You are on page 1of 72

1

UNIUNEA EUROPEANA SI
REPUBLICA MOLDOVA

Implementarea Acordului de
Parteneriat si Cooperare


Studiu Comparativ privind


SUBSIDIILE SI IMPOZITELE
IN AGRICULTURA


Moroz Victor
Petrov-Vrabii Viorica



CHISINAU 2002
2





















Copyright © 2002, TACIS

Editat in iunie 2002, Chisinau, Moldova
de proiectul Tacis
„Asistenta in implementarea Acordului de Parteneriat si Cooperare
intre Republica Moldova si Uniunea Europeana” nr. 00-0012.00,
implementat de compania GTZ (Germania)

Drepturile de autor apartin serviciului TACIS DG 1A, Comisia Europeana
Rue de la Loi 200, B – 1049, Bruxelles
Prezenta editie este distribuita gratis si se adreseaza specialistilor si functionarilor publici din domeniu,
profesorilor, precum si tuturor persoanelor interesate

Pentru informatii aditionale Va invitam sa contactati echipa proiectului la adresa:
Piata Marii Adunari Nationale, 1, Casa Guvernului, bir. 217-219,
tel: 23 30 59; 23 73 11; 23 77 58; fax: 23 74 90
e-mail: pcatl@moldova.md, pcadeu@moldova.md
3

























Dl Victor Moroz, doctor in economie din 1983, s-a specializat in
politici agricole, expertiza proiectelor financiare, cercetari socio-
economice. Autorul a demarat activitatea profesionala in cadrul
Institutului de Economie Agrara din cadrul Ministerului
Agriculturii. Incepand cu anul 1996, este in organele de
conducere ale Agentiei pentru Restructurarea Agriculturii, este
vicedirectorul Asociatiei Evaluatorilor Profesionisti din Moldova.
De asemenea, dl Moroz a publicat 98 de articole si studii de
referinta.

Dna Viorica Petrov-Vrabii a demarat activitatea profesionala in
anul 1995 la Banca Comerciala Romana (Bucuresti, Romania),
ramanand in continuare fidela sectorului bancar BCA
„Universalbank”, International Commercial Bank (Moldova) SA.
Din 2001 si pana in prezent lucreaza la Agentia pentru
Restructurarea Agriculturii in calitate de specialist in
management financiar. Autorul a urmat multiple stagii de
perfectionare in republica si peste hotare.

Autorii aduc profunde multumiri expertilor proiectului Tacis
„Asistenta pentru Implementarea Acordului de Parteneriat si
Cooperare intre Uniunea Europeana si Republica Moldova”,
colaboratorilor directiei principale Integrare Europeana a
Ministerului Economiei si dlui Anatol Gudim, director al
Centrului pentru Cercetari Strategice (CISR), pentru asistenta in
elaborarea prezentei lucrari. De asemenea, autorii sunt
recunoscatori drei Elena Dascalciuc pentru redactarea si
formatarea monografiei.

Desi autorii au depus efort maxim pentru a aborda corect si
obiectiv legislatia si politicile Uniunii Europene si Republicii
Moldova, continutul, interpretarile si propunerile expuse in
prezenta lucrare tin de responsabilitatea deplina a autorilor si nu
constituie neaparat opinia expertilor proiectului Tacis. De
asemenea, continutul si concluziile prezentate nu pot fi considerate
ca opinia oficiala a Comisiei Europene.

4

PREFATA
Moldova, stat decis sa-si consolideze locul printre natiunile democratice ale lumii, tinde spre o economie de
piata moderna si eficienta, imperativele fiind dezvoltarea comertului si atragerea investitiilor. Din teoria si
experienta internationala se cunoaste ca functionarea normala a economiei de piata este conditionata de
promovarea unor politici economice eficiente si aplicarea legislatiei adecvate. Practic, toate statele CSI,
inclusiv Moldova, au optat pentru racordarea continua a politicilor si legislatiilor nationale cu „modelul
european”.
In acest context, Moldova, fiind o tara mica, cu economia deschisa, promovarea dialogului cu toti partenerii
din Vest si Est este pentru noi nu numai o prioritate, ci si o necesitate. Una din axele principale ale
dezvoltarii noastre este promovarea relatiilor politice, economice si culturale cu Uniunea Europeana, obiectiv
major, ce ramane a fi pe agenda strategica a Moldovei.
Exista si baza juridica adecvata – Acordul de Parteneriat si Cooperare intre Moldova si Uniunea Europeana,
semnat in 1994 si pus in aplicare la 1 iulie 1998 dupa o indelungata procedura de ratificare.
Relatiile politice sunt dezvoltate prin dialogul respectiv, sustinut prin reuniunile bilaterale ale Comitetului
Parlamentar de Cooperare si Consiliului de Cooperare. Relatiile economice sunt consolidate, in special, prin
promovarea reciproca a comertului si investitiilor, subiecte ce fac parte din agenda de lucru a Comitetului de
Cooperare, precum si ale celor patru subcomitete.
Procesele multidimensionale de armonizare economica si legislativa solicita eforturi complexe, sustinute de
analiza teoretica si actiuni practice. Evident, cea mai mare parte a acestor eforturi revine partii moldovenesti,
care urmeaza sa-si concentreze capacitatile, pentru a identifica modalitatile apropriate.
La randul sau, Comisia Europeana, prin intermediul proiectului Tacis „Asistenta pentru implementarea
Acordului de Parteneriat si Cooperare intre Republica Moldova si Uniunea Europeana”, acorda suport prin
recomandarea celor mai bune practici si metode de armonizare a politicilor si legislatiei nationale cu cea
europeana. Unul dintre rezultatele activitatii date este publicarea acestei serii de monografii, pe care am
placerea sa o prezint.
Sper ca actuala editie va contribui la o cunoastere mai profunda a economiei si legislatiei Uniunii Europene,
iar analiza comparativa cu realitatile din Moldova va familiariza cititorii cu rezultatele deja obtinute pe
parcursul procesului indelungat si anevoios de armonizare, oferind si anumite viziuni, modele, sugestii
privind urmatorii pasi ce urmeaza a fi intreprinsi de Moldova.
As dori sa aduc profunde multumiri autor ilor, domnului Anatol Gudim – consultant stiintific, echipei
proiectului si colaboratorilor directiei principale Integrare Europeana pentru suport in elaborarea acestor
studii.

Marian LUPU,
viceministru al economiei










5


NOTA INFORMATIVA
Proiectul TACIS „Asistenta pentru Implementarea Acordului de Parteneriat si Cooperare UE-RM”, (nr. 00-
0012.00) executat de GTZ (Germania), a demarat in Moldova in martie 2000, fiind cel de al treilea proiect
TACIS din aceasta serie.
Primul proiect (EES MO04) a elaborat, in 1998, „Ghidul pentru implementarea APC” si a lansat procesul de
armonizare legislativa. Al doilea proiect (Tacis EES MO20) s-a desfasurat in 1999, concentrandu-se asupra
consolidarii capacitatilor institutionale si diseminarii informatiei. Printre cele produse de proiect, am putea
mentiona: crearea Centrului European de Documentare (CED), publicarea a sase „Studii Comparative”, opt
„Rapoarte comparative” si o „Analiza comparativa a legislatiei in domeniul antreprenoriatului”.
Actualul proiect TACIS (al treilea) si-a propus urmatoarele obiective:
(i) continuarea consolidarii capacitatilor institutionale;
(ii) identificarea mecanismului si promovarea procesului de armonizare a legislatiei;
(iii) extinderea si completarea fondului Centrului European de Documentare;
(iv) instruirea expertilor din Moldova;
(v) dezvoltarea sistemului de informare privind APC-ul si politicile Uniunii Europene.
In scopul realizarii celui de al patrulea obiectiv, au fost organizate seminare, mese rotunde, conferinte, vizite
de instruire. Deosebit de importanta este elaborarea a 19 cursuri universitare, cu participarea profesorilor
universitari specializati in materii comunitare. Din octombrie 2001 aceste cursuri au fost puse la dispozitia
institutiilor de invatamant superior din Moldova.
De aceasta data avem deosebita placere de a Va prezenta 21 de monografii, care trateaza 21 de sectoare-cheie
ale APC, prin compararea cadrului legislativ si a politicilor in Republica Moldova si Uniunea Europeana.
Mai mult ca atat, aceste monografii contin concluzii si sugestii ale expertilor independenti privind actiuni
apropriate de termen scurt si lung.
In continuare veti gasi lista monografiilor, cu indicarea autorilor, expertilor proiectului si a colaboratorilor
directiei principale Integrare Europeana, care au asistat autorii in procesul de elaborare a lucrarilor:
• Codul Civil (Baies Sergiu / Serbenco Eduard, Lipton John)
• Dreptul antreprenorial (Muntean Iurie, Carcevschi-Muntean Elena / Ciobu Stela)
• Politica industriala (Burunsus Victor / Ciobu Stela)
• Serviciile bancare (Molosag Marin / Selari Galina, Gutu Roman)
• Contabilitatea si auditul (Brinister Alexandru / Selari Galina)
• Piata energiei electrice si a gazelor (Arion Valentin / Diomin Svetlana, Serbenco Eduard)
• Serviciile de telecomunicatii (Arvinte Vitalie / Diomin Svetlana)
• Transportul feroviar (Filip Igor / Diomin Svetlana)
• Proprietatea intelectuala (Cernobrovciuc Maria / Diomin Svetlana, Lipton John, Gutu Oxana)
• Standardizarea (Luscalova Nonna / Selari Galina)
• Statistica (Partachi Ion / Selari Galina, Serbenco Eduard)
• Achizitiile publice (Cernei Dumitru / Puntea Mariana, Sebenco Eduard)
6
• Regulile de origine (Radu Ghenadie / Puntea Mariana, Caleinic Natalia)
• Cooperarea vamala si transfrontaliera (Ceciui Stanislav / Puntea Mariana)
• Comertul international (Munteanu Lilia / Ciobu Stela)
• Organizarea pietelor agricole (Certan Simion / Ciobu Stela, Gutu Roman)
• Subsidiile si impozitele in agricultura (Moroz Victor, Petrov Viorica / Ciobu Stela, Gutu Roman)
• Protectia plantelor (Bajura Tudor / Ciobu Stela, Gutu Roman)
• Serviciile veterinare si protectia consumatorului (Leasenco Galina / Ciobu Stela)
• Protectia mediului (Magdal Sergiu, Teleuta Alexandru / Puntea Mariana)
• Republica Moldova si Uniunea Europeana ca Parteneri (Gudim Anatol, Declercq Jo)
Toate aceste documente pot fi gasite si consultate la Centrul European de Documentare, cu sediul in cadrul
Ministerului Economiei (Casa Guvernului, Piata Marii Adunari Nationale, biroul 234, tel. 23-77-04). De
asemenea, CED acorda servicii Internet si de documentare, dispunand de circa 2000 de titluri. Mai mult ca
atat, CED pune la dispozitia utilizatorilor baza de date legislativa a Republicii Moldova si UE (Juristul si
Eurolex), precum si unele traduceri din legislatia Uniunii Europene si din legislatia Republicii Moldova (in
engleza).




Jo Declercq Mariana Zolotco
managerul proiectului seful directiei principale
Integrare Europeana,
Ministerul Economiei







vii

CUPRINS

ABREVIERI SI ACRONIME.....................................................................................................ix
INTRODUCERE...........................................................................................................................1
CAPITOLUL I. POLITICA SI LEGISLATIA UNIUNII EUROPENE IN DOMENIUL
SUBSIDIILOR SI IMPOZITELOR IN AGRICULTURA..........................2
1. Politica Agrara Comuna. Imagine generala..........................................................................2
1.1. Principii si obiective ale Politicii Agrare Comune ...............................................................2
1.2. Sistemul clasic de interventie pe pietele agricole .................................................................4
1.3. Sistemul de preturi folosit in cadrul Politicii Agricole Comune ..........................................5
1.4. Reforma Politicii Agrare Comune ........................................................................................6
1.4.1. Sistemul subventiilor directe si platilor compensatorii .................................................6
1.4.2. Agenda 2000 – viitorul agriculturii europene................................................................7
2. Politica si Fondurile Structurale ............................................................................................9
2.1. Esenta Politicii Agrare Structurale .......................................................................................9
2.2. Fondurile structurale...........................................................................................................12
2.2.1. Fondul European de Dezvoltare Regionala .................................................................12
2.2.2. Fondul European Social...............................................................................................13
2.2.3. Fondul European de Orientare si Garantii Agricole ....................................................13
2.2.4. Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului ......................................................14
3. Politica si Fondul de Coeziune ..............................................................................................14
3.1. Instrumentul pentru faza de preaderare pentru politici structurale.....................................15
3.2. Programul special de aderare pentru dezvoltarea agrara si rurala ......................................16
4. Programul PHARE................................................................................................................16
5. Imaginea generala asupra sistemului fiscal din Uniunea Europeana ...............................17
5.1. Impozite directe ..................................................................................................................18
5.2. Impozite indirecte ...............................................................................................................18
5.2.1. Taxa pe valoarea adaugata...........................................................................................18
5.2.2. Accizele .......................................................................................................................19
5.2.3. Instrumente vamale......................................................................................................21
CAPITOLUL II. POLITICA SI LEGISLATIA REPUBLICII MOLDOVA IN DOME-
NIUL SUBSIDIILOR SI IMPOZITELOR IN AGRICULTURA.............22
1. Politica Agrara din Republica Moldova ..............................................................................22
1.1. Evolutia sectorului agrar .....................................................................................................22
1.2. Reformele macroeconomice ...............................................................................................24
2. Subventionarea in agricultura ..............................................................................................25
2.1. Cheltuieli din bugetul de stat pentru agricultura.................................................................26
2.2. Credite garantate de stat......................................................................................................28
2.3. Alocatii nebanesti ...............................................................................................................28
2.4. Sectorul agrar al Republicii Moldova si aderarea la OMC.................................................29
3. Asistenta externa acordata agriculturii ...............................................................................31
3.1. Banca Mondiala ..................................................................................................................31
3.2. Germania.............................................................................................................................32
3.3. Statele Unite ale Americii...................................................................................................32
3.4. The Citizen Network for Foreign Affairs ...........................................................................32
3.5. Programul National de Privatizare si Reorganizare a Intreprinderilor Agricole „Pamant”.....33
3.6. Proiectele TACIS................................................................................................................33


viii

3.7. Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura ...................................................................33
4. Sistemul fiscal din Republica Moldova................................................................................33
4.1. Impozite si taxe directe.......................................................................................................34
4.1.1. Impozitul pe venit ........................................................................................................34
4.1.2. Cota de asigurare in Fondul Social..............................................................................35
4.1.3. Impozitul pe bunurile imobiliare.................................................................................36
4.2. Impozite indirecte ...............................................................................................................40
4.2.1. Taxa pe valoarea adaugata...........................................................................................40
4.2.2. Accizele .......................................................................................................................41
4.2.3. Taxele vamale..............................................................................................................42
CAPITOLUL III. ANALIZA COMPARATIVA.....................................................................44
1. Politica Agrara Comuna si extinderea Uniunii Europene .................................................44
1.1. Uniunea Europeana – Politica Agrara Comuna ..................................................................46
1.2. Republica Moldova – Politica comerciala agricola ............................................................46
1.3. Romania – Politica comerciala agricola .............................................................................46
1.4. Republica Ceha – Politica comerciala agricola ..................................................................47
1.5. Estonia – Politica comerciala agricola................................................................................47
1.6. Ungaria – Politica comerciala agricola ...............................................................................47
2. Motivarea subventiilor agricole............................................................................................48
2.1. Uniunea Europeana – Politica de subventionare................................................................48
2.2. Republica Moldova – Politica de subventionare................................................................48
2.3. Romania – Politica de subventionare .................................................................................48
2.4. Republica Ceha – Politica de subventionare ......................................................................49
2.5. Estonia – Politica de subventionare....................................................................................49
2.6. Ungaria – Politica de subventionare ...................................................................................50
3. Impozitarea in agricultura – cadru comparativ .................................................................50
3.1. Uniunea Europeana.............................................................................................................51
3.2. Republica Moldova.............................................................................................................51
3.3. Romania..............................................................................................................................51
3.4. Republica Ceha ...................................................................................................................51
3.5. Estonia ................................................................................................................................52
3.6. Ungaria ...............................................................................................................................52
CONCLUZII ................................................................................................................................55
1. Politica Agrara .......................................................................................................................55
1.1. Uniunea Europeana.............................................................................................................55
1.2. Republica Moldova.............................................................................................................55
2. Subventii .................................................................................................................................56
2.1. Subsidiile in cadrul Uniunii Europene................................................................................56
2.2. Politica de subventionare din Republica Moldova. ............................................................56
3. Sistemul fiscal .........................................................................................................................57
3.1. Armonizarea fiscala in Uniunea Europeana .......................................................................57
3.2. Sistemul fiscal din Republica Moldova. .............................................................................57
4. Propuneri referitoare la cadrul comparativ........................................................................58
4.1. Politica Agrara ....................................................................................................................58
4.2. Subventionarea in agricultura .............................................................................................59
4.3. Impozitarea in agricultura...................................................................................................59
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................61


ix

ABREVIERI SI ACRONIME
AEI Asociatii de Economii si Imprumut
ARA Agentia de Restructurare a Agriculturii
BNM Banca Nationala a Moldovei
CEEC Tarile Europei Centrale si de Est
CEE Comunitatea Economica Europeana
CE Consiliul Europei
CIS Comunitatea Statelor Independente
CISR Centrul pentru Investigatii Strategice si Reforme
CNFA Citizens Network for Foreign Assistance
CPBR Centrul de Reforma a Businessului Privat
UE Uniunea Europeana
FAO Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura
FEDR Fondul European de Dezvoltare Regionala
FES Fondul European Social
FEOGA Fondul European de Orientare si Garantii Agrare
PIB Produsul Intern Brut
IFOP Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului
ISPA Instrumentul pentru faza de preaderare pentru politici structurale
MAIA Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare
MF Ministerul Finantelor
NLP Programul National Pamant
PAC Politica Agrara Comuna
PHARE Program de preaderare la Uniunea Europeana a tarilor candidate
SAPARD Program special de aderare pentru Dezvoltarea Agrara si Rurala a tarilor candidate
SAC Credit de Ajustari Structurale
SAL Imprumut de Ajustari Structurale
TACIS Asistenta Tehnica pentru Comunitatea Statelor Independente
USAID Agentia Statelor Unite de Dezvoltare Internationala
TVA Taxa pe Valoarea Adaugata
OMC Organizatia Mondiala a Comertului
OCP Organizarea Comuna a Pietei



1

INTRODUCERE
Aceasta lucrare prezinta in sine o analiza structurala a procesului de integrare europeana, reflectata pe
larg din punct de vedere al politicilor agricole comune, politicilor de subventionare si al sistemului fiscal
si concordanta lor prezenta si viitoare cu sectorul agricol din Republica Moldova.
Republica Moldova apartine geografic, istoric, moral si spiritual cadrului european, de aceea procesul
integrarii in Uniunea Europeana este inevitabil intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat.
Cunoasterea politicilor agrare comune, politicilor structurale si ale sistemului fiscal din cadrul Uniunii
Europene vor permite crearea si structurarea unei politici agricole durabile in Republica Moldova.
Globalizarea, internationalizarea si integrarea interstatala au numeroase avantaje care duc la o dezvoltare
fara precedent a schimburilor economice, politice, sociale si culturale. Acesti factori permit deschiderea si
promovarea comertului exterior spre diferite regiuni ale globului pamantesc, largesc vastele posibilitati de
mobilizare a personalului calificat, a tehnologiilor avansate, a promovarii ideilor progresive si au drept
scop stimularea tarilor, ca Moldova, la o prosperitate fara precedent.
La etapa actuala Uniunea Europeana are o tendinta de largire a spatiului sau prin ajustarea economiilor
nationale ale celor 10 tari candidate. Republica Moldova se margineste cu Romania, care este una din cele
10 State Candidate, acest fapt ne obliga la o analiza mai profunda a spatiului european si anume al
sectorului sau agricol.
Lucrarea este alcatuita din trei capitole.
In Capitolul I al lucrarii este prezentata in linii generale imaginea Politicii Agrare Comune a Uniunii
Europene prin expunerea detaliata a sistemelor de interventie, utilizate pe pietele agricole. Promovarea
politicilor structurale este inevitabila fara Fondurile Structurale care sunt expuse, de asemenea, in partea I
al studiului dat. Derularea continua a proceselor economice progresive in cadrul Uniunii Europene nu
poate fi analizata fara a cunoaste sistemul fiscal din cadrul Uniunii, care se reflecta in punctul 3 al
Capitolului I.
Capitolul II contine materiale aferente pozitiei structurale ale sectorului agrar din Republica Moldova,
tendintele lui de dezvoltare, evolutia reformelor agrare, metodele de subventionare aplicate in agricultura
republicii noastre. Sistemul fiscal utilizat in sectorul agrar din Republica Moldova este foarte diversificat
si se expune in punctul 3 al Capitolului II.
Capitolul III din lucrarea data reprezinta un studiu comparativ dintre politicile agricole, de subventionare
si fiscale ale Uniunii Europene, Republicii Moldova si ale tarilor candidate la Uniunea Europeana.
In Concluzii se expune in linii generale sumarul lucrarii, ideile de baza care au fost promovate pe
parcursul lucrarii si concluziile deduse din contextul lucrarii. Aceasta parte a lucrarii contine, de
asemenea, si propuneri aferente aplicarii mecanismelor utilizate in cadrul PAC din Uniunea Europeana in
Republica Moldova.


2

Capitolul I
POLITICA SI LEGISLATIA UNIUNII EUROPENE IN DOMENIUL
SUBSIDIILOR SI IMPOZITELOR IN AGRICULTURA
1. POLITICA AGRARA COMUNA. IMAGINE GENERALA
1.1. Principii si obiective ale Politicii Agrare Comune
In ansamblul mecanismelor utilizate de Comunitatea Europeana, Politica Agrara Comuna (PAC)
releva cea mai fidela imagine a principiilor de integrare si a eforturilor pe care le presupune integrarea
pozitiva (prin institutii).
Esenta dezvoltarii politicii agrare a Uniunii Europene a fost reflectata initial in Tratatul de la Roma din
25 martie 1957, care a stat la baza crearii Comunitatii Economice Europene (CEE) si, ulterior, in
cadrul conferintei de la Stressa, Italia din 1958.
Statele fondatoare ale CEE au fost intru totul de acord ca agricultura sa fie inclusa in Piata Comuna.
Pentru aceasta era nevoie de o Politica Agricola Comuna, care ar putea armoniza diferite mecanisme
nationale de sprijin si ar fi stabilit bariere tarifare vamale pentru tarile nemembre. PAC a fost una din
primele politici la nivel comunitar.
Necesitatea formularii unei politici comune in domeniul agricol, care sa conduca la relansarea
productiei si satisfacerea consumului, a fost cauzata de situatia deplorabila a acestui sector dupa al II-
lea Razboi Mondial.
Politica Agrara Comuna s-a dorit a fi solutia de baza pentru atingerea a trei categorii de obiective:
• economice – promovarea progresului tehnic, majorarea productiei agricole, utilizarea optima
a resurselor;
• sociale – ridicarea nivelului de trai a agricultorilor, preturi rezonabile pentru consumatori;
• politice – garantarea securitatii alimentare.
In baza acestor trei categorii de obiective conferinta de la Stressa din 1958 a stabilit trei principii
fundamentale:
(i) crearea si mentinerea unei piete agricole comune si a unor preturi comune (o singura
piata in care produsele vor circula liber).
Unicitatea pietei presupune libera circulatie a produselor agricole intre tarile membre ale Uniunii
Europene prin eliminarea taxelor vamale, a restrictiilor cantitative sau a altor masuri de politica
comerciala.
Principiul unicitatii a inceput sa functioneze abia dupa 1993, cand s-a structurat mai amplu
armonizarea legislatiilor fiscale.
(ii) respectul notiunii de preferinta comunitara (in comertul agricol se manifesta preferinta
pentru marfurile produse in interiorul Comunitatii, cumparatorii de produse necomunitare
trebuie sa plateasca un supracost).
Preferinta comunitara este o consecinta logica a constituirii pietei agricole unice si a dorintei
Comunitatii de a elimina dependenta statelor membre de piata externa. Principiul dat asigura
protejarea pietei Uniunii Europene de importurile la preturi scazute si de fluctuatiile de pret, adeseori
excesive, de pe pietele mondiale.
Ca mecanism de protectie, politica agricola comuna a utilizat sistemul prelevarilor si cel al
restituirilor.


3

Daca pretul mondial este inferior celui european se aplica prelevarile la import (plata unei taxe
variabile stabilite ca diferenta dintre pretul extern si pretul prag) si restituiri la export (egale cu
diferenta dintre pretul de piata in Uniune si pretul extern).
In situatia inversa – pretul mondial superior pretului european, prelevarea se aplica exporturilor si
restituirea – importurilor.
Sistemul prelevarilor si al restituirilor a protejat piata comunitara de concurenta externa si a asigurat o
sursa esentiala de sustinere financiara a exporturilor, contribuind la formarea surselor pentru Fondul
European de Orientare si Garantare Agricola (FEOGA).
Insa principiul preferintei comunitare este limitat de obligatiunile asumate de Statele Membre ale
Uniunii Europene in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) si in cadrul relatiilor
comerciale externe. Mecanismul de protectie al acestui principiu deseori a fost supus criticii de catre
OMC. Asa se explica faptul ca, in urma incheierii Rundei Uruguay OMC, Uniunea Europeana a fost
obligata sa renunte la sistemul prelevarilor, inlocuindu-le cu taxe vamale.
(iii) solidaritatea financiara (statele membre participa impreuna la constit uirea resurselor si
beneficiaza de finantarea cheltuielilor legate de PAC).
Solidaritatea financiara a constituit si constituie in sfera politicii agricole gestionarea si suportul de
comun acord a cheltuielilor aferente politicii agrare.
Ca instrument de realizare, Comisia, in anul 1962, a constituit un fond unic – Fondul European de
Orientare si Garantare Agricola (FEOGA). Aplicarea principiului solidaritatii financiare prin
intermediul FEOGA a devenit efectiv dupa 1965, cand Franta a fortat lucrurile, alegand politica
„scaunului gol”.

POLITICA AGRARA COMUNA
OBIECTIVE CONDITII PRINCIPII
1. cresterea productivitatii 1. dezvoltarea economica 1. unicitatea pietei:
in agricultura; echilibrata; a) libera concurenta;
2. nivelul de viata echitabil 2. ajustari graduale; b) preturi comune;
populatiei agricole; 3. mecanisme de integrare 2. preferinta comunitara:
3. stabilizarea preturilor;

tolerabile;

a) prelevari variabile la import
b) restituiri la export
4. garantarea securitatii 4. mentinerea sistemului 3. solidaritatea financiara:
in aprovizionare; de exploatatie familiala; FEOGA
5. preturi rezonabile. 5. participarea echilibrata
la comertul mondial.
⇓ ⇓ ⇓
MECANISMELE PAC
⇓ ⇓
REGLEMENTAREA INTERVENTII
PIETEI STRUCTURALE

Fig. 1. Politica Agrara Comuna
1
.
De-a lungul timpului aplicarea acestor trei principii fundamentale au adus mari servicii Comunitatii,
astfel ca:
• securitatea aprovizionarilor a fost asigurata pentru principalele categorii de marfuri
alimentare;

1
Sursa: Uniunea Europeana – Politici si piete agricole, Gabriela-Carmen Pascariu, Bucuresti, Editura Economica,
1999, pag. 67.


