You are on page 1of 9

Unitatea de învăţare Nr.

1
Definirea teoriei literaturii ca disciplină. Literatura: circumscrierea domeniului.
Dificultă i, controverse. Primele defini ț ii ale artei. ț
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1
1.1 Definirea domeniului de studiu. ompararea diferitelor discipline care au drept obiect
limba!ul.
1." #dentificarea termenilor$c%eie în definirea artei i literaturii. ș
1.& ompararea poeticilor fundamentale ale 'ntic%ităţii. (epere ale )*ndirii antice: Platon
si 'ristotel.
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1
(ăspunsuri +i comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
,iblio)rafie Unitate de învăţare Nr. 1

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 1
Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:
1.1 #dentificarea i diferen ierea principalelor defini ii ale literaturii în ș ț ț
diacronie .
1." #dentificarea primelor defini ii ale artei i literaturii. ț ș
1.& ompararea diferitelor discipline care au drept obiect literatura.
1.1 #dentificarea i diferen ierea principalelor defini ii ale literaturii în diacronie . ș ț ț
Theoria
Literatura ca
domeniu
Literaritatea
Prin teorie se înţele)e: 1. în sens lar), o concepţie metodică +i sistematică
asupra unui domeniu al cunoa+terii +i al cercetării -e.). teoria artei, teoria
politică etc../ ". în sens restr*ns, o te0ă sau o concepţie ipotetică a unui savant
sau a unui filosof cu privire la o problemă controversată -e.). teoria lui
Dar1in..
2eoria literaturii este o disciplină relativ nouă în c*mpul +tiinţelor umaniste.
onstituită la începutul secolulului al 334lea, teoria literaturii încearcă să
ofere o perspectivă teoretică, cu valoare de )eneralitate asupra domeniului
celui mai )reu cuantificabil: literatura. u toate că limba!ele teoretice
subiacente diverselor paradi)me de cunoa tere artistică au un )rad înalt de ș
formali0are, e5istă i un coeficient de relativism, pentru că, dincolo de ș
concepte definite ri)uros, intervin noţiuni precum )ust, emoţie, inefabil etc.
6ntrebarea simplă 7e este literatura89 nu acceptă un răspuns simplu. 6n
diacronie s$au formulat numeroase raspunsuri, unele valide i re inute în ș ț
istoria conceptului, altele eronate, niciunul suficient, niciunul epui0*nd
comple5itatea semnificaţiei. ')reem că literatura este o manifestare a
spiritului creator, o e5perienţă de cunoa+tere ce î i sc%imbă contururile de la ș
epocă la epocă/ conceptul de literatură are o semnifica ie precum arta, ț
literatura are o 7c%imie9 fluctuantă, căci doar astfel domeniul poate include
te5te disparate : cu disparitate constitutive : precum Iliada, corespondenta lui
;laubert, literatura cyberpunk sau te5tele intermediale.
6ntrebarea 7e este literatura89 a fost substituită cu alta, cu un )rad
superior de pertinenţă: <*nd avem literatură89 traducere liberă a întrebării
lui Nelson =oodman 71%en is literature89 sau, mai e5act, <în ce condiţii un
te5t devine : poate fi considerat te5t literar89
;ormalismul rus furni0ea0ă un răspuns 4 prin (oman >a?obson: “Obiectul
ştiinţei literaturii nu este literatura, ci literaritatea, adică ceea ce face dintr-un
fapt o operă literară.”
Un alt formalist rus se pronunţă în acela+i sens
1
: literaritatea nu desemnea0ă o
calitate imobilă, ci una tensionată, an)oasată permanent +i inevitabil de
iminente restructurări istorice. “Nu eistă literatură unitară, stabilă şi
o!o"enă, care să aibă o for!ulă chi!ică per!anentă. #aptul literar şi epoca
literară sunt noţiuni co!plee şi $n per!anentă schi!bare, $ntruc%t
schi!bătoare sunt at%t relaţiile dintre ele!entele din care se co!pune
literatura, c%t şi funcţiile acestora &...'. Toată e(oluţia literară poate fi
1
Eichenbaum, B.M. Literatura şi scriitorul, în Ce este literatura? Şcoala Formală Rusă, Bucureşti,
Univers, 1983;
$nţeleasă ca o ne$ntreruptă serie de cri)e, $ntruc%t se!nul literarităţii se
schi!bă necontenit şi trece dintr-un ele!ent $n altul, $nsă se!nificaţia
e(oluti(ă a acestor cri)e este $ntotdeauna alta.”

