You are on page 1of 28

Pãstorul Arhidiecezei 1

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

fi ºi preamãriþi împreunã În aceastã preamãrire Maica Domnului
cu El” (Rom 8,17). Nimeni împlineºte vocaþia pentru care fiecare creaturã
nu a suferit mai mult cu omeneascã ºi întreaga Bisericã a fost adusã
Cristos decât Preacurata la existenþã: sã fie „lauda gloriei sale” (Ef 1,14).
Fecioarã Maria ºi, de Maria îl laudã pe Dumnezeu ºi, lãudându-l,
aceea, nimeni nu va fi mai cântã imnul Magnificat: „Sufletul meu
preamãrit împreunã cu preamãreºte pe Domnul ºi duhul meu tresaltã
Cristos decât Ea. Dar în de bucurie în Dumnezeu Mântuitorul meu”.
ce constã preamãrirea Ridicatã în lumina ºi fericirea cereascã,
Mariei? Putem spune cã Maica Domnului mijloceºte pentru noi harurile
existã o preamãrire a ei de care avem nevoie, ne ocroteºte ºi ne
pe care o putem vedea aminteºte cã acolo unde a ajuns ea suntem
cu ochii noºtri aici pe ºi noi aºteptaþi, în lumina ºi iubirea Tatãlui, a
pãmânt. Care fiinþã Fiului ºi a Duhului Sfânt. Iatã în acest sens ºi
omeneascã a fost mai cuvintele Conciliului II din Vatican: „Este o mare
iubitã ºi mai invocatã în bucurie ºi mângâiere pentru acest sfânt
cele mai diferite Conciliu cã nu lipsesc, nici printre fraþii
împrejurãri ale vieþii, care despãrþiþi, oameni care aduc cinstea cuvenitã
nume a fost de atâtea ori Maicii Domnului ºi a Mântuitorului, mai ales la

În Sãrbãtoarea Adormirii Maicii
Domnului, Evanghelia este luatã din Sfântul
Luca ºi ne propune spre meditare imnul
Magnificat, rostit de Preasfânta Fecioarã
Maria. Conform învãþãturii Bisericii Catolice,
care se bazeazã pe o tradiþie preluatã ºi de
Biserica Ortodoxã, Maica Domnului a intrat rostit ca cel al Mariei Preacurate? Nu este orientali, care se întrec cu elan arzãtor ºi cu
în slava cereascã nu numai cu sufletul, ci ºi aceasta o preamãrire? Cãrei fiinþe, în afarã suflet devotat în a aduce cult Nãscãtoarei de
cu trupul. Constituþia dogmaticã despre de Cristos, i-au înãlþat oamenii mai multe Dumnezeu pururi Fecioare. Toþi creºtinii sã
Bisericã, Lumen Gentium, spune: „Mama lui rugãciuni, imnuri, catedrale? Care chip a fost înalþe rugi stãruitoare cãtre Mama lui
Isus, dupã cum în ceruri, glorificatã deja cu mai mult prezentat de arta tuturor timpurilor Dumnezeu ºi Mama oamenilor, pentru ca ea,
trupul ºi sufletul, este chipul ºi pârga Bisericii ºi popoarelor? „Iatã, de acum toate care a sprijinit prin rugãciunile sale începuturile
care va ajunge la plinãtate în veacul ce va popoarele mã vor numi fericitã” a spus Maica Bisericii, ºi acum, când este înãlþatã în ceruri
sã vinã, tot astfel aici, pe pãmânt, strãluceºte Domnului inspiratã de Duhul Sfânt, ºi cele peste toþi sfinþii ºi îngerii, sã mijloceascã la Fiul
ca un semn de speranþã sigurã ºi de douã mii de ani de creºtinism dovedesc sãu, în comuniunea tuturor sfinþilor, ca toate
mângâiere pentru poporul peregrin al lui adevãrul acestei profeþii. Este mare aºadar familiile popoarelor, atât cele împodobite cu
Dumnezeu, pânã când va veni ziua preamãrirea Maicii Preacurate pe pãmânt. numele de creºtin cât ºi cele care nu-l cunosc
Domnului” (nr. 68). ªi totuºi ea nu este decât o slabã imagine a încã pe Mântuitorul lor, sã se uneascã în mod
În toate celelalte sãrbãtori închinate Maicii preamãririi cereºti în care Maica Domnului fericit, cu pace ºi armonie, într-un singur Popor
Domnului noi o contemplãm pe Maria ca participã la preamãrirea lui Dumnezeu, în al lui Dumnezeu, spre slava Preasfintei ºi
semn a ceea ce Biserica trebuie sã fie fie; sensul cã atât cunoaºterea cât ºi fiinþa ei Nedespãrþitei Treimi” (nr. 69).
în sãrbãtoarea Adormirii o contemplãm ca întreagã sunt cuprinse în lumina ºi în iubirea
semn a ceea ce Biserica va fifi. Sfânta lui Dumnezeu, sau cum spune Sfântul Paul în Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu,
Fecioarã Maria este exemplul cel mai clar ºi Scrisoarea cãtre Efeseni, Sfânta Fecioarã este roagã-te pentru noi pãcãtoºii, acum ºi în
dovada adevãrului pe care îl exprimã „plinã în toate de plinãtatea lui Dumnezeu” ceasul morþii noastre. Amin.
Scriptura: „Dacã suferim împreunã cu El, vom (3,19).
2 Actualitate

la întrebarea: Pentru ce amãnuntele de mai

Cât de greu sus sunt importante? Judecãtorii de la înalta
Curte de Casaþie ºi Justiþie Bucureºti, în ziua
de 12 iulie, admit cererea firmei SC Millenium
Building privind strãmutarea dosarului în
se poate înþelege care a fost acþionatã în instanþã de cãtre
Arhiepiscopia Romano-Catolicã, în vederea
apãrãrii Catedralei. Motivul invocat: dosarul

ceea ce este fiind strãmutat ar evita presiunile din partea
credincioºilor. ªi... repede... repede cererea
este acceptatã. Dar încotro se face
strãmutarea? De ce atâtea întrebãri? Sã fim

evident! atenþi puþin! Exact la Constanþa. Este uºor de
înþeles de ce, pentru noi, dar nu ºi pentru
structurile anticorupþie care ar trebui sã fie
Pr
Pr.. BERNARD NOGHIU mai informate decât noi. Sau... chiar sunt,
dar lipseºte ceva. Ca de obicei? Adicã pur ºi
simplu asta se vrea! Nu mai are rost sã
În dimineaþa zilei de 26 mai, anul acesta, transformarea lui în Mall. Chiar dacã s-au spunem cã protestele reprezentanþilor
la Radio Guerilla, Domnul Radu Turcescu, la gãsit vestigii arheologice, dupã o scurtã Arhiepiscopiei nu au contat pentru fãuritorii
o emisiune în direct, a avut ca invitat pe pauzã, lucrãrile au continuat. Aceastã dreptãþii (adicã juraþii) care au criterii ce þin
omul de presã, Domnul Liviu Mihaiu. clãdire a acoperit total biserica de care cont cã cei din familie se sprijinã aºa cum
Dumnealui s-a pronunþat în favoarea firmei pomeneam, clãdire cu o valoare stã bine unei familii unite. Or, bine ºtim cã
Millenium Building, condamnând acþiunile arhitecturalã naþionalã. Un lucru nu prea unitatea familiei trebuie promovatã ºi ei au
Arhiepiscopiei Romano-Catolice pentru
apãrarea Catedralei „Sfântul Iosif”.
Întrebarea pe care putea sã o punã orice
ascultãtor, puþin atent la detalii, era dacã
Domnul Turcescu, care încerca sã afle mai
multe argumente pentru a înþelege
atitudinea Domnului Mihaiu, ºtia cã acesta
din urmã este naºul de cununie al Doamnei
Diana Voicu (Daiana – dupã cum îºi spune),
reprezentanta investitorului în România, aºa
cum se prezintã Dumneaei în comunicatele
de presã de pânã acum. Ca jurnalist,
conform eticii profesionale, Domnul Mihaiu,
înainte de a analiza acest conflict, într-o
emisiune în direct, ar fi trebuit sã dezvãluie
relaþia sa cu reprezentantul Millenium
Building , fapt ce oricum altereazã
posibilitatea de a fi echidistant ºi nepãrtinitor. este cunoscut, sau politicienii ºi CNA se fac fãcut acest lucru. ªi aºa tãticul a ajuns iar sã
ªi apoi despre ce este vorba? cã nu-l cunosc: motivul pentru care a fost fie alãturi de fiicã. E nevoie de sprijin în situaþii
Poate... un scurt istoric nu stricã. Nu e atât de uºor sã se obþinã toate aprobãrile grele! ªi aºa judecata dreaptã continuã la
vorba de istoricul Catedralei ci de ceva ºi avizele. Ca Preºedinte al Curþii de Apel Constanþa. Am putea prevedea rezultatul
pagini de cronicã a activitãþii Doamnei Diana Constanþa ºi magistrat la Înalta Curte de dacã structurile abilitate ºi autoritãþile
(Daiana). Aceeaºi firmã cu aceeaºi Doamnã Casaþie ºi Justiþie figura un nume: Marin
responsabile vor continua sã ia poziþii ca ºi
D. a construit Tomis Mall în Constanþa, lângã Voicu. ªi cine este Dumnealui? Simplu, se
pânã acum. Nu mai este cazul sã dau un
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” poate afla: nimeni altul decât tatãl Doamnei
rãspuns. Banalizãm mica cronicã a
(monument de arhitecturã bisericeascã Diana (Daiana) Voicu. De ce este atât de
realizãrilor firmei reprezentate de Doamna
ortodoxã). Chiar dacã aceastã bisericã a important acest lucru? Nu numai pentru noi,
Voicu (fiica sprijinitã de tatã). Dar poate
fost restauratã în perioada 2000 – 2001, dar ar trebui sã fie ºi pentru structurile de
autoritãþile vor þine cont totuºi de semnalarea
conducerea Tomis, una ºi aceeaºi cu stat anticorupþie.
din afarã a nedreptãþilor ºi ilegalitãþii legate
Millenium Building a obþinut aprobãri pentru De fapt care este motivul acestui text?
de acest proiect, ca ºi de altele, de altfel.
extinderea magazinului Tomis ºi Sã facem legãtura ºi vom primi rãspuns ºi
Actualitate 3

Sper ant,a moar e ultima!
Ameninþarea care planeazã asupra Catedralei „Sfântul Iosif” nu zonã care au stat de vorbã cu noi
mai este pentru nimeni o necunoscutã. Din Sãptãmâna Mare, ºi prin prezenþa lor ne-am simþit
credincioºii catolici încearcã sã opreascã lucrãrile la colosul care este protejaþi de pericolele pe care le
proiectat sã se ridice lângã lãcaºul de cult. S-au organizat procesiunii presupune viaþa în stradã. Despre
ale tãcerii, proteste publice; în fiecare searã, în faþa Catedralei, preoþi mass-media nu pot decât sã spun
ºi credincioºi picheteazã proiectul „Cathedral Plaza”. Unii dintre ei au cã a fost indiferentã, mai mult sau
recurs la gesturi extreme de manifestare a dezacordului, sperând mai puþin voit.
ca gestul lor sã tragã un semnal de alarmã ºi sã trezeascã conºtiinþe. Familia, atât soþul cât ºi cei doi copii, m-au susþinut total ºi au
Doamna Lucia Matei-Golopenþa, de profesie jurist, este una dintre fost de acord cu gestul meu. Copiii mi-au spus cã dacã ar fi fost în
persoanele care a început ºi a rezistat 21 de zile în greva foamei. þarã, mi s-ar fi alãturat în gestul meu de protest.
Dânsa a avut amabilitatea sã ne vorbeascã despre aceastã Un suport extraordinar l-a reprezentat pentru mine vizita
experienþã. Preasfinþitului Ioan Robu. Am citit pe chipul lui suferinþa cã trebuie sã se
facã asemenea gesturi pentru cauza Catedralei. Dar cred cã m-a
- Doamnã Matei-Golopenþa, de ce greva foamei? considerat un om responsabil care ºtie ce face. Am avut, de
- Am urmãrit modul în care a evoluat situaþia de la Catedrala asemenea, suportul moral al Monseniorului Cornel Damian. De
„Sfântul Iosif” ºi, ca om ºi jurist, am fost surprinsã de atâta nedreptate. asemenea, vizita altor preoþi de la Catedralã mi-a adus mare alinare.
ªtiam cã din momentul acþionãrii în instanþã, lucrãrile trebuie sistate Pãrintele Eugen Bortoº, parohul Catedralei, venea în fiecare zi sã mã
pânã la soluþionarea cazului. ªi nu s-a întâmplat aºa. De aceea am împãrtãºeascã; pãrintele Mihai Baciu, pãrintele Dumitru Baltag,
decis sã intru în greva foamei, gest pe care l-am considerat nu unul pãrintele Tarciziu ªerban. Toþi mi-au fost alãturi.
de revoltã, ci, mai degrabã, un strigãt de ajutor, un gest care sã - Ce puteþi spune despre gestul dumneavoastrã, acum, dupã
trezeascã cu adevãrat opinia publicã. consumarea lui?
- Nu cã ar fi un numãr nesemnificativ, dar de ce 21 de zile? - Chiar dacã pentru Catedralã încã nu s-a schimbat nimic, sper
- Crucea Roºie a stabilit cã 21 de zile reprezintã limita putinþei ca gestul meu sã nu fi trecut neobservat. Sper cã s-a trezit ºi a rãmas
umane de a rezista la foame. Depãºirea acestei perioade poate ceva în conºtiinþa celor care priveau de peste drum ( greva foamei s-
duce la grave complicaþii ulteriore. Alãturi de mine au mai început ºi a desfãºurat în faþa sediului Guvernului).
alte persoane aceastã formã de protest; doar eu am reuºit s-o duc - Dacã totuºi construcþia alãturatã se va finaliza, cum vedeþi
pânã la capãt. Catedrala peste câþiva ani?
- Cum au privit cei din jur gestul dumneavoastrã? - Catedrala va rãmâne veºnic aici. Dacã va fi nevoie, vãd toate
- Din partea autoritãþilor civile am simþit o rea-voinþã intenþionatã, clãdirile ducându-se de aici, dar nu Catedrala. ªi apoi, clãdirea care
nu ne-au susþinut deloc. O surprizã a fost atitudinea jandarmilor din se construieºte va fi din fier ºi sticlã, deci s-ar putea oricând demonta!
(AC)

Liniºtea Catedralei mare distanþã. Persoane în trecere prin
Bucureºti îºi rezervã adesea o parte din
Pentru a pune în luminã aceste valori,
Centrul de Comunicaþii Sociale al
Pentru foarte mulþi oameni, Catedrala program pentru o vizitã la catedrala “Sf. Ahiepiscopiei Romano-Catolice de
“Sfântul Iosif” reprezintã un loc “forte”, un Iosif”. Ceea ce îi atrage este liniºtea pe care Bucureºti (Angelus) doreºte sã publice un
spaþiu de reculegere ºi creºtere interioarã, (ºi-)o gãsesc aici. album care sã sublinieze semnificaþia
un reper sigur în meandrele, adesea Acestã atracþie magneticã a Catedralei comunitarã, istoricã ºi culturalã a acestui
bulversante, ale cotidianului. Fãrã a asupra sufletelor se manifestã de mai bine monument.
menþiona slujbele ºi evenimentele cu de 130 de ani, perioadã zbuciumatã Persoanele care au o legãturã de suflet
caracter religios ºi cultural care au loc aici, marcatã de douã rãzboaie mondiale, o cu Catedrala “Sfântul Iosif “ ºi doresc sã
este semnificativ faptul cã la orice orã din dictaturã comunistã ºi o revoluþie contribuie la realizarea acestui album, fie
zi, în orice zi a sãptãmânii ai intra în antitotalitarã, dar ºi de evenimente de mare cu mãrturii personale, fie cu fotografii de
Catedralã, gãseºti oameni îngenunchiaþi har, cum ar fi vizita Papei Ioan Paul al II-lea. epocã, amintiri despre cei cunoscuþi aici
care se roagã, cautã o soluþie, gãsesc forþa Atracþia Catedralei se explicã prin faptul cã etc., sunt rugaþi sã scrie pe adresa revistei
necesarã pentru a merge mai departe. acest loc însumeazã o serie de valori Actualitatea Creºtinã, menþionând adresa
Dacã i-ai întreba, sunt de religii diferite, din fundamentale cãtre care membrii la care pot fi contactate.
medii sociale diferite, uneori veniþi de la comunitãþii se orienteazã aproape instinctiv. LIANA GEHL
4 Anul pastoral

