ƒ± ± ± ±ƒ

ˆ filosofia ˆ romania secolului xx ın Constantin Noica Costic˘ Br˘d˘¸an a a at

¯ ¯ Ë
´quivalences e arguments 2.2003

TEXT

" 1

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë
interim edition: Adrian Rezus (ed.) ¸ A c 2003 arguments [L TEX 2ε -edition] ˘ ˘ ˘¸ c 2003 Costica Bradatan (Ithaca, NY) [text] c 2003 Salvador Dal´ Estate [logo Salvador Dal´ Centaure] ı ı: ˘ c 2001 Dinu Lazar (Bucharest, Romania) [photo C. Noica] A ´ c 2003 equivalences [pdfL TEX – hyperscreen] This electronic edition is a non-profit publication produced by pdfTEX 14.h & A created by L TEX 2ε with hyperref & hyperscreen ´ ` ˆ ` pdfTEX14.h c 2001 Han The Thanh A A L TEX 2ε c 1993–2001 the L TEX3 project team et al. hyperref c 1995–2001 Sebastian Rahtz hyperscreen c 2001-2002 Adrian Rezus [based on pdfscreen] ¸ pdfscreen c 1999–2001 C. V. Radhakrishnan typeset by romanianTEX c 1994–2001 Adrian Rezus ¸ printed in the netherlands – October 15, 2003

" 2

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë Editura Fundatiei Culturale Romˆne ¸ a Bucure¸ti s 2000 " 3

Costic˘ Br˘d˘¸an a a at O introducere la istoria filosofiei romˆne¸ti a s ˆ ın secolul XX

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 4

Filosofia ˆ Romˆnia secolului XX ın a Constantin Noica0
ƒ± ± ± ±ƒ ¯
0

Ceea ce urmeaz˘ reprezint˘ selectia unor fragmente despre Constantin Noa a ¸ ica (sau despre lucruri ce au avut, ˆ ıntr-un fel sau altul, leg˘tur˘ cu dˆnsul) a a a din volumul O introducere la istoria filosofiei romˆne¸ti ˆ secolul XX, a s ın ap˘rut ˆ anul 2000 la Editura Fundatiei Culturale Romˆne din Bucure¸ti. a ın ¸ a s Cartea aceasta mi se pare ast˘zi (la relativ putin˘ vreme de la publicare) a ¸ a imperfect˘ ¸i nesatisf˘c˘toare din mai multe puncte de vedere. Este ceea ce as a a m˘ face s˘ m˘ gˆndesc serios la o a doua editie, una substantial rev˘zut˘ a a a a ¸ ¸ a a ¸i preg˘tit˘ cu toat˘ grija cuvenit˘. s a a a a Cˆteva lucruri din Cuvˆntul introductiv“ ce prefateaz˘ editia din 2000 a a ¸ a ¸ ”
A condensed snd slightly revised version of a text published originally in An Introduction to the History of Romanian Philosophy in the XX-th Century, Romanian Cultural Foundation Publishing House, Bucharest 2000 [selections from the Foreword and Chapters 3, 5, and 6]. Costic˘ Br˘d˘¸an a a at (PhD, University of Durham, UK, June 2003, with a Dissertation On Some Ancient and Medieval Roots of George Berkeley’s Thought) is currently a Knight Post-Doctoral Fellow at The Knight Institute for Writing in the Disciplines, Cornell University, Ithaka, NY. His research interests include early modern philosophy, history of ideas, philosophy and literature, philosophy of religion. He also authored two other books: Isaac Bernstein’s Diary, Nemira, Bucharest 2001 [in Romanian; revised edition ´ in the electronic archives equivalences / respiro, 2002], and The Other Bishop Berkeley – An Experiment in Philosophical Historiography [in English, forthcoming], several [book-length] translations of philosophical texts in Romanian (among which Berkeley’s Principles of Human Knowledge, Three Dialogues between Hylas and Philonous & De motu [forthcoming]), as well as many research papers, articles and reviews, in both Romanian and English.

¯ Ë

" 5

s-ar putea aplica, mutatis mutandis, ¸i acestui grupaj de fragmente despre s Noica. Este motivul pentru care le transcriu mai jos, aproape neschimbate. ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë Costic˘ Br˘d˘¸an, a a at Ithaca, NY, 13 octombrie 2003

" 6

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

Cuvˆnt introductiv a
Pentru a evita pe cˆt cu putint˘ dezam˘girile, s-ar cuveni s˘ spun, din capul a ¸a a a locului, cˆteva cuvinte despre ce nu este ¸i ce nu veti putea g˘si ˆ aceast˘ carte: nu a s ¸ a ın a este deloc o rezumare a lucr˘rilor filosofilor romˆni ¸i nu puteti afla ˆ ınsa ceea ce a a s ¸ ıntr-ˆ ati putea afla foarte bine prin simpla lectur˘ a acestor lucr˘ri sau a unor monografii ¸ a a ¸i studii deja existente; nu este o prezentare exhaustiv˘ a filosofilor ¸i curentelor de s a s gˆndire din Romˆnia secolului al XX-lea (ci mai degrab˘ ˆ a a a ıncercarea de a surprinde ¸i s ˆ ¸elege numai cˆteva, foarte putine, nuclee ideatice mai semnificative, ˆ jurul c˘rora ınt a ¸ ın a s-au articulat spontan dispute, polemici, confrunt˘ri de opinii cu o anume relevant˘ a ¸a cultural˘) ¸i nu veti da ˆ aceast˘ carte peste ceva care s˘ semene a tratat ¸i nici m˘car a s ¸ ın a a s a a manual de istorie a filosofiei; nu este o separare a filosofilor unii de altii, spre analiza ¸ lor izolat-monadologic˘, ci tocmai punerea lor laolalt˘, pentru a-i ˆ ¸elege ¸i judeca a a ınt s ˆ ıntr-o sintez˘ mai ampl˘ ¸i mai fluid˘; nu este o lucrare pretins obiectiv˘, una din acelea a as a a ˆ care, la tot pasul, ¸i se d˘ de ˆ ¸eles c˘ lucrurile ˆ ın t a ınt a ınsele sunt cele ce se arat˘ ¸i vorbesc as ˆ paginile ei (ci un efort personal de ˆ ¸elegere a unor chestiuni extrem de ˆ alcite ın ınt ıncˆ din istoria cultural˘ romˆneasc˘ a ultimului secol) ¸i, ca atare, vor fi dezam˘giti toti a a a s a ¸ ¸ aceia care se a¸teapt˘, dup˘ lectura ei, la edific˘ri omnisciente ¸i judec˘¸i finale; pe s a a a s at scurt, aceast˘ carte este tocmai ceea ce este, ¸i nu a¸ vrea s˘ v˘ a¸teptati a g˘si ˆ a s s a a s ¸ a ıntrˆ ınsa ceea ce autorului nici nu i-a trecut prin cap s˘ pun˘ ˆ ea. Mai curˆnd decˆt o a a ın a a istorie a filosofiei romˆne¸ti“, ceea ce veti citi ˆ continuare este un scurt eseu istoricoa s ¸ ın ” filosofic, cu aplicatie particular˘ la natura, dimensiunile, consistenta, binefacerile, locul ¸ a ¸

" 7

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

¸i functia culturii filosofice ˆ viata intelectual˘ romˆneasc˘ a secolului al XX-lea. Nu o s ¸ ın ¸ a a a ˆ ınsumare de micro-monografii dedicate celor mai importanti filosofilor romˆni, ci mai ¸ a curˆnd o ˆ a ıncercare sintetic˘ de a plasa filosofia romˆneasc˘ a acesui secol ˆ ˆ a a a ın ıntregul culturii ¸i vietii sociale ˆ care ea a ap˘rut, de a-i urm˘ri functia cultural˘ ¸i civic˘, s ¸ ın a a ¸ as a adecvarea (sau nu) la mentalul cultural curent, prestigiul public (sau absenta lui) de ¸ care s-a bucurat filosoful romˆn tr˘itor ˆ acest secol, stimulentele, deregl˘rile sau a a ın a fantasmele culturale prilejuite de filosofie, spaimele, tristetile ¸i habitudinile suflete¸ti ¸ s s rationalizate prin filosofie, raportul filsofiei cu praxis-ul etic ¸i politic, ¸i alte lucruri ¸ s s asem˘n˘toare. a a Tehnic vorbind, am urmat de multe ori ˆ aceast˘ carte o modalitate oarecum indiın a rect˘, piezi¸˘ de ˆ alnire cu un autor sau cu o problem˘: al˘turi de scrierile filosofice a sa ıntˆ a a propriu-zise, am folosit abundent ¸i jurnale, memorii, m˘rturii, corespondent˘ pris a ¸a vat˘, eventual documente ale politiei secrete. Este, cred, o modalitate mai eficient˘ de a ¸ a a surprinde ˆ flagrant resorturile mai intime ale unui mental filosofic caracteristic, de ın a cerceta dezinhibat anumite habitudini intelectuale locale pe cˆt de profunde, ˆ astfel a ın de conditii, pe atˆt de nude ¸i nedisimulate. C˘ci ceea ce apare public ˆ ¸ a s a ıntr-o carte este numai o mic˘ parte din acel univers ciudat ¸i greu inteligibil care este personalitatea a s unui autor. ˆ sfˆr¸it, i se poate aduce acestei lucr˘ri obiectia c˘ ar contine prea multe ¸i prea In a s a ¸ a ¸ s ample citate, atˆt ˆ corpul propriu-zis al textului, cˆt ¸i ˆ notele ¸i ˆ acele addenda a ın a s ın s ın ˆ redate ˆ caractere cursive, de la sfˆr¸itul fiec˘rui capitol. Intr-adev˘r, din mai multe ın as a a puncte de vedere, ea este o carte-montaj. Or, dincolo de faptul c˘ o astfel de cartea montaj este, ˆ sine, un gen extrem de interesant, cartea de fat˘ nu e, la drept vorbind, ın ¸a decˆt povestea altor c˘rti ; o poveste ce nu putea fi spus˘ mai bine ¸i mai adecvat decˆt a a¸ a s a

" 8

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

tocmai dˆndu-le acestora prilejul, rˆnd pe rˆnd, s˘ se arate, s˘ ias˘ ˆ fat˘ ¸i, cu glas a a a a a a ın ¸a s propriu ¸i inconfundabil, s˘-¸i v˘deasc˘ partea lor de dreptate. La urma urmei, cartea s as a a aceasta este o ˆ ıncercare de a re-compune, de a a¸eza laolalt˘ o suit˘ de secvente din s a a ¸ viata ¸i din scrisul filosofic al unei epoci, ˆ speranta de a o face, chiar dac˘ ˆ ¸ s ın ¸ a ıntr-un chip imperfect ¸i provizoriu, s˘ reˆ s a ınvie sub ochii no¸tri, cu atmosfera, cu parfumul ¸i s s cu mizeriile ei cu tot.

" 9

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

1
Noi am fost ni¸te bezmetici, ni¸te nenorociti. ˆ ceea ce m˘ prive¸te, nu-mi pot s s ¸ In a s ” repro¸a c˘ am fost fascist. Dar lucrul ˘sta se poate repro¸a aproape tuturor celorlalti: s a a s ¸ Mihail Sebastian ˆsi p˘strase o minte lucid˘ ¸i o omenie autentic˘. Ce p˘cat c˘ nu mai ı¸ a as a a a este. Cioran e aici [la Paris], exilat. Admite c˘ a gre¸it, ˆ tinerete. Mi-e greu s˘-l iert. a s ın ¸ a A venit sau vine zilele astea [septembrie 1945] Mircea Eliade: pentru el, totul e pierdut, ˘ de vreme ce a ˆ ınvins comunismul . Asta e un mare vinovat. Dar ¸i el, ¸i Cioran, ¸i s s s imbecilul Noica, ¸i grasul Vulc˘nescu, ¸i atˆ¸ia altii (Haig Acterian!, Mihail Polihronis a s at ¸ ade) sunt victimele odiosului defunct Nae Ionescu. Dac˘ nu era Nae Ionescu (sau dac˘ a a nu se certa cu regele) am fi avut, ast˘zi, o generatie de conduc˘tori valoroas˘. Din a ¸ a a cauza lui, toti au devenit fasci¸ti. A creat o stupid˘, ˆ ¸ s a ınfior˘toare Romˆnie reactionar˘. a a ¸ a Al doilea vinovat este Eliade: la un moment dat era s˘ adopte o pozitie de stˆnga. a ¸ a Sunt de atunci cincisprezece ani: Haig Acterian, Polihroniade fuseser˘ comuni¸ti. Au a s murit din cauza prostiei lor ¸i ˆ ap˘¸ˆn˘rii. Eliade a antrenat ¸i el o parte din colegii s ınc˘ ata a s lui de generatie ¸i tot tineretul intelectual. Nae Ionescu, Eliade au fost ˆ ¸ s ıngrozitor de ascultati. Ce era dac˘ oamenii ˘¸tia ar fi fost mae¸tri buni. Pe lˆng˘ ei, Crainic nu ¸ a as s a a conteaz˘.“ (Eugen Ionescu apud Petreu 1999: 108–9) a [. . . ] Cum e ¸i de a¸teptat, ˆ acest capitol m˘ voi referi la legionarism – atunci cˆnd o s s ın a a voi face – mai cu seam˘ ca la un fenomen intelectual, care a iradiat ˆ afara domeniului a ın politic de referint˘: voi avea ˆ vedere texte, discursuri, documente, atitudini care, mai ¸a ın

" 10

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

mult sau mai putin explicit, agreau, justificau, sustineau, stimulau sau ap˘rau ceea ce ¸ ¸ a 1 spuneau/f˘ceau militantii – practicienii“ – legionari . (Aproape inutil s˘ mai spun c˘a ¸ a a ” i voi avea aici ˆ vedere mai ales pe cei care, ca intelectuali, activau ˆ sfera filosofiei.) ın ın Neˆ ındoielnic, exist˘ ¸i ˆ ˆ a¸i practica legionarismului o serie ˆ a s ın ıns˘s ınreag˘ de aspecte care a ar putea fi g˘site relevante pentru domeniul culturii filosofice din acea vreme, ˆ a a ıns˘ atingerea lor mai degrab˘ ar z˘d˘rnici decˆt ar servi scopurile lucr˘rii de fat˘: sintetic˘ a a a a a ¸a a ¸i introductiv˘ prin ˆ a¸i conceptia ei. Nu are, a¸adar, foarte mult˘ important˘, din s a ıns˘s ¸ s a ¸a 2 a punctul de vedere al prezentei lucr˘ri, cum anume a ajuns s˘ se constituie , s˘ se a a
E aproape unanim acceptat printre istoricii fenomenului faptul c˘ foarte greu poate fi vorba a despre existenta unei ideologii legionare, a unui program politic construit cu ˆ ¸ ıntentionalitatea ¸ – ¸i ˆ termenii – unui discurs politic modern. Legionarismul politic se baza mai curˆnd pe inspiratie, s ın a ¸ pe reactia ˆ ¸ ıntotdeauna spontan˘ ¸i presupus competent˘ ( m˘ va ˆ a¸a Domnul ce s˘ spun, atunci, a s a a ınv˘t a ” pe loc!“) a celor ce-l reprezentau ˆ contactul cu lumea social˘ exterioar˘: ... este greu de vorbit de ın a a ” o ideologie legionar˘, comparabil˘ cu cea liberal˘ ori ¸˘r˘nist˘, pentru simplul motiv c˘ legionarii au a a a ta a a a refuzat rationalitatea politic˘ minimal˘ presupus˘ de o ideologie. Mai bine zis, ei au opus ideologiei ¸ a a a adversarilor o nou˘ atitudine ˆ politic˘, tot a¸a cum au opus programului de actiune al celorlalti a ın a s ¸ ¸ un om nou. Diferenta corespunde, cred, celei clasice dintre retoric˘ ¸i politic˘, ori dintre persuasiune ¸ as a prin emotii (sentimente, imagini, mituri) ¸i argumentare prin idei. Nu ¸tiu dac˘ se poate spune care ¸ s s a din aceste proceduri este ˆ general mai bun˘: se poate ˆ a spune, cred, c˘ legionarii, recurgˆnd la ın a ıns˘ a a retoric˘, au renuntat ˆ practic˘ la a sustine idei politice. Citite ast˘zi, c˘rtile lui Corneliu Zeleaa ¸ ın a ¸ a a¸ Codreanu ¸i Horia Sima dezv˘luie o s˘r˘cie de idei uluitoare: slab˘ coerent˘ conceptual˘, nici o s a aa a ¸a a argumentare, nici o leg˘tur˘ cu realitatea, doar metafore fierbinti, simboluri atemporale, patos stilistic a a ¸ ¸i o permanent˘ ardoare mistic˘ ˆ cuvinte ¸i gesturi. Si unele ¸i altele fac parte din harisma lui s a a ın s ¸ s Codreanu ¸i, probabil, ¸i a altora. Multe m˘rturii ale contemporanilor confirm˘ forta de fascinatie a s s a a ¸ ¸ lui Codreanu, succesul a ceea ce legionarii ˆ si¸i produceau ca imagine despre sine.“ (Alexandrescu ın¸ s 1998: 201–2) 2 Exist˘ deja studii foarte competente ˆ acest sens (vezi, de exemplu, lucr˘rile lui Sorin Alea ın a
1

" 11

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

manifeste ¸i s˘ sfˆr¸easc˘ ˆ Romˆnia legionarismul, important este pentru mine aici s a as a ın a cum anume au r˘spuns unii dintre cei acre se ocupau cu filosofia ˆ acea epoc˘ la a ın a aceast˘ provocare: dac˘ ¸i mai ales cum au c˘zut ei ˆ ispit˘; cum anume s-a produs a as a ın a trecerea de la o gˆndire liber˘ la o gˆndire captiv˘“; ce a cˆ¸tigat ¸i ce a pierdut a a a a as s ” cultura filosofic˘ romˆneasc˘ prin faptul c˘ unii dintre cei mai str˘luciti reprezentanti a a a a a ¸ ¸ ai s˘i s-au apropiat de legionarism; cum a fost cu putint˘ ca aceast˘ cultur˘ filosofic˘ a ¸a a a a s˘ nu-¸i manifeste propriile mijloace de auto-ap˘rare, atunci cˆnd a fost confruntat˘ a s a a a cu spectacolul praxisului legionar; cum se constituie, cum se manifest˘ ¸i ce relevant˘ as ¸a are iresponsabilitatea ˆ domeniul intelectual, etc., etc.? ın Foarte general vorbind, [l]egionarismul este turnesolul statului ¸i al societ˘¸ii s at ”
xandrescu, Zigu Ornea, Marta Petreu, Francisco Veiga, Leon Volovici ¸.a., cuprinse ˆ Referintele“ s ın ¸ ” bibliografice, de la sfˆr¸itul volumului). Pentru conditiile particulare ale mediului politic romˆnesc as ¸ a interbelic care au favorizat aparitia legionarismului, am g˘sit foarte expresiv-relevant un pasaj din ¸ a lucrarea lui Sorin Alexandrescu: Legionarismul se na¸te din absurdul antiliberalism de dup˘ r˘zboi, s a a ” absurd pentru c˘ liberalismul repurta tocmai atunci succesele lui cele mai mari! Noii veniti ˆ poa ¸ ın litic˘ nu sunt ˆ a interesati de aspectele lui pozitive – de posibilitatea, de exemplu, de-a participa a ıns˘ ¸ pentru prima oar˘, datorit˘ noilor reforme, la economia ¸i gestionarea ¸˘rii – , ci de imperfectiunile a a s ta ¸ lui. Ace¸ti nou veniti – ¸˘rani, muncitori, intelectuali, mici burghezi – gˆndesc ¸i actioneaz˘ pe baz˘ s ¸ ta a s ¸ a a de resentiment fat˘ de puternicii zilei ¸i atac˘ ˆ ¸a s a ınver¸unat exact sistemul care i-a creat pe ei ˆ si¸i s ın¸ s ca cet˘¸eni: democratia liberal˘. Azi, datorit˘ triumfului mondial al liberalismului, ˆ ¸elegem mai at ¸ a a ınt u¸or ceea ce multi intelectuali ¸i cet˘¸eni nu puteau ˆ ¸elege atunci: societatea liberal˘ este cea mai s ¸ s at ınt a putin rea societate. Guvernarea liberal˘, care a creat Romˆnia Mare, creeaz˘ ˆ a atunci, paradoxal ¸ a a a ıns˘ (pentru noi), ¸i un curent resentimentar antiliberal, dup˘ cum explicabilul (pentru noi) semi-e¸ec s a s al guvern˘rii ¸˘r˘niste dintre 1928–1933 creeaz˘ un curent resentimentar antidemocratic ˆ genea ta a a ın re. Democratia romˆneasc˘ interbelic˘, imperfect˘ dar real˘ ¸i, ˆ plus, al˘turi de cea cehoslovac˘, ¸ a a a a a s ın a a democratia care se bucura de cea mai mare longevitate ˆ regiune, na¸te astfel monstrul care o va ¸ ın s devora: legionarismul.“ (Ibidem: 193–4)

" 12

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 13

romˆne¸ti. El nu inventeaz˘ nimic nou, ci aduce la suprafat˘, explicit, tot ceea ce a s a ¸a exista implicit, potential, ascuns ˆ societatea romˆneasc˘ ˆ a din secolul al XIX¸ ın a a ınc˘ lea: excluderi, prejudec˘¸i, mituri ˆ loc de politic˘, inexistenta unei societ˘¸i civile, at ın a ¸ at ruptura stat/societate etc.“ (Ibidem: 195) Mai mult decˆt atˆt, prin toate datele saa a le, legionarismul tr˘deaz˘ ˆ chip dureros o modernizare de suprafat˘ consumat˘ pˆn˘ a a ın ¸a a a a atunci ˆ Romˆnia, o modernizare – ˆ spiritul locul – oarecum formal˘, f˘r˘ modific˘ri ın a ın a aa a semnificative la nivelele mai profunde ale societ˘¸ii, culturii ¸i mentalului colectiv, acoat s lo unde activau straturile unui fond autohton arhaic (cel putin medieval) prea putin ¸ ¸ compatibil cu – ¸i permeabil la – solicit˘rile complexe ¸i derutante ale modernit˘¸ii: s a s at ˆ ¸elegerea ¸i respectarea alterit˘¸ii celuilalt, a opiniilor, trupului ¸i vietii sale private, ınt s at s ¸ pluralism politic ¸i cultural, tolerant˘ etnic˘, religioas˘, rasial˘, ¸.a.m.d., democratie ¸i s ¸a a a a s ¸ s domnia legii, un anumit relativism axiologic, liberalism economic, etc., etc. Or, toate acestea – raportate tocmai la un astfel de fond ¸i ˆ conditiile unei moderniz˘ri sus ın ¸ a perficiale ca cea petrecut˘ ˆ Romˆnia de la pa¸opti¸ti pˆn˘ la primul r˘zboi mondial a ın a s s a a a – sunt lucruri dificile ¸i epuizante, extrem de greu de asimilat ¸i de practicat ˆ chip s s ın spontan; ˆ sfˆr¸it, sunt lucruri rafinate ¸i nu o dat˘ ele pot s˘ par˘, unui ochi prea ın a s s a a a ata¸at traditiei, simple mofturi. Dar, mai cu seam˘, neputinta constant˘ de a le face s ¸ a ¸ a fat˘, ceea ce ˆ ¸a ınseamn˘ inexistenta lor practic˘, ˆ conditiile ˆ care mediul public este a ¸ a ın ¸ ın deja saturat de referirea constant˘ la ele ¸i de supozitia institutionalizat˘ c˘ ele exist˘ a s ¸ ¸ a a a deja, creeaz˘ ˆ cele din urm˘ o foarte serioas˘ ¸i persistent˘ nevroz˘ la scar˘ comunia ın a as a a a tar˘. (Din punct de vedere cultural-antropologic, omul este o fiint˘ care functioneaz˘“ a ¸a ¸ a ” pe baza spunerii adev˘rului: nu te tot poti auto-am˘gi f˘r˘ ca prin aceasta s˘ nu-ti a ¸ a aa a ¸ tulburi normalitatea, s˘ nu-ti pui ˆ primejdie propria-ti s˘n˘tate intelectual˘.) A¸a a ¸ ın ¸ a a a s ˆ at, ˆ aceste conditii, legionarismul n-a fost decˆt manifestarea virulent˘, exploziv˘, ıncˆ ın ¸ a a a

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

a unei asemenea nevroze. El a fost (ˆ a) o r˘zbunare iritat˘, o r˘bufnire zgomotoas˘ ınc˘ a a a a a acelui fond romˆnesc originar care s-a simtit provocat, ca s˘ nu spun jignit“, de tot a ¸ a ” 3 ceea ce se petrecea atunci ˆ Romˆnia . ın a (Si, f˘r˘ ˆ ¸ a a ındoial˘, nu doar legionarismul a reprezentat la noi revolta unui asemenea a fond arhaic primar. ˆ foarte multe din laturile sale – cultivarea insistent˘ a etnicului ¸i In a s a originii s˘n˘toase“, protocronismul, tracolatria, izolationismul politic, economic ¸i a a ¸ s ” cultural, suspiciunea oficializat˘ fat˘ de str˘ini ¸i str˘in˘tate“, resentimentul fat˘ de a ¸a a s a a ¸a ” alogeni – comunismul romˆnesc a ˆ a ınsemnat exact acela¸i lucru. Ca s˘ nu mai spun c˘ s a a o lupt˘ crˆncen˘ cu acest fond rebel – ¸i cu toate sechelele victoriilor“ lui temporare a a a s ” de pˆn˘ acum – se duce ast˘zi, pe multiple fronturi, chiar sub ochii no¸tri. Este ˆ a a a a s ınc˘ unul din motivele pentru care, ˆ a din primul capitol al lucr˘rii de fat˘, legam de un ınc˘ a ¸a astfel de conflict ˆ a¸i problema fundamental˘ a filosofiei romˆne¸ti“.) ıns˘s a a s ” Din punctul de vedere al genealogiei sale intelectuale ˆ a, legionarismul avea neıns˘ voie de un set de pre-conditii, unele de natur˘ strict local˘, iar altele legate de cultura ¸ a a european˘, ˆ care el s˘ se poat˘ insera cu succes. Cele mai importante dintre prea ın a a conditiile locale vizeaz˘ existenta unui context epistemologic ¸i lingvistic deja corupt ¸ a ¸ s prin constituirea unui limbaj festiv, de adulare, f˘r˘ nici un referent real, ¸i, ˆ genere, aa s ın prin practica unui discurs iresponsabil ˆ raport cu ceea ce se petrece ˆ viata public˘. ın ın ¸ a Nimic poate c˘ nu ar descrie mai bine ¸i mai sintetic istoria form˘rii unui asemenea a s a discurs decˆt un fragment din cartea lui Sorin Alexandrescu, Paradoxul romˆn: Cˆnd a a a ”
Totodat˘, la scara mai redus˘ a clasei culte, se poate spune c˘ [l]egionarismul este ¸i turnesolul a a a s ” intelectualit˘¸ii romˆne¸ti. O parte a ei r˘mˆne credincioas˘ culturii discursului critic care, teoretic, at a s a a a define¸te intelectualitatea, o alta se pr˘bu¸e¸te ˆ a ˆ abisul cultului personalit˘¸ii ¸i al (auto)sp˘l˘rii s a s s ıns˘ ın at s aa creierului.“ (Alexandrescu 1998: 196)
3

" 14

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 15

ˆ ıncepe discursul festiv ¸i discursul public de adulare ˆ Romˆnia? ˆ s ın a Inainte de 1866, nu ... S˘ ne referim atunci la R˘zboiul nostru de Neatˆrnare ¸i Povestea unei coroane de a a a s otel , ambele din 1899, ale lui Co¸buc, ca prime manifest˘ri ale discursului festiv? S˘ ¸ s a a fie Carol ˆ ıntemeietorul primul obiect al acestui nou discurs, ap˘rut ˆ afara spatiului a ın ¸ luptei politice, tocmai pentru c˘ Regele ˆ si, primul rege al Romˆniei, se afla ˆ afaa ınsu¸ a ın ra acestui spatiu? ... Sau s˘ ne referim la discursul zilnic liberal, pe care-l ridiculiza ¸ a Maiorescu pentru betia de cuvinte , ca prim exemplu de discurs festiv, adulator al ¸ unei personalit˘¸i ˆ afara meritelor ei obiective? Un anume discurs ziaristic liberal se at ın constituie rapid ˆ afara realit˘¸ii, ˆ sensul c˘ ignor˘ controlul referentului, al codului ın at ın a a comun cu cititorului, sau al traditiei (mai ales). Totul este permis, totul poate fi in¸ ventat, sub pretextul libert˘¸ii opiniei. Ric˘ Venturianu – sau prototipul lui – creeaz˘ at a a stilul iresponsabil ˆ pres˘, Catavencu ˆ politic˘, numai c˘ ˆ realitate, altfel decˆt ın a ¸ ın a a ın a ˆ Caragiale, acest stil nu r˘mˆnea o simpl˘ vorb˘rie ridicol˘ inofensiv˘, ci, integrat ın a a a a a a politicii de partid, devine fie cult al personalit˘¸ii (proprii), fie campanie de def˘imare at a a adversarului. O prim˘ faz˘ limbut˘ ˆ elocventa romˆneasc˘ ˆ a a a ın ¸ a a ınceteaz˘, zice a Maiorescu, dup˘ r˘zboiul din 1877, care i-a f˘cut pe romˆni s˘ simt˘ deodat˘ deosea a a a a a a birea dintre vorb˘ ¸i fapt˘ . ˆ timpul lui Carol I ambele efecte, cred, apar numai la as a In scar˘ mic˘. Dup˘ primul r˘zboi mondial discursul politic explodeaz˘ ¸i Ric˘ Venturiaa a a a as a nu ˆ ˆ ıl ınvinge pe Maiorescu.“ (Ibidem: 196) S˘ retinem de aici aceast˘ idee formidabil˘: a ¸ a a existenta unui stil iresponsabil, dar nu numai ˆ sens strict, la nivelul discursului, al ¸ ın modalit˘¸ii stricte de folosire a cuvintelor (de¸i nici aspectul acesta nu e deloc de neat s glijat, de vreme ce reaua folosire a cuvintelor nu e doar o gre¸eal˘ de limb˘, ci ¸i s a a s ” un chip de a face r˘u sufletelor“ [Platon, Phaidon, 115e]), ci ¸i ˆ a s ıntr-un sens figuratl˘rgit, mai ales ca stil curent uzitat la nivelul practicilor vietii intelectuale ˆ general: a ¸ ın

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

al modului de a ridica ¸i rezolva problemele, de a folosi argumentele ¸i a te raporta s s la adversarul de idei ( etica dezbaterii“), de a r˘mˆne – pe tot parcursul discutiei a a ¸ ” – ˆ propria ta arie de competent˘ ¸i de a respecta demersul celorlalte discipline ¸i ın ¸a s s vocatii ¸.a. De asemenea, tot ˆ categoria pre-conditiilor legate de contextul intelectual ¸ s ın ¸ local ar trebui plasat˘ ¸i posibila descendent˘ ideologic˘“ a legionarismului tocmai as ¸a a ” din acele tendinte de gˆndire, conservatoare ¸i izolationist-autohtoniste, care, dup˘ ¸ a s ¸ a unii comentatori, ar putea fi reperate pˆn˘ ¸i la Mihai Eminescu sau la mentorul s˘u a as a 4 junimist, Titu Maiorescu . Pe de alt˘ parte, exist˘ o alt˘ serie de pre-conditii, unele care vizeaz˘ contextul a a a ¸ a cultural ¸i intelectual european ˆ care au ap˘rut ¸i s-au format generatiile pe care le s ın a s ¸ avem ˆ vedere. Ele sunt legate atˆt de fapte istorice petrecute (primul r˘zboi mondial, ın a a de pild˘) care au produs mutatii ˆ modelele curente de rationalitate ale acelei lumi, a ¸ ın ¸ cˆt ¸i – eventual ca o consecint˘ – la unele schimb˘ri intervenite ˆ domeniul gusturilor a s ¸a a ın ¸i modelor“ intelectuale curente: Criza con¸tiintei europene a anilor ’90 ai secolului s s ¸ ” ” trecut, care a indicat o dislocare de proportii geologice ˆ modelele de gˆndire ¸i ˆ ¸ ın a s ın
... dac˘ mergem ˆ a ınapoi pe firul ideii autohtoniste-antioccidentaliste profesate de ideologii legio” nari, avem surpriza s˘ ajungem la Junimea ¸i la T. Maiorescu. Teoria formelor f˘r˘ fond a lui P.P. a s aa Carp ¸i T. Maiorescu a fost continuat˘ de ideologiile reactionare , dominante ˆ cultura romˆn˘ s a ¸ ın a a a sfˆr¸itului de secol XIX ¸i ˆ as s ınceput de secol XX. Eminescu, poetul Junimii, a fost, ˆ publicistica ın sa politic˘, traditionalist ¸i antieuropenist (ba, pe deasupra, ¸i xenofob, cu accente antisemite, ceea a ¸ s s ce ˆ diferentia radical de mentorul Junimii, apropiindu-l, ˆ schimb, de un junimist excentric. V. ıl ¸ ın Conta). ... fobia antioccidental˘ ¸i traditionalismul voivodal al lui Eminescu au fost continuate de a s ¸ A.C. Cuza (care i-a preluat ¸i r˘bufnirile xenobobe ¸i ˆ particular antisemite) ¸i de A.C. Popovici. s a s ın s Iar Eminescu, A.C. Cuza ¸i Vasile Conta ... au fost mae¸tri spirituali invocati de C.Z. Codreanu.“ s s ¸ (Petreu 1999: 100–101)
4

" 16

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

expresia artistic˘ ... a fost pe deplin ˆ art˘¸it˘ de intelectualii romˆni ˆ anii ’20 ai a ımp˘ as a a ın ˆ parte, lucrurile pot fi puse pe seama r˘zboiului. Cruzimea lui secolului nostru. ... In a ¸i distrugerile pe care le-a produs au discreditat ratiunea ¸i au subminat prestigiul s ¸ s civilizatiei occidentale. Marcati de aceste experiente, intelectualii romˆni au respins ¸ ¸ ¸ a rationalismul, reprezentat de Kant ¸i succesorii s˘i, care ˆ ¸ocaser˘ prin disperanta lor ¸ s a ıi s a neaderent˘ la lumea real˘. Ace¸tia s-au ˆ ¸a a s ındreptat pentru ˆ ındrumare c˘tre alte modele: a spre Nietzsche ...; spre Dilthey ¸i Einstein ...; spre Spengler ...; spre Ludwig Klages ...; s spre Heidegger ...; spre Freud .... Astfel, totul le-a ap˘rut acestor intelectuali romˆni a a a fi ˆ curgere, a fi vremelnic ¸i schimb˘tor. // ˆ c˘utarea de noi valori, ace¸tia ın s a In a s au ˆ ımbr˘¸i¸at cu patim˘ toate lucrurile venite din Orient. Un veritabil val de idei at s a irationaliste ¸i mistice p˘rea s˘ str˘bat˘ viata intelectual˘ romˆneasc˘. Veneau din ¸ s a a a a ¸ a a a Asia, ˆ special din India, dar ¸i din Europa. Al˘turi de budism ¸i yoga, de filosofia ın s a s cre¸tin˘ ¸i mistic˘, a¸a cum au fost ˆ a¸i¸ate de P˘rintii Bisericii, Kierkegaard ¸i s a s a s ınf˘t s a ¸ s Berdiaev au exercitat o profund˘ influent˘ asupra gˆndirii romˆne¸ti.“ (Hitchins 1996: a ¸a a a s 322)5
Iat˘: se ˆ ampl˘, ˆ acest context, un lucru nespus de interesant, de o ironie magistral˘: chiar a ıntˆ a ın a ¸i atunci cˆnd autohtoni¸tii no¸tri se mˆnie foarte ¸i se ridic˘ ˆ s a s s a s a ımpotriva ˆ ımprumuturilor din afar˘“, a ” ei nu fac, de obicei, decˆt s˘ reia ni¸te teorii n˘scute tocmai ˆ acea mult blamat˘ str˘in˘tate: Toti a a s a ın a a a ¸ ” [traditionali¸tii] se inspirau din curentele de idei, care se afirmaser˘ ˆ viata intelectual˘ european˘, ¸ s a ın ¸ a a ˆ a doua jum˘tate a secolului al XIX-lea ¸i la ˆ ın a s ınceputul secolului al XX-lea. Este poate paradoxal˘ a ˆ ındatorarea lor fat˘ de gˆndirea european˘ occidental˘, dat˘ fiind tendinta lor de a respinge institutiile ¸a a a a a ¸ ¸ politice ¸i economice apusene. Influenta Germaniei a fost cople¸itoare. Romanticii germani i-au ˆ a¸at s ¸ s ınv˘t pe traditionali¸tii romˆni s˘ aprecieze superioritatea culturii (definit˘ drept o expresie organic˘ , ¸ s a a a a unic˘ a spiritului comunit˘¸ii sau natiunii) asupra civilizatiei (conceput˘ ˆ principal ca progres a at ¸ ¸ a ın material sau tehnologic). Mai tˆrziu, sociologii germani au reˆ arit credinta traditionali¸tilor ˆ sat a ınt˘ ¸ ¸ s ın ca principal modelator ¸i protector al specificului national. De important˘ deosebit˘ a fost lucrarea lui s ¸ ¸a a
5

" 17

* ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë Este (ˆ a) o ironie teribil˘ faptul c˘ poate cea mai str˘lucit˘ generatie intelectual˘ ınc˘ a a a a ¸ a romˆneasc˘, cea care – prin cel putin doi reprezentanti ai s˘i (Mircea Eliade ¸i Emil a a ¸ ¸ a s Cioran) – avea s˘ lase o urm˘ ferm˘, indiscutabil˘ ˆ cultura mondial˘ a ultimului a a a a ın a secol, este totodat˘ ¸i generatia noastr˘ cea mai controversat˘, cea care, pe cˆt de bine as ¸ a a a ¸i de spornic a mers ˆ performante culturale, pe atˆt de mult a ajuns s˘ se lanseze ˆ s ın ¸ a a ın simpatii sau adeziuni fat˘ de mi¸c˘ri politice dintre cele mai dubioase6 . Aceasta ¸ine, ¸a s a t probabil, de o alt˘ ciud˘¸enie a destinului cultural romˆnesc, una care face ca aici a at a nimic s˘ nu poat˘ fi dus pˆn˘ la cap˘t, totul s˘ fie l˘sat undeva la mijloc: s˘ r˘mˆn˘ a a a a a a a a a a a neispr˘vit. Maiorescu se risipe¸te din prea mult˘ ˆ a s a ınzestrare ¸i rateaz˘ pesemne tocmai s a pentru c˘ avea toate ¸ansele s˘ nu rateze, filosofii de catedr˘ din generatia urm˘toare a s a a ¸ a se iau prea ˆ serios ¸i se usuc˘ ˆ ın s a ıntre c˘rti (atunci cˆnd nu se saboteaz˘ ˆ a¸ a a ıntre ei); pentru ca, ˆ sfˆr¸it, aceast˘ generatie – care, aparent, scap˘ de ceea ce le-a sl˘bit pe ın a s a ¸ a a
Ferdinand T¨nnies, Gemeinschaft und Gesellschaft (1887), care pream˘rea comunitatea , a¸a cum o a s era ea bazat˘ pe traditie ¸i leg˘turi naturale ˆ a ¸ s a ıntre membrii s˘i, drept o form˘ primar˘, organic˘, a a a a de viat˘ social˘, ¸i respingea societatea , care era v˘zut˘ ca fiind compus˘ din indivizi ce se al˘tur˘ ¸a a s a a a a a unul altuia prin simple relatii exterioare ¸i mecanice .“ (Hitchins 1996: 321) Dincolo de ironia ¸ s sa cu relevant˘ local˘, problema e mai serioas˘ decˆt ar putea s˘ par˘ la prima vedere c˘ci, a¸a cum ¸a a a a a a a s e ˆ a¸i¸at˘, ea trimite la ideea de finitudine a num˘rului de solutii posibile de (auto-)organizare ınf˘t s a a ¸ ˆ domeniul cultural: nu exist˘ decˆt un num˘r limitat de modalit˘¸i spirituale de existent˘, nu se ın a a a at ¸a pot inventa forme noi, ci – volens-nolens – se revine ˆ ıntotdeauna la un acela¸i set, finit, de solutii s ¸ functionale consacrate. ¸ 6 La sfˆr¸it celui de-al doilea r˘zboi mondial, Eugen Ionescu avea s˘ pronunte o judecat˘ extraas a a ¸ a ordinar de sever˘ ¸i de plastic˘ asupra generatiei sale, tocmai pe temeiul fund˘tuii politice ˆ care as a ¸ a ın aceasta intrase: este tocmai fragmentul pe care l-am ales drept motto-ul acestui capitol.

