You are on page 1of 3

1

Legenda Crăciunului
- scenetă pentru serbarea de Crăciun

Prezentator: Ştiţi, dragii mei, cine e Moş Crăciun? …Să vă spunem noi!
Ehei, povestea lui îşi are începuturi străvechi, însemnate în textele biblice. Pentru români,
Crăciun este numele păstorului în al cărui staul s-a născut Cristos, un cioban ursuz, rău, care
şi-a pedepsit nevasta, pe Crăciuniţa, pentru că a primit-o pe Maria în gazdă.
Dar apoi, înţelegând minunea care s-a produs, s-a căit şi a devenit credincios. Iar Dumnezeu l-
a menit să ducă întru vecie daruri şi vorbe bune copiilor cuminţi.
Ei, ce spuneţi? Pentru cei care încă nu cred în Moş Crăciun, îi invităm să asculte povestea
noastră.


Fetiţa: Moş Crăciun există!
F: Ba există!
F: Ba da, că am citit eu într-o carte!
F: Bunico, Petruş spune că nu există Moş Crăciun, că Moşul nu-i decât mama sau tata.
F (cu lacrimi în ochi): Bunico, spune-i că nu-i adevărat! Nu-i adevărat, nu-i aşa?
F: Cât de veche?
F: Moş Crăciun nu credea în Dumnezeu?!
F: Era bogat!…
F: Ai văzut, Petruş, că Moş Crăciun există?!
F: Da! Şi-apoi îl vom aştepta şi pe Moş Crăciun. Sunt sigură că va veni şi pe la noi!


Băiatul: Ba nu există!
B: Ba nu, că mi-a spus mie tata!
B: Păi … aşa mi-a spus mie tata …
B: Hai, buni , spune-ne-o şi nouă!
B: Împăratul iudeilor?
B: Şi?!
B: Bunico, dar cum ajunge Moşul la fiecare copil într-o singură noapte?


Bunica: Hei, dragii mei, iar vă certaţi? Care mai e baiul de astă dată?
Bunica: Hei, dragii mei e o poveste tare lungă şi veche, veche …
Bunica: De pe vremea lui Isus.
Bunica: Bine, atunci aşezaţi-vă aici şi ascultaţi.
Bunica: Aşaaa… Se povesteşte din bătrâni că pe vremea lui Isus…
Bunica: Împăratul iudeilor, da!… Pe vremea acestui împărat, în oraşul Bethleem, trăia un
păstor bătrân, bătrân de tot, care nu credea în Dumnezeu, pe nume Crăciun, cu femeia lui,
Baba Iova.
Bunica: Pe atunci nu credea
Bunica: Şi acest păstor ave,
Ave, măre, ave
Stâne de oi multe,
Multe şi cornute,
Cu lână miţoasă
Ca firul de mătase…
Bunica: Da, dar pe cât era de bogat, pe atât era de rău.




2

Crăciun (strigând): Babă Iovă, ai măturat casa, ai pregătit bucatele? Că acum e noapte şi vin
musafirii!
C: Vezi de pune pe masă din vinul cel mai bun, că vine şi primarul, şi prefectul, şi preotul…
Şi mişcă-te odată, femeie, ce te moşmăieşti aşa?!
C: Ce-i, mă, ce vrei?! Eu sunt nene cu tine, mă?! Ia, vezi, că-ţi dau una! Să-mi spui domnule
Crăciun!
C: Ce?! Bani?! Pleacă de-aici, mucosule, până nu-ţi dau două ciomege pe spinare. Leneşilor,
la muncă cu voi!
(spre sală): Auziţi, să-i dau bani! Da’ eu ce mănânc?! … iată că vin musafirii. (strigând): Babă
Iovă, întâmpină-i pe musafiri!
Crăciun: Unde ai fost?! Adu repede cafeaua şi dulceţurile, că vor să plece musafirii! Dar ce-i
pe mâinile tale?
Crăciun (o împinge pe Iova): Ce-ai făcut?! Ai lăsat musafirii ca să ajuţi o sărăntoacă?
Netrebnico! Cum poţi să crezi aşa ceva? (Îi taie mâinile cu toporişca)
Crăciun: Aşa meriţi. Pleacă din ochii mei!
Crăciun: Vai, ce minune! Ai avut dreptate. Iartă-mă, Maica Domnului, pentru ce-am fost şi
pentru ce-am făcut! Acum cred în Dumnezeu. Ce pot face ca să-mi spăl păcatele?


