You are on page 1of 14

Shanghai este cel mai mare oraș din China și un centru

important comercial în Asia. Orașul are o populație de 13,5 milioane de
locuitori (2.133 locuitori/km²).
Suprafață-6,340.5 km²
Pe 3 decembrie 2002, Shanghai a fost desemnat să
organizeze Expoziția Universală 2010, care va avea loc pentru prima
dată după 151 de ani, într-o țară în curs de dezvoltare.
Floarea orașului-Yulan magnolia
Shanghai, in traducere insemnand “la
mare”, este cel mai mare oras, ca intindere, al Chinei si
unul dintre cele mai populate ale lumii, fiind
supranumit “Regina Orientului” sau “Perla
Orientului”.
Astazi, orasul Shanghai, bogat in obiective
turistice, este un oras spectaculos, cu sute de zgarie-
nori, sute de case stravechi, ce ofera vizitatorilor un
amestec de traditie si hight-tech, considerat cel mai
mare centru financiar din partea continentala a Chinei
si una dintre cele mai apreciate destinatii turistice din
aceasta parte a lumii.

Shanghai nu s-a numit întotdeauna astfel. Până la dinastia
Sui, era numit satul Huating (華亭鎮). Sub dinastia Tang, a devenit
prefectura Huating, înainte de a i se da numele actual sub dinastia
Song.
Dată fiind amplasarea sa strategică, la vărsarea în fluviului
Yangtze în Marea Chinei de Est, și vecinătatea cu orașe cu o bogată
tradiție meșteșugărească, Shanghai a devenit rapid un important oraș
comercial.
Cu toate acestea, orașul s-a dezvoltat din punct de
vedere economic de-abia după Războiul opiumului și
ocupația străină asupra sa.
În timpul primului război al opiumului, forțele
britanice au ocupat temporar orașul. Războiul s-a
terminat în 1842 prin Tratatul de la Nankin, care stabilea
deschiderea pentru comerț a porturilor chinezești,
printre care și Shanghai. Prin Tratatul Bogue, în 1843 și
Tratatul sino-american de la Wangxia, în 1844, anumite
națiuni străine au avut dreptul să se stabilească pe
terioriul Chinei: este începutul concesiunilor străine.
Odată cu Rebeliunea Taiping în 1850,
Shanghai a fost ocupată de o triadă asociată acestei
mișcări, numită "Societatea Săbiilor Mici". Deoarece
războiul continua în provincie, mulți chinezi s-au refugiat
în oraș, deși teoretic acest lucru era interzis. În 1854 au
fost introduse legi noi, care permiteau chinezilor să
cumpere terenuri în oraș, ceea ce a provocat o explozie
imobiliară. În același an a avut loc prima reuniune a
Consiliului Municipal din Shanghai, care trebuia să
administreze concesiunile străine. În 1863, colonia
americană și cea britanică s-au unit pentru a forma
Concesiunea Internațonală, iar francezii au creat
Concesiunea franceză.
Jocurile de noroc, drogurile și prostituția sunt atunci cele mai importante
activități ale orașului, ceea ce i-a adus supranumele de "cel mai mare bordel al
lumii". Cel mai cunoscut șef al Mafiei din acea vreme, Du Yuesheng, își conducea
afacerile colaborând cu poliția concesiunii franceze.
După războiul sino-japonez din 1894-95, Tratatul de la Shimonoseki va
permite japonezilor să se adauge forțelor ocupante. Ei au creat în Shanghai
primele uzine din oraș.
Această perioadă a marcat profund identitatea culturală a orașului,
contribuind în anii 20-30 la înflorirea artelor, cinematografului, teatrului și la
crearea primului grup chinez de jazz. Cântăreața și actrița Zhou Xuan este fără
îndoială cea mai emblematică figură a epocii. Tot în Shanghai a fost creat
Partidul Comunist Chinez în 1921 și au fost organizate primele greve
muncitorești.
Sob Republica Chinei, Shanghai a devenit oraș special în 1927, și
municipiu în mai 1930. Orașul era ăn acel moment centrul financiar al Asiei, unde
dolarii mexicani erau tranzacționați în masă după criza bursieră din 1929. Marina
japoneză a bombardat orașul pe 28 ianuarie 1932. Versiunea oficială era că
bombardamentele au avut loc pentru a reprima protestele studențești iscate după
Incidentul Manciuriei. Japonezii au pierdut controlul asupra orașului după Bătălia
de la Shanghai din 1937.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Shanghai a devenit un
centru pentru refugiații din Europa, fiind singurul oraș deschis necondiționat
pentru evrei. Cu toate acestea, sub presiunea aliaților naziști, japonezii au pus
toți evreii într-un ghetou mizer în 1941.
Când la putere a ajuns Partidul Comunist Chinez, orașul a
fost considerat un simbol al capitalismului și a intrat într-o perioadă de
"hibernare", fiind aproape uitat de toată lumea. În urma reformelor lui
Deng Xiaoping, orașul a fost pus din nou în valoare.
Înainte de 1992, majoritatea fondurilor orașului mergeau la
Beijing, capitala republicii, în timp ce Shanghaiul era un oraș relativ
nedezvoltat și sărac. Pe 5 august 2002, noul primar al orașului, Chen
Liangyu a declarat că dorește "să facă din oraș, în următorii 3 ani, placa
turnantă a pietei financiare interne a Chinei, a circulației de capitalui și a
gestiunii de fonduri, precum și unul din centrele financiare importante pe
plan mondial, pentru cel puțin 10 sau 20 de ani .“
În ziua de astăzi, orașul contribuie cu aproximativ de 20-25% la
bugetul național total, fiind acum cel mai dezvoltat oraș din China și printre
cele mai bogate. PIB-ul pe cap de locuitor este în jur de 18,000 euro, cam
la aproximativ același nivel ca Portugalia și de aproximativ trei ori și
jumătate mai mare ca PIB-ul pe locuitor a Chinei. Ritmul creșterii
economice este fenomenal: peste 15% anual (față de aproximativ 9%
pentru întreaga țară).
Cererea de curent electric crește la o rată atât de mare, încât
orașul are pene de curent în mod frecvent.
O altă problemă de care se plâng oamenii de afaceri este
infrastructura de Internet, care deși se extinde rapid, nu face față cererii
imense datorate de economia digitală.
Shanghai este cel mai mare
șantier urban de construcții din lume. O
machetă gigant a orașului este vizibilă
într-o clădire specială din Piața Poporului.
La ora actuală, orașul se mândrește deja
cu peste 640 de zgârie-nori, in timp ce alți
300 sunt în construcție, majoritatea în
noul cartier Pudong.
În 2007, Shanghai va avea al
doilea zgârie-nori ca înălțime din lume,
dupa Taipei 101, și anume Shanghai
World Financial Center cu 492m.
Principala atracţie a locului se găseşte la etajul doi al
pavilionului nordic din templu, o statuetă a lui Buddha de 1,95
metri înălţime şi trei tone, dintr-o singură bucată de jad de culoare
albă (considerat cel mai preţios), încrustată cu smaralde şi agate.
Statueta a fost adusă din Burma, în 1882, împreună cu o
reprezentare a lui Buddha culcat, de mai mici dimensiuni, realizată
tot din jad alb.Edificiul a fost construit cu scopul de a adaposti statuia.

Grădinile vechi de aproape 500 de ani sunt un punct culminant al vizitării Shanghaiului.
Din vremea dinastiei Ming
 Grădinile Yu Yuan se întind pe o suprafaţă de două hectare.
 Au fost construite de Pan Yunduan, administrator al provinciei Sichuan în timpul
împăratului Jiajing (dinastia Ming), timp de 20 de ani (până în 1559).
 Cele şase sectoare sunt despărţite de aşa-numitele ziduri ale dragonilor. De altfel, pe
fiecare acoperiş tronează dragoni şi creaturi fantastice.
 Au fost distruse parţial în timpul războiului Opiumului, a rebeliunii Taiping şi a invaziei
japoneze din 1942.