4

• cei aproximativ zece mil. de agricultori, cat numara Uniunea Europeana astazi, sunt printre
cei mai productivi din intreaga lume;
• volumul productiei realizate de catre agricultorii din Uniunea Europeana acopera cererea
acestei piete;
• exporturile comerciale si ajutoarele alimentare contribuie la hranirea unui numar important de
persoane din lumea intreaga;
Ca urmare a constituirii pietei agricole unice, nivelul schimburilor agro-alimentare intre statele
membre a crescut considerabil. Reprezentand o valoare de 4,38 mild. de ECU in 1968, acesta se ridica
astazi la peste 120 mild. EURO, adica aproape de peste treizeci de ori mai mult.
1.2. Sistemul clasic de interventie pe pietele agricole
Derularea obiectivelor Tratatului de la Roma privind sectorul agrar nu putea fi realizat doar prin
functionarea mecanismelor pietei. Libera concurenta intr-un spatiu economic, format din economii cu
diferite niveluri de dezvoltare, risca sa se transforme dintr-un factor de progres economic intr-un factor
de dezintegrare europeana.


PIETE AGRICOLE

⇓ ⇓
ORGANIZATII COMUNE DE PIATA (90%)
⇓ ⇓
PRIN PRET GARANTAT (70%) FARA PRET GARANTAT (70%)
⇓ ⇓ ⇓ ⇓ ⇓
INTERVENTIE INTERVENTII SUBVENTII PRIN SUBVENTII
PRIN
PROTECTIE
AUTONOMA CONDITIONALE COMPLEMENTARE a) fructe si EXTERNA
a) orez a) viti-vinicultura a) cereale legume a) produse
b) lapte b) legume si fructe b) carne de bovine proaspete; avicole
c) zahar c) carne de porcine c) carne de ovine b) bumbac

d) ulei de masline

c) furaje uscate


d) tutun


e) plante textile


f) oleaginoase


g) proteaginoase


h) viermi de
matase

Fig. 2. Sistemul Pietelor Comune Organizate
2
.
Mecanismul de integrare s-a bazat pe organizarea europeana comuna a pietelor. Organizarea comuna
a pietei (OCP), indiferent de forma, poate lua toate masurile necesare pentru atingerea obiectivelor
urmarite, in specia l reglementarea preturilor, subventii pentru producere si comercializare, sisteme de
stocare, sisteme de stabilizare la import si export.
3
Sistemul OCP a cuprins treptat 91% din productia
agricola, avand la baza trei elemente definitorii:
• unicitatea pietei prin determinarea preturilor comune;
• garantarea preturilor prin interventii pe piata interna;

2
Sursa: Uniunea Europeana – Politici si piete agricole, Gabriela-Carmen Pascariu, Bucuresti, Editura Economica,
1999, pag. 118.
3
Art. 40 al Tratatului de la Roma din 1957.


5

• sistemul de protectie vamal pentru asigurarea preferintei comunitare.
In dependenta de interactiunea celor trei elemente pe diferite piete, OCP cunoaste urmatoarele forme:
• organizarea comuna prin pret garantat;
• organizarea comuna prin subventii directe;
• organizarea comuna prin protectie externa.
4

1.3. Sistemul de preturi folosit in cadrul Politicii Agricole Comune
Politica Agrara Comuna a promovat si promoveaza metoda interventiei prin sustinerea preturilor
produselor agricole.
Principiul de baza, care fundamenteaza mecanismul preturilor in cadrul PAC, are in vedere necesitatea
acordarii unui pret de interventie producatorului agricol in dependenta de fortele pietei. Fortele pietei
pot fi controlate, deci, in mod evident, si preturile pot varia doar in cadrul unor limite inferioare si
superioare prestabilite. Prin acest mecanism PAC a realizat un dublu scop: protejarea fermierilor
impotriva preturilor excesiv de joase si apararea consumatorului impotriva preturilor excesiv de inalte.
Preturile de interventie sunt preturile la care se fac achizitiile publice, respectiv vanzarile publice. Prin
ele se stabilesc plafoanele de preturi pentru produsele agricole de pe piata interna. De regula, preturile
de interventie se utilizeaza in cazul in care surplusul de produse de pe piata risca sa duca la prabusirea
pretului. Interventia se practica la cereale, zahar, vin, produsele lactate, carnea de vita si vitel si la
carnea de porc.
Metodologic sunt recunoscute trei categorii de preturi de interventie:
Pretul indicativ – este un pret teoretic, considerat ca echitabil pentru producatori, care este in masura
sa ofere posibilitatea realizarii obiectivelor PAC. Numit astfel pentru produsele cerealiere, zahar, ulei
de masline, lapte, floarea soarelui si rapita, pretul indicativ devine pret de orientare pentru bovine,
vitei si vin, pret de baza pentru carnea de porc, fructe si legume si pret obiectiv pentru tutun.
Pretul indicativ s-a fixat pana in anul 2002 in ECU, iar din anul 2002 in EURO si pana in 1980 a
reprezentat baza de calcul pentru celelalte preturi PAC.
In prezent sistemul de preturi se stabileste plecand de la fixarea unui pret de interventie. Prin
majorarea acestuia cu 20-25% se obtine pretul indicativ, considerat ca asigurand un nivel de viata
echitabil populatiei agricole.
Pretul de interventie – reprezinta in medie 80-85% din pretul indicativ si fixeaza nivelul de pret de la
care se declanseaza mecanismul comunitar de sustinere a veniturilor agricultorilor. Cand pretul pietei
coboara sub pretul de interventie, Organizarea Comuna de Piata asigura cumpararea ofertei
excedentare la acest pret. Conditiile de producere in Uniunea Europeana sunt mai putin favorabile, de
aceea preturile de cumparare sunt superioare celor mondiale. Pentru ca Uniunea sa garanteze un pret
de interventie, ea ar fi fost obligata sa procure toate produsele importate la preturi mici. Pentru a evita
ridicarea costurilor de sustinere, si asa foarte ridicate s-a introdus sistemul prelevarilor la import. S-a
format astfel o a treia categoriile de preturi – preturi de intrare.
Pretul prag – este nivelul minim la care produsele importate pot intra pe piata Uniunii Europene. Se
calculeaza prin adaugarea la pretul indicativ a cheltuielilor de transport intre zona cu deficitul de la
costul cel mai ridicat si principalul punct de intrare a produselor in Uniune. Nivelul pretului prag este
mai ridicat decat pretul indicativ si are drept rol protectia pietei interne, se foloseste la calculul
prelevarilor si restituirilor la import.
Pretul prag se foloseste pentru cereale, zahar, produse lactate, ulei de masline; pret de ecluza pentru
porci, oua, pasari si pret de referinta pentru fructe, legume, vin, produse din peste.

4
Gabriela Carmen Pascariu, ”Uniunea Europeana – Politici si piete agricole”, Editura Economica, Bucuresti, 1999.


6

1.4. Reforma Politicii Agrare Comune
1.4.1. Sistemul subventiilor directe si platilor compensatorii
Politica de sustinere a pietelor agricole prin pret garantat a stimulat cresterea accelerata a productiei
si depasirea pragului de autosatisfacere la un numar important de produse.
Resursele alocate din bugetul comunitar in agricultura reprezentau circa 65% din buget, iar sumele
tot mai mari, necesare gestionarii excedentelor si garantarii pietelor, au declansat o criza bugetara
in anii ’80 pe de o parte, iar pe de alta parte, pe plan extern, mecanismul prelevarilor, folosit de
PAC, a atras din partea principalilor competitori, indeosebi SUA, o critica severa.
Aparitia crizei agro-bugetare in cadrul comunitatii si presiunile externe au determinat necesitatea
schimbarii politicii agrare comune. Pana la reforma din 1992, care a fost numita „Reforma
MacSharry”, evolutia PAC s-a caracterizat prin incercari diverse de reducere a garantiilor agricole.
A scazut rolul organismelor de piata, au fost introduse mecanisme de corespundere, de limitare a
cantitatilor garantate.
Sistemul de interventie prin pret garantat a facut loc treptat subventiilor directe si platilor
compensatorii, pe fondul mentinerii preocuparilor privind veniturile agricultorilor.
In primavara anului 1991 Comisia Europeana a propus o reforma radicala a PAC, insa care ar
pastra neatinse cele trei principii fundamentale ale PAC. Reforma nu se mai baza pe sustinerea
preturilor ca inainte, ci pe sustinerea veniturilor fermierilor.
Reforma din 1992 a constituit baza strategica de plasare a PAC in centrul dezvoltarii rurale a
Uniunii Europene.
Obiectivele de baza ale acestei reforme sunt:
• mentinerea Comunitatii in randul producatorilor si exportatorilor de produse agricole prin
cresterea competitivitatii agricultorilor pe pietele interne si pe pietele externe;
• minimizarea volumului de productie in corelatie cu nivelul cererii de pe piata;
• sustinerea veniturilor agricultorilor care au nevoie de sprijin;
• incurajarea agricultorilor sa nu-si abandoneze terenurile;
• protejarea si dezvoltarea mediului inconjurator.
Elementul central al reformei date a constat in reducerea preturilor de interventie la produsele-cheie
si scoaterea din cultura a terenurilor arabile. Pentru compensarea pierderilor de venit din aceste
doua masuri, agricultorii primesc compensatii sub forma de plati directe pe hectar sau pe cap de
animal. Reforma din 1992, a vizat cerealele, oleaginoasele, plantele proteice si carnea de bovine.
Preturile minime garantate ale cerealelor s-au diminuat cu 29% pe parcursul a trei ani, incepand cu
campania agricola din 1993-94. Prin aceasta reducere preturile cerealelor comunitare s-au apropiat
de preturile mondiale.
Trecerea de la sistemul de garantare a preturilor la un sistem de sprijinire directa a veniturilor
producatorilor are scopul de a alinia sectorul cerealier la principiile aplicate celorlalte produse,
precum oleaginoasele, legumele transformate, uleiul de masline si tutunul.
Un alt domeniu al reformei din 1992 l-a constituit reducerea preturilor garantate pentru carnea de
bovine. Pe parcursul a trei ani, preturile de interventie au fost reduse cu 15%, iar crescatorii de
animale au fost compensati prin doua metode.
Prima metoda: Cei care folosesc pasunatul liber primesc o prima pe cap de animal destinata
incurajarii cresterii extensive a bovinelor in defavoarea cresterii intensive in sistemul industrial.


7

Metoda a doua: Fermierii ce practica sistemul industrial sunt compensati pentru pierderile rezultate
prin reducerea preturilor la carnea de bovine prin preturi diminuate la cerealele furajere, conform
masurilor de reforma in domeniul cerealelor.
Reforma MacSharry, chiar daca a fost radicala, s-a bazat pe principiile fundamentale ale PAC si a
dat agricultorilor asigurarea ca Comunitatea nu si-a schimbat angajamentul sau fundamental. Chiar
daca preturile la produsele agricole au fost reduse, preferinta comunitara a fost respectata. Piata
unica a produselor agricole si preturile unice au fost mentinute. Ca si in cazul sustinerii preturilor,
costul ajutoarelor directe platite agricultorilor este suportat din bugetul comunitar.
Reforma din 1992 a fost conceputa sa ajusteze oferta la nivelul cererii prin reducerea ofertei
(retragerea din cultura a terenurilor, continuarea sistemului cotelor pentru lapte, diminuarea
productiei de carne de vita etc.), prin acordarea unei atentii sporite protectiei mediului si folosirea
mult mai rationala a resurselor de teren, precum si prin reducerea preturilor minime garantate.
Natura acestei reforme a schimbat modul de functionare a sistemului de sustinere a agriculturii.
Pentru prima data reforma din cadrul Uniunii Europene stabileste nivele diferite de compensare in
diferite regiuni ale Uniunii, luand la baza doar statisticile privind productia si randamentul. Noul
sistem de sustinere directa a veniturilor nu creeaza o dependenta a fermierului fata de o anumita
forma de interventie publica.
Reforma a stimulat o stabilizare a productiei la un nivel mai apropiat de consumul comunitar,
franand astfel cresterea productiei, fara a antrena reduceri majore la nivelurile productiei anterioare
reformei.
1.4.2. Agenda 2000 – viitorul agriculturii europene
Agenda 2000 – viitorul agriculturii europene, prezinta in sine principalele perspective de
dezvoltare ale Uniunii Europene, perspectivele politicilor comune, extinderea spre noi membri,
cadrul financiar dupa anul 2000.
Agenda 2000 a Comisiei Europene cuprinde un nou set important de propuneri aferente reformelor
in cadrul Politici Agrare Comune, alaturi de pachetul financiar de sprijin al acestor masuri. In
politica agricola comuna Comisia estimeaza necesitatea de a aprofunda directiile reformei
MacSharry si de a incerca o mai mare apropiere a preturilor europene de cele mondiale, in asociere
cu subventiile directe pe venit. Toate aceste propuneri au ca scop implementarea pe parcursul
anilor viitori a unei forme concrete Modelului european de agricultura.
Principalele caracteristici ale acestui model sunt:
• un sector agricol competitiv, care sa poata face fata, in mod treptat, competitiei de pe pietele
internationale;
• metode de productie sanatoase si care protejeaza mediul, capabile sa furnizeze produse de calitate
in varietatile cerute de populatie;
• forme diverse de agricultura, bogate in practici traditionale, care nu sunt numai orientate spre un
nivel mare de productie, ci care cauta sa mentina frumusetile naturii si ale peisajului rural,
precum si comunitati rurale dinamice si active, generand si mentinand nivelul de ocupare al
fortei de munca;
• politica agricola mult mai simpla si mai utila, care stabileste clar linii de separatie intre deciziile
care trebuie luate in comun si cele ce raman in competenta statelor membre;
• politica agricola, care stabileste clar ca cheltuielile pe care ea le implica sunt justificate de
serviciile pe care fermierii le furnizeaza societatii in sens larg.
Gestionarea acestui Model, propus de Uniunea Europeana prin Agenda 2000, poate fi efectuata
doar prin urmatoarele actiuni:
• fiecare stat membru al Uniunii Europene sa-si elaboreze programe nationale de dezvoltare;


8

• programele nationale sa fie concordate cu cadrul legislativ al Uniunii Europene, pentru a evita
concurenta dintre statele membre;
• determinarea actiunilor necesare pentru dezvoltarea rurala, in dependenta de fiecare membru al
comunitatii.
Uniunea Europeana este dispusa sa-si dezvolte sectorul agrar prin intermediul modelului propus in
Agenda 2000, care are la baza sa trei subiecte cheie:
• accesarea tuturor pietelor internationale;
• acordarea subventiilor de export reduse, de credite de export, asigurarea creditelor de export;
• reducerea suportului national, prin reducerea ajutoarelor ne legate de producere.
Masurile ce vor fi utilizate de Agenda 2000 pentru promovarea politicii agrare comunitare in viata
sunt:
• Preturile de interventie la produsele cerealiere vor suferi o reducere de 15%, care fi derulata in
doua etape consecutive, si anume, prima – in perioada 2000-2001 si a doua – in perioada 2001-
2002;
• Preturile de interventie pentru carnea de bovine vor suferi, de asemenea, o reducere cu aceeasi
cota, insa procedura va derula in trei etape;
• Pentru produsele lactate reducerea va fi de 15% pe parcursul perioadei 2005-2006 in trei etape.
Agenda 2000, prin mecanismul acordului comun, a subordonat platile directe la un sir de conditii
ale mediului ambiant. In cadrul negocierilor, la acest capitol, toate tarile candidate au cerut ca
platile directe sa fie oferite fermierilor dupa accesiune, ca si fermierilor din cadrul Uniunii
Europene.
• Daca ajutoarele directe sunt introduse prea repede in tarile candidate, atunci efectul pozitiv pe
termen scurt asupra venitului in agricultura poate fi mai mic decat impactul celui negativ
asupra restructurarii. Exista un risc semnificativ al incetinirii sau chiar al stoparii procesului de
restructurare, creand un cerc vicios al productivitatii joase, al standardelor mici si a unei rate
inalte a somajului.
• Problema restructurarii in cadrul tarilor candidate are o legatura directa cu dualismul structurilor
lor agricole. Pe de o parte, sectorul comercial are nevoie de restructurare si investitii. Pe de alta
parte, agricultura continua sa joace un rol important de siguranta sociala in zonele rurale.
Totusi agricultura continua sa se dezvolte si ar putea sa se integreze independent in economia
de piata.
In cadrul acestor argumente cererea de plati directe imediate, la nivelul similar celui practicat in
Uniunea Europeana la momentul accesiunii, nu va fi respectat. Platile directe trebuie introduse in
cadrul noilor state membre treptat pe parcursul perioadei de tranzitie. Aceasta perioada este
necesara pentru a garanta o integrare a tarilor in cadrul Politicii Agrare Comune, in acelasi timp
maximizand posibilitatile de restructurare a sectorului agricol. Durata acestei perioade trebuie sa
reflecte necesitatea mentinerii dupa accesiune a stimulentelor pentru restructurare.
Agenda 2000 propune noi instrumente financiare de preaderare. Unul din acestea, SAPARD, este
destinat ajustarilor structurale din agricultura.
Conform Agendei 2000 media anuala a subventiilor investite in agricultura pentru perioada 2000-
2006 va fi de 50 mild. EURO.




9

2. POLITICA SI FONDURILE STRUCTURALE
2.1. Esenta Politicii Agrare Structurale
Politicile structurale sunt „actiuni comune”, care au fost introduse in paralel cu politicile de preturi si
de piata, insa, spre deosebire de politica preturilor, care a obligat o uniformizare a reglementarilor
nationale si o gestiune centralizata, actiunile structurale au fost lasate la dispozitia statelor membre.
Pana in 1972 scopul PAC era de a coordona politicile structurale nationale si de a sustine financiar
unele proiecte, care erau indreptate spre adaptarea si ameliorarea conditiilor de productie, spre
reorientarea productiei, dezvoltarea debuseurilor pentru produsele agricole.
Scopul de baza al politicilor structurale este:
• Accelerarea procesului de adaptare a structurilor agricole;
• Diferentierea regionala pentru zonele defavorizate.
In 1968 Comisarul Uniunii Europene pentru agricultura, Sicco Mansholt, a propus un memorandum,
„Memorandumul asupra Reformei Agriculturii in tarile Comunitatii Europene”, scopul caruia a fost de
a pune in miscare reforma globala a agriculturii.
In Memorandumul dat s-a atras atentia asupra faptului ca „numai politicile non-piata si cele de sprijin
al preturilor nu pot rezolva dificultatile fundamentale pentru agricultura” si „preturile noastre sunt prea
ridicate pentru a ne permite sa exportam in conditii favorabile”.
In 1972 s-au aprobat cele trei directive socio-structurale bazate pe acest memorandum, care au ca esenta:
• Modernizarea gospodariilor agricole;
• Incurajarea incetarii activitatii agricole;
• Recalificarea lucratorilor din sectorul agrar.
1. Directiva 72/159/EEC din 17 aprilie 1972 cu privire la modernizarea exploatatiilor agricole a
prevazut ajutor pentru investitiile in agricultura, considerate drept „cele mai potrivite pentru
dezvoltare” si capabile sa atinga un venit considerabil in comparatie cu alte domenii de activitate,
pentru „una sau doua” unitati de munca. Punctul central al modernizarii il constituie regimul
subventiilor pentru investitii pe baza unui plan de dezvoltare. Planul trebuie sa argumenteze
capacitatea fermierilor de a investi si de a dezvolta exploatatia pana cand o unitate de munca a
fermierilor va atinge, cel putin, un venit similar cu cel realizat din activitatile non-agricole din
regiune.
Sistemul dat a avut un succes deosebit in agriculturile din Olanda, Belgia, Marea Britanie,
Germania si Danemarca, unde peste 20% din exploatatii au adoptat planuri de dezvoltare.
2. Directiva 72/160/EEC din 17 aprilie 1972 cu privire la masurile de stimulare a incetarii
cultivarii suprafetelor arabile si recoltarii lor utilizate in scopurile unor imbunatatiri structurale,
care a prevazut plati pentru forta de munca disponibilizata sub forma de anuitati pentru fermierii in
varsta sau prime pentru cei tineri. Scopul Directivei 72/160 a fost de a concentra exploatatiile si de
a scoate din functiune terenuri agricole indirect, prin incurajarea pensionarii timpurii. Rezultatele
Directivei au fost departe de cele asteptate. Intre anii 1975–1985 bugetul comunitar a finantat doar
7190 de pensionari insa programele nationale au sprijinit de 20 ori mai multe retrageri din activitate
a agricultorilor, efectele reflectandu-se negativ pe plan social si nu al stimularii modernizarii
agriculturii.
3. Directiva 72/161/EEC din 17 aprilie 1972 cu privire la prevederea, indrumarea socio-economica
pentru achizitionarea calificarii de catre persoanele angajate in agricultura, prin care s-a prevazut
o indrumare social-economica a fermierilor si calificarea lor. Directiva 72/161/EEC, inspirata din
planul Mansholt, avea la baza urmatoarele obiective:


10

• informarea social-economica a populatiei agricole prin crearea unor centre de informare,
pregatirea de consilieri si finantarea unor stagii de documentare;
• formarea profesionala a agricultorilor;
• reconversiunea profesionala prin cursuri de formare in activitati non-agricole.
Peste 1500 de consilieri au fost formati si cateva mii de agricultori au urmat cursuri de reciclare in
baza acestei Directive. Beneficiarii principali au fost Germania, Franta, Belgia si Olanda.
Politica structurala, propusa de S. Mansholt, avea la baza crearea ”unitatilor moderne de productie”
prin sprijinirea in mod selectiv a fermierilor ce detin circa 90–120 ha de pamant arabil sau aproximativ
40-60 de vaci sau obiecte similare in celelalte domenii ale productiei agricole. In conformitate cu acest
plan, suprafetele agricole ale Comunitatii trebuiau reduse cu cel putin 5 mil. ha din 70 mil. ha, iar
efectivele de animale – cu aproximativ 3 mil. de capete. In consecinta, circa 5 mil. de persoane ar fi
trebuit sa paraseasca agricultura.
Actiunile structurale prevazute in cele trei Directive au reprezentat un pas facut intr-o directie buna.
Ele au fost completate in 1975 cu introducerea compensatiilor pentru regiunile defavorizate natural,
in 1977 cu ajutorul pentru transformarea si comercializarea produselor agricole, iar in 1978 cu
ajutoarele pentru grupurile de producatori. Diverse masuri regionale au fost introduse pentru a
moderniza zonele defavorizate, cu efecte indirecte si asupra agriculturii.
In 1985 aceste Directive de baza au fost inlocuite cu Regulamentul 797/85, insa intreaga orientare a
politicilor structurale s-a modificat odata cu reforma globala a Fondurilor de organizare in 1989.
Reforma fondurilor structurale a avut un rol important in gestionarea actiunilor structurale, inclusiv a
celor agricole, pentru a permite dezvoltarea regiunilor defavorizate. Politica structurala a evoluat lent
pana in 1985, cand criza PAC a declansat o revizuire de profunzime a masurilor structurale, pentru a
favoriza ameliorarea competitivitatii agriculturii europene.
Spre deosebire de alte politici, politicile structurale au abordat problema mediului inconjurator, prin
care, de fapt, este vorba de extinderea in toate tarile a unor masuri deja aplicate, sub diferite forme. In
special s-a urmarit armonizarea politicilor de protectie a mediului inconjurator cu politicile economice.
In cadrul politicilor structurale sunt structurate doua probleme prioritare: poluarea si exploatatiile
agricole.
Politica structurala agricola, desi componenta a PAC, este conceputa in cadrul mai larg al politicii de
dezvoltare regionala.
Evolutia masurilor structurale a insemnat conturarea treptata a unei politici europene comune. Dar,
desi componenta a PAC, politica structurala agricola este conceputa in cadrul mai larg, unitar, al
politicii regionale.
La prima etapa de dezvoltare a PAC resursele bugetului Uniunii Europene se formau din contributiile
nationale ale statelor membre, insa, dupa conferinta de la Haga din 1969, Parlamentul European
aproba Decizia Consiliului din aprilie 1970 de a institui resursele proprii ale Comunitatii din trei
categorii:
5

(i) taxe vamale, care se percep asupra produselor importate din tarile terte;
(ii) un procent din taxa pe valoarea adaugata perceputa in tarile membre. Procentul initial a
fost de 1%, insa dupa aderarea Spaniei si Portugaliei au crescut cheltuielile bugetare si au dus la
stabilirea unui procent de 1,4% din TVA;

5
In 1965 Franta refuza sa participe la votarea in cadrul Comisiei a reglementarilor privind agricultura si solicita
adoptarea regulii unanimitatii atunci, cand sunt in joc interesele vitale ale unei tari. In 1966 se raspunde Frantei
prin „Compromis ul de la Luxemburg” si astfel se inceteaza prima criza institutionala din Comunitatea Europeana.
Commission des Communautes europeennes, „Fonds Europeen d’Orientation et de Garantie Agricole”, 1984, p. 15.


11

(iii) resurse proprii agriculturii, formate din prelevarile variabile cu rolul de a compensa
diferenta dintre preturile interne si cele mondiale si cotizatii percepute in cadrul organizarii
comune a pietei zaharului, pentru a limita excedentele.
0%
10%
20%
30%
40%
50%
60%
1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
Politica agricola comuna
Fonduri stricturale
Fondul de coeziune
alte actiuni
Fig. 3. Retrospectivele financiare pentru anii 1993-2000 i n UE.
6

Ca simplu capitol in bugetul comunitar, FEOGA a reprezentat pana la instituirea Instrumentului
Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP) (1993) singurul fond de finantare a PAC. El absoarbe
anual si, in special, sectiunea Garantare circa 50% din resursele bugetare ale UE. Ponderea FEOGA in
buget nu trebuie interpretata ca rezultat al unei preferinte comunitare pentru agricultura, cel putin pana
la reforma fondurilor socio-culturale din 1988 PAC a reprezentat singura politica integrata comuna.
Obiectivele de baza ale fondurilor structurale sunt:
• Obiectivul 1 (teritorial)
Ajutarea regiunilor defavorizate, adica asigurarea dezvoltarii infrastructurii de baza in continuare si
incurajarea investitiilor in activitatea economica.
Circa 50 de regiuni, care reprezinta 22% din populatia UE, sunt implicate si primesc 70% din
finantarea disponibila.
• Obiectivul 2 (teritorial)
Sustinerea transformarii economice si sociale in zonele industriale, rurale, urbane sau dependente de
pescuit, care se confrunta cu dificultati structurale.
18% din populatia Uniunii traieste in aceste zone defavorizate, care primesc 11,5% din finantarea totala.
• Obiectivul 3 (tematic)
Modernizarea sistemelor de instruire si crearea de
noi locuri de munca.
Masurile finantate de Obiectivul 3 acopera intreaga
Uniune Europeana, cu exceptia regiunilor
Obiectivului 1, unde masurile pentru instruire si
amplasare in campul muncii sunt incluse in
programele de recuperare. Obiectivul 3 primeste
12,3% din finantarea totala acordata fondurilor
structurale.



