You are on page 1of 19

Obtinerea biodiselului

din soia









Student:Curticapean Alexandra ,anul I , Masterat Energii Regenerabile
Profesor indrumator: Burnete Nicolae

Cuprins

1.Generalitati
2.Situatia pe plan intern si extern
3.Biodisel obtinut din soia
4.Tehnici de extracţie a uleiului vegetal (din soia)
5.Utilizarea combustibililor pe bază de uleiuri vegetale în alimentarea motoarelor Diesel
6.Performanţele biodieselului în motoarele diesel
7. Substanţe reziduale şi produse secundare
8.Avantajele utilizării uleiurilor vegetale
9.Dezavantaje utilizării uleiurilor vegetale
10.Noutati
11.Costuri
12.Bibliografie











1.Generalitati
La început de mileniu, lumea strabate o epoca noua si critica: pe de o parte necesitatea
unei puternice dezvoltari tehnologice impusa de cresterea continua (cantitativ, calitativ si ca
diversitate) a cerintelor sociale, iar pe de alta parte secatuirea resurselor si degradarea accentuata
a mediului. În acest context, energia (dobândirea si gospodarirea sa rationala) este un element
indispensabil pentru majoritatea activitatilor umane, cantitatea de bunuri si servicii disponibile
pentru oameni, fiind, în principal, functie de gradul de disponibilitate si de utilizare a acesteia. În
acelasi timp, natura si calitatea energiei sunt tot atât de importante ca si cantitatea ei.
Biodieselul este un înlocuitor nontoxic, biodegradabil pentru dieselul petrolier. Poate fi
obtinut atat din uleiuri vegetale cat si din uleiuri alimentare reciclate sau din grasimi animale.
Dupa cum spune si numele sau, biodieselul este un combustibil diesel doar ca este produs
organic. Biodieselul apartine unei familii de metil esteri de acizi grasi, caracterizati de lanturi
legate de lungime medie ale acidului gras C16-18. Aceste lanturi legate diferentiaza biodieselul
de dieselul petrolier normal (motorina). Din punct de vedere chimic, biodieselul este descris ca
fiind un mono alchil ester. În timpul unui proces chimic de transesterificare uleiurile si grasimile
reactioneaza cu metanolul având ca si catalizator hidroxidul de sodiu sau potasiu (NaOH sau
KOH) rezultând metilesteri de acizi grasi împreuna cu co-produsii: glicerina, reziduuri de
glicerina, carbonat de potasiu solubil si sapunuri.
Biodieselul se poate obtine din uleiul semitelor de soia,rapita, floarea soarelui, palmier,
etc.Pe plan european se obtin în mod obisnuit circa 3,5-5 tone de boabe soia la hectar, din care se
poate extrage o tona de ulei de soia. Acest ulei crud poate fi folosit direct în motoare, pâna la
100% în perioada de vara, ca un adaos de 40% cu motorina toamna, si iarna într-o concentratie
mai mica de 2% max 5% neaditivat.In cazul utilizarii aditivilor corespunzatori procentul creste
pâna la 20%.
Biocarburantii pot fi utilizati în forma pura sau în amestec la autovehiculele existente si
pot folosi actualul sistem de distributie al carburantilor conventionali. Utilizarea lor asigura
furnizarea de carburanti în conditii de siguranta si protectia mediului si promovarea resurselor
regenerabile de energie.

2.Situatia pe plan intern si extern
Pe fondul cresterii consumului de energie primara, dependenta României de importul de
resurse energetice a crescut semnificativ în ultimii ani: de la 22,5 % în 2000 la circa 34 % în
2005. Trebuie mentionat ca în ultimii ani productia interna de energie primara a României s-a
mentinut relativ constanta (circa 28 mil.tep), cresterea productiei de carbune compensând
scaderea productiei de titei si gaze naturale.

Potrivit normelor europene, România, alaturi de toate tarile europene, trebuie sa ia
masuri în vederea înlocuirii combustibililor fosili utilizati în transport cu biocombustibili, care ar
urma sa reprezinte min. 5,75% pâna la 31 decembrie 2010 si 20% pâna în anul 2020.
Directiva UE 2003/30/CE prevede promovarea utilizarii biocombustibililor si a altor
combustibili regenerabili, în special în sectorul transporturilor, ca parte a politicii UE de reducere
a dependentei de importul de energie si de scadere a emisiilor de gaze ce genereaza efectul de
sera. De asemenea, în directiva mentionata sunt prevazute termene pentru ca statele membre sa ia
masuri astfel încât pe pietele lor sa fie promovati biocombustibilii care sa înlocuiasca 2% din
energia continuta în benzina si motorina utilizate, pâna la sfârsitul anului 2005, si circa 20% pana
în anul 2020.
Culturile energetice sunt culturile agricole utilizate pentru obtinerea de biocarburanti si
de energie prin biomasa, si sunt folosite în UE cu precadere pentru productia de biocarburanti si
mai putin pentru productia de energie electrica sau termica. UE produce 75% din cantitatea
mondiala de biodiesel. Germania este lider al pietei în acest sector, cu peste 50% din productia
de biodiesel a UE, adica 1,03 milioane tone la nivelul anului 2004.
Avantajele ecologice sunt extraordinare. Utilizarea pe scara mai larga a biocarburantilor
contribuie la îndeplinirea angajamentelor de la Kyoto privind schimbarile climatice. Aceasta
datorita reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera. România s-a angajat, semnând Protocolul de
la Kyoto, sa reduca aceste emisii cu 8% in perioada 2008-2012, fata de nivelul lor din 1989.
Având în vedere tendinta generala existenta în tarile dezvoltate din lume si mai ales din
Europa, precum si conditiile naturale oferite agriculturii în România, si totodata cerintele socio-
economice din tara noastra, uleiurile vegetale au cele mai promitatoare perspective economice de
dezvoltare în directia producerii biocarburantilor. Printre culturile oleaginoase care se preteaza
cel mai bine conditiilor pedoclimatice din tara noastra se numara rapita, soia si floarea soarelui.
Pentru obtinerea biodieselului prin transesterificarea uleiurilor se pot utiliza ca materii
prime uleiuri vegetale crude de floarea soarelui, soia, rapita, palmier sau uleiuri uzate (arse) de
floarea soarelui si soia. Utilizarea materiilor prime a capatat noi perspective, si alte uleiuri
vegetale folosite în volume mai mari pentru producerea de biodiesel în momentul de fata sunt:
uleiul de floarea soarelui (Franta de Sud si Italia) si uleiul de soia (S.U.A.), în timp ce uleiul de
palmier a fost ales pentru producerea biodieselului care sa alimenteze autobuzele din Kuala
Lumpur (Malaezia).Uleiurile vegetale uzate (arse) pot avea caracteristici fizico-chimice mult
diferite de cele din tabel, deoarece prin încalzire au loc procese de descompunere ce au drept
consecinta cresterea continutului de acizi grasi liberi. Datorita cestui fapt, la procesarea uleiurilor
vegetale arse cantitatea de catalizator bazic trebuie marita fata de cantitatea stabilita pentru
uleiurile crude, în vederea neutralizarii aciditatii suplimentare.
În Europa, principalul biocarburant produs si utilizat este biodieselul, aici existând o
industrie puternica în domeniu. Principalul producator european si mondial de biodiesel este
Germania care da peste 60 % din productia totala, alti producatori importanti fiind Franta, Italia,
Cehia si Polonia



3.Biodisel obtinut din soia
Folosirea biodieselului este influentata, în mod evident, de bilantul energetic al producerii
si utilizarii sale, cu toate consecintele ce decurg în plan economic si social. Este de remarcat
potentialul deosebit de ridicat al culturilor de soia, exprimat printr-un randament energetic de
circa 4,33 în cazul utilizarii semintelor acestor culturi la obtinerea biodieslului. Culturile cuprinse
în tabelul de mai jos acopera toate zonele climatice ale Terei, ceea ce creeaza premise deosebit
de favorabile utilizarii pe scara larga a biodieselului, în sensul oferirii unei alternative viabile
combustibililor minerali.

Valorificarea uleiurilor vegetale, în calitate de carburanti diesel, se poate realiza pe
urmatoarele cai:
 utilizarea uleiurilor vegetale ca atare;
 utilizarea monoesterilor obtinuti prin transesterificarea uleiurilor vegetale,
 în stare pura sau în amestec cu motorina;
 amestecarea uleiurilor vegetale, în diferite proportii, cu carburanti de natura
minerala;
 conversia uleiurilor vegetale în hidrocarburi, prin procese de descompunere
termica, de cracare catalitica, de hidroliza a uleiurilor si decarboxilarea acizilor
grasi rezultati, precum si prin procese de saponificare urmate de descompunerea
termica a sarurilor acizilor corespunzatori.
Indiferent de sistemul adoptat productia de biocarburanti presupune în mod obligatoriu
parcurgerea mai multor etape:
etapa I: productia agricola (fertilizat, pregatirea patului germinativ, semanat, tratamente
fitosanitare, recoltat, transport, depozitat);
etapa II: extragerea uleiului;
etapa III: degumarea uleiului;
etapa IV: filtrarea uleiului;
etapa V: esterizarea;
etapa VI: depozitarea uleiului/esterului















4.Tehnici de extracţie a uleiului vegetal (din soia)
In instalaţiile mici, extracţia uleiului se realizează in cea mai mare parte prin metode de
presare, in timp ce in instalaţiile mari, industriale, presarea este urmată de extracţia cu solvenţi.
Dacă extracţia prin presare poate duce la obţinerea turtelor de furaje cu un conţinut de 5 - 6%
ulei rezidual, extracţia cu solvent duce la o turtă cu un conţinut de numai 1- 2% ulei.
Metodele de preparare ale seminţelor sunt aplicate inainte de extracţia prin presare sau cu
solvent. Astfel, pentru a evita degradarea materiei prime, seminţele sunt depozitate in condiţii de
curăţenie, precum şi de temperatură şi umiditate (< 13%) scăzute. Inainte de extracţie,seminţele
se zdrobesc, iar cojile sunt indepărtate prin suflare de aer. Separarea cojilor duce la un spaţiu mai
mare in extract or pentru ţesutul oleaginos. Materialul sfăramat este incălzit cu abur pentru a
mări extracţia de ulei şi convertit in aşchii prin trecerea materialului printre două valţuri. Aşchiile
mici sunt asociate cu un randament ridicat de extracţie. Cu toate acestea, aşchiile mai mici de
0,254 mm pot colmata sistemul de extracţie. Prin urmare, dimensiunea optimă a acestor aşchii,
care are ca rezultat o extracţie relativ ridicată de ulei, precum şi costurile minime totale, pot fi
determinate in fiecare situaţie.Aşchiile se introduc in extractoarele cu solvent sau cu presiune. In
timpul extracţiei la presiune, aşchiile sunt introduse intr-un şnec rotativ care are la exterior o
ţeava grea orizontală. in timp ce aşchiile intră prin primul capăt al cilindrului, ele sunt supuse
presiunii existente Intre şnecul rotativ şi ţeava fixă. Presiunea existentă forţează să iasă uleiul
prin orificiile ţevii, turta presată fiind transportată orizontal in direcţia axului şi descărcată la
celălalt capăt. Capacitatea (60 de tone pe zi) acestor sisteme este mică in comparaţie cu extracţia
cu solvent (4 000 tone pe zi).In plus, eficienţa procesului de extracţie a uleiului este mai mică.
Uleiul rezidual, rămas in cantitate mai mare in materialul presat, poate rancezi,devenind, astfel,
inacceptabil ca hrană animală.
Un avantaj al metodei de presare la rece este adaptarea acesteia la o mare varietate de
seminţe.Extracţia cu solvenţi este alternativa preferată de extracţie a uleiului in instalaţii mari
industriale.
Figura de mai jos ilustrează un proces de extracţie. Hexanul este, in momentul de faţă, cel
mai folosit solvent de extracţie pentru seminţele oleaginoase, in intreaga lume, deoarece este
ieftin şi se găseşte in cantităţi mari.In mod obişnuit, aşchiile şi hexanul sunt introduse, in
contracurent, in extractor pentru a maximiza eficienţa transferului de masă. Hexanul este
continuu recuperat din ulei printr-o serie de operaţii de evaporare / condensare. Solventul este
indepărtat din aşchiile degresate prin injectare de abur intr-un dispozitiv special, unde are loc şi
incălzirea aşchiilor cu formare de compuşi inactivi, cum ar fi inhibitorii de tripsină, esenţial ca
valoare nutritivă. In continuare, aşchiile sunt răcite şi mărunţite la o dimensiune adecvată
amestecării cu nutreţ. După extragere, uleiul este rafinat pentru obţinerea unui ulei cu
proprietăţile fizicochimice dorite.


Extractia uleiului vegetal (soia) cu hexan





5.Utilizarea combustibililor pe bază de uleiuri vegetale în
alimentarea motoarelor Diesel

