Preotul profesor JOHN BRECK

"
PUTEREA CUV ANTULUI
în Biserica ă
CARTE TIPARITA CU BINEcuvANTAREA
PREA FERICITULUI pARINTE
TEOCTIST
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE
Traducere de Monica E. Hergheleglu
EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC Ş DE MISIUNE
AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
Ş - 1999
Seria 'TEOLOGI Ş STRAINI' apare din initiativa ş cu
purtarea de 9riJO a Prea Fericitului POrinte Patriarh TEOCTIST
Traducerea a fost ă ă ă
John Breck, The Power of the Word in the Worshiping Church.
Copyright © St. Vladimi(s Seminary Press
First published in 1986 by St. Vladimir' s Seminary Press
Coperta: Emil Bojin
Drepturile asupra acestei versiuni in limba ă
apartin Editurii Institutului Biblic ş de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române
ISBN 973-9332-23-4
Ă
Cuvântul lui Dumnezeu revelat În Sfânta ă ş În
ă traditionale ale simbolurilor de ţ ă ă o
putere ă prin care ă harul divin ş ă
Eseurile acestui volum au fost scrise pentru a explica ş a
scoate În ă 'puterea ă ca mijloc prin care
evenimente mântuitoare ale trecutului sunt 'actualizate' În
fiecare moment prezent al vietii ş experientei Bisericii. Pen-
tru ca ă 'putere actualizatoare' ă ă ă
ea trebuie ă fie ă ş ă atât la nivelul mintii, cât
ş la cel al inimii. Ca ş harul sacramental, lucrarea Cuvântului
divin depinde de 'sinergismul' sau 'cooperarea' dintre initiati-
va ă ş receptivitatea ă Acest act al ă ţ este
esentialmente un act de percepere, numit in ţ ă
the6ria: o viziune sau contemplare ă a prezentei divine
ş a iconomiei divine, revelate in cadrul istoriei mântuirii.
Din ă ă atât interpretarea, cât ş ă
turisirea Cuvântului lui Dumnezeu sunt fundamentate pe ă
'percepere teoreticâ' a puterii mântuitoare a Cuvântului. În
OrtOdoxia ă calitatea ă a Cuvântului, 'pu-
terea Evangheliei pentru mântuire', a fost in mare ă ă
ă din cauza unei ă generale a studiului Scripturii
ş a ă in considerare a valorii dogmatice a Liturghiei ş
a iconografiei ca mijloace ale revelatiei biblice. Una dintre ne--
voile cele mai presante ale Bisericii din zilele noastre este
recuperarea viziunii patristice asupra ă ţ dinamice a Cu-
vântului ca instrument al ă ş al ă de Sine a
Dumnezeirii.
6
PlITEREA CUV ÂNTULUI
De aceea, sper ca acest volum ă contribuie la o ă de
ă ş in ş ţ ă ă a puterii
ş ţ ă lui Dumnezeu, nu pentru a sl4ii unor
interese estetice, ci pentru a ne facilita redescoperirea locu-
lui central al Sfintei Scripturi in Ortodoxie, ca ă ă a
ă ş ţ ş
INTRODUCERE
Puterea ă a Cuvântului
·Unul este Dumnezeu, Care S-a ă
prin Iisus Hristos. riul ă care este
Cuvântul ă ş din ă ... ".
Sf. Ignatie ă Magnezieni VIII. 2)
ă este taina lumii viitoare, iar
cuvintele, unealta acestei lumi".
Sf. Isaac Sirul (Epistola a III-a)
În Ortodoxie. între Cuvânt ş ă ă o unitate esen-
ă ă pe ă
"La început" Dumnezeu ş din ă pentru a crea
cerul ş ă prin puterea Cuvântului ă Vorbirea dum-
ă are o calitate ă creatoare. ce poate fi nu-
ă ă pentru ă ă ş ceea ce este (Isaia 55, 1).
Prin dabar sau "realitatea-cuvânt", Dumnezeu ă ş
terea ş destinul poporului ă ales, în timp ce Se ş cu
el într-un ă al iubirii. Pe ă ă ce Vechiul ă
se retrage pentru a face ă o ă ş mai ă ă
ă de iubire între Dumnezeu ş om, Duhul profeUei se
retrage din Israel- ş rabinilor ă explice ă ă ă
ca pe un blestem dumnezeiesc ce va fi urmat de o ă
Sf. Ignatie ş întreaga ş ă ă acest mo-
ment crucial al istoriei lui Israel ca pe un preludiu al "plinirii
vremii ", ă Dumnezeu "va vorbi din nou din ă pentru
a face promisiunea unei noi ţ prin persoana ş ă ţ ă
tura Cuvântului ă întru pat. Acest act nou ş final- actul de
creaUe, este numit de Apostol "mysterion", "sacrament" sau
ă ă tainic de Dumnezeu în Sine de dinainte de
timp, revelat ă pe deplin acum prin persoana Logosului
8
PUTEREA CUVÂNTULUI
dumnezeiesc, Fiul lui Dumnezeu ă ş înviat (1 Cor. 2, 7;
Efes. L 9 sq.; 3, 1-12; Col. 1,25-27; 2, 2 sq. etc.). Scopul
acestui act tainic, asemeni celui al creatiei originare, este
acela de a aduce omenirea "din nimic în stare de fiintare",
dintr-o stare de non-fiintare ă de om ş într-o exis-
ă radical ă ă prin har, dintr-o stare de ă ş
ostilitate în ă ş unitate ca participare ş ă la în-
ă ş viata lui Dumnezeu. Pentru a realiza ă ă care
nu este nimic altceva decât iconomia ă a mân-
tuirii universale, Cuvântul dumnezeiesc ă ş introduce
omenirea ă ă într-o ă ordine a ă în viata
ş ă a ă ă În ea, EI ş ă ă ş ş opera Sa mân-
tuitoare, supunându-Se pe Sine ş întreaga creatie lui Dum-
ă (1 Cor. 15, 20-28).
ă Sf. Isaac Sirul ş traditia ă ă ă ă ă
ce misiunea Cuvântului este ă cuvintele oamenilor,
de ă de ă ş de ă re, vor fi pentru
totdeauna transformate în ş ă
ă întemeiere a Cuvântului ş Tainei în dumnezeias-
ca sige, în "tâcerea" din care Dumnezeu ş ă icono-
mia mântuirii, ca ş insistenta asupra ă lor (a Cuvântului
ş Tainei) fundamentale (care nu este la fel cu "identitatea"
lor) pot ă stranii ş de neacceptat ş de ă con-
fesiune decât cea ă De secole, catolicii ş protestantii
au intrat in controverse înjurul importantei celor doi termeni.
ă prin ă ş natura argumentelor lor, ambele confesiuni
au ă ă privesc Taina ş Cuvântul ca fiind ă ă
distincte; când termenii sunt priviti complementar, ei sunt
considerati o realitate care reprezintâ existenta (esse) Bi-
sericii. Calvin a exprimat foarte clar conceptia ă apu-
ă definind Biserica drept instrument dumnezeiesc mân-
tuitor, realizabil prin ' predicarea Evangheliei" ş "instituirea
Tainelor" (lnstitutiones IV, 1, 1).
O astfel de definitie presupune o distinctie, chiar o diho-
tomie între Cuvânt ş ă predicare ş liturghie, ă
INTRODUCERE
9
duire ş slujire, care este ă ă teologi ei ortodoxe. În gândi-
rea ă ă ă ă ca atare, pe natura
ă a viziunii apostoli ce, Cuvântul ş Taina sunt
inseparabile. ă ă un mediu unic ş unitar de
comuniune între Dumnezeu ş om, o ă ă ş ă între
viata ă ş cea ă
Din perspectiva ş ului ortodox, ă dintre
Cuvânt ş ă ă ş slujire trebuie ă fie expli-
ă în ş fel. ă ă se sublinieze unitatea ă
dintre cele ă Acest lucru este necesar nu numai pentru a
clarifica problemele de dragul dialogului ecumenic, ci el are
o ă ă în îndeplinirea ă ş ardentâ a
datoriei de a aduce orthopraxia în acord cu ortodoxia. Orto-
ş ca ş romano-catolicii, au avut lungi perioade în care
au neglijat Scriptura ş în care slujirea în ă era ă
la un ritual formal ş sec. Ca ş multi protestanti, ş au
deformat adesea practica ă ă ş traditiona-
ă ă ă ă ş ă prin invocarea smereniei ş
eticii (problema 'vredniciei" individuale). Astfel de atitudini nu
se nasc din cauze doctrinare, ca în Bisericile apusene, ci din-
tr-o incapacitate de a întelege deplin punctul de vedere tra-
ditional ortodox privitor la unitatea ă dintre ă
duirea Cuvântului ş slujirea Lui. Calitatea ă a Orto-
doxiei ş prin urmare, una dintre cele mai importante con-
tributii ale sale la dialogul ecumenic este de a ă ş afir-
ma ceea ce am putea numi caracterul "kerigmatic" al Tainei ş
caracterul "tainic" al Cuvântului.

Primul pas în aceastâ reînnoire în ă ă ş im-
ă ă ş întelegerii pur 'verbale" a Cuvântului. Teologia
ă insistâ, pe ă dreptate, asupra rolului indis-
pensabil al ă Cuvântului atât în viata ă a Bi-
sericii, ă ş in misiunea sa în lume (Rom. 1,16; 10, 14-17;
I Cor. 1, 17 etc.). ă adesea, notiunea de "Cuvânt al lui
10
PlJfEREA CUV ÂNTULUI
Dumnezeu' a fost ă in ţ ă la scrierile
canonice ale Scripturii sau chiar la ă ca ş ă fie una,
fie ă ar avea in sine ş de la sine capacitatea de a trans-
mite ş de Dumnezeu ş de a stabili comuniunea cu
EI. ă cum se ă in Luca 18, 34 ş in alte pasaje simi-
lare, Cuvântul scripturistic nu este in mod necesar auto-reve-
lator. Cuvintele ş pot deveni Cuvântul lui Dumnezeu
doar prin puterea (dynamis) ţ ă ş ă a
Duhului Sfânt (Lc. 24,45-49; Fapte C 4-8). Doar Hristosul cel
inviat Logosul dumnezeiesc ş lucrând prin DuhuL poate
deschide ţ oamenilor ca ei ă ă ţ Scripturile,
aducându-Ie in memorie plenitudinea ă ţ ă Sale ş dez-
ă ă ascunse al e veacului eshatologic, întru
slava Sa ş a ă ([oan [4,26; 16, 13-15).
Faptul ă ş cuvintele lui Hristos nu sunt în mod
automat autorevelatoare ă de ce EI ă invariabil 'ves-
tirea cea ă a ă ă de semne concrete, materiale
care ă ţ mai adânci ş ă ă
acestor cuvinte. La începutul ă ţ Sale ă ţ ă ş EI
ş încheie ş ş ă ă ţ ă prin vindecarea în tem-
plu a unui om cu duh necurat (Mc. C 27-28; cf. Mt. 4,23). La
feL îndemnul adresat apostolilor este dublu: de a ă ţ ş a
vindeca: Ş în orice cetate ţ intra... ţ pe bolnavii
din ea ş ţ s-a apropiat de voi ă ă ţ lui Dum-
nezeu' (Le. 10,8 sq.).
ţ erau în mod dramatic pecetluite printr-un ' act-
semn' prin care se asocia un obiect material cu ţ
ă ţ divine (v. [er. 19, 28; [ez. 4, 5). În acest caz, obiec-
tul participa la ţ ă posibilitatea celor ă le era
ă ă vizualizeze ţ refuzului lor de a se ă
Actele-semne ale lui Iisus Hristos ş ale apostolilor (Lc. 10;
Fapte 3 etc.) împlinesc, de fapt opera de mântuire în mod
proleptic ă ' simbolic', ş nu numai prin anticipare) prin
actualizarea promisi unii kerygmei în viata insului ă
sau posedat. ă vindecare - ă prin puterea cu-
INTRODUCERE
Il
vântului rostit - este un 'simbol ' ă al ă prin
aceea ă permite persoanei restabilite ă participe imediat la
noua ţ la realitatea ă ş ă al ă
Cap ş Autor este Hristos. ă realitate nu este alta ă
Biserica: ţ ă în Duh' . ' Biserica lui Hristos nu este o
ţ spune Pr. Serghie Bulgakov, ' ci este o ă ţ ă
cu Hristos ş în Hristos, ă ă ă de Duhul Sfânt'l. În cadrul
ţ ş ţ Bisericii, Cuvântul este confirmat ş actua-
lizat prin semnul-act ritualizat al Tainei. ă Ia fel ca ş vin-
ă ă de Hristos în timpul slujirii Sale ă ş
Sfintele Taine, mai ales Botezul ş Euharistia, ă cre-
dinciosului iertarea ă ş ă ă ş la noua ţ a Îm-
ă ă ţ (cf. Mc. 2, 10 sq.; Ioan 5, 14).
Pentru a percepe caracterul în ţ ă tainic al Cuvântului,
va trebui ă trecem mai ă de ţ strict ă a
Cuvântului ş ă redescoperim calitatea Sa ă pute-
rea Sa revelatoare ş mântuitoare ca instrument al ţ
ş
ă cum ă ţ oracol ului profetic ş carac-
terul ireversibil al ă ş blestemelor, ' puterea
ă a fost ă fie cu bucuri e, fie cu ă
în ă perioada ă Sub ţ ă ă
teologia Logosului a lui Philo Alexandrinul, ă de alte cu-
rente ale iudaismului târziu, a oferit primilor ş ş mai
ales Sf. Evanghelist Ioan, o terminologie ă ş ă pentru
a exprima inefabila ă a Cu vântului devenit trup. Noul
Testament este martorul procesului de ţ întemeiat pe
autorevelarea lui Hristos ş aprofundat prin lucrarea de inter-
pretare ă de Duhul, care ş ă ţ ă lui Iisus ş
hristologia Bisericii într-o ă ' Evanghelie a lui Dumnezeu'
(Rom. 1,1; 15, 16; I Tes. 2,2; 8,9; I pt. 4,17). Pornind de la
cuvintele lui Iisus (ipsissima verba/ vox JesuL transmise prin
ţ ă apostolii au dezvoltat rapid un mesaj lapidar
1. S. BuJgakov, Biserica ă New York. 1935. p. 9.
12
PIlTEREA ClNÂNTULUI
despre Iisus Hristos, formulând în moduri diverse dar ase-
ă ţ ă ă ă nu numai a cuvin-
telor Sale, ci ş a ţ Sale: ultimele acte-semne ale ă
tigniriL ale Învierii ş ale ă Sale. ă ă
re a kerygmei sau a mesajului ă bazat pe activitatea
mântuitoare a lui Hristos a dus în final la identificarea ioanei-
ă a lui Iisus cu ă Logosul lui Dumnezeu.
Cuvântul lui Iisus. Puterea cuvântului ă ă cum am
ă devine pur ş simplu ă prin minunile ă
Duhurile rele sunt alungate prin cuvântul ă (Mt. 8,16; Le.
4,36), cuvânt care poate vindeca ş de la ţ ă ă e
primit cu ţ ă (Mt. 8,8). Prin cuvântul ă ' chiar vântul ş
marea Îi devin ă (Mc. 4,41); minunile asupra na-
turii dovedesc ă EI are autoritate asupra ţ ş cu-
vintele Sale sunt adresate mai ales oamenilor, constituind cri-
terii pentru mântuire sau judecare (Mc. 8,38; Ioan 12-48; cL
Evr. 4,12 sg.L ş ele ă autoritatea Sa ă de a ierta
ă o putere pe care doar Dumnezeu o poate exercita
(Mc. 2,7).
Cuvântul despre Iisus. În întreg Noul Testament se întâl-
ş expresia ' Cuvântul ă ca sinonim pentru Evan-
ghelie sau pentru o ă ă (Efes. L 13;
Col. 1-15; II Tim. 2,15; lac. 1-18; cL I pt. 2,25). ă
(aJetheia) ă atât mesajul ţ cât ş reali-
tatea ă ă Hristos ş este ă
(Ioan 14,6; ef. 8,31 sq.) prin faptul ă îl ţ ă ş îl întru-
ă ' Cuvântul ă este un cuvânt creator care ă
ş 'fiilor lui Dumnezeu' (cf. Ioan LI2 sq.; I Ioan 5,IL
ă în noua ţ ă a ă ă ţ implicit sau expli-
cit prin Taina Botezului (Ioan 3,3-5; I Ioan 5,6-8; Tit 3,5; 1 Pt.
L3; 3, 21 sq. etc.).
AstfeL Sf. Apostol Pavel poate declara ă 'Evanghelia ...
este puterea lui Dumnezeu spre mântuirea tuturor celor care
cred' (Rom. 1,16), tocmai deoarece ' cuvântul lui Dumnezeu
ă (energeitai) în voL cei ce ţ (1 Tes. 2, 13). Pasa-
INTRODUCERE
13
jul din I rt. 1,22-23 ne face ă ţ ă în perioada apos-
tolicâ, puterea mântuitoare a cuvântului - ca ş cea a Tainelor
- era consideratâ a fi contingentâ cu credinta ş ă ă
ţ ă sutJetele prin ascultarea de ă spre ă ţ ă
iubire de ţ .. fiind ă ţ a doua ă nu din ă ţ ă stri-
ă ă ci din ă ă prin Cuvântul lui Dumnezeu
cel viu ş care ă în veac' . AstfeL ş se alipesc
lui Hristos printr-o ă reînnoire a ă ă ţ date la
Botez. Datoritâ rolului indispensabil al ţ ş ă ţ în
lucrarea mântuiriL taina nu poate fi ă ă ex ope-
re operantis, ă în terminologia ă ca 'sinergie'
sau cooperare între om ş Dumnezeu.
Iisus-Cuvântul. Doctrina despre Logos din a patra ă
Evanghelie reprezintâ punctul culminant al hristologiei Noului
Testament. Aici puterea Cuvântului dumnezeiesc este reve-
ă în întreaga Sa ă EI este Creatorul ş ă
ă ă ă eshatologic ş Mielul jertfit Arhiereul ş
Slujitorul robilor. În mod paradoxal - sau mai ă pentru
a folosi limbajul ă ţ în mod ' antinomic' - puterea Sa se
ă prin smerirea de Sine, ţ ă ş moarte, ş cum
ş cei care ş ă slujirea Sa de ă vor fi chemati
ă ş manifeste ă prin ă (II Cor. 12, 10). Aceastâ
antinomie ne ă ă ă a Cuvântului: Cu-
vântullui Dumnezeu este o ă un ipostas dumnezeiesc
al Sfintei TreimL care este întru pat în persoana lui Iisus din
Nazaret. Cuvântul Se face trup; doar aici se ă ş puterea
Sa de Ş asuma ţ ă ş de a o ridica la o
ş ă ş ă ordine a ţ
în valorosul ă studiu despre 'Taina Cuvântului ' 2, Paul
Evdokimov ă ă ' o ă este esentialmente ă sau
ă ş ş ea este actul cel mai concret ă
ă liturgic este umplut mai mult ă oricare altul de
2 . "Le Mystere de la Parole" in: Le Buisson Ardent. Paris, 198 1. p. 63.
14
PlJfEREA CW ÂNTULUI
prezenta transcendentului' . ă vedere ă înte-
ă pe ţ ă ne permite ă ă ă 'pu-
terea Tainei' este ă din 'puterea Cuvântului ', pe care o
cuprinde ş o ă
În ţ ă ă Cuvântul ş ă ş
expresia cea mai ă în contextul sacramental. Fie ă
este prezentat prin citirea din Sfintele Evanghelii sau prin pre-
ă fie ă este cântat în forma antifoanelor (psalmi) sau a
imnelor dogmatice (tropare la ă ă Unule ă sau
Crezul), Cuvântul lui Dumnezeu este mai întâi comunicat.
exprimat ş primit prin actul eclezial al slujirii ş în particular,
prin ă ă ş Tainei Sfintei Euharistii.
ă cum ă ă la Emaus a lui tfristos cel în-
viat. prima ţ de ş situa ă ă
tului într-un cadru eclezial ş liturgic. Domnul nostru cel înviat
Se apropie de doi dintre ucenicii Lui ş Se ă de
subiectul lor de ţ Ca ş în alte momente ale ă ă
Sale, ' ochii lor erau ţ ţ ca ă nu-L cunoascâ' (Lc. 24, 16; cf.
Ioan 20, [4; 21,4). ă ă la întrebare, Cleopa face
un rezumat al evenimentelor referitoare [a condamnarea,
ă ş moartea lui Iisus ş ţ ă mormântul gol.
Relatarea sa ă întru totul o parte a celei mai timpurii
kerygme, configurate ulterior de Sf. Evanghelist Luca pentru
a oferi un cadru dramatic potrivit pentru replica lui Iisus: ' Nu
trebuia, oare, ca tfristos ă ă acestea ş ă intre în
slava Sa?' . Apoi, reamintind evenimentele tipologice ale Ve-
chiului Testament pe care El ş l e-a împlinit prin ţ Sa
ş prin slujirea Sa jertfelnicâ, Iisus ' le-a tâlcuit lor din toate
Scripturile cele despre EI' (Le. 24,26 sq.).
Cu toate ă ' inimile ardeau ă lor' auzind vorbele
lui tfristos (Lc. 24,32) , ochii le ă ă ă ţ Doar la
masa la care EI a fost atât oaspete, cât ş ă ei au re-
cunoscut, în ş în acel ă pe ă lor ă ş
înviat. Ş când a stat ă cu ei la ă luând EI ă
INTRODUCERE
15
nea, a binecuvântat
3
ş frângând, le-a dat lor. Ş s-au deschis
ochii lor ş L-au cunoscut' (24, 30-31). ă cum o ă
paralelele care descriu instituirea Cinei celei de ă (Lc.
22, 19; ef. Mc. 14, 22 sq.; Mt. 26, 26 sq.; I Cor. I L 23 sq.J,
cina de la Emaus, la care au participat tfristos cel înviat ş
ucenicii ă este chipul ă ş Sfintei Euharistii în Biserica
ă
Ceea ce vom numi în continuare 'Liturghia Cuvântului' ,
ă ă pe temeiul ţ scripturistice, are
loc pe drumul de la Ierusalim ă ă în acel sat. În ritualurile
vechi bizantine, ă ş perpetuate ă azi în Bisericile
ortodoxe, acest act de revelare ş ă este precedat
de VohoduJ Mic. În primele secole, episcopul intra în bisericâ
tocmai în acel moment. ă episcopul ă în naos, în cen-
trul bisericii , ş în timpul Vohodului Mic, el ă în altar ime-
diat ă preotul care ă Sfânta Evanghelie, ă
ţ ă în acel moment Sfânta Evanghelie se afla pe
masa altarului: Cuvântul lui Dumnezeu ă ă cu
toate câ EI este mereu prezent, ca în perioada Vechiului
ă ă În timpul ă Fericirilor slujitorul ă
Sfânta Evanghelie, pe care o ă ă diaconului pentru a
începe procesiunea care va porni de la altar ă la locul
unde ă episcopul ş înapoi în altar, unde va fi din nou ' în-
ă Ea va fi ă din nou a doua ş ultima ă pen-
tru a fi ă ă ş astfel , ă în mijlocul
oamenilor, la încheierea Liturghi ei catehumenilor (Liturghia
Cuvântului).
3. Potrivit iudalc, Iisus ă pe Dumnezeu printr-un
de ţ In timp ce în practica ă ă se va pronunta o
bmecuvantare asupra palnii (dând ş in diversele traditii la notlunea de
·prefacere", "transsubstantiere", ţ sau la recentul concept de
un act ritual ş ş sensul numai ă
ă MantultoruJUI . cand, prin binecuvantaTe, ă ca ă Duhul
ă substantele materi ale ale pâlnil si vinului in Trupul Si Sângele Dom-
nului nostru Iisus Hristos cel ă
16
PlJfEREA CUVÂNTULUI
Oricât de ziditoare ar fi citirea din Evanghelie, oricât de
ă ar fi predica, revelarea Cuvântului dumnezeiesc ar
ă ă ă ă ă ă ş Tainei euharistice. Ca ş în
experienta ucenicilor la Emaus, comunitatea ă în nu-
mele lui Hristos doar ' percepe' întreaga revelatie, ea doar ş
deschide ochii câtre o întelegere ş acceptare ă ă a ico-
nomiei divine printr-o comuniune ă ş ă întru
darurile ş ale Trupului ş Sângelui lui Hristos.
Liturghia ă se ş astfel, în ş prin Liturghia
ă ă a tainelor, care ă Cuvântul din-
tr-un mesaj despre Iisus într-o participare ă la viata Sa
dumnezeiascâ.
În ciuda ă unei astfel de ă ş euharistice'
a Cuvântului, în practica ă un ă mare de ş
ortodocsi ă ă ă ă ş ă preferând o partici-
pare ă la serviciul liturgic. Pentru urlii dintre ei, aceasta
este rezultatul unei simple neglijente sau indiferente. Pentru
alUi, ă refuzul ă ă ş ş cu alte ocazii ă la ă
ă precum ş sau de ziua lor ă se dato-
ă sentimentului sincer de nevrednicie. Ne-am ş ă
ne apropiem de ă ă cu atâta smerenie ş ă res-
pect, încât nu ne putem simU ă pe deplin ' vrednici '
de Domnul nostru ş de darurile pe care El ni le ă Dar toc-
mai ă acestui fapt, Biserica ă ă asupra
ă ă regulate ş asupra primirii harului sfin-
titor al ă ă ă ş ă ă ă o ă cores-
ă poate duce ă la 'dispretuirea Bisericii
4. ă ă nu ar trebul ă ă la o ă conceptie ş ă
despre Taine, care ă În a face din ă o obligatie ce trebuie impli-
ă automat înainte de fiecare ă ă ş Cu toate ă ă o ă ă
ă intre cele ă sacramente, care indiscutabil trebuie ă fie ă
ă nu ar trebui. cum se ă de obicei. ă fie ă la a fi un sim"
plu ş care iti ă acces liber la Sfânta Euharistle. ă este actul
sacramental de ă ă prin care ne deschidem pentru a primi harul ă din
partea lui Dumnezeu. ca atare, ea trebuie ă ă in ă ca ă cu drep-
tul ă fiind un 'sinergism' aJ convertirii noastre ş al ă lui Dumnezeu. Ea
INTRODUCERE
17
lui Dumnezeu' ş la incapacitatea de a ' deosebi Trupul ' Dom-
nului nostru Iisus Hristos, lucruri condamnate de Sf. Apostol
Pavel în I Corinteni I 1. Trupul Bisericii, oricum, se constituie
pe ş este încontinuu hrânit de Trupul lui Hristos. ă ă
ă ă Cuvântul în sine ş pierde sensul, pentru câ
nu mai este actualizat în experienta ă ecleziale. Ast-
fel, Biblia ajunge ă nu mai ă în viata ă credincios o
semnificatie aparte, sau ă ă un interes mai mare de-
cât oricare alt vechi document istoric. ş ă ş ă
ş expresia în ă ţ dogmatice ş scripturistice ale Litur-
ghiei, El nu poate deveni ă al vietii ' ă în ă în
care duce de la ă ţ ă la participare, de la convertire la comu-
niune.
În mod ă ă ă ş cu Sfintele Taine
poate împlini ş sustine existenta ş ă numai în ă în
care Taina ă ă ă dumnezeiesc în
comunitatea ă în numel e Lui ş în viata de zi cu zi a po-
porului lui Dumnezeu. În cadrul slujbelor Bisericii. Cuvântul
ş ă o valoare ă ritualul tainic este cadrul
în care Cuvântul se ă în mod ul cel mai elocvent ş cel
mai puternic. Acest lucru este ă numai pentru ă în
Sfânta ă Cuvântul ş este prezent ca ă ş
ă El este ş ă ă ş tainei euharistice, ş Jertfa
ă
În cele din ă ă ş slujirea Cuvântului tre-
buie ă fie cuprinse de ă ă intuitie specific orto-
ă ă ş din ă apostolice ş este ă de-
plin in isihasm, pelerinajul interior trasat de traditia ă
a filocaliei. Acest pelerinaj este, în mare parte, neînteles ş
putin apreciat chiar de ş ortodoCSi. În inima acestui
nu trebuie ă sistematic cu Euharistia ş prin aceasta ă ei) ş
nici nu trebule ă cu o ă ă ă ca un expedient
ce poate permite deasa ă ă ş in ceea ce ş problema 'vredniciei':
tocmai in fata Potirului noi ă ă suntem ' cel ă ă ă ş ne ă
ca ă ă ş ă ne fie spre ' vindecarea sufletului ş a trupului' .
2 • rtrrEREA CUV ArrrULUI
18
PlITEREA CUV ÂNTULUI
"drum care duce l a ă se ă smerirea de sine, cunos-
ă sub numele de "ascultare ă În ţ ş ă
ea se ă în atitudinea Sf. Ioan ă În ţ Lo-
gosului Întrupat: "EI trebui e ă ă i ar eu trebuie ă scad"
(Ioan 3,30). ă atitudine de ă ş de
sine este de fapt o reflectare a "kenozei" hristi ce, - EI ţ ă
la Sine În ascultarea ă pe care Ş ă voluntar ca
Miel sacrificial al lui Dumnezeu.
Cuvântul lui Dumnezeu ş Mi elul pascal jertfit înainte
de întemei erea lumii (Apoc. 13,8), este ă ş ultima
ă a mântuirii noastre. Ca atare, EI oferâ cea mai eloc-
ă expresie a puterii, ă ţ ş iubirii Sale Ş
slujirea ă ă În ă ă în ţ acuzatorilor,
ă În ţ lui Pilat ş în ţ Crucii.
Dumnezeu Se ă pe Sine vorbind din ă Dar
pentru ca ă ă ş ă ă matri cea ţ trebuie
ă ş asume propria realitate ă Departe de a fi o
ă Iipsâ a zgomotului, o Întrerupere ă a unor
sunete ă ă est e o atitudine sau o stare
atât a ţ cât ş a inimii. Ca ş În cazul ă ă ţ scopul
ei este ţ spiritual: ea ă un ţ sacru În
cadrul ţ persoanei , dându-i posibilitatea omului ă ă
o ţ ă ă ş ă ă o ă ă În ş
timp, ă permite persoanei ă articuleze gânduri, ă ş
ţ ă vorbirea ă ş nu l e poate da
ă sau expresie.
ă lumea e ă În dimensiunile Îngemânate ale
timpului ş ţ exist enta ă - care s-a numit
ţ ţ ă - se ă În alte dimensiuni, ale
ă ş ă ă ţ Cum timpul ş ţ sunt expresii com-
plementare ale unei unice ş unificate ă ţ materiale, ă
cerea ş ă ă o ă cal itate, ă
ţ sacru al inimii", pe care Sf. Apostol Pavel îl identifica
drept templu al Duhului Sfânt. Aici, În adâncuril e ascunse ale
ţ personale, Cuvântul Se ă ca ă ca
INTRODUCERE
19
ă ş ţ ă a tot ceea ce le ă caracteristica de "per-
ă ă ă celor ţ ă chi pul ă dumnezeiesc.
