You are on page 1of 3

Curs 3

METABOLISMUL ENERGETIC
Metabolismul reprezintă totalitatea reacţiilor şi proceselor din organismele vii.
 include transformări chimice şi energetice şi nu reprezintă doar o sumă de reacţii
 Este alcătuit din secvenţe de reacţii numite secvenţe metabolice= succesiuni de reacţii
liniare, ciclice (cicluri metabolice) sau ramificate
 Produsul unei reacţţi devine substrat ptr reacţia următoare
 Metaboliţii sau metaboliţii intermediari sunt produşi succesivi ai reacţiilor chimice
 Metabolismul are 2 componente:
A. Catabolismul – totalitatea proceselor de degradarea componentelor celulare în
substanţe simple; energia eliberată in aceste procese este înmagazinată în ATP
B. Anabolismul- totalitatea proceselor de sinteză; energia necesară desfăşurării reacţiilor
anabolice este cea înmagazinată în ATP
Toate organismele vii prezinta aceleasi cai metabolice (ex. Glicoliza)
După modul în care utilizeaza C:
-org. autotrofe (vegetalele şi unele microorg.)-utilizează ca sursă de C, CO2 (prin fotosinteză isi
sintetizează molec. Org cu structura complexă.
-org. heterotrofe (lumea animala)-care îşi procură energia şi sursele de C din compuşii organici cu
structură complexă
Energia eliberată în procesele catabolice este utilizată ptr procesele anabolice şi ptr
susţinerea altor procese consumatoare de energie: contracţia musculară, transportul
activ transmembranar, etc.

În catabolismul aerob al glucidelor, lipidelor şi proteinelor se observă 3 etape importante:
1. Degradarea molec complexe la molecule de bază, din care acestea sunt formate:
-proteinele -la cei 20 aa
-polizaharidele- la monozaharide care sunt convertite în final în intermediari glicolitici
- lipidele-la gliceroli şi AG
2. Degradarea molec obţinute in prima etapă şi transf lor în intermediari metabolici
simpli:
-Aa- prin dezaminare se obţ. α-cetoacizi care intră în c Krebs sau sunt convertiţi în Pir sau
Acetil-CoA
-Glc este degradată la Pir
- Glicerolul- convertit în Pir
-AG- degradaţi la Acetil-CoA
-Pir-reyultatt din degradarea tuturor molec este convertit în acetil-CoA
3. Degradarea grupării acetil din acetil-CoA în c.Krebs şi fosforilarea oxidativă cu formare
de CO2 şi H2O

1. PRINCIPII ENERGETICE GENERALE CARE GUVERNEAZĂ SCHIMBURILE ENRGETICE
Termodinamica chimică studiază modificările enrgetice care însoţesc reacţiile chimice.
Sistemele biologice sunt sisteme izoterme şi utilizează energia chimică ptr susţinerea
proceselor vitale.
 Legea I a termodinamicii sau legea conservării energiei:
În orice proces, energia totală a sistemului, incluzând şi mediul înconjurător, se conservă
-energia poate fi transformata dintr-o formă de energie (ex. Energia chimică) în altă formă
de energie (energie electrică, termică, mecanică)
 Legea a II-a a termodinamicii sau legea evoliţiei:
Orice transformare liberă şi spontană se poate face în direcţia corespunzătoare creşterii
entropiei ansamblului constituit din sistem şi mediu înconjurător
Entropia (S) este o măsură a gradului de dezordine a unui sistem. Ea reprezintă cantitatea de
energie neutilizată şi atinge valoarea maximă când sistemul tinde spre echilibru. Odata atinsa
starea de echilibru, transformarea încetează.
2. Determinarea variaţiei energiei libere
Parametrul cel mai util pentru aprecierea d.p.d.v. energetic al org. vii este energia libera G,
deoarece:
- entropia unui sistem este dificil de măsurat
- Sistemele biologice sunt sisteme deschise în care transformările au loc la p, V si T const
 Energia liberă reprezintă partea din energie internă (totală) a sistemului care poate sa
efectueze un travaliu asupra mediului, in conditii de T si p constante.

