You are on page 1of 28

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Definiţie:
~ Medicamentele sunt substanţe – de origine animală, vegetală sau sintetizată chimic – transformate
prin operaţii farmaceutice intr-o formă de administrare (comprimat, drajeu etc.).
→ Scopul utilizării:
~ Prevenirea bolilor.
~ Ameliorarea bolii.
~ Vindecarea bolii.
→ Doza de administrare. Funcţie de doza administrată, acelaşi produs poate acţiona ca aliment,
medicament sau toxic
diferenţiind:
1. Doza terapeutică : doza administrată cu scop terapeutic, fără efect toxic. Variază de la doza
minimă cu efect terapeutic la doza maximă cu efect terapeutic.
2. Doza maximă : doza administrată in cantitatea cea mai mare fără acţiune toxică asupra
organismului.
3. Doza toxică : doza administrată care provoacă fenomene toxice grave pentru organism.
4. Doza letală : doza care conduce la decesul pacientului.

Căile de administrare a medicamentelor:
~ Calea digestivă: oral, sublingual, gastric, intestinal, rectal. Se administrează pilule, tablete,
comprimate, soluţii, caşete, drajeuri, supozitoare, clisme.
~ Calea respiratorie. Se administrează unele substanţe narcotice (eter, cloroform, clorură de etil),
substanţe antiastmatice (prin inhalare sau pulverizare), unele antibiotice, antialergice,
bronhodilatatoare, fibrinolitice – sub formă de aerosoli (amestec de gaz cu medicament fin dispersat),
oxigen. Modul de administrare: prin aspirare directă din balon, inhalare prin sondă, mască sau cort de
oxigen.
~ Calea percutanată: tegumente şi mucoase. Se administrează prin fricţionare, comprese, ionizare
(cu ajutorul curentului galvanic), badijonări, emplastre, băi medicinale.
~ Calea urinară.
~ Calea parenterală. Injecţii, perfuzii, transfuzii, puncţii.

REGULI GENERALE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR:
1. Respectarea medicamentului prescris .
2. Identificarea medicamentelor de administrat – asistenta trebuie să cunoască forma de prezentare,
culoarea, mirosul.
3. Verificarea calităţii lor (timp de valabilitate, ambalaj, inscrisuri, aspect, miros, culoare,
integritate).
4. Respectarea căilor de administrare a medicamentelor → obligatorie! Soluţiile uleioase se
administrează stric intramuscular, soluţiile hipertone se administrează strict intravenos.
5. Respectarea orarului de administrare şi a ritmului prescris de medic – unele medicamente se
administrează inainte de masă – pansamentul gastric, altele se administrează in timpul mesei –
fermenţii digestivi, altele după masă – antiemetizante.
6. Respectarea dozei de administrare .
7. Respectarea somnului bolnavului (excepţie fac antibioticele etc.).
8. Evitarea incompatibilităţilor . Prin asociere unele medicamente pot deveni toxice sau dăunătoare.
Nu se asociază histamine cu antihistamine, sulfamide cu acidul paraaminobenzoic, medicamente cu
antidoturile lor. Unele incompatibilităţi sunt căutate (procaina cu adrenalina, morfina cu atropina)
pentru a obţine efectul terapeutic scontat.
9. Servirea bolnavului cu doza unică de medicament.
10.Respectarea succesiunii in administrarea medicamentelor: tablete, capsule,, soluţii, picături,
injecţii, ovule, supozitoare.
11. Lămurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise (asistenta trebuie să cunoască indicaţii,
contraindicaţii, incompatibilităţi, efecte secundare).
12.Anunţarea imediată a greşelilor de administrare a medicamentelor.
13.Administrarea imediată a medicamentului desfăcut sau deschis .
14.Respectarea măsurilor de asepsie pentru a preveni infecţiile intraspitaliceşti .

