You are on page 1of 23

1. Spaţiul bunurilor şi serviciilor.

Pachete(colete) de bunuri şi servicii accesibile
consumatorului. Formularea problemei de alegere optimă a pachetului de consum al
consumatorului. Relaţia de preferinţă şi ipoteele principale de comportament al
consumatorilor.
1. Spaţiul bunurilor şi serviciilor.
Fie că pe piaţa bunurilor materiale consumatorului particular i se propun n bunuri(servicii) diferite. Prin
combinaţiile de bunuri(servicii) se subînţelege mulţimea ordonată(x
1
, x
2
, .x
n
) de cantităţi ale fiecărui bun.
!ceastă mulţime de numere nenegative poate fi considerată ca un vector n"dimensional x#(x
1
, x
2
, ....x
n
) sau ca
un punct x, unde
) , 1 ( $ n ! "
!
· ≥
este cantitatea bunului(serviciului) % în unităţi naturale(bucăţi, &ilograme,
metri etc.). !cest vector se nume'te vectorul bunurilor(serviciilor). (l descrie combinaţia bunurilor din punct de
vedere matematic. )otalitatea combinaţiilor de bunuri(vectorii bunurilor) formea*ă a'a numitul spaţiu al
bunurilor(serviciilor)+
( ) { }. , 1 , $ + ,...., ,
2 1
n ! " " " " " R
! n
n
· ≥ · ·
+
Pe piaţa bunurilor materiale pot fi propuse bunuri(servicii) atît divi*ibile, cît 'i indivi*ibile, prin urmare, spaţiul
+
n
R
al bunurilor(serviciilor) poate repre*enta+
" e o mulţime de combinaţii continue de bunuri(servicii), în care fiecare din cele n bunuri(servicii) posedă
proprietatea divi*ibilităţii arbitrare, a'a încît consumatorul poate procura orice cantitate a fiecărui bun"
atare spaţiu e numit continuu,
" o mulţime de combinaţii discrete, cînd fiecare bun(serviciu) material este indivi*ibil, atunci
consumatorul poate procura numai un număr întreg de unităţi de fiecare bun(serviciu) - astfel de spaţiu
al bunurilor e numit discret,
" o mulţime de combinaţii discret"continue, cînd o parte din bunuri(servicii) este divi*ibilă, iar restul sunt
indivi*ibile, în ca*ul acesta consumatorul poate procura orice cantitate de fiecare din bunurile(serviciile)
divi*ibile 'i numai cantităţi, exprimate prin numere întregi, ale fiecărui dintre bunurile indivi*ibile, în
ca*ul acesta spaţiul bunurilor este numit discret"continuu.
2. Pachete(colete) de bunuri şi servicii accesibile consumatorului.
Fiecare consumator î'i alege cea mai bună combinaţie de bunuri(servicii) din mulţimea de combinaţii
accesibile lui. (vident, combinaţiile accesibile de bunuri(servicii) se determină, în primul rînd, de preţurile
bunurilor, în al doilea rînd, de venitul de care dispune consumatorul.
.nsă trebuie să avem în vedere că la alegerea unei oarecare cantităţi de bunuri(servicii), consumatorul
trebuie să ţină cont de următoarele circumstanţe+
1. unele bunuri(servicii) (cele de necesitate vitală - produsele alimentare, îmbrăcămintea) el ar dori
să le procure cel puţin în cantităţi minim necesare, în acest ca* cantitatea x
%
a bunului % procurat
trebuie să satisfacă inegalitatea+

,
min
! !
" " ≥
unde
min
!
" /$ - cantitatea minim necesară a bunului %,
2. volumele unui 'ir de bunuri(servicii) pe piaţă se află în cantităţi limitate sau consumatorul însu'i
indică ce cantităţi maxime de bunuri(servicii) ar dori să procure, atunci pentru fiecare bun de
acest fel se introduce restricţia+
,
max
# #
" " ≤
unde
max
#
" este cantitatea maximă a bunului &,
0. la dispo*iţia consumatorului sunt mi%loacele băne'ti limitate, pe care el poate să le utili*e*e pentru
procurarea combinaţiei de bunuri(servicii).
1ombinaţiile de bunuri(servicii), care satisfac toate cele trei condiţii, le vom numi combinaţii accesibile
pentru consumator.Primele 2 circumstanţe impun un 'ir de condiţii suplimentare asupra alegerii
consumatorului.
(vident, costul oricărei combinaţii de bunuri(servicii) pe care o poate procura consumatorul nu poate depă'i
venitul său, adică trebuie să fie satisfăcută inegalitatea liniară+

≤ $ " p
! !
,
1
care este numită 2restricţie bugetară3.
3. Formularea problemei de alegere optimă a pachetului de consum al consumatorului.
1onsumator e o persoană sau mai multe (familii) care au un buget comun.
!legerea consumatorului se reduce la alegerea pac4etului de consum, care repre*intă un vector+
%
"n
"
"
" ∈

,
_

¸
¸
·
.....
2
1
,
n" mulţimea mărfurilor(bunul sau serviciu oferit la un anumit timp 'i loc) oferite la piaţă.
Prin urmare, problema alegerii bunurilor de către consumator constă în a alege combinaţia de bunuri ! (din
mulţimea 5 a combinaţiilor accesibile de bunuri)" fiind dat venitul 6 'i vectorul preţurilor p#(p1, p2,
.,pn ) fixat.
#.$elaţia de pre%erinţă şi ipote&ele principale de comportament al consumatorilor.
!legerea de către consumator a unei combinaţii din mulţimea combinaţiilor de bunuri accesibile(admise)
depinde de gusturile, deprinderile, obiceiurile lui etc. Prin urmare, la examinarea a două combinaţii de bunuri
x#(x1, x2, ,xn) 'i 7#(71, 72,..,7n) consumatorul expune unul dintre raţionamentele următoare+
" combinaţia x este preferată(mai utilă) combinaţiei 7,
" combinaţia 7 este preferată combinaţiei x,
" combinaţiile x 'i 7 sunt egal preferate(ec4ivalente, de valoare egală, la fel de utile).
(xplicaţie+
8otaţia
& " 
înseamnă că combinaţia x este preferată combinaţiei 7,

& " ≈
înseamnă că combinaţia x este la fel de bună ca 'i combinaţia 7,

& " ≥
înseamnă că combinaţia x nu este mai puţin preferată decît combinaţia 7.
9pote*ele principale de comportament al consumatorului+
1. pentru oricare două combinaţii de bunuri x 'i 7 sau
& " 
, sau
" & 
sau
& " ≈
, adică ori
& " ≥
(este %ustă), ori
" & ≥
(nu este %ustă).
2. dacă
& " ≥
, iar
& ≥
, atunci " ≥ (tran*itivitate se formea*ă atunci cînd sunt în acee'i relaţie).
0. dacă
& " ≈
, atunci
" & ≈
(simetrie).
6enţinăm că relaţia ≈(indiferenţă, valoare egală) a combinaţiilor subdivi*ea*ă spaţiul de mărfuri în clase de
combinaţii ec4ivalente de bunuri(clase de ec4ivalenţă), care nu se intersectea*ă două cîte două. (le se numesc
mulţimi de indiferenţă. : atare mulţime de indiferenţă constă din totalitatea combinaţiilor de valoare egală
combinaţiei x date.
;. dacă
& " ≥
'i
& " ≠
ca vectori obi'nuiţi, adică cel puţin o coordonată
#
"
a vectorului x este mai
mare decît coordonata respun*ătoare
#
&
a vectorului 7, atunci
& " 
. Prin urmare, combinaţia mai
mare de bunuri este totdeauna preferată unei combinaţii mai mici. !ceastă proprietate se nume'te
proprietate de nesaturaţie.
<. pentru orice x,7 & " R
n
≠ ∈ + , 'i x/7, are loc
, ) 1 ( & & "  α α − +
unde $=
α
=1. 1u alte cuvinte,
> amestecul ? a doua combinaţii este preferat combinaţiei mai rele. !ceastă proprietate asigură
convexitatea mulţimii &
S
de combinaţii nu mai puţin preferate decît combinaţia dată 7,
{ } & " S
&
≥ ·
. @e aceea ea poartă denumirea de proprietate de convexitate. 6ulţimea &
S
este numită
mulţime preferată.
2
'. Funcţia de utilitate şi proprietăţile ei principale. (tilităţile mărginale ale bunurilor.
Rata mărginală de substituire a bunurilor($RSi!).
1.Funcţia de utilitate şi proprietăţile ei principale.
1onsumatorul alege combinaţia cea mai preferată dintre bunurile accesibile lui. .nsă o astfel de tratare a
problemei nu este totdeauna convenabilă, de aceea se trece la a'a"numita funcţie de utilitate , care permite
compararea utilităţilor unor diferite bunuri.
Funcţia u(x)#u(x1, x2, ,xn), definită pe
+
n
R
se nume'te %uncţie de utilitate" corespun*ătoare relaţiei de
preferinţă, dacă
) ( ) ( & u " u ≥
(semnul mai mare egal e pus), atunci 'i numai atunci, cînd
& " ≥
, 'i dacă u(x)#u(7), atunci
& " ≈
, 'i invers, dacă
& " ≈
, atunci u(x)#u(7).
Funcţia de utilitate u(x) repre*intă un sistem de preferinţe ale consumatorului.Particularitatea ei de ba*ă constă
în faptul că consumatorul preferă să aleagă x 'i nu 7, dacă u(x)/u(7), adică ea ordonea*ă combinaţiile de bunuri
după preferabilitatea unuia faţă de altul. @e aici re*ultă că consumatorul, alegînd combinaţia de bunuri, tinde
spre maximi*area funcţiei sale de utilitate.
Pentru orice %uncţie de utilitate curbele de indiferenţă posedă următoarele proprietăţi+
1. prin orice punct al spaţiului de bunuri trece doar o singură curbă(suprafaţă) de indiferenţă. .n ca*
contrar, s"ar fi obţinut că una 'i aceea'i combinaţie de bunuri corespunde concomitent cîtorva niveluri
de utilitate diferite,
2. curbele(suprafeţele) de indiferenţă nu se intersectea*ă(re*ultă din proprietatea 1) 'i curba situată mai sus
'i mai la dreapta faţă de o altă curbă repre*intă combinaţia de mărfuri mai preferate,
3. convexitatea curbelor(suprefeţelor) de indiferenţă este îndreptată spre originea de coordonate(re*ultă din
concativitatea strictă a funcţiei de utilitate),
#. mulţimea de combinaţii x pentru care
c " u ≥ ) (
(semnul mai mare egal)(mulţimea pre%erată) este o
mulţime convexă.
2.'tilităţile mărginale ale bunurilor.
.n teoria alegerii bunurilor de către consumatori un rol important îl %oacă utilităţile mărginale ale bunurilor, care
exprimă satisfacţia suplimentară de la utili*area unei unităţi suplimentare de bun. 6atematic acest fapt este
descris de derivatele parţiale ale funcţiei de utilitate. Aă examinăm sensul derivatelor parţiale ale funcţiei de
utilitate. Aă examinăm sensul derivatelor parţiale ale funcţiei de utilitate. Fie cantitatea bunului % s"a modificat
cu mărimea !
" ∆
, iar cantităţile celorlalte bunuri nu s"au sc4imbat. !ceasta va implica modificarea (cre'terea
parţială) funcţiei de utilitate
). ,..., ..., , ( ) ,..., ,...., , (
, 2 1 2 1 n ! n ! ! !
" " " " u " " " " " u u − ∆ + · ∆
6ărimea
$ >