Iova: Am pregătit, bărbate!
I: Bine, bărbate, acuş fug.
Iova (deschide uşa): Cine sunteţi şi ce doriţi?
Iova: Oameni buni, eu v-aş primi, dar bărbatul meu este foarte rău şi nici nu vrea să audă de
oameni străini în casa lui.
Iova: Haideţi în ieslea boilor din staul! Văd că îți este foarte rău, trebuie să naşti. Am să te
moşesc eu.
Iova (ridicând copilul spre spectatori): Vai, ce copil frumos ai născut!
Iova: Maică preasfântă, miluieşte-mă!
(veselă) Mă duc să-i spun unchiaşului meu, Crăciun, că sunt moaşa Mântuitorului lumii.
(Păşeşte spre casă.)
Iova: Ce bucurie,
Ce veselie
Pe noi, Crăciune,
C-a venit pe lume,
La noi s-a născut,
Domnul cel de sus,
Domnul cerului
Şi-al pământului,
Cristos, Domnul cel slăvit,
Cum de mult s-a proorocit!
Iova: Vai, de ce mi-ai tăiat mâinile?
Iova (fuge în staul): Maica Domnului, mântuieşte-mă!
Iova: Minune, de trei ori minune! Mi-au crescut mâinile la loc! (Se închină şi fuge la Crăciun.)
Iată, Crăciune, că în locul păcătoaselor mele mâini, pe care tu mi le-ai tăiat, fiul Mariei,
Împăratul cerurilor, mi-a dat altele mult mai frumoase, mai albe ca zăpada şi mai luminoase
decât soarele!


Un copil sărac: Nene Crăciune! Nene Crăciune!
Copilul: Domnul Crăciun, am venit la domnia voastră că mama-i bolnavă la pat, şi îi trebuie
leacuri, şi n-avem bani, că nu ne-ajung nici de mâncare.



3

Îngerul: El este Mântuitorul, Domnul nostru Isus Cristos, împăratul luminilor, fiul lui
Dumnezeu.
Îngerul :De azi înainte vei trăi veşnic! În fiecare an, cât va fi lumea şi pământul, vei colinda
prin ger, prin vifor şi ninsoare, cu desaga plină doldora, pe la casele oamenilor, pe la cei mari,
ca şi pe la cei mici, pe la cei bogaţi ca şi pe la cei săraci, împărţindu-le tuturora
îmbucurătoarea veste despre naşterea Mântuitorului lumii, a Domnului nostru Isus Cristos!


Iosif: Am călătorit mult spre Bethleem. E noapte şi eşti obosită, Maria. Hai să înnoptăm în
acest orăşel!
Iosif: Hai să batem! Cioc! Cioc! Cioc!
Iosif: Noi suntem din Nazaret. Călătorim de multe zile şi suntem frânţi de oboseală. V-am
ruga să ne primiţi peste noapte să dormim în casa dumneavoastră!
Iosif: Dar soţia mea, Maria, trebuie să nască. E iarnă..., zăpadă... şi ger... şi trebuie să
înnoptăm undeva.


Maria: Iosif, uite o casă mare! Poate gospodarii au un locuşor şi pentru noi.
Maria: Vă rugăm, adăpostiţi-ne măcar în staul!
Maria: Apropie-ţi, moaşă Iova, braţele tale de scutecele preasfinţite ale pruncului!