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALĂ ŞI SUBLINGUALĂ
→ Definiţie:
~ Calea orală → calea naturală de administrare a medicamentelor care se resorb la nivelul mucoase
digestive.
→ Forma de prezentare:
~ Formă lichidă:
▪ Soluţii – substanţe dizolvate in apă, alcool.
▪ Mixturi – suspensii.
▪ Infuzii – ceaiuri.
▪ Decoct – soluţii extractive obţinute prin fierbere.
▪ Tincturi – soluţii extractive alcoolice.
▪ Extract.
▪ Uleiuri.
▪ Emulsii – amestec de două lichide.
▪ Siropuri.
~ Formă solidă:
▪ Tablete (comprimate).
▪ Drajeuri – acoperite cu strat protector, colorat diferit, cu rol in mascarea gustului, mirosului
preparatului.
▪ Granule.
▪ Mucilagii.
▪ Pulberi.
▪ Capsule.
→ Efect medicamentos:
~ Local – favorizează cicatrizarea, excită peristaltismul, dezinfectează etc.
~ General – efect asupra intregului organism etc.
→ Contraindicaţiile administrării pe cale orală:
~ Medicamente inactivate de sucurile digestive.
~ Medicamente care nu trec bariera digestivă.
~ Cand se doreşte efect rapid.
~ Refuz din partea bolnavului.
~ Au efect iritant digestiv. Intervenţii chirurgicale pe tub digestiv.
~ Lipsa reflexului de deglutiţie. Evitarea sistemului venei porte.
→ Mod de administrare:
~ Cu pahare gradate. Cu cană, căniţă.
~ Cu linguriţa sau cu lingura.
~ Cu pipeta sau cu picurător.
~ Medicamentele care se resorb la nivelul mucoasei bucale se
administrează sublingual (Nitroglicerina).
→ Indicaţii tehnice de administrare:
~ Se folosesc materiale individuale pentru administrare.
~ Prafurile se aplică pe rădăcina limbii şi se inghit cu apă, ceai etc.
~ Granulele se administrează cu linguriţa.
~ Capsulele ajung nedizolvate in stomac.
~ Pentru bolnavii cu tulburări de deglutiţie medicamentele se administrează sfărmate.
→ Observaţii:
~ Medicamentele se verifică inaintea folosirii.
~ Nu se manipulează direct cu mana.
~ Se administrează personal, fiecare doză.
~ Nu se asociază medicamente cu efecte incompatibile.
~ Se evită atingerea dinţilor cu medicamente cu efect asupra smalţului dentar.
~ Inaintea servirii medicaţiei se spală mainile şi se dezinfectează.
~ Se atenţionează pacientul asupra efectelor medicamentelor.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALĂ
→ Definiţie:
~ Introducerea medicamentelor pe cale rectală constituie calea de administrare digestivă cu efecte de
resorbţie la nivelul mucoasei rectale.
→ Forma de prezentare:
~ Supozitoare – preparate farmaceutice de formă conică sau ovală, cu o extremitate ascuţită, la care
substanţa activă este inglobată intr-o masă solidă (unt de cacao) care se topeşte la temperatura
corpului.
~ Clisme medicamentoase cu soluţii izotone.
~ Microclisme – substanţa medicamentoasă dizolvată in ser fiziologic sau ser glucozat 5% 10-15 ml.
~ Clisme picătură cu picătură – administrată in 24 ore – 1000.2000 ml soluţie medicamentoasă.
→ Indicaţii de administrare:
~ Pacienţi cu tulburări de deglutiţie.
~ Evitarea mucoasei digestive.
~ Pacienţi operaţi pe tub digestiv.
~ Intoleranţă digestivă.
~ Evitarea circulaţiei portale.
→ Scop:
~ Purgativ.(evacuator)
~ Terapeutic.
→ Efecte locale:
~ Golirea rectului.
~ Calmarea durerilor.
~ Atenuarea peristaltismului intestinal.
~ Efect antiinflamator.
→ Efecte generale
~ Supozitoare cu digitală – efect cardiotonic.
~ Acalor – efect antitermic etc.
→ Contraindicaţii:
~ Afecţiuni rectale sau anale. Diaree.
~ Intervenţii chirurgicale rectale sau anale.
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE
→ Definiţie:
~ Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie reprezintă introducerea medicamentelor gazoase
şi volatile in
organism prin mucoasa respiratorie.
→ Forma de prezentare:
~ Gaze sau substanţe gazeificate.
~ Pulberi dizolvate.
~ Lichide fin pulverizate.
~ Vapori – aerosoli.
~ Soluţii pentru instilaţii traheale.
→ Scop:
~ Dezinfecţie locală.