Întâlnirea mondialã a familiilor -
Pr
Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Între 1 ºi 9 iulie, timp de nouã zile, Valencia a devenit capitala cereºti, sã le îndrepte cãtre Isus, care este „calea, adevãrul ºi viaþa”
mondialã a familiilor, cu ocazia celei de-a cincea întâlniri mondiale. (In 15,14).
Evenimentul, care a culminat cu vizita Sfântului Pãrinte Benedict al În cele douã întâlniri cu marea mulþime a familiilor pelerine,
XVI-lea, a cuprins trei pãrþi distincte: o expoziþie despre activitãþile seara de sâmbãtã, 8 iulie, ºi duminicã, 9 iulie, la Sfânta Liturghie,
care privesc rolul familiei în viaþa Bisericii (1-3 iulie), congresul familiilor papa a voit „sã celebreze darul dumnezeiesc al familiei”.
(4-7 iulie) ºi întâlnirea familiilor cu Sfântul Pãrinte (8-9 iulie). Atât În discursul de sâmbãtã seara, care a încheiat ºirul de mãrturii
expoziþia cât ºi congresul nu s-au rezumat la a fi „o teorie” despre ale familiilor din lumea întreagã, papa a vorbit despre familie ca
viaþa de cãsãtorie ºi familie. Scopul lor a fost acela de a gãsi “ambient privilegiat în care fiinþa umanã învaþã sã dea ºi sã
modalitãþi concrete pentru a încuraja familiile creºtine în trãirea primeascã iubirea”, “un fundament indispensabil pentru societate”,
vocaþiei lor. Asociaþii, organizaþii, miºcãri care au drept scop “un bine de neînlocuit pentru copiii care trebuie sã fie rodul iubirii”.
promovarea familiei creºtine, au putut sã vorbeascã despre De asemenea, a þinut sã arate cât de importantã este munca de
activitãþile lor ºi sã-ºi împãrtãºeascã experienþele. Tema congresului susþinere a familiilor în zilele noastre: “Provocãrile societãþii actuale,
marcatã de dispersia care se verificã mai ales în mediul urban, cer
garanþia ca familiile sã nu fie singure. Micul nucleu familial poate
înfrunta obstacole dificil de depãºit dacã nu se simte izolat faþã de
restul familiei ºi faþã de prieteni. De aceea comunitatea eclezialã
are responsabilitatea de a oferi sprijin, stimuli ºi aliment spiritual
care sã întãreascã coeziunea familialã, mai ales în încercãri ºi în
momente critice. În acest sens, e foarte important rolul parohiilor,
ca ºi al diferitelor asociaþii bisericeºti, care au rolul de a colabora ca
structuri de sprijin, ca o mânã întinsã a Bisericii, în vederea creºterii
familiei în credinþã”.
Sfântul Pãrinte a definit într-un mod succint misiunea pãrinþilor.
Pe lângã transmiterea credinþei ºi a iubirii au rolul de a educa pe fiii
lor în spiritul libertãþii ºi al responsabilitãþii. Citez: „Pãrinþii trebuie sã
continue sã redea fiilor lor liberatatea, ai cãror garanþi sunt pentru
o perioadã de timp. Dacã aceºtia vãd cã pãrinþii lor – dar ºi adulþii
a fost „Transmiterea credinþei în familie”. care îi înconjoarã - trãiesc viaþa lor cu bucurie ºi entuziasm, chiar în
ciuda dificultãþilor, în ei va creºte mai uºor acea bucurie profundã
Întâlnirea a culminat cu vizita Sfântului Pãrinte. Entuziasm, bucurie, de a trãi care îi va ajuta sã depãºeascã cu rezultate bune posibilele
cãldurã toridã, obosealã, sete s-au amestecat împreunã în oraºul obstacole ºi contrarietãþile pe care le comportã viaþa umanã”.
iberic. Aceste stãri, prin care sutele de mii de pelerini au trecut, Tema educaþiei la libertate avea sã fie reluatã ºi în omilia de
erau supuse cu mare rãbdare dorinþei de a fi cât mai aproape de duminicã. Papa avertiza cã una dintre tendinþele culturii actuale
locul prin care trecea succesorul apostolului Petru, papa Benedict este aceea de a exalta libertatea individului, a autonomiei sale „ca
al XVI-lea. Simpla veste a apropierii fãcea sã izbucneascã vulcanul ºi cum el s-ar crea pe sine, ca ºi cum ºi-ar fi autosuficient, în afara
strigãtelor mulþimii „Viva el legãturilor cu alþii dar ºi a
Papa!”. Un banner uriaº expus responsabilitãþii pe care o are faþã de
pe unul din blocurile din faþa alþii. Se cautã o organizare a vieþii
altarului, unde Sfântul Pãrinte sociale plecând doar de la dorinþe
avea sã celebreze Sfânta subiective ºi schimbãtoare, fãrã nici o
Liturghie, conþinea urmãtorul referinþã la vreun adevãr obiectiv
înscris: „Cu Petru, prin Maria, la primar cum ar fi demnitatea fiecãrei
Isus”. Cumva aceste cuvinte fiinþe umane ºi datoriile ºi drepturile
defineau totul. Succesorul lui sale inalienabile în serviciul cãrora
Petru venea sã întâlneascã trebuie sã se afle orice grup social”.
familiile. Venea sã le întãreascã Familia, bazatã pe cãsãtoria
în credinþã. Venea sã le predice indisolubilã dintre un bãrbat ºi o
adevãrul evanghelic despre femeie, este locul unde fiinþa umanã
cãsãtorie, despre viaþã, sã le se poate naºte cu demnitate, poate
încredinþeze ocrotirii Maicii creºte ºi se poate dezvolta în mod
Anul pastoral 5
- Valencia 2006 De la pâine care hrãneºte,
cãtre Pâinea vieþii veºnice
Duminica a XVIII-a
Pr
Pr.. ªERBAN TTARCIZIU
ARCIZIU

În zilele acelea întreaga comunitate a fiilor lui Israel cârtea
împotriva lui Moise ºi a fratelui sãu Aron…: „Voi ne-aþi scos în
pustiu ca sã murim de foame…” Domnul i-a zis lui Moise:
„Iatã, voi face sã cadã o ploaie de pâine din cer, iar poporul sã
iasã zilnic ca sã-ºi adune cât îi trebuie pentru o zi.”… A doua zi
dimineaþã era un strat de rouã în jurul taberei… ceva mãrunt
ca boabele de chiciurã pe pãmânt. Când au vãzut aceasta fiii
lui Israel ºi-au zis: „Ce-i aceasta?” Moise le-a zis: „Aceasta este
pâinea pe care Domnul v-o dã sã o mâncaþi!” (Ex 16,2-15).
Cu duminica a XVII-a dupã, Liturgia Cuvântului abordeazã
o întreagã problematicã legatã de o nevoie fundamentalã a
omului, foamea. Din aceastã temã se deschid multe altele la
fel de importante: Cu ce ne hrãnim? Ce aliment ne hrãneºte cu
adevãrat? Cine ne dã aceastã hranã? Foamea este doar cea
integral. Este locul unde învaþã iubirea, credinþa. Este locul în care trupeascã sau existã ºi una sufleteascã? Cu ce se potoleºte
învaþã “cum se trãieºte în societate”. Succesorul lui Petru a vorbit foamea sufleteascã? etc.
despre o astfel de familie. Pentru o astfel de familie s-a rugat. În Lectura I a duminicii a XVIII-a ne prezintã poporul ales în
încheiere prezentãm rugãciunea Sfântului Pãrinte pentru familii recitatã drum cãtre Pãmântul fãgãduinþei, traversând o cumplitã
la Valencia: încercare: foamea. Murmurele adresate lui Moise ºi Aron sunt
Doamne, în Sfânta Familie contrariul credinþei ºi încrederii; ele sunt bãnuiala nãscutã din
ne-ai lãsat un model desãvârºit de viaþã familialã, îngrijorare. Drept rãspuns la aceste murmure, Dumnezeu le
trãitã în credinþã ºi ascultare faþã de voinþa ta. trimite hranã, pâine ºi prepeliþe. Gestul lui Dumnezeu este, încã
Ajutã-ne sã urmãm poruncile tale din credinþã ºi iubire, o datã, eliberator. Mai mult, el este ºi pedagogic, cãci fiecare
Susþine-ne în misiunea de a transmite credinþa fiilor noºtri. trebuie sã înveþe limitele: cât are voie sã adune din mana pe
Deschide-le ochii ca în ei sã creascã care Dumnezeu o dã cu prisosinþã tuturor.
sãmânþa credinþei pe care au primit-o la botez.
Întãreºte credinþa în tinerii noºtri, În timpul acela mulþimile… au venit la Cafarnaum
ca ei sã creascã în cunoaºterea lui Isus. cãutându-l pe Isus. Când l-au gãsit i-au zis: „Învãþãtorule, când
Întãreºte iubirea ºi fidelitatea în toate cãsãtoriile, ai venit aici?” Isus le-a rãspuns: „Mã cãutaþi nu pentru cã aþi
în mod deosebit în cei care trec prin clipe de suferinþã ºi greutate. vãzut minuni, ci pentru cã aþi mâncat pâine ºi v-aþi sãturat.
Lucraþi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea
Uniþi cu Iosif ºi Maria ce rãmâne spre viaþa veºnicã ºi pe care o va da vouã Fiul
Te rugãm prin Isus Cristos, Fiul tãu ºi Domnul nostru. Amin. Omului, el pe care l-a pecetluit Tatãl” (In 6,24-27).
Episodul evanghelic al acestei duminici este o continuare a
evenimentului înmulþirii pâinilor care a deschis capitolul 6. Acea
masã oferitã de Isus mulþimilor care îl cãutau se voia a fi ºi un
semn. Beneficiarii trebuiau sã vadã în acea minune o lucrare
pe care Dumnezeu Tatãl o înfãptuieºte prin Isus. ªi, de vreme
ce Isus a manifestat aceastã putere, de a hrãni o mulþime
imensã de oameni doar cu câteva pâini, ei pot acum avea
încredere cã tot El le poate oferi acea hranã care îi pãstreazã
pentru viaþa cea veºnicã. ªi chiar dacã cuvântul hranã din a
doua parte a frazei are conotaþie metaforicã (de vreme ce
vizeazã aici mai ales Evanghelia predicatã de Isus), în duminicile
urmãtoare (atunci când acelaºi cuvânt va desemna Euharistia)
sensul lui nu va mai fi metaforic. Euharistia este într-adevãr
Trupul ºi Sângele lui Cristos pe care cine le mãnâncã
dobândeºte viaþã veºnicã spre înviere.
6 Universul Familiei

„Cele
„Cele zece
zece porunci
porunci pentru
pentru fiecare
fiecare
CORNEL BÃRBUÞ

sunt doar câteva dintre ele).
În realitate, în timp lucrurile au cunoscut condiþionãri: ca viaþa sexualã
sã fie trãitã numai în cadrul familiei, fiind iubire ºi nu o simplã manifestare
a simþurilor. Iubirea trebuie sã fie respectuoasã faþã de partener ºi nu
abuzivã. Toate aceste condiþionãri pot fi gãsite în Cartea Leviticului,
unde sunt pomenite ºi deviaþiile apãrute în timp (între parteneri de
acelaºi sex sau cu animale etc.).
În cartea Genezei se spune cã „ cei doi vor fi un singur Trup” ºi asta
aratã foarte clar cã viaþa sexualã nu existã doar pentru a procrea.
Sunt destule tendinþe puritane care spun acest lucru, dar nu e corect. În
Malahia, se spune cã unul din scopuri e sã aveþi urmaºi de la Domnul.
Mai mult, în scrisorile Sfântului apostol Paul ni se spune cã soþii se pot
separa un timp în scopul de a se ruga.
Timpul se va sublima ºi noi vom fi transfiguraþi ºi atunci nu vom mai
fi nici bãrbaþi ºi nici femei. Sfântul apostol Paul recomandã a nu trãi
neapãrat acest tip de viaþã, de familie, ºi se referã la viaþa cu care e
Ciclul de cateheze despre „Cele zece porunci pentru fiecare familie obiºnuitã lumea de azi. De ce? Pentru cã „unii au o vocaþie specialã”,
azi“, care a început din toamna trecutã la Parohia Sf. Cruce din Bucureºti, care se cheamã castitate. În fapt, este o anticipare a trãirii de pe acum
a ajuns sâmbãtã, 24 iunie 2006, la porunca a VI-a. în Împãrãþia Cerurilor. Castitatea este modalitatea de a integra
Acea searã a avut un farmec aparte, în timpul Liturghiei celebrân- sexualitatea în viaþa socialã, familialã. Libertatea mea se terminã acolo
du-se o cununie religioasã, mirele fiind un fiu îndrãgit al parohiei. unde începe dreptul celuilalt. Se impune, în zilele noastre, o disciplinare
Invitatul acestei seri a fost pãrintele Tarciziu ªerban, paroh la Bãrãþia, a instinctului. În încheierea cuvântului sãu, pr. Tarciziu a recomandat
iar drept co-prezentatori au fost familia Elena Tãnase ºi Florin Ardelean. numãrul 1480 al revistei „Famille chrétienne”, care publicã un articol scris
Se poate spune de la început cã aceastã searã a fost puternicã ºi de doi soþi sexologi. Aceºtia formeazã împreunã o familie creºtinã
remarcabilã în toate cele trei pãrþi ale acesteia (prezentarea pãrintelui, formidabilã ºi i-a citat spunând cã: „din momentul în care vã respectaþi
a familiei ºi întrebãrile cu rãspunsurile aferente ºi completãri). unul pe altul, e bine sã faceþi ceea ce vã ajutã sã creºteþi împreunã.”
„Menirea trupului nostru” De ce aceastã discuþie despre sexualitate
Au fost propuse spre discuþie poruncile a VI-a ºi a IX-a, cu titlul în Bisericã, azi?
„Menirea trupului nostru“, iar ca subtitlu: „În ce constã curãþia într-o Florin Ardelean, medic de profesie, a prezentat cele douã porunci
familie? Curãþie ºi necurãþie. Sexualitatea normalã. Homosexualitatea dintr-o perspectivã medicalã dar ºi holisticã.
ºi uniunile libere. Concubinajul premarital. Educaþia sexualã, planning- ªtiind cã acest subiect e tabu în multe din familiile noastre ºi mai
ul familial. Disciplinarea gândurilor ºi a voinþei. Autoerotismul“. ales în bisericile noastre, cu atât mai mult apare aceastã întrebare.
Care este viziunea Sfintei Scripturi ºi a Bisericii despre viaþa sexualã Deºi interesul este foarte mare, sunt în continuare foarte multe reþineri,
conjugalã? condiþionãri dictate de societate ºi de moºtenirile primite.
Pr. Tarciziu a prezentat succint aceste porunci vãzute în Sfânta E clar cã fiecare familie are niºte întrebãri din acest domeniu ºi cu
Scripturã, porunci ce trateazã o problemã fundamentalã pentru viaþã. siguranþã cã sunt destule la care nu gãsesc rãspunsuri.
În textele Sfintei Scripturi existã o Constituþie, se definesc identitatea Dar sã vedem despre ce teme poate fi vorba în aceste douã
bãrbatului, identitatea femeii, a familiei, a cuplului ºi în ce anume se porunci:
prezintã fiecare în parte. Sfânta Scripturã descrie foarte des raportul - Sexualitatea în viaþa familiei noastre
dintre femeie ºi bãrbat ºi avem tot felul de situaþii de-a lungul textelor - Normalitatea vieþii sexuale
biblice, de la cele reuºite, pânã la acelea în care se pãcãtuieºte împotriva - Curãþia în cuplu
familiei sau împotriva persoanei. - Planning familial
În Sfânta Scripturã, când se vorbeºte despre bãrbat (despre Om), - Homosexualitatea
acesta este o persoanã spre care e orientatã Creaþia. Crearea femeii - Educaþia sexualã a copiilor noºtri (de la ce vârstã, ce anume
din coasta lui Adam nu e un semn de inferioritate, dar e modalitatea le spunem, cum? etc).
cea mai frumoasã de a spune cã cele douã pãrþi sunt egale în faþa lui - Fidelitate ºi indisolubilitate
Dumnezeu ºi cã ele vor fi un singur Trup într-o zi. - Sexualitatea pre-maritalã, uniuni libere, cãsãtorii libere
În ce priveºte viaþa sexualã, Sfânta Scripturã vorbeºte în termenii - Implicarea pãrinþilor în educaþia sexualã
cei mai frumoºi. Acest instinct e ceva bun, frumos, pozitiv. Înseamnã - Pornografia, poligamia etc.
cã trãim. Sunt foarte multe texte în Sfânta Scripturã care confirmã Sexualitatea e o parte din viaþa noastrã. Florin Ardelean ne-a
acest lucru (texte din Cântarea Cântãrilor sau Scrierile sapienþiale prezentat o clasificare a nevoilor umane: materiale, culturale, spirituale;
Universul Familiei 7
familie azi” Cine este Femeia înveºmântatã
cu soarele…? (15 august)
Pr
Pr.. ªERBAN TTARCIZIU
ARCIZIU
nevoile sexuale integreazã toate celelalte nevoi; planul lui Dumnezeu pentru Templul lui Dumnezeu s-a deschis în cer, iar în templu a
sexualitate este: fecunditate, iubire, plãcere sexualã. apãrut chivotul legãmântului sãu. Un semn mare s-a arãtat
Pentru Florin, scopul lui ca familist este mântuirea. Au împreunã doi atunci în cer: o femei, înveºmântatã cu soarele, având luna
copii de care sunt foarte mulþumiþi. sub picioarele ei, iar pe cap purtând o coroanã de
Întrebat fiind adesea de ce este împotriva prezervativelor, rãspunde
douãsprezece stele… ªi iatã cã ea a nãscut un fiu, un copil de
totdeauna simplu ºi clar: „Nu sunt în planul lui Dumnezeu”.
parte bãrbãteascã. Acesta avea sã pãstoreascã toate
Vorbind despre plãcerea sexualã, Florin atrage atenþia asupra
popoarele cu un sceptru de fier… (Apocalipsul 11,19; 12,1.5)
afrodisiacelor (Viagra º.a) care sunt tot în afara planului lui Dumnezeu.
Învãþãtura principalã a cãrþii Apocalipsului sfântului Ioan
Curãþia înseamnã omiterea a tot ceea ce este anormal, înseamnã a
este cea a misterului Bisericii care participã strâns la misterul lui
privi mereu la scopul pentru care am fost creaþi.
Cristos.
Rãspunsuri la întrebãri… concluzii Consideratã în aceastã prismã, femeia din prima lecturã
Trupul trebuie vãzut ca un Templu al Duhului Sfânt, iar pr. Tarciziu a acestei sãrbãtori reprezintã comunitatea sfântã, poporul lui
spune cã mintea noastrã este ca o moarã care macinã ceea ce noi îi Dumnezeu care îl „naºte” pe Mesia, rege ºi mântuitor, ºi în care
dãm. Nu orice gând este un pãcat. Definiþia spune cã pãcatul existã viaþa cea nouã continuã sã se desãvârºeascã în mijlocul
atunci când este fãcut „cu gândul, cu voinþa ºi ºtiinþa”. Prin urmare, este o suferinþelor timpului de faþã. Ea este cereascã ºi glorioasã,
problemã de educaþie a voinþei fiecãruia. De sute ºi mii de ani pãrinþii îºi asociatã la acþiunea victorioasã a lui Dumnezeu ºi, deºi are de
îndrumau copiii spre cãsãtorie. Acum, tinerii trec printr-o perioadã de înfruntat opoziþia satanei, triumful ei este prevestit ºi inaugurat
probã, sã vadã dacã se potrivesc ºi abia apoi, dacã e cazul, trec la de preamãrirea „întâiului-nãscut” dintre cei morþi, Isus Cristos.
cãsãtorie. Aceasta este de fapt o lipsã a încrederii în Dumnezeu. O tradiþie veche, care ar putea fi contemporanã cu autorul
Drama avortului nu trebuie sã atingã doar conºtiinþa femeii. O Apocalipsului, identificã în femeia din cap. 12 trãsãturile Mariei.
responsabilitate egalã are ºi bãrbatul. Multe familii nu îºi asumã Ca mamã a Mântuitorului, Maria a fost consideratã foarte
responsabilitatea de a avea copii - nu au bani sã-i întreþinã ºi viaþa e devreme ca o figurã a comunitãþii sfinte care, prin aderarea
foarte grea (nu au casã, nu-i ajutã pãrinþii etc.), motiv pentru care recurg totalã la lucrarea divinã, manifestã pe deplin mântuirea.
la anticoncepþionale. Dar se organizeazã frecvent acþiuni pentru familii, în
În revelaþia învierii lui Cristos ºi în contemplarea privilegiilor
cadrul cãrora sunt prezentate metodele naturale de planificare a sarcinii.
Mariei, creºtinul primeºte garanþia victoriei lui Dumnezeu ºi
Din pãcate, foarte puþini au participat la aceste cursuri ºi existã, în
vestea cea bunã a destinului sãu transfigurat.
continuare, multã ignoranþã, în special printre familiile tinere.
Elena Tãnase spune cã în calitate de mamã, s-a simþit jignitã de
În zilele acelea Maria a pornit în grabã cãtre o cetate din
imaginile ºi defilarea gay, tendenþioasã, desfãºuratã recent în Bucureºti.
þinutul muntos al Iudeii. Ajunsã acolo, a intrat în casa lui Zaharia
Oare noi, ca familii normale, de ce sã nu ne cerem drepturile? De
exemplu, încetarea alocaþiei pentru al patrulea copil ? etc.
ºi a salutat-o pe Elisabeta… Ea s-a umplut de Duhul Sfânt ºi a
strigat cu glas tare: „Binecuvântatã eºti tu între femei ºi
Ce se poate face? binecuvântat este rodul trupului tãu. ªi de unde mie fericirea
Consider foarte important cã s-a ridicat acest semn de întrebare ºi în aceasta ca sã vine la mine Maica Domnului meu?… Fericitã
fapt o conºtientizare a nevoilor familiilor noastre de azi. Nevoia de educaþie, eºti tu, care ai crezut cã se vor împlini cele spuse þie de Domnul.
de disciplinare ºi de îndrumare. Noi, familiile creºtine, ar trebui sã fim mai (Lc 1,39-45)
militante în sprijinirea ºi susþinerea normalitãþii vieþii de familie. În acest Episodul Vizitei Sf. Fecioare Maria la vara sa Elisabeta se
sens, se simte nevoia fondãrii unei Asociaþii de Familii care sã sprijine înscrie în prelungirea dublei vestiri, a naºterii lui Ioan Botezãtorul
guvernul ºi autoritãþile locale pentru natalitate ºi drepturile familiei. ºi respectiv a lui Isus. Din acest motiv în relatarea noastrã
accentul cade mai mult pe întâlnirea dintre cei doi copii prevestiþi
ºi pe sfinþirea lui Ioan prin Isus. Cu toate acestea relatarea
vizitei Mariei la vara sa Elisabeta cautã sã pãtrundã în, ºi sã
punã totodatã în evidenþã, sensul participãrii Mariei la lucrarea
lui Dumnezeu. Cât priveºte cântarea Magnificat, care încheie
aceste douã anunþuri, ea este explozia unei bucurii intense ºi
expresia unei credinþe umile care izvorãsc, amândouã, din
sfera invizibilului, adicã a misterului însuºi al iubirii lui Dumnezeu.
Aidoma Mariei, creºtinul care îºi trãieºte cu adevãrat
credinþa, care crede în împlinirea a ceea ce Dumnezeu îi spune,
devine nu doar un purtãtor, ci ºi un revelator eficace al lui
Dumnezeu.
8 Oameni ai credinþei