Acolo, în ş sanctuarului interior, Cuvântul ă taina
ţ divine, creând o ă ş ă "comunicare",
koinonia sau comuniunea dintre ţ ă ş cea ă
Dumnezeu ş ă din ă Ca ă expresie
ş reali zare a tainei ş a harului ă mântuitor,
ă este, dupâ Sf. Isaac Sirul, "taina lumii ce va ă ă
Din acest proces, prin care ă din acest veac se
absoarbe În ă ă a veacului ce va ă ă Cuvântul
Scripturii ş al slujirii liturgice ş trage puterea de a fi sursa
unei ş autentice ş a ţ ş
PARTEA ÎNTÂI
INTERPRETAREA CUV ÂNTULUI
CAPITOLUL I
Problema ă
În ciuda ă unei atentii sporite studiului biblic în
seminariile noastre, ă exegeza ă a Bibliei ă o
întreprindere putin înteleasâ ş mai putin apreciatâ de majori-
tatea ş ş Sfânta Evanghelie, considerâ ei,
trebuie ă ş ă în ă fiind Cuvântul dum-
nezeiesc "plin de har ş ă Cum, se ă eC ă ne
ă dreptul de a "critica" descoperirea de Sine a lui
Dumnezeu?
Acest mod de a pune întrebarea nu ş ă orto-
ş ă ă ş cu ş ş notiuni de li-
teralism ş ă Chiar ş cei mai putin sofisticatC din punct
de vedere teologic, ă caracterul divin o-uman al Scrip-
turii; ei sunt pe deplin ş ă Dumnezeu ş ă
Persoana ş vointa prin experienta ă ă de
un limbaj omenesc. ă ă ă ă ă majori-
tatea ş ă cercetarea ă asupra
originilor, autorului, scopului ş ţ scrierilor bibli-
ce ca fiind oarecum ă ba chiar o stric are blasfemia-
toare a canon ului biblic, care poate conduce doar la distor-
sionarea mesajului inspirat al Scripturii. În timp ce sângele
martirilor poate fi ă Bisericii, ă cum afirma Ter-
tulian, osteneala exegetului poate fi doar ă ţ ereziei...
ă atitudine, destul de ă ă ă se ă unei
ş inadecvate sau unei ţ eronate a metode-
lor ş rezultatelor exegezeC ş cum e ă de ă
torii altor confesiuni ş Chiar ş În "diaspora", ş
ş au tins ă vreme ă ă limbajul tehnic al
exegezei ("metoda ă "analiza ă ş redac-
24 PlITEREA CUV ÂNTULUI
ţ ă etc.), ca ş ă termenii in sine ar ă motive inac-
ceptabile din partea exegetului "de a demola" viziunile tradi-
ţ asupra autorilor apostolicL unitatea ţ ă ş
ă ţ ă ă Este ă ă ţ ţ au pus
sub semnul ă aceste puncte de vedere. ă numai în
cazuri rare, polemica ă a invadat cercetarea lor în
domeniul studiului biblic, în general, ş al ă ţ ă ortodoxe
scripturistice, în particular.
Studii recente ale unor ţ ş 1 au confirmat,
de fapt, cele spuse de mult de ţ ş ţ ş ca-
tolici, anume, ă metoda exegeti ă ca atare este ă Ea
este un instrument, un mijloc de cercetare care, ca orice in-
strument contondent, poate fi folosit cu rea sau ă inten-
ţ ă cu ş ş adâncirea ţ ecumenice, atât
laiciL cât ş teologii ş ă treptat ă studiul
ş ţ al textelor biblice este nu num<l.i folositor, ci ş nece-
sar pentru ţ mesajului ă al Cuvântului scris
al lui Dumnezeu ş pentru ă acestui mesaj printr-un
limbaj care se ă clar ş ă contemporanilor
care ă într-o lume a scepticismului instinctiv ş a con-
fuziei spirituale.

ă cum ă titlul capitolului, ă conside-
ţ sunt ţ generale asupra disciplinei ş ţ care îl
ă ă ş pe exeget, în timp ce el se ş ă de la o ţ ă
"ascultare a textului " la interpretarea acelui text pentru lumea
de azi: disciplina hermeneuticii biblice. Scopul nostru este de
a propune un ă ortodox la ceea ce ă biblici
numesc "problema ă un ă care ă ţ
1. V. mai ales V. Kesich, The Oospe! lmage of Christ: The Church and
Modem Critidsm, CTestwood, N.Y., SVS Press, ] 972.
PROBLEMA HERMENElITICA
25
ă ă ţ unei ă riguros ş ţ în studiul
biblic, ă ă a ă convingerile ortodoxe privitoare la inspi-
ţ ş la ţ dintre ă ă ş ă ţ
1
Scopul exegezei ă în a ţ ş interpreta semni-
ţ documentelor scrise, în cazul nostru a BiblieL ă
textului elemente de ş din ş ţ istorice, filologi-
ce, arheologice ş filosofice. Exegeza în sine este o ă
ş ţ ă în ă în care ş metodologia istorico-
ă pentru a ă la ă privitoare la originea
textului (cine, ă ş unde l-a scris), la scopul ă (de ce a
fost scris), la ţ ă (cui i-a fost adresat textul ş în ce
ţ a fost scris) ş la ţ sa în ţ ă ţ
ş "Sitz im Leben"), la "forma" lui, sau genul literar.
La nivelul "criticii de ă cercetarea ă ă ă
ă textul originar al unui document biblic, ş cum
a fost el elaborat de un autor sau de o ş ă de autori, ş
ă ă bazele unei "critici superioare" care ă determine
ţ sau mesaj ul unei pericope date în contextul ei
originar. ă cu ă de teologii ţ ger-
manL la începutul secolului al XIX-lea, metodologia istorica-
ă este ă azi de ţ ţ indiferent de confe-
siunea lor, ca un mijloc indispensabil pentru critica ă
ş ca o ă ş ţ ă a "introducerii" în studiul biblic.
ş în teologia ă nu sunt de acord asupra
valorii ş folosirii unei astfel de metodologii pentru deter-
minarea ţ unui pasaj dat. Problema ă este
ă de a determina sensul unei scrieri apostolice în con-
textul ei istoric originar ş de a sesiza ţ ei ă
în ţ ă a Bisericii ş pentru misiunea ş ă în lume.
Strict vorbind, primul aspect, privitor la mesajul originar co-
municat de autorul biblic, este o ă ş ţ ă În ă
tarea unei ţ ţ se împart numai în ţ de a1e-
26 PLJrEREA CUVÂNTULUI
gerea diferitelor metode critice folosite pentru a studia textut
de exemplu: critica ă ş ă critica ţ ă
sau ă Majoritatea exegetilor folosesc ă o com-
ţ a acestor mijloace, iar ţ se ă ă
accentul pe care îl pun pe una sau alta dintre aceste metode.
ţ mai serioase se ivesc atunci ă exegetul
ă ă interpreteze ţ doctrinar al unui pasaj
biblic ş ă ă ţ sa pentru ţ ş ţ
ş ă Sfânta ă este ă prin faptul ă ea ţ
un mesaj universal de sorginte ă ţ prin ţ ă ca
fiind Cuvântul lui Dumnezeu adresat oamenilor, ş nu, sim-
plu, cuvintele omului despre Dumnezeu, Scriptura se adre-
ă ă epoci, indiferent de caracteristicile istorice ş
culturale ale ei. ţ scrierile biblice individuale se
adresau unor anumite ă ţ în anumite momente din
trecut. Ele, fiind ă lui Dumnezeu', sunt atemporale.
Ele vorbesc omului secolului XX la fel de direct ş cu autori-
tate la fel de mare ca în primele veacuri ş Dar, deoa-
rece acest mesaj este ă într-un limbaj ş în forme de
gândire care sunt ţ din punct de vedere istoric ş
cultural, mesajul scrierilor biblice este arareori transparent.
Prin urmare, el trebuie interpretat de fiecare ţ diferit:
trebuie tradus într-o ă ă ş explicat în termeni
accesibili spiritului modern. Numai printr-un asemenea pro-
cedeu ă lui Dumnezeu din trecut poate deveni Cu-
ă lui Dumnezeu din prezent. La un anumit nivet ă
reinterpretare trebuie ă ă de predicator sau de profesor.
Dar, în primul ă este problema exegetului. singurul califi-
cat ă ă munca ă ' de a reinterpreta' textul
pentru ca ă ne ă ţ lui ă ş ă
determine importanta pentru doctrina ş ă
ş în acest proces ă o dificultate. Ce criteriu
poate folosi exegetul pentru a face Cuvântul scripturistic al
trecutului ă ă ă viu al prezentului? Cum poate
trece el de la o evaluare ă a unui text biblic la o
PROBLEMA Ă
27
interpretare a ţ sale universal-doctrinale? ă
Dumnezeu S-a revelat într-o ă ă într-o ă condi-
ţ ă de timpul ş mediul ă cum putem noi interpreta
acel limbaj astfet ă el ă ne ă ceva ă în con-
textul nostru istoric ş cultural? Acestea sunt ă care
se ă în centrul a ceea ce teologii biblici numesc ' problema
ă .
Termenul ă provine din grecescul henne-
neia, care ă ·traducere· sau ·interpretare/explicare·.
Hermeneutica ă ca ă ş ţ ă ă în
teologia ă ă de la începutul acestui secol. Prin-
cipiile sale de ă preluate din filosofia ă au fost
dezvoltate în felurite moduri de ş ca G. Heinrici. W.
Dilthey ş M. Heidegger.
Influentat mai ales de ultimii doi. Rudolf Bultmann ş ele-
vii ă au transformat hermeneutica într-un program al inter-
ă biblice care ă ă la ă despre origi-
nea ş sensul ţ ş Nu trebuie ignorat faptul ă
procedeele exegetice, aplicate de autorii Noului Testament.
presupuneau ţ anumitor principii hermeneutice fun-
damentale. Modul de prezentare a ' promisiunii ş împlinirii ei '
în Evanghelia ă Sf. Apostol Matei este un caz foarle cu-
noscut în acest sens.
in genere, putem spune ă hermeneutica ş regu-
lile de interpretare a Scripturii. Scopul ă principal este apli-
carea rezultatelor ă exegetice la ţ concrete
din Biserica ş lumea de ă ă ţ a sa, ţ
mente ă poate fi ă printr-o formulare mai
des ă astfel: hermeneutica ă ă ă Biblia re-
levantâ pentru omul modern' , formulare care ă 'omul
modern' cu ă ţ mediu cultivat din ă ţ tehno-
logice apusene.
Pentru ş ă sarcina sa de ă hermeneutica ar
trebui ă ă prin identificarea ' omului modern' ş cum
este el. pentru a i se adresa într-un mod care ă ă
28
PlJfEREA CWÂNTULUI
ş sale culturale ş spirituale. Se ş ş ă se
afirme ă în secolul XX s-a acumulat un extraordinar progres
al ş descriptive ş aplicati ve, care a ajuns ă acolo,
încât filosofia ă foloseascâ tehnologia ca principal izvor de
inspiratie ş de preocupare. Rezultatul a constat în transfor-
marea sau, mai bine spus, în deformarea omului secolului XX
într-o ţ ă ă a ă conceptie despre lume se înte-
ă în principal pe perceptia ă ş ale ă pre-
ă majore sunt mijloacele de productie. Viziunea sa
ă ş cea ă nu mai ă ţ ş ă fenomenele
transcendente sau valorile ultime. Deoarece minunile, de exem-
plu, nu pot fi explicate rational sau nu pot fi produse prin
ţ ă se ă ă ele nu pot exista sau nu ă ca
atare. Moartea nu mai este ă ca moment 'pascal', ' de
trecere' într-o ă a ţ de dincolo de ţ ă
ă ă ă moartea ţ ă ca o limitare arbi-
ă ă asupra celor neatenti ş nedoritori, de forte ca-
pricioase care se ă dincolo de controlul omenesc. ' Omul
tehnologic" este o ţ ă ă din ş o ă a
ă Adam, ă de sensurile ultime ale ţ ş de
un destin transcendent. Pentru acest om, Dumnezeu, aproa-
pele ş lumea dinjurul ă sunt pretuiti mai ales pentru valoa-
rea lor ă Sloganul-' amortizor" ă este efici-
ă este adesea cea mai ă expresie a ţ lui reli-
gioase. ă ă a confortului ş ă il ă
pe acest om ă evite formele cele mai simple de ascetism,
ă insensibil la ţ ş ă Dumnezeului
dragostei ş al dreptei ă ţ ş naturalul ţ
de înfiorare în ţ a ceea ce numim ' mysterium tremendum',
el se ă de darul sfânt ş pretios al minunii. Cu toate
ă ş ţ sa este adesea ă la un ' scientism', ea repre-
ă unica sa ă de valori ş consolare, de care se ă
cu ă Pe scurt, el este victima ă a unei profunde
crize spirituale.
PROBLEMA I1ERMENElJfICA 29
Profund sensibilizati l a ă ă ş la ţ ei
asupra contemporanilor lor, t eologii ţ ca Bultmann
ş cei din ş sa, au încercat ă dezvolte o ă
ă ce ar putea permite Scripturii ă vorbeascâ într-o
ă ă ş ă pentru ă ţ ş femeile zile-
lor noastre. Renumitul program al ă ă
ă interpreteze elemente din ţ ă pe care Bult-
mann le considera a fi simbolice sau mitologice, cum ar fi mi-
nunile asupra naturii, ă sau Învierea cu trupul a Mân-
tuitorului . Problema ă de acest program este esential-
mente una ă ce criterii am putea folosi pentru a
distinge un fapt istoric (un anumit eveniment) de o imagine
ă (o interpretare a evenimentului într-un limbaj figurat ş
ş ţ ă cum a recunoscut Bultmann ş pre-
misele exegetului ă inevitabil rezultatele ă
sale2. În încercarea sa ' de a face Biblia ă pentru con-
temporani' exegeza ş în mod necesar de la limitele unei
discipline ş ţ riguroase; ea ă ă ş domeniul inves-
ţ istorice obiective, intrând în spatiul speculatiei teologice.
Întrebarea este ă un astfel de pas este legitim sau nu.
Care este de fapt relatia ă între ă ş teolo-
gie? Ar trebui aceste ă domenii separate radical, cum s-a
ă ă nu de mult în tradi tia ă ş cum se
mai ă în protestantism, unde se pune un accent deo-
sebit pe o teologie ă ş una filosoficâ, adeseori non-
biblice? Astfel, se ridicâ o ă cu implicatii ş mai adânci:
poate vorbi Biblia vietii ş credintei omului secolului XX? Ş
ă poate, care sunt premisele hermeneuticii care ă per-
ă interpretului ă elucideze prezentul prin trecut? Cum
putem ă rupem ş 'cerc hermeneutic', care ă
2. R. Bultmann. -Isl voraussetzungslose Exegese moglich?", in: Theolo-
gische Zeit5chrift XlII (1957), pp. 409-4 17; (ET: Existence and Falth. "ls Exegesis
Withoul Presuppositions Possible?". N.Y .. 1960. pp. 289-296); "The Problem of
Hermeneutics· . în: Bssays PhllosophicaJ and Theologfcal (,: Glauben und
Verstehen. Gesammelte Aufsâlze Il), S.C.M .. London. 1955. pp. 234-261.
30 PlJfEREA CUVÂNTULUI
din faptul ă În timp ce ă ă ă ţ un fenomen dat
în ţ cu contextul ă istoric, contextul În sine poate fi
ţ ă numai pe baza unei ă ante-
rioare a fenomenului care îl ă Singurul mod de a
rezolva o astfel de ă ş de a ă la multitudinea
de ă care se nasc din eL este de a identifica "puntea
ă sau ă prin care ă se articuleze exis-
ţ ş de azi cu Cuvântul lui Dumnezeu, ş cum se
ă acest ă in ă ă
ţ celor trei confesiuni ş majore, ai
OrtodoxieL Protestantism ului ş Catolicismului, au sugerat
ă foarte diferite la întrebarea: "Ce ş ş face ast-
fel ă ă ă cu ţ ă a Biseri-
cii?". Fiecare ă pare ă fie ţ puternic de con-
ţ ă asupra rolului ă Duh În comunitatea
ş ă ă ă ă nepermis de mult putem
spune ă pnevmatologia ă este ţ "ha-
ă in ă in care ă asupra ă spiri-
tuale a persoanei prin citirea ă a Bibliei3. Acest accent
individualist ş harismatic bazat pe ă biblice ale acti-
ă ţ profetice din Israel ş din Biserica primelor veacurL a
constituit piatra din capul unghiului in teologia ă a
secolelor XVI ş XVII. ţ ă Împotriva politicii Bisericii
Romane, care nu ă laicilor dreptul de a citi ă Scrip-
ă reformatorii nu numai ă au refuzat autoritatea magis-
teriuluL ci au eliminat ş contextul sacramental ş eclezial pro-
priu ă ă ş ă mesajului biblic de-a lungul
perioadelor ă ş ă ă pe ă drep-
tate, asupra faptului ă Duhul nu poate fi legat de nici o insti-
tutie ă reformatorii ş promulgat principiul soia
Scriptura: doar Scriptura, ă lui Dumnezeu inspirat
ţ ă ţ ş este ă prin urmare,
3 . Vezi monografia lui Theo Preiss. Le temoignage interleur du
DelachaU)( et Niestle. NeuchâteL 1946.
PROBLEMA HERMENElJflCA
31
pentru ţ ş ă credinciosului care este iluminat
În interior prin lucrarea Duhului ă
ă conceptie asupra DuhuluL Care ă prin
ă pentru a trezi ţ ş a aduce justificarea per-
ă a credinciosului (sau "dreptatea" sa, dikaiosyneL are un
merit de ă ă Pe de o parte, ă ţ a situat
Biblia ş mai ales Noul Testament in centrul ţ ş ţ
ş astfel ţ au ş ă redea Scripturii va-
loarea ei ă ă ă pentru doctrina Bise-
ricii. Pe de ă parte, s-a ă ş cel ţ ţ ţ
dintre ă ş teologia ă separatie care mai sub-
ă ă in Biserica ă ă ă in zilele noastre. Din per-
ă ă ă ţ nu au mers prea departe
în elaborarea unei hermeneutici cu ă "spirituale". Izo-
ă pnevmatologia de ecleziologie, ei au pierdut din vedere
contextul adecvat În care trebuie interpretat ş ă
mesajul Sfintei Scripturi. Liturghia ş Tainele nu au mai fost
ă ca mijloace ţ pentru actualizarea ş ş
ă lui Dumnezeu. ă lucrare ă urma ă fie
ă doar prin intermediul predicii. ă ş expresia "Cu-
ă lui Dumnezeu" a fost ă ă la Biblie ş la expunerea
mesajului ei. ă a devenit astfel un fenomen pur ver-
bal. Ca urmare, caracterul ipostatic aI ă - realitatea
ă a Logosului divin - a fost întunecat de un accent
exagerat pus pe cuvinte: cuvintele scrise sau rostite din Scrip-
ă sau din ă
ă stare de fapt a provocat in cadrul protestantis-
mului o ă ă ă ă privitoare la locul
exegezei în elaborarea doctrinei ş Lipsa unei ţ
clare a acestei probleme a tins ă transforme "teologia sis-
ă ă intr-o speculatie ă indepen-
ă de ă ă Un exemplu notabil este monu-
mentalul dar ă ă opus magnum al lui Paul Tillich.
Teologii ţ ă ă ă rezerve, ă ă lui
Dumnezeu este continut in documentele scrise ale Bibliei.
32
PlJfEREA CUV ÂNTULUI
ş ă cum ei ş ş au demonstrat-o cu ă aceste
scrieri sunt marcate de istoria ş cultura timpurilor lor într-o ş
ă ă încât trebuie mereu reinterpretate într-un nou lim-
ţ folosind noi forme de gândire pentru a vorbi într-un mod
adecvat ă noi ţ

Dar, deoarece hermeneutica
ă ă acceptâ premisele unei ţ secu-
larizate, ' demitologizate' despre lume, întrebarea ă ce
ţ pot avea scrierile biblice azi, având în vedere
faptul câ ele au fost ţ adresate unei lumi care percepea
sacrul drept centru al ţ ei cotidiene ş accepta ca
fapt istoric ceea ce noi ă ă ca 'mit' ?5
Bultmann încearcâ ă rezolve aceastâ dilemâ atribuind
autorilor Noului Testament. ş mai ales celui de-aI patrulea
evanghelist. o ă ă de a elimina elementele mi-
tologice din ă apostoli ă Încercarea sa nu a fost ă
ă Mai apropiat de interpretarea Scripturii a fost
programul ă preluat ş adaptat în diverse chipuri de dis-
cipolii ă numit ă ţ ă Accentuând as-
pectul dinamic al Cuvântului lui Dumnezeu, curente majore
ale teologiei protestante ă ă ă drept
4. ă obsel'Vape ă în principiu, este ă de ţ protestanti
Într-o ă care ă posibilitatea ţ unei theologia perennis: "teolo-
gia" trebuie ă sui-generis in ş pentru fiecare ă ă (vezi, de ex.,
începutul introducerii lui O.Kaiser la exegeza Vechiului Testament în: Kaiser ş
KUromel. .Exegetical !1ethod, Seabury Press. N.Y., 1981 ). O astfel de viziune
ă faptul ă in ă nu ă o Traditie vie sau ă doctrina1e ale
ă (revelaUei ş ş ă ă ş e ă ş relativ.
ă implicatie. o ţ ă ş ă din ă doc-
ă ă soIa Scriptura, pune un obstacol enorm În calea unei ă ţ teo-
logice intre ţ ş ş Pentru o ă ă a acestui punct de
vedere. care propune crearea in cadrul ş ă ă ţ apusene a unei 'Ortodoxli
post-moderne', vezi Thomas C. Oden, Agenda for Theology, Harper and Row,
N.Y" 1979.
5. Folosind termenul ' mir În sensul incorect, popular. 'Mitul', definit de spe-
ş În istoria religiilor. ca ş de ţ din ş lui Bultmann. ă o
imagine ă ce ă expresie unei ă ţ transcendente inefabile.
PROBLEMA tlERMENElJflcA
33
' eveniment al Cuvântului' , (W6rtereignis, G. Ebelingl, care ă
o întâlnire ă între om ş Dumnezeu. Prin predicarea
Cuvântului, omul este chemat ă se ă pentru sau împo-
triva obiectului ţ pentru sau împotriva ă ţ ă
de ţ ă Din ă ă scopul hermeneu-
ticii este bine rezumat în titlul pe care Bultmann l-a dat cule-
gerii sale de eseuri: Glauben und Verstehen ţ ă ş ţ
legere') sau, mai ă ţ ă prin ţ reversul
maximei lui Anselm ' credo ut intelligam' - ' cred ca ă ţ
Aceasta ă ă Scriptura este folositoare mai întâi de
toate pentru a ă ă fundamentale ale exis-
ţ umane. 'Auzind Cuvântul ' omul ş ş
terea de sine: el se ş fiu al lui Dumnezeu, obiectul harului
ş al iubirii ş
O asemenea ă ţ ă este proble-
ă din ă motive. În primul rând, face din ţ
rea' ă o ţ ţ ă a ţ Riscul asu-
mat în cazul unei astfel de ă este de a înlocui impe-
rativul apostolic prin îndemnul simplist al oracol ului din
Delfi: ş pe tine ţ Astfel. evenimentul isto-
ric pe care e ă ţ este din nou împins pe o
ţ ă De peste un deceniu teologi ţ
cum ar fi W. Pannenberg ş E. Fuchs, s-au ă ă corec-
teze ţ de devalorizare a istoriei, ă mai ales
printre discipolii lui Bultmann. ţ ş ă trebuie ă
fie ă ă ă în faptele concrete ale originilor ei istorice,
ă în ţ ş misiunea lui Iisus ca Hristos ş Domn, Fiul
întru pat al lui Dumnezeu.
ă eforturile lor nu au avut un succes deplin, aceasta
se ă unui principiu fundamental al hermeneuticii
protestante care ă a priori posibilitatea exegetului de
a acoperi ă ă care ă vremea Mântui-
torului de ţ ă ale Bisericii. Acest principiu
3 - PUTEREA CUV ÂNTUWI
PlITEREA CUVÂNTUWI
prevede ă scopul principal al exegezei este acela de a dis-
cerne ceea ce este numit sensul "literal " al Scripturii, ă
sensul pe care chiar autorul biblic l-a ţ ş a ţ
ă ă Cu toate ă sensul literal trebuie ă fie punctul
de plecare ş baza pentru orice interpretare ă a
unui text dat rolul ă aproape exclusiv în exegeza ă
tinde ă ă nopunea de "Cuvânt al lui Dumnezeu' doar la
acest sens. Tot ceea ce poate ş trebuie ă ă exegetul este ă
determine ş ă explice sensul pe care autorul a intenponat ă
dea în cadrul ă istorico-cultural. Aceasta ă ă ţ
în sine este ă de ţ autorulul biblic ş de abilitatea
sa de a comunica ceea ce a ţ prin ă scris. Din
ă ă revelapa prin Cuvântul. în persoana lui Iisus
Hristos, nu este nimic mai mult ă ţ a Cuvântului în
forma unei ţ (paradosis) scrise.
ă ţ care ă din adeziunea ă la
soIa Scriptura îl împinge inevitabil pe exeget într-un fel de
'impas hermeneutic". Acest lucru se ă deoarece sem-
ţ strict ă a unui text biblic nu poate fi ă
într-un mod direct personal ş r el evant de ă femeile ş
ă ţ zilelor noastre. ă la sensul ei pur literal , Scrip-
tura nu este ă de alte scrieri religioase vechL care pre-
tind ă vorbesc omului despre Dumnezeu ş realitatea dum-
ă Ea ă o ţ ă de documente
istorice, care pot ă a fi chiar inspirate din ă filo-
ă ş ă ă ea nu este ţ ă ş ă ca ve-
hicul al ţ ş al ă personale ş auto-
revelatoare a lui Dumnezeu câtre om. Pentru a trece peste
secolele ce despart lumea de azi de lumea ţ ş apos-
tolilor, trebuie ă descoperim ' puntea hermeneuticâ", cheia
ă care poate dezlega misterul Cuvântului dumne-
zeiesc ş poate face inteligibil ş accesibil în orice moment
ş în orice ţ ă
PROBLEMA HERMENEUTICA
35
Il
La întrebarea ce este 'puntea ă dintre ă
turia Scripturii ş ţ ă a BisericiL teologia ă
ă cuvântul ş expunerea sa
6
. Acest principiu a fost
articulat mai ales în cercuri luterane, ca o respingere a pre-
ţ romano-catolice, ă care puntea ă a
fost ă de ă prin ţ magisteriului. Nici
"cuvântul', nici 'Biserica' , ă ă ca ţ nu ă
ă adecvat la problema ă ă nici unul.
nici ă nu au capacitatea de a actualiza, în ş de la sine,
în prezent evenimentele mântuitoare ale trecutului. Cuvântul
ne ă ă despre acele evenimente, iar Biserica este
locul lor de actualizare. Obiectul ă biblice este actua-
lizat doar de Dumnezeu ş Care ă în interiorul co-
ă ţ euharistice prin ţ ş puterea Duhului Sfânt.
Puntea ă dintre evenimentul biblic ş actualiza-
rea lui în ă nu ă nici în cuvântul predicat ş nici în
ţ ă ci în Persoana Duhului Sfânt. Acest lucru
este ă chiar ă prin ' Cuvânt' ţ nu doar
Scriptura ş ă ei. cL mai ales ş în primul rând,
pe Iisus Hristos, Logosul lui Dumnezeu, deoarece Hristos cel
înviat ş ă ş ă lucrarea revelatoare ş mântui-
toare prin persoana Duhului (Ioan 14,26; 16, 13- 15).
De la Conciliul Vatican Il teologii romano-catolici au ă
ş mari ă redescoperirea ţ hermeneutice" a Du-
hului Sfânt. Pr. Henri Cazelles, într-o ă evaluare a
6. Vezi mal ales: G. Bbeling, 'Zeit und Wort". in: ZeU und Geschichte
(Bultmann Festschrift), Tubingen. 1964, pp . .341-356, în care autorul ş
de o ' putere ă a Cuvântuluj'. Vezi ş ' Wort Gottes und Hermeneutik', in
Worf und G/aube, TUbingen. 1960. pp . .329-348. Ultimul articol a fost publicat
prima ă in Zeitschrlft fur Theologle und Kirche 56 (] 959). pp. 224-251. ş a
ă in traducere ă in Won:l and Faith (Philadelphia, f'ortress Press,
1968), pp. 305-332. Vezi Si EbeJing. ' Ole Bedeutung der krltisch-historischen
Methode fUr dle protestantlsche Theologle und Kirche', Wort und G/aube, pp. 1-
49 (.ZThK 45 (1950) . pp. 1-46; IT, Word and Faith, pp. 17-61 ).
36
PUTEREA CW ÂNTULUI
' noii hermeneutici ' 7, propune în locul unei hermeneutici exis-
tenUale una care se ă asupra ă interpreta-
tive a Duhului în cadrul ă ţ liturgico-sacramentale a
Bisericii. Din punctul de vedere al unei astfel de hermeneutici,
el ă ,,' Scriptura se ă pe sine mai putin ca un Cu-
vânt al lui Dumnezeu, ş mai ă ca o ă a darului
nou ş de ţ ă ă ă al lui Dumnezeu, ca o putere crea-
toare... fIermeneutica ă va percepe (în Biblie)
o ă ă pentru ţ ă ' în Duh' , ceea ce
noi numim "harul"",
Noi dorim ă ă ă concepUe din perspec-
ă ă reformulând întrebarea ă În ce fel con-
stituie Duhul o punte ă ce ă trecutul
în ţ ă a Bisericii? Cu alte cuvinte, ce solutii poate
propune pnevmatologia ă pentru rezolvarea 'pro-
blemei hermeneutice'?
Înainte de a încerca ă ă la ă întrebare,
va trebui ă ă distincUa, ă în mod tradiUo-
nal, dintre diferitele ' sensuri ' ale Scripturii. ă catolici
ca fI. de Lubac ş J. Coppens au ă ă corecteze o her-
ă ă ă care se ă la a fi o
ă a sensului literal al pasaj ului biblic. Recunoscând va-
loarea ş necesitatea metodologiei istorico-critice pentru dis-
cemerea sensului literal al unui text, Pr. Coppens a adoptat ş
prelucrat ă ă ă despre un ' sens spiritual' mai
deplin, a unui sensus plenior, care este sensul pe care Dum-
nezeu ş vrea ă comunice prin relatarea ă Între-
barea ă autorul biblic a înteles sau nu acest sens mai de-
plin este ă Esential este ă fiecare pasaj al Scripturii
ţ un ' sens dublu', în ş timp literal ş spiritual.
ă concluzie, ă ă prima ă de Origen,
ă ă o oarecare neÎntelegere a limitelor ă Duhului
7 . La nouvelIe hermeneutique bi b1ique. Bruxelles, ] 969, p. 10 sq.
PROBLEMA HERMENEUTICA
37
În istorie. Putem noi, oare, spune ă Duhul îi ă pe autorii
biblici pentru ca ei ă ă comunica anumite ă
(Il Tim. 3,16; Il pt. L 10-12), ş în ş timp, ă ă influ-
enta Sa asupra evenimentelor istorice la care ş sunt
martori? Sau ă ă influenta pe care o are asupra celor
care ă ă ă în fiecare ă generaUe?
Scriptura ă ş e dovada ă lucrarea Duhului nu poate fi limi,
ă la inspiraUa autorului biblic. Sfera Sa de ă se ex-
tinde ş asupra evolutiei evenimentelor istorice, ca ş asupra
ă ş a ă acelor evenimente în cadrul pre-
ă ş slujirii liturgice a Bisericii.