6
Sursa: www.europarl.eu.int
Tabelul 1
Obiectivele de baza
ale fondurilor structurale
Obiectivul 1 Obiectivul 2 Obiectivul 3
FEDR FEDR FES
FES FES
FEOGA –
Orientare

IFOP



12

2.2. Fondurile structurale
Politica Agrara Comuna al Uniunii Europeane este dirijata prin intermediul celor patru fonduri
structurale, care acorda solutionarea problemelor sociale si economice, pentru a reduce inegalitatea
dintre diferite regiuni si grupur i sociale.
Pana in 1988, fiecare dintre cele trei fonduri structurale (FEDER, FSE si FEOGA, sectiunea Orientare)
actionau distinct in sustinerea financiara a politicilor respective: regionala, sociala si agricola.
Actul Unic European din 1987 a reunit aceste fonduri in jurul unui obiectiv comun, care devenise
„coeziunea economica si sociala”, prin reducerea distantarii dintre diferite regiuni ale Comunitatii.
Criza agricola din anii ’80 a modificat prioritatile europene in materie de politica agricola. Sustinerea
pietelor agricole prin preturi garantate in cadrul pietelor organizate pentru cresterea productiei si
stabilitatea veniturilor agricultorilor a cedat locul masurilor structurale.

FONDURILE AGRICOLE ALE COMUNITATII EUROPENE
⇓ ⇓
FONDURI STRUCTURALE FONDUL DE COEZIUNE
⇓ ⇓
1. FEDR – Fondul European de
Dezvoltare Regionala
1. ISPA – Instrument pentru faza de
preaderare pentru politici structurale.
2. FES – Fondul European Social
3. FEOGA – Fondul European de
Orientare si Garantii Agricole
4. IFOP – Instrumentul Financiar pentru
Orientarea Pescuitului

2. SAPARD – program special de aderare
pentru dezvoltarea agrara si rurala al
tarilor candidat
3. Proiectele mediului ambiant
4. Proiectele infrastructurii transportului

Fig. 4. Fondurile Agricole ale Comunitatii Europene.
2.2.1. Fondul European de Dezvoltare Regionala
FEDER are menirea de a investi in infrastructura si in micul business, este unul din cele patru
fonduri structurale, care are ca scop promovarea coeziunii economice si sociale in Uniunea
Europeana.
FEDER a fost fondat in 1975, cu scopul de a asigura suportul financiar in derularea programului
regional in regiunile dezavantajoase.
Scopul generalizator al fondului este de a reduce dezechilibrul social-economic dintre regiunile
Uniunii Europene. Ca parte a sarcinii sale de a promova dezvoltarea regionala, FEDER contribuie
la finantarea urmatoarelor masuri:
• Investitia productiva pentru crearea si protejarea locurilor de munca durabile;
• Investitia in infrastructura care contribuie in regiunile acoperite de Obiectivul 1 la dezvoltarea,
ajustarea structurala, la crearea si mentinerea locurilor de munca durabile sau in toate regiunile
eligibile – la diversificarea, revitalizarea, la un acces imbunatatit si la regenerarea amplasarii
economice si ariilor industriale care sunt in declin, ariilor urbane deplorabile, zonelor rurale si
zonelor dependente de pescuit.
• Asemenea investitii, de asemenea, pot sa aiba drept scop dezvoltarea retelelor transeuropene in
zonele de transport, telecomunicatii si energie in regiunile acoperite de Obiectivul 1;
• Dezvoltarea potentialului endogen conform masurilor care sustin initiativele locale de dezvoltare
si activitatile intreprinderilor mici si medii. Asemenea sustinere are drept scop serviciile pentru
intreprinderi, transferul tehnologiei, dezvoltarea instrumentelor financiare, ajutor direct


13

investitiei, prevederea infrastructurii locale si ajutor pentru structurile care prevad servicii de
vecinatate;
• Investitii in sistemul de invatamant si a sanatatii (numai in contextul Obiectivului 1).
Zonele in care aceste masuri asigura asistenta includ dezvoltarea unui mediu productiv, dezvoltarea
cercetarii si tehnologica, dezvoltarea societatii de informatie, protejarea si imbunatatirea mediului,
egalitatea intre femei si barbati in ceea ce priveste angajarea in campul muncii si cooperarea
transnationala si transregionala.
In conformitate cu regulamentul general, initiativa interregionala si masurile inovatoare (studii,
proiecte pilot, schimburi de experienta) in domeniul de dezvoltare regionala sau locala a
Comunitatii sunt finantate exclusiv de FEDER. Totusi scopul FEDER poate fi extins pentru a se
suprapune partial cu Fondurile Structurale in acoperirea masurilor necesare pentru implementarea
programelor de initiativa sau proiectelor pilot interesate.
Pentru perioada 2000-2006 FEDER acorda asistenta financiara in baza a doua obiective regionale
(Obiectivul 1 si Obiectivul 2).
2.2.2. Fondul European Social
FES ii revine pregatirea profesionala si acordarea de ajutor angajatilor, a fost fondat in 1960 si este
un instrument de baza al Politicii Sociale a Comunitatii. FES este administrat de catre Comisia
executiva a CEE cu ajutorul unui comitet format din reprezentantii guvernelor tarilor membre.
Resursele financiare ale Fondului se constituie din contributiile Statelor Membre si din resursele
proprii ale CEE, fiind acordate pentru reorientarea si recalificarea lucratorilor ca urmare a adoptarii
unor politici comunitare in diferite domenii economice.
Pe parcursul perioadei 2000-2006 el va acorda asistenta financiara pentru formarea profesionala,
recalificare si crearea noilor locuri de munca in baza Obiectivului 3 si, de asemenea, in baza
Obiectivelor 1 si 2 ale Fondurilor Structurale.
2.2.3. Fondul European de Orientare si Garantii Agricole
Fondul European de Orientare si Garantii Agricole (FEOGA) reprezinta un simplu capitol in
bugetul comunitar, care grupeaza, in ansamblu, actiunile legate de finantarea PAC, este lipsit de
structura administrativa proprie, fiind gestionat de catre Comisia Agrara in baza avizelor
Comitetului fondurilor pentru aspectele financiare si ale Comitetului pentru structuri agricole si
dezvoltare rurala in cazul actiunilor structurale.
FEOGA acorda asistenta la dezvoltarea rurala si imbunatatirea structurilor agricole, este un
instrument financiar pentru promovarea dezvoltarii rurale, al doilea sprijin al politicii comune
agrare. El promoveaza dezvoltarea rurala in toata Comunitatea Europeana.
Fondul este divizat in doua sectiuni:
(i) Sectiunea “Orientare” – este destinata ajustarii structurilor agricole si modernizarii
agriculturii. Ea acorda sustinere regiunilor defavorizate si finanteaza majoritatea programelor
de dezvoltare rurala, cum ar fi programul pentru agricultura si mediul inconjurator,
pensionarea prematura a fermierilor. Prin sectiunea „Garantare” se asigura finantarea
operatiunilor de interventie in cadrul organizarilor comune a pietelor agricole si prin reforma
„MacSharry” a masurilor complimentare de ajutor direct pe veniturile agricole si a unor plati
compensatorii.
(ii) Sectiunea “Garantare” reprezinta 90% din FEOGA si este destinata transpunerii in
practica a celor trei principii de baza ale Pietei Agricole Comune. Ea acorda sprijin direct
producatorilor, producerii si rambursarii pentru export.


14

In 1991 Comunitatea a lansat o noua initiativa destinata, in general, regiunilor rurale. Aceasta
initiativa denumita „Leader” este un program de auto-asistenta a regiunilor periferice sau a
comunitatilor rurale, numarand intre 5000 si 100000 locuitori.
„Leader” finanteaza proiectele dezvoltate de asociatiile si grupurile locale in vederea diversificarii
bazei economice a zonelor rurale, promovarii asistentei tehnice, furnizarii de consultanta.
”Leader +” – este o noua initiativa a Comunitatii in domeniul dezvoltarii rurale, care a fost initiata
la 14 aprilie 2000.
Scopurile proiectului „Leader+” sunt:
• suportul pentru cooperarea interteritoriala si transnationala;
• suportul in procesul de integrare a strategiei de dezvoltare teritorial-rurala, bazata pe stabilirea
relatiilor de parteneriat;
• dezvoltarea retelei unificate in sectorul rural pentru toti participantii.
2.2.4. Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului
Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP) opereaza pentru toate regiunile de coasta
ale Comunitatii Europene (prin Obiectivul 1 sau prin programele nationale din afara Obiectivului
1), pentru a spori competitivitatea structurilor in sectorul pescuitului si dezvoltarea viabila a
intreprinderilor din industria pescuitului, insa in acelasi timp mentine echilibrul dintre capacitatea
acestui sector si resursele disponibile.
Regulamentul (CE) nr. 1263/1999 ofera asistenta din cadrul IFOP (instrumentul financiar de
orientare a pescuitului) urmatoarelor, pentru a promova obiectivele sale generale:
• Renovarea flotei si modernizarea vaselor de pescuit: asemenea asistenta trebuie sa fie compatibila
cu programele multianuale de orientare a pescuitului;
• Ajustarea volumului (capacitatii) pescuitului;
• Pescariile mici de coasta;
• Masuri socio-economice;
• Protectia resurselor marine;
• Aquacultura;
• Facilitati la pescuit in porturi;
• Prelucrarea si comercializarea produselor de pescuit si de acuacultura;
• Gasirea noilor piete de desfacere;
• Actiuni inovatoare, indeosebi cu caracter transnational si care implica o retea de operatori si
zonele dependente de sector. Unde asemenea actiuni sunt finantate exclusiv de IFOP, scopul
sau de aplicare poate fi extins pana la masurile care, in mod normal, ar fi acoperite de
Fondurile Structurale;
• Asistenta tehnica.
3. POLITICA SI FONDUL DE COEZIUNE
Fondul de Coeziune furnizeaza resurse financiare pentru promovarea proiectelor de dezvoltare a
infrastructurii mediului si a retelelor de transport in Statele Membre ale Uniunii, a caror PIB este mai mic
de 90% fata de nivelul mediu al Uniunii Europene.


15

Fondul a fost creat in baza Tratatului Maastricht din 1993 si este concentrat asupra problemei de coeziune
economica si sociala in tarile mai putin prospere din Comunitatea Europeana. Fondul permite Spaniei,
Portugaliei, Irlandei si Greciei de a cunoaste criteriile de convergenta pentru integrarea economica si
monetara, dar in acelasi timp continua investirea in infrastructura acestor state.
Beneficiarii fondurilor alocate de Fondul Coeziune al Uniunii Europene pentru perioada 2000-2006 sunt
patru state membre ale Uniunii Europene: Spania, Portugalia, Grecia si Irlanda.
Bugetul Fondului Coeziune pentru perioada 2000-2006 este de 18 mild. EURO.
Proiectele Fondului de Coeziune:
• proiectele mediului ambiant;
• proiectele infrastructurii transportului.
Proiectele mediului ambiant, subventionate de catre Fondul Coeziune definesc esential scopurile si
telurile politicii mediului, reflectate in Acordul de baza:
• pastrarea, protejarea si ameliorarea calitatii mediului;
• protejarea sanatatii umane;
• protectia prudenta si utilizarea rationala a resurselor naturale.
In concordanta cu Directivele curente in domeniul mediului inconjurator, Fondul acorda prioritati
domeniului de alimentare cu apa potabila, minimizarea irosirii apei si eliminarea irosirii masive a apei.
Proiectele majore ale Fondului Coeziune in domeniul mediului includ:
• alimentarea cu apa potabila a Atenei din raul Evinos;
• controlul calitatii apei prin satelit in Spania;
• asigurarea si distribuirea apei potabile in Dublin, Tuam si Limerick.
Proiectele infrastructurii transportului sunt de comun acord pentru toate statele membre ale Uniunii
Europene, intentionand sa creeze si sa dezvolte infrastructura transportului in reteaua trans-europeana.
Proiectele majore ale Fondului Coeziune in domeniul infrastructurii transportului includ:
• Soseaua de centura Madrid;
• Podul Vasco Da Gama in Lisabona.
3.1. Instrumentul pentru faza de preaderare pentru politici structurale
Instrumentul pentru faza de preaderare pentru politici structurale (ISPA) finanteaza infrastructura
transportului si mediului inconjurator, reprezentand unul din cele trei instrumente de asistenta utilizate
pentru tarile ce doresc sa adere la Uniunea Europeana. Pentru perioada 2000-2006 Uniunea Europeana
va acorda 1040 mild. EURO, ce se vor distribui intre proiectele aferente mediului si infrastructurii
transportului.
Principalele prioritati in pregatirea tarilor candidate pentru acces in Uniunea Europeana trebuie sa fie:
• familiarizarea lor cu politicile si procedurile Uniunii Europene;
• acordarea ajutorului pentru atingerea standardelor UE in domeniul mediului ambiant;
• dezvoltarea si incadrarea in reteaua de transport transeuropeana.
Alocarea resurselor ISPA pentru tarile participante se efectueaza de catre Comisie in baza criteriilor
volumului de populatie, in dependenta de PIB al fiecarei tari si a resurselor de pamant.


16

3.2. Programul special de aderare pentru dezvoltarea agrara si rurala
SAPARD reprezinta Programul Special de Acces in Agricultura si Dezvoltarea Rurala. Scopul acestui
program este sprijinirea eforturilor celor 10 state candidate in procesul de integrare europeana si
pregatirea lor pentru Piata Agrara Comuna prin implementarea a doua obiective majore.
In primul rand, implementarea legislatiei Uniunii Europene din sectorul agricol in tarile candidate si in
al doilea rand – solutionarea problemelor prioritare si speciale din domeniul agricol si al dezvoltarii
rurale ale acestor tari.
Programul SAPARD difera, in esenta, de celelalte programe derulate de Uniunea Europeana, deoarece
pentru prima oara in istoria Uniunii Europene se acorda ajutor tarilor candidate cu o baza totalmente
decentralizata, recurgand la enorme eforturi legislative si administrative din ambele parti.
In cadrul dezvoltarii rurale, contrar majoritatii polit icilor comunitare, tarile candidate au deja
posibilitatea de a acumula experienta in proiectarea si implementarea politicilor de co-finantare prin
intermediul instrumentului de preaderare SAPARD.
SAPARD ofera tarilor candidate un meniu din 15 masuri pentru programarea scopurilor, in comparatie
cu cele 22 existente in domeniul dezvoltarii rurale, 11 din aceste masuri corespund masurilor elaborate
de catre regulamentul EC nr. 1257/1999, iar celelalte 4 sunt specifice SAPARD.
Cele mai importante masuri din SAPARD se refera la necesitatile de restructurare ale tarilor candidate
si anume investitii in agricultura, marketing, infrastructura rurala si diversificare. Trebuie de luat in
consideratie faptul ca majoritatea noilor membri vor adopta Obiectivul 1 si ca o mare parte din
masurile de dezvoltare rurala vor fi integrate in Obiectivul 1, fiind finantate de catre EAGGF –
Guidance Section, in conformitate cu regulile managementului
financiar si de control.
Deoarece procesul de derulare al SAPARD-ului este foarte dificil,
implicand proceduri detaliate aferente controlului adecvat al
fondurilor publice, Comisia fiind increzuta in rezultatele
fructuoase in viitor din urmatoarele considerente:
• Prin decentralizarea managementului, SAPARD va oferi
viitorilor sai membri oportunitatea obtinerii experientei viabile
in aplicarea mecanismelor manageriale in programele
dezvoltarii rurale si agriculturii;
• Posibilitatea de apelare la sursele fondului de Garantii si
la alte surse ale Politicii Comunitare;
• Distribuirea obligatiunilor care vor face posibila dirijarea
unui spectru larg de proiecte preconizate de catre SAPARD;
SAPARD are un buget de 520 mil. EURO pentru perioada 2000-
2006 si este distribuit intre cele 10 candidate reflectate in Tabelul 2
7
.
4. PROGRAMUL PHARE
Programul PHARE este unul din cele trei instrumente de preaderare, finantat de catre Comunitatile
Europene pentru acordarea asistentei tarilor candidate din Europa Centrala in procesul unirii la Uniunea
Europeana.
Programul PHARE ofera asistenta tarilor in cadrul restructurarii economice si politice din Europa
Centrala din 1989. Dupa invitatia Consiliului de la Copenhaga din 1993 de a solicita calitatea de membru,
suportul PHARE a fost reorientat, incluzand si o expansiune a pietei, cu scopul de a investi in infrastructura.

7
SURSA: WWW.EUROPARL.EU.INT
Bugetul SAPARD
7



17

Totusi, focarul de „preaderare” a fost aplicat abia in 1997, drept raspuns la lansarea de catre Consiliul
European din Luxemburg a prezentului proces de largire. Fondurile PHARE acum sunt orientate numai
spre prioritatile preaderarii, evidentiate in fiecare Parteneriat de Aderare a statelor. Functionarii civili
acum sunt promovati prin „infratire”, pentru a ajuta participantii in pregatirile pentru aderare.
Managementul PHARE a fost integrat in structurile guvernamentale ale statului prin crearea unui Fond
National si a unui numar limitat de agentii de implementare.
Aceste orientari de baza au fost adaptate in 1999, pentru a reflecta torentele SAPARD in agricultura si
dezvoltarea rurala, ISPA in transport si infrastructura mediului inconjurator. Ajustarea principala consta
in redirectionarea fondurilor eliberate ale PHARE, cu scopul abordarii problemei coeziunii economice si
sociale.
Pentru perioada 2000-2006, PHARE ofera 11 mild. EURO pentru investitii, constructii si asistenta
tehnica, pentru a ajuta statele in:
• Fortificarea administratiei publice si functionarea efectiva a institutiilor in cadrul Uniunii;
• Promovarea convergentei cu legislatia extensiva a Comunitatii Europene si reducerea
perioadelor de tranzitie;
• Promovarea coeziunii economice si sociale.
5. IMAGINEA GENERALA ASUPRA SISTEMULUI FISCAL DIN UNIUNEA
EUROPEANA
Uniunea Europeana de la momentul inaugurarii sale a atras atentia asupra sistemului fiscal, care
influenteaza direct asupra circulatiei marfurilor si anume a produselor alimentare. Ideea crearii pietei
interne a Comunitatii Europene consta in faptul, ca intr-o perioada restransa de timp Uniunea Europeana a
devenit o entitate teritoriala unica. Din punct de vedere fiscal, aceasta implica necesitatea lichidarii
tuturor acelor diferente in ratele de impozitare si a altor prevederi, care ar putea influenta deciziile atat ale
companiilor, cat si ale fiecarui cetatean in parte.
Pe de o parte, impozitarea este o sfera a politicii, pazita de guvernele nationale. Guvernele nationale nu
doresc cedarea acestui instrument de forta si impozitul apare ca o veriga dintre guvern si cetateni. In acest
caz, pentru moment, restrictiile fiscale in domeniul agriculturii, ca si in celelalte domenii, impuse de
Uniune, necesita o aprobare unanima din partea guvernelor statelor membre.
Subiectul armonizarii fiscale a aparut in agenda din 1957, odata cu Tratatul de la Roma, care a stat la baza
fondarii Comunitatii Economice Europene. In 1992 comitetul Ruding a constatat ca diferitele sisteme
fiscale ale Statelor Membre din cadrul Uniunii Europene au cauzat o distorsiune in concurenta si, de acea,
a propus crearea unui sistem fiscal comun.
In 1998 Comisarul Fiscal al Uniunii Europene, Mario Monti, a comunicat ca „scopurile pachetului fiscal
si anume, reducerea distorsiunilor de piata unica si crearea unor structuri fiscale mai prietenoase fata de
angajati, au fost recunoscute de toti ca fiind esentiale pentru succesul unei uniuni economice si monetare.
Au fost deja obtinute rezultate, dar in continuare este necesar un imbold politic pentru finalizarea
implementarii pachetului fiscal”.
Principiul de baza ce reglementeaza legislatia fiscala a Uniunii Europene, valabil atat pentru impozitarea
directa, cat si cea indirecta, stabileste ca statele membre nu pot supune produsele altor state membre vre-
unui impozit intern de orice tip, care ar depasi acel impozit direct sau indirect, aplicat marfurilor similare
locale. Mai mult ca atat, nici un stat membru nu poate supune produsele altor state membre oricarui
impozit intern, de natura sa previna protejarea indirecta a altor produse.
Articolul 93 al Tratatului Uniunii Europene referitor la legislatia fiscala solicita unanimitatea (si nu
majoritatea) voturilor tuturor statelor membre in adoptarea prevederilor, vizand armonizarea legislatiei cu
privire la sfera circulatiei impozitelor, accizelor si a altor forme de impozitare indirecta.
Scopul armonizarii fiscale in cadrul Uniunii Europene, conform articolului dat, tine de necesitatea
asigurarii stabilirii si functionarii pietei interne.


18

5.1. Impozite directe
Fiecare sistem de impozitare statal prezinta in sine o structura contradictorie, care pe de o parte este
menit sa formeze partea de venituri din buget, iar pe de alta parte – trebuie sa stimuleze dezvoltarea
fructuoasa a tuturor sectoarelor economiei nationale.
Sistemul de impozitare include in sine totalitatea impozitelor, obiectele de impozitare, principiile de
baza a procesului de impozitare, baza legislativa de reglementare in conditiile economiei de piata.
Agricultura ocupa un loc vital in viata politica, economica si sociala internationala. Dezvoltarea acestui
sector determina cresterea veniturilor populatiei, care, la randul sau, creeaza o sursa preponderenta in
bugetul national si daca e sa vorbim despre Uniunea Europeana si a bugetului Uniunii.
In Uniunea Europeana nu exista o cota unica pentru statele membre la impozitul pe venit (impozitul pe
venit reprezinta impozitul de baza din categoria impozitelor directe). In cadrul UE se discuta problema
unificarii pentru statele membre a cotei de impozitare la acest impozit, insa la etapa actuala ea este
foarte diversificata in cadrul Comunitatii.
Spre exemplu, in Europa de Vest exista cateva „gradatii fiscale”. Cele mai ridicate cote sunt in Tarile
Europei de Sud: Portugalia, Spania, Italia, Grecia – 35%.
In Nordul Europei exista alta „gradatie fiscala”: Finlanda – 29%, Suedia – 28% (insa impozitul pe
venit al persoanelor fizice poate atinge in unele cazuri si circa 60%), Norvegia –28%. In Danemarca
impozitul pe venit reprezinta 32%, iar din anul 2002 va fi de 26%.
„Fusul” european central este mult mai diversificat, comparativ cu cel sudic si cel nordic. In Belgia,
spre exemplu, circa 40%, in Germania, daca e sa includem si cota bugetelor regionale, este de 38%.
Dar exista si un exemplu invers – Elvetia are cota de impozitare doar 8,5%. Aproximativ au acelasi
impozit pe venit: Franta – 33% si Austria – 34%, de asemenea Olanda si Marea Britanie – 30%. In
Irlanda, tara care in ultima perioada de timp demonstreaza cele mai ridicate ritmuri de crestere
economica, impozitul pe venit este de – 20%, iar pentru companiile producatoare doar de 10%.
8

Diversificarea impozitului pe venit in diferitele ramuri ale economiei, si in acelasi timp in sectorul
agrar, in cadrul Comunitatii Europene, ne vorbeste despre echitatea sectorului agrar in corelatie cu
celelalte sectoare ale economiei integre a Uniunii Europene.
5.2. Impozite indirecte
Armonizarea fiscala in Uniunea Europeana nu poate fi divizata in dependenta de ramurile economiei
nationale ale statelor membre, deoarece legislatia aprobata este aplicabila pentru toate ramurile.
Daca e sa vorbim despre legislatia fiscala in sectorul agricol, atentia principala trebuie de atras
impozitelor si taxelor indirecte si anume – taxelor vamale. Taxele vamale existente in cadrul PAC
protejeaza aceasta piata de interventia produselor importate de pe pietele externe prin intermediul
sistemului de protectie.
Impozitele indirecte sunt impozitele care pot afecta substantial circulatia libera a bunurilor si
serviciilor si, de asemenea, pot avea un impact negativ asupra pietei interne. Acest lucru explica cauza
introducerii noilor reguli de colectare a accizelor si a noilor aranjamente intra-comunitare privind
impozitul pe valoarea adaugata, care pune punct frontierelor fiscale si formalitatilor vamale intre
statele membre.
5.2.1. Taxa pe valoarea adaugata
Primul pas important in armonizarea impozitarii indirecte in cadrul Uniunii Europene se refera la
anul 1967, cand au fost aprobate primele Directive privind TVA (67/227/EEC si 67/228/EEC), care
la etapa respectiva au avut o influenta benefica asupra tuturor sectoarelor economiei Uniunii
Europene, inclusiv si asupra Pietei Agricole Comune.

