You are on page 1of 6

Formarea poporului roman si a limbii romane

Ca si in cazul poporului roman,etnogeneza popoarelor romanice din Occident au o


sinteza complexa intre elementele substratului autohton,ale stratului roman si de
adstratului germanic.In toate aceste cazuri,romanizarea are rolul esential in etnogeneza
popoarelor neolatine.
Limbile vorbite de popoarele romanice s+au dezvoltat pe baza latinei vorbite care a
evoluat pe cai deosebite in diferite regiuni,dand nastere dialectelor din care s-au format in
epoca moderna franceza,italiana,portugheza,spanioala,etc.
Etongeneza poporului roman si formarealimbiii romane reprezinta un proces asemanator
cu cel care a dus la formarea tuturor limbilor si popoarelor romanice din Europa.
Latina vorbita,care a absorbit unele elemente de vocabular din limba autohtonilor
traci,reprezinta elementul dominant al gramaticii si al lexicului limbii romane,la care s-au
adaugat apoi unele trasaturi rezultate din contactul cu populatiile migratoare patrunse pe
teritoriul fostei Dacii dupa retragerea armatei romane.
Din interese cu precadere politice ,in secolul al XIX-lea,atunci cand dualismul austro-
ungar dorea o legitimarea dominatiei maghiarilor in
Transilvania,unii cercetatori straini au pretins ca dacii ar fi fost distrusi ca popor in urma
razboaielor cu romanii ,ca Dacia nu ar fi putut sa fie romanizata in cei 165 de ani de
dominatie romana si ca imparatul Aurelian ar fi retras locuitoriilor din Dacia la sud de
Dunare.Pornind de la unele elemente lexicale comune limbii romane si albaneza si de la
asemanarea dialectelor daco-romansi macedo-roman,ca si de la influenta slava o
presupusa absenta a mentionarii romanilor in izvoare istorice anterioare,secolul al XIII-
lea,s-a sustinut anterioritatea maghiarilor in Transilvania si formarea poporului roman
exclusiv la sud de Dunare,ca un neam de pastori nomazi colonizati tarziu de regii
maghiari in Transilvania.
Romanizarea
Dupa cucerirea romana ,in provincia Dacia s-a impus limba latina,limba oficiala a
imperiului.Procesul de romanizare presupune multi factori convergenti:urbanizarea si
organizarea politico-administrativa a provinciei,prezenta armatei.Colonistii"adusi",dupa
expresia unui autor antic,din toata lumea romana,au ca limba comuna tot
latina.Inscriptiile descoperite,atat in Dacia,cat si in Dobrogea,demostreaza romanizarea
populatiei locale.
Cuvinte din fondul tragic,subzista in noua limba vorbita,desemnand realitati din domeniul
vietii pastorale.
Cucerirea Daciei a insemnat atat introducerea dreptului roman ca forma de justitie cat si
impunerea sistemului educational roman:scoliile dupa model greco-roman reprezinta un
element important in cadrul procesului de romanizare.
Tracii
In zona Marii Negre s-a dezvoltat civilizatia tracilor incepand din mileniile III si II i.Hr.
Nucleul tinutului populat de traci a fost vastul complex geografic situat intre tinuturile
Slovaciei de astazi ,tarmul nordic al Marii Egee ,nord-vestul Asiei Mici ,Marea
Adriatica,Carpatii Nordici si Marea Neagra.
Datorita dezvoltarii social-economice si politice diferite de la o regiune la
alta,tracii,populatia indo-europeana nu au avut cultura materiala unitara si nu au constituit
niciodata o singura unitate statala.
In secolul VII i.Hr. apar in vizoarele grecesti primele mentiuni despre traci.Acestia erau
sedentori ,ocupandu-se cu agricultura,viticultura,mineritul.
Erau cunoscuti ca razboinici ,fiind folositi ca mercenari in armatele elenistice sau in
unitatile auxiliare romane.
In timpul companiei lui Darius I contra scitilor la Dunarea de Jos,singurii care au opus
rezistenta armatei persilor au fost getii,ramura de nord a tracilor.
La nord de Dunare s-a dezvoltata cultura geto-daca,bazata pe metalurgia
fierului,raspandirea rotii olarului ,precum si pe agricultura si viticultura.
Centrele fortificare de tip "dava" au aparut incepand cu secolul al VII i.Hr..

Originea si dezvoltarea limbii romane

Lingvisti romani si straini de prestigiu, istorici, arheologi, au pus in evidenta, in decursul


timpului, date si documente de limba care statueaza originea limbii romane, originea si
caracterul ei.
In urma razboaielor dintre daci si romani, Dacia a fost transformata in provincie romana,
si va ramane stapanita timp de 165 de ani (106-271) de romani. Romanizarea populatiei
bastinase s-a desfasurat relativ rapid si usor. Peste 2600 de inscriptii scrise in latineste si
descoperite pe teritoriul tarii noastre arata limpede acest lucru. In afara masurilor cu
caracter administrativ, printre factorii ce au contribuit la romanizare pot fi enumerati: a)
serviciul militar in care tinerii daci se inrolau b) casatoriile intre soldatii veterani romani
si femeile dace, copiii nascuti beneficiind de avantajele cetateniei romane c) crestinismul
raspandit in limba latina; drept dovada stau cuvintele de baza ale credintei crestine, care
se regasesc in romana, prin mostenirea directa a unor termeni din latina: Dumnezeu (din
domine deus), crestin (din christianus), biserica (din basilica), botez (din baptism),
rugaciune (din rogationem), preot (din presbiterius), cruce (din crucem), pacat (din
pecatum), inger (din duiangelus), etc.
Influenta patrunderii de meseriasi, agricultori, negustori in Dacia, inca de dinainte de
cucerirea de catre Traian, se face simtita si astazi, prin termenii din domeniu, pastrati din
latina: sat (fossatum, localitate intarita printr-un sant), a ara (arare), a semana (seminare),
grau (granum), secara (secale), orz (hordeum), legume (legumen), canepa (canepa), in
(linum), aur (aurum), argint (argentum), sare (salem), cal (caballus), vaca (vaca), vie
(vinea), vita (vitea), poama (poma), etc.
Se poate vorbi de o perioada de bilingvism, cand se folosesc concomitent limbile geto-
daca si latina, pana la impunerea definitiva a acesteia din urma.
In "Dacia felix" se continua procesul de romanizare si dupa plecarea oficiala a armatei si
a administratiei romane in 271., prin intensificarea patrunderii limbii latine in masele
largi rurale.
Limba romana provine din latina populara vorbita sau latina vulgara (lat.
vulagaris=popular).
Acest aspect al latinei sta si la baza celorlalte limbi romanice: italiana, spaniola,
portugheza, catalana, occitana sau provensala, romansa sau retoromana si franceza. A
mai existat una, a zecea, dalmata, dar in secolul al XIX-lea ea a incetat sa mai fie folosita.
Procesul de formare al limbii romane se incheie in secolul al VII-lea. Invaziile popoarelor
migratoare: gotii, gepizii, hunii, avarii, slavii, etc. au influentat limba, fara a modifica
fondul principal de cuvinte si structura gramaticala de origine latina.
Istoria cuvintelor si a formelor se numeste etimologie iar metoda cu ajutorul careia
lucram se numeste metoda istorico-comparativa.
Folosind aceasta metoda s-au stabilit reguli fonetice, asemanari si deosebiri intre limba
romana si latina sau intre romana si celelalte limbi romanice. Iata cateva din regulile de
evolutie a limbii:
I) un 'l' simplu, intre doua vocale, pronuntat aspru, devine 'r' lat. filum >fir; lat. gula
>gura; lat. palus >par.
Totusi, 'l' dublu, nepronuntat aspru, nu devine 'r' lat. callis >cale; lat. olla >oala
II) orice 'm', 'n', 's' si 't' din forma de baza dispar din rostire atunci cand se gasesc la
sfarsitul unui cuvant, sau al uneia din formele lui gramaticale: lat. filum >film >fira >fir
III) 'b' intre doua vocale cade: caballus >caballu >calu >cal sebum >sebu >seu tibi >tie
Morfologia limbii romane mosteneste, in buna masura, realitatea limbii latine populare.
Majoritatea partilor de vorbire, flexibile si inflexibile, sunt mostenite din limba latina:
substantivul, cu cele trei declinari; articolul; adjectivul cu gradele de comparatie;
pronumele; numeralul; verbul cu cele patru conjugari.
Sintaxa limbii romane simplifica timpurile si modureile verbale, modifica topica, cu
predicatul la sfarsitul propozitiei, prefera raportul de coordonare fata de cel de
subordonare, etc. dar are ca baza aceeasi latina populara.
Fondul principal de cuvinte al limbii romane este in proportie de 60-66% de origine
latina, mostenit. Acestora li se adauga aproximativ 100 de cuvinte izolate (abur, brad,
barza, brusture, catun, galbeaza, gusa) si 2200 de nume proprii (Arges, Cris, Dunare,
Motru, Mures, Olt, Prut, Somes, Timis, Tisa) de cuvinte mostenite de la daco-geti. Toate
celelalte popoare ce au trecut pe aici au lasat influente si in fondul principal de cuvinte.
Astfel, din slava avem: (aproximativ 20-22% din fondul principal de cuvinte) cleste,
boala, mila, cocos, deal, a iubi, munca, noroc, vorba; din maghiara: chip, fel, gand, oras;
din turca: alai, cismea, ciulama, ciubuc; din neogreaca: caramida, a pedepsi, prosop; iar
din franceza: bancnota, a defini, geniu, stil etc (germana si latina -scoala ardeleana).
Primul document cunoscut scris in romaneste este o scurta scrisoare din anul 1521
"Scrisoarea lui Neacsu de la Campulung". Dupa aceasta data, avem multe scrisori, acte de
vanzare si cumparare, foi de zestre, insemnari, etc.; iar dupa 1540, si carti tiparite, cele
mai multe la Brasov. Ele sunt traduceri religioase din slavona. Primele au fost traduse in
Maramures, unde li s-au gasit manuscrisele. De aici au ajuns la diaconul Coresi, un vestit
tipograf, care le-a tiparit in decurs de mai multi ani. La Orastie s-a tiparit in 1581-1582
prima parte din Vechiul Testament.
Carti religioase s-au publicat mereu dupa secolul al XVI-lea. Cu toate ca erau si carti de
legende si chiar romane populare traduse, iar dupa 1600 se scriu direct in limba romana si
cronici despre istoria romanilor, ele nu se tipareau, se copiau de mana si circulau in mai
multe copii.
Aspectul cel mai ingrijit, din punct de vedere fonetic, lexical, al structurii gramaticale, al
limbii comune; cu ajutorul careia se exprima ideile culturii si ale stiintei, se numeste
limba literara.
Limba literara se deosebeste de vorbire/limba populara prin aceea ca nu ingaduie
folosirea unor forme sau rostiri locale (pa in loc de pe, da in loc de de, ghine su bini in loc
de bine), intrebuintarea unor cuvinte cu raspandire regionala (oghial -plapuma, batar
-maces) sau a unor expresii familiare sau de mahala (a festelit iacana, gagiu, misto).
Pe langa forma literara si forma populara, regionala, limba romana mai este si limba a
literaturii artistice. In literatura artistica, baza este limba literara, ca limba a culturii.
Literatura artistica nu se inscrie in graiurile locale, unde exista literatura populara sau
folclorica, dar care se transmite oral. Spre deosebire de limba literara, limba literaturii
artistice poate sa intrebuinteze orice forme, cuvinte sau expresii, atat din limba populara,
cat si din graiuri. Prin urmare, limba literaturii artistice utilizeaza toate posibilitatile
limbii cu scopul de a ilustra intentia scriitorului.
Dialecte ale limbii romane sunt: dacoromana (vorbita la nordul Dunarii), aromana
(vorbita in Macedonia), meglenoromana (vorbita in Meglenia), istroromana (vorbita in
peninsula Istria, disparuta astazi).
In cadrul dacoromanei se pot identifica unele deosebiri, cea ce face sa se vorbeasca de
subdialecte, fara insa a modifica unitatea (gramaticala) a limbii: muntean, moldovean,
maramuresean, crisan, banatean; dar se vorbeste si despre graiuri: vrancean, oltean, etc.
In secolul al XII-lea si al XIII-lea a fost introdus alfabetul slav in cancelaria domneasca,
limba romana fiin scrisa cu caractere chirice. Insa in 1860 se instituie intrebuintarea
alfabetului latin.
Dezvoltarea literaturii ca arta, dezvoltarea stiintelor prin ce au adus ele mai bun in
formularea ideilor si sentimentelor noastre o putem numi cultivarea limbii nationale. La
baza ei stau cercetarea si valorificarea vocabularului, a fiecarui cuvant, a fiecarui termen
stiintific sau tehnic nou, stradania celui care scrie sau exprima idei prin viu grai de a
patrunde intelesul adanc al cuvintelor.

Etnogeneza

Etnogeneza romanilor reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria noastra


nationala , intrucat arata cum s-a format purtatorul si creatorul civilizatiei noastre . Ea a
fost un proces complex , indelungat la care au contribuit : statalitatea dacica si cresterea
puterii acesteia , cucerirea Daciei de catre romani , colonizarea , romanizarea dacilor ,
continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu populatiile migratoare ,
raspandirea crestinismului , ducand in final la crearea unei etnii distincte in spatiul
central-sud-est european .
Neamul nostru s-a format pe un teritoriu vast , care se intindea la nordul si la sudul
Dunarii , ingloband fostele provincii romane Dacia si Moesia . Cuceritorii romani s-au
suprapus peste o serie de populatii tracice , inrudite intre ele dacii , getii si moesii .
Campaniile romane la nordul Dunarii , indreptate impotriva puterii dacilor , au durat
vreme indelungata . In timpul lui Traian au avut loc razboaiele in urma carora Dacia a
fost cucerita iar regele Decebal s-a sinucis pentru a nu cadea in captivitate . Dupa
cucerirea acestui spatiu rasaritean , romanii au colonizat aici populatii de limba
romanica . Dacii impartaseau obiceiuri si credinte religioase pagane peste care s-au
revarsat mentalitatile civilizate ale cuceritorilor latini .
In anii 271-274 armatele romane parasesc spatiul provinciei Dacia pe care nu o mai
puteau apara in fata atacurilor populatiilor migratoare . In tmpul marilor migratii ale
popoarelor germanice , slave , turcice si fino-ungrice , vorbitorilor de limba latina din
acest spatiu li se vor adauga populatii de limba germenica (sec. III) si mai ales neamurile
slave (sec. VI-VII) . Amestecul dacilor , al romanilor si al noilor veniti s-a petrecut la
nordul si la sudul Dunarii , in decursul mai multor secole .
Anul 602 , cand slavii au navalit in imperiul roman de rasarit , stabilindu-se acolo a
marcat o data importanta in evolutia romanitatii rasaritene . Stabilirea triburilor slave si
apoi a bulgarilor la sudul Dunarii a separat latinitate din peninsula Balcanica de cea nord-
dunareana . In sudul Dunarii , o mare parte din romanice a fost asimilata de slavi .
Exceptie au facut grupurile alcatuite din pastori si familiile lor , stabilite in zonele
montane (Mtti-Balcani) care au primit din partea slavilor numele de vlahi .
Traversarea Dunarii de catre majoritatea slavilor a condus insa la imputinarea lor in
nordul fluviului astfel incat, pe teritoriul fostei provincii Dacia , amestecul dintre
vorbitorii de limba latina si migratori a inclinat balanta etnica in favoarea romanicilor .
In ajutorul istoricilor vine si stiinta limbii lingvistica . Cercetarile lingvistice au reliefat
caracterul latin al limbii roamane , dat de lexic si structura gramaticala . Limba romana se
aseamana cu celelalte limbi romanice , dar are si particularitati ce demonstreaza formarea
sa in spatiul carpato-danubiano-pontic si nu in peninsula Balcanica cum afirma Robert
Roessler in cartea sa ,,Studii romanesti…" publicata la Leipzig in anul 1871 . Aceasta
publicatie era scrisa pe baza teoriei imigrationiste . Aceasta a aparut in urma miscarii de
emancipare a romanilor din Transilvania(in secolul VIII) condusa de Inochentie Micu
Klein si urmata apoi in 1791 de un memoriu (Supplex Libellus Valachorum) inaintat cutii
vieneze . Ca urmare imparatul austriac a incurajat istoricii sa fabrice contra argumente la
dovezile de continuitate a romanilor in Transilvania .
In lucrarea sa Robert Roessler afirma ca dacii au fost omorati in masa dupa 106 . Este
evident ca acest lucru nu este adevarat datorita faptului ca romanii aveau nevoie de forta
de munca si nu el statea in obicei sa masacreze populatiile din teritoriile nou cucerite . Au
mai fost gasite dovezi ale continuitatii dacilor in peste 1000 de localitati iar niste
inscriptii din alte provincii romane atesta prezenta soldatilor de origine daca . Din acea
perioada dateaza toponimele si hidronimele care au fost transmise romanilor si au ramas
pana astazi (Donaris , Maris ,Alutus etc.) Toate acestea dovedesc faptul ca dacii nu au
disparut dupa anul 106 ba mai mult si-au continuat existenta in acelasi teritoriu.
Teoria roessliana mai sustinea si faptul ca dupa retragera aurelina dintre anii 271-274
teritoriul nord dunarean ar fi ramas pustiu , lucru ilogic avand in vedere ca in secolul IV
un amfiteatru din Sarmizegetusa a fost blocat si transformat in fortareata : la Porolisum si
Apullum s-au gasit morminte de inhumatie cu inventar daco-roman ; la Napoca s-au
descoperit doua cuptoare de olarit din secolul IV si pe tot spatiul nord dunarean gasite
obiecte paleo-crestine .
Lipsa cuvintelor germanice din limba romana (alta argument roesslerian )se explice prin
faptul ca civilizatiile nemurilor de origine germana erau net inferioare celei daco-romane
deci populatia autohtona nu a gasit nimic interesant la noi veniti care au plecat dstul de
repede .Asemanarea limbii romane cu cea albaneza se datoreza faptului ca stramosii
albanezilor au fost ilirii care se inrudeau cu tracii prin urmare este logic sa avem cateva
cuvinte comune cu ei , dar este absuda afirmatia conform careia poporul roman s-a
format in peninsula Balcanica intre secolele IX-XIII dupa care au imigrat la nord de
Dunare .
Crestinarea romanilor in rit ortodox este datorata influentei bizantine iar lipsa de izvoare
istorice care sa ateste continuitatea daco-romanilor si apoi a romanilor in ,,mileniul
marilor migratii" este evident cauza ruralizarii populatiei cauzata de navalirile barbare .
Toate acestea dovedesc faptul ca la baza formarii poporului roman a stat un proces
indelungat si neintrerupt , inceput din perioada existentei regatului Dac , continuat dupa
106 sub influenta romana iar dupa 271 influentat de migratori . Cu toate acestea romanii
sunt unici avand un caracter etnic total diferit de celelate popoare ce ne inconjoara. cu
toate acestea prezentate putem cunoaste trecutul si originea romaniilor de pretutindeni azi
ce s-au raspandit prin intrega lume.
Curiozitati