8acob
cel 9rept ca mesia sigur i de pretenţia falsă a lui Pavel că Petru a fost conducătorul bisericii din
8erusalim. Pavel a încercat să preia conducerea pentru el, cu pretenţia falsă că are învăţături
fariseice, predate de Aamaliel <un mare doctor în drept=, dar a avut instinctul politic să tie că nu
va reui singur. 3(t de nepopular era Pavel printre oamenii din 8erusalim este evident în capitolul
C5 al Faptelor. .ici, Pavel îi depăete autoritatea i intră în templu, dar este t(r(t afară i linat
de mulţimea care îl recunoa te ca omul care le1a vorbit împotriva 3omunităţii de rugăciune i a ș
%egii, c(nd a fost la Ifes. ,ăscoala care a i#bucnit trebuie că a luat o mare amploare, pentru că
Diblia ne spune că „întreg 8erusalimul era răsculat” i c(teva sute de soldaţi romani au fost scoi
afară din Fortăreaţa .ntonia, care, din fericire pentru Pavel, se învecina cu curtea templului.
30ris a vi#itat amfiteatrul din Ifes, unde Pavel a vorbit mulţimii adunate, dar nu a judecat bine
oca#ia ivită. !n acea vreme, Ifes avea o populaţie cosmopolită, inclu#(nd una dintre cele mai mari
comunităţi evreieti din afara 8sraelului. 3a i evreii din .le;andria, mulţi erau terapeuţi, o sectă
de vindecători str(ns legaţi de esenienii din Uumran. !n ruinele reconstruite, 30ris a găsit o piatră
mare av(nd semnul +0erapentai, un toiag i un arpe care a devenit simbolul medicinii în întreaga
lume. .ceti evrei, foarte inteligenţi i bine informaţi, nu aveau timp pentru Pavel i nebunia lui,
iar predicatorul autodesemnat a fost încarcerat într1o clădire mică pe un deluor sterp, abia vi#ibil
din amfiteatru. 30ris a fost mirat c(t de cumsecade era lumea, dacă l1au ţinut acolo.
Pavel a scăpat cu viaţă din răscoala de la 8erusalim, dar în anul LC e.n. a fost r(ndul lui 8acob să
atace templul din 8erusalim. -crierile lui Ipip0anius, episcop de 3onstantia <)5$14*) e.n.= ne spun
că martorii oculari au pretins că 8acob începuse să poarte platoa i mitra de mare preot i
pretindea, ca prim episcop al 8erusalimului, dreptul de a intra în -f(nta -fintelor o dată pe an. Pare
posibil că 8acob l1a urmat pe fratele său mai mare, forţ(nd intrarea în templu neanunţat i a fost
imediat arestat. Eoul +estament a e;clus detaliile asasinării, dar o Ivang0elie respinsă de
împăratul păg(n 3onstantin, „. doua .pocalipsă a lui 8acob”, relatea#ă evenimentul după cum
urmea#ă' „Preoţii l1au găsit st(nd l(ngă coloanele templului, l(ngă puternica piatră de boltă. Ji ei
au 0otăr(t să1l arunce jos din înălţime i l1au dat jos. Ji l1au prins i lovit pe c(nd îl t(rau pe
păm(nt. %1au întins afară i i1au pus o piatră pe abdomen. +oţi i1au pus piciorul pe el, spun(nd „ai
greit”. 9in nou l1au ridicat, deoarece era încă în viaţă, i l1au pus să sape o groapă. %1au pus să
stea în picioare în ea. 9upă ce l1au acoperit p(nă la abdomen, l1au bătut cu pietre”.
7nele părţi din templu erau încă în construcţie i piatra pusă pe abdomenul lui 8acob era acolo
pentru construcţie: astfel, ar fi putut fi piatră cioplită, adică un bloc de piatră tăiat din carieră. Iste
interesant de notat că în %oja masonă, un bloc tăiat este pus în colţul de nord1est al %ojei. I;istă o
poveste referitoare la moartea lui 8acob, ce ar putea avea legături masonice. Hegesippus, o
autoritate cretină din secolul al 881lea, scria' „.a că l1au aruncat pe 8acob cel 9rept i au început
să1l lovească cu pietre, deoarece nu a fost omor(t de cădere: dar el a îngenunc0eat, spun(nd' „2,
+atăl meu, vreau ca tu să1i ierţi, că ei nu tiu ce fac”. !n timp ce1l loveau cu pietre, unul din preoţii
fiilor lui ,e0ab, despre care profetul 8eremia depune mărturie, a strigat' „2prete1teF 3e faci? 3el
9rept se roagă pentru tine”, dar unul din ei, care era piuar, a lovit capul celui 9rept cu măciuca sa.
%ovitura de moarte dată lui 8acob de măciuca piuarului nu este un fapt istoric, dar ne1am g(ndit că
ar putea fi o tradiţie adăugată de Rumranieni ca să cree#e un pes0er e;act din Hiram .bif. !n felul
acesta, martiriul lui 8acob, !nvăţătorul 9reptăţii, ar fi fost vă#ut ca o reluare a morţii ar0itectului
primului templu al lui -olomon <-eRenenre +ao=. 2 lovitură în frunte l1a omor(t i pe Hiram .bif
132
c(nd stătea în primul templu aproape terminat i pe 8acob în templul aproape terminat.
-imilitudinile sunt prea puternice ca să fie doar o coincidenţă. %egătura cu templul a continuat
după moarte. -e crede că morm(ntul lui 8acob se află în /alea Hidron, care începe de la poarta de
est a templului. 8ntrarea e i acum marcată dramatic de o perec0e de st(lpi splendi#i, tăia i în ț
st(ncă.
Gosep0us a relatat că locuitorii 8erusalimului au fost puternic ofensaţi de moartea lui 8acob i că l1
au contactat în secret pe regele .grippa, îndemn(ndu1l să1l pedepsească pe marele preot .nanus
pentru acţiunile sale rele i nelegiuite. Ivreii i1au găsit dreptatea i .nanus a fost destituit.
-ingura parte semnificativă a investigaţiei noastre care a rămas un mister a fost sursa de nume
masonice ale ucigailor lui Hiram .bif, numiţi Gubelo, Gubela i Gubelum. !n afară de faptul
aparent fără legătură că „Gubal” înseamnă munte în arabă, n1am putut depista vreun înţeles. +otui,
dacă cercetăm atent moartea lui 8acob, învăţătorul 9reptăţii, dăm peste o anali#ă instructivă a
profesorului Iisenman. ,eferindu1se la HabaPPuP Pes0er, găsit la Uumran, el spune' „Pes0er, care
se referă la „m(nie” i „#ile de sărbătoare” în te;tele subliniate, discută felul în care „Preotul cel
rău” l1a urmărit pe învăţătorul cel 9rept ca să1l umilească sau să1l distrugă cu m(nia sa, p(nă la
casa unde s1a retras <sau casa unde a fost descoperit=. Forma „leval\o” nu apare în te;tul subliniat,
dar indică o acţiune puternică i folosit într1un conte;t aparent violent, probabil înseamnă
„distruge”.
Iisenman observă mai departe' „9eoarece alu#ia la „cupa de m(nie” a 9omnului este ră#bunarea
divină i răsplata pentru distrugerea !nvăţătorului cel 9rept, sensul lui „tevalMenu”, aici, i ca o
consecinţă, cel de „leval\o”Mleval\am” de mai înainte, este desigur termenul pentru distrugere”. -1ar
putea oare ca aceste trei cuvinte de la pes0er care se referă la omor(rea lui 8acob în &anuscrisele
de la &area &oartă, leval*o, leval*am i teval+enu, să fie originea lui Gubelo, Gubela i Gubelum?
Comoara e5reilor
Ei se pare posibil ca ră#boiul evreiesc din LL16* e.n. să fi fost provocat de tensiunile create de
uciderea lui 8acob cel 9rept i am descoperit că a fost st(rnit de Gosep0us. 9ei documentul
original nu mai e;istă, tim despre el pentru că părintele bisericii din secolul al 881lea, 2rigene, a
făcut referire la observaţiile lui Gosep0us. Il a scris' „9ei nu credea în 8isus ca fiind Hristos,
Gosep0us, c(nd a căutat adevărata cau#ă a căderii 8erusalimului, ar fi trebuit să spună că
persecutarea lui 8isus a fost cau#a ruinei sale, deoarece oamenii îl omor(seră pe profetul &esia0.
Ji totui, ca i cum ar fi fost împotriva voinţei sale " i nu suntem departe de adevăr " el spune că
aa li se cuvine evreilor, ca ră#bunare pentru 8acob cel 9rept, care era fratele 8isus, aa1numitul
Hristos, pentru că îl omor(seră, dei el era un om foarte drept”.
.stă#i, mulţi cretini nu cunosc subiectul care le este aa de drag, dar c(nd înţelegi că preoţia lui
8isus a durat doar 5 an i a lui 8acob C*, pare logic că 8acob a fost personajul mai cunoscut la
vremea aceea. Po#iţia i influenţa lui 8acob ca frate al lui 8isus sunt redate în documentele vec0i,
dar ele sunt înlăturate din învăţătura catolică, aa că laicii i c0iar clerul nu au informaţii.
,ă#boiul care a i#bucnit în anul LL e.n. a început cu o perioadă de 4 ani de sălbăticie i cru#ime,
cu fapte îngro#itoare comise de evrei împotriva romanilor, de romani împotriva evreilor i de evrei
împotriva evreilor. 2rorile care s1au înt(mplat au fost uluitoare, la fel ca cele din revoluţiile
france#ă i rusă. Gosep0us, istoricul evreilor, era comandantul evreu din Aalileea, p(nă c(nd a
trecut de partea adversă i i1a urmat fotii ofiţeri cu mare pasiune. %a început, evreii au făcut un
lucru bun, apăr(nd legiunea siriană care mărăluia împotriva 8erusalimului, dar nu au putut
înfr(nge puterea armatei romane.
133
Easoreenii care credeau în puterea sabiei pentru a instaura domnia lui 9umne#eu erau numiţi
#eloţi i este sigur că ei au cucerit 8erusalimul i templul în noiembrie L6 e.n. 3ondui de 8on
Aise0ala, #eloţii au descoperit că mulţi preoţi ai templului i conducători ai cetăţii voiau să facă
pace cu romanii. . a ceva nu era de tolerat i oricine g(ndea astfel era imediat omor(t. Forţele ș
romane îi înconjuraseră total i a devenit evident c0iar i pentru cel mai înflăcărat #elot că sf(ritul
nu putea fi departe. !n primăvara anului L> e.n. s1a luat 0otăr(rea să fie ascunse comorile
templului, pergamentele sacre, vasele i ta;ele, ca să nu cadă în m(inile păg(nilor. .u acţionat la
timp, deoarece, în iunie, romanii au distrus 8eri0onul i ae#area de la Uumran. 9oi ani mai t(r#iu,
8erusalimul a că#ut în m(inile lui +itus i #eloţii au fost omor(ţi sau făcuţi pri#onieri. i în cele din
urmă, ultimul dintre evreii care tiau secretele nasoreene a murit, c(nd întreaga populaţie de la
&asada s1a sinucis, prefer(nd să moară dec(t să se predea romanilor.
-ecretele au fost transmise nasoreenilor de la &oise i au fost depo#itate, aa cum a spus profetul,
într1o boltă sub fundaţia templului, c(t mai aproape de -f(nta -fintelor. .lte lucruri au fost
ascunse în cel puţin cinci alte locuri din ţară, inclusiv în peterile de sub dealurile ce înconjoară
Uumran1ul. 7nul dintre manuscrisele găsite în acele peteri era făcut dintr1o folie de aramă, lungă
de > picioare i lată de un picior, care a fost rulată de la margini spre centru, ca să forme#e un
pergament geamăn, despărţit în mijloc ca să forme#e două tuburi. Ic0ipa care a investigat n1a
putut să1l citească la început, pentru că era complet o;idat, dar a fost desc0is prin tăiere în f(ii i
refăcut de o ec0ipă de la 3olegiul +e0nologic &anc0ester, în 5@$$. Go0n .llegro ne1a e;plicat
bucuria pe care a simţit1o c(nd conţinutul pergamentului de aramă a devenit clar' „3(nd, cuv(nt
după cuv(nt, a apărut sesi#abil mesajul întregului document, nu mi1a venit să1mi cred oc0ilor. .m
refu#at cu 0otăr(re să cred p(nă c(nd mai multe f(ii au fost luate i curăţate. +otui, după ce o altă
coloană sau două din manuscris au fost descifrate, m1am grăbit să1i trimit scrisori lui Harding, cu
vestea că peterile din Uumran au produs cea mai mare surpri#ă dintre toate " un inventar al
comorii sacre de aur, argint i vase cu sacrificii sfinte, precum i vase sfinte de orice fel”.
8nterpretarea lui Go0n .llegro a „&anuscrisului de aramă” indică e;istenţa a cel puţin unei alte
copii, depusă c0iar în templu' „!n grotă <-0(t0=, într1o groapă ce se desc0ide către nord i
îngropate în gura ei' o copie a acestui document cu o e;plicaţie i măsurile lui, un inventar al
fiecărui lucru i alte lucruri”. Putea fi acesta manuscrisul pe care l1au găsit +emplierii? 9acă da, ar
fi putut să arate ca o 0artă perfectă a comorilor, cu note detaliate.
.llegro a continuat să arate că „-0(t0” <cu înţelesul de mină sau grotă= era c0iar sub altarul
templului. „Arota pe care o tiam era acoperită cu un bloc de marmură cu inel la mijloc. %istele
&anuscrisului de .ramă includ cantităţi uriae de aur, argint, obiecte preţioase i cel puţin C4 de
pergamente în interiorul templului. -unt date indicaţii pentru L5 de ascun#ători diferite,
următoarele fiind tipice pentru liste' „!n camera interioară a celor doi st(lpi gemeni ce susţin arcul
porţii duble, cu faţa spre est, la intrare, îngropat la o ad(ncime de ) coţi, este un urcior, în el un
pergament, sub el 4C de taleri. !n re#ervorul care este la 5@ coţi în faţa porţii de est, sunt vase, i în
interiorul lor 5* taleri. !n curte, sub colţul dinspre sud' vase de aur i argint pentru #eciuială,
ba#ine de stropit, cupe, vase de sacrificiu, vase de libaţiune, cu toatele, L*@. !n peteră, care este în
&%H&, în nord' vase pentru #eciuială i podoabe. 8ntrarea este sub colţul de vest. !n pasajele
subterane ale gropilor, în pasajul ce dă spre sud, îngropaţi în g0ips la 5L coţi' CC de taleri. %a gura
i#vorului templului' vase de argint i vase de aur pentru #eciuială i bani, totalul fiind de L** de
taleri”.
Jtim că primii 3avaleri +emplieri au găsit nite pergamente în 555@ e.n. .cum am înţeles de ce au
petrecut alţi > ani săp(nd sub ruinele templului. I;plicaţia pentru înălţarea rapidă a 2rdinului la
avere i faimă nu a mai fost un misterF
134
Oml &are a s&himbat apa 'n 5in
9upă ce evreii au pierdut ră#boiul i templul a fost distrus pentru ultima oară, pergamentele
îngropate au #ăcut uitate i învăţăturile lui 8isus i ale nasoreenilor au fost înlocuite de cretinism,
care va fi mai bine descris drept „Paulian”. Faptul că teologia cretină nu reuete să reflecte
conţinutul învăţăturilor care au supravieţuit celor ale lui 8isus, tinde să sugere#e că dogma este o
adăugire ulterioară. 9octrinele inventate de Pavel erau total diferite de ideile revoluţionare ale lui
8isus.
8isus a fost un revoluţionar i un pionier al g(ndirii democratice. 9in cau#a lui Pavel i a cultului
ierar0ic non1evreu pe care l1a format, învăţăturile lui 8isus au fost îngropate i uitate. 9ar noi tiam
că ele urmau să reînvie. .cum am pus cap la cap povestea despre cum au ajuns pergamentele să
fie îngropate i am de#voltat o ipote#ă plau#ibilă despre posibilul lor conţinut. 9in plimbarea
noastră prin istorie, ne1am ales cu un fir continuu ce ducea la uciderea lui -eRenenre +ao, de la
de#voltarea naţiunii evreieti la înflorirea conceptelor &a\at din cadrul comunităţii Uumran. .m
descoperit instrucţiunile pentru ascunderea pergamentelor secrete în -f(nta -fintelor, sub templu,
i am citit relatările distrugerii esenienilor i a templului lor. &ai răm(nea un spaţiu de peste 5.***
de ani ce urma a fi cercetat. !n acest punct, am 0otăr(t să cercetăm din nou toate ritualurile
masonice pe care le tiam, de la .rca ,egală p(nă la ritualurile de gradul )). Poate datorită marii
răsp(ndiri a literaturii masonice i a variaţiilor ritualului vom putea descoperi indicii ulterioare
care să ne ajute în căutarea noastră. .m anali#at de asemenea foarte atent, într1un stadiu incipient
al cercetării noastre, biserica celtică, care a avut o influenţă puternică asupra de#voltării societăţii
scoţiene la vremea aceea: am cre#ut că ar fi putut foarte bine influenţa ,eînvierea celtică a lui
,obert Druce, care a coincis cu decăderea +emplierilor.
.ceastă muncă trebuia de asemenea reanali#ată, ca să vedem dacă putem acoperi golul de 5.***
de ani din construcţia povetii noastre. .m 0otăr(t că investigaţia noastră ar trebui să continue cu
o privire mai atentă la ce s1a înt(mplat cu vestigiile bisericii de la 8erusalim după distrugerea
romană a templului, să vedem cum " dacă în vreun fel " se leagă de biserica celtică.
CONCLU,II
1 ,evă#(nd viaţa lui 8isus în lumina informaţiilor adunate din Diblie, &anuscrisele de la &area
&oartă, Francmasoneria, secretul reconstituit al st(lpilor i +e;tele Ivreieti 2bscure, toate s1au
dovedit a fi uimitor de fructuoase. .m descoperit că 8isus, sau Oa0os0ua ben Gosep0 după cum era
cunoscut, a avut o perioadă de preoţie activă de numai un an, în timpul căreia a fost deosebit de
nepopular at(t în Uumran, c(t i în 8erusalim, pentru că anunţase că repre#intă ambii st(lpi.
1 .m confirmat că 8isus avea o elită care deţinea secrete speciale, folosea e;presii cum ar fi „să
transformi apa în vin” ca metafore pentru evenimente obinuite. .lte descrieri pe care acum le
înţelegem includeau termeni ca „păcătoi” i „desfr(naţi”, „beţivi” i „prostituate”, care pur i
simplu se refereau la oamenii care se amestecau cu romanii. 30iar i rugăciunea +atăl Eostru ar
putea fi tradusă la adevăratul ei înţeles.
1 .m stabilit că Rumranienii foloseau învierea simulată ca mijloc de admitere la cea mai înaltă
treaptă a lor, iniţiaţii fiind cunoscuţi drept „vii”, oricine altcineva fiind numit „mort”. 7n bun
e;emplu de cum foloseau adepţii lui 8isus această înviere ca intrare în cercul lor restr(ns este
povestea lui .nanias i -app0ira, care arată că o calitate de membru în acea elită era reversibilă.
Povestea lui %a#ăr a arătat i mai mult că o persoană putea să adere, să plece i să adere din nou,
plecarea fiind descrisă ca „moarte temporară”.
1 ,olul st(lpilor era centrul absolut al oricărei acţiuni făcute de 8isus i, c(nd a fost arestat în
Arădina A0etsimani, el a făcut o ceremonie de înviere la doar )$* de iar#i distanţă de st(lpii
135
gemeni ai templului din 8erusalim. 2 altă legătură directă cu Francmasoneria s1a găsit în imaginea
luceafărului de #iuă' „-teaua va răsări din 8acob, un sceptru care va conduce lumea”.
1 8pote#ele noastre anterioare că au fost doi 8isus Hristos au fost dovedite i noi tim acum că cel
care a murit a fost Oa0os0ua ben Gosep0 " „regele evreilor” " iar fratele său, 8acob, 8acob ben
Gosep0, era „8isus Daraba”, numit p(nă în #iua de a#i „Fiul 9omnului”.
1 .m descoperit lungul discurs uitat din 3urtea Aentililor a lui 8acob după crucificare, care a fost
modificat de cretinii de mai t(r#iu, ca să cree#e o ba#ă pentru antisemitismul ce avea să dure#e
aproape 5.*** de ani.
1 3redem acum că am înţeles originea acelui concept ciudat cretin al -fintei +reimi, care1l descrie
pe +atăl, pe Fiu i pe -f(ntul 9u0 ca pe trei persoane într1un 9umne#eu. Pentru noi, această
întreită 9umne#eire a dovedit că cretinismul era o religie monoteistă. !n plus, nu înţelegeam cine
era 9u0ul -f(nt, 8isus, ori altcineva.
1 3retinii păreau să evite să se g(ndească prea mult la conceptul de +reime, pentru că nu avea
înţeles. 2riginea +reimii este paradigma st(lpului. 9umne#eu +atăl este c0eia de boltă „s0alom”,
fiul lui 9umne#eu este st(lpul „tsedeR” i regele evreilor este st(lpul „mis0ap”. 3ei doi st(lpi sunt
în întregime păm(nteni, iar c(nd arcul ceresc sau pragul este la locul lui, se reali#ea#ă o armonie
perfectă între 9umne#eu i supuii săi. Folosirea st(lpilor i a unor descrieri ca 8isus Hristos "
„Piatra de Doltă”, are legături puternice cu Francmasoneria, dar am găsit ecouri evidente privind
originea egipteană a secretelor evreilor.
1 -imbolul cretin al crucii nu este deloc identic cu structura pe care a murit 8isus " în loc de
aceasta, apare în forma unei 0ieroglife egiptene ce înseamnă „salvatorul”. !nsemnele unui episcop,
purtate de 8acob i purtate i astă#i, s1au dovedit a fi o altă 0ieroglifă ce însemna .men, #eul
creator al +ebei. 30iar i numele Uumran înseamnă „arcadă peste doi st(lpi”, confirm(nd că
această imagine era centrală pentru opinia despre lume a comunităţii.
1 .m descoperit că începuturile bisericii cretine nu au nimic comun cu 8isus: a fost invenţia unui
străin numit -aul, i mai t(r#iu, Pavel. -untem siguri că el este personajul identificat în ș
&anuscrisele de la &area &oartă ca „oratorul minciunilor” i că el este cel care s1a înfruntat cu
8acob ca să deturne#e cultul nasoreean.
1 Eici Pavel i nici adepţii săi nu au reuit să înţeleagă paradigma st(lpilor i au sf(rit prin a
raţionali#a g(ndirea evreiască, invent(nd ideea deosebită i foarte neevreiască a -fintei +reimi.
1 &ai important, acum tiam că nasoreenii din Uumran credeau că sf(ritul timpului sosise, aa că
ei i1au ascuns pergamentele cele mai secrete într1o boltă sub fundaţiile templului, c(t mai aproape
de -f(nta -fintelor. !n ră#boiul care a urmat, majoritatea evreilor din jurul 8erusalimului au fost
omor(ţi sau au fugit i pergamentele îngropate au stat uitate p(nă c(nd o rangă a +emplierilor s1a
rupt c(nd le1a de#gropat.
Capitoll !1 " /N2IEREA
2estigiile biseri&ii %in Iersalim
9e#voltarea credinţei false a lui Hristos a distrus învăţăturile nasoreene ale lui 8isus, dar am găsit
mărturii despre e;istenţa unor supravieţuitori ai ră#boiului evreiesc din LL16* e.n., care au
transmis esenţa mesajului lui 8isus în ţări străine, inclusiv în 8nsulele Dritanice, trec(nd prin
.le;andria i Igipt. 2 sectă numită ebionim sau ebioniţi erau descendenţi direcţi ai bisericii lui
8acob, numele fiind acelai cu cel pe care îl foloseau Rumranienii " ebionim " care, acum tim,
însemna „cel sărac”. .ceastă sectă credea cu fervoare în învăţăturile lui 8acob cel 9rept i că 8isus
a fost un mare învăţător, dar un muritor, nu un #eu. Ii încă se mai consideră evrei i cred că 8isus a
fost &esia, după „încoronarea” sa de către 8oan. ,elatările arată i că ei îl urau pe Pavel, pe care îl
vedeau ca pe inamicul adevărului. %a mult timp după moartea lui 8isus i 8acob, termenii „ebionit”
136
i „nasoreean” au fost sinonimi i aceste popoare au fost condamnate, sub ambele nume, de
biserica de la ,oma, drept eretice. +otui, toţi descendenţii bisericii din 8erusalim, cu e;cepţia
părţii deviante a lui Pavel, credeau că 8isus este om i nu #eu, aa că mult lăudatul /atican i
urmaii săi sunt adevăraţii păg(ni i „eretici”.
,obert a fost crescut într1un mediu vorbitor de gale#ă i a fost toată viaţa interesat de biserica celtă
i de mitologia strămoilor săi. . fost educat i tia că cretinismul a venit prima dată în 8rlanda
din .le;andria, prin -pania, probabil pe la anul C** e.n. i că i#olarea ţării de Iuropa romani#ată a
permis apariţia unui tip distinct de cretinism. !n anul 4)C e.n., PatricP s1a dus în 8rlanda i, mai
t(r#iu, se spune că a naufragiat pe coasta nordică la .nglesey, unde s1a adăpostit de furtună într1o
peteră, pe o insulă mică, nu departe de casa lui ,obert. %egenda spune că atunci c(nd sf(ntul s1a
întors în siguranţă la ţărmul ţinutului său, a construit biserica %lanbadrig, ca să1i mulţumească lui
9umne#eu că a ajuns cu bine.
&ai e;istă i o altă biserică, mai t(r#iu dedicată lui PatricP <sau Padrig în gale#ă=, c0iar în ora.
Potrivit versiunilor catolice ale povetii, se presupune că el venea de la ,oma, dar legenda lui nu a
fost îmbrăţiată de erudiţii celţi, pentru că scrierile care au rămas de la PatricP îl arată ca un adept
al „ere#iei ariene”, adică nu credea în naterea Fecioarei sau că 8isus ar fi fost altceva dec(t un
muritorF .stfel de idei erau persecutate de biserica romană, dar p(nă la -inodul de la S0itby din
LL4 e.n. ei nu aveau putere în multe regate din 8rlanda, -coţia i nordul .ngliei. +radiţia lor spune
că -f(ntul PatricP a introdus principalul curent al cretinismului roman în ţară în secolul al /1lea
e.n., dar sistemul cu episcopi i dioce#e teritoriale, format după sistemul administrativ al
8mperiului ,oman, nu e;ista în acea vreme. .ceastă versiune a legendei pare a fi o încercare tipică
a bisericii romane de a modifica un sf(nt local e;istent i de a1i sc0imba povestea ca să reflecte
versiunea lor preferată.
.devărul este că în secolele al /1lea i al /81lea, mănăstirile irlande#e au devenit mari centre de
învăţătură sub auspiciile bisericii celtice, care a trimis misionari sfinţi precum 3olumba, 8ltut i
9ubricius la 0otarul celtic al Iuropei. 3eea ce pentru majoritatea Iuropei era o „Ipocă
întunecată”, pentru 8rlanda era o perioadă de aur, c(nd era cel mai important centru de tiinţă al
lumii cretine. .rta religioasă, cum ar fi .rdag0 30alice, 3artea lui Hells i alte manuscrise, a
înflorit laolaltă cu reali#ări artistice seculare, c0iar păg(ne, cum ar fi +ara Drooc0 i marea
naraţiune irlande#ă +ain Do 3uilange. Diserica celtică s1a întins din 8rlanda în Qara Aalilor, -coţia
i nordul .ngliei, i ermiţii i preoţii săi au construit multe bisericu e în părţile mai sălbatice din ț
vestul &arii Dritanii. Eu e;istau biserici care să servească nevoilor de rugăciune ale populaţiei
locale, deoarece majoritatea acestor biserici de început nu erau situate în centre populate. Ile erau,
ca i Uumran, avanposturi i#olate din sălbăticie, unde sfinţenia putea să1i cure e moral, iar ț
întemeietorul fiecărei mănăstiri sau biserici era considerat un sf(nt.
9e la începutul căutării noastre, am înţeles importanţa legăturii dintre celţi i teologia sumerienilor
i ne1am referit la modelele împletite, îmbinate ale celţilor, care dovedesc o relaţie str(nsă cu arta
din 2rientul &ijlociu. 9upă cum am spus mai devreme, originea acestor europeni nordici este
acum stabilită fără urmă de îndoială, după cum arată anali#a .9E1ului unor celţi contemporani
din comunităţi îndepărtate, cum ar fi aceea unde ,obert preferă să trăiască, i arată o potrivire
perfectă cu unele grupuri tribale din .frica de Eord. I;istă totui un nucleu al g(ndirii celtice care
are o afinitate cu iudaismul i deci cu cretinismul lui 8acob, care s1a de#voltat în -umer i are
asemănări puternice cu religia sumeriană a tradiţiei celtice. 3(nd i s1a spus povestea lui 8isus, un
rege celt a acceptat1o imediat, spun(nd că „cretinismul a fost cu ei de 5.*** de ani”.
137
Eoua religie a fu#ionat cu unele vec0i credinţe druide i a cuprins 8rlanda, -coţia, Qara Aalilor,
nordul i sud1vestul .ngliei. Diserica celtă a fost mult diferită de tipul de cretinism roman care a
cuprins restul Iuropei. Eu credea în' naterea Fecioarei: divinitatea lui 8isus: că Eoul +estament l1
a înlocuit pe cel vec0i: că păcatul originar era inevitabil, dar că putea fi redus prin puterea voinţei
individului i faptele sale bune. ,especta' tunsoarea druidă <partea de sus a capului rasă=: datarea
Patelui ba#ată pe luna plină i pe calendarul evreiesc.
!n cele din urmă, după o de#batere de $* de ani, biserica romană a absorbit oficial biserica celtică
la -inodul de la S0itby, ţinut în anul LL4 e.n., dar curentul subteran al g(ndirii nasoreene a
continuat să e;iste sub suprafaţă catolică i care, credem noi, va asigura mai t(r#iu, leagănul ș
învăţăturilor renăscute ale lui 8isus.
!n timp ce e;istau motive puternice să credem că cretinismul celtic era legat de adevărata biserică
<alias micarea nasoreeană=, el nu putea e;plica puritatea i detaliile conţinute în ritualurile
Francmasoneriei. !n acest punct am început să simţim pentru prima dată că ne1am împotmolit.
.patia nu a durat mai mult de o #i sau două, deoarece ,obert a reuit să găsească o cărticică
revelatoare în timp ce vi#ita o altă %ojă. /erde i simplă, nu avea mai mult de 4 inci pe C, dar
pentru noi valora aur i c0iar mai mult. Ira trecut de mie#ul nopţii c(nd 30ris a fost tre#it de
sonerie, urmată de o lovitură în uă. Inervarea i1a trecut c(nd a citit cuprinsul cărţii despre
Francmasoneria .rcei ,egale. .ceastă ediţie a fost tipărită la %ondra, în 5@5$, i deci era
anterioară sc0imbărilor făcute în ,itualul .rcei ,egale -finte, datorită presiunii e;ercitate asupra
&arii %oje de surse e;terioare &asoneriei. .ici e;ista ritualul original, înregistrat înaintea tuturor
sc0imbărilor recente i inovaţiilor aduse de oameni care nu au înţeles importanţa tradiţiei pe care
au sc0imbat1o at(t de repede.
!n paginile acestei cărţi nu era nimic altceva dec(t povestea completă i nemodificată a
descoperirii manuscriselor din templu. Ee spune cum candidatul pentru acest grad este mai înt(i
testat cu întrebările pentru primele trei trepte, înainte de a fi admis în camera %ojei. 3amera în
care intră este foarte diferită de %oja pe care el o tie din diferitele trepte masonice. Ji cei care
oficia#ă nu sunt &aestrul de ,ugăciuni i cei doi pa#nici, ci „3ei trei Principali”. Ii formea#ă ceea
ce se numete un -an0edrin, numele evreiesc pentru consiliul celui de1al doilea templu,
repre#ent(nd triada puternică Preot, ,ege i Profet. Ii pretind că sunt numiţi după cei trei
principali, care sunt cunoscuţi de ordin că au deţinut ceea ce se numete %oja +rei, sau %oja &are
i ,egală, în templul al doilea, după întoarcerea din captivitate din Dabilon. 3itind mai departe,
am descoperit că această triadă era formată din Haggai Profetul, Ges0ua, fiul lui Gosedec0, marele
preot i motenitorul tradiţiilor lui .aron i ale leviţilor, i Nerubbabel, regele din dinastia lui
9avid.
3ele două loje anterioare erau numite' Prima %ojă sau cea -f(ntă, care a fost desc0isă de &oise,
.0oliab i De#abel la picioarele &untelui Horeb: i a doua, sau %oja -f(ntă ţinută de -olomon,
regele 8sraelului, Hiram, regele din +yr i Hiram .bif, în mijlocul &untelui &oria0. Pe c(nd
citeam cuvintele gradului de treaptă .rcă ,egală, eram din ce în ce mai miraţi. 9acă am fi tiut
despre acest ordin mai înainte, suntem siguri că l1am fi considerat inutil i romantic: dar în lumina
muncii noastre de a găsi date, acum îl puteam lua foarte în serios.
&aestrul mason care dorete să fie „ridicat p(nă la 2rdinul -uprem al .rcei ,egale -finte” trebuie
să facă dovada răspun#(nd la întrebările de test ale treptei a treia, înainte să i se str(ngă m(na i să
i se dea parola <al cărei înţeles este „poporul meu a obţinut milă”= ca să fie lăsat să intre.
3andidatul poartă orţul &aestrului său mason i este legat la oc0i, av(nd o fr(ng0ie în jurul taliei.
!nainte ca unui candidat să i se permită să intre în camera %ojei <în această treaptă numită 3apelă=,
138
piedestalul care este descris mai t(r#iu în cadrul ceremoniei este acoperit. 3andidatul este întrebat
despre motivele care îl fac să intre în 3apelă i apoi i se cere să îngenunc0e#e, în timp ce se spune
o rugăciune prin care este invocat 3el .totputernic i +atăl etern al universului să binecuv(nte#e
ceremonia i să susţină candidatul în timpul înălţării sale. Primul Principal verifică dacă acest
candidat crede în adevăr i în 9umne#eu, înainte să1i ceară să avanse#e apte pai înspre
piedestalul acoperit cu văl, ceea ce mimea#ă acţiunile unui preot evreu al lui Oa0ve, care se
apropie de -f(nta -fintelor din primul +emplu. 3(nd acest lucru este terminat, candidatului i se
spune că a ajuns la coroana unei camere boltite, în care trebuie să coboare. 3a să facă acest lucru,
este necesar să ia o c0eie: este apoi ae#at în genunc0i, în timp ce se citesc cu voce tare Proverbele
C'51@ i )'5)1C*. 3andidatului i se spune apoi că trebuie să caute în întuneric, să vadă dacă a fost
ceva ascuns acolo. 8 se dă în m(nă un pergament i este întrebat ce este pe pergament, dar trebuie
să răspundă că nu poate spune fără lumină.