" 18

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

cele precedente – s˘-¸i umbreasc˘ str˘lucirea abandonˆndu-se unor fantasme politice as a a a de-a dreptul adolescentine. Una dintre cele mai frapante tr˘s˘turi ale acestei generatii este, cred, profundul ei aa ¸ somnambulism intelectual 7 , ¸i ˆ ¸eleg prin aceasta o suspendare a lucidit˘¸ii ¸i simtului s ınt at s ¸ critic pe care le presupune – ˆ ıntr-o m˘sur˘ mai mare sau mai mic˘ – exercitiul auca a a ¸ torial curent, o desconsiderare sistematic˘ a supozitiilor de rationalitate (inteligibilia ¸ ¸ tate) ale discursului, dublate de o supralicitare a disponibilit˘¸ilor fabulatorii, ludice at ¸i imaginativ-asociative ale comportamentului cultural. De la tonul ¸i stilul tulbures s oracular, asumat sibilinic, de la asertiunile apocaliptic-incontrolabile ¸i lexicul profetic ¸ s cel mai expresionist, ¸i pˆn˘ la propunerea explicit˘ a unor vaste programe de refors a a a ” mare a sufletului romˆnesc“, generatia criterionist˘ nu las˘ la o parte nimic din ceea a ¸ a a ce le-ar fi putut oferi materialul pentru constructia unei lumi paralele cu cea real˘, ¸ a a unui univers fantasmatic, liber“, gratuit, sublim“, un univers ˆ care ei s˘ poat˘ ın a a ” ” visa, s˘ se poat˘ juca ¸i bate cˆmpii la nesfˆr¸it. Cum de a fost cu putint˘ a¸a ceva? a a s a as ¸a s Pesemne c˘ faptul hot˘rˆtor, ˆ acest sens, a fost absenta, ˆ Romˆnia, a unui corpus a aa ın ¸ ın a de vechi traditii culturale, mature ¸i ˆndelung constituite, care s˘-i constrˆng˘ ¸i s˘-i ¸ s ı a a as a prind˘ ˆ chingile habitudinilor ei curente pe ace¸ti tineri atˆt de zglobii: c˘ci atunci a ın s a a cˆnd ai ˆ spate un ¸ir impun˘tor (ap˘s˘tor!?) de nume ¸i performante culturale de a ın s a aa s ¸ nivel superior, ¸i care ˆ¸i vin, toate, sub forma cople¸itoare a unui legat ce trebuie bine s ıt s p˘strat ¸i transmis cu grij˘ mai departe, ei bine, atunci nu-ti mai poti permite s˘ faci a s a ¸ ¸ a
Este foarte semnificativ c˘, peste ani, Noica va folosi exact acela¸i cuvˆnt pentru a[-¸i] descrie, a s a s ˆ fata discipolilor p˘ltini¸eni, starea de sigurant˘ intelectual˘ conferit˘ de neimplicare ˆ gesturi ın ¸ a s ¸a a a ın disidente riscante“: Ceea ce ne propune Andrei [Ple¸u] printr-un asemenea gest [articolul Rigorile s ” ” ideii nationale ¸i legitimitatea universalului ] este o form˘ de trezie proast˘ dintr-un somnambulism ¸ s a a profund.“ (subl. mea. – C.B.) (C. Noica apud Liiceanu 1997: 245–6)
7

" 19

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 20

orice ˆ domeniul cultural; chiar dac˘ ¸i-ai jura s˘ nu fii decˆt revolutionar ¸i rebel de-a ın at a a ¸ s pururi, ceea ce vei inventa ¸i scorni nu se va putea desf˘¸ura, de fapt, decˆt potrivit s as a unor reguli ale jocului deja existente, a unor reguli stabilite de altii, cu mult˘ vreme ˆ ¸ a ın urm˘, ¸i de care uneori nici m˘car nu e¸ti con¸tient. Or, generatia criterionist˘ s-a g˘sit a s a s s ¸ a a dintr-o dat˘ ˆ situatia absentei aproape oric˘ror reguli ¸i habitudini de acest fel: nu a ın ¸ ¸ a s avea decˆt s˘-¸i invente propriile reguli, pe care s˘ ¸i le respecte sau nu, s˘-¸i improvia as as as zeze o sum˘ de habitudini, cu care apoi, eventual, s˘ se delecteze ˆ alcˆndu-le. (Este, a a ınc˘ a pesemne, [ˆ a] unul din privilegiile paradoxale ale faptului de a tr˘i ˆ acest secol, ca ınc˘ a ın ¸i o veritabil˘ retet˘ de succes ˆ sofisticata cultur˘ apusean˘: din pre-modernitate, cel s a ¸ a ın a a mai la ˆ ındemˆn˘ ˆ¸i e s˘ ajungi direct ˆ avangard˘. Tocmai din cauza absentei unor a a ıt a ın a ¸ habitudini culturale constrˆng˘toare, poti experimenta liber formulele intelectuale ¸i a a ¸ s limbajele artistice cele mai ˆ aznete. A¸a se ¸i explic˘ cum tocmai dintr-o Romˆnie ındr˘ ¸ s s a a ˆ foarte multe privinte medieval˘ [ca mentalit˘¸i ¸i structuri socio-economice funın ¸ a at s damentale], ¸i relativ mimetic-incoerent˘ [ca forme culturale de suprafat˘], a putut s a ¸a s˘ provin˘ o seam˘ de in¸i care au revolutionat realmente modalit˘¸ile de expresie a a a s ¸ at artistic˘ ¸i intelectual˘ ale Occidentului vremii lor: Brˆncu¸i, Tzara, Voronca, Ionesas a a s co sau Cioran. Tocmai pentru c˘ erau atˆt de s˘lbatici“, ¸i neˆ anziti“ ˆ a de a a a s ımblˆ ¸ ınc˘ ” ” prea multele rigori traditionale, ace¸tia au putut s˘ se impun˘ acolo ¸i s˘-i ¸ocheze ¸ s a a s a s eficient pe occidentali. Este, desigur, ¸i cazul spaniolilor, al ru¸ilor, ¸i al marginas s s ” lilor de geniu“ ˆ general.) Criterioni¸tii se aflau astfel ˆ ın s ıntr-o conditie cultural˘ cum ¸ a nu se poate mai interesant˘: nu aveau nimic ˆ spate ¸i aveau totul ˆ a ın s ınainte. Puteau, a¸adar, s˘ fac˘ foarte mult, dup˘ cum, la fel de bine, puteau s˘-¸i frˆng˘ gˆntul. Erau s a a a as a a a permeabili la variile influente intelectuale posibile, se ˆ ¸ ındeletniceau cu lucruri nemaiauzite pˆn˘ atunci ˆ Tara Romˆneasc˘, ceea ce le conferea numaidecˆt un formidabil a a ın ¸ a a a

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 21

sentiment de auto-pretuire, nu lipsit – nici el – de o anume proiectie fantasmatic˘: ¸ ¸ a Membrii asociatiei Criterion au ˆ ¸ ımbr˘¸i¸at cu entuziasm ˆ at s ındemnurile lui Nae Ionescu ” de a tr˘i viata ¸i de a nu o reduce la formule abstracte. Mircea Eliade, Emil Cioran a ¸ s ¸i altii nu aveau nici un fel de dubii c˘ ei erau astfel misionarii unei noi spiritualit˘¸i s ¸ a at ˆ citeau pe Swedenborg, Kierkegaard, Sestov, ¸i fondatorii unor noi legi ¸i obiceiuri. Ii s s ¸ Heidegger, Unamuno ¸i Berdiaev; ˆ interesau orfismul, teosofia, misticismul oriental ¸i s ıi s traditiile arhaice; vorbeau despre providentiala misiune a generatiei lor; criticau f˘¸i¸ ¸ ¸ ¸ at s mediocritatea existentei burgheze ¸i denuntau materialismul ˆ toate formele sale de ¸ s ¸ ın manifestare. Misiunea lor, a¸a cum a fost definit˘ de Mircea Vulc˘nescu, a fost aces a a ea de a asigura unitatea sufletului romˆnesc , adic˘ s˘ aduc˘ cu sine reconstructia a a a a ¸ spiritual˘ a Romˆniei, a¸a cum generatia precedent˘ ˆsi ˆ a a s ¸ a ı¸ ındeplinise sarcina realiz˘rii a unit˘¸ii politice.“ (Hitchins 1996: 341) ˆ astfel de conditii, criterioni¸tii (cu cˆteva at In ¸ s a exceptii – Vulc˘nescu fiind poate cea mai ˆ ¸ a ınsemnat˘) s-ar fi simtit pesemne jigniti a ¸ ¸ dac˘ fi scris despre chestiuni mai precise, verificabile, dac˘ – bun˘oar˘ – ar fi c˘utat a a a a a s˘-¸i ˆ seasc˘ cˆteva din rudimentele ¸tiintelor socio-economice. Nici m˘car nu-¸i a s ınsu¸ a a s ¸ a s mai propuneau ca, ˆ ceea ce fac, s˘ realizeze un demers cu verificabilitate empiric˘, ın a a o cercetare obiectiv˘ ¸i impersonal˘ a faptelor de natur˘ social-economic˘, ˆ vederea as a a a ın g˘sirii unor eventuale solutii pragmatice. Prin urmare, sunt motive s˘ credem c˘, pu¸i a ¸ a a s ˆ fata unui repro¸ de felul celui adus de Virgil Nemoianu, ei l-ar fi luat drept suprem˘ ın ¸ s a laud˘: Dac˘ privim spre anii ’30 cu avantajul ˆ ¸elegerii retrospective, ni se pare a a ınt ” c˘ elita generatiei intelectuale tinere de atunci (criterioni¸tii ˆ spet˘) este ˆ multe a ¸ s ın ¸a ın privinte de o incompetent˘ ¸i de o ignorant˘ ie¸ite din comun. Tinerii ace¸tia atˆt de ¸ ¸a s ¸a s s a inteligenti nu ˆ ¸eleg nimic, dar absolut nimic din mecanismele socio-economice ale ¸ ınt istoriei, incultura ¸i naivitatea lor ˆ materie de structuri real-istorice este uluitoare. s ın

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

Eliade nu era cu nimic mai bun decˆt colegii s˘i de generatie, grup r˘sf˘¸at ¸i romana a ¸ a at s tic, plin de sine pˆn˘ la arogant˘, pentru care joaca, fantezia, bunul plac ˆ a a ¸a ınlocuiau judecata empiric˘ ¸i cump˘tat˘.“ (Nemoianu 2000: 35) Mai trebuie ˆ a spus c˘, ˆ as a a ıns˘ a ın vis˘ria, ˆ somnambulismul lor sibilinic, ace¸ti tineri – ce-i drept, ¸i pe fondul unei a ın s s instructii filosofice temeinice primite ˆ Bucure¸tiul interbelic – au avut viziunea“ ¸ ın s ” cˆtorva lucruri extraordinare, ceea ce mai tˆrziu avea s˘-i impun˘ decisiv ˆ lumea a a a a ın cultural˘ apusean˘, au simtit, ˆ a de pe atunci, cˆteva din acele fenomene culturaa a ¸ ınc˘ a le care, peste ani, vor c˘p˘ta cea mai mare actualitate ˆ sfera academic˘ ¸i literar˘ a a ın as a occidental˘: studierea profesionist˘ a traditiilor religioase extra-europene, a alchimiei, a a ¸ Budismului ¸i practicilor yoga, a filosofiei ¸i artei sanscrite ¸i, ˆ general, a civilizatiilor s s s ın ¸ ¸i religiilor Orientului (ˆ cazul lui Eliade); scepticismul estetizant, eseistica agreabil˘, s ın a filosofico-literar˘, ˆ ¸elepciunea“ fragmentar˘8 , ne-suficient˘ sie¸i – filosofie pentru a ınt a a s ” ” nefilosofi“!? – (ˆ cazul lui Cioran); absurdul lumii ˆ toat˘ nuditatea sa, inconsistenta ın ın a ¸ ultim˘ a lucrurilor, p˘mˆntul care fuge de sub picioare“ etc. (ˆ cazul lui Eugen Ioa a a ın ” nescu). (– Nu, nici vorb˘: a¸a ceva nu este protocronism, ci instinct cultural s˘n˘tos a s a a ¸i, mai ales, putere de a te afirma ¸i de a impune celorlalti propria-ti viziune asupra s s ¸ ¸ lucrurilor.) Pˆn˘ aici acest somnambulism ludic ¸i fantast nu ar avea ˆ a de ce s˘ aib˘ o a a s ınc˘ a a semnificatie politic˘. Se poate spune c˘ el este deocamdat˘, din punct de verede poli¸ a a a tic, neutru ¸i virgin. – S˘ ne gˆndim fie ¸i numai la Eugen Ionescu, un ins despre care s a a s
Cred c˘ filosofia nu mai este posibil˘ decˆt ca fragment. Sub form˘ de explozie. Nu mai e cu a a a a ” putint˘ s˘ te apuci s˘ elaborezi capitol cu capitol, sub form˘ de tratat. ˆ sensul acesta, Nietzsche a ¸a a a a In fost, ˆ cel mai ˆ ın ınalt grad, eliberator. El a fost cel care a sabotat stilul filosofiei academice, cel care a atentat la ideea de sistem.“ (Cioran 1993: 22)
8

" 22

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

numai rezonabil ¸i potolit nu se putea spune c˘ este (¸i s˘ ne gˆndim m˘car la acel s a s a a a monument al obr˘zniciei, ludicului ¸i delirului literar care este Nu [Ionescu 1991]!), a s ˆ a care, al˘turi de Mihail Sebastian ¸i alti ˆ a cˆ¸iva9 , v˘de¸te un instinct potiıns˘ a s ¸ ınc˘ at a s tic cum nu se poate mai s˘n˘tos ˆ contextul respectiv. Nu se poate ˆ a s˘ ocole¸ti a a ın ıns˘ a s acele tr˘s˘turi periculoase, cu semnificatie politic˘, ale somnambulismului intelectuaa ¸ a al caracteristic criterioni¸tilor: amoralismul ¸i iresponsabilitatea (ˆ sensului stilului s s ın ” iresponsabil“ de care vorbeam mai sus, pe urmele lui Sorin Alexandrescu). Aproape toti tinerii ace¸tia erau esteti, ludici, teribili¸ti10 , deliranti, pu¸i mereu pe ¸otii11 – ¸ s ¸ s ¸ s s ¸i, ˆ acest sens, erau iresponsabili. Putin le p˘sa, ˆ constructia discursului lor, de s ın ¸ a ın ¸ bunul simt literar, de referentul ¸i controlul realului, de orice postulat rezonabil al ¸ s comunic˘rii: important era s˘ ¸ochezi, chiar dac˘ astfel r˘mˆneai neˆ ¸eles (sau cu a a s a a a ınt atˆt mai bine!), s˘ atragi atentia cˆt mai multora asupr˘-ti12 , s˘ faci t˘r˘boi, s˘ obtii a a ¸ a a¸ a aa a ¸
Doar cˆ¸iva [dintre membrii generatiei ’27] – Petre Pandrea, Sebastian, Comarnescu, Eugen at ¸ ” Ionescu ¸i ... Bucur Tincu – n-au c˘zut ˆ capcana nationalismului interbelic.“ (Petreu 1999: 354) s ¸ a ın ¸ 10 Cred c˘ sunt putini oameni – chiar ˆ Germania – care s˘ aib˘ o admiratie mai mare pentru a ¸ ın a a ¸ ” Hitler decˆt mine.“ (E. Cioran apud Petreu 1999: 309) a 11 Un prim exemplu, semnificativ prin neverosimilitatea lui suprarealist˘: cu toate Cioran era legat, a intelectualmente, de Nae Ionescu poate mai mult decˆt de orice alt profesor din Romˆnia, ei bine, a a aflˆnd de una din arest˘rile sale, i-a trimis lui Eliade, de la Paris, o carte po¸tal˘ ˆ care m˘rturisea a a s a ın a c˘ arde de ner˘bdare s˘ se ˆ a a a ıntoarc˘ ˆ ¸ar˘ ca s˘ se poat˘ delecta din mˆnc˘rurile g˘tite cu sarea a ın t a a a a a a ” scoas˘ din ocn˘ de Nae Ionescu“ (Eliade 1997: 342) a a 12 Iat˘, de exemplu, ce comentariu ˆ ¸elege s˘ fac˘ Cioran dup˘ ce are loc noaptea cutitelor lungi“: a ınt a a a ¸ ” Umanitarismul este mai mult decˆt o iluzie, iar pacifismul este o simpl˘ masturbatie intelectual˘. ... a a ¸ a ” Se spune: nimeni n-are drept s˘ ia viata altuia, nimeni n-are drept s˘ verse sˆnge, nimeni nu poate a ¸ a a dispune de viata altuia! Omul este o valoare ˆ sine etc., etc ... Dar voi ˆ ¸ ın ıntreba pe oricine: ce a pierdut omenirea dac˘ s-a luat viata cˆtorva imbecili? ... Ar fi o crim˘ s˘ omori un Richard Strauss, pe un a ¸ a a a
9

" 23

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

¸i s˘ experimentezi“ (prin drogul care devine, f˘r˘ ˆ s a a a ındoial˘, un astfel de discurs fana ” tazant) o stare existential˘ perpetuu excitat˘ ¸i exploziv˘: Noi, tinerii ¸˘rii mele, ¸ a a s a ta ” tr˘iam ˆ Nebunie. A¸ezati ˆ a ın s ¸ ıntr-un colt al Europei, dispretuiti sau ignorati de ˆ ¸ ¸ ¸ ¸ ıntreaga lume, voiam s˘ facem s˘ se vorbeasc˘ despre noi. Pentru a reu¸i, unii se foloseau de a a a s revolver, altii debitau cele mai mari absurdit˘¸i, teoriile cele mai bizare.“ (E. Cioran ¸ at apud Petreu 1999: 396–7) Ei bine, mai ales aceste tr˘s˘turi ale somnambulismului aa lor profetic ˆ apropia primejdios de mult pe criterioni¸ti de o anumit˘ tr˘s˘tur˘ – ıi s a aa a similar˘ – ˆ alnit˘ ¸i la legionari: era pesemne chiar temeiul afinit˘¸ilor lor elective“ a ıntˆ a s at ” (atˆtea cˆte existau), ceea ce a f˘cut posibil˘, ˆ cele din urm˘, regretabila lor colaboa a a a ın a ¸ rare ¸i amestecare“ cu legionarii13 . (Iar din acest punct somnambulismul generatiei s ” criterioniste devine, f˘r˘ ˆ a a ındoial˘, vinovat.) Si anume, este vorba de ... o atitudine a ¸ ” general˘ a legionarilor: de-realizarea realit˘¸ii, punerea ˆ a at ıntre paranteze a cotidianului, refuzul perceptiei faptului concret ¸i concentrarea atentiei numai asupra abstractiilor, ¸ s ¸ ¸ ca ¸i fabricarea sublimului ca unic obiect al interesului prin ¸tergerea din real a acelor s s
Furtw¨ngler, pe un Klages, dar nu mi pare o crim˘ ˆ a distruge existenta cˆtorva indivizi ˆ care a a ın ¸ a ın dorinta de putere nu-¸i putea g˘si nici o satisfacere. ... A lua viata unor astfel de oameni, a v˘rsa ¸ s a ¸ a sˆngele unor astfel de bestii este o datorie. ... National-socialismului, pentru a fi o mi¸care serioas˘, a ¸ s a ˆ lipsea sˆngele.“ (E. Cioran apud Petreu 1999: 22–3) ıi a 13 Unul dintre primii intelectuali tineri ce trece la legionarism a fost un criterionist, Mihail Poli” hroniade (ˆ 1932). I-au urmat Cioran (ˆ noiembrie 1933), Eliade (ˆ 1936), Noica (ˆ 1938). Tot din ın ın ın ın interiorul grupului criterionist, Haig Acterian, Marietta Sadova, Dan Botta, Ar¸avir Acterian, Petre s Tutea; apoi, Vintil˘ Horia, Radu Gyr, P.P. Panaitescu, Traian Herseni etc. // Pe m˘sura ader˘rii la ¸ ¸ a a a ideologia legionar˘, ace¸ti tineli intelectuali, buni profesioni¸ti ai condeiului, propag˘, argumenteaz˘ a s s a a ¸i dezvolt˘, prin articolele lor, p˘rti ale doctrinei legionare. Eu sunt influentati de ideologia legionar˘, s a a¸ ¸ ¸ a ˆ preiau ideile, temele, formulele. Totodat˘, ei se ˆ alnesc cu legionarismul ˆ virtutea preg˘tirii lor ıi a ıntˆ ın a metafizice ...“ (Ibidem: 109–10)

" 24

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

fapte care ˆ contrazic. Perceptia lumii exterioare este aici complet obturat˘ de viziuıl ¸ a nea intern˘.“ (Alexandrescu 1998: 225) De precizat c˘, ˆ cazul unora dintre membrii a a ın generatiei criterioniste (dar nu numai al lor), somnambulismul lor intelectual s-a ¸i ¸ s suprapus pˆn˘ la indistinctie cu aceast˘ atitudine specific legionar˘ de de-realizare a a a ¸ a a realului: La toti [Eliade, Nae Ionescu, Cioran, Goga, Crainic ¸i altii], confuzia politi¸ s ¸ ” cului cu mitul (ori cu religiosul – sau ortodoxul) – a functionat ca o axiom˘. Atitudinea ¸ a de de-realizare a realit˘¸ii, ¸i deci de auto-am˘gire, a fost cvasi-general˘. // ˆ at s a a Intrebarea este ... cˆt anume din realitate ¸i cˆt s-au f˘cut c˘ nu v˘d. De¸i nu exclud deloc nici a s a a a a s cinismul, nici ipocrizia, mai mult decˆt evidente ˆ epoc˘, ipoteza mea este c˘ a existat a ın a a 14 atunci o real˘ cecitate politic˘, nejucat˘ ¸i nepref˘cut˘.“ (Ibidem: 241) Chiar dac˘ a a as a a a lumea politic˘ romˆneasc˘ a fost ˆ a a a ıntotdeauna predispus˘ spre asemenea ˆ alt˘toare“ a ın˘ ¸a ” deta¸˘ri de realul prozaic“ ¸i corupt“, ˆ cazul legionarismului fenomenul atinge cosa s ın ” ” ta lui maxim-absurd˘. Din acest punct de vedere, aproape c˘ legionarismul apare ca a a un fenomen estetic sui generis: el se bazeaz˘ ˆ cea mai mare parte pe inspiratie ¸i a ın ¸ s
Intr-o oarecare vecin˘tate epistemologic˘“ cu ideea lui Sorin Alexandrescu s-ar putea situa ¸i a a s ” o alt˘ ipotez˘ asupra legionarismului, cea lansat˘ de Virgil Nemoianu, ¸i aume prin plasarea lui ˆ a a a s ın ˆ ındelungata traditie a neoplatonismului ˆ cultura romˆn˘, filosofie care, ˆ cazul mi¸c˘rii legionare, ¸ ın a a ın s a ar fi ajuns la o versiune oarecum degenerat˘ a sa: Neoplatonismul, ca ¸i orice platonism ˆ genere, a s ın ” implica pericole grave: dac˘ nu sunt ele neap˘rat totalitarism in nuce, cum s-a pretins uneori, poart˘ a a a totu¸i ˆ sine potenta acestuia. Ele pot, ˆ numele spiritului, ¸i al sperantei utopice, ˆ numele ˆ s ın ¸ ın s ¸ ın ınaltelor valori, al c˘ut˘rii elitare, chiar ¸i al imaginatiei dezl˘ntuite, s˘ actioneze ca o furtun˘ pustiitoare. a a s ¸ a ¸ a ¸ a Interpretat ˆ litera sa, neoplatonismul poate ajunge solul pe care vor cre¸te forme de fanatism ¸i de ın s s respingere a lumii. Or, din p˘cate, ˆ cultura romˆn˘ nu au putut fi evitate aceste erori. Legionarismul a ın a a ... ar putea fi un simplu episod dac˘ nu ar fi fost solidar cu anume aspecte mai vaste ale mentalit˘¸ii a at romˆne¸ti (cum ar fi ...: utopismul edenic, nemultumirea fat˘ de propria evolutie ¸i altele) ¸i nu le-ar a s ¸ ¸a ¸ s s fi dat glas violent.“ (Nemoianu 2000: 259–60)
14ˆ

" 25

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

facult˘¸i fabulatorii; pe harisma personal˘, indicibil˘ ¸i pe geniul“ liderului suprem; at a as ” pe instituirea unui ˆ ıntreg univers simbolic ¸i a unei imagologii extrem de sofisticate (fis gura arhanghelului, a luptei ˆ ıngere¸ti primordiale, sˆngele15 , glia, moartea16 , Romˆnia s a a asemeni soarelui sfˆnt de pe Cer“, etc.); f˘r˘ a mai vorbi de acea des˘vˆr¸it˘ ¸tiint˘ a aa a a s a s ¸a ” a punerii ˆ scen˘ de care se foloseau cu toate ocaziile17 sau de zonele lexicale foarte ın a speciale la care apelau atunci cˆnd ˆsi concepeau discursurile18 . E un fenomen curios de a ı¸ estetism politic: Francisco Veiga chiar vorbe¸te despre un model romantic-estetizant“ s ” ˆ cazul lor (Veiga 1993: 80 ¸i urm.), pentru ca, la un moment dat, s˘ confirme exın s a
Legionarul iube¸te moartea, c˘ci sˆngele lui va servi pentru pl˘m˘direa cimentului Romˆniei s a a a a a ” legionare.“ (C.Z. Codreanu apud Petreu 1999: 75) 16 ˆ In 1937–1938, tema cea mai popular˘ printre legionari era moartea. Modelul exemplar ˆ cona ıl ” stituie moartea lui Mota ¸i Marin. Cuvintele lui Mota – cea mai puternic˘ dinamit˘ e propria ta ¸ s ¸ a a cenu¸˘ – deveniser˘ liter˘ de evanghelie. O bun˘ parte din activitatea legionar˘ consta ˆ slujbe, sa a a a a ın parastase, posturi negre ¸i rug˘ciuni. Si cea mai patetic˘ ironie a acelei prim˘veri 1938 a fost c˘ s a ¸ a a a nimicirea singurei mi¸c˘ri politice romˆne¸ti care lua ˆ serios cre¸tinismul ¸i biserica a fost ˆ s a a s ın s s ınceput˘ a sub obl˘duirea Patriarhului Miron.“ (Eliade 1997: 349) a 17 ˆ In fruntea partizanilor s˘i c˘lare, ... liderul legionar ˆ convoac˘ pe ¸˘rani ˆ fata bisericilor a a ıi a ta ın ¸ ” din sate ca ¸i cum le-ar lua drept martori. Li se adreseaz˘ cu discursuri scurte, dar electrizante, ¸i s a s apoi pleac˘ din nou, ˆ mare grab˘. Prefer˘ atitudini exagerate, gestica, discursul non-verbal. El a ın a a ˆ si observ˘ rezultatele produse asupra populatiei acelor sate ˆ ınsu¸ a ¸ ındep˘rtate: Lumea a r˘mas foarte a a nel˘murit˘ de aceast˘ aparitie de fantom˘, care vorbe¸te ¸i apoi dispare. Discursurile au un anumit a a a ¸ a s s halo milenarist: sunt suficient de vagi pentru ca oricine s˘-¸i poat˘ ˆ si promisiunea ca pe o dorint˘ as a ınsu¸ ¸a ˆ ındeplinit˘ ... Avangarda c˘lare purta, cusute pe piept, cruci de pˆnz˘ alb˘ ¸i arbora cruci de lemn. a a a a as A fost un spectacol preg˘tit cu precizie militar˘ ¸i cu o scenografie simpl˘, dar de efect...“ (Veiga a a s a 1993: 112–6) 18 Vezi, ˆ acest sens, excelenta analiz˘ f˘cut˘ de Sorin Alexandrescu discursurilor lui C.Z. Codreanu ın a a a (Alexandrescu 1998).
15

" 26

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

plicit ipoteza lui Sorin Alexandrescu privind tendinta patologic˘ a legionarilor de a ¸ a ˆ cele din urm˘, cˆnd totul p˘rea c˘ se scufund˘, [Codreanu] s-a de-realiza realul“: In a a a a a ” ” refugiat ˆ acel alter ego mistic, ca ultim viraj spre suprema irealitate.“ (subm. mea. ın – C.B.) (Veiga 1993: 325) Pe de alt˘ parte, s-ar mai putea contura, fie ¸i schematic, ˆ a o ipotez˘ ˆ privinta a s ınc˘ a ın ¸ aderentei acestei generatii la legionarism. Este, de fapt, o ipotez˘ oarecum comple¸ ¸ a mentar˘ ¸i nu aternativ˘ fat˘ de cea a somnambulismului intelectual“ propus˘ mai a s a ¸a a ” sus. Ea se bazeaz˘ pe un anumit topos al conditiei intelectualului ˆ epoca modern˘ a ¸ ın a (de la Pascal ¸i Montaigne, prin Nietzsche, culminˆnd apoi ˆ secolul al XX-lea): este s a ın topos-ul unei conditii fragile ¸i perpetuu amenintate, ˆ ¸ s ¸ ındep˘rtat˘ – prin chiar natura a a ˆ ındeletnicirii sale curente – de sevele“ viguroase ale lumii reale“, este topos-ul unei ” ” conditii marcate iremediabil de vulnerabilitate, melancolie ¸i sl˘biciune – dar mai cu ¸ s a seam˘ de con¸tiinta lor acut˘. Potrivit supozitiilor acestui topos (constituit treptat, a s ¸ a ¸ pe tot parcursul epocii moderne, pˆn˘ la cristalizarea sa superioar˘ din zilele noastre) a a a intelectualul, cu cˆt este mai mult ¸i mai temeinic astfel, adic˘ cu cˆt se dedic˘ mai a s a a a autentic ¸i mai exclusiv ˆ s ındeletnicirilor c˘rtur˘re¸ti ¸i exercitiului reflexiv, cu atˆt mai a a s s ¸ a putin mai r˘mˆne el apt s˘ se ˆ art˘¸easc˘ din resursele vitalit˘¸ii ¸i, ˆ genere, din ¸ a a a ımp˘ as a at s ın deliciile vitaminizante ale unei existente obi¸nuite“. Petrecˆndu-¸i tot timpul printre ¸ s a s ” c˘rti ¸i cuvinte, confiscat ¸i st˘pˆnit de ceea ce scrie, el ajunge ˆ curˆnd s˘ se usua¸ s s a a ın a a ” ce“ ¸i s˘ se acreasc˘“, s˘ r˘t˘ceasc˘ pururea cu capul ˆ nori“, f˘r˘ a mai ¸ti s˘ se s a a a aa a ın aa s a ” ” bucure de realitatea consistent˘ a lucrurilor, ¸i s˘-¸i simt˘ p˘mˆntul ferm sub picioaa s as a a a ” re“. Or, toate acestea ajung, ˆ cele din urm˘, s˘-i induc˘, compensatoriu, o fascinatie ın a a a ¸ ascuns˘ pentru tot ceea este (sau cel putin pare a fi) puternic, ferm ¸i viguros, mai a ¸ s cu seam˘ pentru fenomenele de putere politic˘; ˆ induc o simpatie secret˘ (chiar dac˘ a a ıi a a

