You are on page 1of 8

SISTEMUL NERVOS

Sistemul nervos recepioneaza, transmite i integreaza informaiile din mediul extern i intern, pe
baza carora elaboreaza raspunsuri adecvate, motorii i secretorii. Prin funcia reflexa, sistemul nervos
contribuie la realizarea unitaii funcionale a organismului i a echilibrului dinamic dintre organism i mediul
inconjurator.

1. NEURONUL
Neuronul, unitatea structurala i funcionala a sistemului nervos este o celula de forma stelata,
piramidala, rotunda, cu una sau mai multe prelungiri. Neuronii sunt clasificati in trei tipuri, in raport cu functia
lor:neuroni senzitivi, care transmit informatia de la organele de simt ale corpului la sistemul nervos
central; neuroni integrativi (interneuroni), care proceseaza informatia primita; neuroni motori, care initiaza
actiunile voluntare si involuntare.
SISTEMUL NERVOS PERIFERIC:
Componentele principale ale sistemului nervos sunt nervii, care leaga sistemul nervos central de
alte parti ale corpului si ganglionii nervosi, grupe de celule nervoase situate in diverse puncte ale sistemului
nervos.
Un nerv este un fascicul alcatuit din fibre motorii si senzitive, impreuna cu tesutul conjunctiv si
vasele sanguine. Nervii principali, in numar de 43 de perechi, isi au originea in sistemul nervos central: 12
perechi se desprind din portiunea inferioara a creierului (nervii cranieni) si 31 de perechi din maduva
spinarii (nervii spinali).
Nervii cranieni inerveaza, in principal, organele de simt si muschii capului, desi un nerv cranian
foarte important, vagul, inerveaza organele digestive, inima si caile respiratorii din plamani. Unii nervi
cranieni, cum ar fi nervul optic, contin doar fibre senzoriale.
Nervii spinali se desprind la intervale regulate din maduva spinarii si contin intotdeauna atat fibre
motorii, cat si senzitive. Ei inerveaza toate regiunile corpului situate mai jos de gat. La mica distanta
de maduva spinarii, fiecare nerv spinal se divide in ramuri care, la randul lor, se divid in numeroase ramuri
mai mici, formand o retea care inerveaza tot corpul.
Sistemul nervos periferic are doua mari componente: sistemul nervos somatic, care se gaseste sub
control constient, si sistemul nervos vegetativ, care este sub control subconstient.
Sistemul nervos somatic are un rol dublu. In primul rand, colecteaza informatii din mediul extern
de la organele de simt, cum ar fi ochii, care contin celule receptoare specializate. Semnalele de la acesti
receptori sunt transportate apoi catre sistemul nervos central, prin fibrele senzitive. In al doilea rand,
transmite mesaje prin fibrele motorii de la sistemul nervos central la muschii scheletici, initiind astfel
miscarea.
Sistemul nervos vegetativ are, in principal, rolul de a mentine functiile automate, fara un efort
mental deliberat din partea noastra, ale unor organe cum ar fi inima, plamanii, stomacul, intestinul, vezica
urinara, organele sexuale si vasele sanguine.
Sistemul nervos vegetativ este compus din doua parti, denumite simpatic si parasimpatic. Fiecare
foloseste un mediator chimic diferit acolo unde fibra nervoasa ajunge la organul tinta, fiecare are o
autonomie diferita si are efecte diferite asupra organelor pe care le deserveste.
Intregul sistem vegetativ este controlat de o zona din creier numita hipotalamus. Acesta primeste
informatii despre orice variatie, de exemplu, componentele chimice ale corpului si ajusteaza sistemul
autonom pentru a restabili echilibrul. Daca, de exemplu, nivelul oxigenului scade in urma efortului,
hipotalamusul comanda sistemului autonom cresterea frecventei cardiace pentru a furniza mai mult sange
oxigenat.

