You are on page 1of 24

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

:

Cu gândul
la
Sfântul Anton

Venind, prin bunãvoinþa Ordinului Franciscan, relicva Sfântului
Anton în Arhidieceza noastrã ca ºi în alte dieceze din þarã, îi
mulþumim lui Dumnezeu cã „l-am cunoscut” pe acest sfânt încã
din copilãrie. Îmi amintesc cum mi se aprindea imaginaþia când
auzeam despre minunile sãvârºite de el ºi cã Sfântul Anton te
ajutã la gãsirea lucrurilor pierdute. Pentru câte nu l-am rugat!
Aº putea spune cã el este un sfânt, printre alþii, care m-a însoþit,
mai întâi în copilãrie ºi în tinereþe, ajutându-mã cu exemplul lui
sã-mi întãresc vocaþia la preoþie, apoi, mai târziu, ca preot ºi ca episcop, nu mi-am micºorat niciodatã
admiraþia ºi rugãciunea încredinþatã lui. Ca preot am predicat de multe ori despre viaþa, minunile ºi
puterea de mijlocire a Sfântului Anton ºi le-am recomandat multora sã recurgã la mijlocirea lui deosebit
de puternicã. Vicar fiind la Craiova ºi la Catedrala Sfântul Iosif, am putut sã cunosc atâtea situaþii în care
apãrea vizibilã intervenþia Sfântului Anton. Îmi rãmân pentru totdeauna fixate în memorie serile de marþi
cu devoþiunea cãtre Sfântul Minunilor, când copii, tineri ºi bãtrâni se adunau în bisericã pentru a-l ruga ºi
lãuda recitând litaniile de invocare a marelui Sfânt. Iar de 13 iunie, sãrbãtoarea Sfântului Anton, se sfinþeau
crinii, aºa cum se obiºnuieºte ºi acum în comunitãþile noastre. De asemenea, tot la 13 iunie se sfinþeau ºi
copiii. Erau momente aparte, simþite ºi trãite cu credinþã de comunitãþile care se adunau la bisericã de
sãrbãtoarea Sfântului Anton. ªi azi se continuã aceastã tradiþie. Crini de sfinþit se gãsesc în fiecare an.
Dar copii de sfinþit... Aceºtia sunt tot mai puþini chiar ºi-n parohiile catolice. Am putut de ani de zile sã
observ acest lucru care aduce asupra comunitãþilor noastre ºi asupra þãrii o tristeþe de care acum ºi-n
viitor nu ºtiu cum vom scãpa. Dacã nu vorbim despre acest lucru înseamnã cã ne prefacem cã nu
vedem. Nu vreau sã continui acum acest subiect. Îndemn familiile noastre sã mediteze aceastã temã.
Îndemn preoþii noºtri ca în catehezele ºi predicile obiºnuite, la confesional ºi în convorbirile cu credincioºii
sã nu ocoleascã acest subiect, adevãrat, foarte delicat, dar obligatoriu, imperios de adus în discuþie.
Dacã nu vorbim noi credincioºii, preoþii, învãþãtorii ºi profesorii despre viitorul comunitãþilor noastre ºi
despre viitorul þãrii, cine sã vorbeascã? Dacã tãcem noi, vor vorbi pietrele, dar va fi prea târziu.

ªi-l îndemn ºi-l rog în aceste zile pe sfântul Anton sã încurajeze familiile tinere sã aibã crini-copii în
casa lor; sã fie atrase familiile noastre de miracolul vieþii ºi sã nu deschidã ele nimãnui genunile morþii.

Fii binevenit, Sfinte Antoane, în Arhidieceza noastrã ºi-n þara noastrã. Binecuvânteazã familiile noastre
spre creºtere ºi dãinuire. Mijloceºte de la Dumnezeu mult har pentru familiile Bisericii ºi ale Þãrii.
Binecuvânteazã-i cu mijlocirea ta pe toþi copiii ºi tinerii de azi ºi de mâine ºi fã din ei adevãraþi crini ai
vieþii. O, Mare Fãcãtor de Minuni, mijloceºte de la Domnul pentru noi toþi o viaþã seninã ºi încrezãtoare
acum ºi-ntotdeauna.

nr. 6/2004 1
Sfântul Anton de Padova
Sfântul Anton s-a nãscut în capitala Portugaliei, Lisabona, cereau acest lucru. Sfântul Anton a strãbãtut toatã provincia,
la 15 august 1195, într-o familie nobilã. Tatãl sãu se numea în lung ºi-n lat. Printre minunile pe care le-a fãcut în acest
Martin de Buglion, iar mama, Maria-Tereza Treveira. La botez timp se pomenesc urmãtoarele: a pus la loc piciorul pe care
a primit numele Ferdinando, adicã „cel ce luptã pentru pace”, ºi-l tãiase un tânãr din cãinþã cã-ºi lovise tatãl; a fãcut sã
dar ºi-a schimbat numele când a intrat în Ordinul Franciscan, disparã de pe hârtie pãcatele scrise de o femeie, pentru a-i
spunându-ºi Anton. Îi plãcea rugãciunea ºi petrecea mult timp arãta cã Dumnezeu i le iertase; iar într-o noapte, pe când era
în casa Domnului, închinându-se cu credinþã ºi slujind gãzduit în casa unui om, i s-a arãtat pruncul Isus.
preoþilor la altar. Este cu neputinþã a povesti toate minunile sãvârºite de
Dumnezeu spre a proslãvi pe acest ales al sãu. Minunile lui
Prima minune sunt atât de dese ºi de neîntrerupte, încât, puse împreunã,
Odatã, voind sã alunge o ispitã de neîncredere în alcãtuiesc o minune care nu s-ar putea sfârºi.
Dumnezeu, cu care diavolul îl necãjea, pe când se ruga la În 1231, se retrage în conventul din Camposanpiero, lângã
altarul Maicii Domnului, a fãcut o cruce cu degetul pe scara Padova, pentru a se îngriji de sãnãtate ºi pentru a se odihni.
de marmurã. Ispita a dispãrut, însã crucea a rãmas întipãritã, Aici ºi-a construit o chilie micã unde se retrãgea deseori în
ca ºi cum ar fi fost pe o cearã moale. Cu aceastã minune rugãciune ºi meditaþie. Cãtre sfârºitul primãverii, s-a
începe seria biruinþelor asupra diavolului. îmbolnãvit grav. Fiind transportat la Padova, într-un car cu
La vârsta de 15 ani intrã în mãnãstirea canonicilor regulari boi, a ajuns la Arcella. Aici, la periferia oraºului, „sora moarte”
ai Sfântului Augustin, la Lisabona (pentru 2 ani) ºi mai apoi l-a luat la sine în ziua de 13 iunie, la vârsta de 36 de ani. A
la Coimbra. În scurt timp, a reuºit sã acumuleze o vastã fost înmormântat la Padova, în bisericuþa Sancta Maria Mater
culturã teologicã ºi, dupã nouã ani, a primit hirotonirea Domini, locul de refugiu spiritual în perioada imensei sale
preoþeascã. activitãþi apostolice.
La 30 mai 1232, faima minunilor obþinute prin mijlocirea
Furtuna misterioasã fratelui Anton l-a convins pe Papa Grigore al IX-lea sã
accelereze etapele procesului canonic ºi sã-l proclame sfânt.
În anul 1920 se hotãrãºte sã pãrãseascã ordinul
Iar în 1946, sfânta Bisericã l-a proclamat, pentru strãlucirea
augustinienilor pentru a deveni frate franciscan. Pleacã în
doctrinei sale, Doctor al Bisericii Universale.
Maroc pentru a predica Evanghelia, cu dorinþa de a deveni
Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI
martir, dar la scurt timp se îmbolnãveºte. Se hotãrãºte sã se
întoarcã acasã în Portugalia, dar o furtunã misterioasã
îndreaptã nava în care se afla spre þãrmurile Siciliei (Italia).

„Ciocan al ereticilor”
Era în 1222, la o sfinþire de preoþi din Forli, unde, deoarece
nu avea cine sã predice, i s-a cerut lui sã facã acest lucru.
Atunci s-a vãzut câtã putere de convingere avea în cuvânt.
Minunile cu care însoþea adesea cuvântul mântuirii,
zguduiau adânc sufletele ºi le duceau la îndreptarea
adevãratã. Spre exemplu, când oraºul Rimini era în
stãpânirea ereticilor valdensi ºi locuitorii nu voiau sã se
întoarcã pe calea cea bunã, Sfântul Anton, vãzându-i atât
de îndãrãtnici, a mers pe malul mãrii ºi a chemat peºtii sã-
l asculte ºi aceºtia au venit. Pentru a convinge pe ereticul
Bonvillo cã în Sfânta Euharistie se aflã cu adevãrat Trupul ºi
Sângele lui Isus Cristos, Sfântul Anton a fãcut ca un asin sã
lase la o parte nutreþul ºi sã cadã în genunchi în faþa Sfintei
Împãrtãºanii. Ereticul ºi tovarãºii sãi s-au convertit.
Papa Grigore al IX-lea, auzindu-l predicând l-a numit:
„Arca Testamentului”. Puterea cu care predica pentru a-i
întoarce pe cei pãcãtoºi la calea credinþei ºi a-i lumina pe cei
rãtãciþi i-au întãrit faima de „ciocan al ereticilor”.
Oraºele ºi satele îl ascultau uimite ºi zguduite de minunile
pe care le fãcea, dar oraºul în care avea sã stea mai mult a
fost Padova. Sfântului i-a plãcut acest oraº pentru cã a ascultat
de cuvântul sãu ºi s-a întors la Dumnezeu, numãrul sufletelor
câºtigate fiind nespus de mare. Predica zilnic în Postul Mare
credincioºilor din Padova ºi-i spovedea pe toþi cei care îi

2 nr. 6/2004
Sfântul Minunilor
Sfinte Antoane, vino-mi în ajutor!
De câte ori nu va fi fost rostitã aceastã invocaþie? Aflãtorul lucrurilor pierdute,
pãrintele sãracilor, apãrãtor al virtuþilor, scut al celor prigoniþi, împãciuitorul familiilor
învrãjbite, medicul bolnavilor, sunt doar câteva din numele cu care lumea îl
cheamã în ajutor pe Sfântul Minunilor.