~ Decongestionarea mucoasei respiratorii.
→ Metode de administrare:
~ Inhalaţie.
~ Instilaţie.
~ Aerosoli.
→ Inhalaţia:
~ Reprezintă introducerea unor substanţe medicamentoase – esenţe aromatice, antiseptice, săruri etc.
in organism prin
inhalare pe cale respiratorie.
~ Pot fi inhalate substanţe in stare pulverizată sau vaporizate.
~ Indicaţii : rinite, rinofaringite, bronşite, astm bronşic.
~ Contraindicaţii : pacienţi inconştienţi, astenici, adinamici, copii.
~ Materiale necesare :
o Inhalator.
o Substanţa medicamentoasă prescrisă.
o Vaselină.
o Cort sau pelerină. Prosop.
~ Pregătirea pacientului :
o Se explică tehnica şi inofensivitatea ei.
o Se aşează confortabil pe scaun.
o Se cere suflarea nasului.
o Se aşează prosop in jurul gatului.
o Se ung buzele şi tegumentele periorale cu vaselină.
o Se explică pacientului să inspire pe gură şi să expire pe nas.
~ Tehnica :
o Se spală şi se dezinfectează mainile.
o Se toarnă apă in recipientul inhalatorului şi se umple pe jumătate.
o Se introduce recipientul cu medicament. Cand apa fierbe, vaporii formaţi antrenează medicamentul
pulverizandu-l
o Se aduce inhalatorul in faţa pacientului care aşează cu capul aplecat deasupra inhalatorului (la
distanţă de 30-80
cm) şi se acoperă cu pelerina.
~ Ingrijirea bolnavului după tehnică :
o Pacientul este şters şi uscat.
o Se asigură repaus la pat 2-3 ore.
~ Observaţii :
o Inhalaţia vaporilor amestecaţi cu medicamente volatile are o durată de maxim 5-20 minute.
o Pentru a evita inspirarea valorilor in stare puse se utilizează esenţe aromate, antiseptice sau
substanţe minerale,
alcoolice.
o Nu se inhalează primi vapori produşi deoarece antrenează şi picături de apă fierbinte.
→ Utilizarea flacoanelor presurizate:
~ Se cere bolnavului să tuşească şi să expectoreze.
~ Se răstoarnă flaconul şi se adaptează buzele in jurul piesei bucale.
~ Se inclină capul uşor posterior.
~ Expiraţie lentă, profundă.
~ Inspir profund cu activarea flaconului cu aerosoli păstrand limba apăsată.
~ Oprirea respiraţiei 10-15 secunde şi expiraţie pe nas.
~ Clătirea gurii cu apă caldă.
→ Utilizarea inhalatoarelor cu capsule:
~ Se cere bolnavului să tuşească şi să expectoreze.
~ Fixarea capsulei in inhalator. Expiraţie lentă pentru golirea plămanilor.
~ Inhalarea substanţei prin inspir profund.
~ Oprirea respiraţiei 10-15 secunde şi expiraţie pe nas.
~ Expiraţie pe nas şi clătirea gurii cu apă caldă.
→ Observaţii:
~ Suprafaţa intinsă a alveolelor intens vascularizate favorizează absorbţia gazelor sau substanţelor
gazeificate, fin pulverizate sau instilate.
~ Distribuirea cantităţii de aerosoli:
o 40% in alveolele pulmonare.
o 35% in căi respiratorii superioare şi mijlocii.
o 25% se elimină prin expiraţie.
~ Inhalarea de aerosoli asigură depunerea pe suprafaţa căilor respiratorii de antibiotice,
bronhodilatatoare, anestezice, antialergice, fluidizante, expectorante – cu acţiune locală şi generală.
ADMINISTRAREA OXIGENULUI
→ Definiţie:
~ Corectarea deficitului de oxigen din organism.
~ Cantitatea de oxigen utilizată in ţesuturi → 0,3 ml O2 % ml sange.
→ Scop:
~ Terapeutic:
o Asigurarea aportului de oxigen necesar.
o Corectarea hipoxiei şi hipercapniei.
o Susţinerea funcţiei respiratorii.
→ Indicaţii:
~ Anestezie generală.
~ Hipoxii:
o Hipoxie anemică – prin lipsa hemoglobinei.
o Hipoxie hipoxică – prin insuficienţă ventilatorie.
o Hipoxie histotoxică – prin blocarea fermenţilor respiratori la nivel celular.
o Hipoxie circulatorie – prin tulburări de circulaţie.
~ Complicaţii postoperatorii.
~ Lăuze.
~ Nou născuţi cu suferinţe respiratorii şi circulatorii.
→ Surse de oxigen:
~ Staţie centrală de oxigen.
~ Microstaţie.
~ Bombă de oxigen de 300-10.000 l oxigen comprimat la 150 atm.
→ Materiale necesare:
~ Sursă de oxigen.
~ Reductor de presiune.
~ Manometru.
