You are on page 1of 2

Alteritate si identitate

-eseu-
Identitatea unui individ, nu consta neaparat in caracterul sau in
comportamentul sau. Cand spunem identitate spunem o multitudine de caracteristici,
trasaturi si pronfuzimi, unice, proprii, ale persoanei respective. Esenta omului, este intr-
adevar depozitate si lumineaza sau straluceste prin sticla identitatii, care poate fii,
numaidecat reprezentarea materiala si imateriala a esentei proprii. n aceast situaie,
muli dintre flosof, cutnd s gseasc centrul vivid care se ascunde n spatele
omului i a comportamentului acestuia, au refectat asupra felului naturii umane
(bun sau rea) i n funcie de viziunea fecruia, au ncercat s descrie mecanismele
care stau n spatele aciunilor umane !ealtfel, este cunoscut de"a ca,
comportamentele umane au la baza si isi regasesc originea in diverse tipologii,
patologice sau nu, conturate pe modelul unor trairi, e#periente sau traume
$n primul rand, coe#istenta oamenilor, este o tema ce pune in evidenta
identitatea si alteritatea %#presia &alter ego' , se refera la &celalalt ego' , asadar cu
trimitere la e#istenta unui ego secunodar, ce se regaseste in cel de langa noi sau
c(iar in propriul nostru interior !e asemenea, sunt cunoscute numeroase boli psi(ice
care afecteaza simtul realiatatii, astfel persoana in cauza reuseste sa isi creeze, mai
multe universuri, realitati si prin cale de consecinta, personalitati !esigur, o
e#plicatie a manifestarii identitatii sta in amprenta personala sau in stilul caracteristic
al unui individ )n tic, un anumit odor sau o trasatura e#clusiv specifca, sugereaza
totodata e#istenta unui interior, ce contureaza calitati si e#presii proprii, unice
*lecand de la rationamentul lui +ean,+ac-ues .ousseau, care crede ca natura l,a creat
pe om bun i numai societatea i,a pervertit comportamentul ntr,unul negativ, omul
este bun de la natur i, n consecin, i regleaz relaiile cu semenii identifcndu,
se pe sine nui la fel ca ceilali (avnd o natur unica) atunci comportamentul su
va f unul desc(is ctre cellalt, iar prosperitatea proprie nu va avea ntietate n
dauna prosperitii comune, a tuturor %gosimul %goismul primordial %gosimul este
caracteristica unica prin e#primare dar parado#al intalnita la toate fintele vii /iata,
ofera egoism, dorinta de supravietuire continua, in orice moment sau situatie,
afectand astfel integritatea celuilalt .elatia cu celalalt, cu aproapele, este
denaturata in momentul cand intervine interesul, viata sau binele personal si vice,
versa $nsa, acest lucru este complet natural si fundamental "ustifcat, de
semnifcatie, scop si anume, supravietuire
$n al doilea rand, .ousseau crede c omul este nzestrat cu un
principiu de dreptate i virtute, numit contiin, care distinge ntre bine i ru i care
venind din sentimentul natural al dreptii i determin pe acetia s acioneze
conform &luminii raiunii' 0ele dou principii pe care .ousseau le pune la baza
comportamentului uman sunt date de instinctul de autoconservare, prin care fecare
i dorete propria bunstare, i de suferina pe care omul o simte n faa durerii
celuilalt, identifcndu,se cu acesta 1a $mmanuel 2ant acest principiu al idenffcrii
cu cellalt ia forma imperativului categoric al raiunii &acioneaz astfel nct ma#ima
voinei tale s poat servi oricnd n acelai timp ca principiu al unei legiferri
universale' !ac n flosofa lui 2ant ntrebarea principal este &cum3', atunci la
ntrebarea &cum pot s devin fericit rspunsul unic const n urmarea acestui
imperativ din care reiese faptul c fecare om trebuie tratat ca scop n sine i nu ca
pe un mi"loc !ac m identifc cu cel de lng mine i dac contientizez faptul c i
eu m pot afa oricnd n acceai postur ca i el, atunci cel de asemeni mie va f
tratat de ctre mine e#act aa cum mi,a dori eu s fu tratat n situaia dat, deci nu
ca mi"loc pentru ceva, ci ca scop n sine *remisa pe care 2ant o folosete aici este c
dac toi oamenii sunt dotai cu raiune, atunci toi oamenii sunt egali 4ceasta
abordare, este utopica, deoarece natura umana, sistemul uman de gandire, este un
sistem atat de comple# si e#trem de imprevizibil, astfel orice incercare de prezicere a
comportamentului, a unui anume individ, pleaca de la premiza ca este gresit
deoarece omul este inzestrat cu ratiune, cu gand si comunicare iar toate acestea
inseamna sc(imbare
$n concluzie, !ac omul se nate bun sau ru i n conformitate
cu acest factor i regleaz propriul comportament, atunci nseamn c pornim de la
ideea c omul se nate om 5ri n flosofe dac se caut esena naturii umane i
dac ne ntrebm6 ce este omul3 (iar dac la aceast ntrebare rspundem c el este
mai mult dect o fin biped care se nate), atunci cu siguran c omul nu este om
numai prin faptul c se nate aa, ci devine om prin procesul propriu al formrii de
sine, in relatie cu celalalt, cu identitatea celui de langa el, astfel se contopesc si
formeaza doua sisteme separate dar cu sursa comuna, devine om doar n relaie de
comunicare cu semenii, ntr,un mediu socio,cultural propice i favorabil dezvoltrii
personalitii acestuia