Aceasta ă în primul ă ă fiecare sens ă
al Scripturii este, propriu vorbind, un sens 'spiritual ' prin fap-
tul ă ă ş din lucrarea ă Duh. Este, ţ
necesar ş folositor ă deosebim între sensul literal ă
ceea ce a înteles autorul biblic ş a intentionat ă comu-
nice) ş acel sens plenior ă ceea ce ă Dumnezeu
ă ă prin ă ă indiferent ă autorul a
perceput sau nu acel mesaj). ' Sensul literal' este un ' sens
spiritual ' în ă în care ă autorului ş evenimentele
mântuitoare la care el a fost martor sunt inspirate ş ă
de Duhul Sfânt. Dintr-o ă ş ă ă pe o
ţ ă ă ş ă istoria ă ă ă
este ă de anarhie ş haos de Dumnezeu, Care ă ş
puternicele Sale acte de ă în ea. Prin aceasta nu afir-
ă o viziune ă ă privind progresul inevitabil în
istorie, ş nici o teorie ă care ă plinirea
ă în ordinea ă ci simplul fapt ă
evenimentele nu sunt ă ă ă ă ş Mântui-
ă la iconomia mântuirii În cadrul acestei ordini ş
ş astfel o ă 'istorie a mântuirii ' în cadrul
ordinii create. Nu sunt ă în a concepe lucrarea de
inspiratie ă ş ă de Duhul asupra anumitor persoane, fie
ele profeti, apostoli sau, mai ă interpreti. Mai putin evi -
ă este lucrarea Duhul ui În configurarea evenimentelor
38
PlffEREA CLN ÂNTULUI
istorice. Convingerea ă Duhul ă astfel sustine princi-
pala ă ă ă ă de martorii apostoli ci,
ă ş de ă Bisericii: metoda tipologiei.
În studiul ă intitulat Chipul lui Hristos în Vechiul Tes-
tament- profesorul Georges Barrois ă 'Prima conditie
a ă ă tipologice ar fi existenta unei relatii
ontologice între tip ş taina ă ă unei ă
treptate, în timp, a planului ş al lui Dumnezeu' 8, Astfel,
ş din Egipt ă întoarcerea lui Israel din captivi-
tatea ă iar ambele evenimente sunt imagini profeti-
ce ale ă noastre, ă ă prin moartea ş în vierea lui
Hristos. În mod similar, trecerea Iordanului de ă Iosua
ă botezul ă în Iordan, care este În sine
'un prototip al ă noastre ş al ă noastre din
ă ş moarte' , Profesorul Barrois ş ă argumentatia
astfel: 'Tipurile Vechiului Testament ă revelatia Nou-
lui Testament iar Evanghelia ă o ă ă asu-
pra evenimentelor minunate din trecut. Tipologia, prin urma-
re, pare a fi parte ă a iconomiei divine, ă esen-
tialmente de mersul istoriei sfinte spre telos-uI. spre scopul ei
ultim, ă ă ce va ă ă
Tipologia se ă pe premisa ă evenimentele istorice
din istoria lui Israel sunt relatate fie În termenii de 'promisiu-
ne ş Împlinire' , fie de ' prototip ş antitip' . Afirmatia de mai sus
a profesorului Barrois ă rolul tipologiei În ş
rea ă a istoriei ă spre telos-ul sau Împlinirea
ei În ă ă lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere,
tipul poate fi definit ca o imagine ă ce ă ă ş
este ă de un antitip viitor sau arhetip ş
Relatiile tipologice sunt caracterizate printr-o ş du-
ă din trecut spre viitor, dar ş din viitor spre trecut. În
8. The Face of Chrlst in the Old Testament Crestwood, N.Y. . SVS Press,
1974, pp. 4344.
9. Ibld .. p. 43.
PROBLEMA HERMENEUTICA
39
discutiile despre tipologie este adesea uitat elementul cru-
ciaL ă un tip nu e doar un semn care ă spre o realitate
viitoare sau ă EI este ş o localizare ă În
care acea realitate este ă proleptic. ă telos-ul este
o realitate ă ce ă În ordinea ă pen-
tru a se face ă celor care se apropie de ea cu cre-
ţ ă O crux interpretum a exegezei Noului Testament ilus-
ă edificator acest lucru.
În I Corinteni 10, Sf. Apostol Pavel ş ă dubla inter-
pretare a 'Trupului lui Hristos' : ca ă ă ş ca
ekk1esia, adunarea ş botezati. EI introduce acest
pasaj printr-o ă ă la ţ lui Israel din
timpul ă ă prin ş ă poporul a fost ' botezat' prin
nor ş prin mare, s-a ă cu o ă care ă co-
ă ş a ă o ă ă ă ă Apostolul
ă Ş ţ .. au ă pentru ă beau din 'piatra du-
ă ce avea ă ă Iar piatra era Hristos' (he petra
de en ho Hristos). ă imagine a pietrei ş care
îi urma pe israeliti prin ş nu se ă ş nici În referatele
din Exod 17 ş Numeri 20, care istorisesc despre traversarea
ş ş nici altundeva în Vechiul Testament. ă origi-
nile acestei imagini pot fi ă în exegeza ă sau, cum
ă profesorul Barrois, în reflectia asupra Întelepciunii
ş din iudaismul elenist
10
, nu ne ă aici.
Este esential ă retinem ă pentru Apostol, Hristos era pre-
zent în mijlocul poporului lui Israel într-o ă ă
O identificare ă se ş între ă ş Hristos, între
prototip ş antitipul ă în ş fel ă antitipul eshatologic
este conceput ca fiind prezent pentru sau ă în proto-
tipul istoric. Invers, putem spune ă prototipul istoric, piatra,
ă la antitipul eshatologic (Hristos) într-o astfel de ă
ă ă ea ş ca loc În care antitipul se ă pe
sine. 'Piatra este Hristos' deoarece, ş în ă în care, 'Hristos
este piatra' . Hristos, fiul din ş al lui Dumnezeu, ă
10. lbid. , p. 85 ş p. 165. n. 12; ef. ţ la Dt. 32 . p. 156.
40
PUTEREA ClNÂNTUWI
În istoria lui Israel ca izvorul de ă vie care sustine poporul
În timpul ă ă prin ş Piatra este deci un tipos În sens
dublu. Pe de o parte, ea atrage atentia asupra vietii În trup ş
a slujirii istorice a lui Iisus Hristos, din a ă ă a curs
ă ă ă ă ş ă la ă lor, imagini tipolo-
gice ale Tainelor Botezului ş Euharistiei. Pe de ă parte, ca
prototip, piatra ş ca locus În care viitoarea lucrare
ă a lui Hristos este ă proleptic în istoria lui
Israel: setea poporului este ă În mod real de apa vie care
curge din ă Aceasta se ă ă nu ă unei ă
magice inerente pietrei, ci deoarece piatra - ă
poporului - a fost ă prin vointa ă ca ă fie locus-ul
istoric În care Fiul lui Dumnezeu, ă ş creator ş
ă ă de ţ ă ă Se manifeste ă ei.
Faptul ă ă teofanie este ă ă ca o revelatie a
Fiului lui Dumnezeu numai de ă interpretul ş din
veacurile ulterioare nu ă realitatea ă a relatiei
tipQlogice care ă Între prototipul istoric ş viitorul antitip.
ă din ş ă Întruparea ş lucrarea ă
tuitorului Hristos; dar, În termenii folositi de profesorul
Barrois, ă o ţ ă Între tip ş taina ă
ă Sf. Apostol Pavel poate afirma "piatra era Hristos".
O interpretare ă ă ă trebuie ă ma-
nei din pustiu ş mielului pascal. Fiecare dintre aceste ă
imagini veterotestamentare este un prototip al venirii Fiului
lui Dumnezeu, a Celui care Se ă ă Pâine ce-
ă a Celui care ş ă viata ca ă ă pentru
ă lumii. Dar prototipul ş "contine" realitatea viitoa-
re. Traditia Bisericii vede În mana ş în mielul pascal lucrarea
Fiului ş al lui Dumnezeu, Care îl ă ş pe Israel În
pustiu ş ă ă poporului prin sacrificiile din Templu.
De aceea Melito de Sardes putea afirma, În renumita sa omi-
lie ă ă "Hristos a suferit În AbeL a fost ă În Moise"
ş putea vorbi de tipurile veterotestamentare ca mysteria, sau
'taine' ale prezentei lui Hristos În mijlocul poporului lui Israel.
ă digresiune asupra relatiilor tipologice a fost nece-
ă pentru a ilustra punctul cheie al discutiei noastre asupra
PROBLEMA HERMENEUTiCA
41
metodei hermeneutice: faptul ă Dumnezeu ă perma-
nent ă istoriei pentru a Îndrepta evenimentele spre
realizarea iconomiei divine. Istoria ş ş a nu trebuie con-
cepute ca ă dimensiuni distincte ale ă separate
net una de ă Evenimentele istorice nu trebuie inter-
pretate ca ş când ar apartine "domeniului secular', din care
Dumnezeu ş sau, în cel mai bun caz, e asimilat unui
telos din viitor. Realitatea ă se ă activ În
ordinea ă ă De aceea, Pr. George Florovsky
putea vorbi despre o "eshatologie ă o ă ş
ă ă chiar în procesul ă ei. Aceasta
ă ă nici o ă nu poate fi ă ţ ă de
corelarea ş semnificatia evenimentelor istorice ă nu ia în
serios conceptul patristic de Istorie ă ă care ă din
evenimente legate Între ele prin legile tipologiei. ă "tipolo-
gia" nu este un simplu mod omenesc de interpretare. Ea este
mai ales o modalitate ă de ţ ă
istoriei. Dumnezeu ă În termeni de promisiune ş
împlinire, coordonând evenimentele istorice în ş feL Încât
Împlinirea se ă în mod continuu de-a lungul istoriei
lui Israel ş apoi în istoria Bisericii.
Lucrarea ă În istorie este lucrarea celor trei
Ipostasurt sau Persoane divine, a ă a Fiului ş a Sfântului
Duh. În ă în care interpretarea ă discerne ' chipul
lui Hristos în Vechiul Testament", ea trebuie ă ia În ă
lucrarea ă a Duhului care a ă ă istoria mân-
tuirii a lui Israel spre plinirea sa În ă ă lui Dumnezeu.
Crezul niceean ă ă Duhul "a vorbit prin profeti ", ş
credinta ş ă ă ă ă ă ă lucrarea Sa de inspiratie
În modelarea atât a ă profetic, ă ş a textului scris
al Scripturii. (Aceasta nu ă nicidecum, o ă a
inspiratiei literale sau verbale. Duhul ă prin "sinergie",
ă prin cooperare cu omuL În ş fel ă ă inspi-
rat este ş un cuvânt omenesc, supus conditiilor istorice, cul-
turale ş lingvistice temporale). ă cum am ă icono-
42 PlJTEREA CUV ÂNTULUI
mia Duhului nu poate fi ă la inspiratia ă ş în
Crez se face aluzie doar la ă lucrare ă De 1"
referatul creatiei din Facere 1, prin slujirea ă a Ju-
ă ş în continuare, ă înnoirea ă a lui
Israel, de ă captivitatea ă Ruach-Yahweh, Duhul
lui Dumnezeu este activ în crearea ş modelarea evenimen-
telor istorice ş a cuvintelor profetice. Cunoscut în întregul
Orient Apropiat antic ca o putere ă ă în isto-
rie, Ruach-ul divin Se ă la Cincizecime ca fiind ş
Dumnezeu, Duhul cel Sfânt care împarte diferite harisme,
"darurile spirituale", necesare pentru ş ş organizarea
Bisericii, ca ş pentru misiunea ei în lume.
Relatia dintre lucrarea Duhului ş lucrarea Fiului în istoria lui
Israel este ă pentru martorii apostolici, cu toate ă nici
unul dintre ei nu ă sâ descrie acest fapt într-un mod sis-
tematic. Vechiul Testament ş de Duhul' ş lucrarea Sa
dar nu ş explicit de Fiul. ş cuvintele ş evenimen-
tele profetice inspirate de Duhul ă spre Fiul. ă po-
porul pentru inaugurarea epocii mesianice în persoana ă
a lui Iisus Hristos. Putem afirma, atunci, ă Duhul ş core-
ă cuvintele ş evenimentele În ş fel. încât ele se împlinesc
în Hristos. Cu alte cuvinte, Duhul ă relatii tipologice în
istorie. Duhul ş Fiul lucreazâ ă pentru ă lui
Israel, Unul creând ş ă aducând la ă conditiile
pentru realizarea iconomiei ş
O complementaritate ă ă caracterizeazâ lucra-
rea Duhului ş a Fiului în Noul Israel al Bisericii. ş cum
Cuvântul ş S-a ă lui Israel în forma vorbirii profeti ce,
inspirate de Ruach-ul lui Dumnezeu, ş Cuvânt, înviat ş
ă ă lucrarea Sa revelatoare în cadrul comuni-
ă ş prin persoana Duh ului ă Punctul esen-
tial este acela ă influenta Duhului se extinde dincolo de lu-
crarea de stimulare ş ă ă a procesului de gândire al auto-
rilor biblici, deoarece inspiratia este un fenomen global care
nu-I cuprinde numai pe autor, ci ş pe interpretul Scripturii.
PROBLEMA HERMENElJTICA
43
Trebuie ă ne amintim ă pentru autorii Noului Testa-
ment, Sfânta Scripturâ era ceea ce numim noi "Vechiul Testa-
ment". Scrierile lor sunt în mare ă ă ă ale Legii.
ale Profetilor ş ale celorlalte scrieri ale lui Israel. O ă ce
aceste scrieri apostoli ce au fost acceptate ca "Scripturi " inspi-
rate ş au dobândit statut canonic ă de ă Vechiului
Testament, ş apostolilor au continuat activitatea de
interpretare a Scripturii, nu ca pe un exercitiu personal ă
cu propria lor autoritate, ci sub continua îndrumare a Duhului
în cadrul ă ţ ş Cei care ă în scrierile
lor cu cea mai mare acuratete ă ă ă re sunt recu-
noscuti. cinstiti ş studiati ca ă ai Bisericii. Duhul Cinci-
zecimii. ă nu ă ă ă Se ă în
comunitatea ş ş ă ă progresiv ă "tot
ă (Ioan 16, 13). Cea mai ă lucrare de inspi-
ratie a Sa, din Noul ă în Hristos, ia forma "interpre-
ă Scripturii ". Aceasta este o functie esentialmente herme-
ă ă în mijlocul poporului lui Israel ş ă
în epoca ă ă în veacul ă ă
ă activitate ă a Duhului ă im-
ă trei elemente interdependente: 1) evenimentul istoric;
2) ă semnificatiei soteriologice a acelui eveni-
ment. prin autorul biblic, ş 3) interpretarea ş actualizarea
acelei ă de ă ă în fiecare ă gene-
ratie. Lucrarea Duhului ă în ă evenimentului cu
o semnificatie ă ş în îndrumarea martorului profetic,
apostolic sau a celui viitor, ă ş acelei semnificatii
pentru a o ă ş transmite ulterior ca element al Tra-
ditiei Bisericii. Afirmatia Sf. Apostol Pavel ă TImotei, ă
Scriptura e ă de Dumnezeu" (II Tim. 3, 16), trebuie în-
ă ca referindu-se la ă ă lucrare de inspi-
ratie a Duhului Sfânt. ă Duhul îi ă pe profeti. mai
ă ca ă ă ş ă ă Cuvântul dumnezeiesc de
ă ş har; apoi Iisus Hristos, Cuvântul ş al lui Dum-
nezeu, ş proclamâ mesajul cu întreaga Sa autoritate dum-
ă (Ioan 3,34), apostolii ă ş transmit Cu-
44
PlJfEREA CLNÂNTULUI
vântul, iar ţ de mai târziu, ă ţ ă ş mai ales episcopii
ă ă Cuvântul ă Totul se ă ă astfel, pentru
ca fiecare credincios ă ă ş ă ă acest
Cuvânt în fapte de iubire 'pentru ţ ş mântuirea lumii:
III
Este de datoria Ortodoxiei ă ă exegeza ca ţ
a Bisericii ă deoarece exegeza este o ă
ă Cu toate ă ea are la ă o ă ş ţ ă
exegeza transcende limitele ş ţ pentru a ă în spa-
ţ tainei ş un ţ care prin propria ă
ă dincolo de domeniul ă empirice. ă con-
ş ţ ă ă obiectul ă teologice ă pentru tot-
deauna dincolo de limitele procedurii ş ţ ă
Ortodoxia ă ă imaginea, specific ă a teolo-
giei ca o Konigin der Wissenschaften ă a ş ţ Da-
ă faptului ă este o contemplare a ţ ş ş
a ţ acesteia cu ţ ă teologia este infinit
mai mult ă o ş ţ ă oricât de înalte ar fi metodele ş
ţ ş scopurile sale. ă din ă ă teologia ar
fi doar o iluzie.
Pentru a ă Cuvântul viu ş ă ă de ţ ă pentru
ă exegeza trebuie ă ă dincolo de îndatoririle critice
de stabilire a textului originar ş de descifrare a mesajului pe
care autorul biblic a dorit ă ă Pentru a recupera
ă dimensiuni doctrinare ş doxologice ale Scripturii,
exegetul trebuie ă participe el ş la procesul ţ
divine. EI trebuie ă se ă pe sine ş aptitudinile sale influ-
ţ ă ă a Duhului Sfânt ă vrea ca eforturile sale ă
ă roade ţ ş mântuirii, deoarece exegeza, ca parte
ă a ă ţ teologice a Bisericii, este un proces tean-
dric, o lucrare ă ă pe sinergia sau cooperarea
dintre Duhul Sfânt ş interpretul omenesc.
PROBLEMA tlERMENElJflcA
45
Privit din ă ă rolul interpretului modern (exe-
getul sau predicatorul) este recunoscut ca fiind la fel de im-
portant ca ş cel al autorului biblic în primirea ş transmiterea
Cuvântului dumnezeiesc. Teologia ă a dezvoltat
ă ţ într-o ă care pune accentul în primul
rând pe ă Cuvântului. 'Cum vor auzi, ă ă pro-
ă ă Sf. Apostol Pavel în Romani 10,14.
Reformatorii au ă la ă întrebare ă prin
ţ ă unei alte ţ pauline: 'Evanghe-
Iia ... este puterea lui Dumnezeu spre mântuirea a tot celui
care crede' (Rom. L 16). ţ ş ţ pun un deo-
sebit accent pe rolul central al Cuvântului lui Dumnezeu în
ţ ş misiunea ş ă Ca ş ă responsabili-
tatea ă ă în a insista asupra faptului ă ă
loc al Cuvântului - al exegezei, ca ş al ă lui - se
ă în comunitatea ă ş ă a Bisericii. ă
ă are o ţ ă ă care a fost ă negli-
ă sau ă de multe dintre principalele curente ale teolo-
giei ş exegezei protestante.
Teologia ă la rândul ei, trebuie ă re-
descopere unitatea ţ ă care ă între Sfânta Scrip-
ă ş Sfânta ţ Pericolul ă la ţ catolici
contemporani, ţ de Papa Pius XII ş de succesorii
lui de excesiva supunere ţ ă de ţ teologiei dog-
matice, este ca ş ă ş asume, ă de colegii lor
ţ ideea ă Sfânta ă poate fi ă
in vacuo, separat de iluminarea ă de întreaga ţ
bisericeascâ. Sfânta Scripturâ ş Sfânta ţ nu trebuie
concepute ca ă ă ţ opuse sau complementare.
Sfânta ă este parte integralâ din Sfânta ţ
care ş ca ă sau canon al ă ă ă
prin care orice ţ ă este ă ş veri-
ă Acest fapt ă ţ ă asupra faptu-
lui ă Sfânta ă apartine Bisericii, Biserica fiind locul
sau sfera ţ vii, locul de întâlnire dintre omenire ş
46 PlJfEREA CUV ANTULUI
Cuvântul dumnezeiesc!!. Câci doar în Bisericâ Duhul actuali-
ă Cuvântul în Sfânta Liturghie, în Sfintele Taine ş în propo-
vâduirea Sfintei Evanghelii. EI face aceasta în virtutea ţ
Sale hermeneutice', a ă Sale continue de ţ care
permite Cuvântului lui Dumnezeu ă fie interpretat din nou în
orice ă ş pentru fiecare ă ţ
Pentru a face prin urmare, este nevoie de spri-
jinul credinteL care ă exegeza dincolo de domeniul ş
telor empirice. Sprijinul credintei presupune, ă ă o ă
ă ci numai pe baza ţ ş ă Duhul
Sfânt ţ locul primordial în activitatea de interpretare. EI
este Cel care ă din aparent ă evenimen-
te o ă ă istorie a mântuirii ş ă ţ
acelor evenimente prin activitatea ă a Bisericii.
ă ă ă ă afirmarea ă interpretative a Du-
huluL ş ' cerc hermeneutic' ă închis: nu mai
ă nici o cheie care poate dezlega misterul unui fenomen
trecut pentru ca el ă fie în ă 'actual ' ş ' relevant"
pentru prezent. ă ă o asemenea ă Cuvântul Scripturii
ar ă un cuvânt lipsit de ţ ce apartine trecutuluL o
ă pur ş simplu moartâ. Cuvântul ă ă 'pu-
terea lui Dumnezeu pentru mântuire' numai ă originii
ş ţ ş a acestui Cuvânt.
Duhul Sfânt ca Duh al ă este singurul care
poate sparge ' cercul hermeneutic' , slujind ca 'punte' sau le-
ă ă ă ce ă ş face accesibil Cu-
vântul lui Dumnezeu în fiecare moment al ţ continue a
BisericiL prin ă ş ţ ei Iiturgicâ. Ca izvor,
interpret ş implinire ă a Scripturii ş prin aceasta, a
teologiei ş Duhul ă ă ş Biserica spre ·tot ă
spre telos-ul eL ă ă ş ă în ă ă ţ lui Dumnezeu.
1 1. Vezi articolul Pr. Thomas Hopko. î he BibJe in the Orthodox Church-, St.
TheoJoglcal Quarterly, voi. 14, no. 1-2/ 19 70. 66-99; republicat in: AH
the Fullness ofGod, SVS Press. N.Y .. 1982. pp. 49-90 .
CAPITOLUL II
Fundamentele patristice
ale henneneuticii 'teoretice'
Biserica ă se ă ă în ţ ă ţ de a
redescoperi ş a dezvolta o hermeneuticâ biblicâ, pe de o par-
te ă viziunii contemplative, spirituale (the6ria) a ă ţ
greci ş pe de ă parte, ă ş ă pentru
lumea ă Ceea ce ă aici este ă aducem o mo-
ă ţ la împlinirea acestei redutabile îndatoriri.
Vom începe cu analiza ş evaluarea metodelor exegetice
folosite de teologii din Alexandria ş Antiohia, între secolele
III-V. Ei stabilesc liniile directoare ale metodei exegetice ş
nici o ă ă nu poate ignora imensa lor
ţ la întelegerea Sfintei Scripturi din perspectiva Bi-
sericii. În continuare, vom propune o reinterpretare a the6riei
ca fundament al unei hermeneutici care poate ă cu
fidelitate ş în mod adecvat la nevoile prezente ale Bisericii.
1. Cadrul filosofic ş exegetic
ă ş filosofice ş înrudite, dar opuse, aujucat
un rol însemnat în elaborarea metodelor de ă biblicâ
folosite în Alexandria ş în Antiohia în secolele III-IV. Ş
mai veche, ă de Platon (cea. 429-347 LHr.L a inspi-
rat interpretarea alegoricâ ă de a1exandrini. Ş
mai ă ce reflecta ţ istoric al lui Aristotel (384-
322 î.Hr.L a ţ pe antiohieni ş hermeneutica medie-
1. Un important ă de arti col e privind metoda ă ş interpretarea
ă se ă in The Greek Orthooox Review, voI. 17. no. 1. 1972 (5 . Agourides.
V. Kesich. Th. StylianopouJos).
48
PlJfEREA CUYÂNTULUI
ă ă Ea ş ă de asemenea, amprenta pe me-
toda ă ă de luteranii germani ş de alU
teologi protestanU din a doua ă a secolului al XIX-lea.
Potlivit teoliei platoniciene despre ş realitatea
ă (aletheia) este ă de intelect ş nu de ţ
Sfera alethei-ei este lumea ă a "formelor" sau
"ideilor" din care provine sufletul uman nemurttor. ă
ă într-o evadare: plin "reamintirea" (anamnesisJ originii
sale celeste, sufletul se ă de ă ş ţ ma-
teriale ş trece în ă ă transcendent al ă ş
Idei soteriologice similare erau ă ă în multe culte
esoterice, ţ de religia ă în special de mi-
thraism, ş de alte religii de "mistere", precum cele ale lui Osiris,
Isis ş Orfeu. ă se ş în general, ă gnosticismul
ş al secolului al doilea a fost inspirat în principal de ast-
fel de surse. Reitzenstein, Jonas, Bultmann ş au demonstrat
ă ţ unui gnosticism ş care, ş
ş o mare diversitate de forme de expresie, promova
o ă ă asupra ă De ă ţ ă
este antropologia ă timpurie care a fost ă ş
ă de eretici ca Valentin ş Basilides. ă ă
despre om ă ş un exclusivism riguros. ă cum
ş din sclierile polemice ale lui lrineu ş Tertullian
2
, gnos-
ticii ş considerau ă umanitatea este ă ţ ă în trei
clase sau tipuri de persoane, care ă ă natura lor: hylikoi
sau somatikoi (cei ă ă ş sau ş psychikoi (cei
"psihici ", ţ de psyche sau principiul ţ de origine di-
ă ş pnevmatikoi (cei "spirituali ", care ş cunosc originea
ă ă gnozei sau ş ă Cei so-
matikoi sunt cei "primitivi", condamnati la o ă pur
ă ă ă ţ ă de ă Cei psychikoi pot fi
ă prin acumularea unei gnoze limitate ş prin practi-
2. lrinaeus. Adv. Haer. L 7, 5 (r.G. 7. 35); Tertulian. Adv. Val. 29 (P.L. 2 .
583 sq.).
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE MERMENElJfICII
49
carea unei imitatio Christi moral e. Doar cei pnevmatikoi pot
atinge comuniunea ă cu Dumnezeu plin gnoza ă
sau ş lui Iisus tfristos ca "Mântuitorul ă
Idei antropologice ş soteriologice de acest fel urmau ă
influenteze, cu efecte mai bune sau mai rele, metoda herme-
ă ă în Alexandria în plimele secole ş
Opunând lumii istolice a materiei domeniul ş al ade-
ă ş filosofiei platonice au tins ă devaloli-
zeze conceptul de istorie ş prin eL cadrul istoric al Reve-
latiei. Din punctul lor de vedere, un eveniment temporal ca
atare nu are ţ ă EI nu este nimic altceva
ă calea de exprimare a unei ă ţ ş invizibile,
care nu se poate insera din punct de vedere ontologic în mod
real în domeniul efemer al istoriei. Interpretarea evenimen-
telor istorice ă în descoperirea "sensului lor spiritual ",
ă a ţ mai adânci a ă ţ ş celeste,
care se ă în sânul vietii ş Formulat ca prin-
cipiu hermeneutic scopul este de a discerne "sensul ascuns"
al unui eveniment prin ă ă ş ă
în el. Sensul pur istolic sau "literal " ă sensul ţ ş
ţ de autorul ă biblice) are o ţ ă se-
ă cu toate ă este pretios pentru situarea ţ în
contextul ei temporal. Trebuie ă ă ă acest idealism
mistic este incapabil ă ă ă semnificaUa ă ă a
ă (asumarea trupului sau ţ ă sau a În-
vierii (transformarea trupului fizic într-unul spiritual).
Într-un astfel de mediu conceptual s-a dezvoltat metoda
ă ă Cu mult timp înainte de era ş
ă filosofii greci au folosit a1egoria pentru a interpreta poe-
mele lui tfomer ş tfesiod. Stoicii au folosit ş ă
pentru a descoperi în miturile antice ă ă filosofiei lor
moniste. În ş spirit evreul alexandrin Philo (cca. 30
î.tfr. - 45 d. tfr.) a folosit a1egoria în încercarea sa de a ă
ă ţ ă Vechiului Testament cu filosofia ă Ca ş pre-
decesorul ă AristobuL Philo a folosi t a1egolia pentru a eli-
4 . PlJTEREA cw ÂNTULUI
50
PUTEREA CUVÂNTULUI
mina antropomorfismele stânjenitoare din Scriptunle ebrai-
ce. Urmârind sâ ă semnificatia ă a legii lui
Moise ş a ţ Philo abandona sensul literal al Scrip-
tuni când întâlnea pasaje pe care el le considera a fi ne-
demne de Dumnezeu sau când ă în text ţ ş
contradictii. Astfel. el a ş ă reveleze ă sens
spiritual al ă biblice, ascuns de umbra sensului lite-
ral. ţ acestei metode hermeneutice sâ-i ţ
teologia, Philo L-a descris pe Dumnezeu nu ca pe Domnul
iubirii, al mâniei ş al ţ ci ca pe o ţ pur transcen-
ă care Se ă în Logosul mediator
3
.
În perioada iudaismului târziu, Alexandria devenise cen-
trul de întâlnire dintre ţ ă ş specu-
latia misticâ, metafizicâ a filosofilor. Aici a fost ă Sep-
tuaginta, care a încorporat moduri de gândire ă în tra-
ducerea Scripturilor ebraice. ţ ă s-a ă ş
în metoda ă ş ă dezvoltatâ de rabini
4
. În ca-
drul metodei se deosebeau patru sensuri diferite, dar com-
t!lti>t;, plementare, ţ în ă 1) peshat (sensul literal
T P. sau istoric); 2) remez (sensul ascuns al legii mozaice ş al cor-
't'Dl pului de decizii legale bazate pe lege, Halakah); 3) darush
( " '._ (sensul alegoric, exprimat prin Haggadoth sau legende) ş 4)
.' sod (sensul mistic sau cabalistic). Adesea se punea accentul
UJ 1':'f pe interpretarea ă astfel încât istoria era ă
T: ca ă a iconomiei divine. Ca o ţ impotriva excesului
de alegorie, ţ rabini, ca HilIeL au stabilit diferite reguli
\1 hermeneutice, dintre care cea mai ă era principiul
1
" "7'\ interpretârii unui pasaj al Scripturii prin altul mai ţ obscur.
I V O ă de acest fel este ă numai când Scrip-
tura este ă ca fiind integral ş uniform ă de Duhul
lui Dumnezeu.
3. De migr. Ab. 174; De opif. mun. 20. 24,
4 . E.L. Dietri ch, art. ·Schriftauslegung im Judentum' , ROG". 15 15 sq.; R.
Greer. Theodore of Mopsuestia. Exegete and Theologian, London, 1961 . 86 sq.
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE I1ERMENEUTICII
51
Dacâ filosofia lui Platon poate fi ă ca idealism
mistic, speculativ, cea a discipolului ă Aristotel. reprezintâ
realismul empiric. ă Aristotel. lumea ă este, din
punct de vedere ontologic, ă ' formele' sau ' universaliile'
existâ doar în ţ (ousiai) particulare. Sufletul. de
exemplu, constituie universalul corpului material, ambele fiind
unite în ţ ă ă Gândirea aristotelicâ a fost
de asemenea, ă de un ţ care ă ă ă ă
echivoc semnificatia evenimentelor în istorie.