!
!
"
u

indică modificarea utilităţii bunului % cu o unitate suplimentară. )recînd la limită cu
$ → ∆
!
"
, obţinem
. $ lim ≥


·


! !
!
"
u
"
u
!ceastă mărime, adică derivata parţială
!
"
u


, se nume'te utilitate mărginală a bunului %.
3.$ata mărginală de substituire a bunurilor(($Si)).
%alculam diferentiala ca sa aratam rata de substitutie
0
partiala derivata
"
u
$( " de unitate o pe " schimba va
$(
$(
d"
d"
$RS
e substituti de inala m rata $RS
$(
$(
d"
d"
"
u
"
u
d"
d"
"
u
d"
d"
"
u
dreapta in trecem o
"
u
pe
d"
d"
"
u
"
u
d" la impartim d"
"
u
d"
"
u
du
c " " u



· · − ·
⇒ − · ⇒




− ·


− ·




·


+





+ ∗


·
·
1
1
2
1
1
2
2
1
1
2
2
1
1
2
1 2 1
2
2
1
1
2
) 1 2 (
). arg (
1 1
2
B
2
) ( $
1
2
B
1 C
) 2 , 1 (
*emplu+ Pentru funcţiile de utilitate.
1.
,
1
+ , ln ln ) , (
1 2
2 1
2
2
1
1
2
21
2 2 1 1 2 1
"
"
"
"
"
"
n
avem " " " " u
α
α
α
α
α α
− · − ·


·
+ ·
2.
, ) , (
2 1
2 1 2 1
α α
" a" " " u ·
de asemenea avem+
,
1 2
2 1
21
"
"
n
α
α
− ·
3.
2 1
2 2 1 1 2 1
) (
β β
" a " a " " u + ·
, rata mărginală este egală cu
,
1
2 2 2
1
1 1 1
21
2
1


− ·
β
β
β
β
" a
" a
n

4.
2
2
22
2 1
21 12 2
1
11
2 2 1 1 2 1
2 2 2
) , ( "
b
" "
b b
"
b
" a " a " " u +
+
+ + + · , avem următoarea rată+
1 21 12 2 22 2
2 21 12 1 11 1
21
) ( 2 2
) ( 2 2
" b b " b a
" b b " b a
n
+ + +
+ + +
·
.
Atudierea variaţiei ratei mărginale de substituţiei a unor bunuri prin altele %oacă un rol important în anali*a
legităţilor consumatorului. Practica demonstrea*ă+ dacă necesitatea pentru un anumit bun este satisfăcută
insuficient, atunci utilitatea relativă a acestui bun în raport cu altele, pentru a menţine unul 'i acela'i nivel de
utilitate, este înaltă. Pe măsura cre'terii consumului acestui bun ratele de substituţie se mic'orea*ă. Aă apelăm
acum la sensul derivatelor parţiale de ordinul 2 ale funcţiei de utilitate. @erivatele parţiale de ordinul 2
! i
" "
u
∂ ∂

2
caracteri*ea*ă variaţia utilităţii mărginale
!
"
u


. .n particular,
2
2
!
"
u


caracteri*ea*ă variaţiile utilităţii
mărginale
!
"
u


a bunului % la variaţia consumului aceluia'i bun. Ae presupune că
2
2
!
"
u


=$, adică utilitatea
mărginală a oricărui bun scade pe măsură ce consumul cre'te. !ceastă presupunere poartă denumirea de legea
lui Dossen -legea descre'terii utilităţii mărginale.
;
!stfel, vom presupune că funcţia de utilitate este de două ori derivbilă cu derivate parţiale continue, iar
matricea , (matricea ,esse)

¸
¸

,
_


∂ ∂

∂ ∂

∂ ∂



∂ ∂

∂ ∂

∂ ∂



·
2
2
2
2
2
1
2
2
2
2
2
2
1 2
2
1
2
2 1
2
2
1
2
.......... .......... ......
......
.......
"
u
" "
u
" "
u
" "
u
"
u
" "
u
" "
u
" "
u
"
u
)
n n
n
n
,
Formată din derivatele parţiale de ordinul 2, este negativ definită, adică minorii principali de ordin impar sunt
negativi, iar dei de ordin par sunt po*itivi pentru orice combinaţie
x#(x1, x2,...,xn)/$. !ceastă condiţie asupra funcţiei de utilitate înseamnă că funcţia de utilitate este strict
concavă.
*. $odelul matematic al problemei de alegere optimă a pachetului optim de către consumator
şi analia lui. %onsecinţele principale(condiţiile de echilibru) şi consumator şi analia lor.
Regula de comportament al consumatorului.
1.(odelul matematic al problemei de alegere optimă a pachetului optim de către consumator şi anali&a
lui.
E#

,
_

¸
¸
n
"
"
"
....
2
1
u(E)#max
9n modelul examinat se admite ca alegerea bunurilor de către consumator să ne limitata numai de mărimea
venitului. 9n realitate, alegerea poate fi influenţată 'i de alţi factori, de exemplu de deficitul unor bunuri. @ar de
aceasta se poate ţine cont introducFnd o restricţie pe mulţimea de valori ale vectorului x. !stfel, de exemplu,
dacă oferta bunului + este limitată de mărimea "
#
, atunci se introduce restricţia "
#
= "-
#
. Prin urmare, modelele
mai complicate conţin un 'ir de restricţii suplimentare. 1ondiţiile necesare 'i suficiente pentru re*olvarea
problemei comportării optime a consumatorului sunt condiţiile 5u4n")uc&er pentru funcţia Gagrange+
G(x,H) # u (x) I H ( 6 - px ) # u ( x
1
,x
2
,,x
n
) I H ( 6" ∑ ! !
" p
).
1onsumatorul va alege cosul de consum E, care asigura nivelul maxim al functiei de utilitate si tinind cont
ca el dispune de informatii privitoare la pretul si venitul obtinem conditiile+
$ " p
n
!
! !