Test de autoevaluare 1.1.

Definiti literaritatea.
1.2. #dentificarea primelor defini ii ale artei i literaturii. ț ș
ercetarea asupra literaturii, care e5plică raţiunile pentru care discursul
speciali0at asupra acesteia a apărut relativ t*r0iu, trebuie să înceapă cu
antic%itatea. (eţinem, de asemenea, că este impropriu să discutăm de
literatură în sensul modern al termenului în antic%itate, c*nd literatura era o
activitate artistică nediferenţiată de altele -e.).: mu0ica, dansul.. Este cu atât
ai neadecvat să discută de !rinci!ii de teorie literară" critică literară"
istorie literară !ână la conturarea asuată #i e$!licită a acestor %ore de
discurs des!re literatură.
@e consideră că primele manifestări ale criticii literare s$au înre)istrat în
!urul anului ABC 6.%r., c*nd 3enop%anes a semnalat atitudinea ireverenţioasă
cu care Domer repre0enta 0eităţile în epopeile sale -e.).: c*ntul al #E$lea din
Iliada, în care 0eii au atitudini omene+ti, uneltesc, î+i susţin prote!aţii, se
ră0bună unii pe alţii.. 'cela+i repro+ i se aduce +i lui Desiod.
2otu+i, primele +i cele mai valoroase idei despre literatură au apărut în
antic%itate. um am menţionat anterior, literatura era considerată o activitate
umană care nu putea aspira la acela+i statut pe care îl avea filosofia/
caracteristicile literaturii pentru perioada respectivă pot fi re0umate astfel:
• activitate in%erioară %iloso%iei" căreia %ie i se re%u&ă ca!acitatea de a
accede la adevăr" %ie i se atri'uie un ti! s!ecial de cunoa#tere(
• literatura este %ie o %oră de )iitaţie* a realităţii" %ie o %oră
con#tientă" asuată" de artă" di%icil de distins de celelalte arte.
Test de autoevaluare 1.2.
Definiti rolul artei in 'ntic%itate.
1.+. ompararea poeticilor fundamentale ale 'ntic%ităţii. (epere ale )*ndirii antice: Platon si
'ristotel.
Platon
ele mai importante idei despre literatură, care au constituit ba0a reflecţiei
literare +i implicit, a corpusului teoretic modern provin din filosofia
antic%ităţii, cei mai cunoscuţi fiind ,laton +i -ristotel. onceptele cele mai
importante mo+tenite de la cei doi filosofi sunt mimesis, poesis, katharsis.
'cestea vor fi pre0entate în continuare, urmărindu$se modificările de sens în
diacronie, precum +i influenţa pe care au avut$o la constituirea canonului
literar.
6n ca0ul lui Platon, te5tele la care se face de obicei apel sunt *epublica
-îndeosebi artea a 3$a., Ion, +ha,dros, -n apărarea lui .ocrate. 2oate aceste
te5te filosofice discută, mar)inal, practica literaturii.
6n *epublica, Platon ima)inea0ă o cetate ideală, al cărei principiu este
armonia. Lumea sensibilă -<realitatea9 percepută la nivel individual, aistheta.
nu este dec*t o copie -eikon. a lumii #deilor -eide., acestea din urmă invi0ibile,
deci imposibil de sesi0at la nivel sen0orial. Pentru fiecare clasă de lucruri,
Platon afirma ca e5ista un model -paradei"!a. la nivelul eidosului. '+adar,
lumea sensibilă -ceea$ce$pare. reproduce modelul lumii ideale -ceea$ce$este..
6n ceea ce prive+te consideraţiile lui Platon despre orice formă de artă $ în care
se înscrie +i literatura $ acestea pornesc de la ideea că, în calitate de activităţi
umane, acestea nu pot fi dec*t imitaţii ale lumii sensibile, deci nu pot accede
la adevăr +i la cunoa+tere. Orice formă de artă este o copie de )radul al ###$lea
a eidos$ului. Criteriul a!licat de ,laton oricărei %ore de artă este acela al
. adevărului*" criteriu nerelevant la -ristotel, de pildă, cum se va vedea.