Aceastâ modificare ă a dualism ului platonic a avut
repercusiuni importante asupra hermeneuticii ş teologiei
ş antiohiene. Pe de o parte, ţ sa ă asupra
lumii materiale ş a istoriei ă ă viziunii veterotes-
tamentare asupra lui Dumnezeu care Se ă în ş prin
evenimente concrete. Pe de a1tâ parte, ea a dat ş unei
ţ nefericite îndreptate spre un pozitivism istoric, care
adesea refuza ă accepte o interpretare ă a pasajelor
biblice, chiar când astfel de ă erau sprijinite de
autoritatea apostolicâ. ă cum vom ă în continuare,
aceastâ ţ ă este foarte ă în opera lui Teodor de
Mopsuestia. ş pozitivism a dus inevitabil la exagerârile
hristologiei antiohiene, reprezentate de Teodor ş Nestorie, ca
ş la o soteriologie care înlocuia tema comuni unii cu Dum-
nezeu prin ţ (koinonia - Teodor) cu cea a îndum-
nezeirii omului prin har (theasis - Atanasie).
Ar fi ă o ş ă ă ă exegeza ă
ca fiind una pur a1egoricâ, ş pe cea ă ca fiind una
pur ă ca ş când prima s-ar preocupa numai cu sensul
spiritual al textului. ş a doua ar câuta numai sensul istoric "
sau literal. ţ ambelor ş s-au preocupat, în primul
rând, de ă ă revelat, ă prin intermediul
theariei, o ţ ă care câuta ă ă
ţ spiritual al Cuvântului lui Dumnezeu. în acest sens,
este semnificativ ă ChiriL un a1exandrin prin ţ ă fa-
voriza adesea precizia ă (tes historias to akribes) ţ ă
52
PUTEREA CUVÂNTULUI
de viziunea ă asupra unui pasaj biblic (tes pnevma-
tikes ă ten apodosin)5, în vreme ce Teodor de Mop-
suestia, marele adversar al a1egoriei, considera ă sensul cel
mai înalt al Scripturii este sensul revelat de tipologie
6
. Cu
toate ă ş din Alexandria ş Antiohia au practicat ă
metode exegetice foarte diferite, ele ă ş lucru:
ă ă ş ă explice relatia dintre Scripturile Vechiului
Testament ş scrierile apostolice ale Bisericii primare. Din
momentul Învierii (Lc. 24,44 sq.) ş au ă cu convin-
gerea ă Vechiul Testament ă ă despre iconomia
ă ă în persoana ş slujirea lui Iisus Hristos. Scrip-
turile ebraice erau ă ca fiind ă pentru Noul
ă ă Vechiul Testament era, prin urmare, privit ca o
carte esentialmente ş ă Dar aceasta a ridicat o întrebare
ă ă În ce sens ş sub ce ă se ă ş
în el ă ş ă Ce ă de interpretare (her-
meneia) i-ar putea permite Bisericii ă descopere ş ă elu-
cideze chipul lui Hristos ş pe cel al ă Sale ă
ascunse în spatele persoanelor ş evenimentelor istoriei sacre
a evreilor?
Înainte de a ş ă diferite date la ă
întrebare de ţ ajexandrini ş antiohieni, ar fi folositor
ă ţ ă cele ă principii hermeneutice, ă de am-
bele ă
În primul ă sub influenta ş comune ş
ei considerau ă ă ă este în întregime ă
ş ă ă de Duhul. care Se ă în limbajul
autorului uman.
7
ă pasaje-cheie din scrierile apostoli ce
au afirmat acest principiu: "Toatâ Scriptura este insuflatâ de
5 . Prologul Comentariului la Isaia (P.G. 70. 9).
6 . In Ioel (r.G. 66, 232); In Ionam Praef (r .G. 66, .317 s q .).
7 . Orige n. C. Cels. 5 . 60 (r.G. 1 L L 1276); Sf. Vasil e cel Mare. Horn. in Ps. 1,
1 (P.G. 29. 1. 210): Pasa 9fCJphe theopneustos .. . dia tc uto syngraphe/sa para tou
pneumatos; Teodoret. Praef. In Pss. (p.G. 80. 865): tou theiou pneumatos ten alglen
(lumen) edexato; J.N.D. Kelly. Ear.{y Chrlstian Doctrines. l..ondon. 1960 . p. 60 sq.
fUNDAMENTELE PATRlSTlCE ALE I1ERMENEUTlCll
53
Dumnezeu" (Il Tim. 3, 16) ş "Pentru ă ă proorocia nu
s-a ă din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dum-
nezeu au ă purtaU fiind de Duhul ă (Il Petru 1.21).
Autorii acestor ă versete vorbeau despre Vechiul Testa-
ment, care era Sfânta ă pentru primii ş înainte
de statornicirea canon ului Noului Testament. Dar nu este
imposibil ca pasajul din Il Timotei ă ă în termenul
ă ş cuvintele lui Iisus Hristos ă de anumite
elemente ale kerygmei apostolice
8
. În orice caz, epistolele
ă Apostol Pavel ş Evangheliile sin optice, care inter-
pretau Vechiul Testament în lumina ă ş a Învierii,
erau considerate ca având autoritate de ă ă ă de
la începutul secolului al doilea
9
. Potrivit perspectivei Bisericii
post-apostolice, ă Duh nu a inspirat doar ă ţ Vechiu-
lui Testament, ci ş acele scrieri ale apostolilor care comen-
tau aceste ă ţ Mai departe vom lua în considerare impor"
ţ acestui mod de ţ a ţ în ceea ce pri-
ş problema Scripturii ş a ţ
Al doilea concept hermeneutic recunoscut de ambele
ş ă ă de ă Iisus, ca Hristos, a împlinit ţ
Vechiului ă ă ţ a acestor ţ
poate fi ă doar prin intermediul tipologiei. ş cum
am ă în capitolul anterior, un "tip" (typosJ poate fi definit
ca o imagine ă (o ă un obiect, un loc sau un
eveniment) care ă spre ş este ă de o realitate
viitoare (antitipul). ă Vechiului Testament. tipologia
cautâ ă ă ţ ă mai ă ă a dife-
ritelor tipuri de imagini profetice care ă antitipurile
Noului Testament. Justificarea sa se ă în convingerea ă
Dumnezeu ş ca autor al istoriei ş al Scripturii, orân-
ş evenimentele în termeni de "promisiune ş împlinire".
8 . ă 1 Tim. 5. 18 cu Le. 10. 7 .
9 . II Petru 3, 15 sQ.; Ignatie. Smym. 5 . 7.8 ; Fii. 5; Cl em. Rom •• Ad Cor. 63.
2 ; 11 Clem. 2. 4 .
54 PLTfEREA CUV ÂNTULUI
Aceasta presupune ă istoria e ă ş nu ă Ea este
ă o ffeilsgeschichte sau o istorie a mântuirii- sfera
iconomiei divine în care omul ş cosmosul se ş ă sub câ-
ă lui Dumnezeu spre mântuirea ş
Iisus Hristos ş a folosit explicit sau implicit imagini
tipologice din Vechiul Testament ş din scrierile intertesta-
mentare, pentru a comunica ucenicilor ă întelesul persoa-
nei ş ă Sale (ca Fiu al Omului- Slujitorul Domnului-
Rege din stirpea lui David, Fiu al lui Dumnezeu etc.). EI este
proclamat de ă drept noul Moise, care ş
Legea (Torah) lui Israel: Jertfa Sa pe Cruce ă legea
ă ş ă a iubirii întrupate în persoana Sa (Mt. 5,17; Ioan
13, 34; Gal. 5,14 etc.). Combinând citarea de ă ă
tuitorul a Psalmului 22 cu alte versete din Psaltire ş din Pro-
fetPO, ş ă ă promisiunile Vechiului ă
mânt au fost împlinite în Hristos cel ă De la început
ă la ş Evanghelia ă Luca ă un pro-
gram hermeneutic al promisi unii ş împlinirii: iconomia lui
Dumnezeu este ă la ă ş re în Iisus Hristos 'potrivit
Scripturilo'" (cf. I Cor. 15,3 sq.). Cea mai ă expresie a
acestui program ne este ă de Sfântul Evanghelist Matei:
"Toate acestea s-au ă ca ă se ă ceea ce s-a zis
de Domnul prin proorocul.. : (Mt. 1-22 et passim). ş
ă e ă ş în Faptele Apostolilor, în Epistola câtre
Evrei ş în scrierile postapostolice, precum Epistola Sf. Ignatie
câtre Magnezieni (cap. 8 sq.).
Interpretarea tipologicâ a Vechiului Testament a fost prin
urmare, ă de la începutul Traditiei ş Ceea
ce a deosebit ş a separat ş din Alexandria de cea din
Antiohia a fost modalitatea lor ă de a dezvolta tipolo-
gia, rezultând astfel ă sisteme hermeneutice diferite: a1e-
xandrinii doreau ă ă în ă simbolismul alegoric
10. Pss. 22 . .31, 69; Osea 10; ef. Ps. 2.7 ş ă despre Botezul ş
Schimbarea la ă ale MântuitoruJui.
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENELTflCll
55
în vreme ce antiohienii încercau ă ă semnificatia
ă ă in ş prin imaginea sau tipul profetic.
2. Ş ă din Alexandria
ă cum am remarcat hermeneutica ă purta
amprenta filosofiei eleniste care s-a întemeiat pe idealismul
speculativ al lui Platon. Dintre interpretii evrei- Philo ş rabinii
s-au inspirat mult din acest izvor dualist ş mistic. De aceea,
ei au recurs adesea la metode alegorice pentru a discerne
sensul spiritual al Sfintei Scripturi- ş fiind ă ă
ă ar revela mai deplin ş mai adecvat ă ş
ă o interpretare strict ă a textului.
ă Sfântul Apostol Pavel face distinctie între ' duh' ş
ă (Rom. 2,29; 7,6; Il Cor. 3L el nu ş despre ă
semnificatii distincte care ă în ă EI face dis-
tinctie între ă ă Aceasta este evident mai ales în
Galateni 4,2 I -3 1- unde Agar ş Sara sunt interpretate ' a1e-
goric' (de fapt printr-o ă de tipologie) ca reprezentând
pe Israel ş Biserica. Pe de o parte, ă Vechiul ă
al legii lui Moise, care cere o ascultare peste putinta omului
ş care îl tine captiv într-o stare de sclavie ş moarte. Pe de
ă parte, ă Noul ă întemeiat pe legea vietii, pe
legea ă în Duh, prin care ş se ă
treptat ă chipul lui Hristos cel ă Sub influenta
ă ă anumite ş de ă ş ă au interpre-
tat ş acest dualism paulin ş au încercat ă ă
sensul spiritual al unui pasaj scriptural de sensul lui istorica-
literal. Sfântul Apostol Pavel ş a folosit ă ă
pentru a ă faptul ă Hristos Mântuitorul este Noul
Adam, omul ă ă ş dumnezeiesc, care ă în
persoana Sa întreaga umanitate, restaurând prin aceasta în
om chipul lui Dumnezeu, întunecat de ă (Rom. 5; I Cor.
15). în I Corinteni 10 el ă experientele lui Israel în pustiu
ca tipuri (typoi) sau imagini profeti ce care preînchipuie ceea
56
PllrEREA CUV ÂNTULUI
ce se va întâmpla în veacul eshatologic
ll
. ş tipologia sa
ă adânc ă în istorie. Cei doi poli, tipul ş anti-
tipuL au valoare revelatoare ş ă în ă în care
ă ă momente ale istoriei mântuirii. ă tradi-
ţ ă este ă în a afirma ă icono-
ţ ă se ş în sfera ă a ţ ş
ă ţ ş 12.
Cei care au adoptat cu ţ metoda de interpretare
ă ş nu o ă ă ă au procedat
astfel ă unei ţ despre lume care ă implicit
ă ă ultim poate ă se întrupeze în ţ ş timp.
ă ă ă în antitip, al doilea pol al analogieL alego-
ria tinde ă ă ă ă planul divin de contextul ă istoric.
Rezultatul a fost transformarea ţ ş într-un fel
de religie de mistere pentru acei ţ ţ care erau speciali-
ţ în gnt5sis ă Chiar împotriva ţ lor, alegori-
ţ au subminat ă dogma ă Mântuitorului, cât ş
adresarea Sa ă cei simpli ş cei ă ă ş
Alegoria fusese ă de scriitorii ş cu mult îna-
inte de întemeierea ş catehetice din Alexandria. Epistola
lui Barnaba (cap. 4-6), de exemplu, îi critica pe iudei pentru
ţ lor ă asupra unei exegeze pur literale. Ea afir-
ma ă ţ lui Hristos nu poate fi ă decât
prin interpretarea ă a Vechiului Dintre
Il. A. Robert ş A. FeuiJIet lntroducUon il la Bible L Toumai (Belg,), 1959.
p. 181.
] 2. faptul ă exegeza ă ă istori citatea lui Adam. a lui
Avraam ş chiar a lui Moise (eL M. Noth. The f[jstory of Israel, N.Y .. 1998-60, cap.
3). nu are nici o ă asupra tipologiei folosite de aceia care au acceptat ca
fiind ă ă istoricitate. Cerinta ă este ca prototipul (figura
ă ă fi "existar in ş ă a lui Israel ş prin urmare in istoria sa
ă inainte ca antitipuJ ă se fi manifestat. Tipologia, ş the6ria ă pe
ea, depinde de realitatea ă a antltipuJui: o ă sau un eveniment,
care sunt ulterioare tipului si. mod anume, il împlinesc. Aceasta nu se
ă in cazul alegoriei. unde nici un pol nu trebuie ă ă un temei istoric,
de vreme ce ă este ă la ă o reaJitate ă ă
FUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENEllrlCII
57
apologetC lustin a fost precaut în folosirea alegoriei în dia-
logul ă cu iudeul Trifon, preferând sensul istoric sensului
pur figurativ. În gândirea ş ă ă a secolului al doi-
lea, alegoria a jucat un rol important în comentariul hera-
clean la Evanghelia lui Ioan. în mod ă ă Ptolemeu a
atestat posibilele ţ ă ale alegoriei ă în Epistola
ă Flora, a scos în ţ ă anumite principii exegetice
gnostice care pot fi aplicate Pentateuhului.
În scrierile antieretice ale lui Irineu ş Tertulian ă
prima respingere ă a ă gnostice. Încer-
când ă ă un 'canon al ă (Irineu) sau o re-
gula fidei (TertulianL ş ardenU ă ă ai ţ
apostolice ş stabilit propriile principii hermeneutice ă
care ă ş poate fi descoperit în textele biblice.
Fiecare ş luat ca ă tradiUa ă a Bisericii uni-
versale (katholike), ă în secolul al cincilea de VincenUu
de Lerin drept 'quod ubique, quod semper, quod ah omnibus
creditum est' (cea care este ă pretutindenC mereu ş de
toti). ş ă formulare ă oarecum naiv, luând în
considerare varietatea crezurilor în perioada ă ea
ă ş în mod admirabil convingerea ă ţ orto-
ă a fost ă ă prin Duh ul ă de la întemeierea Bise-
ricii. Se considera ă acest depositum fidei este ţ în
principal în Sfintele Scripturi ale Vechiului Testament ş în
scrierile inspirate ale apostolilor.
Ş din Alexandria era, ş ă cu o ş
tenire ă folosirea alegorieC ca ă ă ş
ţ ă în cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, ca
ă ă a ă ş ă în secolul al doi-
lea de fostul filosof stoic Panten, ă ş ă a fost primul
centru ş important de studiu al ş ţ biblice. Repre-
ţ ă de frunte au fost: Clement, Origen, Atanasie,
Didim cel Orb ş Chiril. Deoarece suntem interesaU doar de o
ilustrare a principiilor de ă ale alegoriei, ne vom limita în
58 PlfTEREA CUV ÂNTULUI
acest subcapitolla o rezumare ş evaluare ă a metode-
lor de inteIpretare ale lui Clement ş Origen.
Mai ă filosof ă exeget Clement (t cea. 215) ş
axat eforturile pe concilierea ţ apostolice cu spiritul
elenist dominant în acea ă Filosofia ă ş Legea
ă ă eL ă ă ă gemene care converg
în Hristos 13. El ă ă ă în cele mai importante
ă ale sale, care includ o apologie contra ă
(Protreptikos pros ffellenas), scrieri pedagogice adresate noi-
lor ţ (Paidagogos) ş diverse ţ asupra ţ
dintre filosofia ă ş ţ ş (Stromateis). De
asemenea, a elaborat comentarii la Noul ş Vechi uI Testa-
ment numite ţ (ffypotyp6seis sau Adumbrationes), din
care ne-au fost ă doar fragmentel4.
ş Clement nu ă un sistem exegetic, el ă o
teorie a ă alegorice, ă pe axioma ă ă
rurile cele mai înalte pot fi exprimate doar sub ă de "sim-
bOluri"15. Exegetul trebuie ă caute "sensul adânc" al Scrip-
turi1- care trece dincolo de sensul literal. Actualizând anumite
elemente ale antropologiei gnostice, Clement ş pe
cei 'simpli" de cei ă ş ţ pe cei ă le este suficient
sensul literal de cei care ating comuniunea cu Hristos prin
intermediul gnozei ş lui Dumnezeu. Pentru cei de-
13. Strom. 1. 5, 3.31 (P.G. 8, 1, 717; opera lui Clemen( in r.G. 8-9); ef.
Strom. 6. 7. 82.3.
14. Ed. Dindorf. 1868 (P.G. 8. 9).
15. Stram. 5, passim. Vezi Th. Camelo( ·Clement d'Alexandrie et l'Ecriture",
Rev. Blb. 53 (I946), p. 244: ă Clement) "Dumnezeu, sau mai ă
Logosul. este singurul autor al celor ă Testamente. EI se ascunde în Vechiul
Testament ş se ă in Noul Testament. Astfel. Vechiul Testament este in
intregime un simbol al Noului Testament. ş cum Noul Testament este un sim-
bol ş o prefigurare a ă ă ţ ce va venI. Istoria ă a omului este isto-
ria ă acestei revelatii a Logosului in lume, in ă ş in suflet". Vezi,
de asemenea, ş importantul articol al lui CI. Mondesert, ·Symbolisme chez
d'A1exandrie", Rech. Se. ReI. 26 (1 936), p. 158-180, ş cartea sa Clement
d'Alexandrie. lntroductlon el! J'etude de sa pensee .... Paris, 1944. p. 142-1 59.
fUNDAMENTELE PATRlSTICE ALE HERMENElfTICII
59
ă ş ţ litera textului este un simplu mijloc al DuhuluI- ea
este un cifru prin care ă se ă pe sine. în com-
paratie cu sensul simbolic sau spiritual, ţ ă
a unui pasaj este ă ă ă cu totul ă
ă de traditia ă ă ş ă J.N.D. Kelly, "din con-
ţ ă ă ă ş ă ş de Origen, ă care ă o
ierarhie a ţ ... cele inferioare ă pe cele superioare
ş pot fi considerate ca simboluri ale celor superioare"16.
Fotie, care ş lucrarea ffypotyposeis, l-a condam-
nat pe autorul acesteia pentru ă nu se debarasase ă de
ţ ţ de mitologia ă ş Clement
era un ucenic credincios lui Hristos ş un ă ă ş
al ţ apostolice, el a ă ă ă ă în teologia sa
excesele metodei sale exegetice, ă la transformarea ei în
erezie. Folosind a1egoria, el a încercat ă separe ţ de
ă (gnosis). ş ţ este ţ ă pentru mântuire,
ea ă doar un pas preliminar, îndreptat spre ş
terea ă Cu alte cuvinte, ţ este fundamentul - dar
numai fundamentul - ş

ă gnostic
ş mântuirea printr-o "contemplare ţ ă (epop-
tike theoria)19, care ă în ţ ă a ă
rului mântuitor. O astfel de ţ nu este ă de merite,
în ă în care este ă cu ţ ă ş patris-
ă

în raport cu ă traditie, este ă ă afir-
ţ ă vederea (theoria) tainelor ş este rezer-
16. J.N.D. Kelly, Doctrines. p. 74.
17. Photius. Blbl. Cod. 109 (P.G. 103. 3, :584); citat de J. Quasten,
Patrology, voI. II. Maryland, 1964. p. 17.
18. Strom. 7,lO.864sq.
19. Strom. L 2, :527; ef. 6, 10.
20. Vezi P. Evdokimov. La connaJssance de Dieu selon la tradition orientale.
Lyon, 1967. cap. 5; pentru consultarea unei ă clasice pe tema ş
mistice, vezi J. PlatonJsme el theologie mystJque, Paris. 1944, mai ales
ă ţ II·IU (care ă teologia ă a lui Grigorle de Nyssa), ş V. Lossky,
The Mystical Theology of the Eastem Church. London, 1957, mai ales cap. 10-11 .
60 PlJfEREA CUVÂNTUWI
ă doar celor "initiati". ă ş conceptia despre
the6ria pe baza unei tipologit ş nu pe baza unei alegorii-
antiohienii au adus un corectiv important ţ gnosti-
cizante ale lui Clement ş ale altor alexandrini. Critica lor ma-
ă era, ă ă eminentului discipOl al lui Clement,
Ongen.
Origen (cca. 185-254) a fost succesorul lui Clement la
conducerea ş din Alexandria, între anii 203-231. Exco-
municat de episcopul ă Demetrius, Origen a fost obligat ă
ă ă ă Alexandria ş ă se ă În Cezareea. Acolo
a Întemeiat o ă ş ă de studii biblice pe care a condus-o
timp de ă de ani. Exeget ş teolog de talent, energie
ş ţ ă remarcabile, Origen a fost condamnat de Sinodul
de la Constantinopol din 553 din multiple motive, dar mai
ales din cauza ă ţ ă sale despre restaurarea ă
(apokatE.stasis, ă ă ă ă ă ş de ă Grigorie de
Nyssa), despre ţ sufletului uman, ca ş din pricina
metodei sale de interpretare ă
Origen ş prezentat principiile exegetice În a patra carte
a tratatului ă dogmatic, De principiis (Peri arch6n). Pe
Îndoielnica ă a textului din Pilde 22,20 sq., el ă ă
ă trei niveluri diferite de semnificatie În ă ni-
velul trupesc sau somatic, nivelul psihic ş cel spiritual sau
pnevmatic
21
. Aceste trei niveluri corespund celor trei aspecte
2 t. ă care credem noi ă e drumul cel drept care ă ne ajute la
ş S.cripturilor ş la Î':.ltelegerea sensuJui ei. drum pe care-) deducem
din ş CUVintele ,SCriptUrii. In Pildele lui Solomon ă ă Îndru-
In ă cu ă Sfintelor Scripturi: Ş tu ţ le scrie întreit, in sfat ş
In gand Ş In ş ţ ă ş pe ă ţ inimii tale, ca ă auzi ş ă ă in
cu.vinte ă celor ce te ă (Pilde 22. 20 sq.); În Quasten II, p. 60
(din A.N. f. ) (Pentru texte paraJele ş ş ş in traducere. vezi G. W.
Butterworth ed .• Oris..en. On First Principles, N.Y .• J966. p. 275. unde se ă
?e prl'!cJp: 4. 2 , In loc de :intreit". textul original al Pildelor ş despre
de treizeCI de on • corespunzand celor treizeci de capitol e ale ă ţ ă lui
scriere ă ă autorului acest ei ă din textul
VechiulUI Testament; vezi comentariile. ad loc.
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENElJflCll
61
ale naturii umane, care se ă În antropologia platoni-
ă trupul ă sensului istoric sau literal), sufletul
sau psyche (sensul moral, scos În ţ ă de tipologie) ş
spiritul (sensul alegoric). ş spune Origen, de trei ori
trebuie ă scrii În suflet ă Sfintei Scripturi: În primul
rând ş omul cel mai simplu trebuie ă fie zidit prin "trupul ',
ş ă al Scripturii, - ă ş numim noi ţ cel
mai apropiat; În al doilea rând, cel care e cu ceva mai Înain-
tat ă fie ş el oarecum educat prin "sufletul" ă iar În al
treilea rând, ş cel ă ă ş ă se asemene cu cei despre
care ş Apostolul: ţ o ă celor
ă ş ţ dar nu ţ acestei lumi; nici a ă
torilor acestui veac, care sunt pieritori, ci ă ţ
lepciunea lui Dumnezeu În ă pe cea ă pe care
Dumnezeu mai înainte de veci a ă spre ă noas-
ă ă "legea ă despre care ş ă "are um-
bra bunurilor viitoare". ă ş cum omul e format din trup,
din suflet ş din duh, tot ş ă ş cu Scriptura, pe care, În
purtarea Sa de ă ne-a dat-o Dumnezeu pentru ă
oamenilor"22.
ş ă pe Clement, Origen ă faptul ă
ţ oamenii au capacitatea ă ă de la ·trup", prin 'suflet'
ă "spirit", prin dobândirea ş ş Doar
' omul ă ă ş se poate bucura de vederea ă ă
viitoare, de ' lucrurile bune care vor veni", În timp ce 'omul
simplu" trebuie ă se ţ ă cu o ă edificare "tru-
ă Astfel de termeni compromit serios doctrina ă
asupra mântuirii ş au fost pe drept ş de ţ ş
ă ă
În ă regulile hermeneutice ale lui Origen disting
trei metode de interpretare a sensului Scripturii: ă tipa-
22. Quasten 11. ibid. Trad. rom. în Origen. Scrieri alese. Partea a treia, col.
P.S.B .• voI. 8 . Ed. Institutului Biblic ş de Mi siune al B.O.R,. ş 1982.
p. 274-275 .
62 PUTEREA CW MiTULUI
ă ş ă Prima ă ă sensul evident al
textului ă ă a se folosi de simbolUJi sau metafore. Metoda
ă ş o relatie Între ă persoane sau eveni-
mente, dintre care primul element al relatiei îl ă
profetic pe cel de-al doilea. MetOda ă ă sen-
sul cel mai Înalt al pasaj ului biblic, ă relevanta sau aplica-
bilitatea lui În viata de zi cu zi a credinciosului. Profesorul
Kelly ne ă un exemplu tipic pentru ă interpretare pe
trei niveluri ă la un verset: '"Iar Tu, Doamne, sprijini-
torul meu ş slava mea ş Cel ce ţ capul meu" (Ps. 3,3).
Origen ă versetului ă interpretare: "David este cel
care ş În primul ă dar în al doilea ă ş
Iisus Hristos, Care ş În ă Sa, ă Dumnezeu ÎI va
ă în al treilea ă ş fiecare suflet drept
care, unindu-se cu Hristos, ş ă ş slava În Dumnezeu» '23.
Simtindu-se incomodat de sensul literal al unor pasaje din
Vechiul Testament, Origen, ca ş Philo Înaintea lui. a folosit ale-
goria pentru a interpreta afirmatii ce ă a nu fi demne de
Dumnezeu, pentru a le descoperi semnificatia lor mai ă
ă ă a unui sens mai Înalt este ă ă
a lui Origen În opera sa exegeti ă Pentru el, fiecare ţ
fiecare ă al Scripturii are o semnificatie ă
23. Kelly, Doctrlne.s" p. 73. in lucrarea sa. L'oeuvre exegettque de Theodore
de Mopsueste (Rame. 19 13. pp . .38-41), L. Pirat ă principiile hermeneutice
origeniene astfel: "a) intelege totul in sens literal ş nu interpreta alegoric porun-
cile. legile sau preceptele mOrale; dar. ă alegoric toate legile cere-
moniaJe; b) la ca referiri la ă ş ceresc al celor Binecuvântati informatiile pri-
vitoare la Ierusalim. Babilon. Tir ş alte locuri , ă profetii au vorbit adesea de
Ierusalimul ă gândindu-se la Ierusalimul ceresc; e) ă În sens ale-
goric ş mistic tot ceea ce, luat În sens literal. pare imposibil, fals, contradicto-
riu, absurd, Inutil sau nedemn de Dumnezeu". Vezi ş H. Kihn, "Ueber the6rla und
allegorla nach den verlorenen hermeneutIschen Schriften der AntiocheneJ"',
Tiiblngen Quartalschrift 1880, p. 531 sq.
24. In Numer. horn. 26,3 (P.G. 12,744); In Jerem. horn. 12, 1 (P.G. 1.3.
377); De prlnclp. 4. 9 (r.G. ] I. .361).
25. De princlp. 4. 3, 5. ' În ceea ce ne ş sunt em ş atunci când
e vorba de intreaga ă ă ş ă În ea ă În orice pasaj un
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE tlERMENEUTICII
63
ă cum a remarcat pe ă dreptate, cardinalul Da-
nielou, Origen nu a negat În general istoria, ci adesea el a
neglijat-o ş a pus-o pe un plan secund
26
. ă ă
era ă metodei alegorice. 'A1exandrinii, spune Vaccari,
numesc alegorie orice ă a unei expresii sau a unui
discurs de la un obiect (real sau nu) la altul prin intermediul
unei similitudini reale sau ideale Între ele·
27
. ă adesea,
relatia ă sau ă între ă obiecte a ă ca unul din-
tre acestea ă fie ş sau umbrit de ă Drept con-
secinta tipologia ă a fost ă ş semnificatia unui
pasaj biblic a fost ă sub forma unui simbol sau a
unei metafore, adesea golite de vreun fundament istoric.
Bolotov spunea ă a1exandrinii s-au aflat în pericolul de a
inventa o ă ă ă proprie
28
. Mai precis, pericolul real
ţ duhovnicesc, dar unu] literal nu avem În orice pasaj' (trad. rom. cit., p.
286); Butterworth, Orlgen, p. 297. Alti alexandrini au ă sens ascuns" in
Scripturi: Dionisie, Despre promisiuni (Eusebiu, Eccl. HIst. 7, 25, 4 sq.); Didim
cel Orb, De Spiritu Sanda 57 (P.G. 39, 1081), care ş sensul literal de
cel "pnevmatic". Dldlm este mai circumspect decât altii in folosirea alegoriei in
interpretarea Noului Testament, preferând în acest caz sensul literal. Chiril a
folosit cel mai liber alegoria pentru a descoperi sensuJ spiritual al Scripturii. Vezi:
De ador. In sp. L 1 (P.G. 68. 1.37); Glar. praef. (r.G. 69. 9): 'Ne ă deasupra
sensului istoric, ă de la imagine ş ă la realitatea ă ş Vezi G.
Bardy, Supp. Dict. Blb. 4, 579, care ă ă Chiri l prefera uneori tipo-
ă Dintre Capadocieni. Grigorie de Nyssa a folosit ambel e metode. In De
horn. oplf. ş Explic. apoi. in Hex., el ă un sens pur literal. in timp ce la
începutul comentariului ă la Cântarea ă ă limitele sensului
literal pentru zidirea ă (Bardy, col. 578). Într-un cunoscut fragment din De
Vita Mosis (vezi J. Dani elou, "Sources Chr: I bis, Paris, 1955, p. 81 sq.), Grigorie
ş de urcarea lui J'ofoi se in nOM intunericului dumnezeiesc. EI ă ă ş
fundamenteze doctrina ă pe un pasaj biblic care permite o astfel de
interpretare doar prin alegorizare. Nu experienta lui Moise sau semnifi catia ei
pentru poporul l ui Israel este ţ ă ci, mai ă experienta ă a
ş care ă ă ă ă in "intuneri cul luminos' al ă spiri tuale.
26. J. Danielou. Origene, Paris. 1948. p. 180 sq.
27. Citat de P. Temant. "La the6rla d' Antioche dans le cadre des sens de
l 'Ecriture", Biblica 34 (1953). p. 1.39 (trei articole în ş volum).
