You are on page 1of 3

ADMINISTRAREA OXIGENULUI

Scop:
terapeutic:
imbogatirea aerului cu oxigen in scopul combaterii hipoxiei (oxigenarea redusa a
tesuturilor);
ameliorarea concentratie de oxigen in sange;
Indicatii:
hipoxii circulatorii (insuficienta cardiaca, edem pulmonar, infarct miocardic);
hipoxie respiratorie (soc, anestezii genereale, complicatii postoperatorii);
reducerea efectelor tratamentului la cancer, a citostaticelor;
Sursa de oxigen:
statie centrala de oxigen sau microstatie;
butelie de oxigen (de 300-10.000 l oxigen comprimat la 10 atm.);
pentru a se putea administra, presiunea de regleaza cu reductorul de
presiune(debitmetrul, care indica !olumul in litri de oxigen pe minut) si se modifica
cu a"utorul barbotorului;
Administrarea oxigenuui se !ace cu:
saonda sau cateter nazal;
ochelari;
masca;
cort de oxigen;
balon #mbu sau $uben.
"ateteru na#a (sonda): are orificii laterale multiple. %e introduce in nara prin
faringe, schimbandu-se de la o nara la alta.
&ehnica:
se dezobstrueaza caile aeriene;
se masoara lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus;
se introduce cateterul cu miscari blande paralel cu palatul osos si perpendicular pe
buza superioara;
se fixeaza sonda cu leocoplast;
se fixeaza debitul la '-( l)minut;
se !a obser!a bolna!ul in continuare pentru pre!enirea accidentelor;
se administreaza medicamente cu intermitenta si se supra!egheaza debitul.
Oc$earii: pentru oxigen se fixeaza dupa urechi si prezinta doua mici sonde de
plastic care patrund in nari. %e recomanda la copii si bolna!i agitati.
Masca: pentru oxigen (cu inhalarea aerului expirat) se fixeaza acoperind gura si
nasul. *n general este greu de suportat de bolna! datorita hamului de etanseizare.
&ehnica:
se !erifica scurgerea oxigenului din sursa;
se pune masca in mana bolna!ului pentru a-i usura controlul mastii si i se sustine
mana. +ebitul este de 10-1, l)minut;
se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura;
cand bolna!ul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua de fixare in "urul capului;
"ortu de oxigen: nu poate depasi o concentratie de 0- a oxigenului, realizeaza o
circulatie deficitara a aerului, ducand la incalzirea pacientului. %e impune racirea cu gheata.
Incidente a administrarea oxigenuui:
distensia abdominala prin patrunderea aerului prin esofag;
emfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gatului prin fisurarea mucoasei;
daca recipientul pentru barbotarea oxigenului se rastoarna, lichidul poate fi impins de
oxigen in caile respiratorii ale pacientului, asfixiindu-l;
in cazul utilizarii prelungite a oxigenului, in concentratii mari sau la presiuni ridicate,
pot aparea iritarea locala a mucoasei, congestie si edemul al!eolar, hemoragie
intraal!eolara, atelectazie;
De stiut:
administrarea oxigenului se !a face dupa permeabilizarea cailor respiratorii;
inainte de efectuarea tehnicii se !or lua toate masurile de precautie;
pe timpul administrarii se !or supra!eghea atent pacientul si echipamentul de
administrare (manometrul de presiune si indicatorul de debit).