Ira de necre#utF 30iar peste ateptările noastre cele mai optimiste. 2 descriere clară, nu numai a
săpării în camerele îngropate ale templului, ci i o descriere detaliată a găsirii unui pergament: nu ș
o comoară, nu un obiect, ci, aa cum am #is, un pergament. 3itind mai departe, am descoperit că
urmea#ă „cobor(rea” candidatului în subteran i i se citete Haggai C'51@. .cesta este un pasaj
despre reconstrucţia templului i, ca atare, este c0iar esenţa comunităţii Uumran. 7ltimul verset
spune' „Faima acestei a doua case va fi mai mare dec(t a primei, spune 9omnul, i în acest loc va
fi Pace <s0alom=, spune 9omnul”. !n acest stadiu, candidatul este obligat să îi pecetluiască
obligaţia jur(nd pe Diblie i ating(nd1o cu bu#ele de patru ori. 8 se ia legătura de la oc0i i ș
candidatul este apoi pus să citească conţinutul pergamentului pe care l1a găsit în camera boltită.
3andidatul citete apoi Aene#a 5'51), după care Primul Principal spune' „.cestea sunt primele
cuvinte ale /olumului -acru, care conţine comorile testamentului lui 9umne#eu. -ă ne rugăm i
să1i preamărim Eumele lui -f(nt, pentru tiinţa despre Il pe care ne1a dat1o nouă i să urmărim
după aceea lumina care strălucete în jurul nostru”.
3eremonia continuă cu un ritual care spune povestea despre cum a ajuns să fie găsit pergamentul.
3andidatul părăsete 3apela i este primit din nou, îmbrăcat ca un mason de .rcă ,egală: el este
însoţit de alţi doi tovarăi i cei trei sunt numiţi „3ei trei călători care au ajuns”, cunoscuţi drept
cei trei &aetri &asoni ai Dabilonului' -0adracP, &es0ec0 i .bednego. 8ntr(nd, ei iau parte la o
ceremonie cunoscută ca +recerea /ălurilor, care repre#intă un preot al templului ce se apropie de
-f(nta -fintelor din +emplul lui -olomon.
9upă ce se sf(rete acest ritual, ei se pre#intă singuri în faţa Primului Principal, descriindu1se ca
fiind cei trei copii din captivitate, care au au#it că el este pe cale să reconstruiască templul la
8erusalim i cer permisiunea să ajute la treabă. Primul Principal îi întreabă despre presupusa lor
origine, la care ei răspund că sunt din Dabilon i pretind că sunt nobili, descini dintr1o rasă de
patriar0i i regi care au fost condui în captivitate de Eebu#aradan, căpitanul găr#ii lui
Eabucodonosor, p(nă c(nd au fost eliberaţi de regele 3yrus din Persia. 3yrus a apărat pe
babilonieni i apoi a dat o proclamaţie' „9omnul 9umne#eu al cerurilor mi1a dat mie toate
regatele de pe păm(nt: i m1a pus să1i construiesc o casă la 8erusalim, care era în 8udeea. 3ine este
printre voi dintre toţi oamenii -ăi? 9umne#eul lui să fie cu el i să meargă la 8erusalim, care este
în 8udeea, i să construiască o casă a 9omnului 9umne#eu al 8sraelului <Il care este #eu=, care
este în 8erusalim”.
3ălătorii care ajung spun că, de îndată ce au au#it aceasta, s1a întors la 8erusalim ca să1i ofere
serviciile. Nerubbabel i1a felicitat apoi pentru viţa lor nobilă i i1a făcut fraţi ai tribului său înainte
de a se întreba cum vor să fie angajaţi. 3ei trei răspund că ei ar fi bucuroi să fie angajaţi în orice
139
mod i1ar plăcea lui Nerubbabel să1i numească. .ceasta constituie o indicaţie sigură că ei trebuie să
fie calificaţi pentru slujbe importante. Nerubbabel le spune că doar slujbele de jos au mai rămas
necompletate i că ei vor trebui să pregătească fundaţia celui mai sf(nt loc: în acest scop, li se vor
da uneltele necesare. -unt de asemenea averti#aţi că dacă, distrug(nd ruinele, vor face vreo
descoperire importantă, nu o vor comunica nimănui dec(t celor trei principali ce sunt în 3onsiliu.
Ii se retrag din nou din 3apelă.
!n următoarea parte a ceremoniei, cei trei masoni din Dabilon vor cere din nou să fie admii în
3apelă, aduc(nd cu ei vetile unei descoperiri importante i cer permisiunea să i le dea augustului
-an0edrin. 9e îndată ce sunt admii, Primul Principal le cere să relate#e următoarea poveste'
„.#i dimineaţă devreme, apuc(ndu1ne de treburi, am descoperit o perec0e de st(lpi simetrici, de o
frumuseţe e;traordinară: continu(ndu1ne munca, am descoperit ase alte perec0i de o frumuseţe
egală, ce păreau a fi rămăiţele galeriei subterane ce duce în locul cel mai sf(nt: îndepărt(nd
resturile, am dat de ceva ce părea a fi piatră tare, dar, lovind1o în mod accidental cu ranga, a scos
un sunet ca de gol. .m dat la o parte păm(ntul i am găsit în loc de st(ncă o serie de pietre în
formă de arcadă i fiind contienţi că ar0itectul construcţiei anterioare nu a proiectat nimic fără
scop, ne1am 0otăr(t să o e;aminăm, aa că am dat la o parte două dintre pietre, descoperind o
boltă de o mărime considerabilă i imediat ne1am g(ndit cine urmea#ă să coboare.
-orţii au 0otăr(t că eu: ca să nu mi se pună în pericol sănătatea de la vaporii to;ici sau din alte
cau#e, tovarăii mei mi1au legat o fr(ng0ie de siguranţă în jurul corpului i am fost cobor(t în
subteran. .jung(nd jos, am dat semnalul stabilit i tovarăii mei au desfăurat fr(ng0ia, ceea ce
mi1a permis să traverse# bolta. .m descoperit apoi ceva sub forma unui piedestal i am pipăit
semne sau litere pe el, dar, pentru că nu aveam lumină, nu am putut să1mi dau seama ce sunt. .m
găsit i acest pergament, dar din aceeai cau#ă nu am putut citi conţinutul. .m mai dat un semnal
i am fost scos afară din boltă, cu pergament cu tot. .m descoperit apoi după prima propo#iţie că
el conţinea %egea cea mai -f(ntă, care a fost dată de 9umne#eul nostru la poalele &untelui -inai.
.ceastă comoară preţioasă ne1a stimulat să căutăm mai departe. .m dat la o parte o altă piatră i
din nou am cobor(t în camera boltită. !n acest timp, soarele era sus pe cer, în cel mai înalt punct, i
strălucea în toată splendoarea: îi îndrepta ra#ele spre desc0i#ătură, ceea ce mi1a permis să disting
acele obiecte de mai înainte. !n centrul bol ii am vă#ut piedestalul de marmură curată, gravat cu ț
anumite caractere mistice i un văl ce acoperea partea de sus a altarului. .propiindu1ne cu teamă,
am ridicat vălul i am vă#ut ceea ce am presupus cu umilinţă că trebuia să fie 3uv(ntul -acru
însui. .m pus la loc vălul pe piedestalul sacru i am fost din nou ridicat în camera boltită. .m
înc0is intrarea i ne1am grăbit, ca să raportăm e;celenţelor lor descoperirile pe care le1am făcut”.
&omentul precis al descoperirii a fost 5C #iua, ora c(nd -eRenenre era pe la sf(ritul rugăciunilor
către #eul .men1,a i soarele era la meridian, ceea ce se spune că este simbolic, dar un simbolism
plin de mister. Nerubbabel a întrebat apoi pe călător să1i spună ce cuv(nt găsise i a primit această
replică fascinată' „/ă rugăm să ne scu#aţi, dar am au#it cu urec0ile noastre i strămoii notri au
mărturisit că pe vremea lor i mai înainte de ei, nimănui, în afară de &arele Preot nu1i era îngăduit
să pronunţe numele .devăratului i celui &ai înalt Neu în viaţă, i nici el nu o făcea dec(t o dată
pe an, c(nd intra singur în -f(nta -fintelor i stătea în faţa arcadei adunării i aducea jertfe pentru
păcatele lui 8srael”.
&ai t(r#iu, în cadrul ceremoniei, candidatului i se dă o e;plicaţie a acestui cuv(nt care a fost găsit
pe piedestal. 8 se spune că' „Iste un cuv(nt compus i combinaţiile sale formea#ă cuv(ntul Ga01
Dul12n. Ga0, prima parte, este numele c0aldean <sumerian= al lui 9umne#eu i semnifică esenţa i
maiestatea sa de necuprins: este de asemenea un cuv(nt evreiesc, ce înseamnă „eu sunt” i „voi fi”
e;prim(nd pre#entul i viitorul i e;istenţa eternă a 3elui mai înalt. Dul este un cuv(nt assyrian,
însemn(nd 9omnul sau 3el Puternic: i el este un cuv(nt compus, Dul însemn(nd 3erul înalt, deci ș
140
acest cuv(nt înseamnă 9omnul din ceruri sau 3el de -us. „2n” este un cuv(nt egiptean, ce
semnifică +atăl tuturor i este i un cuv(nt evreiesc ce implică putere sau tărie i e;primă
omnipre#enţa +atălui tuturor. +oate semnificaţiile acestor cuvinte pot i deci sunt astfel str(nse'
„Iu sunt i voi fi”, „9omn în 3eruri”, „+atăl tuturor”.
9upă ce am petrecut ore studiind conţinutul acestei cărţi revelatoare, ne1am despărţit cur(nd după
ivirea #orilor, iar 30ris a petrecut cea mai mare parte a următoarei dimineţi g(ndindu1se la ce
găsisem. Dlocajul nostru se terminase. 2are această poveste a .rcei ,egale îi avea originea la
+emplieri? Eu am găsit nicio altă e;plicaţie, i totui am simţit nevoia să ne controlăm
entu#iasmul. 30ris a găsit e;plicaţia cuv(ntului Ga01Dul12n, o construcţie foarte interesantă, dar a
simţit că nu era c0iar complet e;plicată de francmasonii .rcei ,egale. Prima parte, „Ga0”, este
cuv(ntul evreiesc pentru #eul lor, probabil legat de sumerieni. Poate fi vă#ut în această formă în
numele profetului 8lie <Ilija0= care este de fapt Ili1Ga0, însemn(nd „Oa0ve este #eul meu” <„Il”
fiind cuv(ntul vec0i pentru #eu.= . doua parte este fonetic aproape corect, dar va fi scris
întotdeauna „Daal”, marele #eu canaanit al cărui nume înseamnă „9umne#eu de -us”. 3uv(ntul
egiptean pentru tată era „it”, nu „on” aa cum se pretinde, iar „on” era numele iniţial al ora ului ș
Heliopolis al #eului -oare, ,a, unde el a luat fiinţă din nimic, înainte de a fi creat primul păm(nt
acolo. 9in acest punct de vedere, mi s1a părut posibil să accept că definiţia stă în picioare. . fost
de asemenea interesant de remarcat că grecii îl identificau pe Daal cu #eul lor soare, Helios, i cu
oraul său Heliopolis.
+otui, definiţia finală a acestor cuvinte traduse ca „Iu sunt i voi fi”, „9omn în ceruri”, „+atăl
tuturor”, părea complet fără sens. Presimţeam că „Ga01Daal12n” era pur i simplu numele celor
trei mari #ei ai evreilor, canaaniţilor i egiptenilor, cunoscuţi drept „3ei mai înalţi”. 9acă acest
lucru era într1adevăr sculptat în piatra găsită în centrul templului din 8erusalim, creatorii săi au unit
în mod deliberat cele trei forme ale lui 9umne#eu într1o #eitate finală. 9esigur, ideea unui singur
i aceluiai 9umne#eu sub multe nume nu este nouă " ea este centrul credinţei FrancmasonerieiF
Eoi înţelesuri au devenit clare, dar am fost frapaţi de faptul că Francmasoneria .rcei ,egale,
e;plic(nd at(t de încurcat propriul său ritual, arăta că nu francmasonii au iniţiat povestea i că ea li
s1a transmis fără ca înţelesul iniţial să fie clar e;plicat.
!ntreaga naraţiune este spusă ca i cum cei care conduceau săpăturile erau evreii din Dabilon,
săp(nd în ruinele primului +emplu, dar noi credem că de fapt descrie descoperirile 3avalerilor
+emplieri pe locul ultimului templu. -e poate referi doar la ruinele +emplului lui 8rod, pentru că
tipul de arcadă <arcă= descrisă în ceremonie este un aranjament de pietre susţinute unele de altele,
ca să forme#e o construcţie curbă, care suportă întreaga greutate, modalitate de construcţie care
era necunoscută în timpul lui Nerubbabel. .rcada curbată folosete forma triung0iulară, cu pietre
precis tăiate, care nu necesită mortar aproape deloc i, deoarece acest tip de arcadă cu trei pietre de
boltă joacă un rol principal în ceremonia .rcei ,egale, este sigur că locul povetii jucate în ritual
este +emplul lui 8rod, care a fost construit folosind principii de inginerie romană.
3redem acum că această legendă masonică ar fi putut păstra vie povestea despre felul în care
primii +emplieri, condui de Hugues de Payen, au găsit pergamentele care au dus la crearea
2rdinului. Partea cea mai semnificativă a acestei poveti este că pentru a ajunge la camera
ascunsă, masonii vi#itatori „foarte pricepuţi” au înlăturat pietrele de boltă ale arcadei i au stat sub
ea fără să sprijine restul arcadei. Irau foarte preocupaţi de riscul de a fi sufocaţi de vaporii nocivi
în spaţiul restr(ns, astfel că s1au prins de o sfoară de salvare, dar nu s1au g(ndit c(t îi dăunea#ă
acoperiului acestei clădiri. .cestea nu erau acţiuni ale #idarilor, ca să nu mai vorbim de
141
„constructori ar0itecţi pricepuţi”, dar este destul de plau#ibilă povestea acţiunii unor jefuitori de
comori ce căutau sub arcade subterane, pe sub ruinele +emplului lui 8rod.
3(nd am dat înt(ia oară peste istoria 3avalerilor +emplieri, am aflat că e;istă dovada unor săpături
templiere i am 0otăr(t să încercăm să găsim i alte detalii. .m descoperit recent că un duplicat al
pergamentului de aramă Rumranian a fost depo#itat în „-0(t0” <grotă= c0iar sub altarul templului "
grota care a fost acoperită cu un bloc de marmură cu inel în mijloc. .ceasta era oare piatra pe care
+emplierii au ridicat1o i au cobor(t1o în subteran? +emplierii au fost probabil primii oameni care
au săpat sub templul din 8erusalim, dar ei nu au fost i ultimii. .m menţionat mai devreme că, în ș
5>@4, un grup de ofiţeri ai .rmatei Dritanice, cu un buget de doar $** de lire, au pornit să sc0iţe#e
arcadele de sub ruinele +emplului lui 8rod. Ic0ipa de ingineri regali, condusă de locotenentul
30arles Silson, a efectuat lucrări e;celente în condiţii grele i au putut confirma că trecerile i
camerele pe care le1au găsit erau boltite cu arce cu pietre de boltă. Ii au mai confirmat că nu au
fost primii vi#itatori prin galeriile subterane, găsind obiecte templiere aruncate cu vreo 64* de ani
înainte. Ile constau în o parte de sabie, un pinten, o parte de suliţă sau lance i o mică cruce
templieră, i acestea se află în grija lui ,obert Drydon, ar0ivistul templier al -coţiei. ,itualul .rcei
,egale i descoperirile grupului Silson ne1au făcut să fim @@^ siguri că ipote#ele noastre
privindu1i pe +emplieri sunt corecte. .poi, am mai avut un mare noroc în ceea ce privete cel din
urmă procent, pentru a transforma ipote#a în certitudine.
3u c(ţiva ani mai înainte, c(nd am de#voltat prima dată teoria că aceti 3avaleri +emplieri au găsit
ceva sub ruinele +emplului, ne1am întors privirile cu 5.*** de ani în urmă. 3e putuse fi pus acolo,
ca să poată ei găsi? .cum am reconstruit un trecut de c(teva milenii i ce ne lipsea era dovada
reală că cei nouă cavaleri condui de Hugues de Payen au găsit pergamentele. 9ovada lipsă a
că#ut de pe un raft de cărţi c0iar în poala lui 30ris.
#ergamentele IIersalimli &eres&J
30ris frun#ărea prin nenumăratele cărţi din biroul său, căut(nd o mică referire te0nică, c(nd i1a
atras atenţia o ilustrată. Ira ceva bine cunoscut, ceva ce l1a înfiorat. +itlul ei era „8erusalimul
3eresc, apro;imativ 5.C** d.Hr.” i se spunea că se găsete în Diblioteca 7niversităţii Aent. 3u c(t
se uita mai mult la ilustrată, cu at(t înţelegea mai mult. .răta o imagine a 8erusalimului
reconstruit, doar că aceasta nu era impresia artistului. Ira o diagramă simbolică, desenată ca să
dea de înţeles acelora care tiau la ce se uitau. 2raul stili#at arăta 5C turnuri' un turn principal
ceresc, două turnuri majore ridic(ndu1se din st(lpii centrali, trei turnuri mai mici cu propriii lor
st(lpi i ase turnuri de fundal. +urnurile care se ridicau direct din cei doi st(lpi principali
susţineau un arc curbat i turnul ceresc central. .mbii sunt identificaţi cu 8acob. .ceasta era o
descoperire e;traordinară, pentru că ea confirma ideea noastră anterioară că 8acob a devenit i
st(lpul mis0pat i cel tsedeR după moartea lui 8isus. 9eoarece ambii st(lpi, regesc i preoţesc, se
combinau, 8acob a adoptat rolul dublu de &esia, pe care iniţial îl crease fratele său.
9ar oric(t era de importantă această confirmare a po#iţiei lui 8acob, nu aceasta i1a atras prima dată
atenţia lui 30ris' cele trei motive importante în desen erau de neconfundat " trei pătrate masonice
i sfereF 30ris voia să tie mai mult despre originea acestui manuscris fantastic i l1a contactat
rapid pe dr. &artine de ,eu, custodele manuscriselor i cărţilor rare de la biblioteca universităţii,
care făcuse fundalul ilustraţiilor, i era sigur că ne uitam la o copie a unuia dintre pergamentele
îngropate de biserica lui 8acob i găsite de +emplieri. 8nformaţiile date de dr. &artine de ,eu au
fost e;traordinare i se refereau c0iar la povestea noastră. Eu este cunoscută întreaga poveste a
manuscrisului, dar cercetarea noastră completea#ă spaţiile necunoscute. Puteam acum să facem
cunoscută cercetarea noastră, adăug(nd povestea Pergamentului 8erusalimului 3eresc'
142
!n jurul lui 555@ e.n., Hugues de Payen i micul său grup de ar0eologi primitivi au desc0is o boltă
de sub fundaţia +emplului lui 8rod i au descoperit pergamentele secrete ale comunităţii Uumran,
care erau ori în grecete, ori în aramaică, ori o combinaţie a celor două. 30iar dacă ar fi fost scrise
în limba france#ă n1ar fi fost absolut nici o diferenţă, pentru că aceti cavaleri erau complet
analfabeţi, dar departe de a fi proti. Ii tiau că au găsit ceva de o mare însemnătate, care era
probabil sf(nt, aa că au 0otăr(t să le traducă. 3ei nouă cavaleri au stat i s1au g(ndit cine ar fi fost
capabil să înţeleagă această scriere ciudată i mai ales în cine ar fi putut ei avea încredere să nu se
amestece în treaba lor sau să fie indiscret. 3el care a venit cu soluţia a fost Aeoffrey de -t. 2mer,
al doilea ca funcţie după Hugues de Payen. .cesta cuno tea un preot v(rstnic cu numele de ș
%ambert, du0ovnic la 3apela Fecioarei din -t. 2mer, care era cel mai înţelept i mai învăţat om i
care petrecuse mulţi ani complet(nd o enciclopedie a cunoaterii umane. Aeoffrey de -t. 2mer s1a
întors cu c(teva pergamente în oraul natal. .a cum se ateptase, %ambert a înţeles mult din ce a
citit.
Dătr(nul a fost bucuros să vadă asemenea documente fabuloase în ultimii ani ai vieţii sale. Il a
murit în 55C5, fără să1i fi terminat enciclopedia. .stă#i, una dintre lucrările cele mai celebre ale
lui %ambert din -t. 2mer este copia unui desen care arată 8erusalimul ceresc. -e vede cum cei doi
st(lpi principali ai 8erusalimului ceresc sunt am(ndoi numiţi „8acob” i arată că întemeietorul a
fost 8oan Dote#ătorul. Eu e;istă nicio menţiune despre 8isus în aa1numitul document cretin. Eu
este o imagine obinuită i noi credem că a putut veni dintr1un singur loc, bolţile +emplului lui
8rod. -imbolismul lor este masonic i confirmă că 8acob era cei doi st(lpi ai nasoreenilorF
3opia lui %ambert a fost evident făcută în grabă, ca i cum i s1a dat un foarte scurt timp de timp de
lucru. Ei1l putem imagina pe %ambert cer(ndu1i lui Aeoffrey permisiunea să copie#e pergamentul
în sc0imbul traducerii i e;plicării conţinutului său, dar +emplierul se grăbea să se întoarcă în Qara
-f(ntă. -emnele de peniţă arată vite#a neobinuită i s1au strecurat erori clare de iscusinţă în
e;ecutarea desenului, ce arată vite#a cu care copistul a fost obligat să lucre#e. 9ocumentul datea#ă
cu peste $** de ani înainte ca simbolul pătratului masonic i al sferelor să fie oficial folosit, i
totui, trăsătura dominantă a imaginilor este dată de aceste figuri. Eu este vreo greeală, deoarece
„pătratele” nu au niciun motiv să se găsească în desen. .sta ne spune că acest simbol al
Francmasoneriei a fost folosit de biserica din 8erusalim.
!n copia lui, %ambert a scris numele a 5C st(lpi ai cetăţii mistice în latină i1l putem vedea pe
8acob pe ambii st(lpi, iar pe Nion <8srael= pe arcul pe care1l susţin aceti st(lpi. Eoi credem că
această dublă folosire a lui 8acob fi;ea#ă crearea originalului la 5@ ani între crucificarea lui 8isus i
lovirea cu pietre a lui 8acob. 8lustraţia arată trei pătrate uriae puse în balcoane cu sfere care le
însoţesc c0iar deasupra v(rfului fiecărui turn. .cest trio stă sub st(lpii gemeni ai lui 8acob,
indic(nd po#iţia lor subordonată. .cetia sunt numiţi i, dei nu1l putem înţelege pe cel din st(nga,
cel din dreapta este identificat drept .ndrei i cel din centru drept Petru. 9in nefericire pentru
catolici i pretenţia lor de a fi descendenţii direcţi a lui 8isus prin Petru, acest pergament confirmă
clar că 8acob era liderul bisericii din 8erusalim i că Petru era o persoană conducătoare, dar evident
de rangul doi.
.linierea celor trei turnuri, fiecare cu pătratul i sferele sale, este total în concordanţă cu
Francmasoneria modernă, prin faptul că are trei figuri c0eie în %oja Francmasonică " &aestrul de
,ugăciuni i cei doi Pa#nici ai săi " care repre#intă soarele <,a=, luna <+0ot= i &aestrul %ojei.
I;istă un ultim indiciu că pergamentele au fost găsite de templieri la templul din 8erusalim, care
provine din ritualul masonic însui, c(nd subiectul secretelor pierdute ale Francmasoneriei este
discutat între &aestrul de ,ugăciuni i cei doi Pa#nici ai săi'
143
„Frate Pa#nic +(năr, de ce să părăseti estul ca să mergi spre vest?
!n căutarea a ceea ce s1a pierdut, &aestre al ,ugăciunii.
Frate Pa#nic /(rstnic, ce s1a pierdut?
-ecretele originale ale &aestrului &ason, &aestre al ,ugăciunii.
Frate Pa#nic +(năr, cum s1au pierdut?
Prin moartea prematură a &arelui nostru &aestru, Hiram .bif, &aestre al ,ugăciunii.
Frate Pa#nic /(rstnic, cum speri să1i găseti?
3u ajutorul centrului.
Frate Pa#nic +(năr, ce este un centru?
.cel punct dintr1un cerc aflat la egală distanţă de circumferinţa arcului”.
.ceste cuvinte sunt lipsite de sens pentru majoritatea francmasonilor care le rostesc din timp în
timp, dar pentru noi, ele relevă acum totul. !n vremea cruciadelor, fiecare cartograf cretin făcea
0ărţi care puneau 8erusalimul în centrul lumii. +emplul era în centrul oraului vec0i, iar în centrul
+emplului era -f(nta -fintelor. 3ei doi st(lpi din desenul lui %ambert sunt de asemenea în centrul
noului 8erusalim, locul e;act unde s1au găsit secretele lui 8isus i ale lui &oise. Pentru +emplieri
era cu siguranţă cel mai central punct de pe Păm(nt. !nvăţam repede lucrurile noi i ne obinuisem
să reluăm materialul anterior original, ca să vedem dacă nu găsim alte idei noi. Pe această ba#ă am
recitit unele din traducerile &anuscriselor de la &area &oartă făcute de ,obert Iisenman, i am
descoperit că denumirile de „8erusalim 3eresc” sau „Eoul 8erusalim” au fost descoperite în
pergamentele aduse la lumină din cinci peteri diferite din Uumran. +oate denumirile s1au ba#at pe
vi#iunile lui I#ec0iel, în care noul ora este descris în detaliu cu 5.$** de turnuri, fiecare înalt de
5** de picioare.
3a toate gradele masonice, gradul de .rcă ,egală se numete „plan de situaţie”, i este o ș
compilaţie vi#uală a subiectului principal al 2rdinului. -e poate vedea imediat că totul este despre
e;cavarea templului. !n fundal vedem 8erusalimul i ruinele templului i în faţă intrarea săpată
spre bolta subterană. !n interiorul panoului central sunt apte trepte care se ridică la o podea
lucrată în mo#aic pe care se găsesc unelte de săpat i de construit, un pătrat, cercuri i un
pergament. !n jurul laturii acestui panou sunt însemnele celor 5C triburi din 8srael, i în sus, cele
patru steaguri principale ale lui 8srael <un leu i crucea regală=, ,euben <un om=, Ifraim <un taur=
i 9an <un vultur=. 2dată cu descoperirea pergamentului 8erusalimului 3eresc i a povetii legate
de gradul de .rcă ,egală, eram acum siguri că +emplierii au găsit secretele 2rdinului lor înscrise
în pergamentele îngropate de nasoreeni i că ei făceau ceremonii de iniţiere ba#ate pe înviere, care
erau făcute i de 8isus.
Inflen)a pergamentelor nasoreene
3ei nouă cavaleri care au descoperit pergamentele nasoreene au găsit mai mult dec(t au visat
vreodată, dar era o comoară pe care n1o puteau împărtăi cu toată lumea. 9escoperirea a avut un
impact imediat asupra ţării lor natale, Franţa. 81au trebuit mai multe decade 2rdinului întemeiat de
Hugues de Payen i tovarăii săi în anul 555> e.n. ca să devină una din cele mai puternice forţe ale
cretinătăţii. !n decursul a $* de ani, totui, ceva e;traordinar s1a înt(mplat în Franţa. !ntr1un
singur secol, încep(nd cu 556*, nu mai puţin de >* de catedrale i aproape $** de abaţii s1au
construit numai în Franţa, implic(nd mai multă #idărie i construcţie dec(t în vec0iul Igipt.
Podeaua de trasare a -fintei .rce ,egale de treaptă a Francmasoneriei ilustrea#ă săparea
+emplului lui 8rod. .ceste clădiri au fost construite după un plan nou, uimitor, la o scară
nemaivă#ută p(nă atunci. 7n e;emplu clasic al acestor super1clădiri este 3atedrala din 30artres,
care se înalţă spre cer într1o compo#iţie de st(lpi ornaţi i sticlă. Nidarii acestei clădiri i ale altora
144
din toată ţara au fost condui de 3avalerii +emplieri, a căror misiune era enunţată drept
„reconstruirea 8erusalimului” într1un nou stil ar0itectural glorios, cu st(lpi, turnuri i turle p(nă la
cer.
!nainte nu găseam nicio e;plicaţie privind motivul brusc al +emplierilor de a se crede constructorii
fără de perec0e ai 8erusalimului 3eresc în ţara lor natală, dar acum totul avea sens. 8nstrucţiunile
pe care cei nouă cavaleri le1au descoperit în bolţile templului din 8erusalim au fost lăsate de
nasoreeni atunci c(nd misiunea lor de a clădi cerul pe Păm(nt a dat gre. 8acob i adepţii săi au
murit fără să aducă !mpărăţia 3erurilor pe care 8isus le1o promisese adepţilor săi, dar au lăsat un
mesaj clar în urma lor. Pergamentele nasoreene nu puteau fi găsite de alţi oameni mai potriviţi.
+emplierii au luat secretele masonice speculative, inspirate de vec0iul &a\at, ale lui 8isus i 8acob,
pentru propriile lor scopuri de iniţiere, i au început să ofere lumii un nivel suprem de #idărie
operativă. !nvierea era în plin av(ntF 9e la descoperirea pergamentului 8erusalimului 3eresc i a
altora acum pierdute, noi tiam acum că templierii au devenit maetrii construcţiei speculative i a
celei operative. .veam nevoie acum să cercetăm destrămarea templierilor i să înţelegem cum o
rămăiţă a 2rdinului s1a transformat în ceva ce a devenit Francmasoneria modernă.
CONCLU,II
1 .nali#(nd biserica celtică, am descoperit că ea este foarte diferită de tipul roman de cretinism,
prin aceea că respinge doctrina naterii fecioarei i divinitatea lui 8isus.
1 !n timp ce biserica celtică a fost absorbită cu forţa de biserica romană la mijlocul secolului al
/881lea, noi credem că o mare parte din vec0ea g(ndire a supravieţuit ca un subcurent ce făcea ca
-coţia să devină foarte receptivă la g(ndirea nasoreeană, c(nd +emplierii au ajuns în sf(rit aici.
1 9escoperirea ritualului original al gradului de .rcă ,egală al Francmasoneriei a fost o reali#are
majoră, deoarece a oferit povestea completă a de#gropării pergamentelor. 2 problemă pe care mai
trebuia să o re#olvăm era de ce descria evenimentele ca i cum se petreceau pe locul +emplului lui
Nerubbabel i nu al lui 8rod. Iram siguri că ritualul se referea la descoperirea făcută de 3avalerii
+emplieri la începutul secolului al B881lea, deoarece c0eile de boltă i arcele boltite fuseseră
inventate p(nă în perioada romană.
1 8maginea folosită pentru gradul .rcei ,egale, „planul de situaţie”, ne arată în detaliu săparea
templului i planul boltei de sub mo#aic, unde erau ţinute pergamentele. !n fundal, vedem
8erusalimul i ruinele templului. /a trebui să ne continuăm cercetările noastre i să sperăm că vom
găsi în timp o e;plicaţie pentru acest parado;. !n ciuda acestei mici probleme, noi înţelegem acum
felul în care această legendă masonică a menţinut vie povestea descoperirii pergamentelor de către
primii +emplieri, condui de Hugues de Payen, poveste care a dus la crearea 2rdinului.
1 8dentificarea 8erusalimului ceresc după o copie a unuia dintre pergamentele luate de Aeoffrey de
-t. 2mer de la %ambert pentru 3apela Fecioarei din -t. 2mer a fost o altă descoperire uriaă.
Folosirea pătratului i sferelor masonice în această ilustraţie este evidentă i identificarea cu 8acob
a celor doi st(lpi centrali ai noului 8erusalim a confirmat deducţiile noastre anterioare.
Capitoll !3 " ADE2.RUL IESE LA I2EAL.
#rofe)ia %e5ine a%e5+r
3ercet(nd literatura evreiască de după ră#boi, am descoperit o credinţă larg răsp(ndită, cunoscută
ca „Deres0it ,abbati”, care spune că puterea profeţiei se va întoarce în 8srael în 5C5* e.n. Ji că în
cur(nd după aceea, &esia va iei din ascun#ătoare la &area Ipiscopie a ,omei. -pre surprinderea
noastră, aceasta s1a i înt(mplat. !n 5C44, c0iar la )4 de ani după ce puterea profeţiei a trebuit să se
întoarcă în 8srael, un copil s1a născut într1o familie de mici nobili din estul Franţei, numele său
145
fiind GacRues de &olay. +(nărul cavaler avea un sentiment clar al misiunii i a aderat la grupul
3avalerilor +emplieri, la cea mai t(nără v(rstă posibilă " C5de ani. . reuit i a devenit celebru
pentru o organi#are întemeiată pe disciplină riguroasă i a ajuns &aestrul +emplului în .nglia,
înainte de a fi făcut &are &aestru &ilitar, cu responsabilităţi militare în conducerea 2rdinului.
3(nd +ibald Aaudin, &arele &aestru al +emplierilor, a murit în 5C@), GacRues de &olay a fost
ales în această cea mai înaltă funcţie. !n acea vreme, +emplierii pierduseră controlul asupra
Păm(ntului -f(nt: musulmanii mameluci cuceriseră .cra cu un an înainte, contribuind astfel, mai
mult sau mai puţin, la sf(ritul regatului cretin din 8srael. +otui, &olay era încă un om foarte
puternic, control(nd un număr imens de state în toată Iuropa, o armată mare, o flotă de ră#boi
importantă, un comerţ internaţional i un sindicat bancar. 9e la un început umil, cu 64 de ani
înainte, c(nd Hugues de Payen i micul său grup de cavaleri au început să sape în ruinele
templului, 2rdinul a devenit forţa cea mai puternică din cretinătate, întrec(nd c0iar /aticanul.
Eoi bănuim că primii +emplieri au reuit să găsească aur, argint i alte comori îngropate de evrei,
c(nd romanii au pornit ră#boiul din anii LL16* e.n., pentru că vite#a de#voltării bogăţiei i
influenţei lor a fost mult prea mare ca să fie simplul re#ultat al unei de#voltări fireti. Iste evident
că dacă ei au găsit astfel de comori, nu au spus nimănui i astfel nu se tie nimic. 9e îndată ce de
&olay a preluat puterea, el a reimpus respectarea deplină a tuturor regulilor i a menţinut
disciplina absolută a 2rdinului. Il însui analfabet, le1a inter#is celorlalţi cavaleri să1i piardă
timpul cu cititul, lăs(nd aceste lucruri în grija clerului.