28. Citat de G. F1orovsky. The Eastem rathers of the Fourth CentUlY, Paris.
1931. voI. 1; cap. despre SfântuJ [oan ă de Aur ca exeget. p. 217-223 (in ă
64
PlJfEREA CUVÂNTUWI
în care te poate arunca ă ă ă este, în
ă în care a transgresat limitel e istorice al e tipologiei. de
a transforma iconomia ă din IieiIsgeschichte (istorie a
ă în mitologie.
:3. Ş ă din Antiohia
În secolul al treilea ă ă a fost ă
de ă tendinte majore pe care, mai ă Biserica le-a
definit ca fiind eretice: dochetismul ş adopUonismul. Prima
caracteriza ă ă ă iar a doua, sub forma mo-
narhianismului modalist era ă în Antiohia. În ă
toarele paragrafe vom sugera o explicaUe pentru ă strân-
ă dintre hristologie ş metoda ă specificâ fiecâreia
dintre cele ă ş Vom observa ă doctrina asupra per-
soanei lui Iisus Hristos, ă iniUal pentru a combate
diverse forme ale ă ă eretice, a jucat un rol decisiv
atât în dezvoltarea hermeneuticii al exandrine, cât ş a celei
antiohiene.
Sub influenta dualism ului mistic al platonici enilor, gnosti-
cismul ş a exercitat o ă ă ş predomi-
nant ă asupra Bisericii primare. ş hristolo-
gie ă a fost ă în întreaga Asi e ă ş în
Antiohia, unde a fost ă ă cu o vigoare ă
de ă Sf. Ignatie. Termenul "dochetism" ă "aparen-
ă (etim.: dokein, a ă Potrivit ă ă dochetiste, tru-
pul omenesc al Mântuitorului fusese aparent. Ei negau ă
"Iisus Hristos a venit în trup" (1 Ioan. 4,2)29. Afirmând di vinita-
tea Cuvântului. ei l-au negat omeni tatea. În ă credin-
tei apostolice, Sf. Ignatie a atacat dochetismul. dovedind ă
29. Nu este del oc sigur ă ş d in 1 Ioan sunt ş al te pasaj e
ă ă cel care ÎI ă ă pe Hristos· (=lisus) ca Fi u al lui Dumnezeu
sunt de f apt Iudei sectari . ş formularea din versdul 4 . 2. ă În sine.
ă evident o ă ă
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENElJflCIl
65
Hristos a fost în realitate atât om, cât ş Dumnezeu. Ca om,
suferinta Sa a fost ă ă Învierea Sa, Fiul S-a unit spi-
ritual cu ă (pnevrnatik6s hen6menos); ş ş EI a ă
en sarki, în trup31. Prin ă ă antinomi e, Sf. Ignatie
a pus bazel e credintei de la Ni ceea: Iisus Hristos e Dumnezeu
ă

ş om ă înviat în cele ă firi al e Sale,
cea ă ş cea ă ă
Cu puUne exceptii , teologii ş din Al exandria ş An-
tiohia nu au ş ă ă acest fin echilibru hristologic.
Drept urmare, influente dochetiste ş adopUoniste au conti-
nuat ă fi e resimUte în perioada ă În Al exandria,
centrul principal al specul aUei gnosti ce misti ce, Biserica a
optat mai curând pentru asimilarea decât pentru r espingerea
acestor influente ş a altor el emente de gândire ă Cle-
ment de exemplu, ă o ă de dochetism gnostic
când ă ă Hristos a ă în adâncul sufl etului ă
(apathes ten psychen)33. Mântuitorul a fost ă omul-
Dumnezeu
34
, dar ca atare EI era în totalitate ă EI
bea ş mânca numai pentru Ş ascunde dumnezeirea de
ochii ş Origen s-a ferit de ă în dochetism cu
mai mult succes decât magistrul ă ş ă de ma-
joritatea al exandrinilor, el a sublini at dumnezeirea lui Hristos
ş ţ Sa cu ă (homoousios), ca al doil ea ipostas
divin
35
. ă caracterizare ă ă în ciuda ten-
dintei sale ă subordinaUonism
36
, când ş pe Fiul atât
theanthr6pos, cât ş deuteros Theos
36a
.30. TraI. J O; Smyr. 2. 12; Polycarp 3 ; Efes. 7 .
3 1. Smyr. 3.
32. Folyc. 8. 3; Rom. 3. 3; 6 . .3; 18. 2 .
.33 . 5trom. 6. 9; ef. Ped. 1. 2 (P.G. 8 . 1. 252) .
.34. Ped. 3. 1.
35. C. Cels.8, 12 (ef. 8. 15); Deprindp. 1.2. 12.
36. De pr incip. 1. 2. 1.3; 4. 35; C. Cel s. 5 . 39; In Joh. 6 . 23; 1.3.25 etc.
36 a. In Ezek. horn. 3 . .3; C. Cels. 5. 3 9; In Joh. 6 . 202.
S _ PlITf".RF.A n TV4NTHIJ/I
66
PlJfEREA CUVÂNTULUI
Studiul istoriei religiilor a demonstrat cu claritate ţ
diverselor forme de gnosticism în Biserica ă Dintre
formele multiple de hristologie ă ă ţ ă lui Ce-
rint a contribuit foarte probabil, la ţ tipic ă
de a accentua umanitatea lui Hristos ş de a distinge net între
Iisus ş Cuvântul dumnezeiesc, între homo assumptus ş ver-
bum assumens (Teodor). ă Sf. Irineu
38
, Cerint afirma ă
Hristos ă ă luL o ţ din Dumnezeire) s-a po-
gorât asupra omului Iisus la botezul ă în Iordan ş s-a ă ţ
de la el înainte de ă ă separare ă între
"Iisus cel istoric" ş "Hristosul ţ ă ţ ă de
ă ţ m undane, ca ş de ţ ă ş moarte.
ă ţ ă a ă soteriologiei biblice a con-
tribuit la ş unei ţ patristice, rezumate în formu-
larea: "Ceea ce nu este asumat nu poate fi rriântuit". Istoricii
îl ă pe Cerint în Efes, dar ţ sa s-a ă ţ ă
de-a lungul întregii Asii Mici la începutul secolului al doilea.
ă ţ ă hristologice din Alexandria ş Antiohia, dife-
rite ş incompatibile între ele, aveau ca ţ comun explicarea
persoanei lui Iisus Hristos ş a sensului soteriologic al ţ ş
ă Sale. În ă în care ei au ă atât omenitatea,
cât ş dumnezeirea lui Hristos, într-o ă ă nedes-
ă ţ ă teologii ambelor ş au fost ţ ca ă
ş ai Bisericii. ţ lor, ă au fost inevitabil,
ţ de mediul cultural ş filosofic in care au ă ş au
activat. Prin urmare, alexandrinii subliniau divinitatea Cuvân-
tului intrupat ş unirea dintre cele ă naturi (cu ţ de
monofizitismL ă vreme antiohienii deosebeau clar natura
37. Vezi mai ales W. Bauer, Rechtglâubigkeit und Ketzerei Jm âJtesten
C-hristentum, Tiibingen, 1934 (l963); R. Bultmann, Das Urchristentum im
men der antiken Relfgionen. Zurich. 1949. Pentru o evaluare ă a anumitor
tendinte ale acestei ş vezi C. Colpe. Die ReligionsgeschichtJiche Schule.
Gottingen. J 961.
38. Adv. Haer. 1. 26. 1; 3. II. 1.
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENElJflCII
67
ă de cea ă manifestând ţ de a concepe pe
Iisus ca pe omul în care S-a ă ă ş Cuvântul lui Dumnezeu39.
Este deosebit de greu ă apreciezi ţ dintre herme-
ă ş teOlogie în termeni de ă ş efect. Am observat
în cazul lui Clement ş Origen, cum primul l-a ţ pe al
doilea. Cu toate acestea, este incontestabil ă ţ
filosofice ş teologice ţ ă metoda ă a
interpretului care ă ă ă chiar Scripturile care dau
norma (kan6n, regula) teologi ei sale. Aceasta- este dilema
ă de "cercul hermeneutic". ă teologia ă a
fost în oarecare ă ă ă de dochetism, aceasta se
ş atitudinii sale pozitive ţ ă de filosofia ă ş
ă a mediului ă cultural. ş lucru este ă
mutatis mutandis, în Antiohia. Acolo unde gândirea aristote-
ă ă ş teren, teologia ş ă era ă printr-un
ţ empiric care refuza ă sacrifice istoricitatea în
favoarea ţ spirituale. Prin urmare, antiohienii în-
vederau calitatea ă a evenimentelor biblice ş natura
ă a lui Hristos. Aceste ă ţ hristologice dis-
tincte au avut o ţ ă ă asupra celor ă me-
tode exegetice, alegoria ş tipologia.
Ş ă din Antiohia s-a ă în primul rând ca
o ţ la excesul de alegorizare practicat de Origen40. Înte-
39. S. Cave. The Doctrine of th e Person of Christ. London. ] 925. p. 105:
"Fiecare punct de vedere ş are avantajul ş dezavantajul ă AJexandrinii au
ă unitatea persoanei lui Hristos ş au prezentat credintei ş pe
Dumnezeu ă om În EI. dar ei au tins ă ignore umanitatea ă a lui Hristos.
Conceptia ă a ă umanitatea ă ă a lui Hristos. ş putea, ast-
fel. vorbi despre durerile Lui ş de o ă dezvoltare a Sa. ă ei au avut tendinta,
de a distruge unitatea ă a persoanei sau de a o ă coborând-o într-o con-
ceptie ă asupra lui Hristos, ă în EI nu pe omul-Dumnezeu, ci pe un
Om inspirat de Dumnezeu". R.V. Sellers. The CoundJ of Chalcedon. Londra,
1961. p. 158 sq .. ă punctele de vedere diferite ale celor ă ş în
vreme ce alexandrinii presupuneau o conceptie ă asupra lui Dumnezeu,
antiohienii plecau de la unitatea Sa ă in trei ipostasuri.
40. Remarca lui Pirat este ă de a fi ă "Nimic nu e mai pericu-
los pentru rectitudinea unei ş ă intelectuale decât o astfel de origine"; L'oeu-
vre exegetique. p. 38 sq.
68
PUTEREA CUVÂNTULUI
ă în jurul anului 260 de Lucian (t 312), ă ş ă
a fost mult mai ţ ă decât rivala sa ă
ţ teologice ă de diferite ca Teodor de Mopsuestia ş Sf.
Ioan ă de Aur au putut face parte din ş ş ă nu-
mai ă metodei lor exegetice similare, ş nu ă
unei teologii comune. Cu toate ă au fost mult timp prieteni
ţ ş doi mari teologi ă antipozii gândirii
antiohiene, Teodor fiind cel radical ş ţ iar Sf. Ioan
ă de Aur fiind cel conservator ş mistic.
Lucian, magistrul lui Arie, s-a aflat sub ţ ereticu-
lui Pavel din Samosata. Un adversar învederat al teologiei a1e-
xandrine a Logosului, Pavel a fost hirotonit episcop al Antio-
hiei în jurul anului 260. În 268 el a fost condamnat ş depus
ă doctrinei sale modalist-monarhianiste care, implicit,
ă erezia ţ ă Pavel nega ipostasul (hypostasis)
Fiului ş pe cel al Duhului. Prin urmare, el refuza ă accepte
dumnezeirea lui Iisus, afirmând ă EI a fost doar o ţ ă
ă ă ă Dumnezeu i S-a comunicat printr-o unire
pur ă ă hlistologie ţ ă care îl îm-
ă ţ pe Iisus Iiristos în ă ă ţ lipsite de o ă
ă a ă drumul pentru dualismul hristologic al lui
Teodor ş Nestorie
41
. Astfel. de Ia începutul ă ş din
Antiohia a fost ă de ţ ţ ă ă
într-un ţ empiric de sorginte ă ă
ţ ă ă cu toate ă este ă în multe pri-
ţ i-a împiedicat pe antiohieni ă pericliteze umanitatea
lui Iilistos. în continuare vom analiza impactul acestor pre-
mise filosofice ş teologice asupra hermeneuticii antiohiene.
Teoreticianul cel mai important al ş din Antiohia a
fost, ă ă ă Diodor, episcop de Tars din 378 ă Ia
moartea sa, în 392. El ş început ţ ă în An-
41. Vezi F. Cayre. Precis de patrologie et d'histoire de la theologie L Paris,
1931. p. 166-169; Quasten II. p. 142 sq. Quasten îl ş pe Lucian ă
arianismului",
FUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENEUTICII
69
tiohia ş apoi a plecat Ia Atena pentru ş ă ş studiile
clasice. Ca student al lui Eusebiu de Emessa, care era el
ş un discipol al lui Lucian, Diodor a fost ţ de
ă ţ ă ţ ş ţ care s-au cris-
talizat în doctrinele lui Arie ş Nestorie.
în ţ controversei iscate în jurul ţ adop-
ţ ale lui Pavel de Samosata, Eusebiu ş despre
un anume presbiter Malchion, care era cinstit în AntiOhia pen-
tru ă ţ ţ sale în Iiristos
42
. Malchion, spune Euse-
biu, l-a obligat pe Pavel ă ş clarifice opiniile la sinodul din
Antiohia, din 268. ă întreprindere a scos la ă felul
ş amplitudinea ţ eretice ale lui Pavel ş i-a ă
condamnarea. U1telior, Malchion ş a fost atacat de Dia-
dor într-un tratat polemic care nu s-a mai ă Putem pre-
supune, ă ă Diodor apâra o hristologie ă simi-
ă cu cea a lui Pavel. în multe ocazii Fotie se ă la o
ă a lui Diodor, ă Despre Duhul Sfânt, care demon-
ă ă autorul "fusese deja atins de boala ereziei nesto-
riene·
43
.
în a ş ă a secolului IV, Apolinarie, devenit ulte-
lior episcop de Laodiceea, a încercat ă ă arianismul
cu o hristologie care scotea în ţ ă dumnezeirea lui
Iilistos în detrimentul ă ţ Sale. Diodor i-a atacat teolia
în ă opere dogmatice: Contra ş (sinu-
ş ş Despre Întrupare. Prima
44
a fost ă împotrtva
anumitor discipoli ai lui Apolinarie, care ă ă doctrina
ţ ă ţ (synousi6sis) între trupul ş dumnezeirea
lui Iilistos, prefigurând prin aceasta monofizitismul
45
. Din
cauza acestei apârâri ardente a ă ţ lui Iiristos, Diodor
ş a fost atacat în 438 de ă Sfântul ChiliI al Alexan-
42. Eusebius, &cI. Hist. 7. 29.
43. Photius, Blb. Cod. 102; Quasten III. p. 400.
44. r.G. 3.3. 1550-1560.
45. Cayre. Patrologie, p. 440; J. Meyendorff. Byzantine Theology, N.Y ..
1974, p. 32-41.
70 PlJfEREA CUV ÂNTULUI
driei. In lucrarea sa Contra Diodorum et Theodorum, Chiril l-a
acuzat pe Diodor de a fi responsabil pentru erezia ă
ă ă ă a fost ă ă în 499, de un si nod
ţ la Constantinopol. care l-a condamnat pe episcopul din
Tars, determinând astfel distrugerea unei ă ţ din scrierile
sale despre ă ş ă
Judecata a fost ă ă deoarece Diodor
ă cu ă vigoare ş convingere ă ţ ă ţ ă
privitoare la dumnezeirea lui Hristos
46
în fata lui lulian Apos-
tatul. ţ privitoare la ă atitudine a lui Dio-
dor s-a datorat în primul ă impreciziei limbajului teologic
din perioada ă Din timpul Sf. 19natie, ă nu
chiar dinainte, apelativele mesianice ' Fiul Omului ' ş 'Fiul lui
Dumnezeu' ş ă ţ ă ş ă
ă lor de ţ ş ţ ş de iudaismul ă
ziu, în general. Pentru Sf. Ignatie aceste ă apelative expri-
mau originea ă a lui Hristos: ă din Maria, descen-
ă din casa lui David, ş de la Duhul ă prin puterea lui
Dumnezeu
47
. În timp ce ă ă ă apolinarismul. Dio-
dor a avut ş ă sublinieze prea mult ţ intre
aceste ă apelative, ă ă Fiul lui Dumnezeu Ira
asumat pe Fiul lui David (Fiul Omului) ş ă Pruncul ă
din Maria nu era Dumnezeu ă fire
48
. Astfel. nu e de mi-
rare ă Diodor a fost acuzat mai ales de alexandrini ă a pus
bazele hristologiei dualiste a lui Nestorie.
Ar trebui ă ţ seama de faptul ă termenii hristologici
ai lui Diodor ă ţ intr-<> ă ă
Dependent fiind de adversarul ă el s-a ţ obligat ă
ă în ţ ă când omenitatea lui Hristos, ă dum-
46. Teodoret, Hist. eecl. 4. 22.
47. Smyr. 1. 1; Efes. 7, 2 ; ]8, 2 .
48. Vezi L. Maries, "Le commentaire de Oi odore de Tarse sur les Psaumes",
Rec. Or. Chr. 4 (24) (1 9 24). p. 148 sq.; R. Seeberg. History of Doctrines 1, tr.
eog!. . Nichigan, 19 61. p. 247-249; A Gri ll meier. Christ in Christian TraditÎon.
N.Y., 1965, p. 260-270.
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENEUTICII
71
nezeirea Sa. Desprinse din întreaga sa ă multe dintre
formulele sale hristologice par unilaterale. ă ă ă atât
Teodor, cât ş Nestorie s-au bazat pe ă ţ ă lui pentru a
face o ţ mai ă între cele ă naturi ale lui
Hristos. Cu toate acestea, trebuie ă ne amintim ă Diodor a
fost recunoscut de ă Teodosi e I ca un ă
vajnic al ţ ortodoxe
49
.
Originea metodelor exegetice practicate de ş din
Antiohia, ca ş originea hristologiei sale, se ă în secolul al
treilea. Lucian ş fusese un specialist în ă ă
ş limbii ebraice i-a dat posibilitatea ă finalizeze o
revizie a Septuagintei, care, potrivit Fer. leronim, era in uz in
majoritatea Bisericilor ă ă

De la inceputurile sale,
ă ş ă a acordat prioritate ă istorice, grama-
ticale ş filologice, cu scopul de a explica ţ literal al
Scripturii. Eustatie, episcop de Antiohia din 324 ă in 330, a
utilizat aceste mijloace exegetice în scri erile sale polemice con-
tra arianismului ş a folosirii origeniene a alegoriei
5 1
. Cu toate
ă a reprezentat un fel de punte intre Lucian ş Diodor, Eustatie
pare a fi evitat tendinta lor spre un dualism hristologic.
ş cu mult inainte de Diodor, exegeza ă era
ă de un interes deosebit pentru o interpretare ri-
guros ş ţ ă a textului. ă cum am mai afirmat baza sa
ă a fost în principal ă La Atena, in perioada
studiilor sale, Diodor a avut contact cu gândirea lui Aristotel.
ş cum era aceasta ă de succesorii lui Porfiriu
(234-305L el ş un discipol al lui Plotin. Cu un succes in-
doielnic, Porfiriu incercase ă realizeze o ă între filoso-
fia ă ş cea ă ă pe al egorie. Poate
49. În edidul imperial al Sinodului de la Constantinopol. din 381 (Cod.
Theoo. 16, 1, 3 ).
50. l eronim. Praef. in Paral.; Adv. Ruf. 2. 27; ef. Quasten II. p. 14 2 . Un con-
temporan al lui Lucian ş ă cu acesta, preotul Dorotei. era de
asemenea specializat În ş ă Si În ă (Euseb., & cl. Hist. 7, 32).
5 1. Cayre, PatroJogie, 31 8 sq.; Quasten III. p. 302 sq.
72 PlJfEREA CUV ÂNTULUI
ca o ţ la ă ţ ă ă Diodor a
început ă ş ă principiile hermeneutice, ă ca
ţ empirismul ţ ş istoric al lui Aristotel.
Înjurul anului 360, Diodor a întemeiat în Antiohi a un cen-
tru monastic (asketerion), dedicat practicii ascetice ş t eolo-
giei. Cei mai ţ discipoli ai ă Teodor ş Sf. Ioan
ă de Aur, dau o ă ă despre înalta calitate
a ţ sale ascetice ş moral e. Opera ă a lui Diodor
cuprinde comentarii asupra întregului Vechi Testament asu-
pra Evangheliilor ş asupra multor Epistole. Majoritatea aces-
tor scrieri ne-au parvenit sub ă de fragmente sau pasaje
cu multe ă (de exemplu, In Psalm.).
Într-un studiu important despre metodel e exegetice ale
l ui Diodor, E. Schweizer ă ă ă ă carac-
teristice ale oper ei sale.
52
Cu toate ă Diodor a scos în evi -
ţ ă cu o ă ă ţ ă
a anumitor cuvinte-cheie, el nu ş ebraica. ţ da-
ă ţ sale clasice, ţ ă ţ lui Lu-
cian, el ş elaborat exegeza astfel ă ă ă ilumina
contextul istori c ş literar al pasajelor puse în ţ

EI a
investigat etimologia, structura frazei, gramatica textului, în-
ă ă ă structura lui ă Interesul ă pentru
' critica ă era dublat de interesul pentru situarea isto-
ă a autorului ş a cititorilor acestuia. În ţ sa. sco-
pul principal al exegezei este de a clarifica ţ autorului
biblic, ă o ă de interpretare pur ş ţ ă ce
fusese deja ă în studiul literaturii lai ce.
52. e. 5chweizer, -Oiodor van Tarsus als Exeget". ZNW 40 (1941), p.
Autorul ă În acest articol În mod eronat the6rla cu tipologia; v. ş R.
Greer. Theodore.
53. Schweizer ă de ex.: "in R. (Corn. Ia Romani) Diodor este foarte
atent la ă ă ă În logica gândirii sale. Sf. Apostol Pavel emite o ă
ă ceea ce spusese, ă explicatia cu mai mare precizie sau o ă
ă afirmati a. se ă de ă se ă ă un anumit
tel sau scoate in ţ ă o ă .. :. p. 54.
fUNDAMENTElE PATRISTICE AlE HERMENElJflCII
73
Valoarea studiului profesorului Schweizer est e ă
de relativa sa ă privi toare l a ţ cea mai impor-
ă pe care a adus-D Diodor hermeneuticii: principiul ă
the6ri a. ţ ă a fost ă în convingerea ă
Vechiul Testament ă în ţ ă ă pentru ve-
nirea lui Iisus Iiristos. Prin urmare. istoria ă a poporu-
lui evreu trebuie ă în lumina Evangheli ei. Diodor a accep-
tat ă ă ţ în ş ă ă încât l-a
numit pe Avraam ă Bisericii' 54. Provocarea ă
exegetului ş este. prin urmare, de a dezvolta o herme-
ă ce poate lua în considerare deplin ţ dintre ă
ă ţ ă ş împlinire. care ş cele ă Testamente.
Diodor a elaborat ţ l a ă ă î ntr-un
tratat. pierdut acum, despre ţ dintre the6ria ş ale-
gorie' (tis diaphora the6rias kai allegorias, în care diaphora
însemna probabil ţ ă Alte ă ce s-au ă
trat. cum ar fi prologul la Psalmul 1 18. ne ă destule infor-
ţ pentru a ţ liniil e principale ale ţ sale
asupra the6ri ei ca ă de interpretare.
Pentru Clement ş ţ alexandrini. cuvântul the6ria deno-
ta sensul spiritual al unui pasaj scripturistic. ş cum era el
descoperit prin alegorie. ă cum a ă ă de Lu-
bac. în terminologia ă the6ria era ă în mod
virtual . cu ailegoria
55
. Origen considera ă fiecare pasaj . chiar
fiecare cuvânt al Scripturii. are un sens spi ritual al ă chiar
ş acolo unde sensul literal poate fi ţ ca nedemn de
Dumnezeu ş ţ Sa
56
. Ţ exegezei. continua el. este
de a descifra limbajul simbolic al Bibliei pentru a discerne
54. Corn. la Odateuh 26,16; În J. Deconinck. Essa; sur la chaine de
rOctateuch, Paris, 19 12.
55. H. de Lubac. îypologîe el allegorisme", Rech. Se. ReI. :54(1947). p.
202; Histoire et Esprit: rinteJIigence de J'Ecrit ure d'apres Origene. Paris. 1950,
p. 123.
56. De ex. De prindp. 4, 12,20: ef. In Joh. 10. 18. 189. Clement ă ă
fiecare ă ş ă ale Scripturii sunt revelale. Protr. 9.87.
74 PlITEREA CUV ÂNTULUI
ţ sa ă Practic, aceasta insemna ă exege-
tul ă ţ unui text in ş cuvintele lui. ă in
simbolurile biblice, ş nu in evenimentele istoIice. În ciuda
ţ sale pentru alegoIie, OIigen respecta istoIia ca
fiind ă ă ţ ş al ă iconomiei divine. Pentru
ş mai radicali. evenimentul istoIic avea ţ
numai in ă in care el reprezenta simbolic o ţ ă
ă sau ă pentru ţ credinciosului. O astfel de
ţ distruge tipologia, de vreme ce continuitatea isto-
ă intre cei doi poli ai analogiei este ruptâ. Astfel. crucea ă
tuitorului , ă interpretarea ă a lui Origen, devine
antitipul ritual ului arderii de tol. prescIis de legea ă in
timp ce ţ sa ă ă ă ă in "jertfa
pe care fiecare ş ă pe Hristos, trebuie ă o
ă in ă inimii sale"57. Elementul principal nu este
faptul obiectiv al RâstigniIii cu ţ sale cosmice ş
eshatologice, ci ţ ă ş ă de ă
ş a acestui eveniment. Exegeza, ca atare, devine mai
ă ă textul ş Obiectivitatea ă este
ă cu un subiectivism care ă dimensiunea tempo-
ă a eshatologiei ş ă iconomia ă într-o
ă ă ă în termenii idealismului platonic.
O ţ ă ă ă contra acestui relativ ţ ţ ă de
ţ ă a ScIipturii a fost ţ teologilor
antiohieni din timpul lui Lucian. CIitica lor a exagerat adesea
gradul în care alexandrinii au folosit abuziv alegoIia ă
ţ este ă mai ales în cazul lui Origen). ă ei
au recunoscut pericolul inerent acestei metode ş s-au ă
duit din ă ă ă ţ ă intre alegorie ş
tipologie. Ca ş tipologia, alegoria se ă pe doi poli. tipul
ş antitipul. Dar faptul ă alegoria ă ţ ade-
ă ă ă în cadrul ţ interioare a credinciosului, ş
57. Horn. in Lev. 1.4f (P,G. 12,2.409 sq.) ; Kelly. Doctrines, p. 7:5.
FUNDAMENTELE PATRISTICE ALE tlERMENEUTICII
75
nu în evenimentul istoric ş ne ă ă o pIivim nu nu-
mai ca pe o extensiune sau o dezvoltare ă a tipologiei. ci
ca pe o ă total ă de interpretare
58
.
Diodor ş discipolul ă Teodor, au pl ecat de la o pre-
ă ă ă celei oIigeniene: nu oricare pasaj
din ă are o ţ ă dar fiecare ţ
are o ţ ă ş ă proprie
59
. ă Diodor,
sarcina exegetului este de a distinge în cadrul evenimentului
istoric ă sensul literal, ă ş pe cel spiritual. Sensul literal
se ă la ţ evenimentului ş cum este ţ
ş exprimat de autorul biblic. EI include o dimensiune "spiri-
ă in ă în care autorul ş a recunoscut eveni-
mentul ca fiind o prefigurare a unei ă ţ eshatologice. Un
exemplu este psalmistul sau profetul care ş despre
evenimente sau persoane contemporane lui. anticipând în mod
ş cu ajutorul harului ţ divine, împlinirea
acestor tipuri istorice în veacul mesianic (de ex. Is. 9, 2-7; II.
1-9). Astfel , ă lui Israel ş personajul colectiv al Slu-
jitorului sunt ă ca imagini mesianice.
Trebuie ă ţ ă ă în studiile recente care se ocu-
ă cu hermeneutica ă s-a pus un accent exagerat pe
acest element de anticipare ş ă din partea autorului
biblic
60
. ă autorul a fost sau nu ş de ţ tipo-
58. Cu toate acestea, nu putem accepta opinia lui J. Danielou, care con-
ă alegoria ca fiind esentialmente ă Vorbind despre alJegoria ş
the6rja, el ă ş una ş ă sunt in ş ă ă tipologice. Ele nu se
opun, cum am crede, ca literalul ş alegoricul. in exegeza ă ă
ş ă antiohienii pun accentul mai ales pe aspectul sacramental al
traditiei catehetice. alexandrinii. pe aspectul mistic al traditiei. ambele aspecte
fiind in ş ă ă ţ (citat de P. Temant. 1.a theoria', p. 141 ).
Opozitia ă nu este intre "literal" ş "alegoric", ci Între tipologie ş aJegorie, ca
ă metode diferite, care ă fiecare sensul spiritual.
59. Vezi H.Kihn, Theodor von Mopsuestia und JuniUus Afrfkanus als
Exegeten, Freiburg im B., 1880, p. 26: Socrate, HIst. eccl. 6,.3 (P.G. 67,668) ,
ş despre dublul accent al antiohienilor: Psjlo ta grammatj ton theion
prosechon graphon, tas theorias auton ekterpomenos.
60. Un exemplu concludent este studiul lui P. Temant, "La theorfa' , art. cit.
76
PlJfEREA CUVÂNTUWI
ă dintre cele ă imaginL este mai ţ important. Ce
ă este perceperea ţ spirituale· de ă inter-
pret care vede într-un eveniment trecut ţ ă a
unei ă ţ eshatologice ş soteriologice. ă perceptie
sau predictie ă este ă de Diodor ş de ş
ă theâria.
Exegetul ă textului bibli c theâria prin intermediul
tipologiei. Ca ş alegoria, tipologia ş o ţ între
ă ă ţ ă ş împlinire, între cei doi polL tipul ş antitipul.
ş poli sunt legati unul de ă într-unul dintre aceste
ă feluri. Ambii pot fi istoricL unul fiind situat în Vechiul
ă ă ş ă în Noul ă (de ex. Adam sau
Moise ca tipuri ale lui Hristos). Sau antitipul poate fi ·trans-
istoric" sau eshatologiC caz în care tipul este situat în veacul
prezent ş antitipul în veacul ce va veni (de ex. Euharistia ca
prefigura re a ă ţ din ă ă ţ cerurilor). în ambele
cazuri, o relati e ă poate exista între ă imagini sau
poli doar când tipul se ş în antitip, ş antitipul esha-
tologic este adânc ă ă în istoria mântuirii
61
. În timp
ce al egoria ş evenimentul ca pe un simplu ·semn· care
ă spre realitatea ă tipologia ă carac-
terul simbolic al istoriei: tipul ă real la realitatea trans-
ă a antitipului ş ş ă semnificatia ă din ea.
Astfel ţ ă tipologia poate descoperi în mod legitim
·chipul lui rlristos în Vechiul Testament"62 ş poate afirma ă
slujirea ă permite Bisericii ă participe proleptic la
ă ţ din ă ă cerurilor.
Alegoria ă ă ţ destul de deosebite
ale cuvintelor scrise: un sens istoric sau literal ş un sens spi-
6 1. Vezi. referitor la ă ă arti coJullui R. Bulbnann. ·Ursprung und
Sinn der Typologie als Hermeneutischer Methode", ThLZ, 75 (J 950). p. 202- 12;
ş G. Floravsky. "Revelatian and Interpretation", în Bible. Church. TradWon: An
Eastem Orthodox View. Belmont Mass. 1972. p. :50-36; ş cap. 1. de mai sus.
62. Titlul ă profesorului Georges Barrois. al ă capitol trei este de-
dicat cu ă tipologiei, St. Vl adimir' s 5emlnary Press. N.Y., 1974.
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENElJflCll
77
ritual. Doar sensul spiritual este important pentru viata în
ţ ă Pentru o theâria ă pe tipologie, nu cuvintele
Scripturii ţ ţ ă ci evenimentele de-
spre care dau ă aceste cuvinte. Ş în cadrul evenimen-
tului istoric ş theâria nu discerne ă sensuri diferite,
ci ceea ce putem numi ·un îndoit sens·, în care dimensiunea
ă este ă ă ă adânc în dimensiunea ă
ă Cu alte cuvinte, th eâria ă o relati e tipologi-
ă în ă ş inima evenimentul ui
63
. ă ţ are o sem-
nificatie dublâ: una, ţ ă de autor (sensul literal) , ş
alta, care ă spre ş ş ă ş împlinirea în veacul mesia-
nic
64
. Spre deosebire de al egorie, theâria ă sensul
spiritual inseparabil de sensul literal, ă antitipul eshatolo-
gic este el ş de ă de evenimentul istoric, pe
care îl ş ca pe un mijloc de exprimare. Hristos, de
exemplu, este într-un mod tainic prezent în persoana lui Moi-
se. Sau, pentru a folosi metafora pau ă ·stânca era Hristos·
(he petra de en ho HristoS)65. ă de teologii antio-
hienL ă notiune este ă în ă în care nu
ş ş ă exprime cu claritate cum este prezent antitipul în
tip ă ă a le separa, dar ş ă ă a l e confunda). ă marele
merit al theâriei este preocuparea ă de a ă fun-
damentel e istorice ale eshatologiei. Tipul este un simbol pro-
fetic care ă la antitip ca o ă sau ca o ·pregus-
tare· (arrabân). Ş invers, antitipuJ eshatoJogic este prezent În
63. ă P. Ternant: "the6ria ş la decelarea unei veritabile tipologii
in adâncul sensuJui literal", "La the6ria', p. 143.
64. J. GuiIJet. "Les Exegeses d'AJexandrie et d'Antioche. Conflit ou malen-
tendu?". Rech. Se. Rei .. 34 ( I 947), p. 286. n. 36: "$ensulliteral adecvat este unul
singur; unul singur În ă dar, ă putem spune astfel. virtual el este
dublu. ă o ă ţ care se ă de ă ori: prima ă ţ
a doua ă total",
65. ă imagine ă care ar putea fi ă prin "Hristos era stân-
ca", ş are originea În traditia intelepdunii iudaice ş ă convingerea
Apostolului despre preexistenta Fiului lui Dumnezeu. ef. H. Conzelmann. Der
erste Brief an die Korlnther. ă ] 969, p. 196 sq., ş capitolul I de mai sus.
78 PUTEREA CUVÂNTULUI
mod real (din punct de vedere ontologic) În tipul istoric. Ale-
goria, pe de ă parte, ă tipul ca pe o ă ă
sau ca pe un semn parabolic, a ă semnificatie ă
nu ă în istorie, ci în sfera ă a ideilor platonice.
Diodor insista asupra faptului ă Scriptura ă ă cu
ţ ă acest dublu sens "t eor eti c": literal ş spiritual.
Este inutil ş chiar primejdios ă cauti un "sens ă al tex-
tului în afara celui literal. deoarece rezultatele unei astfel de
ă ă îI vor duce pe exeget departe de tipologi e, in alego-
ri e
66
. Cum discerne deci the6ria realitatea ă într-un
eveniment ti pic, ă ă ă ă semnificatiei istori ce a tex-
tului? Ea o poate discerne, ă Diodor, ă caracterului
hiperboli c al naratiunii biblice.
Explicând sensul dublu al Scripturii. obtinut kata the6rian,
Diodor ă câ ţ când au prezis eveni mente viitoa-
r e, ş adapt at profetiile atât timpurilor lor, cât ş epocilor
viitoare. Pentru contemporani. cuvintel e lor erau "hiperbolice"
(hyperbolikoi) sau exager at e, prin faptul ă el e ţ un
sens care nu era ă descoperit în întregime. Dar pentru epo-
ci l e în care ţ erau împlinite, prevestiri l e erau ă
ca fiind într-<> armoni e ă cu evenimentel e care l e mar-
cau împlinirea
67
. Interpretate din punct de vedere istori c (his-
t6rik6s), persoanele ş evenimentele din Vechiul ă ş
au propria semnificatie în contextul istori ei lui Israel. Inter-
pretat e din punctul de vedere al the6riei (th e6rematik6s),
ş persoane ş evenimente ale Vechiului ă ş
66. Praef. in Pss., L. J'>larles, rut. cit., p. 88. ef. Severian de Gabala, care
ă ă ă istoria. distingând in ea o the6ria ă "Haec non per
allegoriam inducimus. sed in historia conspi cimus. Aliud est allegoriam in hislo-
Tiam vi inducere; aliud hisloria servata allegoriam excogitare", De mundi creat.
4.2 (r.G. 56.459). Fer. leronim este foarte sever la adresa antiohienilar: 'Si turpi-
tudinem Jitterae sequalur el non ascendal ad decorem intelligentiae spiritualis·.
In Amos 2. 1 (P.L. 25.1003). ă ne reamintim ă Fer. [eTanim a acceptat distinclia
ă a celor trei sensuri ale Scripturii , cu toate ă el nu era un alegorist În
sensul ă al cuvântuluî.
67. f>1 aries, art. cit.. p. 97; ef. P. Ternant. "La the6rla". p. 146.
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENEUTIClI
79
ă ţ ă ă Astfel. Psal-
mii sunt. ă Diodor, atât istorie, cât ş ţ Ca istorie,
ei sunt ţ prin hiperbole (kat'hyperbol en), dar ca pro-
ţ ei se împlinesc în realitate (kat'alethei an)68, în persoana
Mântuitorului t1ristos ş în ţ Bisericii.
Acest lucru este valabil pentru toate tipurile vet erotesta-
mentare. ă the6ria ă a lui Diodor, ă ţ istorice
ca Israelul. David, Solomon ş mi el ul pascal ş ă îm-
plinirea în t1ristos
69
. Departe de a fi t ratat ca un simplu semn,
evenimentul istoric este accentuat de the6ria în ş fel încât
ă ş ă valoarea revelatoare. Aceasta est e, de fapt.
caracteristica ă a tipologi ei , care o distinge de alego-
ri e. The6ria poate discerne ţ cu ă ă
a pasajelor scripturistice tocmal pentru câ t ext el e sunt ă
turii ale evenimentelor concrete care constitui e contextul
istoric în care se ă iconomia ă
Astfel. the6ria i-a deschis lui Diodor o cale de mijloc între
excesele alegoriei ş ceea ce el numea "iudalsm", ă o pre-
ocupare doar pentru sensul literal al Scripturii
70
. Ambele ex-
treme sunt la fel de peri culoase; prima duce l a o ă fan-
t ezi e, ş cea de a doua ş ş într-un fel de ţ ver-
bal , care ş Sfânta ă de ţ ei eshato-
ă ş ă Printr-o ă punere în ă
a the6ri ei s-ar putea evita uniiateralitatea ă alexan-
drine, în ş timp descoperindu-se în ă un dublu
sens, literal ş spiritual. Astfel. ă ă ă ă at ât
sensul originar al t extului ş cât ş caracterul revelator al
istoriei sfinte.
68. Ps. 68; L. Maries. Etudes pnMiminaires il I'editien de Diodore de Tar.se
'Sur les Psaumes', Paris. ) 933. p. 136; citat de P. Temant. "La the6ria", p. 144 sq.
69. Pentru o disculie ă asupra tipurilor lui Hristos. v. J. Danielou,
'Sacramentwn futuri' , Les figures du Christ dans J'Ancien Testament, Paris, J 950.
70. Praef. in Pss. 88,23 sq.
80 PUfEREA CUV ÂNTULUI
ţ din Antiohia au fost ţ în preocuparea lor pre-
ă pentru ă ă ţ istorice a textului. Sar-
cina exegezei era, ă ei, distingerea pasajelor pur istorice
de cele care ă o semnificatie mai ă posibil de
identificat prin theoria
7 1
. în cazul lui Teodor de Mopsuestia,
ă ă de a ă ă distinctie l -a dus spre un Iitera-
Iism istoric care a întunecat în mare ă ă aspectul profetic
revelator al evenimentelor Vechiului Testament.
ă în Antiohia, în jurul anului 350, Teodor a fost con-
siderat în timpul ţ un ă al Ortodoxiei. Condamnarea sa
la Si nodul al cincil ea ecumenic, de l a Constantinopol, a repre-
zentat mai ales o reactie ă impotriva hristolo-
giei sale. Discipol fidel al 1 ui Diodor, Teodor a accentuat ten-
ţ dualiste din ă magistrului ă prefigurând astfel
dualismul ipostatic al lui Nestori e. în afara ă sale exege-
tice,Teodor ş expus în mod deplin hristologia în De incama-
Uone
72
. Un rezumat important ş revelator al gândilii sale poate
fi ă în omiliile saie cateheti ce la Crezul niceean 73.
Pentru a ţ ă ţ ă lui Teodor despre persoana în-
ă a lui Hristos, trebui e ă ne reamintim ă perspectiva
ă a antiohi enilor a fost ţ ă de teoria alistote-
ă a formelor. în Alexandria, idealismul platonic a dat ş
tere unei hristologii ' anabatice' : omenitatea lui Hristos tindea
ă fie ă ţ ă ş ă de dumnezeirea Sa. Hristologia an-
ă pe de ă parte, era ă Cuvântul dumne-
zeiesc S-a pogorât asupra omului Iisus pentru a ă ă ş cu EI
într-o unire ă dar nu ă (v. Diodor ş Teodor).
71. ef. lsidor PelusiotuL Ep. 20.3 (P,G, 78. 1289) ş Severian de GabaJa De
mundi creat. 4. 2 (vezi nota 66 de mai sus). .
. . 72. Din De Jncamatlone ne-au parvenit doar fragmente ş latine ş
slnace; v. Quasten III, p. 41 0 sq.
Publi cate de A. Mingana, Commentary of Theodore of Mopsuestia on
the NJcene Creed, Woodbrook Sludies 5. Cambridge, 1932 . (Text siriac cu tra.
ducere ă Vezi mai ales cap. 4-5.
f UNDAMENTElE PATRISTICE Al E HERMENEUfI CU
81
Prin urmare, Cuvântul ceresc (verbum assumens) era conce-
put ca ' forma' sau ca ' universalul' care S-a ă ă ş în Iisus
cel pâmântesc (homo assumptus). ă ă ţ ă ă elabo-
ă mai ales de Teodor, ă cu scrupulozitate omenitatea
lui Iisus, dar a avut ca rezultat distrugerea ţ niceene
pe care intentiona ă o apere. ă ă ţ ă consta
în afirmarea dualism ului ipostati c în persoana lui Hlistos, afir-
mând ă omul Iisus fusese ' asumat' de Cuvântul dumneze-
iesc. Evitând dochetismul alexandrin, ea perpetua dualismul
eretic al lui Cerint. Nestorianismul a fost doar ţ ei
ă ş ă
Ca ş Diodor, magistrul ă Teodor a fost o ă ă
a limbajului ă ş a ţ istorice. în ceea ce ş lim-
bajul, terminologia formulei niceene a râmas destul de con-
ă ă în timpul sintezei capadociene. În perioada dintre
325 ş 381 ea nu a fost în totalitate ă ca expresie
ă a ţ ortodoxe. Ţ seama de aceste lu-
cruri, putem ţ lipsa preciziei, în gândirea lui Teodor ş
a contemporanilor ă în folosirea termenilor tehnici de 'per-
ă ş ă Ş mai problematic a fost contextul istolic
în care a ă Teodor. Pe de o parte, el s-a ţ obligat ă
ă hristologia ă care ţ serios aspec-
tul omenesc al ţ Mântuitorului Hristos; pe de ă parte, a
fost ţ ă ă ţ ţ ale lui
Arte ş Eunomie. Preocuparea sa ă a fost ă ă
ţ ă a lui Dumnezeu ş a Cuvântului ş în
ş timp ă afirme ă ă echivoc realitatea ă a lui
Iisus ca Hlistos. ţ pe care a ales-o era ă ă ă în
ţ ă provenind, poate, de la Cerint ş Într-un
mod mai radical ă Diodor, Teodor ţ ă unirea
cel or ă naturi ale lui Hristos (Iisus ş Cuvântul, ţ
virtual ca ă persoane) era mai ă moralâ ă ipo-
ă sau ă J. Quasten, plintre ţ a pus sub
semnul ă ă ă sprijinindu-se pe a opta
omilie ă Teodor, ă el, ţ ă dincolo de orice
6 - PUTEREA CIN ÂNTULUI
82 PUTEREA CUV ÂNTULUI
ă unitatea celor ă naturi într-o ă Privite
ă ş omiliile scot în ţ ă faptul ă Teodor nu
a ţ ă cu ă distincUa dintre persona (hy-
postasis) ş natura (ousia). E ă ă el afirma unitatea
ă ţ ş dumnezeirii in Hristos, dar ă afirmaUe
ascunde cu greu incapacitatea sa de a ţ ş a exprima
taina unei persoane în ă naturi
75
.
Metoda ă a lui Teodor a fost. de asemenea, con-
ţ ă de teoria ă a formelor. ă cum am mai
afirmat. Diodor a folosit the6ria pentru a percepe semnifi-
caUa ă a unui eveniment. ş cum se revela el prin
tipologie. Pentru ş ţ ă a unui eveni-
ment era ă de o ş ă sau ă ca
simbol al ă ţ divine, evenimentul este ridicat în plan ce-
lest. Pentru antiohieni, ă realitatea ă ă (kata-
basis) în planul istoriei omenirii ca universalul care se ă ă ş
ş în eveniment, ă ă ş semnificaUe. ă ne
amintim principiul lor hermeneutic de ă fiecare eveni-
ment. ca ş fiecare ă al Scripturii, are o ţ isto-
ă sau ă proprie, dar nu fiecare eveniment este'un mij-
loc al RevelaUei. ă ă ă ţ lui
Teodor de a sublinia sensul istorico-Iiteral al textului, negli-
ă adesea mesajul lui spiritual.
Teodor a folosit mijloacele ş ţ profane pentru exe-
geza sa chiar mai mult ă episcopul din Tars. Foarte atent
la vocabular, etimologie ş ă el s-a folosit cu ă
libertate de descoperirile arheologice, de geografie sau chiar
de psihologie. EI s-a ă ă determine situ aUa ă ş
74. Quasten !lI. p. 415. ă pasajul din omilie. ef. Mingana op. dt.. p.
89. care il ă pe Teodor: "Trebui ă fim ş de ă unire insepa.
ă prin care forma ă nu va putea ă ş În nici un fel de cir-
ă ă fie ă de natura ă care a ă
75. Vezi de ex. Horn. cat. 5; Mingana .. op. cit.. p. 53. De asemenea Kelly,
Doctrines, p. 303-309, ş R. Devreesse, "Les instructions catechetiques de
Theodore de Mopsueste", Rech. Se. ReI. 12 (1933). p. 425 sq.
fUNDAMENTElE PATRISTICE AlE HERMENEUTICII
83
ţ ă a autorului, ă ă a ezita ă explice un pasaj
obscur în lumina altuia, a ă semnificaUe nu era ă
Cu toate ă ş ţ ă ă a putut compara versiunile
ă ă ş ă ale Vechiului Testament. ă ă un
efort deosebit pentru a stabili textul primar. Opera sa este
ă ă ă de un ă de principii tipic antiohiene, dintre
care vom aminti pe cele mai importante: 1. Scriptura este
uniform ă de Duhul ă 2. Anumite pasaje ă
un sens dublu: sensul literal, împlinit în limitele istorice ale
Vechiului Testament ă în perioada ă cca. 65
î.tlr), ş sensul spiritual, care însemna pentru Teodor ă ă
ţ ă ă în Hristosul cel intrupat ş in Bise-
ă 3. Îndatorirea ă a exegetului este de a discerne
intenUa autorului biblic ş de a elucida mesajul pe care el
ş ă ă ă ş ă 76.
ă reamintim ă dintre cele mai importante ţ
ale lui Teodor, care ă atât punctele tari, ă ş pe cele
slabe ale the6riei in hermeneutica ă folosirea tipo-
logiei ş modul de ţ a ţ de la Duhul Sfânt.
Pentru a discerne un tip autentic în textele Vechiului
Testament. Teodor ş trei criterii ţ Pri-
mul criteriu: trebuie ă existe o ă (mimesis) intre
cei doi poli sau cele ă imagini. tip ş antitip. Al doilea cri-
teriu: ţ dintre aceste ă imagini (persoane sau eveni-
mente) trebuie ă fie în ordinea ă ă ţ ă - împlinire, astfel
ă tipul este realizat sau actualizat în antitip. Aceasta pre-
supune ă istoria nu este nici ă nici ă ci ă ea se
ă intr-o ş sau dezvoltare ă din veacul prezent
ă ă în cel ce va veni. ă viziune, fundamental ă
76. Adversus alegoricos, o lucrarea ă a lui Teodor, este ă
Pentru principiile exegezei sale v.: L. Pirat. L'oeuvre exegetique. p. 174; R. Greer.
Theodore of Mopsuestia, p. 86 sq.; E. Schweizer. alt. cit.. p. 71 sq.; H. Kihn, Die
Bedeutung der antiochenischen Schule auf exegetischem Gebiet. Weissenburg,
1866. p. 1.37-148; ş mai ales R. Devreesse. "La methode exegetique de
Theodore de Mopsueste", RB 53 (1946), p. 207-241.
84 PUfEREA CUVÂNTULUI
este ă în ă ă lui Teodor despre "cele ă
katastaseis", care ă continuitatea - ce ă intre
prezentul istoric ş viitorul eshatologic
77
. AI treilea criteriu:
realitatea ă a antitipului trebui e ă participe la
tip, prin aceasta transformând evenimentul istoric intr-un
mijloc al ţ În vreme ce alegoria ă câ tipul
este "asumat" de antitip, tipologia ă ă anti-
tipul În interiorul tipului. Astfet sensul spiritual este ă a fi
inclus in sensul literal, ş evenimentul istoric in sine devine
expresia ă a unei ă ţ ş sau a unui ă
ceresc. Prin urmare, teologia ă a lui Teodor ă
atât caracterul eshatologic al jertfei lui Hristos, cât ş "pre-
ţ Sa ă care face din pâine ş vin "o ă ă
ş nemuritoare"78
Aplicarea acestor criterii ă cu ţ ţ toate
tipurile autentice din Vechiul Testament. Teodor ă in-
semnarea ş ţ cu sângele mielului pascal ca tip
al ă ă sângelui lui Iisus pe cruce. Prima ă ă
profetic eliberarea de ă ş moarte, iar a doua ş
ţ Ş de ă ă un tip al ţ ş Învie-
rii Mântuitorului Hristos, iar Iona este întruparea unei ţ
tipologice care ne ă ă spre îngroparea ş Învie-
rea lui Hristos, ş spre chemarea ă la convertire ş
mântuire
79
.
Rigurozitatea cu care Teodor a pus în aplicare aceste cri-
terii l-a ă ă ă caracterul mesianic, acceptat de
ă vreme, al ă ţ psalmilor ş ţ Astfet doar
Psalmii 2, 8 , 45 ş 110 pot fi ţ ca psalmi referitori
la venirea lui Mesia. Ş chiar ş aici, Teodor pare ă ă
77. Vezi începutul la comentariul ă la I ona (P.G. 66 • .3 17).
78. Horn. cat. 15; ă de Quasten III. p. 42 1. Pentru criteriil e tipurilor la
Teodor, vezi R. Devreesse, "La methode exeget i que", p. 2.38. care ă textele
ş ş L. Pirat. L'oeuvre exegetique, p. 210.
79. Devreesse. ibid .• p. 239. ă pasaj e cheie din Corn. l a cei do/spre·
zece ţ mld. (P.G. 66. 12.3 sq).
FUNDAMENTELE PATRlSTI CE ALE HERMENEUfIClI
85
ă tipologie, afirmând câ ei sunt mai ă "hristo-
logi ci " decât "mesianici", prin faptul câ-L descriu mai curând
pe Hristos, ş nu pe Mesia ş de poporul lui Israei. Se
pare câ el ă numai Psalmul 15 ca pe un psalm cu
ă "tipic", în care imaginea Slujitorului care nu a ă
stricâciunea este ă in persoana lui Hristos cel Înviat
80
.
ă ţ în a accepta ţ unei ţ
spirituale în textele Vechiului Testament acceptate în mod
ţ ca "texte ş poate fi ă prin preocu-
parea lui Teodor pentru ţ ă a autorului biblic,
ă pentru ţ ă a pasajelor discutate. La fel
ca Diodor, el credea câ exegeza treb uie ă descopere ş ă
ă la ă sensul ţ de autor: mesajul pe care
acesta a dorit ă adreseze contemporanilor. Este foarte
important de notat ă Teodor nu a respins ă princi-
piul ă "spirituale". El este foarte ferm in ţ
sa asupra faptului câ, ă tipuril e veterotestamentare
autentice ă ş ă ă suprem, care este
cuprins în Hristos ş în ă Ceea ce respinge ă ă echi-
voc este ă ă a ă ţ distincte,
juxtapuse, in fiecare eveniment. Pentru el ş pentru antiohieni,
în general, un eveniment are doar o ţ dar ă
ţ este, pentru ochiul critic al exegetului "teoretic",
simultan ă ş spirituala istoricâ ş tipologicâ. PSalmii, de
exemplu, au fost ş în întregime în perioada vetero-testa-
ă Fiecare are un sens propriu literal care, privit din
punct de vedere istoric, este de ţ numai în timpul ş
locul in care a fost scris, ş nu într-o ă viitoare. Atunci,
cum poate exegetul ă sesizeze într-un psalm un sens spiri-
tual care s-ar referi la istoria Bisericii? Diodor a ă la
ă întrebare accentuând caracterul hiperbolic al pasaju-
80. Devreesse. ibi d.. p. 22 1 sq .. care ă ă aceasta est e singura
folosire a t ropologiei la Te odor.
8 1. In Zachar. 9.8 s q. (P.G. 66, 5 57).
86 PlJfEREA CUV ÂNTULUI
lui veterotestamentar. Teodor, ă ă ş ă în
' analogie' : Psalmii au o valoare ă pentru ş care
se ă într-o situatie ă ă cu cea în care se
aflau oamenii ă li se adresase Psalmistul
82
.
Contextul istoric al unui fragment din Vechiul Testament
ă neschimbat. Iar în interiorul acestui context. prin in-
termediul the6riet interpretul poate discerne o semnificatie
ă ă Astfel. pentru Teodor, Psalmul 2 profe-
ţ ş Patimile lui Hristos, în timp ce Psalmul 8 ş
ţ Sa asupra ţ Psalmul 45, pe de ă parte, face
aluzie la unirea ă dintre Hristos ş ă Ca ş la Dio-
dor, psalmul sau profetia
83
nu au ă ţ juxta-
puse, dar ş independente, ci ele ă mai ă ' o
ă semnificatie' . Sensul literal este dat de contextul isto-
ric; sensul spiritual este perceput de autorul biblic ş ă
cum vom vedea, de exeget) prin inspiratia Duhului Sfânt.
Întreaga profetie se ă în mod egal la ambele semnificatii.
Ar fi ş ă ă profetia într-o parte care se
ă la situatia ă autorului ş in alta care se
ă la Hristos. ă în ' umbra" (skia) evenimentului ş
atât autorul. ă ş interpretul pot sesiza revelatia ă
dumnezeiesc
84
.
Ca ş alti reprezentanti ai ş antiohiene, Teodor a în-
cercat ă ă o ă ă ş ă pentru a
descoperi ă semnificatie a Scripturii: mesajul ei spi-
ritual sau soteriologic, revelat prin tipologie. fiind sistematic
în aplicarea ă dar problematic în concluzii. metoda
sa l-a dus inevitabil la anumite pozitii doctrinale pe care Bise-
rica a fost ă ă le condamne. ă el. Slujitorul ă
82. Devreesse, -La methode exegetique", p. 222 sq.
83. ă Teodor, psalmii hristologici sunt profetii reale. EI atribuie lui David
(singurul autor al psalmilor) rolul de vi zi onar profetic.
84. Devreesse. "La methode exegetique", p. 2 36 sq.; ef. Teodor. Comm. in
Mic. 5, 1 sq. (P.G. 66.:572 sq. ).
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENElJfICIl
87
tor din Isaia 53 nu este un tip ă al lui Hristos; Cântarea
ă a lui Solomon, nu este altceva decât un epitalam
compus de regele israelit pentru mireasa sa ă Car-
tea lui Iov ar trebui ă ca fiind ă de "idolatrie" ş
"mitologie ă ă Dar, pentru traditia ă ş ă a
Bisericii , Iov ş Slujitorul ă imagini sau icoane auten-
tice ale lui Hristos, ş Cântarea ă indiferent de origi-
nea ei ă este o ă a dragostei inefabile a lui
Hristos pentru membrii Trupului ă mistic. Pentru Teodor,
toate acestea sunt simple alegorii; ă pentru traditia ş
ă ă ele ă în totalitate o tipologie ă
in final. ar trebui ă ne r eamintim ă metoda ă a
lui Teodor a contribuit la reintroducerea unor ţ tipic
antiohiene de dualism hristologic. ă ă ă isto-
ricitatea ă el a separat efectiv pe omul Iisus de Cu-
vântul dumnezeiesc. Ş ă astfel. el a pus în pericol în-
ă ţ ă Bisericii despre Cuvântul ă trup, la fel de mult ca
ş anumiti alexandrini. Cu ă acest lucru i-a ă pe
succesorii lui ă ă ă ţ ă ca fiind ereticâ. Noi
ă am ş ă am minimaliza contributia sa ă
la ă ş mm ales, accentul pus de el pe rolul Duhuiui
Sfânt în interpretarea Scripturii.
Ca ş Diodor înaintea lui. Teodor ă termenul the6ria
atât inspiratiei autorului biblic, cât ş perceperii semnifi-
catiei spirituale a Scripturii de ă exeget. in ţ diver-
selor genuri ale scrierilor biblice, se pot observa ă feluri
ale inspirati ei: unul. propriu profeti ei. ş altul, propriu litera-
turii sapientiale. Ultimul este inferior primului ş ă
doar "harul ţ ă autorului eL Solomon. ş
de Duhul lui Dumnezeu, profetii "au ă mai întâi continu-
tul Revelatiei în diverse imagini. Într-o stare de extaz (eksta-
sei), ei au primit ş (gn6sin) tainelor inefabil e (apo-
rretoteron) printr-o vedere ă (the6ria mone) a mesajului
88
PUTEREA CUV ÂNTULUI
divin
85
. ă vedere a fost ă de Duhul ş a fost con"
ă de profet. Fructul acestei ă este mesajul
transmis de el sub forma unei ă parabole sau
profeUi.
Este important ă ne amintim ă apostolii, ca ş ţ
au fost Unta ă de inspiraUe ă ă ş de Duhul Sfânt (de
ex., Sf. Petru la Iope, Sf. Pavel pe drumul Damascului) . Teo"
dor este în deplin acord cu ţ când ă ă ă sem"
nificaUa ă cât ş cea ă a Scripturii - Noul ş Ve"
chiui Testament" sunt inspirate de Dumnezeu
86
. Cu ajutorul
Duhului, scriitorii apostoliei au putut descifra (the6rein) ş in"
t erpreta sensul variatelor tipuri revelate ţ Vechiului
ă Cu alte cuvinte, ei au interpretat Vechiul Testa-
ment în lumina the6riei: perceperea sau descoperirea r eali-
ă ţ eshatologice ascunse în faptele istoriei. Acesta este
rolul the6riei, folosite de exegetul ş Cu toate câ antio"
hi enii nu au SPu&O ni ciodatâ cu claritate, ă o corespon"
ţ ă ă între the6ria sau viziunea ă practi-
ă de apostoli, pe de o parte, ş de ţ post-apostolici,
pe de ă parte. În capitolul ă vom lua în discuUe
ă ţ ă ş ă ei cu lucrarea de inspiraUe
ă ş ă de Duhul Sfânt. Dar, mai întâi, ă subliniem anumite
aspecte importante ale exegezei antiohiene, ş cum apar
ele în ă Sfântului Ioan ă de Aur (cca. 347-407) ş
Teodoret al Cirului (cca. 393"458).
O ă cu Sfântul Ioan ffrisostom, oratorul "cu ă de
aur", exegeza situat În primul rând În slujba ă
ş Interesul ă pastoral I"a determinat ă modifice
istorismul rigid al lui Teodor, ă În ş timp baza
ă a the6riei. Cinstind Biblia ca pe "un l eac dumnezeiesc"
85. In Nah. (prolog). (r.G. 66,401 sq). citat de Devreesse, ibid., p. 228.
Pentru diferentierea Între harul profetic ş cel sapiential, v. Comm. in Job (r.G.
66.697).
86. Teodor, In I onam praef. (P.G. 66,317 sq); ef. Augustin, De doctrina
christiana, 3 ,27,.38 (P.L . .34,80), ş Grigorie de Nyssa. C. Eunom. 7 (P.G. 45, 744).
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE tlERMENEUTICII 89
care ă ă ă ş ale ţ Sfântul Ioan ă
de Aur a ă cu o ă ardoare ş o ţ ă pro-
ă sâ ă ş ă ă ă "sensul dumnezei-
esc" al Sfintei SCripturi
87
.
În comentariul ă la Psalmi (9, 4), Sf. Ioan ă de Aur
distinge trei feluri de ţ biblice: acelea care ă
doar figuri sau imagini simbolice ş care ă un
t eoretic sau spiritual; acelea care au doar o ţ hte-
ă ş acelea care sunt Într-un mod autentic tipologice, În
care sensul dumnezeiesc ş expresie În evenimen-
tul istoric (the6ria ă ă Ca un exemplu al primului fel
de ţ care admite doar o interpretare ă el ci"
ă Pilde 5,18"19: ă ă ş ă ă de
farmec ă ţ fie ea .. ." ' . Printre pasajele care pot fi interpretate
doar literal, el include afirmaUa din Facere 1, 1: "La Început a
ă Dumnezeu cerul ş ă ţ dogmatice
acest tip, crede el, sunt eviscerat e de exegeza ă
ş Ioan (3, 14): Ş ă cum Moise a ă ţ ş m
pusti e, ş trebuie ă se ţ Fiul Omului ", ă un exem-
plu de ti pologi e autenticâ. In acest verset , mterpretul . est e
obligat ă ă un eveniment care s-a întâmplat în reahtat e,
ca ş un chip simbolic, care trimite la Iisus Hristos ş


În De poenit. horn. (6, 4), Sf. Ioan ă de Aur face deo-
sebire, în continuare, Între profeUile figurative ş ţ
verbal e. Primel e sunt exprimate prin fapte sau lucruri (he dia
pragmat6n propheteia) ş contribuie [a deschiderea ochilor
ş în timp ce ultimele ă pe cel cu ş
87. Vezi G. f lorovsky, The Bastem Fathers, p. 217 sq . Ob. ă .
88. Kelly. Doctrines, p. 76, ă tipol ogia cu alegoria In anali za dedi-
ă Sf. Ioan Hrisostom .
• Versetul este tradus ă textul masoretic al Bibliei ebraice (n.t.). .
89. Sfântul Ioan Hrisostom ă Ia fel de mult ca Teodor, ă tr:bule ă
existe o ă ă intre tip ş antitip, pentru a ă cadrul IstOriC al
Revelatiei : In epist. ad Gal. 4,24 (P.G. 6 1,662 sq.; ef. In Mat. horn. 52,1 (P.G. 57,
5 19) ş In Joh. horn. 85,1 (P.G. 59, 461).
90 PlITEREA CUVÂNTULUI
ţ ă ă Un exemplu de ţ ă avem în
Isaia 53, 7, unde Hristos este vâzut ca 'miel dus la ă
Hristos devine ş obiectul unei ţ figurative, cum ar fi
jertfirea berbecului de ă Avraam în locul unicului ă fiu.
ă ă spune Sf. Ioan ă de Aur, ' a fost simbolul
jertfei prin care Iisus ne-a mântuit pe noi' .
Pentru Sf. Ioan ă de Aur, ca ş pentru Teodor ş Dio-
dor, the6ria nu este doar o ă ă exegeti ă ci o per-
cepere sau contemplare a ă ţ ş revelate. În tra-
tatul ă despre 'Necuprinderea lui Dumnezeu' , de exemplu,
el ă dimensiunea ă a ţ autentice. Pos-
tind timp de trei ă ă ă Daniel a primit o ţ ă
sufletul era mai bine ă (epitedeiotera) ă ă o
asemenea vedere (the6rias), prin post devenind mai ş ş
mai spiritualizat (kouphotera kai pneumatikote;ra) '90. ă
terminologie ă ă ă ă în ă ă 1, îl
apropie aparent pe Hrisostom de alexandrini ş de inter-
pretarea lor ă ş ă a Scripturii. De fapt ea sub-
ă doar caracterul contemplativ ţ al the6riei. in
continuare, el ş despre o viziune pe care a avut-o pro-
fetul lezechiel
92
. De fiecare ă când Dumnezeu ş
slujitorilor Lui o astfel de viziune, spune Hrisostom, El îi poar-
ă într-un loc al ş pentru ca sufletul lor; netulburat de
imagini ş zgomote, ă se ă odihni în starea ă a vede-
rii ş Acestei vederi (the6ria) profetice îi cores-
punde interpretarea (the6ria) tipologicâ a apostolilor ş a exe-
ţ de mai târziu, care au descoperit în ţ chipul
ascuns al ă Iisus Hristos.
Prin ţ sa, Sf. Ioan ă de Aur a dat o ă vie
asupra dimensiunii ascetice ş mistice a the6rieL care este
90. Despre incomprehensibilitatea lui Dumnezeu, (Sources chr.
28 bis).
91 , Un comentariu asupra caracterului platoni c al uno r astfel de t ermeni se
ă la J . PlatonÎs me et TheoJogie mystique" ş 1944, p. 57sq.
9 2. 111. 227·286.
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENElITICn 91
ţ ă pentru a putea sesiza În mod real ţ spi-
ă a Sfintei Scripturi.
Ultimul dintre marii ţ ş teologi ai ş antiohiene
a fost Teodoret episcop al Cirului. in timpul ţ sale, Teo-
doret a fost acuzat de Dioscor, episcop al Alexandriei. pentru
ă lui Nestorie. in Epistola 83, el ş ă cu claritate
ţ în unitatea celor ă naturi În Hristos ş acceptarea
titlului de 'Theotokos' atribuit Maicii Domnului. La Sinodul de
la Calcedon, din 451, Teodoret a fost obligat ă ă
' anatema contra lui Nestorie ş a tuturor celor care nu ă
turiseau ă Sfânta ă Maria este Maica Domnului ş care
ă ţ În ă ă ţ pe unicul Fiu, cel ă Mai
moderat ă Teodor În ţ sale hristologice. Teo-
doret a fost obligat ă accentueze omenitatea lui Hristos,
împotriva unui fel de neo-apolinarism pe care el l-a
În ă ţ ă lui Chiril al Alexandriei. Critica la adresa lUi Chml
a dus la condamnarea anumitor scrieri ale lui Teodoret la al
cincilea Si nod ecumenic de la Constantinopol. din 553.
Excelent ă al ş ţ biblice, Teodoret a Încer-
cat ă dezvolte o hermeneuticâ ă ă clarifice cel mai
adânc mesaj al Scripturii. Respingând excesele alegoriei. el a
considerat ă sensul literal ă ă ş ă sensul spi-
ritual al unui text. in studiile sale exegetice, el a inversat anu-
mite concluzii ale predecesorului ş probabil, profesorului
ă Teodor. Cântarea Cântârilor, afirma el. este biblion pneu-
matikon care surprinde taina iubirii dintre Hristos ş Biserica
Sa94. in ţ comentariului la Psalmi. el ă ă pe ale-
ş cât ş pe cei care privesc ţ asupra viitorului ca
ă ţ ale trecutului' 95, o ă ă la adresa epis-
9:5. Quasten m. p. 5 37. Pe ntru controversa ă Între ş
Teodoret. vezi Q . Bardenhewer. Geschichte d er altkirchlichen Literatur, Frelburg
im B .• 1924. Band IV. p. 222 sq.
94. Prolog la In canto (r.G. 81. 29). . .
95, Prolog la In Pss. (r.G, 80. 860) . CL G, Bardy. ·Commentalres patris-
tiques de la Bi ble", Supp, Dict. Bib. n. p, 100-102.
92 PUTEREA CUV ÂNTUWI
copului de Mopsuestia. In ş el vede în mielul pascal
imaginea Mielului lui Dumnezeu, curat ş ă care ia asu-
pra Lui ă lumii
96
.
Teodoret ş expune programul exegetic ş în ţ la In
Psalmos: ' Am considerat ca o datorie a mea ă evit ambele
extreme (alegoria ş literalismuI). Ceea ce se ă la istorie
va fi explicat din ă ă dar ţ despre
Hristos, Domnul nostru, despre Biserica dintre neamuri, de-
spre Evanghelie ş despre ă apostolilor nu vor fi
explicate ca referindu-se la alte lucruri, cum este obiceiul la
evrei '97. Scopul exegezei este de a ă ş clarifica me-
sajul autorilor biblici, care au scris sub ţ Duhului
ă Cu toate ă face apel la ţ ă Teodoret
ă ă singurul canon al ă sau singura autoritate
pentru ţ ă este doar ă ă ă de Sf. Ioan
ă de Aur el ă o ă ă ş ţ ă pentru a
ă ţ ă a ă lui Dumnezeu.
Un pasaj ă din comentariul ă la Isaia ilus-
ă cu ă claritate folosirea tipol ogiei de ă Teo-
doret
99
. ă versetul 60,1 din Isaia, privitor la slava
Domnului, care ă Noul Ierusalim, el ş despre
prezicerea profetului ca despre o ' imagine din ă (skio-
graphia), care ă reconstruirea Ierusalimului în tim-
pul lui Ci rus ş Darius. Ca o ă ă imaginea re-
ă 'tipuri superioare ale ă ş anume ă
lucirea Sfintei Biserici. Ea ă chiar ş ' arhetipul' pic-
turii, care este ţ viitoare în Cetatea ă Aceste pre-
viziuni, ă el, se ă într-un anumit sens, la vechiul
Ierusalim, dar, într-un fel superior, se ă ş la Biserica lui
96. Quaest. in Exod. 24 (P.G. 80, 252).
97. Quasten III. p. 540.
98. Vezi lucrarea sa ă Branistes I <r.G. 8:5, 48); Ego gar mane
peithomal te theia graphe (Ego enim in sala divina Scriptura acquiesco).
99. In lsa. 60,1; Theodoret van Kyros Kommentar zu Jesaiah, ed. A M6hle.
Berlin. 1932. p. 233 sq.; ef. Sf. Ioan ă de Aur (P.G. 51. 247).
fUNDAMENTEl-E PATRISTlCE Al-E tlERMENEUTlCll
93
Dumnezeu, ' care a primit lumina ş ş ş
este ă ă în slava Domnului ' .
Acest pasaj ă un exemplu succint al the6rieL ş cum a
fost ă ş ă de ţ antiohieni. Fundamentul
ţ este realitatea ă a Ierusalimului, ş evreiesc
care începuse ă fie reconstruit în perioada ce a urmat cap-
ă ţ babilonice. Sensul literal al pasaj ului se ă doar la
acest lucru. Inspirat de Duhul, profetul ţ ă ş ora-
ş folosind o 'imagine din ă ă The6ria dis-
tinge ţ ă a pasajului, care este viziunea pro-
ă ă asupra acestei ă ţ ă ş Dar la alt
nivel, ş realitate ă se ş a fi ' un tip supe-
rior al ă pentru interpretul ş ş ă
tesc este de fapt un tip sau O ă a unei ă ţ mai înalte,
cea a Bisericii. Alegoria ar trece direct de la ă imagine
ă ă la acea realitate ă care este Ierusalimul ce-
resc, Cetatea ă viitoare, sau ă ţ lui Dum-
nezeu. În acest caz, ş ă ar fi o ă ă
sau un semn, lipsite de orice ţ ă The6ria
ă ş ă ă ş ă (veChiul
Ierusalim), ca ş ă antitipului, care este Biserica, pre-
ţ arhetipului sau a Ierusalimului ceresc. Tocmai acest
arhetip cel est, localizat în ă ş inima unei ă ţ istorice,
ă atât vechiului Ierusalim, ă ş Bisericii ţ
lor ă ă realitate ă - sau adevâr
transcendent - este ă ă ă în faptul în sine în ş fel
încât ţ este deplin ă ş ă ş nu ă
ş ă
100. Este interesant de observat ă Sf. Ioan Casian (t cea 435). un con-
temporan al lui Teodoret. deosebea patru sensuri ale Scripturii ş l e ilustra
referindu·se la ţ ă a Ierusalimului. ş sfânt este un ş
evreiesc ă (sensul literal sau istoric); el ă Biserica lui Hristos
(sensul alegoric sau hristologic); ea este o imagine a sufletului omenesc (sensul
tropologic sau moral); ea ă ă ă ţ ă (sensul eshatotogic). Vezi
articolul ă despre ă al lui Raymond Brown. Jerome Bib.
Comm. 71; ş despre Casian 71.41.
94
PlJfEREA CWÂNTULUI
ă cadrul istoric al ţ the6ria face mai ă
dreptate eshatologiei biblice ă alegoria, ă the6ria ă
expresie ă paradoxului unui viitor r ealizat in prezent.
Doar ă ă ă ' viziune ă
poate ţ Ş expnma dubla ş ce ă
ă intruparea lui tlristos, ă ş Tainele Bisericii: o ş
ă ş ă prin care ă ţ eshatologice
ă ş ă ţ ă a
ţ ş Pentru a schematiza acest lucru am
putea spune ă pentru alegorie ă ş se ă
intr-o ă ţ din prezent În viitor ş de la ă ă la
The6ria, ă percepe ă ş in ă ţ
vlltorul este realizat proleptic in prezent, ş cum realitatea
ă se ă pe ă ă prin Întreaga ţ OI.
10,1: Vom o ă a unui eminent patrolog. ti.
Wolfson. ă Ongen nu a mal avut loc nici o interpretare ă a Scripturii din
partea ă The.. 0: the C::hurch Fathers, Cambridge, 1965. p.
64 . confunda alegona cu tipologIa, presupunând ă metoda ă
era universal ă
CAPITOLUL 1lI
The6ria: O ă ă
in capitolul precedent am observat o ţ ă izbi-
toare intre hristologia ş metoda ă ale ş din
Alexandria ş Antiohia. Idealismul platonic care a ţ
doctrina ă ă a dat un impuls deosebit
folosirii alegoriei. O ă ce ă ţ ulti-
me În arhetipurile ş in detrimentul evenimentului isto-
ric, tinde, prin urmare, ă dizolve omenitatea lui Hristos În
timp ce ii ţ ă dumnezeirea. intr-un mod ă ă
ţ empiric al lui Aristotel ş ă amprenta nu
numai pe hristologia ă a antiohienilor, ci ş pe metoda
lor de interpretare ă Unde hermeneutica se concen-
ă asupra ţ literale a unui fapt istoric, acolo ş
exegeza pune in relief realitatea ă a lui lisus, ca o
ţ ă ă ă ă din trup ş sânge.
Se ă adesea ă antiohienii au ă mai bine decât
alexandrinii ă ţ ă despre intruparea lui tlristos. Noi am
dat ă exemple ample ale faptului ă ţ ţ
ai ambelor ş au primejduit serios ă ă ţ ă ă ale-
xandriniL ă spre un dochetism monofizit, iar antiohienii,
spre un dualism ipostatic, care ă în final cele douâ naturi
in ă ţ distincte din punct de vedere ontologic!.
] . Vezi R. V. Sellers. The Council of C-halcedon. p. 162 sq., care ă ă
tendinta ă de a sublinia distinctia dintre Dumnezeu. Creatorul . ş om,
creatura, se ă ş deja la Teafi!. Ad AutoJ. 2.10. Acest accent pare a explica
inabilitatea lui Teodor sau a lui Nestorie de a concepe unirea ă a celor ă
naturi , cea ă ş cea ă într-o ă ă Importanta ă azi
ş empiri ce ş metodologiei Jor ne ă ă ă hristologiile neo-
nestori ene ş neo-ariene (adoptioniste ş ţ care ă
cercurile teol ogice moderne. Vezi G. Florovsky, "The Lost Scriptural Mind", În
filble, Church, Tradition. p. 14 sq.
96
PllfEREA CUV ÂNTULUI
Duc, oare, aceste metode hermeneutice diferite în mod
necesar la erezie sau la distorsiunea ţ astfel ă
Biserica ă fi e ă ă le refuze în favoarea altor abordâri
ale Sfintei Scripturi? În zilele noastre, opinia ă ţ ş
tilor ţ ş romano-catolici este ă nici al egoIia, nici
tipologia nu pot servi cu fidelitate ş cu folos scopului exe-
gezei. Teologia a devenit o ş ţ ă prin urmare, ea ă o
metodologie ş ţ ă mai ales în abordarea ă
ă în special în Germania, de la ă secolului
al XIX-lea, ă ă de majoritatea ţ con-
temporani. Pentru marea majoIitate a acestor ş alego-
ria ş chiar tipologia sunt metode cert ş ţ ş de aceea
nu corespund ca mijloace hermeneutice.
În ceea ce ş alegoIia, o astfel de ă este pe
deplin ă Specificul ţ ş -' care o distinge
de toate religiile de mistere - ă în caracterul ei radical
istoric: ţ ş împlinirea iconomi ei divine au loc în con-
textul ţ ş ă evenimentel e istorice ca sim-
boluri parabolice, alegoria ţ ă baza ă a ţ

Dar putem noi, oare, emite ş ă de valoare
cu privire la tipologie? ă cum am ă thec5ria ă
ă ă natura ă a ţ ă lui Hrisostom
ş ale lui Teodoret ă exemple clare ale modului în care
thec5ria, ca principiu hermeneutic, este ă cu o sem-
ţ autentic ă sau ă Dumnezeu Se revelea-
ă în istoIie. Prin urmare, exegetul este obligat ă ă
o ă de interpretare care corespunde cadrului istoric al
acestei ţ Printr-o ă folosire a thec5riei, ă ţ
au putut demonstra ă ă dintre o imagine pro-
2 . L. Pirat. L'oeuvre exegetique, p. 185 sq., ă exemple izbitoare aJe alego-
ă la Chinl . punând in ă comentariil e lui cu cele ale lui Teodor. Ia ace·
ş pasaj e. Chiril adesea ă total sensul literal. in preocuparea sa de a
descoperi un mesaj subiectiv ş personal pentru el sau pent ru contemporanii ă
THEORlA, O HERMENEllflCA ORTODOxA
97
ă ş împlinirea ei, în timp ce explicau ţ spiri-
ă a acestei ă pentru ţ ă a credinciosului.
ă metoda a fost ă în epoca ă este,
oare, realist ă ne îndoim ă de utilitatea ei în ţ Bise-
ricii? Pentru a da un ă afirmativ, trebuie ă ă ă ă
thec5ria ca principiu hermeneutic este ă cu meto-
dologia ă ş ă este ă acelei meto-
dologii, oferind teologiei o dimensiune ă care altfel
ar putea lipsi.
O ţ ă a thec5riei o ă în Jerome Biblical
Commentary3: ' pentru toate scopurile practice (thec5ria este)
un echivalent al aJlegoriei alexandrine. Theoria era o ţ
sau o viziune pIin care profetul putea vedea viitorul prin inter-
mediul ţ sale imediate. ă o astfel de viziu-
ne, el putea ă ş frazeze scrisul în ş fel, încât ă descIie
atât sensul contemporan al evenimentelor, cât ş împlinirea
lor viitoare' . ă ţ ă unele corecturi, din
ă motive: thec5ria ă este, ă ă am ă o
ă de interpretare ă de alegorie; iar ţ sau
' viziunea' la care se ă este propIie nu numai profetului,
ci ş interpretului apostolic sau post-apostolic viitor, care per-
cepe împlinirea tipurilor veterotestamentare în cadrul expe-
ţ Bisericii.
Ca ă ă thec5ria se baza pe ă pre-
mise fundamentale: ScIiptura este ă uniform de Dum-
nezeu, iar tipologia ă cheia pentru o interpretare ă a
ei. ă ţ ă thec5ria a ţ ă mai
ă evenimentul ş ş nu ă (martor al eveni-
mentului), este ă mijloc al ţ Ea ă sem-
ţ lucrârii lui Dumnezeu ă faptelor istoIieL deo-
sebind în anumite evenimente atât sensul lor istoIico-literal,
cât ş pe cel divin sau spiIitual. PIimul sens, perceput ş arti-
culat de profel, putea fi exprimat fie în limbaj propIiu, fie în
3 . Jerome Biblical CommentaI)' 71 . 39.
7 - PlJfEREA CUV ANTuWI
98
PlffEREA CUV ÂNTULUI
limbaj figurat. Sensul literal, atunci, este limitat de ş
ă ş ă ţ martorului uman. Teologii antio-
hieni nu erau foarte clari cu privire la gradul ă la care tre-
buia profetul ă ă un sens spiritual în interiorul eveni-
mentului ş Ei afirmau în unanimitate, împotriva a1ego-
ş ă nu se pot enunta ă semnificatii distincte, una
ă ş alta ă proprii ş eveniment. Acele
fapte istorice care sunt ă ţ ă mai
ă un ' dublu sens' : sensul spiritual (realizat în antitip
sau arhetip). care este ă ă în sensul literal (exprimat
de tip).
În ă care ne-au parvenit de la Diodor ş Teodor ă
sim ă ă ale problemei sensului spiritual ş relatiei
lui cu sensul literal. Diodor ă ă sensul spiritual este
exprimat de profet în mod ş prin ă Prin
urmare, profetul ş adapta ş ş cu o ă finalitate
preziceri l e sale la ă epoci: la epoca sa ş la viitorul Bise-
ricii. Pentru contemporanii lui aceste preziceri ă hiper-
bolice sau exagerate; dar interpretilor viitori, care le vedeau
împlinite, ele le ă a fi într-o armonie ă cu eveni-
mentele pe care le descriau. Tipul ş antitipul erau ă ca
fiind legate din punct de vedere logic unul cu ă în ico-
nomia lui Dumnezeu. Cu toate ă Teodor nu ă ş ceva
cu claritate, se pare ă el avea o conceptie ă asupra
ă ş a profetului. Când ş de 'analogie'
ă el descrie modul în care interpretul de mai târziu
ă ş viziunea ă sau orice alt fapt din Vechiul
Testament, pentru a sesiza semnificatia ă ce se ă
ă ă lor.
Se ă ă întrebare, ă pentru deter-
minarea ă ţ permanente a the6riei: depinde the6ria de
discernerea de ă autorul biblic a sensului spiritual ş a
celui literal ale evenimentului pe care îl descrie? Antiohienii
par a ă afirmativ, deoarece the6ria se ă în primul
rând la acea viziune sau percepere a ă spiritual care
THEORIA: o Ă ORTODOxA
99
se ă în inima unui eveniment istoric pe care autorul uman
l-a ă ş l-a transmis prin scrierea sa. De aceea, ei au pus un
accent major pe ' intentia autorului ' ,
O asemenea ţ ş ă devine ă destul de
ă ă ne gândim la a doua ţ a the6-
riei: peceperea ă a semnificatiei spirituale nu de ă
autor, ci de ă interpretul viitor, Împlinirea ă de-
, pinde de un act al lui Dumnezeu. Dumnezeu ş ş nu
martorul uman, ă ă evenimente sau fapte, ca tip
ş antitip. Am putea afirma ă acest ă al inter-
pretului asupra existentei unei relatii ' tipologice în cadrul
evenimentului pus În discutie este, de fapt, sensul primar al
the6riei , Ceea ce ă nu este ă profetul a ă în
mod real în Slujitorul ă persoana lui Iisus Hristos.
Ceea,ce ă este ă În gândul lui Dumnezeu, potrivit
iconomiei divine, chipul Slujitorului este o imagine ă
a mântuirii ce avea ă se ă în persoana lui Hristos.
ş lucru este valabil pentru toate chipurile veterotesta-
mentare, cum ar fi Adam, Moise, exodul sau mana din pustie.
The6ria ă ă un principiu hermeneutic valabil
ă aceste tipuri ale Vechiului ă sunt legate de
lucrarea mântuitoare a lui Hristos în termenii de ă ă ă ş
Împlinire. ă ele nu sunt legate, conceptul de istorie a mân-
tuirii este lipsit de sens ă cum ă ţ teologi exis-
ţ ş ş prin urmare, lucrarea lui Hristos este în totali-
tate sui generis, ă ă a avea o relatie ă cu istoria po-
porului lui Israel.
Înainte de a încerca ă definim o the6ria ă ar fi util
ă subliniem punctele pe care abordarea ă ş cea
ă le au în comun.
Exegeza ă ă ă ş ş ă de the6ria, o
preocupare ă pentru sensul istoric-literal al eve-
nimentelor biblice ş pentru clarificarea semnificatiei inten-
ţ de autor, Ambele metode ă ă ă fun-
damentele istorice ale eshatologiei. Prin urmare, ambele ac-
100 PlJfEREA CUV ÂNTULUI
ă primatul faptului asupra ideii, al evenimentului
asupra ă ş prin aceasta, ele ă distorsiunile
metodei alegorice, care ă în 'eisegesis' , ş nu în exe-
ă În mod semnificativ, accentul pe care îl pun asupra lite-
ralismului istoric îi ă pe ţ ă contempo-
ranL întocmai ca acei antiohieni radicali , ă ţ natu-
ra ă a lui Hristos, ş nu dumnezeirea Sa (ne referim
acum, bineînteles, la cei care au o ţ ă ş ă Ca în
cazul lui Teodor de Mopsuestia, rezultatul este adesea o re-
ducere ă a tipologiei biblice la un ' minimalism' telogic
general. (Nu este o ţ ă faptul ă teologia ă
vede în mântuire o koinonia cu Dumnezeu sau o vedere feri-
ă a slavei divine, ş nu o theasis, o ' îndumnezeire' a omu-
luL care ă o participare ă ş ă la ă ş viata
lui Dumnezeu).
ă ţ criticii istorice tind aproape instinctiv ă
ă tipologia ş thearia, aceasta se ă unor pre-
ă ţ ş nu unei ă ţ fundamentale între anali-
za ă ş viziunea ă ă de exemplu, un critic
modern respinge elementul de ă al credintei ş tra-
ţ cum ar fi caracterul inspirat al Scripturii ă ă
el ă ă Scriptura este cuvântul omenesc care vor-
ş despre. Dumnezeu, ş nu Cuvântul lui Dumnezeu adre-
sat Bisericii prin intermediul omului), atuncL în mod logic, el
va respinge ş ideea ţ ş în planul vietii
ş care, ă ă ţ tipologice ş ă
perceperea ă a ţ acestor ţ Am afir-
mat ă doctrina privitoare la caracterul inspirat al Scripturii
este o ă ă a unei hermeneutici teoretice.
Interpretul se apropie de text cu ă ă sau ă ă ea.
El poate fi confirmat sau infirmat în credinta sa prin studiul
ScripturiL dar este evident ă exegeza nu poate demonstra ă
Sfânta ă a fost sau nu ă Tot ceea ce poate
face este ă confirme ă autorii biblici ş ş au crezut ă
ă Scriptura este ă de Dumnezeu' .
TI1EORlA, o Ă Ă
101
ţ ţ ai criticii istorice s-au apropiat de text cu
alte premise. Poate cea mai des ă ă este con-
ţ conform ă exegeza este ţ o discipli-
ă ă ş nu una ă Pentru ă ţ antic-
hieni ş pentru cei alexandrinL exegeza slujea ă cre-
zului Bisericii, ca ş ă ei liturgice ş doxologice. Locul
ei de drept se ă în cadrul ă ţ ă ţ
teologi ţ au scos exegeza din ţ ei eclezial ş
au ' remodelat-o' într-o ş ţ ă - prin aceasta ţ
dumnezeiasca gnosis sau sophia, ţ ă de
care vorbesc ă ţ ci o ă ă pentru a
ţ o ş ă ă despre persoanele ş
evenimentele amintite în ă Nu se ă acest
lucru, cel ţ ţ accentului protestant pus pe abilitatea
ă ins, aflat sub îndrumarea Duhului Sfânt ş indepen-
dent de orice ă sau ţ ă de a discerne
ă ţ a Cuvântului lui Dumnezeu? Efectul
acestei ă este o ă ă între teologia bi-
ă ş cea ă în protestantism, ă care ar fi
pur ş simplu de neconceput în gândirea ă
O ă ş ă ă la baza ideii ă exegeza este esen-
ţ o ş ţ ă în sensul modern al cuvântului: ideea ă
istoria ă ş cuprinde ă ultim. Thearia, ă ţ
evenimentul istoric ca pe un vehicul ţ al acestui ade-
4. Prin aceasta nu vrem ă spunem ă teologi a ă este "non-bi-
ă ă punctul de plecare al tuturor disciplinelor teologice in
Bisericile Reformei este Sfânta ă Teologia ă ă tinde
adesea ă se ă de fundamentele sale biblice in efortul ei de a reÎnter-
preta unele sisteme filosofice. alese arbitrar, cum ar fi cele ale lui Hegel.
Heidegger ş chiar Marx sau Nietzsche. Acest lucru este evident in cele mai influ-
ente curente ale gândirii protestante, pornind de la Schleiermacher ş Ritschl
(mai ales conceptia despre ă ă ţ lui Dumnezeu), trecând prin Bu1tmann,
Tillich ş ă la ş care sustine "moartea lui Dumnezeu", ş astfel de
spicuiri pot ajuta ă de "a face Evanghelia ă in contemporanei-
tate, ele ă adesea rezultatel e exegezei intr-un mod care distruge sen-
sul literaJ al Scripturii.
102 PlJfEREA CWÂNTULUI
ă un vas ă care contine o ă ş ă Spre
deosebire de alegorie, ea ă asupra faptului ă eveni-
mentul este indispensabil ca mijloc prin care ă ş
ş expresie. Din punctul de vedere al theariei, exe-
gezei îi este ă investigarea faptelor istorice (inclusiv a
miturilor, ă de ă persoanelor ş evenimen-
telor). ă investigare are ă scopul imediat de a des-
coperi ş evidentia semnificatia acelor evenimente pentru via-
ta ă a ă ş Cu alte cuvinte, o
thearia ă vede ca scop al ă biblice ilumi-
narea ă a poporului lui Dumnezeu. Scopul ultim al
exegezei este soteriologic, ş nu ş iar exegetul este un
teolog in sensul propriu al cuvântului, ş nu un istoric.
ă thearia, cât ş critica ă devin in mod arbitrar
limitate ă exegetul se ă doar de 'intentia' autoru-
lui biblic. Clarificarea acelei intentii - ce mesaj ă au-
torul epocii sale, de ce ş cum il ă - ar trebui, bine-
inteles, ă fie punctul de plecare al ă exegeze. Herme-
neutica este, ă o ă interpretati ă Regulile ei tre-
buie ă fie suficient de ă ca ă ă ă
ă intr-un mesaj relevant pentru zilele noastre, ca parte
a Îndatoririi exegetice În sine. Aceasta ă ă exegetul
va privi dincolo de intentia ă a autorului, pentru a per-
cepe cuvântul pe care Dumnezeu il ş in prezent, prin
text, ă ă ş lume.
Scriptura ă ş ă conceptia ă ă
in sensul ei larg. Este ă ă anumite pasaje-cheie ale
Noului Testament ă ă profetul era ş de intele-
sul mesianic al mesajului ă Preluând un cuvânt al profetu-
lui Isaia, Sf. Evanghelist Ioan ă ă ' acestea a zis Isaia,
ă a ă slava Lui ş a ă despre EI' (12,41). În alt loc,
el atribuie Mântuitorului afirmatia, ă evreilor, ă
' Avraam... a fost bucuros ă ă ziua Mea; ş a ă ş
s-a bucurat' (8, 56). În cuvântarea din Fapte 2, Sf. Petru ci-
ă Psalmul 16, 8-11 ş ă ă ' David mai inainte ă
TllEORIA: o HERMENElJflCA ORTODoxA
103
ă a vorbit despre Invierea lui Hristos .. .' . In ă ş I Petru
1.10-12 descrie lucrarea Duhului in inspirarea profetilor pen-
tru a prevedea implinirea sperantei lor in veacul mesianic:
ă in care ş in ce fel de vreme le ă Duhul lui
Hristos, care era intru ei ă le ă de mai inainte
despre Patimile lui Hristos ş despre ă cele de ă ele,
lor le-a fost descoperit ă nu pentru ei ş ş ci pentru voi slu-
jeau ei aceste lucruri .. .'. Antiohienilor, asemenea versete le
indicau ă Avraam ş profetii erau ş de modul precis
in care profetiile lor vor fi implinite: ei 'au ă pe Hristos
ă ş intrând in ă
Dar, chiar au atribuit autorii Noului Testament astfel de
viziuni concrete profetilor? Multe dintre mesajele lor sunt ex-
primate printr-o tipologie de chipuri sau imagini (hypo-
deigma, Evrei 8,5 etc.)5 sau in termeni de implinire a pro-
fetiei. Cu toate ă ei ă ă profetul era ş de sem-
nificatia ă (sensul spiritual) ă in eveni-
mentul istoric, aceasta nu ă ă ă semnificatie
ă (sens spiritual) fusese ă profetului in
forma unei imagini detaliate despre Iisus din Nazaret ş im-
ă care au insotit viata ş moartea Sa. Avraam a ă
ziua lui Hristos ş Isaia l-a privit slava. Dar viziunile lor profe-
tice au constat in mod sigur numai dintr-o ă ă a
unei ă ş care urma ă se intrupeze in istorie,
ă in viitor. Ei ' au ă intruparea viitoare sub forma
unui ' desen in ă (skiographia), fiind incredintati ă
Dumnezeu va aduce la implinire profeUa ş speranta lor. Din
perspectiva lor, prin urmare, un eveniment dat avea un sens
literat fie ca un fapt ş ă ă o semnificatie ă fie
ca o imagine ă a unui act divin viitor. ă ar fi gân-
5. ef. Evrei 4. 1 1 hypodeigma; 8 .5 ş 10. 1 skia; 9 .24. unde sanduarele
ă ş sunt antitypa ton alethin6n. Ai ci 'antitip' ă pur ş simplu "tip'.
Pentru autor. aflat sub ţ ă ă 'antitipul" este imaginea "arhetipuJui',
realitatea ă
104
PUTEREA CW ÂNTULUI
dit in termenii unui 'sens spiritual ', ei nu l-ar fi atribuit eveni-
discutie, ci acelui antitip viitor. rânduit în chip
dIVIn. In ochI! Sf. Apostol Pavel. Hristos putea fi ascuns în
imaginea stâncii din pustie dar, cu ă EI nu era per-
ceput ca atare de autorul Exodului. Acest lucru ă ceea
ce am afirmat anterior, ă the6ria poate fi bine ţ ă ca
viziune mai ă a interpretului- ă a profetului.
' IntenEia' profetului este, atunci- doar de o ţ ă
secundara deoarece ş ţ sa privind semnificatia ă
a profet:iei sale nu ă un rol decisiv în implinirea ei. Duhul
se ă în cuvintele profetului- ş cum tot Duhul este cel
care. ş ţ într-un timp viitor. Exegetul pune o
falsa ă când ă ă afle ' cum ă atribuie lui
Dumnezeu puterea de a da un sens cuvintelor instrumentului
ă (uman). când cel din ă nu este ş de acel
Este destul de evident ă profetui nu poate ă
mesajului ă pentru a discerne întreaga lui sem-
ţ pentru ţ ş ă ş cum (la alt nivel) predica-
torul nu este pe deplin ş de impactul ă
sale ţ ă ă în parte. Pentru a para-
fraza lImbajul lIturgIC, ' aceasta este lucrarea Duhului- o ă
pentru privirea ă Pentru a evita o ă limi-
ă mai mult ă este necesar, ă de un eveniment
ş ă de un sens pur literal. exegeza
trebuIe sa InvestIgheze nu numai ţ unui eveni-
ment ş cum a fost el ţ de profet (sau de scriitorul
apostolic). ci ş sensul lui spiritual, ă ţ lui exis-
ţ ă pro nObis, care face ă cu ţ Bisericii. Pro-
cedand astfel. exegeza va corespunde metodei folosite de
apostoliei. care au ă mai presus de orice, sem-
mficatia ă a persoanelor ş evenimentelor Vechiului
6. J. Problemes et methodesd'exegeses theofogique, Louvain.
1950. p. 16; Citat de P. Ternant. "La lhe6ria", p. 154 sq.
TtlEORlA, O HERMENEUTICA ORTODOxA
105
Testament ş cum au ă ă interpreteze tâlcul teologic
al lui Hristos ş
În studiile lor importante de ă ă
Henri de Lubac ş Jean Danielou au pledat pentru o re-evalua-
re a anumitor aspecte ale exegezei a1exandrine, sugerând ă
tipologia ă nu este o alegorie ă ă ă o
ă ă de interpretare
7
. ă ă perspectiva
P. Ternant întemeiat pe ă articole de A. Vaccari
B
ă ă
ă ţ unui ' sens spiritual ' de ă ca din el ă nu
ă alegoria. EI ă ă sensul spiritual ş cel
literal sunt unul ş ş sens: o the6ria este descoperitâ
chiar în centrul evenimentului istoric. ş noi ă ă am-
bele sensuri , ă ă în eveniment un vehicul al sensului spi-
ritual, ă ş asupra faptului ă originea acestui
sens se ă în Dumnezeu ş care ă o ţ tipa--
ă ă între evenimente speciale ale istoriei ă
tuirii. ă sensul spiritual cu cel literal, P. Temant eli-
ă în mod virtual antitipul. care ş tipul original
sau imaginea ă
Într-un anumit fel. deci- sensul spiritual trebuie privit dis-
tinct ă nu separat de sensul literal. J. Coppens ş P. Be-
noît au încercat ă clarifice ţ dintre aceste ă sensuri,
vorbind despre un sensus plenior. Prin acesta, ei ţ sen-
sul pe care Dumnezeu - ş nu autorul - ţ ă ă îl
ă ş pe care EI îl ă prin cuvintele Scripturii- ş
cum sunt interpretate acestea de ă ă cum ă
Raymond Brown
9
, o dificultate ă intervine atunci când
sensus plenior este ă ca fiind dependent de o ţ
7. H. de Lubac, Histoire et f:.sprit (J 950); medievale ( 95 9). din
care pasaje importante apar În L'&riture dans la Tradltian, Paris. 1966; J.
Origime ( 1948) .
8. A. VaccarL "La theoria nella scuola esegeti ca d' Antiochia", Biblica 1
(1920). p. 3-36 (vezi p. 15 sq. pentru cele patru criterii ale thearlei). ş -La "teo-
ria- esegetica antiochena", Biblica 15 (1 9 34). p. 94- 101.
9. Jerome Blb. Comm. 71 ,67 .
106
rUfEREA CUVÂNTULUI
viitoare". In acest caz "sensul mai deplin" s-ar referi l a o mai
ă ţ din partea exegetului, ş nu la un sens mai
deplin al Scripturii. Dificultatea dispare ă ă ă
sensus plenior este ţ de exeget prin ş sa în ca-
pacitatea de ţ a ţ ş aici accentul ă
mâne pus pe interpretarea cuvintelor. La antiohieni, ca ş la
ţ criticii istorice, ar trebui ă ă ă semnifi-
ţ - ă ă cât ş ă - în interiorul evenimentu-
lui. Prin aceasta se ă ă tipologia ş este evitatâ ţ
de dezistoricizare a a1egoriei.
Deci. prin "sensul spiritual " ţ un sensus plenior,
neperceput de ă profet. dar sesizat de interpret ă
evenimentului ş prin intermediul the6riei. Refuzul de a
accepta un sens spiritual în ş termeni duce adesea la
confundarea the6riei cu metoda ă a tipologiei' o. Ca
ă fim ţ the6ria nu este deloc o ă ci este o per-
cepere sau o iluminare ă ă de Duh uJ, care
ă ţ unei ţ tipologice între ă per-
soane, obiecte, ţ sau evenimente
ll
. Acest sens teore-
tic sau spiritual este dublu. Pe de o parte, el se ă la o
asociere ă a ă elemente, legate unul de ă
prin raportul ă ă ţ ă - împlinire. Potrivit acestui criteriu,
jertfa lui Isaac este un tip real al ă lui Hristos, iar tre-
cerea ă ş ş istoria lui Iona ă îngroparea ş
Învierea Sa. Pe de ă parte, the6ria discerne ţ
ţ ă a acelei ţ tipologice. Ea ă semnifi-
ţ ei pentru noi, ca membri ai Trupului lui Hristosl
2
.
10. Vezi P. Temant. 1.3 the6ria', p. 156 sq. , ş R. Greer. Theodore of
Mopsuestia. p. 93: theorla ·este. probabil. intr-un anumit sens tipologi e' .
11. Vezi Th. Spidli k. Gregoire de Nazianze. Introduction â retude de sa doctrine
spirituelle. Rome. 197 1; ă ţ l ş UI ă despre theoria ca viziune ă
12. Lipsa unei ă specific ecl ezia/e ă hermeneutica
ă ş pune s ub semnul ă fi de litatea sa ă de ă O ana-
ă ă a acest ei t eme se ă ş l a H. Cazelles. "La nouvelle heT-
meneutique biblique", Med edeJingen.31 (1 969) , p. 3· 16 ; ş Ecriture, Parole et
Esprit Paris, 19 7] . mai al es p. 21 -44.
Tt1EORIA: O Ă Ă 107
Implinirea tipului prin antitip nu ă prin urmare,
numai coordonarea a ă evenimente din trecutul istoric.
·Ea ă mai ales ă momente constitutive ale istoriei
mântuirii, o istorie în care noi ş ne ă ţ direct
ş personal . În iconomia ă evenimentele trecute sunt
actualizate in prezent prin lucrarea Duhului Sfânt. ş pre-
cum evreul ă la fiecare ă ă a ş Ia eve-
nimentul Exodului. ş ă ş ş la momentele
cruciale ale ţ ş slujirii lui Hristos. În limbaj kierkegaar-
dian, ş nul devine ' un ucenic contemporan" al lui Hristos;
"momentul " paradoxal al ă devine "cu ă ă
râtor pentru ş Teologia ţ ă interpretea-
ă ă ' contemporanizare" într-un fel care ă istoria
mântuirii. Pentru ş nul ortodox, ă ţ ă se ac-
ă în viata ă a Bisericii. Istoria ş ă ă în
întregime ţ originar, ca ş cadru al ă mântuitoare
a lui Dumnezeu. Prin Sfânta Liturghie, Biserica ă la
evenimentel e mântuitoare ale trecutului. culminând cu ă
ă Patimilor, când ea ÎI ţ ş pe Domnul ei de la ă
timire ş moarte ă la ţ în ă ă participare
liturgicâ foarte ă la evenimentele mântuitoare ale istoriei
constituie, ş aspectul primar al sens ului spiritual. The6-
ria îi permite ş ă sesizeze ţ soteriolo-
ă a unui eveniment ş ă participe la el personal ş în co-
muniune cu Biserica, în totalitatea ei. Ambele aspecte, discer-
nere ş participare, devin posibile prin ' lucrarea ă
a Duhului Sfânt: darul unei ' memorii inspirate", prin care ş
tinul ă ţ atât la nivelul ţ cât ş la
nivelul ţ Acest sens este pe drept denumit "sens spi-
ritual ' pentru ă ă ş din lucrarea Duhului ş
ă acum nu am ţ ţ ă din-
tre theâria autorului biblic ş cea a exegetului ş de mai
13. S. Ki erkegaard, Philosophical Fragments, Princet on, 1936, cap. 4.
108
PlJfEREA CUV ÂNTULUI
târziu. Incapacitatea de a face ă ţ ar da de
ţ ă Scriptura ş ţ sunt egale din perspectiva au-
ă ş a valorii lor revelatoare. Acest lucru nu este ş
ă cum au subliniat ş ă ţ Bisericii. Este adevârat ă
antiohienii au atribuit perceptia ă ă autorilor biblicC
cât ş ţ de mai târziu. Raportat la profetul Vechiului
Testament autorul noutestamentar era un astfel "de interpret
ă În ambele cazuri the6ria poate fi ş ă cu Re-
ţ Dumnezeu s-a descoperit prin persoane ş evenimen-
te din istorie. ş Diodor ş discipolii ă s-au referit ş la o
the6ria ă ă post-apostoli ce. Acest or-
din al the6riei este mai strâns legat de tipologie ca ă
ă De fapt ă trei ordine sau trei trepte ale the6-
riei. În primul rând, ă viziunea ă a profetuluC care
precede ţ ă a revelatiei pe care el o va comu-
nica. ApoC ă perceperea, de ă autorul inspirat al Nou-
lui Testament a sens ului spiritual revelat de profetie, prin
tipologie. În ş exegetul post-apostolic ă rela-
ţ dintre Vechiul ş Noul Testament pe baza propriei sale
the6rii tipologice.
În ce sens putem spune ă fiecare dintre aceste niveluri
constituie o the6ria ă sau o viziune ă asupra
semnificatiei spirituale a unor fapte istorice? Punând ă
întrebare, suntem ţ ă atingem problema ă a
inspiratiei. În generaL "inspiratia" ă ţ pe care
Sfântul Duh o ă asupra instrumentelor umane, ă ă
du-le ă comunice revelatia ă într-un limbaj ţ
de mediul lor specific cultural ş istoric. Mai exact termenul
se ă la îndrumarea de ă Duhul a autorilor biblicC ale
ă scrieri au fost declarate canonice sau normative pentru
ţ ş ă Pentru ă Biblia este unicul "dreptar
al ă sau unica ă a ţ Aceasta înseam-
ă ă orice ţ ă ş a ţ biblice în ţ
Bisericii) trebuie ă ă în raport cu Scriptura ş ă
în termenii eL deoarece Biserica ş ă Scriptura te-
TIlEORJk o IiERMENElJfICA ORTODOxA 109
ă o calitate ă a ţ o plenitudine ş infai-
libilitate care îi sunt proprii doar ei. ţ ă ple-
nitudine ş infailibilitate sunt relative; a insista asupra faptu-
lui ă ele sunt absolute ă a ă într-un literalism
biblic fundamentalist.). Prin urmare, ar fi ş ă atribuim
ş valoare ş calitate ţ unui autor al Noului Tes-
tament ş exegetului patristic sau modern. Biserica recu-
ş în Sfânta ă unicul canon al adevârului pentru
ca ă preîntâmpine proliferarea doctrinelor care se pretind a
fi inspirate, dar care sunt în realitate eretice. Aceasta nu în-
ă ă lucrarea de ţ a Duhului este ă doar
la Sfânta ă Întreaga ţ ă (paradosis)
este într-un anumit fel ă Pr. Serghie Bulgakov numea
Traditia "memoria vie a Bisericii" 1 4. Interpretarea ă a
Noului Testament, de exemplu, constituie o parte ţ ă a
acestei "memorii vii ". ă ă ţ ă ă râmâne
ă normelor ScripturiL Biserica poate ă o accepte ca pe
o ţ cu ă ă ş lucru poate fi spus
despre exegeza ş ă contemporane.
AstfeL suntem ţ ă deosebim ă niveluri sau
grade ale ţ cel al Scripturii ş cel al ţ ă
distinctie s-a ă de ă vreme pentru a marca diferenta
între scrierile canonice ş cele deutero-canonice ale Vechiului
Testament15. Cineva ar putea obiecta ă o carte poate fi cu
greu ţ ă Aici nu este vorba de o ţ
ă sau de una ă ci de autoritatea ă unei scrieri
anume de ă Duhul Sfânt o autoritate care doar este re-
ă ş ă de ă Ca ă deosebim Scriptura
de ţ în termenii ă Duhului , am putea vorbi de-
spre ţ revelatoare ş despre inspiratia ă Pri-
] 4. S. Bulgakov. The Orthodox Church. NY. 1935, p. 19; pentru raportul
dintre ă ş ţ mai al es p. 28 sq. Vezi ş art. lui G. Florovsky. î he
Functi an of Tradition in the Anci ent Church", Bible. Church. Traditian. p. 7.3-92.
15. S. Bulgakov. ibid., p. 29 sq.
IlO . PUTEREA CUV ÂNTULUI
ma ă inspiratia autorilor biblici , prin care Reve-
latia ă este ă Bisericii ; cea de-a doua,
'memoria vie' a Bisericii, prin care ea ă ă
Revelatie pentru ca ă o ă ă ş ă credin-
ş
ă distinctie între calitatea ă a Scripturii
ş cea a Traditiei este ă de ă ş ă ă mai ales
de ă ă de ă bun ale Mântuitorului din Sf. Evan-
ghelie ă Ioan. În mod deosebit un pasaj, care contine
ă ţ ă Mântuitorului despre lucrarea Duhului-Paraclet,
ă fundamentul ă hermeneutici ortodoxe:
ă multe am a ă spune, dar acum nu ţ ă
le ţ Iar ă va veni Acela, Duhul ă
rului, ă va ă ă la tot ă ă nu va vorbi
de la Sine, ci câte va auzi va vorbi ş cele viitoare
(ta erchomena) ă va vesti. Acela ă va ă pen-
tru ă din al Meu va lua ş ă va vesti. Toate câte
are ă ale Mele sunt; de aceea am zis ă din al
Meu ia ş ă ş ă (16, 12-15).
În aceste versete nu se spune ă Duhul va comunica
Bisericii noi ţ sau doctrine. ă ă care Duhul
îl ă pe fiecare credincios este ă lui Hristos
ş ţ ş în primul rând persoana lui Iisus
Hristos, ş nu ă ţ ă ca atare. ă ă ţ ă în forma
ţ este propria ă a Bisericii asupra lui Iisus ş a
semnificatiei ţ ţ ş Învierii Sale. Este, ă o ă
ă o aducere-aminte (anamnesis) ş o interpretare (her-
meneia), o ă ă iluminare (ph6tismos)1 6 a unicului ă
revelat în persoana ă a ă lui Dumnezeu.
Înainte de Învierea lui Hristos ş de venirea Duhului la
Cincizecime (Ioan 20; Fapte 2). ucenicii nu puteau ă ţ
16. ef. li Cor. 4. 4. "lumina (photismon) Evangheliei slavei lui Hristos·,
THEORlA: O HERMENEUTICA ORTODOxA
111
ă întreaga semnificatie a cuvintelor Lui. Duhul ă
rului, trimis de la ă de ă Fiul, ă întregul Ade-
ă mai întâi ucenicilor, ş apoi ţ ulterioare de
ş ă Bisericii (prin ţ ţ Duhului). EI
ş despre cele viitoare (ta erchomena), referindu-se la
evenimentele eshatologice care vor încheia istoria mântuirii.
Care sunt aceste evenimente eshatologice? Poate judecata
asupra ă despre care se ş în versetele ante-
rioare
l7
; poate, ă ă a Cuvântului în ă
ă ţ ş

interpretarea ' de' ă fiecare
generatie a ţ contemporane a cuvintelor ş a fap-
telor lui lisus' 19. ă ă ă în contextul ei, expresia 'cele
viitoare' pare a semnifica mai ă împlinirea planului
mântuirii în eShaton, când ţ veacului prezent vor
lua ş ş Hristos se va întoarce în ă pentru a-i duce pe
cei care Îi ţ într-un loc ă anume pentru ei, în
ă ă ţ lui Dumnezeu (14, 2 sq.) .
, În timpul veacului prezent, Hristos cel ă ş con-
ă lucrarea de revelare în ă prin lucrarea inspira-
ţ ă ' interpretati ă (hermeneia) a Duhului Sfânt: ' când
Duhul ă va veni ... ă va vesti cele viitoare' . ă
în limbaj omenesc, ă ţ ş primit deja forma
ă prin ă ă ă ă în Sfânta Scrip-
ă Interpretarea Scripturii constituie ă alt aspect al ace-
ş ţ aspectul Sfintei ţ Nu ă nici un con-
flict între cele ă De fapt, Sf. ă ş Sf. ţ dau
o ă ă asupra ă lui Dumnezeu,
deoarece ă ş au originea în Iisus Hristos, Care sin-
gur ă continutul lor ultim.
ă ă ă dintre Sf. ă ş Sf. ţ dintre
ă apostoli ă ş interpretarea ei. poate fi ă prin
17. C.K. Barrett. The Gospel According ta st. John, London, 1960 . p. 408.
18. R. Bultmann, Das Evangellum des Johannes, G6ttingen, 19 64. p. 44.3.
19. R. Brown. The OospeJ According ta John II. NY. 1970. p. 71 6.
112
PlJTEREA CW ÂNTULUI
compararea ţ cu icoana. Cuvântul ş icoana au patru
comune. Primul: evenimentul ş reprezentabil
Ş pnn care Revelatia este ă ă ş ă Bisericii. Al
dOIlea. element este lucrarea ă a Duhului, care
acorda autorului biblic sau iconarului o vedere (the6ria) a
ă ţ ş sau a ă ş care se ă în inima
evenimentelor. AI treilea element este exprimarea ă
a acelui ă în limbajul omenesc al cuvintelor sau într-o
ă ă ş în culoare. Al patrulea element este actul de
interiorizare al acestui ă de ă credincios, ş cum i
se ă prin cuvânt sau prin ă ă în tota.
normativ sau canonic, Cuvântul este iluminat prin icoa.
na ş cum este iluminat prin Sf. Traditie. De aceea, Con-
dacul din Duminica OrtOdoxiei se încheie cu puternica afir-
ţ ă mântuirea, o închipuim cu fapta ş cu cu-
vantul". ă ă este ă pentru ă icoana este,
de o p.a;te a ţ ca ş Cuvântul biblic. ă Scrip-
tura ş ţ nu sunt ă izvoare separate alt: ţ
In contrast. nici ă ţ ale ş monede. Tra-
ditia ar trebui ă ca un fluviu viu de ă ă despre
ă dumnezeiesc revelat în persoana lui Iisus Hristos.
o ă ă ă ă Bisericii prin Duhul Ade.
Un afluent. de fapt afluentul principal al acestui flu-
VIU, cuprinde scrierile canonice ale Sfintei Scripturi. Icono-
ş ă constituie alte aspecte ale Tra-
ţ ca Ş roadele ortodoxe ale exegezei moderne.
concluzie, am dori ă ă ă felul în cqre the6ria poate
In. mod .creator exegetului de azi, la fel ca ş interpretu-
lUI uneI epocI anterioare, pre-critice.
aceasta va trebui ă definim mai întâi ţ ter-
mem care sunt des ţ în dezbaterile hermeneutice mo-
sensuri ale Scripturii este compli-
cata de ImpreClzle Ş de lipsa unei ţ privind vocabu-
larul tehnic utilizat. Se fac referiri la o multitudine de sensuri'
literal, istoric, alegoric, tipologic, spiritual, figurativ, mistic:
TtlEORIA O tlERMENElJTICA ORTODOxA
113
tropologic, anagogic ş la sensus plenior
20
. Multe dintre ele se
pot ă la Toma de Aquino ş în exegeza ă medie-
ă ă ă a nega valoarea termenilor ţ ţ cu ă pen-
tru a exprima diversitatea sensurilor Sf. Scripturi, noi am
prefera ă ă ş ă ă unele dintre aceste
sensuri. Înainte de toate, ar trebui ă ne ă de expre-
sii ca 'sens alegoric' ş 'sens tipic' sau ·tipologie". Alegoria ş
tipologia sunt în realitate ă metode diferite de ă pe
cqre ţ le folosesc pentru a descoperi o ţ
care transcende litera textului
22
. Propriu-zis, în ă nu
ă ă ă 'sensuri' de ă sensul literal ş sensul
spiritual.
The6ria, ă nu este nici un sens scriptural. nici o me-
ă de ă Ea nu poate fi pur ş simplu ă cu
sensul spiritual ş nici ă cu tipologia sau cu alego-
ria, ă the6ria este o 'vedere' a ă dumnezeiesc
comunicat Bisericii de ă Duhul Sfânt. Ea este o vedere
ă ă ş ă de subiectul uman. În timp ce
profetul evreu ş primea viziunea revelatoare într-o stare de
extaz, exegetul ş devine un instrument al Duhului prin
contemplare, pe care am putea-o defini ca deschidere ă
harul dumnezeiesc atât la nivelul inimii, ă ş la cel al ţ
ţ este ă exegeza, ca ş predicarea Cu-
vântului sau pictarea de icoane, este în sensul cel mai deplin
o ţ sau o chemare. Un ateu poate îndeplini rolul isto-
ricului în descifrarea sensului literal al unui pasaj din Biblie.
Dar pentru a îndeplini activitatea de hermeneia (interpretare),
20. Introduction, p. 189 sq. J. Coppens, "Nouvelles refle-
xions sur les divers sens des Sainles Ecritures", N.R.Th. 74 (1952), p. 11-15; ş
lucrarea Les harmonies des deux Testaments. Tournai·Paris, 1949.
21. Vezi al treilea volum de studii al lui H. de Lubac. exegese MedIevale,
Paris. 1959.
22. H. de Lubac. L'&riture dans la Traditlan, p. 24-47, ă despre sen-
sul spiritual; nota). p. 29: ă vorbim despre ă ă este nece-
sar ă ă ·sens ti pologic .. .".
8 - PlIfEREA CUV ArrruLUl
114
PlJfEREA CUVÂNTULUI
exegetul trebuie ă se ă ă ă Duhului ă
(Ioan. 16,13 sq.), deoarece interpretarea acestui ă are
loc printr-un sinergism sau o cooperare între om ş Dum-
nezeu: este ceea ce Paul Evdokimov ş ' energie tean-
ă actul omenesc ă actului dumnezeiesc'23. Sf.
Maxim ă ne ă ş el o imagine ă spu-
ă ă 'omul are ă aripi cu care poate atinge Cerul: liber-
tatea ş cu ea, harul ' 24. ă ă ă constatare la
hermeneutica ă ă ă cercetarea ş ă se
ă într-o armonie ă cu theoria sau cu vederea con-
templativa ă ă vreme exegetul se supune harului ş scopu-
lui lui Dumnezeu.
O astfel de ă asupra scopului ş metodei exe-
gezei este ă numai ă Scriptura ş TradiUa sunt în-
telese ca ă ' teandrice' sau divino-umane.· ă anumite
ş moderne de ă tind ă plaseze credinta într-o cri-
ă aceasta se ă în mare parte faptului ă ş
comentatori influenti au pierdut din vedere caracterul dum-
nezeiesc al Sfintei Scripturi ş au abordat-o ca pe oricare alt
document istoric. De exemplu, acolo unde Noul Testament
este ă ca o expresie a credintei Bisericii primare, ş nu ca
o ă ă a ă ş în istorie, ca-
racterul ă unic de cuvânt al lui Dumnezeu adresat oame-
nilor este pus sub semnul ă ă ă ă nu mai
putem accepta un Iiteralism biblic imatur, ă care cuvin-
tele Scripturii ar fi fost dictate de Duhul Sfânt. Cu toate aces-
tea, valoarea ă a the6riei ă în ş exis-
tentei unei ă autentice între Duhul ş autorul biblic,
cooperare care se ă în ă cu ă ă a
Evangheliei.
23. P. Evdokimov, L'Orthodoxie. Neuchâtel, 1965, p. 102.
24. Ad. ThaJ. 254 (PG 90.512). citat de P. Evdokimov; ibid .• p. 10) -1 02.
despre sinergism.
THEORIA: O HERMENElJfICA ORTODOxA
115
Exegetii antiohieni au ă ş pozitivismul istoric al lui
Aristotel. ă ă Biblia este ă o carte sfân-
ă de sorginte ă Supunându-se ă revelator - inter-
pretative a Duhului, ei au fost capabili ă ă dincolo de
limitele istoriei, ă ă a o nega. Dar, repet. o asemenea her-
ă era ă doar pentru ă ei aveau convingerea
de nezdruncinat ă Hristosul ă ş ă în vremea
Bisericii ş prin iconomia Duhului, lucrarea Sa revelatoare
prin ă ş prin Traditie.
The6ria sau vederea ă este deci ă
pentru exeget. ş cum a fost ă autorilor biblici. Ar fi
o ş ă ă ă câ the6ria este ă de exe-
ă per se, ca o interpretare ă care doar comple-
ă descoperirile obiective ale analizei critice. The6ria in-
clude atât vederea ă prin care exegetul ă sen-
sul spiritual al unui text. ă ş atitudinea de contemplare care
este o conditie ă pentru a primi acea vedere. Astfel.
the6ria ne ă ş ne ă ă ş în fiecare aspect al
exegezei. Ea începe cu cercetarea ş ă a pasaj ului pus
în discutie, pentru a-i întelege ş clarifica sensul literal: si-
tuatia ă a autorului ş a ă sale; diversele mo-
tive care au dus la scrierea textului; originea ş natura sur-
selor independente ş folosirea lor ă ă sau
cateheticâ ş criticii literare, istoria formelor, a redac-
ă etc.). O ă ce a determinat sensul literal al pasajului
(sensul pe care autorul ş l-a înteles ş a intentionat ă
comunice), exegetul va trece la ă sensului spiritual pe
care îl ă pasajul pentru viata ă a ă cre-
ş Aceste ă etape ale ă sunt distincte,
dar în nici un caz separate. Ele nu ă cercetarea pur
ş ă pe de o parte, ş interpretarea pur spiritualâ, pe de
ă parte, ă ă sensul literal. ă ş cel spiritual ă din
lucrarea ă În istorie. Prin urmare, ambele sen-
suri sunt ş de harul. ă de Duhul. al the6riei.
116 PlITEREA CUV ÂNTULUI
Când ţ ş ă originea ă a
the6riei ş ţ ei ă vedem ă theoria cuprin-
<le fiecare aspect al ă biblice: de la exegeza riguros
ş ţ ă ă la imnografia ă The6ria este cea care
ă ş pune în slujba ţ expresii ale ă
atât de diverse, cum ar fi comentariile biblice moderne ş
imnele ş ale lui Roman Melodul sau ale ă
Simeon Noul Teolog. Ş tot the6ria face ă Bisericii prac-
ticarea unei ortodoxii autentice prin folosirea poeziei litur-
gice, cum ar fi dialogul dintre arhanghelul Gavriil ş Sfânta
ă Maria la ă ă Bunei-Vestiri.
Aceste lucruri se fac nu prin respingerea sau ignorarea
ă ţ absolute a Scripturilor canonice ş nici prin refuzul
de a ă ţ pe stânca istoriei, ă the6ria nu are nici
o ţ în afara ţ istorice. Dar, ca ş ă
ă despre ă ţ the6ria ş ă realitatea
ă (aJetheia), care se ă ă evenimentului
istoric, nu este ă la acel eveniment, ci ş ă
ă ţ viitoare. Astfel, the6ria ă o viziune asu-
pra ă ţ ă o realitate care se va sustrage neîn-
cetat ă ţ ale ş ţ empirice. ă
vedere în adâncurile ascunse ale ţ ş
este ă interpretului care ş ă ş ş cu cre-
ţ ă o atitudine de ţ sau de ă ă
ratul teolog, ne amintesc ă ţ este omul care se ă
ş lucru este valabil ş pentru exegetul autentic.
Restaurarea aspectului contemplativ al the6riei ar putea
ajuta mult la redobândirea ă ţ doxoJogice a exegezei.
Interpretarea Cuvântului lui Dumnezeu este o ţ proprie
Bisericii ă Ea este strâns ă de harul sacra-
mental ş de ă ă ca ş de ă Cu-
vântului. ca ş în cazul Sfintelor Taine ş în cel al ă ţ
ascetice, singurul ei scop este îndreptarea Bisericii ă o ş
TIlEORIA: o HERMENElITICA ORTODOxA
117
mai ă unire cu Domnul ei ă ă ca atare,
îndatorirea grea a exegezei poate fi ă de interpret
într-o ă a laudei. Exegeza poate ă ş descopere locul pro-
priu în cadrul ă ţ ş pentru a fi de folos
într-un mod neambiguu ă ' întregului ă
25. Au ă recent ş alte ă ale the6riei patristice. dintre care cea
mai ă ş cea mai ă este poate primul volum al ă În trei
ă ţ a lui B. de Margerie. lntrodudion â J'Histoire de I'Exegese. 1: Les Peres
Grecs et Orientaux. Paris. Cerf. 1980. Autorul ă serioase analize ale metode-
lor exegetice folosite de reprezentanti ai ş din Antiohia, ca ş ale altor inter-
preti importanti dintre ă Ca marea majoritate a ă modernL Pc. de
Margerie tinde ă confunde the6ria cu tipologia (cu toate ă el ş ă
cele ă nu sunt identice ş ă the6ria nu poate fi ă cu un "sensus ple-
niot'). Din punct de vedere ortodox. lucrarea ă in primul rând ă
ş de a asocia intr-un mod adecvat the6ria autorului biblic (profet-apos-
tOl ) cu cea a interpretului ulterior (apostol-exeget). ă cum am Încercat ă
ă in studiul nostru. the6ria, ş cum este ea ă ş ă de
ă mai ales de cei din ş ă include "atât vederea ă prin
care exegetul ă sensul spiritual al unui text. cât ş atitudinea contem-
ă care este o conditie ă pentru primirea acelei vederi"'. ă cum
ă ş capitolul nostru anterior. despre ă ş interpretare", the6ria este,
ţ lucrarea Duhului Sfânt in ă pentru descoperirea sensulul
deplin al revelatiei biblice: semnificatia ei ă ş ă ă intr-un
context istoric dat. ş ţ ei de Cuvânt al lui Dumnezeu pentru ziua de
ă

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful