You are on page 1of 2

Conflictele dintre adolescenţi si părinţi

Pornind de la perspectiva tradiţionala că adolescenţa este în mod inevitabil o perioadă de
nelinişte,ar fi de aşteptat ca adolescenţi si părinţi acestora să treacă printr-o perioadă dificilă,un hiatus
intre generaţii,caracterizat printr-o relaţionare.furtunoasă ca urmare părinţi se gândesc la perioada de
adolescenţă a copiilor lor cu o oarecare anexietate. ercetările efectuate nu aduc insă dovezi evidente in
spri!inul existenţei unui hiatus intre generaţii.
"dolescenţii au mai multe valori si atitudini comune cu părinţii decăt au cu prietenii,hiar dacă
işi consultă prieteni de aceaşi vîrstă referitor la diferite domenii ale culturii adolescenţime,cum ar fi
vestimentaţia,preferinţele muzicale,etc. "dolescenţii continuă să ceară sfatul părinţiilor in probleme
importante.#ste adevărat totuşi că unele conflicte familiale sunt mult mai frecvente in timpul
adolescenţei comparativ cu orice altă perioadă a dezvoltării si că sunt mult mai intense in adolescenţa
timpurie si de mi!loc comparativ cu etapa târzie.
Pubertatea pare să deţine un rol important in declanşarea acestui conflict$in situaţia maturizarea
fizice precoace,tachinările reciproce vor apărea mai devreme%dacă maturizarea este mai tîrzie,perioada
tensionată se va amăna.
"dolescenţii de ambele sexe au mai multe conflicte cu mama decât cu tata,probabil din cauza
faptului că mama este cea implicată in reglementarea detaliilor zilnice ale vieţii familiale. &n
general,conflictele sunt provocate de aspecte banale ale vieţii de zi cu zi, cum ar fi treburile
caşnice,rezultatele şcolare,curăţenia camerei,muzica zgomotoasă etc.
'-a constatat că domeniile enumerate anterior sunt cele pentru care adolescentul solicită
neamestecul părinţilor,considerându-le ca fiind personale$de cealaltă parte părinţii consideră aceste
domenii din perspectivă fragmatică sau convenţională,adică in acord cu necesităţile familiale sau cu
normele sociale. Părinţii se află intr-o dilemă intre necesitatea menţinerii sistemului familial si
necesitatea de a permite adolescentului să fie stăpânul propriului comportament."dolescentul este prins
intre doua lumi%una a dependenţei si cealaltă a responsabilităţii. (orindu-si puterea de decizie in
problemele considerate a fi personale,dar fără a avea certitudinea că doreste asumarea responsabiltăţii
specifice adultului.Părinţii lui cei care de multe ori îi dau bani si îi ridică hainele aruncate prin cameră
solicită ca gradul de independenţă să fie similar celui de responsabilitate.
)a!oritatea părinţiilor si adolescenţiilor reusesc să negocieze o nouă formă de relaţie familială,o
nuă formă de independenţă care sa-i confere adolescentului mai multă autonomie,egalitate in decizile
familiale si mai multe responsabilităţi.
(acă pentru adolescent această negociere specifică adolescentei timpurii,se soldează cu un
eşec,atunci conflictul poate determina apariţia unor severe dificultăţi de relaţionare către finalul
adolescenţei.
#ste posibil ca acesta să fie motivul oarecum eronat,al considerări conflictelor părinte-adolescent
ca fiind specifice ultimelor ani de liceu$de fapt permisele acestuia sunt situate undeva mai devreme la
pubertate. Părinţii care îşi explică deciziile,care relaxează controlul asupra adolescentului si care adoptă
o modalitate democratică de luare a deciziilor familiale, vor reuşi să ofere astfel copiilor lor acel grad de
autonomie care reduce conflictele si uşurează tranziţia către perioada adultă.
Dezvoltarea identităţii
* problemă ma!oră cu care se confruntă adolescentul este acela a dezvoltării identităţii
individuale a aflări răspunsului la intrebările%+ine sunt eu,+şi +are este drumul meu in viaţă,+ -n
asemenea proces presupune evaluarea propriei evaluări şi competente. u toate că dezvoltarea
conceptului de sine incepe in copilăria timpurie si cuntinuă pe parcursul vieţii,adolescenţa deţine o
importantă critică.
'imţul identităţii unui adolescent se dezvoltă treptat pe baza identificăriilor din copilărie$valoriile
si standardele morale ale copiilor sunt mai extinse decât cele ale părinţiilor lor,iar aprecierea de şine este
comparată iniţial cu imaginea pe care o au părinţii faţă de ei.
*dată cu intrarea in lumea mult mai complexă si mai divesificată a scolii,valoriile grupului de
prieteni incep să deţină o importanţă din ce in ce mai mare faţă de cele ale profesoriilor sau al altor
adulţi."dolescenti incearcă să sintetizeze toate aceste valori şi sa le reunească intr-un sistem
coerent$consistenţa valoriilor promovate de către părinţi si profesorii lor,pe deoparte,si colegi sau
prietenii lor,pe de altă parte,facilitează procesul de căutare a identităţii.
&nr-o societate simplă in care există doar câteva modele de identificare,iar rolurile sociale sunt
limitate,formarea identităţii este o sarcină relativ usoară,pe cănd intr-o societate complexă acest proces
devine destul de complicat. &n ultima situaţie,adolescenţi au la dispoziţie o mare diversitate de modele
de comportament si de stiluri de viaţă si,ca urmare există o mare varietate de diferenţe intre adolescenţi
in cea ce priveste cursul dezvoltării identităţii. )ai mult decât atât nivelul de dezvoltare a identităţii unui
anume adolescent poate fi destul de eterogen,inegal in diferitele sale aspecte%sexual,ocupaţional,
ideologic etc.