8
Sursa: Ziarul «Ýêî í î ì è÷åñêî å Î áî çðåí èå» din data de 19 octombrie Nr. 38 (438).


19

Directiva 67/227/EEC privind TVA a reprezentat una din primele Directive, care a stabilit
principiile fundamentale, conform carora a fost elaborat sistemul TVA din Uniunea Europeana. Ea
a stabilit necesitatea crearii unei baze comune a impozitului pe venit (adica impozitul pe vanzare
efectuata de intreprindere), pentru evitarea atat a obstacolelor in circulatia libera a produselor, cat si
evitarea distorsiunilor in concurenta.
De asemenea, Directiva 67/227/EEC privind TVA solicita statelor membre substituirea impozitelor
lor curente pe venit cu forma comuna a TVA. Ea defineste forma comuna a TVA cu referire la
principiul impozitului aplicat produselor „conform consumului exact proportional cu pretul
produselor, indiferent de numarul de tranzactii, care au loc in procesul de producere si distribuire,
pana la momentul cand se percepe impozitul”.
Directiva 67/228/EEC privind TVA furniza unele detalii referitoare la structura si procedura de
aplicare a sistemului comun TVA. Cu toate acestea, aceasta Directiva ne permite a intelege unele
momente ce tin de stabilirea formei comune reale a TVA. Rezultatul a constat in eliminarea numai
a unei parti din distorsiunile in concurenta si din obstacolele la circulatia libera a produselor.
Din aceasta cauza au inceput negocierile pentru substituirea celei de-a doua Directive in vederea
implementarii principiilor primei Directive privind TVA. Acest lucru a stimulat aprobarea
Directivei 77/338/EEC, care a substituit Directiva a doua si a intrat in vigoare in 1987.
In conformitate cu aranjamentele de tranzitie privind TVA, aplicabile de la 1 ianuarie 1993 pana in
prezent, controalele fiscale la frontierele interne ale Uniunii au fost abolite atat pentru persoanele
fizice, cat si pentru persoanele juridice. Impozitarea cu TVA a importurilor intre Statele Membre a
fost oprita, sistemul de plata a TVA se bazeaza pe distinctia dintre comercializarile intre persoanele
impozabile, comercializarile catre particulari si comercializarile catre comercianti, care nu se supun
sau sunt scutiti de plata TVA.
In acest context, Comisia a prezentat un program de lucru bine structurat, prin care a intentionat
grabirea procesului de trecere de la sistemul tranzitiv al TVA la un sistem comun definitiv.
Acest program este compus din cinci etape:
1. Principiile de baza ale TVA (scopul fizic, suma impozabila, stabilirea persoanei impozabile,
determinarea ratelor TVA, scutirile posibile de TVA etc.);
2. Locul perceperii taxei, adica principiul impozitarii la locul de origine (scopul teritorial al TVA,
locul impozitarii si controlul persoanelor impozabile);
3. Masurile de tranzactie pentru trecerea la sistemul final;
4. Mentinerea schemelor;
5. Mecanismul de alocare a veniturilor impozitare intre Statele Membre.
Abolirea frontierelor fiscale a dus la crearea unui nou nivel de armonizare a ratelor TVA. Dupa
noile aranjamente, Statele Membre aplica o rata standard a TVA de cel putin 15% si au optiunea de
aplicare a unei sau mai multor rate reduse numai pentru anumite bunuri si servicii de natura
culturala si sociala. Principiul impozitarii in tara de consum a bunurilor si serviciilor a fost
mentinut pana la introducerea sistemului definitiv de impozitare a comertului intre statele membre.
Scopul acestei proceduri fiscale este eliminarea posibilei distorsiuni in concurenta si relocalizarea
activitatii, in timp ce aceste rate sunt aliniate suficient. In acest mod, aranjamentele date sunt
destinate ranforsarii integrarii Comunitatii, in acelasi timp protejand interesele fiscale ale statelor
membre.
5.2.2. Accizele
Accizele sunt, de asemenea, impozite indirecte aplicate mai des produselor agro-alimentare.
Colectarea accizelor in cadrul Uniunii Europeane a cunoscut o dezvoltare recenta. Spre deosebire
de domeniul TVA, aranjamentele definitive stabilite in Directiva 92/12/EEC reglementeaza


20

detinerea, circulatia si monitorizarea produselor supuse accizelor. Principiul adoptat este cel al
impozitarii in tara de consum.
Aceste aranjamente, in vigoare de la 1 ianuarie 1993, sunt elementele de baza ale strategiei
generale pentru armonizarea ratelor si structurilor de impozitare indirecta, pentru a asigura faptul ca
produsele supuse accizelor pot circula liber. A fost definit cadrul teritorial pentru detinerea si
circulatia produselor supuse accizelor:
• produsele fabricate pentru consum intr-un stat membru si depozitate pentru scopuri comerciale
intr-un alt stat membru, sunt supuse accizelor la locul depozitarii;
• produsele procurate de persoanele fizice pentru consum curent si transportate de ele, sunt supuse
impozitarii in Statul Membru in care ele sunt procurate;
• produsele achizitionate de persoanele care nu sunt autorizate cu dreptul de a pastra bunurile in
depozit, comerciantii inregistrati sau neinregistrati, si transportate direct sau indirect de catre
vanzator sau din partea sa, sunt supuse accizelor in statul membru de destinatie.
Aranjamentele se aplica bauturilor spirtoase, tutunului prelucrat si uleiului mineral si permit
circulatia lor cu suspendarea accizelor si fara cecuri intre frontierele interne ale Uniunii Europene.
Fiecare stat membru are regulile sale referitoare la producerea, prelucrarea si pastrarea produselor
supuse accizelor, in dependenta de prevederile Directivei in cauza. Atunci cand accizele sunt
suspendate, circulatia produselor este monitorizata de aranjamentele privind impozitarea la depozit.
Accizele sunt platite cand produsul este realizat pentru consumul intern si la rata in vigoare in statul
membru de consum.
Ratele minime pentru produsele agroalimentare supuse accizelor au fost introduse in 1992.
Spre exemplu, Directiva Consiliului 72/464/EEC stabileste ratele minime de consum la tigari:
• accizul specific pentru unitatea de produs;
• accizul proportional, calculat in baza pretului maxim de comercializare en-gros;
• TVA proportionala pretului de vanzare.
Fiecare Stat Membru trebuie sa aplice un minim general al accizului, echivalent cu 57% din pretul
de comercializare a tigarilor la pretul categoriei cele mai solicitate.
Prevederile referitoare la accizele la tutun sunt reflectate in Directiva 92/80/EEC:
• plata ad valorem, calculata in baza pretului maxim de comercializare en-gros pentru fiecare produs;
• plata specifica, pe cantitate;
• plata compusa, care combina ad valorem si elemente specifice.
O alta Directiva demna de a fi mentionata aici este Directiva 92/83/EEC, care prevede accizele la
alcool si bauturile spirtoase si aplica o rata fixa reiesind din continutul alcoolului in produsul finit.
S-a convenit ca in fiecare doi ani Consiliul sa examineze ratele minime, tinand cont de functionarea
corespunzatoare a pietei interne si de valoarea reala a acestor rate.
Pe langa aproximarea ratelor in vigoare in statele membre, este, de asemenea, necesar un grad
minim de armonizare a structurilor (scopul impozitarii, metoda de colectare, scutirile de impozite,
termenele de plata) pentru anularea frontierelor fiscale. Scopul lor este definitivarea mai exacta a
produselor supuse impozitarii, astfel asigurand o baza comuna de impozitare si determina scutirile
aplicabile.




21

5.2.3. Instrumente vamale
De la crearea Pietei Agricole Comune Uniunea Europeana a lansat o politica protectionista pentru
produsele importate in Comunitate, utilizand un ansamblu vast de reglementari, documente si
instrumente.
Instrumentul traditional de asigurare a economiei nationale al fiecarui stat in parte este Politica
Vamala, inclusiv si pentru sectorul agro-alimentar, a unei protectii adecvate fata de concurenta
externa, deci, in linii generale, fata de produsele concurente din alte state.
Politica Vamala a Uniunii Europene are un sir de obiective bine structurate:
• Stabilirea continua a echilibrului dintre import si export;
• Supravegherea riguroasa a aplicarii regulamentelor referitoare la controlul relatiilor financiare cu
strainatatea;
• Supravegherea regulamentelor sanitare, de ordine morala publica referitoare la produsele
alimentare si la alte marfuri.
Politica Vamala este un instrument economic flexibil in Politica Agricola Comuna, care actioneaza
direct asupra preturilor la marfuri, inclusiv si la produsele alimentare
9
. Politica vamala poate
contribui prin taxele vamale la majorarea preturilor la produsele agro-alimentare, determinand
consumatorul local sa consume produsele locale. Pe de alta parte, taxa vamala, daca nu este
prohibitiva, da posibilitate consumatorului sa se apere de preturi excesive practicate de producatorii
locali. Politica vamala ii permite consumatorului sa opteze intre aprovizionarea cu produse locale
sau cu cele de import, in dependenta de nivelul preturilor si de calitatea lor.
Unul din documentele de baza ale politicii vamale este Tariful Vamal, care determina protectia
agricultorilor comunitari impotriva concurentei externe. Tarifele vamale sunt mai ridicate in cazul
cerealelor, zaharului, vinului, produselor lactate, carnii si produselor avicole. In cazul fructelor si
legumelor, pe langa tarifele vamale, sunt impuse si preturi minime de intrare.
Tariful vamal al Uniunii Europene a fost adoptat de catre organele legislative comunitare abilitate.
Prin acest document se determina relatiile agricultorilor comunitari din tarile membre ale Uniunii
Europene si protectia lor impotriva concurentei externe.
Piata Comuna, formata de CEE este cea mai importanta uniune vamala.
Efectele tarifare se realizeaza prin:
• Taxa vamala este un impozit indirect, ce se aplica asupra produselor alimentare care fac obiectul
tranzactiilor comerciale cu tarile din afara Comunitatii. Taxa vamala este unul din
instrumentele principale in PAC, destinat protejarii agricultorilor din Comunitatea Europeana.
Taxele vamale in tariful vamal figureaza la valoarea lor nominala. Plafonul lor oscileaza de la
0% pana la mai mult de 200%. Reiesind din datele statistice, s-a stabilit ca la aproximativ 13%
din produsele alimentare taxele vamale sunt zero, iar la 39% – ad valorem.
• Restrictiile cantitative, prin care se limiteaza cantitatea produselor agro-alimentare importate fie
in general, fie, in mod special, din anumite tari sau se delimiteaza cantitatile de produse pentru
care nu se aplica prevederile tarifului vamal.
• Reglementari tehnice si administrative, care au caracter de obstacole netarifare si se refera la
stabilirea normelor tehnice si de calitate pe care trebuie sa le indeplineasca produsele agro-
alimentare si marfurile importate.
In acelasi timp trebuie de mentionat, ca in cazul agriculturii, mentinerea preturilor interne ridicate
si a ratelor inalte de protectie in Uniunea Europeana a provocat o deturnare considerabila a
comertului cu tarile nemembre.


9
S. Certan, Politici Agricole Comune ale Comunitatii Economice Europene, TACIS, Chisinau 2001.


22

CAPITOLUL II
POLITICA SI LEGISLATIA REPUBLICII MOLDOVA IN DOMENIUL
SUBSIDIILOR SI IMPOZITELOR IN AGRICULTURA
1. POLITICA AGRARA DIN REPUBLICA MOLDOVA
1.1. Evolutia sectorului agrar
Agricultura este veriga de baza in economia nationala a Republicii Moldova. Productia agricola in
toate categoriile de gospodarii in anul 2001, conform estimarilor efectuate de catre Departamentul de
Statistica, a constituit, in preturi curente, 9141 mil. lei sau 104,0% in preturi comparabile fata de anul
2000. Cresterea productiei agricole a fost generata de majorarea productiei vegetale (cu 7,6%), insa
productia animala in anul de raport s-a redus fata de anul precedent cu 3,4%.
Agricultura a fost si este, la momentul actual, una din ramurile principale ale economiei Republicii
Moldova, atat prin nivelul fortei de munca implicate in acest sector (circa 45%), cat si prin ponderea
acesteia in Produsul Intern Brut.
50
60
70
80
90
100
110
120
1997 1998 1999 2000 2001
Gospodariile de toate categoriile Gospodariile taranesti Întreprinderi agricole


Fig. 5. Indicii volumului productiei agricole pe categorii de gospodarii (anul precedent = 100).
10

Dupa cum e reflectat in grafic, in perioada ultimilor 5 ani cresterea productiei agricole (fata de anul
precedent) a fost inregistrata in anii 1997 (cu 11%) si 2001 (cu 4%), dar in acelasi timp nivelul
productiei agricole in anul 2001 a ramas scazut, constituind doar 80% din nivelul anului 1995 si 51%
din cel al anului 1990.
Pe fondalul descresterii productiei obtinute in intreprinderile agricole, productia obtinuta in sectorul
individual agricol e in continua crestere. Ponderea productiei agricole in gospodariile taranesti si in
gospodariile populatiei in anul 2001 a constituit 75% din total pe productia agricola.
Tendinta din ultimii ani de demonetarizare a economiei in cea mai mare masura este specifica pentru
economia rurala. Accesul gospodariilor taranesti la resursele creditare este o doleanta iminenta, dar, cu
parere de rau, la moment fara solutii. In conditiile deficitului bugetar din ultimii ani statul se afla in
imposibilitate de a subventiona sectorul agricol, de a acorda agricultorilor, altor antreprenori din

10
Sursa: Situatia social-economica a Republicii Moldova in anul 2001, Departamentul Statistica si Sociologie al
Republicii Moldova, Chisinau 2002.


23

sectorul rural credite preferentiale, ca in alte tari si, spre exemplu, ca in Statele Membre ale Uniunii
Europene.
Suprafata agricola totala al republicii reprezinta la momentul de fata circa 2,54 mil. ha, din care 72%
sunt pamanturi arabile si 13% – plantatii multianuale compuse din livezi si vii.
Procesul de privatizare in sectorul agricol din Moldova s-a desfasurat in doua etape: Prima etapa
numita „privatizarea mica” s-a semnificat prin cresterea numarului gospodariilor taranesti (de la 180
mii ha in 1990 la 300 mii ha in 1992).
Etapa a doua, „privatizarea mare”, a afectat suprafetele agricole prelucrate de intreprinderile agricole
mari.
Titlurile de proprietate a pamantului au fost distribuite intre populatia rurala. In conformitate cu
Cadastrul Funciar pentru anul 2000, gospodariile taranesti prelucreaza circa 45%, inclusiv parcelele
individuale si cotele de pamant primite in urma procesului de privatizare. Trebuie sa mentionam, ca
circa jumatate din suprafetele agricole private sunt administrate de intreprinderi agricole mari, circa
5% din suprafetele agricole si-au pastrat forma veche de proprietate – colhozuri, iar altele au preluat
noi forme juridice.

Tabelul 3
Repartizarea Fondului Funciar in 1990
– 2000
11

% din suprafata
agricola
Indicatorii \
anul
199
3
199
7
200
0
Sectorul de
Stat
Gospodariile
Agricole de
Stat
Fondul de
rezerva
Gospodarii
corporative
Colhozuri

11
Sursa: Bilanturi cadastrale ale Republicii Moldova pentru anii 1990-2000, Agentia Nationala Cadastru,
Resurse Funciare si Geodezie a Republicii Moldova.


24

Forme corpo-
rative noi
0.0 0.0 4.2 6.2 8.9 27.6 38.9 43.0 41.7 33.9 35.8
Asociatii de
fermieri
– – – 0.8 2.7 1.0 2.8 3.2 2.8 1.8 1.0
Sectorul
Individual
8.3 10.3 11.7 12.6 13.2 15.3 18.0 20.9 25.3 36.8 45.3
Gospodarii
taranesti
– – 0.0 1.3 0.7 2.4 4.8 7.8 12.2 22.3 29.8
Loturi de pe
langa casa
8.3 10.3 11.7 12.3 12.5 12.9 13.2 13.1 13.3 14.6 15.5
Pe parcursul procesului de divizare a pamantului in gospodarii taranesti s-a observat o inalta
fragmentare a parcelelor individuale. Divizarea pamantului a dus la diminuarea recoltelor realizate in
sectorul agricol al republicii si, in acelasi timp, a contribuit negativ la reducerea investitiilor in acest
sector.
Pe parcursul anilor 1999-2000 numai 6000 ha din suprafetele agricole au fost vandute de la 2283 in
noua luni ale anului 1999 la 16368 in aceeasi perioada a anului 2000. Operatiunile de vanzare-
cumparare a pamantului au constituit doar 1/3 din totalul tranzactiilor inregistrate. In cadrul acestora
s-au comercializat circa 1800 ha, marimea medie a unui lot vandut /cumparat fiind de doar 30 ari.
Conform datelor unui sondaj a 350 de gospodarii agricole, efectuat de ARA in toamna anului 2000,
desi mai putin de 10% din gospodariile intervievate procurasera pamant (majoritatea acestora fiind
gospodarii taranesti) la acel moment, intentia de a cumpara pamant in viitorul apropiat a fost
exprimata de jumatate din respondenti. In acest scop fermierii intentionau sa utilizeze atat bani proprii,
cat si imprumuturi bancare pe termen lung. Faptul ca majoritatea respondentilor se bazeaza pe bani
proprii sau sunt dispusi sa-si asume responsabilitatea unui imprumut bancar este cu siguranta un
rezultat pozitiv al procesului de tranzitie si un pas important spre economia de piata.
Este evident ca, deocamdata, patura sociala in stare sa achizitioneze largi terenuri de pamant este
foarte ingusta. De aceea, nu e surprinzator faptul ca arenda pamantului a devenit o practica destul de
raspandita in Moldova. In conditiile arenzii riscurile pentru arendator sunt minimale, plata pentru
pamantul arendat fiind relativ joasa si achitata preponderent in natura. Este important si acel fapt, ca
relatiile de arenda, datorita raspandirii lor in masa, creeaza premise pentru formarea infrastructurii
rurale – cooperativelor si organizatiilor de deservire.
Un sondaj efectuat de Centrul de Investigatii Strategice si Reforme (CISR) din anul 2001, care a
cuprins 464 de arendasi si 1476 de arendatori, a constatat ca 88% din arendasi opereaza cu terenuri
agricole de peste 100 ha, fiecare al patrulea administreaza 500-1000 ha de pamant si fiecare al cincilea
– peste 1000 ha. Suprafata medie de terenuri arendate de un singur arendas constituie 680 ha. Deci,
intr-o careva masura arenda neutralizeaza teza cu privire la parcelarea pamantului in rezultatul
privatizarii.
Intentiile de perspectiva ale arendasilor si ale arendatorilor sunt, de asemenea, pozitive: peste 70% de
respondenti din ambele categorii si-au exprimat dorinta de a prelungi contractul de arenda. Iar 17% din
arendasi intentioneaza sa procure pamant in viitorul apropiat.
1.2. Reformele macroeconomice
La inceputul proceselor reformatoare Republica Moldova a inregistrat careva succese in ceea ce
priveste stabilizarea economica, insa dupa criza financiara din anul 1998 a urmat o perioada instabila.
Despre succesul initial ne vorbeste micsorarea deficitului bugetar (in baza de numerar) de la 22% din
PIB in anul 1992 la 5,8% in anul 1995; micsorarea inflatiei de la aproximativ 2000% in anul 1993 la
aproximativ 12% in anul 1997, si o reducere semnificativa a ratelor nominale a dobanzilor: de la 350%


25

in anul 1993 la aproximativ 16% in anul 1997. Criza financiara din Rusia a avut un impact
semnificativ in anul 1998, care s-a soldat cu o micsorare a colectarii veniturilor si o depreciere
semnificativa a valutei nationale, dupa destramarea pietei de export din Rusia. Dupa criza insa
activitatea externa in a doua jumatate a anului 1999 s-a imbunatatit si a continuat asa si in anul 2000,
cand exportul s-a majorat cu 20% si importurile au crescut cu 36% (Banca Mondiala, 2000). In anul
1999 inflatia a crescut din nou cu aproximativ 40%, dar ulterior, in anul 2000, a scazut cu 18% si
ratele dobanzii reale erau pozitive. Deficitul bugetar s-a micsorat in continuare cu 3,2% in anul 1999,
s-a stabilizat rata de schimb si a inceput o usoara apreciere.
Sistemul de stabilire in mod administrativ a preturilor pentru producatori si pentru toarte nivelurile de
prelucrare si de vanzare cu ridicata a fost anulat in anul 1992. Totusi, a mai ramas o reglementare
indirecta de nivel inalt cu referire la preturile de procurari, a fost mentinut controlul asupra marginii de
profit pentru cei din industria de prelucrare si controlul asupra marginilor de profit pentru comercianti.
In mare masura acestea treptat au fost scoase. Totusi, un studiu recent al managerilor indica ca statul
mai exercita inca control indirect asupra preturilor. Subventiile indirecte a agriculturii prin intermediul
tarifelor energetice si schemelor de aprovizionare cu materiale de producere s-au micsorat si ele, desi
alte forme de subventionare mai raman inca mari.
Dupa liberalizarea initiala au continuat sa fie impuse restrictii la export si cerinte de licentiere pe
parcursul intregii perioade a anului 1990. Incepand cu anul 1993 au fost, in sfarsit, excluse controalele
asupra tarifelor la export si import. Pe la mijlocul anului 1994 tarife de 30% au fost impuse la
produsele animaliere, de 50% la fructe si legume, de 100% sau mai mari la tutun si la bauturi
alcoolice. Mai tarziu acestea au fost micsorate semnificativ, marimea maxima a tarifelor fiind de 15%.
Importul ingrasamintelor si a furajelor pentru vite a fost in general scutit de tarife. Restrictiile la
exportul graului au fost mentinute pe tot parcursul anului 1990. In anul 1997 au fost impuse restrictii
temporare la exportul vinului in vrac, a cerealelor, semintelor, a rasaritei si a tutunului nefermentat.
Ultimele restrictii la exportul graului au fost introduse pentru sase lunii in anul 2000. Cerinta de
licentiere a exportului nucilor a fost introdusa in anul 2000, fapt care impiedica substantial comertul de
sub-sector. Moldova are acorduri bilaterale de comert (comert liber) cu tarile din fosta Uniune
Sovietica si Romania si in prezent este membru al OMC.
Sectorul bancar, de asemenea, a suportat un sir de schimbari. In anul 1992 Banca Nationala a
Moldovei (BNM) a introdus reguli de prudenta pentru toate bancile, care treptat au fost perfectionate,
pentru a asigura o mai mare stabilitate a sistemului bancar. Guvernul a acordat subventii pentru
creditarea in agricultura, dar n-a urmat o continuare a creditelor preferentiale cu subventionarea ratelor
dobanzii acordate in anul 1993, si mai tarziu debitorii din sectorul agricol au luat imprumuturi cu
dobanzi la rate comerciale, care pe parcursul anilor 1990 s-au micsorat. Rata dobanzii pentru credite a
constituit circa 30% in anul 2001, dar se preconizeaza ca aceasta rata va diminua in anul 2002.
Acordarea imprumuturilor in agricultura primara de catre institutiile financiare oficiale a constituit 6%
din toata suma imprumuturilor, si daca la acestea se va adauga industria de prelucrare si furnizorii de
materie prima, acestea ar constitui 30% din suma totala de imprumuturi. La starea din decembrie 2000
imprumuturile in agricultura si prelucrare au insumat 52 mil. dolari SUA, din totalul de 191 mil.
dolari. Suma creditelor acordate de banci pentru agricultura primara in anul 2000 a constituit 140 mil.
lei (11,4 mil. dolari SUA). Incepand cu anul 1997 a inceput sa creasca o retea de Asociatii de
Economii si Imprumut (AEI), care deserveau fermierii mici si antreprenorii rurali. Au fost create mai
mult de 290 de AEI, care acopera 20% din satele din Moldova, iar numarul membrilor acestor AEI
constituie 27,000 de persoane. Acordarea imprumuturilor se face atat pentru activitati agricole, cat si
pentru activitati neagricole. Volumul total al imprumuturilor ajunge la aproximativ 4,5 mil. de dolari
SUA. Desi creditarea prin intermediul AEI nu are ca obiect doar agricultura, dar si activitati
neagricole; totusi majoritatea membrilor AEI (aproximativ 80%) sunt fermieri.
2. SUBVENTIONAREA IN AGRICULTURA
Sustinerea financiara a agriculturii reprezinta un fenomen general in majoritatea tarilor lumii. Programele
de sustinere in agricultura reflecta intotdeauna situatia financiara, bugetara si politica din tara data. La
etapa actuala guvernul Republicii Moldova are resurse destul de limitate pentru a sustine agricultura.
La nivel macro-economic agricultura in Republica Moldova a fost sustinuta prin intermediul a trei canale:


26

• cheltuieli in numerar din bugetul de stat;
• acordarea creditelor garantate de stat in sectorul agro-industrial;
• sustinerea prin alte mijloace decat alocarea banilor lichizi.
2.1. Cheltuieli din bugetul de stat pentru agricultura
Cheltuielile din bugetul de stat pentru agricultura in anul 2000 au constituit 156 mil. lei (12 mil.
dolari SUA), doar 97 mil. lei (7,5 mil. dolari SUA) in anul 2001, iar pentru anul 2002 sunt preconizate
circa 119 mil. lei (9 mil. dolari SUA), reflectate in Fig. 6 si prezentate in Tabelul 4.
Procentul cheltuielilor statului pentru agricultura la bugetul statului s-a micsorat pe parcursul ultimilor
doi ani si are o inviorare neesentiala in anul 2002. Daca in anul 2000 ponderea agriculturii in totalul
cheltuielilor din buget reprezenta circa 4,6%, atunci in anii 2001 aceasta pondere a reprezentat doar
2,73% iar pentru anul 2002 se prognozeaza o crestere de 3,1%, ceea ce ne vorbeste despre aportul
foarte scazut al statului in procesul de dezvoltare a agriculturii.



Tabelul 4
Bugetul aprobat pentru agricultura pentru anii 2000-2002
12

In Fig. 7 sunt reflectate alocarile din bugetul de stat pentru cheltuielile in agricultura, reiesind din
scopurile propuse de catre Ministerul Agriculturii si Industriei Prelucratoare. Cota decisiva in anul
2002 ii apartine Ministerului Agriculturii si Industriei Prelucratoare – 41% (34 mil. lei) pentru diferite
scopuri din buget, pentru viticultura 16% (14 mil. lei) si pentru irigare 10% (10 mil. lei).


12
Sursa: Legea privind bugetul de stat pentru anul 2002.
Indicatorii \ anul 2000 2001 2002
Totalul cheltuielilor din bugetul de stat pentru
agricultura 156 055 99 536,2 119 670,5
Ponderea agriculturii in totalul cheltuielilor din
buget 4,6% 2,73% 3,1%
1. Bugetul total pentru invatamant 13 441 15 445,7 17 314,7
1) Scoli profesionale 199 140,4 207,7
2) Institutii de instruire si cursuri 180 199,7 496,7
3) Universitatea Agrara 12 848 14 873,4 16 437,1
4) Alte proiecte educationale 71 78,6 85,2
5) Institutii postuniversitare 143 153,6 88,0
2. Activitati de productie 26 544 15 319,0 21 163,2
3. Fondul pentru sustinerea producatorilor agricoli
si intreprinzatorilor 90 000 40 000,0 50 150,0
4. Irigare 14 500 9 500,0 10 545,0
5. Activitati si servicii in agricultura 2 400 6 168,0 7 693,0
6. Unitatea consolidata pentru implementarea
proiectelor in agricultura 6 340 9 800,0 9 450,0
7. Organele administrative de stat 2 790 3 249,7 3 294,5
8. Asistenta sociala 40 53,8 60,1


27














Fig. 6.
Alocarile bugetare pentru
dezvoltarea agriculturii in
anii 2000-2002.

Dupa cum este reflectat in Fig. 7, subventiile producatorilor agricoli reprezinta circa 25% (30 mil. lei) din
bugetul alocat in sectorul agricol, sursele date sunt dirijate in conformitate cu Regulamentul privind
modul de utilizare a mijloacelor Fondului de subventionare si stimulare a creditarii de catre bancile
comerciale si asociatiile de economii si imprumut a agentilor economici, producatori de productie
agricola.









Fig. 7. Alocarile din
bugetul de stat pentru
cheltuielile in agricultura
in anul 2002.

In conformitate cu acest Regulament, subventiile se acorda producatorilor agricoli care au primit
credite bancare pe parcursul anilor 2001 – 2002 cu termenul de rambursare in anul 2002. Creditele
date trebuiesc utilizate doar pentru producerea produselor agricole si rambursate in termenii indicati in
contractele de credit.
Pentru a stimula beneficiarii de credite, s-a propus de a acorda agentilor economici, producatori de
productie agricola, o subventie in marime de 20% de la suma creditului acordat, conform termenului
stipulat in contract, dupa rambursarea creditului si dobanzii aferente de catre agentii economici sus-
numiti.
In conformitate cu acest regulament pentru a acorda posibilitatea unui numar mai mare de beneficiari
de credite s-a propus ca valoarea maxima de subventii acordate unui agent economic pe parcursul unui
an calendaristic sa nu depaseasca 85 mii lei. Astfel valoarea totala a creditelor ce poate fi creditata de
institutiile financiare la cota de 20% a subventiei poate fi egala cu 150 mil. lei, iar suma maxima a
creditului acordat unui beneficiar cu inlesniri nu trebuie sa depaseasca 425,00 mii lei.
Bancile comerciale si asociatiile de economii si imprumut, care acorda credite producatorilor agricoli,
prezinta Ministrului Agriculturii si Industriei Alimentare (MAIA) lunar listele beneficiarilor de credite
si datele referitor la rambursarea partiala a creditelor si dobanzilor aferente.
In baza informatiei prezentare de institutiile financiare Ministerului Agriculturii si Industriei
Alimentare Ministrul Finantelor (MF) in termen de 5 zile va efectua transferul sumelor subventiilor
0
20
40
60
80
100
120
140
160
anul 2000
(156 mln. lei)
anul 2001
(97 mln. lei)
anul 2002
(119 mln. lei)
Subventiile
producatorilor
agricoli
25%
Fondul
tutunului
6%
Ministerul
48%
Irigare
9%
Viticultura
12%


28

calculate de catre Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare la un cont special deschis
Ministerului Agriculturii si Industriei Alimentare in Trezoreria de Stat, din care Ministrul Agriculturii
si Industriei Alimentare va efectua transferul subventiilor in conturile producatorilor de productie
agricola.
2.2. Credite garantate de stat
Creditele garantate de stat au fost initial percepute de catre agentii economici ca fiind subventii
directe si astfel, au fost dificil de recuperat. In perioada 1992 –1997, in complexul agro-industrial s-au
alocat circa 360 mil. lei, din care doar 150 mil. lei au fost recuperate. Aceste pierderi esentiale a
mijloacelor banesti garantate de catre stat un influentat asupra minimizarii substantiale a creditelor
garantate de catre stat pe parcursul anului 1998 si anularea lor in anul 1999.
In anul 1998 au fost acordate credite garantate de stat:
• Pentru derularea lucrarilor de primavara producatorilor agricoli li s-au acordat in credit piese
de schimb si materiale pentru reparatia tehnicii agricole in valoare de 231 mii lei.
• Producatorii agricoli au primit combustibil si lubrifianti in suma de 12 mil. lei, suma care a
fot transferata pe contul producatorilor pentru achitare.