Ce trebuie sã faceþi
Sfântul Anton a murit pe 13 iunie 1231 ºi a fost înmormântat într-o marþi, zi în
care minunile sale s-au þinut lanþ, de atunci împãmântenindu-se în Bisericã tradiþia Relicva Sfântului Anton
de a-l cinsti marþea. Se recomandã cinstirea Sfântului Anton în 13 marþi
consecutive, fãrã întrerupere, prin participarea la Sfânta Liturghie, prin Spovadã, în arhidieceza de Bucureºti
Împãrtãºanie, pomanã, post ºi rugãciune. Toate acestea trebuie fãcute cu inimã 30 mai, RÂMNICU VÂLCEA
VÂLCEA.. Primitã pe
curatã. Sfântul Anton nu mijloceºte împlinirea cererilor egoiste, de rãzbunare, de platoul din faþa bisericii Sfântul Anton,
îmbogãþire necinstitã ºi nu-i va asculta niciodatã pe cei care vor sã-ºi zideascã veneratã în comunitãþile romano-catolicã ºi
fericirea pe necazul altora. greco-catolicã în Sfinte Liturghii, purtatã în
procesiune la biserica ortodoxã, unde a fost
„Cereþi ºi vi se va da, celebratã o vecernie. Seara au fost
bateþi ºi vi se va deschide” binecuvântaþi copiii, apoi relicva a fost
veneratã toatã noaptea.
Aºa a fãcut ºi Mihai, un domn ajuns acum la pensie,
care-ºi aminteºte de vremea când era copil, în timpul rãzboiului ºi al foametei. 31 mai-1 iunie
iunie,, CRAIOVA. Douã zile de
CRAIOVA
Era pe câmp, cu oile, ºi foamea îi rodea stomacul nehrãnit cu nici o merindã în har în Biserica ce este cunoscutã mai mult
ziua aceea. „Sfinte Antoane, dã-mi sã mãnânc!”, i-a cerut copilul plângând ºi, cu numele Sfântului Anton decît cu cel de
dupã nici o jumãtate de ceas, o femeie care lucra pe un ogor învecinat a venit Toþi Sfinþii al cãror hram îl poartã. Pe data de
fãrã sã o fi chemat cineva ºi i-a dat copilului de mâncare, spunând: „Zi 2 iunie, în drumul spre Bucureºti, a trecut
bogdaproste ºi o rugãciune la Sfântul Anton pentru cã s-a milostivit de-am avut prin Slatina ºi Piteºti.
ºi astãzi ce îmbuca”. iunie,, BUCUREªTI
2-5 iunie BUCUREªTI. Relicva a fost
aºteptatã cu trei zile de pregãtire spiritualã
Cãmãºuþa sfinþitã sub îndrumarea pãrintelui cãlugãr
Ana ne povesteºte: „Sunt mama unei fete care, de la naºtere ºi pânã pe la franciscan Mihai Dãmoc, profesor la
doi ani, n-a pãrãsit spitalul din cauza unei boli de ficat. Copilul nu lua în greutate, Institutul Teologic Franciscan din Roman.
iar medicii nu ne dãdeau prea multe speranþe. Cu credinþã în ajutorul Sfîntului Miercuri, 2 iunie, la ora 16, va fi
Anton, soþul meu s-a dus la bisericã într-o zi de marþi, purtând cu el una din întâmpinatã în faþa Catedralei Sfântul Iosif
cãmãºuþele copilului. I-a cerut preotului sã o sfinþeascã ºi a invocat cu credinþã de ierarhi, preoþi ºi credincioºi. Porþile
ajutorul Sfântului Anton, spunând: ‘Medic al bolnavilor, ajutã-i copilului nostru sã Catedralei vor rãmâne deschise zi ºi noapte,
se vindece!’ ºi rugãciunea i-a fost ascultatã. Azi, fetiþa bolnavã de odinioarã a pe tot timpul prezenþei relicvei pânã
ajuns mamã, ºi-ºi creºte la rândul ei copiii, cu credinþa în ajutorul Domnului, prin sâmbãtã 5 iunie, ora 9,30.
mijlocirea Sfântului Anton”. 5 -7 iunie
iunie,, CONST ANÞA
CONSTANÞA
ANÞA. Sâmbãtã, 5
iunie, la ora 16.30, relicva va fi primitã la
Geanta furatã intrarea în oraº. La ora 18,00 - Liturghie în
Gabrielei, o elevã de liceu, i-a fost furatã geanta în care avea actele ºi lucruri bazilica Sfântul Anton. Duminicã, 6 iunie: trei
de trebuinþã pentru ºcoalã. Tânãra obiºnuia sã-l cinsteascã pe Sfântul Anton liturghii – la orele 8.00, 10.30 ºi 18.00. Apoi
participând marþea la Sfânta Liturghie ºi, cum era de aºteptat, ajutorul din partea o procesiune cu relicva, pe malul mãrii. Luni,
celui numit Aflãtor al lucrurilor pierdute ori furate nu a întârziat sã aparã. La câteva 7 iunie, dupã Liturghia de la ora 7.00, relicva
zile de la furtul genþii, primeºte un telefon de la o vânzãtoare dintr-un centru de Sfântului Anton va pãrãsi Constanþa.
pâine care-i spune cã cineva a lãsat în magazin o geantã. Printre lucruri,
7-8 iunie
iunie,, BRÃILA
BRÃILA. La ora 11.00, relicva
vânzãtoarea i-a gãsit buletinul, în coperta cãruia tânãra pãstra o iconiþã cu Sfântul
va fi primitã pe platoul din faþa primãriei,
Anton. Pe spatele imaginii, îºi scrisese cu câteva zile înainte, fãrã sã ºtie de ce,
apoi va fi condusã în procesiune la biserica
numãrul de telefon. Era o zi de marþi când ºi-a recuperat geanta furatã.
Adormirea Maicii Domnului, urmând traseul
Întâmplãrile povestite sunt doar câteva din nenumãratele mãrturii ale celor Calea Cãlãraºi - Hotel Traian – Calea Griviþei.
care au aflat ajutor de la Sfântul Minunilor. Ne rugãm Sfântului Anton ca la aceste La ora 18.00 va fi celebratã Sfânta Liturghie.
minuni de fiecare zi sã adauge împlinirea dorinþelor dumneavoastrã de sãnãtate, Marþi, 8 iunie, la ora 8.00 vor fi sfinþiþi crinii,
pace ºi bine. apoi relicva îºi va continua pelerinajul în
ANCA MÃRTINAª dieceza de Iaºi.

nr. 6/2004 3
“Nu existã închisoare
pentru cei care-L iubesc pe Dumnezeu”
(Monseniorul Vladimir Ghika)
În urmã cu 50 de Pauline împreunã cu omul de litere Andrei Brezianu, montaj
ani, pe data de 17 mai ilustrat cu fotografii din colecþiile familiilor Seceleanu ºi
1954, murea ca martir Cosmovici.
în inchisoarea de la Personalitatea Monseniorului Ghika ºi momente esenþiale
Jilava, Monseniorul din viaþa sa, forþa acestei prezenþe spirituale de“apostol
Vladimir Ghika. luminos al iubirii” ne aduc în gând, acum, la 50 de ani de la
Astãzi, cauza sa de moartea sa, un precept evanghelic ce a învins timpul: timpul
beatificare se aflã la puterii discreþionare a celor care, – spunea pãrintele Albert –
Roma. Comunitãþile dacã ar fi intuit cã cel pe care îl torturau se ruga pentru ei ºi îi
de credincioºi pe care privea cu iubire, ar fi avut parte de cea mai intensã convertire.
le-a slujit, în România
ºi în Franþa, continuã, Oana Seceleanu : “aº
peste generaþii, sã-i dori sã se vorbeascã mult
celebreze memoria despre ‘liturghia aproapelui’.
de sfinþenie. Într-adevãr, moºtenirea
Luni, 17 mai, o spiritualã a Monseniorului
liturghie solemnã, Ghika ne îndreaptã spre
precedatã de un acea culturã a convieþuirii
concert cameral ºi care se clãdeºte pe
urmatã de o evocare reflexivitatea gestului, a
a vieþii ºi operei Monseniorului au reunit la biserica Sacré rãspunsului creºtin. Iubirea
Coeur din Bucureºti o numeroasã asistenþã. duºmanului implicã un
Capela privatã a lazariºtilor ºi a Fiicelor Caritãþii Sfântului sentiment de compasiune –
Vincenþiu de Paul (locul în care a slujit Monseniorul Vladimir în cel mai plin sens al
Ghika, pânã la arestarea sa), a fost închisã de puterea cuvântului, deci lipsit de
comunistã ºi redeschisã dupã 1990, ca bisericã parohialã, orice notã ipocritã sau
pentru douã comunitãþi principale: românã ºi francezã. “teoreticã”, “legalistã” ºi cu
Comemorarea din 17 mai a fost prezidatã de Nunþiul atât mai puþin de rese-
Apostolic, Jean-Claude Périsset, alãturi mnare. Cum spunea în
de episcopul auxiliar de Bucureºti, catehezele sale unul dintre discipolii Monseniorului Ghika,
Cornel Damian ºi de numeroºi preoþi. pãrintele Horia Cosmovici, “cel care te loveºte îþi cere, de fapt,
ajutorul”.
“...este viu...ºi ne ajutã sã creºtem Aceastã compasiune este una din “ferestrele” care se
în credinþã”. deschid spre aprofundarea învãþãturilor Monseniorului Ghika,
Un oaspete deosebit , pãrintele ce alcãtuiesc un sistem propriu. Rãmân în faþa noastrã,
Daniel-Ange (aflat într-o vizitã în chemându-ne sã le înþelegem, sã le aprofundãm ºi sã le
România în periplu “carismatic”, ca celebrãm.
întemeietor al miºcãrii “Jeunesse MARINA FARA
lumière”), discipoli ai Monseniorului
Ghika, membri ai familiei sale, oficialitãþi
diplomatice, printre care ambasadorul Franþei la
Bucureºti împreunã cu soþia sa, persoane
consacrate, au venit în mijlocul comunitãþii
bucureºtene, participând la bucuria rãspunsului
minunat pe care Providenþa divinã l-a dat
credinþei care a þinut vie flacãra mãrturiei
evangheliei în vremea persecuþiilor.
Pãrintele franciscan Petru Albert a citat o suitã
de aforisme ale Monseniorului Ghika, ce
strãlucesc cu o forþã de neînchipuit în zilele
noastre. ªi tot aforisme din “Gânduri pentru zilele
ce vin” au punctat montajul electronic realizat de
sora Francesca Pratillo din comunitatea Surorilor

4 nr. 6/2004
Un eveniment cu semnificaþie
europeanã ºi ecumenicã:
Dezvelirea statuii închinate
Mons. Vladimir Ghika
31 mai 2004, la intersecþia strãzilor Pangrati ºi Cpt. Demetriade, a
fost inaugurat monumentul dedicat Monseniorului Ghika. Statuia în
bronz, reproducând lucrarea Cãrturarul a sculptorului Gheorghe Anghel,
Statura spiritualã a Monseniorului Ghika,
strãjuieºte piaþeta ce poartã acum numele Monseniorului Vladimir Ghika.
Acesta este locul prin care a pãºit de nenumãrate ori îndreptându-se
într-un montaj cu imagini din viaþa sa, este
spre capela Sacré Coeur.
evocatã într-o realizare de excepþie: un CD în
tehnica Power Point, ai cãrui autori sunt
scriitorul Andrei Brezianu ºi sora paulinã
Francesca Pratillo.
Sperãm cã acest montaj, care a fost
prezentat cu ocazia comemorãrii din seara de
17 mai, la Biserica Sacré Coeur, va putea fi
urmãrit de un public cât mai larg din parohiile
noastre ºi de pretutindeni.

Inter viu cu domnul acad. Rãzvan Theodorescu,
Interviu
Ministrul Culturii ºi Cultelor
- În 1902, la Roma, Vladimir Ghika trece la catolicism. Întrebat fiind de ce
a fãcut acest gest, Vladimir Ghika a rãspuns: “Pentru a deveni mai ortodox”.
Credeþi cã V.Ghika a contribuit la îmbinarea celor douã culturi ºi religii, cea a
Orientului ºi cea a Occidentului ?
- Rãspunsul viitorului Monsenior Vladimir Ghika a fost, în 1902, unul
exemplar. Descendentul voievozilor ortodocºi mult influenþaþi de Occident a
fãcut un gest rar, cu conºtiinþa îmbinãrii a douã culturi fundamentale.
- Sunteþi încrezãtor în ceea ce priveºte reunificarea într-o singurã Bisericã,
Biserica lui Dumnezeu ?
- Am sã vã ºochez poate. Creºtinul din mine ar dori o reunificare. Istoricul
culturii vã rãspunde cã ea este imposibilã ºi vã trimite la o carte a sa ce va fi
lansatã curând: „Douã Europe – un divorþ intelectual ?” […]
- Ce semnificaþie atribuiþi dezvelirii acestei statui închinatã lui Vladimir
Ghika, despre care un editor francez spunea: “Fericiþi, voi românii, cã îl aveþi
pe Monseniorul Ghika” ?
- Exact semnificaþia europeanã ºi ecumenicã pe care o meritã.
MAGDA MARINCOVICI