Utilizarea uleiurilor vegetale drept carburanţi ca atare sau sub formă de derivaţi,constituie
o nouă cale, care permite acoperirea parţială a necesarului de combustibili auto al ţărilor care nu
dispun de petrol, dar care posedă astfel de materii prime.Valorificarea uleiurilor vegetale in
calitate de combustibil diesel se realizează pe următoarele căi:
- folosirea uleiurilor vegetale ca atare;
- utilizarea monoesterilor obţinuţi prin transesterificarea uleiurilor vegetale, in stare pură
sau in amestec cu motorina;
- conversia uleiurilor vegetale in hidrocarburi, prin procese de descompunere termică.
Dintre variantele aplicate, un interes deosebit il prezintă utilizarea uleiurilor vegetale ca
atare şi a derivaţilor de tip monoesteri pentru următoarele considerente:
- reprezintă o nouă cale de economisire a combustibililor de origine petrolieră şi de
acoperire a necesarului de motorine;
- uleiurile vegetale, derivaţii lor de tipul monoesteri şi amestecurile motorine-monoesteri
sunt compatibile cu motoarele ce echipează vehiculele actuale;
- alimentarea motoarelor diesel cu monoesteri sau amestecuri motorine-monoesteri
permite reducerea poluării atmosferei, prin scăderea concentraţiilor de oxid de carbon şi de fum
din gazele emise.
Biodieselul are avantajul că este biodegradabil. Are o biodegradabilitate de 4 ori mai
mare decat motorina. In 28 de zile biodiselul pur se poate descompune in apa in procent de 80-
85%.
Biodieselul se poate folosi acolo unde se folosesc combustibili diesel, cu excepţia
perioadelor reci, deoarece in aceste perioade biodieselul işi măreşte vascozitatea şi sunt necesare
echipamente speciale. Echipemantele fabricate inainte de 1993 pot avea elemente de etanşare din
cauciuc in pompele şi sistemele de alimentare cu combustibil, care pot ceda daca se foloseşte
biodiesel. Aceste elemente trebuiesc inlocuite cu alte elemente de etanşare fără cauciuc in cazul
folosirii biodieselului. Se pot folosi de asemenea amestecuri de 20 sau 30% biodiesel cu orice
combustibil diesel, chiar şi pe motoare reci fără nici o modificare. trebuie doar supravegheate
elementele de etanşare. Biodieselul se amestecă bine cu combustibilul diesel şi rămane aşa chiar
şi in prezenţa apei. Amestecurile de combustibil diesel şi biodiesel au o onctuozitate superioară,
ceea ce reduce uzura şi fisurile din motor, prelungind durata de viaţă a motorului. Aceste
amestecuri vor curăţa de asemenea şi sistemul de alimentare.
Pana in luna mai 2004, in SUA existau peste 400 mari parcuri de autovehicule care
funcţionau cu biodiesel incluzand aici parcuri auto a forţelor armate ale SUA, parcul naţional din
Yellowstone, NASA, diferite departamente de stat şi diferite şcoli care poseda autobuze.
Pentru a se evalua posibilitatea de utilizare a uleiurilor vegetale şi a derivaţilor lor in
calitate de substituenţi ai motorinei, trebuiesc luate in considerare următoarele caracteristici
principale: intervalul de distilare, vascozitatea, indicele cetanic, comportarea la rece, puterea
calorifică volumică, stabilitatea in cursul stocării.
Intervalul de distilare condiţionează posibilitatea de vaporizare a combustibilului şi
arderea completă a acestuia in motor. In comparaţie cu motorina, intervalul de distilare al
uleiurilor vegetale, in special in cazul uleiurilor vegetale, care conţin procente ridicate de acizi
liberi, este mult mai mare. Ca urmare, la alimentarea motoarelor cu uleiuri vegetale, acestea
determină combustii incomplete in motor cu formare de depuneri.
Vâscozitatea influenţează alimentarea motorului şi pulverizarea combustibilului in
motor. Creşterea vascozităţii defavorizează pulverizarea şi arderea combustibilului in motor.Un
combustibil prea vascos va inrăutăţi formarea amestecului carburant, deoarece picăturile,fiind
mari şi penetrante, vor ajunge in peretele opus injectorului. Uleiurile vegetale au o vascozitate de
circa 10 ori mai mare decat motorina.
Cifra cetanică (CC). exprimă calităţile la autoaprindere al combustibililor auto in
camera de combustie. Pentru motorinele auto, domeniul optim al cifrei cetanice este cuprins intre
40 şi 50. Comparativ cu motorina, uleiurile vegetale au valori ale indicilor cetanici relativ mai
mici (30 - 40) in funcţie de tipul uleiului şi structura chimică a radicalilor organic care intervin in
structura acestora.
Puterea calorifică este o caracteristică importantă pentru un combustibil. Aceasta
permite să se prevadă puterea maximă ce se poate atinge pentru un motor, la un reglaj volumetric
al pompei de injecţie dat. Pentru uleiuri vegetale valoarea medie a puterii calorifice inferioare
este de 9000 kcal/mol, comparativ cu 10500 kcal/mol in cazul motorinei.
Comportarea la temperaturi joase. Datorită punctelor de tulburare, a celor de
solidificare şi a temperaturilor limită de filtrare relativ ridicate, uleiurile vegetale creează o serie
de dificultăţi in cadrul sistemelor de alimentare ale motoarelor diesel. In cazul unor uleiuri
vegetale,punctele de tulburare variază intre +13°C (pentru uleiul de soia) şi +31°C (pentru uleiul
de palimer).
Stabilitate la stocare a uleiurilor vegetale este esenţială pentru utilizarea acestora in
calitate de combustibili auto. Din acest punct de vedre, ele au o stabilitate relativ redusă putandu-
se hirdroliza oxida, polimeriza, formand depuneri cu o compoziţie complexă. O atenuare a
fenomenului de hidrolizare şi de formare a gumelor la stocare s-a realizat prin folosirea de aditivi
care s-au dovedit eficienţi in protejarea uleiurilor vegetale.


6.Performanţele biodieselului în motoarele diesel

Biodieselul şi amestecurile cu biodiesel ar trebui să fie folosite numai in motoarele cu
aprindere prin compresie care satisfac specificaţiile aşa cum sunt definite de Societatea
Americană de Testare şi Materiale. S-a constatat că biodieselul folosit in formă pură reduce uşor
viaţa motorului. Cu toate acestea, costurile utilizatorului pentru această uşoară reducere a vieţii
motorului poate fi compensată de costul pentru implementarea mijloacelor de reducere a
emisiilor motorului. Au fost cercetaţi aditivi care pot reduce uzura motorului in cazul utilizării
biodieselului.
Experienţele au arătat că B20 poate reduce viaţa motorului in aceeaşi măsură in care o
face şi motorina, dar, in schimb, asigură beneficiile unor emisii poluante scăzute, precum şi ale
reducerii cererii de petrol. De fapt, studiindu-se funcţionarea unor motoare cu Bl00 s-a constat că
acestea sunt mai curate in interior şi funcţionează mai bine. Biodieselul are o lubricitatea
superioară, ceea ce contribuie la prelungirea vieţii motorului. Numai in cazuri izolate s-a raportat
degradarea elementelor de etanşare, izolare şi a furtunilor după folosire indelungată a
biodieselului curat. Studii ale compatibilităţii elastomerilor cu biodieselului au indicat că
cauciucul butadien- nitrilic, nylon-ul 6/6 şi polietilena cu densitate ridicată au fost afectate pe
termen lung in contact cu biodieselul; insă, nu s-a constat nici o influenţă a biodieselului cand
acesta a venit in contact cu Teflonul şi vitons, 401-c şi GFLT.
SeQuential Fuels Inc. (Eugene, Oregon) recomandă ca toate componentele din cauciuc,
care vin in contact cu biocombustibilul pur, in interiorul motorului, şi care se degradează, să fie
inlocuite cu părţi mai compatibile. Ei recomandă, de asemenea, deţinerea la bord a unui filtru de
rezervă pentru biocombustibil ( in special pentru primele cateva umpleri ale rezervorului)
deoarece acesta tinde să spele mizeria şi depozitele de carbon din interiorulsistemului de ardere.
Una dintre preocupările importante legate de utilizarea biodieselului este incapacitatea
potenţială a amestecurilor cu biodiesel de a funcţiona bine in zonele reci. Utilizand un amestec
B20, Five Sesons Transportation Inc., nu a raportat nici o problemă pe parcursul celor 2,25 x 106
km făcuţi de flota sa. Există caţiva aditivi comerciali care pot fi folosiţi pentru a reduce
problemele asociate utilizării pe timp rece.
Producătorii de autovehicule au aprobat cu greu utilizarea biodieselului in motoarele lor
garantate. Cea mai mare parte a acestor producători au aprobat, pană in momentul de faţă,
utilizarea amestecului B5. Principala lor preocupare se referă la degradarea biodieselului, prin
oxidare, ceea duce la creşterea cantităţii de apă liberă cu impact advers asupra performanţei şi
longevităţii motorului. Majoritatea experţilor consideră că biodieselul trebuie să fie depozitat pe
perioade mai mici de şase luni, ceea ce face ce face greu de realizat supraproducţia şi depozitarea
produsului, asta in cazul in care nu se realizează o stabilitate imbunătăţită. Unii producători de
autovehicule şi tractoare au aprobat utilizarea dieselului „curat" in motoarele lor şi prin urmare
oferă garanţii pentru biodiesel. Printre aceste companii se numără Caterpillar şi John Deere. Cu
toate acestea, operatorii de echipament sunt incurajaţi să contacteze furnizorul de servicii al
producătorului respectiv pentru a asigura performanţa şi specificaţiile de garanţie referitoare la
utilizarea produselor ce conţin biodiesel in propriile echipamente.