" 27

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

numai intelectual˘) pentru cei se ˆ a ındeletnicesc cu practicarea acestei puteri, dac˘ nu a chiar (uneori) ¸i o propensiune spre urm˘rirea ¸i savurarea spectacolelor fortei brus a s ¸ te. E probabil modalitatea prin care, ˆ metabolismul intim al vietii lor suflete¸ti ¸i ın ¸ s s emotionale, intelectualii profesioni¸ti de acest fel ajung s˘ obtin˘ un anumit echilibru ¸ s a ¸ a salvator. Or, aplicat˘ generatiei criterioniste, aceast˘ ipotez˘ ar putea explica, ˆ a ¸ a a ıntr-o anumit˘ m˘sur˘, fascinatia, iar apoi seductia“, ˆ care – pˆn˘ ¸i cei mai str˘luciti a a a ¸ ¸ ın a a s a ¸ ” reprezentanti ai ei – au c˘zut fat˘ de ¸anto¸ii purt˘tori ai c˘me¸ilor verzi cu banderol˘, ¸ a ¸a t ¸ s a a s a aprigi mˆnuitori de pistoale ¸i de vorbe goale. O sl˘biciune fundamental˘, congenital˘ a s a a a conditiei lor culturale – acea melancolic˘ insuficient˘ existential˘ pe care ¸i-o d˘, ˆ ¸ a ¸a ¸ a t a ın genere, ˆ ındeletnicirea cu lucrurile intelectuale – i-a f˘cut pesemne s˘ caute viata, fapta, a a ¸ tr˘irea, patosul ¸i emotia ˆ afara propriilor domenii, ˆ locurile unde o des˘vˆr¸it˘ a s ¸ ın ın a as a inabilitate practic˘ ˆ f˘cea s˘ cread˘ c˘ le-ar putea afla. De altfel, o explicatie de a ıi a a a a ¸ acest fel ˆ ıncearc˘ ¸i Marta Petreu atunci cˆnd vrea s˘ ˆ ¸eleag˘ fascinatia exercitat˘ as a a ınt a ¸ a de legiorani asupra lui Cioran: ... ata¸area entuziast˘ a lui Cioran de ideile r˘zboiului s a a ” ¸i revolutiei este un fenomen compensator. Bolnav, fragil, singur ¸i politicos, Nietzs ¸ s sche l˘uda s˘n˘tatea, forta, virilitatea, brutalitatea, absenta milei, vointa de putere . a a a ¸ ¸ ¸ A¸a cum filosofia lui Nietzsche este una compensatoare, ¸i pledoaria lui Cioran pens s tru violenta istoric˘ se na¸te prin r˘sturnarea unei psihologii (individuale ¸i sociale) a ¸ a s a s cumsec˘deniei , care, pentru c˘ n-a dat roade, nu se mai suport˘ pe sine.“ (Petreu a a a 1999: 186) Aproape inutil s˘ mai spun c˘ orice ipotez˘ de acest fel – fie cea a somnamblismului a a a ” intelectual“, a conditiei slabe“, sau oricare alta – chiar dac˘ explic˘ ceva, nu scuz˘ ¸ a a a ” nimic. Chiar dac˘, epistemic, am putut situa f˘cutele ¸i spusele/scrisele membrilor a a s acestei generatii ˆ ¸ ıntr-un context explicativ-ˆ ¸eleg˘tor, exist˘ o transparent˘ stringent˘ ınt a a a ¸a

" 28

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

etic˘ care nu-i absolv˘. C˘ci, ˆ astfel de situatii, a ˆ ¸elege“ nu mai ˆ a a a ın ¸ ınt ınseamn˘ a a ” ” ierta“. Da, erau incon¸tienti ¸i ludici, deliranti ¸i profetici, nebuni“ ¸i fanta¸ti; erau s ¸ s ¸ s s s ” demiurgici ¸i, ˆ fierbinteala scrisului lor, d˘deau foc lumii dimineata iar dup˘-amiz˘ s ın ¸ a ¸ a a o f˘ceau la loc. Erau r˘sf˘¸atii clipei, ai unei clipe ce p˘rea c˘ nu se mai termin˘ a a at ¸ a a a vreodat˘, ¸i ai unui timp din care-¸i luau toate semnele c˘ au dreptate: iar dac˘ nu a s s a a mai g˘seau semne, ˆsi construiau singuri aceast˘ dreptate – ei, cei care ˆ a nu erau a ı¸ a ınc˘ aceia care, peste ani, vor fi iremediabil otr˘viti de remu¸care (fie c-au spus-o, fie c˘ a ¸ s a nu). C˘ci – ˆ spatele tuturor acestor n˘zdr˘v˘nii ¸i revolutii de hˆrtie, ˆ tot timpul a ın a a a s ¸ a ın acesta – st˘tea ¸i ˆ a¸tepta, ne-gr˘bit˘, r˘bd˘toare: vina. a s ıi s a a a a Cu toate acestea, generatia criterionist˘ r˘mˆne poate cea mai str˘lucit˘ generatie ¸ a a a a a ¸ intelectual˘ din toat˘ Romˆnia modern˘. Performantele celor mai importanti dintre a a a a ¸ ¸ membrii ei au provocat, pur ¸i simplu, o mutatie la nivelul datelor fundamentale ale s ¸ culturii noastre reflexive ¸i au ˆ s ınsemnat probabil prima ˆ ıncercare serioas˘ de transgrea sare a localismului ¸i particularismului cultural romˆnesc c˘tre o posibil˘ valorificare s a a a universal˘ a lor. Or, ˆ toate cele de mai sus, ca ¸i ˆ cele ce urmeaz˘, am avut ˆ vea ın s ın a ın dere, mereu, acest lucru. Vina adˆnc˘ ¸i culpa politic˘ f˘r˘ echivoc ˆ care se afl˘ unii a as a aa ın a dintre cei mai str˘luciti reprezentanti ai acestei generatii sunt, ˆ a ¸ ¸ ¸ ıntr-o anumit˘ m˘sur˘, a a a r˘zbunate“ de ˆ si performantele literare, academice ¸i filosofice extraordinare pe a ınse¸ ¸ s ” care ei le-au v˘dit mai tˆrziu. Sigur c˘ da: [e]ste foarte u¸or s˘ spunem azi c˘ Cioran a a a s a a ” a gre¸it. Si lui i-a fost limpede, dup˘ 1945, c˘ a gre¸it. Atunci, ˆ epoc˘, ˆ a, el nu s ¸ a a s ın a ıns˘ ¸tia c˘ gre¸e¸te, c˘ scrie lucruri de care, mai tˆrziu, o s˘-i par˘ r˘u ¸i o s˘-i fie ru¸ine.“ s a s s a a a a a s a s (Petreu 1999: 254) Acum, el ¸i toti ceilalti au luat cu sine ˆ mormˆnt vina, dar ne-au s ¸ ¸ ın a l˘sat nou˘ ˆ a a ıncercarea ei de r˘scump˘rare. a a [. . . ]

" 29

* ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë Constantin Noica (1909–1987)19 este un caz mai special. La el, ˆ chip ˆ a ¸i mai ın ınc˘ s provoc˘tor, teribilismul ia tocmai forma sofisticat˘ a unui conformism social ap˘sat ¸i a a a s auto-ironic, a unei cumintenii suspecte ¸i nitel parodice – ˆ felul acelei politeti care, ¸ s ¸ ın ¸ prea insistent urm˘rite, traduce, de fapt, suprema impolitete. Iat˘ o secvent˘ gr˘itoare, a ¸ a ¸a a povestit˘ de Mircea Eliade: ... aflasem de la prieteni comuni experientele universitare a ¸ ” ˆ primul an, urmase neregulat cursurile ¸i citise, la ˆ amplare, ce-i ale lui C. Noica. In s ıntˆ c˘zuse ˆ mˆn˘; era pe atunci, cum m˘rturisea el, zˆmbind, mai tˆrziu, monden . ˆ a ın a a a a a Ii pl˘cea s˘ danseze ¸i nu lipsea de la nici o petrecere. Dup˘ ˆ a a s a ıncheierea anului, ˆ var˘, ın a ˆsi d˘du seama c˘ nu se alesese cu nimic. S-a hot˘rˆt atunci s˘-¸i organizeze viata ı¸ a a aa as ¸ ¸i studiile ˆ s ıntr-un chip inteligent. ... S-a hot˘rˆt deci s˘ ˆ ¸e temeinic filozofia. Si-a aa a ınvet ¸ ˆ ıntocmit un program ¸i s-a ¸inut de el pˆn˘ la doctorat. Cˆnd, toamna, s-au redeschis s t a a a cursurile, Dinu Noica era acolo, ˆ prima banc˘ (venise cu o jum˘tate de ceas mai ın a a devreme ca s˘-¸i poat˘ alege locul cel mai bun), cu caietul de note pe genunchi. A as a urmat cu o neclintit˘ regularitate cursurile pe care le alesese. Se apucase s˘ ˆ ¸e a a ınvet grece¸te ¸i citea, ˆ fiecare zi, un anumit num˘r de ore, un clasic al filosofiei. A¸a s s ın a s a citit de patru ori Critica ratiunii pure. Nu mai citea ca s˘ se informeze, ci ca s˘ ¸ a a ˆ ¸eleag˘, s˘ ˆ ¸e cum filosofau cei mari – Platon, Aristot, Kant, Hegel.“ (Eliade ınt a a ınvet 1997: 226) A¸a stˆnd lucrurile, viata lui Noica se subtiaz˘ treptat, aproape pˆn˘ la s a ¸ ¸ a a a
Principale lucr˘ri filosofice: Mathesis sau bucuriile simple (1934), De caelo (1937), Schit˘ pena ¸a tru istoria lui cum e cu putint˘ ceva nou (1940), Rostirea filosofic˘ romˆneasc˘ (1970), Sentimentul ¸a a a a romˆnesc al fiintei (1978), Spiritul romˆnesc ˆ cump˘tul vremii. Sase maladii ale spiritului cona ¸ a ın a ¸ temporan (1978), Devenirea ˆ ıntru fiint˘ (1981), Cuvˆnt ˆ ¸a a ımpreun˘ despre rostirea romˆneasc˘ (1987) a a a ¸.m.a. s
19

" 30

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 31

aneantizare, dar numai ¸i numai pentru a se transsubstantia ˆ livresc, ˆ s ¸ ın ıntr-o stranie viat˘ de hˆrtie: Nu am biografie. Am numai c˘rti. Licenta la 23 de ani, apoi un an ¸a a a¸ ¸ ” de matematici ¸i doi ani de bibliotecar la facultate. ... Am refuzat orice ˆ s ımplinire ˆ ın social, ¸i am f˘cut-o f˘r˘ ipocrizie, cu voluptate. La 25 de ani am refuzat asistenta lui s a aa ¸ P.P. Negulescu; m-am retras la Sinaia ¸i am tradus opt romane politiste la Editura s ¸ Herz. Sigur c˘ era o form˘ de teribilism. Am tr˘it de atunci 30 de ani ˆ margine, a a a ın o viat˘ pe care la ˆ ¸a ınceput mi-am ales-o, apoi, dup˘ ’48, am primit-o, impus˘, ca a a pe o bucurie – ¸i tot ca pe o bucurie am simtit ultimii ani de ˆ s ¸ ınchiasoare. ... Orice ˆ ımplinire, alta decˆt ˆ c˘rti – profesoratul, un mariaj reu¸it, c˘l˘toria – m-ar fi pierdut a ın a ¸ s aa poate. C˘rtile sunt m˘rturia s˘n˘t˘¸ii mele ¸i orice altceva a¸ fi f˘cut, orice ˆ a¸ a a a at s s a ımpolinire a¸ fi avut m-ar fi f˘cut s˘ regret viata ˆ forma pe care deja am tr˘it-o. ... Nu am s a a ¸ ın a avut profesori, nu m-a confiscat nimeni, nu m-a preluat nimeni cu gˆndul lui, nici a Nae Ionescu aici, care pendula ˆ ıntre logic˘ ¸i teologie, nici Brunschvicg ˆ Franta, cu as ın ¸ care mi-a¸ fi putut face teza (Schit˘ pentru istoria...), nici Hartmann sau Heidegger. s ¸a Con¸tiinta uneltelor o aveam singur ¸i am crescut, ˆ gˆndul meu, doar cu cei 10–12 s ¸ s ın a mari din istoria filosofiei. Am debutat ˆ istoria filosofiei sub auspiciile lui Descartes. ın Leibniz ¸i Kant (problematica lui Mathesis era venit˘ din contactul cu ei, cu primul s a ˆ special) ¸i am r˘mas mult˘ vreme cople¸it de istoria filosofiei. ˆ De caelo ¸i Jurnal ın s a a s In s eram ˆ a foarte timid. ˆ ınc˘ Intre 1945 ¸i 1950 s-a petrecut lucrul care m-a f˘cut s˘ ies s a a deasupra istoriei filosofiei, s˘ aleg ¸i s˘ m˘ simt liber. Poate ˆ a s a a ıncepusem chiar ˆ ınainte, cu cele Dou˘ introduceri ¸i o trecere la idealism, dar decisiv am simtit schimbarea a s ¸ dup˘ ce l-am reluat pe Platon ˆ original ¸i am v˘zut c˘-l pot citi altfel. De aici a ın s a a a ie¸it interpretarea la Lysis. Dac˘ am avut o reu¸it˘, ˆ filosofie, singurul loc unde s a s a ın ˆ ımplinirea e f˘r˘ mutilare (dar ¸i f˘r˘ un continut anume), este pentru c˘ am avut aa s aa ¸ a

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

norocul e¸ecului ˆ punctele unde reu¸ita mutileaz˘. ... Toate aceste e¸ecuri s-au v˘rsat s ın s a s a ˆ filosofie ¸i au contribuit, s˘ spunem, la reu¸it˘. Am avut deci norocul unei singure ın s a s a vocatii, singura ˆ care obtii ˆ ¸ ın ¸ ımplinirea f˘r˘ mutilare, senzatia adev˘rului plin.“ (C. aa ¸ a Noica apud Liiceanu 1997: 27–8) Retrospectiv, Noica se tot alint˘ contemplˆndu-¸i a a s ¸i monumentalizˆndu-¸i calea urmat˘, proclamˆnd-o – putin agasant ¸i copil˘ros – s a s a a ¸ s a drept singura modalitate auto-paideic˘ cu adev˘rat valabil˘. Astfel, peste ani, el le a a a vorbea discipolilor s˘i p˘ltini¸eni despre ... tema marilor bulevarde ˆ cultur˘, felul a a s ın a ” pe care ¸i l-a ales el [Noica] de a tr˘i cultural, digerˆnd esentialul, spre deosebire de s a a ¸ Cioran ¸i Mircea Vulc˘nescu, care l-au complexat toat˘ tineretea cu lecturile totale s a a ¸ ale secunzilor. Eu citeam Chateaubriand, ¸i Cioran ˆ vorbea ore ˆ s ımi ıntregi despre literatura cumnatului acestuia ... despre L´on Bloy, din care eu nu citisem un rˆnd. e a ˆ Incercam s˘ ¸in pasul cu ei, dar nu reu¸eam; ast˘zi ˆ a t s a ıncep s˘ cred c˘ nu am gre¸it a a s alegˆnd bulevardele culturii. Cioran a sfˆr¸it ˆ aforistic˘, iar Mircea Vulc˘nescu, dac˘ a a s ın a a a ar fi tr˘it, ar fi f˘cut pesemne oper˘ de enciclopedist, nu de speculatie.“ (Ibidem: 48) a a a ¸ Atˆt deocamdat˘ despre Noica. C˘ci pentru ca adev˘rata poveste Noica s˘ poat˘ a a a a a a ˆ ıncepe a se derula – pentru ca adev˘rata sa insertie ˆ cultura filosofic˘ romˆneasc˘ a ¸ ın a a a s˘ se poat˘ petrece propriu-zis – mai trebuiau s˘ treac˘ ni¸te ani. Iat˘, considerat˘ a a a a s a a retrospectiv, o r˘spˆntie nespus de interesant˘, unde se aflau – atunci, la ˆ a a a ınceputul anilor ’40 – ace¸ti trei tineri, cei mai furio¸i ai generatiei lor: Eliade ¸i Cioran tocs s ¸ s mai ˆsi sfˆr¸eau fulminanta carier˘ romˆneasc˘, pentru a se preg˘ti s˘ renasc˘ ¸i s˘ ı¸ a s a a a a a as a se transfigureze, ˆ ıntr-o bun˘ zi, altundeva, unde vor ¸ti s˘ capete iute o veritabil˘ a s a a relevant˘ universal˘ ; ˆ vreme ce Noica, care aproape c˘ nici nu ˆsi ˆ ¸a a ın a ı¸ ıncepuse ˆ a o ınc˘ astfel de carier˘, f˘r˘ s˘ ¸tie, ˆsi preg˘tea – asemeni unui (parodic!?) Zalmoxis – acel a aa as ı¸ a gen de moarte tactic˘, de retragere temporar˘ ˆ ˆ a a ın ıntuneric, pentru c˘, ˆ a ıntr-o bun˘ zi, a

" 32

ƒ± ±

s˘ se iveasc˘ din nou, str˘lucitor, spre a da prilejul unei noi religii, de un farmec local a a a indicibil. ˆ a, ˆ Ins˘ ıntre timp, cum spuneam, mai trebuiau s˘ se petreac˘ multe, foarte multe a a lucruri sub partea noastr˘ de cer“. a ” [. . . ] ***

± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 33

[. . . ] ... dac˘ lumea romˆneasc˘ ar cunoa¸te mai bine mi¸carea legionar˘, dac˘ ar cia a a s s a a ” ti c˘rtile c˘peteniilor, circul˘rile din trecut ¸i mai ales acea extraordinar˘ C˘rticica a¸ a a s a a Sefului de Cuib, ar ˆ ¸elege mai mult din ce se ˆntˆmpl˘. ... oricˆt de fierbinte ar fi ¸ ınt ı a a a gˆndul conduc˘torului de a vedea toat˘ Romˆnia legionarizat˘, aceasta nu se poate a a a a a ˆntˆmpla de la o zi la alta. Iar pentru c˘ ˆn˘untrul Legiunii educatia s-a f˘cut prin ı a a ı a ¸ a elite, lumea romˆneasc˘ urmeaz˘ ¸i ea a fi transformat˘ prin influenta elitelor legioa a as a ¸ nare existente sau ˆ curs de constituire ˆn˘untrul ei. Si m˘ gˆndesc la acea, f˘r˘ de ın ı a ¸ a a a a seam˘n ˆn viata noastr˘ public˘, ¸coal˘ de elite, care trebuioe s˘ fie ¸i probabil va fi, a ı ¸ a a s a a s Corpul Mota Marin . Elitele care urmeaz˘ a se ridica ˆn˘untrul ei vor trebui s˘ fie ¸ a ı a a atˆt de pure, ˆncˆt C˘pitanul a ordonat ca num˘rul membrilor s˘ nu treac˘ de 10 000. a ı a a a a a S˘ tr˘ie¸ti dup˘ tipul de viat˘ ¸i s˘ mori dup˘ tipul de moarte al lui Mota. Cum ar a a s a ¸a s a a ¸ putea fi mai mult de zece mii de oameni din ace¸tia? Dar ¸titi ceva? S˘ vis˘m c˘ lucrul s s ¸ a a a e cu putint˘. S˘ lucr˘m, fiecare dintre noi, ca ¸i cum lucrul ar fi cu putint˘. Si s˘ ne ¸a a a s ¸a ¸ a ˆnchipuim al zece mii unulea, ˆntr-o ¸ar˘ unde Cel mai bun dintre noi a n˘d˘jduit s˘ ı ı t a a a a numere doar zece mii.“ (Constantin Noica, 10 001“ ˆ Buna-Vestire, 20 septembrie ın ” 1940 apud T˘nase 1997: 90–1) a

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 34

[. . . ] [4 februarie 1941:] Ceea ce te ˆ ıncremene¸te mai ales ˆ m˘celul de la Bucure¸ti s ın a s ” este ferocitatea absult bestial˘ cu care s-au petrecut lucrurile. Ea str˘bate pˆn˘ ¸i a a a a s prin termenii atˆt de seci ai comunicatului oficial, care anunta deun˘zi c˘ ˆ p˘durea a ¸ a a ın a jilava au fost asasinate 93 de persoane (ultim eufemism pentru evreu: persoan˘ ˆ a ın noaptea de marti, 21. Dar ceea ce se poveste¸te este mult mai cutremur˘tor decˆt ceea ¸ s a a ce se comunic˘ oficial. Acum se d˘ ca absolut sigur c˘ evreii m˘cel˘riti la abatorul din a a a a a ¸ Str˘ule¸ti au fost atˆrnati de beregat˘ cu cˆrligele abatorului, ˆ locul vitelor t˘iate. a s a ¸ a a ın a Pe fiecare cadavru se lipise o hˆrtie: carne cu¸er . Cˆt despre cei asasinati ˆ p˘durea a s a ¸ ın a Jilava, ei au fost mai ˆ ai despuiati (pentru c˘ hainele era p˘cat s˘ r˘mˆn˘ acolo) ¸i ıntˆ ¸ a a a a a a s pe urm˘ ˆ a ımpu¸cati ¸i aruncati unul peste altul.“ (Sebastian 1996: 299) s ¸ s ¸ [. . . ] [25 septembrie 1936:] [Mircea Eliade:] – Titulescu? Ar trebui executat. Pus ˆ fata ın ¸ ” unui pluton de mitraliere. Ciuruit de gloante. Spˆnzurat de limb˘.“ (Sebastian 1996: ¸ a a 85) [. . . ] [2 martie 1937:] Lung˘ discutie politic˘ cu Mircea, la el acas˘. Imposibil de rezua ¸ a a ” mat. A fost liric, nebulos, plin de exclamatii, interjectii, apostrofe ... Din toate astea ¸ ¸ nu aleg decˆt declaratia lui – ˆ sfˆr¸it leal˘ – c˘ iube¸te Garda, sper˘ ˆ ea ¸i a¸teapt˘ a ¸ ın a s a a s a ın s s a victoria ei. Ioan Vod˘ cel Cumplit, Mihai Viteazu, Stefan cel Mare, B˘lcescu, Emia ¸ a nescu, Hajdeu – cu totii au fost la timpul lor gardi¸ti. Mircea ˆ cita de-a valma... ¸ s ıi // ... Dup˘ opinia lui, studentii care l-au ciopˆrtit cu cutitele pe Traian Bratu [Reca ¸ a¸ ¸ torul Universit˘¸ii din Ia¸i], asear˘ la Ia¸i, nu sunt gardi¸ti, ci ori ... comuni¸ti, ori at s a s s s ˆ ce-l prive¸te pe Gogu R˘dulescu (domnul Gogu, cum national-t˘r˘ni¸ti. Textual. In ¸ ¸a a s s a

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

spune Mircea ironic), studentul liberal care a fost b˘tut cu frˆnghii ude la sediul gara a dist – foarte bine i s-a f˘cut. A¸a li se cuvine tr˘d˘torilor. El – Mircea Eliade – nu s-ar a s a a fi multumit numai cu atˆta, ci i-ar fi scos ¸i ochii. Toti cei care nu sunt gardi¸ti, toti ¸ a s ¸ s ¸ cei care fac alt˘ politic˘ decˆt cea gardist˘ sunt tr˘d˘tori de neam ¸i merit˘ acee¸i a a a a a a s a s soart˘ ... e bine s˘ spun ˆ a o dat˘ c˘ n-am f˘cut decˆt s˘ redau ˆ a a ınc˘ a a a a a ıntocmai cuvintele lui.“ (Sebastian 1996: 115) [. . . ] * [25 ianuarie 1941:] Cioran ˆi spunea ieri lui Belu c˘ Legiunea se sterge la cur ı a ” cu ¸ara asta . Cam acela¸i lucru ˆmi spunea Mircea [Eliade] ˆ momentul represiunii t s ı ın C˘linescu: Romˆnia nu merit˘ o mi¸care legionar˘ . Pe vremea aceea nimic nu-l a a a s a satisf˘cea decˆt disparitia total˘ a ¸˘rii.“ (Ibidem: 294) a a ¸ a ta

" 35

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

2
Aflu c˘ la Cˆmpulung vine lume mult˘ de tot, c˘ Dinu cite¸te, expune, rezum˘, a a a a s a ” ˆ ıntreab˘, r˘spunde, comenteaz˘. Dintre toti elevii lui Nae Ionescu, el a mo¸tenit sufletul a a a ¸ s socratic ˆ gradul cel mai ˆ ın ınalt, mai st˘ruitor. ... ˆ a Intrunirile din casa cu turn ... discutiile ¸ de ˆ ınalt nivel filosofic, m˘iestria descoaserii spirituale de c˘tre gazd˘ a celor prezenti a a a ¸ exercit˘ o puternic˘ influent˘ asupra mea. Cr˘if˘leanu [numele de ˆ a a ¸a a a ımprumut al lui Alexandru Paleologu] este un om ˆ ant˘tor, de toate e informat, a citit toate c˘rtile ıncˆ a a¸ din lume, ˆ ador˘ ca ¸i mine pe Alphonse Daudet, e aprig consumator de ceai – se ıl a s pricepe s˘-l preg˘teasc˘ dup˘ tipic – , str˘luce¸te; seniorie de mare clas˘.“ (Steinhardt a a a a a s a 1991: 210) [. . . ] Atunci a fost adus Noica, cu ochelari la ochi. ... Era ˆ ıntr-un hal de sl˘biciune a ” ˆsi tˆrˆia cu greu picioarele ¸i era dus de extraordinar˘. Se vedea suferinta pe fata lui. I¸ a a a ¸ ¸ s cot. Trebuie s˘ ¸titi c˘ Noica avea un singur rinichi. ... Mai tˆrziu am fost la ˆ as ¸ a a ınchisoare ˆ spuneau c˘ toat˘ ˆ cu fetele din Arge¸ ... Imi s a a ınchisoarea de la Pite¸ti recuno¸tea urletele s s lui Noica. Trebuia c˘ era ceva ˆ a ıngrozitor ca s˘-l faci pe un om ca Noica s˘ ajung˘ s˘ a a a a urle. El avea foarte mult˘ st˘pˆnire de sine ¸i o demnitate extraordinar˘.“ (Simina a a a s a Mezincescu apud T˘nase 1997: 276) a [. . . ] E o teribil˘ ironie c˘, tocmai ˆ conditiile ˆ care numele lui Platon era asociat a a ın ¸ ın

" 36

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

numaidecˆt cu reactiunea ¸i cu obscurantismul20 , ceva din visul platonic al filosofilora ¸ s conduc˘tori de cetate prinsese o umbr˘ de realitate, o form˘ palpabil˘: c˘ci nici filosofia a a a a a nu mai era acum simpla ˆ ındeletnicire a unor in¸i ascetici ¸i tem˘tori de lume, care se s s a r˘sf˘¸au m˘cinˆndu-¸i mintea cu idei insolubile ¸i r˘t˘cindu-se ve¸nic printre aporii. a at a a s s aa s Si filosofia (cea oficial˘), avea acum misiunea ¸i sarcinile ei istorice“; chiar dac˘ ¸ a s a ” filosofii nu conduceau efectiv cetatea, aveau un anume rol ˆ sustinerea ideologic˘ ¸i ın ¸ as propagandistic˘ a celor ce o f˘ceau. Nici vorb˘, ˆ astfel de conditii, de acei filosofi a a a ın ¸ uscati ¸i marcati iremediabil de melancolie cu care ne-au obi¸nuit cle¸eele burgheze; ¸ s ¸ s s ace¸tia nu mai erau atunci decˆt o vag˘ amintire a trecutului. Adev˘ratul filosof, omul s a a a prezentului ¸i co-autor al viitorului, avea mˆnecile suflecate ¸i originile s˘n˘toase, nus a s a a ¸i pierdea vremea niciodat˘ cu probleme insolubile, ci se arunca cu vitejie ˆ s a ınainte, ˆ ın miezul fierbinte al faptelor“: Institutul de filosofie nu era un institut de filosofie, ” ” ci un centru de ˆ ındoctrinare al Sectiei de agitatie ¸i propagand˘ al C.C. al P.C.R., ¸ ¸ s a condus de oamenii de acolo, care din punct de vedere filosofic erau semianalfabeti ¸i ¸ s ei alc˘tuiau planuri ca la o ˆ a ıntreprindere: teme de propagand˘ leninist-stalinist˘ (nici a a
Chiar ¸i la ˆ s ınceputul anilor ’60, [b]ibliografia cursurilor ¸i seminarelor era alc˘tuit˘ ˆ principal s a a ın ” din fragmente din operele lui Marx, Engels ¸i Lenin, urcˆnd uneori c˘tre susrsele acestora, mates a a riali¸tii francezi, Feuerbach, uneori chiar Hegel. Lucr˘rile fundamentale ale filsosofiei erau depozitate s a la un fond special , la care studentii nu aveau acces decˆt cu un aviz special. ˆ cei cinci ani cˆt ¸ a In a dura facultatea, studentii nu aveau sub ochi nici m˘car o singur˘ dat˘ un text din Platon. Un student ¸ a a a surprins ˆ c˘min citind Kant a fost exmatriculat din facultate. Literatura filosofic˘ secundar˘ se reın a a a zuma la traducerile existente din filosofii sovietici, mai cu seam˘ din revista Voprosˆ filosofii. Referirile a ı la filosofia burghez˘ , ˆ care intrau de-a valma cam toti filosofii de la Platon la Schelling ¸i toat˘ a ın ¸ s a filosofia contemporan˘ occidental˘, nu se puteau face decˆt ˆ mod critic ¸i, bineˆ ¸eles, numai din a a a ın s ınt surse indirecte.“ (Liiceanu 1997: 7)
20

" 37

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

m˘car marxist˘), num˘r de pagini, termene. ˆ a¸i ideea de plan ˆ filosofie era pentru a a a Ins˘s ın mine destul de ciudat˘ ... Ei voiam s˘ trat˘m teme ca Transformarea socialist˘ a a a a a agriculturii pe baza documentelor de partid etc. Eram mereu ˆ conflict cu modul ın ˆ care directorul, Constantin Ionescu Gulian, dirija Institutul. Era un om de maxim˘ ın a obedient˘, ¸tiind carte, avˆnd o capacitate, e drept mediocr˘, de filosofare, dar care ¸a s a a era extrem de fricos.“ (Wald 1998: 32) De fapt, C.I. Gulian este deja un om-legend˘: nu e relatare despre ceea ce se a ˆ ampla ˆ anii ’50–’60–’70 ˆ cultura filosofic˘ romˆneasc˘ f˘r˘ s˘ contin˘ fie ¸i o ıntˆ ın ın a a a aa a ¸ a s vag˘ referire la dˆnsul. Cine era totu¸i acest om? A f˘cut ˆ a ¸coala bun˘ de filosofie a a s a ınc˘ s a ” din anii ’40. Cˆteva lecturi la surs˘ din filosofii germani, cˆteva articole de etic˘ ˆ Rea a a a ın ˆ anii ’50, vista Fundatiilor Regale, scrise de un profesionist cuminte, care promitea. In ¸ Leonte R˘utu, ¸eful sectiei de ideologie a Comitetului Central, ˆ ˆ a s ¸ ıi ıncredinteaz˘ functia ¸ a ¸ de ghilotineur-¸ef ˆ domeniul filosofiei. Gulian trebuia s˘ preia din filosofia sovietic˘ s ın a a limbajul critic-demascator ¸i s˘-l aplice la istoria culturii ¸i a filosofiei romˆne¸ti ¸i s a s a s s universale; lui i-a revenit sarcina de a introduce ˆ lexicul romˆnesc limba aceea de ın a lemn a criticii filosofice marxist-leniniste , menit˘ s˘ obnubileze mintile a generatii a a ¸ ¸ de studenti, s˘ formeze generatii de activi¸ti, s˘ str˘bat˘ ca un fir ro¸u ˆ a¸˘mˆntul ¸ a ¸ s a a a s ınv˘ta a politic de pretutindeni, sclerozˆnd creierele ¸i ucigˆnd gˆndirea ˆ fa¸˘. Sunt traduse a s a a ın sa urgent din limba rus˘ – text, prefat˘ ¸i note – bro¸uri cu excerpte din filosofii matea ¸a s s riali¸ti : Lao-tzˆ (?), Voltaire, D’Holbach, La Metrrie, Locke, Feuerbach... Traducerile s ı sunt semnate de C. Ionescu Gulian. La 35 de ani, ˆ virtutea acestei prestatii, devine ın ¸ membru al Academiei, ¸eful catedrei de istoria filosofiei de la Facultatae de Filosofie din s Bucure¸ti, directorul Institutului de Filosofie al Academiei. Se specializeaz˘ ˆ cris a ın tica filosofiei burgheze . Demasc˘ abaterile , alunec˘rile , deviatiile ideologice; a a ¸

" 38

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 39

denunt˘ primejdiile ; ˆ scoate pentru ani buni din cultura romˆn˘ pe Maiorescu ¸i ¸a ıi a a s pe Blaga; ˆ ˆ ıi ınfiereaz˘ pe filosofii romˆni interbelici care s-au ad˘pat din apele a a a murdare ale filosofiei idealiste germane, pe care ˆ prima tinerete o iubise ¸i o cultiın ¸ s vase; critic˘ filosofia imperialismului ˆ putrefactie . Devine spiritul-plat de serviciu a ın ¸ care ucide tot ce este spirit. // Am lucrat o vreme, ˆ ıncepˆnd din 1965, la Institutul a de Filosofie al Academiei sub directoratul s˘u. Sala de ¸edinte a Institutului era ˆ a s ¸ ın bibliotec˘. Mi-a r˘mas ˆ minte o ¸edint˘ ˆ care, dup˘ ce a b˘tut cu pumnul ˆ masa a a ın s ¸a ın a a ın acoperit˘ cu catifea ro¸ie, a strigat: Sunt oameni care au citit de trei ori cˆte c˘rti a s a a¸ sunt ˆ aceast˘ bibliotec˘. S˘ v˘ intre bine ˆ cap: nu de a¸a ceva avem noi nevoie, ci de ın a a a a ın s oameni capabili s˘ apere linia partidului! “ (Liiceanu 1993: 63–4) ˆ a Intr-adev˘r, remara cabil personaj! Am s˘ ofer acum o mic˘ mostr˘ din scrisul filosofic al lui C.I. Gulian, a a a In a ın doar ca prilej fugitiv de evocare a atmosferei acelei lumi: ˆ m˘sura ˆ care freudis” mul a vrut ¸i are pretentia de a da o Weltanschauung, de a fi o conceptie despre om, s ¸ ¸ este o doctrin˘ care se aliniaz˘ al˘turi de celelalte conceptii individualiste, naturaliste, a a a ¸ pesimiste, cinice ¸i nihiliste. Toate criticile pe care ¸i le atrage freudimul din partea s s marxismului sunt determinate de schematiz˘rile, ˆ alc˘rile, exager˘rile ¸i denatur˘rile a ınc˘ a a s a antropologice ¸i filosofice de care s-a f˘cut freudismul ˆ si vinovat, ambitionˆnd s˘ s a ınsu¸ ¸ a a fac˘ din observatii psihiatrice ¸i psihanaliz˘ o filosofie, o conceptie despre om ¸i viat˘.“ a ¸ s a ¸ s ¸a (C.I. Gulian, Probmematica omului, Editura Politic˘, Bucure¸ti, 1966, pp. 62–3) Se a s poate observa, relativ u¸or, cum un astfel de stil de filosofare tr˘deaz˘ cˆteva reu¸ite s a a a s cu totul ie¸ite din comun ale filosofiei romˆne¸ti din acea perioad˘. De exemplu, se s a s a simte cum un discurs de acest fel se face singur : cu multi ani ˆ ¸ ınainte de aparitia ¸ unor computere cˆt de cˆt performante (dar, f˘r˘ ˆ a a a a ındoial˘, nici acestea n-ar putea s˘ a a scrie singure filosofie), se ajunsese atunci, la noi, la performanta uluitoare c˘ textul se ¸ a

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 40

gˆndea ¸i se construia singur. Era de ajuns o simpl˘ comand˘, pentru ca apoi o fraz˘ a s a a a ˆ ıntreag˘ s˘ se nasc˘ spontan, de la sine; sugerai vag, bun˘oar˘, existenta unor conceptii a a a a a ¸ ¸ opuse marxismului, ¸i puteai foarte bine s˘ ie¸i afar˘, s˘ fumezi o ¸igar˘ sau s˘ faci s a s a a t a a o plimbare, c˘ci ˆ a ıntre timp – automat ¸i ˆ absenta autorului – textul ad˘uga, ca de s ın ¸ a la sine, aceast˘ ˆ siruire fulger˘toare: conceptii individualiste, naturaliste, pesimiste, a ın¸ a ¸ ” cinice ¸i nihiliste“; dac˘ ar fi fost s˘ te mai gˆnde¸ti ¸i la p˘catele de moarte de care se s a a a s s a ˆ ınvredniciser˘ aceste conceptii, nu era nici o problem˘ de inventariere ¸i prezentare a a ¸ a s lor: instantaneu, din albul foii de hˆrtie, ie¸ea: schematiz˘rile, ˆ alc˘rile, exager˘rile a s a ınc˘ a a ” ¸i denatur˘rile“. Or, a¸a ceva era ˆ s a s ıntr-adev˘r o mare reu¸it˘. ˆ general, unul dintre a s a In avantaje substantiale ale limbii de lemn este c˘ u¸ureaz˘ munca intelectual˘, o scap˘ ¸ a s a a a de toate acele corvezi umilitoare, de toate blocajele ¸i indeciziile care-i am˘r˘sc ˆ s a a ın general pe intelectuali; ea lucreaz˘ curat, aseptic, nu las˘ niciodat˘ urme dizgratioase a a a ¸ ˆ gˆndirea subiectului. Aceast˘ limb˘, pur ¸i simplu, se vorbea singur˘ (die Sprache ın a a a s a spricht), ˆ ıntocmai cum japonezii f˘cuser˘ ca o camer˘ s˘ se curete singur˘: De obia a a a ¸ a ” cei, limbajul ˆ ¸e¸te gˆndirea pe cale de a se constitui; c˘utˆnd cuvintele, gˆndirea ınsot s a a a a se define¸te ¸i se precizeaz˘, iar stilul poart˘ inertial urma unei reflectii; el rezult˘ s s a a ¸ ¸ a dintr-un compromis ˆ ıntre dinamismul gˆndirii ¸i stabilizarea fortat˘ a cuvintelor. Or, a s ¸ a ˆ cazul unui limbaj ideologic, nu mai r˘mˆne nimic de gˆndit; sistemul este pus la ın a a a punct o dat˘ pentru totdeauna. Limba nu mai are nimic ¸i pe nimeni de ˆ ¸it, ea a s ınsot nu poate s˘ mearg˘ decˆt solitar˘ pe poteci cunoscute pe de rost ˆ cele mai mici a a a a ın am˘nunte. Ea nu ajut˘ la na¸terea unei idei, ea nu formuleaz˘; functia sa este de a a s a ¸ a retine ecoul cuvˆntului original ¸i definitiv al P˘rintilor fondatori. Ea merge etern ¸ a s a ¸ pe propriile urme, formˆndu-se gratie unor automatisme verificate, plecˆnd de la un a ¸ a referent ˆ ındep˘rtat ¸i revolut.“ (Thom, 1993: 77–8) a s

