You are on page 1of 1

In mod normal un cadou ar trebui sa ne bucure la fel de mult in momentul in care il primim, ca si

atunci cand il daruim. Dar, se intampla uneori ca satisfactia si sentimentul de bucurie sa fie mult mai
mare, atunci cand daruim ceva. Mai ales daca stim ca putem oferi un lucru pe care cealalta
persoana si-l doreste, dar nu il poate avea din resursele proprii.
Asa se intampla ca, in momentul in care oferi unei persoane nevoiase anumite sume de bani,
obiecte, lucruri sau alimente necesare pentru a-si atinge un anumit tel in viata sau pur si simplu
pentru a supravietui, te vei simti cu mandru. Dar nu mandru in sensul de trufas, ci un soi de mandrie
interioara prin faptul ca ai putut sa oferi ceva din (putin) al tau, fara a avea pretentia sa primesti ceva
inapoi. Poate doar o multumire, un zambet de fericire sau o lacrima de incantare.
Fiecare dintre noi are dreptul la o sansa de a reusi in viata. Uneori, sansa vine in mod firesc,
natural, fara prea multe batai de cap, insa alteori trebuie facute sacrificii enorme pentru a avea
minimul necesar. Acest articol nu este o invitatie la un bal caritabil, nici un indemn la o strangere de
fonduri pentru o anumita cauza, sunt doar cateva cuvinte menite sa te faca sa apreciezi mai mult
ceea ce ai. Si totusi, daca ai stii ca poti sa ajuti din cand in cand o persoana care nu are succesul
tau, indiferent la ce nivel esti, ai fi dispus sa o faci? Ai oferi cuiva cadou sansa unui start in viata?
Dar o felie de paine unui infometat?
Ma distreaza faptul ca fiecare dintre noi am fi dispusi sa ii dam "celuilalt" o felie de paine daca ii este
foame, dar foarte putini o fac de fapt.