Luxatia reprezinta o deplasare a doua extremitati osoase ale unei articulatii antrenand o

pierdere a contactului normal a doua suprafete articulare. O luxatie este provocata de un soc
sau de o miscare fortata, mult mai rar de o malformatie. O luxatie partiala, sau subluxatie,
apare cand osul deplasat a alunecat intr-o parte dar inca ramane in contact pe o anumita
suprafata cu al doilea os al articulatiei. In luxatie incidentul traumatic determina o ruptura a
capsulei articulatiei (capsula ce asigura stabilitatea articulatiei) si de aceea cele doua oase
nu mai au legatura, unul din oase sare de la locul lui prin bresa aparuta in capsula. Prima
interventie a ortopedului in luxatie este grabnica, el trebuie sa readuca suprafetele osoase in
contact, dupa care sa urmeze imobilizarea articulatiei. Luxatiile gleznei sunt foarte comune
si sunt, de obicei, rezultatul "sucirii" gleznei. Simptome: -durere, -deformatie, -imposibilitatea
de a misca articulatia. Luxatiile gleznei produc imediat durere severa, ce poate fi debilitanta,
invalidanta. Neglijarea luxatiilor gleznei se transforma intr-o problema cronica. Totusi, daca
este tratata corespunzator si prompt, se vindeca bine, asigurand o intoarcere sigura si in
scurt timp la activitate. Oricare din urmatoarele semne si simptome ar trebui sa atentioneze
necesitatea prezentarii la medic imediat: - auzirea sau simtirea unei "trosnituri" sau unei serii
de "trosnituri" indicand ruptura ligamentului sau ligamentelor - incapacitatea continuarii
activitatii sau mentinerii ortostatismului (pozitia in picioare) - aparitia unei tumefieri care se
accentueaza rapid a piciorului, gleznei sau regiunii inferioare a membrului inferior respectiv -
deformarea vizibila la locul traumatismului - decolorarea sau vanatai evidente - un
traumatism anterior cu aceeasi localizare Diagnostic: Radiografia permite confirmarea
diagnosticului. O luxatie poate fi asociata cu o fractura a unuia sau ambelor oase. De altfel,
ea se poate complica pe scurta durata cu o compresie a arterelor sau a nervilor invecinati,
ori a maduvei spinarii in cazul vertebrelor. O luxatie veche poate reaparea cu ocazia unor
traumatisme, chiar a unor miscari din ce in ce mai mici: atunci se vorbeste de luxatie
recidivanta. Tratament: Ingrijirea imediata a luxatiilor acute de glezna inseamna controlul
durerii si limitarea tumefierii tesuturilor moi. Tratamentul de prim ajutor este rezumat in bine-
cunoscutul acronim RICE. RICE consta din: - Rest - repaus a partii traumatizate - Ice -
gheata aplicata indirect pe piele - Compression - compresie cu un bandaj elastic - Elevation
ridicarea membrului afectat RICE ar trebui aplicat in primele 72 de ore dupa traumatism.
Ortostatismul trebuie mentinut in limita tolerantei fara aparitia durerii si cu minima
schiopatare. Glezna ar trebui pusa in repaus, pe cat posibil cu ridicarea acesteia deasupra
nivelului inimii. Pentru a reduce durerea si tumefierea, se aplica gheata sparta intr-o punga
de plastic bine inchisa, mentinand pielea uscata. Punga se aplica direct pe piele timp de 15-
20 minute, la fiecare trei sau patru ore. Un bandaj elastic pentru compresie ar trebui purtat
tot timpul, inclusiv in timpul somnului. Ibuprofen, doua tablete de trei ori pe zi per os, ar
trebui luate pentru a reduce durerea si inflamatia. Aspirina nu ar trebui folosita deoarece
poate produce sangerare excesiva din tesuturile traumatizate. Daca luxatia nu este tratata
corespunzator, se ajunge la artroze timpurii si la limitarea miscarilor. Cand exista dubii
asupra unui traumatism acut al gleznei, se recomanda initierea masurilor RICE si
prezentarea prompta la medic. Tratamentul consta intr-o reducere de urgenta, la spital, a
celor doua oase; aceasta operatie poate fi ortopedica sau chirurgicala. Articulatia este apoi
imobilizata, timp in care capsula si ligamentele se cicatrizeaza: timp de 2-3 saptamani pentru
o articulatie mica, o luna pentru luxatia soldului, aceasta necesitand in plus punerea in
tractiune a gambei. Mult mai rara si mai grava, luxatia genunchiului, care antreneaza o
ruptura a tuturor ligamentelor articulatiei, necesita o reparatie chirurgicala si o imobilizare a
membrului inferior timp de aproximativ 6 saptamani. Bolnavul poate merge ajutandu-se de
bastoane apoi, la aproximativ doua luni dupa accident, fara sa se sprijine pe piciorul
respectiv. Sunt frecvente sechele ca o redoare sau, din contra, o instabilitate a genunchiului.