nr. 6/2004 5
Întâlnirea Diecezanã a TTineretului
ineretului Catolic
SUFLET TÂNÃR

Este timpul sã ne îndreptãm atenþia spre Întâlnirea - cunoaºterea unei realitãþi locale din Arhidieceza de
Tineretului din Arhidieceza noastrã. Pentru mulþi tineri aceastã Bucureºti: Comunitatea catolicã din Popeºti Leordeni
întâlnire a fost ºi este un eveniment aºteptat cu o dorinþã (întâlnirea cu tinerii din Popeºti Leordeni, contactul cu familiile
înflãcãratã! Iatã, a sosit momentul sã vã comunicãm datele de aici, observarea activitãþilor preoþilor ºi a persoanelor
necesare pentru ca tinerii din toate parohiile Arhidiecezei consacrate din aceastã comunitate etc.).
noastre sã participe pregãtiþi sufleteºte ºi cu entuziasmul La program (la Sf. Liturghii, la cateheze etc.) vor participa
caracteristic vârstei, la a III-a Întâlnire a Tineretului din Arhiepiscopul Ioan ROBU ºi Episcopul auxiliar Cornel DAMIAN.
Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti. În timpul desfãºurãrii programului, preoþii sunt rugaþi sã
Prima Întâlnire Diecezanã a Tineretului s-a desfãºurat la însoþeascã pe cât posibil grupurile de tineri. În ceea ce priveºte
Craiova (1998). Al doilea eveniment de neuitat a fost în cazarea preoþilor de la distanþe mai mari, aceºtia sunt rugaþi
Bucureºti-Voluntari (Anul Jubiliar 2000). sã ia legãtura cu preoþii din parohiile
Întâlnirea din anul acesta va fi în POPEªTI apropiate Popeºtiului.
LEORDENI (lângã Bucureºti). Primirea participanþilor se va
Tema Întâlnirii este inspiratã din desfãºura joi, 15 iulie 2004, ora 14.00-
mesajul Sfântului Pãrinte pentru Ziua 17.00 iar plecarea, duminicã 18 iulie
Mondialã a Tineretului 2004: „Vrem sã-l 2004, ora 13.00.
vedem pe Isus” (In 12,21). La întâlnire, tinerii participanþi vor
Perioada Întâlnirii este cuprinsã între trebui sã aibã cu ei urmãtoarele lucruri:
15 ºi 18 iulie 2004, iar locul mai exact de sac de dormit (sau pãturã), izopren
desfãºurare a programului este Oratoriul (saltea de burete), tacâmuri, ceva de pus
„Sfântul Leonardo Murialdo” din Popeºti pe cap, trusã de igienã personalã, haine
Leordeni (strada Drumul Fermei, tel: corespunzãtoare pentru o astfel de
021.492.06.90). întâlnire.
Vârsta tinerilor participanþi trebuie sã La sosire tinerii vor primi: broºura
fie cuprinsã între 16-30 ani. întâlnirii, ecusonul, un tricou, un poster
Pe parcursul Întâlnirii, cazarea ºi alte lucruri specifice Întâlnirii.
participanþilor va fi în familiile, mãnãstirile Cine doreºte mai multe informaþii
ºi ºcolile din Popeºti- Leordeni, iar în ceea despre acest eveniment sau vrea sã-ºi
ce priveºte masa, ea va cuprinde micul dejun la locul cazãrii, confirme prezenþa cu aceastã ocazie poate apela la
prânzul ºi cina la locul desfãºurãrii programului. urmãtoarele persoane de contact:
Programul întâlnirii are urmãtoarele obiective: Iulian SUSANU (tel. 0721.389.927), Cristina PETRENCIC (tel.
- cunoaºterea tinerilor din parohiile Arhidiecezei noastre: 0726.368.100), Cecilia BLAJU (tel. 0745.428.050) sau prin
discuþii în grupuri mici, scente (o parohie are la dispoziþie ºase e-mail: tic@tic.ro, cdpt@tic.ro
minute pentru o prezentare), cântece (fiecare parohie se poate Pentru ca Întâlnirea Diecezanã a Tineretului din anul 2004
prezenta cu un imn – creaþie pe baza temei), ateliere pe diferite sã-ºi atingã obiectivele propuse, preoþii, persoanele
subiecte, voie bunã etc.; consacrate, tinerii responsabili ºi animatorii sunt rugaþi sã se
- cunoaºterea profundã a lui Cristos: rugãciune, cateheze implice cu mult curaj ºi iniþiative în pregãtirea ºi însufleþirea
(cu aceastã ocazie tinerii care au participat la cursurile de acestui eveniment important din viaþa Bisericii noastre locale.
formare pentru animatori vor intra „în funcþie”), Sfinte Liturghii,
spovadã (preoþii sunt invitaþi sã stea la dispoziþia tinerilor), Pr
Pr.. Daniel Bulai
colocvii spirituale etc.; Responsabil Diecezan cu Pastoraþia TTineretului
ineretului

Din nou la fotbal...
„Trimite, Doamne,
„Trimite, Pentru al doilea an consecutiv, Centrul Diecezan cu Pastoraþia
Duhul Tãu Tineretului din Bucureºti, de data aceasta în colaborare cu AGRU
ca sã reînnoiascã Bucureºti, a organizat în perioada 7-9 mai 2004, la Sinaia, a II-a
ediþie a Campionatului Inter-Diecezan de Fotbal.
faþa pãmântului” Într-o atmosferã de sportivitate, adolescenþii ºi tinerii
participanþi din Eparhia Oradea Mare, Arhidieceza de Alba-
Aºa cum anunþam în paginile din numãrul trecut al revistei, Iulia, Arhieparhia de Alba-Iulia ºi Fãgãraº ºi Arhidieceza de
sâmbãtã, 29 mai 2004, la Biserica Sfânta Maria a Harurilor a Bucureºti au dus o luptã strânsã pentru câºtigarea trofeului
avut loc veghea de Rusalii. Programul a început cu Sfânta pus în joc, trofeu care acum este în vitrina echipei din Bucureºti.
Liturghie, apoi ne-am rugat ºi am cântat împreunã, tocmai Sperãm cã aceastâ competiþie va deveni o tradiþie, care sã
pentru a întâmpina cum se cuvine Coborârea Duhului Sfânt. se poatã desfãºura într-o ambianþã plãcutã ºi armonioasã în
Aºadar, sã ne lãsãm în voia Duhului Sfânt pentru cã el ne jurul Bisericii lui Cristos.
va învãþa totul! Claudiu Roznovszky
Roxana Rotaru Sorin Manta

6 nr. 6/2004
Prin pâine ºi vin ne este împãrtãºitã Iubirea

ANUL P
Tema pentru luna iunie, din cadrul Anului Pastoral, este lumea, încât l-a dat pe Fiul sãu Unul Nãscut” (In 3,16). Isus

PASTORAL
ASTORAL LUNÃ DE LUNÃ
dedicatã celor necesare pentru celebrarea Sfintei Liturghii. La devine astfel «semnul», «manifestarea», «prezenþa în mijlocul
numãrul 289 din Liturghierul Roman, citim urmãtoarele: nostru» a iubirii lui Dumnezeu: “Iubindu-i pe ai sãi, i-a iubit
“Printre cele necesare celebrãrii Liturghiei, o cinste deosebitã pânã la sfârºit” (In 13,1); “Ne-a iubit ºi s-a dat pe sine pentru
se va acorda vaselor sacre ºi, printre acestea, potirului ºi noi” (Ef 5,2-3).
patenei, în care se oferã, se consacrã ºi din care se primesc Celebrând Euharistia, celebrãm acest mister de iubire a
vinul ºi pâinea”. lui Dumnezeu, fãcut prezent în viaþa noastrã prin Cristos.
În liturgia creºtinã, potirul este simbol al suferinþelor ºi Pâinea ºi vinul transformate în Trupul ºi Sângele lui Cristos
pãtimirii Domnului nostru Isus Cristos ºi simbol al unitãþii sunt «semnul, manifestarea, prezenþa cea nouã în mijlocul
creºtine, întrucât cu toþii ne împãrtãºim din acelaºi potir al nostru» a iubirii lui Dumnezeu care ni se comunicã. «Pâinea
binecuvântãrii (cf 1 Cor 10,16). Patena
Patena, pe care se aºeazã vieþii» ºi «bãutura spiritualã» primite prin Împãrtãºanie sunt
pâinea (ostia) pentru consacrare, ne sugereazã ºi ea acelaºi însãºi esenþa vieþii divine, care este iubirea ºi care ne este
simbolism al unitãþii, pentru cã “ne împãrtãºim cu toþii din dãruitã spre a ne transforma.
aceeaºi unicã pâine” (1 Cor 10,17).
Iubirea este autenticã
Pâinea ºi vinul
Elementele esenþiale ale celebrãrii euharistice sunt pâinea
atunci când e solidarã
ºi vinul. Urmând exemplul lui Cristos, care s-a solidarizat cu
În spiritualitatea biblicã, pâinea este darul lui Dumnezeu mulþimea înfometatã, noi, toþi, care participãm la Cina
de care depinde viaþa omului. Pe timpul Domnului, împãrtãºindu-ne din iubirea Lui,
cãlãtoriei prin pustiu, evreii au fost salvaþi avem obligaþie faþã de cei sãraci ºi
de la înfometare de mana coborâtã din cer. înfometaþi din aceastã lume. Celebrarea
Isus însuºi se îngrijeºte de hrana mulþimii, Euharistiei înseamnã împãrtãºirea pâinii:
care l-a urmat într-un loc pustiu ºi izolat, pâinea Sa ºi pâinea noastrã. De aceea,
pentru a-L asculta, fãcând pentru ei dacã vrem ca împãrtãºaniile noastre sã fie
minunea Înmulþirii pâinilor pentru a le potoli autentice ºi demne, nu putem sã ne
foamea (cf Mt 14,13-21). Chiar ºi pâinea pe sustragem de la perspectiva împãrtãºirii
care o cumpãrãm de la magazin pentru pâinii cu aproapele nostru.
hrana noastrã zilnicã este tot un dar al lui În felul acesta, facem efectivã
Dumnezeu, pentru cã El face sã rodeascã participarea tuturor la bunurile pãmântului,
pãmîntul. În acest sens, trebuie neapãrat a cãror destinaþie este comunã ºi nu
sã recuperãm dimensiunea legãturii, aº îngãduie monopol din partea nimãnui.
zice chiar a dependenþei noastre de Criza economicã, la originea ei, este o crizã
Dumnezeu, prin «pâinea noastrã cea de de iubire ºi de solidaritate; astfel pâinea
toate zilele». Aceastã pâine, “rod al înceteazã sã mai fie mijloc de comuniune
pãmântului ºi al muncii oamenilor”, i-o între oameni. Pâinea este semnul mãreþ al
oferim lui Dumnezeu la Sfânta Liturghie comuniunii dintre oameni atunci când este
pentru a deveni pentru noi «pâine a vieþii» hranã împãrþitã atât în momentele de
(Ofertoriu). bucurie cât ºi în cele de durere. Pâinea
Vinul
Vinul, cel de-al doilea element, a avut ºi are un rol esenþial împãrtãºitã în solidaritate, îndeosebi cu cei mai sãraci, este
în viaþa de cult. Consumul vinului la masã dã nota de ºi un gest de credinþã, expresie a adevãratei religii, aºa cum
sãrbãtoare ºi de moment deosebit de comuniune în viaþa ne învaþã Sfântul Iacob (cf Iac 2,14-26).
familiei sau a comunitãþii. Pentru a salva aceastã notã de Nu ne stã în putere sã înmulþim pâinile ca Isus, dar putem
sãrbãtoare ºi de comuniune, Isus transformã apa în vin la sã o împãrþim cu ceilalþi pe aceea pe care o avem noi; putem
Nunta din Cana (cf In 2,1-12). La Sfânta Liturghie oferim vinul sã înmulþim pâinile dragostei ºi ale omeniei. Foamea ºi sãrãcia
ca “rod al viþei de vie ºi al muncii oamenilor” pentru a fi sunt multiforme. Solidaritatea cu cei care au trebuinþã de pâinea
transformat, pentru noi, în «bãuturã spiritualã» (Ofertoriu). zilnicã înseamnã sã ne strãduim sã o obþinem pentru toþi, ceea
ce ne indicã expresia «foamea de pâine», adicã: muncã, hranã,
Prin pâine ºi vin casã, familie, culturã, libertate, demnitate personalã ºi drepturile
omului. ªi toate acestea, fãrã sã fie uitaþi sãracii societãþii
ne este împãrtãºitã Iubirea moderne: bãtrânii pãrãsiþi, bolnavii incurabili, copiii fãrã famile,
Întreaga Scripturã, atât Vechiul cât ºi Noul Testament, femeile abandonate, delincvenþii, drogaþii, alcoolicii. Astãzi ºi
insistã asupra marelui adevãr cã Dumnezeu este iubire (Ier acestea sunt fapte creºtine de milostenie faþã de sãracul cu
31,3; 1 In 4,8) ºi din iubire vine în întâmpinarea omului, cu care se identificã Isus. Acestora trebuie sã le împãrtãºim Iubirea
infinitã milostivire (cf Dt 7,7s.; Ier 31,3), iar aceastã iubire pe care ºi noi am primit-o în dar în Euharistie, iar prin aceastã
milostivã culmineazã cu moartea rãscumpãrãtoare a Fiului împãrtãºire, faþa lumii va arãta altfel.
lui Dumnezeu: “Pentru cã atât de mult a iubit Dumnezeu Pr
Pr.. VENIAMI
VENIAMINN AENêOAEI

