METODE TRADIŢIONALE ASIATICE

Medicina tradiţională asiatică îşi are originea într-o concepţie

filosofică proprie despre lume, numită TAO, conform căreia Universul este
un tot format din materie şi energie, stăpânit de două forţe antagoniste şi
complementare nuimte YIN şi YANG.
Diferite metode tradiţionale asiatice au pătruns sau abia încep să
pătrundă în occident, fiind considerate ca tehnici complementare masajului
sau ca metode de sine stătătoare. Din punctul nostru de vedere, al viitorilor
kinetoterapeuti, care nu se vor specializa în una din aceste metode, putem
prelua unele aspecte pe care să le folosim drept tehnici complementare
masajului. Dintre aceste metode enumerăm: acupunctura, presopunctura,
punctoterapia, masajul punctural şi al plexurilor, shiatsu, kuatsu, masajul
energetic, DO-IN, ş.a., care se bazează pe aceleaşi principii, diferite fiind
doar tehnicile lor de aplicare.
Principiile medicinei tradiţionale asiatice sunt:
1. Prin corpul omului circulă, în mod ciclic, energii care provin din
Cosmos şi de pe Pământ(din aer şi alimente).
Energiile care circulă prin corp, neîntrerupt au o bipolaritate, Yin şi
Yang. Toate energiile circulă prin corp în mod ciclic. O dereglare în
scurgerea energiilor înseamnă boală, iar încetarea definitivă a circulaţiei,
moarte, întreaga patologie tradiţională este dominată de 2 noţiuni: exces şi
vid de energie.
2. În toate fiinţele vii există o bipolaritate Yin-Yang(sau negativ şi
pozitiv).
Yin şi Yang sunt două contrarii care coexistă în permanenţă, se
condiţionează şi se întrepătrund.
Niciodată, Yang sau Yin nu există singure, ci mereu împreună, chiar
dacă una dintreele se găseşte în cantitate mai redusă.
Yang-ul reprezintă: căldură, lumină, cerul, ziua, energia, mişcarea,
masculinitatea, etc. şi corespunde organelor cavitare: vezica biliară, intestin
subţire, intestin gros, stomac, vezica urinară.
Yin-ul reprezintă: pământul, noaptea, întunericul, frigul, umiditatea,
repaosul, feminitatea, etc. şi corespunde organelor necavitare: ficat, inimă,
splină, pancreas, plămân, rinichi.
Omul fiind situat între cer şi pământ împrumută de la fiecare
simbolurile respective:
- partea superioară este pol Yang, iar cea inferioară, pol Yin;
 - partea stângă este pol Yang, iar partea dreaptă, pol Yin;
- partea posterioară este pol Yang, iar partea anterioară, pol
Yin.
Armonia din Univers şi din corpul uman(deci şi sănătatea umană)
depind de armonia, echilibrul celor două forţe.
3. Energiile circulă de-a lungul unor canale invizibile numite
meridiane(denumire dată de iniţiatorul acupuncturii din Europa, Soulie de
Morant), prin analogie meridianele globului pământesc.
Noţiunea de meridian poate fi înţeleasă atât ca traseu al circuitului
energetic, cât şi ca activitate totalitară, complexă, reprezentativă a stării
organului funcţional, gândită şi exprimată energetic.
Aceste meridiane au câte un traseu intern, care face legătura cu
organul al cărui nume îl poartă şi un traseu extern, cu sediul în piele.
Există 12 meridiane principale, perechi, situate bilateral pe fiecare
parte a corpului, având fiecare un sens(sensul circulaţiei energiei), meridiane
secundare.
Meridianele principale constituie circulaţia mare a energiei şi sunt:
- meridianul plămânului(P)- regiunea antero-superioară a
toracelui- braţ-antebraţ-mână-baza unghiei policelui(extern);
- meridianul intestinului gros(IG)- baza unghiei
indexului(spre police)- mână-antebraţ-braţ-umăr-gât-faţă-
lateral de aripa nazală;
- meridianul stomacului(S)- faţă(2 ramuri:una de sub ochi şi
una din partea laterală a frunţii la unirea cu părul care se
întâlnesc pe mijlocul maxilarului superior)-gât-trunchi-
membru inferior-baza unghiei degetului II(spre degetul III);
- meridianul splină-pancreas(SP)-baza unghiei
halucelui(intern)- faţa internă a piciorului-membru inferior-
trunchi-faţa laterală a toracelui;
- meridianul inimii(I)- regiunea auxiliară- partea mediană a
braţului- antebraţ- mână- baza unghiei degetului
auricular(spre degetul medius);
- meridianul intestinului subţire(IS)- baza unghiei
auricularului(extern)- mână- antebraţ- braţ- gât- faţă(anterior
de ureche);
- meridianul vezicii urinare(V)- unghiul intern al ochiului-
circumscrie craniul- regiunea cervicală- paravertebral
trunchi- membrul inferior- baza unghiei degatului V(extern);
 - meridianul rinichiului(R)- treimea anterioară a plantei-
membrul inferior- abdomen- torace- sub clavivulă, lateral de
stern;
- meridianul vase-sex(VS)- lateral de mamelon(spre flancul
toracelui)- braţ- antebraţ- mână- baza unghiei degetului
medius(spre index);
- meridianul Trei focare(TF)- baza unghiei degetului
inelar(spre auricular)- mână- antebraţ- braţ- gât-
craniu(înconjurând urechea posterior)- marginea laterală a
orbitei, deasupra unghiului extern;
- meridianul vezicular(vezicii) biliare(VB)- marginea externă
a orbitei- parcurge în zig-zag cutia craniană până la regiunea
cervicală- faţă laterală torace- abdomen- membru inferior-
baza unghiei degetului IV(spre degetul V);
- meridianul ficatului(F)- baza unghiei halucei(spre degetul
II)- membru inferior- trunchiului- partea laterală a toracelui,
sub axial.
*Meridianele Vase-sex şi Trei focare nu au corespondent în organe,
ele au funcţie energetică.
Meridianele secundare se împart în:
- meridiane curioase
- meridiane tendinomusculare
Meridianele curioase, constituie mica circulaţie a energiei. Cele
mai importante sunt:
- meridianul concepţiei(Vasul concepţiei)- situat pe linia
mediană anterioară a corpului, de la pubis până deasupra
mentonului;
- meridianul guvernator(Vasul guvernator)- situat pe linia
mediană posterioară a corpului, de la coccis la maxilarul
superior(sub nas), după ce înconjoară capul;
*Aceste meridiane intervin pentru reglarea energiei.
Meridianele tendinomusculare sunt situate deasupra pielii, exact
pe traseul meridianelor principale.
În cursul celor 24 de ore ale zilei, fiecare meridian are perioade,
totdeauna aceleaşi, de câte două ore de activitate maximă, urmată de două
ore de relaxare, când activitatea slăbeşte:
-
-
-
-
 4. Pe meridiane se găsesc anumite puncte, care stimulate pot ameliora
unele boli. Fiecare merdidian are un număr fix de puncte, stabilit cu mii de
ani în urmă şi neschimbat până în zilele noastre. Pe întrega reţea de
meridiane principale şi pe cele două secundare, s-au descoperit aproape 800
de puncte(numărul lor diferă în diverse surse bibliografice), dintre care 100
sunt mai des folosite.
Punctele sunt situate în mici depresiuni ale pielii, prezente încă de la
naştere şi persistând toată viaţa. Ele dispar numai atunci când pe locul
respectiv au survenit modificări: bătături, cicatrici, tumori sau grefoane.
Cele mai importante, din punct de vedere terapeutic, se găsesc la
extremităţile membrelor, sub coate şi sub genunchi. Pe piele se mai găsesc
încă 400 de puncte în afara meridianelor = puncte
extrameridiane(extraordinare), din care mai mult de jumătate, se găsesc pe
ureche.
Suprafaţa unui punct este cuprinsă între 1 si 4 mm pătraţi, iar în
profunzime are un orificiu prin care intră în piele vase şi nervi. Ele prezintă
proprietăţi fiziologice specifice: rezistenţă electrică scăzută, capacităţi şi
impedanţe mărite=se detectează cu aparate.
Puntele se notează cu iniţiala meridianului căruia îi aparţin, la care se
adaugă un număr de ordine(nr. 1-începutul traseului)care dă sensul
circulaţiei prin meridian. Pentru a le numi, chinezii foloseau numeroase
metafore sugestive(Întâlnirea miresmelor, Primeşte lacrimi, etc).
Aceste puncte prezintă două importante proprietăţi:
- proprietăţi de diagnosticare- devin sensibile la palpare;
- proprietăţi de remediu- stimulate acţionează pentru
restabilirea echilibrului energetic;
Există puncte care acţionează într-un singur sens(puncte cu efect
tonifiant sau de întărire şi puncte cu efect dispersant sau de sedare) şi puncte
care acţionează în ambele sensuri, în funcţie de tehnica de stimulare folosită.
Punctele se stimulează prin diverse mijloace: cu acul, prin
masaj(presopunctura), prin moxă(căldură locală), curent
electric(electropunctură), raze laser, câmputi magnetice, vibraţii sonore
(fonoforeză-vibrator punctiform), injectare de diverse substanţe(ser
fiziologic, vitamina C, Boicil, etc.).
5. Pe suprafaţa pielii sunt proiectate toate organele corpului. Pe acest
principiu se bazează masajul reflex(stimularea la distaţă a unui organ prin
acţiune asupra unei zone de pe suprafaţa pielii). Aceste reprezentări se
găsesc pe faţă, nas, ureche, ochi(iris), mână, talpă, spate, etc. aceste zone
devin sensibile şi prezintă modificări când organul corespondent se
îmbolnăveşte. Acţionând asupra lor se obţine ameliorarea suferinţei.
 6. Sănătatea înseamnă scurgerea armonioasă a energiilor prin corp, iar
boala, orice perturbare survenită în circulaţia lor.
Pornind de la ideea că energia care alimentează organismul uman
trebuie riguros şi în mod egal repartizată pe toate meridianele(armonie,
echilibru Yin-Yang), în aşa fel încât din ele să primească şi să folosească
atât cât trebuie, se înţelege că orice activitate perturbatoare a stării de
echilibru energetic va avea conecinţe directe asupra sănătăţii generale a
organismului, afectând unul sau altul dintre organele sale. Cauzele
dezechilibrelor energetice sunt: energiile perverse cosmice(factori agresivi
externi-vânt, căldură, umiditate, etc.), energiile psihice(stress-ul zilnic –
bucurie, mânie, tristeţe, obsesie, etc.), energiile alimentare(abuzuri),
traumatisme, microbi, intoxicaţiile, ereditatea, etc.

Tehnici de reperare(localizare) a punctelor

Cel mai frecvent se foloseşte, pentru reperarea punctelor o unitate de
măsură chineză, numită CUN:
- 1 CUN=grosimea policelui de la mâna bolnavului
- 2 CUN=grosimea degetelor arătător şi mijlociu ale bolnavului
- 3 CUN=grosimea degetelor inelar şi mic ale bolnavului
În unele lucrări, CUN-ul este denumit măsură.
Se mai foloseşte şi detectarea puntelor cu ajutorul unor aparate
electrice(care semnalizează în punctul respectiv o rezistenţă electrică mai
mică faţă de restul corpului).

Tehnici de acţionare
În diverse metode tradiţionale asiatice, bazate pe aceleaşi principii, se
acţionează prin tehnici diferite:
- acupunctură=stimularea punctelor cu ace din oţel inoxidabil,
aur şi argint, lungimea lor variind între 1-10cm şi mai mult,
grosimea între 0.2-0.3 mm sau ace foarte mici, în forma unei
pioneze, care se lasă înfipte chiar şi o lună;
- electroacupunctură=stimularea electrică prin intermediul
acelor;
- presopunctură=stimulare prin presiune combinată cu mişcări
circulare;
- masaj=masaj de-a lungul meridianului;
- moxă-diverse plante(pelin, peliniţă) rulate în formă de con,
care se aprind şi se apropie de punct;
- stimulare cu ajutorul foiţelor de metal- foiţe metalice de 8-
10 mm diametru, care se aplică peste puncte(aur sau cupru-
tonifiere; argint sau oţel-dispersie) şi se lipesc cu leucoplast;
- electropunctură- stimulare electrică cu electrozi(curent
continuu sau alternativ);
 PUNCTOTERAPIA

Este o metodă terapeutică tradiţională asiatică, prin care anumite boli

pot fi tratate eficient prin folosirea unor tehnici ca: apăsarea(presiunea),
ciupirea(presiune cu unghia), lovirea(plescăitul), sau ciocnirea(percutatul)
unor anumite puncte sau a liniilor specifice de stimulare.
Tehnica principală constă în acţionarea asupra unor anumite
puncte(care pot coincide sau nu cu punctele de acupunctură sau
presopunctură) sau a liniilor de stimulare, cu unul sau mai multe degete.
Are un spectru aplicativ larg şi un bun efect terapeutic:
- pe lângă bolile obişnuite, tratează şi alte afecţiuni mai greu
de abordat prin alte metode(poliomiclita, sechelele
encefalitei, discopatia, etc.);
- are efecte fortifiante(indicată în hipotonie şi astenie);
- este simplă, economică, uşor de învăţat;
- nu necesită instrumente speciale şi poate fi practicată
oriunde şi oricând;
- nu prezintă riscuri;
- nu produce efecte secundare sau reacţii neplăcute
INDICAŢII:
Paralizii: poliomielite, sechele ale encefalitei, paralizie cerebrală
infantilă, polinevrită, hemiplegie, paraplegie traumatică, paralizie facială,
afecţiuni ale nervului sciatic şi nervilor femurali, al nervilor
musculocutanaţi, etc.
Dureri musculare şi osoase: afecţiuni ale vertebrelor toracice, hernia
discurilor intervertebrale(discopatie), sciatică, lumbago, afecţiuni ale
ţesutului moale din regiunea fesieră, afecţiuni ale articulaţiei şoldului,
spondiloză cervicală, gât înţepenit, periatrită scapulo-humerală, entorsa
mâinii, contuzii ale articulaţiei gleznei, dureri de genunchi, spasme
musculare, afecţiuni ale articulaţiilor şi ligamentelor mâinii, contuzii ale
peretelui toracic, etc.
Alte afecţiuni: dureri de cap, de dinţi, abdominale, neuroastenie, vomă
nevoasă, sughiţ, hidrocefalie, malformaţii congenitale ale membrelor
inferioare, amigdalite, laringite, torticolis, isterie, indigestie, enurezis
infantil, impotenţă, ejaculare precoce, miopie, ptoză, strabism paralitic,
dureri menstruale, gastroenterite, insoluţie, leşin, tulburări funcţionale ale
articulaţiei mandibulei.
CONTRAINDICAŢII:
- boli acute(abdomen acut, faze acute ale bolilor inflamatorii);
- HTA, boli de inimă, cazuri severe de TBC pulmonar;
- hemofilie, purpură hemoragică, purpură alergică;
- boli severe ale pielii

REGULI METODOLOGICE:
- câştigarea încrederii bolnavului;
- igiena mâinilor, unghilor, etc.
- la începutul şi la sfârşitul şedinţelor- intensitate mică- pentru
a asigura adaptarea şi revenirea;
- nu se aplică pe pacienţi obosiţi sau sub influenţa alcoolului;
- dacă apar efecte secundare ca senzaţii de durere, amorţire,
căldură, tumefiere, eritem sau crampe locale, nu este
necesară intervenţia, deoarece acestea dispar de la sine;
- dacă apare ameţeală, greaţă, paloare, leşin, se aplică
tratamentul pentru combaterea lor(apăsarea punctelor de pe
septul nazal sau ciupirea rădăcinilor);
- dacă apare stopul respirator(în timpul stimulării părţii
superioare a spatelui) se va acţiona astfel:
o lovirea umerilor, spatelui, gâtului sau capului;
o strângerea zonei lombare şi a muşchilor abdominali
- dacă apare o senzaţie de moleşeală a membrelor când se
stimulează puternic umerii sau părţile laterale ale feselor, se
acţionează astfel:
o lovirea umerilor, încheieturii mâinii sau a cotului,
pentru slabiciunea extremităţilor superioare;
o lovirea spatelui, feselor, pentru slăbiciunea membrelor
inferioare;
- dacă apare poftă scăzută de mâncare, somn agitat sau stare
generală de disconfort, se combat după aplicarea
tratamentului principal;
- este posibilă accentuarea temporară a simptomelor care
cedează treptat;
- tratamentul se efectuează, în general, odată pe zi, iar în
cazuri grave, de două ori pe zi; pentru cei cu reacţii severe se
aplică odată la două zile;
 - pentru cei cu simptome moderate în faza incipientă a bolii,
tratamentul se aplică timp de 10 zile; în cazuri cronice, timp
de două luni, în paraplegie, timp de 6 luni;
- este necesară o pauză de 1-2 luni între două tratamante, in
cazul sechelelor de poliomielită şi encefalită, dar nu şi
pentru alte afecţiuni;

TEHNICI DE BAZĂ:
1. Stimularea puncturală – constă în ciocănirea(tapotarea)
punctului sau liniei de stimulare cu mediusul, cu indexul,
mediusul şi inelarul, cu toate degetele întinse, cu intensitate
mică, medie sau mare;
2. Apăsarea – constă în presiuni executate cu policele, cu sau
fără sprijinirea celorlalte degete pe piele, asociate fie cu
„învârtire”(fricţiune circulară, ca la presopunctură), fie cu
„rotare”(în jurul axei degetului);
3. Ciupirea – constă în apăsare(presarea) executată cu policele
sau indexul orientată perpendicular pe piele acţionând cu
unghia; se aplică numai pe rădăcinile unghiilor şi pe
articulaţiile mici, cu o frecvenţă de 1-2 pe secundă(lent) sau
2-3 pe secundă(rapid);
4. Lovirea – constă în uşor plescăit, aplicat cu palma;
5. Ciocănirea – se execută în 2 variante: cu partea palmară a
degetelor(asemănătoare cu plescăitul) şi cu vârfurile
degetelor lipite, care cad perpendicular pe
piele(asemănătoare cu percutatul);
6. Tehnici asociate:
o ciocănirea-apăsare – se apasă linia sau zona
corespunzătoare acesteia cu vârfurile celor 5 degete şi
se mişcă uşor degetele în sus şi în jos, la dreapta şi la
stânga(cu ambele mâini)
o ciupirea-tragerea – se ciupeşte articulaţia degetului şi
se execută o tracţiune în ax;
o apucarea-ţinerea – se apucă ţesutul muscular, se ţine
apoi se dă drumul rapid;
o baterea – se strânge pumnul şi se loveşte punctul dorit
cu partea cubitală;

TRATAMENT:
 *Cu toate că are recomandări proprii, în practica curentă se foloseşte
mai mult o combinaţie între presopunctură, punctoterapie şi mobilizări
articulare. În general, atunci când este vorba despre afecţiuni la nivelul
membrelor superioare sau membrelor inferioare, pe lângă punctele de
presopunctură recomandate în afecţiunea respectivă, se foloseşte ciupirea
rădăcinilor unghilor de la mâini sau de la picioare şi se acţionează pe liniile
de stimulare de la nivelul membrelor. În cazul afecţiunilor la nivelul
trunchiului, inclusiv a celor organice, pe lângă presopunctură, se asociază şi
acţionarea pe liniile de stimulare de la nivelul trunchiului.