~ Barbotor – umidificator (cu apă sau apă cu alcool 1/1).
~ Sondă, ochelari, mască, cort de oxigen.
→ Norme de protecţie:
~ Fără grăsimi, carpe grase, maini unsuroase – pericol de explozie.
~ Fără foc deschis in apropierea sursei de oxigen.
~ Tubulatura şi aparatura folosită pentru oxigenoterapie – de culoare albastră.
~ Se evită lovirea sau bruscarea sursei de oxigen.
~ Fixarea tubulaturii se face vertical.
→ Condiţii de administrare:
~ Cu reductor de presiune.
~ Oxigen barbotat.
~ Administrare intermitentă pentru a nu deprima centrul respirator.
~ Căi respiratorii dezobstruate.
→ Metode de oxigenoterapie:
~ Sondă nazală.
~ Cateter nazal.
~ Ochelari.
~ Mască pentru oxigenoterapie.
~ Cort de oxigen.
→ Oxigenoterapie prin sondă, cateter nazal sau ochelari:
~ Se măsoară distanţa de la tragus (lobul urechii) la nară.
~ Se introduce sonda sau cateterul (cu orificii laterale) pană in faringe, paralele cu palatul osos şi
perpendicular pe buza
superioară.
~ Cateterul nazal se introduce pe nară sau prin pipă Guedel.
~ Se fixează sonda cu leucoplast.
~ Ochelarii se fixează după urechi şi au două sonde de plastic care pătrund pe nări. Sunt recomandate
la copii şi bolnavi
agitaţi.
~ Se administrează cu debit de 12 l pe minut
→ Oxigenoterapia prin mască:
~ Masca pentru oxigenoterapie poate fi cu sau fără inhalarea aerului inspirat.
~ Se fixează pe faţa pacientului acoperind gura şi nasul.
~ Este greu de suportat de către pacient datorită hamului de etanşare.
~ Se verifică scurgerea de oxigen şi se fixează debitul la 10-12 l pe minut.
~ Se aşează masca pe faţa bolnavului şi se fixează cu curea in jurul capului.
→ Oxigenoterapie prin cort:
~ Bolnavul respiră intr-un spaţiu limitat.
~ Concentraţia de oxigen nu trebuie să depăşească 50%.
~ Circulaţia aerului este deficitară, ducand la incălzirea bolnavului – necesită răcire cu gheaţă sau
aparate răcitoare.
→ Incidente şi accidente:
~ Distensie abdominală prin pătrunderea gazului prin esofag.
~ Emfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gatului.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PERCUTANATĂ – PE CALE
TEGUMENTARĂ
→ Definiţie:
~ Administrarea medicamentelor pe cale percutanată reprezintă introducerea medicamentelor prin
suprafaţa tegumentelor cu absorbţie la nivelul pielii.
→ Efect:
~ Local - fricţiunea etc.
~ General – ionoforeza etc.
→ Forma de prezentare:
~ Pudre.
~ Comprese medicamentoase.
~ Alifii, uleiuri, emulsii uleioase.
~ Unguente, paste.
~ Mixturi agitate.
~ Săpunuri terapeutice.
~ Emplastre medicinale.
~ Băi medicinale etc.
→ Metode de administrare:
~ Fricţiune.
~ Pudraj.
~ Comprese medicamentoase.
~ Badijonări.
~ Ionoforeză.
~ Băi medicinale.
→ Materiale necesare:
~ Muşama şi aleză pentru protecţia patului.
~ Mănuşi de protecţie.
~ Comprese, tampoane sterile.
~ Pense, porttampon, spatule chirurgicale.
~ Pudriere, pulverizator.
~ Săpun.
~ Prosop.
~ Tăviţă renală.
→ Fricţionarea :
~ Medicamentele sunt inglobate in lipoizi sub formă de unguente, uleiuri sau emulsii uleioase.
~ Se recomandă in tratamentul RAA – cu salicilat de metil şi de sulf etc.
~ Tehnică:
o Se spală suprafaţa de tratat cu apă şi săpun.
o Se usucă bine.
o Se imbracă mănuşi de protecţie.
o Se aplică medicamentul pe piele.
o Se execută mişcări circulare cu presiune redusă (cu varful degetelor sau cu suprafaţa palmei) pentru
a masa medicamentul in piele.
o Durata fricţiunii → 20-30 minute pentru o suprafaţă de 20-30 cm2.
o Se masează pană la dispariţia aparentă am medicamentului.
o Suprafaţa tratată se acoperă cu comprese sau dacă aplicarea s-a făcut pe toată suprafaţa pielii se
inveleşte in cearşaf.
~ Nu se fricţionează zonele cu afecţiuni dermatologice, plăgi etc.
~ Se evită contactul cu ochii, vaginul, meatul urinar – are efect iritant.
~ Medicul prescrie: orarul, frecvenţa, durata, cantitatea şi suprafaţa.