G-energia liberă
T-temperatura
S-entropia
H-entalpia sistemului- reprezintă energia internă a sistemului

În termodinamică nu se operează cu valori absolute ci cu variaţii de conţinut energetic ale sistemului,
când acestea suferă o transformare:
ΔH=ΔG + TΔS ΔG- reprezintă variaţia reală a energiei libere şi direcţia de desfăşurare a unei
reacţii chimice plecând de la anumite conc ale produşilor şi reactanţilor
ΔG= ΔH- TΔS
ΔG°-reprez variaţia energie libere standard (reactanţii şi produşi de reacţie au conc de 1 mol/l)
ΔG total= ΔG1 + ΔG2 + ΔG3
ΔG depinde de starea iniţială şi cea finală şi nu de calea urmată
În funcţie de valoarea lui ΔG, reacţiile chimice pot fi îpărţite în:
 daca ΔG<0, reacţie exergonică, evoluează spontan de la stânga la dreapta
 Daca ΔG>0, reacţie endergonică, reacţia are loc cu aport de energie
 Dacă ΔG=0, reacţie izoergonică, la echilibru (nu poate evolua in niciun sens)

 Pentru a determina ΔG în reacţiile chimice se utilizează doi parametrii: constanta de echilibru (k)
şi potenţialul de oxido-reducere.
 ΔG- exprimă tendinţa reacţiei de a atinge echilibru (ΔG=0)
 ΔG= ΔG° + RT ln [C] [D]/ [A] [B]
 k= ln [C][D]/[A][B]
La echilibru ΔG=0 ΔG°= - RTln Kech
a. ΔG°<0 cand Kech>1
b. ΔG°>0 cand Kech<1
c. Δ G°=0 cand Kech=1
d. in biochimie se utilizeaza ΔG°’-energ libera standard la pH=7
REACTII DE OXIDO-REDUCERE
În cazul reacţiilor de oxido-reducere ΔG°’ se poate calcula din relaţia acestei mărimi cu
potenţialul redox standard corectat ptr pH=7, notat E°’.
ΔG°= -nFΔE°, n-nr de e cedati sau acceptati in reactia de oxidoreducere
ΔE°’= E°’ox - E°’red
---- fiecare sistem redox este caracterizat de potential de oxidoreducere care se masoara in
volţi
 Electronii curg de la un cuplu redoy spre altul în direcţia tot mai (+).
 Aceasta determina eliberarea unei energii; electronii se deplasează în direcţia în care
energ liberă de reacţie asistemului scade.
 ΔG°’<0 daca ΔE°’ >0
 ΔG°’=0 daca ΔE°’=0

3.CUPLAREA REACŢIILOR ENDERGONICE CU CELE EXERGONICE. INTERMEDIARUL ENERGETIC COMUN
Având în vedere că în sistemele biologice temp este const. transferul energiei este posibil
numai prin reacţiile cuplate. Două reacţii sunt cuplate dacă energia liberă a uneia (care este
exergonică) determină desfăşurarea celeilalte (care este endergonică).
 Cuplarea reacţiei endergonice cu cea exergonică are loc printr-un intermediar comun
Intermediarul comun este un compus capabil să existe în 2 stări, care sunt interconvertibile prin
absorbţie sau cedare de energie liberă:
-neenergizată- cu conţinut scăzut de energie notată cu I
- energizată- notată cu I*
I* este un compus care conţine legături macroergice, denumit şi compus macroergic.

• Legătura macroergică este legătura a cărei scindare se caracterizează prin ΔG°’<0 (-7,3
kcal/mol) şi se notează cu ~.
• ATP-este intermediarul energetic comun în majoritatea reacţiilor cuplate din lumea vie şi
reprezintă “moneda de schimb în tranzacţiile energetice.”
• ATP nu se depoziteaza [ATP] celular fiind mai mica de 1 mM
• Compusii care formeaza rezerve mici de energie se numesc fosfageni.

ATP + H2O →ADP + Pi ∆G˚ = −30.5 kJ/mol (−7.3 kcal/mol)