SISTEMUL NERVOS CENTRAL:
Creierul si maduva spinarii formeaza unitatea centrala care prelucreaza impulsurile. Ele primesc
mesaje prin fibrele senzitive de la organele de simt si receptori, le selecteaza si analizeaza si, dupa aceea,
transmit impulsurile de-a lungul fibrelor motorii, producand un raspuns adecvat al muschilor si glandelor.
Intregul sistem nervos central necesita un aport substantial de sange, care furnizeaza oxigenul si
substantele nutritive. El este de asemenea protejat de doua tipuri de invelisuri. Primul este osos: craniul,
care adaposteste creierul, si coloana vertebrala, care adaposteste maduva spinarii. Cel de-al doilea este
constituit din trei membrane fibroase denumite meninge. Acestea acopera in intregime creierul si maduva
spinarii.
Lichidul cefalorahidian este un fluid limpede, apos, care circula in meninge, in maduva spinarii si in
ventriculii cerebrali (cavitati). Lichidul are un efect de amortizare, ajutand astfel la protejarea tesutului
nervos vital fata de agresiuni.
MADUVA SPINARII:
Maduva spinarii este o coloana de tesut nervos aproximativ cilindrica, in lungime de circa 40 cm,
care este situata in interiorul canalului vertebral de la gaura occipitala pana la vertebra L2 de unde se
continua cu o formaiune filum terminale pana la vertebra a 2-a coccigiana. Ea este compusa din
aglomerari de neuroni si fascicule de fibre nervoase. Materia cenusie fomata din corpii neuronali are
forma de H pe sectiune transversala, cu un corn posterior si unul anterior in fiecare jumatate (protuberante).
Cel anterior este compus din neuroni motori, in timp ce cornul posterior contine corpii celulari ai neuronilor
senzitivi.
Materia cenusie este inconjurata de materia alba. Aceasta este imprastiata in trei cordoane si
contine fasciculele ascendente si descendente care conecteaza creierul la maduva spinarii in ambele
directii. Fasciculele descendente propaga impulsurile motorii de la creier la sistemul nervos periferic;
fasciculele ascendente duc impulsurile senzitive catre creier.

Fig. 18. Seciune transversala prin maduva spinarii
Maduva spinarii are doua functii principale. In primul rand, ea functioneaza ca un sistem de
conducere in ambele sensuri intre creier si sistemul nervos periferic. Aceasta functie este indeplinita prin
intermediul neuronilor senzitivi si motori; fibrele acestora din urma formeaza fascicule lungi, ce pleaca din
diferite parti ale creierului. Ea coboara pe distante variate prin maduva spinarii si la capatul lor la mare
distanta de creier, vin in contact cu dendritele sau cu corpii celulari ai neuronilor senzitivi sau motori
apartinand sistemului nervos periferic.
A doua functie a maduvei spinarii este de a controla activitatile reflexe simple somatice i
vegetative.
Reflexele somatice coordonate de maduva spinarii sunt : rotulian, ahilean, reflexul de flexie din care fac
parte i reflexele de aparare.
Reflexele vegetative medulare cele mai importante sunt:
- cardioacceleratoare
- pupilodilatatoare
- vasoconstrictoare
- sudorale
- pilomotorii
- motilitatea tubului digestiv
- micune, defecaie, sexuale
TRUNCHIUL CEREBRAL
Continua maduva spinarii i este format din bulb, punte i mezencefal.

Fig. 19. Trunchiul cerebral, cerebelul, diencefalul.
Structural, trunchiul cerebral este constituit din formaiuni cenuii i albe. Substana cenuie este situata la
interior i fragmentata in numeroi nuclei, separai prin substana alba.
Funcia reflexa. La nivelul trunchiului cerebral se inchid o serie de reflexe de importana vitala: respiratorii,
cardiovasculare, de deglutiie, salivar, masticator, de clipire, etc.
Funcia de conducere se realizeaza prin substana alba alcatuita din fibre ascendente i descedente.
CEREBELUL
Este alcatuit din doua emisfere cerebeloase conectate prin vermis.
Structural este alcatuit din substana alba situata la interior i substana cenuie, situata la exterior, formand
scoara cerebeloasa.
Funcia
Din punct de vedere filogenetic cerebelul este alcatui din trei formaiuni cu funcii diferite :
- arhicerebelul rol in reglarea echilibrului
- paleocerebelul rol in reglarea tonusului muscular
- neocerebelul rol in reglarea micarilor fine.
Extirparea totala a cerebelului este compatibila cu supravieuirea. In primele zile provoaca tulburari grave
motorii. Dupa aproximativ o luna aceste tulburari dspar, fiind compensate prin activitatea scoarei cerebrale.
DIENCEFALUL
Diencefalul este situat in continuarea trunchiului cerebral, deasupra maxilarului, sub emisferele cerebrale.
La nivelul diencefalului se afla ventriculul III.
- este parial acoperit de emisferele cerebrale
- prezinta pe partea ventrala un grup de nuclei care formeaza hipotalamusul; acestia aparin sistemului
nervos vegetativ; ei controleaza activitatea organelor interne, compoziia mediului intern, metabolismul,
comportamentul alimentar, sexual i afectiv etc
- la suprafaa se vede doar locul de intrare a nervilor
- in partea inferioara a diencefalului, numita hipotalamus, se afla nuclei vegetativi cu diferite functii: regleaza
temperatura, continutul in apa al organismului, pofta de mancare, activitatea organelor sexuale, determina
manifestari legate de emotii etc.
- alti nuclei diencefalici formeaza doua mase laterale - talamusul; ei primesc impulsuri prin caile senzitive si
le dirijeaza spre alte structuri ale creierului;
- in legatura stransa cu diencefalul sunt doua glande endocrine hipofiza pe partea ventrala si epifiza pe
partea dorsala.
Structura Interna
Diencefalul e format din urmatoarele regiuni dispuse in jurul ventriculului III:
1. Talamus
2. Epitalamus
3. Subtalamus
4. Metatalamus
5. Hipotalamus
Hipotalamusul formeaza o conexiune cu hipofiza prin legaturile nervoase (tractul hipotalamo-hipofizar) si
prin legaturile vasculare. Prin aceste legaturi sunt vehiculati spre hipofiza neurohormonii care controleaza
secretia hormonilor adenohipofizari si functia secretorie a celorlalte glande endocrine. Substanta alba e
formata din fibre care realizeaza legaturi cu maduva spinarii, trunchiul cerebral, talamusul, scoarta
cerebrala si hipofiza. Rolul hipotalamusului: centru superior de integrare a functiilor vegetative ale
organismului; prin legaturile cu sistemul limbic participa la integrarea vegetativo-somatica si la elaborarea
reactiilor instinctive si emotionale; coordoneaza activitatea glandelor endocrine; intervine in reglarea
metabolismului intermediar; intervine in reglarea echilibrului hidric al organismului; intervine in termoreglare,
in reglarea comportamentului alimentar, comportamentului sexual, generarea si reglarea ritmului somn-
veghe; intarirea unor comportamente.
EMISFERELE CEREBRALE
Partea cea mai mare din creier este reprezentata de emisferele cerebrale (cerebrum) localizate in
creierul anterior.
Creierul mare este impartit pe linia mediana in doua jumatati, cunoscute sub numele de emisfere
cerebrale. Ele sunt unite la baza printr-un fascicul gros de fibre nervoase, denumite corp calos.
Feele emisferelor cerebrale sunt brazdate de numeroase anuri. Unele mai adanci lateral i central
delimiteaza lobi frontal, parietal, temporal, occipital.

Fig. 20. Emisferele cerebrale vedere generala
In interiorul emisferelor cerebrale exista o aglomerare de substanta cenusie (celule nervoase)
denumita ganglioni bazali. Aceste celule formeaza un sistem complex de control, care coordoneaza
activitatea musculara, ceea ce permite corpului sa indeplineasca diferite tipuri de miscari liber si inconstient.
Acest tip de activitate musculara este implicat in balansarea bratelor in timpul mersului, in expresia fetei si
in pozitionarea membrelor inainte de ridicarea in picioare sau de mers.
Structural emisferele cerebrale sunt alcatuite din substana cenuie dispusa la suprafaa, formand
scoara cerebrala i substana alba alcatuita din fibre de conducere.
Scoara cerebrala este segmentul cel mai dezvoltat al SNC la om. Pe baza dezvoltarii filogenetice
scoara cerebrala prezinta:paleocortexul poriunea mai veche i neocortexul poriunea cea mai noua
filogenetic i cea mai dezvoltata.
Paleocortexul regleaza funcia olfactiva, aportul alimentar, activitatea sexuala, atenia, funciile
emoionale, comportamentul instinctual.
Neocortexul este format din mai multe zone:
- neocortexul receptor - cuprinde ariile unde se formeaza senzaiile..
Proiecia corticala reprezinta un fel de om homunculus senzitiv cu componentele deformate din cauza
ca reprezetarea diferitelor regiuni ale corpului nu este proporionala cu suprafaa ci cu importana lor.

Fig. 21. Homunculus senzitiv
- neocortexul motor cuprinde ariile corticale de unde pornesc comenzile motorii catre organele efectoare.
Proiecia corticala reprezinta un fel de om homunculus motor.

Fig. 21. Homunculus motor
- neocortexul de asociaie - cuprinde cele mai noi arii corticale cu rol in determinarea personalitaii,
memoriei vizuale, reacii comportamentale, controlul anumitor funcii vegetative etc.
Procesele corticale fundamentale:
Reflexele condiionate se formeaza pe parcursul vieii unui individ, au caracter temporal i individual.
Reflexele necondiionate apar de la naterea individului, sunt caracteristic tuturor indivizilor aparinand
speciei umane, sunt permanente.
Vorbirea - Vorbirea implica regiuni corticale specializate aflate intr-o interaciune
complexa, care permite creierului sa ineleaga i sa comunice idei abstracte.
Cortexul motor iniieaza impulsuri care calatoresc prin creier, producand sunete
audibile. Regiuni vecine ale cortexului motor sunt implicate in secventele coordonate
de sunete. Regiunea Broca a lobilor frontali este responsabila pentru secvena
cuvintelor. Inelegerea limbajului este dependenta de regiunea Wernicke a lobului
temporal. Alte circuite corticale conecteaza aceste regiuni.
Memoria - este capacitatea sistemului nervos de fixare, conservare recunoatere i evocare a experienei
umane. Memoria sta la baza invaarii. Desi cercetarile nu au reusit sa identifice regiuni specifice in creier ca
locatii a unor memorii individuale, anumite regiuni ale creierului sunt de mare importanta pentru funciile
creierului. Amintirea imediata, abilitatea de a repeta serii scurte de cuvinte sau numere imediat dupa ce au
fost auzite este presupusa a se afla in cortexul asociativ auditiv. Memoria pe termen scurt, abilitatea de a
reine o cantitate limitata de informaie pana la o ora este aflata adanc in lobul temporal. Memoria pe
termen lung, pare a implica schimburi intre regiunea mijlocie a lobului temporal, regiuni corticale variate, i
regiunea mijlocie a creierului.
4. SISTEMUL NERVOS VEGETATIV sau sistemul nervos autonom regleaza activitatea organelor
interne, (viscerelor).
Sistemul nervos vegetativ poate fi impartit in:
Sistem nervos simpatic, antagonist sistemului parasimapatic, avand centrul in maduva spinarii si
hipotalamus; El este responsabil de asa numita reactie de fuga sau lupta in cazul unui pericol. Sistemul
nervos simpatic actioneaza autonom, fara control constient, si pregateste corpul pentru actiuni in situatii
periculoase:
cresterea ritmului cardiac
constrictia vaselor sanguine
dilatarea pupilelor
piloerectia (pielea gainii)
dilatarea bronhiilor
scaderea motilitatii intestinului gros
cresterea transpiratiei
cresterea presiunii sanguine
Sistem nervos parasimpatic, sistem nervos ce favorizeaza regenerarea organismului dupa stres; Se mai
numeste si sistemul nervos pentru odihna si digestie. Se poate spune, intr-un mod foarte simplificat, ca
sistemul nervos parasimpatic functioneaza invers fata de sistemul simpatic.
Actiuni
conservarea energiei
incetinirea ritmului cardiac
cresterea activitatii intestinale
cresterea activitatii glandelor
relaxarea muschilor din tractul intestinal