Din această cau0ă, Platon refu0ă accesul poetului $ termen )eneric pentru
<autorul9 oricărei forme de artă $ în cetatea ideală.

),oeţii/...0" înce!ând cu 1oer" %ie că au căutat să e$!rie virtutea" %ie
altceva" n2au %ăcut decât să iite ia3inile /s..0 acestora" %ără să atin3ă
adevărul însu#i( /...0 aseenea !lăsuiri sunt înde!ărtate în al treilea
3rad de realitate ... 'iete u're" ci nu realităţi* /,laton" *epublica0
2ermenul pe care îl folose+te Platon este mimesis, esenţial pentru cercetarea
literară de mai t*r0iu. @ensuri ale termenului la Platon:
• tip de activitate, comună omului +i 0eului, care are drept scop producerea
de cFpii -eikones//
• tip special de artă productivă, comună poetului, pictorului, actorului, acest
tip de artă productivă se distin)e în ca0ul poetului prin materialul folosit
de acesta. @pre deosebire de ceilalţi, scrie Platon, poetul nu utili0ea0ă
unelte, ci creea0ă ima)inea în propria sa persoană/
• mimesis e5plică +i relaţia dintre eide +i particulari0ările din lumea
sensibilă/
• adevărata cunoa+tere are ca obiect <ori)inalele9, nu ima)inile de la nivelul
lumii sensibile, a+adar mimesis nu este o formă de cunoa+tere care să
aspire la presti)iu. Platon aduce artei două repro+uri fundamentale: este
neadevărată +i ofensatoare pentru morală.
6n dialo)ul de tinereţe Ion, Platon afirmă e5plicit condiţia poetului,
deci statuea0ă implicit activitatea acestuia. #deile cele mai importante, păstrate
de reflecţia despre literatură de mai t*r0iu, sunt:
• arta -deci +i literatura. este un produs al inspiraţiei divine, poetul fiind un
'ristotel
Gimesis,
poesis,
?at%arsis
receptacul al discursului divin/ în virtutea aceluia+i raţionament, poetul
este un ales al 0eilor, idee care va fi reluată +i rafinată de estetica
romantică/
• arta <raţională9 este inferioară calitativ celei produse sub semnul
inspiraţiei +i <nebuniei divine9/
) Căci nu cu e#te#u3" ci stă!âniţi %iind de divinitate #i trans!ortaţi"
arii !oeţi e!ici î#i co!un %ruoasele lor cânturi( #i adevăraţii lirici la
%el. -#a cu cor4'anţii dănţuiesc %ără să2#i dea seaa ce %ac" tot ast%el
!oeţii lirici" %ără să2#i dea seaa" co!un !oeele de toţi cunoscute(
odată !rin#i în cur3erea u&icii #i a ritului" î#i ies din %ire" la %el cu
'acc5antele /...0. ,oeţii s!un doar sin3uri că2#i caută cânturile !rintre
i&voare de iere" în 3rădinile #i du'răvile 6u&elor" &'urând din loc în
loc ca al'inele( #i nu int. Căci !oetul e %ă!tură u#oară" înari!ată #i
s%ântă" ce nu !oate cânta înainte de a se siţi stă!ânit de &eu 2 scos din
%ire 2 #i de a2#i %i !ierdut inţile /...0. 7ncât" cânturile cele %ruoase nu
sunt ei cei ce le rostesc" de vree ce nieni dintre ei nu e în inţile lui
când le s!une" ci 8eul însu#i" care le co!une #i 3răie#te !rin 3ura lor*
/Platon" Ion0
'+adar, Platon aduce în discursul despre literatură c*ţiva termeni$c%eie
pe care cercetarea literară îi va păstra p*nă în perioada contemporană.
9e !oate a%ira că ideile !latoniciene cu !rivire la literatură ca
imitaţie " dar #i ca imagine au %undaentat !e de o !arte teoriile literaturii
ca ins!iraţie" dar #i conce!tul de )ia3ine* în literatură. -cesta din ură
este esenţial în studiul !oe&iei.