·1
Aolutionarea grafica a problemei p
1
x
1
Ip
2
x
2
#6 este+
<
Punctul optim E
B
poseda proprietatea + tangenta la (!J) dusa la curba de indeferenta in punctul E
B
coincide cu
linia bugetara.
@reapta !J este tangenta la linia de indeferenta + tg K #
1
2
d"
d"
#
2
1
"
u
"
u




@reapta aJ este linia bugetara + tg K # "
1
2
p
$
p
$
#"
2
1
p
p
Le*ulta ca
2
1
"
u
"
u




#
2
1
p
p
.
2.-onsecinţele principale(condiţiile de echilibru) şi consumator şi anali&a lor.
λ
λ
prin notam il bunurile toate pentru acelasi e pret la inale m utilitatii raportul "
echilibru de punct in ului consumator a nt comportame de regula arata
P
$(
P
$(
bunului pretul la bunului pret raportul cu egal e bunuri a raportul echilibrul
P
P
$(
$(
, arg B
2 1 2 , .
2
2
1
1
2
1
2
1
⇒ · ·
·
λ .e multiplicatorul lui /agrange+ semnificatia de mai sus arata utilitatea marginala a fiecarui bun ce ii revine
la unitatea monetara sc4imbata pe acest bun.
¹
¹
¹
'
¹
· +
·
·
$ " P " P
P $(
P $(
2 2 1 1
2 2
1 1
λ
λ
-onditiile de echilibru a consumatorului.
Mnde
λ · · · ·
Pn
$(n
P
$(
P
$(
....
2
2
1
1
:btinem conditiile de ec4ilibru+ p
1
x
1
I p
2
x
2
I..I p
n
x
n
# 6 (1)
1
1
p
"
u
λ ·


. (2)
n
n
p
"
u
λ ·



N
!dmitem ca venitul 6 este variabil, iar preturile sunt constante. @erivam relatia (1) si (2) in raport cu volumul
6. :btinem+
P
1
$
"


1
I P
2
$
"


2
I..I P
n
$
"
n


#1 (0)
2 1
2
" "
u
∂ ∂

B
$
"


1
I 2
2
"
u


B
$
"
!


I.I
n
" "
u
∂ ∂

1
2
B
$
"
n


#p
1
$ ∂
∂λ
(;)
Lelatia (0) mai poate fi scrisa ca



$
"
p
!
!
#1 - conditia de agregare a lui (ngel.
Auma ponderata a modificarilor cererilor la toate bunurile cau*ate de modificarile venitului cu ponderile p
1
,p
2
,
..,p
n
a preturilor este egala cu 1.
Pentru cercetarea reacţiei consumatorului la modificarea venitului pot fi aplicate doua modalităţi. Prima dintre
ele se folose'te în ca*ul cFnd pentru problema alegerii optime a bunurilor poate fi găsită forma explicită a
funcţiei cererii. Pentru această modalitate este necesar+
1) pentru funcţia de utilitate dată u(") să se găsească forma explicită a funcţiei cererii pentru fiecare bun în parte
E
%
# x
%
(p
1
,p
2
,..,p
n
, 6)
2) să se calcule*e derivatele parţiale
$
"
!


ale funcţiei cererii "
!
în raport cu variabila 6, considerFnd preţurile
p
1
,p
2
,..,p
n
constante,
0) să se cercete*e semnele derivatelor parţiale
$
"
!


,
;) să se tragă conclu*ii reie'ind din semnele mărimii
$
"
!


, 'i anume+
 dacă
$
"
!


. $, atunci, odată cu ma%orarea venitului, cererea pentru bunul ! cre'te,
 dacă
$
"
!


= $, atunci, odată cu ma%orarea venitului, cererea pentru bunul ! scade,
 dacă
$
"
!


# $, atunci modificarea venitului nu influenţea*ă asupra cererii pentru bunul !.
Pentru cercetarea comportării consumatorului la modificarea preţului la careva bun, ca 'i în ca*ul
modificării venitului, pot fi folosite acelea'i două metode. Prima metodă se folose'te atunci cFnd funcţiile
cererii sunt determinate explicit 'i constă în următoarele+
1) pentru funcţia utilităţii u(x) dată, găsim funcţiile cererii x
%
,pentru fiecare bun în parte,
2) găsim derivatele parţiale
#
!
p
"


în raport cu fiecare preţ p
#
pentru fiecare funcţie a cererii,
1) cercetăm semnele derivatelor obţinute
#
!
p
"


;) tragem conclu*ii reie'ind din semnele obţinute ale expresiilor
#
!
p
"


, 'i anume+
O dacă
#
!
p
"


/ $, atunci odată cu ma%orarea preţului bunului &, cererea pentru bunul ! cre'te,
O dacă
#
!
p
"


/ $, atunci odată cu ma%orarea preţului bunului #
1
cererea pentru bunul ! scade,
O dacă
#
!
p
"


# $, atunci modificarea preţului bunului # nu influenţea*ă asupra cererii pentru bunul !.
P
3.$egula de comportament al consumatorului.
Laportul utilitatea marginala ale bunurilor este egal cu raportul preturilor(in punctul de ec4ilibru).
1
"
u


# p
1
si
2
"
u


# p
2
- repre*inta regula de comportament al consumatorului. 1onsumul trebuie sa distribuie suma
disponibilitatilor venitului (6) pentru a cumpara bunuri si servicii de pe piata, astfel incit raportul utilitatii
marginale la pret sa fie unul si acelasi pentru toate bunurile.
0.Funcţiile de cerere ale consumatorului. Reacţia consumatorului la modificările venitului
disponibil şi a preţurilor. %oeficient de elasticitate al funcţiei de cerere. 1mogenitateafuncţiei
de cerere.
1.Funcţiile de cerere ale consumatorului.
Ae cunosc urmatoarele functii de cereri la bunuri in dependenta de functiile de utilitate+
 Pentru functia logaritmica de utilitate E
B
%
(p,6)#
!
!
p
$
γ
α
unde

·
·
n
i
i
1
α γ adica functia cererei pentru
fiecare bun depinde de pretul lui si de venit,
 Pentru functia multiplicativa de utilitate E
B
%
(p,6)#
!
!
p
$
γ
α
adica functiile cererei pentru functiile
multiplicative si logaritmice de utilitate vor coincide. !ceasta re*ulta din aceea ca functia logaritmica
poate fi obtinuta din cea multiplicativa prin operatia de logaritmare.
 Pentru functia aditiva de utilitate u(E) #

·
n
!
! !
"
1
β
α
functia cererii are forma+ E
B
%
(p,6)#
1
1

,
_

¸
¸
β
γ
!
!
a
p
$

unde

·


·
n
i
i
i
p
1
1
1
1
β
β
β
α
γ
. 9n ca*ul dat, cererea pentru bunul % se determina in comformitate cu venitul 6 si
preturile la toate bunurile pre*ente pe piata,
Pentru functia patratica de utilitate u(x) # ∑∑ ∑
· · ·
+
n
!
n
i
! i i!
n
!
! !
" " b " a
1 1 1
2
1
, functia cererei are forma E
B
%
(p,6)#
) (
) , (
p
$ p
!


unde
) , ( $ p
!

este determinantul de ordinul nI1, ce depinde de vectorul preturilor si de venitul
6,
) ( p ∆
" determinantul ce depinde numai de vectorul preturilor p. (vident, funcţiile cererii pentru funcţiile
logaritmice, multiplicative 'i aditive de utilitate sunt crescătoare în raport cu venitul 6, adică la ma%orarea
venitului $ 'i preţuri constante mărimea "2 va cre'te, cu alte cuvinte, cererea pentru fiecare bun va cre'te.
Leferitor la funcţiile cererii pentru funcţia pătratică, după cum se observă din expresiile lor analitice, la o
atare conclu*ie univocă este imposibil de a%uns.
Pentru funcţiile logaritmice 'i multiplicative de utilitate, funcţiile cererii sunt funcţii descrescătoare de
preţuri, adică la cre'terea preţurilor la bunuri scade cererea pentru ele. Leferitor la funcţiile aditive 'i pătratice
de utilitate, întrebarea despre comportarea funcţiei cererii la sc4imbarea cărorva preţuri la bunuri nu are un
răspuns univoc, ci depinde de valorile concrete ale parametrilor acestor funcţii.
2.$eacţia consumatorului la modi%icările venitului disponibil şi al preţurilor.
a) la modificarea preţului 'i venitului de acela'i număr de ori, cererea nu se modifica,
b) se modifică venitul, iar preţurile rămFn constante, cererea cre'te,
c) se modifică doar preţul, cererea scade,
d) se modifică preţul cu condiţia că venitul consumatorului este compensat de guvern.
Q
3.-oe%icient de elasticitate al %uncţiei de cerere.
9n practica, folosirea derivatelor partiale pentru anali*a si progno*area reactiei consumatorului la modificarea
preturilor si venitului nu este totdeauna comodă, întrucFt valorile derivatelor parţiale
$
"
!