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

[. . . ] Perioada initial˘ de restrictii a f˘cut loc unei mici relax˘ri, care a durat ˆ ¸ a ¸ a a ıntre ” 1953 ¸i 1958. ˆ ace¸ti ani, tot mai multi intelectuali au intrat atˆt ˆ partid, cˆt ¸i ˆ s In s ¸ a ın a s ın administratia culturii; multe din aceste persoane erau liberali care mai tˆrziu aveau ¸ a ˆ acela¸i timp a reˆ s˘ se dovedeasc˘ greu de dislocat. In a a s ınceput republicarea selectiv˘ a a anumitor autori interbelici.“ (Verdery 1994: 91)21 Nici nu s-ar fi putut – nu e verosimil psihologic – ca tot timpul s˘ existe o stare de r˘zboi deschis ˆ a a ıntre p˘tura conduc˘toare a a ¸i restul societii. Nici cel mai atroce regim totalitar n-ar putea rezista ˆ astfel de s ¸ ın conditii. Dac˘ nu con¸tient, atunci m˘car instinctiv, cei din vˆrful establishment-ului ¸ a s a a politic au realizat c˘ o stare permanent˘ de r˘zboi social ar fi fost contra-productiv˘ a a a a ¸i ar fi avut efecte foarte proaste ˆ primul rˆnd asupra lor ˆ si¸i: ca atare, printr-o s ın a ın¸ s savant˘ ¸i complicat˘ ¸tiint˘ a doz˘rii, ei alternau perioadele de acalmie cu cele de a s a s ¸a a represiune, campaniile de demasc˘ri ¸i de procese politice cu deschideri ¸i liberaliz˘ri a s s a mai mult sau mai putin profunde. Pe de alt˘ parte, chiar ¸i ˆ conditiile politice cele ¸ a s ın ¸ mai ap˘s˘toare, societatea non-politic˘ (c˘ci ar fi impropriu s˘ folosesc ˆ acest caz aa a a a ın expresia societate civil˘“) nu este niciodat˘ complet inert˘, ci tinde mereu s˘ se a a a a ” auto-(re-)organizeze, s˘-¸i apere ¸i eventual s˘-¸i extind˘ zona de influent˘ ¸i control, as s as a ¸a s s˘ se implice ˆ a ıntr-un r˘zboi mut, de uzur˘, cu puterea pentru a-¸i (re-)cˆ¸tiga cˆt mai a a s as a multe libert˘¸i cu putint˘. Iar asta, cu atˆt mai mult cu cˆt, ˆ Romˆnia anilor ’50, mai at ¸a a a ın a exista ˆ a o p˘tur˘ socio-intelectual˘ interbelic˘ care p˘stra vii amintirile unei altfel ınc˘ a a a a a
Totu¸i, ˆ general, ˆ epoca aceasta a continuat s˘ existe o form˘ de viat˘ social˘ ˆ cadrele care s ın ın a a ¸a a ın ” erau posibile atunci. ˆ 1953, a avut loc, la Bucure¸ti, Festivalul International al Tineretului care a In s ¸ adus un anume dezghet la noi. A disp˘rut inhibitia aceea fat˘ de poliglotie.“ (Paleologu & T˘nase ¸ a ¸ ¸a ¸ a 1996: 137)
21

" 41

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 42

de vieti ¸i care, cu toate represiunile, arest˘rile ¸i decim˘rile la care fusese supus˘, nu ¸ s a s a a putea – ˆn mod natural – s˘ admit˘ c˘ i se ia chiar totul. P˘tura aceasta destul de ı a a a a ” subtire – clasa politic˘, burghezie economic˘, prelungiri aristocratice, intelectualitate ¸i ¸ a a s experti profesionali cu mult˘ infuzie de minorit˘¸i etnice: grece¸ti, evreie¸ti, armene¸ti, ¸ a at s s s germane ¸i destule altele – avea, desigur, defecte morale, vinov˘¸ii sociale ¸i politice, s at s frivolit˘¸i ¸i iresponsabilit˘¸i cu duiumul. Avea totu¸i, cum a observat Saul Bellow cu at s at s ochiul impartial ¸i rece al prozatorului de mare nivel, o demnitate subnutrit˘ care ¸ s a proclama prin toate fibrele ei c˘ modul de viat˘ european st˘, chiar ¸i cu cele mai a ¸a a s ru¸inoase defecte ale sale, incomparabil mai sus decˆt cel comunist.“ (Nemoianu 1994: s a 165) Ei bine, tocmai ˆ aceast˘ zon˘ socio-cultural˘ ˆ ın a a a ıncepe treptat s˘ prind˘ viat˘ a a ¸a un anume fel de underground intelectual. Fire¸te, nu va fi unul ofensiv ¸i combatant, s s cum se vor dovedi a fi cele din Polonia, Ungaria sau Cehoslovacia. Va fi unul doar cu menirea modest˘ de a conserva ¸i proteja pe cˆt cu putint˘ ceva din integritatea a s a ¸a existential˘ a propriilor membrii: unul extrem de firav ¸i de vulnerabil (arestarea doar ¸ a s cˆtorva dintre ace¸tia, cum s-a ˆ amplat ˆ ’54–’55 sau ˆ ’58–’59, va fi de ajuns ca a s ıntˆ ın ın s˘-l spulbere definitiv), ˆ a atˆta timp cˆt el a existat, a ˆ a ıns˘ a a ınsemnat realmente ceva. Era un straniu univers paralel ˆ care se refugiau toti cei ce nu puteau publica, ¸ine ın ¸ t conferinte sau profesa ˆ conditiile culturii oficiale: Tr˘iam ˆ ¸ ın ¸ a ıntr-un bizar regim utopic. ” F˘ceam abstractie de actualitate, de realitatea prezent˘, ˆ sensul c˘ acceptasem ni¸te a ¸ a ın a s conditii pe care dictatura le impusese. Nu puteam s˘ public˘m, eram clandestini, dar ¸ a a nu puteam renunta la o activitate a mintii, la cultur˘, la munca propriu-zis cultural˘. ¸ ¸ a a De la p˘strarea unui spirit care s˘ fie independent, complet neconditionat de starea a a ¸ prezent˘. Cred c˘ am reu¸it ˆ bun˘ m˘sur˘. Ne gˆndeam c˘ ceva se va ˆ ampla, nu a a s ın a a a a a ıntˆ prea vedeam ce. Societatea a¸tepta venirea americanilor ¸i schimbarea situatiei, dar noi s s ¸

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 43

credeam c˘ se va schimba ceva, ni¸te evolutii ale regimului. Vedeam un viitor ˆ care a s ¸ ın s˘ merg la Heidelberg s˘-mi fac acolo doctoratul ˆ filosofie. Imens˘ naivitatea ¸i cras˘ a a ın a s a copil˘rie. Dar Noica o lua de bun˘.“ (Paleologu & T˘nase 1996: 156) Ba chiar, oricˆt a a a a de ciudat˘ ar putea s˘ par˘, exista o anume solaritate ˆ acest underground, o bucurie a a a ın a vietii ¸i un hedonism inteligent care contrasteaz˘ total cu cli¸eele curente despre ¸ s a s anii ’50. Fericirea personal˘ se putea desprinde, cu relativ˘ u¸urint˘, de nefericirea a a s ¸a istoric˘ ¸i, pe durate mai mici sau mai mari, se putea ajunge la forme de co-existent˘ as ¸a ˆ conditiile unei dictaturi mai ales anti-spirituale, oamenii ace¸tia pa¸nic˘ cu regimul. In s a ¸ s reˆ ınviaser˘ ˆ chip miraculos (¸i salvator pentru ei) acea ˆ a¸˘tur˘ str˘veche potrivit a ın s ınv˘ta a a c˘reia cele mai importante lucruri la care un om poate avea acces vreodat˘ ˆ viat˘ a a ın ¸a sunt, de fapt, st˘ri de spirit, ¸i nicidecum st˘ri ale lumii : Ap˘ruse forma asta, forma a s a a ” Rivarol, form˘ ˆ care, neputˆnd s˘ publici, puteai s˘ faci figur˘ de om de spirit ¸i de a ın a a a a s om de conversatie, om de societate ˆ aceste saloane. Plus c˘ verile la mare erau la fel de ¸ ın a frumoase, poate mai frumoase. Mergeam la Schitu sau la Costine¸ti, era pl˘cerea mare s a de a-ti permite ni¸te licente vestimentare des˘vˆr¸ite care d˘deau un sentiment imens ¸ s ¸ a as a de libertate.“ (Ibidem: 175); [D]espre acest sentiment e vorba, cel al unei bucurii ” mari, depline, de a tr˘i, o bucurie somatic˘. Gustam fiecare zi ˆ care, de pild˘, la a a ın a Cˆmpulung ˆ a ıncepea cu spartul lemnelor, apoi cu c˘ratul g˘letilor de ap˘ – dou˘zeci a a ¸ a a ¸i opt, le ¸tiu ¸i acum – cu tot felul de munci grele care mi-au dezvoltat musculatura, s s s mi-au armonizat trupul de care m˘ bucuram integral. Aici poate fi o contradictie, dar a ¸ ˆ fond nu este, pentru c˘ eram tˆn˘r ¸i ˆ ın a a a s ıncepusem deja s˘ m˘ acomodez cu un stil de a a viat˘ pe muchie de cutit. M˘ simteam un triumf˘tor ˆ absolutul existentei, de¸i nu ¸a ¸ a ¸ a ın ¸ s ˆ p˘stram calmul ¸i m˘ dominam.“ (Ibidem: 61–2) prea aveam motive. Imi a s a [. . . ]

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 44

Ei bine, tocmai ˆ acest spatiu underground re-apare, ˆ povestea noastr˘, figura ın ¸ ın a lui Constantin Noica. Ca fost mo¸ier“, el primise domiciliu fortat ¸i locuia de ceva s ¸ s ” vreme la Cˆmpulung. Cum era ¸i de a¸teptat de la cel care, ˆ studentie, citise de patru a s s ın ¸ ori Critica ratiunii pure, luase aceast˘ expropriere ca pe o adev˘rat˘ binefacere: ... ˆ ¸ a a a ın ” camionul care ˆ transporta [imediat dup˘ expropriere] ...Dinu [Noica] era cu o carte de ıi a filosofie ˆ mˆn˘. Dinu a fost fericit c˘ a sc˘pat de mo¸ie. Pentru el, tot ce nu era carte ın a a a a s nu reprezenta nici un interes. Si mo¸ia ˆ c˘zuse a¸a pe cap, dup˘ moartea lui t˘ic˘-su. ¸ s ıi a s a a a ... Trebuia, oarecum, s˘ se ocupe de mo¸ie. Pentru el a fost o u¸urare confiscarea mo¸iei. a s s s Era fericit, cu cartea ˆ remorca aia de camion.“ (T˘nase 1997: 22–3) Odat˘ ˆ ın a a ınstalat acolo, Noica ˆ ıncepe s˘ tr˘iasc˘ poate cea mai intens˘ ¸i mai plin˘ perioad˘ a vietii lui; a a a as a a ¸ ˆ orice caz, e perioada cˆnd gˆndirea, scrisul ¸i puterea personalit˘¸ii sale s-au aflat la ın a a s at apogeu. Tocmai fusese lipsit de orice proprietate, pierduse totul ˆ ordinea material˘ ın a a lucrurilor, prin urmare era acum cum nu se poate mai apt pentru filosofie: omul e ” ceea ce r˘mˆne din el dup˘ ce lumea din jur ˆ desfiinteaz˘.“ (C. Noica apud Liiceanu a a a ıl ¸ a 1997: 142) ˆ acest spatiu underground, care nu cuno¸tea distinctiile ¸i cenzurile ce In ¸ s ¸ s operau la suprafata oficial˘ a acelei lumi, Noica se mi¸c˘ liber, f˘r˘ absolut nici o grij˘ ¸ a s a aa a (de vreme ce primejdia era oricum atˆt de mare) ˆ a ıntre Cˆmpulung ¸i Bucure¸ti, ia a s s parte la diverse cercuri mondene, provoac˘ ¸i stimuleaz˘ ample ¸i sofisticate discutii, as a s ¸ spune paradoxuri, ap˘r˘ sofisme, bˆrfe¸te, nelini¸te¸te pe unii, fascineaz˘ pe altii, aa a s s s a ¸ flirteaz˘, cite¸te fragmente din lucr˘rile la care tocmai scrie, ˆsi uime¸te ¸i vr˘je¸te a s a ı¸ s s a s mereu auditoriul, face prozeliti, d˘ sfaturi, scrie un text extraordinar ca r˘spuns la un ¸ a a articol-scrisoare publicat ˆ Franta de Emil Cioran, trimite ilegal manuscrise filosofice ın ¸ ˆ str˘in˘tate, se ˆ ın a a ıntoarce la Cˆmpulung unde vrea s˘ mo¸easc˘ filosoful din Alexandru a a s a Paleologu, d˘ meditatii la s˘ritura ˆ lungime ¸i prime¸te lapte ˆ schimb, cump˘r˘ a ¸ a ın s s ın aa

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 45

gaz cu noaptea-n cap, se risipe¸te ˆ s ıntr-o corespondent˘ particular˘ mai bogat˘ ¸i mai ¸a a as indiscret˘ decˆt s-ar fi cuvenit, e aiurit, ˆ atat, comple¸it de bun˘tatea“ timpului pe a a ımb˘ s a ” care-l tr˘ie¸te, ˆ sfˆr¸it, primejdia ˆ pa¸te la fiecare pas, iar el se poart˘ ca ¸i cum ar a s ın a s ıl s a s tr˘i ˆ cea mai liber˘ dintre lumi. ˆ toat˘ vremea aceasta, underground -ul romˆnesc a ın a In a a – care are o geografie cu totul specific˘ c˘ci, ˆ ınsul, Cˆmpulungul ¸i Bucure¸tiul a a ıntr-ˆ a s s se contopesc ¸i devin unul ¸i acela¸i spatiu privilegiat – ˆ s s s ¸ ıncepe treptat s˘-l resimt˘ ¸i a a s s˘-l adevereasc˘ pe Noica. Faima ˆ precede pretutindeni, iar curiozitatea ¸i interesul a a ıl s celorlalti parc˘ i-o sporesc ˆ a ¸i mai mult: Mihai R˘dulescu ˆ vorbe¸te despre ¸ a ınc˘ s a ımi s ” hegelianismul recent (sau mai vechi?) al lui Noica. Acesta ar pretinde o ˆ acare cu ımp˘ istoria, o ˆ ¸elegere a rationalit˘¸ii funciare a oric˘rei absurdit˘¸i a istoriei pe care ınt ¸ at a at o tr˘im. A¸ dori s˘-l ˆ alnesc pe filosoful care locuie¸te pe la Cˆmpulung, dar vine a s a ıntˆ s a din cˆnd ˆ cˆnd la Bucure¸ti, ¸i s˘ discut cu el asupra acestei ˆ ac˘ri cu destinul a ın a s s a ımp˘ a istoric pe care s-ar p˘rea c˘ o preconizeaz˘. O asemenea ˆ acare nu ar ˆ a a a ımp˘ ınsemna decˆt a o ie¸ire din istorie, o scufundare ˆ somn a sclavului. Acceptarea rationalit˘¸ii ultime s ın ¸ at a istoriei e urmat˘ de corolarul ei pragmatic: ˆ acarea cu conditia sclavului ˆ a ımp˘ ¸ ın ˆ alnirea nu ˆ arzie raportul s˘u dialectic cu st˘pˆnul . (Balot˘, 1998: I, 230) Intˆ a a a a ıntˆ prea mult s˘ aib˘ loc. Constantin Pillat, unul din martorii ei, va spune la procesul a a ˆ care urma s˘ fie inculpat al˘turi de Noica: Cˆnd ne-a invitat la el acas˘, MIHAI ın a a a a ” ˘ ˘ RADULESCU a precizat c˘ va fi un cenaclu literar , unde BALOTA NICOLAE, a prieten comun, arestat ˆ a ˆ acel an [1954–5] pentru activitate contrarevolutionar˘, ınc˘ ın ¸ a va citi o lucrare intitulat˘, din cˆte retin THOMAS MANN la judecata de apoi prin a a ¸ care era judecat THOMAS MANN, scriitor democrat ¸i antifascist, care decedase s ˆ sfˆr¸it, iat˘-l pe Noica ˆ mijlocul cu o lun˘ ˆ urm˘ ...“ (Apud T˘nase 1997: 57) In a s a ın a a a ın acestor oameni care ˆ ıncercau atunci s˘-¸i fac˘ viata mai suportabil˘ prin anestezicul as a ¸ a

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 46

care le devenise mondenitatea literar˘; iat˘ – ˆ antologica relatare a lui Nicolae Balot˘ a a ın a – ce impresie f˘cea Noica asupra celor din jur, cum ar˘ta el, ¸i cum ˆsi livra el, public, a a s ı¸ personalitatea: Cred c˘ pentru amˆndoi, interesul serii a constat, ˆ a a ınainte de toate, ” ˆ revelatia ce am constituit-o unul pentru cel˘lalt. // La ˆ ın ¸ a ınceput mi s-a p˘rut cam a cetos. O prim˘ impresie, care se risipe¸te apoi, dar o anume ceat˘ d˘inuie, cred, ˆ ¸ a s ¸a a ın jurul lui, chiar dup˘ ce ˆ cuno¸ti mai bine. Dup˘ cum unii au ˆ jur o aur˘ luminoas˘, a ıl s a ın a a omul acesta emana o anume ceat˘. Fin˘, pulverulent˘, cenu¸ie. Cenu¸ie e, de altfel, ¸a a a s s culoarea sa dominant˘; are o paloare ce mi-o aminte¸te pe cea a lui Dumitru Popovici. a s O boal˘ ocult˘? Ficatul, sˆngele? Nu, cred c˘ e mai degrab˘ cucuveaua nocturn˘ a a a a a a a ˆ ˆ alneam atintiti asupra filosofiei, cea care scrie gri pe gri. Ochii str˘pung ceata. Ii ıntˆ a ¸ ¸ ¸ mea de fiecare dat˘, cˆnd ˆ ridicam privirea de pe paginile pe care le citeam. Mai a a ımi e ceva ce str˘bate ceata sa: surˆsul. E adev˘rat c˘ nu e un semn al voio¸iei, ci mai a ¸ a a a s degrab˘ al amabilit˘¸ii. Nu ¸tiu dac˘ vedeam bine, va terbui s˘-l mai ˆ alnesc ¸i s˘-l a at s a a ıntˆ s a cunosc mai de aproape, dar ˆ p˘rea uneori c˘ am ˆ fata mea un chinuit. ˆ ımi a a ın ¸ Inainte de aˆ ıncepe s˘ citesc, ˆ vorb˘ria general˘ de la ˆ a ın a a ınceput, mi s-a p˘rut c˘ se exprim˘ greu. a a a Cred, mai simplu, c˘ simplitatea, banalul ˆ stˆnjenesc. Cˆnd i-am spus c˘ una dintre a ıl a a a primele c˘rti filosofice pe care le-am citit ca mic licean a fost Mathesis sau Bucuriile a¸ simple, a zˆmbit f˘r˘ s˘ scoat˘ o vorb˘. De fapt, nu era nimic de spus. ˆ schimb, nu a aa a a a In se mai exprima nicidecum greu, chiar dac˘ se vedea c˘ e o anume c˘utare ˆ vorbirea a a a ın sa, atunci cˆnd – dup˘ lectura mea ¸i exclamatiile firitisitoare ale cˆtorva – a luat a a s ¸ a cuvˆntul. // Iat˘ unul care nu vorbe¸te doar pentru a vorbi, precum cei mai multi de a a s ¸ prin p˘rtile acestea. Este primul om cu o gˆndire filosofic˘ vie, stringent˘, aproape a¸ a a a continu˘, ˆ alnit de mine de cˆnd sunt ˆ Capital˘.“ (Balot˘: II, 302–303) a ıntˆ a ın a a Portretul pe care i-l face Nicolae Balot˘ lui Noica este ˆ a ıntregit de amintirile unu-

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 47

ia dintre cei mai apropiati prieteni ai s˘i din perioada cˆmpulungean˘. Alexandru ¸ a a a Paleologu a fost poate prima ¸int˘ a socratismului nicasian, iar acest lucru face ca, t a ˆ spatele ˆ ın ıntregii relat˘ri, s˘ se poat˘ b˘nui ˆ permanent˘ memoria unei discrete a a a a ın ¸a situatii didactice. O relatie de ap˘sat˘ ¸i aprig˘ du¸m˘nie-prietenie era cea care d˘dea ¸ ¸ a as a s a a substant˘ ¸i sens ˆ ¸a s ıntregului scenariu: este ve¸nica poveste a dasc˘lului care, dac˘ e un s a a dasc˘l bun, trebuie s˘ ucid˘ omul cel vechi ¸i ne-ˆ a¸at din elevul pe care-l are ˆ a a a s ınv˘t ın fat˘, pentru a face cu putint˘ ca un alt om, unul matur ¸i ¸tiutor, s˘ se nasc˘ ˆ ¸a ¸a s s a a ıntrˆ ınsul; ve¸nica poveste a celui care, presimtind acest lucru, nu vrea s˘ se dea pe mˆna s ¸ a a dasc˘lului ¸i ˆ devine, f˘r˘ s˘ ¸tie, un inamic secret, c˘ci prea s-a obi¸nuit cu omul a s ıi aa as a s cel vechi ¸i-l cunoa¸te atˆt de bine, ¸i ˆ e mare team˘ de necunoscut ¸i de tot ceea ce s s a s ıi a s i-ar mai putea rezerva ˆ alnirea cu omul cel nou dintr-ˆ ıntˆ ınsul. Ce m-a frapat, ce m-a ” fascinat ¸i m-a cople¸it atunci a fost puterea lui de convingere extraordinar˘. Vorbirea s s a lui nu mai avea tonul acela recules. La ˆ ınceput ˆ era dezagreabil, atunci cˆnd ne-am ımi a cunoscut la Sianaia prin anii ’30, sau mai tˆrziu, cˆnd ne-am ˆ alnit la Alice Voinea a ıntˆ scu. M˘ enerva la el c˘ vorbea pe un ton recules ¸i sc˘zut, a¸a-zis spiritualizat . ... a a s a s Ei bine, acum avea o voce ¸i un ton ferm. Tonul vorbirii nu se comand˘, dar venea s a probabil din obi¸nuinta de a frecventa oamenii cu prejudecata spiritului . // Acum s ¸ avea un anumit accent cordial, viril, percutant, care se mai suspenda ˆ ezit˘ri. O mic˘ ın a a tuse simulat˘ care avea la el o important˘ functie retoric˘. Aceast˘ energie, aceast˘ a a ¸ a a a virilitate extrem˘ a puterii persuasive prima la el. ... Oamenii plecau f˘r˘ replic˘ de a aa a la ˆ alnirile cu el. Eventuala replic˘ ce s-ar fi putut opune atunci venea abia mai ıntˆ a tˆrziu. Eu cred c˘ sursa acestei autorit˘¸i era totala lui inaderent˘ la real, lipsa aproaa a at ¸a pe total˘ de simt al realului. Faptul de a tr˘i numai ˆ a ¸ a ıntre ni¸te concepte elaborate s permite o simetrie perfect˘ a termenilor ¸i ni¸te compensatii, ni¸te angajamente care a s s ¸ s

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 48

r˘spund unele altora ˆ a ıntre ele ... Pe de alt˘ parte, Dinu Noica nu era cu des˘vˆr¸ire a a as impermeabil la sugestiile realit˘¸ii ¸i, de multe ori, remarca, dar a¸a prin nu ¸tiu ce at s s s pauz˘ a fiintei lui, lucruri pe care nu le divulga imediat. Te pomeneai c˘ dup˘ nu ¸tiu a ¸ a a s cˆt˘ vreme ˆ¸i servea o chestie extraordinar˘, cˆnd ¸i-era lumea mai drag˘, un detaliu aa ıt a a t a care avea un haz imens, tocmai din cauz˘ c˘ era nea¸teptat ¸i datorit˘ formul˘rii lui a a s s a a putin ¸ugubete, chiar dr˘coase. Eu chiar ˆ b˘nuiesc c˘ era mai putin absent de la ¸ s ¸ a ıl a a ¸ anecdotic ¸i particular decˆt voia s˘ par˘ ¸i c˘ el f˘cea, poate, ¸i un efort ca s˘ elimine s a a as a a s a aceste aluviuni de concret. Avea clar o prejudecat˘ ˆ a ımpotriva lor, prejudecata foarte r˘spˆndit˘ ˆ a a a ımpotriva anecdoticului, detaliului, pluralit˘¸ii ¸i avea obsesia reductiei la at s ¸ unitate. E o veche boal˘ filosofic˘ ¸i o boal˘ atˆt de grav˘, dare care se bucur˘ de atˆta a as a a a a a prestigiu ¸i atˆta autoritate ˆ at nu e perceput˘ ca boal˘, ci dimpotriv˘ ca s˘n˘tate.“ s a ıncˆ a a a a a (Paleologu & T˘nase 1996: 145–6); De¸i n-am ajuns s˘ ¸tiu grece¸te, puteam citi a s a s s ” destul de curent pe Platon, care nu e prea greu ¸i s˘ facem ni¸te comentarii. Unul din s a s aceste comentarii referitor la Parmenide, al lui Platon, l-a iluzionat pe Noica asupra ¸anselor mele ˆ filosofie. Totul s-a consumat ˆ acele comentarii orale care au avut s ın ın loc atunci, care lui i-au dat ideea c˘ am o mare vˆn˘ filosofic˘ ...Vedea ˆ mine un a a a a ın ins apt pentru ¸coala lui, dar nu putea s˘ fie asta: nici actualii lui discipoli [1988] nu s a sunt. Cˆnd se vor afirma pe propriile picioare, fiecare vor fi ce sunt ei. Cursurile sale a au c˘p˘tat un caracter foarte personal, foarte perseverent ¸i afectiv. Ajunsesem s˘-mi a a s a ˆ sesc modul lui de a scrie ¸i de a vorbi. El are o limb˘ a lui, care nu este limba ınsu¸ s a obi¸nuit˘, este limba noician˘. ... Scriam ` la Noica, deci eram un papagal. Dup˘ un s a a a a timp mi-am dat seama ¸i am revenit la ala mele ... Era foarte incitant ¸i ajunsesem s˘ s s a nu mai pot s˘ las s˘ treac˘ dou˘ zile f˘r˘ s˘ ne vedem.“ (Ibidem: 154–5) a a a a aa a Ei bine, parc˘ uitˆnd complet de sine, a¸a cum se afla prins atunci ˆ tot acel vertij a a s ın

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 49

copil˘ros al magisteriatului, Noica ˆ a ıncepuse deja s˘-¸i preg˘teasc˘, pas cu pas, drumul as a a c˘tre temnit˘. La proces, dou˘ dintre principalele acuzatii care urmau s˘ i se aduc˘ a ¸a a ¸ a a aveau ˆ vedere o scriere despre Hegel (viitoarea Povestiri despre om. Dup˘ o carte a ın a lui Hegel, 1980), pe care a trimis-o ˆ str˘in˘tate spre a fi publicat˘, ¸i un eseu pe care ın a a a s l-a scris ¸i l-a trimis lui Cioran drept r˘spuns la un articol-scrisoare (Lettre ` un ami s a a lointain), publicat de acesta, ˆ 1957, ˆ La Nouvelle Revue Fran¸aise (Cioran 1997: ın ın c 5–24) Cartea despre Hegel s-a n˘scut ca un fel de r˘zbunare secret˘ a ˆ a¸˘celului a a a ınv˘ta pe ˆ a¸˘tor: prilejul ei a fost tocmai o serie de lectii asupra filosofiei hegeliene pe ınv˘ta ¸ care Noica i le ¸inea atunci lui Alexandru Paleologu: Mi-aduc aminte c˘ [Noica] mi-a t a ” f˘cut un cadou de ziua mea, ˆ ’52. Pe un panou de carton mi-a desenat toate triadele a ın hegeliene din Stiinta logicii. Tot sistemul logic hegelian era pe cartonul ˘la. ... Notele ¸ ¸ a de lectur˘ la Fenomenologia spiritului au dat na¸tere la ni¸te comentarii, la ni¸te ¸uete a s s s s nocturne interminabile, care erau 1001 nopti ale filosofiei , din care a ap˘rut ideea ¸ a unei c˘rti destinate nefilosofilor ¸i cucoanelor, din care s˘ rezulte c˘ filosofia hegelian˘ a¸ s a a a este obligatorie pentru viat˘. Nu este permis s˘ tr˘ie¸ti f˘r˘ s˘ te ˆ ¸elegi pe tine, f˘r˘ ¸a a a s a a a ınt aa s˘ te desf˘¸ori pe tine ˆ a as ıntr-un sistem hegelian. A¸a cum Charles Lamb scria Povestiri s din Shakespeare, el dorea s˘ scrie Povestiri din Hegel. Ce s˘ scrie? Mierea istoriei, toat˘ a a a voluptatea ˆ ampl˘rilor ˆ arcate de revelatia spiritului. Asta a fost ideea care m-a ıntˆ a ınc˘ ¸ ˆ antat.HegelH“ (Paleologu & T˘nase 1996: 149) Pentru c˘ nu degeaba (¸i cˆtu¸i de ıncˆ a a s a s putin ˆ chip de glum˘) Noica ˆsi luase ca maxim˘ de c˘p˘tˆi o astfel de vorb˘: nu ¸ ın a ı¸ a a aa a ” se ¸tie cine d˘ ¸i cine prime¸te“, s-a ˆ amplat c˘, ˆ s as s ıntˆ a ıntr-o bun˘ zi, a trebuit s˘ i se ¸i a a s conformeze ¸i s˘ primeasc˘ – tocmai el! – aceast˘ lectie de la propriul ˆ a¸˘cel. Prin s a a a ¸ ınv˘ta urmare, ca un elev sˆrguincios, s-a pus imediat pe treab˘ ¸i, dup˘ o vreme oarecare, a as a a venit ˆ fata elevului-profesor cu o bun˘ parte a temei gata f˘cut˘. Surpriz˘ ˆ a! ın ¸ a a a a ıns˘

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

Acesta s-a ar˘tat a fi cu totul dezam˘git de prestatie: profesorul-elev nu reu¸ise s˘ se a a ¸ s a ridice aproape deloc la ˆ altimea a¸tept˘rilor pe care el ˆ si le stˆrnise initial: Dup˘ ın˘ ¸ s a ınsu¸ a ¸ a ” o vreme, a venit la Bucure¸ti cu primele capitole scrise. ... Spre stupoarea noastr˘, nu s a erau ce trebuiau s˘ fie. Nu aveau acea ˆ arc˘tur˘ anecdotic˘ plin˘ de sevele vietii, o a ınc˘ a a a a ¸ Seherezad˘ a dialecticii . Era un fel de prosopopee ˆ care aparee un fel de vacuum, ca ¸ a ın omul lui Gopo ˆ de¸ert. Am zis Nu se poate! Unde sunt toate sevele? Ce-i asta? ın s Spiritul apare ˆ ıntr-un fel de cavern˘. Chestia asta l-a descump˘nit foarte tare. Era a a ˆ antat de ce f˘cuse ¸i a plecat nemultumit. Dup˘ aia mi-a dat dreptate ¸i a ˆ ıncˆ a s ¸ a s ınceput s˘ scrie a doua variant˘, care s-a publicat, de altfel, ˆ care primele trei sferturi erau a a ın ceea ce trebuiau s˘ fie, ultima parte c˘zˆnd sub dominatia conceptual˘ a lui Hegel. a a a ¸ a Am fost acuzat de instigare la scriere de carte du¸m˘noas˘, de demobilizare ideologic˘ s a a a a regimului, c˘ am respins prima variant˘ ca fiind prea abstract˘, de un nivel prea a a a ˆ ınalt ¸i de mic˘ sensibilitate. Deci, text demobilizator, iar ˆ varianta a doua am reu¸it s a ın s s˘ demobiliz˘m clasa muncitoare.“ (Paleologu & T˘nase 1996: 150) a a a Este, apoi, acea scrisoare teribil˘ c˘tre Emil Cioran. Nu ¸tiu de ce acest text n-a a a s fost considerat ˆ a unul dintre textele noiciene fundamentale. Evident, nu ca miz˘ ınc˘ a teoretic˘, nu ca anvergur˘ a problematiz˘rii sau ca pies˘ de rezistent˘ ˆ edificiul s˘u a a a a ¸a ın a speculativ, ci pur ¸i simplu ca o expresie, condensat˘ ¸i exemplar˘, a celei mari bune, s as a mai viguroase ¸i mai senine perioade din toat˘ viata sa. Acest text ar putea s˘ par˘ s a ¸ a a (unii chiar a¸a l-au ¸i considerat) o form˘ de ˆ acare cu regimul sau chiar de apologie s s a ımp˘ a acestuia. Personal, cred c˘ aceasta este o interpretare oarecum simplist˘ ¸i epidermic˘ a as a a textului. E adev˘rat, Noica va sfˆr¸i ˆ a a s ıntr-o bun˘ zi prin a fi ˆ ant ¸i umilit de regim, a ınfrˆ s dar asta se va petrece ceva mai tˆrziu. Acum, ˆ anii cˆnd ˆ r˘spunde lui Cioran, el se a ın a ıi a afl˘ ˆ chiar momentul maximei splendori a puterilor sale vitale ¸i expresive, personale a ın s

" 50

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

¸i charismatice, ˆ plin˘ str˘lucire a facult˘¸ilor sale constructive ¸i de penetratie a s ın a a at s ¸ gˆndirii asupra lucrurile ¸i oamenilor. Acest lucru r˘zbate din totul: din siguranta sua s a ¸ perioar˘, aristocratic˘ cu care cuvintele sunt f˘cute s˘-¸i ocupe locul ˆ fraz˘, din t˘ria a a a as ın a a ¸i vigoarea stilistic˘ a textului, r˘zbate din atmosfera l˘untric˘ ¸i din toate articulatiile s a a a as ¸ sale intime, din finetea neverosimil˘ ¸i non-conformismul observatiilor, r˘zbate mai ales ¸ as ¸ a din curajul scriiturii ¸i din ˆnfruntarea deschis˘ ¸i amuzat-ironic˘ cu puterea care este s ı as a la rigoare acest text. Ceea ce unora ar putea s˘ le par˘, ˆ rˆndurile de mai jos, o a a ın a ˆ acare cu regimul ori o cedare cuminte ˆ fata lui, cred c˘ este mai curˆnd epifania ımp˘ ın ¸ a a unei melancolii adˆnci ¸i pline de vigoare (nu, nu e nici o contradictie aici) sub semnul a s ¸ c˘reia Noica ajunsese s˘ vad˘ atunci lucrurile istorice: nu era vorba (ˆ a) de acea a a a ınc˘ desconsiderare a istoriei factice ca simpl˘ meteorologie“ ¸i nici de vreun alt fel de a s ” complicitate cu veacul“, ci doar de o form˘ mai profund˘ de ˆ ¸elegere (iertare) a lui, a a ınt ” era un fel – pe deplin matur ¸i dezinhibat – de a-¸i rˆde de sine ¸i de toat˘ acea mare s s a s a fars˘ care devenise pentru el lumea politic˘ exterioar˘: indiferent de sistem politic ¸i a a a s de cine o administra. Or, ceea ce este cel mai important e c˘ aceast˘ atitudine se a a n˘¸tea atunci, la Noica, nu din sl˘biciune, ci dintr-un exces de putere. Nu avem de-a as a face cu o form˘ de ˆ angere, ci cu una de dominare. El este ˆ aduitor ¸i ironic cu a ınfrˆ ıng˘ s istoria din jur nu ˆ ıntr-un mod chinuit ¸i disimulator-vinovat, cum va fi cazul de multe s ori mai tˆrziu, ci ˆ a ıntr-un fel substantial, st˘pˆn pe sine ¸i cˆt se poate de franc: ¸ a a s a ˆ ¸elegi tot ce e fecund ¸i pozitiv ˆ cutremurul acesta al celui prea devreme Int s ın ” lovit? Tu, care ai ˆ agit toate felurile de moarte, de la moartea frust˘ a sinuciga¸ului ındr˘ a s pˆn˘ la moartea subtil˘ a culturilor, nu simti tot ce pierzi, desprinzˆndu-te de o a a a ¸ a limb˘ ˆ care pulseaz˘ nemˆngˆierea ultim˘, spre a-ti turna nelini¸tea ˆ tiparele unei a ın a a a a ¸ s ın limbi splendid ˆ acate, sortit˘ s˘ supravietuiasc˘ ˆ clase , clasic˘? Cum poti vinde ımp˘ a a ¸ a ın a ¸

" 51

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 52

privilegiul acesta, al agoniei, ˆ schimbul solemnit˘¸ii expresiei? Cum poti renunta la ın at ¸ ¸ stilul mortii pentru stil pur ¸i simplu?“ (C. Noica ˆ Cioran 1997: 126–7) ¸ s ın C˘ci lucidit˘¸ii de cap˘t de drum a Apusului, una din care-ti place s˘ te ˆ ara at a ¸ a ımp˘ ” t˘¸e¸ti ¸i tu, ˆ opunem sensurile pe care vecin˘tatea noastr˘ cu moartea ˆ istorie as s s ıi a a ın ni le treze¸te. Iat˘ c˘ trebuie s˘ te ap˘r˘m pe tine ˆ s a a a aa ımpotriva ta. Iar ceea ce ne pare ˆ ıntr-adev˘r izbitor, ˆ cazul acesta al t˘u ¸i al nostru, este c˘ ne situ˘m la fel fat˘ de a ın a s a a ¸a Franta ¸i fat˘ de Occident ca fat˘ de tine: c˘ trebuie s˘-i ap˘r˘m contra lor ˆ si¸i.“ ¸ s ¸a ¸a a a aa ın¸ s (Ibidem: 128) [. . . ] ... te invidiem? Am putut-o face ˆ cˆteva rˆnduri, dar pe considerente cu totul ın a a ” secundare – securitate personal˘, c˘rti, idei, libert˘¸i, Paris. De vreo doi ani, de cˆnd sa a¸ at a a ridicat putin v˘lul dintre noi, n-o mai facem. Am ˆ ¸ a ınceput s˘ ˆ ¸elegem ˘c e mai mult˘ a ınt a a platitudine ˆ destinele voastre: pˆn˘ ¸i exilul vostru banal, care risc˘ s˘ v˘ duc˘ la ın a as a a a a nostalgie , patriotism ¸i sentiment, ce putin lucru este el fat˘ de exilul nostru subtil, s ¸ ¸a exil printre ai t˘i, la tine acas˘ uneori, ˆ lume ta, ¸i totu¸i dintr-o dat˘ vidat de ea. a a ın s s a Cˆteodat˘, cˆnd rafin˘m ¸i noi, lucrul ni se pare chiar interesant, ¸i atunci scriem a a a a s s jurnale sau opere geniale – pentru sertare. Tout compte fait, e mai bine aici.“ (Ibidem: 139) ˆ sfˆr¸it, urmeaz˘ o anchet˘ umilitoare, cum probabil c˘ omul aproape exclusiv In a s a a a livresc care era Noica nu-¸i putuse ˆ s ınchipui vreodat˘ c˘ ar fi cu putint˘, un proces a a ¸a penibil, urmeaz˘ cˆ¸iva ani buni de ˆ a at ınchisoare ¸i, ca o ˆ s ıncoronare final˘, ˆ angerea, a ınfrˆ ˆ ıngenunchierea lui categoric˘ de c˘tre regim. De¸i acel Noica al anilor ’70–’80 a ˆ a a s ınsemnat atˆt de mult pentru toat˘ viata noastr˘ cultural˘, el a fost incomparabil mai putin a a ¸ a a ¸ ˆ multe din aspectele decˆt Noica cel de dinaintea arest˘rii ¸i anilor de ˆ a a s ınchisoare. In

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

lor, lucrurile scrise sau spuse de Noica dup˘ eliberarea din ˆ a ınchisoare sunt expresia unei gˆndiri umilite. Si acea facil˘, atˆt de mult prelungit˘, gˆdilare a sentimentului a ¸ a a a a national, ¸i sofismele sale despre impuritatea eticului“, ¸i toate acele – neverosimile ¸ s s ” – ocheade grijulii c˘tre oficialii regimului sunt ipostazieri ale unei mari frici care l-a a cople¸it pesemne ˆ anii de anchet˘ ¸i recluziune, ¸i forme discrete de recunoa¸tere a s ın as s s unei astfel de ˆ angeri. Noica iese din ˆ ınfrˆ ınchisoare pur ¸i simplu r˘zbit de regim: r˘zbit s a a ˆ din punct de vedere vital, biologic, intelectual ¸i existential. Intr-o lupt˘ de genul cares ¸ a 22 pe-care, Noica este cel care pierde . S˘ mai spun c˘, de¸i era vorba de o lupt˘ teribil˘ a a s a a ¸i supra-omeneasc˘, o astfel de ˆ angere nu ¸ine totu¸i de fatalitate, de vreme ce, ˆ s a ınfrˆ t s ın exact acelea¸i conditii, un Havel sau un Michnick vor fi cei care vor ˆnvinge regimul. s ¸ ı Trebuie s˘ recuno¸ti ˆ a c˘ metodele prin care este ˆ a s ıns˘ a ınvins Noica sunt de un rafinament ¸i de o sofisticare ie¸ite din comun: bun˘oar˘, unui om care tr˘ise pˆn˘ atunci s s a a a a a aproape numai pentru a citi, ¸i pentru care cartea reprezenta tot ce poate fi mai de s pret pe lume, ei bine, unui asemenea ins, dup˘ ani de zile cˆnd n-a putut s˘ vad˘ un ¸ a a a a singur rˆnd tip˘rit, i se d˘ brusc spre lectur˘ Capitalul lui Marx. Cine ar fi rezistat?23 a a a a
F˘r˘ ˆ a a ındoial˘, se depuseser˘ eforturi sustinute pentru obtinerea unei asemenea victorii ¸i era a a ¸ ¸ s extrem de greu s˘ ie¸i dintr-o astfel de lupt˘ altfel decˆt ˆ ant.. Practic, regimul ajunsese s˘ se a s a a ınfrˆ a specializase ˆ acest gen de lupt˘ cu toti cei ce ajungeau ˆ ˆ ın a ¸ ın ınchisorile sale: ... mai toti ceilalti colegi ¸ ¸ ” de detentiune erau supu¸i unei reeduc˘ri. ˆ aparent˘ reeducarea era blajin˘, ˆ fond era grav˘ pentru ¸ s a In ¸a a ın a con¸tiinta oamenilor. Li se d˘deau unele c˘rti pe linia realiz˘rilor regimului, li se proiectau filme de s ¸ a a¸ a propagand˘, ba chiar, spre sfˆr¸it, unii erau sco¸i cu autocarele cˆte o dimineat˘ ˆ a as s a ¸a ıntreag˘, ¸i du¸i a s s s˘ vad˘ unit˘¸ile industriale, noile cartiere din ora¸e sau gospod˘riile de stat de la ¸ar˘. Ceea ce era a a at s a t a grav ... era c˘ unii dintre detinuti, convertiti mai repede, deveneau ei ˆ si¸i propagandi¸ti ...“ (Noica a ¸ ¸ ¸ ın¸ s s 1990: 115) 23 Nu e doar cazul lui Noica. Chiar dac˘ are loc ˆ conditii oarecum voluntare ¸i nu va avea acea ın ¸ s lea¸i efecte, evenimentul se produce ¸i ˆ cazul lui Alexandru Paleologu: [A]m cerut administratiei s s ın ¸ ”
22

" 53

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

Noica se aprinde“ imediat la contactul cu textul (dar e destul de probabil c˘, ˆ a ın ” astfel de conditii, s-ar fi entuziasmat la fel de mult ¸i citind o carte de bucate, dac˘ ar ¸ s a fi fost prima care s˘-i cad˘ ˆ mˆn˘), ¸i ˆ a a ın a a s ıncepe s˘ g˘seasc˘ ˆ Marx tot felul de lucruri a a a ın teribile: Obiectiv vorbind – ¸i f˘r˘ a s˘ruta mˆna care m-a lovit – ce lucruri tulbur˘toare s aa a a a ” ˆ pare chiar r˘u, acum, c˘ doctrina aceasta sunt uneori de g˘sit ˆ opera lui Marx! Imi a ın a a va disp˘rea de la sine, ˆ era automatiz˘rilor, odat˘ cu disparitia muncitorilor din a ın a a ¸ uzine ¸i a minerilor. C˘ci doar pentru ace¸tia a fost ea valabil˘ o clip˘ (adic˘ timp de s a s a a a vreun veac); pentru rest, anume pentru ¸˘ran, functionar, liber profesionist, intelectual ta ¸ ¸i negustor, ea n-a reprezentat ˆ fond ceva decˆt pe linia resentimentului , cum s ın a spunea Max Scheler, adic˘ pe linia irepresibilei insatisfactii de a vedea pe altul ¸i clase a ¸ s ˆ ıntregi mai bine echipati decˆt tine pentru fericire ¸i huzur.“ (Noica 1990: 106) ¸ a s Sau: [ˆ a de la primul volum cazi peste lucruri uluitoare. N-a¸ fi citit probabil I]nc˘ s ” niciodat˘ ... articolul intitulat: Dezbaterile asupra legii cu privire la furtul de lemne . a ˆ g˘sesc, aici ˆ ˆ Ii a ın ınchisoare, frumusetea unui psalm. Cˆnd autorul spune c˘ posezi ¸ a a copacul, dar nu posezi cu-adev˘rat crengile lui uscate, ¸i cˆnd adaug˘ c˘ s˘r˘cimea ... a s a a a aa are un fel de ˆ ınrudire cu crengile uscate, ceea ce ˆ d˘ un adev˘rat drept asupra lor, ıi a a atunci ce oare vei spune c˘ e de g˘sit ˆ pagina aceasta: economic, drept ˆ a a ın ındemn la revolt˘? Sau mai degrab˘: poezia religioas˘ a psalmistului?“ (Ibidem: 108) a a a
penitenciarului s˘-mi dea s˘ citesc textul integral al Capitalului, pe care nu-l citisem ˆ a a ınainte. Aveam o bun˘ cunoa¸tere a marxismului de la Mircea Vulc˘nescu ¸i din Universitate ..., citisem ceva maa s a s rxism, ¸i Engels ¸i Marx, dar nu citisem Capitalul. Am citit Capitalul ¸i am constat c˘ volumul I s s s a era foarte conving˘tor. Lectura asta mi s-a p˘rut obligatorie; obligatorie pentru c˘ trebuie s˘ intri ˆ a a a a ın cunoa¸terea ¸i ˆ analiza fenomenelor reale ¸i nu numai ˆ aburul ˆ at˘tor al filosofiei speculative.“ s s ın s ın ımb˘ a (Paleologu & T˘nase 1996: 204) a

" 54

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

[. . . ] Acum, f˘r˘ ˆ a a ındoial˘, toat˘ problema nu este aici a lui Marx, ci a lui Noica. N-ar a a fi fost nimic r˘u, ˆ sine, o eventual˘ adeziune a lui Noica la marxism; ba ˆ a, un a ın a ınc˘ Noica marxist – marxist autentic, creator ¸i nu de conjunctur˘ – ar fi fost o provocare s a cum nu se poate mai interesant˘ pentru toat˘ cultura filosofic˘ romˆneasc˘ ˆ cea a a a a a ın de-a doua jum˘tate a secolului al XX-lea. Cred realmente c˘ ceea ce descoper˘ Noica a a a ˆ Marx sunt ni¸te lucruri tulbur˘toare“, iar el ¸tie foarte bine cum s˘ dovedeasc˘ ın s a s a a ” asta, ˆ a conditiile ˆ care s-a provocat acest entuziasm ˆ Noica, ¸i contextul atˆt ıns˘ ¸ ın ın s a de batjocoritor ¸i de cinic ˆ care el a ajuns s˘ descopere aceste lucruri, pur ¸i simplu s ın a s nu-ti dau voie s˘ iei ˆ serios tot ceea ce spune el. Nu are important˘ atˆt substanta ¸ a ın ¸a a ¸ textului noician de mai sus (el era un om inteligent ¸i un scriitor foarte bun, ¸i ca atare s s putea s˘ improvizeze, str˘lucit, tot felul de lucruri), cˆt mai ales subtextul lui: nu a a a poti s˘ nu vezi cum Noica nu ˆ ¸ a ınceteaz˘ s˘-¸i auto-gonfleze entuziasmul, s˘ se conving˘ a as a a singur, s˘-¸i ˆ ature – prin auto-persuasiune – disconfortul teribil ˆ care s-a trezit a s ınl˘ ın aruncat ˆ ıntr-un mod atˆt de perfid. El cunoa¸te foarte bine situatia ˆ care se afl˘, c˘ci a s ¸ ın a a folose¸te explicit expresia a s˘ruta mˆna care m-a lovit“ (deci, ¸i-a pus problema), s a a s ” ˆ a nu poate nicidecum recunoa¸te c˘ a¸a stau lucrurile. ıns˘ s a s Nu poate recunoa¸te c˘ acel Noica de la Cˆmpulung a fost ˆ ant ¸i nimicit, ¸i un s a a ınfrˆ s s altul, destul de diferit, a ie¸it din ˆ s ınchisoare ˆ locul lui. ın ***

" 55

[. . . ] *

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

O dat˘ [George C˘linescu] a avut o ie¸ire ˆmpotriva lui Dej, ¸i a ˆ a a s ı s ıncheiat a¸a: St˘ s a ” pe locul meu! Eu va trebui s˘ fiu ˆ locul lui. Eu ¸i cu tata am r˘mas cu gura c˘scat˘. a ın s a a a ˆ spunea tatei: A, a¸tepti s˘ vin˘ Credea c˘ i se cuvine s˘ conduc˘ ¸ara, pur ¸i simplu. Ii a a at s s ¸ a a americanii?! P˘i nu te gˆnde¸ti c˘ atunci cˆnd au s˘ vin˘ am s˘ strig eu primul?!... a a s a a a a a C˘linescu ˆ a ıntre patru ochi critica regimul, ˆn public ˆ era devotat.“ (Barbu Cioculescu ı ıi apud T˘nase 1997: 140) a [. . . ] A mai fost un fenomen, atˆt ˆ a ınainte de moarea lui Stalin, cˆt ¸i dup˘. Intelectua s a ” alii care nu s-au opus ¸i care nu au fost la ˆ s ınchisoare, au fost captati, uneori cu efecte ¸ corup˘toare asupra operei, cˆnd nu erau muzicieni, chiar ¸i arti¸ti plastici, care sc˘pau a a s s a mai u¸or. Statul investea mari fonduri ˆ cercetare ¸i ˆ traduceri. L˘sˆnd la o parte s ın s ın aa calitatea interpret˘rii care era ideologizat˘, procesul cercet˘rii era ˆ a deosebit, cum a a a ıns˘ nu mai avusese Romˆnia niciodat˘. Abonamente la reviste str˘ine, stagii de documena a a tare peste hotare, burse, traduceri, comenzi de publicatii din plin. Acestea au permis ¸ unor intelectuali s˘ continue s˘ lucreze. Apoi, traducerile. Multi scriitori care nu voa a ¸ iau s˘ scrie realist-socialist sau ideologic au f˘cut traduceri. S-a tradus mult atunci a a la noi, mult, de toate, de bun˘ calitate. Se citea foarte mult, tirajele erau de mas˘, a a lumea citea Tolstoi ¸i Thackeray ˆ tramvai. Aici era un debu¸eu pentru intelectuali s ın s ...“ (Paleologu & T˘nase 1996: 138) a *

" 56

... am vut parte s˘ fiu singur ˆ celul˘. Multi g˘sesc c˘ este un lucru redutabil ¸i a ın a ¸ a a s ” ˆ ıngrozitor s˘ fii singur. ... Dar faimoasa formul˘ cu cele patruzeci de zile de singur˘tate, a a a f˘r˘ hˆrtie, f˘r˘ creion ¸i f˘r˘ c˘rti este extraordinar de fecund˘ ¸i extraordinar de util˘ aa a aa s aa a¸ as a

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

ˆ ordinea interioar˘. ˆ ai c˘ ˆ¸i genereaz˘ o disciplin˘ de lucru mental extraordinar˘ ın a Intˆ a ıt a a a ¸i o mare luciditate. Eu pot s˘ spun c˘ tot ce am scris din ’64 – cˆnd m-am eliberat s a a a – ¸i pˆn˘ nu de mult, au fost lucruri gˆndite ˆ ˆ s a a a ın ınchisoare. ... extraordinar a fost atunci, pentru c˘ ˆ¸i organizezi memoria, ˆ¸i faci o punere ˆ ordine a amintirilor ¸i ¸i-o a ıt ıt ın s t verifici. Cu diferite calcule calendaristice ˆ¸i reconstitui existenta, printr-o disciplinare ıt ¸ a memoriei care e un lucru de o extraordinar˘ utilitate ¸i de o mare putere de igien˘ a s a ˆ reconstituiam mental˘. ... Nu eloboram sisteme de gˆndire, filosofii, mai ¸tiu eu ce. Imi a a s existenta, memoria ...“ (Paleologu & T˘nase 1996: 176–7) ¸ a * ... am avut o imens˘ bucurie spiritual˘: am ascultat pe Vladimir Streinu citind a a ” trei acte din traducerea la Hamlet. E uimitor ce direct, ce nobil, ce frumos l-a oglindit ˆ pe Hamlet ˆn limba romˆneasc˘! E ceva congenial cu originalul! Imi pun ˆntrebarea: ce ı a a ı este ˆn fond o adev˘rat˘ traducere? E o transpunere de pe o culme pe o alt˘ culme de ı a a a aceea¸i ˆn˘ltime a unor valori care ˆ¸i corespund perfect. Nu e vorba numai de sensul s ı a¸ ıs mintal, ci de ˆntregul context mintal-emotiv, aproape chiar de baza biologic˘ ce vibreaz˘ ı a a ˆmpreun˘ cu valorile superioare. Se asocia la emotia artistic˘, azi, una patriotic˘. ı a ¸ a a Ce bine e s˘ simti cum salt˘ nivelul cultural al neamului, pˆn˘ la culmile cele mai a ¸ a a a ˆnalte, s˘ constati c˘ limba asta a noastr˘, frumoas˘ ˆn aspectele ei patriarhale, cu ı a ¸ a a a ı cuvintele crescute de veacuri, poate cuprinde atˆt de des˘vˆr¸it ˆn limitele ei actuale a a a s ı nem˘rginirea geniului universal. Ca ¸i colosalul sonet (156–159) al lui V. Voiculescu, a s de dimensiuni impresionante. Si aceast˘ traducere e dovada c˘ limba noastr˘ s-a copt ¸ a a a la vˆrsta unei maturit˘¸i culturale. Pe sub praful ¸i mˆlul vietii s˘race ¸i meschine, a at s a ¸ a s cre¸te o vegetatie bogat˘, plin˘ de sev˘ nou˘.“ (Voinescu 1997: 715–6) s ¸ a a a a

" 57

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

[. . . ] ˆ a s ıntˆ Intˆi ¸i ˆ ai trebuie s˘-ti dai seama dac˘ e vorba s˘ fii implicat˘ ¸i tu sau nu. a¸ a a a s ” Pentru c˘ dac˘ urmeaz˘ s˘-ti dea drumul nu vor ˆmpinge cruzimea peste o anumit˘ a a a a¸ ı a limit˘; te vor chinui dar nu te vor distruge. Pentru c˘ va trebui ca atunci cˆnd ie¸ti a a a s din ˆnchisoare s˘ nu se vad˘ nici o urm˘. Al doilea lucru pre care trebuie s˘-l ˆ ¸elegi ı a a a a ınt este c˘ noi, care suntem femei frumoase ¸i tinere ¸i apartinem unei lumi bune, vor fi a s s ¸ fericiti s˘ ne aib˘ la ˆ ¸ a a ındemˆn˘, ca s˘ ne umileasc˘, iar sadismul lor s˘ fie pe deplin saa a a a a tisf˘cut. Vor vrea s˘ profite cˆt mai ˆndelung. Primele cˆteva minute sunt ˆ a a a ı a ıngrozitoare. Dac˘ rezi¸ti cˆteva minute, ¸i se poate rezista, restul nu mai e a¸a de greu. Devine a s a s s ˆnnebunitor de dureros, dar e o nebunie, o betie, o z˘p˘ceal˘ ˆ care poti s˘ suporti ı ¸ a a a ın ¸ a ¸ indefinit, orice. Prin urmare, suport˘ primele minute. Primele minute par imens de a lungi, dar se poate suporta cinci minute ¸i dup˘ aceea nu-ti mai pas˘. ... Cˆnd ˆ s a ¸ a a ıntr-o zi o s˘ vezi c˘ sunt mai cruzi decˆt de obicei ¸i c˘ te bat mai groaznic ¸i mai mult, a a a s a s rabd˘ pentru c˘ e ultima zi! Ei ˆncearc˘ atunci s˘ scoat˘ ceva ¸i dup˘ aceea se ˆ a a ı a a a s a ınchide dosarul. ... Et surtout pense ` ton mari! Si ton amour est profond, ton courage sera a sans limites.“ (Paleologu & T˘nase 1996: 166–9) a * [Petru Manoliu, dup˘ un document din dosarul lotului Noica-Pillat:] Capitolul a ” privitor la poporul romˆn din cartea Ispita de a exista este format din dou˘ p˘rti. a a a¸ ˆ prima parte, legionarul CIORAN EMIL insult˘ poporul romˆn cu cele mai ab– In a a jecte ¸i grosolane cuvinte de ocar˘. Legionarul CIORAN EMIL consider˘ c˘ poporul s a a a romˆn este format din scursorile ˆ a ınchisorilor de la Roma, c˘ este asemeni unor viermi a pietrificati ˆntr-o tˆmpenie milenar˘ la poalele Carpatilor, c˘ a considerat un blestem ¸ ı a a ¸ a

" 58

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

faptul de a se fi n˘scut romˆn ¸i c˘ un asemenea popor nu merit˘ s˘ existe ˆ istoa a s a a a ın rie. Dar legionarul CIORAN EMIL g˘se¸te totu¸i c˘ poporul romˆn s-a ˆ a s s a a ınvrednicit ˆ ın fata lui cu un fapt. Dar deodat˘ marea idee veni ¸i m˘ ˆ acai cu poporul meu . ¸ a s a ımp˘ ... // Marea idee atˆt de trˆmbitat˘ de acest legionar odios, tr˘d˘tor de patrie esa a ¸ a a a te, bineˆ ¸eles, ideea legionar˘. // Restul p˘rtii a doua a acestui capitol ˆ care este ınt a a¸ ın insultat poporul romˆn cuprinde elogii ditirambice ¸i generoase, neru¸inate ¸i cinia s s s ce organizatiei legionare. Desigur c˘ acest capitol ˆ ˆ ¸ a ın ıntregul s˘u era ˆ asentimena ın tul lui NOICA CONSTANTIN, care din acest motiv f˘cea atˆt de larg˘, insistent˘ a a a a ¸i persistent˘ propagand˘ c˘rtii legionarului CIORAN EMIL ... La obiectia lui NOs a a a¸ ¸ ICA CONSTANTIN c˘ CIORAN EMIL este privit ˆ Franta ca un mare scriitor, a ın ¸ i-am r˘spuns c˘ legionarul CIORAN EMIL, asemenea tuturor tr˘d˘torilor de patrie, a a a a oplo¸iti ˆn ¸˘rile capitaliste din Occident, nu este un exzlilat [sic!] a¸a cum se laud˘ s ¸ ı ta s a ¸i cum ˆ place lui NOICA CONSTANTIN s˘-l ˆnf˘¸i¸eze, ci un transfug, un individ s ıi a ı at s care a fugit din patrie din pricina pedepsei pe care urma s-o primeasc˘; c˘ legionarul a a CIORAN EMIL nu este un patriot, cum acela¸i NOICA CONSTANTIN ˆ s ıncerca s˘ a mi-l ˆnf˘¸i¸eze, ci un dezgust˘tor individ pus ˆn slujba du¸manilor poporului romˆn, ı at s a ı s a ˆn slujba serviciilor de spionaj ˆndreptate ˆmpotriva regimului popular-democrat din ı ı ı R.P.R.“ (Apud T˘nase 1997: 219–20 ) a * [Constantin Pillat, dup˘ un document din dosarul lotului Noica-Pillat:] Spre dea ” osebire de prietenul nostru CIOCULESCU SERBAN, care era mai putin consecvent ¸ ¸ ˆn pozitia sa reactionar˘, ˆ ı ¸ ¸ a ıncepˆnd s˘ scrie ¸i s˘ publice mai dinainte, IORDACHE a a s a NICOLAE [Vladimir Streinu] ... s-a abtinut s˘ scrie ¸i s˘ publice dup˘ 23 august 1944 ¸ a s a a

" 59

ƒ± ± ± ±ƒ

ˆ ¸i pˆn˘ ˆn 1957, ˆ speranta c˘ regimul democrat se va schimba. In anul 1957–1958, s a aı ın ¸ a IORDACHE NICOLAE, ca ¸i noi ceilalti reactionari, fiind profund dezam˘git de faptul s ¸ ¸ a c˘ contrarevolutia din Ungaria din oct. 1956 n-a reu¸it, ceea ce i-a sl˘bit speranta ˆ a ¸ s a ¸ ın schimbarea regimului din R.P.R. ˆntr-un viitor apropiat, a spus c˘, din aceast˘ cauz˘ ¸i ı a a as din cauza lipsurilor materiale care devin tot mai insuportabile, nu mai poate sta deoparte ¸i c˘ va ˆ s a ıncerca s˘ scrie ¸i s˘ publice ¸i el ˆn presa din R.P.R. Acest fapt, dup˘ a s a s ı a cum s-a exprimat fat˘ de mine IORDACHE NICOLAE ... din cauzele mentionate mai ¸a ¸ sus nu putea fi considerat niciodat˘ ca un act de tr˘dare a scriitorilor reactionari a a ¸ care se mentin pe o pozitie du¸m˘noas˘ fat˘ de literatura nou˘ ...“ (Apud T˘nase ¸ ¸ s a a ¸a a a 1997: 139–40) *

¯ ¯ Ë

" 60

Noica – ˆmi spuneam ˆ acei ultimi ani ai mei de penitent˘ care au coincis ı ın ¸a ” cu ai s˘i – Noica e singura f˘ptur˘ socratic˘ pe care am ˆntˆlnit-o vreodat˘. C˘ci, a a a a ı a a a dintre numele-epitete ce i-au fost atribuite Atenianului sau pe care ¸i le-a asumat el, s cel putin dou˘ le recunoscusem ˆnc˘ din prima sear˘ a ˆntˆlnirii noastre potrivite lui ¸ a ı a a ı a Noica. Mai ˆntˆi, am ˆ ı a ıntrez˘rit ˆn el un sof´s, un ˆ ¸elept. Ca ¸i lui Socrate, nu-i a ı o ınt s atribuiam o ¸tiint˘ anume, nu-l b˘nuiam un mare cunosc˘tor ˆ s ¸a a a ıntr-un domeniu sau ˆntr-un altul. Dar, cum ˆ urm˘risem cu coada ochiului ascultˆnd, cu capul mult plecat ı ıl a a ˆntr-o parte, v˘dea ˆ cel mai ˆnalt grad atentia fat˘ de altul. Cˆnd a luat cuvˆntul, nu ı a ın ı ¸ ¸a a a c˘uta nicidecum s˘ spun˘ ceea ce ¸tia, ci ceea ce era pe cale de a afla cugetˆnd asupra a a a s a ˆ celor spuse de altul. Inainte de a aplica altuia o maieutic˘, ˆnteleptul ¸i-o aplica sie¸i. a ı ¸ s s Logosul ¸inea de natura lui, ˆ spuneam, ¸i continui s˘ mi-o spun ast˘zi. Nu m˘ mir c˘ t ımi s a a a a Nietzsche ˆl detesta pe Socrate: ura ˆ ı ıntr-ˆ ınsul daimonia incon¸tientului ˆn devenirea s ı

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

sa ˆ ıntru cunoa¸tere. ... // Dar, a¸ mai g˘si o potrivire ˆ s s a ıntre natura socratic˘ ¸i aceea as a gˆnditorului romˆn, ˆn acel caracter pe care traditia sau, mai degrab˘, legenda ... a a ı ¸ a i-o atribuie gˆnditorului intinerant din Atena. S-a spus deseori despre Socrate, de la a Menon din dialogul lui Platon ˆncoace, c˘ era asemenea unui pe¸te-torpil˘ (n´rke). ı a s a a Bizar˘ apropiere ˆ a ıntre un pe¸te de mare care ˆ¸i amorte¸te, ˆ¸i paralizeaz˘ mˆna dac˘ s ıt ¸ s ıt a a a ¸i-o atinge ¸i gˆnditorul ale c˘rui ˆ t s a a ıntreb˘ri ˆ paralizeaz˘ pe interlocutor. Nu este a ıl a propriu-zis o amorteal˘ ceea ce produceau cuvintele lui Noica. Era, ˆ a, ˆ ele ceva ¸ a ıns˘ ın iritant. Cu toat˘ mansuetudinea sa, cu toat˘ umilinta ¸i aparenta sa nehot˘rˆre, cu a a ¸ s aa toate ezit˘rile celui ce nu folosea niciodat˘ (sau aproape niciodat˘, cum aveam s˘ o a a a a constat mai tˆrziu) tonul apodictic, cu toat˘ delicata politete a vorbitorului, spusele a a ¸ sale ¸i ˆ ele chiar acea mansuetudine, acea umilint˘ voit˘, acele ezit˘ri iritau. O iritatie s ın ¸a a a ¸ dialectic (poate ar fi mai bine s˘ spun, dialogic) necesar˘. Chiar o anume torpoare a a pe care ¸i-o remarc˘ Menon, ˆ dialogul s˘u cu Socrate, nu lipsea din convorbirile s a ın a cu Noica. ˆ ¸eleg prin aceasta c˘ spusele lui nu provocau o adormire a spiritului, ci Int a o ˆ aluire a sa, iritant˘. E adev˘rat c˘ tocmai aceast˘ iritare se dovedea aproape ınv˘ a a a a numaidecˆt benefic˘. C˘ci chiar dac˘ adeseori ˆ¸i spuneai, vorbind cu Noica: omul a a a a ıt acesta ˆ ınainteaz˘ mascat, se ascunde, se preface, iritarea pe¸telui-torpil˘ se dovedea a s a deosebit de incitant˘, iar contorsiunile m˘¸tilor participau ˆ tine, interlocutorul lui, a as ın la maieutica adev˘rului de sub propriile tale m˘¸ti.“ (Balot˘: II, 360–1) a as a *

" 61

[Petru Manoliu, dup˘ un document din dosarul lotului Noica-Pillat:] Lucrarea a ” Povestiri Hegeliene a numitului NOICA CONSTANTIN este pe cˆt de ostentativ idea alist˘, pe atˆt de du¸m˘noas˘ contra conceptiei materialiste. Sub pretextul de a prea a s a a ¸ zenta filosofia Hegelian˘, NOICA CONSTANTIN g˘se¸te prilejul ca sub o fals˘ masc˘ a a s a a

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

¸tiintific˘ s˘-¸i reafirme vechile convingeri legionare, pe cˆt de mistice, pe atˆt de s ¸ a as a a reactionare. Lucrarea este du¸m˘noas˘ fat˘ de regimul democra-popular din R.P.R., ¸ s a a ¸a deoarece consider˘ c˘ marxism-leninismul nu este o ˆ a¸˘tur˘ a libert˘¸ii popoarelor, a a ınv˘ta a at ci dimpotriv˘ un sistem de tiranie. Elogiaz˘ pe Hegel ˆ aspectul s˘u idealist, doctrinar a a ın a al statului Prusac, inspiratorul hitlerismului ¸i legionarismului. Discutˆnd teza hegelis a an˘ St˘pˆn ¸i slug˘, NOICA CONSTANTIN trage concluzia c˘ destinul slugii, adic˘ a a a s a a a ˆn limbajul s˘u al oamenilor muncii, este acela de a se supune ¸i de a modela poruncile ı a s st˘pˆnilor, care sunt ¸i r˘mˆn atotputernici ... NOICA CONSTANTIN nu vede ˆ a a s a a ın dialectic˘ arma revolutionar˘ a claselor muncitoare ˆ frunte cu proletariatul, pentru a ¸ a ın el dialectica este un joc gratuit al spiritului rupt complet de realitate.“ ( Apud T˘nase a 1997: 218) * [Fragmente din rechizitoriul procurorului ˆ procesului lotului Noica-Pillat:] ... inın ” culpatul Noica Constantin, filosof reactionar, care a elogiat mi¸carea legionar˘. Acesta ¸ s a a fost nemultumit de eliberarea de dup˘ 23 august 1944, pentru c˘ el fusese expro¸ a a priat ca mo¸ier ¸i a ˆnceput s˘ duc˘ activitate ˆmpotriva regimului dup˘ ce i s-a fixat s s ı a a ı a domiciliul obligatoriu la C. Lung, ˆmpreun˘ cu alti mo¸ieri unde asculta emisiunile ı a ¸ s du¸m˘noase ale posturilor de radio imperialiste, calomniind realiz˘rile regimului. // s a a ˆ 1951 ˆntrˆnd ˆ leg˘tur˘ cu Paleologu Alexandru ... ¸i din contactul cu acesta a In ı a ın a a s rezultat dorinta lui Noica de s˘ scrie opere de sertar, pentru cˆndva ¸i astfel a ajuns ¸ a a s s˘ calomnieze marxismul ¸i s˘ promoveze filosofia reactionar fascist˘. In acest scop a s a ¸ a ˆ Noica C. A scris Povestiri din Hegel, lucrare cu continut fascist prin care ˆncerca s˘ ¸ ı a reabiliteze ideologia ¸i practica fascismului, ¸i de asemenea a scris ˆmpreun˘ cu aceast˘ s s ı a a

" 62

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

lucrare ¸i despre Gothe [sic!] o scriere Anti Goethe, ˆ care ¸i-a permis s˘ calomnieze s ın s a pe marele poet german, scotˆnd din operele sale tot ce era pentru popor ¸i strecurˆnd ¸a s a teze str˘ine ale lui Nae Ionescu ¸i alti legionari. ... Tot ˆ 1957 ¸i tot pe cale ilegal˘ a a s ¸ ın s a primit de la Cioran Emil revista cu articolul Scrisoare c˘tre un prieten din dep˘rtare a a care are un continut instigator ¸i plin de ironie. ... Noica s-a gˆndit s˘ r˘spund˘ lui ¸ s a a a a Cioran fiindc˘ a¸a cum a declarat el se considera responsabilul generatiei sale, iar a s ¸ continutul acestui r˘spuns este mult mai du¸m˘nos decˆt articolul lui Cioran Emil ... ¸ a s a a Cioran Emil, b˘trˆn cu dintii tociti, pe Cˆnd Noica C-tin seam˘n˘ cu un lup fl˘mˆnd a a ¸ ¸ a a a a a cu coltii ˆ a ascutiti.“ (Apud T˘nase 1997: 377–8 ) ¸ ınc˘ ¸¸ a * Pentru a rezista ˆ auntrul Gulagului, detinutul descoper˘ ¸i creeaz˘ o filosofie a ın˘ ¸ as a ” detentiei care s˘ fie apt˘ s˘ ˆ ¸ a a a ınlocuiasc˘ universul dinafar˘, pierdut pentru mult˘ vreme, a a a dac˘ nu pentru totdeauna. Dar ea nu este doar o filosofie-substitut, ci ¸i una de sine a s st˘t˘toare ¸i polivalent˘: este o filosofie care contempl˘ simultan finitul ¸i infinitul, aa s a a s este o filosofie a carnalului ¸i a spiritualului, a violentei spatiului, a subteranului ¸i s ¸ ¸ s galacticului, a sinelui ¸i a multimii. “ (Cesereanu 1998: 157) s ¸ [. . . ]

" 63

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

3
Ce ati face dac˘ ati fi liber? m˘ ˆ ¸ a ¸ a ıntreab˘ el [¸eful anchetatorilor] abrupt. Mi-a a s ” trecut o clip˘ prin imnte s˘ spun: A¸ citi al 18-lea volum din Marx ¸i Engels ; dar a a s s m-am temut s˘ nu m˘ considere provocator. ... am ˆ a a ınceput s˘ dezvolt ideea c˘ a¸ putea a a s ˆ fond, ar˘tam fi utilizat chiar ca antrenor – am ˆ aznit s˘ spun – de marxism. In ındr˘ a a eu, nimeni nu se intereseaz˘ cine e antrenorul; ceea ce conteaz˘ e performanta. La fel a a ¸ ca la sport, trebuie ¸i ˆ filosofie un anumit instructaj. Fiind de specialitate oarecum, s ın ¸tiam c˘ nu se poate face marxism cum trebuie f˘r˘ Hegel, Kant, Aristotel ¸i ceilalti. s a aa s ¸ A¸ putea instrui pe cineva ˆ toti ace¸tia – m-am l˘udat – , dup˘ cum a¸ putea s˘-i s ın ¸ s a a s a deschid gustul pentru matematici sau o ¸tiint˘ oarecare, preg˘tindu-l astfel s˘ fie cu s ¸a a a adev˘rat receptiv, la un nivel adecvat, pentru mesajul filosofic al lui Marx.“ (Noica a 1990: 122–3) ... prin ’67–’68 ... citeam ˆ Gazeta literar˘, cred, ni¸te eseuri dintre care mai ¸in ın a s t ” minte unul ...: Computer, cump˘t ¸i cump˘tul vremii ¸i elogia insidios cump˘tul a s a s a romˆnesc, opus (pe baza etimologiei dup˘ ureche) alienantului produs al civilizatiei a a ¸ occidentale, computerul; mi-am ¸optit atunci ˆ barb˘: iat˘ un tˆn˘r ¸˘ran de viitor! s ın a a a a ta Nu fac malitii gratuite, sunt gata s˘-mi justific fiecare termen: tˆn˘r – pentru c˘ ¸ a a a a ata¸˘m ˆ mod obi¸nuit naivitatea acestei vˆrste, ¸˘ran – pentru c˘ privilegia, c˘znit, sa ın s a ta a a cump˘tarea rural˘ de care p˘rea s˘ ¸i dea dovad˘ ..., de viitor – pentru c˘ pedala a a a a s a a nationalist˘ tocmai ˆ ¸ a ıncepuse s˘ fie ap˘sat˘ ¸i resimtit˘ ...“ (Dan Petrescu & Sorin a a a s ¸ a Antohi ˆ Antohi 1999: 221–2) ın

" 64

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

C˘tre mijlocul anilor ’60, ca urmare a poate celei substantiale (de¸i de scurt˘ dua ¸ s a rat˘) liberaliz˘ri pe care a cunoscut-o regimul comunist din Romˆnia ˆ toat˘ istoria a a a ın a 24 sa , ˆ ıncepe s˘ se produc˘ o ˆ a a ımbun˘t˘¸ire vizibil˘ a ˆ a at a ıntregului mediu cultural local. Chiar dac˘, dup˘ numai cˆ¸iva ani, vor reapare restrictiile ¸i cenzurile, la nivelul dia a at ¸ s verselor domenii profesionalizate ale culturii aceast˘ schimbare va r˘mˆne, ˆ general, a a a ın ca un bun cˆ¸tigat“. Ceea ce se produce atunci – ˆ acei ani putini, dar plini – va as ın ¸ ” fi aproape ˆ ındeajuns pentru a asigura, ˆ multe cazuri, resursele bibliografice, docuın mentaristice sau didactice chiar ¸i pentru mai tˆrziu, pentru acele perioade de ˆ s a ınghet ¸ cvasi-total din anii ’80. Se traduce enorm, din numeroase domenii ¸i ˆ tiraje de mas˘, s ın a se dezvolt˘ un anumit program de schimburi culturale cu str˘in˘tatea, la Bucure¸ti a a a s se organizeaz˘ conferinte ¸i congrese internationale ˆ diverse domenii (de exemplu, a ¸ s ¸ ın ˆ ceea ce prive¸te zona filosofiei, ˆ Romˆnia s-a ¸inut congresul mondial de estetic˘ ın s ın a t a din 1972), iar o parte din speciali¸tii romˆni pot participa la evenimente similare din s a str˘in˘tate (ba ˆ a, unii dintre ei ˆsi pot obtine doctorate sau chiar profesa temporar a a ınc˘ ı¸ ¸ acolo), se ˆ ınzestreaz˘ destul de bine bibliotecile, se cump˘r˘ carte str˘in˘ ¸i se fac a aa a a s abonamente la publicatii str˘ine de specialitate. Pe de alt˘ parte, al˘turi de tradu¸ a a a ceri, ˆ ıncep s˘ fie scrise chiar ¸i ˆ romˆne¸te monografii consistente ¸i cu o tonalitate a s ın a s s proprie, consacrate eventual unor autori sau subiecte noi, ne-canonice ˆ raport cu ın uzantele establishment-ului cultural ¸i academic. Mai mult decˆt simple acumul˘ri ¸ s a a c˘rtur˘re¸ti ¸i realiz˘ri academice, multe din aceste scrieri erau concepute ¸i ca o a a s s a s
Tabloul acestei liberaliz˘ri este, desigur, foarte complex. El comport˘ atˆt discontinuit˘¸i, cˆt ¸i a a a at a s continuit˘¸i ˆ raport cu evolutia de pˆn˘ atunci a comunismului romˆnesc, atˆt unele emancip˘ri at ın ¸ a a a a a fat˘ de trecut, cˆt ¸i unele relu˘ri ale lui. Aici m˘ intereseaz˘ doar ca suport al unei schimb˘ri ˆ ¸a a s a a a a ın atmosfera cultural˘ general˘, ¸i mai cu seam˘ ˆ cultura filosofic˘. a a s a ın a
24

" 65

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 66

declaratie de independent˘ a culturii profesionalizate, o form˘ destul de ˆ azneat˘ ¸ ¸a a ındr˘ ¸a de auto-afirmare a c˘rturarilor ca profesioni¸ti ai scrisului care nu au de dat ascultare a s decˆt rigorilor ¸i cerintelor propriei profesii. Acest lucru nu va dura prea mult, dar, a s ¸ atunci, cel putin pentru o vreme, el s-a putut petrece. De pild˘, Virgil Nemoianu, ¸ a care ˆ acei ani (1967) public˘ o astfel de monografie, consacrat˘ structuralismului, ˆsi ın a a ı¸ consider˘, retrospectiv, gestul tocmai ca pe unul de consolidare a libert˘¸ii l˘untrice ¸i a at a s de instituire a unei distante igienice fat˘ de lucrurile lumii exterioare, totdeauna tul¸ ¸a buri ¸i primejdioase: Episodul structuralist, form˘ de auto-ap˘rare intelectual˘, fuga s a a a ” ˆ ıntr-o zon˘ relativ protejat˘, relativ autonom˘, se ˆ a a a ınscria pentru mine tocmai ˆ seria ın de ˆ ıncerc˘ri diletantice, dar bine intentionate, de a g˘si un idiom modern, rational, a ¸ a ¸ ˆ care s˘ comunic valorile mele traditional-sentimentale. Structuralismul era pentru ın a ¸ mine ceva sigur, simplu, solid, obiectiv, liber de ideologii, suficient de ˆ ıntortocheat ¸i s ezoteric pentru a-i ¸ine la distant˘ pe cei nechemati.“ (Nemoianu 1994: 353) Toate t ¸a ¸ acestea duc, ˆ cele din urm˘, la o veritabil˘ cotitur˘, la o situatie radical schimbat˘ ın a a a ¸ a ˆ raport cu resursele, instrumentele ¸i modalit˘¸ile de care dispuseser˘ diversele disın s at a cipline academice sau forme culturale pˆn˘ atunci. O idee despre amploarea acestei a a schimb˘ri, fie ¸i la nivelul unei discipline particularizate cum este estetica, ne putem a s face pe baza m˘rturisirii unuia din cei implicati direct ˆ procesul rena¸terii ei din a ¸ ın s acei, ¸i anume Ion Iano¸i: La ˆ s s ınceputul activit˘¸ii mele didactice, dup˘ 1955, nu disat a ” puneam de c˘rti noi de estetic˘, nici romˆne¸ti ¸i nici traduse, pe care s˘ merite s˘ le a¸ a a s s a a ˆ schimb, ˆ recomand studentilor. In ¸ ıncepˆnd cu anii ’60 am beneficiat de tot mai multe a volume excelente, publicate ˆ traducere de c˘tre editurile noastre literare, de art˘ ın a a ¸i ¸tiintifice. Ulterior, ele au fost suplimentate ¸i prin inedite exegeze, studii ¸i eseuri s s ¸ s s romˆne¸ti valoroase. Acumularea a continuat pˆn˘ la sfˆr¸itul anilor ’80, cu tacita a s a a as

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

ˆ ıncuviintare a cenzurii sau prin dejucarea rigorilor ei ideologice. Am realizat astfel o ¸ consistent˘ bibliotec˘ de estetic˘ , din care studentii se puteau ˆ a a a ¸ ınfrupta ¸i de care s colegii mei occidentali ... se minunau de-a binelea.“ (Iano¸i 1995: 16–7) s [. . . ] ˆ sfˆr¸it, ajungˆnd la problema scrisului filosofic propriu-zis, este momentul s˘ reIn a s a a ˆ l˘sasem ˆ clipa ˆ care, la ie¸irea din ˆ intre ˆ scen˘ Constantin Noica. Il a ın a ın ın s ınchisoarea, tocmai ˆsi revela transfigurarea. Odat˘ eliberat, este angajat ca cercet˘tor la Centrul ı¸ a a de Logic˘ din Bucure¸ti, ˆ a s ıncepe s˘-¸i publice lucr˘rile de filosofie, ceea ce-i aduce imeas a diat o faim˘ imens˘, o faim˘ care, cu timpul, va tot spori pˆn˘ ce va atinge cote cu a a a a a totul ie¸ite din comun ¸i, ˆ mod evident, foarte putin obi¸nuite ˆ cazul unui filosof. s s ın ¸ s ın Cu toate acestea, duce o viata social˘ minimal˘, ¸i, dup˘ numai cˆ¸iva ani, se retrage ¸ a a s a at la P˘ltini¸, unde continu˘ s˘ scrie cu un spor admirabil, s˘-¸i constituie un grup de a s a a as discipoli fideli, dar ¸i s˘ fascineze, ˆ continuare, generatii ˆ s a ın ¸ ıntregi de intelectuali romˆni a din toat˘ ¸ara. Or, se impun aici o serie de ˆ at ıntreb˘ri: Care era contextul filosofic oficial a ˆ care a reap˘rut ¸i s-a putut impune Noica? Care era atunci, ˆ Romˆnia, situatia ın a s ın a ¸ filosofiei prin raportare atˆt la alte discipline, cˆt ¸i la comandamentele politicii cultua a s In ¸ a ın rale promovate de regimul comunist? ˆ timp ce rivalitatea factional˘ ˆ istoriografie, ” literatur˘ ¸i critic˘ literar˘ se petrecea ˆ jurul ˆ as a a ın ıntreb˘rii ce grup sau institutie reprea ¸ zenta mai bine valorile culturale sau ¸tiintifice romˆne¸ti, ˆ filosofie problemele de s ¸ a s ın reprezentativitate se intersectau cu ˆ ıntreb˘rile privind ˆ a¸i natura disciplinei ¸i locul a ıns˘s s ei ˆ cultur˘ ¸i ˆ viata national˘. Si asta deoarece, dintre toate disciplinele academice, ın a s ın ¸ ¸ a ¸ filosofia a fost cea mai devreme anexat˘ de guvernarea Partidului Comunist, care a a institutionalizat marxism-leninismul ¸i filosofia materialist˘ ¸i a suprimat toate cele¸ s as lalte forme ale gˆndirii filosofice. Criza ulterioar˘ a legitim˘rii marxiste ˆ Romˆnia a a a ın a

" 67

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

a eliberat partial filosofia de servitutea ei fat˘ de putere, dar ea a trebuit apoi s˘-¸i ¸ ¸a as reconstituie consistenta ¸i respectabilitatea. Aceasta a creat, cred, un context ˆ care, ¸ s ın ˆ ciuda dominatiei confortabile a unui anumit grup de filosofi ˆ institutii filosofice, ın ¸ ın ¸ exista probabil mai mult spatiu decˆt ˆ alte domenii pentru ca tendintele marginale ¸ a ın ¸ s˘ caute ¸i s˘ obtin˘ audient˘.“ (Verdery 1994: 251–2) Ei bine, tocmai ˆ acest spatiu a s a ¸ a ¸a ın ¸ se plaseaz˘ Noica. Prin urmare, pentru ca reinsertia lui Noica ˆ cultura s˘ fie una de a ¸ ın a succes, trebuia ca, ˆ paralel cu publicarea lucr˘rilor sale, s˘ se mai petreac˘ un anumit ın a a a lucru: ¸i anume, trebuia ca, pe fondul unui national-comunism ce ˆ s ¸ ıncepuse deja s˘ fac˘ a a alergie la tot ceea ce nu era romˆnesc ¸i ˆ conditiile unui cult al personalit˘¸ii care a s ın ¸ at ˆ ıncepuse s˘ exlud˘ orice alt nume decˆt acela de Ceau¸escu, Marx s˘ fie detronat, iar a a a s a 25 filosofia s˘ nu mai ˆ a ınsemne implicit filosofia marxist˘ . Desigur, Marx (¸i Engels, ¸i a s s Lenin) continuau s˘ fie invocati ˆ aproape orice gen de text oficial, ¸i li se consacrau a ¸ ın s cursuri ¸i conferinte, se scriau ˆ permanent˘ despre ei bro¸uri, manuale ¸i tratate, s ¸ ın ¸a s s dar toate acestea ¸ineau de fapt de o raportare mecanic˘, exterioar˘ ¸i disimulatoare t a as la marxim; aproape c˘ totul nu era decˆt o glum˘, ¸i pˆn˘ ¸i activi¸tii din pozitiile a a a s a as s ¸ de putere cele mai ˆ ınalte nu se sfiau s˘ fac˘ bancuri ˆ public pe seama lui Marx ¸i a a ın s a marxismului (vezi infra). Desigur, filosofii romˆni oficiali continuau s˘-¸i zic˘ maa as a ” rxi¸ti“, ¸i ceea ce practicau ei nu se putea numi altcumva decˆt marxism“, iar acest s s a ” lucru se va petrece pˆn˘ pe 22 decembrie 1989 (pe la prˆnz), ˆ a, la nivelul profund a a a ıns˘ al lucrurilor, marxismul fusese detronat ˆ Romˆnia, cu mult˘ vreme ˆ urm˘ ˆ a, de ın a a ın a ınc˘
Aceast˘ detronare avea cel putin dou˘ aspecte: Pe de o parte, faptul c˘ socialimul real l-a a ¸ a a ” transformat treptat pe Marx ˆ ıntr-o mumie, chiar dac˘ neexpus˘ ˆ a a ıntr-un mausoleu real, ci doar ferecat˘ a ˆ citate rupte din context ¸i de realitate. Pe de alt˘ parte, faptul c˘ perspectiva fantasmagoric˘ a ın s a a a socialismului multilateral dezvoltat a c˘utat, concomitent, s˘-l dea cu totul uit˘rii pe Marx.“ a a a (Iano¸i 1995: 166) s
25

" 68

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

Ceau¸escu ¸i de national-comunism, l˘sˆnd astfel un loc liber care a f˘cut cu putint˘ s s ¸ aa a ¸a re-insertia public˘ ¸i ˆ aduirea/asimilarea oficial˘ a lui Noica. ¸ a s ıng˘ a ˆ primul rˆnd, [detronarea filosofiei materialiste] a readus ˆ filosofie dezbateIn a ın ” rea asupra definitiei ¸i filiatiei adecvate a disciplinei ¸i asupra a ceea ce constituie ¸ s ¸ s competenta filosofic˘. Aceasta ˆ ¸ a ınseamn˘ c˘ ˆ filosofie, ca ¸i ˆ alte domenii, a ap˘rut a a ın s ın a conflictul privind a cui versiune reprezenta cel mai bine disciplina ¸i ce acumul˘ri ans a terioare ar trebui s˘ fie reintegrate ca mijloace necesare pentru productia filosofic˘.“ a ¸ a (Verdery 1994: 259) Or, f˘r˘ ˆ a a ındoial˘, Noica era ˆ m˘sur˘ s˘ dea, ˆ acel moment, a ın a a a ın r˘spunsul optim la aceste ˆ a ıntreb˘ri: de fapt, s˘ se dea pe sine ˆ si drept r˘spuns. a a ınsu¸ a Mai ˆ ai, exista un legat istoric care fusese transmis de Titu Maiorescu discipolilor ıntˆ s˘i imediati, de la care mai apoi l-a preluat (¸i chiar dezvoltat) Noica ˆ si26 . Astfel a ¸ s ınsu¸ ˆ at, prin Noica, se ref˘cea acum o leg˘tur˘ istoric˘ direct˘ cu o serie de traditii ıncˆ a a a a a ¸ academico-filosofice romˆne¸ti ˆ a s ıntru totul legitimatoare, lucru care ˆ conferea din caıi pul locului un ascendent formidabil. Apoi, mai ales ˆ acel context epistemic al culturii ın noastre teoretice atˆt de ¸ubrezit de toate intruziunile ideologice ¸i partinice, Noica a s s ˆ ıntruchipa pur ¸i simplu competenta filosofic˘ : lectura textelor la surse, cunoa¸terea s ¸ a s
Gabriel Liiceanu face chiar o asociere nemijlocit˘ a lui Noica cu Maiorescu. Cu toate c˘ e f˘cut˘ a a a a din alt punct de vedere, asocierea indic˘ o filiatie implicit˘ prezent˘ ˆ mintea celor jurul lui Noica: a ¸ a ¸a ın De¸i a avut la ˆ s ındemˆn˘ mijloace infinit mai modeste, influenta pe care Noica a avut-o asupra a a ¸ ” spiritualit˘¸ii romˆne¸ti nu poate fi comparat˘ decˆt cu aceea a lui Maiorescu. Nu a fost ministrul at a s a a culturii, nu a putut ˆ ınfiinta catedre ¸i cenacluri, ¸i nici nu a putut trimite tineri la studii pe cheltuiala ¸ s s statului; a ˆ ınlocuit ˆ a toate acestea prin forta extraordinar˘ de formativitate a operei sale. Dup˘ ıns˘ ¸ a a momentul Maiorescu ¸i cel interbelic, istoria culturii noastre va ˆ s ınregistra meˆ ındoielnic ¸i un s moment Noica , a c˘rui pondere ¸i semnificatie nu pot fi m˘surate deocamdat˘ ˆ toat˘ amploarea a s ¸ a a ın a lor.“ (Liiceanu 1997: 270)
26

" 69

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 70

temeinic˘ a traditiilor filosofice, literare ¸i culturale europene, un exercitiu reflexiv a ¸ s ¸ ˆ ındelungat ¸i adeverit, un num˘r de c˘rti proprii ¸i traduceri din filosofi importanti, s a a¸ s ¸ publicate ˆ a din perioada interbelic˘, o putere de expresie ¸i o scriitur˘ absolut ınc˘ a s a remarcabile. ˆ a, mai presus de toate, componenta national˘ a filosofiei lui Noica, Ins˘ ¸ a toate m˘gulitoarele sale teoretiz˘ri asupra fiintei romˆne¸ti“, rostirii romˆne¸ti“, a a ¸ a s a s ” ” cump˘tului romˆnesc“ sau sentimentului romˆnesc al fiintei“ erau, ˆ acele conditii, a a a ¸ ın ¸ ” ” argumentul cel mai conving˘tor pe care Noica ¸i-l putea aduce ˆ sprijinul propunerii a s ın ˆ sfˆr¸it, ˆ sale. In a s ıntr-un mod putin naiv ¸i ˆ ¸ s ınduio¸˘tor, dar care nu putea decˆt s˘ flasa a a teze filosofia ¸i pe cei care activau ˆ preajma ei, Noica se ata¸ase deja foarte mult de s ın s ideea dup˘ care filosofia are o superioritatea de principiu, oarecum natural˘, asupra a a oric˘ror alte discipline umaniste sau forme culturale: Prin ce impune reprezentarea a ” lui Noica asupra identit˘¸ii filosofiei cu deosebire ˆ mediile intelectualit˘¸ii noastre liat ın at terare ¸i artistice? ... prin optiunea sa privitoare la tema filosofiei. Filosofia, conceput˘ s ¸ a ca discurs asupra fiintei, ca ontologied fundamental˘, impune respect prin anvergur˘ ¸ a a ¸i capacitatea unic˘ de antrenare a temei ei. Gabriel Liiceanu va exprima acest fel de s a a percepe filosofia ca expresie a verticalit˘¸ii gˆnditii , o expresie ce explic˘ ˆ bun˘ at a a ın a m˘sur˘ ecoul faptei speculative a lui Noica ˆ spatiul culturii umaniste romˆne¸ti, vora a ın ¸ a s bind de o suprematie cultural˘ de principiu a filosofiei. Argumentul pe care ˆ aduce ¸ a ıl ˆ sprijinul afirm˘rii unei asemenea suprematii perene a filosofiei evoca sugestiv modul ın a ¸ cum este perceput ˆ acest spatiu mesajul ontologiei lui Noica: Cum poti contesta ın ¸ ¸ c˘ atˆta vreme cˆt exist˘ o ordine esential˘ a lucrurilor trebuie s˘ existe ¸i un discurs a a a a ¸ a a s despre ea, care prin ˆ si acest fapt devione esential, privilegiat ¸i suprem, ˆ princiınsu¸ ¸ s ın piu suprem . [G. Liiceanu c˘tre S. Vieru]“ (Flonta 1998: 142–3) Ei bine, toate acestea a ˆ ˆ ıl ındrept˘¸eau pe Noica s˘-¸i impun˘ propria versiune a filosofie, nu ca o versiune at as a

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

oficial˘ (a¸a ceva nu se putea datorit˘ politicii culturale de salvare a aparentelor“ a s a ¸ ” prin care filosofia marxist˘ continua s˘ ocupe, formal, acea pozitie), ci ca o versiune a a ¸ acceptabil˘, dac˘ nu chiar necesar˘ pentru regim. a a a La nivelul ei cel mai profund, filosofia lui Noica este un lucru extrem de dificil: ea este un demers speculativ, desf˘¸urat pe baza unor reguli de constructie ¸i de as ¸ s articulare extrem de stricte, ¸i care se ˆ s ınscrie ˆ ıntr-o foarte veche ¸i sever˘ traditie s a ¸ a discursului metafizic european, o traditie care ˆ ¸ ıncepe cu Parmenide ¸i Heraclit ¸i s s poate c˘ se sfˆr¸e¸te cu Noica ˆ si: Filosofia speculativ˘, a¸a cum a ˆ ¸eles-o Noica, a as s ınsu¸ a s ınt ” este ontologie, gˆndirea asupra fiintei. Fiinta este tema central˘, dac˘ nu cumva tema a ¸ ¸ a a unic˘ a filosofiei speculative. ... Noica va sublinia adesea contrastul dintre ceea ce a el calific˘ drept filosofie mare, autentic˘ – gˆndirea fiintei – ¸i filosofia critic˘ ca a a a ¸ s a cercetare a conditiilor cunoa¸terii ¸i ale ¸tiintei sau filosofia inductiv˘, ca sintez˘ a ¸ s s s ¸ a a celor mai generale concluziice pot fi desprinse din cunoa¸terea ¸tiintific˘ a lumii ¸i a s s ¸ a s omului. Tinta str˘daniilor lui Noica pare s˘ fie reabilitarea filosofiei speculative, al c˘rei ¸ a a a ultim exponent de seam˘ i se pare a fi fost Hegel, ˆ a ımpotriva tendintelor dominante ˆ ¸ ın gˆndirea secolului XX. O reabilitare a filosofiei speculative ˆ a ınsemna din punctul s˘u de a vedere reg˘sirea unei ratiuni de a exista a filosofiei, a identit˘¸ii ei ireductibile. Fiinta a ¸ at ¸ este tema ce r˘mˆne rezervat˘ gˆndirii pure ˆ sensul c˘ este principial inaccesibil˘ a a a a ın a a gˆndirii comune ¸ cunoa¸terii ¸tiintifice. De ce nu a fost ˆ ¸eles ¸i acceptat ˆ a s s s ¸ ınt s ıntotdeauna acest punct de vedere, ˆ ındeosebi ˆ filosofia modern˘? Noica las˘ s˘ se ˆ ¸eleag˘ c˘ ın a a a ınt a a motivul a ceea ce el socote¸te a fi o mare ¸i fatal˘ neˆ ¸elegere este c˘ fiinta a fost s s a ınt a ¸ gˆndit˘ adesea de metafizicieni drept obiect ¸i, prin urmare, ca obiect al cunoa¸terii a a s s ˆ sensul curent al termenului. ... Reabilitarea filosofiei speculative nu va fi cu putint˘ ın ¸a decˆt printr-o regˆndire a fiintei ¸i, prin aceasta, ¸i a ontologiei.“ (Ibidem: 59–60) a a ¸ s s

" 71

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

Indiscutabil, nu filosofia speculativ˘ ¸i riguroas˘ de acest fel l-a f˘cut pe Noica atˆt as a a a de neobi¸nuit de celebru ˆ lumea romˆneasc˘, ¸i, ca atare, nu studiindu-i c˘rtile de s ın a a s a¸ logic˘ ¸i de ontologie ai putea afla ˆ ce anume const˘ contributia sa la acel interesant as ın a ¸ fenomen de supralicitare exploziv˘ a prestigiului filosofiei ˆ perceptia cultural˘ curent˘, a ın ¸ a a cu care Noica este asociat mereu la noi. C˘rtile sale de filosofie speculativ˘ nu doar c˘ a¸ a a nu sunt citite, dar de regul˘ nici m˘car citate. Altceva trebuie c˘ a dat na¸tere, pˆn˘ a a a s a a la urm˘, acestui fenomen. a Cred c˘ este vorba, mai ˆ ai, de fenomenul P˘ltini¸“ ¸i, apoi, de acele c˘rti a ıntˆ a s s a¸ ” noiciene de eseistic˘ relativ u¸oar˘, dedicate mai ales filosofiei culturii ¸i chestiunilor a s a s romˆne¸ti. a s Fenomenul P˘ltini¸“ a luat na¸tere prin publicarea a dou˘ c˘rti: Jurnalul de la a s s a a¸ ” P˘ltini¸ (1983)27 ¸i Epistolar (1987). Prima este o consemnare, de c˘tre Gabriel Liia s s a ceanu, a ˆ anirilor ¸i discutiilor pe care Noica le-a avut la P˘ltini¸, ˆ ıntˆ s ¸ a s ıntre 1977–1981, cu cˆ¸iva dintre discipolii s˘i cei mai apropiati (Gabriel Liiceanu, Andrei Ple¸u, Sorin at a ¸ s Vieru ¸i Victor Ieronim Stoichit˘), iar cea de-a doua este o editare, de c˘tre aces ¸a a la¸i Gabriel Liiceanu, a scrisorilor (mai ales polemice) prilejuite tocmai de aparitia s ¸ Jurnalului : ˆ joc intervine acum ˆ a mult mai mult˘ lume, chiar ¸i unii dintre cei ın ıns˘ a s care aveau contacte minimale (sau nici un fel de contacte) cu Constantin Noica, iar discutia se extinde ¸i la chestiuni noi, la unele nici m˘car amintite ˆ Jurnal. Pen¸ s a ın ” tru multi intelectuali, cele dou˘ c˘rti au reprezentat evenimentul deceniului, ˆ ciuda ¸ a a¸ ın
Jurnalul de la P˘ltini¸ ... a fost tip˘rit ˆ 8000 de exemplare, copiile executate apoi prin mijloace a s a ın ” xerox ¸i comercializate atingˆnd la scurt˘ vreme dup˘ aparitie pretul de 200 lei pe puata neagr˘, fat˘ s a a a ¸ ¸ ¸ a ¸a de 9 lei, pretul oficial de vˆnzare al c˘rtii. (Ca am˘nunt picant, la scurt˘ vreme de la aparitie, ˆ ¸ a a¸ a a ¸ ın iarna lui 1983, cˆnd untul era o raritate ˆ Romˆnia, pe un exemplar din Jurnal se ofereau patru a ın a pachete de unt.)“ (Liiceanu 1997: 12–3)
27

" 72

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 73

faptului c˘ problemele strict filosofice abordate nu erau accesibile aproape nim˘nui. a a C˘rtile au adunat o recolt˘ bogat˘ de recenzii, comentarii, denunturi ¸i alte observatii a¸ a a ¸ s ¸ publice, ¸i au adus la suprafat˘ cu o claritate aproape f˘r˘ precedent un num˘r de s ¸a aa a chestiuni din politica cultural˘. ˆ a Intr-adev˘r, ˆ ciuda faptului c˘-¸i aveau originea ˆ a ın as ıntro comunitate de filosofi ¸i ˆ argumentele pentru locul filosofiei ˆ cultura romˆn˘, le s ın ın a a g˘sesc semnificatia mai ales ˆ afara domeniului propriu-zis al filosofiei, ˆ sfera poa ¸ ın ın liticii culturale.“ (Verdery 1994: 249–50) ˆ pofida folosirii cˆtorva procedee specifice In a de ascundere, de ap˘rare ¸i de inducere ˆ eroare a cenzurii, simti ˆ permanent˘, ˆ a s ın ¸ ın ¸a ın aceste dou˘ c˘rti, o mare limpezime ˆ raport cu lumea ˆ care se petrecea povestea pe a a¸ ın ın care ele o spun: nu te poti ˆ sela niciodat˘ asupra contextului ˆ care aceast˘ poveste ¸ ın¸ a ın a se desf˘¸oar˘, simti mereu ce anume se afl˘ ˆ spatele oamenilor ¸i cuvintelor, simti as a ¸ a ın s ¸ chiar ¸i acele tensiuni legate de politica cultural˘ de care vorbe¸te Katherine Verdery. s a s De altfel, aceast˘ stare de limpezime a discursului e doar una din calit˘¸ile care pur a at ¸i simplu au fermecat publicul cultural romˆnesc; mai sunt ˆ a ¸i foarte multe altele: s a ınc˘ s Atˆt Jurnalul cˆt ¸i Epistolarul produc unele efecte importante asupra cititorului. a a s ” Mai ˆ ai, amˆndou˘, dar mai ales Jurnalul, creeaz˘ o puternic˘ impresie c˘ Liiceanu ıntˆ a a a a a este autorizat s˘ vorbeasc˘ pentru ¸i despre mentorul s˘u – afectiunea ¸i intimitatea a a s a ¸ s intelectual˘ care radiaz˘ din aceste pagini ˆ confer˘ un evident monopol asupra lui a a ıi a Noica. ˆ al doilea rˆnd, ambele fac filosofarea foarte accesibil˘, prezentˆnd-o prin inIn a a a termediul conversatiei obi¸nuite. De¸i mizele filosofice ale chestiunilor ˆ discutie sunt ¸ s s ın ¸ adesea invizibile pentru cititorul de rˆnd, ˆ forma de conversatie ele nu numai c˘ a ın ¸ a sunt accesibile, dar las˘ impresia c˘ problemele filosofice adˆnci pot fi discutate cum a a a ai vorbi despre s˘n˘tatea unui prieten sau cearta cu un vecin. Astfel, c˘rtile dezv˘luie a a a¸ a ˆ al treilea rˆnd, ˆ ciuda impresiei de acceo lume filosofic˘ important˘ ¸i tangibil˘. In a as a a ın

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 74

sibilitate, se vorbe¸te totu¸i mult despre excluderi: ce activitate este sau nu valoroas˘, s s a ˆ sfˆr¸it, c˘rtile prezint˘ cine este sau nu un bun filosof sau un om cultivat ¸.a.m.d. In a s s a¸ a lumea noicienilor ca pe una care instituie dezacordul drept norm˘ ¸i drept cel mai a s fecund mediu pentru gˆndire ¸i dezvoltare.“ (Ibidem: 261) a s Chiar ¸i prin subtitlu, Jurnalul 28 trimite la ideea de ¸coal˘. Or, faptul e cu atˆt s s a a mai interesant cu cˆt Noica este poate singurul filosof romˆn important care nu a fost a a profesor de filosofie. Toti ceilalti, de la Maiorescu la Blaga, au predat, pentru o perioad˘ ¸ ¸ a ˆ orice caz, mai lung˘ sau mai scurt˘, cursuri de filosofie ˆ universit˘¸i romˆne¸ti. In a a ın at a s ideea de ¸coal˘ (de altfel de ¸coal˘ decˆt cea pe care o ¸tim cu totii) era o obsesie a lui s a s a a s ¸ Noica ˆ a din tinerete; a ¸i vrut s˘ fac˘ una la mo¸ia pe care o mo¸tenise, dar aceasta i ınc˘ ¸ s a a s s s-a confiscat foarte curˆnd; apoi, ˆ anii cˆmpulungeni, ˆsi c˘uta mereu discipoli, dar cel a ın a ı¸ a mai bun dintre ei (Alexandru Paleologu) s-a dovedit a fi ¸i cel mai rebel. ˆ sfˆr¸it, acum s In a s i s-a ivit poate ocazia vietii“: a dat peste ace¸ti tineri seto¸i de ˆ a¸˘tur˘, v˘duviti – ¸ s s ınv˘ta a a ¸ ” ˆ ¸colile lor – de dasc˘lii pe care ¸i i-ar fi dorit, dispu¸i – cel putin ˆ prim˘ instant˘ ın s a s s ¸ ın a ¸a – s˘-l urmeze pe Noica ¸i s˘ i se conformeze neconditionat. Ceea ce-l impresioneaz˘ a s a ¸ a cel mai mult pe cititor – ceea ce a asigurat ˆ bun˘ m˘sur˘ succesul c˘rtii – este ın a a a a¸ probabil ˆnsu¸i acest spectacol al magisteriatului: Aceast˘ ¸coal˘ nu cuprindea ı s a s a ” nimic din panoplia procedurile disciplinare utile puterii pe care Foucault le-a revelat ˆ mediul conventional de educatie. ˆ locul disciplinei dintr-o clas˘ mic˘ dispus˘ pe ın ¸ ¸ In a a a rˆnduri, ˆ care trupul elevului se obi¸nuie¸te cu ore de imobilitate obedient˘, practicile a ın s s a ¸colii lui Noica erau deschise ¸i peripatetice. Mentorul ¸i discipolul se mi¸cau liber s s s s ˆ ıntre spatiul nediferentiat al camerei lui Noica ¸i muntii de afar˘: escaladarea pantelor ¸ ¸ s ¸ a era modalitatea prin care trupul ˆ ¸ea ascensiunea mintii ˆ gˆndire.“ (Ibidem: 283) ınsot ¸ ın a
28

Subtitlul este: un model paideic ˆ cultura umanist˘. ın a

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 75

Scoala aceasta nu e neap˘rat un prilej de d˘d˘ceal˘ ¸i de cazne ale mintii, ci e mai ¸ a a a as ¸ curˆnd o initiere ˆ lucrurile fundamentale: cititorul obi¸nuit are surpriza s˘ constate, a ¸ ın s a citind Jurnalul, c˘ multe fapte ale vietii sale curente cad sub incidenta filosofiei, a¸a a ¸ ¸ s cum pare s-o ˆ ¸eleleag˘ Noica. Iar aceasta trebuie c˘ era o flatare nemaipomenit˘. ınt a a a Exist˘ o veritabil˘ harmonia praestabilita ˆ a a ıntre, pe de o parte, logica gesturilor ¸i s vietii lui Noica ¸i, pe de alt˘ parte, finetea constructiv˘ ¸i stilistic˘ v˘dit˘ de textul lui ¸ s a ¸ as a a a Liiceanu, ceea ce face ca lucrurile surprinse de acesta din urm˘, chiar ¸i unele foarte a s banale, s˘ capete ˆ jurnal o adˆncime ¸i o semnificatie nea¸teptate: ... desf˘¸oar˘ cu a ın a s ¸ s as a ” voluptate lectia despre aprinderea focului-st˘pˆnului . Are pe el paltonul ¸i c˘ciula, ¸ a a s a patul pe care st˘ e ˆ fata sobei la un pas distant˘ ¸i, aplecˆndu-se, gura sobei ˆ cade a ın ¸ ¸a s a ıi sub mˆn˘. Construie¸te o stiv˘ cubic˘, cu un gr˘tar de surcele de brad ¸i, ˆ timp ce a a s a a a s ın o face, explic˘ fiecare gest, ca ¸i cum ne-am afla ˆ fata unei demonstratii esentiale, a s ın ¸ ¸ ¸ din care nu trebuie pierdut nimic pentru a avea cheia reu¸itei finale. Surˆdem toti, s a ¸ ¸i el surˆde vorbind ¸i aprinde hˆrtie dup˘ hˆrtie strecurˆnd-o sub stiv˘ ¸i agitˆnd-o s a s a a a a as a necontenit pentru a a enerva focul. E un joc straniu, ˆ care simti c˘ ˆ ın ¸ a ıncearc˘ – a ca ˆ tot ce face – mˆntuirea unui gest de proza profanului ¸i a nesemnificativului, ın a s pentru c˘ vedeti? Simt c˘ soba e aici pentru mˆna mea, ¸i mˆna mea e pe potriva a ¸ a a s a gurii sobei. “ (Liiceanu 1997: 35–6) Apoi, de la fleacuri de felul acesta oricˆnd el a poate trece, brusc, la o adev˘rat˘ lectie, la ascetismul unui program de ˆ a¸˘tur˘, a a ¸ ınv˘ta a aproape neverosimil prin cuprinderea ¸i complexitatea lui. Noica devine atunci un s dasc˘l extrem de exigent, iar cititorul este confruntat cu o ¸tachet˘ cultural˘ (¸i uman˘, a s a a s a la urma urmei) n˘ucitoare: Ajungem ˆ camer˘ ¸i ˆ dicteaz˘ lista pe care ¸i-a a ın a s ımi a s ” notat-o (nu prea ˆ ¸eleg cum) pe o cutie de chibrituri. Iat-o (deci dup˘ Plotin): Seria ınt a teologic˘ : Noul Testament, cu apocrife + esenieni; Viata lui Apollonios din Tyana a ¸

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

(Philostrat); gnostici; Hermes Trismegistul; Augustin (Confessiones, De Trinitate, de Civitate Dei, De Magistro); Origen; Clement; Pseudo-Dionis; secolul mare (IV) al celor trei: sf. Ioan Chrisostomul, sf. Grigore de Nyssa ¸i sf. Vasile (liturghia ortodox˘); s a o istorie a conciliilor; sf. Ioan Sc˘rarul; Filocaliile (r˘sfoire). Seria filosofic˘ : Philon, a a a Pseudo-Longin; Porfir, Boethius. Intr˘m ˆ Evul Mediu: Alcuin; Ab´lard (+ scrisorile a ın e cu H´loise); Anselm (Proslogion); Toma, Occam; Duns Scott; Eckhart; Cusanus. ˆ e In plus, dou˘ lecturi de sintez˘: Marou (Augustin et la fin de la culture antique) + Gilson a a (Filos. Evului Mediu).“ (Ibidem: 60–1) Nu exist˘ o raportare univoc˘ ¸i mereu aceea¸i a dasc˘lului la discipoli. Relatia a a s s a ¸ lor este vie, capricioas˘, are pase“ proaste ¸i momente bune, este imprevizibil˘ ¸i a s a s ” ˆ ıntotdeauna complicat˘. Fie ˆsi laud˘ discipolii ˆ termeni cel putin m˘gulitori: Scrieti, a ı¸ a ın ¸ a ¸ ” ¸i tu [G. Liiceanu] ¸i Andrei, mai bine decˆt scriam noi. La vˆrsta noastr˘, noi s s a a a p˘c˘tuiam fie printr-o ˆ a a ınvolburare a ideii, care nu mai era st˘pˆnit˘ stilistic – caa a a zul lui Eliade, nu mai vorbesc de Comarnescu – , fie de o excesiv˘ ¸inere ˆ frˆu a a t ın a ideii, care lua forma unei simplit˘¸i afectate – cazul meu. La voi exist˘ o splendid˘ at a a dominare a gˆndului, un control care strˆnge totul atˆt de bine laolalt˘, ˆ at nimic a a a a ıncˆ nu mai poate fi clintit. Poate e o acumulare de celule de la o generatie la alta, poate ¸ am contribuit ¸i noi cu ceva la asta.“ (Ibidem: 149–50); fie ˆ judec˘“ mai aspru decˆt s ıi a a ” oricine: ... mi se rupe inima gˆndindu-m˘ cˆt timp ¸i cˆt˘ energie au putut pierde a a a s aa ” Gabi ¸i prietenul lui [Thomas Kleininger] pe altarul lui Heidegger. ... cine este ˆ fond s ın Heidegger? Ce respect poti avea pentru un om care desfiinteaz˘ totul ¸i care, pˆn˘ la ¸ ¸ a s a a urm˘, te ˆ a ındeamn˘ s˘-i cite¸ti doar pe el ¸i pe presocratici? Si ˆ a ceva; este ˆ Heia a s s ¸ ınc˘ ın degger un lucru teribil de suspect: nu poate fi povestit. ... de vreme ce se poveste¸te, s este. Orice fiint˘, ¸i mai ales fiinta unui gˆnd sau a unei c˘rti care are un ˆ ¸a s ¸ a a¸ ınceput ¸i un s

" 76

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

sfˆr¸it, poart˘ ˆ ea epicul, se poveste¸te . Vin acum ¸i spun, r˘sturnˆnd: dac˘ nu se as a ın s s a a a poveste¸te, nu este. Gˆndul adev˘rat are o desf˘¸urare, ˆsi poart˘ ˆ el propria lui bas a a as ı¸ a ın lad˘, acel stati s˘ v˘ povestesc ceva . Or, la Heidegger, totul r˘mˆne ˆ desf˘¸urare, a ¸ a a a a ın as ˆ cerc, Heidegger nu are balad˘.“ (Ibidem: 173–4) ın a Ei bine, un lucru care, f˘r˘ ˆ a a ındoial˘, nu putea s˘ nu ˆ ante pˆn˘ la excitatie pe a a ıncˆ a a ¸ unii cititori romˆni ai acelor ani este felul acesta lejer ¸i iute al lui Noica de a-¸i elimina a s s toti eventualii concurenti. Printr-o fent˘ agil˘ ¸i ingenioas˘, profitˆnd de un moment ¸ ¸ a as a a ” de neatentie“ al adversarului, Noica ˆ punea imediat la p˘mˆnt: dac˘ Heidegger nu ¸ ıl a a a se poveste¸te, atunci, de fapt, el nu este. Practic, nici nu-ti dai bine seama cˆnd Noica s ¸ a ˆ scap˘ de el, atˆt e de performant. Intr-un moment de maxim izolationism cultural a a ¸ ¸i de protocronism devenit patologic, s˘ asi¸ti la o astfel de procedur˘ era, desigur, s a s a pentru public un exercitiu compensatoriu foarte eficient: P˘i, nici nu merit˘ s˘ te ¸ a a a ” ˆ paralel cu un program foarte intereseze ˘¸tia, dac˘ – uite! – sunt atˆt de slabi!“. In as a a presant impus discipolilor de a se initia ˆ ¸ ıntr-un anumit num˘r de filosofi str˘ini de a a prim˘ mˆn˘, Noica le induce subtil ideea c˘, de fapt, oricˆte alte spirite vor frecventa, a a a a a pˆn˘ la urm˘ tot la el se vor ˆ a a a ıntoarce: [Noica] ¸ine la mare pret, dintre cei vreo t ¸ ” doisprezece filosofi pe care i-a considerat de la bun ˆ ınceput importanti, doar pe doi¸ trei, pentru ca apoi, insinuˆndu-¸i traseul initiatic printre formele ¸i mijloacele de a s ¸ s educatie (c˘utˆnd, cu febril˘ ¸i disperat˘ ˆ ¸ a a as a ıncon¸tient˘, statut institutionalizat) s˘ se s ¸a ¸ a propun˘ pe sine, ca reu¸it˘ incontestabil˘ a c˘ii filosofale , drept unic model.“ (Dan a s a a a Petrescu & Sorin Antohi ˆ Antohi 1999: 201) Iat˘, bun˘oar˘, cˆt de iscusit ¸i de f˘r˘ ın a a a a s aa drept de apel este executat“ un important filosof apusean despre care nimeni n-ar fi ” crezut c˘ i se poate ˆ ampla una ca asta, ¸i ˆ a tocmai aici, la cap˘tul lumii“, la a ıntˆ s ınc˘ a ” ” portile Orientului“: Cˆt˘ tristete s˘ vezi cum moare un spirit! Dup˘ Les Mots et les ¸ aa ¸ a a ”

" 77

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

choses am a¸teptat de la Foucault ceva teribil, ¸i constati c˘ omul se apropie de sfˆr¸it s s ¸ a as f˘r˘ s˘ aib˘ o problem˘. ... Foucault urmeaz˘ ˆ principiu ˆ aa a a a a ın ındemnul lui Dilthey, de a merge la marii secunzi, la olandezi de pild˘. Dar Dilthey nu spusese s˘ r˘mˆi acolo, ci a a a a s˘ vii cu ei ˆ cultura mare a Europei. Or, Foucault, il y reste. R˘mˆne ˆ documente a ın a a ın pr˘fuite de epoc˘ ¸i ˆ a a s ıntr-un spectaculos artificial. De fapt, doar ˆ ıntr-o problematic˘. a ... El r˘mˆne ˆ istoria problemei ¸i ˆ inteligenta goal˘. De altminteri este ciudat a a ın s ın ¸ a s˘ constat o dat˘ mai mult c˘ Apusul ˆ a a a ıncepe s˘ tr˘iasc˘ cultural ˆ marginalitate, a a a ın de unde pˆn˘ acum ne obi¸nuise cu clasicitatea. ... Nebuniile lui D´leuze, de pild˘, a a s e a sau performantele de acribie ale lui Foucault din cˆte o carte ca La volont´ de savoir ¸ a e (primul din ¸ase volume anuntate!) sunt simple prolifer˘ri ale scriiturii care r˘mˆn s ¸ a a a ˆ marginalitate.“ (C. Noica apud Liiceanu 1997: 90) Toate acestea probabil c˘ ¸in ın a t ¸i de un anumit stil naiv al lui Noica. S-a vorbit despre donquijotismul noician, ¸i s s ˆ ıntr-adev˘r, un Don Quijote de la P˘ltini¸ ˆ¸i r˘sare de cˆteva ori pe pagin˘, atunci a a s ıt a a a cˆnd ˆ cite¸ti scrierile, iar ˆ cazul Jurnalui acest lucru este probabil chiar unul din a ıi s ın cele care dau farmecul nespus al personajului Noica. Cel putin unele din naivit˘¸ile ¸ at de aici aproape c˘ ating geniul: Vedeti, dragii mei, ... pesemne c˘ acum, ˆ Franta, a ¸ a ın ¸ ” se cunoa¸te deja rezultatul alegerilor. Dar eu cred c˘ adev˘rata istorie nu s-a petrecut s a a acolo, ci mai degrab˘ ˆ c˘m˘ruta noastr˘ de mansard˘, unde l-am judecat pe Sorel, a ın a a ¸ a a unde am ar˘tat c˘ limitele lui sunt limitele instrumentelor lui ¸i unde ne-am rugat a a s 29 pentru mˆntuirea sufletului lui logic .“ (Ibidem: 255) Si, auzind lucruri de acest a ¸
Iar pentru c˘ Noica era un profesor atˆt de eficient, pˆn˘ ¸i accesele sale de naivitate se transmit, a a a as aproape nealterate, discipolilor: Se petrece deci ceva ˆ Romˆnia, ¸i se petrece mai ales ˆ cataın a s ın ” combele spiritului, acolo unde s-au n˘scut ¸i Upani¸adele, care nu au avut nevoie, pentru a r˘zbate, a s s a de televiziunea francez˘ ¸i de locurile unde se fac ¸i se desfac ast˘zi miturile de o zi ale omenirii. a s s a Si poate c˘ dac˘ ar exista competitii culturale neˆ adite de granitele dintre limbi, a¸a cum exist˘ ¸ a a ¸ ıngr˘ ¸ s a
29

" 78

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

fel, cu adev˘rata istorie“ ¸i cu toate celelalte, ˆ¸i vine instantaneu ˆ minte ¸i zˆmbe¸ti a s ıt ın s a s ” la vorba aceea a lui Alexandru Paleologu: Noica, dac˘ n-ar avea geniu, ar fi un prost.“ a ” (Apud Liiceanu 1997: 56) ˆ sfˆr¸it, unul dintre elementele cele mai remarcabile ale Jurnalului ˆ constituie In a s ıl r˘sturnarea (inversarea) treptat˘ a situatiei celor dou˘ personaje centrale (Liiceanu ¸i a a ¸ a s Noica). S-a produs – nu se ¸tie exact cˆnd anume, dar s-a produs – undeva pe parcursul s a c˘rtii, un veritabil transfer de putere: dac˘ la ˆ a¸ a ınceput discipolul era cu totul era timorat ¸i strivit de prestigiul ¸i autoritatea dasc˘lului, un spirit firav, ascult˘tor ¸i cuminte, s s a a s dispus s˘ ia totul de la maestrul s˘u ca din gur˘ dumnezeiasc˘“, ˆ vreme ce Noica ˆsi a a a a ın ı¸ ” celebra autoritatea ˆ ıntr-un stil fie patern-benevolent, fie aspru-didactic, ˆ ıntotdeauna sigur pe sine, senin ¸i oarecum omniscient – ei bine, la sfˆr¸itul c˘rtii suntem ˆ situatia s as a¸ ın ¸ de a constata c˘, ˆ a ıntre timp, situatia s-a r˘sturnat complet: discipolul (?) cap˘t˘ ¸ a aa acum un ton protector ¸i blˆnd-ˆ aduitor fat˘ de maestru (?), ˆ ˆ ¸elege“ ie¸irile, ˆ s a ıng˘ ¸a ıi ınt s ıi ” iart˘ inconsecventele, ˆ accept˘“, vreme ˆ care cel ce odinioar˘ fusese un ˆ a¸˘tor a ¸ ıl a ın a ınv˘ta ” aspru ¸i cu cea mai netulburat˘ st˘pˆnire de sine are acum veritabile accese de plˆns, s a a a a se vaiet˘, este instabil, pare atˆt de m˘runt ¸i neajutorat: L-am g˘sit ... pe Noica a a a s a ” ˆ ıntr-o stare de teribil˘ surescitare. Era de nerecunoscut. ˆ locul desf˘¸ur˘rii bine a In as a controlate a fiec˘rei zile, ne-a cople¸it, ˆ tot aceste r˘stimp, de la 9 dimineata pˆn˘ a s ın a ¸ a a c˘tre miezul noptii, cu vorbiri dezl˘ntuite, cu reactii imprevizibile, cu accese de tiranie, a ¸ a ¸ ¸ cu volubilit˘¸i nea¸teptate, cu irepresibile izbucniri ˆ plˆns, care ˆ f˘ceau s˘ se ru¸ineze at s ın a ıl a a s ¸i s˘ c˘ineze amarnic ceasul b˘trˆnetii. Avusese, cu o s˘pt˘mˆn˘ ˆ s a a a a ¸ a a a a ınainte, un salt de
campionate internationale de gimnastic˘, Romˆnia ar ap˘rea cu o echip˘ care ar l˘sa o urm˘ mai ¸ a a a a a a adˆnc˘ ¸i mai esential˘ decˆt poate l˘sa, ˆ memoria scurt˘ a lumii, o gimnast˘ sau un tenisman.“ a as ¸ a a a ın a a (Liiceanu 1997: 283)

" 79

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

tensiune (ameteli, urechi ˆ ¸ ınfundate) ¸i coborˆse la Sibiu pentru un control medical s a am˘nuntit. Analizeze spuneau c˘ totul e bine, dar pesemne c˘ o spaim˘ a sfˆr¸itului a ¸ a a a as ˆ ıncepuse s˘ creasc˘ undeva ˆ sufletul lui.“ (Ibidem: 265) Or, a¸a ceva trebuie c˘ ¸ine a a ın s at de un anumit model arhetipal al form˘rii ¸i magisteriatului. Ceea ce s-a ˆ amplat a s ıntˆ ˆ cazul Liiceanu-Noica se mai ˆ amplase ¸i ˆ nenum˘rate alte situatii similare: iar ın ıntˆ s ın a ¸ astfel de lucruri nu se petrec ca rezultat al unei decizii con¸tiente a celor implicati, ci s ¸ datorit˘ unei necesit˘¸i interioare care ghideaz˘ ¸i domin˘ orice relatie de acest fel. a at as a ¸ Bun˘oar˘, ceva ˆ a a ıntru totul asem˘n˘tor ˆ remarcase ¸i Miguel de Unamuno ˆ relatia a a ıl s ın ¸ Don Quijote-Sancho Panza: ˆ timp ce, odat˘ cu avasarea pove¸tii c˘tre sfˆr¸itul ei, ın a s a as Don Quijote se des-idealizeaz˘ tot mai mult ¸i ˆsi pierde treptat entuziasmul, pˆn˘ la a s ı¸ a a a se vindeca complet, ˆ final, de ciudata nebunie ce-l cuprinsese din cauza c˘rtilor, ˆ ın a¸ ın toat˘ vremea aceasta, necioplitul Sancho prosper˘ l˘untric ¸i se fortific˘ existential, a a a s a ¸ devine din ce ˆ ce mai putin prozaic ¸i tot mai idealist. ˆ cele din urm˘, transferul ın ¸ s In a se produce complet, a¸a ˆ at Unamuno poate vorbi, pe bun˘ dreptate, de un Sancho s ıncˆ a reˆ ınnoit ¸i quijotizat al˘turi de Don Quijote“ (renovado y quijotizado junto a Don s a ” Quijote). (Unamuno 1992: 343)

" 80

Pe de alt˘ parte, un rol decisiv ˆ propulsarea filosofiei la o cot˘ de popularia ın a te exploziv˘ ˆ cultura romˆn˘ l-au jucat acele mici ¸i str˘lucitoare scrieri despre a ın a a s a romˆnitate“, unde Noica se v˘de¸te a fi unul din cei mai buni arti¸ti pe care i-a avut a a s s ” limba romˆn˘ vreodat˘. El descoase aici limba, ˆ a a a ıntoarce cuvintele pe toate fetele, le ¸ suce¸te ¸i le chinuie, le c˘zne¸te ¸i le tot ˆ s s a s s ıntreab˘ cu speranta c˘, ˆ acest fel, va afla a ¸ a ın cˆte ceva despre structurile mai adˆnci ¸i mai specifice ale felului romˆnesc de a fi ˆ a a s a ın lume. Procedeul ˆ deprinsese, probabil, ˆ acela¸i timp de la Heidegger ¸i de la Mircea ıl ın s s

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

Vulc˘nescu30 , ¸i nu renuntase niciodat˘ la el. ˆ anii ’50, cˆnd ˆ cunoa¸te, Nicolae a s ¸ a In a ıl s Balot˘ remarc˘ imediat acest lucru la Noica: V˘d c˘, dup˘ exemplul lui Heidegger, a a a a a ” este un cioc˘nitor al cuvintelor. A face calea ˆ a ıntoars˘ spre r˘d˘cinile lor este pentru a a a el, ca ¸i pentru acela, o metod˘ descoperitoare, ˆ s a ıntrucˆt ofer˘ posibilitatea unui fel de a a Wesensschau. I-am f˘g˘duit c˘ voi purcede la o astfel de explorare.“ (Balot˘: II, 305) a a a a Am s˘ dau aici cˆteva mostre de acest fel: a a ˆ Intru. Un termen care i-a lipsit lui Hegel. ˆ Intru ˆ ınseamn˘ ¸i ˆ spre ¸i ˆ a¸adar, a s ın s ın; s ” spune nici ˆ auntru, nici ˆ afar˘, ¸i una, ¸i alta; este un fel de a nu fi ˆ ˆ ¸eles ca ın˘ ın a s s ın, ınt un a fi ˆ sau, mai degrab˘, un a fi ˆ ˆ ¸eles ca a deveni ˆ Ca atare, el indic˘ ın; a ın, ınt ın. a deopotriv˘ faptul de a sta ¸i de a se mi¸ca ˆ o odihn˘ care e ¸i neodihn˘, dup˘ cum a s s ın, a s a a exprim˘ o deschidere c˘tre o lume ˆnchis˘, m˘car determinat˘, ori, sub un alt unghi, a a ı a a a o c˘utare ˆ sˆnul a ceva dinainte g˘sit. // Dac˘ rostire d˘ caracterul de rˆnduial˘ a ın a a a a a a al fiintei, ˆ ¸ ıntru indic˘ p˘trunderea ˆ ea. C˘tre fiint˘ nu mergi ca ¸i cum ar fi ceva a a ın a ¸a s str˘in ¸i exterior, c˘ci fiinta ˆ a s a ¸ ınseamn˘ tot ceea ce este mai apropiat lucrurilor. Totu¸i a s c˘tre fiint˘ mergi ¸i devii, a¸a cum merge ¸i devine totul, fiind ˆ acela¸i timp ˆ ea. a ¸a s s s ın s ın Situatia aceasta ˆ conditiile ei extreme (a fi ˆ ca un a nu fi ˆ a ˆ o exprim˘ ¸ ın ¸ ın, ınc˘ ın) a contradictiile puse ˆ joc de ˆ ¸ ın ıntru – ¸i poate numai prepozitia aceasta, ˆ folosinta s ¸ ın ¸ ei romˆneasc˘. // Nod de contradictii, vocabul˘ dialectic˘ de prim-ordin, ˆ a a ¸ a a ıntru a putut ˆ ınsemna cˆndva totu¸i, ˆ sensibilitatea romˆneasc˘, o pornire c˘tre prea mare a s ın a a a odihn˘ ( ˆ a ıntru tine, Doamne ), pe cˆnd el este f˘cut s˘ exprime neodihna ˆ a¸i. a a a ıns˘s Termenul nu i-a lipsit numai lui Hegel; i-a lipsit ¸i neodihnitului Pascal: acel nu m-ai s c˘uta dac˘ nu m-ai fi g˘sit se exprim˘ din plin c˘: c˘utare ˆntru ceva. Iar vorba lui a a a a a a ı
Pentru o paralel˘ ˆ a ıntre Mircea Vulc˘nescu ¸i Constantin Noica pe aceast˘ tem˘, vezi monografia a s a a lui Ion Iano¸i dedicat˘ lui Noica (Iano¸i 1998: 134 ¸i urm.) s a s s
30

" 81

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

Pascal, cu sens religios la el, a devenit ˆ ıntre timp, cu ¸tiinta nou˘, adˆnc semnificativ˘ s ¸ a a a pentru orice cunoa¸tere ¸i c˘utare: ¸tiinta caut˘ ast˘zi, nu orbe¸te, ˆ ne¸tiutul lumii, s s a s ¸ a a s ın s ci ˆ ceea ce detine dinainte ˆ ın ¸ ıntr-un fel. Stim ceea ce c˘ut˘m ¸i g˘sim ce prevedem, ¸ a a s a pˆn˘ la un punct. Dar aceasta ˆ a a ınseamn˘ c˘ actul de cunoa¸tere este ˆ a a s ıntru ceva, a¸a s cum ¸i existenta este ˆ s ¸ ıntru ceva.“ (Noica 1987: 27–8) Sau: ˆ cump˘tul vremii de ast˘zi se ˆ alnesc, din perspectiva noastr˘ romˆneasIn a a ıntˆ a a ” c˘, dou˘ cuvinte: tocmai acesta de cump˘t – ¸i cel de computer, calculator, ma¸in˘ a a a s s a electronic˘ de calculat. Ele poart˘ cu ele dou˘ lumi, dou˘ experiente istorice ¸i dou˘ a a a a ¸ s a mentalit˘¸i diferite, dar au fost cˆndva ˆ a¸ite ¸i sunt sortite s˘ se recunoasc˘ unul at a ınfr˘t s a a ˆ ıntr-altul, dac˘ lumea de ast˘zi nu vrea s˘ intre ˆ descump˘nire. // Amˆndou˘ se a a a ın a a a trag din limba latin˘. E foarte probabil c˘ ¸i cuvˆntul nostru se trage din computus a as a = socoteal˘, de¸i unii filologi sugereaz˘ c˘ s-ar trage din compitum = r˘spˆntie, ce a s a a a a ar fi dat un verb ˆ ınsemnˆnd: a sta la r˘spˆntie de drumuri, a-¸i c˘uta drumul, a fi ˆ a a a s a ın c˘utare, ˆ cˆnt˘rire. Dar, pˆn˘ la urm˘, chiar filologii care sustin c˘ nu s-ar trage din a ın a a a a a ¸ a computus admit c˘ ˆ cuvˆntul nostru s-a ˆ a ın a ıntip˘rit ˆ aurirea cuvˆntului latin pentru a ınrˆ a socoteal˘. – Computer , ˆ schimb, vine de la a calcula, a¸a cum multe cuvinte din a ın s limba englez˘ au luat ¸i au p˘strat ˆ a s a ıntocmai sensurile originare. (Cˆnd ˆ a ımprumuti, iei ¸ ce ¸i se d˘. Cˆnd pleci de acas˘ cu lucrul – ca noi cu latina – el c˘l˘tore¸te ¸i se preface t a a a aa s s o dat˘ cu tine). // De la ˆ a ınceput, astfel, de la simpla considerare a cuvintelor, ˆ¸i dai ıt seama c˘ unul e b˘trˆn, altul tˆn˘r; c˘ se vor ˆ a a a a a a ınfrunta, o dat˘ cu ele, o lume care a a ˆ atrˆnit ˆ ¸elept, cu una a tineretii care nu ¸tie decˆt de geniul ¸i fapta ei. // ... ımb˘ a ınt ¸ s a s Ce altfel decˆt b˘trˆnul cump˘t, care din calcul putea sfˆr¸i ˆ lips˘ de calcul, este a a a a a s ın a cuvˆntul tˆn˘r al calculatoarelor, computer! El spune un singur lucru, ca orice f˘ptur˘ a a a a a tˆn˘r˘, ¸i nu vrea s˘ ¸tie de altceva, Fratele s˘u b˘trˆn, cump˘tul, de care el nu mai a aa s as a a a a

" 82

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

¸tie nimic, ar avea atˆtea s˘-i povesteasc˘. Dar el, tˆn˘rul, nu are timp de istorisiri, s a a a a a ci are totul de f˘cut. Dac˘ ei s-ar ˆ alni acum, confruntarea lor ar fi ceva straniu: a a ıntˆ unul, cump˘tul, un arbore vechi, stufos, cu r˘d˘cinile bine ˆ a a a ınfinpte ˆ p˘mˆnt, altul, o ın a a unealt˘ n˘zdr˘van˘ din pove¸ti, alegˆnd peste lume ¸i f˘cˆnd minun˘¸ii. // dar nu se a a a a s a s a a at ofer˘ astfel cugetului romˆnesc putinta s˘-i confrunte? Nu e confundat˘ ast˘zi ˆ a¸i a a ¸ a a a ıns˘s lumea noastr˘, ˆ care cuvintele au ¸tiut s˘ ˆ atrˆneasc˘, cu o lume ˆ care cuvintele a ın s a ımb˘ a a ın sunt tinere ¸i ˆ s ıncinse de neastˆmp˘rul faptei lor celei noi?“ (Ibidem: 99–102) a a [. . . ] Or, un astfel de demers avea, din capul locului, un succes de public garantat. Dincolo de frumusetea stilistic˘ intrinsec˘ a textelor noiciene de acest fel, din cel putin ¸ a a ¸ dou˘ motive. Mai ˆ ai, acest demers era ceva extrem de m˘gulitor pentru un receptor a ıntˆ a cultural curent: ˆ d˘dea iluzia c˘ filosofia (filosofarea) este un lucru ˆ ıi a a ıntru totul accesibil ¸i popular, c˘ el/ea dintotdeauna a filosofat, atˆta doar c˘ n-a ¸tiut c˘ o face; un astfel s a a a s a de demers incita foarte mult participarea cititorului la text: acesta avea numaidecˆt a impresia c˘ el ˆ si este cel care descoper˘ toate lucrurile spuse acolo, c˘ filosofula ınsu¸ a a autor nu face decˆt s˘-i prilejuiasc˘ o astfel de descoperire ¸i c˘, ˆ general, filosofii a a a s a ın sunt ni¸te in¸i foarte simpatici. ˆ al doilea rˆnd, acest tip de demers c˘dea atunci s s In a a foarte bine, el intra lin ¸i ˆ s ıntr-un mod cu totul binevenit ˆ ıntr-o ˆ ıntreag˘ tendint˘ a ¸a (era de fapt o politic˘ oficial˘) de promovare, apologie ¸i pream˘rire a tot ce era a a s a romˆnesc. Iar aici Noica se ˆ alne¸te, volens-nolens, cu protocroni¸tii ¸i cu Cˆntarea a ıntˆ s s s a ” Romˆniei“. Problema nu este c˘ Noica a scris astfel de lucruri: ele sunt, cum spuneam, a a admirabile ¸i reprezint˘ ni¸te performante scriitorice¸ti veritabile; problema este c˘ ss a s ¸ s a a l˘sat folosit ¸i anexat de protocroni¸ti ¸i de cercurile oficiale ˆ conditiile ˆ care a s s s ın ¸ ın ace¸tia invocau uneori tocmai scrierile noiciene pentru a-¸i ap˘ra demersul. Este un s s a

" 83

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

moment ˆ care se face resimtit˘ foarte puternic acea gˆndire umilit˘ de care vorbeam ın ¸ a a a ˆ capitolul precedent. Pur ¸i simplu, v˘zˆndu-se tˆrˆt ˆ ın s a a a a ıntr-un curent atˆt de tulbure, a v˘zˆndu-se amestecat cu ni¸te in¸i atˆt de adˆnc implicati ˆ asigurarea stabilit˘¸ii a a s s a a ¸ ın at sistemului totalitar31 , Noica ar fi trebuit, demonstrativ ¸i exemplar, s˘ ˆ s a ınceteze a se mai ocupa de chestiunile romˆne¸ti: ˆ acele conditii, un ins de anvergura cultural˘ ¸i a s ın ¸ as filosofic˘ a lui Noica ar fi trebuit, dimpotriv˘, pentru asigurarea unei minimale igiene ¸i a a s normalit˘¸i a spiritului public, s˘ ˆ at a ıncurajeze mai ales dezbaterea unor teme universale ale filosofiei ¸i, eventual, s˘ scrie doar pentru sertar (deocamdat˘) acele texte despre s a a romˆnitate“. Ca s˘ nu mai spun c˘ nu se putea ca Noica – care se dedicase toat˘ viata a a a a ¸ ” celei mai eterate ¸i mai pure idei despre filosofie -s˘ nu jigneasc˘, ˆ acest fel, ceva s a a ın din ceea ce ˆ ınsemnase de cˆteva mii de ani filosofia european˘: Poate oare filosofia a a ” – care de la greci ¸i pˆn˘ ast˘zi a r˘mas un exercitiu la marginea universalului ¸i s a a a a ¸ s care, ˆ momentele ei foarte mari, se fere¸te pˆn˘ ¸i de antropologie, preferˆnd s˘ ın s a a s a a vorbeasc˘ nu ˆ numele unei ratiuni umane, ci al uneia ˆ general (das Bewußtsein a ın ¸ ın uberhaupt, spune Kant), valabil˘ deopotriv˘ pentru oameni, ˆ a a ıngeri ¸i zei – s˘ coboare s a ¨ pˆn˘ ˆ a a ıntr-atˆt ˆ regional, ˆ at s˘ vorbeasc˘ de la nivelul ¸i ˆ numele spiritului unei a ın ıncˆ a a s ın natii?“ (Liiceanu 1997: 277) ˆ a, oricˆt ar fi un filosof de naiv, el pur ¸i simplu nu are ¸ Ins˘ a s voie s˘ nu vad˘ c˘ este folosit pentru sustinerea unei regim care-i ˆ a a a ¸ ımpileaz˘ semenii. a
Discursul nationalist apare ˆ ¸ ıntotdeauna drept cea mai simpl˘, mai ieftin˘ ¸i mai eficient˘ coma as a ” pensare a dificult˘¸ilor reale prin care trece o societate. Istoria comunismului a fost, ˆ fond, de la at ın ˆ ınceput pˆn˘ la sfˆr¸it, istoria unor interminabile privatiuni ¸i deziluzii (amplificate ˆ a de contrastul a a as ¸ s ınc˘ dintre viata real˘ ¸i imaginarul viitorului radios). Se explic˘ astfel exacerbarea temelor nationaliste, ¸ as a ¸ deplasarea accentului dinspre viitor spre trecut, ca ¸i culpabilizarea celorlalti pentru propriile s ¸ e¸ecuri. ... Utopie a viitorului, comunismul s-a cufundat tot mai mult ˆ s ıntr-un trecut mitologizat, ˆ ın confrunatre ¸i ˆ izolare.“ (Lucian Boia ˆ Boia [ed.] 1998: 16) s ın ın
31

" 84

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

Fire¸te, Noica avea, ca de obicei, o sumedenie de argumente speculative pentru ceea s ce f˘cea: Eu stau pe pozitia veche , a obtinerii universalului prin idiomatic, prin a ¸ ¸ ” national. M˘ raportez la universal prin ˆ ¸ a ıntru , nu prin ˆ . A atinge universalul ın de pe pozitiile idiomaticului este ˆ si principiul spiritului.“ (C. Noica apud Liiceanu ¸ ınsu¸ 1997: 250)32 ; Dac˘ exist˘ vreun punct de contact ˆ a a ıntre mine ¸i autohtoni¸ti , am s s ” s˘ v˘ rog s˘ nu-l c˘utati ˆ latura de ridicol a problemei. Cˆnd m-am aplecat asupra a a a a ¸ ın a romˆnescului, am f˘cut-o, cred, exasperat de zeflemeaua lui Caragiale. Nu poti s˘ iei a a ¸ a totul ˆ zeflemea. Romˆnescul nu se rezolv˘ numai ˆ balcanism ¸i ˆ degringolad˘ ın a a ın s ın a parlamentar˘. Exist˘ momente ale seriozit˘¸ii peste care nu poti trece u¸or numai a a at ¸ s pentru c˘ au sfˆr¸it lamentabil ˆ demagogia urma¸ilor.“ (Ibidem: 165) ˆ a, ˆ astfel a as ın s Ins˘ ın de conditii, toate argumentele sale de acest gen nu f˘ceau decˆt s˘ se umple de ridicol, ¸ a a a comple¸ite definitiv de ˆ arc˘tura politic˘ ¸i propagandistic˘ a problemei. s ınc˘ a a s a Situatia teribil˘ ˆ care se afla Noica atunci a fost perceput˘ ca atare, imediat, ¸ a ın a de cei din preajma sa, inclusiv de cei care-i erau discipoli foarte fideli (¸i, ai putea s spune, orbiti de dragoste“). C˘ci era un contrast flagrant, dramatic, ˆ ¸ a ıntre ceea ce-i ” ˆ a¸ase (¸i pentru ceea ce-i preg˘tise) el ˆ atˆ¸ia ani, ¸i aceast˘ – de neˆ ¸eles – ınv˘t s a ın at s a ınt inconsecvent˘ existential˘, comportamental˘ ¸i teoretic˘ a lui Noica: Cu ani ˆ urm˘, ¸a ¸ a as a ın a ” cˆnd Noica a izbucnit ˆ cultura noastr˘, el a venit ˆ ˆ ampinarea nevoilor noastre a ın a ın ıntˆ de puritate moral˘ ¸i de universalism am culturii. Cultura trebuia f˘cut˘ ˆ numele as a a ın
Angajˆndu-se pe aceast˘ cale, Noica pornea de la ideea unei excelente a substantei spirituale a a ¸ ¸ ” romˆne¸ti, detectabil˘ ˆ primul rˆnd ˆ limb˘, a unui soi de z˘c˘mˆnt spiritual natrural, care ar a s a ın a ın a a a a favoriza ˆ chip aparte creatia la nivelul meditatiei filosofice, a¸a cum au favorizazat-o de pild˘ limba ın ¸ ¸ s a elin˘ ¸i cea german˘. Noica spune romˆnesc a¸a cum ar spune elin sau german ¸i compune as a a s s cu acest adjectiv, avˆnd ˆ minte justificarea unui sentiment elin al fiintei sau a unei rostiri a ın ¸ filosofice germane .“ (Liiceanu 1997: 277–8)
32

" 85

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 86

unui ideal tautologic, era o practic˘ spiritual˘ s˘vˆr¸it˘ cu gˆndul la un Dumnezeu a a a as a a al culturii ¸i care ˆsi tr˘gea forta tocmai dintr-o con¸tiint˘ exacerbat˘ a logicii ei s ı¸ a ¸ s ¸a a imanente, din p˘strarea marelui alfabet cultural al spiritului european ¸i universal. a s ˆ numele acestui ideal, Noica ne-a trimis c˘tre marile texte ¸i instrumente ale In a s culturii, care erau surse ˆn chip absolut, surse pentru un spirit care nu se ˆ ı ınchide ˆ ın frustr˘ri ¸i orgolii regionale. El a reprezentat, pentru generatia noastr˘, o garantie a a s ¸ a ¸ spiritului ˆ varianta lui cultural˘, o purificatio spiritualis care trebuia mentinut˘ ¸i ın a ¸ as propagat˘ tocmai prin acesul la sursele verificate ale acestei purific˘ri. ... Noi suntem, a a a spus ˆ ıntr-o zi un coleg de generatie, valul pe creasta c˘ruia s-a ˆ altat Noica ˆ urm˘ ¸ a ın˘ ¸ ın a cu 10–15 ani. Si, ˆ ¸ ıntr-un fel, ar trebui s˘ ne simtim ast˘zi tr˘dati de el. Tr˘dati de a ¸ a a ¸ a ¸ ce? Tr˘dati pentru c˘ el s-a gr˘bit s˘ ˆ a ¸ a a a ıntrupeze ˆ regional un efort de universalizare ın (europenizare) cultural˘ care la noi nu a fost niciodat˘ dus pˆn˘ la cap˘t, ci doar a a a a a reluat, ca un blestem, mereu de la ˆ ınceput. Noi eram ˆ a a¸ezati pe aceast˘ orbit˘ ınc˘ s ¸ a a cˆnd am fost surprin¸i de ceea ce ni se p˘rea a fi un pa¸optism anacronic. Cˆnd nu a s a s a puteam afla ce e cu noi decˆt f˘cˆnd pˆn˘ la cap˘t ocolul prin cultura bimilenar˘ a a a a a a a a Europei, Noica a ˆ ınceput s˘ vorbeasc˘ despre sentimentul romˆnesc al fiintei ¸i a a a ¸ s despre spiritul romˆnesc ˆ cump˘tul vremii , dup˘ ce, prin Eminescu sau Goethe, a ın a a propusese oric˘rui tˆn˘r cultural un model de universalitate ¸i de meditatie ˆ absolut. a a a s ¸ ın ˆ mod paradoxal, tocmai el, care ne-a certat pentru superficialitate ¸i netrebnicie, a In s generat teme la ˆ ındemˆna oricui ¸i, ˆn mod obiectiv, s-a plasat ˆ situatia de putea a s ı ın ¸ fi invocat de toti aceia care flec˘reau ap˘sˆnd pe o coard˘ facil˘ ¸i cu sunet bine ¸ a aa a a s verificat.“ (Ibidem: 163–4); La cine se gˆnde¸te Noica atunci cˆnd cade ˆ metafizica a s a ın ” ciob˘na¸ului ¸i a arcului carpatic , care, Doamne, dincolo de geschmacklos-ul ei, a s s nu ar fi cu nimic vinovat˘, de nu s-ar recunoa¸te acolo, ca ˆ a s ıntr-o pocit˘ oglindire, a

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

mintile ˆ ¸ ınfierbˆntate sau cinice ale zbier˘torilor de profesie? Ce stranie ¸i, pentru el, a a s compromit˘toare ˆ alnire.“ (Ibidem: 194) ¸a ıntˆ Pˆn˘ la urm˘, poate c˘ toat˘ aceast˘ poveste ar trebui citit˘ ¸i ˆ a a a a a a a s ıntr-o cheie oarecum ironic-parabolic˘. C˘ci cel care toat˘ viata nu doar c˘ s-a auto-plasat ˆ a a a ¸ a ıntr-o elit˘ a cultural˘ foarte sever˘, dar a ¸i teoretizat – neˆ a a s ıncetat ¸i cu mult˘ ingeniozitate specus a lativ˘ – necesitatea unei astfel de elite ¸i ˆndrept˘¸irea ei metafizic˘, cel care n-a vrut s˘ a s ı at a a ¸tie niciodat˘ nimic despre b˘cani ¸i despre toti ceilalti care nu tr˘iau cultural“ (vezi s a a s ¸ ¸ a ” infra) – ei bine, tocmai unui astfel de ins i-a fost dat acum s˘ cˆ¸tige o nou˘, absolut a as a nea¸teptat˘ categorie de public“. Cui f˘cea oare, la urma urmei, cea mai mare pl˘cere s a a a ” lectura textelor lui Noica de acest fel? R˘spuns: Tuturor celor sensibili la imaginea a ” romˆnului blˆnd ¸i h˘ituit din c˘rtile de istorie ale tuturor generatiilor, imagine care se a a s a a¸ ¸ inspir˘ din mitul venit din preistorie – al str˘inului cel r˘u (care ne ocup˘ pe¸tera ¸i ne a a a a s s r˘pe¸te femeile), tuturor ˆ a s ınvin¸ilor ¸i umilitilor, tuturor p˘timitilor regimului stalinist, s s ¸ a ¸ profesorilor de istorie, preotilor, ˆ a¸˘torilor, militarilor activi sau deblocati, noilor ¸ ınv˘ta ¸ promotii de activi¸ti ¸i securi¸ti, care se l˘sau prad˘ ¸antajului sentimental, [¸i c˘rora] ¸ s s s a as s a aluziile acelea la rˆurile noastre prescurtate le provocau bufeuri de ˆ antare, fria ıncˆ soane de pl˘cere ¸i un soi de sperant˘ difuz˘, speranta slugii n˘p˘stuite, b˘gate ˆ a s ¸a a ¸ a a a ın seam˘ ¸i r˘corite prin osˆndirea verbal˘ a st˘pˆnului neamurilor.“ (Eugen Negrici ˆ as a a a a a ın Boia [ed.] 1998: 222) ***

" 87

Cˆnd ˆl practici ca virtuozitate goal˘, eticul se r˘zbun˘, ¸i de trei ori ˆ viat˘ a ı a a a s ın ¸a ” cˆnd am f˘cut aceast˘ gre¸eal˘, am pl˘tit. Prima oar˘ am f˘cut-o ˆn liceu. Aveam 17 a a a s a a a a ı ani, mergeam la petreceri, dar ˆ acela¸i timp citeam Schur´, Bergson... Brusc, mi s-a ın s e

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

p˘rut, pe temeiuri culturale, c˘ e cazul s˘ ascetizez, s˘ suprim orice form˘ de mondea a a a a nitate. M-am tuns aproape complet, am ap˘rut a¸a la ¸coal˘, am l˘sat s˘ se ˆ ¸eleag˘ a s s a a a ınt a c˘ practic o form˘ de virtuozitate ¸i rezultatul a fost c˘ am f˘cut o bronhopneumonie, a a s a a care atunci nu era putin lucru ¸i care m-a ¸inut dou˘ luni la pat. E drept c˘ a¸a am ¸ s t a a s citit cele ¸ase volume ale lui Ferrero, Istoria Imperiului Roman. A doua oar˘ cˆnd s a a am practicat eticul proste¸te, ˆn sine, a fost dup˘ terminarea facult˘¸ii. Mi s-a oferit s ı a at asistenta lui Negulescu, plecarea ˆ str˘in˘tate. Eu am ales, tot epatˆnd, recluziunea ¸ ın a a a patru ani la Sinaia. Am refuzat bani de la p˘rinti ¸i am tradus – teribilism – opt romaa ¸ s ne politiste pentru bani la Editura Herz. Stˆnd ˆns˘ la Sinaia schiam, eram neglijent ¸ a ı a ˆmbr˘cat ¸i, c˘zˆnd, ˆ intra z˘pad˘ sub haine. Am f˘cut o tuberculoz˘ la rinichi ¸i ı a s a a ımi a a a a s la 25 de ani m-am pomenit f˘r˘ un rinichi. A treia oar˘ am gre¸it cˆnd am intrat, a a a s a pentru dou˘ luni, ˆn politic˘, ˆn urma unei vorbe aruncate ˆ a ı a ı ıntr-o discutie ¸i care mai ¸ s tˆrziu mi s-a p˘rut c˘ m˘ angajeaz˘ ¸i c˘, fiind vorba mea, trebuie s-o respect. M-am a a a a as a impurificat dintr-un exces de puritate, din eticul practicat ca virtuozitate, ca pariu, ¸i s din nou am pl˘tit. Nu am s˘ v˘ spun mai mult despre acest capitol din viata mea. a a a ¸ Restul e treaba biografului.“ (C. Noica apud Liiceanu 1997: 102–3) [. . . ] [Noica] ˆmi d˘ s˘ citesc o scrisoare care relateaz˘ cum Eliade a cucerit definiı a a a ” tiv anul acesta Parisul: aparitia volumului II din Histoire des Id´es..., cu care prilej, ¸ e cocktail la Payot; Legiunea de Onoare, drept care cocktail, discursuri, interviuri: Entretiens cu Rocquet (L ’´preuve du labyrinthe), din care rezult˘ c˘ totul i-a mers ˆ e a a ın viat˘ din plin. Toate r˘sf˘¸urile astea mondene p˘reau s˘-l fi obosit foarte... Termin ¸a a at a a scrisoarea, m˘ uit ˆ jur la camera cu tavanul te¸it, v˘d chiuveta cu robinetul stricat, a ın s a a ˘ptura aspr˘ de pe pat, ziarul pe care l-am ˆntins pe ea ca s˘ ne bem ceaiul, ˆ v˘d a ı a ıl a

" 88

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

pe Noica rupˆnd ¸ig˘ri Carpati ¸i ˆndesˆndu-le tutunul ˆ pip˘, m˘ uit la b˘scuta lui a t a ¸ s ı a ın a a a ¸ de pap˘ ˆ exil, la pantalonii foarte lucio¸i, m˘ gˆndesc la c˘rtile pe care ¸i le-a scris a ın s a a a¸ s cuminte ca o cˆrtit˘ ˆ ap˘¸ˆnat˘, ner˘sf˘¸at de nimeni, nelaureat, ba pe deasupra a ¸a ınc˘ ata a a at ˆnjurat de Ionesco ¸i altii ca vˆndut – ¸i ˆmi vine ˆ minte vorba lui Heraclit cum ı s ¸ a s ı ın c˘ se afl˘ zei ¸i aici , iar ace¸tia, care au crescut ˆ pragul camerei lui, sunt mai a a s s ın frumo¸i ¸i mai adev˘rati decˆt zeii care l-au asistat pe Eliade cˆnd acesta sorbea din s s a ¸ a a foarte omeneasca cup˘ a vanit˘¸ii.“ (Liiceanu 1997: 57) a at * – Avem noi c˘derea s˘ retragem dreptul la fiint˘ celor care nu tr˘iesc cultural? a a ¸a a ” Afirmati c˘ restul omenirii pur ¸i simplu nu este. // – Nu eu le retrag dreptul acesta; ¸ a s ei ¸i-l refuz˘. Ei se complac s˘ tr˘iasc˘ ˆ statistic˘ ¸i ˆn sub uman. Si statistica nu s a a a a ın as ı ¸ m˘ intereseaz˘, ˆ r˘spunde Noica. // – Dar nu ˆ puteti reduce pe a fi la a tr˘i a a ımi a ıl ¸ a ˆ cultural! Inseamn˘ s˘ suprimati varietatea umanului ˆn numele unui model ontologic a a ¸ ı ¸i al saturatiei lui ideale. Exist˘ un a fi pe care ˆl d˘ eticul, exist˘ un eroism al s ¸ a ı a a onestit˘¸ii, nu numai un eroism al culturii, care poate sfˆr¸i monstruos ˆ ignorarea at a s ın obligatiei de a te dechide c˘tre altul ¸i de a-ti asuma analogic ˆntreaga sfer˘ a umanu¸ a s ¸ ı a ˆ lui. Intr-un moment ˆ care se pune problema salv˘rii omenirii ca omenire, nu puteti ın a ¸ ˆ l˘sa lucrurile ˆn sfera culturii doar. ... // – Imi vorbe¸ti cum ˆmi vorbea Pierre Ema ı s ı manuel. Cˆnd i-am spus ceva asem˘n˘tor, m-a ˆ a a a ıntrebat indignat: Mais qu’est ce que nous faisons avec l’´picier? Or, dati-mi voie s˘ v˘ r˘spund c˘ nu facem nimic cu e ¸ a a a a l’´picier, pentru c˘ b˘canul nu este, ¸i nu este pentru c˘ nu vrea s˘ fie, pentru c˘ nu e a a s a a a a f˘cut nimic ca s˘ fie. Ajungi atunci s˘-ti pui problema cu ridicolul teologiei care la a a a¸ un moment dat s-a simtit datoare s˘ se gˆndeasc˘ la mˆntuirea omenirii de dinainte ¸ a a a a

" 89

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

ˆ de Isus? In numele acestei false bun˘t˘¸i care acord˘ ˆ chip universal dreptul de a fi, a at a ın omenirea va muri sufocat˘ ˆn propriul ei ritm de cre¸tere. Ce bun˘tate e aceea care a ı s a precipit˘ lumea c˘tre propriul ei sfˆr¸it?“ (C. Noica apud Liiceanu 1997: 210–12) a a a s [. . . ] ˆ In acela¸i an cu discursul lui Ceau¸escu la Congresul al IX-lea, a ap˘rut un eseu s s a ” de Atanase Joja, intitulat Profilul spiritual al poporului romˆn. Acest articol a fixat a un larg set de coordonate ˆn care aveau s˘ se plaseze multe scrieri ulterioare pe aceast˘ ı a a tem˘. Printre cele mai importante era o respingere explicit˘ a irationalismului ¸i misa a ¸ s ticismului pe care unii intelectuali ai dreptei interbelice le postulaser˘ ca fundamentale a pentru caracterul romˆnesc. Insistˆnd c˘ toti marii romˆni fuseser˘ rationali¸ti ¸i nu a a a ¸ a a ¸ s s mistici, Joja a observat c˘ misticismul intrase ˆn filosofia romˆneasc˘ numai o dat˘ a ı a a a cu fasci¸tii interbelici ¸i deci ar trebui considerat ca un fenomen importat, nu indigen s s ...“(Verdery 1994: 99–100) * Ideea c˘ marxismul este o ¸tiint˘, ˆ a s ¸a ıntr-un mod ˆ care nici o alt˘ filosofie nu ın a ” a fost ¸i nu ar fi putut fi vreodat˘, este adˆnc ˆnr˘d˘cinat˘ ˆn doctrina public˘ a s a a ı a a a ı a statelor fondate de continuatorii s˘i [ai lui Marx] astfel ˆncˆt pigmenteaz˘ predarea a ı a a tuturor materiilor din ¸colile ¸i universit˘¸ile acestora. Fenomenul s-a r˘spˆndit ¸i ˆn s s at a a s ı lumea ne-marxist˘, ˆ a ıntrucˆt intelectualii, ¸i cu prec˘dere universitarii, sunt fascinati a s a ¸ de putere, iar identificarea marxismului cu o impun˘toare autoritate fizic˘ i-a ispitit a a pe multi profesori s˘ accepte ¸tiinta marxist˘ ˆn cadrul disciplinelor lor, ˆn special ¸ a s ¸ aı ı ˆn acele domenii inexacte sau cvasi-exacte cum ar fi economia, sociologia, istoria ¸i ı s geografia. Cu sigurant˘ c˘ dac˘ Hitler, ¸i nu Stalin, ar fi cˆr¸igat lupta pentru Europa ¸a a a s a s

" 90

ƒ± ±

Central˘ ¸i de Est din 1941–1945, impunˆndu-¸i astfel vointa asupra unei mari p˘rti as a s ¸ a¸ a lumii, doctrina nazist˘, care se pretindea ¸i ea ¸tiintific˘, ca ¸i teoria rasei pe care a s s ¸ a s o sustinea – ar fi c˘p˘tat o aur˘ academic˘ ¸i ar fi p˘truns ˆ universit˘¸ile din toat˘ ¸ a a a as a ın at a lumea. Victoria militar˘ a asigurat ˆ a impunerea ¸tiintei marxiste, ¸i nu a celei a ıns˘ s ¸ s naziste.“ (Johnson, 1999: 85–6) *

± ±ƒ ¯ ¯ Ë

Sistemul major de referint˘ ˆn configurarea opiniilor ¸i punctelor de vedere ale ¸a ı s ” intelectualit˘¸ii romˆne¸ti cu privire la autenticitatea filosofiei pare s˘ fie, ˆn acest at a s a ı moment [1998], opera ¸i ˆ a¸˘tura lui Constantin Noica. Dup˘ ce ˆn anii ’50 ¸i ’60 s ınv˘ta a ı s orice pronuntare calificat˘ ˆ materie filosofic˘ a trebuit s˘ amuteasc˘ pentru a pu¸ a ın a a ¸ a tea impune o autoritate la fel de necrut˘toare ca ¸i cea penitenciar˘, filosofia oficial˘, ¸a s a a o filosofie care ˆn m˘sura ˆ care nu a fost doar ideologie va putea fi caracterizat˘ ı a ın a drept nefilosofie, Noica a reprezentat ˆn ultimii dou˘zeci de ani ai vietii sale simboı a ¸ lul libert˘¸ii gˆndirii. Imensul prestigiu cultural pe care l-a acumulat, ˆndeosebi dup˘ at a ı a aparitia Jurnalului de la P˘ltini¸, l-a investit pe acest om cu o personalitate atˆt de net ¸ a s a conturat˘ cu prestigiul autorit˘¸ii supreme ˆn toate cele ale filosofiei.“ (Flonta 1998: a at ı 134–5) *

" 91

... aflˆndu-se ˆ a ıntr-o zi la o receptie oficial˘ ˆmpreun˘ cu multe m˘rimi ale zilei ¸ a ı a a ” [Alexandru Ivasiuc] a fost abordat de una din acestea, mi se pare de Cornel Burtic˘, a membru al Biroului politic: Tovar˘¸e Ivasiuc, a spus Burtic˘, voiam s˘ te ˆntreb as a a ı

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

mai demult: dumneata e¸ti evreu? – Nu, a r˘spuns cel astfel apostrofat, dar de ce s a m˘ ˆntrebati asta? – P˘i am auzit c˘ e¸ti marxist! Pentru activi¸tii pragmatici de la aı ¸ a a s s Comitetul Central numai dintr-o minte sucit˘ de semit mai putea s˘ ias˘ o asemnenea a a a aiureal˘ ca aceea de-a face apel la b˘trˆnul Karl altfel decˆt ca la o firm˘!“ (Ion Vianu a a a a a ˆn C˘linescu & Vianu 1998: 163) ı a * Dac˘ vrei s˘ afli ˆ Noica ceva care s˘ merite mai mult decˆt respectul, trebuie s˘ a a ın a a a ” vezi ˆn el mai mult decˆt opera lui scris˘. El, Noica cel viu, cu ghetrele ¸i galo¸ii lui, cu ı a a s s frigul camerei lui din P˘ltini¸, cu prˆnzueile lui translucide de la cantina forestier˘, a s a a Noica cel care d˘ voluntar lectii de englez˘ osp˘tarilor din Snagov, Noica cel care a ¸ a a isc˘le¸te cu stim˘ dup˘ ce ˆ a s a a ınjur˘ de mam˘ netrebnicia romˆneasc˘ ¸i care, la a a a a s Cˆmpulung, ˆn domiciliu obligatoriu, d˘dea lectii de s˘ritur˘ ˆn lungime pentru a-¸i a ı a ¸ a a ı s obtine banii de gaz, Noica cel care te a¸teapt˘ cu focul f˘cut ¸i cu ¸uic˘, seara, cˆnd ¸ s a a s t a a ajungi ˆnfrigurat ¸i obosit la vila 23, Noica de lˆng˘ care nu pleci niciodat˘ cu o ı s a a a ideologie, ci doar cu pofta de a deveni ceea ce e¸ti ¸i cu sentimentul tonic (¸i carent s s s ˆn lumea romˆneasc˘) c˘ se poate face treab˘ ¸i c˘ merit˘ s-o faci, Noica acesta, ı a a a a s a a nea¸teptat de eficient ˆ imediatul sufletului t˘u ¸i de care ¸i-e dor nu ca de un ¸tiutor s ın a s t s profesor de filosofie, nici ca de un guru solemn ¸i tainic, ci ca de o instant˘ paterns ¸a fr˘¸easc˘, protectoare, stimulatoare, ˆ at a ıncurajatoare, acest Noica e cel putin la fel de ¸ important ca ¸i productia lui bibliografic˘ ...“ (Andrei Ple¸u c˘tre Marin Tarangul ˆn s ¸ a s a ı Liiceanu [ed.] 1996: 216 ) * [. . . ]

" 92

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

Referinte bibliografice ¸
Alexandrescu, S. (1998), Paradoxul romˆn, Editura Univers, Bucure¸ti. a s Alexandrescu, S. (1999), Privind ˆ ınapoi, modernitatea, Traduceri de: Mirela Ad˘sc˘litei, Serban a a ¸ ¸ Anghelescu, Mara Chiritescu ¸i Ramona Jugureanu, Univers, Bucure¸ti. ¸ s s ˆ Antonesei, L. (1995), Jurnal din anii ciumei: 1987–1989. Incerc˘ri de sociologie spontan˘, a a Editura Polirom, Ia¸i. s Antohi, S. (1999), Civitas imaginalis. Istorie ¸i utopie ˆ cultura romˆn˘, Editia a II-a rev˘zut˘, s ın a a ¸ a a Cu un Post-scriptum din 1999, Editura Polirom, Ia¸i. s Balot˘, N. (1998), Caietul albastru, vol. I–II, Editura Fundatiei Culturale Romˆne, Bucure¸ti. a ¸ a s C˘linescu, M. & Vianu, I. (1998), Amintiri ˆ dialog, Editia a II-a, Editura Polirom, Ia¸i. a ın ¸ s Cesereanu, R. (1998), C˘l˘torie spre centrul infernului. Gulagul ˆ con¸tiinta romˆneasc˘, aa ın s ¸ a a Editura Fundatiei Culturale Romˆne, Bucure¸ti. ¸ a s Cioran, E. (1990a), Pe culmile disper˘rii, Editura Humanitas, Bucure¸ti. a s Cioran, E. (1990b), Schimbarea la fat˘ a Romˆniei, Editura Humanitas, Bucure¸ti. ¸a a s Cioran, E. (1993), Convorbiri cu Cioran, Editura Humanitas, Bucure¸ti. s Cioran, E. (1995a), 12 scrisori de pe culmile disper˘rii, ˆ ¸ite de 12 scrisori de b˘trˆnete ¸i a ınsot a a ¸ s alte texte, Editura Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca.

" 93

Cioran, E. (1995b), Scrisori c˘tre cei de-acas˘, Text stabilit de G. Liiceanu ¸i Th. Enescu, a a s Editie de Dan C. Mih˘ilescu, Editura Humanitas, Bucure¸ti. ¸ a s Cioran, E. (1996), Cartea am˘girilor, Editura Humanitas, Bucure¸ti. a s

Cioran, E. (1997b), Istorie ¸i utopie, Traducere de Emanoil Marcu, Editia a II-a rev˘zut˘, s ¸ a a Editura Humanitas, Bucure¸ti. s

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

Culianu, I.P. (1998), Mircea Eliade, Editia a II-a rev˘zut˘, Traducere de Florin Chiritescu ¸i ¸ a a ¸ s Dan Petrescu, Cu o scrisoare de la Mircea Eliade ¸i o Posfat˘ de Sorin Antohi, Editura Nemira, s ¸a Bucure¸ti. s Dawisha, K. (1988), Eastern Europe, Gorbachev and Reform: The Great Challenge, Cambridge University Press: Cambridge, New York, New Rochelle, Melbourne, Sydney. Eliade, M. (1990a), Profetism romˆnesc, Vol. I–II, Editura Roza Vˆnturilor“, Bucure¸ti. a a s ” ˆ Eliade, M. (1990b), Incercarea labirintului, Traducere ¸i note de Doina Cornea, Editura Dacia, s Cluj-Napoca. Eliade, M. (1995), Sacrul ¸i Profanul, Traducere de Brˆndu¸a Prelipceanu, Editura Humanitas, s a s Bucure¸ti. s Eliade, M. (1997), Memorii. 1907–1960, Editia a II-a rev˘zut˘ ¸i indice de Mircea Handoca, ¸ a as Editura Humanitas. Fay, S.J. (1998), Sokrateion. M˘rturie despre Mircea Vulc˘nescu, Editia a II-a, cu ad˘ugiri, ¸ a a ¸ a Editura Humanitas, Bucure¸ti. s Fejt¨, F. & Kulesza-Mietkowski, E. (1992), La fin des d´mocraties populaires. Les chemins du o e post-comunisme, Seuil, Paris. Havel, V. (1991), Interogatoriu ˆ dep˘rtare. Convorbiri cu Karel Hv´ ın a ızdala, Traducere din limba ceh˘ ¸i note de Sorin Paliga, Glosar de Jindrich Vacek, Editura Tinerama, Bucure¸ti. as s Havel, V. (1997), Viata ˆ adev˘r, Traducere ¸i postfat˘ de Jean Grosu, Prefat˘ de Andrei ¸ ın a s ¸a ¸a Ple¸u, Editura Univers, Bucure¸ti. s s Hitchins, K. (1996), Romˆnia. 1866–1947, Traducere din englez˘ de George G. Potra ¸i Delia a a s R˘zdolescu, Editura Humanitas, Bucure¸ti. a s

" 94

Holmes, L. (1997), Post-Comunism. An Introduction, Duke University Press, Durham. Iano¸i, I. (1989), Optiuni, Editura Cartea Romˆneasc˘, Bucure¸ti. s ¸ a a s

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

Iano¸i, I. (1995), Moralit˘¸i. Idei inoportune, Editura Cartea Romˆneasc˘, Bucure¸ti. s at a a s Iano¸i, I. (1996), O istorie a filosofiei romˆne¸ti. In relatia ei cu literatura, Editura Biblioteca s a s ˆ ¸ Apostrof, Cluj-Napoca. Iano¸i, I. (1998), Constantin Noica ˆ s ıntre constructie ¸i expresie, Editura Stiintific˘, Bucure¸ti. ¸ s ¸ ¸ a s Ionesco, E. (1993), Prezent trecut, trecut prezent, Traducere de Simona Cioculescu, Editura Humanitas, Bucure¸ti. s Ionescu, N. (1990), Roza vˆnturilor, Editura Roza Vˆnturilor“, Bucure¸ti. a a s ” Ionescu, N. (1995), Curs de metafizic˘. Teoria cuno¸tintei metafizice, Editie ˆ a s ¸ ¸ ıngrijit˘ de Marin a Diaconu, Editura Humanitas, Bucure¸ti. s Johnson, P. (1999), Intelectualii, Traducere de Luana Stoica, Editura Humanitas, Bucure¸ti. s Jung, C.G. (1996), Amintiri, vise, reflectii. Consemnate ¸i editate de Aniela Jaff´, Traducere ¸ s e ¸i not˘ de Daniela Stef˘nescu, Editura Humanitas, Bucure¸ti. s a ¸ a s Kundera, M. (1999), Insuportabila u¸ur˘tate a fiintei, Traducere de Jean Grosu, Editura Unis a ¸ vers, Bucure¸ti. s Laignel-Lavastine, A. (1998), Filozofie ¸i nationalism. Paradoxul Noica, Traducere din francez˘ s ¸ a de Emanoil Marcu, Editura Humanitas, Bucure¸ti. s Liiceanu, G. (1993), Apel c˘tre lichele, Editura Humanitas, Bucure¸ti. a s

" 95

Liiceanu, G. (1995), Itinerariile unei vieti: E.M. Cioran, Editura Humanitas, Bucure¸ti. ¸ s Liiceanu, G. (Ed.) (1996), Epistolar, Editia a II-a, rev˘zut˘ ¸i ad˘ugit˘, Editura Humanitas, ¸ a as a a Bucure¸ti. s

Liiceanu, G. (1997), Jurnalul de la P˘ltini¸. Un model paideic ˆ cultura umanist˘, Editia a a s ın a ¸ III-a, cu un Adaos din 1996, Editura Humanitas, Bucure¸ti. s

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

Michnik, A. (1997), Scrisori din ˆ ınchisoare ¸i alte eseuri, Traducere ¸i editie ˆ s s ¸ ıngrijit˘ de Adria ana Babeti ¸i Mircea Mih˘e¸, Cu o prefat˘ de Vladimir Tism˘neanu, Editura Polirom, Ia¸i. ¸ s a s ¸a a s Milosz, C. (1999b), Gˆndirea captiv˘. Eseu despre logocratiile populare, Traducere din polon˘ a a ¸ a de Constantin Geamba¸u, Postfat˘ de Wlodzimierz Bolecki, Editura Humanitas, Bucure¸ti. s ¸a s Mutti, C. (1997), Penele Arhanghelului. Intelectualii romˆni ¸i Garda de Fier (Nae Ionescu, a s Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Vasile Lovinescu), Cu o prefat˘ de Philippe ¸a Baillet, Traducere de Florin Dumitrescu, Editie ˆ ¸ ıngrijit˘ ¸i postfat˘ de R˘zvan Codrescu, a s ¸a a Editura Anastasia, Bucure¸ti. s Nemoianu, V. (1994), Arhipelag interior. Eseuri memorialistice (1940–1975), Editura Amar” cord“, Timi¸oara. s Nemoianu, V. (1997), O teorie a secundarului. Literatur˘, progres ¸i reactiune, Traducere de a s ¸ Livia Sz´sz Cˆmpeanu, Editura Univers, Bucure¸ti. a a s Nemoianu, V. (2000), Romˆnia ¸i liberalismele ei. Atractii ¸i ˆ a s ¸ s ımpotriviri, Editura Fundatiei ¸ Culturale Romˆne, Bucure¸ti. a s Noica, C. (1987), Cuvˆnt ˆ a ımpreun˘ despre rostirea romˆneasc˘, Editura Eminescu, Bucure¸ti. a a a s Noica, C. (1990), Rugati-v˘ pentru fratele Alexandru, Editura Humanitas, Bucure¸ti. ¸ a s Noica, C. (1997a), Sase maladii ale spiritului contemporan, Editura Humanitas, Bucure¸ti. ¸ s Ornea, Z. (1996), Anii treizeci. Extrema dreapt˘ romˆneasc˘, Editie rev˘zut˘, Editura Fundaa a a ¸ a a ¸iei Culturale Romˆne, Bucure¸ti. t a s

" 96

Orwell, G. (1981), The Penguin Complete Novels of... G. O., Penguin Books, Harmondsworth. Paleologu, A. & T˘nase, S. (1996), Sfidarea memoriei (Convorbiri), Editia a II-a, Editura DU a ¸ Style, Bucure¸ti. s

Petreu, M. (1999), Un trecut deocheat sau Schimbarea la fat˘ a Romˆniei“, Biblioteca Apos¸a a ” trof, Cluj Napoca.

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

Ple¸u, A. (1988), Minima moralia. Elemente pentru o etic˘ a intervalului, Editura Cartea s a Romˆneasc˘, Bucure¸ti. a a s Ple¸u, A. (1996), Chipuri ¸i m˘¸ti ale tranzitiei, Editura Humanitas, Bucure¸ti. s s as ¸ s Popper, K.R. & Lorenz K., (1997), Viitorul este deschis. O discutie la gura sobei, Traducere ¸ din limba german˘ de Simona Lobont ¸i Florin Lobont, Editura 3“, Bucure¸ti. a ¸s ¸ s ” Popper, K. R. (1999), Lectia acestui secol Un dialog cu Giancarlo Bosetti, urmat de dou˘ ¸ a conferinte despre statul democratic ¸i libertate, Introducere de Giancarlo Bosetti, Traducere ¸ s din limba italian˘ de Florin Dumitrescu, Editura Nemira, Bucure¸ti. a s R˘dulescu-Motru, C. (1990), M˘rturisiri, Editie de Valeriu Rˆpeanu ¸i Sanda Rˆpeanu, Cuvˆnt a a ¸ a s a a ˆ ınainte, note ¸i comentarii de Valeriu Rˆpeanu, Editura Minerva, Bucure¸ti. s a s R˘dulescu-Motru, C. (1996–1998), Reviziuri ¸i ad˘ugiri 1994, Vol. I–V, Editie ˆ a s a ¸ ıngrijit˘ de a Rodica Bichis, Gabriela Dumitrescu, Comentar Dinu C. Giurescu, Versiune final˘ de Stancu a Ilin, Editura Floarea Darurilor, Bucure¸ti. s R˘dulescu-Motru, C. (1998), Scrieri politice, Selectia textelor, ˆ a ¸ ıngrijirea editiei ¸i studiu intro¸ s ductiv de Cristia Preda, Editura Nemira, Bucure¸ti. s Romano, S. (1999), 50 de ani de istorie mondial˘. Pacea ¸i r˘zboaiele de la Yalta pˆn˘ ˆ zilele a s a a a ın noastre, Traducere de Mircea Vasilescu, Editura Fundatiei Culturale Romˆne, Bucure¸ti. ¸ a s Rorty, R. (1998), Contingent˘, ironie ¸i solidaritate, Traducere ¸i note de Corina Sorana ¸a s s Stefanov, Studiu introductiv ¸i control ¸tiintific de Mircea Flonta, ˆ loc de prefat˘: Richard ¸ s s ¸ In ¸a Rorty despre Adev˘r, Dreptate ¸i Stˆnga Cultural˘“, Editura All, Bucure¸ti. a s a a s ” Sebastian, M. (1996), Jurnal. 1935–1944, Text ˆ ıngrijit de Gabriela Om˘t, Prefat˘ ¸i note de a ¸a s Leon Volovici, Editura Humanitas, Bucure¸ti. s

" 97

St˘niloae, D. (1997), Pozitia domnului Lucian Blaga fat˘ de cre¸tinism ¸i ortodoxie, Editura a ¸ ¸a s s Paideia, Bucure¸ti. s

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

Steinhardt, N. (1991), Jurnalul fericirii, Editie ˆ ¸ ıngrijit˘ ¸i posfat˘ de Virgil Ciomo¸, Editura as ¸a s Dacia, Cluj-Napoca. Thom, F. (1993), Limba de lemn, Traducere de Mona Antohi, Studiu introductiv de Sorin Antohi, Editura Humanitas, Bucure¸ti. s Thom, F. (1996), Sfˆr¸iturile comunismului, Traducere de Gabriela Gavril, Prefat˘ de Liviu a s ¸a Antonesei, Editura Polirom, Ia¸i. s T˘nase, S. (1997), Anatomia mistific˘rii. 1944–1989, Editura Humatitas, Bucure¸ti. a a s T˘nase, S. (1999), Elite ¸i Societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej 1948–1965, Editura Humatia s tas, Bucure¸ti. s Unamuno, M. (de), (1992), Vida de Don Quijote y Sancho, Edici´n de Alberto Navarro, Seo gunda Edici´n, Ediciones C´tedra, S.A., Madrid. o a Veiga, F. (1993), Istoria G˘rzii de Fier 1919–1941. Mistica ultranationalismului, Traducere de a ¸ Marian Stef˘nescu, Editura Humanitas, Bucure¸ti. ¸ a s Verdery, K. (1994), Compromis ¸i rezistent˘. Cultura romˆn˘ sub Ceau¸escu, Traducere de s ¸a a a s Mona Antohi ¸i Sorin Antohi, Editura Humanitas, Bucure¸ti. s s Voinescu, A. (1997), Jurnal, Editie ˆ ¸ ıngrijit˘, evocare, tabel biobibliografic ¸i note de Maria a s Ana Murgu, Cu o prefat˘ de Alexandru Paleologu, Editura Albatros, Bucure¸ti. ¸a s Volovici, L. (1995), Ideologia nationalist˘ ¸i ¸ a s Editura Humanitas, Bucure¸ti. s problema evreiasc˘ a ˆ Romˆnia anilor ’30, ın a

" 98

Vulc˘nescu, M. (1991), Dimensiunea romˆneasc˘ a existentei, Editia ˆ a a a ¸ ¸ ıngrijit˘ de Marin Diaa conu, Editura Fundatiei Culturale Romˆne, Bucure¸ti. ¸ a s Vulc˘nescu, M. (1992), Nae Ionescu a¸a cum l-am cunoscut, Editura Humanitas, Bucure¸ti. a s s

Wahl, J. (1962), Tableau de la philosophie fran¸aise, Gallimard, Paris. c Wald, H. (1998), Confesiuni, Editie ¸i prefat˘: Alexandru Singer, Editura Hasefer, Bucure¸ti. ¸ s ¸a s

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

Zeletin, S. (1991), Burghezia romˆn˘. Originea ¸i rolul ei istoric, Editia a II-a, Not˘ biografic˘ ¸ a a s ¸ a a de C.D. Zeletin, Editura Humanitas, Bucure¸ti. s

" 99

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 100

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë Filosofia ˆ Romˆnia secolului XX ın a Constantin Noica Cuvˆnt introductiv . . . . . . . . . a 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Referinte bibliografice . . . . . . . ¸

Cuprins

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

5 7 10 36 64 93

" 101

ƒ± ± ± ±ƒ ¯ ¯ Ë

" 102