+emplierii răspundeau în faţa Papei, dar ei erau un ordin de limbă france#ă, cu majoritatea
legăturilor în acea ţară. !n vremea aceea, Franţa avea un rege important i deosebit de ambiţios, ș
Filip al 8/1lea, cunoscut ca „Filip cel Frumos”, care încerca să1l manipule#e pe Papă în propriul
interes, dar Donifaciu al /8881lea nu era un om uor de convins. -1au certat c(nd Papa a refu#at să1
l lase pe Filip să str(ngă ta;ele de la biserica france#ă, i în 5)*C, Donifaciu a declarat că „spiritul
era mai important dec(t timpul trecător” i că „a te opune Papei însemna a te opune lui
9umne#eu”.
Filip a anunţat lumii că Donifaciu nu era potrivit să ocupe „tronul lui Petru”, acu#(ndu1l de Pontif
de toate crimele imaginabile, inclusiv blasfemie, ere#ie, crimă i c0iar sodomie. 9orinţa lui să1l
damne#e pe Papă nu cunotea limite i el a folosit la ma;imum credulitatea medievală c(nd a adus
acu#a ia că Donifaciu avea o relaţie se;uală secretă cu un demon care trăia în inelul papal. Eu este ț
de mirare că Papa s1a m(niat foarte tare i a răspuns prin impunerea celui mai înalt nivel de
e;comunicare asupra lui Filip, ca i asupra regatului său. +otui, regele a reuit să c(tige un
sprijin substanţial în toată Franţa i Donifaciu a răspuns ameninţ(nd că va declara ţara în stare de
„interdicţie”, care, dei era mai puţin îngro#itoare dec(t e;comunicarea naţională, era totui o
problemă e;trem de gravă, pentru că, at(ta timp c(t „interdicţia” funcţiona, poporul Franţei nu era
bote#at, împărtăit, nu primea m(ntuirea i nu era îngropat după ritualul cretin. Filip tia că o
astfel de sancţiune l1ar pierde i i1a trimis oamenii să1i „facă Papei o ofertă pe care nu o putea
refu#a”.
Pe > septembrie 5)*), Auillaume de Eogaret i ec0ipa sa au intrat în palatul .nagni din 8talia i l1
au prins pe Papă, care era destul de în v(rstă, l1au molestat i l1au ameninţat. 2amenii lui Filip n1
au putut scăpa de Papă i au plecat profer(nd ameninţări îngro#itoare. Donifaciu nu i1a revenit din
c0in i a murit cinci săptăm(ni mai t(r#iu, unii spun că în m(inile lui Filip. Eoul Papă, Denedict al
B81lea, a început cu un ton prietenesc la adresa lui Filip, dar, deoarece regele Franţei a început să1
i sporească cererile, relaţia s1a înrăutăţit repede, p(nă la punctul în care Papa l1a acu#at public pe
Filip că a ordonat atacul asupra lui Donifaciu la .nagni. 3ur(nd, Denedict a murit otrăvit de către
Filip cel Frumos. ,egele însui i1a ales înlocuitorul " pe Dernard de Aot0, ar0iepiscop de
146
Dordeau;. .cesta, cu toate că era un duman înverunat al regelui, putea fi ţinut sub control, dar
dorinţa sa de a sta pe tronul lui Petru era mult mai puternică dec(t ura pentru Filip.
!n 5)*$, megalomanul rege al Franţei a obţinut controlul asupra vicarului lui Hristos i, deci,
asupra cretinătăţii de vest. Fiind cam sărac, Filip a impus imediat o ta;ă pe venitul global al
clerului france#. Patru ani mai t(r#iu, acest papă marionetă a transferat sediul puterii de la /atican
la .vignon, situaţie ce a durat 6$ de ani. 2dată cu numirea unui papă ce putea fi controlat "
3lement al /1lea " Filip cel Frumos, a ob inut puterea, dar avea nevoie de bani. Auillaume de ț
Eogaret, sfătuitorul regelui, era un individ detept, la fel de viclean pe c(t de rău i el a dat marea
lovitură, în numele regelui, după un plan e;trem de atent i iscusit.
+rupele regelui s1au împărţit în grupuri mici prin ţară în dimineaţa de CC iulie 5)*L i i1au arestat
pe toţi evreii. %a scurt timp după aceea, nefericiţii au fost trimii în e;il " desigur, fără nimic, toate
bunurile lor fiind transferate regelui. I de înţeles că acest rege lacom i1a întors apoi atenţia asupra
&aestrului +emplier GacRues de &olay, asupra bogăţiei templului din Paris, domeniilor i
dob(n#ilor la afacerile din întreaga ţară. Ji totui, nici c0iar Filip nu se putea pune, pe faţă, cu ei.
3avalerii +emplieri nu dădeau seamă nimănui, cu e;cepţia Papei, i erau deasupra legilor ţării.
,egele, totui, era un om inventiv c(nd trebuia să1i sporească bogăţia i puterea, astfel înc(t a
creat condiţiile necesare pentru ca planul său să se reali#e#e fără vreo abatere.
3redinţa că +emplierii aveau ritualuri neobinuite a e;istat încă de la începuturile 2rdinului, dar
fiind forţa cea mai puternică i mai respectată a cretinătăţii, au fost aproape imuni la speculaţii.
9in nefericire, c0iar secretul ritualurilor a dat un motiv e;celent pentru ca falsele acu#aţii să pară
credibile. Auillaume de Eogaret a făcut un plan atent, ca să distrugă +emplierii i să le ia bogăţia.
I posibil să fi avut cel puţin un spion plantat în interiorul 2rdinului, care îi raporta totul despre
natura secretă a ritualurilor templiere. 30iar i aa, această informaţie singură nu ar fi fost destul
de sen#aţională ca să distrugă ordinul cel mai celebru din lume i să1l lase pe Filip să le acapare#e
întreaga bogăţie. .stfel, ca să compense#e lipsa unor dove#i suficiente, de Eogaret a aranjat pur i
simplu „descoperirea” unor noi informaţii. &artori fali au spus poveti cu fapte îngro#itoare i, la
timpul potrivit, regele Filip s1a simţit „obligat” să1l informe#e pe Papă de grava situaţie. ,egele
tia că rivalitatea dintre cele mai importante ordine ale cavalerilor, +emplierii i 2spitalierii, era
ad(ncă i larg răsp(ndită i a sugerat Papei 3lement să trimită scrisori &arelui &aestru al
fiecăruia, invit(ndu1i la o înt(lnire ca să discute un plan pentru susţinerea regilor .rmeniei i
3iprului.
Eu era niciun secret că Papa voia să1i unească pe 3avalerii +emplului lui -olomon cu 3avalerii
2spitalieri ai -f(ntului 8oan din 8erusalim <8oani ii= într1un singur ordin, care să se numească ț
„3avalerii de la 8erusalim” i &olay era aproape sigur că acest lucru era pe ordinea de #i. 2 astfel
de unire era de neconceput pentru el i poate că a simţit că datorită bogăţiei i puterii +emplierilor
el putea cu uurinţă să împiedice o astfel de unire nedorită. Pe de altă parte, era posibil ca Papa să
for e#e unirea: el îi declarase dorinţa ca 2spitalierii să aibă rolul principal. !n acest timp, regele ț
Filip nu reuise să convingă pe nimeni că planul de a deveni el însui conducător al ordinului unit
era cea mai bună soluţie. Silliam de /illaret, &arele &aestru al 2spitalierilor, n1a putut să
participe la întrunire, pentru că era ocupat cu atacul asupra sara#inilor din ,0odos.
9e &olay, care era la %imassol, în 3ipru, c(nd a primit ordinul papal să vină în Franţa la o
întrunire cu Papa, a str(ns L* de cavaleri, a luat 5$*.*** de florini de aur i a pornit spre &arsilia.
9e &olay avea toate motivele să se atepte la o primire magnifică din partea lui Filip cel Frumos,
pentru că +emplierii îi făcuseră multe servicii. Ii îi împrumutaseră banii pentru #estrea fiicei sale,
prinţesa 8sabella, i +emplul din Paris îi asigurase refugiul timp de c(teva #ile, c(nd o răscoală
scăpase de sub control. %a nivel personal, &arele &aestru se g(ndea probabil că regele era un
147
adevărat prieten, pentru că1i ceruse lui de &olay să fie naul fiului său, ,obert. Dănuind că Papa
va aborda subiectul unei fu#iuni cu 2spitalierii, de &olay i1a luat precauţia de a redacta un ș
document care menţiona independenţa continuă a 2rdinului. 8ntitulat ,e -nione 'empli et
.ospitalis Ordinum ad /lementum $apam 0acobi de &olayo 1elentio, documentul a fost arătat
Papei la Poitiers. 9e îndată ce de &olay a sosit la Paris, a fost înt(mpinat cu onoruri de rege, dar
&arele &aestru a început să fie foarte îngrijorat c(nd a au#it #vonurile care se răsp(ndeau despre
„faptele rele” ale +emplierilor.
Planul secret redactat de Eogaret era să1i areste#e pe to i templierii. .v(nd în vedere că în acea ț
vreme erau vreo 5$.*** de templieri în Franţa, sarcina era deosebită " dar Eogaret avea o
deosebită e;perienţă în a e;ecuta simultan arestări în masă, din anul precedent, c(nd arestase
întreaga comunitate evreiască. 9ata arestării +emplierilor a fost stabilită pentru vineri, 5)
octombrie 5)*6. 2rdine sigilate s1au trimis tuturor sene alilor W ș mare ali ai regelui ș Z cu trei
săptăm(ni înainte, cu instrucţiuni clare că nu trebuie desc0ise înainte de joi, 5C octombrie.
2rdinele începeau cu o propo#iţie impresionantă, dei cam prea lungă, scrisă cu scopul de a
preînt(mpina orice refu# al senealilor de a e;ecuta arestarea unor +emplieri at(t de celebri'
„7n lucru groa#nic, un lucru lamentabil, un lucru oribil la care să te g(ndeti i groa#nic să1l au#i,
o crimă detestabilă, o faptă rea, e;ecrabilă, abominabilă, o de#onoare detestabilă, un lucru pe
deplin inuman, străin întregii umanităţi ne1a ajuns la urec0i, datorită rapoartelor multor persoane
demne de stimă, care ne1au mirat, îngro#it i ne st(rnesc o mare durere, cu at(t mai crudă, cu c(t
nu e;istă nicio îndoială că enormitatea acestei crime este mai mare dec(t o ofensă la adresa
maiestăţii divine, o ruine pentru umanitate, un e;emplu de răutate i un scandal universal”.
.cu#aţiile principale, fabricate din mărturia unui e;1templier, -Ruin de Fle;ian, erau'
1 +oţi +emplierii, c(nd sunt admii, jură să nu părăsească 2rdinul i să1i apere interesele prin orice
mijloace, bune sau rele.
1 %iderii 2rdinului sunt în alianţă secretă cu sara#inii i au mai degrabă o credin ă ma0omedană, ț
dec(t una cretină, fiecare novice trebuind să scuipe i să calce pe cruce.
1 3onducătorii 2rdinului sunt eretici, cru#i i profanatori, i înc0id i ucid orice novice care, ș ș
descoperind nelegalitatea 2rdinului, încearcă să1l părăsească. &ai mult, ei le spun femeilor
însărcinate cu ei să facă avort i să1i ucidă în secret copiii nou1născuţi.
1 +oţi fac greelile lui Fraticelli: ei îl dispreţuiesc pe Papă i autoritatea bisericii i dispreţuiesc
cele sfinte, mai ales penitenţa i spovedania.
1 -unt dependenţi de cele mai infame e;cese de desfr(nare. 9acă cineva îi e;primă repulsia, el
este pedepsit prin captivitate perpetuă.
1 %ocuinţele +emplierilor sunt locurile tuturor crimelor i răutăţilor ce pot fi comise.
1 2rdinul lucrea#ă ca să predea Qara -f(ntă în m(inile sara#inilor în secret, iar fraţii mai tineri îi
repudia#ă credinţa cretină, făc(nd un lucru împotriva dreptăţii.
1 &ulte statui ale 2rdinului sunt nelegiuite, profane i contrare cretinismului: membrilor le este
inter#is, sub pedeapsa arestării, să le arate cuiva.
1 Eiciun viciu sau crimă, comise pentru onoarea sau în beneficiul 2rdinului nu e considerat păcat.
.restarea a vreo 5$.*** de +emplieri, inclusiv de &olay, a fost terminată în dimineaţa de vineri
5). Principalul martor mincinos a fost Fle;ian, care fusese e;pul#at pe motiv de ere#ie i alte
delicte. !mpreună cu un florentin numit Eoffo 9ei, el a acu#at 2rdinul în sc0imbul iertării i
eliberării din înc0isoare. 8nc0i#iţiei i s1au dat ordine să stoarcă mărturisiri i c0iar să torture#e în
scopul atingerii acestui obiectiv. .ceti călăi pricepuţi erau în general e;perţi în a provoca
ma;imum de durere, fără să1l omoare pe împricinat: doar )L de +emplieri au murit în #ona
Parisului în perioada cercetărilor. 3u aflu;ul uria de pri#onieri, 8nc0i#iţia trebuia să facă
aranjamente speciale, pentru că nu erau suficiente înc0isori i instrumente de tortură. Irau oameni
148
plini de imaginaţie i au venit rapid cu idei inventive ca să obţină mărturii. 7n bun e;emplu era
„piciorul încins”, unde era nevoie de o platformă de care să fie legată persoana, puţin ulei pentru
picioare i cărbuni aprini. .cest instrument uor de făcut s1a dovedit a fi foarte eficient în a1i
convinge pe +emplieri să spună „adevărul” 8nc0i#iţiei. 7n om a fost adus în faţa curţii ca să
mărturisească, în timp ce inea în m(ini o cutie ce conţinea oasele înnegrite care i se desprinseseră ț
de la picioare, în timp ce se prăjeau.
!n ciuda celor mai mari eforturi ale 8nc0i#iţiei, mărturisirile erau rare, dar suficiente ca să
îngro#ească publicul, căruia i se spunea că +emplierii, altădată celebri, au recunoscut că l1au
renegat pe 9umne#eu, pe Hristos i pe Fecioara &aria i că în timpul iniţierii lor, aplică osculum
infame, „sărutul ruinii”, care însemna sărutul iniţiatorului pe gură, buric, penis i fese. 3u toate
cunotinţele pe care le avem, este simplu să înlăturăm aceste acu#aţii contrafăcute, care sunt
re#ultatul imaginaţiei acu#atorilor, dar c(teva mărturisiri care au fost făcute trebuie luate în serios.
&ulte ţări au fost împotriva persecutării +emplierilor, în ciuda ordinelor Papei ca toţi membrii
2rdinului să fie arestaţi i c0estionaţi. Portugalia, 8rlanda, -coţia i .nglia s1au numărat printre
cele care nu prea îndeplineau ordinele Papei. !n .nglia, regele Iduard al 881lea a fost de acord în
cele din urmă să îndeplinească ordinul Papei, dar călăii nu1i prea făceau treaba i 8nc0i#iţia de la
Paris s1a oferit să1i ajute cu oameni pricepuţi, cărora le plăcea meseria aleasă.
!n iunie 5)55, 8nc0i#iţia engle#ă a smuls c(teva informaţii interesante de la un +emplier numit
-tep0en de -trapelbrugge, care a recunoscut că la iniţiere i s1a spus că 8isus era om i nu #eu. 7n
alt +emplier, cu numele de Go0n de -toPe, a afirmat că i s1a spus că 8isus nu a fost dec(t om i că
ar trebui să creadă în „9umne#eul atotputernic, care era ar0itectul cerului i păm(ntului, i nu în
crucificare”. .cest lucru i1a surprins pe mulţi e;perţi, pentru că afirmaţia nu se potrivea cu
credinţa teologică a vremii, inclusiv sectele eretice, cum ar fi cat0arii, care probabil aveau contact
cu 2rdinul. 9esigur că nu ne1a surprins prea mult, deoarece sunt aceleai cuvinte pe care le1am
putea au#i de la un om care a fost iniţiat într1un ordin al nasoreenilor contemporani, pe ba#a
mesajelor de la Diserica din 8erusalim a lui 8acob, găsite în pergamentele din templu.
Părerea e;primată de &arele &aestru vine din adevăratele învăţături ale lui 8isus, care sunt
anterioare cultului „crucificării” al lui Pavel, adoptat de romani. .ceste păreri atribuite &arelui
&aestru par adevărate' ele nu1l resping pe 8isus " doar amintesc oamenilor că e;istă un singur
9umne#eu, o fiinţă supremă. Pare sigur că astfel de idei puteau să vină doar de la biserica lui
8acob, unde învăţăturile lui 8isus erau venerate, dar crucificarea era considerată a fi un simbol
puternic al „credinţei în moarte” după tiparul lui Hiram .bif, i nimic mai mult. 3rucea pentru ș
+emplieri era o marcă de martiriu, mai degrabă dec(t sursa magiei, care se credea că este cultul
„crucificării” lui Pavel.
9in toate informaţiile pe care le1am adunat în cercetările noastre, noi credem cu tărie că în timp ce
cavalerii cu cel mai înalt grad puteau avea vederi total atipice asupra divinităţii lui 8isus Hristos,
+emplierii au fost, în tot cursul e;istenţei lor, un ordin catolic fidel. %a jumătatea secolului al B8881
lea, bogăţia lor, proprietăţile deţinute, puterea armată i îndepărtarea de ,oma le1ar fi permis să
întemeie#e un nou tip de cretinism, dacă ar fi dorit asta. 9ar ei erau mulţumiţi, păstr(ndu1 i ș
cunotinţele deosebite numai pentru ei i efectu(nd1 i propriile ceremonii secrete, pe care, ca i ș ș
francmasonii moderni, le considerau complementare credinţei lor cretine. 3avalerii +emplieri au
fost trădaţi de o biserică i de un Papă pe care ei le1au servit bine.
Iste sigur că GacRues de &olay a fost torturat groa#nic, pentru că acest ră#boinic puternic a cedat
i a mărturisit crime pe care nu le1a comis. 9ei le1a retractat după aceea, a fost ars pe rug apte
149
ani mai t(r#iu. &ijloacele de convingere au fost trecute sub tăcere de 8nc0i#iţie, dar în clădirea
unui templu scoţian am găsit mărturii care ne vor ajuta să descoperim ce s1a înt(mplat, de fapt.
3redem că putem reconstitui ce i s1a înt(mplat &arelui &aestru în acele înc0isori, cu apte secole
în urmă, datorită unei mărturii remarcabile. 3e s1a înt(mplat vineri, 5) octombrie i s(mbătă, 54
octombrie 5)*6 a fost ceva de genul'
&arele 8nc0i#itor al Franţei, Auillaume 8mbert, era direct interesat de mărturia ce urma să1i fie
smulsă celui mai mare eretic dintre toţi' GacRues de &olay. Fiind vorba de un preot care torturea#ă
alt preot, 8mbert, în mod normal, ar fi trebuit să evite vărsarea de s(nge " arderea, #drobirea i
întinderea, aplicate cu imaginaţie, erau alternative foarte eficiente. !n această situaţie, totui,
8mbert a fost revoltat de activităţile „anti13rist” ale acestui om al lui 9umne#eu. Ei1l putem
imagina vi#it(nd +emplul din Paris cu ofiţerii care se ocupau de arestări i lu(ndu1l sub control pe
&arele &aestru. Il se plimbă în jurul splendidei clădiri, căut(nd dove#i de necredinţă cu care să1l
incrimine#e pe vinovat, i la etaj găsete o uă mare cu o placă de alamă în centru, dar împing(nd1
o, nu vede nimic dec(t întuneric. !n templul interior, fără ferestre, el aprinde una din marile
lum(nări care se găsesc pe primul piedestal i oc0ii săi încep să scrute#e privelitea stranie ce se
poate #ări la lumina p(lp(itoare. +otul era at(t de păg(n, cu ornamente evident anticretine'
piramide cu oc0i în centru, un acoperi plin de stele, pătratul i sferele. 7imit, dar neimpresionat
de locul fără de 9umne#eu, devine dintr1o dată sigur că toate povetile sunt adevărate i că
pri#onierul său este în mod sigur cel mai mare eretic de pe păm(nt. &erg(nd înspre capătul de est,
el se opre te în faţa a doi st(lpi mari i un piedestal principal i, uit(ndu1se jos, a vede o cutie ș
simplă de lemn unde găsete un giulgiu alb, lung de vreo 54 picioare, un craniu uman i două oase
de old. .cesta, se g(ndete el, trebuie să fie giulgiul despre care a au#it de la spionii săi că era
folosit ca să „învie” pe cei morţi. &arele inc0i#itor este îngro#it de faptul că e adevărat că de
&olay îi bătuse joc de suferinţa i sfinţenia patimilor lui 8isus Hristos, făc(nd ceremonii de
înviere cu iniţiaţii templieri. 8mbert se g(nde te c0iar acolo, în acel moment, la o nouă linie de ș
abordare a interogatoriului' una care să se potrivească cel mai bine cu neruinarea îngro#itoare a
acestui preot decă#ut.
!n acea seară, în celulele de sub templul din Paris, cu de &olay fără mantie i gol pe sub cămaa
de eretic acu#at, cu o fr(ng0ie în jurul g(tului, 8mbert îl informea#ă pe acesta că îi va mărturisi
cumva crimele la timpul potrivit, aa că de ce să nu se salve#e acum i să scutească durerea,
mărturisind? -pre uurarea lui 8mbert, &arele &aestru refu#ă. 8mbert începe să cite#e din
Ivang0elii' „.poi, Pilat l1a luat pe 8isus i l1a biciuit”. Draţele lui de &olay sunt prinse sus pe
perete i cămaa aspră aruncată în sus peste cap. -patele gol este biciuit de doi oameni cu bice
pentru cai, la capete cu bile de metal. +orţionarul din dreapta, fiind mai înalt i mai priceput dec(t
partenerul său, îl lovete i peste picioare i peste spate, dar nu peste braţe.
„Ji soldaţii au împletit o coroană de spini i i1au pus1o pe cap”. 2 coroană de spini împletită a fost
pregătită i înfiptă pe capul lui de &olay, făc(nd s(ngele să ţ(nească din craniu i de pe frunte.
„9ar ei strigau, crucificaţi1l, crucificaţi1lF” Ji atunci, &arele &aestru este fi;at de o cruce rău
întocmită: cuiele cu secţiune pătrată sunt înfipte în înc0eietura m(inii. /iolenţa impactului cu
cuiele face ca degetul mare să se rupă, articulaţia se dislocă i cuiul din degetul mare i se înfige în
carnea din palmă. +alpa piciorului st(ng este fi;ată de cruce i un cui lung este înfipt e;act între al
doilea i al treilea metatarsian. 9e îndată ce cuiul se ivete de cealaltă parte a piciorului, torţionarii
îi pun piciorul st(ng peste cel drept, astfel ca acelai cui să pătrundă prin ambele picioare. .stfel,
trupul lui de &olay este suspendat la limita durerii sf(ietoare. Pierderea de s(nge este minimă i
el răm(ne pe deplin contient.
150
Pentru de &olay, durerea este de nedescris, pentru că greutatea corpului său acţionea#ă constant
împotriva lui, făc(ndu1l să at(rne în jos, produc(ndu1i o tensiune traumatică a muc0ilor braţelor,
umerilor i pieptului. 3oul pieptului este întins în sus, astfel înc(t să fie menţinut într1o po#iţie
care să împiedice respiraţia. 3a să evite sufocarea, &arele &aestru nu are altă soluţie dec(t să se
sprijine de rănile picioarelor bătute în cuie, ca să1i ridice corpul, astfel înc(t plăm(nii să e;pire i
să inspire încă o cantitate de aer. Aroa#a de a nu mai respira este înlocuită pentru scurt timp cu
durerea groa#nică de a se susţine într1o carne bătută în cuie. Ifectul general al acestei cumplite
dileme repetat este o cretere a lipsei de o;igen, ce duce la crampa de agonie i crete dramatic
metabolismul. !ntre perioadele de c0estionare, 8mbert îi urmea#ă modelul său biblic i îi dă lui de
&olay o c(rpă înmuiată în oţet, ca să1i „potolească” setea îngro#itoare, apoi din nou, citea#ă din
scripturi' „Ji cineva s1a dus i a îmbibat un burete în oţet i l1a pus pe o trestie i i1a dat să bea,
spun(nd' „%asă1l singur: 0aide să vedem dacă 8lie va veni să1l coboare”.
2rele par săptăm(ni i puterile încep să1l lase pe de &olay. Il îl întreabă pe 8mbert ce trebuie să
spună ca să1l coboare de pe cruce. 8mbert citea#ă mai departe' „9ar unul dintre soldaţi, cu o suliţă
l1a pătruns i de acolo a ţ(nit s(nge i apă”. 8mbert înfige un cuţit în trupul lui de &olay, nu destul
de ad(nc ca să1i pună viaţa în pericol, dar suficient ca să complete#e rolul jucat deliberat al
suferinţei „fiului lui 9umne#eu”. GacRues de &olay mărturise te pe cruce, suferind aceeai agonie ș
îngro#itoare care l1a făcut pe 8isus să1i piardă momentan credinţa, cu 5.C>* de ani în urmă. Iste
cobor(t. ,ănile corpului lui de &olay au provocat producerea unor mari cantităţi de acid lactic în
s(nge, duc(nd la ceea ce se numete „acido#ă metabolică”, muc0ii i1au îng0eţat, tensiunea i1a
crescut i inima a început să1i bubuie. Iste cobor(t c0iar cu c(teva clipe înainte de moartea care i1
ar fi uurat suferinţa. Auillaume 8mbert este înc(ntat de succesul său i vede încă o tortură
amu#antă. !l pune pe giulgiul pe care de &olay îl folosea să1i bată joc de &esia. Pe c(nd
torţionarii îl întind cu faţa în sus pe p(n#ă, iar partea care răm(ne este ridicată peste cap, ca să1i
acopere partea superioară a corpului, 8mbert nu se poate abţine de la un ultim citat din povestea
Patimilor' „Ji c(nd 8osif a luat trupul, l1a înfăurat într1o p(n#ă curată de in”. .ranj(ndu1i giulgiul
în jurul corpului rănit îngro#itor, 8mbert sugerea#ă omului care era vag contient că s1ar putea
ridica dacă se simte la fel de important ca adevăratul HristosF
8nc0i#iţia avea ordine stricte să nu1l omoare pe &arele &aestru al +emplierilor, dar nu intenţiona
să1l îngrijească pe eretic, ca să1i recapete sănătatea. 9e &olay nu avea familie în #onă care să1l
îngrijească, dar Aeoffrey de 30arney, perceptorul Eormandiei, care era de asemenea interogat,
avea. Familia lui de 30arney a fost anunţată i aceasta a avut grijă de am(ndoi bărbaţii care urmau
să moară împreună, 6 ani mai t(r#iu, c(nd i1au renegat public mărturisirile i au fost ari încet pe
cărbuni, pentru recăderea în „ere#ie”.
M+rtria fi*i&+
.m putut reconstitui împrejurările interogatorului lui de &olay, pentru că o mărturie importantă a
supravieţuit p(nă astă#i' giulgiul RumranianMmasonic luat din templul de la Paris al 3avalerilor
+emplieri i folosit să înfăoare trupul rănit al &arelui &aestru a călătorit cu de &olay acasă la
Aeoffrey de 30arney, unde a fost spălat, împăturit i pus într1un sertar. I;act $* de ani mai t(r#iu,
în 5)$6, această bucată de in, lungă de 54 picioare, a fost scoasă i e;pusă public la %ivey. Eu
putem fi siguri dacă a fost e;pusă pentru că trecuse o jumătate de secol, dar putem să deducem de
ce era de interes public. +rupul încăl#it al lui de &olay fusese cobor(t de pe cruce i lăsat într1o
înc0isoare subterană rece, umedă, unde fluidele morbide ale rănitului " transpiraţie amestecată cu
s(nge cu un procent mare de acid lactic " îi curseseră pe corp, păt(nd p(n#a acolo unde era lipită
de trup. +raumele crucificării au făcut ca trupul lui GacRues de &olay să „picte#e” imaginea
151
suferinţei sale pe propriul său giulgiu „masonic”. Familia de 30arney a scos giulgiul i a pansat
rănile, petrec(nd multe luni ca să1l aducă pe de &olay la o stare c(t mai apropiată de sănătate.
Aiulgiul a fost păstrat în casă, fără să se mai g(ndească nimeni la el. Eepotul lui Aeoffrey de
30arney, numit tot Aeoffrey, fusese ucis de engle#i în 5)$L <anul anterior e;punerii giulgiului=, în
Dătălia de la Poitiers, i se pare că informaţiile despre adevărata origine a giulgiului au murit odată
cu el.
8maginea de pe giulgiu era foarte clară. +răsăturile trupului lui de &olay au fost imprimate pe
p(n#ă de acidul lactic din s(ngele care curgea, care a reacţionat cu tăm(ia folosită ca agent de
albire, bogată în carbonat de calciu. Easul lung, părul mai lung pe umeri cu o cărare în mijloc,
barba deasă care se despica la ba#ă i silueta de L picioare, toate se potrivesc perfect cu imaginea
cunoscută a ultimului &are &aestru al 3avalerilor +emplieri. Primii oameni care au vă#ut giulgiul
au cre#ut că au recunoscut imaginea, pentru că ea se potrivea cu noţiunea lor de bărbat care
suferise o soartă similară c0iar cu 5.)** de ani mai înainte: au cre#ut că priveau faţa lui 8isus i
acea bucată de p(n#ă este numită astă#i Aiulgiul din +orino. 8maginea pe care lumea cretină a
învăţat s1o iubească drept faţa 9omnului este de fapt faţa unui om torturat i ucis în numele
9omnului, nu de romani, ci de un rege france# avid de bani, ajutat de biserica romano1catolică.
&ulţi oameni au căutat originea Aiulgiului din +orino: credem că noi am găsit soluţia, pentru că n1
am căutat1o. +oate aceste teorii e;puse anterior neagă aspectul mărturiilor e;istente, dar în
căutarea noastră, în cercetarea lui Hiram, giulgiul a fost doar o piesă lipsă care ne1a ajutat să
completăm tabloul total. !n 5@>>, /aticanul a permis reali#area de teste tiinţifice prin tratare cu
carbon " au fost efectuate trei teste separate, acestea conclu#ion(nd că inul giulgiului nu poate fi
mai vec0i de 5.CL* de ani. .v(nd în vedere faptul că giulgiul fusese folosit probabil c(ţiva ani,
aceasta este e;act conclu#ia ateptată. !n mod ciudat, re#ultatele datării cu carbon au fost publicate
pe 5) octombrie, aceeai #i a anului în care de &olay a fost arestat i crucificatF I;istă o ansă din
)L$ ca aceasta să fie o coincidenţă, dar nu puteam să nu ne întrebăm dacă nu mai e i altceva.
/aticanul a negat mereu că giulgiul este o relicvă sf(ntă, pentru că biserica îi cunoate originile'
ar putea fi oare faptul că ,oma a cre#ut de cuviinţă să dovedească acest lucru c0iar la aniversarea
giulgiului?
!nvăţăturile lui 8isus au „murit” efectiv o dată cu el, pentru a fi înlocuite cu formule misterioase,
elene, create de Pavel, cunoscut ca „Făcătorul de minciuni”, i totui, învăţăturile „reînviate” au
fost făcute cunoscute lumii întregi încă o dată, prin crucificarea lui GacRues de &olay. +imp de
5.C64 de ani scuri între cele două crucificări identice, adevăratele învăţături ale lui 8isus au #ăcut
„moarte i îngropate” sub +emplul din 8erusalim. 9ar, odată făcute cunoscute lumii, conceptele de
egalitate, responsabilitate socială i putere a cunoaterii umane au renăscut ca să pună capăt
vidului intelectual al perioadei numite c(t se poate de potrivit „Ivul &ediu !ntunecat”.
Puterea politică pe care 8mperiul ,oman a pierdut1o în primele trei secole după Hristos a fost
menţinută prin planul lui 3onstantin, care, aa cum am arătat mai înainte, a folosit o groa#ă de
superstiţii comple;e, cu scopul de a ţine masele în fr(u. /i#iunea lui despre oamenii simpli era să1i
folosească să producă bunuri i bogăţii în timp de pace, i să asigure soldaţi în timp de ră#boi,
răsplata lor pentru vieţile triste, trăite în ignoran ă, fiind promisiunea unei învieri i o viaţă ț
minunată după moarte. Diserica din ,oma considera credinţa oarbă o virtute i a etic0etat
literatura cretină ce se referă la cunoatere individuală drept „gnostică”, i ei numeau un lucru rău
„gnostic”, de i, în grece te, termenul înseamnă „cunoa tere”. Eu este nicio coincidenţă că această ș ș ș
perioadă, numită în mod obinuit Ivul !ntunecat, se încadrea#ă în timp între de#voltarea bisericii
152
romane i crucificarea lui GacRues de &olayF 9in fericire, datorită adevăratelor învăţături ale lui
8isus, epoca întunericului care a durat 5.C$* de ani începea să cede#e în faţa luminii raţiunii.
MesaKl se pier%e
!n timp ce &arele &aestru era crucificat, mulţi +emplieri reu iseră să scape. 2 mare parte din ș
flota +emplierilor se afla în portul de la .tlantic %a ,oc0elle, i trebuie că au fost averti#aţi, sau au
aflat nite #vonuri, pentru că atunci c(nd a răsărit soarele în dimineaţa vineri, 5) octombrie,
găr#ile care urmau să1i areste#e au vă#ut doar apa unde fusese flota cu o noapte înainte. 3orăbiile
2rdinului n1au mai fost vă#ute, dar steagul bătăliei lor, craniul i oasele în cruce, da. +rebuie să
stabilim acum ce s1a înt(mplat cu acei +emplieri care au reuit să scape din g0earele regelui Filip.
9in investigaţiile noastre am descoperit că pre#enţa lor a putut fi detectată în două locuri, cur(nd
după ce au scăpat' -coţia i .merica.
9in mărturiile ce ne1au rămas, nu putem fi siguri, dar persistă poveti cu vase templiere care s1au
îndreptat spre -coţia i Portugalia. -e spune că vasele au vi#itat ambele refugii, pe r(nd, dar pare
mai probabil că s1au împărţit de îndată ce au plecat din port, o parte înspre -coţia i cealaltă
navig(nd spre v(rful nordic al prietenoasei Portugalii, ca să1i refacă provi#iile. 9e acolo, ei s1au
îndreptat spre vest, spre ceea ce este acum paralela 4C*, în căutarea păm(ntului marcat cu o stea,
despre care tiau din pergamentele nasoreene că se numete &erica, i pe care aceti cavaleri
france#i o numeau „%a &erica”, un nume care a devenit mai t(r#iu, simplu, .merica. Iste aproape
sigur că ei au ajuns în 3ape 3od sau ,0ode 8sland din EeK Ingland, în primele săptăm(ni ale
anului 5)*>, pun(nd piciorul în %umea Eouă cu aproape un secol i jumătate înainte ca 3ristofor
3olumb să se nască. .cesta este un lucru important i e;istă mărturii de ne#druncinat care arată că
+emplierii au ajuns în .merica, s1au stabilit acolo i au efectuat călătorii în i din -coţia. !n micul
ora Sestford, &assac0usetts, e;istă imaginea unui cavaler, gravată cu găurele într1o st(ncă.
3elebrul cavaler poate fi vă#ut purt(nd un coif, ţinuta unui ordin militar i sabia identificată după
m(nerul cu măciulie, proprie cavalerului european din secolul al B8/1lea. 9ar pentru noi, trăsătura
cea mai fascinantă este scutul, care are un model simplu, arăt(nd un vas medieval cu catarg
îndrept(ndu1se spre vest, spre o stea.
%a EeKport, ,0ode 8sland, e;istă un al doilea monument european " un turn care intrigă, construit
în stilul bisericilor rotunde, templiere. Poate fi descris ca av(nd detalii de ar0itectură romană la
st(lpi i arcade. 9atarea acestui turn straniu îl situea#ă c0iar în secolul în care flota templierilor a
dispărut. . fost probabil o clădire cu scopuri multiple pentru noii coloniti, servind drept biserică,
turn de pa#ă i far. Eu e;istă îndoială că construc ia este e;trem de vec0e, pentru că pe 0arta din ț
5$C4 care arată descoperirea europeană a acestei linii de coastă, navigatorul italian Aiovanni da
/erra#ano a însemnat locul turnului EeKport ca pe o 2illa 3ormanda deja e;istentă. .ceste
descoperiri indică pre#enţa +emplierilor în %umea Eouă, dar singure nu sunt concludente. +otui,
noi tim deja despre 3apela ,osslyn că asigură mărturii mai presus de orice îndoială, aa cum am
arătat anterior. Dinecunoscută ca loc unde +emplierii s1au str(ns după atacul regelui Filip i al
Papei, această clădire sofisticată a fost construită timp de 4* de ani i terminată la începutul anului
54>*, de către 2liver -t. 3lair, perioadă care precede sosirea în .merica a lui 3olumb cu c(ţiva
ani.
3olumb a descins prima dată în %umea Eouă în dimineaţa de 5C octombrie 54@C, pe o insulă din
Da0amas, pe care a numit1o -an -alvador: prima sa acostare s1a făcut înainte de 5 august 54@>,
c(nd a sosit în .merica de -ud. 9acă luăm în considerare aceste date comparative este e;trem de
important să ne uităm la sculpturile decorative ale capelei, pentru că acolo, imposibilul devine
evident. .a cum am spus anterior, arcadele i tavanul 3apelei ,osslyn au tiuleţi de porumb
153
<porumb indian= i aloe, sculptate ca motive decorative: acestea sunt două plante pe care scoţienii
nu puteau să le tie. Porumbul a fost cultivat pe scară largă, în toate formele lui actuale, de către
indienii din nordul i sudul .mericii, dar încă se mai crede că, înainte de 54@C, era necunoscut în
orice alt loc în afară de %umea Eouă. Potrivit istoriei oficiale, seminţe de porumb indian au fost
aduse mai înt(i în Iuropa i .frica de e;ploratorii din secolul al B/81lea i apoi s1a răsp(ndit
pretutindeni în lume.
#+mHntl stelei nmit+ ILa Meri&aJ
!nainte să lăsăm deoparte subiectul primelor acostări europene în %umea Eouă, am vrea să
e;plicăm de ce a devenit fermă convingerea noastră că actualul continent .merica i1a luat numele
nu de la e;ploratorul „g0inionist” .merigo /espucci, ci de la steaua de vest numită &erica, i ș
despre care nasoreenii credeau că indică un ţinut perfect de peste ocean, la soare apune. Eu numai
că avem dovada adevăratei surse a numelui, dar am descoperit că vec0ea e;plicaţie e uor de
respins.
8deea istorică standard ar0icunoscută a originii numelui %umii Eoi provine de la înţelegerea
greită a unui cleric obscur, care n1a călătorit niciodată la mai mult de c(teva mile de mănăstirea
din -t. 9eodatus, din &unţii /osgi, ducatul %orenei, pe graniţa franco1germană. .cest preot
entu#iast avea pasiunea geografiei i a numelor cu înţelesuri curioase. Ji1a luat el însui
pseudonimul plin de imaginaţie Hylacomylus, din grecescul „lemn”, latinescul „lac” i grecescul
„moară”, care a fost în cele din urmă tradus în germană, cre(nd numele de familie SaldseemVller.
.cest om uor e;centric conducea o mică ec0ipă ce culegea toate informaţiile pe care le găsea
despre lume, inclusiv despre descoperirea inspirată a marelui i misteriosului continent de peste
oceanul de la vest. &icul grup a scris i tipărit un volum de 5*) pagini în aprilie 5$*6, pe care l1au
intitulat 3osmograp0iae 8ntroductio. .cesta a e;pus principiile tradiţionale ale cosmografiei,
inclusiv împărţiri ale planetei, distanţele dintre locuri c0eie i detalii despre v(nt i climă, dar a
fost i sursa unei greeli care1l va face celebru pe un navigator amator.
SaldseemVller găsise un număr de referinţe ale mai multor navigatori despre un mare continent
din vest, descris drept „.merica”, i, de asemenea, o relatare a călătoriilor unui e;plorator italian,
cu numele de .merigo /espucci. !n mod eronat, el a pus cap la cap cele două informaţii i a scris'
„.ceste părţi ale păm(ntului <Iuropa, .frica, .sia= au fost mai intens e;plorate i o a patra parte a
fost descoperită de .merigo /espucci <care va fi descrisă după cum urmea#ă=. .a cum Iuropa i
.sia i1au primit numele de la femei, nu văd niciun motiv de obiecţie faţă de numele de .merige ș
<din grecescul ge însemn(nd „păm(nt al”, adică păm(ntul lui .merigo, sau .merica, după
.merigo, descoperitorul ei, un om foarte priceput”.
SaldseemVller a tipărit această carte i o 0artă uriaă cu noul continent, desemnat drept
„.merica”, i s1a presupus întotdeauna că el a fost naul, pentru că a tipărit primul această referire
într1o carte. 3uvintele călugărului, redate aici, au fost considerate ca anali#a corectă făcută de el
asupra numelui lui .merigo /espucci: dar nu este deloc astfel. 3itind cu atenţie, se poate vedea că
nu arată nimic mai mult dec(t că el cerceta de ce numele e;istent de „.merica” este at(t de
potrivit. Ira un nume care în opinia lui ar fi fost mai corect ca „.merige”, dar oricum, „.merica”
era o formă acceptabilă, plină de înţeles. .ceastă carte a fost scrisă la 5$ ani după descoperirea
„oficială” a %umii Eoi de către 3olumb i e;act la C** de ani după ce +emplierii debarcaseră
acolo. !n ambele ca#uri, pare simplist să presupunem că nimeni nu a dat un nume acestui continent
înaintea acestui călugăr german, care a început să scrie o carte numită „8ntroducere în
cosmografie”, sau că un astfel de marinar de apă dulce ar fi avut îndră#neala să1i asume dreptul
de a bote#a un nou sfert de glob. SaldseemVller a tiut numele corect, dar e;plicaţia a fost greită.
154
!nclinaţia lui pentru nume pline de sensuri l1a indus în eroare i puterea tiparului a asigurat
transmiterea erorii pretutindeni. 3ur(nd după ce a scris acele r(nduri, el i1a dat seama de marea
lui greeală i a retractat public afirmaţia că .merigo /espucci era descoperitorul %umii Eoi " dar
a fost prea t(r#iu, oamenii aveau o e;plicaţie ce părea să aibă sens. 9e îndată ce un lucru este
acceptat, e nevoie de o adevărată dinamită intelectuală ca să1l negi. &itul înt(mplător al lui
/espucci ţine de folclorul cultural al sistemului de învăţăm(nt american. 9ar, aceia care vor cu
adevărat să înţeleagă .merica i forţele care au creat -tatele 7nite moderne trebuie să urme#e
linia de g(ndire evoluţionistă nasoreeană.
CONCLU,II
1 3ăderea 3avalerilor +emplieri a însemnat sf(ritul unui mare ordin, dar motenirea sa a desc0is
calea pentru o întreagă lume nouă, ba#ată pe reg(ndirea lui 8isus din &a\at.
1 ,econstituind crucificarea lui GacRues de &olay i merg(nd pe urmele cavalerilor săi, ne1am
simţit aproape de descoperirea legăturii finale cu Francmasoneria. 9e ce +emplierii i1au
întrebuinţat secretele ca să forme#e un nou ordin numit Francmasonerie încă nu este lămurit, dar
cel puţin tim unde să căutăm răspunsurile pentru aceste verigi lipsă din informaţiile noastre.
1 Pe c(nd treceam în revistă ceea ce descoperisem despre evenimentele ce privesc crucificarea lui
GacRues de &olay, am în eles1o ca pe evenimentul central dintr1un episod istoric, care a marcat cel ț
mai important pilon în cursul de#voltării sociale a /estului.
1 .tacul unui rege france#, lipsit de importanţă, asupra ordinului +emplierilor s1a dovedit a fi fost
pasul vital în lungul proces de eliberare a lumii cretine de sub principiul dominator al castrării
intelectuale, e;ercitat de /atican. . permis construirea unei civili#aţii condusă de dorinţa de
informaţie i de recunoatere a valorii individului. .ceastă trecere de la autocraţie la democraţie în
r(ndul guvernului i aristocraţiei, i la meritocraţie în structura socială, în cadrul unei linii de ș
toleranţă teologică, nu a fost nicăieri mai evident căutată " i în parte obţinută " dec(t în -tatele
7nite ale .mericii.
Capitoll !6 " REDESCO#ERIREA #ER4AMENTELOR #IERDUTE
Ee1am întrebat, e;istă -tatele 7nite ale .mericii? E1ar fi putut să e;iste dacă n1ar fi beneficiat de
înţelepciune, care le1a dat ansa de a fi plini de succes, de a deveni centrul lumii culturale i cea
mai puternică naţiune de pe Păm(nt în mai puţin de două secole. Planul pentru -tatele 7nite nu a
însemnat de#voltarea a ceva concret, care e;istase în Iuropa. . fost ceva aparent nou i radical,
dar inspiraţia pentru crearea unei ări noi, în care fiecare individ contea#ă, unde oamenii înii sunt ț
responsabili pentru stat i unde ei personal răspund în faţa #eului lor, trebuia să vină de undeva.
.m înţeles că a venit de la francmasoni, de la +emplieri i de la omul pe care1l tim drept 8isus, ș
care el însui a trăit într1o perioadă de opresiune, c(nd căuta egalitate, dreptate i lumină pentru
poporul său. /i#iunea lui nu a putut să depăească 0otarele propriei naţii, dar cu timpul, mesajul
pe care l1a transmis lumii a fost au#it i urmat.
.m găsit următoarele cuvinte demne de interes' „,espectă credinţa i dreptatea faţă de toate
naţiunile: trăiete în pace i armonie cu toate. ,eligia i moralitatea impun această comportare i o
bună politică trebuie să o impună la fel, ca să fii demn de o mare naţiune liberă, desc0isă, i să
oferi omenirii e;emplul măreţ al unui popor călău#it de o mare dreptate i bunăvoinţă”. .ceste
cuvinte au fost spuse de Aeorge Sas0ington în discursul său de adio i confirmă clar ce se tie
deja' acest prim preedinte al -tatelor 7nite a fost francmason întreaga sa viaţă. !n mod ciudat,
vorbele sale sunt asemănătoare cu învăţăturile pierdute ale lui 8isus, vorbind despre importanţa
„libertăţii”, „inteligenţei”, „păcii”, „credinţei”, „dreptăţii” i „bunăvoinţei”, ca i despre aspiraţia
spre clădirea unei „mari naţiuni” i a unirea religiei cu moralitatea. Pentru nite urec0i moderne,
155
ceste caracteristici e;primate de Sas0ington pot suna ca nite cuvinte pe care oricine le1ar spune
într1o astfel de oca#ie, dar la vremea c(nd au fost rostite au fost remarcabile.
.cceptarea principiilor templiere pe coasta de est a -tatelor 7nite nu e;plică cum acest ordin
france# inter#is ar fi putut influenţa principiile fondatoare ale acelei ţări. 3a să înţelegem
continuarea acelor evenimente, am 0otăr(t că era nevoie să anali#ăm mai atent cealaltă po#iţie a
+emplierilor, la ).*** de mile peste 2ceanul .tlantic, pe coasta de vest a -coţiei.
3ă mulţi +emplieri s1au stabilit în -coţia după prăbuirea ordinului în Iuropa, este un fapt bine
documentat i dove#ile e;istă i astă#i. Diserica de la Hilmartin, de l(ngă %oc0 .Ke, în .rgyll,
conţine multe morminte de +emplieri, sculpturi funerare repre#ent(nd figuri templiere i morminte
masonice în curtea bisericii. /i#it(nd locul în 5@@*, am fost imediat frapaţi de un monument
maritim aflat l(ngă #idul bisericii, dedicat unui căpitan dispărut pe mare pe la 5L**. 3urios,
monumentul constă din doi st(lpi ce încadrea#ă un craniu i două oase încruciate <steagul de
luptă al +emplierilor= i simbolul &aestrului &ason, încadrat i el de motivul care lega ș
Francmasoneria de -eRenenre +ao. Ira e;trem de incitant, dar i mai interesant era numărul mare
de morminte templiere i sculpturi din curtea bisericii.
Pe c(nd discutam aceste descoperiri, am presupus că dacă un grup suficient de mare de +emplieri
plecaseră din .rgyll la începutul lui 5)**, atunci ar fi trebuit să e;iste mai multe locuri cu
morminte templiere. 9upă c(teva săptăm(ni, am pornit din Hilmartin să cercetăm toate bisericile
vec0i i cimitirele pe care le1am putut găsi. .m descoperit repede mai multe locuri cu cel puţin un ș
morm(nt templier i am dat înt(mplător i peste morminte e;trem de vec0i, av(nd simboluri
masonice. .m fost mult timp contienţi că e;ista o puternică legătură templieră cu această #onă a
-coţiei, din vremea c(nd Hugues de Payen s1a căsătorit cu 3at0erine de -t. 3lair. 9e fapt, prima
bisericuţă templieră în afara Qării -finte a fost construită la -t. 3lair, într1un loc la sud de
Idinburg0, cunoscut acum drept +emplul. Pe la începutul secolului al B8/1lea, +emplierii aveau
multe domenii în -coţia i un mare respect i afecţiune pentru poporul scoţian.
San&tarl s&o)ian
-coţia a fost întotdeauna un loc important pentru 2rdinul +emplier, dar am descoperit că
împrejurările politice de aici îl făceau un refugiu deosebit de potrivit după atacul regelui Filip i al
Papei. 9upă moartea regelui .le;andru al 8881lea, în 5C>L, vec0ea descendenţă a regilor celţi s1a
rupt brusc, pentru că el nu a avut copii i nici fraţi sau surori. -ingurul motenitor direct a fost
&argaret, „Fecioara din Eorvegia”, dar ea a murit în drum spre -coţia, lăs(nd succesiunea neclară.
Qara a slăbit din cau#a luptelor civile pentru putere i regele IdKard 8 al .ngliei a profitat de
situaţie i l1a ajutat pe Go0n de Dalliol, care era unul din urmaii la tron, cer(nd în sc0imbul
sprijinului ca Dalliol să devină vasal al regelui engle# i să1i mulţumească pentru regatul său
scoţian.
2amenii nu au fost păcăliţi i el a ajuns un rege nepopular, cunoscut drept „+oom +abard”, ce s1ar
traduce cu „Haine goale”, dar de fapt însemna „marioneta lui IdKard 8”. ,egele engle# nu1l
respecta i îl trata ca pe un vasal de r(nd, umilindu1l în public în mod desc0is, de e;emplu c(nd a
insistat ca Dalliol să fie acu#at pentru o pretinsă datorie faţă de un importator de vinuri din %ondra.
Dalliol s1a ridicat în final împotriva lui IdKard în 5C@L, c(nd a refu#at ordinul regelui engle# de a1
l ajuta să lupte împotriva france#ilor. IdKard a răspuns, trimiţ(nd armata la DerKicP, detron(ndu1l
pe Dalliol, trimiţ(ndu1l în e;il în Franţa i pretin#(nd suveranitatea asupra -coţiei.
3a să fie sigur că niciun celt nu va putea riposta, engle#ul a luat simbolul independenţei -coţiei,
vec0ea „Piatră a 9estinului”, sau „Piatra -cone” cum este cunoscută. .ceastă piatră mică,
156
necioplită, dintr1un bloc dreptung0iular pe care regii -coţiei au fost încoronaţi, nu a fost niciodată
returnată i încă se odi0nete sub tronul engle#, în Sestminster .bbey.
9upă ce a furat simbolul independenţei scoţienilor, regele engle# a 0otăr(t să numească un
guvernator în -coţia, care să conducă în numele său, lăs(ndu1i pe nefericiţii scoţieni asupriţi din
greu sub conducerea sa dictatorială. Prima micare de naţionalism scoţian a urmat cur(nd, iniţiată
de uciderea lui -0eriff din %anarP de către nobilul Silliam Sallace, ca ră#bunare pentru uciderea
soţiei sale, în mai 5C@6. .cesta era un afront la adresa regelui engle# i Sallace ar fi fost aspru
pedepsit, dar a avut în spate sprijinul popular, care a dus la Dătălia de la -tirling Dridge, pe 55
septembrie 5C@6, c(nd forţele lui IdKard au fost învinse.
IdKard 8 a făcut pace cu france#ii i apoi i1a îndreptat întreaga atenţie spre Sallace, pe care l1a
învins la %inlit0gon, în anul următor. Sallace a scăpat de captivitate i a pornit imediat spre
Franţa, căut(nd sprijin pentru cau#a sa la vec0ii dumani ai lui IdKard. -e #ice că a primit scrisori
de la regele Filip cel Frumos, care i1a pledat cau#a în faţa Papei 3lement al /1lea, i este sigur "
din sprijinul pe care l1a obţinut de la familia de &olay <al cărei nume a fost permanent legat de
+emplieri i francmasoni= " că el a avut legături cu templierii în timpul vieţii. . obţinut acest
sprijin pentru că a e;istat o luptă între scoţieni i engle#i la ,osslyn, în 5)*), care a fost c(tigată
cu sprijinul 3avalerilor +emplieri, condui de un -t. 3lair. Sallace a rămas un paria, v(nat de
coroana engle#ă timp de 6 ani înainte să fie trădat, dus la %ondra, sp(n#urat, t(r(t i sf(rtecat, în
5)*$. 9upă e;ecuţie i de#membrare, părţi din trupul lui Sallace au fost at(rnate la EeKcastle1on1
+yne, DerKiP, -tirling i Pert0.
!n toată această perioadă de nelinite, e;istau doi scoţieni care pretindeau tronul pe drept, unul
fiind ,obert de Druce, al optulea conte de 3arricP, i celălalt Go0n 3omyn. ,obert era un om
ambiţios i a încercat să c(tige aliindu1se cu IdKard, dar interesul său pentru engle# slăbea pe
măsură ce1i dădea seama că nu va obţine titlul dorit. 3(nd ,obert a început să studie#e alte
oportunităţi de a1i construi un statut personal în -coţia, dumanul său a profitat de situaţie,
spun(ndu1i lui IdKard că ,obert de Druce complota împotriva sa. ,egele ar fi renunţat repede la
el, dar un susţinător l1a averti#at pe ,obert de Druce de iminenţa pericolului i a trebuit să
g(ndească foarte repede. Posibilităţile sale erau deodată foarte slabe i a 0otăr(t să pluse#e. Jtia că
e;istă o ră#meriţă celtă i că scoţienii nu ar accepta uor un rege care ar fi vasal engle# permanent,
aa că s1a 0otăr(t să devină sc(nteia care să aprindă conflictul.
,obert de Druce tia despre 3omyn că era favoritul Papei i foarte iubit de IdKard 8, aa că a ș
conspirat ca să1i întărească po#iţia, insult(ndu1l public pe Papă i pe rege, în timp ce aduna
armată pentru reînvierea celtă ce lua amploare. . făcut acest lucru printr1o micare plănuită
anterior, c(nd l1a ademenit pe 3omyn în biserica franciscană de la 9umfries i l1a atacat c0iar pe
treptele altarului. Pe c(nd 3omyn #ăcea plin de s(nge, ,obert a refu#at să1i lase pe călugări să1l
ajute pe muribund i l1a pă#it p(nă c(nd a fost sigur că dumanul său a pierdut suficient s(nge ca
să moară. .ceastă faptă crudă, comisă pe păm(nt sacru, i1a revoltat pe rege i pe Papă, dar patrioţii
scoţieni au considerat1o o faptă de vitejie, de sfidare pe faţă a engle#ilor, deoarece 3omyn a
motenit pretenţia la tron a lui Go0n de Dalliol i a fost susţinut de regele IdKard 8. Papa a răspuns
anunţ(nd pe 5* februarie 5)*$ că ,obert de Druce a fost pentru o perioadă e;comunicat. !n ciuda
acestei ultime pedepse a Papei, 5) luni mai t(r#iu, de Druce a primit sprijinul total al lor#ilor celţi
i a fost încoronat rege al -coţiei de contesa de Duc0an la -cone " fără să beneficie#e de Piatra
9estinului.
.ceasta era pe atunci situaţia în -coţia, c(nd o parte din flota templieră a 0otăr(t să pornească spre
.rgyll i Firt0 of Fort0, unde tiau că ,obert de Druce se răsculase împotriva .ngliei. Faptul că
157
,obert de Druce a fost e;comunicat, combinat cu vec0ile legături ale familiei -t. 3lair cu ,osslyn,
a fost cel mai mare argument ca -coţia să devină sanctuar " era unul din puţinele locuri de pe
planetă unde Papa nu1i putea ajunge. 9in cau#a ră#boiului cu engle#ii, +emplierii tiau de
asemenea că, în calitate de ră#boinici desăv(riţi, vor fi primiţi cu braţele desc0ise. 30iar cu trei
luni înainte ca Filip cel Frumos să1i îndrepte trupele spre +emplieri, IdKard 8 al .ngliei a murit,
i a fost urmat de fiul său slab i neputincios, IdKard al 881lea, care imediat s1a retras în .nglia,
lăs(ndu1l pe ,obert 8 să1i aranje#e pe dumanii săi în -coţia.
8storia menţionea#ă că de Druce a avut c(teva momente grele între 5)*L i 5)*6, dar după aceea ș
i1a revenit din situaţia aparent fără speranţă i a început să1i c(tige sistematic regatul înapoi de
la engle#i. 3el mai mare triumf al scoţienilor a fost Dătălia de la DannocPburn, pe L noiembrie
5)54. Jtim că lupta a fost în defavoarea armatei lui de Druce, p(nă c(nd intervenţia unei forţe de
re#ervă necunoscută a sc0imbat soarta bătăliei i a asigurat victoria scoţienilor. Povetile s1au
răsp(ndit rapid i spun că aceti ră#boinici misterioi fluturau un Deausant <steagul de luptă al
+emplierilor=.
2 intervenţie templieră pare a fi într1adevăr singura e;plicaţie posibilă. .a că, în acelai an în
care GacRues de &olay i Aeoffrey de 30arney erau ari de vii în Paris, Dătălia de la DannocPburn
era c(tigată prin sosirea unei forţe templiere condusă de &arele &aestru al +emplierilor scoţieni,
-ir Silliam -t. 3lair. .ceastă victorie la DannocPburn a consfinţit libertatea regatului lui de Druce
în -coţia. 3ontribuţia familiei -t. 3lair la această victorie a fost bine răsplătită " ei primind un
episcopat i păm(nturi care se adăugau la averea lor de la ,osslyn.
.ceastă mare victorie a fost treapta decisivă în asigurarea independenţei permanente a -coţiei i
regele ,obert 8 i1a petrecut restul vieţii lupt(nd împotriva engle#ilor în 8rlanda i de1a lungul
frontierelor scoţiene p(nă c(nd, în 5)C>, .nglia a recunoscut formal -coţia ca naţiune liberă.
8nteresant este că această luptă de la DannocPburn s1a dat în cea mai lungă #i a anului " o #i încă
sărbătorită de toţi francmasonii ca -ărbătoarea -f(ntului 8oan Dote#ătorul.
-e pare că +emplierii găsiseră un loc bun în -coţia, dar era evident o relaţie de simbio#ă cu regele
-coţiei, acesta beneficiind de calităţile acestor ră#boinici profesioniti, probabil în termeni de
planificare strategică la început, dar în cele din urmă i cu ajutor în luptă. Pentru o vreme,
+emplierii au fost în siguranţă cu ,obert 8, care a fost e;comunicat, dar această stare de fapt nu era
bună i pentru -coţia, pentru că un regat al cărui rege a fost e;comunicat era privit ca un ţinut ș
păg(n i orice conducător cretin era liber să pornească o cruciadă împotriva păg(nilor. 9acă
bunele relaţii nu erau restabilite între regele scoţian i episcopul ,omei, în cele din urmă -coţia
risca o inva#ie nelegiuită pe viitor.
!n 5)56, Papa 8oan al BB881lea a încercat să impună un armistiţiu între scoţieni i engle#i i se
spune că a fost furios c(nd de Druce a răspuns prin capturarea oraului de frontieră de la DerKicP,
printr1un atac surpri#ă. ,elaţiile dintre Papă i -coţia s1au deteriorat i mai mult c(nd engle#ii au
povestit la curtea papală despre ră#boaiele scoţienilor i încăpăţ(narea lor, în 5)C*, Papa trimi (nd ț
doi delegaţi papali să dea încă o sentinţă de e;comunicare împotriva lui de Druce. !n apărarea fa ă ț
de aceste acu#aţii a venit 9eclaraţia de la .rbroat0, care a fost publicată de baronii scoţieni pe L
aprilie 5)C*. Iste foarte masonică în conţinut i, referitor la ,obert de Druce, afirmă' „+oţi erau
legaţi de el prin drepturi i prin serviciile făcute poporului său. Eobilii spun că au luptat nu pentru
glorie, bogăţii sau onoruri, ci doar pentru libertate, pe care un om adevărat o apără cu viaţa”.
9eclara ia dă, de asemenea, definiţia regelui' „la consimţăm(ntul legal al întregului popor, l1a ț
făcut rege sau prinţ. %ui îi suntem obligaţi i suntem 0otăr(ţi să fim de acord întru totul, at(t pentru
dreptul său, c(t i pentru propriul său merit, fiind persoana care a restabilit siguranţa poporului,
158
apăr(ndu1i libertăţile. 9ar dacă acest prinţ îi va părăsi aceste principii pe care le1a urmat cu
nobleţe i va consimţi ca noi sau regatul nostru să fie supus regelui sau poporului din .nglia, noi
ne vom strădui imediat să îl înlăturăm ca pe dumanul nostru, ca pe acela care a încălcat at(t
propriile sale drepturi, c(t i pe ale noastre, i vom pune un alt rege, care ne va apăra libertăţile”.
%or#ii vec0i ai -coţiei erau +emplieri sau consorţi ai +emplierilor i este destul de surprin#ător că
stilul lor „nasoreean” de g(ndire este pre#ent în acest document democratic neobinuit, care
sc0imbă ideea de rege cu aceea de preedinte. 9esigur că unul dintre semnatarii documentului a
fost %ordul Henry -t. 3lair din ,osslyn. Iste semnificativ faptul că g(ndirea nasoreeană M
templieră M masonică este pre#entă în multe locuri din istoria vestului, atunci c(nd tema conducerii
populare i voinţa poporului erau factori importanţi. !n .nglia, cu 5** de ani mai înainte de
9eclaraţia de la .rbroat0, &agna 3arta a fost semnată de regele Go0n, sub presiunea unui grup
care includea +emplieri. P(nă astă#i, este singurul document din constituţia engle#ă care poate fi
comparat cu 9eclaraţia 9repturilor a -tatelor 7nite " un document care, aa cum vom arăta mai
t(r#iu, a fost în întregime de inspiraţie masonică.
!n octombrie 5)C>, din motive politice care nu sunt de o mare importanţă pentru povestea noastră,
Papa 8oan al BB881lea l1a eliberat pe ,obert 8 de e;comunicare, dar regele scoţian legitim a murit
la v(rsta de $$ de ani, pe ) iunie 5)C@, c0iar cu #ece #ile înainte ca 8oan al BB881lea să publice
actul prin care i se recunoate public dreptul la tronul -coţiei. ,obert a fost urmat de fiul său
9avid al 881lea, în v(rstă de doar $ ani, iar %ordul ,andolp0, un membru al familiei &oray, i
unc0iul contelui de &oray au fost numi i regen i. &oartea lui ,obert de Druce nu a fost sf(ritul ț ț
legăturii cu +emplierii. !nainte să moară, el a făcut legăm(nt să plece la 8erusalim i să lupte
împotriva sara#inilor. !n semn de respect, inima sa îmbălsămată a fost luată de -ir Silliam de -t.
3lair i -ir Games 9ouglas în ultima cruciadă de la 8erusalim, dar, din nefericire, au fost omor(ţi
pe drum în Dătălia din .ndalu#ia. 8nima lui Druce nu a ajuns niciodată în 2raul -f(nt i a fost
înapoiată i înmorm(ntată în .baţia &elrose, în timp ce -ir Silliam a fost înmorm(ntat la
,osslyn.
9e îndată ce -coţia a devenit încă o dată, oficial, parte a cretinătăţii, a fost imperios necesar ca
+emplierii să dispară, să nu mai fie vă#uţi i să devină o societate secretă, pentru că puterea
/aticanului era acum capabilă să1i pedepsească dumanii din întreaga Iuropă. 9in fericire, în
timpul perioadei de tran#iţie, un membru al familiei templiere, &oray, a fost regent, domnind în
numele regelui copil 9avid al 881lea, i aceasta le1a permis templierilor controlul de care aveau
nevoie ca să1i planifice viitorul organi#aţiei care înlocuise deja ordinul lor supus pieirii, aa că
puteau păstra marile secrete care le fuseseră încredinţate.
/ntoar&erea la Rossl:n
7n nou ordin secret va asigura supravieţuirea ritualurilor templiere. A(ndirea lor i planurile
pentru sc0imbare trebuie că au apărut în paralel cu negocierile papale, aa că în vremea în care
-coţia l1a omagiat încă o dată pe Papă, +emplierii din -coţia erau invi#ibili pentru cei care nu tiau
unde să caute " i unul din locurile în care merita să fie căutaţi era familia -t. 3lair. .a cum am
spus în capitolul $, 3apela ,osslyn, construită de următorul Silliam -t. 3lair, s1a dovedit a fi
e;traordinar de importantă pentru cercetarea noastră, deoarece construcţia acestui edificiu a
asigurat linia despărţitoare dintre +emplieri i francmasoni. Folosirea unor plante americane la
sculpturile decorative din piatră <aloe i porumb indian=, care erau total necunoscute la acea
vreme, ne1a furni#at dovada de netăgăduit că cineva legat de familia -t. 3lair traversase .tlanticul
cu mult înainte.
159
Prima noastră vi#ită la capela construită de contele Silliam -t. 3lair a avut loc acum 4 ani i cum
am aflat foarte multe lucruri între timp, am 0otăr(t să ne întoarcem la această clădire. !ncă o dată
am pornit după pr(n#, prin linititul sat scoţian. Ira o #i plăcută de vară, caldă dar cu c(ţiva nori
răsfiraţi, care făceau ca soarele să1i împrătie ra#ele departe, înspre dealurile apropiate, lumin(nd
turnuleţele ascuţite ale 3apelei ,osslyn într1o manieră cu adevărat dramatică. -ă intri în capelă era
ca i cum ai înt(mpina un vec0i prieten. Ira familiară i învăluitoare i totui interesantă i, din
fericire, plină de noi informaţii gata să le împartă cu noi. 9esigur că făcuserăm multe descoperiri
pe care urma să le verificăm la ,osslyn.
3(nd am păit în clădire, am fost fericiţi s1o găsim goală, ca să ne putem astfel bucura de impresia
puternică pe care ne1o făcea fără să ne fie distrasă atenţia. ,osslyn 30apel î i dă o sen#a ie de ț ț
spiritualitate vie, de linite, combinat cu sen#aţia de trecut infinit. .m(ndoi iubim clădirile
bisericeti, dar fiecare biserică pe care am vi#itat1o avea un caracter lipsit de viaţă, gol, comparativ
cu ,osslyn. Iste greu de descris sentimentul cald care te cuprinde în această clădire medievală i,
fără să sune prea ciudat, ,obert a conc0is remarc(nd că este singura capelă în care ar putea dormi
fericit noaptea, singur.
Ee1am plimbat prin naos, bucur(ndu1ne de acel loc, i apoi ne1am îndreptat atenţia, spre
sculpturile cu porumb i cactus de aloe, ca să ne asigurăm că nu ne1am imaginat ce vă#usem la
prima noastră vi#ită. E1a fost nevoie să ne îngrijorăm: nu e;ista nici o îndoială cu privire la
sculpturi. Pe c(nd studiam un cactus, o doamnă vicar s1a apropiat dinspre ua de la nord, cu un
#(mbet cald, i ne1a întrebat dacă am vă#ut porumbul indian. .m răspuns afirmativ i am început
să discutăm pe acest subiect. ,everendul Ganet 9yer s1a dovedit a avea studii de botanică, iar soţul
ei era botanist de profesie. „3actusul aloe este remarcabil”, a spus ea uit(ndu1se în sus, la fri#ă.
„Presupun(nd că ar putea fi i altceva, atunci, într1adevăr n1a ti ce este”. -1a întors puţin spre
st(nga i a arătat spre o arcadă de porumb indian. „-oţul meu spune că porumbul e clar, probabil o
plantă uor necoaptă”.
Ji1a continuat comentariul referindu1se la documentele pe care le avea prinţul Henry -inclair,
primul conte -t. 3lair din 2rPneys, care, datorită banilor +emplierilor, a cumpărat o flotă de 5C
corăbii pentru o călătorie în „%umea Eouă”. Flota condusă de .ntonio Neno a debarcat în Eoua
-coţie i a e;plorat coasta estică a ceea ce erau -tatele 7nite ale .mericii înainte de anul 54**.