Mons. VLADIMIR PETERCÃ

“Eu îþi aduc numai Þie jertfã de mulþumire, nenorocire peste noi? Care este îndeletnicirea ta, de unde ºi din ce
iar toate fãgãduinþele mele le voi împlini, þarã vii?” (Iona 1,6-7).
cãci mântuirea vine numai de la Domnul!”
(Iona 2,10). L-au gãsit tocmai pe Iona, cuprins de teamã, l-au interogat, iar
apoi l-au aruncat în marea învolburatã iar marea, spre marea lor
În viaþã avem totdeauna de învãþat, în special de la cei care surprindere, s-a potolit. “Atunci Dumnezeu dãdu poruncã unui peºte
sunt mai în vârstã decât noi sau care au mai multã experienþã de mare sã înghitã pe Iona. ªi a rãmas Iona în pântecele peºtelui trei
viaþã. În viaþã învãþãm multe din povestirile pe care avem prilejul sã zile ºi trei nopþi” (Iona 2,1). A fost un rãgaz foarte bine venit, un timp
le auzim de la alþii. Atunci când aceste povestiri sunt luate din Biblie, de meditaþie ºi de rugãciune, cãci Iona s-a rugat Domnului pentru
putem fi siguri cã ele au fost tot ce-i bun ºi drept în lume.
scrise pentru învãþãtura Urmarea a fost, ”cã Domnul
noastrã ºi pentru a le aplica în a poruncit peºtelui, iar peºtele
viaþã. Aºa este ºi povestirea vãrsã pe Iona pe uscat,
despre profetul Iona, cel care pentru cã mântuirea vine
a stat vreme de trei zile ºi trei numai de la Domnul!” (Iona
nopþi în pântecele unui peºte 2,10-11).
din Marea cea Mare. El a O întrebare pe care ne-o
rãmas acolo în locul nostru, punem fiecare dintre noi, este
pentru ca noi sã ne amintim urmãtoarea: cum a fost posibil
de Domnul ºi de puterea sa ca Iona sã petreacã trei zile ºi
extraordinarã, ”cãci trei nopþi în pântecele unui
mântuirea vine numai de la peºte? Este o întrebare
Domnul!” fireascã ce ridicã ºi alte multe
Avem în faþa ochilor noºtri întrebãri. Se pare cã avem o
imaginea unui profet, care ficþiune literarã la care Iona
umblã, este neliniºtit ºi strigã este supus, în spatele cãreia
în juru-i numele Domnului. El stã adevãratul ºi veºnicul
voia ca oamenii sã fie mai buni, Dumnezeu. Noi trebuie sã
iar pãmântul pe care trãim, urmãrim povestea lui Iona,
sã fie al tuturor. Pãrãseºte de pentru cã, în spatele acestei
aceea pãmântul natal ºi povestiri, se aflã ceea ce
pleacã pânã la marginile Domnul a voit sã ne înveþe pe
pãmântului, cum ne spune noi. Profetul Iona ajunge, ºi
textul biblic. În cazul de faþã el aceasta este cea de a doua
merge în oraºul Tarsis, care în ficþiune literarã, în Ninive, oraº
viziunea evreilor de pe acea vestit ºi plin de viaþã pentru
vreme era considerat ca fiind capãtul lumii. El a plecat dezgustat acele timpuri îndepãrtate. Era capitala Asiriei ºi ca atare un oraº
de viaþã ºi lumea în care trãia. Oamenii, ºi acest lucru îl deranja pe putred, care avea mare nevoie de a face pocãinþã: “Ninivitenii au
profet, ascultau numai de instinctele lor. Iona voia o altã lume, mai crezut în Dumnezeu, au þinut post ºi s-au îmbrãcat în sac, de la cei
bunã, mai dreaptã ºi mai cinstitã. În cãlãtoria sa de-abia începutã, mai mari ºi pânã la cei mai mici!” (Iona 3,5). Dumnezeu a primit
profetul Iona a fãcut o experienþã de viaþã de neimaginat. Corabia gestul lor de pocãinþã, aºa încât Iona face urmãtoarea mãrturie:
aflatã în largul mãrii, cu care profetul Iona cãlãtorea, ajunsese în “ªtiam cã tu eºti Dumnezeu îndurat ºi milostiv!”(Iona 4,2).
mare primejdie, era gata, gata sã se scufunde: Într-adevãr, avem nevoie ºi astãzi de asemenea mãrturii de
“Atunci se apropie de el cãpitanul corabiei ºi-i zise: Ce faci, credinþã. Ele ne dau curaj ºi îmbãrbãtare pe drumurile întortocheate
somnorosule? Scoalã-te ºi strigã cãtre dumnezeul tãu, poate cã el ale vieþii. Ele ne oferã încredere numai în Domnul. Ele ne dau speranþã,
îºi va aduce aminte de noi, ca sã nu pierim! ªi au zis unul cãtre altul: atunci când în noi nu mai este nici o speranþã. Este tristã viaþa când
Sã aruncãm sorþi, ca sã ºtim din pricina cui a dat peste noi speranþa a murit. Sã dãm o ºansã speranþei!
nenorocirea aceasta! ªi ei au aruncat sorþii, ºi sorþul a cãzut asupra
lui Iona. Ei l-au mai întrebat: Spune-ne, din pricina cui a venit aceastã
Aprofundare 9
Regina lumii dezvãluie puterea iubirii lui sanctuar arca alianþei. Preasfânta Fecioarã

Adormirea Dumnezeu, al cãrui plan îi risipeºte pe cei
mândri, îi dã jos de pe tronuri pe cei puternici
ºi-i înalþã pe cei smeriþi, îi copleºeºte cu bunuri
pe cei flãmânzi ºi pe cei bogaþi îi lasã cu
Maria, arca noii alianþe, este de-a pururi ºtiutã
în Bisericã drept Aceea care poartã în sânul
ei rodul trupului sãu, pe Cristos, umanitatea
reînnoitã ºi de aceea inaugureazã o

Maicii mâinile goale.
Comunitatea credincioºilor cinstitori ai
Preasfintei Fecioare Maria reînnoieºte, în
umanitate a fiilor lui Dumnezeu. De fapt,
Femeia învãluitã în soare, care þine luna sub
picioare ºi este încoronatã de stele, este
aceastã sãrbãtoare deosebitã, cântul de însãrcinatã ºi Fiul din sânul Ei va fi înalþat pe

Domnului mulþumire al Preacuratei. O face ca popor al
lui Dumnezeu ºi cere fiecãrui credincios sã se
uneascã în corul de laudã a Domnului. La
Cruce, pe Golgota pentru a fi înãlþat de Tatãl.
De aici începe umanitatea cea nouã.
Misterul Ridicãrii Preasfintei Fecioare
Pr
Pr.. prof. dr
dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ
aceasta îi îndeamnã pe credincioºii sãi ,încã Maria la ceruri cu trupul ºi cu sufletul
din primele secole, sfântul Ambroziu, însumeazã ºi exprimã o speranþã ºi o
episcopul Milanului: „Sã fie în fiecare creºtin cunoaºtere profundã, speranþa cã ºi nouã,
“Sufletul meu îl sufletul Mariei pentru a-L preamãri pe cei condiþionaþi de o logicã umanã, ne poate
preamãreºte pe Domnul
Domnul!! ” Domnul, sã fie în fiecare dintre noi spiritul surâde un bine superior ºi fericit dupã
Mariei pentru a se bucura în Dumnezeu” încercãrile atât de dure ale vieþii pãmânteºti.
Biserica Catolicã ºi cea Orientalã
(Despre Evanghelia lui Luca II, 26). Este un vis faptul cã într-o zi trupul
celebreazã în luna august ºi anume pe 15,
Sfântul Luca, în Evanghelia, omului va ajunge la nemurire
Ridicarea la cer a Preasfintei Fecioare Maria
sa exprimã strigãtul de veºnicã. Adevãrul ridicãrii
sau Adormirea Maicii Domnului, numitã astfel
bucurie al Preasfintei la cer a Preasfintei
în Biserica Bizantinã.
Fecioare Maria când îºi Fecioare Maria îi spune
Biserica, peregrinã în istorie, îºi uneºte
dã seama de omului: trupul tãu este
glasul în cântarea de bucurie a Preasfintei
semnificaþia sfânt, nu este supus
Fecioare Maria; îºi exprimã bucuria ºi-L laudã
evenimentului care se va numai instinctelor, ci
pe Dumnezeu Întreit pentru cã Maica
împlini ºi anume este condus de o
Domnului intrã triumfãtoare în gloria cerului.
Întruparea Fiului lui raþiune, de o naturã
În misterul Ridicãrii la cer apare semnificaþia
Dumnezeu ºi spiritualã care îl face
împlinitã ºi definitivã a cuvintelor pe care Ea
Rãscumpãrarea vrednic de respect ºi
însãºi le-a pronunþat la Ain-Karim,
omeniriii. Noi ºtim sã veneraþie cum se
rãspunzând la salutul Elisabetei: „Mari lucruri
mulþumim pentru cuvine unui templu
a fãcut pentru mine Cel Atotputernic” (Lc. 1,49).
binefacerile mântuirii? sfânt. Ridicarea la cer
Datoritã victoriei pascale a lui Cristos asupra
Credem în puterea lui a Preasfintei Fecioare
morþii, Fecioara din Nazaret, unitã profund
Dumnezeu eliberându- Maria este o
cu misterul Fiului lui Dumnezeu, a avut parte
ne de logica lumii? promisiune, o arvunã,
într-un mod deosebit de efectele sale salvifice.
Adevãrul ridicãrii la dar ºi un fapt: este
A corespuns intim la misiunea lui Cristos ºi a
cer a Preasfintei Fecioare ultimul destin al
intrat prima dupã El în gloria cereascã cu
Maria în toatã realitatea umanitãþii.
trupul ºi cu sufletul, cu toatã fiinþa sa
sa umanã, cu trup ºi Neprihãnita Fecioarã
omeneascã.
suflet, constituie una din Maria deschide
Acel „Da – Fie mie dupã Cuvântul tãu”
certitudinile mistice, drumul ºi în urma Ei
este bucurie pentru cei mulþi care erau în
evlavioase, care-l ajutã pe vom trece toþi cu
întuneric ºi în umbra morþii. De fapt, prin Ea a
om sã nu greºeascã în materia noastrã
venit în lume Domnul vieþii. Credincioºii creºtini
judecata sa despre creaþie ºi în glorificatã, restabilitã din plin ºi în neputrezirea
tresaltã de bucurie ºi o venereazã pe Maica
comportamentul sãu în faþa adevãrului la care Tatãl ceresc ne-a destinat de la început
fiilor mântuiþi de Cristos. Într-un mod deosebit
destinului sãu ºi al destinului întregului univers. în Eden, paradisul pãmântesc.
o contemplã pe Preasfânta Fecioarã Maria
În persoana Preasfintei Fecioare Maria se Paul Claudel a numit-o pe Preasfânta
ca „semn de mângâiere ºi de speranþã
adunã atâtea simboluri. Ea este pentru noi Fecioarã Maria „sacramentul gingãºiei
sigurã” pentru orice om ºi pentru tot poporul
simbolul Bisericii: este Femeia prin excelenþã materne a lui Dumnezeu”. David M. Turaldo
în drumul sprea Patria eternã.
din toatã creaþia. Privind la toate aceste o defineºte: „divina taciturnã” ºi „catedrala
Ridicatã cu trupul ºi cu sufletul la ceruri,
simboluri putem descifra mai uºor ceea ce marii tãceri”. Guynniver spune: Fiecare „sã
Preacurata Fecioarã Maria ne aratã calea
Apostolul Ioan scrie în Apocalips referitor la priveascã la Preasfânta Fecioarã Maria
lui Dumnezeu, calea Cerului, calea Vieþii. O
ultimul destin care ne aºteaptã pe noi ºi toate ridicatã cu trupul ºi sufletul la cer ºi sã-ºi ia
aratã fiilor sãi botezaþi în Cristos ºi tuturor
cele create. Femeia îmbrãcatã în soare, zborul”. Sã-ºi ia zborul spre patria cereascã,
oamenilor de bunãvoinþã. O deschide mai
aceastã figurã plinã de maiestate apare ca spre fericirea veºnicã!
ales celor mici ºi sãraci, predilecþii milostivirii
un semn mare ºi atunci se deschide
divine; fiecãruia în parte ºi tuturor naþiunilor. Sufletul meu îl
sanctuarul lui Dumnezeu în ceruri ºi apare în
preamãreºte pe Domnul!
10 Suflet tânãr

Pr
Pr.. DANIEL BULAI
Gândul meu pentru tine(ri) ...pentru artiºti
Dupã cum bine ºtii, anul acesta vom
Dragã prietene, sãrbãtori la nivel naþional cea de-a XX-a Zi
De pe cruce, Isus, înainte de a ieºi din coasta sa sânge ºi apã, i-a zis ucenicului: „Iat- Mondialã a Tineretului. Dacã deja eºti înscris ºi
o pe mama ta” (In 19, 27) . vei fi prezent acolo, citeºte în continuare... s-ar
De pe cruce, Isus, înainte de a muri, þi-a dat-o pe Maria pentru ca sã îþi fie mamã! putea sã te intereseze!
De pe cruce, Isus a spus ultimul cuvânt: „S-a împlinit!” (In 19, 30). Tinerii Arhidiecezei noastre vor prezenta o
Marie, Mamã a lui Isus ºi Mamã a noastrã, ia-ne în braþele tale ºi spune-ne: scenetã ce are ca temã reconcilirea cu
Ce ai simþit în clipele acelea tainice de sub cruce? Ce ai pãstrat în sufletul tãu în acele Dumnezeu ºi cu noi înºine, „Tu ºi EL”. Dacã vrei
momente pline de mister? sã participi alãturi de noi, fie ca „actor”,
Ce ar trebui sã ºtie lumea dupã ce Dumnezeu ºi-a descoperit iubirea? „sunetist” sau dacã pur ºi simplu crezi cã ne-ai
Copiii mei, aº vrea ca lumea sã înveþe de la Fiul meu „iubirea”. Toþi spun cã iubesc, dar putea ajuta... ia legãtura cu noi!
sunt departe de inima Fiului meu. Contacteazã-ne fie telefonic: 0724892051 /
Iubirea lor s-a limitat foarte mult. Lumea a reuºit sã limiteze iubirea. 0765379948, fie prin e-mail:
roxanaemilia@yahoo.com.

Adriana Rãcãºan, proaspãtã absolventã a Universitãþii Media, Facultatea
de Regie de Film ºi TTeleviziune,
eleviziune, are 23 de ani ºi a activat în echipã timp de
cinci ani. În toamnã va pleca pentru a-ºi continua studiile la Berlin. Înainte
însã, am vrut sã ne împãrtãºeascã experienþele ei din „echipã”.
- În ce plan te-ai implicat în echipã ºi în ce mãsurã te-a ajutat sã te prietenia ºi bucuria de a fi
formezi...? împreunã! Cred cã cel mai frumos
În Echipã m-am implicat încã de la început în planul educaþional- cadou pe care l-am primit în acest
catehetic. Mi s-a pãrut întotdeauna cã un lucru extrem de important timp (cã tot veni vorba de
pentru un plan pastoral de tineret este alcãtuirea unui program de aniversãri…) au fost câþiva prieteni
formare pentru tineri. Cred cã eu mai mult aºa m-am format… pe viatã ºi cred cã dintre ei unul nu o
încercând sã gãsesc soluþii pentru formarea altora! sã se supere pentru cã îl desconspir
- S-a încheiat o etapã destul de importantã în viaþa ta. Privind în acum… Dumnezeu!
urmã, la toate activitãþile cu echipa, poþi sã ne povesteºti o întâmplare - Cum vezi acum echipa, ca persoanã din „exterior”?
ce te-a marcat? Este greu sã mã gândesc la Echipã ca o “persoanã din exterior”,
Într-adevãr, s-a încheiat o etapã importantã din viaþa mea… dar trebuie sã recunosc cã deºi nu mi-a fost usor, a trebuit sã devin
Parcã ieri aveam 14 ani ºi am venit în Bucuresti la liceul catolic, apoi a una… Cursul firesc al lucrurilor în viaþã m-a adus în ipostaza de a
urmat facultatea, combinate cu munca în Echipã ºi la Centrul de acorda mai multã atenþie profesiei pe care mi-am ales-o ºi de a-mi
Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopiei noastre. De altfel cred cã au privi cu mai multã seriozitate viitorul. Cred cã pentru toþi va sosi ºi
trecut aproape 6 ani de când am intrat in Echipã… 6 ani frumoºi, plini momentul acesta, oricât de greu ni s-ar pãrea gândul despãrþirii.
de entuziasm ºi voie bunã! A fost un drum minunat ºi nu cred cã Atâta timp cât faci un lucru cu plãcere ºi din tot sufletul ºi cu toatã
acum, privind în urmã, aº dori sã pot schimba ceva din ce mi s-a energia ta, sã fii sigur cã lucrul respectiv este foarte important ºi
întâmplat, totul a fost o binecuvântare pentru viaþa mea! valoros! De fapt cred cã aºa vãd eu Echipa: un grup de tineri inimoºi
În ciuda faptului cã am trãit atâtea momente extraordinare alãturi care-ºi dãruiesc timpul, energia ºi entuziasmul unul altuia, pentru alþi
de Echipã, n-aº putea sã menþionez unul care sã mã fii marcat… sau tineri(ºi pentru cei care vor urma dupã ei) ºi toþi, împreunã, pentru
poate cã da… Se ºtie cã eu am fost dintotdeauna un om cu “greutate” Dumnezeu!
(a se citi la propriu, vã rog!). Se fãcea cã împlineam 18 ani ºi îmi - Un gând pentru tinerii care „vin din urmã”...
serbam aniversarea la sediul OCR împreunã cu Echipa. Dupã ce am “Celor care vor veni din urmã” nu vreau sã le spun decât atât:
suflat în lumânãrile de pe tradiþionalul tort, bãieþii din Echipã s-au entuziasmul este un lucru care apare ºi dispare, aºa cum este ºi
gândit cã nu se poate ca momentul sã treacã pur ºi simplu aºa cã ºi- firea omului, schimbãtoare… Asta nu trebuie sã descurajeze pe
au luat inima in dinþii, m-au apucat bine ºi m-au aruncat de 18 ori în nimeni! Ce trebuie sã ne þinã pe linia de plutire este angajamentul,
sus! Menþionez cã dupã aceastã întâmplare nimeni nu a ajuns la faþã de noi înºine, de ceilalþi ºi de fapt, în primul rând, faþã de
spital sau a fost rãnit, clãdirea OCR-ului a rãmas întreagã ºi nici nu Dumnezeu… Angajamentul!
s-au produs alte pagube, decât cã am fãcut cu toþii o “burtã” de râs! Le urez tuturor celor care “vor urma” mult succes ºi voie bunã aºa
Deºi nu pare ceva serios, acest lucru este unul din exemplele care cum îmi urez ºi mie pentru o etapã nouã din viaþa mea… Rugaþi-vã
îmi amintesc de cel mai frumos lucru pe care l-am trãit in Echipã… ºi pentru mine, vã rog!
Paginã realizatã de ROXANA ROTARU
ROTARU
Micul Prinþ 11

Din viaþa Parohiei
Copile dragã,
Arºiþa lunii lui Cuptor a dat minþii mele ghes la a se gândi la ceva
rece ºi aºa, din rãcoare în rãcoare, am ajuns cu imaginaþia la Polul Învãt, ãtura
Sud, în Antarctica, un þinut uscat, acoperit de gheþuri continue, de unde
ºi numele de calotã glaciarã. Acolo este împãrãþia vânturilor polare
care spulberã zãpada cu atâta furie, dând naºtere unor viscole atât pinguinilor
de puternice, încât bietele vieþuitoare care populeazã gheþurile ajung
ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI
cu greu sã vadã mijirea primãverii.
Dintre temerarii locuitori ai malurilor îngheþate din insulele Antarcticii
face parte ºi pinguinul, un soi de pasãre acvaticã palmipedã (cu partea în jurul lor pietre pentru a le proteja de vânt ºi de posibilii prãdãtori. ªi
piciorului pe care calcã în formã de palmã), cu ciocul lung si cu aripi acum vine partea neaºteptatã a poveºtii, ºi anume cã viitoarele mame
scurte, care-i servesc la paseazã ouãle, pentru a fi clocite, pinguinilor soþi care vor rãmâne,
înotat. Ciudaþi, dar foc de aproape nemiºcaþi, cam 66 de zile, în aºteptarea apariþiei puilor. Pentru
simpatici, cu mers a proteja oul, pinguinul-tatã îl þine bine ascuns între burtã si picioare,
legãnat, cu pene albe pe într-un culcuº format dintr-un strat de grãsime, de vreo 4 cm, ºi de
burtã, negre pe spate ºi penele dese ºi lungi. Grea misiune au viitorii tãtici-pinguini, rãmaºi sã
pe aripi, în vreme ce în jurul cloceascã ouãle singuri, în lupta cu foamea ºi cu frigul ucigãtor, în timp
gâtului sunt galbene- ce soþiile lor pleacã înfometate ºi sleite de
portocalii, pinguinii puteri spre ocean, pentru a se hrãni, a
seamãnã unor dirijori în cãpãta puteri ºi a aduce de-ale gurii
miniaturã, cu un frac prea puilor care, la întoarcerea lor, vor fi ieºiþi
lung pentru înãlþimea lor. Sã ne înþelegem, mici de tot nu sunt, mai ales deja din ouã de o bunã bucatã de timp.
dacã vorbim de pinguinii imperiali care au, în medie, o înãlþime de 1,20 Din nefericire, nu toate mamele
metri ºi o greutate care poate ajunge ºi la 45 de kilograme (nu ºi în reuºesc sã-ºi vadã puii; unele mor de
timpul iernii, însã, când frigul ºi lipsa hranei îl face sã piardã chiar ºi îngheþ ºi de istovealã pânã sã ajungã la
jumãtate din greutate). ocean; altele sunt devorate de prãdãtorii
Despre pinguinul imperial am aflat din Marºul pinguinilor, un film din ocean, dar se întâmplã ºi invers, ca
realizat de Luc Jacquet, în 2005, mai exact un documentar, adicã un mamele-pinguini sã se întoarcã ºi sã
film autentic, ceea ce înseamnã cã ceea ce se vede pe ecran este nu-ºi gãseascã puii în viaþã, uciºi fiind de
absolut real, adevãrat ºi nu imaginat de regizor. nemilosul crivãþ care domneºte în acele þinuturi. ªi atunci sã vezi tristeþe...
Fãrã egal pe lume, istoria pinguinilor imperiali îþi taie rãsuflarea Însã, dacã nu sunt necazuri de acest fel ºi mama-pinguin reuºeºte sã
vãzând-o sau ascultând-o, într-atât este de surprinzãtoare prin se intoarcã cu bine, ea reuºeºte sã-ºi recunoascã puiul dintr-o mie,
exemplul dat de aceste fiinþe care transmit viaþa în cele mai vitrege chiar dacã nu l-a vãzut niciodatã, ºi asta datoritã sunetelor, care sunt
condiþii ale naturii. De mii de ani, când în Antarctica vara este pe sfârºite, unice pentru fiecare pinguin în parte. ªi nu-i asta o minune a lui
pinguinii þâºnesc din apele care stau sã îngheþe ºi se adunã în imense Dumnezeu, copile dragã?
colonii pentru a pleca într-un lung pelerinaj spre un loc de întâlnire, unde Odatã sositã mama, pleacã tatãl spre ocean, pentru a-ºi potoli
îºi vor gãsi perechile potrivite pentru a aduce pe lume urmaºi. Sã nu îþi foamea dupã atâta amar de post, dar nu înainte de a-l învãþa pe puiul
imaginezi, copile dragã, cã acest loc ar fi unul însorit ºi cu tot ce-i de lui un cântecel, ºtiut numai de ei doi, ºi care va funcþiona ca o parolã la
trebuinþã pentru a face un pinguin fericit. Nu, dimpotrivã, este un loc întoarcerea tatãlui de la ocean.
teribil, cu cele mai scãzute temperaturi de pe planetã, cu vijelii Povestea pinguinilor imperiali poate pãrea pe cât de interesantã,
înfricoºãtoare ce ar pune pe fugã orice vieþuitoare, dar nu ºi pe pinguinii pe atât de ciudatã, datã fiind încãpãþânarea acestor vieþuitoare de a
care, odatã ajunºi, dupã o interminabilã cãlãtorie în ºir indian, îºi cautã continua sã dea viaþã puilor lor într-un loc în care natura se dezlãnþuie
perechile cântând ºi dansând cu graþie. cu furie ucigãtoare. Dar poate cã Bunul Creator le-a încredinþat lor
Dupã formarea noilor familii, apar pe lume ºi ouãle de pinguini misiunea de a face cunoscut oamenilor un exemplu de generoasã
imperiali care nu sunt decât de vreo douã, trei ori mai mari decât cele dãruire a vieþii, împotriva oricãrei vitregii a naturii. Greu de crezut, dar
de gãinã ºi pe care femelele le depun printre stânci ºi bolovani, adunând multe are omul de învãþat de la necuvântãtoare, nu-i aºa?!

Co p i i i s e î n t r e a bã … De ce se ceartã fraþii între ei?
A fi om înseamnã, printre altele, ºi sã fii supus greºelii. Cu alte cuvinte, toþi oamenii pãcãtuiesc, ºi fiecare dintre noi are momente când greºeºte. Facem
lucruri care nu sunt plãcute în ochii lui Dumnezeu, ºi care îi supãrã pe cei din jurul nostru. Aºa se întâmplã cã, din cauza slãbiciunilor, ajungem sã ne certãm
cu oameni pe care îi iubim, cum ar fi fraþii sau pãrinþii noºtri. Dar Dumnezeu ne-a dat reguli dupã care sã trãim. De asemenea, Dumnezeu ne-a învãþat
sã iertãm mereu. Dacã vom respecta poruncile lui Dumnezeu ºi vom ºti sã iertãm, ne vom înþelege bine unii cu alþii.
Versete cheie: Dupã un timp, Cain a dus jertfã lui Dumnezeu din roadele pãmântului. ªi a adus ºi Abel din cele întâi nãscute ale oilor sale ºi din
grãsimea lor. ªi a cãutat Domnul spre Abel ºi spre darurile lui, iar spre Cain ºi spre darurile lui n-a cãutat. ªi s-a întristat Cain tare, ºi faþa lui era posomorâtã.
Atunci a zis Domnul Dumnezeu cãtre Cain: „Pentru ce te-ai întristat, ºi pentru ce s-a posomorât faþa ta? Când faci bine, oare nu-þi este faþa seninã? Iar de
nu faci bine, pãcatul bate la uºã ºi cautã sã te facã sã cazi, dar tu poþi sã-l biruieºti!”(Gen 4, 3-7) . Versete ajutãtoare: Gen 4,8; Iac 4,1
A daptare dupã 205 Questions Children Ask about God
12

Parohia Sfânta Fecioarã Maria
Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

Scurt istoric 1982 când am fost demolaþi masiv, însã demolarea diabolicã ne-a întãrit în
Comunitatea romano-catolicã din Cioplea dateazã de aproximativ credinþã, nu numai pe noi, ci ºi celelalte douã comunitãþi formate în urma
douã sute de ani, iar biserica a fost construitã în anul 1813, prin contribuþia acestei dispersãri Sfânta Cruce ºi Sfânta Tereza. Tatãl meu era epitrop ºi ºtiu
creºtinilor catolici bulgari care au venit aici din sudul Dunãrii, prin anul cã a fãcut ultimul recensãmânt, eram pe atunci 1600 de familii de ciopleni. Eu
1812, din cauza dificultãþilor întâmpinate în practicarea cultului romano- nu pot sã concep viaþa fãrã credinþã, fãrã bisericã ºi pot sã spun cã trei
catolic. Credincioºii bulgari erau pãstoriþi de preoþi cãlugãri pasioniºti. lucruri nu am trãdat în viaþa: credinþa, Biserica a fãcut parte din viaþa mea
Pe lângã biserica ºi casa parohialã, au fost construite ºi alte anexe care ºi este numãrul unu, familia ºi serviciul. Ne-am bucura tare mult dacã,
au servit ca reºedinþã episcopalã, seminar, ºcoalã, mãnãstire ºi azil de mãcar de sãrbãtori, copiii noºtri s-ar întoarce acasã”.
bãtrâni. Aceste prime clãdiri au cãzut pradã flãcãrilor la 1 noiembrie Doamna Aga Petre, distribuitor fidel al revistei noastre Actualitatea
1853, însã pãrintele pasionist Augustin Bernardoni, ajutat de credincioºi creºtinã, s-a nãscut în acest cartier în urmã cu 74 de ani. „Parohia este ca
ºi prin contribuþia bãneascã a familiei de comercianþi Cardini, a reclãdit pâinea pentru mine, spune doamna Petre, iar când
totul „dupã planul cel vechi”, cum spune într-o prememorie arhitectul vin la bisericã simt cã renasc. La Cioplea era foarte
Sperl. În interiorul bisericii, pe peretele din dreapta, la intrare, se gãseºte frumos pe vremuri, erau case mari, frumoase,
o inscripþie pe o placã de plumb, care indicã moartea episcopului oamenii erau grãdinari (zarzavagii) ºi din munca
Ferreri, mort la Cioplea în ziua de 4 noiembrie 1813, din cauza ciumei. mâinilor lor aprovizionau pieþele ºi fabricile de
Alãturi de uºa principalã, în exterior, se aflã statuia de bronz a Sfântului conserve din Bucureºti. Aici, la bisericã, ne adunam
Francisc de Assisi, opera sculptorului duminica dupã-amiazã, mai ales când eram tineri,
Iosif Fechete, laureat în anul 1931. fãceam mese ºi nu lipsea mãjniþa (plãcintã cu brânzã)
Parohi în aceastã comunitate au de la întâlnirile noastre. Acum am rãmas puþini pentru
fost: Augustin Kuczka (1936), Edmond cã mulþi au murit, tinerii nu prea mai vin la Bisericã”.
Barszczowiski (1938), Petru Morosievici Glasul pãmântului natal,
(1945), Francisc Keil (1952), Petru
mai puternic decât fascinaþia
Morosievici (1955), Augustin Francisc Las V egas-ului
Vegas-ului
(1959), Vittorio Blasutti (1962), Mihai
Domnul Ion Gabriel, unul dintre veteranii acestei
Butnaru (1963), Ioan Sociu (1974), Eugen
parohii, s-a nãscut în anul 1930 ºi de atunci a fost
Blãjuþ (1980), Iosif Imbriºcã (1990),
mereu alãturi de bisericã, cu excepþia celor 15 ani
Cazimir Budãu (1994), Alois Iºvanca
petrecuþi în Las Vegas. „Când m-am întors în þarã,
(1999), iar din anul 2003 paroh este
spune domnul Gabriel, toþi prietenii mã întrebau de
pãrintele Veniamin Aenãºoaei.
ce nu am rãmas acolo. M-am întors din cauza
„Demolarea diabolicã singurãtãþii, acolo treceau zile ºi nimeni nu-þi dãdea
ne-a întãrit în credinþã…” mãcar „bunã ziua”, m-am întors pentru cã strãmoºii
Demolãrile care au avut loc în Bucureºti, ca ºi în alte zone ale mei sunt îngropaþi aici, în cimitirul nostru, m-am întors
României, fãceau parte din vestitul plan de sistematizare care avea pentru cã aici este viaþa mea, aici am fost ministrant,
drep scop reducerea la jumãtate a numãrului satelor României pânã am cântat ºi cânt în corul bisericii. Înainte de a ne dispersa prin toate cartierele
în anul 2000. Victime ale acestui „plan de sistematizare” au fost ºi din Bucureºti, parohia Cioplea era un nucleu al catolicismului. Pe vremea
credincioºii catolici din parohia romano-catolicã Sfânta Fecioarã Maria pãrintelui Morosievici, aveam în parohie o congregaþie marianã, iar în spatele
Reginã – Cioplea. Nimeni nu le-a cerut pãrerea, gospodãriile lor au bisericii organizam mereu spectacole culturale; nimeni nu mai mergea la
cãzut sub ºenilele buldozerelor, iar ei au fost mutaþi între pereþii reci ai casa de culturã. De aici au început problemele cu securitatea”.
unor apartamente. Mulþi dintre ei au Domnul Petru Rafael este ºi
murit, dar mai sunt destui care trebuie dânsul „nãscut, crescut aici”, cum le
sã trãiascã cu acest ghimpe în suflet place cioplenilor sã spunã, iar
toatã viaþa. Duminicã, 16 iulie a.c, am strãbunicii dânsului sunt
poposit în aceastã parohie ºi am vorbit înmormântaþi în cimitirul parohiei. „De
cu câþiva dintre credincioºi. mic copil, spune domnul Rafael, am
Domnul Ioan Petre s-a nãscut în anul fost ministrant, circa 12 ani, la
1944 ºi a fost vecin cu parohia. „Casa pãrintele Barszczowiski,
noastrã era peste drum, spune domnul Morososievici, Keil, Butnaru, am
Petre, demolãrile au avut loc în douã cântat în cor toatã viaþa ºi am cãutat
etape, prima în jurul anilor ‘60 pânã la sã fiu un bun creºtin, ajutând preotul
strada Istriei, iar a doua între anii 1981- în bunul mers al parohiei. Sunt
13

a Reginã – Cioplea, Bucureºti
mulþumit cã Dumnezeu mi-a dat putere ºi-L rog sã mã ajute ºi în continuare.
Pe vremuri, din cauza regimului comunist, parohia noastrã a suferit multe
schimbãri, ni s-au dãrâmat casele, am fost împrãºtiaþi în tot Bucureºtiul. Ori
de câte ori trec pe lângã locul în care a fost casa în care m-am nãscut, simt
o strângere de inimã, mã doare sufletul când mã gândesc la acele vremuri
când trãiam ca o mare familie, când clopotul bisericii era ca ceasul nostru
deºteptãtor: ne anunþa Angelus, ne chema la Liturghie”.
Domnul Mihai Ioncescu, mai tânãr decât ceilalþi interlocutori, este legat
de aceastã comunitate prin strãbunicii ºi bunicii care au trãit pe aceste
meleaguri. „Mã simt ataºat de Cioplea pentru cã aici m-am nãscut, aici este
sufletul meu. Vin duminica la bisericã, cânt în cor, iar
dacã nu vin sau nu cânt la cor nu simt cã e duminicã, activitate de trei ani într-o parohie din Italia, Vallemaio, din dieceza de
nu mai simt cã sunt creºtin”. Monte Cassino. „Parohia Cioplea, spune pãrintele Aenãºoaei, este o
Cioplenii, „oameni destoinici, comunitate cu tradiþie; în 2012 va împlini 200 de ani de existenþã. O
cinstiþi ºi curajoºi…” comunitate stabilã, aºezatã (…). O comunitate despre care unii spun
Doamna Elena Radu, nãscutã ºi ea în fostul cartier cã este dificilã, grea, dar eu, dupã trei ani de activitate, nu o vãd aºa,
Cioplea, caracteriza credincioºii acestei parohii, într-un dimpotrivã, este o comunitate în care ai mulþumirea cã ai cu cine sã
articol din Evenimentul Zilei, cu urmãtoarele cuvinte: colaborezi; desigur sunt ºi momente în care trebuie sã faci faþã pretenþiilor
„(Cioplea) este un cartier cu o veche tradiþie culturalã ºi unora, dar este o comunitate plinã de viaþã ºi asta se vede din faptul cã
istoricã, cu oameni educaþi în spirit catolic. De-a lungul apelurile noastre gãsesc ecou în sufletele lor. În aceºti trei ani, de când
anilor au dovedit cã sunt oameni destoinici, cinstiþi ºi sunt la Cioplea, am constat o creºtere a participãrii la sfintele
curajoºi”. Tot dânsa ne mai spunea cã se simte legatã sacramente, o triplare aº spune. O parte dintre credincioºii noºtri merg
de ei pentru cã „îi consider niºte oameni simpli, la biserica Sfânta Cruce pentru cã le este comod sã ajungã cu mijloacele
credincioºi, harnici, iar Biserica i-a ajutat foarte mult sã de transport, însã procentul este mic, sub 10 %. Numãrul familiilor
fie oameni cumsecade”. oscileazã între 1600-1650, unii pleacã alþii vin, chiar ºi azi am scris douã
Domnul Antonie Moga s-a nãscut în fiºe noi, de alþii aflãm, ºi dupã doi ani, cã nu mai sunt pe teritoriul
Popeºti-Leordeni, dar a devenit cioplean prin cãsãtorie, parohiei noastre. Credincioºii de etnie bulgarã sunt, din pãcate, în
în anul 1957. „Pe mine mã atrage Biserica, spune scãdere, pentru cã sunt în vârstã, acum poate cã mai sunt circa 30%
domnul Moga, dacã nu vin la slujbã, simt cã îmi lipseºte din comunitate. Mulþi sunt moldoveni, dar avem ºi bucureºteni ºi ardeleni.
ceva. Pe vremuri eram mai mulþi ciopleni, acum Parohia Cioplea este o comunitate care trãieºte un ritm de viatã
numãrul celor veniþi din întreaga þarã este mai mare, spiritualã ºi umanã normal, o comunitate care merge mai departe cu
dar este ºi acum o comunitate frumoasã. Cât vom optimism ºi care va oferi Arhidiecezei noastre elemente de sprijin ºi de
mai fi sãnãtoºi, vom face tot ce ne stã în putinþã pentru stabilitate; avem, de exemplu, o tânãrã novice la o mãnãstire din
ca biserica ºi parohia noastrã sã fie la fel de frumoasã. Mai avem multe alte Brazilia, Tereza Neculãeº; doi seminariºti: Marcelin Antochi ºi Cristian
lucruri de fãcut acum, vrem sã refacem gardul de la cimitir. Sperãm sã Cochior; trei vocaþii care, dacã vor ajunge la maturitate, vor fi un impuls
primim un sprijin ºi din partea celorlalþi ciopleni rãspândiþi prin alte cartiere pentru comunitate. Fiind o parohie mare, lucrãm mai mulþi preoþi, în
ale Bucureºtiului, pentru cã ºi ei au rude înmormântate aici”. parohie mai este pãrintele Nicolae Iojã, pãrintele Bernard Noghiu ºi,
Doamna Veronica Tãlmãcel este originarã din Butea, judeþul Iaºi. „Avem momentan, pãrintele Anton Budãu. Aº vrea sã subliniez cã existã o
aproape douãzeci de ani de când suntem în aceastã parohie, spune colaborarea foarte bunã din punct de vedere pastoral, importantã
doamna Tãlmãcel, ºi ne-am bucurat foarte mult cã aici am gãsit o comunitate este ºi atmosfera de familie care este în casa parohialã ºi pe care
bine închegatã, unitã, ºi am avut mereu preoþi buni pentru care îi mulþumim credincioºii o simt. Mi se pare foarte important ca din casa parohialã
lui Dumnezeu. Întotdeauna ne-au primit cu inima deschisã ºi ne-a plãcut sã porneascã un mesaj de armonie, de înþelegere ºi de lucru în echipã.
sã-i cunoaºtem. Pentru mine Sfânta Liturghie înseamnã viaþa, nu pot sã Ne bucurãm de o participare de 50% a credincioºilor la sfintele
trãiesc fãrã Bisericã”. În asentimentul doamnei Tãlmãcel este ºi doamna sacramente, însã nu suntem mulþumiþi doar cu atât, numãrul lor trebuie
sã fie mult mai mare, noi vrem sã ajutãm comunitatea sã creascã, sã
Ana Dulcele, nãscutã în judeþul Iaºi, localitatea Oþeleni ºi membrã a acestei
se maturizeze, credincioºii sã devinã transmiþãtori de credinþã ºi de
parohii din anul 1990. „M-am simþit ºi mã simt foarte bine în aceastã
speranþã în rândul celorlalþi. În fiecare joi, vin 70-80 de persoane la
comunitate, aici primim tot ce avem nevoie pentru sufletul nostru”.
adoraþie, acest numãr ne dã speranþã cã în afarã de prezenþa la
Casa parohialã, o „familie” pentru familii Sfânta Liturghie de duminicã, ei mai pot oferi lui Dumnezeu ºi un alt
Pãrintele paroh Veniamin Aenãºoaei a ajuns în aceastã parohie pe 8 timp, un alt spaþiu din viaþa lor, astfel încât sã se producã o creºtere ºi
martie 2003, cu un proaspãt titlu de doctor în Teologie Spiritualã ºi dupã o o înflorire a comunitãþii”.
14 Din viaþa Arhidiecezei

GREF 2006 –
Aventurile unei cãlãtorii ªi este scris: „Adevãrat vã spun: orice aþi
de neuitat. Faptul cã am fãcut pentru unul din fraþii Mei mai mici, aþi
avut prilejul sã intru în fãcut-o pentru Mine”. Dumnezeu cere ca
pielea lui Paul m-a fãcut suferinþele omenirii sã fie alinate în contextul
sã cresc mult, sã înþeleg dragostei oamenilor faþã de oameni.
cât de important este Ce suferinþã mare este boala, mai ales
Cristos în viaþa fiecãrei la vremea neputinþelor de variate cauze:
Simona
persoane” (Simona
Simona). vârsta înaintatã cu tot cortegiul de servituþi,
„GREF-ul mi s-a adesea invaliditate, sãrãcie extremã care,
pãrut o modalitate de prin ea însãºi, este aducãtoare de boli care
a le transmite copiilor ce se autoîntreþin, handicapuri înnãscute, situaþii
este scris în Biblie, într- limitã de care nimeni, la nici o vârstã sau
un mod mai captivant condiþie socialã, nu poate fi sigur cã nu le va
ºi distractiv decât înfrunta într-o bunã zi – ºi câte ºi câte încã –
studiind cãrþi” ce-i pot fi date omului.
Rãzvan
(Rãzvan
Rãzvan). Cu gândul la alinarea - sau chiar
Pentru început am vrea sã vã spunem ce „Când afli cât de mult au suferit creºtinii în vindecarea suferinþelor nãpraznice ºi vechi
înseamnã GREF: Grup Recreativ Estiv Formativ. trecut pentru credinþa lor te cutremurã, nu ai de când lumea – vãpãilor bolii, grupul
În acest an, noi, copiii ºi adolescenþii de la cum sã rãmâi indiferent. Eu m-am schimbat
Catedrala „Sfântul Iosif”, am avut bucuria sã un pic ºi ºtiu cã Domnul lucreazã prin mine, ºi
ne întâlnim timp de douã sãptãmâni (26 iunie asta doar descoperind viaþa Sfântului Paul”
– 7 iulie) în fiecare dimineaþã, ca sã petrecem Mãriuca
(Mãriuca
Mãriuca).
un altfel de vacanþã: cu momente formative, „Mi-a plãcut la GREF pentru cã am aflat
cântece, jocuri ºi...surprize. Grupul nostru a mai multe despre viaþa Sfântului Paul, care
fost format din aproximativ 20 de copii ºi poate deveni pentru noi un exemplu de viaþã,
adolescenþi, animaþi de douã surori din de la el putem învãþa cum sã-l ascultãm pe
Congregaþia „Maria Bambina”. Dumnezeu în viaþa de fiecare zi” (Karin Karin
Karin).
Cu toþii am fost invitaþi sã ne aventurãm „Aceastã întâlnire a fost un bun prilej de a
pe urmele sfântului apostol Paul în cãlãtoria ne lãrgi orizonturile ºi de a ne cunoaºte, prin mãicuþelor Congregaþiei „Sf. Vincenþiu de
sa misionarã de la Tars la Ierusalim, iar Luca intermediul jocurilor ºi al cântecelor. Este cam Paul”, venite pe plaiurile noastre dupã anul
Evanghelistul ne-a condus pe acest drum. În greu, dar cu toþii putem încerca sã vorbim cu 1990, a pornit la edificarea unei instituþii
fiecare zi descopeream o nouã destinaþie a Dumnezeu” (Ioan Ioan
Ioan). incredibile: Casa della Speranza
Speranza. Cu
cãlãtoriei lui Paul ºi în special „Vestea cea Bunã” „Pentru mine participarea la GREF a fost o înverºunare care amintea de marile suflete
care îi conducea viaþa. Aceastã Veste Bunã o modalitate de a mã hrãni atât spiritual, cât ale Evului Mediu, sora Giorgina Schembri a
este Isus cel Înviat ºi, mergând alãturi de Paul, ºi moral. Cu toate cã treceam printr-o purces la o activitate ce ar fi putut fi
am realizat cã Dumnezeu însuºi o scrie în perioadã mai dificilã, aceastã activitate mã consideratã nebuneascã – ºi a izbutit!
inimile noastre. ajuta sã uit, sã mã simt fericitã ºi mai ales sã „Îndrãzniþi!” a spus Mântuitorul – ºi sora
La sfârºitul acestei cãlãtorii am vrea sã aflu cât mai multe despre Sfântul Paul” Giorgina a îndrãznit.
vã încredinþãm ºi vouã, tuturor, misiunea pe Elena
(Elena
Elena). Sunt deja istorie nenumãraþii ani de efort,
care am primit-o ºi noi de la Paul ºi Luca: Adolescenþii de construcþie ºi de reconstrucþie, de avânt
„duceþi-vã ºi vestiþi tuturor „Vestea cea Bunã”: de la Catedrala „Sfântul Iosif” ºi de descurajare, de speranþã ºi obosealã
duceþi-o acasã, în faþa obtuzitãþilor, relelor voinþe sau
la ºcoalã, la lucru, neprofesionalismelor. Dar nebunii întru
la prieteni, într-un Dumnezeu biruie orice când mâna Domnului
cuvânt... este asupra lor – ºi sora Giorgina a obþinut
pretutindeni!” ºi preþuirea, stima ºi ajutorul armatei.
Câteva din Ceea ce a realizat o sorã a lui Dumnezeu
impresiile a fost o operã profund creºtinã. Nu trebuie
noastre: sã uitãm niciodatã cã Spitalul ca instituþie ºi
„Aceste douã ca menire este o noþiune ºi un crez autentic
sãptãmâni au creºtin ºi european. Primele spitale ale lumii
fost o experienþã au apãrut în Europa creºtinã – cãci alinarea
Din viaþa socialã - Anunþuri 15
Compania Naþionalã
Poºta Românã SA
Departamentul Relaþii Publice
Splaiul Unirii nr. 6, sector 4, 040031, Bucureºti
telefon: (+4) 021 300 01 30 - fax: (+4) 021 318 21 43
e-mail: massmedia@posta-romana.ro
www.posta-romana.ro

Comunicat de presã
Poºta Românã lanseazã o campanie pentru copiii cu Sindromul Down.
Bucureºti, 19 iulie 2006 – Poºta Românã lanseazã, sub sloganul
“Existã un drum cãtre o viaþã normalã”, o campanie de colectare de fonduri pentru
copiii diagnosticaþi cu Sindrom Down. În aproape 3.000 de subunitãþi poºtale din
întreaga þarã au fost puse în vânzare brãþãri de silicon, inscripþionate cu sloganul
campaniei, prezenþa acestora în reþeaua poºtalã fiind semnalatã prin intermediul
suferinþelor în contextul dragostei oamenilor unii faþã afiºelor.
de alþii este un concept cristic, al Noului Legãmânt. Preþul unei brãþãri este de 5 RON, iar banii colectaþi, în jur de 180.000 de RON,
Dragoste ºi Caritate. vor fi donaþi Asociaþiei Caritas Bucureºti, membru fondator al Federaþiei “Reþeaua
Congregaþia surorilor ºi sora Giorgina am fi tentaþi Organizaþiilor Sindrom Down din România” (FAROSDR), pentru construirea în Bucureºti
sã credem cã ar putea exclama: “Exegi monumentum a unui Complex Social de Servicii pentru Persoanele cu Dizabilitãþi. Complexul va
aere perenis “... Dar acest lucru l-a putut spune doar cuprinde centre de recuperare, de creºtere a gradului de autonomie, de pregãtire
poetul antic. Trãind sub îndemnul: “ora et labora”, ºi de integrare profesionalã a persoanelor cu Sindrom Down, dar ºi asistenþã
surorile nu au realizat decât primul pas – paºi socialã, informare ºi consiliere psihologicã ºi juridicã pentru familiile acestora,
nenumãraþi ºi grei le aºteaptã. Însã, cu tãria de credinþã indiferent de localitatea de domiciliu. Pânã în
ºi privirile deschise ºi neabãtute, mãicuþele vor ºti sã prezent, Asociaþia Caritas Bucureºti a reuºit sã
capaciteze atât forþele ºi disponibilitãþile din þarã cât ºi strângã suma de 300.000 de euro, costurile finale
din Italia – inspirate ºi purtate de Voinþa Domnului. pentru darea în folosinþã a complexului fiind de
Cãci Domnul lucreazã ºi prin mãrinimia ºi generozitatea 670.000 de euro.
celor care au furnizat mijloacele. Campania îºi propune sã mãreascã ºansele
ªi, aºa cum a spus Înalt Preasfinþitul Ioan Robu, de reuºitã ale copiilor bolnavi de Sindrom Down,
Arhiepiscop ºi Mitropolit de Bucureºti, cu ocazia sã informeze ºi sã sensibilizeze opinia publicã faþã
inaugurãrii ºi sfinþirii acestei instituþii: „Orice faceþi sã de problema lor. Scopul final este acela de a creºte
faceþi pentru Domnul, nu pentru oameni. Pentru lauda gradul de acceptare socialã ºi de a reduce riscul
oamenilor – însã pentru Domnul”. de izolare ºi de abandon faþã de aceastã categorie
Sora Giorgina împreunã cu celelalte surori, duse de persoane cu handicap.
de voia Domnului, sub îndrumarea Duhului Sfânt, au
realizat o operã pentru Domnul, cu ochii ºi sufletul la
Glosar social
Domnul.
ªi, iatã, în Craiova se înalþã, maiestoasã, incredibil
crescutã din brazdele sterpe „Casa della Speranza”.
Societatea Civilã (2)
Aleluia! ºi democraþia
Dr
Dr.. DOBRESCU DORU Relaþia dintre societatea civilã ºi democraþie a fost discutatã pentru prima oarã
de autori liberali cum ar fi de Tocqueville, dar abia în secolul XX teoreticieni ca
Gabriel Almond ºi Sidney Verba au scos în evidenþã rolul vital pe care îl joacã
societatea civilã în promovarea democraþiei. Astfel, componenta politicã a multora
dintre organizaþiile care alcãtuiesc societatea civilã ajutã la o mai bunã cunoaºtere
a problemelor cu care se confruntã societatea, cetãþenii fiind mai capabili sã ia
decizii informate ºi sã cearã guvernului sã lucreze mai competent. În plus, chiar ºi
organizaþiile nonpolitice sunt vitale pentru societatea civilã deoarece ajutã la constituirea
capitalului social, la promovarea valorilor ºi a încrederii, fapte care asigurã implicit
o mai bunã coeziune socialã.
Pe de altã parte, unii autori se întreabã cât de democratã este de fapt actuala
societate civilã, subliniind faptul cã multe organizaþii neguvernamentale deþin în
acest moment un puternic control politic fãrã ca nimeni sã le fi ales sau numit în mod
expres.
16 Istorie ºi Spiritualitate

Pr
Pr.. IOAN CIOBANU
La vârsta de 50 de ani, cu permisiunea specialã a Papei Pius al XI- absenþa lui Dumnezeu din viaþa oamenilor era cea mai evidentã, preotul
lea, Vladimir Ghika primeºte sacramentul preoþiei, la data de 7 X 1923, Ghika trãieºte ca un sãrac printre cei mai sãraci, se stabileºte într-o
în biserica “Sfântul Vincenþiu de Paul” din Paris. Era pregãtit pentru baracã de lemn împãrþitã în trei pãrþi: capelã, dormitor ºi dispensar,
aceasta de mult timp, printr-o vastã culturã filozoficã, teologicã ºi pentru a se îngriji de sufletele oamenilor ºi de trupurile lor.
spiritualã pe care le avea prin înzestrarea cu daruri excepþionale de În februarie 1924, primeºte aprobarea de la Sfântul Scaun pentru
care se bucura ºi prin sfinþenia vieþii sale. Toate aceste calitãþi scot în a întemeia Societatea Auxiliarã a Misiunilor, iar în anul urmãtor la
evidenþã semnul alegerii divine pentru un apostolat corespunzãtor Auberive, dieceza de Langres, fondeazã Opera Fraþilor ºi Surorilor Sf.
timpului în care a trãit. Nu este uºor sã descrii o viaþã atât de variatã ºi Ioan, operã apostolicã în finalizare ºi euharisticã în punctul de plecare,
de bogatã în activitãþi pastorale, religioase, caritative, sociale, culturale, ce urmãreºte formarea unor suflete dãruite cu totul lui Dumnezeu,
în evenimente ºi iniþiative nu numai de admirat, dar ºi de imitat. pentru a putea deveni trimiºii lui Dumnezeu în lume, cãutând sã se
Însuºi Vladimir Ghika, om cu totul dãruit lui adapteze la toate situaþiile ºi la toate nevoile. În
Dumnezeu, la 21 mai 1902, îºi presimþea sfârºitul prin Casa Sf. Ioan funcþiona acest principiu:
urmãtoarele cuvinte: „Nu ºtiu ce-mi rezervã viitorul. Aici nu se intrã decât din dragoste pentru
Dar dacã Dumnezeu îmi acordã o viaþã de om, fie cã Dumnezeu.
voi deveni preot, sau cãlugãr (ceea ce-mi doresc atât Nu se rãmâne decât din dragoste pentru
de mult), fie rãmânând ºi numai un simplu laic (în jurul Dumnezeu.
meu existând atâtea obligaþii ºi afecþiuni care mã Nu se pleacã decât din dragoste pentru
reþin) ceea ce ºtiu ºi pot spune de pe acum, e sigur cã Dumnezeu.
orice aº deveni, voi fi un apostol, adicã un om dãruit lui În noiembrie 1928 predicã la Congresul
Dumnezeu. Ceea ce înseamnã cã-mi voi dedica Euharistic de la Sidney ºi devine apoi membru
întreaga activitate, cu ajutorul lui Dumnezeu, acestui permanent la Congresele Euharistice
scop mãrturisit ºi o voi face cu o dãruire totalã.” Internaþionale de la Cartagina, Dublin, Buenos
În perioada 1923-1939, activeazã ca preot în Paris. Aires, Manila ºi Budapesta. La 13 mai 1931, Papa
Datoritã faptului cã vorbea mai multe limbi strãine ºi Pius al XI-lea îl numeºte Protonotar Apostolic.
era la curent cu problemele religioase din lume ºi Mereu activ în înalta societate, este alãturi de
datoritã relaþiilor sale cu lumea eclezialã, diplomaticã elita intelectualã catolicã parizianã ºi la reuniunile
ºi civilã, i se încredinþeazã misiunea de a fi pãstorul din Cercul de Studii Jacques ºi Raisa Maritain. În
strãinilor din Paris, la biserica din strada Sèvres, nr 33. 1933 merge în Japonia pentru fondarea primului
Pentru a fi mai mult dãruit lui Dumnezeu ºi Carmel, la Tokio. Iatã doar câteva aspecte din
aproapelui, preotul Ghika renunþã la partea sa din apostolatul atât de variat ºi rodnic al
patrimoniul familiei ºi, astfel degajat de bunurile Monseniorului Vladimir Ghika.
materiale, se va dãrui cu totul unui apostolat destul de variat ºi cu Jean Daujat, discipolul ºi prietenul sãu, îl caracterizeazã astfel:
multe roade, ajungând în cele din urmã ºi la darul minunilor. În glumã, „Simplul contact cu el îl reveleazã pe Dumnezeu celor care îl ignorau în
Papa Pius al XI-lea îl numeºte „marele vagabond apostolic al secolului modul cel mai complet. Era în întregime rugãciune, simpla lui prezenþã
XX”. Ca preot, confesor, director spiritual ºi conferenþiar, om de ºtiinþã, te fãcea sã te rogi, ºi era aproape imposibil sã nu te rogi atunci când
diplomat ºi carismatic, este prezent ºi activ în toate mediile, de la era prezent. Era în întregime iubire, într-o dãruire totalã de sine însuºi
capete încoronate, ºefi de state, politicieni, filozofi, artiºti, scriitori ºi tuturor celor pe care Providenþa îi scotea în drumul sãu, cu niºte resurse
teologi, de la oamenii cei mai sãraci ºi simpli, indiferent de religie, uimitoare de tandreþe care ghiceau întotdeauna nevoile fiecãruia ºi
naþionalitate sau clasã socialã, pânã la anarhiºti, ocultiºti, francmasoni, intuiau cele mai mici dorinþe. Era în întregime milostivire, mergând în
homosexuali, prostituate. imitarea lui Cristos ºi a Mariei, cu o deosebitã predilecþie spre cei mai
Un mare numãr de persoane, dintre care majoritatea intelectuali ºi nenorociþi sau mai pãcãtoºi… Aºadar viaþa lui a fost o continuã uitare
chiar personalitãþi, se convertesc, iar pe cei disperaþi reuºeºte sã-i de sine, o permanentã ºi totalã dãruire apostolatului, folosindu-ºi toate
încurajeze. Multe binefaceri spirituale ºi materiale se revarsã asupra puterile. De aceea, la 50 de ani sãnãtatea lui era ºubredã ºi pãrea un
refugiaþilor din mai multe þãri ºi continente (armeni, italieni, polonezi ºi om bãtrân. Niciodatã nu l-am vãzut refuzând, oricare i-ar fi fost
ruºi). Renunþã la demnitãþile umane, chiar ºi la onoruri, ºi preferã sã surmenarea sau obligaþiile, sã se ducã la cine îl chema sau sã facã un
trãiascã în sãrãcie, umilinþã, pocãinþã ºi rugãciune pentru convertirea demers... Era întotdeauna disponibil, ºi era disponibil tuturor, realizând
fraþilor despãrþiþi. pe deplin acel „tuturor toate” al Sfântului Paul. Toatã viaþa Monseniorului
Renumitã este activitatea lui în perioada anilor 1924-1928 în cartierul Ghika poate fi exprimatã în aceste cuvinte ale Sfântului Ioan:”Noi am
Villejuif din Paris. Aici, în colþul cel mai sãrac al periferiei Parisului, unde cunoscut iubirea ºi am crezut în ea”.
Ecumenism 17

“Unitate! Unitate! Unitate!”*
Încercãri de realizare a unitãþii ecumenice de-a lungul istoriei
Pr
Pr.. dr
dr.. VASILE CIOBANU

În efortul de redescoperire ºi “recuperare” a termenilor ecumenic/
ecumenism, consider cã ar fi necesar sã facem noi paºi încã în istoria
primului mileniu. Cred cã e util acest lucru, deoarece acest demers
devine oarecum relevant pentru ceea ce s-a întamplat ulterior.
Ar fi interesant de relatat, în acest context, un “mic incident”,
apãrut deja între Roma ºi Constantinopol încã din sec.VI. Termenul
“ecumenic” (oikouménikós) se profilase, între timp, ca fiind aproape
sinonim cu oraºul Constantinopol, capitala imperiului bizantin ºi a
influenþei sale politice în Orient. Capitala era consideratã drept simbol
al întregului Imperiu Roman de Rãsãrit (deºi nu al “întregii” oikuméne),
fiind totodatã ºi purtãtoare a culturii grecesti, chiar dacã nu în mod
exclusiv. Deja în 449 se conferise patriarhului Dioscorus al Alexandriei
titlul de “patriarh ecumenic”, deoarece acesta avusese misiunea de
a prezida diferite sinoade în numele împãratului (garantul politic al lui au fost semnate ºi din alte motive decât cele strict religioase, nu la fel
oikuméne). La conciliul din Calcedon (451) ºi episcopul Romei apare au stat lucrurile cu cel de al doilea conciliu din Ferrara-Florenza. Aici
sub denumirea de “episcop ecumenic si patriarh”, un titlu la care au participat numeroºi reprezentanþi ai Ortodoxiei din sudul si estul
papii, de altfel, nu au þinut prea mult… Însã odatã cu sec.VI, va Europei (nu mai puþin de 200), iar discuþiile au fost îndelungi ºi de o
începe sã se acorde mai ales patriarhului din Constantinopol titlul de calitate teologicã deosebitã. Desigur cã ºi în acest caz, din pãcate,
“patriarh ecumenic”. Ori, în traducere latinã “universalis patriarcha” motivele “secundare” nu au jucat un rol neînsemnat: pe de o parte, în
sau “universalis episcopus” putea însemna mult mai mult decât un Est, pericolul cãderii Constantinopolului sub ameninþarea turcã, lucru
titlu onorific, datorat politeþelor de la curtea imperialã bizantinã. Astfel care s-a ºi întâmplat, de altfel, în 1453; pe de altã parte, în Vest,
se face cã Pp. Grigore cel Mare îl îndeamnã pe Patriarhul de dificultãþile Romei cu lucrãrile conciliului din Basel ºi, implicit, pretenþiile
Constantinopol Ioan, sã renunþe la acest apelativ nejustificat (“stultum nejustificate ale “conciliariºtilor”.
et superbum vocabulum”), deoarece nu poate fi în armonie cu spiritul Adevãratele uniri aveau sã se realizeze mai târziu, abia spre
de umilinþã creºtin ºi, indirect, ar afecta autoritatea celorlalþi episcopi. sfârsitul sec. XVI în Europa de Est. Acest lucru a fost posibil însã ºi
Drept exemplu, susþine papa, el însuºi este dispus sã renunþe la datoritã faptului cã Reforma pãrea sã câºtige teren din ce în ce mai
apelativul de “universalis papa” ºi sã se numeascã de acum înainte mult în Estul Europei în defavoarea celor douã Biserici tradiþionale
“servus servorum Dei”. Cã lucrurile nu s-au oprit doar aici, putem (ortodoxã ºi catolicã). Dupã o încercare de unire eºuatã în Moldova,
presupune foarte bine, istoria oferindu-ne din plin dovezi mai degrabã în timpul domnitorului Petru ªchiopul ºi a mitropolitului Gheorghe Movilã
contrare… (1588-1589), au urmat unirile încheiate mai întâi în Brest (1595-1596),
Aº dori sã concluzionez pentru aceastã etapã a primului mileniu, apoi în Uzhorod (1646) ºi, în cele din urmã, în Alba Iulia (1697-1701).
subliniind faptul cã terminologia în cauzã s-a profilat în mod diferit în Încercãri de unire, respectiv uniri parþiale, au mai fost realizate ºi
biserica creºtinã încã neîmpãrþitã: în timp ce în Vest mai ales conciliile pe teritoriul Imperiului Otoman (mai ales printre greci ºi bulgari), sau
au fost denumite cu apelativul “ecumenic”, în Est simbolul ecumenicitãþii în Orientul Apropiat (copþi, sirieni, melchiþi etc.). În contextul politic ºi
s-a pãstrat în mod deosebit prin titlul ºi funcþia patriarhului de social respectiv, aceste „uniri” au fost considerate drept cãi posibile ºi
Constantinopol (“patriarh ecumenic”). forme concrete de restabilire a unitãþii pierdute. Cel puþin acesta a
Dupã evenimentele dureroase si pline de urmãri din primele fost punctul de plecare în conºtiinþa acelora care s-au implicat pentru
secole ale mileniului al doilea (anul de referinþã al “marii schisme” din realizarea lor. Mai apoi însã s-a adeverit ºi contrariul: odatã cu crearea
1054, precum ºi cruciada a patra din 1204), creºtinii au simþit mereu de structuri ecleziastice paralele, urmãrile schismei au început sã fie
dorinþa dupã refacerea unitãþii pierdute. Eforturile în aceastã privinþã resimþite din ce în ce mai intens, conflictele dintre confesiuni
s-au concretizat mai ales prin cele douã concilii ale “unirii”: al doilea adâncindu-se ºi mai mult.
din Lyon (1274) ºi cel din Ferrara-Florenza (1438-1439). Aceste concilii – (va urma)
cel puþin pentru lumea catolicã – se numãrã printre cele 20 de “concilii
*memorabilul strigãt al mulþimii din Parcul Izvor, la Sfânta Liturghie
ecumenice”. Din pãcate însã unirile încheiate în cadrul acestor concilii
celebratã de Papa Ioan Paul al II-lea (9 mai 1999)
nu au fost de duratã. Dacã la primul conciliu (cel din Lyon), actele unirii
18 Media

Maynooth, 2006
Reprezentanþii birourilor de presã ºi purtãtorii de cuvânt adevãrul, probitatea ºi respectul faþã de persoanele cãrora se comunicã
ai Conferinþelor episcopale din Europa s-au reunit la ºi faþã de persoanele ºi comunitãþile despre care se informeazã. Aplicarea
Maynooth (Irlanda) în perioada 20 - 23 iulie 2006, sub acestor principii la sfera religioasã este destul de delicatã ºi face dificilã
egida CCEE (Consiliul Conferinþelor Episcopale Europene) munca celui ce comunicã. De fapt religia tinde sã defineascã identitatea
La întâlnirea de la St. Patrick’s College au fost prezenþi 39 nu doar personal, dar mai ales comunitar, devenind astfel ea însãºi un
bun care trebuie protejat. Mai mult, ne aflãm în faþa unor diferite
de reprezentanþi din 24 de þãri: Anglia ºi Þara Galilor,
„adevãruri” religioase aflate în concurenþã ºi chiar ºi comunicatorul
Austria, Belgia, Bielorusia, Elveþia, Estonia, Germania,
aderã la un adevãr religios. De aici dificultatea de a înþelege religia
Grecia, Irlanda, Italia, Lituania, Luxemburg, Malta, altcuiva ºi de a informa obiectiv. Un comunicator care se ocupã de
Norvegia, Polonia, Republica Cehã, România, Rusia, religie, pe de o parte trebuie sã accepte pe deplin apartenenþa sa
Scoþia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia ºi Ungaria. religioasã ºi, pe de alta, sã ºtie sã fie obiectiv, capabil sã distingã între
Iatã câteva dintre ideile prezentate în comunicatul de informaþie ºi comentariu la informaþie. Beneficiarul ar trebui sã poatã
presã dat la încheierea întâlnirii: înþelege unde este informaþia obiectivã ºi unde este comentariul personal.
În continuarea lucrãrilor, participanþilor le-au fost prezentate douã
Informaþia despre Biserica Catolicã trebuie sã fie un puternic experienþe cu privire la publicarea unor caricaturi despre Bisericii
instrument în serviciul pãcii în acest moment crucial al istoriei. Catolice ºi despre religia musulmanã. Astfel, fiecare a înþeles cum un
Preºedintele Conferinþei Episcopale Irlandeze, Arhiepiscopul Armagh anumit mod de a folosi media poate crea o nouã formã de
Seán Brady a spus: „în deliberãrile voastre, sã discutaþi modalitãþile “apartheid”.
cele mai concrete pentru a mobiliza opinia publicã în a sprijini pacea A treia Adunare Ecumenicã Europeanã (EEA3).
în acest moment de mare pericol” mai ales cã „una dintre raþiunile Purtãtorii de cuvânt ai Conferinþelor Episcopale doresc sã foloseascã
pentru care CCEE existã, este de a ajuta sã fie depãºite obstacolele ocazia datã de cea de a treia Adunare Ecumenicã Europeanã, ce va
care ameninþã viitorul pãcii ºi progresului popoarelor”. avea loc la Sibiu (România) între 4 ºi 9 septembrie 2007, cu o participare
În Europa este necesar un nou nivel, mai înalt, de înþelegere între de 2500 de delegaþi din fiecare þarã a Europei, pentru a favoriza o
Bisericã ºi lumea mass-media. Preºedintele Comisiei pentru dezbatere în opinia publicã cu privire la contribuþia creºtinilor pentru
comunicaþii sociale al Conferinþei Episcopilor Irlandezi, episcopul Joseph a face din Europa un spaþiu de pace, de reconciliere ºi de serenitate,
Duffy, a invitat participanþii sã aprofundeze relaþia dintre Bisericã ºi capabili sã fie protagoniºti ai istoriei mondiale actuale.
mass-media. ... Agenda UE ºi activitãþi ale ComECE (Comisia
Temele discutate de participanþi au inclus: Conferinþelor Episcopale a Comunitãþii Europene). Activitatea Comisiei
Prezenþa Islamului în Europa ºi provocãrile la Informaþie ºi media a Uniunii Europene ºi deciziile luate în contextul UE
care este supusã Biserica. Islamul a devenit o temã pentru cu privire la comunicare au o influenþã importantã în fiecare þarã.
media mai ales pentru valenþa sa politicã. Pentru o convieþuire pacificã ComECE urmãreºte cu atenþie acest capitol. În agenda UE sunt ºi alte
ºi o colaborare cu musulmanii în Europa e decisivã o corectã informaþie. capitole importante pentru Bisericã: problema Tratatului constituþional;
„Atitudinea persoanelor în faþa islamului oscileazã între fascinaþie ºi aprobarea celui de-al 7-lea program cadru pentru cercetare; lãrgirea
fricã”, a spus, introducând tema, Mons. Peter Fleetwood, vice-secretar UE. ComECE organizeazã un seminar de studiu care va avea loc la
general al CCEE. Aproape fiecare european are o opinie despre Clermont Férrand, Franþa (9-11 octombrie 2006) despre “Tratatul de
islam ºi musulmani, dar în realitate majoritatea opiniilor sunt bazate la Roma: 50 ani dupã. Valori pentru uniunea europeanã”.
pe o cunoaºtere limitatã a credinþei musulmanilor cred ºi a modului în O parte dintre activitãþile din Maynooth au fost dedicate schimbului
care aceºtia îºi trãiesc credinþa. Majoritatea musulmanilor nu se de evenimente ºi teme care au marcat actualitatea vieþii Bisericii:
regãseºte nici pe linia fundamentalismului, nici pe cea a unui islam recenta întâlnire mondialã a familiilor la Valencia; referendumul italian
„secularizat”, dar vrea sã trãiascã cu normalitate propria credinþã. din iunie 2005 pentru procreaþia asistatã; prima întâlnire a agenþiilor
Cu aceastã majoritate trebuie sã se caute întâlnirea, reciprocitatea, catolice de presã europene (17-18 iunie 2006, Viena); un site despre
colaborarea cu privire la valori comune ca viaþa, pacea, libertatea credinþã pentru copii.
religioasã, dreptatea. Sâmbãtã 22 iulie, participanþii au vizitat anticul locaº monastic de
Libertatea presei ºi respectul religiilor religiilor. Introducând la Glendalough ºi, spre searã, au fost primiþi de Arhiepiscopul de
tema, Episcopul auxiliar de Coira (Elveþia) ºi preºedintele Comisiei Dublin, Diarmuid Martin.
episcopale europene pentru media (CEEM), Mons. Peter Henrici, a Urmãtoarea întâlnire a membrilor birourilor de presã ºi a
reamintit cã „libertatea presei este un „drept uman” social ºi politic, nu purtãtorilor de cuvânt ai Conferinþelor episcopale din Europa se va
doar un drept individual, cum este libertatea de opinie ºi libertatea þine la Sibiu pe data de 10 septembrie 2007, dupã terminarea celei
religioasã”. Deci, rezultã pe planul etic faptul cã „libertatea presei de a Treia Adunãri Ecumenice Europene.
trebuie sã se regularizeze mai întâi conform principiilor etice sociale:
binele comun, principiul solidaritãþii ºi cel al subsidiaritãþii. Apoi, libertatea St. Gallen, 25 iulie 2006
presei trebuie sã se confrunte cu principiile eticii jurnalistice individuale: THIERRY BONAVENTURA
VENTURA,, CCEE Media Of
BONAVENTURA ficer
Officer
Lecturi 19
Dãnuþ Doboº (coord.), TTereza
ereza Sinigalia
„BISERICA ITALIANÃ PREASFÂNTUL MÂNTUITOR
DIN BUCUREªTI”
Editura ARCB, 2006; 156 p. + ilustraþii color
ANA-MARIA BOTNARU

Biserica italianã din Bucureºti… O cunoaºtem cu toþii. Trecem meritelor activitãþii parohului A. Mantica, arestarea ºi simulacrul
pe lângã ea de nenumãrate ori. Catolici sau nu, i-am trecut mãcar de proces al pr. Clemente Gatti, lunga „iarnã“ comunistã ºi, slavã
o datã pragul… În anii studenþiei, fãcând „naveta“ între facultatea Domnului, „dezgheþul“…
de litere (str. Edgar Quinet) ºi cea de limbi strãine (str. Pitar Moº), Cartea, excelent documentatã, este însoþitã de fotografiile
biserica italianã devenise refugiul meu secret. „Furam“ câte un celor care au scris istoria bisericii italiene, plus numeroase
sfert de orã de câte ori puteam. Mã fascina ruptura bruscã, documente dintre cele mai variate: anunþuri parohiale, programul
pragul: pasul care separa zgomotul ºi zarva strãzii de tãcerea, liturghiilor, afiºele unor concerte, scrisori, statistici parohiale.
pacea ºi reculegerea cea mai adâncã. Acel pas, care însemna Despre valoarea arhitectonicã a bisericii italiene scrie un
trecerea de la spaþiul profan al strãzii în spaþiul sacru al bisericii, specialist, dna Tereza Sinigalia. Aflãm numele celor doi arhitecþi
era fãcut de mulþi bucureºteni. Biserica italianã avea prin ce care au realizat planurile, Mario Stoppa ºi Giuseppe Tiraboschi.
atrage: nu doar amplasarea fericitã, ci ºi o minunãþie de altar de Pornim apoi într-o minunatã cãlãtorie a spaþiilor ºi formelor, a
la care nu-þi puteai lua ochii. Dar despre trecutul acestui lãcaº nu liniilor ºi culorilor, a stilurilor ºi simbolurilor. Citind studiul dnei
ºtiam mai nimic. Aceastã lacunã era rodul educaþiei comuniste. Sinigalia, veþi privi exteriorul ºi interiorul bisericii italiene cu alþi
Simþeam nevoia unei cãrþi care sã recupereze povestea acestei ochi. Ochii unui cunoscãtor. Veþi afla totul despre arhitecturã, cupolã,
biserici, reintegrând-o în circuitul istoric ºi cultural al capitalei. altar, vitralii, orgã, picturi, tabernacol, crucifix, baptisteriu,
Centrul „Biserica ºi istoria“ de pe lângã Arhiepiscopia Romano- agheazmatare, statui…
Catolicã de Bucureºti îºi continuã eforturile de recuperare a Parcurgând monografia dedicatã bisericii italiene din Bucureºti
memoriei Bisericii locale ºi de reintegrare a valorilor catolice în am avut revelaþia cã, dacã ºtii sã priveºti, fiecare bisericã e un
circuitul cultural românesc. Monografia dedicatã bisericii italiene univers. Un univers alcãtuit deopotrivã din piatrã, lemn ºi sticlã,
Preasfântul Mântuitor din Bucureºti se înscrie în acest demers dar ºi din rugãciunile, durerile, speranþele, bucuriile celor care
spiritual-cultural cu dublã finalitate: de recuperare a adevãrului i-au trecut pragul…
istoric ascuns ºi interzis de regimul comunist ºi de punere în valoare Când treceþi prin centrul capitalei, mai ales dacã nu aveþi
a unei bijuterii arhitectonice. timp, opriþi-vã câteva minute în tãcerea binecuvântatã a bisericii
Cartea, prefaþatã de ÎPS Ioan Robu, este structuratã în ºase italiene. Cum, nu ºtiaþi? Are cel mai frumos altar din lume. Nu vã
capitole: „Pastoraþia italienilor din Bucureºti pânã în anul 1914“, cer sã mã credeþi pe cuvânt…
„Pr. paroh Antonio Mantica (1914-1950)”, „Pr. paroh Clemente Gatti
(1950-1951)“, „Perioada 1951-1989“, „Perioada 1990-2005“, „Eu sunt
viþa, voi sunteþi mlãdiþele (In 15,5)“.
Dl Dãnuþ Doboº scoate la luminã, cu rãbdare de arheolog ºi
minuþiozitate de bijutier, istoria bisericii italiene din Bucureºti.
Documente inedite din arhiva Arhiepiscopiei ºi din arhiva CNSAS
spun povestea unei comunitãþi ºi a unei biserici. Glorie, decãdere
ºi renaºtere… Strãlucire ºi slujire, spiritualitate, persecuþie ºi
martiriu…
Iatã un fragment din discursul rostit de arhiepiscopul Raymund
Netzhammer la sfârºitul ceremoniei de consacrare a bisericii
italiene (2 iulie 1916): „Acum, pe altarul ce tocmai a fost consacrat
se celebreazã pentru prima datã jertfa Sfintei Liturghii. În aceastã
mãreaþã celebrare, supremul Tatã divin intrã în mod real, chiar
dacã invizibil, în aceastã casã a Domnului, aºa cum într-o zi dorise
sã intre în casa lui Zaheu. Împreunã cu cerescul Tatã, aici intrã tot
cortegiul paradisului, ºi face din aceastã bisericã, cerul pe pãmânt.
De la altar apoi, de pe tronul sãu euharistic, cerescul rege ºi Tatãl
trimite ºi va trimite mereu binecuvântãrile sale ºi se va uni în sfânta
Împãrtãºanie cu inimile credincioºilor”.
Monografia face referire la aspecte ale vieþii pastorale,
fondarea parohiei „Preasfântul Mântuitor”, recunoaºterea
20 ªtiri

Persoana umanã este inima pãcii - tema mijloace mai eficiente ca în trecut, demnitatea umanã este ameninþatã
Zilei Mondiale a Pãcii din 2007 de ideologii aberante, atacatã de utilizarea greºitã a ºtiinþei ºi a
tehnologiei, ºi contrazisã de stilurile de viaþã nepotrivite, care sunt
Un comunicat de presã
rãspândite (...) Toate acestea reprezintã o ameninþare pentru omenire,
publicat pe 13 iulie de serviciul de
deoarece pacea este în pericol atunci când demnitatea umanã nu
ºtiri al Vaticanului a fãcut
este respectatã ºi când convieþuirea socialã nu cautã binele comun”.
cunoscutã tema celei de-a 40-a În încheierea comunicatului se
Zile Mondiale a Pãcii, care se va afirmã: “orice ofensã adusã
celebra la 1 ianuarie 2007: persoanei umane este o
“Persoana umanã, inima pãcii”. ameninþare la adresa pãcii; orice
Tema aleasã de Sfântul Pãrinte ameninþare la adresa pãcii este
“exprimã convingerea cã respectul pentru demnitatea persoanei o ofensã adusã adevãrului
umane este o condiþie esenþialã pentru pacea în cadrul familiei umane”. persoanei ºi a lui Dumnezeu:
Comunicatul se opreºte asupra ameninþãrilor actuale aduse „Persoana umanã este inima
demnitãþii umane:: „Astãzi, poate cu mai multã convingere ºi cu pãcii”.

Sfântul Scaun are un alt purtãtor de cuvânt acordat-o Papa, ºi a adus elogii
demisiei sale, Navarro- predecesorului pentru “abilitatea, inteligenþa
Dupã 22 de ani
ºi dãruirea excepþionalã”.
petrecuþi la conducerea Valls afirma cã de când
De formaþie medic, Joaquin Navarro-
Biroului de Presã al Papa Ioan Paul al II-lea
Valls, interesat de mass-media, ºi-a
Sfântului Scaun, Joaquin l-a numit purtãtor de
schimbat meseria, devenind jurnalist. A fost
Navarro-Valls s-a retras, cuvânt în decembrie 1984, numit purtãtor de cuvânt al Vaticanului
fiind înlocuit de pãrintele “am primit mai mult decât într-o vreme în care Sfântul Scaun suscita o
Federico Lombardi, SJ, în am putut sã dau, mai atenþie fãrã precedent a opiniei publice. Laic,
prezent director general al mult decât sunt în prezent membru celibatar al Opus Dei, el a devenit
Radio Vatican ºi al capabil sã înþeleg pe cunoscut în Roma pentru farmecul personal
Centrului de Televiziune al deplin”. Cel care l-a ºi eficienþa sa, fiind responsabilul
Vaticanului. înlocuit, pãrintele Lombardi, ºi-a exprimat transformãrii Biroului de Presã al Vaticanului
În declaraþia care însoþea vestea recunoºtinþa pentru încrederea pe care i-a pentru a corespunde erei internetului.

Începând cu 1 august, în Arhidieceza Tinerii europeni învaþã arta de a trãi
World Youth Alliance - organizaþie non guvernamentalã
de Bucureºti avem urmãtoarele numiri formatã din tineri ºi tinere din orice parte a lumii, a lansat
Pr. Alois Arcana – Econom Diecezan prima ªcoalã Europeanã Estivã „Arta de a trãi”, care s-a
Pr. Daniel Abalintoaiei – director adjunct CARITAS desfãºurat la Târgu Mureº, în perioada 17 – 28 iulie. În
(cu reºedinþã la Bãneasa) comunicatul care explica proiectul, se afirma cã ªcoala estivã
Pr. Petricã Cojocaru - Paroh Rovinari oferã tinerilor oportunitatea de a trãi, de a lucra ºi a studia
Pr. Petricã Balint – Paroh Constanþa II
Pr. Emil Diac – Paroh Craiova împreunã, experimentând solidaritatea ºi reflectând asupra
Pr. Vicenþiu Pal – Paroh Greci rolului pe care cultura ºi frumuseþea le au în viaþa de fiecare zi.
Pr. Giurgi Ghiurcã – Paroh Sinaia Programul ªcolii de varã a fost organizat într-o manierã care
Pr. Emil Moraru – Paroh Chitila sã permitã tinerilor europeni sã înþeleagã demnitatea
Pr. Dominic Soare – Paroh Târgoviºte persoanei umane în domeniul politicii, al culturii, al mass-
Pr. Vincenþiu VVochin
ochin – Paroh Curtea de Argeº media ºi al vieþii academice. World Youth Alliance „considerã
Pr. Liviu Bãlãºcuþi – Administrator parohial Sfântul Anton, Bucureºti cã dezvoltarea autenticã a societãþii poate sã se realizeze
Pr. Florin Buhalea – asistent spiritual pentru armatã, colaborator Sfânta
doar printr-o culturã care promoveazã dezvoltarea umanã
Elena, Bucureºti
Pr. Vincenþiu Balint – Vicar Catedrala Sfântul Iosif integralã – caracterizatã de creºterea fizicã, spiritualã,
Pr. Ciprian Andrei – Vicar Brãila intelectualã ºi emotivã, într-un climat de respect faþã de
Pr. Iosif Balint – Vicar Constanþa persoana umanã ºi
Pr. Ovidiu Giurgi – Vicar Popeºti – Leordeni faþã de familie (...) ºi-i
Pr. Vasile Ciobanu – Secretar Eparhial invitã pe toþi cei care
Pr. Francisc Doboº – ºef protocol, purtãtor de cuvânt, colaborator Bãrãþia împãrtãºesc aceste
Pr. Sebastian Lucaci – Profesor Colegiu Sfântul Iosif convingeri sã le afirme
Pr. Ciprian Constantin Barticel – studii
în viaþa publicã, la orice
Pr. Francisc Ungureanu - studii
nivel”.
ªtiri 21
“Sã apãrãm pacea pe care Dumnezeu ne-a dãruit-o”
La încheierea întâlnirii celor mai industrializate 8 þãri ale lumii justificare în motive religioase;
(G8) care s-a desfãºurat în a doua jumãtate a lunii iulie în Rusia, a liderii religioºi au deplâns
fost cititã declaraþia participanþilor la Reuniunea Mondialã a acþiunile grupurilor ºi miºcãrilor
Liderilor Religioºi. “Sã apãrãm pacea pe care Dumnezeu ne-a pseudo-religioase „care
dãruit-o” – au scris reprezentanþii atenteazã la libertatea ºi la
creºtinismului, ai iudaismului, ai bunãstarea popoarelor”.
islamismului, ai budismului ºi ai Reuniunea mondialã a
ºintoismului - subliniind Liderilor Religioºi a fost
necesitatea “ca religia sã fie în organizatã de Consiliul
continuare un fundament puternic Interreligios din Rusia ºi s-a
ºi autentic al pãcii ºi al dialogului desfãºurat în luna iulie, la
între civilizaþii” ºi ca “sã nu mai fie Moscova. Delegaþia Bisericii
niciodatã folositã ca motiv de Catolice a fost condusã de
diviziune ºi conflict”. Cardinalul Walter Kasper, Preºedintele Consiliului Pontifical pentru
Declaraþia amintea provocãrile Promovarea Unitãþii Creºtinilor ºi s-a bucurat ºi de prezenþa
la care lumea de azi trebuie sã Cardinalului Paul Poupard, Preºedintele Consiliului Pontifical pentru
facã faþã, de la apãrarea vieþii Culturã. Acesta, în intervenþia sa, a subliniat importanþa colaborãrii
umane în orice fazã a ei, la raportul între dreptate ºi economie, între autoritãþile religioase ºi civile din lumea întreagã pentru binele
fãrã a uita „scandalul sãrãciei”. A fost condamnatã orice formã omenirii; de asemenea, a subliniat necesitatea înfruntãrii provocãrilor
de terorism ºi de extremism, violenþa care pretinde cã-ºi gãseºte globalizãrii prin respectarea fiinþei umane.

Vaticanul cere profundã înþelegere a reformelor liturgice,
disciplinã liturgicã una în concordanþã cu tradiþiile constante
ale catolicismului”. Prelatul a mai afirmat
Potrivit secretarului Congregaþiei
cã trebuie evitate douã extreme: “o
pentru Cultul Divin ºi Disciplina
deschidere liturgicã în care fiecare preot
Sacramentelor, Arhiepiscopul Albert
sau episcop face ce doreºte, ceea ce
Malcom Ranjith Patabendige, Vaticanul
creeazã confuzie”; sau o abandonare
intenþioneazã sã reintroducã un anumit completã a reformelor liturgice, ceea ce
control disciplinar al liturgiei. ªi asta nu ar conduce la o viziune de “închidere în
pentru cã „reformele liturgice ale trecut”. Astãzi aceste douã extreme devin
Conciliului Vatican II au eºuat, ci, mai tot mai proeminente, ºi Biserica trebuie
degrabã, pentru cã unele schimbãri sã stabileascã o cale de mijloc.
liturgice au produs o reacþie exageratã ºi Îndrumãrile liturgice sunt expuse clar
o pierdere a aprecierii faþã de tradiþiile în Misalul Roman ºi în documentele
Bisericii”. Bisericii. Acum „este necesarã o anumitã
„Acum, marea provocare pentru disciplinã cu privire la ceea ce facem la
Bisericã este aceea de a promova o mai altar”, a mai adãugat Arhiepiscopul.

Slovenia a legalizat “cãsãtoriile” orice altã participare.
homosexuale Un sondaj de opinie efectuat în anul 1995 a arãtat cã 57% din
Slovenia, fostã republicã Iugoslavã ºi în prezent membrã a Uniunii totalul populaþiei, de aproximativ 2 milioane de locuitori, se opune
Europene, a legalizat “cãsãtoriile” dintre persoanele de acelaºi sex. “cãsãtoriilor gay”. Cu toate acestea, Vera Kozmik, ºefã a Biroului
Conform postului de radio din Belgrad, B92, citat de Novopress guvernamental pentru Politicile Femeilor, spunea atunci la televiziunea
România, noua lege slovenã privind instituþia familiei permite cuplurilor naþionalã cã Slovenia va fi martora “cãsãtoriilor” dintre homosexuali
de homosexuali sã se “cãsãtoreascã” legal, bucurându-se de aceleaºi în maxim doi ani. Au mai existat douã iniþiative de legalizare a
drepturi de care beneficiazã familiile formate din heterosexuali. “cãsãtoriilor” homosexuale care au eºuat în 1993 ºi în 1995, informeazã
Legea impune însã unele restricþii “cãsãtoriilor” cuplurilor Lifesite.net. În 1998 guvernul a numit o comisie care sã studieze
homosexuale. La ceremonia de “cãsãtorie” nu pot lua parte decât problema, aceasta conducând la o recunoaºtere limitatã a uniunilor
cei doi parteneri ºi oficialitatea care legifereazã uniunea, interzicând homosexuale în 2004, anul intrãrii acestei þãri în Uniunea Europeanã.

Vatican Information Service (VIS) Vatican.va Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN
22 Viaþa consacratã

CRISTINA ªOICAN

“Spiritul Asumpþiunii este unul de sinceritate, de cordialitate, de sacrificiu,
de zel apostolic; poate fi definit ºi ca Iubire arzãtoare faþã de Isus Cristos,
faþã de Fecioara, Mama Sa, ºi faþã de Bisericã, Mireasa Sa” (Constituþie,
Cap. I).
Familia Asumpþiunii
Marea familie Asumpþionistã este formatã din bãrbaþi ºi femei care
aparþin uneia dintre congregaþiile care ºi-au luat numele de la Asumpþiunea
(Înãlþarea) Sfintei Fecioare Maria. Din aceastã familie religioasã fac parte
Congregaþia masculinã a asumpþioniºtilor sau augustinienilor, fondatã
de Emanuel d’Alzon în 1845, ºi congregaþiile feminine: Surorile sau damele
Asumpþiunii Mariei, Oblatele Asumpþiunii Mariei ºi Micile Surori ale
Asumpþiunii Mariei.
Scopul familiei Asumpþioniste este apãrarea doctrinei creºtine prin
intermediul presei (La Croix, Documentation catholique); sunt activi în câmpul
educaþiei, al pelerinajelor ºi al misiunilor (mai ales în Orient). Oblatele, purtate de spirit misionar, în 1925 au ajuns ºi în þara noastrã;
Dupã o întâlnire cu Papa Pius al IX-lea, pãrintele Emmanuel d‘Alzon s-au stabilit în Transilvania ºi s-au pus în serviciul Bisericii Greco-Catolice.
este chemat sã lucreze pentru refacerea unitãþii cu Biserica Ortodoxã. El Ulterior au ajuns ºi în alte zone ale þãrii. Perioada comunistã a fost ºi pentru
simte cã este nevoie de forþe noi, de aceea, în 1865, hotãrãºte înfiinþarea ele una de grele încercãri, dar dupã 1989 au “renãscut” ºi dãruirea lor nu
Congregaþiei feminine a Oblatelor Asumpþioniste, strâns unitã cu misiunea trece neobservatã în comunitãþile în care sunt prezente.
ecumenicã a Asumpþioniºtilor din Rãsãrit. În 1867 li se alãturã ºi sora
Emmanuel-Maria a Compasiunii, cofondatoare ºi colaboratoare de Roadele muncii
nãdejde a pãrintelui d’Alzon. Fidele carismei de “fiice ale Bisericii” ºi “lucrãtori Sora Felicia Ghiorghieº, Superioarã Provincialã a Surorilor Oblate
ai unitãþii”, Oblatele Asumpþioniste sunt prezente în 19 þãri din Europa, Asumpþioniste, ghidul nostru pentru acest numãr al revistei în încercarea
Asia, Africa, ºi America Latinã. de a pune în luminã valoarea ºi importanþa persoanelor consacrate în
viaþa Bisericii, ne-a vorbit despre prezenþa ºi activitatea Surorilor Oblate
Oblate – ofrande aduse Bisericii Asumpþioniste: “ Din Provincia României fac parte comunitãþile din Bulgaria,
Termenul oblatã semnificã ofrandã (lat. Oblatio, -onis - oferire, Rusia ºi România. În þara noastrã, avem cinci comunitãþi în Moldova, douã
dãruire, dar, ofrandã) adusã Bisericii, gata mereu sã o slujeascã ºi sã se în Transilvania ºi una la Bucureºti, fiecare cu misiunea sa specificã: ne
ofere pentru a-ºi servi semenii. ocupãm de formarea umanã ºi creºtinã a tinerelor, la Bacãu ºi Bucureºti;
Spiritualitatea apostolicã este înscrisã în deviza Congregaþiei: “Tatã, animãm liturgia ºi ne ocupãm de catehezã, în toate parohiile în care
vie Împãrãþia Ta! ”; iar pentru a marca disponibilitatea totalã de Oblatã, suntem prezente; acordãm asistenþã socialã persoanelor cu sindrom
surorile au adãugat rãspunsul profetului Isaia: “Iatã-mã, trimite-mã!„. Down, la Oradea. La Baraþi, în judeþul Bacãu, avem un proiect foarte
important pentru comunitatea noastrã, dar ºi pentru societate: ne ocupã
de creºterea ºi educarea a 50 de copii orfani. De asemenea, administrãm
Casa ºi locuinþele unde trãiesc adolescenþii proveniþi de la Baraþi.
La Iaºi, în colaborare cu Fraþii “Don Orione“ participãm la un proiect
de educare ºi evanghelizare a copiilor romi. La Satu-Mare, lucrãm în
câmpul social-caritativ-ecumenic, ajutând bãtrânii sãraci ºi singuri prin
administrarea „Cantinei sãracilor”. Comunitatea din Bucureºti are în grijã
ºi grãdiniþa Ave, care pentru un an a funcþionat, experimental, cu program
prelungit, iar din toamnã îºi va relua cursurile cu program normal”.
Vocaþia – o pasiune
Observând roadele muncii Oblatelor, m-am întrebat dacã surorile
fac faþã, numeric vorbind, tuturor proiectelor în care sunt implicate. ªi aici
intervine un aspect pe care l-am abordat ºi cu alte congregaþii, atunci
Pelerin la Vatican 23
când am avut ocazia: vocaþiile. Interlocutoarea mea nu a ignorat
ajutoarele posibile pentru creºterea unei vocaþii, dar a vorbit despre Apelul reînnoit al Papei
chemarea la viaþa consacratã ca despre o pasiune: “...Nimeni nu
poate trãi fãrã pasiune. Pasiunea pentru Isus Cristos ºi urmarea sa,
pentru Orientul Mijlociu
«sequela Cristi» ºi pentru Venirea Împãrãþiei Sale în suflete: în noi, 30.07.2006, VVatican
atican
între noi ºi în jurul nostru. Pasiunea trãitã ca un foc interior care sã fie
alimentat de Euharistie ºi de Cuvântul Domnului, precum ºi de Papa Benedict a recitat pentru
prima oarã în acest an rugãciunea
comuniunea cu surorile ºi cu fraþii. Aceasta poate da tinerelor gustul
Angelus de la Castelgandolfo, unde
de a-L cãuta pe Isus Cristos ºi de a face din aceastã întâlnire
se aflã dupã scurta vacanþã
experienþa vieþii lor. Privim cu încredere spre viitor, în speranþa cã
petrecutã în Alpi italieni. Vã oferim
Domnul va trimite lucrãtori în via sa. Cãci este nevoie!”.
cuvintele rostite de Sfântul Pãrinte
Persoana consacratã înaintea rugãciunii, în traducerea
nu este o fiinþã cereascã Radio Vatican.
Dragi fraþi ºi surori, în urmã cu
Dar oare aceastã pasiune pentru Cristos este la adãpost de
douã zile, încheindu-se sejurul meu
tentaþiile pe care lumea modernã le “oferã cu generozitate” tuturor,
în Valle d‘Aosta, am venit direct aici
indiferent de starea de viaþã? Despre dificultãþile pe care le întâmpinã
la Castelgandolfo, unde intenþionez
persoanele consacrate în trãirea propriei vocaþii în contextul actual,
sã rãmân pânã la sfârºitul verii, cu
sora Felicia ne-a mãrturisit:” Lumea modernã se confruntã cu o crizã
o scurtã întrerupere în septembrie
de sens. Omul nu prea mai ºtie cine este, dar este ocupat, singur ºi, pentru cãlãtoria apostolicã în
mai ales, liber! Crizã de identitate, individualism, autonomie ºi libertate. Bavaria. Doresc înainte de toate sã adresez salutul meu plin de afecþiune
Persoanele consacrate sunt ºi ele atinse de aceastã realitate comunitãþii eclesiale ºi civile din acest frumos orãºel, unde vin întotdeauna cu
umanã. Cu ce scop o viaþã dãruitã? De ce angajamentul voturilor mare plãcere. Mulþumesc cordial Episcopului de Albano, parohului, preoþilor,
religioase: ascultarea, castitatea ºi sãrãcia? Viaþa într-o comunitate? precum ºi primarului ºi administraþiei comunale ºi celorlalte autoritãþi civile.
Slujirea gratuitã ºi necondiþionatã? Persoana consacratã nu este o Un gând special adresez direcþiunii ºi personalului Vilelor pontificale, ca ºi
fiinþã cereascã, fugind de modernitate, ci este o persoanã pentru forþelor de ordine, cãrora le mulþumesc pentru serviciul lor preþios. Salut apoi
care voturile religioase au fãcut inevitabilã ºi fãrã scãpare lupta numeroºii pelerini care, prin prezenþa lor cãlduroasã, contribuie la a scoate
pentru renaºtere. Ea împãrtãºeºte împreunã cu ceilalþi creºtini durerile în evidenþã, chiar ºi în ambianþa mai familiarã a acestei reºedinþe de varã,
renaºterii la o viaþã nouã în Dumnezeu. orizontul eclezial universal al întâlnirii noastre pentru rugãciunea marianã.
Viaþa consacratã este importantã datoritã modului în care noi În acest moment nu pot sã nu mã gândesc la situaþia, din ce în ce mai
suntem chemaþi sã înfruntãm criza de sens a contemporanilor noºtri. gravã ºi tragicã, prin care trece Orientul Mijlociu: sute de morþi, foarte mulþi
Viaþa noastrã trebuie sã fie un rãspuns la întrebarea Ce sens are rãniþi, un numãr imens de persoane fãrã adãpost ºi refugiate; case, oraºe
viaþa umanã astãzi? Noi nu avem intenþia sã schimbãm cursul istoriei. ºi infrastructuri distruse; în timp ce în inimile multora pare sã creascã ura ºi
Noi suntem pur ºi simplu ,,aici”, în acest aluat al lumii pentru a vesti voinþa de rãzbunare. Aceste fapte demonstreazã în mod clar cã nu se
împlinirea timpurilor: întâlnirea cu Dumnezeul vieþii noastre! Fãrã un poate restabili dreptatea, crea o ordine nouã ºi edifica o pace adevãratã
sens aparent sau parþial: fãrã familie, copii, carierã, promovare, atunci când se recurge la instrumentele violenþei. Mai mult ca oricând vedem
utilitate. ªi tocmai aceastã absenþã de sens reveleazã o plenitudine cât este de profeticã ºi totodatã realistã vocea Bisericii când, în faþa rãzboaielor
de sens. Modelul vieþii noastre este întâlnirea personalã cu Dumnezeu ºi a conflictelor de orice fel, aratã calea adevãrului, a dreptãþii, a iubirii ºi a
ºi rãspunsul personal de iubire la invitaþia sa”. libertãþii (cf. Enciclicii “Pacem in terris” a Fericitului Papã Ioan al XXIII-lea).
Unind contemplaþia cu acþiunea, cu dãruire ºi discreþie, Oblatele Aceastã cale trebuie sã o parcurgã ºi astãzi omenirea pentru a obþine
Asumpþioniste, Cãlugãriþe Misionare, rãspund la chemarea de iubire binele dorit al adevãratei pãci.
a lui Dumnezeu, lucrând pentru promovarea Împãrãþiei lui Cristos în În numele lui Dumnezeu, fac apel la toþi cei responsabili pentru aceastã
lumea de astãzi, în noi, între noi ºi în jurul nostru. spiralã a violenþei, pentru ca toate pãrþile sã depunã imediat armele! Liderilor
guvernamentali ºi instituþiilor internaþionale le cer sã nu precupeþeascã nici un
efort pentru a obþine aceastã necesarã încetare a ostilitãþilor ºi pentru a
putea începe astfel sã se construiascã, pe calea dialogului, o armonie durabilã
ºi stabilã între toate popoarele din Orientul Mijlociu. Oamenilor de bunãvoinþã
le cer sã continue ºi sã intensifice trimiterea de ajutoare umanitare cãtre
acele populaþii atât de încercate ºi nevoiaºe. Dar mai presus de toate sã
continue sã se înalþe din fiecare inimã rugãciunea încrezãtoare la bunul ºi
milostivul Dumnezeu, pentru ca sã dãruiascã pacea Sa acelei regiuni ºi lumii
întregi. Încredinþãm aceastã rugã stãruitoare mijlocirii Mariei, Mama
Principelui Pãcii ºi Regina Pãcii, atât de veneratã în þãrile din Orientul mijlociu,
unde sperãm sã vedem curând domnind acea reconciliere pentru care
Domnul Isus ºi-a oferit Sângele Sãu preþios.
www .catholica.ro
www.catholica.ro
24 Sfântul lunii

Sfânta Monica a fost mama Sfântului Augustin. Toate informaþiile pe Unde nu ajunge cuvântul,
care le avem despre Sfânta Monica sunt din scrierile fiului sãu: Confesiunile, pãtrunde rugãciunea
Dialogurile, Despre viaþa fericitã ºi din scrisorile acestuia. Probabil s-a nãscut Sfânta Monica a vorbit ºi cu un fost maniheist, devenit episcop, sã-l
la Tagaste, în Africa de Nord, ºi în copilãrie a primit o educaþie creºtinã rigidã. convingã pe Augustin sã îmbrãþiºeze adevãrata credinþã, însã episcopul
La naºtere a primit numele divinitãþii nord-africane Mon, semn cã, probabil, a refuzat spunându-i cã Augustin este destul de inteligent ca sã înþeleagã
înaintaºii sãi au fost pãgâni. Monica ºi surorile ei au fost încredinþate unei ambele doctrine singur ºi cã „un fiu pentru care te preocupi atât de mult
bone foarte severe, care le interzicea sã bea apã în timpul mesei nu va pieri cu siguranþã”. Monica a renunþat sã mai discute aprins cu el,
temându-se cã, pe viitor, ar putea înlocui apa cu vinul, considerat un afrodiziac sau sã punã pe alþii s-o facã, ºi s-a îndreptat mai mult spre rugãciune,
foarte periculos pentru adolescenþi. În ciuda preocupãrilor bonei, Monicãi a posturi ºi privegheri, sperând cã ele vor avea mai mult succes acolo unde
început sã-i placã vinul, ajunsese sã bea câte un pahar pe zi, dar când un discuþia a dat greº. Pânã la urmã, Augustin pleacã la Roma, în anul 383,
sclav a numit-o alcoolicã a încetat sã mai bea. ducând-o în eroare pe mama sa în ceea ce priveºte data plecãrii, cu
Bunãtatea nurorii învinge irascibilitatea scopul de a cãlãtori doar el cu fiul sãu ºi cu mama acestuia. Sfânta
soacrei ºi necredinþa soþului Monica nu se lasã, plecã ºi ea la Roma sã-l caute, dar între timp Augustin
pãrãsise cetatea eternã ºi se stabilise la Milano. Sfânta Monica îl urmeazã.
Pãrinþii sãi au logodit-o cu Patricius, un om cu un caracter foarte
La Milano devine prietenã foarte bunã cu Sfântul
puternic ºi care, probabil, fãcea parte din comunitatea
Ambroziu. Când regina mamã, ariana Iustina, a
creºtinã. Deseori este descris ca o persoanã cu un
început sã-l persecute pe Ambroziu, Sfânta Monica
temperament greu de controlat ºi violent, în realitate
l-a supravegheat de mai multe ori i-a spus cã este
se cunoaºte doar un episod în care a pedepsit
gata sã moarã cu el sau pentru el. Sfântul Ambrozie
servitorii bârfitori la cererea mamei sale. Irascibila
l-a ajutat ºi pe Augustin în profunda sa convertire
soacrã locuia împreunã cu ei ºi, în cele din urmã, s-a
moralã; aceasta s-a întâmplat în 386. Ca urmare,
convertit datoritã Monicãi. Deºi era necredincios,
Augustin a renunþat la planurile de cãsãtorie pe care
Patricius n-a lovit-o sau maltratat-o vreodatã. Soþul
le fãcuse mama sa ºi a început pregãtirile pentru
Monicãi a fost abia spre sfârºitul vieþii botezat, în anul
primirea botezului, pe care îl va primi în 387.
370. Din aceastã cãsãtorie s-au nãscut trei copii:
Augustin, Navigius ºi Perpetua, dar nu este exclus sã Moare cu inima împãcatã
mai fi fost ºi alþii. Augustin spune despre tatãl sãu cã Monica, Augustin ºi prietenii lor au pornit într-o
era extrem de gentil ºi atât el, cât ºi soþia sa, Monica, cãlãtorie spre Africa dar, în drum spre Ostia, la vârsta
îºi doreau ca el sã primeascã cea mai bunã educaþie de 55 de ani, Monica moare. Înainte de a muri, a
clasicã posibilã. Cu mare greutate, înainte de a muri, împãrtãºit cu Augustin o experienþã spiritualã,
Patricius a reuºit sã strângã bani ºi sã-l trimitã pe cunoscutã ca „viziunea de la Ostia”.
Augustin în Cartagina. Augustin spunea în una din scrierile sale: „Familia Înainte de a se îmbolnãvi, Monica îi spune fiului sãu: „Nimic de pe
mea nu fãcea nimic pentru a mã salva de la cãdere, se preocupa doar lumea aceasta nu-mi mai face plãcere. Nu ºtiu ce mi-a mai rãmas de
sã învãþ sã vorbesc ºi sã conving oamenii cu discursurile mele”. Monica fãcut sau de ce mã aflu aici, toate dorinþele de pe lumea aceasta mi-au
era fericitã alãturi de Patricius ºi, conform obiceiurilor epocii, considera fost îndeplinite. Scopul vieþii mele a fost sã te vãd creºtin ºi un copil al
contractul cãsãtoriei ca pe o promisiune de ascultare faþã de patronul Cerului. Dumnezeu m-a rãsplãtit mai mult de atât, fãcându-te sã
sãu, pe care trebuie s-o împlineascã. Patricius moare în 371, iar Monica dispreþuieºti fericirea lumeascã ºi consacrându-te slujirii Lui”. În anul 1162,
rãmâne vãduvã la vârsta de 40 de ani. canonicul Walter de Arrouaise a dus o relicvã a Sfintei Monica în oraºul
sãu, unde canonicii augustinieni au început s-o sãrbãtoreascã pe 4 mai,
Laptele matern,
ziua premergãtoare convertirii Sfântului Augustin. Din aceastã mãnãstire,
transmiþãtor de generozitate divinã
cultul ei s-a rãspândit ºi la alte mãnãstiri ale aceluiaºi ordin, luând un nou
Sfânta Monica era foarte ataºatã de fiul sãu Augustin. „Îi plãcea sã
avânt, în 1430, în urma transferãrii presupuselor moaºte de la Ostia la
mã aibã alãturi, spune Sfântul Augustin, ca toate mamele de altfel (...)”.
Roma, în biserica Sfântului Augustin, sub îndrumarea papei Martin al V-
Tot Sfântul Augustin povesteºte, în istoria convertirii sale, cum mama sa
lea. În calendarul roman reactualizat, sãrbãtorirea ei are loc pe 27 august,
i-a oferit un sentiment de siguranþã ºi l-a fãcut sã înþeleagã ºi sã
ziua care precede sãrbãtorii Sfântului Augustin.
experimenteze aspectul matern ºi feminin a lui Dumnezeu (ºi al Bisericii).
Numeroase asociaþii de mame creºtine au ales-o pe Sfânta Monica
Sfânta Monica l-a alãptat la sân pe Sfântul Augustin, lucru neobiºnuit
ca patroanã. În iconografie, Sfânta Monica este îmbrãcatã cu o hainã
într-o familie ca a lor, „iar cu laptele ei, spune Sfântul Augustin, mã îmbiba
neagrã (sau gri), de vãduvã, sau în haine de sorã, iar deseori este acoperitã
cu generozitatea lui Dumnezeu”. Timp de 15 ani, Monica a trebuit sã
cu un voal. Având în vedere rãbdarea ºi înþelegerea faþã de fiul sãu
tolereze relaþiile licenþioase ale fiului sãu, mai ales cã el nu o lua în seamã
Augustin, pe vremea când acesta parcurgea ani agitaþi, Sfânta Monica
considerându-i îndemnurile ca pe „simple sfaturi de femeie”. Monica nu a
este consideratã un model pentru mamele creºtine, fiind invocatã ºi ca
încetat sã se roage pentru convertirea lui, dar când a devenit maniheist,
protectoare a mamelor ºi a vãduvelor.
nu a vrut sã-l mai vadã pânã când nu a fost asiguratã în vis cã, la sfârºit,
va ajunge sã împãrtãºeascã aceeaºi credinþã cu ea. Prezentare de Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI