You are on page 1of 4

Imunologie curs 6 8.04.

2014
Complexele imune in patologie :
Sunt generate cantitati excesive de complexe imune LIBERE/SOLUBILE ce isi pierd
efectul de protectie.Prin pierderea efectului de protectie aceste CI nu mai pot indeparta Ag
declansatoare, astfel Ag persista mult sau foarte mult in organism, iar in al 2-lea rand
intelegem ca aceste complexe imune induc apartia unor leziuni tisulare inflamatorii acute.
Aceste CI sunt rezultatul unor RIU patologice ca rezultat al prezenteti al unor Ag solubile (
glicoproteine, proteine, in orice caz sunt solubile). Inf virale nu conduc la formarea de CIL (
complexe imune libere). Pentru a putea declasna raspunsul imun AG trebuie sa fie foarte
imunogene.
Contactul antigenic trebuie sa fie repetitiv si la intervale relativ scurte. In functie de
locul patrunderii AG in organism acesta poate sa fie raspandit difuz daca ajunge un
circulatie, sau local daca ajunge la nivelul unor ggl?
Contactul org repetitiv cu antigene solubile si intens imunogene
determina...Suprastimulara antigenica explica excesul de complxe imune generate si
particularitatile morfofunctionale ale acestor complexe imune.Acest lucru determina
acumularea unor cantitati foarte mari de antigen prezente in tesuturi.
Aceste Ag acumuluate in cantitati mari nu raman cantonate in tesuturi, ci ajunge la
nivelul ganglionilor loco-regionali. Aici pot sa ajunge fie cu aj APC, fie prin antrenarea limfei
catre gg( prin circulatia limfei) Astfel intraganglionar sunt prezente cantitati excesive de Ag.
Antigenul solubil intraganglionar stimuleaza limf B si ca atare rezulta activarea lor si
transformarea in celule producatoare de anticorpi-plasmocite. Aceastea elibereaza Ac ce
sunt initial reprezentati la nivelul membranei celulare dupa care sunt expulzati. Este foarte
posibil ca anticorpii de la nivelul memranei ce sunt pe cale sa fie exocitati pot sa intre in
contact cu Ag solubil, astfel se recunoaste AG pe membrana plasmocitului. Astfel se transmit
semnale inhibitorii ce o sa determine deprimarea productiei de AC a plasmocitelor, ceea ce
face ca acesti anticorpi sa fie lansati in circulatie si sa ajunga la focarul initial de AG, dar o sa
fie mai putini anticorpi, iar ca urmare al acestui lucru o sa se formeze complexe imune AG-
AC cu exces de AG. Aceste comeplexe sunt complexe imune de TALIE MICA SAU FOARTE
MICA- cel mai mic complex imun ce poate sa apara. Comeplxe imune de talie redusa ;)Aceste
complexe imune contribuie extrem de putin la indepartarea antigenului. Astfel o sa ramane
un numar mare de complexe imune neindepartate.
Deoarece aceste complexe imune sunt libere activeaza C si determina leziuni.




Leziunile prin complexe imune localizate.

Reactia ARTHUS

Reactia Arthus este un RIU secundar anormal/patologic caracterizat prin generarea unei
reactii inflamatorii locale, acuta , severa, adica ce are caracter hemoragic si necrotic ce este
determinata de constituirea intratisular a unor cantitati excesive de complexe imune libere sau
solubile.

Conditiile generarii reactiei ARTHUS:
1. Antigenele declasatoare trebuie sa fie antigene solubile(excluzand ag virale si
bacteriene)
2. Aceste antigene trebuie sa patrunda direct intratisular , aceste AG fiind antigene
exogene provenite din mediu extern. Antigenele ENDOGENE niciodata nu delanseaza
reactii ARTHUS
3. Contactul antigenic trebuie sa fie repetitiv ceea ce are de principiu 2 consecinte: Aceasta
conduce la acumularea unor cantitati mari de AG intratisular, iar acest contact repetitiv
se ajunge la o suprastimulare antigenica cu producerea unor cantitati mari de AC
rezultand cantitati mari de complexe imune ce o sa activele cascada C .



De principiu trebuie sa fie indeplinite cele 3 conditii.
1. Prima cale de acumulare, pe cale sanguina- antigenele endogene nu ajung in canitati suf
de mare la nivel tisular
2. A 2a cale de acumulare- necroza sau citoliza celulelor locale, dar nu o sa determine
niciodata o reactie ARTHUS( reactie inflamatorie). Aceasta necesita un tesut normal
morfologic si functional.
3. Antigenele exogene pot determina R. ARHUS daca pot patrunde eficient prin barierele
mediu organism , iar aceste antigene exogene trebuie sa patrunda tisular in acealsi loc,
nu in locuri diferite. Pentru a putea realiza reactia trebuie sa existe o hiperimunizare ce
se realizeaza unor stimulari antigenice repetitive ce se soldeaza cu o suita de RIU
secundare, rezultatul final fiind generarea unor cantitati crescute de anticorpi.
La primul contact antigenul este captat de APC, si transportat catre ggl loco-regionali,
unde se desfasoare un RIU primar consta in generarea de AC specifici de tip IgM. Acest
anticorpi sunt lansati in circulatie iar concentratia de IgM este scazuta sau foarte scazut,
deoarece productia de IgM la primul contact este foarte mica plus ca acestia se dilueaza
foarte mult. Acest Ac nu pot determina R. ARTHUS deoarece sunt mari , avand structura
pentamerica, nu pot sa difuzeze extravascular.
Daca dupa 5-7 zile are loc un contact CU ACELASI ANTIGEN SI IN ACELASI LOC, Ag este
preluat de catre APC si transportat catre ggl loco-regionali, unde se desfasoara un RIU
secundar, cu producerea de IgG in cantitati mai mari decat IgM , dar aceasta
concentratie nu este suficient de mare pentru a se desfasura reactia. Deoarece IgG are
str monomerica difuzeaza usor extravascular.
Daca dupa inca 5-7 zile apare un al 3-lea contact cu ACELASI ANTIGEN SI IN ACELASI LOC,
ag este preluat de APC, transportat catre ggl, unde are loc un RIU secundar cu
producerea unor canitati mai mari de IgG fiind mai amplu decat precedentul. Acesti
anticorpi neoformati se adauga IgG anterior formati. Astfel se obserba o crestere a
cantitatii de IgG .
La al n –lea contact cu ACELASI ANTIGEN IN ACELASI LOC, o sa rezulte generarea unui
RIU secundar foarte amplu , foarte intens ce o sa produca cantitati mari de IgG, care se
supraadauga peste cantitatile de IgG deja prezente in circulatie. Astfel din cantitati mari
de AC si cantitati mari de AG, se formeaza cantitati mari de CI, ce nu o sa mai pote sa fie
indepartate de catre macrofagele locale, ceea ce face ca aceste complexe imune sa
ramana libere/solubile , ce o sa activeze complementul pe calea clasica.

Etapele reactiei ARTUS experimental – la iepure
I. Etapa de Hiperimunizare
II. Generarea unui proces inflamator acut
III. Etapa generarii leziunilor necrotico-hemoragice

Iepurasul ranit :))
1.Acestea rezulta ca urmare a activarii C pe calea clasica datorita numarului
crescut de CI Libere.
2.C3a-C5a sunt supra activeaza neutrofilele si ... pun cantitati mari radicali liberi
de oxigen si de enzime( proteaza, hidrolazele). Acestea determinand alterearea
vaselor locale si a celulelor endoteliale, aparand leziuni vasculare ce o sa
favorizeze trecerea eritrocitelor din vas extravascular, rezultand microhemoragia
3. Datorita leziunilor endoteliale realizate anterior rezulta declansarea cuagularii
pe calea extrinseca, de asemenea este activata cuagularea pe calea intrinseca,
factorul XII Hageman fiind foarte stimulat de componenta C1q a
complementului, astfel cuagularea este activata atat pe calea intrinseca cat si pe
cea extrinseca. Aderarea si agregarea plachetara sunt mult stimulate de
canitatile mari/enorme de PAF eliberate local de catre peri mastocitele
vasculare.Rezultand constituirea unor dopuri fibrinoplachetare, extensive. Acest
top avand caracter obstuant, astfel in aval se opreste circulatia si se realizeaza
necroza. In aval datoritata obstruarii are loc o crestere de presiunii hidrostatice
ce determina leziuni suplimentare la nivelul peretelui anterior lezat ducand la
cresterea caracterului hemoragic.

Exista corespondente ale reactiei ARTHUS in patologia umana.Pentru ca la om sa
fie realizata o reactie ARTHUS trebuie sa fie indeplinite conditiile. Cea mai
importanta conditie la om este ca antigenul exogen sa patrunda eficient
barierele. O prima bariera o reprezinta tesutul cutanat, dar acesta nu poate sa
fie penetrat in conditii spontante de cantitati mari de AG , de aceea in mod
obisnuit nu exista corespondente ale reacitei ARTHUS in patologia
dermatologica. O alta bariera este reprezentata de epiteliul digestiv, dar nici
acesta nu este spontan in aparitia reactiei, chiar daca Ag exogene sunt in numar
mare ingerate (fripturica) , aceastea sunt lizate de sucul gastric. Singura bariera
ce poate sa determine in mod spontan reactia ARTHUS este epiteliul bronsic,
unde pot sa apara “alveolite alergice extrinsecci” aceastea fiind corespondentele
reacitei ARTHUS in patologia pulmonara. Aceste alveloite apar la indivizi supusi
in mod indelungat si repetitiv la inhalarea unor antigene organice(imunogene)
provenite din mediul ambiant. ( exemple de AG: antigenele din mucegaiul de
fan(microspora foenifoeni) rezultand boala plamanului de fermier; IgA din
dejectiile pasarilor, la lucratorii din industria branzeturilor)

Boala din punct de vedere clinic trece printr-o etapa acuta, iar contactul este reptitiv, cu
timpul boala devine subacuta si chiar cronica. Initial dpdv anatomo-patologic se abs modificari ale
parenchimului pulmonar celor din reactia ARTHUS experimentala. Se obserba o HIPEREMIE DIFUZA
CU EDEM INTERSTITIAL INTINS, DIFUZ, INFILTRAT LEUCOCITAR, ABCESE MICI INTINSE IN INTERSTITIU.
Cu timpul acest proces inflamator acut determina alteraria vaselor din microcirculatia pulmonara si
alterarea bronhiolelor pulmonare care in timp determine HTAP si fibroza pulmonara. In esenta
reactia ARTHUS este o angeita sau o capilareita necrozanta.
Leziunile multiple sau difuze sunt rezultatul depozitarii intratisulare a complexelor imune
formate respectiv constituite intracirculator sau intravascular. Formarea de CI circulante apare doar
in anumite conditii si anume, AG trebuie sa patrunda in cantitati mari intravascular. In al 2-lea rand
acest antigen trebuie sa fie intens imunogen, si in al 3-lea rand concentratia antocprpilor care rezulta
si a antigenlui trebuie sa fie ambele crescute. Daca se indeplinesc aceste conditii, atunci se realizeaza
o suprastimulare antigenica ce se soldeaza cu modificarea foarte evidenta a dinamicii angenului-Ac
in organism. Pornim de la C% mari de antigen . In prima etapa de difuziune/de dilutie nu se modifica
nimic, insa etapa a 2-a( cea de clearance macrofagic) se alunge foarte mult. A 3-a etapa se lungeste
mult de asemenea( etapa de clearance imunologic) .Cele 2 etape se alungesc datorita depasirii
macrofagelor, a preluarii Ag ca atare si datoritatii depasirii capacitatii de indeparare a AG de catre
macrofage .
Curba aparitiei AC. RIU debuteaza la momentul potrivit. Productia de de Ac este normala dar
cu timpul productia ac creste dar incepe sa fie mai mica decat initial .Datorita exesului de AG ,
complexele imune o sa fie de talie mica. Cresterea conc de Ac o sa creasca , dar nu la fel de mult ca
in mod normal. Aceste complexe imune AG/Ac( IgG) difuzeaza extravascular si migreaza la nivelul
versantului adventiceal realizand depozite de CI. Acestea o sa activeze C pe calea clasica rezultand
un proces inflamator acut , cu consecinte pe celulele endoteliale, dar si pe testul parenchimatos
local. CI nu activeaza complementul niciodata cat timp se se afla intravascular, ci doar extravascular.
Insa densitatea complexelor imune este foarte mare la nivelul depozitelor, astfel acestea pot activa
componenta C1q a complementului. Teoretic aceste depozite de complexe imune ar trebuie sa
apara la nivelul intregului arbore circulator, dar acest lucru nu este valabil, acestea formandu-se doar
la nivelul unor vase ce prezinta conditii favorabile si anume, vase cu regim de curgere turbulent (
cele cu numeroase bifurcatii si curburi stranse, astfel de vase se gasesc la niv glomerulilor renali si
tesutului cutanat) . Aceste depozite apar mai ales la nivelul vaselor cu presiune hidrostatica crescuta,
acest lucru intalnindu-se la nivelul glomerulilor renali. Aceasta depozitare este mai pronuntata la
nivelul vaselor cu functie de filtrare ( vasele din glomerul, cele de la nivelul sinovialelor, vasele de la
nivelul plexurilor coroide, vasele din corpii ciliari.
Exemplu: Boala reumatismala. Inf cu streptococ βhemolitic. La nivelul amigalei are loc un RIU
primar cu formarea unor cantitati mici de IgM anti streptococici care pot sa aiba un efect de
protectie dar cel mai frecvent sunt eliberate in circulatie anumite cantitati de antigene streptococice
pot sa declanseze intrasplenic, RIU secundaresi atunci se formeaza anticorpi antistreptococici de tip
IgE si rezulta formarea de complexe imune circulante. Aceste complexe libere imune se depoziteaza
la nivelul vaselor sinoviale, la nivelul vaselor din tesutul cutanat( purpura Henoch Schonlein) . Se mai
pot depunde la niv plexurilor coroide-chorea, si la nivelul valvelor miocardice cu aparitia unor
procese inflamatorii locale ce conduc la desechestrarea unor ag miocardice locale, aceasta evolueaza
ca o boala autoimuna secundara si apar leziuni grave ale valvelor. Aceste complexe se mai pot
depozita la nivel glomerular, la nivelul spatiilor subpodocitar, rezultand leziuni ale vaselor
glomerulare soldate in final cu formarea de dopuri fibrinoplachetare obstruante-glomerulonefrita
obstructiva cronica si cu timpul se poate ajunge la insuficienta renala.