→ Ionoforeza:
~ Reprezintă introducerea medicamentelor prin piele cu ajutorul curentului galvanic.
~ Se pot introduce medicamente ionizate ca : iod, magneziu, salicilat de sodiu, histamină, stricnină,
cocaină, novocaină,
etc.
~ Scop : Terapeutic – cu efect general.
~ Tehnică :
o Se anunţă pacientul şi se explică tehnica şi importanţa ei.
o Se conduce pacientul la serviciul de fizioterapie.
o Se aşează in şezut pe pat.
o Pielea se spală cu apă şi săpun şi se clăteşte abundent.
o Se aplică electrozii inveliţi in tifon imbibat cu soluţie medicamentoasă – polul activ se aplică pe
regiunea ce
trebuie tratată.
~ Intensitatea curentului → 20-100 mA, socotind 10-15 mA / 100 cm2.
~ Durata tratamentului → 10-30-60 minute
~ Se supraveghează starea generală a bolnavului.
→ Pudrajul:
~ Constă in pudrarea pielii cu pudre medicamentoase.
~ Efect: absorbţia excesului de grăsimi, uscarea şi răcorirea pielii.
~ Se aplică: talc, oxid de zinc, caolin făină de grâu în care s-a înglobat substanţa medicamentoasă
– antibiotic,
chimioterapic etc.
~ Se aplică cu: pudriere, tampoane, comprese.
→ Comprese medicinale:
~ Se aplică comprese (din material textil) imbibate in substanţă medicamentoasă la temperatura
corpului.
~ Se pot aplica: substanţe dezinfectante, antiinflamatoare, decongestionante, astringente – Rivanol,
Burow etc.
~ Se aplică reci sau calde – temperatura va fi menţinută constantă pe toată durata aplicării.
→ Badijonarea:
~ Soluţiile medicamentoase imbibate pe tampoane fixate pe porttampon se aplică pe tegumente prin
ştergere sau pensulare.
~ Nu se introduce pensula sau tamponul in flaconul cu soluţie.
~ Tampoanele folosite se ard.
~ Soluţii folosite: tinctura de iod, violet de genţiana, albastru de metil, mercurocrom, betadine etc.
→ Unguentele:
~ Sunt preparate farmaceutice semisolide.
~ Substanţa activă este inglobată in vaselină sau grăsimi animale sau vegetale.
~ Se păstrează la rece.
~ Se aplică prin intindere cu spatula chirurgicală, prin fricţiune sau direct din tub pe suprafaţa
mucoaselor.
→ Pastele:
~ Sunt preparate din grăsimi şi pudre, mai consistente decat unguentele.
~ Se aplică cu spatula.
→ Linimentele:
~ Sunt preparate lichide sau semisolide, cu aspect limpede sau lăptos.
~ Se aplică cu mana sau cu tampoane.
→ Mixturile:
~ Sunt amestecuri de lichide şi solide (pudre) nemiscibile.
~ Se agită inaintea folosirii.
~ Se intind in strat subţire cu tampoane.Se lasă să se usuce.
→ Creme, unguente, geluri – de uz genital:
~ Se foloseşte aplicator de unică intrebuinţare.
~ Se indepărtează capacul tubului cu medicament şi se infiletează aplicatorul pe tub.
~ Se introduce medicamentul prin presare in aplicator.
~ Se introduce aplicatorul profund in vagin şi se apasă pistonul pană la epuizarea medicamentului,
după care se retrage aplicatorul din vagin.
→ Săpunurile terapeutice:
~ Conţin in compoziţie substanţe medicamentoase: gudron, sulf, ihtiol etc.
~ Se folosesc la spălarea regiunii.
~ Pentru efect terapeutic mai puternic se aplică săpunul pe toată suprafaţa pielii şi se lasă să se usuce.
~ Se indepărtează la cateva ore sau 1-2 zile.
~ Adăugat la clisme are efect purgativ.
→ Stilete caustice:
~ Au forma unor bastonaşe introduse in tuburi protectoare.
~ Substanţa activă → sulfat de cupru, nitrat de argint.
~ Utilizare: pentru cauterizerea formaţiunilor papilomatoase, a excrescenţele din ulceraţii, efect
hemostatic.
→ Emplastru medicamentos:
~ Au in compoziţie substanţe medicamentoase.
~ Se aplică direct pe pielea bine spălată şi uscată
~ Nu se aplică pe regiuni cu cute sau sub haine.
~ Pot avea consistenţă vascoasă (se incălzesc inaintea utilizării), aderente la o suprafaţă textilă sau
consistenţă lichidă (se aplică prin pensulare şi se lasă să se usuce).
→ Băile medicinale:
~ Efect: dezinfectant, calmant, decongestiv, antipruriginos.
~ Pot fi parţiale sau totale.
~ Temperatura → apropiată de temperatura corpului.
~ Durata de acţiune 10-20 de minute (sau zile, săptămani – băile terapeutice folosite in tratamente
dermatologice).
~ Se pot face băi slabe cu permanganat de potasiu, infuzii cu plante, băi cu săruri aromate etc.
→ Observaţii:
~ Toleranţa ţesuturilor este excelentă.
~ Medicamentele nu sunt inactivate de secreţii sau de componentele sangelui.
~ Se evită administrarea pe această cale la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută.
~ Nu se fac aplicaţii pe regiuni afectate.
~ Se evită tratamentele prelungite.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALĂ
INJECŢIILE – PREZENTARE GENERALĂ
→ Definiţie:
~ Calea parenterală – in afara tubului digestiv reprezintă administrarea medicamentelor prin injecţii.
~ Injecţia → introducerea traumatică a substanţelor medicamentoase sub formă lichidă in organism
prin intermediul unui
ac adaptat la seringă.
→ Avantajele injecţiilor:
~ Dozaj corect şi exact.
~ Efect instalat rapid, absorbţie uşoară.
~ Absorbţie independentă de starea tractului digestiv.
~ Asigură protecţia medicamentului la acţiunea sucurilor digestive. – hormoni, vaccinuri, seruri.
~ Evită calea digestivă in caz de intoleranţă digestivă, tulburări de deglutiţie, ingurgitare de substanţe
toxice, hemoragii
digestive, intervenţii chirurgicale pe tub digestiv.
~ Posibilitatea administrării medicamentelor bolnavilor inconştienţi.
→ Scop:
~ Explorator.
~ Terapeutic.
→ Calea de administrare:
~ I ntravenos .
~ I ntramuscular .
~ I ntradermic .
~ Subcutanat.
~ Intraarterial.
~ Intrarahidian.
~ Intraosos .
~ Intramedular .