7.Substanţe reziduale şi produse secundare

Ca şi in multe alte procese de fabricaţie, şi din procesul de obţinere a biodieselului rezultă
unele substanţe reziduale, dar şi o serie de produse secundare cu valoare semnificativă de piaţă.
De fapt, astăzi, viabilitatea economică a industriei de biodiesel, este atat de fluctuantă incat
viabilitatea economică generală este dependentă, in mare măsură, de preţul pe piaţă a acestor
produse secundare.
a.Glicerina
Glicerina in forma sa pură este un lichid vascos, limpede, fără culoare şi miros, cu un
gust dulce, complet miscibil cu apa şi alcoolii şi puţin solubil in alţi solvenţi comuni şi insolubil
in hidrocarburi. Punctul de fierbere al glicerina este de 290°C. Este un compus relativ stabil şi
este considerat inflamabil.Incă după al doilea război mondial, aproape toată glicerina comercială
a fost obţinut ca un produs secundar in procesul de fabricare a săpunului sau in cel de hidroliză a
grăsimilor şi uleiurilor. Astăzi, cantităţi importante de glicerina sintetică sunt produse din
propilenă.
Glicerina brută este purificată pentru a obţine diferite calităţi de glicerina, cum ar fi
calitatea de dinamită, de distilat galben şi cea de glicerina chimic pur. Numai sortimentele cele
mai pure sunt folosite in industria chimică şi alimentară.O piaţă de glicerina profitabilă este
foarte importantă pentru menţinerea unei economii rentabile in procesul de fabricare a
biodieselului. Dacă biodieselul este principalul produs al procesului, trebuie găsiţi potenţialii
cumpărători şi pentru glicerina, care este un produs secundar.Glicerina de mare puritate are mulţi
potenţiali cumpărători in intreaga lume, cum ar fi producătorii de produse farmaceutice şi
cosmetice.
Glicerina este mult utilizată ca solvent, indulcitor, in fabricarea dinamitei, a cosmeticilor,
săpunurilor lichide, bomboanelor, cemelurilor şi lubrifianţilor. Este, de asemenea, utilizată
pentru a menţine pliabile ţesăturile, drept component in amestecurile antigel, ca sursă de
substanţe nutritive pentru culturile de fermentaţie in producţia de antibiotice şi in multe domenii
ale medicinii. Poate fi folosit ca lubrifiant acolo unde uleiul nu este eficient. Ea este recomandată
să fie folosită in compresoarele de oxigen, deoarece este mai rezistentă la oxidare decat uleiurile
minerale. Separarea glicerinei de biodiesel este relativ simplă. Centrifugarea după terminarea
reacţiei sau sedimentarea gravitaţională sunt două metode la fel de eficiente pentru separare,in
funcţie de cat de repede urmează să fie făcută separarea şi de puritatea dorită a glicerinei.
b. Făina şi turtele furajere
Făina şi turtele de soia este principala materie reziduală rezultată din boabe după
extragerea uleiului. Datorită numărului mare de potenţiali cumpărători, această făină reprezintă
un produs cu valoare ridicată, care poate fi vandut ca sursă de proteină alimentară,ca ingrăşămant
pentru terenurile de soia sau pentru multe alte utilizări. Găsirea unei pieţe pentru făina de soia
este un obiectiv foarte important.Recent, piaţa pentru făina de soia a crescut deoarece cererea de
surse de proteine atat pentru consumul uman, cat şi pentru cel animal, s-a mărit constant. Cu
această cerinţă crescută pentru făina de soia, cantitatea de ulei produs depăşeşte cererea. Procesul
de fabricare a biodieselului nu numai că asigură o piaţă pentru excesul de ulei de soia, dar are
avantajul unui preţ deja scăzut al uleiului.Etapa de extracţie a uleiului este foarte importantă
pentru stabilirea potenţialilor cumpărători ai făinii de soia. Astfel, dacă se foloseşte extracţia cu
solvent, făina rezultată nu poate fi folosită decat ca hrană pentru animale sau ca ingrăşămant. in
situaţia in care se aplică extracţia la presiune, ea este un produs cu valoare adăugată care poate fi
folosit drept aditiv alimentar.
c. Lecitina
Lecitina substanţă a cărei denumire chimică este fosfatidilcolina, este larg folosită in
alimente, ca emulgator, stabilizator şi antioxidant. Lecitina se separă din uleiul de soia prin
adăugare de apă şi centrifugare. Ea este purificată inainte de a fi folosită ca aditiv alimentar.
d. Solvenţii
Cei mai mulţi producători de ulei de soia din SUA folosesc metoda de extracţie cu
solvent. in acest proces, se foloseşte, de obicei, hexanul pentru solubirizarea uleiului din boabele
de soia. in procesul care utilizează extracţia sub presiune rezultă numai ulei, făină şi urme de apă,
in timp ce in procesul care utilizează solvent, fluidul de extracţie trebuie separate de uleiul brut.
După o etapă de distilare, acesta poate fi recirculat in sistem şi refolosit.
e. Alcoolul
Metanolul este unul din cei doi reactanţi principali care participă in procesul de fabricare
a biodieselului. Deoarece eficienţa procesului nu este de 100%, nu tot alcoolul se va converti in
biodiesel şi glicerina. Excesul de alcool, sub formă de vapori, va fi capturat şi recirculat in
sistem. Menţinerea unui flux de reciclare eficient poate duce la costuri reduse de proces, prin
diminuarea cantităţii de metanol rezidual. Prin reciclare, excesul de alcool nu mai constituie un
reziduu.
f. Acidul sau baza
In reacţia de transesterificare, se foloseşte un acid sau o bază drept catalizator. Prin
definiţie, un catalizator nu se consumă in timpul reacţiei şi, prin urmare, el trebuie
recirculat.Acest lucru este valabil şi pentru procesul de fabricare a biodieselului. Acidul sau baza
poate fi recirculat după etapa de separare. Din motive economice, in cele mai multe procese la
scară ridicată se utilizează o bază. Temperatura şi presiunea scăzută şi o conversie ridicată fac
reacţia de cataliză bazică mult mai fezabilă. Cele mai obişnuite baze folosite sunt hidroxidul de
sodiu şi de potasiu care sunt, de obicei, amestecate, cu metanolul inainte de reacţie.

