You are on page 1of 3

Producerea fontei

Fonta este aliajul fierului cu carbonul, care conține între 2,06% și 4,3% carbon, iar
oțelul, aliajul fierului cu conținutul carbonului sub 2,06%. În afara de fier și carbon,
fontele mai conțin în cantități mici și alte elemente – siliciu, mangan, sulf, fosfor (numite
elemente însoțitoare) – care nu au putut fi complet îndepărtate în procesul de elaborare sau
care au fost introduse în mod voit, pentru a le conferi anumite proprietăți (elemente de
aliere).
Scurt istoric

 Extragerea minereurilor de fier, practicată încă de pe vremea dacilor și a romanilor,
a contribuit la dezvoltarea siderurgiei. La sfîrșitul secolului XIX au fost construite
funiculare și căi ferate înguste,(1882-1884) fiind puse în funcțiune primele trei
furnale la Hunedoara.
 În furnale se etrage fierul din minereu sub forma de fontă topită. Primele furnale
pentru producerea fontei erau niște construcții masive, avînd zidaria alcatuita din
piatra reistenta la foc. Pentru a nu deranja coborarea coloanei de minereu si mangal
in timpul procesului,sectiunea interioara,care se mentine pe toata inaltimea
furnalului, era de forma patrata sau dreptunghiulara.
 La producerea fontei in furnal,unicul combustibil folosit era carbunele de lemn
numit mangal.
 In sec. al XVIII-lea apare ideea folosirii cocsului in furnal,care a condus la
eliminarea completa a mangalului.
 In 1735 in Anglia s-a obtinut fonta topita in cocs.
 Cu toate inbunatatirile aduse in acel sec.,productia se mentinea la un nivel scazut,in
conditiile unui consum mai mare de combustibil,ceea ce determina un pret ridicat al
fontei.Cu cat cantitatea de aer este mai mare,cu atat se arde mai mult combustibil in
furnal si cu atat mai mult minereu poate fi transformat in fonta lichida,
 S-a incercat cresterea cantitatii de aer introdus in furnal. Furnalul modern poate
atinge zeci de metri.
 Din sec. al XIV-lea si pana in prezent tehnologia de extragere a fontei din
minereuri,cat si furnalele au suferit numeroase modificari.

Caracteristici

Fonta prezintă următoarele caracteristici generale: se toarnă bine, se prelucrează prin
așchiere, dar nu se poate prelucra plastic (nu se poate lamina sau forja) și nu se poate suda.
Fontele turnate în piese mari sunt numite și fonte de a doua topire și se obțin din fonte
brute, prin retopirea în cuptoare speciale (cubilouri) în scopul înlăturării impurităților și a
obținerii anumitor compoziții. Ele pot fi: fonte cenușii,fonte nodulare și fonte maleabile.

 Fontele cenușii (simbol Fc, urmat de cifra care ii indică rezistența minimă la rupere la
tracțiune, în daN/cm2) se toarnă foarte bine și se prelucrează prin așchiere, fiind
ieftine.
 Fontele nodulare (simbol Fn - fontă cu grafit nodular) se obțin prin adăugarea
de magneziu în baia de fontă. Prezintă proprietăți mecanice la fel de bune ca oțelul și se
toarnă la fel de bine ca fonta cenușie.
 Fontele maleabile (simbol Fm) se obțin printr-un tratament termic special (de
maleabilizare); se pot prelucra bine prin așchiere și au proprietăți mecanice apropiate
de ale oțelului.

Obținere
Fonta se obține prin topirea și reducerea minereurilor de fier în cuptoarele special
numite furnale. Fontele obținute în furnale se numesc fonte brute.
După compoziția chimică se deosebesc în fonte brute obișnuite și fonte brute aliate.
Ele pot fi folosite în elaborarea oțelului (fonte pentru afinare), în turnarea pieselor (fonte
pentru turnatorie).
Fierul topit obținut în furnalul înalt, venind în contact cu cocsul din partea de jos a
furnalului, conține diferite procente de carbon dizolvat (de obicei 3 sau 4%), împreună cu
siliciu, mangan, fosfor și sulf în cantități mai mici. Aceste impurități scad punctul său de
topire al fierului pur de la 1535 °C la circa 1200 °C. Această fontă este deseori turnată în
bare.
Când fonta se prepară prin răcire bruscă din stare lichidă, are culoarea albă și se
numește fontă albă. Ea constă în general din compusul cementita, Fe
3
C, o substanță rigidă
și casantă. Fonta cenușie, obținută prin răcire înceată, consta din grăunțe cristaline de fier
pur (numit ferită) și fulgi de grafit. Atât fonta albă, cât și cea cenușie, sunt casante,
deoarece principalul constituent al primei, cementitul, este casant iar ultima este slăbita de
fulgii de grafit distribuiți prin ea și de ferita dură conținută.

Fonta maleabilă, care este mai dură și mai puțin casantă decât cea albă sau cenușie,
se prepară prin tratarea la cald a fontei cenușii cu o compoziție convenabilă. În acest
tratament, fulgii de grafit se unesc în particule globulare, care, din cauza ariilor secțiunilor
transversale mici, slăbesc ferita mai puțin decât o fac fulgii. Fonta este cea mai ieftină
varietate de fier, dar folosirea ei este limitată din cauza rezistenței mici. O mare parte din
ea se folosește la prepararea oțelului iar o cantitate mai mică, la fierului forjat.

Fierul forjat este un fier pur, cu numai 0,1-0,2% carbon și mai puțin de 0,5%
impurități totale. El se prepară prin topirea fontei pe un pat de oxid de fier într-un cuptor
cu reverberație, în care flacăra este reflectată de acoperiș în material pentru a-l încălzi.
Fonta topită este agitată, oxidul de fier oxidând carbonul dizolvat în dioxid de carbon iar
sulful, fosforul și siliciul trec în zgură. Pe măsura ce impuritățile sunt îndepărtate, punctul
de topire al fierului crește și masa devine mai păstoasă. Ea este îndepărtată din furnal și
bătuta cu ciocane acționate cu abur pentru a îndepărta zgura.




 Materii prime folosite la elaborarea fontei sunt variate si anume : materiale metalice,
combustibili, fondanti, materiale refractare etc.
 Materialele metalice utilizate constau din fonta bruta de furnal, fonta veche, fier
vechi, strunjituri, deseuri proprii, feroaliaje.
 Fondatii utilizati in incarcatura constau, in general, din calcar.

Partile principale ale unui furnal:
 La exterior furnalul este invelit de o manta din tabla de otel si prevazut cu o zidarie
din materiale refractate.
 In zona creuzetului,furnalul are doua orificii:
 -orificiul de evacuare a gazului de furnal, in partea de jos
 -iar mai sus orificiul de evacuare a zgurii.
 La partea superioara a crezutului se gasesc gurile de vant pentru introducerea
aerului.
 In furnal se introduc:
 -minereu(care contine fierul);
 -cocs(are rolul de combustibil);
 -fondanti(materiale auxiliare necesare pentru topirea sterilului);
 -aer incalzit necesar arderii combustibilului.
 Din furnal rezulta:
 -fonta topita;
 -zgura topita;
 -gaze de furnal.

Tehnologia de elaborare a fontei
 Fonta, produs de baza al industriei siderurgice se elaboreaza in furnal, numit si
cuptor inalt.
 Furnalul este un agregat complex cu o capacitate de sute de m
3
. Functionarea lui
este neintrerupta, cel putin pentru perioade de cativa ani, intre doua reparatii.
Prin partea superioara, numita gura furnalului se introduc materiile prime: cocsul si
minereul de fier. Sub actiunea gazelor, prin arderea combustibilului si a caldurii,
incarcatura coboara treptat in furnal catre zonele de temperatura inalta. In aceste zone ia
nastere fonta lichida, care se scurge in partea de jos a furnalului numita creuzet.

 Elaborarea fontelor in cubilou
 Cubiloul constituie cel mai raspandit agregat de topire folosit in turnatoriile de fonta
si aceasta datorita constructiei sale relativ simple si ieftine, usurintei in exploatare si
posibilitatii de obtinere a unei fonte lichide cu compozitia chimica si temperatura
dorite.