nr. 6/2004 7
Sacrosanctum Concilium1
Ideea ca primul argument de discuþie sã fie Schema moartea ºi învierea sa (ceea ce noi numim «misterul pascal»)
despre liturgie a apãrut la a doua Adunare Generalã a sunt prezente ºi dãtãtoare de viaþã ºi azi în Bisericã, în
Conciliului, pe 16 octombrie 19612 . Motivaþia acestei decizii principal prin celebrarea lor de cãtre comunitatea celor
a fost faptul cã Schema era bine gânditã ºi scrisã, botezaþi – Trupul lui Cristos6 ;
corespunzând dorinþelor exprimate în perioada de - liturgia este izvorul principal de educaþie a poporului
pregãtire a Conciliului. ªi nu era ceva întâmplãtor: de o lui Dumnezeu: acele preocupãri conciliare constante pentru
jumãtate de veac era prezentã în Biserica Catolicã o miºcare adaptarea la cultura localã, folosirea limbii poporului în
de reînnoire liturgicã, la al cãrei început a contribuit decisiv celebrarea misterelor sacre, ascultarea Cuvântului în
discursul preotului Lambert Beaudoin, la Malines, în 1909. propria limbã, necesitatea explicãrii acestuia... Nu erau
Comisia ce a pregãtit Schema documentului era simple «teme de discuþie», ci necesitãþi pastorale urgente
alcãtuitã din specialiºti cunoscuþi, provenind din 19 þãri ºi ale Bisericii ce devenise mai conºtientã de universalitatea
patru continente. Rodul muncii lor nu reflecta doar opinii ºi ei7 .
experienþe personale, ci chiar experienþa de rugãciune a Pentru prima datã la un Concliu Ecumenic, un document
Bisericii din ultimele cinci se ocupa de liturgia Bisericii,
decenii. Cu toate acestea, cele atât sub aspectul doctrinal, cât
scrise în Schemã aveau sã ºi sub cel pastoral. Dacã pe de
întâmpine anumite rezistenþe. o parte, liturgia este culmea
Din istoria desfãºurãrii acþiunii Bisericii, pe de altã
Conciliului, se ºtie cã Schema parte de aici, din izvorul
a trecut mai întâi pe la Comisia liturgic, Biserica îºi trage
Centralã. Aici au fost introduse întreaga sa forþã.
modificãri importante în Plecând de la acest prim
document, mai ales la document al sãu, Conciliul
aspectele ce se refereau la avea sã gãseascã o putere
împãrtãºania sub ambele deosebitã de a orienta
specii ºi la puterea episcopului celelalte documente spre o
locului de a decide referitor la reînnoitã teologie ºi speranþã
anumite aspecte liturgice a Bisericii.
(«adaptarea la cultura Pr
Pr.. CORNELIU BEREA
locului» 3 ). Avizaþi de modi- Misionarii Verbiþi
Verbiþi
ficãrile aduse, pãrinþii conciliari
au determinat, prin interven- 1.
Amintesc faptul cã primele
þiile lor, o reluare a ideilor cuvinte ale documentelor
originale din Schemã ºi, importante ale Bisericii devin
implicit, o aprofundare a lor.
«titlul» respectivului document.
Documentul care a fost
Se þine cont întotdeauna de
aprobat în final de cãtre
versiunea originalã, în cazul de
Conciliu reflecta o concepþie vie
faþã, în limba latinã.
despre Bisericã, o comunitate 2.
Prima Adunare a avut loc
adunatã în jurul Cuvântului ºi
pe data de 13 octombrie 1962.
al Trupului lui Cristos de pe 3.
De subliniat cã în perioada
altar4 .
Conciliului Vatican II, precum ºi în documentele emanate de
Comunitatea celebreazã venirea, prezenþa ºi a doua
acesta, nu a fost folosit termenul «înculturare», termen ce s-a
venire a Salvatorului lumii – Regele istoriei: aceasta era
impus teologic dupã anii 1970. Raportul însã, între vestirea
identitatea cea mai profundã a Bisericii ºi epifania ei
Evangheliei – bogãþia culturalã a unui popor, nu a fost deloc
spiritualã cea mai semnificativã. Întreg poporul lui
Dumnezeu (inclusiv laicii, nu doar episcopul/preotul) neglijat ºi a fost exprimat prin diferiþi termeni, cel mai cunoscut
celebreazã în mod activ ºi responsabil. fiind cel de «adaptare».
4.
Toate documentele conciliare ce vor urma vor face Din «Cronistoria del Vaticano II», in Concilio Ecumenico
referinþã la Sacrosanctum Concilium, Constituþia despre Vaticano II, Bologna 19952, XXIII-XXVI, putem culege câteva
Liturgia Bisericii, aprobatã la 4 decembrie 19635 . Devenise date de interes general: discuþiile în Aula conciliarã au început
clar cã o adevãratã reformã liturgicã (ºi nu doar...) nu era pe 23 octombrie ºi s-au încheiat pe 14 noiembrie 1962; au fost
numai o chestiune de rituri ºi norme, ci de culturã ºi doctrinã. citite în Aulã 325 de intervenþii; 325 de alte intervenþii au fost
Constituþia se compune dintr-o scurtã introducere înmânate în scris spre examinare Comisiei conciliare.
5.
(proemium), ºapte capitole, o parte finalã. Douã aspecte Voturi favorabile: 2147; voturi contrare: 4.
6.
sunt în mod special evidenþiate: Cfr. SC, 7-8.
7.
- liturgia continuã realizarea misterului lui Cristos: viaþa, Cfr. SC, 33.

8 nr. 6/2004
Patriarhul Abraham vorbeºte peste veacuri

OAMENI AI CREDINÞEI
„Prin credinþã s-a supus Abraham, când a fost chemat
sã plece spre þinutul pe care avea sã-l ia drept moºtenire ºi a
plecat neºtiind încotro merge!”
(Evr 11,8)

Autorul scrisorii cãtre Evrei este, înainte de toate, un bun
cunoscãtor al vechilor Scripturi, actualizându-le evenimentului
cel nou ºi fundamental pentru credinþa noastrã, Isus Cristos.
Într-adevãr, din nepreþuita comoarã, care alcãtuieºte ºirul
nesfârºit de oameni ºi fapte minunate ale Vechiului Testament,
Abraham este de departe personalitatea care vorbeºte ºi
astãzi cititorului dornic sã cunoascã istoria oamenilor de Acest text biblic a fost foarte des interpretat de exegeþi, în
demult. În paginile Sfintei Scripturi putem afla tãrie ºi sprijin sens teologic, moral, istoric, psihologic sau spiritual.
sufletesc, dupã exemplul acestor giganþi ai credinþei. În plus, Dumnezeu începe o nouã etapã din viaþa patriarhului
Biblia ne dã prilejul sã cunoaºtem ºi sã înþelegem mai profund Abraham. El îl binecuvânteazã înainte de toate, aºa cum este
rolul mântuitor ºi unic pe care l-a avut Isus din Nazaret în cazul deseori în Biblie. Dumnezeu nu este numai unul care
istoria mântuirii lumii ºi a noastrã. Abraham este, în acest cere, El oferã mult ºi rãsplãteºte credinþa lui Abraham
sens, un exemplu care, în ciuda tuturor contradicþiilor vieþii, promiþându-i „cã va face din el un neam mare” ºi, prin urmare,
ºi-a urmat neabãtut chemarea. Vã îndemn din inimã sã citiþi în el „vor fi binecuvântate toate familiile pãmântului” (Gen 11,3).
capitolele 12 pânã la 25 din cartea Genezei, unde ne este În sfârºit, tot de viaþa particularã a lui Abraham þin ºi date
prezentatã viaþa sa. precum frumuseþea persoanei ºi rudelor sale, abilitatea sa
ieºitã din comun ºi faptul cã era ocrotit de Dumnezeu. În cartea
Genezei 20,1-18 ne este prezentatã discuþia purtatã cu regele
Abimelec, prilej cu care Biblia subliniazã ºi alte calitãþi pe care
Avram, cãci aºa îl numeºte Biblia, este primul personaj Abraham le poseda din plin. De fapt, în aceste rânduri, se
istoric a cãrui viaþã ne este relatatã amãnunþit. Numele sãu face referinþã la conºtiinþa oamenilor: aceºtia acceptau
provine din limba ebraicã ºi înseamnã cã „este mare ca ºi tatãl minciuna, viaþa bãrbatului preþuia mult mai mult decât
sãu”, însã cuvântul Abraham este mai plin de semnificaþie onoarea femeii. Pentru ca regele Abimelec sã scape de
pentru viaþa sa viitoare, el însemnând „tatãl unui popor pedeapsa lui Dumnezeu, el îi dãruieºte „oi ºi boi, robi ºi roabe”
numeros”. (Gen 11,26; 17,5). Dumnezeu decide din propria-i ºi, în plus, îi dãruieºte lui Abraham o mie de arginþi, ca „o
iniþiativã schimbarea numelui: ”nu te vei mai numi Avram, cãci dovadã de cinste faþã de toþi cei ce sunt cu el, aºa cã înaintea
te fac tatãl multor popoare” (Gen 17,5). Schimbarea numelui tuturor el va fi fãrã vinã” (Gen 20,14.16).
avea loc la cei din vechime în împrejurãri speciale. De obicei,
numele se schimba atunci când începea o nouã misiune de
viaþã. De asemenea, schimbarea numelui mai presupunea
încã ceva foarte important. Cel ce dãdea numele nou, cunoºtea Patriarhul Abraham a fost un om al bunei înþelegeri. El
deja însãºi esenþa misiunii pe care o avea de îndeplinit de acum s-a împãcat cu toþi, nu a fost certãreþ, nu a cãutat sã profite
încolo. Prin urmare, între cel ce dãdea numele, în cazul nostru, de pe urma altora. A fost un om drept, cinstit ºi temãtor de
Dumnezeu, ºi cel care îl primea, Abraham, se statornicea o Dumnezeu. A avut încredere numai în Domnul ºi nu a fost
relaþie intimã ºi nouã. Biblia îl numeºte în paginile sale pe niciodatã dat uitãrii sau dezamãgit. Dumnezeu însuºi a fãcut
Abraham, simplu, „evreul”. El însã este originar din oraºul Ur cu Abraham un legãmânt sfânt: „Iatã, eu însumi fac
din Caldeea, oraº situat la gurile Tigrului ºi Eufratului. El pleacã legãmântul meu cu tine: vei fi pãrintele unui popor mare!”
pentru cã în inima sa simte chemarea lui Dumnezeu. Face o (Gen 17,4). Dumnezeu i-a rãsplãtit fidelitatea fãcându-i o
primã oprire în oraºul Haran din Mesopotamia, iar de acolo promisiune plinã de curaj, pe care nu ºi-o va retrage niciodatã,
merge mai departe coborând în Palestina ºi oprindu-se mai cãci Dumnezeu este întotdeauna credincios fãgãduinþelor
întâi în partea centralã, în oraºele Sichem ºi Bethel. Apoi îºi sale.
continuã cãlãtoaria plecând mai departe spre sudul Palestinei Ne întoarcem la cuvintele de început luate din scrisoarea
în oraºele Hebron ºi Beerºeba. cãtre Evrei, atât de mângâietoare pentru noi astãzi. „Credinþa
Biblia ne prezintã mai multe date importante: originea este adeverirea celor sperate ºi dovada lucrurilor nevãzute.
(Gen 11,31), chemarea (Gen 12,1-3) ºi alte aspecte din viaþa sa Datoritã credinþei cei din vechime au avut o bunã mãrturie!”
particularã (Gen 12,10-20; 20,7-11). În ceea ce priveºte originea (Evr 11.1-2). Într-adevãr, cuvântul care meritã o atenþie specialã
sa, Biblia este destul de sãracã: spune doar cã Abraham „a este adeverire sau temei, acea încredere de nezdruncinat pe
ieºit din Ur, din Caldeea ca sã meargã în Canaan”. Mult mai care Abraham a avut-o întotdeauna faþã de Dumnezeu, care
amãnunþit ne vorbeºte despre chemarea sa, Dumnezeu l-a chemat la credinþã. Omul credinþei, asemenea lui
cerându-i pur ºi simplu sã rupã cu familia ºi rudele ºi sã plece Abraham, este mereu în cãutare, ºtiind cã aceastã cãutare
într-o direcþie necunoscutã: va avea un sfârºit fericit.
„Ieºi din þara ta, din rudenia ta ºi din casa tatãlui tãu, ºi Mons. VLADIMIR PETERCÃ
vino în þara pe care þi-o voi arãta.” Rectorul Institutului Catolic Sfânta TTereza
ereza

nr. 6/2004 9
Biserica
Sacré Coeur :
unitate în diversitate
Scurt istoric
În primãvara anului 1906, Monseniorul
Vladimir Ghika, prin sora Elisabeta Pucci, chematã
de el de la Salonic, a pus bazele aºezãmântului
Institutului Superior de Caritate Sfântul Vincenþiu
de Paul, din Bucureºti, pe terenul donat de Maria
Pâcleanu (fosta soþie a Ministrului C. Arion). În anul
1930, alãturi de acest institut, congregaþia Fiicele
Caritãþii construieºte biserica parohiei romano-
catolice Sacré Coeur, alipitã de marginea esticã
a institutului, cu altarul orientat spre nord.
La 12 noiembrie 1948, în clãdirea Sanatoriului
Sfântul Vincenþiu de Paul, s-a înfiinþat Institutul de
endocrinologie Profesor C.I. Parhon, care
funcþioneazã ºi astãzi. În 1948, surorile vincentine
au fost obligate sã-ºi întrerupã activitatea ºi sã
pãrãseascã þara, asemenea celorlalte
congregaþii religioase. La data de 1 octombrie
1948, surorile au vândut întreaga proprietate
statului francez.
Prin decretul de naþionalizare nr.302, publicat
în Monitorul Oficial nr. 256, din 3 noiembrie 1948,
au fost trecute în proprietatea statului român toate
clãdirile, împreunã cu terenul aferent, în afarã de
bisericã ºi casa parohialã, care au rãmas
proprietãþi franceze. În bisericã, preoþii au mai
activat ocazional pânã la începutul anului 1957,
când guvernul comunist a închis biserica, iar
preoþii au fost arestaþi ºi duºi la închisoare.
În mai 1991, la cererea Arhiepiscopiei
Romano-Catolice de Bucureºti ºi a credincioºilor
din cartier, adresatã Ambasadei Franþei, biserica
a fost redeschisã, Sfintele Liturghii celebrându-se
numai duminica, în limba românã ºi limba
francezã. La 1 decembrie 1991, a fost înfiinþatã
parohia Sacré Coeur, iar casa parohialã a fost
primitã în vara anului 1992. La 9 iulie 1996, s-a
încheiat o convenþie între Arhiepiscopie ºi
Ambasada Franþei, prin care s-au stabilit
condiþiile de utilizare ºi de întreþinere a bisericii
ºi casei parohiale.
În prezent, în parohie activeazã: congregaþia
Surorile Muncitoare ale lui Isus ; Surorile
Credincioase ale lui Isus (F.C.J), Surorile Pauline ºi
Surorile Carmelite, compania Fiicelor Caritãþii ale
Sfântului Vincenþiu de Paul (doar douã surori
pensionare); asociaþia Caritas, asociaþia Sfântului
Vincenþiu de Paul – conferinþa Sfântul Iosif
Muncitorul.
Hramul Bisericii este Solemnitatea Preasfintei
Inimi a lui Isus.