g. Săpunul
O cantitate foarte mică de apă este implicată in acest proces. Cantităţi extrem de mici de
apă pot fi prezente in boabele de soia inainte de extracţie. Din cauza apei, care poate ajunge in
proces după presarea boabelor, se poate forma săpun in sistem. Săpunul in combinaţie cu
glicerina poate face dificilă separarea. De obicei, uleiul brut se degumează inainte de rafinarea
caustică. in mod obişnuit, producătorii de ulei adaugă acid stocului de săpun pentru a forma un
ulei acid care poate fi vandut prelucrătorilor de acizi graşi. Dacă stocul de săpun nu a fost de
gumat, inainte de prelucrarea caustică, atunci se va forma o emulsie apă ulei acid, care va ridica
probleme, Rafinarea caustică a uleiului degumat, intr-o centrifugă de autoepurare, va reduce la
minim problemele de indepărtare a deşeurilor.
O altă apă asociată procesului este cea folosită in unitatea de incălzire. Pentru incălzirea
din timpul procesului se foloseşte apă, dar condensarea acesteia şi reutilizarea in acelaşi scop, nu
face din această apă un produs rezidual. De asemenea, trebuie să se ţină cont de apele de spălare.


8.Avantajele utilizării uleiurilor vegetale

a) Avantaje din punct de vedere al protecţiei mediului :
• au o toxicitate extrem de redusă;
• sunt biodegradabile;
• in urma arderii rezultă o cantitate mai mică de noxe, cu aproximativ 70% (fum,
funingine),iar cantitatea de CO şi CmHn se situează chiar sub limitele normelor Euro
1 şi 2


Emisiile specifice in cazul utilizarii diferitelor tipuri de combustibili


b) Avantaje economico-energetice:
• putere calorică apropiată motorinei;
• posibilitate de producţie anuală;
• proprietăţi fizico-chimice asemănătoare cu cele ale motorinei.
c) Avantaje socio-umane:
• creează noi locuri de muncă in agricultură;
• asigură siguranţă pentru muncitorii din agricultură.
d) Avantaje economice
• economisirea/inlocuirea combustibililor de origine petrolieră;
• utilizarea plantei 100%: - ulei comestibil;
- combustibil MAC;
- hrană animale (şroturi);
- aşternut sau combustibil (tulpini);

9.Dezavantaje ale utilizării uleiurilor vegetale
o Viscozitate mai mare → pompare mai dificila;
 Valori mai ridicate pentru temperatura de tulburare si punctul de lichefiere →
probleme la pornirea motorului la temperaturi mai scazute → consum mai ridicat;
 Procent mai ridicat al emisiilor de oxizi de azot (NOx);
 Puterea mai mica a motorului → 5% mai mica comparativ cu dieselul clasic;
 Depunerile de la nivelul injectorului;
 Grad de uzura mai ridicat al motorului;
 Costuri de productie mai mari.


10.Noutati
Companiile UOP LLC si Eni S.p.A, au dezvoltat un nou proces tehnologic pentru a
produce combustibil diesel de calitate ridicata. Procesul utilizeaza o varietate de uleiuri vegetale
pentru a produce un combustibil diesel cu cifra cetanica ridicata, cu continut redus de sulf si de
hidrocarburi aromatice. Uleiurile potentiale includ pe cele de soia, palmier, jatropha si rapita.
Procesul se bazeaza pe hidrogenare, pentru a îndeparta moleculele de trigliceride din uleiul
vegetal. Se obtine un produs parafinic pur, numit diesel verde. Ca subproduse se obtin: propan,
apa si dioxid de carbon. În timpul hidrogenarii, oxigenul este îndepartat prin decarboxilare si
hidrodeoxigenare. Dupa hidrogenare, exista un separator care separa produsele reactiei, iar
produsele lichide sunt trimise la o coloana de distilare fractionata. În coloana se obtine propan,
combustibil diesel si produse nafta. Prin controlarea procesului, cantitatea de combustibil diesel
ce se obtine poate fi între 88-89%. Punctul de tulburare este de -10oC. Combustibilul are o cifra
cetanica de 80 si nu contine sulf si hidrocarburi aromatice. Produsul este similar cu combustibilul
diesel obtinut prin procesul Fischer-Tropsch.
Noul combustibil poate fi utilizat pentru aditivarea combustibilului diesel de calitate
slaba pentru ca acesta sa atinga specificatiile EU.
Dupa ce fabricarea combustibilului într-o instalatie pilot a dat rezultate bune, compania
Eni si-a propus sa construiasca prima unitate comerciala la una din rafinariile ei din Europa.[3]
Pentru ca biodiesel-ul să devină cu adevărat soluţia viitorului la epuizarea combustibililor
fosili, este necesar ca el să poată fi extras direct din plante. In prezent, producerea de biodiesel
din plante este un proces complicat și costisitor, nefiind găsită vreo soluţie pentru producţia la
scară largă a acestui combustibil din plante, astfel încât să poată înlocui complet combustibilii
convenționali.
Cercetătorii Universităţii Stanford susţin că procesul chimic de producere a biodiesel-ului
din plante simplificat şi la preţ redus este pe cale de a fi finalizat.
Ultimele experimente efectuate în acest sens indică faptul că bacteria Escherichia coli
(E.coli), foarte des întâlnită în sistemul digestiv al mamiferelor şi adesea responsabilă de
toxiinfecţii alimentare, ar putea fi cheia producerii de biodiesel ieftin din plante.
E.coli poate converti zaharurile din plante în derivaţi de acizi graşi, care deşi se asemăna
din punct de vedere chimic mai mult cu săpunul, pot fi excelenţi precursori pentru combustibili
viabili.
Profesorul Chaitan Khosla, de la Universitatea Stanford a testat „puterea de conversie a
zaharurilor în derivaţi de acizi graşi” a bacteriei, pentru a putea observa dacă aceasta are într-
adevăr capacitatea de a transforma planetele în combustibili. Conform studiului său, se pare că
E.coli are cu adevărat puterea necesară transformării zaharurilor din plante în acizi graşi.
Problema este că, la un moment dat, bacteria, pentru a se proteja, limitează procesul de
transformare. În prezent, cercetătorii încearcă să găsească o modalitate de a „păcăli” bacteria
astfel încât să producă mai mulţi acizi graşi. Dacă vor reuşi, biodiesel-ul astfel obţinut va deveni
un combustibil viabil, comercializat la scară largă.[1]
11.Costuri
Soia va rămâne o marfă scumpă pe pieţele internaţionale până în 2014, anunţata creşterea
a producţiei de biodisel a Statelor Unite fiind unul dintre factorii care vor contribui substanţial la
acest lucru.Soia este principala sursă de grăsimi vegetale utilizate în producţia de biodisel. Boaba
de soia conţine 18% grăsimi vegetale. Din uleiul de soia prin eliminarea glicerinei
(transesterificare) se obţine bio-diesel-ul.
Bio-combustibilul obţinut din uleiul de soia prezintă avantaje atât în comparaţie cu bio-
etanolul obţinut din porumb – este mai ieftin de produs, producţia presupune un procedeu mai
puţin poluant, are o putere energetică mai mare – cât şi faţă de motorina clasică – este mai puţin
poluantă şi parţial regenerabilă.Pentru aceste avantaje, subliniate de studiile din ultimii ani,
politicile americane privind susţinerea consumului de combustibil alternativ pun din ce în ce mai
mult accentul pe producţia de bio-diesel.
SUA este cel mai mare producător de soia din lume (83,18 milioane tone metrice, o
treime din recolta internaţională) şi cel mai mare exportator (34,7 milioane tone metrice, o treime
din volumul tranzacţionat pe piaţa internaţională, valoare 21,5 miliarde USD).SUA au produs în
2012 aproape un miliard de galoane de bio-diesel (3,78 miliarde litri) urmând ca anul acesta să
producă cu peste un sfert mai mult – 1,28 miliarde de galoane (4,84 miliarde litri).
Creşterea cantităţii de soia orientată spre producţia de bio-diesel se va face în detrimentul
atât al cantităţii disponibile la export cât şi al celei destinate producţiei de furaje şi consumului
uman fapt care va exercita o presiune ascendentă asupra preţului acestei mărfi.
Soia a atins, pe piaţa internaţională, preţuri record (peste 17 dolari per buşel) în cele două
săpămâni de la sfârşitul lui august şi începutul lui septembrie 2012, când estimările privind
recolta americană avansau, din pricina secetei care afecta în acel moment zonele de producţie din
SUA, nişte cifre mai mici decât recolta obţinută în cele din urmă. Realizarea în SUA a unei
recolte mai bune decât ultimele estimări şi o bună recoltă în Brazilia (al doilea mare producător)
au dus preţul mai jos până la 14 dolari la începutul acestei luni, departe însă de media anului
2011 – în acel an 14 dolari a fost un record.[2]

12.Bibliografie
o http://www.icia.ro/Documents_Files/tie0l_Tehn%20obtinere%20biocarb.pdf
o http://www.usamv.ro/fisiere/file/teze-doctorat/2125.pdf
o http://www.bursaagricola.ro/Info-Soia-3-23702-1.html
o http://www.biodieselmagazin.ro/revista/analize/132/resurse-regenerabile-
sibiocombustibili
o http://www.dr-biodiesel.ro/biodiesel.html
o http://www.agir.ro/buletine/280.pdf
o http://www.biodiesel-king.ro/prese.htm
o http://asae.frymulti.com/data/pdf/6/bcie2007/LecSeries31.pdf
o http://www.urtp.ro/library/evenimnte1/Prezentari23Nov/Culturi-agricole-
energetice.pdf
o http://stiintasitehnica.com/stiri/bacteria-e-coli-poate-fi-cheia-producerii-de-biodiesel-
ieftin#
o The Crop Site, New York Times, USDA.
o http://www.fabricadebani.ro/print.aspx?iid=17025