Tabelul 5
Garantii oferite de Guvernul Republicii Moldova unor agenti economici din sectorul agroindustrial
13

Agentul Suma Termenul Rambursarea Datorii amanate Datorii fata de
economic asigurata de garantiei creditului in baza garant la data
garantie efectuata de catre garantiilor de 01.01.2001

Ministerul
Finantelor
date creditorului
strain pana la
in valuta de plata data de
la data de 01.01.2001
01.01.2001
S.R.L.
"Vininvest" 18000000 1994-2004 5963132 USD 68836 USD 6613498 USD
USD 6540979 DEM 304009 DEM 7196480 DEM
18600000
DEM
S.A. "Chirsova" 1980000 1997-2000 100000 USD 67161 USD 100000 USD
USD
• Un alt credit garantat de catre stat a primit compania „Tehagroleasing” in valoare de 13 mil.
lei, pentru procurarea tehnicii agricole si acordarea ei in leasing producatorilor agricoli.
In Tabelul 5 sunt selectate cateva credite acordate agentilor economici din sectorul agroindustrial,
garantate de catre stat in perioada anilor 1994-1997.
2.3. Alocatii nebanesti
Agricultura mai beneficiaza si de sustinerea substantiala in alta forma decat bani lichizi – alocatii
nebanesti.

13
Sursa: Moldova Suverana din data de 5.02.2002.


29

Majoritatea acestor alocatii nebanesti pentru agricultura in anii 1996-1998 au fost orientate spre
reducerea sau, mai des, anularea de impozite sau datorii ale agentilor economici catre stat si anume
destinate producatorilor de grau si de lapte, sub forma deducerii din impozitul funciar (aceasta
deducere pentru lapte in anii 1997 si 1998 a constituit respectiv 38,4 si 33,8 mil. lei), precum si pentru
inlaturarea consecintelor negative a calamitatilor naturale (822 mil. lei in anii 1995-1997).
Programul graului a fost derulat pe parcursul anilor 1996-1998 si preconiza facilitarea colectarii
graului pentru rezervele statului fara a se face cheltuieli curente in bani lichizi.
Programul laptelui a fost initiat, in special, sa garanteze un pret scazut la lapte pentru consumatori,
fara a se face plati in bani lichizi de catre stat. MAIA recomanda pretul la care combinatele de lapte
achizitionau laptele, insa si acest program a suferit esec si a fost incheiat in 1999.
Aceste doua programe au fost incheiate in anii 1998 si 1999, insa s-a intensificat considerabil iertarea
datoriilor gospodariilor agricole mari.
De-a lungul anilor iarasi se inregistreaza o tendinta de scadere a suportului nebanesc de stat in sectorul
agricol. Daca in 1996 ajutorul nebanesc a atins cifra de 430 mil. lei, atunci in 1998 aceasta cifra n-a
depasit valoarea de 167 mil. lei. In 1999 cea mai majora subventie nebaneasca, acordata de catre stat
intreprinderilor agricole mari, a fost procesul de „reglare a datoriilor”, in care au fost implicate gospodariile
ce treceau prin procesul de reorganizare si lichidare, derulat prin Programul National „Pamant”.
Aceasta reglare a datoriilor include trei componente de baza: transferul obiectelor de menire sociala,
compensarea datoriilor istorice si anularea datoriilor istorice.
In anul 1999 circa 124 de gospodarii colective au fost lichidate si a fost anulata suma de 48 mil. lei de
datorii ale intreprinderilor agricole.
In anul 2000 au fost iertate datorii in valoare de 195 mil. lei, iar in prima jumatate al anului 2001 au
fost iertate datorii in valoare de 32 mil. lei.
Asadar, sistemul actual de subventionare a agriculturii poate fi caracterizata prin: reducerea (in valoare
reala) alocatiilor banesti, ineficienta creditelor garantate de stat, precum si a suportului nebanesc care
urmareste scopuri pe termen scurt. Desi in ultimii ani interventiile politice par sa fie mai transparente,
toti factorii generatori de distorsiuni nu reflecta in nici o masura obiectivul general al subventiilor, care
este intensificarea dezvoltarii agriculturii prin corectarea deficientilor pietei si prin contribuirea la
cresterea veniturilor.
Un lucru important in dezvoltarea politicii de subventionare in Republica Moldova este eficientizarea
acestui proces prin:
• transparenta maxima a motivarii costurilor si impactului politicii in domeniul subventiilor;
• argumentari obligatorii in politica din domeniul subventiilor (extinderea informarii privind
cheltuieli si venituri preconizate, evidentierea beneficiarilor subventiei si celor care vor avea
pierderi etc.);
• elaborarea politicii alternative care atinge scopurile mai eficient si permite despagubirea celor
care au pierderi;
• reforma institutionala in domeniu.
2.4. Sectorul agrar al Republicii Moldova si aderarea la OMC
Conform angajamentelor preluate de Republica Moldova in cadrul procesului de aderare la OMC
subventiile in favoarea sectorului agricol se impart in urmatoarele tipuri, pe care le-am putea prelua:
A. Subventii “verzi”, care reprezinta cheltuieli efectuate de catre stat, dar care prin natura lor nu au un
efect de distorsiune a comertului cu produse agricole, adica nu stimuleaza productia si nu stimuleaza
pretul de piata al produselor agricole.
Exista mai multe categorii de astfel de subventii:


30

1. Servicii cu caracter general, oferite de stat:
(i) cercetarea cu caracter general;
(ii) sistemele de avertizare rapida, carantina si eradicare a daunelor, parazitilor si bolilor;
(iii) pregatire generala si specializata;
(iv) furnizarea de mijloace destinate sa faciliteze transferul de informatii si rezultate ale cercetarii
catre producatori si consumatori;
(v) servicii de inspectie cu caracter general si inspectia unor produse specifice;
(vi) informatii asupra pietelor, consultanta referitoare la produse specifice;
(vii) servicii de infrastructura (aprovizionarea cu energie electrica, apa, constructia drumurilor,
dezvoltarea retelei de institutii creditare, comert en-gross si cu amanuntul, agromagazine
etc.).
(viii) serviciile gratuite de consultanta.
2. Alte cheltuieli publice (subventii) care nu au efect distorsionat asupra comertului:
(i) Cheltuieli (sau incasari la care s-a renuntat) privind formarea si detinerea de stocuri
de produse care fac parte integranta dintr-un program de securitate alimentara definit in legislatia
nationala;
(ii) Cheltuieli (sau incasari la care s-a renuntat) privitoare la furnizarea de ajutor
alimentar intern pentru paturile social vulnerabile;
(iii) Varsaminte (efectuate fie direct, fie printr-o participare financiara a statului la
programe de asigurare a recoltei) cu titlu de ajutor in caz de calamitati naturale;
(iv) Ajutor pentru ajustare structurala, furnizat prin sprijinirea investitiilor sau retragerea
terenurilor din productia agricola;
(v) Varsaminte in baza programelor de protectie a mediului inconjurator;
(vi) Varsaminte in baza programelor de asistenta regionala.
Dupa cum reiese din natura acestor subventii, ele urmaresc scopuri necomerciale, adica nu stimuleaza
nici productia, nici pretul si nu afecteaza concurenta, ci urmaresc, in general, scopuri de dezvoltare
durabila a sectorului agricol, conservarea si protejarea resurselor naturale si a mediului inconjurator,
ajustarea structurala etc.
B. Subventii “galbene”. La randul lor, acestea pot avea forme diferite:
(i) Plati directe la producator, in functie de cantitatea produsa;
(ii) Preturi administrative, mai mari decat pretul extern de referinta, care asigura agricultorilor
venituri mai mari decat in conditiile jocului liber al cererii si ofertei,
(iii) Furnizarea pentru agricultori a diferitor factori de productie: material semincer, combustibil,
ingrasaminte etc.;
(iv) Datorii fata de buget iertate;
(v) Alte forme de subventionare de acest gen, care, ca rezultat, stimuleaza fie cantitatea produsa, fie
pretul de piata, stimuleaza artificial productivitatea (produsele devin mai ieftine din punct de
vedere al pretului de piata si nu din punct de vedere al costului resurselor de productie implicate)
si au un efect distorsionat asupra comertului.
Deci, in cazul dat, subventiile au sa fie reglementate sau limitate, incadrandu-se in prioritatile politicii
statului de sustinere a sectorului agricol.


31

C. Subventii “rosii” – sunt acordate in scopul stimularii exportului. Moldova nu aplica astfel de
masuri de subventionare, si nici nu va putea aplica in viitor, deoarece Acordul OMC prevede ca
produsele care nu au beneficiat de subventii la export pana in momentul asumarii angajamentelor sa
nu poata beneficia de acestea nici pe viitor. Acesta este un angajament preluat de Republica Moldova
in cadrul procesului de aderare la OMC.
In ceea ce priveste subventiile “verzi”, e de mentionat niste conditii de acordare a unora din acestea.
In caz de calamitate naturala dreptul de a beneficia de subventie nu va exista decat dupa ce autoritatile
publice vor recunoaste oficial ca s-a produs sau se produce o calamitate sau catastrofa naturala.
Subventiile prevazute in caz de catastrofa nu vor fi efectuate decat pentru pierderile de venit, de
animale (inclusiv subventiile pentru tratamentul veterinar al animalelor), de terenuri sau de alti factori
de productie, cauzate de catastrofa naturala respectiva.
Dreptul de a beneficia de subventii cu titlu de ajustare structurala va fi determinat pe baza de criterii
clar definite in programe publice vizand sprijinirea restructurarii financiare sau materiale ale
activitatilor unui producator pentru a raspunde unor dezavantaje structurale ale caror existenta a fost
demonstrata in mod efectiv (de exemplu, incurajarea mentinerii suprafetelor terenurilor cu plantatii
multianuale sau retragerea din circuitul agricol a terenurilor degradate). Varsamintele de acest titlu nu
vor depinde de tipul sau cantitatea productiei, nici de preturile interne sau mondiale.
Dreptul de a beneficia de subventii menite sa protejeze mediul inconjurator va fi determinat in cadrul
unui program public si va depinde de respectarea conditiilor specifice prevazute in acest program
public, inclusiv a conditiilor referitoare la metodele de productie. Suma varsamintelor va fi limitata la
costurile suplimentare sau la pierderile de venit, decurgand din respectarea programului public.
In cazul zonelor considerate ca defavorizate, in baza unor criterii neutre si obiective clar prevazute in
legislatie sau in reglementare in vigoare, dreptul de a beneficia de subventii va fi limitat la costurile
suplimentare sau la pierderile de venit, care decurg din realizarea unei productii agricole in zona
respectiva.
Analiza veniturilor si cheltuielilor statului a indicat existenta unei relatii complexe intre bugetul de stat
si sectorul agricol. Pe de o parte, cota contributiei sectorului dat la bugetul de stat este mai joasa decat
cota agriculturii in PIB, ceea ce vorbeste de o impozitare relativ joasa. Pe de alta parte, povara
impozitarii nu este echilibrata, in special intre gospodariile taranesti si alte gospodarii.
Aceeasi neechilibrare o constatam si in cazul cheltuielilor statului pentru agricultura, care in special
sunt indreptate spre gospodariile comerciale.
Veniturile statului ce vin de la producerea agricola primara depasesc cheltuielile orientate spre acest
sector. Chiar daca se iau in consideratie alocatiile facute Ministerului Agriculturii, totusi nu trebuie de
uitat ca sectorul agricol contribuie in mediu cu 120 mil. lei anual in bugetul statului (9 mil. dolari
SUA), inclusiv circa 45 mil. lei anual sunt de la gospodariile taranesti.
3. ASISTENTA EXTERNA ACORDATA AGRICULTURII
Moldova a acumulat o experienta bogata din cooperarea cu diferite organizatii financiare si tari donatoare
in domeniul reformei agrare.
3.1. Banca Mondiala
Incepand cu anul 1992, Banca a inceput sa acorde asistenta tehnica si financiara Republicii Moldova
prin intermediul a 18 activitati, dintre care 4 au legatura deplina sau partiala cu sectorul agricol.
Acestea sunt: Proiectul pentru remedierea consecintelor secetei, Primul proiect agricol, Primul
proiect de finantare rurala si Primul proiect cadastru. Primul proiect in Moldova a fost Proiectul
pentru remedierea consecintelor secetei, pentru importul materialelor de producere, cum sunt produse
agro-chimice, furaj pentru animale, seminte de sfecla si piese de schimb. Banca, impreuna cu alti
donatori, a acordat, prin intermediul activitatilor de cercetare economica si sectoriala sprijin intelectual
pentru implementarea reformelor. Banca a pregatit Analiza Sectorului Agricol (1995), care a continut


32

recomandari cu privire la reforma preturilor, la politicile de impozitare si comert, la privatizare si la
restructurarea intreprinderilor, cu privire la reforma funciara si la restructurarea gospodariilor agricole,
la reglementari si la rolul Ministerului Agriculturii. Multe din recomandarile privind politicile
economice si restructurarea au fost implementate cu ajutorul operatiilor de ajustari ale Bancii
Mondiale, cum au fost al doilea Imprumut pentru Ajustari Structurale (SAL II) si Creditul pentru
Ajustari Structurale (SAC).
Primul Proiect Cadastru a constituit si el un valoros sprijin pentru accelerarea procesului de
privatizare. Plus la aceasta, creditarea investitiilor, infaptuita de Grupul institutiilor Bancii Mondiale,
si-a concentrat activitatile asupra sprijinului investitiilor publice, cat si asupra imbunatatirii
cercetarilor in agricultura, in primul rand prin importul butasilor de vita de vie de soiuri de export in
cadrul Primului Proiect Agricol si asupra micro-finantarii in cadrul Primului Proiect de Finantare, prin
intermediul caruia au fost create asociatiile de imprumut si economii. Desi nu aveau un specific
agricol, cateva alte operatii ale Bancii au avut un impact asupra zonei rurale. Acestea sunt Proiectele
de Dezvoltare a Sectorului Privat I si II, Fondul de Investitii Sociale, Proiectul de Investitii in
Ocrotirea Sanatatii si Proiectul Educatiei. Aceste proiecte au incurajat dezvoltarea rurala de alta
natura, decat prelucrarea pamantului si au imbunatatit calitatea serviciilor sociale si economice de baza
acordate populatiei rurale.

3.2. Germania
Asistenta tehnica germana a fost indreptata spre dezvoltarea creditelor rurale, obtinerea unui acces mai
bun spre potentialii investitori si fortificarea unei discipline financiare prin implementarea
procedurilor de faliment.
3.3. Statele Unite ale Americii
Asistenta tehnica, financiara si umana, acordata de Statele Unite, joaca un rol important pentru
Moldova. SUA este un donator traditional pentru tara noastra in domeniul asistentei tehnice, iar
activitatea in acest domeniu a fost realizata de catre Agentia Statelor Unite ale Americii pentru
Dezvoltare Internationala (USAID). USAID a inceput activitatea in Moldova in 1993. Asistenta
tehnica oferita de atunci pana in 2001 se cifreaza la 220,5 mil. USD. Printre cele mai importante
programe finantate de catre USAID in sectorul agro-industrial pot fi mentionate Citizen Network for
Foreign Affairs (CNFA) si The Centre for Private Business Reform (CPBR).
3.4. The Citizen Network for Foreign Affairs
The Citizen Network for Foreign Affairs (CNFA) este o corporatie americana privata nonprofit,
neguvernamentala, finantata de catre USAID in sectorul agroindustrial, care pe parcursul activitatii
sale in Republica Moldova a derulat si deruleaza in continuare 29 de proiecte.
14

CNFA deruleaza Programul de Comercializare pentru Fermierii Privati din Moldova (PFCP) si pe
parcursul primului an de activitate au fost deschise 30 de magazine agricole, care au adus circa 13 mil.
lei (1 milion dolari SUA) in urma vanzarilor.
Proiectele din cadrul programului sunt divizate in urmatoarele domenii:
• Proiecte in cadrul programului de Parteneriat in Agrobusiness;
• Proiecte de desfasurare a Magazinelor Agricole;
• Proiect pentru Prelucrarea Carnii de Pasare;
• Proiecte pentru dezvoltarea intreprinderilor mici.

14
Nota informativa pregatita de CNFA pentru trimestrul I al Anului Fiscal 2002 din 18 ianuarie 2002, filiala CNFA
din Moldova.


33

3.5. Programul National de Privatizare si Reorganizare a Intreprinderilor Agricole „Pamant”
Acest program a fost lansat in martie 1998 de catre Guvernul Republicii Moldova. Si-a inceput
activitatea in anul 1996 ca proiect finantat de USAID de privatizare si reorganizare a unor gospodarii
agricole colective si de stat. Programul National Pamant (PNP) este finantat de USAID si implementat
de Centrul pentru Reformarea Businessului Privat (CPBR) si Institutul de Management pentru Est-
Vest, in baza acordului incheiat cu Guvernul Republicii Moldova. Pe parcursul programului national si
a proiectelor pilot 1004 gospodarii agricole au finalizat procesul de distributie a pamantului si a
proprietatii si au favorizat formarea intreprinderilor private si, astfel, au fost create aproximativ
174000 de gospodarii taranesti (de fermieri), circa 836 gospodarii colective si-au rezolvat problemele
referitor la datoriile curente si istorice si au fost lichidate, oferind posibilitate altor intreprinderi sa
inceapa activitatea fara povara datoriilor trecute.
3.6. Proiectele TACIS
Aceste proiecte au contribuit la dezvoltarea privatizarii pamantului, crearii cooperativelor de servicii,
infiintarea centrelor de servicii de extensiune si raspandire a informatiei in ariile rurale. In
conformitate cu planul de actiune pe anul 2001, TACIS a oferit 21 mil. EURO pentru finantarea
proiectelor in urmatoarele domenii:
• Dreptul civil si comercial in sectorul agrar;
• Armonizarea sistemului de standarde moldovenesti cu cerintele OMC;
• Securitatea vamala;
• Asistenta intreprinderilor mici si mijlocii;
• Dezvoltarea politicii sociale.
3.7. Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura
Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura (FAO) ofera asistenta si consultanta tehnica in domeniul
agriculturii si alimentatiei tarilor membre si, in special, tarilor in curs de dezvoltare. Sferele principale
sunt: securitatea si calitatea alimentelor, sanatatea animalelor, protectia plantelor, activitatile de
carantina si consultanta generala in domeniul comertului si al productiei agricole, inclusiv informatii
referitor la politicile agrare, stimulente pentru productie si comercializare.
In cazul Republicii Moldova, ariile posibile de asistenta tehnica oferita de FAO ar putea fi:
• Dezvoltarea comertului agricol intern si extern;
• Verificarea negocierilor si acordurilor OMC;
• Fortificarea capacitatilor oficialitatilor guvernamentale de utilizare a limbilor oficiale ale
OMC (engleza, franceza, spaniola);
• Notificarea obligatiunilor.
4. SISTEMUL FISCAL DIN REPUBLICA MOLDOVA
Impozitarea in agricultura, ca si in toate celelalte ramuri ale economiei nationale, are menirea sa
contribuie la sporirea venitului statului, dar, in acelasi timp, trebuie sa respecte urmatoarele principii
esentiale ale impozitarii
15
:
• ridicarea eficientei gospodariilor agricole private;
• posibilitatea fermierilor de a castiga resurse suficiente pentru efectuarea investitiilor;

15
À. Ñ. Ì óðàâñêèé, Â. Í . Ì î ðî ç, Å. Ê. Çàéöåâ, Âñå î í àëî ãàõ, Ðåñï óáëèêàí ñêèé Öåí òð ï î ï óëÿðèçàöèè
ýêî í î ì è÷åñêèõ çí àí èé «Áèçí åñðóðàë», Êèø èí ýó, 1995.


34

• minimizarea distorsiunii preturilor;
Legislatia fiscala in vigoare cuprinde urmatoarele acte normative:
• Constitutia Republicii Moldova (1994);
• Codul Fiscal al Republicii Moldova (1997);
• Legea privind bazele sistemului fiscal (1992);
• Legea cu privire la Serviciul fiscal de stat (1992);
• Legea privind impozitele si taxele locale (1992);
• Legea cu privire la modul de urmarire a impozitelor, taxelor si a altor plati (1995);
• Legea fondului rutier (1996);
• Codul Vamal al Republicii Moldova (2000);
• Legea cu privire la tariful vamal (1997).
Lucrarea data va fi axata mai mult asupra impozitelor si taxelor traditional utilizate in sectorul agricol al
Republicii Moldova, pentru a efectua in viitor in studiu comparativ cu Uniunea Europeana.
Pentru inceput se propune spre analiza sinteza bugetului de stat la veniturile fiscale pentru anul 2002, care
permite determinarea poverii consumatorului curent si, nu in ultimul rand, al fermierului.








Fig. 8. Sinteza bugetului
de stat la veniturile
fiscale pentru anul 2002.

4.1. Impozite si taxe directe
4.1.1. Impozitul pe venit
Impozitul pe venit este un impozit direct, care este reglementat de Titlurile I si II ale Codului
Fiscal. Titlul II al Codului Fiscal – Impozitul pe venit a creat un mecanism unic de reglementare a
acestui tip de impozit
16
.
La baza aplicarii acestui impozit sunt puse urmatoarele principii:
(i) stabilirea unui regim unic si echitabil de impozitare pentru toti contribuabilii;
(ii) trecerea la principiul benevol de impozitare;

16
Veronica Cazacu, Sistemul de impozitare in agricultura pentru anul 2001, TACIS, AGROinform, 2001.
Taxe vamale
9,78%
Alte impozite
si taxe
2,57%
Impozitul pe
venit
3,79%
Accize
27,85%
TVA
56,01%


35

(iii) crearea unui mecanism favorabil de impozitare pentru unele paturi social-vulnerabile,
pentru intreprinderile agricole, pentru investitorii straini etc.;
(iv) stabilirea unei metode simplificate de evidenta in scopuri fiscale;
(v) contribuirea sistemului fiscal la cresterea economica.
Subiectii impozabili privind impozitul pe venit sunt persoanele juridice si fizice atat rezidenti ai
Republicii Moldova, cat si nerezidenti, care obtin venit pe parcursul anului fiscal din orice surse
aflate in republica.
Cotele la impozitul pe venit sunt stabilite in Codul Fiscal (art. 15). Conform Codului Fiscal (art.
15) pentru anul 2002 cota impozitului pe venit a fost de:
(i) pentru persoanele fizice, inclusiv gospodariile taranesti (de fermier) si
intreprinderile individuale in proportie de:
• 10% din venitul anual impozabil care nu depaseste suma de 12180 lei sau 1015 lunar;
• 15% din venitul impozabil, care depaseste suma de 12180 lei si nu depaseste suma 16200 lei
inclusiv anual sau care depaseste suma de 1015 lei si nu depaseste suma de 1350 lei lunar;
• 25 % din venitul anual impozabil, care depaseste suma de 16200 lei.
(ii) pentru persoanele juridice in proportie de 25% din venitul anual impozabil.
Inlesniri fiscale:
(i) Agentii micului business, care obtin venit de la comercializarea productiei proprii
si/sau de la prestarea serviciilor, au dreptul la o reducere de 35%, in decurs de 2 ani, a cotelor
impozitului prevazute in Codul Fiscal (art. 15), cu conditia asigurarii cresterii numarului
mediu scriptic anual al salariatilor cu cel putin 20% fata de anul fiscal precedent;
(ii) Intreprinderile cu un numar mediu anual de salariati de la 1 la 19 persoane,
inclusiv cu suma vanzarilor nete anuale a productiei proprii si a serviciilor prestate pana la
3000000 lei sunt scutite de plata impozitului pe venit pe un termen de 3 ani.
(iii) Scutirea de plata impozitului se acorda cu conditia, ca cel putin 80% din suma
scutirii se repartizeaza pentru dezvoltarea sferei serviciilor si crearea noilor locuri de munca.
Gospodariilor taranesti (de fermier) li se acorda scutire de plata impozitului si ele, ulterior, au
dreptul la reducerea cotelor impozitului in conformitate cu alin.1, cu conditia achitarii in termenele
stabilite de legislatia fiscala, a impozitului funciar, cu conditia lipsei restantelor la acest impozit sau
stingerii tuturor restantelor la impozitul funciar pe perioadele fiscale precedente adresarii in
organele fiscale.
Intreprinderile agricole, gospodariile taranesti (de fermier) dispun de dreptul de a achita impozitul
pe venit in doua etape: 1/4 din suma calculata pentru anul respectiv sau impozitul ce urmeaza sa
fie platit pentru anul precedent pana la 31 martie si 3/4 din aceasta suma pana la 31 decembrie a
anului fiscal.
4.1.2. Cota de asigurare in Fondul Social
Obiectul asigurarii sociale de stat obligatorii este fondul de retribuire a muncii si alte recompense
prevazute de legislatie. Contributiile de asigurari sociale de stat obligatorii se calculeaza din suma
salariului calculat si din alte recompense fara reducerea impozitelor si a altor plati.
Platitori ai asigurarii de stat obligatorii sunt persoanele fizice care au obligatiunea de a plati
contributii de asigurarii sociale.
Contributiile in Fondul Social sunt platile cu caracter obligatoriu care, spre deosebire de impozite,
au o destinatie concreta si se restituie platitorului sub forma de pensii, indemnizatii etc.


