Capitol Genuri literare

Noţiune Genul epic Genul liric

Genul dramatic Specii literare Balada a) Gen epic Legenda Basmul Snoava Poem Epopee Fabula

Definiţie Prezenta autorului e parţial înlocuita de cea a personajelor in o exprimare indirecta. Naraţiunea alternează cu descrierea Genul cel mai subiectiv care exprima nemijlocit sentimentele prin metafore si simboluri. Dpdv gramatical caracteristica lui e pers. I. Cuprinde opere destinate reprezentării pe scena. Personajele iau cu totul locul autorului, a cărui intervenţie indirecta se manifesta prin indicaţiile de regie. Poem narativ pe teme eroice, legendare, fantastice, prezentate in folclor. Povestire populara care are in general, drept subiect, evenimente sau fiinţe imaginare sau fapte reale deformate, înfrumuseţate. Specie a epicii populare si culte, de obicei in proza in care personajele imaginare traversează întâmplări fantastice. Naraţiune umoristico-satirica, specie a literaturii populare. Este adesea hazlie si de obicei scurta. Specie lirica sub forma unor proze scurte in care se renunţă la caracteristicile tradiţionale ale poeziei. Relatare poetica a unor aventuri eroice. Lung poem eroic, specie a genului epic. Compoziţie alegorica, cel mai adesea in versuri, care ilustrează o morala. Personajele sunt adesea animale ale căror trăsături sunt asemenea oamenilor pe care-i reprezintă si care sunt ironizate. Specie a genului epic in proza de mici proporţii in care e surprins un singur moment din viata unui personaj Scurta compoziţie literara de ficţiune, la început sinonima cu povestirea. Specie a genului epic cu o acţiune complexa la care participa un număr mare de personaje si care realizează o imagine complexa a societăţii evocate. Opera dramatica in versuri care reprezintă personaje eroice in situaţii conflictuale, excepţionale, in măsura sa trezească spaima sau mila. Specie a genului dramatic care provoacă rasul prin zugrăvirea satirica a moravurilor, a tipurilor umane prin succesiunea unor situaţii neaşteptate. Piesa de teatru asemănătoare tragediei prezentând o acţiune violenta sau dureroasa in care comicul se poate alătura tragicului. Poem liric al cărui ton e adesea tandru, trist si melancolic. In secolul al XV-lea, elegia tinde sa dobândească un caracter filozofic. Poem cântat la vechii greci. La moderni, poem

Exemple "Dumbrava Roşie" de V. Alecsandri, "Iliada" de Homer etc. "Satira. Duhului meu" de Gr. Alexandrescu etc "Antigona" de Sofocle, Ciclul "Chiriţele" de V. Alecsandri etc. "Mioriţa", "Meşterul Manole" etc. "Cea din urma noapte a lui Ştefan cel Mare" de D. Bolintineanu etc. "Tinereţe fără bătrâneţe" de Petre Ispirescu, basmele fraţilor Grimm sa. Anton Pann "Cântarea României" de Alecu Russo, "Ferestrele" de Ch. Baudelaire etc. "Mahabharata", "Ramayama", "Iliada", "Odiseea" etc. "Câinele si căţelul" de Gr. Alexandrescu etc.

Schiţa Nuvela Roman

"Momente si schite" de I.L. Caragiale "Alexandru Lăpuşneanul" de Costache Negruzzi sa. "Cei trei muschetari" de Al. Dumas, "Ciocoii vechi si noi" de Nicolae Filimon şamd. "Antigona" de Sofocle

b) Genul dramatic

Tragedia

Comedia

Drama c) Genul liric Elegia Oda

Ciclul "Chiriţelor" de V.Alecsandri, "O scrisoare pierduta" de I.L. Caragiale etc. "Despot Vodă" de V.Alecsandri, "Năpasta" de I.L. Caragiale etc. Tibul, Ovidiu etc. V. Hugo, Puskin

Pastel

Meditaţie (filozofica) Satira Pamfletul Sonetul

Rondelul Gazel Glosa

Procedee artistice a) Tropi

Metafora

Metonimie

Sinecdoca

liric de înalta inspiraţie, compus din strofe simetrice. Asemenea cântecelor corului oda avea o compoziţie triadica. Termen provenit din limba franceza semnificând pictura cu creioane moi. De la pictura in pastel termenul s-a extins in literatura definind delicateţea unei descrieri lirice. Specie a genului liric in versuri in care e descris un fenomen din natura ale cărui concluzii devin valabile si pentru oameni. Opera in general in versuri in care autorul ironizează ridicolul contemporanilor sau le conturează viciile. Specie a genului liric in care sunt criticate defectele unei persoane, societăţii cu intenţia îndreptării. Poate fi in proza sau in versuri. Piesa lirica alcătuita din patrusprezece versuri cu aceeaşi măsura dispusa in doua catrene cu rima îmbrăţişată. Este o poezie cu forma fixa cea mai frecventata. Poezie cu forma fixa alcătuit din trei catren si un vers izolat. Versurile 1 si 2 sunt identice cu versurile 7 si 8. Poezie cu forma fixa alcătuită din strofe cu 2 versuri; originara din literaturile orientale, ajunge in Europa la începutul secolului XIX Se naşte in Spania secolului al XV-lea. Specie a genului liric cu forma fixa. Prima strofa e alcătuita din 4, 6, sau 8 versuri ce conţin tema de baza. Fiecare vers e comentat intr-o strofa speciala de aceeaşi mărime cu prima. Ultima strofo o reproduce pe prima cu ordinea inversata a versurilor. Comparaţie subânţeleasă in virtutea căreia cuvântul-obiect ia locul cuvântului-imagine. Prin extensie limbajul figurat in general e metaforic. Metonymia (gr)= înlocuirea unui cuvânt cu altul. Înlocuirea efectului cu cauza si invers, a operei cu autorul si invers. E înrudita cu metafora. Synekdoche (gr)= cuprindere la un loc. Procedeu artistic in care partea presupune întregul, singularul presupune pluralul.

V. Alecsandri prin ciclul "Pasteluri"

Gr. Alexandrescu, "Meditaţie", Eminescu Gr. Alexandrescu, "Satira. Duhului meu" Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu. Dante, Petrarca, Leonardo da Vinci, Michelangelo etc. Al. Macedonski prin "Poema rondelurilor" G. Coşbuc, M. Eminescu, Goethe M. Eminescu, "Glossă"

"Credinţa-i val, iubirea-i vânt/ Si viata-i fum" (G. Coşbuc) "La noi sunt lacrimi multe "(O. Goga)

b) Figuri de stil

Alegorie Aliteraţie Antiteza Comparaţie

Epitet

"Si a fost de veste lumea plina Ca steagul turcului se închina" (G. Coşbuc) Descriere sau naraţiune care, pentru a "Ca la nunta mea/ A căzut exprima o idee generala sau abstractă recurge o stea" ("Mioriţa") la o suita de metafore. Repetarea unei consoane sau a unui grup de "Si zalele-i zuruie crunte" consoane la începutul sau in interiorul (G. Coşbuc) cuvintelor, pentru efectul muzical. Apropierea a doi termeni opuşi pentru a pune "Vremea trece, vremea mai bine in valoare caracteristicile lor. vine" (M. Eminescu) Figura de stil constând in punerea in paralel a "Si e linişte pe dealuri/ Cadoi termeni, in temeiul unor asemănări, pentru ntr-o mânăstire arsa" (G. a scoate in evidenta caracteristice unuia dintre Coşbuc) ei. Cuvântul adăugat unui substantiv sau verb "Si clopotele de alarma

pentru a-l califica in intenţii estetice. Hiperbola Mărirea sau micşorarea exagerata a realităţii in scopuri expresive Liota Negarea sau diminuarea unei idei, a unui sentiment pentru a le pune mai puternic in lumina. Oximoron Oxys (gr)= inteligent si moros (gr)=prostănac. Asocierea paradoxala a doi termeni cu efecte expresive surprinzătoare. Personificar Atribuirea de calităţi omeneşti unor lucruri, e fiinţe, abstracţiuni. Forma particulara de metafora. Enumeraţie Enunţarea succesiva a părţilor componente ale unui întreg pentru a obţine un anumit efect. Repetiţie Figura de stil cuprinzătoare constând in repetarea in intenţii expresive a unor sunete, cuvinte, sintagme Forţarea topicii normale, abaterea de la succesiunea obişnuita a termenilor pentru a sublinia un anumit cuvânt.

răsuna răguşit" (M. Eminescu) "Gigantica poart-o cupola pe frunte" (G. Coşbuc) "Si ce fata frumuşică/ Are mama" (G. Coşbuc)

c) Elemente de sintaxa poetica

Inversiune

Interogaţie Procedeu artistic care subliniază participarea (Exclamaţie) afectiva a scriitorului care pare ca este retorica transpus in pielea personajului sau trăieşte intens acţiunea si vrea sa atragă atenţia asupra unui lucru. Structura Expoziţiune Partea introductiva a unei opere literare in operei literare care se prezintă cadrul acţiunii si unele personaje. Intrigă Faptele importante care determin, afectează, cursul acţiunii si fără de care acţiunea nu ar mai fi interesanta. Desfăşurare Faptele determinate de intriga, de cea mai a acţiunii mare întindere in povestire Punctul Momentul de maxima intensitate in culminant desfăşurarea acţiunii. Deznodămân Ultima parte a unei opere literare marchează t sfârşitul acţiunii, si al operei. Dialog Fragmentul ce reproduce discuţia dintre doua sau mai multe personaje Descriere Opera (sau fragmentul) literara in care scriitorul înfăţişează trăsăturile caracteristice ale unui colt din natura sau al unui anumit lucru. Caracterizar Desprinderea trăsăturilor caracteristice, fizice e si morale, ale unui personaj. Epilog Partea finala a lucrării in care autorul rezuma concluziile sale, subliniază anumite idei din opera sa si face cunoscuta pe scurt evoluţia viitoare a personajelor. Episod Acţiune secundara a unei opere narative, având un rol relativ independent sau poate fi doar o parte relativ independenta a unei

"Sara pe deal buciumul suna cu jale" (M. Eminescu) "Boierii sunt slabi de fire/ Braţul, haina, fata, inima, totu-i subţire" (B.P. Hasdeu) "Ce se aude? Ce nu se aude?/ Si când se aude de ce nu s-aude? Când nu saude?/ Si cine aude când se aude? (M. Sorescu) "Degetele pline de împunsături/ Nu au de sânge doua picături" (M. Eminescu) "Unde eşti tu ŢepeşDoamne?" (M. Eminescu)

Prolog Stil

opere. Parte introductiva a unei opere literare dramatice, muzicale care prezintă evenimentele premergătoare acţiunii. Totalitatea mijloacelor artistice pe care le foloseşte autorul pentru a obţine efecte de ordin artistic.