se măsoară în unităţi
absolute (&ilograme, metri, litri, bucăţi '.a.m.d.), ceea ce complică comparaţia acestor indici ai reacţiei pentru
diferite mărfuri.
Leie'ind din aceasta, economi'tii au a%uns la conclu*ia că un măsurător potrivit al reacţiei cererii la
modificarea preţurilor sau a venitului trebuie să utili*e*e indicii relativi ai modificării (procente) 'i nu cei
absoluţi. Mn standard pentru comparaţie devine modificarea cererii în 3 la modificarea preţului sau a venitului
cu 1R. !cest indice a fost numit coeficientul de elasticitate.
Som da acum o definiţie mai clară a coeficientului de elasticitate pentru o funcţie numerică arbitrară.
Fie 45f(") o funcţie numerică de un singur argument. !tribuim lui " cre'terea " ∆ , atunci funcţia ia
cre'terea
& ∆
. Aă examinăm mărimile+
"
&


" cre'terea funcţiei pentru o unitate de cre'tere a argumentului,
"
&
" valoarea funcţiei pentru o unitate a argumentului (mărimea medie a funcţiei).
!tunci coeficientul elasticităţii se nume'te mărimea ( #
"
&


C
"
&
#
"
&


B
&
"
0dentitatea ce leaga coe%icientii elasticitatii este cea a lui *uler+
$
!
n
#
p
!#
6 6 +

·1
12 .Auma tuturor celor nI1 coeficienti de elasticitate a functiei cererii, in dependenta de
preturi si venit, pentru fiecare bun % este egala cu $.
#.3mogenitatea %uncţiei de cerere.
!ceste funcţii posedă următoarele proprietăţi+
Proprietatea 1.
Fiecare din funcţiile de cerere a sistemului
B
7
#

,
_

¸
¸
B
B
2
B
1
....
n
"
"
"
de funcţii e funcţie omogenă de ordinul 2$3.
. 1 , $ , $ ), ,..., , , ( ) ,......, , , (
$
2 1 1
$
2 1 1
· > ≠ · 8 8 8 P P P $ " 8 8P 8P 8P 8$ "
n n
)oate funcţiile de cerere sunt omogene cu . 1
$
· 8
Proprietatea ' care reultă din omogenitate9
Fie că avem funcţie cu mai multe variabile+
7#f(x1, x2,xn),
unde 7" re*ultatul , iar x1, x2" factor de influenţă.
@acă modificăm x1, x2, de
α
ori este f(x1, x2, ., xn), iar dacă înmulţim cu
m
α
apoi re*ultă următoarea
) ,..., , (
2 1 n
m
" " " f α
e omogenă cu gadul de omogenitate m.,
unde gradul de omogenitate este nul, m#$.
) ( ) (
) (
) (
1 1
1
7 f 7 f
" "
m
m
m m
α α
α
α α
α
·
· ′
· ′

T
@erivata partea stinga si partea dreapta a egalitatii cu parametrul alp4a utili*ind
) ,...., , ( ) ,...., , (
2 1 2 1 n
m
n
" " " f " " " f α α α α ·
). (
) ( ) (
... .
) ( ) ( ) ( ) (
1 2
2
1
1
" f m
d
" d
"
" f
d
" d
"
" f
d
" d
"
" f
m n
n

· ∗


+ + ∗


+ ∗


α
α
α α
α
α α
α
α α
m & 6 & 6 & 6
"n " "
· + + + ) ( .... ) ( ) (
2 1
grad de omogenitate" relatia lui *uler.
:.Reacţia consumatorului la modificarea venitului. %lasificarea bunurilor şi serviciilor.
%urbele ;orn<uist şi analia lor.
1.$eacţia consumatorului la modi%icarea venitului.
Aă examinăm funcţia cererii pentru bunul %+
). , ,...., , (
2 1
$ p p p " "
n ! !
·
Fie că venitul sa modificat cu marimea $ ∆ , atunci cererea se va modifica cu mărimea
). , ,..., , ( ) , ,...., , (
2 1 2 1
Μ − ∆Μ + Μ · ∆
n ! n ! !
p p p " p p p " "

6ărimea
∆Μ

!
"
"caracteri*ea*ă modificarea cererii la modificarea venitului vu o unitate. Pentru
, $ → ∆Μ

obţinem
∆Μ

!
"
Μ ∂


!
"
. 6ărimile
∆Μ

!
"
(%#
n , 1
) determină modificarea cererii la modificarea venitului. !stfel,
dacă
∆Μ

!
"
/$ atunci la ma%orarea venitului cererea pentru bunul % cre'te, iar dacă
∆Μ

!
"
=$, atunci la ma%orarea
venitului cererea pentru bunul % scade. !sadar mărimile
, ,.....
2
,
1
$
"n
$
"
$
"






caracteri*ea*ă reacţia
consumatorului la modificarea venitului său.
Pentru această modalitate este necesar+
1. pentru funcţia de utilitate dată u(x) să se găsească forma explicită a funcţiei cererii pentru fiecare bun în parte
). , ,...., , (
2 1
$ p p p " "
n ! !
·
%#
n , 1
,
2. să se calcule*e derivatele parţiale
∆Μ

!
"
(%#1,n) ale funcţiei cererii x ! în raport cu variabila 6, considerînd
preţurile constante,
0.să se cercete*e semnele derivatelro parţiale
∆Μ

!
"
,
;.să se tragă conlu*ii reie'ind din semnele mărimii
∆Μ

!
"
'i anume+
" dacă
∆Μ

!
"
/$, aCci odată cu ma%orarea venitului, cererea pentru bunul % cre'te,
" dacă
∆Μ

!
"
=$,a"ci odată cu ma%orarea venitului, cererea pentru bunul % scade,
" dacă
∆Μ

!
"
#$, a"ci modificarea venitului nu influenţea*ă asupra cererii pentru bunul %.
1u cît este mai mare nivelul venitului 6 consumatorului, cu atît devine mai mică utilitatea mărginală λ a
unităţii monetare.
Reacţia consumatorului la modificarea venitului
1 ....
2
2
1
1
·
Μ ∂

Ρ + +
Μ ∂

Ρ +
Μ ∂

Ρ
n
n
" " "
"condiţia de agregare a lui (ngel.
2.-lasi%icarea bunurilor şi serviciilor.
Leie'ind din modul în care cererea consumatorului reacţionea*ă la modificarea venitului 'i preţului
(cererea scade sau se măre'te), bunurile pot fi clasificate în felul următor+
a) în funcţie de reacţia consumatorului la modificarea venitului toate bunurile pot fi împărţite în doua
grupuri,
1$
 preţioase, pentru care cererea se ma%orea*ă odată cu cre'terea venitului, pentru aceste bunuri, după
cum a fost demonstrat,
$
"
!


/ $ 'i
$
!
6
. $,
 mai puţin preţioase, pentru care cererea se mic'orea*ă odată cu ma%orarea venitului, pentru astfel de
bunuri,
$
"
!


= $ 'i
$
!
6
= $,
b) după reacţia consumatorului la modificarea preţurilor, bunurile pot fi clasificate în felul următor+
 dacă
!
!
p
"


= $ (6
p
!!
= $). atunci bunul se nume'te bun normal (cererea pentru acest bun se mic'orea*ă,
dacă preţul lui cre'te),
 dacă
!
!
p
"


/ $ (6
p
!!
/ $), bunul se nume'te bun (marfa) =iffen> odată cu cre'terea preţului pentru astfel
de bun, cererea pentru el de asemenea cre'te,
 daca
#
!
p
"


/ $ (6
p
!#
/ $, ! ≠ #)., atunci bunurile normale de tipul ! 'i + se numesc reciproc substituibile>
pentru aceste bunuri, odată cu cre'terea preţului bunului +, cererea pentru bunul ! cre'te,
 dacă
#
!
p
"


= $ (6
p
!#
= $, ! ≠ #), bunurile normale ! 'i + se numesc reciproc complementare, pentru astfel
de bunuri, odată cu cre'terea preţului bunului # cererea pentru bunul ! scade,
 dacă însă
#
!
p
"


