Dip curs 5 18.03.

2014
ARBITRAJUL INTERENATIONAL
Arbitrajul reprezinta un mijloc de solutionare pasnica a diferendelor prin care
partile unui diferend, pe baza unui acord formal, sunt de acord sa supuna
diferendul spre rezolvare unui organ arbitral format dintr-o persoana sau mai
multe care, pe baza unei proceduri contencioase, da o hotarare definitiva.
In ceea ce priveste reglementarile internationale, mentionam dispozitiile
Conventiilor de la Haga din 1899, respectiv 1907, dispozitii care prevad
infiintarea Curtii Permanente de Arbitraj. Desi la inceput recurgerea la aceasta
instanta s-a realizat in mod sporadic, dupa anii 1990-1992, prin modificarile
intervenite, s-a sporit importanta acesteia prin largirea competentei ratiune
materiae si ratiune personae.
Arbitrajul international reprezinta o modalitate des utilizata de catre state
prin avantajele pe care le prezinta fata de instantele jurisdictionale. In cazul
arbitrajului partile diferendului, pe baza acordului dintre ele, stabilesc
componenta tribunalului arbitral, obiectul diferendului, dreptul aplicabil si
regulile de procedura. Acest aspect confera caracter flexibil procedurii, ceea ce
reprezinta un avantaj fata de instantele jurisdictionale preconstituite.
In ceea ce priveste acordul partilor, acesta se poate realiza sub diferite forme:
Clauza compromisorie : reprezinta o prevedere inserata in tratatele
bilaterale sau multilaterale prin care partile tratatului sunt de acord sa
supuna eventualele diferende spre solutionare unui organ arbitral.
Compromis : reprezinta un acord de sine statator, un tratat, prin care
partile unui diferend deja produs stabilesc modul de rezolvare al acestuia.
Referitor la modalitatea de desfasurare a procedurii arbitrajului
international, avem in vedere urmatoarele aspecte:
Constituirea organului arbitrar
Identificarea in mod corespunzator a obiectului diferendului
Stabilirea dreptului aplicabil
Stabilirea regulilor de procedura care urmeaza a fi aplicate (trebuie sa fie
contradictorie, scrisa si orala, se pot audia martori, experti).
Activitatea organului arbitrar se finalizeaza prin emiterea unei hotarari
definitive dar neexecutorie. Fiind o procedura facultativa, executarea hotararii
este lasata la latitudinea partilor, invocandu-se principiul bunei credinte.


INSTANTELE JURISDICTIONALE
Curtea Internationala de Justitie a fost infiintata prin Carta ONU, aceasta avand
calitatea de organ principal ONU. De asemenea, functionarea CIJ are la baza
statutul acestei instante precum si regulamentul de procedura.
Solutionarea diferendelor prin recurgerea la instantele jurisdictionale are
caracter facultativ. Prin urmare, statele trebuie sa isi manifeste vointa in sensul
acceptarii jurisdictiei acestor entitati. Manifestarea acordului de vointa se
realizeaza prin inserarea unor clauze compromisorii in tratate, prin incheierea
unor acorduri intalnite sub denumirea de compromis sau prin formularea de
declaratii facultative.
Componenta CIJ este stabilita in urma unei proceduri desfasurata in fata
Adunarii Generale ONU si a Consiliului de Securitate. Aceste organe analizeaza
o lista de propuneri intocmita se secretarul general ONU in functie de
recomandarile facute de statele membre. Curtea este compusa de un numar de
15 judecatori desemnati pe o perioada de 9 ani. Statele nu au voie sa aiba in
aceasta instanta mai mult de un judecator care detine cetatenia acelui stat. In
cazul in care un stat propune 2 persoane, va fi desemnata persoana cea mai
varstnica.
Stabilirea componentei instantei se realizeaza avandu-se in vedere principiul
reprezentarii tuturor sistemelor juridice si a marilor civilizatii. In cazul in care
statele parti la diferend nu au judecatori la CIJ, au posibilitatea sa isi desemneze
un judecator ad-hoc care poate sa aiba cetatenia statului care il desemneaza sau
cetatenia altui stat.
CIJ isi poate desfasura activitatea si prin constituirea de comisii formate din
3-5 judecatori, comisii constituite in cazuri speciale. In ceea ce priveste
competenta ratione personae, aratam faptul ca numai statele pot recurge la CIJ.
In ceea ce priveste competenta ratione materiae, aceasta este delimitata de
articolul 36 din Statutul CIJ. Prin urmare, Curtea are competenta de a judeca
diferendele supuse de catre parti, cele date in competenta acesteia prin
dispozitiile Cartei ONU si altor tratate in vigoare. Curtea va judeca toate
diferendele de natura juridica care privesc interpretarea tratatelor, orice regula de
DIP, existenta unui fapt daca se constata ca aceasta reprezinta incalcarea unei
obligatii internationale, precum si natura si intinderea reparatiilor datorate
prejudiciilor in cazul litigiilor internationale (art 36).
Referitor la dreptul aplicabil, invocam dispozitiile art 38 din Statutul CIJ.
In ceea ce priveste procedura aplicata, aceasta are caracter contradictoriu si
cuprinde o faza scrisa si una orala. Faza scrisa are caracter secret, partile avand
obligatia de a nu prezenta public argumentele invocate. Faza orala are caracter
public, exceptand cazul in care instanta hotaraste caracterul confidential al
acesteia. Problemele de fond sunt dezbatute dupa ce sunt clarificate exceptiile.
Exceptiile pot avea in vedere discutii privind competenta instantei sau aspecte
privind sesizarea acesteia conform regulilor stabilite. Procedura se finalizeaza
prin pronuntarea unei hotarari definitive pentru partile diferendului in cauza.
Hotararea se adopta cu majoritate de voturi, fiind mentionate si parerile
individuale sau separate ale judecatorilor. Partile sunt obligate sa execute
hotarerea in caz de neexecutare, putand sesiza Consiliul de Securitate pentru a
adopta sau a aplica masurile necesare.
CIJ poate emite avize consultative, avize care nu au caracter obligatoriu dar au o
importanta deosebita asupra clarificarii unor situatii aparute la nivel
international.