10 nr. 6/2004
O comunitate multinaþionalã

DIN VIAÞA P
Când spunem biserica Sacré Coeur, ne gândim imediat la biserica de unde începe
procesiunea în Duminica Floriilor. Puþini ºtiu, însã, cã aici trãieºte o comunitate multinaþionalã.
Numai citind programul sfintelor liturghii poþi sã-þi dai seama cã, într-adevãr, i se potriveºte
denumirea de comunitate multinaþionalã. Sfintele Liturghii se celebreazã în limbile: românã,

PAROHIEI
francezã, englezã, arabã ºi latinã. Înainte de 1948, biserica Sacré Coeur a funcþionat ca o

AROHIEI
capelã privatã pentru cãlugãrii lazariºti ºi pentru cãlugãriþele Fiicele Caritãþii, dupã cum ne
spune doamna Oana Seceleanu, membrã a comunitãþii franceze.
Ca parohie, se poate vorbi de Sacré Coeur începând cu 1
Sacré Coeur
Coeur,, decembrie 1991, când pãrintele Ioan Ciobanu a fost numit paroh,
în acea perioadã celebrându-se Sfânta Liturghie numai duminica,
punte în limba românã ºi francezã. La scurt timp, ºi comunitatea englezã
ºi-a exprimat dorinþa de a avea liturghia în limba maternã tot la
între creºtini Sacré Coeur. Doi ani mai târziu, în 1993, creºtinii arabi din Bucureºti
au ales acelaºi locaº pentru serviciile liturgice. Domnul Nael Tawfinq,
din comunitatea arabã, ne-a spus: „ajungând în România, nu credeam cã pot gãsi o astfel
de comunitate ºi, descoperind-o, mi-am anunþat imediat prietenii”. S-a bucurat cã pãrintele
le-a acordat un spaþiu pentru celebrarea Sfintei Liturghii, un loc unde îºi pot afirma identitatea
religioasã, dar ºi pe cea etnicã. Celelalte comunitãþi din parohie i-au primit bine, ba chiar
comunitatea creºtinã arabã a stârnit curiozitatea pentru cã mulþi nu ºtiau cã într-o þarã
musulmanã (ca Irakul) sunt ºi creºtini. Domnul Pavel Babiciu ne spune cã a apreciat destul
de mult aceastã iniþiativã, de a se celebra Sfânta Liturghie în cinci limbi, Biserica Sacré Coeur
devenind astfel un punct de întâlnire pentru diverse comunitãþi. „Dupã sosirea pãrintelui
Luc, - adaugã reprezentantul comunitãþii române - am vãzut o emulaþie ºi o dezvoltare a
comunitãþii franceze”. De asemenea, liturghia în limba arabã i se pare interesantã
interlocutorului meu, datã fiind „atmosferã caldã, datoratã cântecelor de baºtinã”.
În timpul discuþiilor, am remarcat în cei intervievaþi
o modestie care face cinste oricãrui creºtin. Când Cine-i mai aproape
pãrþile au fost întrebate care comunitate este mai
apropiatã idealurilor creºtine, nici una nu a vorbit
de idealul creºtin?
despre sine, ci despre celelalte: „Francezii sunt deschiºi”. „Arabii sunt mai credincioºi, mai
conºtiincioºi: nu lipsesc, aleargã sã nu întârzie”, spune doamna Alexandrina Iorgulescu.
„Comunitatea româneascã este cea mai apropiatã de idealurile creºtineºti. Duminica, eu
caut sã ajung sã prind mãcar binecuvântarea de la slujba româneascã”, a þinut sã
mãrturiseascã doamna Oana Seceleanu, membrã a comunitãþii franceze. Sora Germaine
ne-a vorbit despre biserica Sacré Coeur ca despre o „comunitate internaþionalã”, pentru cã
aici se întâlnesc persoane de pe patru continente, ceea ce înseamnã cã este foarte bogatã,
datoritã relaþiei dintre diferite culturi. „Este important sã poþi sã te rogi în limba proprie, dar
mai importantã este comuniunea care se realizeazã la Sfânta Liturghie”, ne-a spus în
continuare sora Germaine.
Vorbind despre tema noastrã, pãrintele Ciobanu ne spunea cã enoriaºii Sfinþiei Sale
trãiesc precum o singurã comunitate ºi lucrul acesta se vede nu numai la bisericã, ci ºi
atunci când se întâlnesc la cumpãrãturi sau la întrunirile organizate de parohie, cum ar fi,
de exemplu, tombolele sau agapele. În timp ce pãrintele Ciobanu descria situaþia în care se
gãsea biserica la numirea sa ca paroh, folosea urmãtoarele cuvinte: „aceastã bisericã a
fost abandonatã, închisã, profanatã”. Profanatã! Cum? De cãtre cine? Cuvântul „profanare”
îþi încreþeºte pielea numai auzindu-l. Da, biserica Sacré Coeur, a fost profanatã în ziua de 20
iunie 1993, când Sfântul Sacrament a fost luat, hainele liturgice aruncate pe jos ºi nici astãzi
nu se ºtie cine a sãvârºit acest sacrilegiu ºi act de vandalism. Este unul dintre cele douã
evenimente triste, cum le numeºte pãrintele, care au marcat acest nou început al activitãþii
pastorale de la biserica Sacré Coeur. Celãlalt moment trist s-a petrecut dupã înmormântarea
lui Corneliu Coposu (noiembrie 1995), când o mânã criminalã i-a incendiat maºina. De atunci,
un grup de 40 de voluntari pensionari, care se schimbã din trei în trei ore, fac de pazã ºi se
roagã pentru a nu-l lãsa singur pe Isus nici un moment. Mulþi dintre cei care trec pragul
acestei biserici gãsesc o atmosferã caldã, familialã, prielnicã rugãciunii.
Unitate în diversitate. Acest principiu se verificã ºi în comunitatea multinaþionalã din
parohia Sacré Coeur, unde credincioºi de diferite naþionalitãþi trãiesc în comuniune fãrã a-ºi
pierde specificul naþional, ci, dimpotrivã, îmbogãþindu-se ºi înfrumuseþându-se spiritual.
Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

nr. 6/2004 11
Sfânta TTreime
reime
UNIVERSUL FFAMILIEI
AMILIEI

model de iubire
pentru familie
„Cãsãtoria este un sacrament
care, ca ºi preoþia, se reînnoieºte
în fiecare zi. Este o stare prin care
bãrbatul ºi femeia pot ajunge la
sfinþenie” (monseniorul Ghika)

Sfânta Treime este mister de
iubire, taina iubirii desãvârºite ºi,
poate cã aceastã simplã definiþie Matei, de la rugãciune direct în vis...
redã cel mai bine motivul pentru
care ea este o sãrbãtoare a
familiei.
Unitatea în diversitate este o
Ce învãþãm
de la copiii noºtri
„promisiune” ºi o permanentã
„provocare” pentru viaþa de
familie. „Icoana” desãvârºitã a
acestui drum de viaþã este „...ceea ce învãþãm de la proprii copii este viaþa
imaginea Sfintei Treimi. trãitã pentru altul. Adicã jertfelnicia, spiritul de
Iubirea dintre soþi nu se închide „în doi”, ci este permanent deschisã renunþare la sine. De câte ori nu a trebuit ºi nu
spre al treilea, copilul, care la rândul sãu o întãreºte ºi îi dã stabilitate. trebuie sã ne întrerupem dintr-o activitate a noastrã,
Este o iubire care nu se epuizeazã, pentru cã icoana ei din cer îi de adulþi, „serioasã”, ca sã le ducem o canã cu apã,
învaþã pe soþi cã desãvârºirea poate fi atinsã recunoscând mai întâi sã le oferim o bomboanã sau sã vedem de ce plâng ?
propriile limite, umane, în faþa misterului . De câte ori nu a trebuit sã renunþãm la propriile
Iubirea dintre soþi este ºi ea o tainã, un mister. Contemplându-ºi ºi dorinþe spre a ne acomoda la dorinþele ºi capriciile
apãrându-ºi acest mister care îi uneºte, soþii construiesc o cale de viaþã lor ? Iatã lucruri pe care nici azi nu le facem uºor.
unicã ºi exemplarã. Însã, când ne gândim mai bine, înþelegem de ce
Din cãsnicii unice ºi exemplare s-a construit o civilizaþie nepieritoare, mântuirea pãrinþilor e în mâinile copiilor lor: pentru
sprijinitã pe credinþã ºi încredere, speranþã ºi dãruire, iubire ºi cã, slujindu-i pe ei, învãþãm sã-i slujim pe alþii.
generozitate. Cu alte cuvinte, În lumea de azi, nimic nu ne încurajeazã sã
familii sfinte, modele tonice facem aºa ceva. Totul – reclame, emisiunile TV ºi
pentru vremuri de confuzie ºi radiofonice, ziarele, revistele etc. – ne îndeamnã sã
dificultate. trãim doar pentru propriul confort ºi propria
Asemeni misterului ce-i plãcere. De aceea, milioane de femei îºi ucid
este icoanã, iubirea ce pruncul în pântece: pentru cã nu vor sã trãiascã
dãinuie în familie este o pentru alþii, ci doar pentru sine.”
permanentã celebrare, o Mãrturia aceasta, din partea unui tatã a cinci
generoasã construcþie, un copii, ºi alte opinii le puteþi citi în ultimul numãr al
schimb de daruri, capa- revistei „Familia creºtinã”, publicatã de ProFamilia.ro
citate de jertfã greu de Spicuim din acelaºi articol, semnat, evident, de
înþeles altfel decât prin doi pãrinþi, Oana ºi Radu Capan:
bucuria iubirii. „...suntem convinºi cã aþi sesizat ce puþin le
Când cuvintele sunt prea trebuie copiilor sã fie fericiþi ! O micã jucãrie, un
multe ºi uneori sensurile minut de atenþie din partea noastrã, o
prea complicate pentru a da încurajare...lucruri aparent banale ºi care totuºi îi
sfaturi de care au nevoie bucurã atât de mult. Am constatat chiar cã, de fapt,
familiile spre a depãºi lucrurile cele mai ieftine sunt ºi cele mai eficiente:
situaþii de crizã, ajunge un nu am gãsit nici o jucãrie, oricât de complexã ºi de
gest care îndreaptã privirea scumpã, care sã provoace mai mare bucurie decât
spre o icoanã : icoana de atunci când le spunem: „Haideþi sã ieºim toatã
iubire ºi armonie cereascã familia la o plimbare”. Cât de greu este, în schimb,
a Sfintei Treimi. pentru noi, sã fim mulþumiþi, bucuroºi, fericiþi! Mai
MARINA FARA ºtim noi sã ne bucurãm de gesturile mici?”

12 nr. 6/2004
Nu trageþi în televizor!

ÎNDRUMAR MEDIATIC
Mai tare decât cuvântul reporterul trebuie sã ilustreze ceea ce spune cu imagini
potrivite, însã nu ar trebui sã insiste asupra unor imagini
Cultura zilelor noastre este dominatã de vizual, în ultimii terifiante. Din pãcate, de multe ori, ziariºtii aleg astfel de
ani impunându-se chiar o opoziþie radicalã între imagine ºi imagini nu atât pentru a ilustra adevãrul, cât pentru a învinge
cuvânt. Imaginea este mai puternicã decât cuvântul, deoarece concurenþa ºi a deveni lideri pe piaþa mass-media. În acest
acþiunea ochilor, care percep realitatea în armonie cu celelalte caz, este clarã lipsa de profesionalism, de aceea se impune
simþuri, ne introduce într-o extensie, omul reuºind sã vadã respectarea unor norme ºi instituirea unor
mai multe lucruri dintr-o singurã privire. În comisii de control.
schimb, cuvântul nu prezintã exact
realitatea perceputã, dar se pronunþã în Bona mea, televizorul
legãturã cu aceasta. Nu este acelaºi lucru
Dacã cei mici au coºmaruri cu rãzboi,
sã citeºti într-un ziar despre rãzboi cu a
nu este numai vina telejurnalelor ºi,
privi lupta armatã în direct, transmisã la
implicit, a jurnaliºtilor. De multe ori, pãrinþii
televizor.
îi încredinþeazã pe copii televizorului, mai
Imaginile ales desenelor animate, crezând, poate,
cã sunt cele de pe vremea lor: Mihaela,
din mintea omului Heidi, Sandy Bell. Câþi dintre pãrinþi au
rãbdarea ºi curiozitatea sã priveascã
Odatã intrate în psihicul nostru, împreunã cu copiii lor desenele animate
imaginile nu mai ies ºi nu se mai ºterg de astãzi? Samurai X, Spider-Man,
niciodatã, acest fenomen fiind valabil atât Batman, Pokemon sunt reprezentãri ale
pentru imaginile frumoase, cât ºi pentru rãzboiului, ale luptei dintre bine ºi rãu, dar
cele urâte. ªi nu numai cã rãmân, dar pot cu violenþã, arme sofisticate, limbi de foc,
chiar sã ducã la efecte nedorite, care pot monºtri. Oare câþi dintre pãrinþi au fãcut
ajunge pânã la tulburãri de inventarul jucãriilor rãzboinice – tancuri,
comportament. Nu întâmplãtor, mulþi puºti, mitraliere, rachete – pe care le-au
dintre agresori ºi criminali acþioneazã cumpãrat copiilor lor?
inspiraþi din scenariile unor filme violente pe care le-au
vizionat. ªi nu întâmplãtor, copiii de vârstã ºcolarã au început
sã aibã coºmaruri legate de rãzboi, potrivit unor recente
Antidotul
cercetãri legate de efectele psihologice ale rãzboiului din Irak Psihologii spun cã urâtul imaginilor nu poate fi ºters din
asupra copiilor. mintea omului, dar recomandã ca antidot imaginile frumoase:
cu cât mai multe imagini frumoase, cu atât mai puþine efecte
Cum sã-i protejãm pe copii? ale celor urâte.
Copiii trãiesc de mici în
Aceasta este întrebarea legitimã care, cu siguranþã, „compania” rãzboiului,
preocupã pe mulþi pãrinþi care dau vina, în general, pe ostilitatea fiind prezentã în
jurnaliºtii „iresponsabili” pentru violenþa de la televizor. Dacã imaginarul lor de foarte
stãm bine sã ne gândim, un jurnalist de televiziune nu poate timpuriu. Televiziunea are,
abdica de la ilustrarea cu imagini a ceea ce povesteºte prin cu siguranþã, o mare parte
cuvinte. Dacã în reportaj se vorbeºte despre morþi ºi rãniþi, din vinã, dar televizorul nu
se deschide singur ºi copiii
pot fi educaþi sã se uite la
televizor cu mãsurã ºi mai
ales cu simþ critic.
Existã mereu posibi-
litatea de a alege între a lãsa
pe mâna copilului tãu
telecomanda ºi a-i citi o
poveste, a-i sugera o
lecturã, a-l duce la un
muzeu, într-un parc, a-i
arãta partea frumoasã a
vieþii, a-l convinge cã lumea
nu poate fi cuprinsã într-o
cutie cu ecran colorat.
ANCA MÃRTINAª
nr. 6/2004 13
Alegând modele
Inside the Vatican este o Cardinalul Alfonso
revistã lunarã de prestigiu, care, López TTrujillo
rujillo
rujillo, preºedintele
dupã cum aratã ºi numele, Consiliului Pontifical pentru
reflectã evenimentele petrecute Familie, a vizitat de mai
în Cetatea Vaticanului – multe ori Bucureºtiul,
reportaje, ºtiri, comentarii sprijinind iniþiative în
realizate de cunoscuþi jurnaliºti, apãrarea familiei ºi a vieþii.
precum Delia Gallagher, Robert Inside the Vatican îl alege
Moynihan, ºi imortalizate de „om al anului 2003” pe
fotografi specializaþi ai acestui acest cardinal columbian,
spaþiu – Grzegorz Galazka, unul „neclintit ca o stâncã”
dintre cei mai apreciaþi – cu împotriva injustiþiilor ºi a
colaborarea unor analiºti ai sãrãciei, a politicilor care
realitãþilor teologice, sociale, politice, culturale. defavorizeazã copiii ºi
În primul numãr al acestui an al revistei, un capitol este instituþia familiei
rezervat celor mai importante personalitãþi catolice ale anului pretutindeni. Anul 2003 a
2003, „Zece oameni ai anului”: Mel Gibson, Alfonso López consemnat momente
Trujillo, Rosalina Tuyuc (militantã pentru pacificarea Guatemalei, semnificative în aceastã neobositã prezenþã a cardinalului,
þarã sfâºiatã de un lung rãzboi civil) , Sister Dolores Hart (care a dintre care putem menþiona. Întâlnirea internaþionalã a
pãrãsit o strãlucitã carierã de actriþã la Hollywood pentru a familiilor, la Manila, în ianuarie, unde a fost reprezentantul
deveni cãlugãriþã benedictinã), Andrea Riccardi, Michel Sabbah Sfântului Pãrinte. Tot în 2003 a apãrut Lexiconul termenilor
(patriarhul latin al Ierusalimului), Hilarion Alfejev (episcop controversaþi din sfera vieþii de familie ºi a problemelor etice,
ortodox rus, teolog ºi militant al ecumenismului pentru o Europã lucrare amplã, de referinþã, coordonatã de Cardinalul Trujillo.
a valorilor creºtine), Raymond Burke (tânãr episcop american, Sunt menþionate, de asemenea, dezbaterile vii, polemice, în
înfruntând cu mare curaj ºi înþelepciune cauzele dificile), J.R.R. diferite foruri, desigur ºi mediatice, care au fãcut posibil ca,
Tolkien (scriitorul ºi medievistul britanic mort în 1973, dar deosebit prin intervenþiile cardinalului, probleme legate de
de „prezent” prin succesul enorm al ecranizãrii romanelor sale responsabilitatea vieþii de familie sã iasã din sfera indiferenþei
din trilogia „Stãpânul inelelor”), Misionarele Caritãþii (surorile ºi a cliºeelor, ºi, mai ales, sã prindã relief o realitate asupra
Maicii Tereza, beatificatã în octombrie 2003). cãreia insistã mult Papa Ioan Paul al II-lea: curajul de a apãra
Aceastã scurtã prezentare dezvãluie o serie de criterii cultura vieþii.
pentru alegerea de „modele”. Cine spune cã astãzi valorile
tradiþionale sunt anoste ºi plictisitoare, nerelevante pentru Desigur, trebuie
astfel de criterii ? sã le amintim ºi pe
Misionarele
Dintre personalitãþile alese de Inside the Vatican , Caritãþii
Caritãþii, care îºi
propunem, la rândul nostru, o selecþie bazatã pe legãtura pe desfãºoarã acti-
care – sub o formã sau alta – aceºti „oameni ai anului” o au vitatea în România
cu spaþiul românesc. încã din 1990. Înte-
meietoarea lor,
„Filmul anului”, „Patima lui Cristos”, Maica Tereza de
realizat de „omul anului”, Mel Gibson
Gibson, o are Calcutta, a fost de
ca principalã protagonistã pe Maia mai multe ori pre-
Morgenstern, în rolul Sfintei Fecioare Maria, zentã în comuni-
actriþa româncã fiind ºi o excelentã tãþile noastre.
promotoare în dezbaterile mediatice a
valorii acestui film. ªi poate nimic nu este mai sugestiv, pentru a încheia acest
grupaj de „modele” umane pentru actualitatea pe care o
Andrea Riccardi
Riccardi, liderul comunitãþii trãim, decât un gând al Maicii Tereza: Caritatea începe astãzi.
Sant’Egidio, este ºi el un prieten al României. Astãzi cineva suferã, astãzi cineva stã în stradã, astãzi cineva
În afarã de amintirea unui eveniment care a e flãmând. Ce avem de fãcut trebuie fãcut astãzi, cãci ziua
deschis calea pentru vizita Papei în România de ieri s-a dus, iar cea de mâine nu a venit încã. Nu avem
– este vorba despre întâlnirea de la Bucureºti, decât ziua de azi pentru a-l face pe Isus cunoscut, pentru
„OAMENI ªI RELIGII”, din septembrie 1998 - a-l iubi, sluji, hrãni, îmbrãca ºi adãposti. Nu aºtepta ziua de
prestigiosul profesor de istorie ºi cercetãtor mâine. Mâine nu-i vom mai avea dacã nu le dãm de mâncare
al istoriei recente a fost prezent de curând, astãzi.
printre noi, la lansarea ediþiei în limba românã a cãrþii sale Caritatea: un criteriu pentru a alege modele, astãzi.
dedicate martirilor secolului XX. MARINA FARA

14 nr. 6/2004
LANSARE DE CARTE - Andrea Riccardi
„Secolul martiriului (Creºtinii în veacul XX)“
„Memoria martirilor nu Cartea mea nu reprezintã
este o carte a eroilor, ci o cercetare eruditã, ci o
istoria atâtor existenþe frescã – precum cea
creºtine trãite întru credinþã oferitã de icoanã – care sã
ºi curmate de violenþã.“ fie contemplatã. De-a
(Andrea Riccardi). lungul acestei investigaþii
La 11 mai a.c., în aula am fost însoþit de
Palatului Patriarhal, a avut sentimentul de stupoare
loc lansarea cãrþii SECOLUL faþã de un chip necu-
MARTIRIULUI (CREªTINII ÎN noscut al creºtinismului
VEACUL XX) semnatã de secolului XX. […] Ima-
prof. Andrea Riccardi , ginea de ansamblu este
fondator al Comunitãþii impresionantã: secolul XX
Sant’Egidio. Cuvântul de a redevenit un anotimp al
salut a fost rostit de martirilor“ (subl. mea, A.-
Patriarhul Teoctist, care a M.B.).
subliniat importanþa cãrþii ºi Publicarea în limba românã a lucrãrii prof. Riccardi
a omagiat personalitatea reprezintã un moment excepþional din mai multe puncte de
autorului. Rolul de vedere: editorial, cultural, academic ºi, deloc în ultimul rând,
moderator i-a revenit acad. ecumenic ºi spiritual.
Rãzvan Theodorescu – Ministrul Culturii ºi Cultelor. ANA-MARIA BOTNARU
Lucrarea a fost prezentatã publicului prin patru intervenþii
erudite ce s-au completat
reciproc: ÎPS Daniel
Ciobotea – Mitropolit al
Moldovei ºi Bucovinei; prof.
Florin Constantiniu –
membru corespondent al
Academiei Române; un
mesaj din partea ÎPS
George Guþiu – Arhiepiscop
greco-catolic ce a stat
vreme de 16 ani în
închisorile comuniste; prof.
Andrea Riccardi – autorul
cãrþii. Salutãm apariþia celui
Un ierarh ortodox ºi unul de-al treilea numãr al revistei
greco-catolic, un reputat Pro memoria, programat sã
istoric, specialist în perioada contemporanã ºi un umanist aparã în preajma unui
de talie internaþionalã au vorbit despre secolul al XX-lea ºi eveniment important: 120 de
prea numeroºii sãi martiri rãspândiþi pe toate paralelele ºi ani de la consacrarea
meridianele globului, subliniind cã acest fenomen nu trebuie catedralei Sfântul Iosif din
legat exclusiv de primele veacuri ale Bisericii ºi nici de culoarea Bucureºti...
unui anumit regim politic, creºtinii fiind persecutaþi cu egalã Sunt articole, studii ºi
ferocitate de regimurile de stânga ºi de cele de dreapta. mãrturii cu tematici diverse…
Despre „Secolul martiriului“, autorul mãrturiseºte cã „este care vor trezi, cu siguranþã,
cartea regãsitã a suferinþei multor oameni. De fapt, istoricul interesul cititorilor. Ne place
nu creeazã niciodatã, el regãseºte. În pragul anului 2000, sã credem cã aceste
am început sã studiez mãrturiile despre martiriul secolului contribuþii ºtiinþifice sunt o
XX. Cunoºteam numeroasele istorii de suferinþã. Apoi cãrãmidã la construcþia culturalã pe care o aºteptãm cu
cunoºteam istoria creºtinismului din secolul XX. Dar aceasta toþii, sinteza catolicismului în Arhidieceza de Bucureºti.
a fost o experienþã nouã ºi cutremurãtoare – sã cobor în
catacombele secolului XX: a fost experienþa unei cãrþi regãsite. ÎPS Ioan Robu – Cuvânt înainte

nr. 6/2004 15
În bãtaia focului Duhului Sfânt
Gabriel-Vasile
Cimpoieºu este preot, are Aºezare geograficã:
28 de ani ºi s-a nãscut la Coasta de Fildeº este un stat
Bãluºeºti (Neamþ), într-o din Africa occidentalã, scãldat
familie cu zece copii. Pe 20 in Golful Guineii de Sud
mai 2004, a primit din (Oceanul Atlantic). La Vest, se
partea episcopului de Iaºi, învecineazã cu Liberia si
Petru Gherghel, mandatul Guineea; la Nord, cu Mali si
de misionar pentru Coasta Burkina Faso; la Est, cu Ghana.
de Fildeº. Coasta de Fildeº a fost teritoriu
Pregãtit pentru aceastã francez între 1842 ºi 1960, când þara ºi-a câºtigat
misiune la Centrul independenþa.
Misionar din Gorizia (Italia), Capitala: Yamoussoukro (din 1983);
românul misionar Gabriel Denumirea oficialã: Republica Coasta de Fildeº;
Cimpoieºu îl va ajuta pe Populaþie: 15,8 milioane de locuitori (1999);
colegul sãu, preotul Adrian Limba oficialã: franceza;
Stoica, aflat de doi ani în Limba secundarã: se vorbesc în jur de 70 de limbi,
Coasta de Fildeº, mai exact printre care: dioula, senufo, haussa, etc.
în dieceza de Bouké. Misiunea cuprinde aproximativ 90 de Sistem politic: republicã;
sate, fiind un teritoriu de primã evanghelizare. Religii
Religii: 60% religii tradiþionale; 25% musulmani;
15% creºtini.
Rãzboiul civil nu-l sperie
pe Gabriel Cimpoieºu Cum aþi vrea sã fim?
Oraºul Bouké este unul din teatrele confruntãrilor dintre Dragã redacþie,
rebelii care controleazã partea de nord a þãrii ºi forþele armate Am 71 de ani. De la vârstã fragedã am fost crescutã cu
ale controversatului preºedinte Laurent Gbagbo, Coasta de frica de Dumnezeu. Influenþa pãrinþilor, a preotului din
Fildeº fiind, din 2002, scena unui sângeros rãzboi civil. localitate, a Gimnaziului Catolic din Petroºani (unde
Temerile misionarului român sunt minime ºi privesc malaria, profesoare mi-au fost cãlugãriþe), mi-au lãsat o amprentã
dar ºi rãzboiul civil. Dupã cum ne-a mãrturisit, el pleacã însã de neºters. Dar au urmat alþi ani de ºcoalã în condiþii
la drum luându-l drept cãlãuzã pe Duhul Sfânt: „Nu merg socio-politice diferite, la care s-au adãugat 33 de ani în
acolo cu gândul de a schimba lumea, vreau sã cunosc drumul învãþãmânt, în aceleaºi condiþii. În tot acest timp am
parcurs de misiune ºi sã mã las condus de Duhul Sfânt”, frecventat Biserica în mod sporadic, iar în 2001, împreunã
spune pãrintele Cimpoieºu, care este „conºtient de privilegiul cu soþul meu care era ortodox, ne-am apropiat ºi mai mult
de a fi creºtin ºi de obligaþiile spirituale pe care le implicã de Dumnezeu cu ajutorul pãrintelui paroh Ionel Pojum de
aceastã demnitate”. la parohia Sfânta Cruce. Din nefericire, în anul urmãtor soþul
meu a decedat, ºi, când am avut cea mai mare nevoie de o
Portretul misionarului mângâiere ºi de sprijin sufletesc, pãrintele Pojum m-a ajutat
Despre trãsãturile morale ºi de caracter ale misionarului, sã trec peste acest impas, arãtându-mi adevãrata cale spre
Gabriel Cimpoieºu crede cã este important sã fie „o persoanã Dumnezeu. De atunci, Biserica a devenit pentru mine loc
liberã de toate siguranþele pãmânteºti, pentru a-i rãmâne o de refugiu în întristare, dar ºi loc de mulþumire pentru
unicã siguranþã: Isus Cristos; misionarul trebuie sã fie momentele de bucurie.
conºtient de darurile primite ºi sã le punã cu generozitate la Recent, am citit la avizierul parohial o întrebare referitoare
dispoziþia celorlalþi ºi, mai ales, sã fie disponibil la inspiraþiile la preoþi: Cum aþi vrea sã fim? Mi-am dat seama cã mã pot
Duhului Sfânt”. considera fericitã cã am gãsit, în persoana pãrintelui Ionel
Pojum, preotul potrivit trebuinþelor mele sufleteºti. Chiar ºi
Ca un fluviu care . . . în predicile dumnealui gãsesc rãspuns la unele nelãmuriri,
Pãrintele Cimpoieºu ne-a vizitat la redacþie cu o de parcã mi s-ar adresa mie.
sãptãmânã înaintea plecãrii în Coasta de Fildeº. Era însoþit Oricât aº cãuta modalitãþi de a-i mulþumi, singura cale
de Mons. Giuseppe Baldas de la Centrul Misionar din Gorizia, rãmâne rugãciunea la Dumnezeu, cãruia îi cer sã-i dea
care a descris misionarismul folosind imaginea unui fluviu sãnãtate ºi putere de muncã.
care, pânã sã ajungã sã se verse în mare, traverseazã o IRMA MANOLIU
mulþime de þinuturi ºi þãri, dând viaþã pe unde trece. Tot astfel
ºi Biserica, atâta timp cât nu se va închide în sine, ci va duce Stimatã doamnã Manoliu,
lumii vestea cea bunã, va fi fluviu al vieþii de credinþã pentru Recunoºtinþa este o floare rarã ºi cuvântul „mulþumesc”
neamurile care nu au cunoscut încã vestea cea bunã. lipseºte din vocabularul multora, de aceea ne bucurãm când
ANCA MÃRTINAª oamenii ºtiu sã-l rosteascã cu simplitate ºi sinceritate. (A. M.)

16 nr. 6/2004
Conferinþa Episcopilor din România
Comunicat de presã
În zilele de 24 - 26 mai 2004, la palatul episcopal din Satu
Mare s-a desfãºurat sesiunea de primãvarã a Conferinþei
Episcopale Române cu participarea episcopilor greco-catolici
ºi romano-catolici. A luat parte, ca invitat, E.S. Jean-Claude
Périsset, Nunþiu Apostolic în România.
Ordinea de zi a cuprins puncte referitoare la:
participarea la Adunarea generalã a Sinodului
episcopilor din anul 2005 ºi la simpozionul Africa - Europa
din anul 2004;
situaþia comisiilor Conferinþei Episcopale;
prezentarea sistemului de lucru a Confederaþiei Caritas
România, organizaþie pe care Conferinþa Episcopilor o sprijinã,
voind ca prin activitatea sa sã mãreascã sensibilitatea
oamenilor de bunãvoinþã faþã de valorile solidaritãþii, Cãtre toþi credincioºii catolici
generozitãþii ºi caritãþii evanghelice, în special faþã de cei mai
defavorizaþi; din România
mesajul cãtre Conferinþa Episcopilor din România Apropiindu-se alegerile locale (de primari, consilieri
al laicilor catolici din România; comunali ºi orãºeneºti), am gãsit de cuviinþã ca, în baza
învãþãmântul catolic: programe ºi organizare; învãþãturii noastre creºtine ºi a documentelor bisericeºti
întâlnirea tinerilor la Köln - 2005; ale Conciliului Vatican II, sã vã declarãm urmãtoarele:
prezentarea textului Redemptionis sacramentum 1. Toþi credincioºii cu drept de vot au obligaþia moralã
în varianta româneascã; sã se prezintã în faþa urnelor, pentru a se achita de aceastã
aniversar: 120 de ani de la înfiinþarea Diecezei de Iaºi; datorie. Nu ne este indiferent cine va avea exerciþiul puterii
formulele sacramentelor în limba românã; în urmãtorii patru ani, ºi de aceea nu putem neglija acest
Sinodul diecezan Iaºi - celebrarea solemnã în drept ºi aceastã datorie.
decembrie 2004; 2. Este de la sine înþeles cã nu poate Conferinþa
Renovabis Aktion ºi emigraþia; Episcopilor sã vã spunã cu cine sã votaþi, indicându-vã
alcãtuirea unui comunicat referitor la anul elec- eventual partidul sau numele unor candidaþi. Credincioºii
toral din acest an; trebuie, în conºtiinþã, sã-i voteze pe aceia care cautã ºi
relaþiile dintre Biserica Greco-Catolicã din România ºi apãrã binele comun, respectând drepturile noastre
Biserica Ortodoxã Românã; creºtineºti, cetãþeneºti ºi naþionale, nu numai în vorbe, ci
vizita în România a card. Walter Kasper; ºi în fapte.
probleme privitoare la fenomenul migraþiei; 3. Îndemnãm pe toþi preoþii, pe toþi conducãtorii
alte probleme de ordin intern. instituþiilor ºi organizaþiilor bisericeºti sã-i susþinã ºi sã-i
În conformitate cu statutul Conferinþei Episcopilor a fost însoþeascã pe credincioºi cu sfatul ºi rugãciunea lor, ca, în
ales noul preºedinte pentru urmãtorii trei ani în persoana E.S. spiritul catolicitãþii ºi inspiraþi de harul lui Dumnezeu, sã
Lucian Mureºan, Mitropolit de Alba-Iulia ºi Fãgãraº. Noul contribuim împreunã, prin votul nostru, la edificarea
vicepreºedinte este E.S. Ioan Robu, Arhiepiscop ºi Mitropolit responsabilã a viitorului þãrii.
de Bucureºti. Pentru Consiliul Permanent au mai fost aleºi Cu binecuvântarea noastrã, episcopii catolici din
E.S. Jeno Schönberger, episcop de Satu Mare ºi E.S. Virgil România
Bercea, episcop greco-catolic de Oradea. LUCIAN MUREªAN
MUREªAN,,
În ziua de 24 mai toþi episcopii, membrii Conferinþei Arhiepiscop Mitropolit de Alba-Iulia ºi Fãgãraº,
Episcopilor din România, au concelebrat sfânta Liturghie în P reºedinte
Catedrala romano-catolicã, rugându-se pentru Biserica localã IOAN ROBU
ROBU,, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti,
ºi pentru Episcopia de Satu-Mare, care sãrbãtoreºte în acest
Vicepreºedinte
an jubileul de 200 de ani de la întemeiere. Dupã sfânta
Liturghie, prezidatã de cãtre E.S. Jean-Claude Périsset, Nunþiu
Apostolic în România, episcopii i-au ascultat pe reprezentanþii
grupurilor ºi miºcãrilor laice, care au vorbit despre activitatea
lor în cadrul Episcopiei de Satu-Mare.
Ultima ºedinþã s-a desfãºurat separat pe secþiuni, latinã
ºi greco-catolicã.
S-a stabilit ca urmãtoarea sesiune a Conferinþei Episcopale
Gânditorul,
sã aibã loc la Bucureºti în zilele de 18-20 octombrie 2004. cultura Hamangia,
Pr
Pr.. CAZIMIR BUDÃU
BUDÃU,, Secretar general mileniul IV-II, î.C.

nr. 6/2004 17
ªTIRI Pagini realizate de EUSEBIU PÎRÞAC

CONSTANÞA NEWS
CONSTANÞA Sfântul Anton de Padova,
oaspetele oraºului Constanþa
Ziua tinerilor Sâmbãtã, 29 mai , la oratoriul comunitãþii Sâmbãtã, 5 iunie, relicva Sfântului Anton va ajunge
salezienilor din Constanþa, preoþii salezieni ºi în oraºul Constanþa, poposind la noi pânã pe data
din Dobrogea în colaborare cu preoþii vicari din Constanþa, de luni, 7 iunie. Pãrintele paroh ªtefan Ghenþa, în
au organizat veghea de Rusalii pentru tinerii din parohiile catolice colaborare cu preoþii vicari, a fãcut deja demersurile
din Dobrogea. Desfãºuratã sub titlul Martori curajoºi ai iubirii, necesare pentru anunþarea autoritãþilor locale, a
tinerii s-au întâlnit sâmbãtã dupã-amiazã la oratoriu ºi mass-mediei locale ºi pentru mobilizarea
s-au rugat împreunã, dând mãrturii de credinþã ºi adorându-l pe credincioºilor catolici din decanatul de Dobrogea în
Isus prezent în Preasfântul Sacrament. vederea participãrii la acest eveniment deosebit.

Mass-media, un risc ºi o bogãþie Maria, ajutorul creºtinilor
Sâmbãtã, 22 mai, de sãrbãtoarea sfintei Rita de Duminicã, 23 mai,
Cascia, în sala mare de catehezã a parohiei din în ajunul sãrbãtorii
Constanþa, un numãr de aproximativ 40 de persoane au patroanei capelei
participat la dezbaterea organizatã de pãrintele vicar comunitãþii saleziene
Gilbert Sebastian Iavorschi, cu ocazia Zilei Mondiale a din Constanþa, a avut loc
Comunicaþiilor Sociale, ajunsã la a 38-a aniversare. Sfânta Liturghie, urmatã
Dezbaterea a început la ora 16.oo, cu vizionarea unui de o procesiune
film, ºi a continuat cu discuþii pe marginea documentului cu statuia Sfintei Fecioare
pontifical Mass-media în familie :un risc ºi o bogãþie. La Maria ºi consfinþirea
sfârºitul dezbaterii, Monseniorul ªtefan Ghenþa a subliniat credincioºilor la inima
responsabilitatea pe care o au familiile în formarea Preacuratei.
spiritului critic ºi vigilent al copiilor în utilizarea televizorului. A consemnat Pr. GILBERT SEBASTIAN IA VORSCHI
IAVORSCHI

În parohia Sfânta TTereza
ereza
ie
Plo a Sâmbãtã, 15 mai, credincioºii din parohia Sfânta Tereza, au trãit
un moment important pentru viaþa lor de credinþã. Cincizeci ºi doi de

e h ar copii ºi tineri au primit, din mâinile Episcopului Cornel Damian,
d Sacramentul Mirului, într-o atmosferã de adevãratã sãrbãtoare. Prin
acest sacrament, dupã cum spunea preasfinþitul în predicã, este
confirmatã lucrarea Duhului Sfânt în Bisericã, aceºti tineri fiind pregãtiþi sã dea mãrturie
despre Învierea lui Cristos, în care cred. A fost o celebrare a „primiþiilor”, dupã expresia
pãrintelui paroh Iosif Imbriºcã, dat fiind cã aceastã celebrare a fost prima Liturghie celebratã
de Episcopul Auxiliar de Bucureºti în aceastã parohie. Nu în ultimul rând, primiþie a fost ºi
pentru faptul cã, pentru Episcopul Cornel, a fost prima celebrare a Sacramentului
Confirmaþiunii. Nu poate fi trecutã cu vederea animaþia entuziastã procuratã prin cântãrile corului numeros ºi foarte tânãr,
care au concurat la bucuria celor 18 preoþi ºi a tuturor credincioºilor care au umplut biserica pânã la refuz. (A.C)

La Medgidia
Atmosferã de
mare sãrbãtoare în
comunitatea catolicã
din Medgidia, în acea
splendidã dimineaþã
de 16 mai 2004, când
douãzeci ºi opt de
candidaþi au primit
Sacramentul Mirului,
conferit de Preasfinþitul
Cornel Damian, Episcop Auxiliar de Bucureºti. În Catedrala Sfântul Iosif
„Sunteþi temple vii ale lui Dumnezeu, în care locuieºte Spiritul Duminicã, 23 mai 2004, în Catedrala Sfântul Iosif, în
Sãu” ne-a spus Mons. Cornel, care ne-a îndemnat sã cerem în timpul unei celebrãri solemne oficiatã de pãrintele paroh
continuare Duhului Adevãrului, pentru a împlini cu mult curaj Eugen Bortoº, nouã copii din parohia Sfântul Francisc,
misiunea ce ne-a fost încredinþatã. din cartierul Militari, ºi unsprezece copii ai parohiei Sfântul
IULIANA BENGHIA Iosif au primit Prima Sfântã Împãrtãºanie.

18 nr. 6/2004
Un nou Concordat Documentul a fost semnat în Papa ºi-a sãrbãtorit
între Vatican ºi Portugalia ziua de 18 mai 2004, la Vatican,
Vatican ziua de naºtere prin muncã
de cãtre Secretarul de Stat,
Papa Ioan Paul al II-lea ºi-a
Cardinalul Angelo Sodano ºi Prim ministrul Portugaliei, José Manuel
sãrbãtorit cea de a 84-a aniversare cu
Durão Barroso. Papa Ioan Paul al II-lea a primit cu bucurie semnarea
o zi plinã de activitãþi, lansând noua
acestui nou concordat, sperând ca acesta sã promoveze o tot mai sa carte Ridicaþi-vã! Sã mergem!, în
mare înþelegere reciprocã. Noul concordat reglementeazã probleme limbile: spaniolã, italianã, polonezã, germanã,
importante, precum cãsãtoria, serviciile religioase ºi patrimoniul francezã ºi, în curând, în englezã ºi portughezã.
Bisericii, Statul portughez garantând Bisericii exercitarea publicã ºi liberã Cartea este o cheie pentru a înþelege multe dintre
a activitãþilor sale cu privire la cult, învãþãmânt ºi slujire, precum ºi ideile ºi iniþiativele pontificatului sãu ºi reaminteºte
jurisdicþia în probleme eclesiale. În plus, documentul recunoaºte pentru de anii 1958-1978, în care actualul papã era episcop
prima datã personalitatea juridicã a Conferinþei Episcopale Portugheze. de Cracovia.

Duplex Pulkau – Bucureºti
Sãrbãtoarea se celebreazã în a doua duminicã din luna mai
sau în ziua de 13 mai, zi în care Maica Domnului a apãrut
copilaºilor de la Fatima, Portugalia. Comunitatea parohiei Bãrãþia,
Sfânta Maria a Harurilor, a celebrat o Sfântã Liturghie specialã în
acelaºi timp cu credincioºii din parohia Pulkau, Austria, adunaþi
în biserica Sfânta Fecioarã Maria a Izvorului. Preoþii parohi ai celor
douã comunitãþi, preot Alois Ilieº ºi preot Ieronim Ciceu, realizeazã
aceastã legãturã de mai mulþi ani, celebrând evenimentul la
aceeaºi orã, în comuniune de rugãciune, scoþând în evidenþã
importanþa mamelor în formarea unei societãþi sãnãtoase.

In Memoriam
Oratoriul Leonardo Murialdo Luni, 17 mai 2004, a murit pãrintele greco-catolic Eusebiu Fãtu,
Sâmbãtã, 22 mai 2004, la Popeºti-Leordeni, a fost sfinþit fost director spiritual al Institutului Teologic Greco-Catolic
Oratoriul Leonardo Murialdo, sediul Congregaþiei Sfântul Alexandru Rusu din Baia Mare. Oficiul înmormântãrii a fost
Iosif (Iosefinii lui Murialdo). La ceremonia oficiatã de celebrat miercuri, 19 mai, în biserica Sfânta Cruce din acelaºi oraº,
Arhiepiscopul Ioan Robu ºi Nunþiul Apostolic Jean-Claude de cãtre ÎPS Lucian Mureºan, Mitropolitul Bisericii Greco-Catolice,
Périsset, împreunã cu numeroºi clerici, au fost prezenþi PS Ioan ªiºeºtean, Episcopul Maramureºului, ºi PS Alexandru
numeroºi credincioºi, oficialitãþi locale ºi Ambasadorul Mesian, Episcopul Lugojului, având alãturi cincizeci ºi cinci de
Italiei la Bucureºti. Noul oratoriu se vrea „o oazã de preoþi din Eparhia Maramureºului ºi numeroºi credincioºi care
educaþie ºi formare creºtinã, precum ºi un loc al jocului au dorit sã-i aducã un ultim omagiu.
creºtin”.

Centrul de Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopiei Romano-Catolice
de Bucureºti
Pr. Francisc Ungureanu, Pr. Liviu Bãlãºcuþi,
Anca Mãrtinaº, Cristina ªoican, Eusebiu Pîrþac
Redactor coordonator Actualitatea Creºtinã: Marina Fara
Serviciu fotografic: Adriana Rãcãºan
Consultant: Veronica Zybaczynski
Tehnoredactare: Mircea Rãºchitor
Corectori: Roberta Nãstase, Pr. Cazimir Budãu
Redacþia ºi administraþia:
La Popeºti-Leordeni str. G-ral Berthelot 19, 010164, Bucureºti, Sectorul 1, Tel. 01/313 34 65
Sâmbãta, 29 iunie, comunitatea din Popeºti- E-mail:actualitateacrestina@arcb.ro, www.arcb.ro
Leordeni a îmbrãcat din nou haine de sãrbãtoare. Tipar:
ªaizeci ºi ºase de copii ºi tineri au primit Sacramentul Tipografia Everest 2001 S.R.L. Bucureºti, Tel./fax: 255 11 18
Dir. Tehnic: Dan Abraham
Mirului din mâinile Arhiepiscopului Ioan Robu ºi
Episcopului Cornel Damian. La aceastã celebrare au Abonamente: 120 000 lei/6 luni, 240 000 lei/1 an
la Librãria Sfântul Iosif: str. G-ral Berthelot 19, 010164 Bucureºti,
participat numeroºi preoþi din arhidiecezã, credincioºi
Sectorul 1, pentru Petres Tereza
care au umplut Biserica ºi platoul din faþa acesteia,
iar micul cor a încântat prin cântecele sale. ISSN 1221-7700

nr. 6/2004 19
De ziua ta, copile dragã, îþi oferim în dar o poveste despre un pui curajos care a învãþat sã
PAGINA MICULUI PRINÞ

zboare, ºi nu oricum, ci asemeni vulturilor. Tu ai scris vreo poveste? Dacã da, atunci trimite-o pe
adresa redacþiei noastre, pentru a o face cunoscutã ºi altor copii. Începând cu acest numãr, ai
pagina ta în Actualitatea Creºtinã. Numai ºi numai a ta!

Pu i sa u v ult ur ?
A fost odatã, tare Abia ajuns la ºcoalã,
demult, un pui de gãinã puiul începu lecþiile de
care visa sã zboare precum zbor cu vulturii, într-o
vulturii. ªi cât era ziulica de limbã care nu era a lui.
mare nu fãcea altceva “Ei, sã zbori într-o limbã
decât sã se gândeascã la strãinã nu-i chiar aºa
pãsãrile care planau uºor!”, îºi spuse el, “aºa
maiestuos ºi elegant pe cum nu este uºor sã zbori în spatele unui microfon sau în
întinsul cerului. faþa unei camere de luat vederi ºi, cu atât mai mult, sã scrii
ºtiri ºi cronici de zbor”.

Fiind curajos din fire ºi
tenace, puiul încercã sã Deºi ameþit de atâta ºtiinþã
zboare. Se urcã pe vârful unui despre cele cinci mijloace de
munte, închise ochii ºi se comunicare în masã: Televiziune,
aventurã plin de încredere în Radio, Ziare, Internet ºi Cinema,
aer. puiul descoperi încetul cu încetul
cã exerciþiile sunt baza, cã vorba
aceea “tot practica-i mai
Dar, o…nu! Rezultatul nu era importantã decât gramatica”. Se
cel aºteptat, însã puiul nostru încuraja singur zicându-ºi: “câtã vreme sunt mulþumit
ceva, ceva reuºi totuºi: sã-ºi rupã sufleteºte, ce mai conteazã?!”.
o aripã, sã-ºi spargã capul, ca sã
nu mai vorbim de trauma psihicã
pe care o suferã cei ce nu reuºesc Dupã doi ani de
sã-ºi împlineascã un vis. eforturi, zburãtoarea de
curte îºi terminã studiile,
primind chiar ºi diplomã
“Nici lumea n-a fost de “pui zburãtor”. Pe
fãcutã într-o singurã zi”, deplin mulþumit, se puse
îºi spuse cu înþelepciune pe zburat spre þara lui de
orãtania, “trebuie sã am origine, dar nu fãrã elicea
rãbdare!”. ªi se puse pe de siguranþã ºi aripile cu
gândit, zi ºi noapte, mai motor, primite în dar de la maeºtrii vulturi.
ales noaptea, care, se Sfârºitul acestei poveºti nu-l ºtiu, habar n-am dacã puiul
ºtie, e “sfetnic bun”. de gãinã a reuºit sau nu sã devinã vultur, dar voi veþi afla singuri
Naviga chiar ºi pe Internet, încercând sã descopere dacã ºi îmi veþi spune. Chiar aºa, mi-am amintit sã te întreb. Tu ce
existau profesori sau ºcoli de zbor. Dupã îndelungi cãutãri, eºti, un vultur sau un pui?
gãsi o faimoasã ºcoalã de zbor care se afla într-un oraº din
îndepãrtata Italie, acolo “unde duc toate drumurile lumii”, Text : ANCA
adicã la Roma. MÃRTINAª
Desene : ILARIA
ROSSOMANNO
Neºtiind sã zboare, bietul
pui luã avionul pentru a
ajunge în oraºul eternului De 1 iunie
sãu vis. “Costã, costã, dar
meritã”, îºi spuse micul
visãtor, fascinat de zborul cu
La Multi
,
“pasãrea de fier”.
Ani!
20 nr. 6/2004