36

In conformitate cu Legea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2002, nr. 740 din
20.12.2001, tarifele cotei de asigurare sociala de stat in sectorul agricol se stabilesc in urmatoarele
marimi:
(i) pentru proprietarii de terenuri agricole, care sunt transmise in arenda – 1,7 lei
anual pentru o unitate grad/hectar de teren agricol si 29 la suta la fondul de retribuire a
muncii si alte recompense, conform contractelor individuale de munca, pentru fiecare
persoana angajata;
(ii) pentru proprietari de terenuri agricole organizati in asociatii de prelucrare
colectiva a pamantului, indiferent de forma juridica de organizare – 1,7 lei anual pentru o
unitate grad/hectar de teren agricol pentru fiecare proprietar si 29 la suta la fondul de
retribuire a muncii si alte recompense, conform contractelor individuale de munca, pentru
fiecare persoana angajata (cu exceptia proprietarilor de terenuri);
(iii) pentru persoanele fizice si juridice care arendeaza terenuri agricole in baza de
contract – 1,7 lei anual pentru o unitate grad/hectar de teren agricol pentru asigurarea
fiecarui proprietar de la care au arendat terenurile si 29 la suta la fondul de retribuire a
muncii si alte recompense persoanelor angajate in baza unui contract individual de munca
(cu exceptia proprietarilor de terenuri); pentru asigurarea personala a arendasului (a fiecarui
fondator) care nu detine terenuri agricole proprii – 525 lei anual;
(iv) pentru intreprinderile agricole care nu au fost supuse privatizarii – 29 la suta la
fondul de retribuire a muncii si alte recompense;
(v) pentru gospodariile agricole, indiferent de tipul de proprietate si forma juridica
de organizare, care au subdiviziuni de prelucrare a productiei – 29 la suta la fondul de
retribuire a muncii si alte recompense persoanelor angajate in aceste subdiviziuni;
(vi) pentru complexele animaliere si zootehnice, precum si pentru gospodariile
piscicole, indiferent de tipul de proprietate si forma juridica de organizare – 29 la suta la
fondul de retribuire a muncii si alte recompense;
(vii) pentru fondatorii de intreprinderi individuale, inclusiv pensionari (cu exceptia
celor din agricultura) – 525 lei anual pentru fiecare proprietar.
Termenele de plata a contributiilor in Fondul Social difera in dependenta de platitor si pot fi:
lunare (gospodariile agricole), trimestriale (intreprinderile individuale, persoanele fizice care obtin
venit din desfasurarea activitatii de intreprinzator), la momentul receptionarii mijloacelor destinate
achitarii salariilor (pentru celelalte persoane juridice).
Contributia de asigurari sociale de stat obligatorii pentru anul 2002 s-a stabilit in marime de 30 la
suta la fondul de retribuire a muncii si alte recompense si include:
(i) contributia individuala de asigurari sociale datorata de salariatii asigurati,
angajati prin contractul de munca individual, in marime de 1 la suta;
(ii) contributia de asigurari sociale datorate de patroni in marime de 29 la suta.
Agentii economici sunt obligati sa efectueze, in mod incontestabil, concomitent cu plata salariilor,
transferarea contributiilor in bugetul asigurarilor sociale de stat.
Veniturile de la contributiile in Fondul Social sunt utilizate pentru plata pensiilor, compensatiilor
sociale paturilor socialmente vulnerabile, ajutoarele de somaj etc.
4.1.3. Impozitul pe bunurile imobiliare
Impozitul pe bunurile imobiliare este un impozit direct, care a intrat in vigoare la momentul
introducerii Titlului VI al Codului Fiscal la data de 01.01.2001 si imbina in sine doua impozite
separate:
(i) impozitul funciar;


37

(ii) impozitul pe bunurile imobiliare.
Impozitul Funciar
Subiectii impunerii impozitului funciar sunt, conform Codului Fiscal (Titlul VI, art. 277):
• persoane fizice si juridice rezidente si nerezidente ale Republicii Moldova, proprietarii terenurilor
de pe teritoriul Republicii Moldova;
• detinatorii drepturilor patrimoniale (drepturilor de posesie, de gestiune, de administrare operativa)
asupra terenurilor de pe teritoriul Republicii Moldova, ce se afla in proprietatea publica a
unitatilor administrativ-teritoriale ori privata, inclusiv arendasii, in cazul in care obiectul
impunerii este arendat pe un termen mai mare de 3 ani ;
Obiecte ale impunerii, conform Codului Fiscal (art. 278, lit. (1)), sunt terenurile repartizate cu drept
de proprietate, de posesie, de gestiune si de administrare operativa (terenuri cu destinatie agricola).
Cota impozitului funciar se stabileste de catre Parlamentul Republicii Moldova pentru o unitate de
teren, in dependenta de calitate, destinatie si amplasarea lui.
1. Pentru terenurile cu destinatie agricola:
(i) pentru terenurile cu destinatie agricola, altele decat cele destinate fanetelor si pasunilor:
• care au indici cadastrali – pana la 1,5 lei pentru 1 grad-hectar;
• care nu au indici cadastrali – pana la 110 lei pentru 1 hectar.
(ii) pentru terenurile destinate fanetelor si pasunilor:
• care au indici cadastrali – pana la 0,75 lei pentru 1 grad-hectar;
• care nu au indici cadastrali – pana la 55 lei pentru 1 hectar.
2. Pentru terenurile din intravilan:
(i) pentru terenurile pe care sunt amplasate fondul de locuinte, cooperativele de constructie a
garajelor, loturile de pe langa casa:
• in localitatile rurale – pana la 1 leu pentru 100 m?;
• in orase – pana la 2 lei pentru 100 m?;
• in municipiile Chisinau si Balti – pana la 10 pentru 100 m?;
• in celelalte municipii – pana la 4 lei pentru 100 m?.
(ii) pentru terenurile destinate industriei, transporturilor, telecomunicatiilor, intreprinderilor
agricole si pentru terenurile cu o alta destinatie speciala:
• in localitatile rurale, orase si municipii – 10 lei pentru 100 m?;
• in municipiile Chisinau si Balti – 30 lei pentru 100 m?;
3. Pentru terenurile distribuite asociatiilor pomicole:
• in localitatile rurale, orase si municipii, cu exceptia municipiilor Chisinau si Balti – 1 leu pentru
100 m?;
• in municipiile Chisinau si Balti – 10 lei pentru 100 m?.
4. Pentru terenurile din extravilanul localitatii destinate industriei, transporturilor,
telecomunicatiilor si cu alte destinatii speciale, pe care sunt amplasate constructii si instalatii,
cariere si alte obiecte, care duc la distrugerea terenurilor in urma activitatii de productie, se


38

impoziteaza cu cota pana la 350 lei pentru 1 hectar, pentru terenurile pe care nu sunt amplasate
constructii si instalatii se impoziteaza cu cota pana la 70 lei pentru 1 hectar.
Scopul utilizarii acestui impozit direct este stimularea economica a folosirii rationale a pamantului,
a protectiei si valorificarii lui, a maririi fertilitatii solului, a egalarii conditiilor social-economice de
gospodarire pe terenurile agricole. Impozitul funciar se aplica in tarile din lumea intreaga. Insa
neajunsul aplicarii lui tine de faptul, ca acesta nu ia in deplina masura in consideratie situatia
economica a fermierilor.
Pentru o reflectare mai ampla a impozitului funciar, sa comparam impozitul funciar si impozitul pe
venit al persoanelor fizice.
Gospodariile taranesti achita obligatoriu impozitul funciar, contributiile in bugetul asigurarilor
sociale si dupa caz (in dependenta de activitatea economica) – impozitul pe venit, pe bunurile
imobiliare, accize, TVA, tarife vamale etc.
Conform art. 83 alin. 2d al Codului fiscal, gospodariile taranesti, incepand cu anul fiscal 2000 sunt
obligate sa prezinte declaratia cu privire la impozitul pe venit, indiferent de prezenta obligatiei
fiscale privind impozitul pe venit.
Art. 83 alin. 4 al Codului fiscal stipuleaza ca completarea Declaratiei cu privire la impozitul pe
venit se efectueaza in conformitate cu instructiunile Serviciului Fiscal de Stat. Instructiunea in
cauza, publicata in Monitorul Oficial nr. 21-24 din 27 februarie 2001 prezinta un document
voluminos (42 de pagini) si, desigur, este greu de perceput de catre toate gospodariile taranesti, cu
atat mai mult, ca documentul in cauza se refera la toate persoanele care practica activitatea de
antreprenoriat.
Ulterior, la 5 aprilie 2001, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat emite circulara nr. 10-2-09/1-387-
1644, care reglementeaza modalitatea calcularii impozitului pe venit de catre intreprinderile
individuale si gospodariile taranesti. Mentionam ca, de asemenea, documentul poate fi perceput
corect si complect de catre persoane calificate, ce poseda studii economice.
Pentru informatie, anul precedent, adica in anul 2001, 83 mii de gospodarii taranesti au prezentat
declaratii pentru anul fiscal 2000. Suma calculata a impozitului pe venit a constituit 1,1 mil. lei, iar
suma finala, tinand cont de facilitatile acordate – 452 mii lei, sau 5,4 lei in mediu pe gospodarie.
Astfel, usor poate fi dedus faptul, ca circa 100 mii de gospodarii taranesti inregistrate nu au
prezentat pentru anul fiscal 2000 Declaratia cu privire la impozitul pe venit. Deci, conform Legii cu
privire la administrarea impozitului pe venit si punerea in aplicare a Titlurilor I si II al Codului
fiscal, aceste gospodarii taranesti cad sub incidenta sanctiunilor financiare (amenda si penalitati).

Tabelul 6
Comparatia dintre impozitul pe venit si impozitul funciar al persoanelor fizice
17

OBIECTIVELE Impozitul pe venit Impozitul funciar
Gradul de
echitate a
sistemului
In general este echitabil. In cazul in care
exista evaziune fiscala grava, sau nu se
corecteaza impozitele, acest impozit se
transforma intr-un impozit ordinar si
devine foarte neechitabil.
In principiu este mai putin echitabil,
pentru ca venitul sau profiturile
fermierilor nu sunt intotdeauna in
dependenta liniara de baza de
impozitare in cazul impozitului pe
pamant.
Contributia la
restructurare
Gospodariile comerciale genereaza
pierderi si nu achita impozitele.
Urmeaza ca vor fi impozitati fermierii.
Povara impozitarii nu este raportata
la profit, fapt care duce la crearea
unor companii de producere
eficiente si profitabile.

17
Sursa: Studiu asupra impozitelor si subventiilor in agricultura Moldovei, Raport final, Institutul ASA pentru
analiza pe sectoare si elaborari de politici, Chisinau, 1998.


39

Eficienta
economica
Exercita o influenta negativa asupra
investitiilor si luarii de decizii referitor
la gradul de utilizare a muncii, ceea ce
duce la pierderi serioase in economie in
forma de pondere moarta.
Nu este legata de vreo decizie
economica si nu creeaza pierderi.
Din punct de vedere economic este
un impozit ideal, atunci cand ne
este prea mare.
Venitul real al
statului
Nu este sigur din cauza dificultatii de
colectare.
Este greu de evitat si usor de
aplicat. Fermierii si Inspectoratul
Fiscal s-au obisnuit cu el.
Simplificarea
sistemului
Complicat de realizat. Un sistem cu mult mai simplu.
Cheltuieli
implicate
Mari din cauza unei necesitati de a sine
o evidenta contabila complicata din
partea Inspectoratului Fiscal, care cere
mult timp.
Foarte mici.
Subiectii impunerii bunurilor imobiliare sunt, ca si in cazul impozitului funciar, persoane fizice si
juridice rezidente si nerezidente ale Republicii Moldova:
(i) proprietarii bunurilor imobiliare pe teritoriul Republicii Moldova;
(ii) detinatorii drepturilor patrimoniale asupra bunurilor de pe teritoriul Republicii
Moldova.
Obiectul impozabil pentru calcularea impozitului pe bunurile imobiliare:
• al agentilor economici sunt cladirile si constructiile raportate la fondurile fixe;
• al persoanelor fizice este costul proprietatii imobiliare, al locuintelor privatizate etc.
Cota de impozitare a fost stabilita de catre Parlamentul Republicii Moldova in Anexa 2 la Legea
pentru punerea in aplicare a Titlului VI din Codul Fiscal din 16.06.2000.
Impozitul pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice (cu exceptia cooperativelor de constructie
a locuintelor si a cooperativelor de constructie a garajelor) se stabileste in proportie de pana la 0,1
% din valoarea de bilant a cladirilor si constructiilor.
Impozitul pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice, inclusiv pe bunurile imobiliare ale
membrilor cooperativelor de constructie a garajelor si ai intovarasirilor pomicole se stabileste:
• in orase si municipii, cu exceptia municipiilor Chisinau si Balti – pana la 0,2 la suta din costul
bunurilor imobiliare;
• in municipiile Chisinau si Balti – pana la 0,3 la suta din costul bunurilor imobiliare;
• in localitatile rurale – pana la 0,1 la suta din costul bunurilor imobiliare.
Nota: In cazurile in care suprafata totala a locuintelor si a constructiilor principale ale persoanelor
fizice, inregistrate cu drept de proprietate, depaseste 100 m? inclusiv, cotele concrete stabilite ale
impozitului pe bunurile imobiliare se majoreaza in functie de suprafata totala, dupa cum urmeaza:
• de la 100 pana la 150 m? inclusiv – de 1,5 ori;
• de la 150 pana la 200 m? inclusiv – de 2 ori;
• de la 200 pana la 300 m? inclusiv – de 10 ori;
• peste 300 m? – de 15 ori.
Inlesnirile fiscale la ambele impozite sunt identice pentru:
• Autoritatile publice si institutiile finantate de la bugetele de toate nivelurile;


40

• Persoanele de varsta pensionara;
• Persoanele fizice care arendeaza de la stat casa de locuit si alte incaperi de locuit;
• Invalizii de gradul I si II;
• Invalizii din copilarie;
• Proprietarii si beneficiarii, ale caror terenuri si loturi de pamant sunt atribuite pentru scopuri
agricole, la momentul atribuirii fiind recunoscute distruse.
Nota: Autoritatile reprezentative ale administratiei publice locale sunt in drept sa acorde
persoanelor fizice si persoanelor jur idice scutiri sau amanari la plata impozitului pe bunurile
imobiliare pe anul fiscal respectiv in caz de:
• calamitate naturala sau incendiu, in urma carora bunurile imobiliare au fost distruse sau
deteriorate considerabil;
• boala indelungata sau deces al proprietarului bunurilor imobiliare confirmate prin certificat
medical sau, respectiv, prin certificat de deces.


4.2. Impozite indirecte
4.2.1. Taxa pe valoarea adaugata
Taxa pe valoarea adaugata in tarile in curs de tranzitie constituie o sursa principala de venituri
pentru stat mult mai importanta decat in tarile din Europa de Vest.
Intreprinderile agricole, indiferent de tipul de proprietate si forma juridica de organizare, inclusiv
gospodariile taranesti (de fermier) sunt platitori de TVA in ordinea generala stabilita de Codul
Fiscal, Titlul III.
In conformitate cu Codul Fiscal (art. 112) subiectul care desfasoara o activitate de intreprinzator
este obligat sa se inregistreze ca platitor de TVA, daca el a efectuat intr-o perioada de 12 luni
consecutive livrari de marfuri, servicii in suma ce depaseste 100 mii lei.
TVA se percepe din valoarea marfurilor la fiecare etapa de producere si comercializare a lor, in
marime de 20 % de la volumul impozabil.
Marfurile si serviciile exportate se impun cu TVA la cota zero conform Codului Fiscal (art. 104 lit.
(a)).
Inlesnirile fiscale:
• Conform Codului Fiscal (art. 112) agentii economici, a caror sume anuale incasate de la
realizarea marfurilor (serviciilor) nu depasesc suma de 100 mii lei nu achita TVA;
• In conformitate cu Legea bugetului pe anul 2002 (art. 5) productia din fitotehnie si horticultura in
forma naturala, masa vie si sacrificata, livrata de producatorii acestuia, se impune cu TVA la
cota de 5%;
• Painea si alte produse de panificatie, laptele si produsele lactate se impoziteaza cu TVA la cota de
8%. Intreprinderile de prelucrare a laptelui, care platesc furnizorilor pentru marfurile si
serviciile utilizate la fabricarea produselor mentionate o taxa pe valoarea adaugata mai mare
decat taxa pe valoarea adaugata platita la comercializarea lor primesc de la buget diferenta.
TVA pentru anul 2002 s-a preconizat in valoare de 1717400 mii lei (131 mil. dolari SUA) sau 47%
din suma veniturilor fiscale ale statului.


41

4.2.2. Accizele
In linii generale accizele fac parte din categoria impozitelor indirecte (la produsele, care nu fac
parte din categoria celor de prima necesitate) si sunt reglementate conform Codului Fiscal, Titlului
IV, care a intrat in vigoare de la 01.01.2001.
Subiectii impunerii, conform Codului Fiscal (titlul IV), sunt persoanele juridice si fizice care
prelucreaza si/sau fabrica marfuri supuse accizelor pe teritoriul Republicii Moldova. Deci, reiesind
din cele mentionate mai sus, daca intreprinderile agricole, inclusiv gospodariile taranesti (de
fermier) comercializeaza marfuri (productie) fabricate de ele si supuse accizelor, inclusiv marfuri
fabricate din materia prima a clientului sau importa marfuri (productie) supuse accizelor, atunci
acestea se considera platitori de accize.
Subiectii impunerii calculeaza si achita accizele la momentul expedierii (transportarii) marfurilor
din incaperea de acciz (totalitatea locurilor ce apartin subiectului impunerii, determinate in
certificatul de acciz, unde marfurile supuse accizelor se prelucreaza sau se fabrica, se expediaza de
catre subiectii impunerii).
Marfurile supuse accizelor, cum ar fi bauturile spirtoase, vinurile, articolele din tutun,
comercializate pe teritoriul Republicii Moldova sau importate pentru comercializare pe teritoriul ei,
precum si marfurile supuse accizelor, procurate de la agentii economici rezidenti, aflati pe teritoriul
Republicii Moldova, care nu au relatii fiscale cu sistemul ei bugetar, trebuie sa fie obligatoriu
marcate cu timbru de acciz. Marcarea se efectueaza in timpul fabricarii marfurilor supuse accizelor
pana la importarea acestora, iar in cazul marfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova –
pana la momentul expedierii acestora din incaperea de acciz. Modul de procurare si de utilizare a
timbrelor de acciz este stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.
Subiectului impunerii i se permite trecerea la cont a accizelor achitate la marfurile supuse accizelor,
utilizate in procesul de prelucrare si/sau de fabricare pentru obtinerea altor marfuri supuse
accizelor, la momentul transportarii marfurilor finite supuse accizelor din incaperea de acciz.
Trecerea la cont a accizelor se permite numai in limita cantitatii de marfuri supuse accizelor
folosite la prelucrarea si/sau fabricarea altor marfuri supuse accizelor, la transportarea lor ulterioara
si in cazul prezentei documentelor ce confirma achitarea accizelor la utilizate marfurile supuse
accizelor.
Obiectul impunerii sunt marfurile supuse accizelor si licentele pentru activitatea in domeniul
jocurilor de noroc.
Cotele accizelor se stabilesc:
(i) in suma absoluta de cantitatea marfii;
(ii) ad valorem in procente de la valoarea marfurilor, fara a tine cont de accize si
TVA sau de valoarea in vama a marfurilor importate, luand in consideratie impozitele si taxele
ce urmeaza a fi achitate la momentul importului, fara a tine cont de accize si TVA;
(iii) ad valorem in procente de la costul licentei pentru activitate in domeniul
jocurilor de noroc.
Baza impozabila pentru marfurile supuse accizelor o constituie:
(i) volumul in expresie naturala;
(ii) valoarea marfurilor, fara a tine cont de accize si TVA;
(iii) valoarea in vama a marfurilor importate, determinata conform legislatiei vamale,
precum si impozitele si taxele ce urmeaza a fi achitate la momentul impunerii, fara a tine cont
de accize si TVA.
Daca suma accizului, achitata la marfurile supuse accizelor utilizate in procesul de prelucrare si de
fabricare pentru obtinerea altor marfuri supuse accizelor, depaseste suma accizului calculata la


42

marfurile supuse accizelor expediate din incaperea de acciz , diferenta se raporteaza la cheltuieli in
perioada fiscala in care a avut loc expedierea marfurilor. (Codul Fiscal art. 125, alin. 2) .
Lista marfurilor (productiei) supuse accizelor si marimile cotelor de acciz la marfurile date sunt
stabilite in Codul Fiscal (Titlul IV).
Cotele sunt unice pe intreg teritoriul Republicii Moldova. Ele se stabilesc in expresie baneasca,
pornind de la unitatea naturala a marfii (productiei) supuse accizului, si se extind atat asupra
marfurilor supuse accizului, fabricate in tara, cat si asupra marfurilor supuse accizelor importate in
Republica Moldova.
4.2.3. Taxele vamale
Taxele vamale sunt plati obligatorii la importuri in stat de catre persoanele fizice sau juridice. Un
aspect important in actualul context este utilizarea taxelor vamale in scopul crearii unor conditii
favorabile pentru integrarea economiei Republicii Moldova in economia mondiala.
Taxele vamale se aplica in agricultura in cazul in care intreprinderile agricole, inclusiv gospodariile
taranesti, importa pe teritoriul republicii marfuri si alte bunuri, in acest mod ele se considera,
conform Codului vamal al Republicii Moldova, platitori ai taxei vamale.
Platitori ai taxei vamale sunt persoanele fizice si juridice care importa bunuri materiale in
republica.
Marimea taxei vamale este stabilita ad valorem, calculata in procente fata de valoarea in vama a
marfii.
Sunt scutite de taxa vamala:
(i) mijloacele de transport folosite la transporturile internationale;
(ii) marfurile introduse sau scoase de pe terenul vamal in calitate de ajutor umanitar
cu titlu gratuit (donatii) sau in scopuri filantropice;
(iii) publicatii periodice, cartile ce tin de domeniul invatamantului, stiintei si culturii,
materiale didactice pentru institutiile prescolare, de invatamant si curative.
Tipurile, marimile taxelor vamale si mecanismul calcularii taxelor vamale pentru toate produsele
importate si inclusiv pentru produsele agroindustriale au fost stabilite in conformitate cu Legea cu
privire la tariful vamal.

Tabelul 7
Tariful Vamal pentru marfurile si obiectele de Import 2002-2005
18

% de la suma tranzactiei
Indicatorii \ anul 2002 2003 2004 2005
Zahar 26 22 18 14
Seminte de floarea soarelui 23 21 19 17
Ulei de floarea soarelui 23 21 19 17
Cereale* 5, 10, 15 5,10,15 5,10,15 5,10,15
Animale vii* 5, 10, 15 5,10,15 5,10,15 5,10,15
Carne** 15-30 15-30 15-30 15-30
Lapte 23 21 19 17
Oua 0 0 0 0

18
Sursa: Legea cu privire la tariful vamal.


43

Miere 31 27 23 19
Legume* 5-10-15-20 5-10-15-20 5-10-15-20 5-10-15-20
Struguri 10 10 10 10
Fructe* 10-20-35 10-20-30 20-25-10 10, 20
Vin 0,82 euro/l 0,5 euro/l 0,5 euro/l 0,5 euro/l
Bauturi tari 0,85 euro/l 0,65 euro/l 0,5 euro/l 0,5 euro/l
Cafea, Ceai 10 10 10 10
Tutun brut 5 5 5 5
Cutii din lemn 0 0 0 0
* Taxele de import la produsele date sunt divizate in dependenta de categoria produsului.
** In capitolul "Carne" sunt:
1. Carne de bovine – (25%+300 euro/t – 2002), (20%+200 euro/t – 2003),
(20%+150 euro/t – 2004), (20%+150 euro/t – 2005).
2.Carne de porcine – (27%+470euro/t, max 32% – 2002), (24%+340 euro/t, max 29% – 2003),
(20%+200 euro/t, max 25% – 2004), (20%+200 euro/t, max 25% – 2005).
3. Carne de ovine – (20%+100euro/t – 2002), (10%+100euro/t – 2003),
(10%+100euro/t – 2004), (10%+100euro/t – 2005)

In Tabelul 7 sunt reflectate tipurile si cotele procentuale ale taxelor vamale pentru perioada 2002-
2005 la principalele produse alimentare ce ar putea fi importate in Moldova din alte state, inclusiv
si din statele membre ale Uniunii Europene.
Facilitatile la tariful vamal se acorda in modul prevazut de legislatie si de acordurile la care
Republica Moldova este parte (alin. 3, art. 27 al Legii cu privire la tariful vamal).
Sistemul Generalizat de Preferinte
Comunitatea Europeana ofera preferinte comerciale tarilor in curs de dezvoltare din 1971, cu
scopul de a mari accesul lor pe piata Uniunii Europene prin reduceri de taxe. Sistemul Generalizat
de Preferinte a fost acordat Republicii Moldova in 1993/1994, iar ultima lui versiune este propusa
pentru implementare din 1 ianuarie 2001 pana in 31 decembrie 2004.
Schema preferintelor tarifare generalizate incorporeaza prevederile Regulamentului (EC) Nr.
2828/98 cu referinta la:
(i) Reglementari generale;
(ii) Reglementari speciale de stimulare pentru protectia drepturilor muncii;
(iii) Reglementari speciale de stimulare pentru protectia mediului inconjurator;
(iv) Reglementari speciale pentru tarile cel mai slab dezvoltate;
(v) Reglementari speciale pentru combaterea productiei si traficului de
droguri.
Preferintele se clasifica in dependenta de sensibilitatea produselor in doua categorii: produse
sensibile si nesensibile.
Produsele nesensibile vor fi scutite de taxe vamale tarifare in intregime, cu exceptia produselor
agricole (articole din piele, din blana artificiala si naturala, articole din lemn, produse cosmetice si
de parfumerie, articole din piatra si cement).


44

Produsele sensibile vor beneficia de reduceri tarifare (carne de cal, uleiuri si grasimi de origine
animala si vegetala, tutun, fructe, legume, sucuri, vinuri, seminte, covoare, imbracaminte si
incaltaminte).
Taxele ad valorem asupra produselor sensibile vor fi reduse cu 3,5%. Pentru produse ca textile,
imbracaminte, incaltaminte reducerea va fi de 20%. Taxele specifice asupra produselor sensibile
vor fi reduse cu 30%. Taxele minime nu vor fi aplicate, iar taxele maxime nu vor fi reduse. Taxele
ad valorem de 1% sau specifice ale EURO vor fi suspendate. Daca taxele asupra produselor
sensibile includ atat taxele ad valorem, cat si specifice, atunci cele specifice nu vor fi reduse.
Toate sectoarele propuse de catre SGP, cu exceptia produselor din fier si piscicole, sunt incluse in
reglementarile generale oferite Moldovei. Moldova face parte din grupa sensibila, deoarece
majoritatea exporturilor moldovenesti reprezinta produse sensibile. Noua schema a SGP contine, de
asemenea, mecanisme speciale de decontare a taxelor pentru produsele moldovenesti. In
dependenta de tipul, cantitatea si pretul produselor se calculeaza nivelul personal de reducere.
Moldova de asemenea beneficiaza de Reglementari speciale de stimulare pentru protectia
drepturilor muncii, care ofera oportunitatea de a dubla reducerea taxelor vamale.
Un fapt important, ce trebuie remarcat, este preocuparea unor tari dezvoltate ca Suedia si Olanda
referitor la schema SGP si impactul ei asupra tarilor in curs de dezvoltare. Prima chestiune consta
in extensiunea mecanismelor de protectie EBA (everything but arms – totul in afara de arme)
asupra tuturor tarilor beneficiare si asupra tuturor produselor agricole, ceea ce reduce avantajele
tarilor in curs de dezvoltare. A doua chestiune consta in conditiile stringente ale reglementarilor
preferentiale particulare si efectele lor asupra tarilor in curs de dezvoltare. Nu este precis faptul ca
aceste tari vor fi in stare sa respecte aceste conditii stricte si rigide si, ca rezultat, ele nu vor putea
beneficia de preferinte aditionale. In acest context Comisia Europeana incearca sa simplifice
Sistemul Generalizat de Preferinte.
CAPITOLUL III
ANALIZA COMPARATIVA
1. POLITICA AGRARA COMUNA SI EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE
Derularea evenimentelor politice din anii ’90 ai secolului XX a stimulat Uniunea Europeana sa-si propuna
promovarea ideii de extindere a Uniunii Europene spre tarile Europei Centrale si de Est (CEEC).
Potentialul economic, social si politic al tarilor antrenate in cursa de integrare este foarte vast, de aceea, la
conferinta de la Copenhaga (iunie, 1993), Consiliul European (CE) a decis ca „tarile asociate din Europa
Centrala si de Est, care doresc, pot deveni membre ale Uniunii Europene, daca indeplinesc criteriile
economice si politice ale ei”.
Referitor la Politica Agrara Comuna, Uniunea Europeana a impus tarilor solicitante cateva cerinte cadru,
deosebit de importante:
• Apropierea preturilor marfurilor agroalimentare de nivelul celor practicate in cadrul Uniunii
Europene;
• Aducerea agriculturii la standardele europene;
• Privatizarea definitiva a industriei alimentare pana in momentul integrarii.
In prezent, in majoritatea tarilor CEEC preturile la principalele produse agricole sunt mai joase decat
preturile din tarile membre ale Uniunii Europene. Spre exemplu, acest decalaj este apreciat in medie de
10-30% pentru cereale, de 40-50% pentru sfecla de zahar, de 30-40% pentru lapte si produsele lactate si
pana la 30-45% pentru carnea de vita.
Prognozele estimeaza o crestere generala mai rapida a preturilor la produsele agricole produse in tarile
CEEC, cea ce va conduce la reducerea decalajelor existente astazi, dar nu le va elimina.