9ata este sigură pentru că Henry -inclair a fost omor(t c0iar în acel an, la întoarcerea sa. Pare
logic că s1au pierdut multe vieţi omeneti într1o astfel de e;pediţie i familia -inclair pretinde că
un cavaler numit -ir Games Aunn a murit în .merica i a fost înmorm(ntat acolo. 8maginea
cavalerului medieval găsită la Sestford, &assac0usetts, este, pretind ei, morm(ntul său făcut în
grabă. .m găsit dove#i care să sprijine acest lucru în cripta de sub capelă, unde o emblemă mică
de pe perete arată în partea st(ngă, deasupra „3rucii de pe Potir” a familiei -inclair, două vase de
navigaţie identice, cu un singur catarg, similare cu cel găsit pe scutul cavalerului din Sestford. Ji
el este desenat tot arăt(nd spre /est, dar în loc de p(n#e str(nse sub o stea spre vest, acest vas este
cu toate p(n#ele întinse.
Pe c(nd ne uitam în jurul capelei, ,obert nu1i putea lua oc0ii de la orga Hamilton, care se găsea
în încăperea victoriană, construită în continuarea peretelui de vest. „Pot să mă uit la orgă, vă rog?”
a întrebat1o întrebat pe reverend Ganet. „9esigur, vă rog”. ,ăspunsul a fost at(t de prietenos i
rela;at, înc(t ,obert a încercat să meargă pluse#e' „/ă deranjea#ă dacă a c(nta la ea? -unt
organist la Diserica 3rist din satul meu natal”. Primind permisiunea, ,obert a urcat scara în spirală
a galeriei unde era orga i, după c(teva minute, în naos răsuna imnul „3Km ,0ondda”, în timp ce
30ris continua să filme#e locurile de interes.
160
Pe c(nd ne uitam la detaliile construcţiei, atenţia ne1a fost atrasă de st(lpii de susţinere, în număr
de 54: 5C identici ca formă i C deosebiţi i cu forme minunate, afla i în capătul estic al capelei. ț
-t(lpul din st(nga este cunoscut drept -t(lpul &asonului <Nidarului= i este frumos proporţionat i
lucrat elegant. -t(lpul din dreapta este foarte diferit, cunoscut drept -t(lpul 7cenicului
<învăţăcelului=, este bogat decorat cu patru ben#i florale ce coboară în spirală în jurul centrului
sculptat cu anţuri ce pornesc din colţurile capitelului, pentru a se înt(lni la ba#a laturii opuse.
-emnificaţia acestor simboluri a fost de mare importanţă pentru constructorii acestei capele, dar
înţelesul s1a pierdut. +otui, reconstruirea trecutului ne1a permis să înţelegem ceea ce vedeam. .a
numitul -t(lp al &asonului <Nidarului= este de fapt o redare a st(lpului preoţesc cunoscut
francmasonilor drept Gac0in i nasoreenilor drept tsedeR, iar -t(lpul 7cenicului <învăţăcelului= este
st(lpul regesc numit Doa#, repre#ent(nd puterea mis0pat. &ai trebuia să căutăm un singur lucru în
această clădire enigmatică " o referire la Hiram .bif: am fi fost surprini dacă această clădire
templieră M masonică n1ar fi avut o figură cu o gaură în frunte, rana distructivă de la cap despre
care noi tim că vine de la -eRenenre +ao. 9esigur, am găsit1o. -us, în colţul unde se înt(lnea
peretele din sud cu cel din vest i la acelai nivel cu orga, se găse te un cap cu o rană ad(ncă pe ș
t(mpla dreaptă i pe partea opusă peretelui de vest este capul persoanei care l1a ucis. .ceste capete
sunt bine cunoscute de sute de ani, dar adevăratul lor simbolism s1a pierdut i a fost înlocuit cu o
poveste nevinovată, dar puţin plau#ibilă.
3a să vedem mai bine, ne1am căţărat am(ndoi pe scara în spirală p(nă la galeria cu orga i am avut
o vedere minunată a capelei din locul unde iniţial era peretele de vest, înainte de apariţia acelei
oribile cristelniţe în 5>>C. 9in acest punct eram foarte aproape de capul lui Hiram .bif i puteam
vedea rana de la cap cu claritate. .ceastă rană a fost de mult timp remarcată, iar povestea general
acceptată este că repre#intă capul unui ucenic omor(t, iar capul de vi#avi este cel al meterului
care l1a omor(t. Potrivit acestei legende, un maestru #idar în piatră s1a dus la ,oma să1i caute
inspiraţia pentru proiectul st(lpului „regesc” dar, în timp ce era plecat, ucenicul său l1a proiectat
rapid i a făcut st(lpul e;istent. Pentru că era cu mult mai bun dec(t l1ar fi făcut meterul, acesta,
după întoarcerea la ,osslyn, i1a lovit ucenicul cu ciocanul, omor(ndu1l pe loc.
.ceastă poveste sună ca versiunea liberă a legendei masonice a lui Hiram .bif i poate fi uor
respinsă, pe motivul pre#enţei capului rănit. Eoi tim acest lucru pentru că însui Silliam -t. 3lair
a supraveg0eat îndeaproape întreaga construcţie, de la început i p(nă la moartea sa în 54>4, cu ș
doi ani înainte de terminare: ba mai mult, a supraveg0eat fiecare detaliu al lucrării. &ai mult,
fiecare sculptură, c(t de mică, a fost mai înt(i făcută din lemn i supusă spre aprobare, i numai
după aceea a fost sculptată în piatră. Pentru acest mare proiect, Silliam -t. 3lair a adus pe unii
dintre cei mai buni #idari constructori din -coţia, construind satul ,osslyn ca să1i adăpostească, i
a plătit maetrilor constructori suma imensă în acea vreme de 4* de lire de om, iar pe constructorii
mai puţin importanţi cu 5* lire de om, ceea ce era totui o sumă frumuică. 8deea că după toată
această pregătire i c0eltuială, un biet ucenic ar fi fost lăsat să facă piesa centrală a clădirii pare
imposibilă. !ngrijitorii de a#i ai 3apelei ,osslyn nu tiu, dar capul de sus care se uită spre colţul
din nord1est este repre#entarea lui -eRenenre +ao, ultimul rege adevărat al Igiptului.
S+ se fa&+ lmin+
Pe c(nd vorbeam despre adevărata semnificaţie a st(lpilor i a capului rănit i faptul că motivele
iniţiale se pierduseră, încet, dar sigur, un văl de întuneric începuse să ni se ridice de pe oc0i.
Fuseserăm oare orbi? &area lumină a adevărului despre clădire ni s1a părut dintr1o dată at(t de
evidentăF ,osslyn 30apel nu era deloc o capelă, nu era nici măcar cretinăF %a început, nici nu
e;ista altar. 3a să funcţione#e în calitate de capelă, fusese pusă o masă în centrul clădirii, pentru că
161
nu era loc în partea de est, unde erau ridicaţi st(lpii. !n spatele lui Doa# i Gac0in sunt trei
piedestale de piatră, puse la perete, dar acestea nu sunt altareF .ceastă clădire nu a fost construită
pentru a servi drept loc de înc0inare cretinăF
Jtiam că un alt Silliam -t. 3lair, care a fost primul &are &aestru ales al &arii %oji a -coţiei, a
avut neca#uri cu biserica, deoarece copiii lui fuseseră bote#aţi în clădire, dar importanţa acestui
fapt nu am înţeles1o de la început. 9upă ce am verificat istoria oficială, am descoperit că ,osslyn
urma să fie sfinţită în 5>LC: anterior acelei date, nu se tie sigur dacă a fost sfinţită i cum. 9e fapt,
una din obiecţiile aduse regelui Games al /81lea de către &arele &aestru al &asonilor, era că1i
bote#ase copiii la ,osslyn, care nu era un loc de înc0inăciune. 3u c(t anali#am, cu at(t devenea
mai evident că a a era. -imbolismul este egiptean, celtic, evreiesc, templier i masonic. ș
7n tavan plin de stele, plante venind de la grădinarii celţi, piramide, imagini ale lui &oise, turnuri
ale 8erusalimului 3eresc, cruci, pătrate i sfere gravate pe potire. -ingurele imagini adevărat ș
cretine datea#ă din epoca victoriană, c(nd au fost adăugate' vitraliile, cristelniţa înfiorătoare i o
statuie a &adonei cu pruncul. 3(teva mici elemente decorative au fost descrise drept cretine de
biserica episcopală, dar la o verificare atentă, nu sunt ce par a fi. !n #ona peretelui de nord, e;istă o
mică fri#ă care înfă i ea#ă crucificarea. 9ar daţi1ne voie să credem că aceasta nu este crucificarea ț ș
lui 8isus Hristos: este tortura ultimului &are &aestru al 3avalerilor +emplieri, GacRues de &olay.
&ai înt(i, toate personajele sunt în veminte medievale, inclusiv membri ai 8nc0i#iţiei cu cagule.
9etaliile sunt corecte prin aceea că crucea este un +au, ori în formă de „+”, iar cuiele sunt înfipte
în înc0eieturile m(inilor, două detalii pe care artitii medievali le greeau invariabil. 2 altă parte
arată +emplierii cu un călău alături i, încă i mai remarcabil, am găsit o sculptură cu personaje ce
ţin Aiulgiul din +orino cu faţa lui de &olay imprimată vi#ibil. Ee1am fi ateptat ca +emplierii din
-coţia să cunoască suferinţa maestrului lor, dar noi tim acum că ei cuno teau de povestea ș
imaginii sale care apare în mod „miraculos” pe giulgiu, în timpul ritualului.
3onfirmarea ulterioară că această clădire nu este ce1i imaginea#ă lumea, am avut1o c(nd am citit
că, c0iar după terminarea ei, nu a fost niciodată folosită drept capelă, pentru că e;ista o capelă de
familie în castel, la o mică distanţă. !ngrijitorii actuali admit că e ciudat să c0eltuieti o mare avere
i să1 i petreci vreo 4$ de ani ca să construieti o capelă pe care să n1o foloseti nici măcar o dată. ț
.cest lucru pare să1i nedumerească, mai ales că n1au nici o idee care să e;plice acest lucru.
!ncepeam să vedem ce era evident i ni s1a făcut pielea de găină. ,osslyn nu era o simplă capelă,
era un altar post1templier, construit să adăpostească pergamentele găsite de Hugues de Payen i de
ec0ipa sa sub -f(nta -fintelor din ultimul templu din 8erusalimF -ub picioarele noastre era cea mai
nepreţuită comoară a cretinătăţii. !n comparaţie cu ea, &anuscrisele de la &area &oartă sunt
nite biete g0icitori. EasoreeniiMRumranienii au fost instruiţi să1i pună cele mai preţioase
pergamente sub -f(nta -fintelor în jurul anului L@ e.n., i te;tele mai cunoscute, cum ar fi
,egulamentul comunităţii, au fost depo#itate în 8udeea, în locuri umile, cum ar fi grotele de la
Uumran. 7rm(nd aceste e;emple, 3apela ,osslyn era o replică a locului de îngropare a
pergamentelor secreteF
9escoperirea &anuscriselor de la &area &oartă a provocat la vremea ei o reacţie majoră: nu
putem să nu ne întrebăm cum va reacţiona lumea la această descoperire. Eoi credem că aceste
pergamente spun povestea luptei nasoreene: povestea lui 8isus Hristos, ceremonia secretă a învierii
celor vii i importanţa construirii spiritului uman ca i cum ar fi un templu. Ile ne vor spune
despre viaţa lui 8isus, i astfel trebuie să fie i Ivang0elia pierdută a lui „U”, Ivang0elia care a
fost materialul sursă pentru &atei, &arcu, %uca i 8oan.
162
Iram ae#aţi într1o strană i ne uitam la podeaua de piatră groasă, onoraţi i muţi de uimire, pentru
că tiam cu certitudine că eram la c(ţiva pai distanţă de ceea ce căutasem, motivul i scopul
creării Francmasoneriei. Ee1au trebuit 5* minute să ne revenim, pentru a căuta mai departe. .m
cercetat informaţiile istorice pentru a da peste mai multe indicii. Hotăr(sem că pergamentele
nasoreene se aflau sub ,osslyn i peste c(teva minute vom ti dacă vor intra e;act în patru vali#eF
+otul a ieit la lumină c(nd am citit relatarea a unui incendiu care a avut loc în 5446, la un an după
ce s1a pus piatra de temelie. Silliam -t. 3lair avea multe titluri, inclusiv pe acela de prinţ de
2rPney, iar relatarea următoare folosete această descriere' „%a acea vreme, 5446, a fost un
incendiu în curtea castelului ,osslyn. 3u această oca#ie, ocupanţii au fost forţaţi să părăsească
clădirea. 3apelanul prinţului, vă#(nd acest lucru i amintindu1i de toate scrierile maestrului său,
s1a dus spre înc0isoarea unde erau i a luat cele patru cufere în care se aflau. Jtirile despre
incendiu ajung(nd la urec0ea prinţului prin strigătele disperate ale doamnelor i servitoarelor i
vă#(nd ceea ce putea să vadă din locul în care se găsea pe dealul 3olledge, nu1i părea rău dec(t de
pierderea 0risoavelor i a altor scrieri, dar c(nd capelanul, care se salvase cobor(nd pe fr(ng0ia
clopotului legat de grindă, i1a spus că 0risoavele sale i scrierile erau toate salvate, s1a înveselit i
a mers să o console#e pe prinţesă i pe doamne”.
3e putea fi at(t de important în acele cufere, înc(t Silliam -t. 3lair să nu se g(ndească dec(t la ele
în timpul incendiului i nu la propria soţie i la celelalte doamne? 3u siguranţă că nu putea fi at(t
de fără inimă înc(t să se îngrijore#e mai înt(i de nite simple acte privind păm(nturi sau titluriF !n
orice ca#, cuferele medievale aveau dimensiuni uriae i astfel de 0(rtii nu ar umple nici un sfert
dintr1unul din cele patru. Eu, acele cufere conţineau pergamentele de la 8erusalim, care au fost
aduse în -coţia de 3avalerii +emplieri i i s1au dat lui spre păstrare, ca fiind cele mai mari comori
din întreaga lume. 9acă acele pergamente ar fi fost distruse înainte ca el să termine altarul care să
le adăpostească, ar fi fost într1adevăr disperat.
Silliam -t. 3lair i1a dedicat întreaga viaţă construcţiei altarului pentru manuscrise i suntem
siguri că acele patru cufere sunt încă acolo, la trei picioare ad(ncime sub st(nca tare. 3u c(t ne
uitam i cu c(t citeam mai mult despre istoria ,osslyn1ului, cu at(t eram mai siguri. -e consideră
în general că clădirea a fost ridicată foarte repede, dar pentru fundaţie a fost nevoie de un timp
e;cesiv de lung. 9e la începutul lucrării p(nă la terminarea fundaţiei a fost nevoie de 4 ani, o
perioadă de timp ridicol de lungă, deoarece „capela” este o singură cameră relativ mică, av(nd o
criptă minusculă cu un nivel mai jos, înspre est. .sta i1a derutat pe istorici, dar noi astă#i tim de
ce a luat aa de mult timp. &isiunea lui Silliam -t. 3lair era să recree#e bolţile subterane ale
+emplului lui 8rod, e;act aa cum Hugues de Payen i alţi opt cavaleri le găsiseră cu )** de ani
mai înainte. Eoi am bănuit că re eaua subterană era mult mai mare dec(t orice era deasupra i că ț
pergamentele îi găsiseră în sf(rit un loc de odi0nă într1o reconstrucţie a casei lor originare.
!n acest punct, nesiguranţa noastră s1a împrătiat de la sine' acum tiam de ce +reapta de .rcă
,egală descrie locul săpăturii drept +emplul lui Nerubbabel, în loc de +emplul lui 8rod. 3ei care au
creat prima dată +reapta de .rcă ,egală, fie templieri bătr(ni i fără putere de deci#ie, fie
descendenţii lor din -coţia " s1au folosit de povetile cunoscute din tradiţiile orale ale lui Hugues
de Payen, care spuneau că locul săpăturii era +emplul Nerubbabel. Iste acum tiut că cruciaţii
credeau că 9omul &usulman de pe st(ncă, care datea#ă din secolul al /881lea, era +emplul lui
8rod, iar ruinele de dedesubtul lui, cele ale +emplului Nerubbabel.
Privită din e;terior, ,osslyn este repre#entarea în piatră a 8erusalimului 3eresc aa cum a fost
pictat în copia lui %ambert, cu turnuri i un acoperi mare, central, curbat i arcuit. !n interiorul
3apelei ,osslyn, planul este o reconstrucţie a ruinei +emplului lui 8rod, decorat cu simbolism
163
nasoreean i templier. !n colţul de nord1est am găsit o parte de perete sculptată cu turnurile
8erusalimului 3eresc, completat cu sfere masonice, reali#at e;act ca în pergamentul lui %ambert.
%a o e;aminare mai amănunţită a ba#elor care odinioară aveau mici statuete, ne1am dat seama că
această imagine a 8erusalimului 3eresc a apărut de multe ori.
3um ne uitam direct în sus de la galeria cu orgă, am putut vedea că acoperiul arcuit avea o serie
de pietre de boltă în jos, pe toată lungimea, e;act de tipul pe care +reapta de .rcă ,egală îl descrie
ca fiind găsit în ruinele +emplului lui 8rodF %a peste trei picioare lăţime de st(ncă tare, acele pietre
de boltă suportau o greutate uriaă. -culptată în partea de jos, sub acoperiul de deasupra noastră,
era o boltă înstelată asemănătoare cu cele găsite în piramide i în lojele masonice, iar îng0esuite pe
boltă erau -oarele, %una, cornul abundenţei, o porumbiţă i patru figuri cereti. A(ndindu1ne la
+reapta de .rcă ,egală, am înţeles că dacă ideea noastră că clădirea ,osslyn e o copie reconstruită
a ruinelor +emplului lui 8rod, ar trebui ca proiectul clădirii să fie conform descrierii date de ritual.
Ee1am amintit cuvintele relevante spuse în acea treaptă' „9evreme în acea dimineaţă, relu(ndu1ne
treburile, am descoperit o perec0e de st(lpi de o frumuseţe i o simetrie deosebite: continu(ndu1ne
munca, am descoperit alte ase perec0i de st(lpi de o frumuseţe egală, care din po#iţia lor păreau a
fi rămăiţele galeriei subterane ce duce la locul cel mai sf(nt”: 54 st(lpi în total: e;act ce vedeam
în faţa noastră la ,osslynF
Silliam -t. 3lair urmase scrierile întocmai. .m consultat ritualul .rcei ,egale, să vedem dacă
e;istă mai multe descrieri care să arate planul acestui morm(nt. I;istă o referire la aa1numitele
„lumini” ale 2rdinului' „.ceste lumini sunt amplasate sub forma unui triung0i ec0ilateral, fiecare
din laturi intersect(nd linia formată de celelalte două, care împart triung0iul mare în trei
triung0iuri mai mici la e;tremităţi, care, prin unirea lor, formea#ă un al patrulea triung0i în centru,
toate egale i ec0ilaterale, simboli#(nd cele patru puncte sau divi#iuni ale &asoneriei. .cest
aranjament simbolic corespunde misteriosului +riplu +au”.
Ee1am amintit că Peniţii purtau pe frunte însemnul +au atunci c(nd &oise i1a înt(lnit prima oară i
este i forma crucii pe care i 8isus i de &olay au suferit. %a ,osslyn am observat că acei 54
st(lpi au fost aranjaţi astfel înc(t > de la est, inclusiv Doa# i Gac0in, să fie dispui sub formă de
+riplu +au. .lcătuirea i proporţiile erau e;act aa cum +reapta de .rcă ,egală descrie acest semn,
în #ilele noastre. Eu poate fi vorba de coincidenţă " toţi st(lpii de la ,osslyn sunt amplasaţi după
un plan precis, potrivit cu o înţelepciune vec0e i ca în ritualul .rcei ,egaleF
7n alt aspect care i1a nedumerit pe istorici a fost faptul că această construcţie a „capelei” nu a fost
niciodată terminată i că a fost, evident, concepută să fie inclusă într1o clădire mult mai mare i
mai importantă, o catedrală deosebită. Eu e;istă niciun motiv cunoscut pentru care familia -t.
3lair să fi oprit dintr1o dată lucrările i să uite de un proiect vec0i de 4$ de ani, dacă intenţia lor ar
fi fost să construiască o institu ie bisericească. Ji totui, peretele vestic este uria, total nepotrivit ț
cu restul clădirii i evident incomplet. Iste decorat pe partea care formea#ă acum latura e;terioară,
care arată că era menită a fi un perete interior al unei clădiri mai mari, ine;istente. .cum pare o
ruină a unei clădiri mult mai mari, dar nu se menţionea#ă faptul că ar fi e;istat vreodată aa ceva.
9ar noi tim că da. A(ndindu1ne, ni se părea ciudat să faci o capelă mică, dacă intenţia a fost să
construieti o biserică mare, medievală, i o catedrală în pustietate.
Peretele de vest este incomplet i conclu#ia normală este că nu a fost niciodată terminat, dar e;istă
i un alt motiv pentru care au rămas pereţii' sunt rămăiţele unei catedrale ruinate, sau mai precis,
în acest ca#, ale unui templu ruinat. Eu putem uita că Hugues de Payen i ec0ipa sa au găsit
pergamentele în timp ce cercetau ruinele, iar ,itualul .rcei ,egale ne amintete următorul fapt'
„3(nd am curăţat fragmentele i gunoiul care ne împiedicau, am dat peste ceva ce părea st(ncă
164
tare, dar lovind1o înt(mplător cu o rangă, am au#it un sunet dogit. .m dat la o parte mai mult
păm(nt i gunoi”. &orm(ntul ,osslyn a fost completat e;act după plan: nu a e;istat niciodată vreo
intenţie de a continua construcţia, pentru că uriaul perete de vest este o reconstituire atent
e;ecutată a ruinei +emplului lui 8rod, în care 3avalerii +emplieri au intrat prima dată în timpul
e;plorării lor prin 8erusalim, în anul 555> e.n.
Ee1am amintit apoi următoarea parte a ritualului, care spune' „3(nd am vă#ut că în loc de st(ncă
erau nite pietre în formă de arc, ne1am dat seama că ar0itectul clădirii anterioare nu a proiectat
nicio parte în #adar”. .a cum ar0itectul clădirii anterioare nu a proiectat nimic „în #adar”, la fel a
făcut i Silliam -t. 3lair. Fiecare faţadă a acestei clădiri fascinante ar putea să ne spună o poveste.
.stă#i, intrarea originară dinspre vest i1a pierdut efectul dramatic iniţial al minei irodiene
reconstruite, pentru că victorienii au pus o cristelniţă prost concepută c0iar peste ea. 3u c(t această
„bubă” este dată jos mai repede de pe minunatul morm(nt, cu at(t mai bineF
Re%es&operirea se&retli pier%t al 'nsemnli Masoneriei
3u c(t ne uitam mai mult, cu at(t înţelegeam mai bine că nu e;ista nimic înt(mplător la această
clădire. Fiecare detaliu a fost atent luat în considerare i are importanţa lui în marea poveste
înscrisă în piatră a morm(ntului ,osslyn. Faptul că toate sculpturile au fost făcute mai înt(i în
lemn, date maetrilor spre aprobare i în sf(rit %ordului -t. 3lair personal, ne1a amintit de ritualul
folosit de +reapta &asonică cunoscută drept „&asoneria lui &arcu”. 3eremonia reconstituie
evenimentele ce se presupune că au avut loc în timpul clădirii +emplului ,egelui -olomon, iar
candidatul joacă rolul de francmason FelloKcraft <rangul de &aestru &ason de treapta a doua= i
înconjoară camera %ojei ca ultimii trei lucrători care i1au arătat lucrările i ateaptă aprobarea
maetrilor, &aestrul /(rstnic i cel +(năr, i sunt plasa i la treptele de sud, vest i est. ș ț
3ele trei piedestale sunt vi#itate pe r(nd, i la fiecare, primii doi lucrători <diaconii %ojei= verifică
planul i li se dă aprobarea. &aitrii <+(năr i /(rstnic= afirmă că este o piatră ciudat făcută, care
nu se potrivete cu planul, dar, datorită fineţii lucrăturii, îi vor permite lucrătorului să treacă la
poarta următoare. !n sf(rit, ucenicul admis sosete la piedestalul &aestrului Principal, care se
m(nie, deoarece candidatul a avut îndră#neala să1i arate o piatră care nu era necesară construcţiei,
i ordonă ca piatra să fie aruncată. %ucrătorii sunt apoi c0emaţi să meargă i să1i primească
salariile în camera din mijloc a +emplului ,egelui -olomon, iar candidatul stă la coadă i îi bagă
m(na într1o gaură mică, cunoscută drept „g0ieu”, ca să1i ridice plata. Iste imediat apucat de
m(nă i denunţat ca impostor i se aduce un topor ca i cum i s1ar tăia m(na de la înc0eietură. 9in ș
fericire, este cruţat. 9eci ne putem da seama că lucrarea s1a oprit din lipsa pietrei de boltă care să
complete#e arcada. &aetrii spun că1i amintesc de o astfel de piatră care le1a fost adusă i se
începe căutarea pietrei de boltă pierdute, care va înc0ide arcada. Iste găsită de candidatul care va
deveni &asonul însemnului i i se dă un însemn <un mic simbol= care devine semnul său personal.
-anctuarul ,osslyn are sute de astfel de însemne masonice gravate. 30ris a fost făcut &ason al
însemnului i, la vremea aceea, iniţierea sa i s1a părut lipsită de sens, dar acum misterul era
elucidat. Iste posibil să înţelegem cum a apărut la ,osslyn legenda ucenicului omor(t, ca o
poveste combinată a lui Hiram .bif i a &asonului însemnat. Silliam -t. 3lair avea o problemă
evidentă de securitate: constructorii trebuiau să cunoască planurile criptei pentru pergamentul său,
ca i reţeaua subterană de sub boltă, i ei tiau că această clădire stranie urma să adăpostească ceva
de mare valoare.
Silliam -t. 3lair era un om inteligent i talentat i credem că el a inventat prima treaptă a
&aestrului &ason i +reapta &asonică a însemnului, pentru a da un cod de conduită i o implicare
în secret, fără să le spună marele secret al învierii celor vii, care era re#ervat masonilor
165
contemplativi. Il avea două tipuri de #idari în piatră la antier' #idari obinuiţi <ucenici=, cu 5* lire
pe an, i meteri #idari cu 4* de lire pe an, care erau onoraţi să primească un însemn personal,
după moda continentală. .mbele tipuri de #idari trebuie să fi fost contienţi că ei reconstruiau
+emplul ,egelui -olomon pentru vreun motiv ciudat, dei era de fapt +emplul lui 8rod.
3(nd -ir Silliam -t. 3lair a plănuit construirea unei cripte pentru pergamentele sale, el voia să fie
sigur că are de partea lui loialitatea i fidelitatea #idarilor, astfel că ei vor păstra „secretele lui la fel
de bine ca i cum ar fi fost ale lor”. 3a să facă acest lucru, el a trebuit să1i lege prin secret i noi
credem că Francmasoneria de Aradul 8ncipient, cunoscută astă#i drept „7cenicul &ason”, a fost
iniţiată de -ir Silliam la construcţia clădirii, folosind elemente selectate din ceremonia de iniţiere
templieră, ca să fie sigur că toate secretele pe care le va de#vălui acestor oameni vor fi păstrate.
Pentru a menţine diferenţele, el a trebuit să de#văluie #idarilor v(rstnici, cu 4* de lire pe an, un
secret suplimentar, astfel ca ei să tie ceva mai mult dec(t ucenicii. Eoi credem că primei trepte i
s1a de#văluit secretul st(lpului regesc Doa# i ei au fost numiţi ca i astă#i 7cenici începători, iar
celor de rang mai înalt li s1a de#văluit importanţa pietrei de boltă a arcului, pentru că ei erau
&asoni ai însemnului.
Eiciunul dintre #idari nu a cunoscut st(lpul preoţesc sau semnificaţia st(lpilor gemeni i
combinaţia pietrei de boltă' &8-HP.+, +-I9IU sau D2.N, G.3H8E= sau mai simplu, P7+I,I,
D8-I,83], -+.D8%8+.+I. &area formulă care a asigurat stabilitatea în vec0iul Igipt trebuia să
fie păstrată i lăsată filo#ofilor, masonii contemplativi, bărbaţi ca Silliam -t. 3lair. Nidarii care
lucrau în piatră tiau secretele de la nivelul adecvat, dar niciunul nu a fost ridicat, prin învierea
viilor, la rangul de mason contemplativ.
.cum puteam fi siguri, fără vreo umbră de îndoială, că locul de unde a pornit Francmasoneria a
fost construcţia 3apelei ,osslyn, la jumătatea secolului al B/1lea: mai t(r#iu, evenimentele
istorice vor confirma această părere, deoarece familia -t. 3lair din ,osslyn a devenit
motenitoarea &arilor &aetri ai Dreslelor i &eseriilor i ordinelor -coţiei, iar mai t(r#iu a
deţinut postul de &aestru al &asonilor -coţiei, p(nă la sf(ritul anului 56**.
.a cum bine tim, mulţi francmasoni moderni cred că organi#area lor este motenitoarea
practicilor rituale ale muncitorilor semianalfabeţi ai breslelor medievale ale #idarilor. Iste o teorie
vec0e, plină de probleme, i totui pare să e;plice referinţele bine documentate ale primei loje a
muncitorilor din -coţia. .devăratul motiv este mai degrabă inversat: masonii speculativi
<+emplierii= i1au adoptat pe muncitorii #idari <lucrătorii în piatră= i le1au de#văluit secretele
nivelului inferior referitoare la +emplul lui -olomon.
Eoi credem că aceti &asoni ai semnului <însemnaţi= i ucenicii lor începători au fost înc(ntaţi să
cunoască secretul ,osslyn, dar ei nu au tiut nimic despre „comoara” ce avea să fie adăpostită ș
acolo. Ii nu i1au pus întrebări despre absenţa imaginii unei biserici normale, pentru că ei tiau că
totul era secret i deosebit. -ingura imagine biblică pe care am putea1o identifica este o sculptură a
lui &oise cu o frumoasă perec0e de coarne. 9ei, din studiile noastre despre I;od, noi credem că
acest fanatic morbid le1a meritat, nu putem să credem că +emplierii g(ndeau astfel. .m cre#ut o
bună bucată de vreme că am găsit o figură anume a Eoului +estament într1o statuetă micuţă a -f.
Petru, dar cur(nd ne1am dat seama că acesta nu era deloc discipolul.
-e spune că în timpul ritualului masonic, lucrătorii intrau în camera din mijloc a +emplului
,egelui -olomon ca să1i primească salariile, dar, conform istoricilor de astă#i, noi tim că
templul original nu avea o cameră de mijloc. +otui, morm(ntul ,osslyn are. 3ripta presupusei
capele este în partea de sud1est, cu trepte ce coboară imediat spre dreapta st(lpului regesc. .ceste
166
trepte sunt foarte u#ate i este destul de greu să urci i să cobori. A0idul oficial spune' „.ceste
trepte foarte tocite indică numărul mare de pelerini care au vi#itat capela timp de @* sau 5** de
ani, între terminarea ei i reformă. &otivul e;act al acestui pelerinaj este neclar, dar este posibil ca
+emplierii să1i fi depo#itat aici unele dintre relicvele lor vec0i, sfinte”.
9ar ce era această relicvă vec0e? %a jumătatea treptelor este o uă cu balamale care ne amintesc
de balamalele de la ua copiei desenului lui %ambert din 8erusalimul 3eresc. 2dată intraţi în
această încăpere joasă, primul lucru care ne1a frapat a fost c(t este de mică. Eu era nimic în ea, cu
e;cepţia unor mici decoraţiuni murale, o cameră c0iar i mai mică înspre nord i un emineu cu
co, care construit în peretele principal de sud al clădirii. +reptele foarte tocite ne spun că această
încăpere a fost mult folosită, iar pre#enţa emineului ne spune că a fost proiectată pentru a fi
folosită timp îndelungat. 2 persoană obinuită n1ar fi putut sta aici, jos, c(teva ore, iar un emineu
n1ar fi fost necesar pentru cavalerii căliţi ai secolului al B/1lea.
30iar l(ngă emineu, am descoperit figura mică pe care la început am cre#ut1o a fi a -f(ntului
Petru, pentru că avea în m(nă o c0eie. .m considerat acest lucru ciudat, pentru că mai mult dec(t
orice altă imagine, aceasta este cea mai catolică i mai puţin nasoreeanăMtemplieră la care ne1am
putea g(ndi, fiind la ba#a acelei false pretenţii a bisericii asupra învăţăturilor lui 8isus. .poi am
înţeles că figura avea doar o c0eie mare în m(nă, în timp ce -f(ntul Petru are în mod normal mai
multe, iar inelul c0eii era un pătrat perfect " un semn sigur de recunoatere a unui mason. 9intr1o
dată ne1am dat seama că aceasta marca intrarea în bolta unde se afla pergamentul: această
sculptură în piatră ţinea în m(nă nici mai mult nici mai puţin dec(t c0eia lui Hiram.
3redem că aceasta era camera din mijloc a acestui altar templier, pentru că p(nă la terminarea
proiectului, peretele de vest al criptei a fost desc0is, lăs(nd cale liberă înspre labirint.
Pergamentele nasoreene erau probabil ţinute în spatele unei ui încuiate în boltă, astfel înc(t
membrii familiei -t. 3lair i prietenii lor masoni „înviaţi” să aibă acces la ele înainte de a fi
sigilate p(nă la sf(ritul timpului. 3amera, la care ne referim acum ca la o criptă era încăperea din
mijloc a templului reconstruit, pentru că lega camera principală de sus cu camera boltită subterană,
care adăpostea pergamentele sfinte. .ici îi primeau masonii <#idarii= plata i tot aici erau iniţiaţi
i jurau să păstre#e secretele de &aestru &ason însemnat sau 7cenic începător.
9upă terminarea clădirii, înainte ca bolţile să fie sigilate, mai multor +emplieri de mai t(r#iu li s1a
dat dreptul de a fi înmorm(ntaţi împreună cu pergamentele sfinte. Iste un fapt istoric dovedit că
au e;istat cavaleri înmorm(ntaţi aici, dar nu în sicrie, ci în armurile lor de gală. .cesta era, în
general, un privilegiu re#ervat regilor. -ir Salter -cott a imortali#at această practică în poemul
său, „3(ntecul ultimului menestrel”' „Părea de foc această m(ndră capelă, 7nde efii din ,osslyn
#ăceau neîngropaţi, Fiecare baron, acoperit cu giulgiu, .e#at în armura sa de fier. -unt două#eci
de baroni m(ndri la ,osslyn, 3e #ac morţi în acea m(ndră capelă”.
!n timp ce cercetam 0olul principal, ne g(ndeam ce trist este faptul că toate statuile principale, care
erau odinioară pe pereţi, dispăruseră. -e spune că au fost luate de oamenii din #onă, c(nd trupele
Parlamentarilor au încercuit locul în timpul ,ă#boiului 3ivil engle#, i se presupune că sunt
îngropate undeva în apropiere. .m vrea mult să tim pe cine repre#entau. Poate pe 9avid i
-olomon, sau poate c0iar pe Hugues de Payen i GacRues de &olay.
.m găsit apoi o mică sculptură ce ar putea da mai multă greutate unei interpretări mai vec0i
asupra primului sigiliu templier, care înfăţiă doi cavaleri pe un cal. 30ris a avansat o sugestie
tentantă, că acest motiv trebuie că repre#enta două nivele la care se situau membrii 2rdinului la
începuturile lui. 3ei care erau ridicaţi sau înviaţi pentru a afla secretele, în faţă, pe cal, i cei cărora
li se împărtăeau secretele, în spate. .ici, la ,osslyn, am găsit o mică sculptură care este o
167
repre#entare tridimensională a acestui sigiliu, cu e;cepţia faptului că templierul din faţă îl atinge
uor cu cotul pe cavalerul din spate, c(nd urcă. .r putea acest lucru să ilustre#e felul în care, după
căderea 2rdinului, cei de nivel secundar erau înlăturaţi ca să păstre#e ma;imum de securitate
pentru cei cărora li s1au împărtăit secretele principale? Iste încă o speculaţie care s1ar potrivi
bine cu faptele.
Lor%l prote&tor &are a ap+rat Rossl:n
Poate dovada cea mai remarcabilă care să susţină opinia noastră despre ,osslyn încă se află acolo.
!n timpul ,ă#boiului 3ivil engle#, 3romKell i forţele parlamentare rătăceau prin 8rlanda, Qara
Aalilor i -coţia, precum i prin .nglia, prăd(nd, ori de c(te ori puteau, proprietăţile regale i
catolice. !nsui 3romKell a vi#itat ,osslyn i, în timp ce distrugea fiecare biserică pe care o
considera papală, nici nu s1a atins de această clădire. Părerea oficială, aa cum ne1a fost redată de
reverendul 9yer, este că el era francmason cu grad i era contient că ,osslyn era un morm(nt
masonic. 9e această dată, suntem pe deplin de acord cu curatorii actuali. 9ovada indirectă, pe care
noi am scos1o mereu în evidenţă, că %ordul Protector era francmason de rang i a cruţat deliberat
clădirea ,osslyn, pare să fie susţinută. Familia -t. 3lair <sau -inclair, cum a fost scris mai t(r#iu=
era, bineîn eles, de partea regalitilor. 3astelul ,osslyn a fost distrus în totalitate de Aeneralul ț
&onP în anul 5L$* dar, din nou, &orm(ntul de la ,osslyn a rămas neatins: dacă a r fi fost
considerat capelă catolică ar fi fost dăr(mat pe locF
.m părăsit cu greu &orm(ntul de la ,osslyn, pentru că ne de#văluise at(t de mult într1un timp
at(t de scurt, i ne1am îndreptat spre locul care se numete simplu, +emplu, aflat la mică distan ă. ț
.cesta a fost cartierul general al +emplierilor din -coţia, dei ruina pitorească care este acum
acolo este o clădire cu mult mai recentă dec(t cea originală, construită din pietre. !n cimitir am
găsit numeroase morminte masonice, majoritatea păstr(nd simbolismul treptei .rcei ,egale, multe
din ele av(nd vec0iul st(lp geamăn i motivul de boltă. .ceste morminte sunt e;trem de vec0i i
ele nu au fost restaurate sau protejate în vreun fel, aa că a fost greu să ne dăm seama de data
e;actă. 7nul, poate mai recent, purta data de 5LC5 i, ca multe altele, avea t(rnăcopul i lopata
.rcei ,egale <celebr(nd săparea după pergamente=, ca i craniul i oasele în cruce, simbolul
învierii, care a devenit steagul lor de luptă. 2 astfel de dată arată că rămăiţele din morm(nt sunt
ale unui om care a fost francmason de treaptă regală cu cel puţin 5** de ani înainte de crearea
oficială a Francmasoneriei din %ondra, în 5656. ,itualul .rcei ,egale ne spune despre
descoperirea pergamentelor de către +emplieri în ruinele +emplului lui 8rod: deci, credem că
trebuie să date#e cu mult înainte de ,osslyn i Francmasoneria -emnului, ca i înainte de &aestrul
de treapta a doua <de grad doi=, care este o de#voltare a treptei -emnului, i nu invers, aa cum se
crede în general. &asonii .rcei ,egale de la sf(ritul secolului al B/1lea puteau fi la fel de bine
descendenţii +emplierilor.
Pe c(nd ne întorceam înapoi în .nglia de la ,osslyn, am reflectat asupra numărului mare de
revelaţii i la informaţiile vitale care au ie it la iveală, complet(nd părţi importante din căutarea ș
noastră. 3itind în g0id, am fost entu#iasmaţi să aflăm că Silliam -t. 3lair avea multe titluri,
inclusiv pe cel de „3avaler al 3orabiei i al %(nii de .ur”. .cest lucru ne1a atras imediat atenţia,
deoarece francmasonii se descriu pe ei înii ca „mai vec0i dec(t %(na de .ur sau /ulturul
,oman”. .dică, le dovedea membrilor din primii ani ai 2rdinului Francmasoneriei că ritualul nu
era invenţia familiei -t. 3lair: într1adevăr, nu numai că a precedat1o, dar a fost anterior i &arelui
8mperiu ,oman.
3itind mai mult despre părerea oficială în legătură cu ,osslyn, am descoperit c(teva comentarii
incitante care menţionau adevărurile pe care noi tocmai le descoperisem. Primul dintre ele sună
168
astfel' „Dolţile pot fi totui mai mult dec(t ale unui simplu morm(nt i pot ascunde i alte lucruri ș
importante. 7na din acţiunile %or#ilor -inclair, care aparent contra#ice reputaţia lor bine meritată
de cavaleri integri, ar putea fi e;plicată prin desc0iderea bolţilor, pentru că este posibil ca ei să fi
descoperit vreun indiciu referitor la locul anumitor comori de mare interes istoric”. Foarte
adevărat. .utorul nu tia ce mare secret deţine clădirea ,osslyn i totui, clădirea era bine
cunoscută ca fiind mai mult dec(t aparenţa ei. Ji alte comentarii par a fi premoniţii ale decodării
noastre' „+rebuie să recunoatem acest lucru, c(nd încercăm să înţelegem motivaţia
constructorului acestei minunate, unice capele i a artitilor talentaţi i a meterilor care au făcut
proiectul. ,oadele acestei abordări ne vor conduce inevitabil la ipote#e care ne vor face să studiem
în continuare, să căutăm dove#i care în pre#ent pot fi ascunse sau au fost neglijate de toată lumea,
din diferite motive”.
.m fost siguri de această g(ndire raţională atunci c(nd am cerut oficial desc0iderea i cercetarea
bolţilor de sub morm(ntul1altar de la ,osslyn. -ă nu cercete#i bolţile înseamnă să prive#i lumea de
o mare i vec0e înţelepciune, care ne va povesti despre 8isus i despre contemporanii săi i ne va
conduce în al treilea mileniu al erei noastre cu o certitudine i cu informaţii despre ceea ce s1a
înt(mplat cu adevărat la începutul epocii cretine. .m descoperit o inscripţie latină sculptată pe
morm(ntul capelă ,osslyn i credem că este un comentariu adecvat printr1un singur motto. 30iar
dacă e plin de umor, putem presupune că provine din pergamentele nasoreene' /8E7% I-+I
P7+I,E83. 7E ,IAI I-+I &.8 P7+I,E83. FI&I8%I -7E+ J8 &.8 P7+I,E83I. 9.,
.9I/],7% 373I,IJ+I +2+7%.
Sb Sigilil li Solomon
!ntr1o seară, la o săptăm(nă după vi#ita noastră la ,osslyn, c(nd discutam despre detaliile
simbolice pe care Silliam -t. 3lair le1a folosit la 3apela Pergamentului ca să se potrivească cu
descrierile din +reapta .rcei ,egale, am căutat definiţia +riplului +au. .m fost înc(ntaţi c(nd am
vă#ut că st(lpii principali din partea de est a clădirii formea#ă un +riplu +au perfect, pentru că
tiam că el era semnul Francmasoneriei .rcei ,egale i un însemn vec0i, anterior lui &oise. Eu
ne1am g(ndit totui, la definiţia lui precisă, dată în ritualul original al acelei trepte. 30ris a citit cu
glas tare' „+riplu +au, însemn(nd, printre alte lucruri oculte, 'emplum .ierosolyma " +emplul din
8erusalim. !nseamnă, de asemenea, /lavis ad thesaurum " 30eia comorii, iar 'heca ubi res
pretiosa deponitur " 7n loc unde este ascuns un lucru preţios, sau 1es ipsa pretiosa " %ucrul
preţios”.
9eodată ne1a devenit evident de ce Silliam -t. 3lair a trebuit să aranje#e st(lpii în acest fel.
.ranjamentul central al capelei era un mod simbolic de a spune că clădirea repre#intă într1adevăr
+emplul din 8erusalim i că este locul unde este ascunsă o comoară preţioasăF .ceasta era o
descoperire minunată. Pe aceeai pagină a e;plicaţiei, 30ris n1a putut să nu remarce înţelesul dat
-igiliului lui -olomon <steaua lui 9avid= în interiorul +reptei .rcei ,egale. !ncă o dată, el a citit
cu voce tare' „Perec0ea preţioasă a .rcei ,egale este un triung0i dublu, numit uneori -igiliul lui
-olomon, în interiorul unui cerc de aur: jos este o inscripţie ce poartă cuvintele 3il nisi clavis
deest " „Eu este nevoie de nimic, dec(t de c0eie” i pe cerc apare legenda Si tatlia jungere possis
sit tibi scire posse " „9acă nu poţi înţelege aceste lucruri, nu tii destul”.
,obert a scos un fluierat uor. .ceste referiri sunau ca i cum fuseseră create ca indicii pentru
indivi#ii care ar pătrunde într1o #i misterul de la ,osslyn. 3uvintele erau fără sens într1un alt
conte;t, i totui ele aveau un sens precis. -ingura problemă a fost că niciunul dintre noi nu1i
putea aminti să fi vă#ut -igiliul lui -olomon undeva la ,osslyn i am 0otăr(t să studiem
169
fotografiile, imaginile video i planurile de sol, pentru a vedea dacă nu cumva scăpasem ceva. Ji,
într1adevăr, pierdusem ceva din vedere.
30ris a tras o linie printre st(lpii din partea de jos din +riplul +au i, lu(nd un compas, l1a potrivit
pe lăţimea clădirii pe plan i a descris un arc în afară, pe fiecare perete. 3ele două arce s1au
intersectat e;act printre st(lpii cei mai din vest, pentru a forma un triung0i ec0ilateral. . desenat
apoi o altă linie peste lăţimea clădirii, între cei doi st(lpi dinspre intrarea vestică, i a mai descris
două arce în direcţia est: ele s1au intersectat c0iar în centrul st(lpului central al +ripului +au,
form(nd un sigiliu perfect al lui -olomon. !n interiorul simbolului, c0iar i cei doi st(lpi erau
plasaţi e;act în punctul de intersecţie al liniilor stelei. 30iar în centrul acestui -igiliu invi#ibil al
lui -olomon, în acoperiul arcuit, e;istă un ornament suspendat sub forma unui cap de săgeată
decorat, care arată e;act înspre piatra de boltă de jos. Iste, credem noi, acea piatră care trebuie
ridicată, ca să se poată intra în bolţile reconstituite ale +emplului lui 8rod, pentru a se descoperi
pergamentele nasoreene.
3onfiguraţia de la ,osslyn nu este o coincidenţă. 9acă vreun interval dintre r(nduri ar fi fost mai
lat sau st(lpii doar puţin într1o altă po#iţie, această geometrie nu ar fi fost corectă. .cum tiam
absolut sigur că aceste simboluri au fost punctul de plecare al întregului proiect, pentru a însemna
comoara ţinută sub marile bolţi de piatră. I;plicaţia simbolurilor a fost cu siguranţă adăugată
+reptei .rcei ,egale de către Silliam -t. 3lair, după ce proiectul a fost complet, pentru a da un
indiciu generaţiei viitoare ca să descopere „c0eia”. 3uvintele din ritual spun' „dacă nu poţi
înţelege aceste lucruri, nu tii destul”: acum înţelegeam i tiam într1adevăr destul ca să fim siguri
că descoperisem înţelesul Francmasoneriei.
Re%es&operirea pergamentelor pier%teE #ergamentele nasoreene
Eu putem concepe o dovadă mai puternică a întregii noastre ipote#e dec(t descoperirea că ,osslyn
este cripta pergamentului. !ntrebarea care se pune este' mai sunt pergamente acolo? ,ăspunsul
este aproape sigur' da, sunt. Eu e;istă dove#i istorice sau fi#ice că cineva ar fi umblat la fundaţia
clădirii, în ciuda ră#boaielor i bătăliilor care s1au purtat pe terenul din jur. -canările cu
ultrasunete au stabilit deja că e;istă încăperi sub podeaua 3apelei ,osslyn i intenţionăm să
folosim noile noastre dove#i ca să obţinem aprobarea de a săpa sub clădire i de a descoperi
pergamentele, iar apoi să1i punem pe savanţi să investig0e#e înţelepciunea pe care o conţin: o
înţelepciune at(t de deosebită, înc(t a sc0imbat deja lumea, c0iar dacă a stat îngropatăF
Pe c(nd ne g(ndeam la săgeata cu v(rful în jos, am reflectat asupra cuvintelor primilor +emplieri,
aa cum erau în +reapta .rcei ,egale'
„Ee1am 0otăr(t să o e;aminăm i, cu acest scop, am îndepărtat două dintre pietre, c(nd am
descoperit o boltă de mărime considerabilă i am tras la sorţi cine coboară. -orţii au că#ut asupra
mea: pentru ca aburii otrăvitori sau alte cau#e să nu1mi periclite#e situaţia, tovarăii mei au legat o
fr(ng0ie de salvare în jurul trupului i am fost cobor(t în boltă. .jung(nd jos, am dat semnalul
convenit i colegii mei mi1au dat i mai multă fr(ng0ie, ceea ce mi1a permis să traverse# bolta. .m
descoperit apoi ceva sub formă de piedestal i am simţit anumite semne sau caractere dar, din lipsă
de lumină, nu am putut să deosebesc ce era. .m găsit acest pergament dar, din aceeai cau#ă, nu
am putut citi conţinutul. .m mai dat un semnal i am fost tras afară din boltă, aduc(nd
pergamentul cu mine. .m descoperit atunci din prima propo#iţie că el conţinea cea mai -f(ntă
%ege care a fost dată de 9umne#eul nostru la poalele &untelui -inai”.
&ăcar de1ar fi numai at(tF .m 0otăr(t că într1o #i vom coborî în bolţile ,osslyn, ca să găsim
comoara cea nepreţuită.
170
.cum c(ţiva ani am decis să găsim originile Francmasoneriei i acum am reuit. 8dentific(ndu1l pe
Hiram .bif, am descoperit nu numai secretele pierdute ale &asoneriei, dar am i întors din
greeală c0eia cu care am descuiat ua ce duce la adevărata istorie a cretinătăţii. Aăsirea locului
pergamentelor nasoreene a fost ultima verigă dintr1un lanţ care îl leagă pe fiecare francmason de
ritualurile misterioase ale înscăunării regale egiptene. Pentru mulţi cititori care nu sunt masoni,
acesta este sf(ritul povetii " cel puţin p(nă c(nd săpăturile ar0eologice se vor termina i
conţinutul pergamentelor va fi în sf(rit cunoscut lumii întregi. 9ar, pentru cei care au un interes
special privind felul în care Francmasoneria s1a de#voltat i ce efect a avut asupra lumii în secolele
B/8, B/88 i B/888, noi am continuat povestea în .ppendi; 5.
#OST SCRI#TUM
!ncep(ndu1ne cercetarea, am avut obiceiul să păstrăm totul pentru noi, împărtăindu1ne
descoperirile doar unui fost &aestru &ason i unui cleric al bisericii engle#e. Ii au comentat cu
noi diferitele etape i au reuit să ne convingă că totul avea înţeles. -faturile lor ni s1au părut
deosebit de preţioase, pentru că eram prea apropiaţi de tema noastră ca să tim dacă reueam sau
nu să transmitem entu#iasmul i importanţa descoperirilor noastre, care deveneau din ce în ce mai
numeroase.
%a scurt timp după ce am făcut pre#entarea cărţii editorului nostru, 3entury, am 0otăr(t că era
important să le spunem oamenilor implicaţi în ideea ,osslyn despre conţinutul cărţii noastre, aa
că, într1o după1amia#ă însorită, ne1am înt(lnit cu custodele Gudy FisPen i cu Dob Drydon, un
istoric mason i +emplier care cunotea totul despre capelă i care s1a dovedit a fi o mină de
informaţii. 9iscuţia a durat $ ore dar, la sf(rit, ei au tiut că am descoperit ceva cu adevărat
remarcabil, care va avea implicaţii pentru viitorul 3apelei ,osslyn. Gudy a aranjat să se înt(lnească
cu Eiven -inclair, un om de afaceri londone#, preedintele Prietenilor din ,osslyn. 9ouă
săptăm(ni mai t(r#iu, ne1am înt(lnit cu Eiven la un pr(n# i i1am e;plicat din nou descoperirile
noastre. !n ultimii ani, Eiven i1a dedicat o mare parte din timpul i o mare sumă de bani pentru
promovarea i îngrijirea 3apelei ,osslyn, iar re#olvarea misterelor clădirii a devenit una din
marile lui pasiuni. .cest scoţian fascinant i energic era c0iar omul de care aveam nevoie.
.m aranjat o altă înt(lnire, ca să pre#entăm descoperirile noastre grupului numit „Prietenii
,osslyn”. .u sosit vreo )* de oameni i am spus din nou povestea, păstr(nd părţile esenţiale
despre clădirea lor. Publicul cuprindea istorici, membri ai &arii %oje -coţiene, doi clerici, cel mai
în v(rstă dintre 3avalerii +emplieri din -coţia i baronul -t. 3lair Donde, care este descendentul
direct al lui Silliam -t. 3lair <i care s1a dovedit un aliat de nădejde=. Eimeni n1a găsit vreun
motiv să ne contra#ică i c(ţiva oameni au venit să ne spună că aveau informaţii importante, care
să susţină ceea ce spuseserăm deja.
+otui, în noaptea dinaintea pre#entării, am mai făcut o descoperire privind secretele ascunse la
,osslyn. Pe c(nd 30ris pregătea diapo#itivele, s1a înt(mplat ceva cu adevărat interesant.
Hotăr(sem deja că ,osslyn este o interpretare spirituală a +emplului lui 8rod i, pentru a vedea
dacă e;istă vreo asemănare între cele două, 30ris a pus filmul transparent al fundaţiei templului
ruinat irodian deasupra planului capelei. Eu erau similare... Irau identiceF ,osslyn nu este o
interpretare liberă a ruinelor din 8erusalim: în ceea ce privete planul fundaţiei, este o copie atent
e;ecutată. Părţile neterminate ale marelui perete vestic sunt acolo, pereţii principali i po#iţia
st(lpilor se potrivesc ca o mănuă i st(lpii Doa# i Gac0in stau e;act la capătul estic al templului
interior. %ocul pe care noi l1am identificat ca fiind în centrul -igiliului lui -olomon s1a dovedit a
corespunde e;act cu punctul central al lumii medievale, mijlocul -fintei -fintelor, locul unde .rca
Primei -peranţe era ae#ată în +emplul din 8erusalim.
171
Paralele au continuat în e;teriorul construc iei. Păm(ntul de la capătul estic al clădirii ,osslyn se ț
despică c0iar în faţa st(lpilor gemeni, într1o manieră identică cu locul templului original. .ceastă
descoperire ne1a făcut să ne uităm mai atent la peisajul ce înconjoară ,osslyn i am descoperit că
#ona pare să fi fost aleasă pentru că reflectă topografia din 8erusalim. -pre est se întinde /alea
Hidron a -coţiei i în sud, /alea Hinnon. Silliam -t. 3lair fusese într1adevăr un geniu. 9in
această nouă înţelegere a peisajului înconjurător i din indiciile suplimentare găsite în clădirea
,osslyn, credem că în sf(rit am reuit să găsim mesajul codificat lăsat de conte, jumătate sculptat
în piatră i jumătate amestecat într1un ritual masonic. tiam acum e;act unde e ascuns Ș
&anuscrisul de aramă, 0arta comorii esenienilor i +emplierilor.
A##ENDIL' De*5oltarea fran&masoneriei mo%erne (i inflen a ei aspra lmii ț
Reforma engle*+ (i &on%i)iile apari)iei sale
9e la terminarea 3apelei ,osslyn i p(nă la desc0iderea oficială a &arii %oje a .ngliei, în C4
iunie 5656, societatea care a evoluat din 2rdinul +emplier, urm(nd să devină francmasonică, îi
făcea afacerile în secret. 9in motive de autoconservare, organi#aţia a rămas ascunsă p(nă c(nd
puterea /aticanului a început să decadă încet, în secolul al B/81lea. .cest lucru s1a datorat
,eformei, o micare larg răsp(ndită în cadrul cretinătăţii vestice, ce urma să purifice biserica de
abu#urile medievale, să reducă controlul papal i să reinstaure#e doctrinele i practicile care,
credeau reformatorii, erau conforme cu modelul biblic al bisericii. Papii renascentiti erau lipsiţi
de sfinţenie, prin po#i ia lor practic(nd abu#uri pe faţă, cum ar fi simonia Wtrafic cu obiecte ț
spiritualeZ, nepotismul i risipa bănească fără limite. Diserica era asociată cu venalitatea i ș
imoralitatea, iar aceasta au dus la o ruptură între biserica romano1catolică i reformaţi, ale căror
credinţe i practici au ajuns să fie numite protestantism.
-e poate spune că reforma a început în Aermania, pe )5 octombrie 5$56, c(nd &artin %ut0er,
profesor la 7niversitatea .ugustină de la Sittenberg, a emis @$ de te#e, invit(nd la o de#batere
asupra legitimităţii v(n#ării de indulgenţe. Papalitatea a vă#ut imediat acest lucru ca pe oca#ie de
ameninţare politică i de dictatură internaţională profitabilă, i a început să1l etic0ete#e pe cel ce ș
g(ndea liber drept eretic. 3ele trei tratate celebre ale lui %ut0er din 5$C*, „2 scrisoare desc0isă
către nobilimea cretină a naţiunii germane, referitoare la ,eforma -tării 3retine”, „3aptivitatea
babiloniană a bisericii” i „9espre libertatea unui cretin”, l1au făcut foarte cunoscut i i1au adus
sprijin popular. %ut0er credea că salvarea este darul libertăţii făcut tuturor oamenilor prin iertarea
păcatelor doar prin graţia divină a lui 9umne#eu i, deci, nu era deloc necesar să e;iste un Papă.
Fără îndoială că o astfel de g(ndire, similară cu a lui 8isus, nu a fost bine primită de papalitate i el
a fost e;comunicat în 5$C5. 9ar %ut0er era un om foarte detept i, în aprilie acela i an, s1a ș
înfăţiat în faţa lui 3arol al /1lea, împăratul -f(ntului 8mperiu ,oman, i a prinţilor germani din
9ieta de la Sorms i a acceptat să retracte#e, numai dacă era dovedit vinovat de Diblie sau de
vreun alt motiv evident.
9ei .nglia a avut propria micare de reformă religioasă, ba#ată pe ideile lui &artin %ut0er,
,eforma engle#ă a avut loc nu ca să împiedice e;cesele papale, ci ca re#ultat al problemelor
personale ale regelui Henric al /8881lea, referitoare la căsătoria sa cu prima sa soţie, 3at0erine de
.ragon. 9espărţirea de puterea papală a fost concepută de +0omas 3romKell, prim ministru al
regelui, care în 5$)) a trecut prin Parlament „.ctul apelurilor restrictive”, urmat în 5$)4 de
„.ctul de supremaţie”, care definea controlul regal deplin al bisericii. +0omas 3ranmer,
.r0iepiscop de 3anterbury, a autori#at traducerea Dibliei în engle#ă, fiind responsabil de cartea
rugăciunii comune.
172
Diserica catolică romană a fost înlocuită cu biserica anglicană, dei a e;istat o scurtă perioadă de
întrerupere în timpul domniei fiicei lui Henric al /8881lea i a 3at0erinei de .ragon. ,egina &ary
8 a domnit din 5$$) p(nă în 5$$>. 3at0erine a fost alungată de Henry pentru că nu i1a născut un
urma la tron. Prelu(nd puterea, &ary a început să restaure#e catolicismul, restabilind slujbele
tradiţionale i autoritatea Papei i c(tig(ndu1i epitetul de -(ngeroasa &ary W4loody &aryZ pentru
e;ecutarea protestanţilor. !n 5$$4, ea s1a căsătorit cu regele Filip al 881lea al -paniei, fiul lui 3arol
al /1lea, împăratul -f(ntului 8mperiu ,oman. Ivenimentul a iscat numeroase revolte, care au fost
crud înăbuite, iar după aceea, )** de protestanţi au fost ari pe rug pentru credinţele lor. !n timpul
reginei Ilisabeta 8, .nglia s1a transformat într1o naţiune protestantă puternică.
Regele &are a &onstrit Sisteml LoKei
Francmasoneria de astă#i constă în aproape 5.*** de celule numite %oje, fiecare cu un &aestru al
,ugăciunii i cu un număr de oficianţi care au voie să conducă ceremonii de iniţiere i promovare.
Iste posibil să urmărim drumul care a dus la acest re#ultat, de la clădirea familiei -t. 3lair, 3apela
,osslyn, p(nă la epoca modernă. -e pare că după construcţia de la ,osslyn, conceptul de „loje
operative” <cele făcute în piatră de #idari pricepuţi= a continuat să se de#volte în asociere cu
„lojele contemplative” mai vec0i <formate din aristocraţii care au fost admii prin învierea celor
vii=. .a cum am vă#ut, de îndată ce clădirea morm(ntului capelă ,osslyn a fost gata, nu a fost
posibil să di#olvi pur i simplu organi#aţiile secrete cu care aceti m(ndri #idari în piatră fuseseră
binecuv(ntaţi. Ii aveau propriile lor ritualuri i o parte a 2rdinului îi lega de lor#ii lor, de vec0iul
trecut misterios al regelui -olomon i c0iar mai departe.
!n următorii 5** de ani, aceti masoni operativi s1au înmulţit în -coţia, ca o e;tindere îndepărtată a
masonilor contemplativi dar, în cele din urmă, familia -t. 3lair a că#ut în uitare i originea
sistemului a fost uitată. !ncet, dar sigur, au apărut împrejurări c(nd ceremoniile erau repetate cu
m(ndrie, dar fără o înţelegere a originii lor. ,egele Games al /81lea al -coţiei <care a devenit mai
t(r#iu Games 8 al .ngliei= a fost singurul copil al lui &ary, regina -coţiei, i primul rege care a
domnit i peste .nglia i peste -coţia. . fost i primul rege cunoscut drept francmason, fiind
iniţiat în %ojă de -coon i Pert0, în 5L*5, la v(rsta de )$ de ani.
Eăscut pe 5@ iunie 5$LL, Games avea doar 5$ luni c(nd i1a urmat mamei sale catolice la tronul
scoţian, dar nu i1a început domnia personală în -coţia p(nă în 5$>). . primit o educaţie e;celentă
de la tutorele său principal, Aeorge Duc0anan, care, fără îndoială, a avut o mare influenţă asupra
t(nărului rege. Duc0anan însui fusese educat la 7niversitatea -aint .ndreKs din -coţia i la Paris
i era un intelectual. +răise în Iuropa timp de )* de ani, unde avea reputaţia de a fi conducătorul
umanitilor vremii i era încă de atunci considerat a fi unul din cei mai mari erudiţi latini i poeţi
ai ,enaterii t(r#ii.
+(nărul rege Games era inteligent i, sub îndrumarea intelectuală a lui Duc0anan i1a cucerit
po#iţia de cap al bisericii i statului în -coţia, depăindu1i ca inteligenţă pe nobilii care conspirau
împotriva sa. Fiind dornic să1i urme#e Ilisabetei 8, care nu a avut copii, la tronul engle#, a
protestat vag c(nd mama sa a fost e;ecutată pentru trădare faţă de Ilisabeta, în 5$>6. %a v(rsta de
)6 de ani, la doi ani după ce a devenit francmason, Games a devenit primul rege -tuart al .ngliei i
s1a dedicat problemelor ării. 9ei a fost crescut în spirit pre#biterian, el a fost imediat contra ț
micării puritane, prin respingerea unei petiţii de reformă a bisericii din .nglia, la 3onferinţa de la
Hampton 3ourt din 5L*4.
173
2stilitatea romano1catolică faţă de o monar0ia protestantă era larg răsp(ndită i, în 5L*$, un
complot catolic condus de Auy FaKPes, a încercat fără succes să arunce în aer Parlamentul i pe
rege.
!n ciuda acestui complot, e;ista o bănuială în .nglia că Games ar fi fost pe ascuns pro1catolic,
pentru a înc0eia pace cu -pania în 5L*4. Games a fost un mason contemplativ i a scris i cărţi
despre regalitate, teologie, vrăjitorie i c0iar tutun: este semnificativ faptul că el a comandat o
nouă versiune „autori#ată” a Dibliei, care a fost numită după el „Diblia regelui 8acob” <este
versiunea care omite cele două cărţi anti1nasoreene ale macabeilor=. 8ntroducerea care încă apare
în Diblia protestantă nu dă dovadă de simpatii catolice: undeva se spune' „..a că, dacă pe de o
parte vom fi înelaţi de persoane papale acasă sau în străinătate, ne vor face rău, pentru că suntem
biete instrumente care fac adevărul -f(nt al lui 9umne#eu să fie din ce în ce mai cunoscut
oamenilor, pe care ei vor încă să1i ţină în netiinţă i întuneric”. .cest pasaj trădea#ă un nou tip de
vi#iune, în care „cunoaterea” i „oamenii” sunt vă#ute ca lucruri ce trebuie împreunate, în
contrast cu egoismul secret i politic al bisericii catolice din acea vreme. Francmasoneria modernă
nu este sectantă i se laudă că n1a fost niciodată: dar credem că a fost o perioadă de anticatolicism,
care reiese din această introducere a Dibliei regelui 8acob.
!mprejurările de la începutul secolului al B/881lea au asigurat condiţiile perfecte pentru ca
societatea secretă a masonilor să iasă în arena publică. 3u un rege mason contemplativ i i cu
puterea Papei blocată pentru totdeauna în -coţia, nevoia de secret s1a dus pentru totdeauna. ,egele
Games era un g(nditor i un reformator i trebuie să fi simţit că structura micării masonice, tot mai
puternică, avea nevoie de mai mult formalism, aa că, după ce i1a controlat în mod activ, timp de ș
5$ ani, regatul său scoţian, cu doi ani înainte de a fi acceptat ca mason i cinci ani înainte de a
deveni monar0 engle#, el a ordonat ca structura masonică e;istentă să fie organi#ată i să i se dea
un conducător. Il a format un mason conducător, Silliam -c0aK, ca Pa#nic Aeneral al
&asoneriei, i l1a instruit să îmbunătăţească întreaga structură a &asoneriei. -c0aK i1a început
proiectul pe C> decembrie, c(nd a emis -tatutele i ordonanţele ce trebuie respectate de toţi
&aetri &asoni din regat, semn(nd el însui, ca Pa#nic Aeneral, al craftul mai sus menţionat.
-c0aK nu s1a g(ndit prea mult la faptul că aceste întruniri au fost iniţial introduse de familia -t.
3lair, care a organi#at 3urtea &eteugarilor cu aproape C** de ani mai înainte, sub domnia lui
,obert de Druce. ,eiese că familia -t. 3lair pierduse mult din influenţă în vremea lui -c0aK,
pentru că, prin controlul asupra masoneriei operative s1au căutat c(tiguri financiare. -pre sf(ritul
anului 5L** a fost redactat un nou document de către maetrii, diaconii i oamenii liberi dintre
masonii din -coţia, i a fost emis cu consimţăm(ntul lui Silliam -c0aK, care este descris în
document drept ,egele &aestru al %ucrărilor. .cesta vorbete despre prima cartă -t. 3lair. -e
stipula' „9in timp în timp s1a strecurat printre noi ideea că moierii de la ,osslyn au fost patronii
i protectorii notri, care ne1au acordat privilegii, dar în ultimii ani, prin neglijenţă i lenevie,
această funcţie nu a mai fost îndeplinită. .cest lucru i1a privat pe moieri de drepturile lor legitime
i meteugul <meseria= unor stăp(ni, protectori i supraveg0etori, a dus la multă corupţie în cadrul
craftului, iar lucrătorii potenţiali i1au abandonat marile lor lucrări”. .cesta a fost semnat de
oficialii %ojelor din 9unfermline, -t. .ndreKs, Idinburg0, Haddington i .itc0ison Haven. !n
ciuda acestei micorări a averii familiei -t. 3lair, masonii scoţieni au respectat tradiţia i au
respins oferta lui -c0aK, aceea de Aarant ,egal pentru ordin, dacă regele Games era acceptat ca
&are &aestru.
9ei familia -t. 3lair nu a respins numirea lui Games ca &are &aestru, a avut susţinerea %ojelor
împotriva lui. ,itualul %ojelor -c0aK a fost regulari#at, dar era încă ba#at pe „/ec0ile
,egulamente”, iar cuvintele masonilor i mijloacele de recunoatere erau încă cele ale unei vec0i
tradiţii verbale, la care -c0aK se referă în multe oca#ii. Il a numit întrunirile masonilor
174
contemplativi „%oje” i, la doi ani după ce i1a început munca, vec0ile %oje secrete ale -coţiei au ș
început să facă liste cu numele membrilor i să păstre#e procesele verbale ale întrunirilor lor. Ii
încă nu se arătau la lumină, dar putem să1i identificăm uor astă#i.
.mplasarea geografică a primelor %oje înregistrate arăta că ritualurile pecetluite la ,osslyn de
Silliam -t. 3lair au devenit o micare majoră în timpul domniei lui Games al /81lea. Ira
îndreptarea i regulari#area at(t a masoneriei operative, c(t i a celei contemplative de către
Silliam -c0aK <Pa#nicul Aeneral al &asoneriei lui Games al /81lea=, care a formali#at ritualul în
ceea ce numim astă#i cele trei trepte ale Francmasoneriei. Il a făcut acest lucru prin reînfiinţarea
masonilor operativi ca masoni contemplativi, cre(nd prin aceasta „corporaţii” pentru lucrătorii în
piatră, fiecare fiind ataată unei „%oje” a masonilor contemplativi. 2 cerinţă absolută a membrilor
%ojei contemplative era ca un candidat să fie 2m %iber din t(rgul în care era situată %oja i,
cur(nd, un mason contemplativ s1a deosebit de un mason operativ prin titlul de „mason liber”.
Fiecare „corporaţie” trebuia să se atae#e unei loje, dar lojile masonilor speculativi nu erau
obligate să aibă o „corporaţie”. 9in acest moment, Francmasoneria a avut o structură a lojelor care
se va răsp(ndi cur(nd în .nglia i, în cele din urmă, în întreaga lume occidentală.
Arhite&)ii %e treapta a %oa
3redem că actualul conţinut al celor trei trepte ale Francmasoneriei a fost pre#ent în doar două
trepte, anterior reorgani#ării lui -c0aK, care a inserat un nivel suplimentar al masoneriei
contemplative, între 7cenicul începător i &aestrul &ason <care era iniţial cunoscut drept ,olul
&aestrului=. .ceastă nouă treaptă a fost introdusă i desemnată de Fratele &ason, derivat, credem
noi, din faptul că aceti masoni nu erau muncitori în piatră, ci lucrători în „meteugurile”
masoneriei contemplative. -untem siguri acum că această treaptă a fost o de#voltare a treptei
&asonului însemnului <i nu invers, aa cum cred majoritatea masonilor=.
!n 5L*), c(nd Games al /81lea al -coţiei a devenit Games 8 al .ngliei, unul dintre primele sale acte
a fost să confere titlul de cavaler lui Francis Dacon, care era unul din g(nditorii lui prefera i, ca ț
Frate &ason. Jase ani mai t(r#iu, Dacon a fost numit Procurorul Aeneral al regelui. !naintările în
funcţie au continuat pe măsură ce Games l1a făcut pe Dacon avocat al regelui, Păstrătorul -igiliului
i, în cele din urmă, în 5L5L, %ord 3ancelar, primind i titlul de Daron /erulam.
Fratele Dacon a fost unul dintre cei mai profun#i filo#ofi i a încercat să cureţe mintea omenească
de ceea ce el numea „idoli” sau „tendinţe de eroare”. . plănuit o lucrare mare, 8nstauraţio &agna
<„&area ,estauraţie”=, e;pun(ndu1 i ideile de restaurare a stăp(nirii omenirii asupra naturii i care ș
urma să conţină L părţi' o clasificare a tiinţelor: o nouă logică inductivă: o culegere a faptelor
empirice i e;perimentale: e;emple care să arate eficacitatea acestei noi abordări: generali#ări
derivate din istoria naturală: o nouă filo#ofie care ar putea fi o tiinţă completă a naturii. !n cele
din urmă, el a reuit să complete#e două părţi' 9e#voltarea învăţăturii, în anul 5L*$ <mai t(r#iu
e;tinsă ca 9espre demnitate i de#voltarea tiinţelor, în anul 5LC)= i Eoul 2rganon, în anul 5LC*,
care a fost un atac asupra 2rganonului lui .ristotel. Il i1a pre#entat personal ultima lucrare lui
Games al /81lea. Punctul culminant al lucrării lui Dacon a fost filo#ofia inductivă a naturii, care
propunea găsirea „formelor” sau a legilor naturale ale acţiunii corporale i a creat aa1numitele
tabele de inducţie <de pre#enţă, absenţă i trepte= menite să descopere astfel de forme, cu scopul de
a stăp(ni natura.
9ei Dacon nu va putea fi niciodată numit un mare om de tiinţă, el este considerat un om care a
dat un impuls de#voltării tiinţei inductive moderne. %ucrările sale au fost mult apreciate de
diveri g(nditori i oameni de tiinţă din sec. al B/881lea, inclu#(ndu1i pe ,obert Doyle, ,obert
175
HooPe, -ir 8saac EeKton i +0omas Hobbes. 7n secol mai t(r#iu, marii filo#ofi france#i /oltaire
i 9iderot l1au descris pe acest g(nditor engle# ca „tatăl tiinţei moderne”.
Iste foarte posibil ca Fratele Dacon să fi fost forţa din spatele formării noii trepte a doua,
introdusă de colegul său, Silliam -c0aK. Eimeni din grupul de francmasoni ai regelui nu a avut o
mai mare pasiune pentru de#voltarea tiinţei i descrierea unei noi g(ndiri asupra naturii. Dacon,
totui, a permis cunotinţelor sale masonice să se amestece cu aspiraţiile publice, c(nd i1a
publicat cartea Eoua .tlantida, care vorbea desc0is despre planul său de a reconstrui +emplul
,egelui -olomon în termeni spirituali. .ceastă vi#iune influenţată de I#ec0iel, a spus el, urma să
fie un „palat al invenţiei” i „un mare templu al tiinţei”: a fost vi#uali#at mai puţin ca o clădire i ș
mai mult ca o stare nouă, unde drumul spre cunoatere urma să fie organi#at pe principii de înaltă
eficienţă. 3u această lucrare, germenul intelectual al 3onstituţiei -tatelor 7nite ale .mericii a fost
plantat.
Noa ere*ie
+reapta a doua a Francmasoneriei sau +reapta Frăţiei oferă foarte puţine cunotinţe suplimentare
candidatului, dar introduce ideea de „mistere ascunse ale naturii i tiinţei” i face o referire clară
la ceea ce se numete „Ire#ie galileeană”. 9e i suntem siguri că subiectul central al acestei trepte ș
este la fel de vec0i ca oricare în Francmasonerie, el totui este de construcţie mult mai recentă,
datorită în principal lui Francis Dacon. Părţile luate pentru această nouă ceremonie erau legate de
natura dreptului omului de a investiga i înţelege. !ntreaga idee a înţelegerii misterelor naturii ni s1
a părut că amintete de enciclopedia botanică cuprinsă în decorarea criptei ,osslyn. .a cum am
arătat mai înainte, aceasta înregistrea#ă descrierea a sute de plante, inclusiv varietăţi americane
„imposibile”.
A(ndirea liberală a dus la inventarea unei noi forme de ere#ie de către /atican, care, pe bună
dreptate, a vă#ut un mare pericol în ideea de „g(ndire necontrolată”. Diserica romano1catolică îi
persecuta pe aceia care investigau tiinţa i pre#entau conclu#ii care contra#iceau dogma
cardinalilor, ideile scripturilor. -emnificativ, dintre aceti oameni „răi” făcea parte Aalileo, care a
folosit te0nici noi care să1i confirme opinia că -oarele i nu Păm(ntul este în centrul universului.
9ei acest concept a fost la început descris de egipteanul Iratost0enes în secolul al 881lea î.e.n.,
3opernic este cel care l1a enunţat <Eic0olaus 3opernicus 546)15$4)= i, în ciuda tuturor
protestelor, -f(ntul -caun de la ,oma a emis un edict împotriva lui 3opernic i a ideilor sale la
începutul anului 5L5L. Ire#ia la care se referă Aalilei, i care a fost proscrisă de bula papală, este
citată în răspunsul la o întrebare parado;ală, care formea#ă o parte a ritualului de trecere de la
prima la a doua treaptă a Francmasoneriei. !ntrebările i răspunsurile sunt după cum urmea#ă'
!' 7nde ai fost făcut &ason?
,' în cadrul %ojei, care este perfectă i normală.
!' Ji c(nd?
,' 3(nd soarele era la meridian.
!' 9eoarece în această ţară întrunirile %ojelor francmasonilor au loc noaptea, ca i iniţierea
candidaţilor, cum reconciliaţi acest lucru, care la prima vedere apare ca un parado;?
,' -oarele fiind un corp fi; i Păm(ntul rotindu1se continuu în jurul propriei a;e, iar
Francmasoneria fiind o tiinţă universală, răsp(ndită pe întregul glob locuit, re#ultă în mod
necesar că -oarele trebuie să fie întotdeauna la meridian, ca să fie respectat de Francmasonerie”.
Iste pu in probabil ca această referinţă să fi fost inserată înainte de 5L5*, anul c(nd Aalilei i1a ț ș
anunţat public convingerea că 3opernic a g(ndit corect, afirm(nd că Păm(ntul se rotete în jurul
-oarelui. Francis Dacon, credem, a introdus imediat acest adevăr al naturii în nou creata sa treaptă
176
a doua. Iste important să amintim că +reapta Prietenului &eteugar nu a fost o invenţie: a fost
făcută din părţi ale masoneriei lui &arcu i probabil din cele două trepte originale <treapta de
intrare i rangul &aestrului=, cu c(teva elemente noi, adăugate acolo unde părea că se potrivesc.
.cest lucru a dus la o contradicţie majoră în cadrul acestui ritual' candidatului i se spune că se
face un semn secret, ţin(nd m(inile într1un anumit fel deasupra capului, aa cum obinuia Gosua'
„3(nd Gosua s1a luptat în bătăliile 9omnului în /alea din Gos0os0ap0at, în aa postură s1a rugat el
fierbinte către 9omnul, să stea -oarele pe loc i să se păstre#e lumina #ilei p(nă c(nd a isprăvit
distrugerea inamicilor săi”.
Iste o contradicţie evidentă în a ţi se spune la început că Păm(ntul se înv(rte în jurul -oarelui,
apoi că 9umne#eu a oprit -oarele din rotirea lui în jurul Păm(ntului ca să1l ajute pe Gosua. Eoi
credem că povestea a fost dată deoparte, pentru că era prea vec0e i prea importantă ca să fie
sc0imbată, în ciuda contradicţiei cu noua teorie. .ceastă e;plicaţie a semnului Prietenului &ason
se aplică la Gosua 5*'5C, dar acest vers se referă de fapt la /alea .jalon, nu la Gos0os0ap0at. Gosua,
vă amintiţi, a fost conducătorul israeliţilor după &oise, dar numai în vremea lui 9avid, /alea
Gos0os0ap0at a devenit teritoriu israelian <după cum am menţionat deja, Gos0os0ap0at este un alt
nume al /ăii Hidron, care se află la sud1est de 8erusalim=.
.m discutat mai devreme cum legenda din /ec0iul +estament îl descrie pe Gosua ca pe un Habiru
criminal. Pasajul din /ec0iul +estament este una din cele mai îngro#itoare referiri la uciderea de
oameni nevinovaţi, femei i copii, fără alt motiv dec(t rapacitatea unora ca Gosua i nebunia
evidentă a lui Oa0ve. Pasajul arată cum, la ordinele lui 9umne#eu, cinci regi, toţi supuii lor i
animalele au fost măcelăriţi de Habiru care înainta, i cum, de la un capăt la altul, „nu a lăsat
nimic, dec(t distrugere a tuturor lucrurilor i fiinţelor, aa cum a ordonat 9omnul”. 9eoarece acest
Gosua a fost c(t se poate de nemason i trăind înainte ca +emplul ,egelui -olomon să fie cucerit,
nu putem să ne imaginăm de ce ar presupune cineva că această parte a ritualului masonic s1ar
referi tocmai la el. Poate pentru că n1au găsit altă e;plicaţie?
I;ista totui o altă figură biblică cunoscută drept Gosua sau Gos0ua, care este cea mai importantă
pentru Francmasonerie i care a dus cea mai mare „bătălie a 9omnului” în /alea Gos0os0ap0at.
.cest om a fost, desigur, 8isus, care a stat cu adep ii săi în Arădina A0etsimani <care este în /alea ț
Gos0os0ap0at= unde, în sf(rit, a căutat să1i răstoarne dumanii. Pentru că era contient de vec0ea
poveste a lui -eRenenre +aoMHiram .bif, este posibil să1l fi rugat pe 9umne#eu să oprească
soarele la meridian, ceea ce era un mod metaforic de a cere ca forţele întunericului să fie foarte
slabe i forţele binelui la apogeu, pe durata conflictului ce va urma. 9in nefericire, el a pierdut
bătălia, dar, datorită +emplierilor, a c(tigat în cele din urmă ră#boiul. .ceste informa ii sunt ț
perfect logice i se potrivesc cu o e;plicaţie, de altfel ciudată, a &asonului Prieten, sau semnul
treptei a doua.
!n capitolul 5C, am arătat cum discursul lui 8acob la crucificare i conducerea ulterioară a bisericii
de către el arată că era foarte impresionat de acţiunile fratelui său i este iraţional să credem că un
episod aa de important ca rugăciunile din Arădina A0etsimani să nu fi fost scrise în pergamentele
pe care le1au descoperit +emplierii. 8acob i ceilalţi Rumranieni ar fi vă#ut ce a făcut 8isus în /alea
Gos0os0ap0at, aa cum scrie în Gosua 5*'5C, i această interpretare a semnului treptei a doua
e;plică un ritual care altfel era de nepătruns.
2e&hile a&*a)ii
Iste evident că s1au făcut foarte puţine sc0imbări în conţinutul vec0iului ritual i că „vec0ile
acu#aţii” din tradiţia orală au fost mai înt(i scrise ca să fie sigur că nu vor fi modificate. Silliam
177
-c0aK a căutat să proteje#e „vec0ile semne ale 2rdinului” i stă scris că &asoneria a e;istat
înainte de îmbunătăţirile ordonate de Games al /81lea i reali#ate de -c0aK, Dacon i de alţii.
I;istă un număr de astfel de documente: unul este &anuscrisul lui 8nigo Gones din 5L*6, dar sunt
îndoieli cu privire la autorul lui: a fost doar atribuit celebrului ar0itect i francmason. +otui,
e;per ii sugerea#ă că ar fi putut fi scris cu $* de ani mai t(r#iu, posibil de un membru al %ojei lui ț
8nigo Gones.
7n document mai demn de încredere este &anuscrisul Sood, scris în 5L5* <acelai an în care
Aalileo i1a făcut publice părerile despre structura sistemului solar= pe 0(rtie fină, sub forma a opt
ben#i, împăturite ca să forme#e 5L foi cu )C de pagini. !ncepe prin a identifica tiinţele cu care
&asoneria a fost mereu asociată i care sunt' gramatica, retorica, logica, aritmetica, geometria,
mu#ica i astronomia. .cestea sunt subiecte antice clasice, pierdute în lumea cretină în timpul
Ivului &ediu. .u fost din nou recunoscute din secolul al B1lea, prin contactul cu erudiţii arabi din
-pania, -icilia i .frica de Eord i g(nditorii greci din 3onstantinopol. Printre altele, au fost
redescoperite lucrările pierdute ale lui .ristotel: pe l(ngă acestea, au fost traduse pentru vestici
lucrările arabe tiinţifice i matematice. %a începutul sec. al B/8881lea, au devenit din nou
preocupările fireti ale tuturor oamenilor educaţi, nefiind caracteristice doar francmasonilor.
&anuscrisul Sood continuă afirm(nd că geometria este cea mai importantă tiinţă de la începutul
timpului. +rasea#ă istoria 2rdinului de la cei doi st(lpi care au fost găsiţi după Potopul lui Eoe,
unul de marmură, care nu va arde în foc, i celălalt făcut dintr1o substanţă cunoscută în legenda
masonică drept „laterus”, care nu se di#olvă i nu se scufundă în nicio apă. 7nul dintre aceti
st(lpi a fost descoperit, i pe el au fost înscrise secretele tiinţelor de la care au de#voltat
sumerienii codul moral care a fost transmis egiptenilor prin .bra0am -umerianul i soţia sa,
-ara0. -crierea continuă să e;plice cum au înţeles egiptenii geometria lui Iuclid, de unde israeliţii
au dus1o în 8erusalim, av(nd ca re#ultat clădirea +emplului lui -olomon.
7nele dintre aceste manuscrise ale secolului al B/881lea nu se referă la Hiram .bif, ceea ce i1a
făcut pe unii să creadă că personajul este o invenţie a unei perioade relativ recente. +otui, numele
Hiram .bif este doar o desemnare a acestui personaj central: el este de asemenea numit .ymon,
.ymen, .mmon, . &an sau .men i uneori Dennaim. -e spune că .men este cuv(ntul evreiesc
care înseamnă „cel în care credem” sau „cel cu credinţă”, ceea ce se potrivete perfect cu rolul lui
Hiram .bif. 9ar noi tim de asemenea că .mon sau .men este numele vec0iului #eu creator al
+ebei, oraul lui -eRenenre +ao. .r putea fi o vec0e legătură? 3redem că da. Eumele „. &an” ne1
a interesat în mod deosebit, pentru că ne1a amintit descrierea scriitorilor cărţii Aene#ei din 4@'L, la
care ne1am referit în capitolul >: aceasta, ne amintim, ar putea fi o descriere a uciderii lui
-eRenenre' „2, suflete, nu pătrunde în secretul lor: să nu te uneti cu ei: pentru că în m(nia lor, ei
au ucis un om . &an i au săpat #idul”. .r putea însemna oare că victima aparent nenumită era de
fapt desemnată, pentru că era referirea la „. &an” " primul nume masonic al lui Hiram .bif i
numele #eului creator al +ebei? Ji este oare o coincidenţă că cretinii spun „.men” la sf(ritul
rugăciunilor lor, c(nd se roagă pentru îndeplinirea dorinţelor?
3elălalt nume, Dennaim, a provocat oarecare dificultate cercetării &asoneriei. -1a notat că
terminaţia „im” în ebraică creea#ă un plural <ca în pes0erim=, în timp ce prima parte se spune că
înseamnă „constructor”. &ergem mai departe i sugerăm că se ba#ea#ă pe vec0iul termen egiptean
pentru st(lp sf(nt, care era continuat cu o mică piramidă numită piatra „benben”. .cest cuv(nt este
o descriere foarte vec0e, însemn(nd „constructorul st(lpilor sacri”. .ceasta ar semăna într1adevăr
foarte mult cu o traducere literală a lui Hiram .bif i cu una metaforică a lui 8isus.
Ei se pare că pe vremea c(nd a fost creată Francmasoneria de ec0ipa regelui Games pentru uniunea
factorilor contemplativMoperativ ai +emplierilor ,osslyn, originile sale au fost neclare i în parte
178
pierdute. .ceti francmasoni ai secolului al B/881lea au avut o linie directă aproape p(nă la
începuturile istoriei umane, dar toate stagiile prin care au trecut au înc(lcit povestea. +otui, în
timp ce ei erau nesiguri în privin a originii 2rdinului, au înţeles înţelepciunea pe care o conţinea i ț
au fost revigorate învăţăturile i informaţiile care au apărut în secolul al B/881lea.
%a ceremonia de treaptă a doua, candidatul este întrebat „3are sunt obiectele deosebite de
cercetare în această treaptă?”. ,ăspunsul care i se cere să1l dea este' „&isterele ascunse ale naturii
i ale tiinţei”. 3a o completare a structurii noului Frate &ason, i se spune' „-e ateaptă de la tine
să studie#i pe viitor artele liberale i tiinţele”. .ceasta este o invitaţie pe care marii francmasoni
ai jumătăţii secolului al B/881lea nu o puteau refu#a.
.nali#(nd de#voltarea Francmasoneriei în secolul al B/881lea, sarcina noastră finală a fost să
înţelegem cum au continuat francmasonii să1i pună amprenta asupra lumii moderne. !n 5LC$,
regele francmason Games al /81lea a murit i cel de1al doilea fiu al său, 30arles, i1a urmat la tron
<primul fiu al lui Games, prinţul Henry, murise în 5L5C=. Iram siguri că noul rege va călca pe
urmele tatălui său i va deveni francmason. Iste semnificativ că un mare număr de morminte,
bogate în simbolism francmasonic, sunt construite în peretele de nord al .baţiei Holyrood, în
Idinburg0, pe care a restaurat1o pentru încoronarea sa din 5L)). +otui, 30arles a avut un început
nefast în oc0ii majorităţii' proteste ale poporului său c(nd s1a căsătorit cu Henrietta &aria,
prinţesă catolică, fiica regelui Henric al 8/1lea al Franţei. 3a i Games, 30arles credea cu sfinţenie
în dreptul divin al regilor, lucru pe care îl arăta cu aroganţă, provoc(nd conflicte cu parlamentul i
duc(nd în cele din urmă la ră#boi civil. +(nărul rege era puternic influenţat de prietenul său
apropiat, Aeorge /illiers, primul duce de DucPing0am, pe care l1a numit prim ministru în ciuda
de#aprobării generale.
30arles a rămas în conflict permanent cu Parlamentul, di#olv(nd trei în doar patru ani, din cau#a
refu#ului acestuia de a accepta cererile sale arbitrare. 3(nd al treilea Parlament s1a întrunit în
5LC>, el a pre#entat „Petiţia 9reptului”, în care se cerea ca regele să facă anumite reforme,
primind în sc0imb bani. 30arles a fost forţat să accepte petiţia, dar după ce a făcut această
concesie, el a demis încă o dată Parlamentul i a înc0is mai mulţi lideri ai acestuia. %ui 30arles i1a
lipsit flerul tatălui său în conducerea politică, i confruntarea sa permanentă cu Parlamentul a dus
la o perioadă de 55 ani în care a domnit fără Parlament. !n această perioadă, el a introdus măsuri
financiare e;traordinare, pentru a face faţă c0eltuielilor guvernamentale, fapt care i1a atras
nepopularitatea. !n timpul conducerii autocrate a lui 30arles, întregul regat a devenit nesigur din
cau#a mi cărilor sociale frecvente, dar împrejurările deosebite ale vremii au transformat în mod ș
parado;al această perioadă în una favorabilă. Eoi tipuri de g(ndire i dispariţia celor vec0i,
stabilirea unei ordini a lucrurilor, toate acestea au dus la efervescenţa acestei epoci.
-1ar putea să pară ciudat la început, dar noi am început să simţim că e;istă paralele pertinente între
această perioadă a secolului al B/881lea în .nglia i împrejurările din 8srael din vremea lui 8isus i
a micării nasoreene. .ceste asemănări au făcut ca învăţăturile Francmasoneriei să devină deosebit
de relevante pentru grupurile principale implicate în ,ă#boiul 3ivil engle#. Prima dintre aceste
paralele implică un conflict în legătura cu 9umne#eu. 3a i la evreii de acum 5L** de ani, teoretic,
oricine din ţară credea că 9umne#eu este în centrul tuturor lucrurilor, dar e;ista o diversitate de
opinii asupra celui mai bun mod de a stabili o relaţie cu el. !n timpul lui 8isus e;istau san0edrinii,
care constituiau autoritatea numită a templului, i care era singurul drum oficial către Oa0ve, i ș
e;istau saduc0eii, care recuno teau stăp(nirea 8mperiului ,oman. 30iar i fariseii, care se ș
presupune că aveau dreptate i erau cinstiţi, au fost acu#aţi de 8isus că au pierdut din vedere ba#a
credinţei lor i 8isus s1a opus pe faţă puterii lor.
179
9in punctul nostru de vedere, 8isus nu a fost altceva dec(t un republican, încerc(nd să instaure#e
domnia oamenilor „drepţi”, el fiind conducătorul legislativ care menţinea legile lui 9umne#eu.
Ira un anti birocrat care voia să1i îndepărte#e pe cei care1l căutau în singurătate pe 9umne#eu,
care se credeau importanţi i pretindeau că deţin controlul asupra căii 9omnului. 8isus ar fi fost
fără îndoială împotriva bisericii de stat din .nglia i credem că am putea să1l descriem ca pe un
puritan al timpului său' un om care luptă pentru simplitate, rigoare religioasă i libertate " i nu i1a
fost teamă să lupte pentru ele. !n secolele B/8 i B/88, biserica catolică a fost condusă de
conservatori care nu1l mai vedeau pe 9umne#eu din cau#a ego1urilor lor umflate, iar insistenţa lor
că doar Papa are dreptul să se interpună între 9umne#eu i oameni nu mai era credibilă în faţa ș
celor care aveau înţelepciunea sau posibilitatea să g(ndească pentru ei înii.
2 parte din critica fariseilor găsită în Ivang0elia originală refăcută, cunoscută drept „U”, seamănă
cu acu#aţiile pe care puritanii secolului al B/881lea le ridicau împotriva bisericii romano1catolice.
7nele dintre cuvintele atribuite lui 8isus în U - )4 <din Ivang0elia refăcută „U”= ne frapea#ă ca
fiind foarte pertinente pentru aceste vremuri moderne' „,uine vouă, fariseilorF Pentru că voi
curăţaţi numai e;teriorul cupei i vasului, dar în sinele vostru sunteţi plini de lăcomie i lipsă de
cumpătare. Farisei nebuniF 3urăţaţi interiorul, i e;teriorul va fi i el curat. ,uine vouă, fariseilor,
pentru că vă place să fiţi în faţă la adunări i să fiţi salutaţi în pieţeF ,uine vouă, pentru că voi
sunteţi ca mormintele frumoase pe dinafară i pline de mi#erie înăuntru. ,uine vouă, legiuitorilor,
pentru că voi aţi luat c0eia cunoaterii de la oameni. Pentru că voi nu veţi intra în împărăţia lui
9umne#eu, nu1i lăsaţi să intre nici pe cei care vor”. 3(t de uor e să sc0imbaţi cuvintele „farisei”
sau „legiuitori” cu cuv(ntul „cardinali”, pentru a crea o paralelă cu puritanismulF
7rmătoarea noastră legătură dintre cele două perioade se referă la sf(ritul puterii papale în .nglia
i la combinarea autorităţii sacerdotale i seculare într1o singură figură " regele. Pentru prima dată
de la întemeierea bisericii, ambiţia lui 8isus de a uni ambii st(lpi " regesc i preoţesc " în unul
singur a fost reali#ată.
!n timp ce lucram la acest appendi;, am 0otăr(t să ne uităm prin materialul pe care l1am str(ns
despre ,ă#boiul 3ivil engle#. .m găsit o ilustraţie din secolul al B/881lea care a confirmat tot ce
am bănuit despre legătura cu biserica din 8erusalim. &ai t(r#iu în cercetarea noastră ne1am bucurat
ori de c(te ori am înt(lnit vreun lucru sau vreo informaţie care ne lămurea despre o altă parte a
întregului. !n acest stadiu, ne1am dat seama că am str(ns nite dove#i e;traordinare, care confirmă
că mie#ul teoriei noastre a fost corect, i noi cercetăm un filon continuu i fără de sf(rit al
adevărului istoric. 3e am descoperit în acest moment a fost o gravură din secolul al B/881lea, care
arată în detaliu st(lpii regesc i preoţesc, „mis0pat” i „tsedeR”, e;act aa cum i1am perceput noi
citind vec0ile te;te evreieti. -ingura diferenţă era figura care era c0eia de boltă' în această
versiune, regele 3arol 8 i1a asumat rolul ambilor st(lpi, identific(ndu1se cu c0eia de boltă care îi
unete pe am(ndoi. .ici, st(lpul din st(nga este „tsedeR”, repre#ent(nd „biserica” i av(nd
deasupra figura „adevărului”, iar st(lpul din dreapta este „mis0pat”, repre#ent(nd „statul” i av(nd
deasupra „justiţia”. 8nteresant, 30arles, fiul regelui 3arol al 881lea, urma să reali#e#e acest proiect
la intrarea în 3asa Holyrood, c(nd a reconstruit1o după ,ă#boiul 3ivil din 5L66.
Folosind acest simbolism, regele 3arol 8 a mers pe urmele lui 8isus, dar el nu avea strălucirea
conducătorului evreu i nici clarvi#iunea lui republicană. 8isus credea că atunci c(nd ordinea
socială e în concordanţă cu legile date de Oa0ve, nu mai e nevoie de vreun preot activ, pentru că
9umne#eu va acţiona direct prin regele său păm(ntean, pentru a menţine starea de „s0alom”: în
sc0imb, regele engle# nu vedea dec(t un rol dublu pentru sine însui, cu 9umne#eu ca personaj
îndepărtat.
180
Francmasoneria transmitea un vec0i mesaj care îi pierduse deja o parte din înţelesul iniţial. !n
.nglia, cei care căutau o nouă ordine socială se străduiau să găsească soluţia unică pentru
diferendele lor " o soluţie care venea de la &asonerie i care asigura continuitatea monar0iei în
,egatul 7nit, c(nd naţiile din jurul lor îi treceau conducătorii prin sabie.
Ri%i&area repbli&anilor
%a trei ani după ce 3arol 8 a ajuns pe tron, un t(năr din clasa de jos, cu idei republicane, a intrat în
Parlament ca repre#entant pentru Huntingdon. Eumele lui era 2liver 3romKell, iar familia lui era
originară din Qara Aalilor, numindu1se Silliams. -1au ridicat datorită ministrului lui Henric al
/8881lea, +0omas 3romKell, care era unc0iul stră1străbunicului lui 2liver, i au adoptat numele
patronului lor în semn de recuno tin ă pentru ajutorul său. Eou numita familie 3romKell a devenit ș ț
cur(nd binecunoscută în oraul 3ambridges0ire din Huntingdon, unde 2liver s1a născut pe C$
aprilie 5$@@. Familia acum înstărită a lui 3romKell i1a educat fiul la ora, sub îndrumarea unui
conducător puritan, numit +0omas Deard, un om care vorbea desc0is despre dorinţa lui de a
„purifica” biserica .ngliei de elementele romano1catolice.
3romKell a urmat 3olegiul din -idney -usse;, predominant puritan, i 7niversitatea 3ambridge,
iar apoi a studiat dreptul la %ondra. !n august 5LC*, s1a căsătorit cu Ili#abet0 Dourc0ier i s1a
întors la Huntingdon să conducă moia tatălui său, devenind membru al Parlamentului pentru
Huntingdon > ani mai t(r#iu. !n următorii 5* ani, 3romKell i1a însuit o concepţie puritană, iar
averea sa personală a scă#ut, înainte de a se mări din nou după ce a motenit o proprietate în Ily
de la unc0iul soţiei sale. !n 5L4*, 3romKell s1a întors în Parlament c0iar în momentul în care
relaţiile dintre regele 3arol 8 i puritani atinseseră stadiul de cri#ă i conflictul devenise inevitabil.
9oi ani mai t(r#iu, pe CC august 5L4C, a i#bucnit ,ă#boiul 3ivil dintre Parlamentul dominat de
puritani i suporterii regelui. &intea ascuţită de militar a lui 3romKell a înţeles repede că pasiunea
religioasă poate produce un spirit de luptă care să c(tige bătălii i a format repede un regiment de
cavalerie puternic, care să lupte de partea Parlamentarilor. !n primii doi ani de ră#boi, după ce
ambele părţi îi formaseră armate, regalitii <sau cavalerii, cum era numiţi= au ie it învingători. ș
9upă o luptă s(ngeroasă, dar nedecisă la Idge0ill, în SarKicPs0ire, în octombrie 5L4C, regalitii
păreau că vor avansa spre %ondra, dar au fost respini. %a sf(ritul primului an de ră#boi, regalitii
stăp(neau majoritatea #onelor din .nglia, cu e;cepţia %ondrei i a părţii de est a ţării.
.bilitatea de comandant încercat a lui 3romKell a fost recunoscută i în 5L44, soldatul simplu
fiind făcut locotenent general sub comanda lui IdKard &ontagu, conte de &anc0ester. .vansarea
sa era binemeritată i el a condus spre victorie forţele Parlamentare cunoscute drept „3apetele
rotunde” în bătălia crucială de la &arston &oor, c(tig(nd pentru el i regimentul său numele de
„Draţe de oţel”. .ceastă victorie s1a dovedit a fi o răsturnare a situaţiei pentru parlamentari, i
regalitii au fost din nou înfr(nţi de noua armată model a lui -ir +0omas Fairfa;, la Easeby în
%eicesters0ire. 3apetele rotunde au c(tigat bătălie după bătălie, p(nă au ajuns la capitala
regalistă, 2;ford, care a că#ut pe C4 iunie 5L4L, c(nd 3arol, care s1a predat scoţienilor, a devenit
pri#onier, fiind predat Parlamentului. 2raul -taffords0ire din %ic0field a re#istat c(teva
săptăm(ni, dar prima i cea mai importantă parte a ră#boiului civil se terminase.
&ulţi observatori au cre#ut că 2liver 3romKell era francmason i, dei nu e;istă nicio mărturie
clară, pare posibil. 9esigur, superiorul i prietenul său apropiat, -ir +0omas Fairfa;, era membru
al &asoneriei i la sediul familiei Fairfa; în 8lPley, OorPs0ire, se mai păstrea#ă un templu masonic
l(ngă bibliotecă, în care se intră printr1o scară în spirală ce duce la o cameră pavată în alb i negru,
cu doi st(lpi. .stă#i, clădirea este sediul general al unei corporaţii pentru o mare firmă electrică,
dar la c(teva mile distanţă, în satul Auisley, e;istă încă o %ojă numită „Fairfa;”.
181
7na din cele mai bune surse de informaţii despre Francmasonerie din această perioadă este
jurnalul lui Ilias .s0mole, un tom formidabil cu L volume de jurnal i un alt volum cu inde;uri.
Dibliotecarul Dibliotecii 7niversităţii ,obert a fost surprins c(nd a scos toate cele 6 volume într1o
vară, ca să citească întregul jurnal. .m discutat cum să aflăm informaţii despre acea perioadă i
am ajuns la conclu#ia că, fiind o perioadă a marilor scriitori de jurnale, citindu1le, ar fi un mod de
a afla c(te ceva despre vremurile trecute. Eu tiam ce căutăm, aa că era necesar să citim totul, să
vedem ce era acolo. .cesta nu a fost un e;erciţiu inutil pentru că am găsit referiri la unele înt(lniri
ciudate care ne1au ajutat să facem lumină asupra evenimentelor care au dus la formarea -ocietăţii
,egale i a ,estauraţiei.
Ilias .s0mole a fost eful artileriei regale la 2;ford pe vremea capitulării i este una dintre cele
mai importante figuri ale istoriei oficiale a Francmasoneriei. %a patru luni după ce a vă#ut cum
partea sa pierde ră#boiul, .s0mole s1a dus la Sarrington ca să fie iniţiat în &asonerie. Gurnalul
său men ionea#ă la data de 5L octombrie 5L4L' „2ra 4')*, după1amia#ă, am fost făcut mason la ț
Sarrington, în %ancas0ire, de către Henry &aiKaring of Harinc0am în 30es0ire. Eumele celor
care au fost atunci în %ojă, dl ,ic0 PenPet Sarden, dl Games 3ollier, dl ,ic0 -anPey, Henry
%ittler, Go0n Illam, ,ic0 Illam, Hug0 DreKer”.
-ă călătoreti de la 2;ford la Sarrington în acele #ile era o călătorie lungă, obositoare, i totui,
c0iar a doua #i după iniţierea sa, .s0mole a pornit din nou, de data aceasta spre bastionul
parlamentar al %ondrei. .ceasta era o deci#ie ciudată, deoarece tensiunea era încă mare i tuturor
ofiţerilor e;1regaliti li se inter#isese apropierea la C* de mile de %ondra. Pentru că fusese recent
numit în funcţia de ef al serviciului de artilerie regală, .s0mole nu putea spera să treacă
neobservat, aa că trebuie să fi avut un motiv serios să meargă acolo i probabil că a avut asigurată
protecţia. 2 notă datată 54 mai 5L$* în 0(rtiile Diroului de Eotariat Public, 9ocumente 8nterne,
8nterregnum ., confirmă natura neobinuită a vi#itei i faptul că nu a fost ceva temporar' „Il
<.s0mole= s1a dus să locuiască în %ondra fără să ţină seama de .ctul parlamentului, ba din
contră”.
I;istă motive să presupunem că acest regalist francmason a putut să trăiască în %ondra fără să se
ascundă mulţi ani i că s1a înt(lnit cu mulţi parlamentari de rang înalt. .cest lucru se datorea#ă
sigur faptului că era francmason i deci membru al singurei organi#aţii apolitice, nereligioase, care
asigura o structură fraternă, în care cavalerul putea înt(lni un „3ap rotund”, iar catolicul un puritan
fără frică i răutate. !ncă o dată, jurnalul lui .s0mole ne1a pus la dispo#iţie informaţii valoroase.
!n #iua de 56 iunie 5L$C, el scrie' „!!H. ..&.' 9octorul SilPins i dl Sren au venit să mă vi#ite#e
la DlacPfriers. .ceasta a fost singura dată c(nd l1am vă#ut pe doctor”. 9l Sren la care se referă
este marele ar0itect -ir 30ristop0er Sren, care a construit multe clădiri minunate, inclusiv
3atedrala -f. Paul, după ce centrul %ondrei a fost în mare parte distrus de marele incendiu din
5LLL. Sren a fost probabil francmason, dar nu e;istă dove#i care să susţină această afirma ie i ț
unii spun că nu a fost. 9octorul SilPins, pe de altă parte, a fost sigur membru al &asoneriei. %a
vremea c(nd a avut loc această înt(lnire, Go0n SilPins funcţiona la 3olegiul Sad0am din 2;ford
<Sren era i el la acelai colegiu, la acea vreme=, dar ulterior a devenit episcop de 30ester i
membru fondator al -ocietăţii ,egale. SilPins era un susţinător al Parlamentului i un puritan cu
oarecare vec0ime, fiind soţul surorii lui 2liver 3romKell, ,obina, i capelan al lui 3romKell.
3(nd .s0mole l1a înt(lnit pe SilPins, el era deja la %ondra de L ani i se înt(mplaseră multe.
,egele pornise iar ră#boiul cu ajutorul scoţienilor, dar fusese învins i luat pri#onier la Preston, i
un rege francmason pierduse în faţa unui parlamentar francmason. %a C* ianuarie 5L4@, 3arol 8 a
fost judecat la Sestminster, în %ondra. ,egele a refu#at să recunoască legalitatea curţii i nu a
182
pledat împotriva acu#aţiilor de tiran, uciga i inamic al naţiunii. 2 săptăm(nă mai t(r#iu, era
condamnat la moarte i decapitat în public la )* ianuarie.
&onar0ia fiind înlăturată, acum .nglia se afla sub controlul lui 3romKell, i prima lui sarcină a
fost supunerea 8rlandei i -coţiei. &asacrele care au urmat, după cucerirea oraelor 9rog0eda i
Se;fod au fost groa#nice i e;cesive, re#ultat al urii sale ar#ătoare fa ă de irlande#i i romano1 ț
catolici. Eumele lui 2liver 3romKell evocă încă frică i m(nie în 8rlanda, c0iar la )$* de ani după
eveniment. -coţia a fost ţinta m(niei lui 3romKell, locul unde el a distrus castelele regaliste i
bisericile catolice, oriunde le1a aflat. .a cum am vă#ut mai devreme, &orm(ntul de la ,osslyn le
era cunoscut pentru ceea ce era i lui 3romKell i generalului Aeorge &onP i a a se e;plică ș
faptul că a supravieţuit ră#boiului intact.
!n ciuda violenţei lui 3romKell, principalul său succes a stat în menţinerea unei păci i stabilităţi
relative i, în mod parado;al, în crearea unui cadru care a permis măsuri de toleranţă religioasă,
dei nu1i iubea pe catolici. . permis revenirea evreilor care fuseseră e;clui din .nglia în 5L$$ " o
acţiune născută din cunoaterea ritualului masonic. Politica e;ternă puternică a lui 3romKell i
reali#ările armatei i forţelor navale au întărit prestigiul e;tern al .ngliei.
9upă decapitarea lui 3arol, tronul .ngliei a rămas gol i ţara a devenit prima republică
parlamentară din lume, într1o perioadă cunoscută drept 3ommonKealt0. !n anul următor, fiul
regelui mort, 3arol, a debarcat în -coţia pentru a continua ră#boiul: în 5L$5 a fost încoronat rege
al acestei ţări i a invadat imediat .nglia. Eoul regim parlamentar era prea bine organi#at ca să fie
răsturnat de acest atac îndră#neţ, dar prost plănuit, i 3arol a fost înfr(nt la Sorc0ester: a fost
norocos să se poată duce în Franţa.
!n toată această perioadă tumultuoasă, e;1eful artileriei fostului rege trăia netulburat în %ondra lui
3romKell i se vedea cu unii dintre cei mai influenţi i inteligenţi oameni din ambele tabere.
.s0mole avea evident permisiunea de la cel mai înalt nivel să urmărească o misiune care depăea
simpla politică i, în timp ce tot ce construia el deriva din Francmasonerie, se transforma în ceva
nou i foarte important. .s0mole a devenit prietenul astrologilor, matematicienilor, doctorilor i al
altor persoane care aveau cunotinţe în domeniul misterelor ascunse ale naturii i tiinţei, pentru
că redefinirea treptei a doua a Francmasoneriei de către Francis Dacon le cerea acest lucru. -e tia
că e;ista un „colegiu invi#ibil”, o societate de oameni de tiinţă ce nu puteau fi identificaţi drept
un grup, dar a căror pre#enţă era evidentă.
3romKell a murit de moarte naturală pe ) septembrie 5L$> i a fost îngropat la Sestminster
.bbey. Fiul său, ,ic0ard, pe care1l numise succesorul său, a fost slab i nu a reuit să1i menţină
puterea. Qara se îndrepta rapid spre anar0ie, dar alunecarea a fost oprită de comandantul armatei
din -coţia, generalul Aeorge &onP, care a mărăluit spre %ondra cu trupele sale, în mai 5LL*. Il a
rec0emat Parlamentul cel %ung i i1a pus să reinstaure#e monar0ia, prin întronarea lui 3arol al 881
lea. Eoul rege nu a ateptat mult să se ră#bune pe omul care îi provocase at(ta durere. . pus ca
trupul lui 3romKell să fie de#gropat i corpul său putre#it să fie sp(n#urat ca un trădător, după
care să fie agăţat de un st(lp ridicat deasupra -ălii Sestminster.
Rena(terea So&iet+)ii Regale
+recerea de la republică înapoi la monar0ie a fost poate primită bine de .s0mole pe plan personal,
dar a adus de asemenea beneficiu „colegiului invi#ibil”. !n 5LLC, regele 3arol al 881lea i1a acordat
mandat regal, cre(nd astfel -ocietatea ,egală, prima adunare din lume a oamenilor de tiinţă i
inginerilor dedicată înţelegerii minunilor create de „&arele .r0itect al 7niversului”. %ibertăţile
care stau la ba#a Francmasoneriei au creat mai înt(i o republică i, c(nd au euat, au dat natere
183
unei organi#aţii care va împinge limitele cunoaterii umane înainte, spre crearea unei ere a
iluminismului, pun(nd ba#ele societă ii industriali#ate a secolelor B8B i BB. ț
-curtul timp petrecut de .nglia republicană nu a fost pierdut: monar0ii uitaseră noţiunea de drept
divin ca să stăp(nească i1i păstrau funcţia datorită afecţiunii poporului i autorităţii 3amerei
%or#ilor, care vorbea în numele voinţei democratice a naţiunii. !n anii ce vor veni, acest drept
democratic a difu#at printre oamenii săraci i mai ales printre femei vi#iunea unui om numit 8isus.
!n acest punct al cercetării noastre, nu am avut nicio îndoială că francmasonii purtau germenele
nasoreenilor i, în special, al lui 8isus, i putem de asemenea fi siguri că -ocietatea ,egală a rodit,
potrivit definiţiei date de Dacon treptei a doua a Francmasoneriei, cu mult înainte ca oameni ca
.s0mole i SilPins să pună totul la loc după traumele ,ă#boiului 3ivil. Go0n Sallis, eminentul
matematician al secolului al B/881lea, scriind despre începuturile -ocietăţii ,egale, a spus' „3red
că a fost iniţiată la %ondra, prin 5L4$, dacă nu mai cur(nd, de dr. SilPins <pe vremea aceea
capelan al Prinţului Ilector Palatin din %ondra= i alţii, care se înt(lneau săptăm(nal la o anumită
#i i oră, cu o contribuţie pentru costul e;perienţelor i emiţ(nd reguli stabilite între noi. .m
eliminat toate discursurile despre divinitate, afaceri de stat i noutăţi, cu e;cepţia celor legate de
subiectul nostru privind filo#ofia”. .ceastă descriere a primelor înt(lniri ale noilor g(nditori este
fără îndoială masonică. !ntrunirea săptăm(nală la o oră cunoscută, eliminarea tuturor problemelor
de politică i religie sunt caracteristice %ojei Francmasonice. .ceastă indiscreţie a lui Sallis a fost
îndreptată de ierar0ia masonică a primei -ocietăţi ,egale, care l1a angajat pe -pratt să scrie istoria
oficială a acesteia. Il nu a menţionat regulile masonice pe care le1a revelat Sallis din neatenţie.
7nul dintre oamenii de tiinţă cei mai influenţi, alături de .s0mole, a fost ,obert HooPe, care a
fost numit primul custode al e;perienţelor -ocietăţii ,egale. I;perienţele sale nenumărate,
demonstraţiile i discursurile din următorii 5$ ani, au fost un factor puternic în supravieţuirea
societăţii în timpul primei sale perioade. HooPe a fost unul din cei trei supraveg0etori ai oraului
după &arele 8ncendiu al %ondrei i primul care a folosit microscopul pentru investigaţii biologice,
folosind pentru prima dată în biologia modernă cuv(ntul „celulă”.
&arile personalităţi ale epocii au căutat să se alăture -ocietăţii ,egale i poate cel mai important
dintre to i a fost -ir 8saac EeKton, care, printre multele lucruri pe care le1a reali#at, a făcut o ț
anali#ă remarcabil de detaliată a structurii gravitaţionale a 7niversului. !n anul 5L6C, EeKton a
fost ales Prieten Partener al -ocietăţii ,egale i, mai t(r#iu, în acelai an, a publicat prima lucrare
tiinţifică asupra teoriei sale despre lumină i culoare, la -ecţia Filo#ofică a -ocietăţii. %a un sfert
de secol după ce -ocietatea ,egală a fost premiată i a primit mandat regal, EeKton a publicat
$hilosophiae 3aturalis $rincipia &athematica <Principiile matematice ale filo#ofiei naturale= sau
Principia, aa cum este universal cunoscută. .ceastă lucrare remarcabilă este considerată cea mai
importantă carte tiinţifică scrisă vreodată.
%a început, to i membrii -ocietăţii ,egale erau masoni, însă cu trecerea vremii, Francmasoneria ț
pare să fi ocupat un loc minor. .ceasta, pentru că întrunirile intelectualilor nu mai aveau nevoie de
protecţia i secretele ei ca să înlăture obstacolele religioase i politice. Eoua -ocietate ,egală a
profitat mult de timpul i energia lui Ilias .s0mole, ,obert &oray <considerat a fi primul om care
a fost iniţiat în Francmasonerie pe păm(nt engle#, în 5L45=, Go0n SilPins, ,obert HooPe i
30ristop0er Sren, care a fost făcut preedinte în 5L>5. 8nforma ii bine documentate scot în ț
eviden ă faptul că francmasonii au întemeiat -ocietatea ,egală i că accentul pus pe reconstruirea ț
treptei a doua a servit scopului său i a însemnat pasul spre o nouă eră tiinţifică.
184
!n timpul preedinţiei lui sir 8saac EeKton, un bătr(n francmason france# bine cunoscut, cu
numele de cavalerul ,amsey, a fost făcut membru al -ocietăţii ,egale, în ciuda oricăror merite
tiinţifice. 3u toate că majoritatea intelectualilor francmasoni îi dedicau timpul i energia noii
societăţi, se pare că &asoneria din %ondra suferea de o oarecare neglijenţă.
$ran&masoneria se pne pe pi&ioare
!n anul 5656, Francmasoneria din #ona londone#ă avea o activitate foarte slabă. Irau doar patru
înt(lniri regulate ale %ojelor.
1 Aoose i Aridiron, în -t. Paul AroKn.
1 !n ParPer %ane, l(ngă 9rury %ane.
1 .ppletree +avern, 30arles -treet, 3ovent Aarden.
1 ,ummer i Arapes +avern din 30annel ,oK, Sestminster.
Eu este nici o îndoială că &asoneria din %ondra suferea de o cri#ă a pierderii identităţii
tradiţionale. 9e ce era nevoie să mai e;iste? Francmasoneria a devenit dintr1o dată victima
propriului succes. 9epăise ameninţarea apăsătoare a bisericii i crease rapid un climat de
democraţie i de cercetare tiinţifică. +otui, în restul ţării, %ojele masonice începuseră să devină
obinuite i din ce în ce mai populare. 2 mare %ojă, formată înainte de 56*$, se înt(lnea regulat în
OorP i această primă &are %ojă, susţinută de membrii nobilimii, a pretins titlul de „&area %ojă a
!ntregii .nglii”.
3eva trebuia făcut la %ondra, i astfel, cele patru %oje menţionate s1au înt(lnit la .ppletree +avern
în februarie 5656, i l1au ales să conducă întrunirea pe cel mai în v(rstă mason pre#ent. .cest
mason v(rstnic nu este menţionat nicăieri în literatură, dar adunarea a 0otăr(t să convoace o
întrunire generală a tuturor celor patru %oje la Aoose i Aridiron, care să aibă loc pe C4 iunie, cu
scopul de a1l alege pe &arele &aestru care să conducă întregul 2rdin. Prin urmare, de #iua
-f(ntului 8oan Dote#ătorul a aceluiai an s1au ţinut adunarea i festinul i .nt0ony -ayer a fost
ales pentru prima dată &are &aestru pentru anul în curs. Iste interesant de notat că, pe vremea
aceea, ei alegeau un &are &aestru dintre ei, „p(nă c(nd venea vremea să aibă onoarea unui Frate
Eobil la conducerea lor”. .ceasta putea foarte bine să fie o referire la faptul că Francmasoneria
scoţiană avea pretenţia unui Frate Eobil ca &are &aestru încă de la Prima 3arte -t. 3lair din
5L*5.
Form(nd o &are %ojă sub controlul unui &are &aestru ales, cele patru %oje au format un sistem
de control pentru &asonerie, asigur(ndu1se ca numai ei să fie scutiţi de ordine, toţi ceilalţi masoni
trebuind să se conforme#e legilor. Ii puteau declara o %ojă ca fiind corectă, conform u#anţelor,
sau o puteau terge de pe lista %ojelor în vigoare. 9reptul lor de a face acest lucru a fost atacat de
alţi masoni, în special de cei din OorP, care nu acceptau misiunea autoimpusă %ondrei de a asigura
ca toată lumea să se conforme#e 2rdinului. !ncerc(nd să se constituie ca o instituţie,
Francmasoneria engle#ă începuse deja să piardă teren. Ji totui, noua structură a pus lucrurile în
ordine, după o lungă perioadă de lupte interne, i ealonul superior al &asoneriei a fost preluat
încetul cu încetul de familia regală, care căuta să1i menţină influenţa în cadrul celei mai
republicane organi#aţii din lume. .ceastă unire dintre Francmasonerie i familia regală a fost,
după părerea noastră, motivul principal pentru care monar0ia britanică a supravie uit. .m alcătuit ț
o listă a fotilor &aetri engle#i i atracţia spre aristocraţie i familia regală este simplu de vă#ut.
3(nd această listă este comparată cu numele fotilor &ari &aetri ai -coţiei, este evident încă de
la primele nume că Francmasoneria scoţiană a fost asociată cu lor#ii din ţinut, precum i cu cei
mai umili #idari în piatră, o tradiţie care este menţinută cu m(ndrie p(nă în #ilele noastre.
185
&asoneria s1a răsp(ndit repede în întreaga lume. 8nfluenţa fundamentală a francmasonilor asupra
revoluţiilor americane i france#e, combinată cu tendinţa francmasonilor scoţieni de a susţine
cau#a iacobină, a dus în cele din urmă la adoptarea de către regii 0anovrieni ai .ngliei a propriei
lor &asonerii. !n 56>C, la patru ani după 9eclaraţia de 8ndependenţă a -tatelor 7nite, ducele de
3larence, fratele lui Aeorge al 881lea, a devenit &are &aestru.
!n anul ,evoluţiei France#e, 56>@, prinţul de Sales i cei doi fraţi ai săi au fost iniţiaţi în
&asonerie i în acelai an, prinţul de Sales era &are &aestru i a primit scrisori de loialitate de la
masonii din întreaga lume, inclusiv de la Aeorge Sas0ington, la vremea aceea &aestru al %ojei
.le;andria, nr. CC pe lista &arii %oje din EeK OorP, i de la multe loje france#e. Prin această
metodă, regii 0anovrieni foloseau sistemul masonic pentru a oferi o raţiune democratică pentru
păstrarea loialităţii supuilor lor masoni. &asoneria din .nglia începea deja să devină clubul care
este i astă#i i, în acela i timp, începea să piardă din vedere motenirea sa originară. !ntr1adevăr, ș
secretele sale adevărate s1au pierdut.
R+spHn%irea $ran&masoneriei
3ur(nd după formarea &arii %oje a %ondrei, al doilea &are &aestru, Aeorge Payne, colecţiona
multe manuscrise despre &asonerie, inclusiv copii ale /ec0ilor Porunci. !n 56C*, s1a 0otăr(t
publicarea 3ărţii 3onstituţiilor i astă#i se pretinde că „au fost arse prea grabnic, de nite fraţi
scrupuloi”, un număr de manuscrise vec0i, valoroase, ca să nu ajungă în m(inile opo#iţiei din
cadrul 2rdinului, cunoscută ca „moderni”. -e pretinde că o copie originală 8nigo Gones a /ec0ilor
Porunci a fost pierdută.
!n acelai an, s1a că#ut de acord ca, în viitor, &arele &aestru să fie numit înainte de întrunirea
anuală i ca fiecare &are &aestru, c(nd este instalat, să aibă doar puterea de a numi înlocuitorul
său i pa#nicii. !n anul 56C4, &arele &aestru de atunci, ducele de ,ic0mond, a înfiinţat primul
3omitet de 3aritate care să asigure un fond general pentru ajutorarea masonilor în neca#: acest
lucru fusese deja sugerat mai înainte de predecesorul său, ducele de Duccleuc0. .ceasta pare a fi
prima organi#aţie masonică de caritate înregistrată, care este foarte importantă pentru
Francmasoneria modernă.
!n ianuarie 56C), după doar nouă luni în funcţie, ducele de &ontague a demisionat ca &are
&aestru în favoarea ducelui de S0arton, care era at(t de dornic să devină &are &aestru, înc(t a
încercat c0iar să fie ales la o întrunire neoficială a masonilor. .cum, succesiunea regulată a
lor#ilor ţinutului fusese instaurată i urma să continue. 2ameni obinuiţi, care anterior au fost &ari
&aetri, nu mai puteau fi vreodată numiţi sau primi funcţia de locţiitor al &arelui &aestru: nobilii
de rang nobiliar mai mic îndeplineau treburile administrative ale &arilor &aetri.
2rgani#aţia în cretere avea nevoie de centre secundare de administraţie i, în 56C6, a fost instituit
postul de &are &aestru Provincial, ca mijloc de a ajuta conducerea &asoneriei, mult mai mare i
mai e;tinsă geografic. Pe 5* mai 56C6, Hug0 Sarburton a fost instalat ca primul &are &aestru
Provincial, provincia sa fiind nordul Qării Aalilor, iar pe C4 iunie 56C6, sir IdKard &ansell Dart a
fost instalat ca &are &aestru Provincial pentru sudul Qării Aalilor. 9e asemenea, în 56C6, primul
garant al unei %oje de peste ocean a fost ales de &area %ojă din %ondra pentru Aibraltar, d(ndu1i1
se apoi permisiunea de a forma o %ojă în strada -t. Dernard din &adrid.
Francmasoneria se răsp(ndea ca focul i, prin 56C>, &area %ojă din %ondra a început să se e;tindă
în viitorul 8mperiu Dritanic, deoarece i s1a dat o împuternicire lui Aeorge Pomfret de a înfiinţa o
%ojă în Dengal. 3ontrolul provincial al &asoneriei a fost e;tins prin numirea &arilor &aetri
Provinciali pentru -a;onia 8nferioară, EeK Gersey, din .merica i Dengal.
186
!n 56)* a fost iniţiat primul prinţ de s(nge regal. Francis, duce de %orraine, &are 9uce de
+oscana, care mai t(r#iu a devenit împăratul Aermaniei, a fost iniţiat de contele de 30esterfield cu
drept la o %ojă specială, întrunită la Haga. 9ucele a primit primele două trepte ale &asoneriei i,
mai t(r#iu, a fost ridicat la a treia treaptă în casa lui sir ,obert Salpole, o %ojă pre#idată tot de
contele de 30esterfield.
!n acelai an, numărul masonilor străini a crescut prin acordarea de funcţii pentru a forma %oje în
,usia, -pania, Paris i Flandra. 2rdinul devenea deja un club select pentru nobilime i, în 56)*, au
ţinut prima întrunire generală sub jurisdicţia %ondrei la Hampstead, la C4 iunie, i cu acest scop au
fost trimise nobilimii mormane de invitaţii. !n 56)) erau $) de %oje repre#entate la întrunirea
anuală a &arii %oje, iar puterea i influenţa &arii %oje din %ondra creteau. %a această întrunire
din 56)), au fost adoptate mai multe reguli noi, referitoare la operaţiunile 3omitetului de 3aritate,
inclu#(nd dreptul de a1i asculta propriile pl(ngeri înainte de a fi aduse în faţa &arii %oje. %a
aceeai întrunire, s1a făcut o c0etă pentru masonii năpăstuiţi i pentru a1i încuraja să întemeie#e o
nouă colonie în Aeorgia. !n timpul anului, s1a permis desc0iderea unor %oje în Hamburg i
2landa.
!n 56)>, Games .nderson <al #ecelea &are -ecretar= a publicat o „3arte a 3onstituţiilor” revi#uită.
.ceastă lucrare despre istoria &asoneriei i1a făcut pe unii autori să1i atribuie crearea &asoneriei.
!n acest timp, s1au introdus reguli care arătau că dacă o %ojă încetea#ă să se înt(lnească cel puţin
5C luni, atunci ea va fi tearsă de pe listă i1i va pierde vec0imea. -1a stabilit, de asemenea, ca toţi
viitorii &ari &aetri să fie alei din &area %ojă -teKards, pentru a încuraja gentlemenii să
slujească organi#aţia, d(ndu1se re#oluţii referitoare la ceea ce era descris drept convenţii ilegale
ale masonilor. .cest lucru a înlăturat dreptul democratic al Frăţiei de a alege pe cine credeau
potrivit să1i conducă. +eritoriul &arii %oje de OorP a fost încălcat de %ojele din %ancas0ire,
9ur0am i Eort0umberland, ceea ce a dus la încetarea relaţiilor amicale dintre cele două &ari
%oje.
%a acea vreme au fost emise garanţii care să menţină %ojele din .ubigny din Franţa, %isabona,
-avanna0 din Aeorgia, în sudul .mericii, Aambia din vestul .fricii. &arii &aetri Provinciali au
fost numiţi în Eoua .nglie, 3arolina de -ud i 3ape 3oast 3astle din .frica. !n timpul anului
56)6, dr. 9asaguliers <&are &aestru în 565@= l1a iniţiat pe FredericP, prinţul Qării Aalilor, la o
lojă întrunită în acest scop la HeK, pentru ca mai t(r#iu, în acelai an, ca să treacă la treapta a doua
i apoi să1l ridice la treapta sublimă de &aestru &ason. %a convocarea &arii %oje au fost
repre#entate L* de %oje i au fost numiţi &ari &aetri pentru &ontserat, Aeneva, 3oasta .fricii,
EeK OorP i insulele .mericii.
!n 56)>, alte două provincii au luat fiinţă' 8nsulele 3araibe i provincia OorPs0ire, Sest ,iding,
lucru considerat ca o altă încălcare a drepturilor &arii %oje de OorP. .ceasta a ad(ncit distanţa
dintre cele două &ari %oje i a avut ca re#ultat o rupere totală a relaţiilor.
Pe 5$ august 56)>, &area %ojă scoţiană a obţinut o victorie importantă în căutarea vec0imii
printre &arile %oje, iniţiindu1l pe FredricP cel &are al Prusiei la o %ojă întrunită în DrunsKicP cu
acest scop. FredericP a continuat, întemeind o &are %ojă la Derlin supusă 3onstituţiei scoţiene.
De*5oltarea Masoneriei 'n Ameri&a
.m ajuns la istoria scrisă a &asoneriei i, într1un fel, cercetarea noastră era completă, dar mai
aveam încă o mare curio#itate referitoare la soarta pe termen lung a păm(ntului stelei &erica. 3a
să ne completăm imaginea, am 0otăr(t să cercetăm pe scurt de#voltarea -tatelor 7nite ale
187
.mericii. Eu este niciun secret că &asoneria a fost o forţă progresistă majoră în spatele ,evoluţiei
.mericane i a întemeietorilor ,epublicii -tatelor 7nite ale .mericii. 9emonstraţia anti1britanică
împotriva ta;elor, cunoscută drept „3eaiul de la Doston”, a fost organi#ată în 566) de către
membrii %ojei -t. .ndreK, printre care erau personalităţi celebre, cum ar fi -amuel .dams i Paul
,evere. %oja, care se întrunea la +averna 9ragonul /erde din Doston, nu a organi#at singură
„3eaiul”, dar membrii săi au înfiinţat un club numit 3ausus Pro Dono Publico, printre membrii
căruia se număra i Gosep0 Sarren, &aestrul %ojei " care va deveni mai t(r#iu &are &aestru de
&assac0usetts " fiind o forţă majoră. -e spune că Henry PurPett a declarat că a fost la „3eai” în
calitate de spectator i fără să se supună &aestrului %ojei -t. .ndreK, care era o pre#enţă activă.
2amenii care au creat -tatele 7nite ale .mericii ori au fost francmasoni, ori au avut legături
str(nse cu Francmasoneria. Ii au folosit g(ndirea formată în &area Dritanie în secolul anterior,
pun(nd1o la temelia propriei lor 3onstituţii. Prin fidelitatea lor faţă de principiile masonice de
dreptate, adevăr i egalitate pentru noua lor ţară, încercau să construiască un ţinut care să fie
condus de un &a\at redescoperit, un stat modern, care să fie motenitorul adevărat al măreţiei
vec0iului Igipt. !n multe aspecte, constructorii -tatelor 7nite au reuit, dar în numeroase altele au
euat. . fost nevoie de un ră#boi civil cumplit ca să se pună capăt sclaviei populaţiei negre din sud
i c0iar i astă#i, în multe state, cuv(ntul „egalitate” este încă o aspiraţie a oamenilor raţionali i
neacceptat de cei lipsiţi de raţiune. 3a i Francmasoneria, -tatele 7nite sunt un ideal imperfect,
care merită să c(tige, dar din păcate este făcut doar de muritori.
9intre oamenii care au semnat 9eclaraţia de 8ndependenţă pe 4 iulie 566>, următorii au fost
masoni' Sillliam Hooper, Denjamin FranPlin, &att0eK +0ornton, Silliam S0ipple, Go0n
HancocP, P0illip %ivingston i +0omas Eelson. -1a spus la acea vreme că dacă doar patru oameni
ar fi eliminaţi, adunarea rămasă ar fi suficientă ca să susţină %oja &asonică de gradul treiF .r fi
putut de asemenea permite participarea mai multor conducători militari. Francmasonii efi
includeau oameni ca Areene, &arion, -ullivan, ,ufus, Putman, IdKards, GacPson, Aist, baronul
-tenben, baronul de Halb, marc0i#ul de %afayette i însui Aeorge Sas0ington.
3(nd Sas0ington a jurat credinţă ca primul preedinte al republicii, în )* aprilie 56>@, a făcut1o în
faţa &arelui &aestru al EeK OorP1ului i el a jurat pe Diblia masonică, în mod obi nuit folosită ca ș
Diblia %ojei -finte a %ojei -t. Go0n, înt(ia pe lista &arii %oje a EeK OorP1ului. Il a fost
francmason toată viaţa, fiind iniţiat în %oja &asonică FredericPsburg, cu $ luni înainte de a
împlini C5 de ani, vineri, 4 noiembrie 56$C.
9eoarece %oja mamă se întrunea în prima vineri din lună, a trecut de treapta a doua pe ) martie
56$) i a fost înălţat la treapta „sublimă” de &aestru &ason la 4 august 56$), în aceeai %ojă. !n
perioada iniţierii sale, tocmai terminase de supraveg0eat moiile din /irginia ale lordului Fairfa;,
al cărui strămo îl făcuse francmason pe 2liver 3romKell.
&embrii familiei Fairfa; erau francmasoni activi în &area %ojă de OorP, iar fratele său mai mare,
%aKrence, cu care Aeorge locuia în acea perioadă, fusese educat în .nglia i se căsătorise cu
nepoata lordului Fairfa;. %oja la care participa Sas0ington a urmat probabil unei %oje ad 0oc de
„rit OorP” i nu uneia de „rit scoţian”, dar la L ani după iniţierea sa, în anul l6$>, %oja
FredericPsburg a primit o 3artă de la &area %ojă scoţiană, care i1a desfiinţat po#iţia.
3(nd Sas0ington a fost făcut primul preedinte al -tatelor 7nite, el era membru al &asoneriei de
aproape )L de ani i la vremea aceea era membru al %ojei .le;andria, numărul CC. 3ercet(nd
vec0ile manuscrise, am dat peste discursul lui Aeorge Sas0ington după ce i s1a înm(nat 3artea
188
3onstituţiilor, scrisă de francmasonii din Doston la C6 decembrie 56@C. 9in data pre#entării putem
presupune că a însemnat sărbătorirea celor 4* de ani de c(nd era în &asonerie. Ia spune'
„2ric(t ar fi de măgulitor pentru mintea omenească i oric(t de onorabil este să primeti de la
cetăţenii tăi dove#i de aprobare pentru promovarea bunăstării publice, nu este mai puţin plăcut de
tiut că virtuţile cele mai bl(nde ale inimii sunt respectate de o societate ale cărei principii liberale
se ba#ea#ă pe legile imuabile ale adevărului i justiţiei. Iste demn să sporeti sfera fericirii
sociale, proiectul binefăcător al unei 8nstituţii &asonice, i este de dorit ca purtarea fiecărui
membru al fraternităţii, ca i acele publicaţii care descoperă principiile care le activea#ă, să
convingă umanitatea că marele scop al &asoneriei este să promove#e fericirea rasei omeneti. !n
timp ce vă rog să1mi acceptaţi mulţumirile pentru 3artea 3onstituţiilor pe care mi1aţi trimis1o i
pentru onoarea pe care mi1aţi făcut1o în 9edicaţie, permiteţi1mi să vă asigur că simt toate acele
emoţii de recunotinţă pe care cuvintele dvs. afectuoase i dorinţele cordiale vor să le inspire, i
mă rog sincer ca &arele .r0itect al 7niversului să vă binecuv(nte#e i să vă primească în templul
său nemuritor”.
+ot în 56@C, Sas0ington a pus temelia de piatră a 3asei .lbe, pe 5) octombrie, comemorarea
crucificării lui &olay. !n acel an, dolarul a fost acceptat ca unitatea monetară a -tatelor 7nite ale
.mericii. -imbolul dolarului este un „-” cu două linii verticale, dei, imprimat, apare astă#i mai
mult cu o singură linie verticală. %itera - a fost împrumutată de la vec0ea monedă spaniolă, dar
cele două linii verticale sunt st(lpii nasoreeni mis0pat i tsedeR, cunoscuţi întemeietorilor masoni
ai -tatelor 7nite ca Doa# i Gac0in, st(lpii de la intrarea +emplului ,egelui -olomon.
.stă#i, dolarul poartă imaginea unei piramide cu un oc0i în ea, care este cea mai vec0e dintre
toate imaginile folosite în mod curent i care ne1a fost transmisă dinainte de epoca lui -eRenenre
+ao, scăp(nd de purificarea motivelor egiptene ale ceremoniei înscăunării regale, făcută de
profetul I#ec0iel în timpul captivităţii babiloniene a evreilor. Il îl repre#intă pe 9umne#eu <sub
forma lui .men1,a= av(nd un oc0i multipre#ent, arunc(ndu1i privirea peste poporul său, ca să
judece fiecare acţiune pe care o face în viaţă, pentru a primi ce merită în moarte. !ntreaga ba#ă
repre#intă principiul &a\at, care a fost măsura bunătăţii făcute în viaţă i vă#ută de 9umne#eu. Pe
cealaltă faţă a dolarului este Fratele Aeorge Sas0ington, iar pe fosta bancnotă de C dolari era
imaginea altui francmason celebru " Fratele Denjamin FranPlin.
Pe 5> septembrie 56@), Aeorge Sas0ington a pus piatra de temelie a 3apitoliului, construit în
Sas0ington. Il i tovarăii săi erau îmbrăcaţi în vemintele de gală, cu însemne masonice.
-tatele 7nite ale .mericii sunt încă o ţară t(nără. 3a să se compare cu longevitatea vec0iului
Igipt, va trebui să1i menţină statutul său puternic cel pu in p(nă în anul 4.$** e.n. 8ar ca să atingă ț
nivelul ma;im al performanţei ţării, i1ar mai trebui vreo 4** de ani. 9ar noi bănuim că e;perienţa
masonică ce i1a găsit locul în ţinutul cosmopolit de peste ocean, înspre vest, va cunoate o
împlinire i mai mare, pentru că este doar o altă treaptă din călătoria pusă în micare în sudul
8raPului, acum cel puţin L.*** de ani.
S$MR?IT
Iditura .Ruila _@), C**)
189

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful