You are on page 1of 3

Parintele NICOLAE STEINHARDT (†29 iulie 1989): “Pentru re!tini!

"
#AN$IALA e un %aat &ra' !i (ri)il* NEINCREDEREA e ui&at(are a !i
%runui+erea, +e!-iintea.a a (" %e el a!u%ra aruia e!te "ani-e!tata/
S"e0erul !i )(ala en+e"ia a )anuielii
„Să vedem, îi zice Coufontaine lui Turelure, ce va să iasă cînd lumea afecţiunii şi
încrederii va fi înlocuită cu lumea concurenţei.”
Se prea poate ca şi în lumea veche mîngiietoarele cuvinte afecţiune şi încredere să fi
sfirşit prin a se goli de conţinut, să fi auns formale ca atîtea altele. !ar de văzut am văzut
noi ce înseamnă o lume întemeiată numai pe concurenţă, lumea căreia urmaşa ei
dialectică i"a pus capac venind cu noile ei temeiuri# ura, invidia şi $ănuiala.
%area taină a tuturor nenorocirilor# $ănuiala. &trava, neghina, pîrolul.
'u degea$a e pentru (ergson timpul aducător de ne$ănuite surprize, iar evoluţia e
creatoare.
!ovadă# cine s"a gîndit în primii ani ai veacului că acestea vor fi pro$lemele noastre de
căpetenie# frica, $ănuiala generalizată, şmecheria atotputernică) *ată că totuşi sunt. +entru
noi, futilităţile , cum numeşte Camus pro$lema pusă de Copernic şi -alileu,
heliocentrismul ori geocentrismul , sunt gravele şi naivele preocupări de la începutul
secolului ..# progresul, răspîndirea democraţiei li$ere, ştiinţa $inefăcătoare.
/vem, noi, alte grii.
0i printre ele chinuitoarea pro$lemă a $ănuielii prefăcută în $oală endemică.
1!uhamel se între$a prin 2345 de ce durează atît de mult o masă la un restaurant din
%oscova6 şi se mira aflînd motivul# efectuarea operaţiilor de înregistrare şi control
conta$il pentru fiecare fel de mîncare. *n cea mai aprecia$ilă măsură aceasta e şi cauza
încetinelii şi scumpetei în sistemul economic socialist.7
+entru creştinism $ănuiala e un păcat grav şi ori$il. +entru creştinism încrederea e calea
morală a generării de persoane. 'umai omul îşi făureşte semenii proporţional cu
încrederea pe care le"o acordă şi le"o dovedeşte. 'eîncrederea e ucigătoare ca şi
pruncuciderea6 desfiinţează ca om pe cel 8asupra9 căruia este manifestată. &mul însuşi,
făurit de !umnezeu, îşi transformă pe aproapele sau în persoană , printr"un act creator
secund , datorită încrederii pe care i"o arată 1Claudel7.
!înd nume animalelor, potrivit poruncii dumnezeieşti, omul le rînduieşte în cuprinsul
creaţiei# purtînd aproapelui dragoste şi acordîndu"i încredere, face din el o +ersoană,
altceva decît un individ.
*ată pentru ce $ănuiala este atît de nocivă. !in persoană omenească ea îl transformă pe
cel $ănuit în , în ce) 'u în $rută, ar fi prea $ine, ci în ceva nespus mai făcător de rău, în
făptura cea mai a$ectă, mai pernicioasă, mai cancerigenă ce poate fi , în şmecher.
2
Corolar# cînd însă ne formăm convingerea că un individ ori un grup de indivizi intră su$
calificarea de ticălos ori ticăloşi, altul e procedeul 1tot creştin7# neîntîrziata, neşovăitoarea
luare de măsuri , stîrpirea”.
Cititi mai mult la#
+arintele Steinhardt profetic# *':/;*/ !<=(<!<*>&=, !&%'*/ S%<C?<=*>&=,
@>/-<>A> (/'A*<>**. B/tunci multi se vor sminti si se vor uri unii pe altiiC”
DDD
BCavalerul” si smecherul
B" & fi hulă curată, dar am o teorie a mea, după care ?ristos nu ne apare din <vanghelii
numai ca $lînd, $un, drept, iară de păcat, îndurător, puternic ş.a.m.d. !in relatările
<vangheliilor " fără eEcepţie , ne apare şi înzestrat cu toate însuşirile minunate ale unui
gentleman şi cavaler.
%ai întîi că stă la uşă şi $ate6 e discret. /poi că are încredere în oameni, nu"i $ănuitor. 0i
încrederea e prima calitate a $oierului şi cavalerului, $ănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura
fundamentală a şmecherului. -entlemanul e cel care , pînă la dirimanta pro$ă contrară ,
are încredere în oricine şi nici nu se gră$eşte, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate
pe seama unui prieten al său. >a şmecheri şi la igodii reacţia numărul unu e întotdeauna
$ănuiala, iar neasemuita satisfacţie , putinţa de a şti că semenul lor e tot atît de întinat ca
şi ei.
%ai departe. ?ristos iartă uşor şi pe deplin. 0mecherul nu iartă niciodată, ori dacă se
înduplecă 1iară ca să ierte7, o face greu, în silă, cu ţîrîita. +e cînd !omnul# B'ici eu nu te
osîndesc. %ergi şi nu mai păcătuiB. 'ici eu nu te osîndescC
< oricînd gata să vină în autor, atîta aşteaptă. *i e milă. +e văduva din 'ain, pe or$i, pe
femeia gîr$ovă, îi milostiveşte tară ca ei să fi cerut ceva. 0tie să"şi gradeze aprecierea, dă
fiecăruia ce"i al său. ?ananeancei, care a dat dovadă de stăruinţă şi cura, îi spune mai
mult decît altora pe care"i iz$ăveşte, între$uinţează o formulă complementară# &, femeieF
mare îţi este credinţa. 1'umai ei6 numai ei şi eEclamativul &F şi calificativul mareF7
< mereu , şi cu ose$ire de griuliu asupra acestui punct , atent şi politicos6 prietene îi
spune lui *uda. 'iciodată o insultă ori o vor$ă dispreţuitoare faţă de păcătos. 'u se vede
din nici un teEt vreun moralism înţepat, vreo pudoare de comandă. 0i nici o condiţie
preala$ilă pusă păcătoşilor, nici o discriminare# +e cel ce vine la mine nu"l voi scoate
afară. @iului risipitor îi iese în cale 1şi încă departe fiindC 7. *ar ori de cîte ori dă, dă, din
$elşug, mai mult decît s"ar cuveni, $oiereşte. 1Ce poate fi mai străin de conta$ila
meschinărie şi fariseic drămuita socoteală, şi mai $ună dovadă de mărinimie, decît aceste
cuvinte de la *oan G, GH# „Căci !umnezeu nu dă duhul cu măsurăB)7 -ospodăreasca, nu,
4
cuvîntul e prea frumos, administrativa îngriorare a lui *uda pentru $anii cheltuiţi pe mir
arată, pe de o parte, că vînzătorul era lipsit de simţul dărniciei, iar pe de alta că !omnul
de la sine trecea , $oiereşte , peste orice calcul şi avariţie 1fie ele sulemenite în opere de
$inefacere şi patrona7 pentru a gusta $ucuria de a risipi 1care"i tot una cu a ertfi7 în clipe
de înălţare sufletească. 0i acesta este un gest de no$il, no$ilul fiind oricînd în stare să"şi
sacrifice viaţa sau să"şi spul$ere averea. 1'o$ilul îşi va da uneori viaţa în duel pentru
motive mundane ori îşi va pierde averea la cărţi , dar purtările lui, ca tot ce"i pămîntesc,
nu"s decît stîngace imitaţie a virtuţilor mărininoase6 dragostea trupească nu"i oare şi ea
$iată contrafacere a dragostei divine)7
*ncredere în oameni, cura, detaşare, $unăvoinţă către cei năpăstuiţi de pe urma cărora nu
te poţi alege cu nici un folos 1$olnavi, străini, întemniţaţi7, un simţ sigur al măreţiei,
predispoziţia pentru iertare, dispreţul faţă de prudenţi şi agonisitori# toate sunt trăsături
ale gentlemanului şi cavalerului.
+e toţi oamenii îi îm$ie să se recunoască drept ceea ce sunt cu adevărat# nişte fii ai
Tatălui, ai stăpînului. !in acest punct de vedere cartea cea mai apropiată de <vanghelii
este !on Iuiote, de vreme ce şi cavalerul din >a %ancha le spune celor din carciumă că
sunt castelani fară s"o ştie şi le cere să se şi poarte ca nişte no$ili ce sunt.
+rinţul %îşchin, cînd fapta lui -anca nu se deose$eşte de a unui moic şi a unui cămătar,
cum reacţionează) *i e milă şi ruşine de cel care şi"a uitat 1în mînie şi"n setea de $ani7
titlul de copil al lui !umnezeu.
" Situaţia de creştin e tot una cu statutul de aristocrat. !e ce) +entru că îşi are temeiul în
cele mai „senioriale” însuşiri# li$ertatea şi încrederea 1credinţa7.
Ce este no$ilul, feudalul) %ai presus de orice un om li$er.
Ce înseamnă credinţa) încredere în !omnul, deşi lumea e rea, în ciuda nedreptăţii, în
pofida osniciei, cu toate că de pretutindeni nu vin decît semnale negative.
Cuvintele lui Tolstoi 1în /nna Jarenina, scena alegerii mareşalului no$ilimii din
gu$ernie7# „!"aia suntem no$ili, ca să avem încredereB 1C7”
G