45

Pozitia Uniunii Europene referitor la politica agrara trebuie sa fie compatibila cu conceptul de aplicare a
acquis existent la momentul accesiunii. Aceasta nu exclude realizarea propunerilor referitor la
aranjamentele tranzactionale care ar trebui sa fie in conformitate cu criteriile stabilite de catre Politica
Agrara Comuna.
Uniunea Europeana trebuie sa elaboreze anumite criterii, care ar sustine din toate punctele de vedere
eforturile depuse de catre tarile candidate in procesul de restructurare si modernizare a agriculturii. De
asemenea, trebuie de mentionat, ca rezultatul negocierilor in domeniul accesiunii va oferi posibilitatea
unei integrari treptate a sectoarelor agricole ale statelor membre in cadrul Politicii Agrare Comune.
Sectorul primar al agriculturii tarilor candidate are un numar mare de intreprinderi in sectorul
fitotehniei, care ar putea sa se integreze relativ usor in PAC. In sectorul animalier o astfel de integrare va
dura mai mult, fiind cauzata de necesitatea investitiilor de capital, restructurarea si reorganizarea
administratiei.
Sectorul de prelucrare al industriei alimentare necesita eforturi enorme pentru restructurare si
modernizare in toate tarile.
Derularea procesului de integrare a celor 10 state candidate reprezinta dezvoltarea structurilor agricole
primare si de prelucrare pentru aderarea lor ulterioara la Piata Agricola Comuna.
Un factor decisiv la care trebuie sa atraga atentia tarile candidate sunt politicile structurale ale Uniunii
Europene. In rundele anterioare de largire a Uniunii Europene statele candidate au acceptat intregul
pachet de legi si politici existente la acel moment in cadrul Uniunii. CEEC, de asemenea sunt puse in fata
acceptarii politicilor structurale, de coeziune pentru integrarea ulterioara.
In domeniul politicilor agricole, una din cele mai importante distinctii rezulta din implicatiile bugetare ale
PAC, deoarece principiul de baza al PAC a fost si este solidaritatea financiara. Acest principiu se explica
prin faptul, ca toate veniturile generate de PAC (cum ar fi taxele de import prelevate de autoritatile
statelor membre) sunt colectate de bugetul comun si toate cheltuielile facute in regimurile de piata ale
PAC (ca de exemplu, preturile de interventie platite de autoritatile statelor membre) sunt finantate tot din
bugetul comun.
Pentru tarile candidate aceste consideratii au implicatii extrem de importante. Profitabilitatea economica
are la baza preturile practicate pe pietele mondiale atata timp, cat aderarea la Uniunea Europeana n-a avut
loc, insa la momentul aderarii situatia va fi cu totul alta. Orice surplus realizat intr-o tara va trebui sa se
exporte, cu acordare de subventii pentru export (atata timp, cat pretul PAC este superior pretului de pe
piata mondiala). Inainte de aderare la Uniunea Europeana, tara candidata trebuie sa-si finanteze
exporturile din surse extrabugetare.
O problema majora care trebuie privita printr-o perspectiva mai larga este problema veniturilor scazute
din exploatatiile agricole. Practic, nu exista politici agricole care ar solutiona in totalitate aceasta
problema. Masurile de sprijin pentru agricultura, cum ar fi preturile garantate, protectia agricultorilor, par
sa fie o posibila solutie, insa ele pot sa amane o parte din probleme. Pe o perioada mai indelungata de
timp, solutia se regaseste in cresterea eficientei in intreaga economie, care inseamna, in primul rand,
stimularea activitatilor din domeniul privat prin crearea unui climat economic si politic favorabil, printr-o
buna functionare a institutiilor si printr-o infrastructura corespunzatoare.
Aprecierea derularii relatiilor dintre Republica Moldova, pe de o parte, si Uniunea Europeana si cele 10
state candidate, pe de alta parte, in domeniul agricol, impune abordarea si promovarea permanenta a
acestor legaturi, demarate la inceputul anilor ‘90 ai secolului XX si derulate pana la etapa actuala.
De asemenea, Uniunea Europeana, in baza conceptului sau de structura deschisa, favorizeaza si
incurajeaza tarile nemembre spre procesul de aderare si integrare.
Procesul de colaborare a Republicii Moldova cu Uniunea Europeana in domeniul agriculturii se bazeaza,
in primul rand, pe o serie de factori fundamentali, care pot fi structurati doar reiesind din integrarea
comparativa cu cele 10 tari candidate.
Pentru inceput trebuie de mentionat faptul, ca tara noastra este situata la o intersectie teritoriala, politica,
economica si sociala dintre Vest si Est si acest lucru inevitabil va influenta pozitiv la derularea proceselor


46

de integrare intr-o Europa Comuna.
La etapa actuala Politica Agrara Comuna mizeaza pe cele 10 tari candidate, dar nu trebuie de uitat si
credem ca si in cadrul Uniunii Europene acest lucru n-a fost uitat, ca Moldova are un potential agricol
major pentru a putea fi in timp acceptata in programele promovate de Fondurile Structurale si cele de
Coeziune.
Corelatia dintre primele doua capitole ne stimuleaza la armonizarea comparativa a doua puncte de vedere,
a doua viziuni asupra politicii promovate in sectorul agricol, dar in acelasi timp aceste doua viziuni au si
vor avea in viitor un punct de tangenta, care va crea baza colaborarii fructuoase dintre Moldova si
Uniunea Europeana.
In contextul cadrului comparativ sunt expuse politicile comerciale din Republica Moldova, din Uniunea
Europeana si din patru state candidate (Ungaria, Republica Ceha, Estonia si Romania). Aceste patru state
candidate sunt la diferite nivele de dezvoltare din punct de vedere ale politicii agrare insa, tinand cont de
amplasarea geografica, de reformele macroeconomice promovate, ele tangential pot fi racordate cu
politica agrara din Republica Moldova.
1.1. Uniunea Europeana – Politica Agrara Comuna
• In cadrul Uniunii Europene sunt create si mentinute pietele agrare comune intre tarile
membre, care permit libera circulatie a produselor agricole prin anularea taxelor vamale, a
restrictiilor cantitative si a masurilor de politica comerciala;
• Preferinta comunitara – in comertul agricol acest principiu se manifesta prin procurarea
produselor agricole produse in interiorul Uniunii Europene;
• Gestionarea si suportul de comun acord al cheltuielilor aferente politicii agrare comune prin
intermediul principiului solidaritatea financiara;
• Mecanismul de integrare in cadrul Uniunii Europene s-a bazat pe organizarea europeana
comuna a pietelor (OCP). Politica Agrara Comuna a promovat si promoveaza diferite sisteme de
sustinere a fermierilor: prin sistemul de preturi, prin sistemul subventiilor directe si a platilor
compensatorii;
• Derularea reformelor agricole in cadrul Uniunii Europene este reflectata printr-un nou set,
numit Agenda 2000, in care de asemenea sunt propuse noi instrumente financiare de preaderare a
celor 10 tari candidate.
1.2. Republica Moldova – Politica comerciala agricola
• Comertul national este liberalizat, dar trebuie sa apara o structura de piata competitiva noua;
• Procurarile guvernamentale pentru rezerva statului sunt restranse numai la grane;
• Exportul produselor agricole a fost liberalizat in 1997, dar exista inca multe bariere netarifare
interne si externe. Cerintele stricte referitor la licentiere si controlul reglementat impun preturi
aditionale;
• Guvernul impune interdictii ad-hoc la export sau licentierea la export, fapt care descurajeaza
comertul;
• Membru al OMC.
1.3. Romania – Politica comerciala agricola
• Tarifele mondiale pentru produsele agricole si alimentare au fost reduse in mediu de la 80%
la 27% in 1997 si la 22% in 1999: tarifele maximale pentru produsele lactate, lapte si alte produse
insensibile au fost reduse la 40-45% in 1997/98. La mijlocul anului 1999 acesta era nivelul
maximal pentru toate produsele, iar regimul a fost mentinut cu succes;


47

• Licentierea si restrictiile cantitative la import si export au fost retrase incepand cu iunie 1997
si au fost eliminate taxele la import. Ca rezultat al introducerii acestor masuri, au aparut unele
inconveniente, ca: folosirea controlului fitosanitar, pentru a restrange exportul boabelor, pe
parcursul anului 1999 si reducerea temporara a taxelor la importul carnii de porc in 1998. Cotele
ratelor tarifelor (CRT) se bazeaza pe acordurile bi- si multilaterale;
• Romania a devenit membru al CEFTA in 1997 si tarifele regionale au scazut si sunt la un
nivel mult mai jos decat cel practicat pe plan mondial. Acordurile regionale cu UE, CEFTA,
Moldova asigura un comert intens subregional in domeniul agriculturii;
• Comertul agricol extern este privatizat.
1.4. Republica Ceha – Politica comerciala agricola
• Persista un regim de comert relativ liberal, guvernat de un numar de acorduri multilaterale si
bilaterale;
• Masurile de frontiera sunt intr-o mare masura conditii impuse de angajamentele OMC
(Republica Ceha a devenit membru fondator al OMC la 1 ianuarie 1995) si, de asemenea, de
acordurile cu Uniunea Europeana;
• Majoritatea tarifelor sunt considerabil sub echivalentele Uniunii Europene (de 2,5 ori mai
scazute in mediu pentru toate tarifele), cu exceptia carnii de pasare, porc, cartofi, si seminte
uleioase;
• Subventiile de export au fost la un nivel mai scazut in 1995-1997, precum si in 1998-2000; au
fost introduse noi subventii de export, intrate in vigoare din 1997 (subventiile de creditare cu
dobanda pentru firmele comerciale si pentru bunuri selectate, de exemplu, pentru zahar);
• Licenta automata de export si import, cu scop de inregistrare, licenta neautomata de export
este aplicata ocazional, preturile mondiale de piata sunt semnificativ de inalte fata de cele interne
(cereale, seminte de rapita 1996-1997). Din iulie 2000 numai doua articole, importante din punct de
vedere farmaceutic, au ramas sub regimul licentei automate.
1.5. Estonia – Politica comerciala agricola
• Nu exista restrictii cu privire la comertul agricol. Sunt introduse tarife de import pentru
produsele agricole din tarile cu care Estonia nu are acorduri comerciale libere;
• Sunt incheiate acorduri comerciale cu un numar de tari din cadrul Uniunii Europene, Ucraina;
• Din ianuarie 1997, Zona Comerciala Baltica Libera include produse agricole.
• Membru al OMC.
1.6. Ungaria – Politica comerciala agricola
• Tarifele pentru produse alimentare si agricole sunt destul de inalte (30-40%);
• Licentele de export sunt un fragment si un sistem nontransparent de alocatii, care necesita sa
fie redus conform acordului OMC;
• Asa-numitul Consiliu pentru produse, care include produse, prelucratori si comercianti,
lucreaza cu Guvernul la implementarea interventiei de piata si pietelor comerciale;
• Ungaria a devenit membru al OMC in ianuarie 1995 si membru deplin al OECD in martie
1996;
• CEFTA prevede un cadru pentru cresterea comertului agricol subregional cu unele conflicte
comerciale;


48

• Comertul extern este complet privatizat si demonopolizat.
2. MOTIVAREA SUBVENTIILOR AGRICOLE
Derularea proceselor economice in tarile de tranzitie impun aplicarea inevitabila a diferitor metode de
stimulare si sustinere economica a anumitor sectoare din economie. Din punct de vedere strategic, atat
Uniunea Europeana, cat si Republica Moldova au nevoie de a-si stimula sectorul agricol. O cale eficienta
in dezvoltarea sectorului agricol este promovarea si sustinerea politicilor de subventionare.
Rolul statului in politica subventionarii agriculturii consta in crearea conditiilor economico-financiare
favorabile dezvoltarii sectorului agricol, care nu trebuie sa fie dezavantajat in ceea ce priveste preturile si
politica fiscala, dar nici nu trebuie sa se bizuie in intregime pe subventii.
Republica Moldova, la fel ca si tarile membre ale Uniunii Europene, are aceleasi motive de baza pentru
promovarea politicilor de subventionare:
• stimularea dezvoltarii economice a sectorului agricol;
• favorizarea utilizarii fortei de munca si efectuarea investitiilor in acest domeniu;
• protectia pietelor autohtone si diminuarea dependentei externe;
• sustinerea si asigurarea populatiei rurale.
Este foarte greu de a compara sistemele de subventionare din republica noastra, care, cu parere de rau, nu
au o politica agricola bine structurata, o politica de subventionare dezvoltata cu politicile agricole
comune, cu sistemul sistematizat de fonduri structurale si coeziune din cadrul Uniunii Europene. Pentru a
sesiza diferenta dintre politicile de subventionare, promovate de catre Uniunea Europeana si Republica
Moldova, se va efectua comparatia dintre Moldova, Ungaria, Republica Ceha, Estonia si Romania.

2.1. Uniunea Europeana – Politica de subventionare
• Politica Agrara Comuna este de a coordona politicile structurale ale Uniunii Europene si de a
sustine financiar unele proiecte indreptare spre ameliorarea conditiilor de productie, reorientarea
productiei, dezvoltarea debuseurilor pentru produsele agricole.
• Promovarea politicii de subventionare se efectueaza prin intermediul a patru fonduri
structurale, care stimuleaza solutionarea problemelor sociale si economice, pentru a reduce
inegalitatea dintre diferite regiuni si grupuri sociale.
• Un nou obiectiv promovat de catre Uniunea Europeana in anii ’90 a fost si ramane pana
astazi coeziunea economica si sociala.
• Extinderea Uniunii Europene este partial stimulata prin subventiile alocate tarilor candidate,
efectuate prin diferite programe de sustinere financiara ca: PHARE, ISPA, SAPARD etc.
2.2. Republica Moldova – Politica de subventionare
• Majoritatea preturilor producatorilor si consumatorilor au fost liberalizate.
• Subsidiile indirecte oferite producatorilor au fost, de asemenea, eliminate in mod virtual.
• In 1996 preturile la paine au fost liberalizate, dar guvernul isi foloseste rezervele pentru a
controla preturile producatorilor si consumatorilor.
• Utilizarea subventiilor in forma de iertare a datoriilor existente in sectorul agricol.
• In 2000 a fost introdusa o schema a subsidiilor directe pentru noii proprietari de pamant. Pentru
anul 2002 guvernul intentioneaza sa foloseasca 30 mil. dolari pentru subventii directe in acest
sector, dar tipul subsidiilor trebuie sa fie inca determinat (ar putea avea forma unor subsidii de
credit cu rata a dobanzii scazuta).
2.3. Romania – Politica de subventionare


49

• Liberalizarea treptata a preturilor a inceput in Octombrie 1990, dar realizari importante nu s-
au efectuat pana in februarie 1997, cand preturile producatorilor si consumatorilor la produsele
agricole au fost liberalizate. Nu exista o schema uniforma a preturilor minime, dar subsidiile
„premia” sunt oferite pe tona la anumite produse ca: grau, lapte s.a.
• Preturile producatorilor sunt mai joase decat cele din cadrul Uniunii Europene. O mare parte
din productie nu este comercializata. Preturile consumatorilor sunt la nivelul paritatii exporturilor
sau putin mai sus decat nivelul paritatii importurilor, dar mai joase decat nivelul practicat in cadrul
Uniunii Europene.
• Variatia preturilor regionale este semnificativa, datorita costurilor inalte de transportare,
logisticii si arbitrajului nesatisfacator. Absenta unui sistem de informatii referitor la piata si
costurile inalte ale tranzactiilor contribuie la regionalizarea comertului national cu produse
alimentare. Lipsa securitatii la stocare, costurile de depozitare inalte si o sortare nesatisfacatoare a
produselor reduc posibilitatile de stocare in afara fermelor.
• Subsidiile si creditele s-au redus de la 570 mil. dolari la inceputul reformelor, in 1997, pana
la 316 mil. dolari in 2000 (aceasta este o crestere, din 1999, din cauza presiunilor alegerilor;
alocatiile pentru anul 2001 au scazut pana la 259 mil. dolari). In 1997 a fost stabilit un sistem
general al recipiselor, care continea mai mult de jumatate din intreaga valoare a subsidiilor directe.
Acestea au fost indreptate spre sectorul privat, pe timpuri insa fiind indreptate spre intreprinderile
de stat. In 2000 schema recipiselor a fost modificata de la abordarea pe planul proprietarului de
pamant, la cea pe planul producatorului. Aceasta actiune a fost contrara opiniei Bancii si a favorizat
o introducere mai lenta a schemei pe planul producatorului, pentru a permite o abordare mai
precisa. In 2001 au fost introduse modificari in cadrul schemei din 2000, incluzand trecerea de la
distributia de recipise la cea de cash, includerea fermelor statale printre beneficiari si diferite
masuri care au exclus efectiv fermierii mai putin importanti.

2.4. Republica Ceha – Politica de subventionare
• Preturile au fost liberalizate in 1990/91, dar unele denaturari persista prin suportul
guvernului.
• Cheltuielile bugetare pentru agricultura s-au marit considerabil in 1998, atingand 437 mil.
ECU (446 mil. ECU in 1999, 501 mil. ECU in 2000 preliminar).
• Masuri de sustinere a preturilor cu preturi „garantate” pentru principalele bunuri de larg
consum garantate.
• Suport financiar pentru stabilirea de gospodarii agricole noi private si pentru investitii in
sectorul agroalimentar (din 1999 s-a redus din cauza lipsei de mijloace financiare).
• Plati directe (pe hectar si cap de locuitor (fermier)) sau compensatii fermierilor in zonele mai
putin favorizate si zonele cu trasaturi speciale. Din 1999 suportul venitului s-a extins si asupra
tuturor fermierilor.
• Suport pentru activitatile agricole, cum ar fi transformarea terenului arabil in pajisti si pasuni;
la fel sunt dezvoltate si alte activitati de productie, de extensie.
• Pe parcursul anilor 1999-2000 suportul care putea fi legat de efectele pozitive asupra
mediului au crescut semnificativ ( 2,1 mild. crone in 1998, 4,5 mild. crone in 1999 si 4,0 mild.
crone in 2000).
2.5. Estonia – Politica de subventionare
• Toate preturile sunt determinate liber, corelatia cerere-oferta.


50

• Nici o aprovizionare/procurare a guvernului (cu exceptia rezervei de stat de grane care totusi
poate fi lichidata).
• Nici un suport al pretului din partea guvernului.
• Cursul valutar a fost stabiliza cu succes.
• Schema de suport a venitului pe hectar si pe vaca de lapte a fost introdusa in februarie 1998.
• Sunt create piete competitive, bazate pe bariere tarifare minimale.
• O subventie de 25% (in cazul SAPARD suportul sectorului public se poate ridica la 75%)
este prevazuta pentru investitii pe o baza competitiva din februarie 1998.
• Bugetul finanteaza fondurile de creditare financiara rurala, ceea ce prevede garantii de credit,
subventii cu dobanda pentru agricultura si zona rurala.
2.6. Ungaria – Politica de subventionare
• Preturile producatorului agricol si preturile consumatorului au fost liberalizate deja in 1990-
1991: preturile producatorului sunt mai joase de nivelul Uniunii Europene (1997): grau 78%,
porumb 55%, sfecla de zahar 54%, carne de porc 83%, carne de vita 54%. Preturile consumatorului
sunt mai aproape de nivelul preturilor locale ale SUA, dar mai jos de nivelul Uniunii Europene
(75%).
• Subventionarea agriculturii s-a marit in 1998, bugetul pentru agricultura constituia, in 1998,
aproximativ 540 mil. dolari, 1,1% din PIB.
• Schemele de subventionare reducerea simplificata a numarului de titluri, incluzand
subventionarea angajarii in agricultura, cresterea animalelor, investitii, utilizarea si protectia
pamantului, padurea si pescuitul.
• Programele de sustinere a pietei (42% din totalul subventiilor in 1999), in special subventiile
pentru export, reprezinta cea mai problematica componenta a programului de suport.
• Programul minim de pret pentru grau a fost eficient in 1998; in 1999 statul a cumparat grau si
carne de porc la preturi garantate in special de producatori mici.
• Structura programelor de suport se schimba acum in favoarea subventiilor directe la
producator in forma de plati regionale, cu preferinta pentru fermierii mici (livezi si semanaturi).
3. IMPOZITAREA IN AGRICULTURA – CADRU COMPARATIV
Analiza impozitarii agriculturii in Moldova, efectuata in partea a doua a lucrarii, ne permite sa constatam,
ca sectorul agricol nu detine ponderea cea mai mare, in comparatie cu restul economiei. Aceasta afirmatie
este veridica si comparativ cu tarile membre ale Uniunii Europene. Tabloul insa se schimba, daca se
analizeaza impozitarea in cadrul sectorului gospodariilor taranesti. Intr-un sir de tari vecine gospodariile
taranesti sunt scutite de impozite (total sau partial).
Nivelurile de impozitare a partenerilor comerciali sunt relevante si pot determina pozitia competitiva a
economiei date si performanta de export a acesteia. Atunci cand toate bunurile materiale sunt impozitate
cu mult mai mult in Moldova, decat in tara in care este partenerul comercial, producatorii se vor confrunta
cu un handicap competitiv.
Se pot gasi intotdeauna argumente teoretice, pentru a impozita un sector intr-o masura mai mare decat
altul. Daca flexibilitatea preturilor unor produse este mare, acest factor ar putea servi ca argument pentru
aplicarea unei impozitari diferentiate. Astfel, sectoarele afectate intr-o masura mai mare de fluctuatia
preturilor se vor impozita mai putin, iar cele cu preturile mai stabile se vor impozita mai mult, pornindu-
se de la preturile de piata.


51

3.1. Uniunea Europeana
• Impozitul pe venit in cadrul tarilor membre ale Uniunii Europene variaza in dependenta de
„gradatia fiscala” de la 26% in Danemarca, pana la circa 40% in Belgia. Diversificarea impozitului
pe venit din diferite ramuri ale economiei si, in acelasi timp, in sectorul agrar este echitabil in
corelatie cu celelalte sectoare ale Uniunii Europene.
• Statele membre ale Uniunii Europene aplica a rata standard a TVA de cel putin 15% si au
optiunea de aplicare a unei sau mai multe rate reduse numai pentru anumite bunuri si servicii de
natura sociala si culturala.
• Principiul aferent detinerii, circulatiei si monitorizarii produselor supuse accizelor este cel al
impozitarii in tara de consum.
• Uniunea Europeana, de la momentul fondarii Pietei Agricole Comune, pana astazi,
promoveaza o politica protectionista pentru produsele agricole importate in Comunitate. Taxa
vamala este unul din instrumentele principale in PAC, destinat protejarii agricultorilor. Plafonul
taxelor vamale oscileaza de la 0% pana la 200% si reiesind din datele statistice s-a stabilit ca la
aproximativ 13% din produsele alimentare taxele vamale sunt de 0%, iar la 39% – ad valorem.
• Comunitatea Europeana ofera preferinte comerciale tarilor in curs de dezvoltare din 1971, cu
scopul de a mari accesul lor la piata Uniunii Europene, prin reduceri de taxe. Uniunea Europeana a
acordat si Republicii Moldova Sistemul Generalizat de Preferinte in 1993-1994, iar ultima lui
versiune implementata pe perioada 1 ianuarie 2001 – decembrie 2004.
3.2. Republica Moldova
• Forma principala a taxarii directe in agricultura este impozitul pe pamant si contributii la
Fondul Social.
• La colectarea taxelor plata in natura a fost inlocuit cu cea in numerar.
• Administrarea impozitului pe venit pentru gospodarii este neeficienta.
• Guvernul a propus introducerea TVA de 20% in agricultura pentru a armoniza TVA in toate
sectoarele.
• Nivelul de protectionism prin taxele vamale pentru pietele interne este mult mai jos decat in
Uniunea Europeana.
3.3. Romania
• Taxele agricole, de obicei, sunt mai joase decat cele practicate in alte domenii. Taxa pe venit
la produsele de baza este de 25%. In 1997-1998 unele produse agricole au fost sau scutite de taxe,
sau au beneficiat de o rata mai joasa a TVA, dar aceste scutiri au fost eliminate si in prezent se
aplica o rata uniforma de 19%.
• „Impozitul pe venitul agricol” a fost adoptat in 1995 si apoi suspendat in 1997. Impozitul se
bazeaza pe proprietatea de pamant. Impozitul ramane suspendat, dar exista planuri de a-l
reintroduce in aplicare in 2002.
• Sectorul neoficial, care reprezinta majoritatea produselor agricole, dar o parte mult mai mica
din surplusul comercializabil, scapa de taxele directe.
• Rata standard a taxei pe valoarea adaugata este de 18%.
• Accizele sunt stabilite intre 50% si 115% pentru diferite produse agroalimentare.
3.4. Republica Ceha


52

• Fermierii sunt supusi impozitului funciar si pe proprietate, precum si impozitului personal pe
venit sau corporativ.
• Taxele preferentiale (concesii, inclusiv taxa de acciz pentru combustibil biologic etc.)
prevazute pentru sectorul agro-alimentar (estimat la 680 mild. crone in 1998, 1,4 mild. crone in
1998 si 2000).
• Plati ale impozitului joase, in special datorita profitabilitatii agricole joase.
3.5. Estonia
• In politica de taxare prevaleaza principiul egalitatii.
• Scutirea de la taxa pe venit pentru fermierii mici privati pe parcursul primilor cinci ani de
activitate. Nu exista impozit pe venit pentru profiturile investite in intreprinderile inregistrate in
afara judetelor Talin si Harju.
• Taxa funciara redusa pentru terenul agricol. Totusi, deoarece taxa funciara este o taxa locala,
guvernele locale nu sunt interesate de reducerea ratelor impozitului funciar.
3.6. Ungaria
• Agricultura beneficiaza de privilegii fiscale semnificative, inclusiv exceptarea impozitului pe
venit pentru fermierii mici, taxa corporativa redusa, ne perceperea taxei funciare, si restituirea
deplina a taxei pentru combustibil.
• Scutirile taxelor au crescut de-a lungul timpului: impozitul funciar a fost eliminat in 1995,
restituirea taxei de acciz pentru combustibil a crescut pana la 100% in 1998.
• Rata redusa a TVA (12% in loc de 25%) pentru majoritatea produselor agricole.
• Pana in 1997 producatorii care comercializau orice produse agricole trebuiau sa se
inregistreze la autoritatile fiscale.
• Suportul guvernului, precum si TVA redusa, ar putea contribui la reducerea zonei „gri” a
sectorului agricol neinregistrat, odata ce producatorii agricoli neinregistrati nu primesc nici un
suport.
Taxa pe Valoarea Adaugata – cadru comparativ
Dupa cum s-a mentionat pe parcursul lucrarii, povara cea mai substantiala pe care o suporta fermierul
din sistemul taxelor si impozitelor ii revine Taxei pe Valoarea Adaugata (TVA). In Tabelul 8 sunt
reflectate aranjamentele speciale de TVA pentru fermierii din Uniunea Europeana si din Republica
Moldova.
Reiesind din datele reflectate in acest tabel putem constata ca:
• Comparativ cu sistemul TVA din Uniunea Europeana, sistemul TVA din republica noastra
este complicat, ceea ce impune agentii economici moldoveni sa incerce sa evite acest impozit si, in
acelasi timp, genereaza probleme administrative pentru stat.
• Tratarea diferentiata a anumitor subsectoare agricole si a celor din industria de prelucrare
duce la distorsiunea preturilor. Obiectivul social urmarit de aceasta tratare diferentiata – de a
mentine preturile joase la paine si lapte, nu se realizeaza cu siguranta. Aceste beneficii de
impozitare se transforma, cel putin, in profit pentru industria de prelucrare a produselor agricole.
Pentru a adapta sistemul TVA din Moldova la sistemul TVA din Uniunea Europeana este nevoie de a
promova o reforma TVA, care s-ar baza pe niste principii economice sanatoase si care ar respecta
principiul echitatii.