~ Subarahnoidian.
~ Intracardiac .
→ Prezentare farmaceutică:
~ Soluţii injectabile – in fiole.
~ Flacoane cu pulbere – insoţite de solvent.
~ Soluţii incărcate in seringi – pentru unică folosinţă.
~ Soluţiile injectabile pot fi:
o Soluţii apoase.
o Soluţii uleioase.
o Suspensii – pentru absorbţie intarziată.
→ Reguli generale de pregătire a injecţiilor:
~ Se verifică:
o medicamentul prescris.
o Doza – concentraţia – modul de administrare.
o Volum soluţiei de injectat pentru adaptarea seringii.
o Integritatea fiolei, a ambalajului.
o Valabilitatea.
o Modul de păstrare şi depozitare.
~ Se verifică materialul şi instrumentarul necesar administrării.
~ Se verifică soluţia injectabilă.
~ Se dezinfectează locul ales pentru injecţie.
~ Se incarcă corect seringa.
~ Injectarea se face imediat după incărcarea in seringă.
→ Materiale necesare:
~ Seringă cu ac adaptate injecţiei.
~ Acele au lungimi diferite şi culori convenţionale: galben, verde (i.m., i.v.), albastru, mov (s.c.),
portocaliu (s.c.), negru
(i.m., i.v.), verde (i.m., i.d.), roz (recoltare, dizolvare şi extragere soluţii).
~ Soluţie de injectat verificată.
~ Tampoane cu alcool pentru dezinfecţia tegumentelor.
~ Garou, leucoplast.
~ Pile pentru tăierea gatului fiolelor.
~ Mănuşi de protecţie, mască de tifon.
~ Material pentru protecţia patului.
~ Tăviţă renală.
~ Trusă cu medicaţie de urgenţă pentru eventualele accidente.
→ Pregătirea pacientului:
~ Se anunţă şi explică tehnica şi necesitatea ei.
~ Se informează pacientul asupra durerii resimţite.
~ Se aşează pacientul in poziţie comodă, atat pentru el, cat şi pentru asistenta care execută tehnica.
~ La nevoie se rade pilozitatea de pe locul ales.
~ Se dezinfectează locul şi se lasă să se usuce.
→ Montarea şi incărcarea seringii:
~ Se verifică integritatea ambalajului şi termenul de valabilitate.
~ Se desface ambalajul de sus in jos.
~ Se inşurubează acul de amboul seringii.
~ Se indepărtează protecţia acului.
~ Se dezinfectează (cu tampon cu alcool) gatul fiolei şi se deschide fiola (după ce lichidul din gatul
fiolei revine in fiolă
prin mişcări de rotaţie).
~ Se aspiră soluţia in seringă, inclinand treptat fiola.
~ Nu se ating pereţii fiolei cu acul.
~ Incărcarea seringii din flacoane cu dop de cauciuc:
o Se indepărtează apărătoarea metalică şi se dezinfectează dopul.
o Se aspiră aer in seringă in cantitate egală cu lichidul ce trebuie aspirat din flacon.
o Se perforează flaconul şi se răstoarnă.
o Se introduce aerul sub presiune in flacon – lichidul se goleşte singur in seringă.
~ Se elimină aerul din seringă pană apare o bulă de soluţie pe varful acului.
~ Se ataşează protecţia la ac.
→ Principii de igienă in pregătirea şi administrarea injecţiilor:
~ Se folosesc seringi şi ace sterile – de unică intrebuinţare. După folosire se ard. Este interzisă
sterilizarea lor după utilizare.
~ Seringile reutilizabile sunt decontaminate, curăţate, degresate, clătite, dezinfectate şi clătite, apoi
sterilizate prin metode
standard.
~ Materialele sterile de unică intrebuinţare se depozitează in spaţii special destinate.
~ Este obligatorie spălarea şi dezinfectarea inainte şi după executarea fiecărei injecţii.
~ Este obligatorie purtarea mănuşilor de protecţie in timpul executării tratamentelor parenterale.
~ Se recomandă evitarea folosirii flacoanelor multidoză.
~ Este obligatorie schimbarea acului după incărcarea seringii din flacon cu dop de cauciuc.
→ Tehnica generală a injecţiilor:
~ Injectarea este intotdeauna lentă – pentru a preveni apariţia durerilor.
~ Injectarea lentă sau foarte lentă la administrarea intravenoasă previne apariţia complicaţiilor.
~ Locul puncţiei se acoperă cu tampon, iar acul se retrage brusc.
~ După injectare se comprimă uşor locul.
~ In cazul puncţiei arteriale, se aplică pansament compresiv – mai mult timp.
~ Se desface garoul inaintea injectării soluţiei.
→ Observaţii:
~ Calea de administrare se alege in funcţie de:
o Hotărarea medicului.
o Scopul injecţiei.
o Rapiditatea asimilării medicamentului.
o Resorbţia şi metabolizarea medicamentului.
o Interacţiuni medicamentoase.
o Compatibilitatea soluţiei medicamentoase cu ţesuturile.
~ Fiola tăiată se administrează imediat.
~ Fiolele neetichetate se aruncă.
~ Emulsiile injectabile se agită inaintea administrării.
~ In cazul tratamentelor de lungă durată este obligatorie alternarea locului injecţiei.
~ Soluţia de bicarbonat de sodiu nu se recomandă ca lichid de diluţie.
~ Culoarea soluţiei injectabile diferă funcţie de concentraţie, diluant sau condiţii de păstrare.
~ Pentru fiecare injecţie se foloseşte seringă cu ac individual.
~ Soluţiile uleioase ce se incarcă greu in seringă se incălzesc in apă caldă pentru a le fluidifica.
~ Substanţele precipitate se agită bine pană dispare orice depozit de pe fundul fiolelor.
~ Unele medicamente pot flocula in fiole (fapt specificat pe ambalaj). Se administrează după incălzire
in apă caldă.
~ Fiola in care cad cioburi de sticlă la deschidere se aruncă.
→ Administrarea substanţelor de contrast:
~ Este obligatorie testarea sensibilităţii organismului la substanţa de contrast.
~ Testarea se face injectand 1 ml soluţie – fiola test → numai in prezenţa medicului.
~ Se aşteaptă 1-5 minute şi se observă reacţia bolnavului.
~ Dacă nu apare reacţie alergică se poate injecta soluţia pregătită pentru examinare.
~ Viteza de administrare:
o 15 secunde → examinare minutată.
o 1-2 minute → examinare obişnuită.
o 10-15 minute → administrare prin perfuzie.

Injecţia intradermică : administrarea de soluţii medicamentoase lichide în organism cu ajutorul unui
ac care traversează zonele lipsite de foliculi piloşi.
Scop
Explorator
- intradermoreacţii la tuberculină, la diverşi alergeni
Terapeutic
- anestezie locală
- desensibilizarea organismului în cazul alergiilor
Locul de elecţie: faţa anterioară a antebraţului
Locuri de administrare: zone lipsite de foliculi piloşi
- faţa anterioară a antebraţului
- faţa externă a braţului şi a coapsei
- orice regiune în scop de anestezie
Soluţii administrate: - izotone , uşor resorbabile, cu densitate mică
Resorbţia: - foarte lentă
Executarea
- asistenta îşi spală mâinile
- dezinfectează locul injecţiei
- se întinde şi imobilizează pielea cu policele şi indexul mâinii stângi
- se prinde seringa în mâna dreaptă (între policele şi mediul mâinii drepte) şi se pătrunde cu bizoul
acului îndreptat în sus în grosimea dermului
- se injectează lent soluţia prin apăsarea pistonului
- se observă, la locul de injectare, formarea unei papule cu aspectul cojii de portocală, având un
diametru de 5-6 mm şi înălţimea de 1-2 mm
- se retrage brusc acul, nu se tamponează locul injecţiei
reorganizarea
îngrijirea ulterioară a pacientului
- este informat să nu se spele pe antebraţ, să nu comprime locul injecţiei
- se citeşte reacţia în cazul intradermoreacţiilor la intervalul de timp stabilit
Incidente
- revărsarea soluţiei la suprafaţa pielii, având drept cauză pătrunderea parţială a bizoului acului
în grosimea dermului
- lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de coajă de portocală), cauza- pătrunderea
soluţiei sub derm
- lipotimie, stare de şoc cauzate de substanţa injectată
- necrozarea tegumentelor din jurul injecţiei
DE ŞTIUT:
- asistenta pregăteşte adrenalină, efedrină, hemisuccinat de hidrocortizon când injecţia are drept scop
testarea sensibilităţii organismului la diferite alergene
DE EVITAT:
- dezinfecţia pielii cu alcool în cazul intradermoreacţiei la tuberculină
Injecţia subcutanată reprezintă introducerea medicamentelor în stare lichidă în organism prin
intermediul unor ace ce traversează ţesutul celular subcutanat.
Scop – terapeutic
Resorbţia începe la la 5-10 min de la administrare şi durează în funcţie de concentraţia soluţiei
administrate.
Se administrează soluţii
 izotone nedureroase
 cristaline (insulina, histamina, cofeina).
Locul de elecţie
regiuni bogate în ţesut celular lax, extensibil
 faţa externă a braţului
 faţa supero-externă a coapsei
 faţa supra- şi subspinoasă a omoplatului
 regiunea subclaviculară
 flancurile peretelui abdominal
Materiale
 seringi sterile şi uscate
 ace de injecţie sterile cu lungimea de 30-40mm, cu bizoul lung
 pensă anatomică sau pensă Péan
 tinctură de iod, alcool, eter
 tampoane sterile de vată sau tifon
 pile de metal pentru deschiderea fiolei
 soluţiile de injectat
 muşama, tăviţă renală
execuţie
- asistenta îşi spală mâinile
- dezinfectează locul injecţiei
-pentru injecţia pe faţa externă a braţului, poziţia pacientului este şezând, cu braţul sprijinit pe şold
- se face o cută a pielii între indexul şi policele mâinii stângi, care se ridică după planurile profunde
-se pătrunde brusc, cu forţă la baza cutei, longitudinal 2-4 cm
-se verifică poziţia acului prin retragerea pistonului, dacă nu s-a pătruns într-un vas sanguin
-se injectează lent soluţia medicamentoasă, prin apăsarea pistonului cu policele mâinii drepte
-se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul injecţiei, masându-se uşor, pentru a
favoriza circulaţia şi deci resorbţia medicamentului
accidente
 durere violentă prin lezarea unei terminaţiuni nervoase = se retrage acul puţin spre suprafaţă
 ruperea acului = extragerea manuală sau chirurgicală
 hematom prin lezarea unui vas mai mare = se previne, prin verificarea poziţiei acului înainte
de injectare
De ştiut: locurile de elecţie ale injecţiei se vor alterna, pentru a asigura refacerea ţesuturilor în care s-a
introdus substanţa medicamentoasă
De evitat: injecţia în regiunile infectate sau cu modificări dermatologice
Injecţia intramusculară : introducerea substanţelor medicamentoase în stare lichidă în organism
prin intermediul unui ac ce traversează muşchii voluminoşi lipsiţi de vase, nervi, trunchiuri nervoase ;
în muşchii fesieri se evită lezarea nervului sciatic.
Scop
Terapeutic
resorbţia începe imediat după administrare;
 se termină în 3-5min;
 mai lentă pentru soluţiile uleioase
i.m. se administrează soluţii
 izotone
 uleioase
 coloidale, cu densitate mare
Locul de elecţie: regiunea fesieră
 cadranul superoextern fesier = rezultă din întretăierea unei linii orizontale, care trece prin
marginea superioară a marelui trohanter, până deasupra şanţului interfesier, cu alta verticală
perpendiculară pe mijlocul celei orizontale
 când pacientul e culcat, se caută ca repere punctuale Smirnov şi Barthelmy (punctul Smirnov
este situat la un lat de deget deasupra şi înapoia marelui trohanter; punctul Barthelmy e situat
la unirea treimii externe cu cele două treimi interne a unei linii care uneşte spina iliacă antero-
superioară cu extremitatea şanţului interfesier)
 când pacientul este în poziţie şezând, injecţia se poate face în toată regiunea fesieră, deasupra
liniei de sprijin
Locuri de administrare: muşchi voluminoşi lipsiţi de trunchiuri mari de vase şi nervi
- regiunea superoexternă a fesei
- faţa externă a coapsei, în treimea mijlocie
- faţa externă a braţului, în muşchiul deltoid
pregătirea injecţiei
Materiale
- seringi sterile şi uscate, de unică folosinţă
- ace de injecţie sterile, de unică folosinţă, cu diametru de 7/10,8/10,9/10mm
- seringile şi acele se găsesc împreună sau separat ambalate şi sterilizate
- tampoane de vată sterile
- tinctură de iod, alcool, eter
- pile din metal pentru deschiderea fiolelor
- medicamentele de injectat
- lampă de spirt, tăviţă renală
pacientul:
- se informează
- se recomandă să relaxeze musculatura
- se ajută să se aşeze comod în poziţie decubit ventral, decubil lateral, ortostatism, şezând (pacienţii
dispneici)
- se dezbracă regiunea
Efectuarea
 asistenta îşi spală mâinile
 dezinfectează locul injecţiei
 întinde pielea între indexul şi policele mâinii stângi şi înţeapă perpendicular pielea cu
rapiditate şi siguranţă, cu acul montat la seringă
 se verifică poziţia acului prin aspirare
 se injectează lent soluţia
 se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul
 se masează uşor locul injecţiei pentru a activa circulaţia favorizând resorbţia
îngrijirea ulterioară a pacientului: - se aşează în poziţie comodă, rămânând în repaos fizic 5-10
minute

Incidente şi accidente

Intervenţii

- durere vie, prin atingerea nervului sciatic
sau a unor ramuri ale sale
- paralizia prin lezarea nervului sciatic

- hematom prin lezarea unui vas
- ruperea acului
- supuraţia aseptică


- embolie, prin injectarea accidentală într-
un vas a soluţiilor uleioase

- retragerea acului, efectuarea injecţiei în
altă zonă
- se evită prin respectarea zonelor de elecţie
a injecţiei

- extragerea manuală sau chirurgicală
- se previne prin folosirea unor ace
suficient de lungi pentru a pătrunde în
masa musculară
- se previne prin verificarea poziţiei acului


DE ŞTIUT:
- injecţia se poate executa şi cu acul detaşat de seringă, respectându-se măsurile de asepsie
- poziţia acului se controlează, în cazul soluţiilor colorate, prin detaşarea seringii de la ac, după
introducerea acului în masa musculară
- infiltraţia dureroasă a muşchilor se previne prin alternarea locurilor injecţiilor
Injecţia intravenoasă
Def. : introducerea substanţelor medicamentoase în stare lichidă în organism prin puncţie venoasă.
Scop: explorator – se administrează substanţe de contrast radiologic
terapeutic
Locul injecţiei :
 v. de la plica cotului
 v. antebraţului
 v. de pe faţa dorsală a mâinii
 v. maleolare interne
 v. epicraniene
Soluţii administrate : - izotone
- hipertone
resorbţia: instantanee
Execuţia injecţiei:
- asistenta îşi spală mâinile
- se alege locul puncţiei
- se dezinfectează locul puncţiei
- se execută puncţia venoasă :
 se fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând o
uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine
 se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizolul în sus, în mâna
dreaptă, între police şi restul degetelor
 se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul – în direcţie oblică (unghi de
30 de grade), apoi peretele venos – învingându-se o rezistenţă elastică, până când
acul înaintează în gol
 se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei
- se controlează dacă acul este în venă
- se îndepsrtează staza venoasă prin desfacerea garoului
- se injectează lent, ţinând seringa în mâna stângă, iar cu policele mâinii drepte se apasă pe
piston
- se verifică, periodic, dacă acul este în venă
- se retrage brusc acul, când injectarea s-a terminal; la locul puncţiei se aplică tamponul îmbibat
în alcool, compresiv
Îngrijirea ulterioară a pacientului
- se menţine compresiunea la locul injecţiei câteva minute
- se supraveghează în continuare starea generală


Incidente şi accidente

Intervenţii

 injectarea soluţiei în ţesutul perivenos,
manifestată prin tumefierea ţesuturilor,
durere
 flebalgia produsă prin injectarea rapidă a
soluţiei sau a unor substanţe iritante
 valuri de căldură, senzaţia de uscăciune în
faringe
 hematom prin străpungerea venei
 ameţeli, lipotimie, colaps

 se încearcă pătrunderea acului în lumenul
vasului, continuându-se injecţia sau se
încearcă în alt loc
 injectare lentă

 injectare lentă

 se întrerupe injecţia
 se anunţă medicul
DE ŞTIUT:
- în timpul injectării se va supraveghea locul puncţiei şi starea generală (respiraţia, culoarea feţei)
- vena are nevoie pentru refacere de un repaos de cel puţin 24 de ore , de aceea nu se vor repeta
injecţiile în aceeaşi venă la intervale scurte
- dacă pacientul are o singură venă accesibilă şi injecţiile trebuie să se repete, puncţiile se vor face
totdeauna mai central faţă de cele anterioare
- dacă s-au revărsat, în ţesutul perivenos, soluţiile hipertone (calciu clorat, calciu bromat) va fi
înştiintat medicul pentru a interveni, spre a se evita necrozarea ţesuturilor
DE EVITAT:
Încercările de a pătrunde în venă după formarea hematomului, pentrucă acesta , prin volumul său
deplasează traiectul obişnuit al venei.