# $ (6
p
!#
# $, ! ≠ #), atunci bunurile examinate % 'i + sunt independente.
3.-urbele 4orn5uist şi anali&a lor.
6. reactia consumatorului la modi%icarea preturilor. -lasi%icarea bunurilor si serviciilor
Pentru cercetarea comportarii consumatorului la modificarea pretului la careva bun, ca si in ca*ul modificarii
venitului, pot fi folosite aceleasi doua metode. Prima metoda se foloseste atunci cind functiile cererii sunt
determinate explicit si consta in urmatoarele+
1. Pentru functia utilitatii u(x) data, gasim functiile cererii x
%
pentru fiecare bun in parte.
2. Dasim derivatele partiale in raport cu fiecare pret p
&
( ) pentru fiecare functie a cererii,
0. 1ercetam semnele derivatelor obtinute ( ),
;. )ragem conclu*ii reiesind din semnele pbtinute ale expresiilor , si anume+
• @aca / $, atunci odata cu ma%orarea pretului bunului #, cererea pentru bunul ! creste,
• @aca = $, atunci odata cu ma%orarea pretului bunului #, cerearea penttru bunul ! scade,
• @aca # $, atunci modificarea pretului bunului # nu influentea*a asupra cererii pentru bunul
!,
*emplu+ Pentru functia logaritmica de utilitate, functiile cererii au forma
11
, unde . !tunci pentru atare functii ale cererii obtinem ca
# " , cind %#& , si # $, cind % U & ( ( ), adica ma%orarea pretului bunului % (% # &) duce la
micsorarea cererii lui, iar ma%orarea pretului oricarui alt bun & (& U %) nu modifica cererea pentru bunul % dat.
!stfel, daca functiile cererii sunt date explicit, atunci, gasind dericatele partiale ( ) si
cercetind semnele acestor derivate, putem raspunnde la intrebarea, ce se intimpla cu cerearea pentru bunul % la
ma%orarea (micsorarea) pretului oricarui bun.
-lasi%icarea bunurilor
Leiesind din modul in care cererea consumatorului reactionea*a la modificarea venitului si pretului (cererea
scade sau se mareste), bunurile pot fi clasificate in felul urmator+
a) 9n functie de reactia consumatorului la modificarea venitului, toate bunurile pot fi impartite in doua
grupuri+
" Pretioase, pentru care cererea se ma%orea*a odata cu cresterea venitului, pentru aceste bunuri, dupa
cum a fost demonstrat, si / $
" $ai putin pretioase, pentru care cererea se micsorea*a odata cu ma%orarea venitului, pentru astfel de
bunuri = $ si = $
b) @upa reactia consumatorului la modificarea preturilor, bunurile pot fi clasificate in felul urmator+
" @aca = $ ( ), atunci bunul se numeste bun normal (cererea pentru acest bun se
micsorea*a, daca pretul lui creste),
" @aca / $ ( ), bunul se numeste bun marfa (=iffen), odata cu cresterea pretului pentru
astfel de bun, cererea pentru el de asemenea creste,
" @aca / $ ( , % U & ), atunci bunurile normale de tipul % si & se numesc reciproc
substituibile, pentru aceste bunuri, odata cu cressterea pretului bunului & , cererea pentru bunul %
creste,
" @aca = $ ( , % U & ), bunurile normale % si & se numesc reciproc complementare, pentru
astfel de bunuri, odata cu cresterea pretului bunului &, cresterea pentru bunul % scade.
" @aca insa # $ ( , % U & ), atunci bunurile examinate % si & sunt independente.
Som mentiona ca odata cu cresterea venitului, cererea pentru bunuri, de regula, creste (bunurile sunt pretioase).
!ceasta inseamna ca x
%
/ $ pentru bunurile pretioase. )inind cont de conditiile c
%%
# (
comp
= $, din ecuatia
lui Aluts&7 re*ulta ca = $. !stfel, toate bunurile pretioase sunt normale (odata cu cresterea preturilor,
cererea pentru astfel de bunuri scade). 9n ca*ul = $ (bunul ! este mai putin pretios, de exemplu, margarina,
12
cartoful, imbracamintea vec4e si demodata etc.), daca , din ecuatia lui Aluts&7 obtinem
/ $, adica odata cu ma%orarea pretului bunului mai putin pretios, creste si cererea pentru el (are loc
paradoxul Diffen). @rept exemplu de bun (marfa) mai putin pretios si normal serveste margarina. Som examina
identitatea principal pentru coeficientul de elasticitate . : vom transcribe sub forma
@e aici urmea*a conclu*ia+
1. @aca atunci bunul % este pretios, atunci cel putin un coefficient , deoarece in ca*
contrar, daca toti , atunci ar fi negative. !ceasta inseamna ca sau % este bun normal (% # &),
adica sau exista cel putin un bun & reciproc complementar bunului %,
2. @aca (bunul % este mai putin pretios), atunci cel putin un coeficient al elasticitatii , ceea
ce semnifica+ sau bunul % este bun Diffen (% # &), sau bunurile & si % sunt reciproc substituibile ( % U &).
9n dependent de marimea coeficientului elasticitatii, in functie de venit, toate bunurile se impart in ; grupuri+
" 6ai putin pretioase ,
" 1u o elasticitate mica
" 1u o elasticitate medie
" 1u o elasticitate inalta
9n functie de marimea coeficientilor , bunurile se impart in+
" bunuri Diffen ,
" bunuri normale , printre care deosebim 0 categorii de marfuri+
o cu cerere inelastica
o cu elasticitate medie a cererii
o cu elasticitate inalta a cererii
7. modelarea tehnologiei de productie. 8escrierea matematica a procesului tehnologic. Procese
tehnologice e%iciente
Junurile se produc prin utili*area factorilor concreti de productie in conformitate cu te4nologia data. Pe
economisti ii interesea*a nu caracteristicile fi*ice si c4imice ale acestei te4nologii, ci dependente cantitative, ce
exista intre c4eltuielile de resurse si volumul de productie si sunt conditionate de aceasta te4nologie. @upa cum
este acceptat in economie, bunurile produse de producator le vom numi in continuare productie. Producatorul
10
poate consuma (utili*a pentru productie) citiva factori (resurse) si poate produce citeva tipuri de productie. Som
nota prin x
%
( ), cantitatea factorului de productie % folosit de producator. !tunci volumele de c4eltuieli
ale tuturor factorilor de productie utili*ati de catre producator poate fi repre*entat ca vectolul x # (x
1
, x
2
,...x
n
),
numit vectorul c4eltuielilor factorilor de productie. Fiecarui vector al c4eltuielilor x ii corespund anumite
volume ale productiei pentru te4nologia data. Som nota prin 7
i
( ) volumul productiei de tipul i, atunci
vectorul 7 # (7
1
, 7
2
, ...7
m
) repre*inta volumele productiei de toate tipurile produse de producator folosind
c4eltuielile factorilor de productie determinate de vectorul x. vectorul 7 il vom numi vectorul volumului
productiei. !stfel, vectorul c4eltuielilor x determina vectorul 7 al volumului productiei. !sa, de exemplu, daca
la folosirea a 1$$ t de materie prima si a <$ de oameni"ore munca a muncitorilor obtinem trei tipuri de
productie, respectiv in cantitatile 2, 1, <, atunci aceasta inseamna ca vectorul c4eltuielilor x# (1$$, <$)
determina vectorul 7 # (2,1,<) al volumului productiei. Perec4ea vectorilor (x,7) este numita proces te4nologic.
)otalitatea tuturor proceselor te4nologice posibile (x,7) este numita multimea te4nologica a producatorului ,
sau multimea posibilitatilor de producere. 9n structura multimii te4nologice se reflecta particularitatile
te4nologiei producatorului se reduce la studierea multimii sale te4nologice.
(ste clar ca pe producator trebuie sa"l interese*e cele mai econome transformari ale resurselor de
productie in bunuri. Fie doua procese te4nologice diferite (x
1
,7
1
) si (x
2
,7
2
). Procesul (x
1
,7
1
) este mai eficient
decit (x
2
,7
2
), daca au loc inegalitatile x
1
x
2
, 7
1
7
2
, adica c4eltuielile pentru primul proces nu sunt mai mari
(x
%
(1)
x
%
(2)
, ), iar volumul productiei nu este mai mic (7
i
(1)
7
i
(2)
, ), si cel putin pentru un tip de
c4eltuieli ale resurselor sau pentru volumul productiei are loc inegalitatea stricta. Procesul te4nologic (xB,7B) se
numeste eficient si optim dupa Pareto, daca nu exista un alt proces al producatorului mai eficient decit (xB,7B).
@esigur ca pe producator trebuie sa"l interese*e numi procesele te4nologice eficiente. !stfel, exista o anumita
dependenta dintre volumul factorilor de productie intrebuintati in productie si nivelul maxim al productiei
permis de acesti factori.
3.-urbele 4orn5uist şi anali&a lor.
MPE
I. Modelul de alegere optimă a coşului de consum. Analiza lui. Consecinţele principale
şi sensul lor economic. Funcţii de cerere la bunuri.
Consumatorul –o persoană sau un grup de persoane cu un buget comun.
Activitatea principală a consumatorului este alegerea coşului de consum. Pentru ca consumatorul să
–şi realizeze activitatea de alegere, se admit ipotezele:
1. fiecare consumator dispune de relaţia de preferinţă, eprim!ndu"şi atitudinea faţă de
coşurile de consum #$%&
'. ∀$,(∈)
n
*
, consumatorul le distinge:
• $+(
• (+$
• $,(
• $-(
• (-$
.. $,(/0+(,$ 1relaţia de simetrie
2. Aioma tranzitivităţii: dacă $ -(, iar (-3 0+$-3
4. Aioma necesităţii
$-( şi $5( 0+$+(, consumatorul va alege coşul $
6. Aioma continuităţii:
7ie P

–mulţimea coşurilor ( mai preferate dec!t $.
P
8
9
0:$: (-$ ;& P
9
0:$: $-( ;
P
9
< P
8
9
0=
9
5>
P
9
şi P
8
9
sunt mulţimi ?nc@ise
1;
Care nu ar fi ' coşuri $şi (, eistă un pac@et intermediar 3: $+3+(.
7iecare coordonata a vectorului $ este infinit divizibila.
A. Conveitatea
$-( 0+3"un amestec al lui $ si (
30B*#1"B%9 este mai mare sau egal cu (. Aici CDBD1.
En condiţiile aiomelor de mai sus putem demonstra teor.Febreu. Gistă o funcţie numerică
definită de mulţimea coşurilor $ de consum, H#
1
,
'
...
n
%∈), numită funcţie de utilitate. Ga este
definită cu eactitatea unei funcţii monoton crescătoare. Adică, dacă H#$% este una din funcţiile de
utilitate 0+orice altă funcţie 7#H#$%% este tot funcţie de utilitate cu condiţia că 7
8
#t%+C.
II. Reacţia consumatorului la modificările enitului şi preţurilor. Ecuaţiile lui !luts"#.
Efectul substituţiei şi efectul enitului$ interpretarea lui grafică.
e% la modificarea preţului şi venitului de acelaşi număr de ori, cererea nu se modifica&
f% se modifică venitul, iar preţurile răm!n constante&
g% se modifică doar preţul&
@% se modifică preţul cu condiţia că venitul consumatorului este compensat de guvern.
"
;
comp
$
"
P
"
P
"
B


,
_

¸
¸


·


%ecuaţia lui IlutsJ9
P
"
#
!


% modificarea cererii la bunul K, cauzată de modificarea preţului bunului J& efectul total al
modificării preţului bunului k.
comp
#
!
P
"

,
_

¸
¸


" efectul substituţiei#modificarea cererii la bunul K, cantitativ cauzată de modificarea
preţului la bunul J, ?nsoţită de compensarea deplină a venitului, adică nivelul utilităţii răm!ne acelaşi%.



$
"!
efectul venitului
&
'

2
P
$
efectul substituţiei
&
'
(
efectul venitului &
(

efectul total
&
)
( linia bugetară


1
P
$

1
P
$
&
)
Analiza ecuaţiei lui !luts"#*
1<
comp
#
!
!#
comp P
"
%
P
"

,
_

¸
¸


· ·

,
_

¸
¸



III. Coeficienţii de elasticitate. Identitatea principală. Clasificarea bunurilor.
Glasticitatea cererii ?n raport cu preţul bunului caracterizează sensibilitatea volumului cererii la
modificarea preţului ,c!nd influenţa altor factori este nesc@imbată. Cantitativ ea se eprimă prin
modificarea procentuală a volumului cererii cauzată de modificarea preţului cu 1L.
( )
!
#
#
!
!
P
"
P
P
"
"
#
B


·
ε
Glasticitatea cererii ?n raport cu venitul:
( )
!
!
!
$
"
$
$
"
" B


·
ε
( )
!
P
"
n
#
#
ε ∑
·1
#" ( )
!
$
"
ε
+ condiţia de agregare a lui Guler.
Iuma elasticităţilor cererii unui bun fiat ?n raport cu preţurile tuturor celorlalte bunuri este egală
cu elasticitatea cererii la acelaşi bun ?n raport cu venitul, luat cu semnul M"M.
1
1
·




·
m
!
!
!
$
"
P
" Condiţia de agregare a lui Gngel.
Iuma modificărilor cererilor tuturor bunurilor după venit, ponderată după preţ este 1.
Facă
$
"
!


/$ – bunuri superioare.
Facă
$
"
!


=$ - bunuri inferioare.
"
"
#
!
n
!
#
!
P
P
− ·



·
B
1
: condiţie de agregare a lui Cournot.
Iuma modificărilor cererilor la toate bunurile cauzată de modificarea preţului unui bun fiat J şi
ponderată cu P
K
este egală cu cererea la bunul J, luată cu N"M.
$ <


P
"
#
#
" bun normal#cel puţin%.
P
"
#
!


=$ - K şi J sunt bunuri complimentare.
Facă
$
"
!


=$ , K este inferior: al doilea termen al ecuaţiei lui IlutsJ9 va fi pozitiv, iar O"ul negativ.
# "
;
comp
$
"
P
"
P
"
B


,
_

¸
¸


·


%.
Atunci, dacă modului efectului substituţiei este mai mare dec!t efectul venitului, atunci bunul este
normal, şi invers bunul va fi de tip +iffen.
Elasticitatea ofertei:
1N
) (
B
) (
" f
"
"
" f !
!
!


· ε
?n condiţiile c!nd toţi factorii sunt fiaţi la acelaşi nivel, modificarea factorului
K
cu 1L va spori producţia cu !
ε
procente.
Glasticitatea totală este suma elasticităţior tuturor factorilor de producţie şi are valoarea m #gradul
de omogenitate a funcţiei de producţie%.
I,. Funcţii de producţie. Proprietăţile şi caracteristicile lor. Funcţiile de producţie tipice*
liniare- Cobb%.ouglas- /eontief- CE!.
Iubiectul care suportă c@eltuieli pentru a produce ?n scopul lansării producţiei se numeşte
producător. Fependenţa dintre orice combinaţie de factori de producţie şi cantitatea maimă de
producţie obţinută la te@nologia dată se numeşte funcţie de producţie.
=odelul funcţiei de producţie descrie procesul te@nologic de producţie:
$ ) ,... , , ,... , (
2 1 2 1
· Φ
m n
& & & " " "
Aceasta reprezintă o ecuaţie care leagă cantităţile
1
,
'
,...
n
#intrări% cu cantităţile 9
1
,9
'
,...9
m
#ieşiri%.
Proprietăţile funcţiei de producţie*
1. eistă o limită de creştere a volumului producţiei, obţinută la
maKorarea c@eltuielilor unei resurse, celelalte condiţii fiind constante&
'. factorii de producţie sunt ?ntr"o anumită măsură complimentari, dar
e posibilă şi substituibilitatea factorilor fără micşorarea producţiei.
Caracteristicile funcţiei de producţie*
1% produsul marginal este o functie descrescătoare&
'% lipsa a cel puţin un factor de producţie face imposibilă producţia&
0) funcţia de producţie este una omogenă cu gradul de omogenitate m. Facă fiecare factor fără
ecepţie se măreşte de n ori#sau se micşorează%, atunci efectul va avea un spor de producţie
cu coeficientul de n
m
.
0ipurile funcţiilor de producţie*
Leontief: P0 min#QR,ST%,
Cobb-Douglass: P0 AUR
Q
UT
S
Liniare de producţie: P0 QR* ST*C, unde factorii de producţie sunt perfect substituibili.
Cu elasticitate constantă(CES):
p
p
n n
p
" ? " ?
@ &
γ

− −
+ + · ) ... (
1 1
,.
,I.
,II. Modelul de optimizare a profitului producătorului 1n condiţiile concurenţei perfecte.
Condiţiile de ec2ilibru şi conţinutul lor economic. Funcţiile de ofertă a producţiei şi
funcţiile de cerere la resurse$ elasticităţile$ omogenitatea.
Concurenţa perfectă are loc atunci c!nd se ?ndeplinesc condiţiile:
1. piaţa este constituită din mai mulţi v!nzători ce concurează, fiecare din ei oferind un produs
standart&
'. fiecare firmă are o cotă mică ?n volumul v!nzărilor&
=aimizarea profitului producătorului se analizează at!t ?n perioadă scurtă, c!t şi lungă de timp.
Perioada scurtă: firmele suport!nd c@eltuieli ?şi aleg astfel cantităţile de producţie ce o produc,
astfel ?nc!t să obţină un profit maim.
V0W)"WC, unde W)" venit total, WC" c@eltuielile#costul total%.
Profitul va fi influenţat de volumul v!nzării, nefiind influenţat de preţ. Xdată cu modificarea
cantităţii de produs, se modifică şi costurile. Producătorii ?şi aleg acea cantitate care le maimizează
profitul. C!nd firma ?şi acceptă c@eltuielile, ea are un profit normal.
1P
Ec2ilibrul ?n ramură predomină atunci c!nd firmele nu tind să intre ?n ramură sau să părăsească,
şi nici să ?şi lărgească activitatea atunci c!nd tind sa"şi mărească profitul. En perioada lungă, firma
obţine profit c!nd P0T)=C#cost marginal pe perioadă lungă%.
Gc@ilibrul ?n perioada lungă ?n condiţiile concurenţei perfecte este cantitatea de produs şi preţul de
piaţă care permit firmelor din ramură să obţină profit economic0C.
3ferta descrie comportamentul producătorilor pe piaţă. Ga se defineşte ca dorinţa şi posibilitatea
de a pune ?n v!nzare pe piaţă un anumit bun la un anumit preţ al acesteia.
I0f#P, P
c
, P
s
, P
res
, R,W,I, Y%&unde,
P"preţul bunului, P
c
–preţul bunului complimentar, P
s
" preţul bunului substituibil, P
res
0preţul
resurselor, R –te@nologii, W –taele, I –subvenţii1subsidii, Y –numărul v!nzătorilor.
Elasticitate: dacă C/Z/1 0+ofertă inelastică
dacă Z01 0+ofertă cu elasticitate unitară
dacă 1/Z/[ 0+ofertă elastică.
,III. Modele de ec2ilibru macroeconomic 4modelul clasic şi al lui 5e#nes6. Analiza lor.
coala clasică de econo!ie politică marc@ează un moment deosebit in cercetarea problemelor de
ec@ilibru economic.
Adam Imit@, consideră că piaţa prin Kocul liber al preţului, asigură ec@ilibrarea cererii cu oferta.
Plecand de la această concepţie, Favid )icardo consideră că variaţia preţului ce rezultă din
confruntarea cererii cu oferta are doar un caracter vremelnic, deoarece ec@ilibrul va fi restabilit prin
evoluţia ofertei, care va reduce preţul la nivelul său necesar, bazat pe cantitatea de muncă.
En concepţia clasicilor ec@ilibrul macroeconomic a fost analizat ?n cadrul a trei pieţe:
• Piaţa muncii&
• Piaţa bunurilor şi serviciilor&
• Piaţa monetară.
Piaţa muncii:
1. Xferta de muncă:T
s
07
,
_

¸
¸
P
A
"crescătoare
P
A
#V, unde \" salariul nominal, P"preţ mediu, 3"salariul real.
'. Cererea de muncă: 90f#T%"producţia lansată.
max B ) ( B → − · Π B A C f P
condiţiile de ec@ilibru
¹
'
¹
·

·
A C f P
C f &
) ( B
) (
, T
F
" descrescătoare.
.. T
F
0T
I
.
Piaţa mărfurilor:
"mărfuri de consum:C
"mărfuri de investiţii:O
7iecare consumator decide nivelul I0I#i%, i" rata dob!nzii, I" economii.
("I#i%0C
"elaţia de ec#ilibru: I#i%0O#i%
1Q
Piaţa banilor:
l D P $ B B · , unde
l
1
" frecvenţa de circulaţie a banilor.
Fupă J.M. Keynes, ec@ilibrul economic pe termen scurt, care ia ?n considerare şi incertitudinea,
se manifestă atunci c!nd oferta producătorilor #(% va fi egală cu cererea efectivă de bunuri de
consum #C% şi bunuri investiţionale #O% adică :
( 0 C * O
Astfel, modelul Re9nes este descris de următoarele ecuaţii matematice:
1. piaţa muncii: (07#T%, 7
8
#T%0
p
A$
'. mărfurilor şi serviciilor: I#(%0("C#(%0O#i%
.. piaţa banilor: lUpU(*P#i%0=
unde, i"rata procentului, P#i%"funcţia miKloacelor lic@ide.
I7. Modelul 8input%output9 /eontief. Analiza lui. Coeficienţii te2nologici direcţi şi totali.
=odelele Teontief eplică ?n ce mod sistemul de producţie formează ?n realitate producţia cererii finale: pentru
consum, investiţii şi eport. Aceste modele sunt suficient de simple şi, ?n acelaşi timp reflectă destul de bine procesele
economice ce au loc ?n realitate şi, prin aceasta, sunt un instrument comod şi util pentru scopuri practice.
Ta baza modelului matematic al balanţei interramurale se află sistemul de relaţii:

·
· +
n
!
i
i!
i! "
&
"
1
, n"numărul de ramuri #1%
iK –volumele consumului de producţie#direct proporţionale volumelor K ale producţiei ramurilor consumatoare%&
&i:;ai:(&: #'%
Hnul şi acelaşi bun se produce numai de către o ramură şi fiecare ramură produce doar un bun.
"
"
a
!
i!
i!
· " indice de proporţionalitate: indică c!te unităţi ale producţiei globale ale ramurii i sunt c@eltuieli pentru
producerea unei unităţi de producţie a ramurii consumatoare K. Aceşti coeficienţi se numesc coeficienţii c2eltuielilor
materiale directe.
Tu!nd ?n consideraţie #'%, sistemul #1% devine:

·
+ ·
n
!
i
! i! i
&
" a "
1
B
,
forma matriceal vectorială: &;A&<# #.%
Acest sistem de n egalităţi reprezintă modelul matematic al balanţei inerramurale#modelul Teontief.%
C#eltuielile indirecte de ord.$ se numesc c@eltuielile necesare pentru asigurarea producerii asortimentului de produse
aK
#1%
, adică aK
#'%
0AU aK
#1%
sau A
#'%
0AUA
#1%
0A
.
C2eltuielile totale;suma c2eltuielilor directe şi indirecte de toate ordinele.
7ie ! factorii primari de producţie. ]om nota prin r
%k
volumul factorului J utilizat de ramura K pentru producerea
produsului global ?n volum K. Atunci mărimea:
"
r
f
!
#!
#!
· #J01,'...,m% se numeşte coeficientul c2eltuielilor directe ale
factorului ". Gl eprimă volumul c@eltuielilor factorului J pentru asigurarea fabricării unei unităţi de produs global ?n
ramura K.
Coeficienţii c2eltuielilor totale ale factorului de producţie J pentru produsul K este suma c@eltuielilor totale ale
factorului J şi c@eltuielile de producţie a acestui factor. Ei vom nota prin . ,..., ,
2 1 #n # #
ϕ ϕ ϕ Fin definiţie:

·
+ ·
n
i
#! #! i! #!
f a
1
ϕ ϕ sau
# # #
f @+ · B ϕ ϕ .
!c2ema generală a balanţei interramurale
Ramura producătoare Ramurile consumatoare
) ' .....:......n
Producţia finală Producţia globală
)
'
...
i
&)) &)' ... &): ... &)n
&') &'' ... &': ... &'n
Cadranul I
............................
7i) &i' ... &i: ... &in
#)
#'
Cadranul II
...
#i
&)
&'
....
&i
1T
...
n
..............................
7n) &n' ... &n: ... &nn
...
#n
...
&n
Amortizarea
Remunerarea muncii
,enitul net
s) s' ... s: ... sn
Cadranul III
) ' ... : ... n
m) m' ... m: ...mn
s
Cadranul I,

m
Producţia globală &) &' ... &: ... &n
7. Modelarea ciclului economic 4Modelul =ic"s şi !amuelson6.
Gvoluţia economiei, at!t la nivel microeconomic, c!t şi la nivel macroeconomic, privită prin prisma
principalilor indicatori cum sunt: volumul producţiei, al desfacerilor şi profiturilor, venitul naţional,
investiţiile şi economiile etc. relevă faptul că, ?n anumite perioade, se ?nregistrează creşteri, ?n altele,
stagnări sau c@iar regrese. Prin urmare, activitatea economică nu are o evoluţie uniformă liniară, ci
fluctuantă.
Ie disting patru tipuri de evoluţii şi fluctuaţii: trendul, variaţiile sezoniere, variaţii întîmplătoare,
variaţii ciclice.
Ciclicitatea reprezintă acea formă de mişcare a activităţii economice dintr"o ţară, ?n care fazele
de epansiune alternează cu cele de stagnare şi descreştere. Fescrierea ciclurilor economice se
realizează cu aKutorul unui model dinamic.
Modelul Hicks utilizează efectul acceleratorului cu forma:
I4t6;4>4t%)6%>4t%'66<I
?
, unde O#t%" investiţiile ?n perioadele t"1 şi t"', v" acceleratorul#c!te investiţii
sunt necesare pentru a spori venitul naţional cu o unitate%, O
C
"investiţii autonome.
iar funcţia de consum: C4t6;c>4t%)6<C
?
#are ?nt!rziere de un interval de timp%
Feoarece >4t6;C4t6<I4t6, substituind ?n ultima egalitate epresia pentru O#t% şi C#t% obţinem:
>4t6;c>4t%)6<4>4t%)6%>4t%'66<C
?
<I
?
, care descrie dinamica variaţiei venitului naţional.
Consider!nd:
) ( ) (
$ $
t B
s
t D
E %
+
+
·
, unde s01"c, obţinem ecuaţia omogenă ?n diferenţe finite de
gradul ':
@4t6;4)%s6@4t%)6<4@4t%)6%@4t%'66. Ioluţia acestei ecuaţii o căutăm ?n forma 3#t%0λ′ . Gcuaţia
caracteristică este:
$ B ) 1 (
2
· + + − − v v s λ λ . Ioluţiile acestei ecuaţii sunt reale sau complee, ?n dependenţă de s şi v.
En dependenţă de valorile pe care le va lua v, variaţia venitului poate fi reprezentată de: oscilaţii
amortizate sau amplificate.
Modelul Samuelson are forma:
>4t6;C4t6<I4t6
C4t6;c>4t%)6<C
?
I4t6;"4C4t6%C4t%)66<I
?

Gl diferă de modelul ^icJs prin facptul că investiţiilşe sunt proporţionale variaţiei consumului, şi nu a
variaţiei venitului naţional. Coeficientul k caracterizează reacţia investitorilor la modificarea cererii
pentru mărfuri şi servicii. Acest model se reduce la modelul ^icJs, folosind dependenţele:
C4t6;c>4t%)6<C
?
şi C4t%)6;c>4t%'6<C
?
obţinem I4t6;"(c4>4t%)6%>4t%'66<I
?
;4>4t%)6%>4t%'66<I
?
- unde v0JUc Aacceleratorul.
_eneralizarea de mai departe a modelului ^icJs constă ?n faptul că investiţiile derivate admit
repartiţie ?n timp, adică
I4t6;
)
4>4t%)6%>4t%'66<
'
4>4t%'6%>4t%B66<...<
0
4>4t%06%>4t%0%)66<I
?
Consumul depinde deasemenea nu numai de nivelul venitului naţional ?n perioada precedentă, ci
este determinat de nivelurile venitului ?ntr"un şir ?ntreg de perioade precedente:
C4t6;c
)
>4t%)6<c
'
>4t%'6<...<c
0
>4t%06<C
?
Pentru orice moment de timp trebuie să avem:
2$
>4t6;C4t6<I4t6
Iubstituind epresiile descrise mai sus pentru O#t% şi C#t%, obţinem ecuaţia dinamicii venitului naţional:
>4t6;4c
)
<
)
6>4t%)6<4c
'
<
'
%
)
6>4t%'6<...<4c
0
<
0
%
0%)
6>4t%06%
0
>4t%0%)6<C
?
<I
?
En consecinţă se obţine o ecuaţie diferenţială de gradul ., a cărei ecuaţie caracteristică are forma:
$ ) ( ) (
2 1 2 2
2
1 1
0
· + − + − + − v v c v c v λ λ λ
En caz general, gradul ecuaţiei diferenţiale a dinamicii venitului naţional, prin urmare şi a ecuaţiei
caracteristice, depinde de repartiţia ?nt!rzierilor investiţiilor şi a consumului.
/ogica deciziilor
I. Proces decizional. Elementele- momentele. Problema luării de decizii. Regulile de
luare a deciziilor. Arbori decizionali.
En general, decizia este acţiunea prin care se ?ncearcă concretizarea ?ntr"un anumit sens, al
viitorului. Procesul de luare a deciziilor se concretizează ?n: confruntarea dintre prezent şi viitor&
evaluarea posibilităţilor de c!ştig şi pierdere de acţiune. Procesul decizional cuprinde activităţi
specifice umane şi poate fi definit ca ansamblul de activităţi pe care le desfăoară un individ sau
un !rup de indivizi confruntaţi cu un eveniment care !enerează mai multe variante de acţiune"
obiectul activităţii fiind ale!erea variantei care corespunde sistemului de valori ale individului
sau !rupei de indivizi.
Elementele procesului decizional sunt:
1% Fecedentul: un individ sau un grup
de indivizi&
'% 7ormularea problemei decizionale&
.% Xbiectivele&
2% =ulţimea variantelor#strategii,
alternative% posibile&
4% =ulţimea criteriilor&
6% =ulţimea stărilor naturii&
A% =ulţimea consecinţelor criteriilor.
Momentele procesului decizional:
=
1
– Gvenimentele declanşatoare&
=
'
– Onformarea şi selecţia
evenimentelor&
=
.
– 7ormularea iniţială a problemei
decizionale&
=
2
– =odelul descriptiv individual&
=
4
– Fecizia individuală&
=
6
– Problema deciziei formale#PF7%&
=
A
– =odelul descriptiv formal#=F7%&
=
`
– Algoritm de decizii. Fecizia colectiv
–formală#oficială%.
=
a
– Omplementare, eperiment, calcul
de eficienţă a PF7.
21
0e2nica de definire corecta a problemelor porneste de la premiza ca maKoritatea erorilor
aparute ?n rezolvarea problemelor se datoreaza definirii incorecte a lor. Pentru a aKuta la definirea
corecta a problemelor reale se recomanda utilizarea unei diagrame a cauzelor si efectelor si a unei
proceduri de diagramizare a problemei. )ezolvarea problemelor este dependenta de tipul
problemei de soluţionat:
• probleme structurate #decizii ?n conditii de certitudine% " sunt problemele la care toate
elementele pot fi identificate si cuantificate pentru a afla raspunsul corect. #e. =etoda
Xnicesu, metoda utilitatii globale%.
• probleme semi%structurate #decizii ?n conditii de risc% " sunt probleme care contin
elemente structurate si nestructurate. Abordarea acestor probleme se face, ?n mare parte,
cantitativ #e. metoda sperantei matematice, simularea deciziilor%.
• probleme nestructurate #decizii ?n conditii de incertitudine% " sunt problemele ?n care
elementele constituente nu pot fi identificate precis.En aceste cazuri nu este posibila
utilizarea de modele matematice sau statistice, luarea deciziei baz!ndu"se ?n foarte mare
masura pe eperienta decidentului. )ezolvarea acestor probleme presupune o abordare
calitativa si presupune utilizarea unor metode euristice #e. maima, maimin şi media
probabilităţilor #probabilitate egală pentru ambele alternative%.
Pentru a conduce la realizarea obiectivelor stabilite deciziile manageriale trebuie sa
?ndeplineasca o serie de reguli, dintre care cele mai importante sunt considerate urmatoarele:
• &unda!entarea stiintifica a deci'iei. Aceasta conduce la evitarea improvizatiilor si a
subiectivismului ?n procesul de luare a deciziilor.
• Legalitatea deci'iei. Adoptarea deciziei trebuie facuta doar de catre persoane care sunt
investite cu drept legal si ?mputernicire ?n acest sens.
• Co!pletitudinea deci'iei. Fecizia trebuie sa cuprinda toate elementele necesare
?ntelegerii corecte si implementarii acesteia.
• (portunitatea deci'iei. Gste de preferat o decizie buna luata ?n timp util unei decizii foarte
bune luate cu ?nt!rziere.
• Eficienta deci'iei. Ie urmareste obtinerea unui efect c!t mai bun pentru un anumit efort.
• Coordonarea deci'iei. Ie asigura astfel ca deciziile privind diferitele departamente ale
organizatiei sa fie compatibile ?ntre ele si sa conduca la realizarea obiectivului de
ansamblu al ?ntreprinderii.
Ondiferent de compleitatea problemei manageriale sau de te@nicile folosite pentru analiză,
toate deciziile sunt constituite dintr"o ?nşiruire de alternative #situaţii decizionale% lu!nd ?n
considerare probabilitatea desfăşurării evenimentelor, o construcţie grafică care se numeşte
arbore decizional, un instrument de tip sto@astic utilizat pentru adoptarea deciziilor ?n condiţii de
risc şi incertitudine. Arborele decizional permite secvenţarea unei probleme manageriale complee
?ntr"o suită logică şi ordonată de probleme mai simple şi evaluarea matematică concretă a
c!ştigurilor sau a pierderilor la fiecare nivel decizional. Arborele decizional se utilizează ?n
rezolvarea unor probleme manageriale complee cu implicaţii financiare maKore.
Pentru construirea arborelui decizional se parcurg următoarele etape:
o Odentificarea problemei, stabilirea obiectivului şi determinarea alternativelor posibile.
o Itructurarea şi construirea #reprezentarea grafică% a arborelui de decizie.
o Itabilirea nivelului de consecinţe aferente fiecărei alternative&
o Feterminarea probabilităţilor evenimentelor& stările naturii au o anumită probabilitate de
reuşită p
i
.
22
o Calculul speranţei matematice pentru fiecare alternativă decizională, etapă ?n care se
estimează valorile aşteptate pentru fiecare combinaţie posibilă dintre alternative şi stările
naturii.
o Alegerea variantei decizionale pe baza valorii maime obţinute. En lucrările de specialitate
anglo"saone această valoare raportată ?n unităţi monetare este notată cu G=] abreviere
de la Gpected =onetar9 ]alue #valoarea monetară aşteptată%.
Itările naturii sunt numite e)eni!ente*care reprezintă o ?nt!mplare care influenţează sau nu
decizia. Aceste stări ale naturii definite prin probabilităţi specifice, sunt corelate ?n arborele
decizional cu alternati)ele deci'ionale#strategii de adoptare a deciziei%, determin!ndu"se la fiecare
nivel c!ştigul pentru fiecare combinaţie dintre alternative şi stările naturii. ]aloarea monetară
aşteptată #G=]% pentru o alternativă se determină:
EM,4i6 ; ,al. primei stări a naturii & Probab. de apariţie a primei stări a naturii < ,al.
celei de%a doua stări a naturii & Probab. de apariţie a celei de%a doua stări a naturii < ,al.
celei de%a treia stări a naturii & Probab. de apariţie a celei de%a treia B%a stări a naturii < ...
Xpţiunea ?n nodul de decizie va fi aleasă dintre alternativele care sunt generate din nodul
respectiv şi care realizează valoarea monetară aşteptată maimă.Facă nu cunoaştem
probabilitatea care caracterizează stările naturii, avem o problemă decizională ?n caz de
incertitudine care poate fi rezolvată pe baza unor criterii specifice teoriei Kocurilor.
20