53

De asemenea, trebuie de renuntat la abordarea diferentiata a sectoarelor de producere a painii si a
lactatelor.
Tabelul 8
Taxa pe valoarea adaugata – cadru
comparativ
Tara
Cota
standard
TVA
Aranjamente speciale TVA pentru fermieri
Uniunea
Europeana
(a) Directiva a sasea a Comunitatii Europene descrie in linii
generale schema Taxei pe Valoarea Adaugata pentru toti fermierii
unitari. Conform acestei scheme, fermierii primesc compensatia
achitata pentru mijloacele de productie la momentul vinderii
productiei. Compensatia este echivalenta sau aproximativ
echivalenta cu TVA.
(b) Derularea acestui proces compensatoriu se face fara ca fermierii
sa tina in evidenta contabila TVA.
(c) Fiecare guvern al Uniunii Europene calculeaza o rata, bazata pe
cifre nationale pentru TVA, la mijloacele de productie, productia
agricola din anii precedenti.
(d) Cumparatorul care pastreaza recipisele pot scadea tariful platilor
achitate din obligatiunile la TVA pentru produsele procurate, dar
fermierul poate ignora recipisele (numai daca nu are nevoie de ele
in alte scopuri).
(e) In Irlanda mijloacele de productie principale sunt scutite de
TVA.
(f) In Portugalia TVA pentru mijloacele de productie agricole este
zero.
(g) Fermierii francezi pot cere TVA la mijloacele de productie,
chiar daca ele nu sunt inregistrate pentru TVA.
Moldova 20%
a) Conform art. 112 al Titlului III al Codului Fiscal, subiectul care
desfasoara o activitate de intreprinzator este obligat sa se inregistreze
ca contribuabil la TVA, in cazul in care el a efectuat intr-o perioada
de oricare 12 luni consecutive livrari de marfuri, servicii in suma ce
depaseste 100000 lei, cu exceptia livrarilor scutite de impozitare.
b) Subiectul este obligat sa se inregistreze oficial la Serviciul Fiscal
de Stat, completand formularul respectiv.
c) Inregistrarea trebuie efectuata nu mai tarziu de o luna din ziua
expirarii termenului, in timpul caruia a fost depasit plafonul stabilit
din punctul (a).
d) Subiectii impozabili (inclusiv fermierii) sunt obligati sa declare
si sa achite la buget pentru fiecare perioada fiscala suma de TVA,
care se determina ca diferenta dintre sumele TVA ce urmeaza a fi
platite de catre consumatori pentru marfurile, serviciile livrate lor si


54

sumele TVA ce urmeaza a fi platite furnizorilor la momentul
procurarii valorilor materiale, serviciilor folosite pentru desfasurarea
activitatii de intreprinzator in perioada respectiva.
e) TVA nu se aplica la produsele alimentare si nealimentare pentru
copii.
f) Aranjamente speciale pentru productia din fitotehnie si
horticultura este de 5%.
g) TVA pentru produsele de panificatie si produsele lactate este de
8%.



55

CONCLUZII
1. POLITICA AGRARA
1.1. Uniunea Europeana
Asigurarea continuitatii inseamna deseori promovarea schimbarii. Acest lucru este binevenit pentru
Politica Agrara Comuna din cadrul Uniunii Europene. Din 1962, de cand a fost fondata, Politica
Agrara Comuna a fost intr-un un proces continuu de adaptare si reforma pentru mentinerea unui sector
vital nu numai pentru comunitatea fermierilor, ci si pentru societate in ansamblu. Gratie Politicii
Agrare Comune, Uniunea Europeana a devenit o putere agricola si amenintarea penuriei alimentare a
disparut pentru consumatorul comunitar. Politica Agrara Comuna nu numai ca a confirmat si a
dezvoltat vocatia agricola a Europei, dar si a contribuit esential la mentinerea unui anumit echilibru
intre oras si sat, intre interesele agricultorilor si cele ale consumatorilor. Mai mult ca atat, Politica
Agrara Comuna din Uniunea Europeana a reusit sa mentina in mediul rural o populatie agricola
dinamica, incetinind emigrarea populatiei rurale spre marile centre urbanistice, fenomen ce ar fi fost
mult mai greu de stapanit in lipsa unei astfel de politici.
Pe parcursul dezvoltarii sale, rolul Politicii Agrare Comune s-a schimbat: la momentul fondarii, scopul
Politicii Agrare Comune a fost de a asigura piata comunitara cu produse agro-alimentare si de a
stabiliza tulburarile pietei agricole. La inceputul anilor ’80 aceste obiective au fost atinse, inlaturand
definitiv spectrul penuriei alimentare din cadrul Uniunii Europene si asigurand un standard de viata
corespunzator fermierului. Pe alocuri unele din obiectivele de baza ale Politicii Agrare Comune au fost
chiar depasite, deoarece productivitatea agricola a cunoscut o crestere fara precedent. Politica Agrara
Comuna a condus la un sistem ce a stimulat supraproductia pe scara mare, uneori cu consecinte
serioase pentru mediu, bunastarea animalelor si calitatea produselor. Rezultatul: lacuri de lapte si
munti de carne, pe care consumatorii nu puteau sa le consume, dar pe care contribuabilul trebuia sa le
plateasca.
Schimbarea prior itatilor sociale, economice si politice a impus un nou concept pentru agricultura
europeana. Reformele promovate pe parcursul anilor ’80-90 au fost un pas inainte in aceasta directie:
ele au adus productia la nivelul consumului, incurajand, in acelasi timp, practicile productive mai
putin intensive si favorabile pentru mediul inconjurator.
1.2. Republica Moldova
Procesele reformatoare din Republica Moldova in agricultura au inceput dupa instaurarea
independentei, in anul 1991, in baza Hotararii Parlamentului Republicii Moldova Cu privire la
conceptul reformei agrare si dezvoltari social-economice a Republicii Moldova. Dupa acest inceput
Moldova a obtinut progrese in reformele politicilor si reformelor institutionale, in special in ceea ce
priveste reforma macroeconomica, reforma funciara, restructurarea gospodariilor agricole, privatizarea
in sferele comertului si prelucrarii, politicile comertului si stabilirii preturilor, si in finantarea
agriculturii si activitatilor din zona rurala.
Procesul de reforma a fost unul prelungit, dar, in sfarsit, a inceput sa redreseze lucruri fundamentale.
Procesul de privatizare a pamantului este aproape pe sfarsite si poate constitui o platforma pentru
restructurare si cresterea economica, cu conditia ca Guvernul va intari efectele acestuia si va mentine
orientarea politicilor economice spre reforma. Se pare ca declinul producerii agricole a fost incetinit si
posibil chiar stopat.






56

2. SUBVENTII
2.1. Subsidiile in cadrul Uniunii Europene
Politica Agrara Comuna a stat la baza dezvoltarii continue a politicilor structurale promovate de catre
Uniunea Europeana, care uniformizeaza gestiunea centralizata si actiunile structurale lansate de statele
membre.
Reforma fondurilor structurale s-a desfasurat in anii ’90 si a avut un rol important in gestionarea
actiunilor structurale, inclusiv a celor agricole. Politica structurala agricola este conceputa in cadrul
larg al politicii de dezvoltare regionala.
Dirijarea Politicii Agrare Comune se efectueaza prin intermediul fondurilor structurale si de coeziune
economica si sociala, care ajuta la solutionarea problemelor sociale, economice si reduce inegalitatea
dintre diferite regiuni ale Uniunii Europene.
Obiectivele de baza ale fondurilor structurale se bazeaza pe urmatoarele principii:
• concentrarea ajutoarelor in zonele defavorizate;
• promovarea dezvoltarii si ajustarii structurale ale regiunilor ramase in urma din punct de
vedere economic si social;
• stabilizarea populatiei rurale prin sustinerea tinerilor agricultori;
• protectia mediului ambiant;
• diversificarea activitatilor in sectorul agricol.
Toate tarile puternic dezvoltate practica o politica agrara bine structurata, organizata si uneori foarte
complexa, bazata pe promovarea si sustinerea politicilor de subventionare si pe un sistem fiscal viabil.
Acest lucru este valabil atat pentru Statele Unite ale Americii, Canada, Elvetia, Japonia, cat si pentru
Uniunea Europeana. In revansa, tarile in curs de dezvoltare, din cadrul carora face parte si Republica
Moldova, intervin foarte putin la sprijinirea sectorului agricol.
2.2. Politica de subventionare din Republica Moldova
Pentru dezvoltarea continua si fructuoasa a oricarui stat, fie dezvoltat sau in curs de dezvoltare, este
inevitabila aplicarea metodelor de stimulare si sustinere a economiei in general si a fiecarui sector in
parte.
O cale pentru sustinerea sectorului agricol este derularea si utilizarea politicilor de subventionare, care
creeaza conditii economico-financiare favorabile pentru dezvoltarea acestui sector. Politicile de
sustinere a sectorului agricol al Republicii Moldova si al Tarilor Membre ale Uniunii Europene se
bazeaza pe aceleasi principii:
• stimularea dezvoltarii economice a sectorului agricol;
• favorizarea utilizarii eficiente a fortei de munca;
• atragerea si efectuarea investitiilor in sectorul agricol;
• protectia pietelor locale si diminuarea dependentei externe;
• sustinerea si asigurarea populatiei rurale;
• protectia mediului ambiant si pastrarea patrimoniului rural.
In trecut sectorul agricol a primit sprijin si subventii substantiale de la stat. Inainte de perioada anilor
1990, cand Moldova facea parte din fosta Uniune Sovietica, subventiile acordate sectorului agricol
erau mari. O mare parte din acest sprijin se acorda prin intermediul furnizarii materialelor de
producere ieftine, in special a ingrasamintelor si a combustibilului, fapt ce a dus la utilizarea


57

neeficienta a acestora. Totusi, aceste subventii nu erau de natura durabila si, dat fiind pasul lent al
reformei funciare intre anii 1993-1996, gospodariilor colective si celor de stat li s-a permis o continua
acumulare a datoriilor.
In ultimii anii guvernul Republicii Moldova a avut resurse destul de limitate pentru sustinerea
agriculturii, care s-au derulat prin trei canale:
• cheltuieli in numerar din bugetul de stat;
• acordarea creditelor garantate de stat in sectorul agro-industrial;
• sustinerea prin alte mijloace decat alocarea banilor lichizi.
3. SISTEMUL FISCAL
3.1. Armonizarea fiscala in Uniunea Europeana
Un punct de reper in promovarea politicilor agrare ale Uniunii Europene si a statelor candidate in
Uniunea Europeana este sistemul fiscal transparent si bine structurat.
Impozitarea in sectorul agricol are menirea de a spori venitul statului pe de o parte si, pe de alta, de a
asigura o existenta normala a fermierilor. Comunitatea Europeana, de la momentul sau de formare, a
fost si este cu ochii pe sistemul de impozitare, care are o deosebita influenta asupra circulatiei
produselor alimentare. Ideea crearii pietei interne a Uniunii Europene consta in faptul, ca intr-o
perioada restransa de timp Uniunea a devenit o entitate teritoriala unica. Din punct de vedere fiscal,
aceasta implica necesitatea lichidarii tuturor diferentelor in ratele de impozitare si a altor prevederi,
care ar putea influenta deciziile atat ale companiilor, cat si ale fiecarui cetatean in parte.
Armonizarea sistemului fiscal al Uniunii Europene pentru prima oara a fost abordata in cadrul
Agendei din 1957, odata cu Tratatul de la Roma, care a stat la baza fondarii Comunitatii Economice
Europene. Distorsiunile cauzate de sistemele de impozitare diferite ale tarilor membre au impus, in
1992, comitetul Ruding de a crea un sistem impozabil comun.
Legislatia fiscala din cadrul Uniunii Europene, practicata in sectorul agricol, se axeaza pe impozitele si
taxele indirecte si anume: pe taxele vamale, care protejeaza PAC de interventia produselor importate
de pe pietele externe prin intermediul sistemului de protectie.
Instrumentul traditional de asigurare a economiei nationale al fiecarui stat in parte este Politica
Vamala, inclusiv si pentru sectorul agroalimentar, a unei protectii adecvate fata de concurenta externa,
deci in linii generale, fata de produsele concurente din alte state.
Politica Vamala a Uniunii Europene are un sir de obiective bine structurate:
• stabilirea continua a echilibrului dintre import si export;
• supravegherea riguroasa a aplicarii regulamentelor referitoare la controlul relatiilor financiare
cu strainatatea;
• supravegherea regulamentelor sanitare, de ordine morala publica, referitoare la produsele
alimentare si la alte marfuri.
Scopul armonizarii fiscale in cadrul Uniunii Europene tine de necesitatea asigurarii stabilitatii si
functionarii pietei interne.
3.2. Sistemul fiscal din Republica Moldova
Impozitarea in agricultura, ca si in toate celelalte ramuri ale economiei nationale, are menirea de a
contribui la sporirea venitului statului, dar, in acelasi timp, trebuie sa respecte urmatoarele principii
esentiale ale impozitarii:
• ridicarea eficientei gospodariilor agricole private;


58

• posibilitatea fermierilor de a castiga resurse suficiente pentru efectuarea investitiilor;
• minimizarea distorsiunii preturilor;
Sistemul fiscal actual din Republica Moldova reflecta, in linii generale, stabilirea economiei de piata,
care in permanenta tinde a fi ajustata la mediul social si economic. Reforma fiscala se desfasoara pe
etape si pana in prezent sunt in vigoare 5 din 6 titluri ale Codului Fiscal: Titlul I – Dispozitii generale,
Titlul II – Impozitul pe venit, Titlul III – Taxa pe valoarea adaugata, Titlul IV – Accizele, Titlul VI –
Impozitul pe bunurile imobiliare. Titlul V – Administrarea fiscala, a fost aprobat si va intra in vigoare
din 01.07.2002.
La etapa actuala partea considerabila a veniturilor populatiei din republica noastra se formeaza in
sectorul privat al economiei nationale, reiesind din aceste considerente, cea mai mare parte a
defalcarilor in buget (circa 70-80%) o asigura impozitele indirecte (mai ales TVA, accizele si taxele
vamale), precum si impozitul pe venit. Ulterior, dupa ponderea defalcarilor urmeaza impozitul funciar,
impozitul pe bunurile imobiliare, alte impozite si taxe.
Reforma fiscala, promovata in prezent in Republica Moldova, are urmatoarele obiective:
• crearea unei baze stabile pentru finantarea programelor statele in noile conditii ale economiei
de piata;
• perfectionarea principiilor si mecanismelor de impozitare a tuturor contribuabililor in mod
echitabil;
• unificarea, simplificarea si codificarea prevederilor legislatiei fiscale.
4. PROPUNERI REFERITOARE LA CADRUL COMPARATIV
4.1. Politica Agrara
Politica Agrara Comuna, in special componentele sale principale, politicile de subventionare si
sistemul fiscal, utilizate in cadrul Uniunii Europene, pot servi un exemplu clar pentru structurarea
politicii agricole din Republica Moldova.
Obiectivele principale ale Politicii Agrare din Republica Moldova in perspectiva integrarii in piata
Uniunii Europene sunt cresterea productivitatii muncii in sectorul agroindustrial si ajustarea cerintelor
fata de calitatea produselor alimentare la standardele europene, cu solutionarea concomitenta a
urmatoarelor probleme:
• asigurarea securitatii alimentare;
• dezvoltarea exportului productiei pe pietele traditionale si pe altele noi;
• sporirea competitivitatii productiei pe baza masurilor structurale si introducerii tehnicii si
tehnologiilor moderne;
• crearea conditiilor favorabile pentru dezvoltarea economica, sociala si culturala a populatiei
rurale.
Pentru solutionarea problemelor mentionate mai sus, in Republica Moldova este rational de a utiliza
elementele cheie din politica agrara, aplicate in Comunitatea Europeana, inclusiv si la etapa initiala de
derulare a sa.
Politica Agrara din Republica Moldova pana nu demult a fost orientata spre solutionarea problemelor
de decentralizare si derulare a procesului de privatizare. Etapa ulterioara procesului de privatizare in
sectorul agrar moldovenesc impune, adecvat cerintelor pietei, utilizarea metodelor economice de
reglementare in mediul de piata deja format.
Deosebirea principala a Politicii Agrare promovate in Republica Moldova fata de Politica Agrara
Comuna este utilizarea insuficienta sau neutilizarea politicilor preturilor de catre stat in conditiile


59

economiei de piata. In acest context este oportuna elaborarea si adoptarea legii cu privire la preturi.
Scopul elaborarii acestei legi este definirea si elaborarea mecanismului de implementare a politicii de
preturi, preluat din practica Uniunii Europene. Elementele acestei politici sunt pretul indicativ, pretul
de interventie si pretul prag.
4.2. Subventionarea in agricultura
Republica Moldova dispune de resurse destul de limitate pentru subventionarea sectorului agricol si in
viitorul apropiat este putin probabil sa atinga limita prevazuta de OMC pentru tara noastra. In acest
context apare problema utilizarii efective a mijloacelor bugetare si este putin probabil de a aplica
modelele de subventionare, care functioneaza in Uniunea Europeana.
Pentru Republica Moldova este mult mai atractiva experienta tarilor in tranzitie, in particular privind
subventionarea creditelor bancare destinate agriculturii. In Moldova poate fi utilizata un sistem de
subventii cu o focalizare mai mare si mai transparenta, reprezentat prin acordare de subventii
complementare la suma de baza a creditului. O asemenea metoda are o serie de privilegii, comparativ
cu subventionarea ratei dobanzii. In cazul gospodariilor agricole, se reduce marimea sumei de gaj, se
mareste accesul la creditele comerciale si, in acelasi timp, se promoveaza o cultura de creditare prin
educarea unei discipline de rambursare.
In cazul bancilor comerciale se reduce riscul general si se asigura mai multe argumente in favoarea
acordarii imprumuturilor sectorului agricol. In cazul majorarii incasarilor la bugetul de stat va fi
posibila o utilizare mai diversificata a metodelor de subventionare in sectorul agricol.
Cu alte cuvinte, se impune necesitatea ca subventiile in agricultura sa fie alocate gospodariilor agricole
viabile, sa fie acceptabile din punct de vedere al legislatiei fiscale si as transparentei, sa micsoreze
dereglarile si sa fie strict orientate spre favorizarea activitatilor de restructurare la etapa de
postprivatizare.
In paralel cu subventiile directe, guvernul ar trebui sa utilizeze si asa-numitele „subventii verzi”, ce
prezinta in esenta fonduri publice destinate gospodariilor taranesti. Implementarea acestor scopuri
poate fi realizata prin atragerea asistentei tehnice internationale.
Eficienta proiectelor tehnice internationale poate fi majorata doar prin orientarea continua spre
standardele PHARE, ceea ce presupune cresterea ponderii componentei investitionale in volumul total
al asistentei si atragerea partenerilor locali in gestionarea acestor proiecte.
Masurile propuse vor permite adaptarea structurilor publice locale cerintelor promovate de fondurile
structurale din Uniunea Europeana (SAPARD, ISPA).
4.3. Impozitarea in agricultura
Ameliorarea sistemului fiscal, bazat in principal pe impozitarea indirecta (TVA, accize), fata de
rezultatele finale ale activitatii producatorilor si posibilitatile de stimulare a exporturilor, impune o
crestere a rolului impozitelor legate intr-o masura mai mare de rezultatele activitatii economice a
producatorilor.
Perfectionarea sistemului fiscal implica efectuarea urmatoarelor masuri:
• reducerea treptata a presiunii fiscale pana la nivelul care asigura o crestere durabila a
productiei si investitiilor;
• aplicarea unei noi modalitati de impozitare a proprietatii imobiliare, conform cadrului
legislativ respectiv privind evaluarea proprietatii in scopul de impozitare;
• uniformizarea sistemului fiscal, concomitent cu simplificarea procedurilor fiscale;
• revizuirea cotelor accizelor pentru marfurile supuse accizelor, care contribuie la formarea
veniturilor;


60

• eliminarea totala a compensatiilor reciproce si platilor in natura;
In perioada de tranzitie un rol deosebit revine simplificarii sistemului de impozitare in sectorul agricol,
exclusiv pentru gospodariile mici taranesti (de fermier), impozitul funciar (impozitul pe bunurile
imobiliare) devenind principala parghie in acest sistem. Acest lucru va permite o administrare fiscala
mai efectiva si va reduce considerabil elementele de coruptie.
In scopul perfectionarii politicii vamale, regimul taxelor vamale trebuie stabilit in baza cerintelor ce
rezulta din calitatea Republicii Moldova de membru al OMC si, in acelasi timp, trebuie sa dezvolte si
sa sustina producatorul autohton prin:
• taxe vamale relativ mici pentru importurile materiilor prime utilizate in procesul de productie;
• taxele vamale relativ mari la importul produselor finite, in special la marfurile care
concureaza cu productia autohtona.
Sectorul agricol din Republica Moldova va juca rolul principal pentru ajustarea la procesul de
integrare in Uniunea Europeana. Pentru a crea si dezvolta o economie functionala, compatibila cu
principiile, normele, mecanismele Uniunii Europene, e necesar de a studia si implementa totalitatea
politicilor structurale, de coeziune sociala si economica din cadrul Uniunii Europene.




61

BIBLIOGRAFIE
Legislatia Uniunii Europene
1. Directiva 72/159/EEC din 17 aprilie 1972 cu privire la modernizarea exploatatiilor agricole.
2. Directiva 72/160/EEC din 17 aprilie 1972 cu privire la masurile de stimulare a incetarii
cultivarii suprafetelor arabile si recoltarii lor, utilizate in scopurile unor imbunatatiri structurale.
3. Directiva 72/161/EEC din 17 aprilie 1972 cu privire la prevederea, indrumarea socio-
economica pentru achizitionarea calificarii de catre persoanele angajate in agricultura.
4. Directiva 67/227/EEC privind Taxa pe Valoarea Adaugata.
5. Directiva 67/228/EEC privind Taxa pe Valoarea Adaugata.
6. Directiva 92/12/EEC reglementeaza detinerea, circulatia si monitorizarea produselor
supuse accizelor.
7. Directiva 92/83/EEC privind accizele la alcool si bauturile spirtoase.
8. Directiva 72/464/EEC privind ratele minime de consum la tigari.
9. Directiva 77/338/EEC privind TVA.
10. European Commission: Report on the special accession programme for agriculture and rural
development in Central Europe: 2000, Supplement to Europe Agri-93, July 20, 2001.
11. Regulamentul (CE) nr. 1263/1999 privind IFOP – Instrumentul Financiar de Orientare a
Pescuitului.
12. Regulamentul (EC) nr. 2828/98 privind preferintele tarifare generalizate.
Legislatia Republicii Moldova
13. Constitutia Republicii Moldova (1994).
14. Codul Fiscal al Republicii Moldova (1997).
15. Codul Vamal al Republicii Moldova (2000).
16. Codul Funciar al Republicii Moldova (1991).
17. Legea Republicii Moldova privind bazele sistemului fiscal (1992).
18. Legea Republicii Moldova cu privire la Serviciul fiscal de stat (1992).
19. Legea Republicii Moldova privind impozitele si taxele locale (1992).
20. Legea Republicii Moldova cu privire la modul de urmarire a impozitelor, taxelor si altor plati (1995).
21. Legea Republicii Moldova cu privire la tariful vamal (1997).
22. Legea Republicii Moldova cu privire la gospodaria taraneasca (de fermier) (1992).


62

23. Legea Republicii Moldova privind bugetul de stat pentru anul 2002.


Monografii si carti de referinta
24. M. Aglietta, Ch. de Boissieu si altii „Repenser le soutien a l’Europe de l’Est”, Observations et
diagnostics economiques, nr. 42,1992.
25. Paul Brassley – Agricultural Economics and the CAP Blackwell Science, Berlin, 1999.
26. Ioan Bari – Economia Mondiala, Editura didactica si pedagogica, R.A., Bucuresti, 1994.
27. Csaba Csaki, Laura Tuck – Rural Development Strategy, Eastern Europe and Central Asia, The
World Bank Washington, D.C., 2000.
28. Csaba Csaki, Zvi Lerman – Structural Change in the Farming Sectors in Central and Eastern Europe,
The World Bank Washington, D.C., 2000.
29. Csaba Csaki, Zvi Lerman, Sergey Sotnikov – Farm Debt in the CIS, A Multi-Country Study of the
Major Causes and Proposed Solutions, The World Bank Washington, D.C., 2001.
30. Csaba Csaki, Holger Kray – The Agrarian Economies Central Eastern Europe and the
Commonwealth of Independent States, Draft report of the World Bank, 2001.
31. Semion Certan – Politici Agricole Comune ale Comunitatii Economice Europene, TACIS, Chisinau,
2001.
32. Veronica Cazacu – Sistemul de impozitare in agricultura pentru anul 2001, TACIS, AGROinform,
2001.
33. Pierre Gadin – „Agriculture: les aides structurelles applicables dans l’ensemble de la Communaute”,
in Revue du Marche Commun et de l’Union Europeenne, 1992.
34. Maerlinda Ingco, L. Alan Winters – Agricultural Trade Liberalization in an New Trade Round,
Perspectives of Developing Countries and Transition Economies, The World Bank Washington, D.C.,
2001.
35. Felicia Izman – Moldova: Analiza sectorului agrar 1998-1999, Chisinau, 2000.
36. Michel Foucher „L’Europe centrale et les Unions europeennes: la double differenciation”, Revue
d’etudes comparatives Est-Ouest,1996, p. 217.
37. Gabriela Carmen Pascariu – Uniunea Europeana – Politici si piete agricole, Editura Economica,
Bucuresti, 1999.
38. Gabriel Popescu – Politici Agricole, Editura Economica, Bucuresti, 1999.
39. Moldova: Reforma funciara si restructurarea gospodariilor agricole: Dezvoltare si perspective, Banca
Mondiala, 1998.
40. Moldova in tranzitie: Privire Economica, Centrul de Investigatii Strategice si Reforme, nr. 4, 1999.


63

41. À. Ñ. Ì óðàâñêèé, Â. Í . Ì î ðî ç, Å. Ê. Çàéöåâ – Âñå î í àëî ãàõ, Ðåñï óáëèêàí ñêèé Öåí òð
ï î ï óëÿðèçàöèè ýêî í î ì è÷åñêèõ çí àí èé «Áèçí åñðóðàë», Êèø èí ýó, 1995.
42. Studiu cu privire la sistemul de impozitare si subventii in agricultura, raport final pregatit de ASA
Institut pentru Analiza de Sector (Germania), 1998.
43. Situatia economica si financiara in sectorul agricol, raport final, ARA – Ministerul Finantelor,
Chisinau, 1998.
44. Katarzyna Yawalinska – Agriculture of the Czech Republic, Hungary and Poland in Perspective of
Joining Common Agriculture Policy – with Some Fiscal Remarks, Center for Social and Economic
Research, Warsaw, 1999.

Resurse Internet
45. www.europa.eu.int
46. www.europarl.eu.int
47. www.mtpp.moldline.md
48. www.pca.md
49. www.wto.org
50. www.fao.org
51. www.moldova.md