O altă direcţie a studiului literaturii va fi fundamentată în 'ntic%itate
de către 'ristotel. Discipol al lui Platon, acesta a preluat +i redefinit noţiunile
menţionate anterior. Gai mult, în +oetica, 'ristotel a reali0at primul corpus al
reflecţiei despre literatură care se păstrea0ă +i astă0i. +oetica atin)e punctul de
ma5imă autoritate în secolul al 3E##$lea, în timpul clasicismului. (espectul
pentru antic%itatea )reco$latină privită ca model cultural era at*t de mare,
înc*t i se atribuie lui 'ristotel re)uli +i principii pe care acesta nu le
menţionase nici în +oetica, nici în alte scrieri filosofice.
'ristotel adau)ă conceptului de mimesis altele două, la fel de
importante pentru cercetarea literară: poesis şi katharsis. #deea care îl
deosebe+te fundamental pe 'ristotel de Platon în ceea ce prive+te concepţia de
spre arte 4 +i, implicit, despre literatură $ este că acesta consideră arta un
produs al intervenţiei directe a a)entului uman, o activitate raţională, +i nu
supusă bunului plac al inspiraţiei divine. ;idel ideilor pe care le e5pune în
#i)ica, 'ristotel consideră că activitatea artistului, ca +i natura, dovede+te o
anume structură, termen$c%eie pentru poeticile de mai t*r0iu care se vor
prevala de ac%i0iţiile sistemului aristotelian:
)6i2e în 3ând să vor'esc des!re !oe&ie în sine #i des!re %elurile ei( des!re
!uterea de înrâurire a %iecăruia din ele( des!re c5i!ul cu tre'uie
întocită ateria !entru ca !lăsuirea să %ie %ruoasă( din câte #i ce %el
de !ărţi este alcătuită:...; -s.m..
@e observă de la început că 'ristotel recunoa+te +i recomandă
structurarea raţională, după o sumă de principii a <materiei9 din care este
alcătuită poe0ia. Urm*nd această idee, se poate afirma că filosoful consideră
poe0ia o re!re&entare a naturii, nu o copie nedemnă +i necreditabilă a
acesteia. Noţiunea de mimesis, reinterpretată aici, desemnea0ă o activitate
care se produce totdeauna <în limitele verosimilului +i necesarului9. 'ristotel
introduce astfel ideea că arta 4 literatura $ nu trebuie să răspundă la proba
adevărului, ci trebuie să fie verosimilă, credibilă. 6n felul acesta, el invalidea0ă
acu0ele platoniciene +i anulea0ă <interdicţia9 de a primi artistul : poetul în
cetatea ideală. Pe de altă parte, 'ristotel afirmă că e5istă o predispo0iţie nativă
a omului către imitaţie -repre0entare., indiferent de forma sub care s$ar face
aceasta. 2eoriile actuale ale cunoa+terii afirmă că )*ndirea umană nu e5istă în
afara ima)inilor, a+adar repre0entarea este o activitate inerent umană. Privind
astfel, constatăm că <poe0ia9 trebuie să fie fidelă propriilor ei norme, nicicum
normei adevărului absolut, a+a cum afirmase Platon. 'ristotel va oferi, în
+oetica, un model al poe0iei <înalte9 $ tra)edia. 2ra)edia )reacă va deveni
model pentru estetica clasicismului, pentru că structura ei va fi preluată ca
structură a aspectului standard, ideal al literaturii, adică a operei literare.
Pe l*n)ă aspectele menţionate anterior, 'ristotel mai aduce un
ar)ument în favoarea literaturii ca domeniu al repre0entării în ima)inaţie: el
e5plică modul diferit în care percepem <realitatea9 sensibilă $ în termeni
platonicieni, copia lumii ideilor $ +i repre0entarea acesteia în actul literar:
)Lucruri !e care în natură nu le !ute !rivi %ără scâr'ă" 2 cu ar %i
în%ăţi#ările %iarelor celor ai de&3ustătoare #i ale orţilor 2 înc5i!uite cu
oricât de are %idelitate ne u!lu de des%ătare. E$!licaţia" #i de data
aceasta" i se !are a sta în !lăcerea deose'ită !e care o dă cunoa#terea nu
nuai înţele!ţior" dar #i oaenilor de rând( atât doar că ace#tia se
î!ărtă#esc din ea ai !uţin. <e aceea se #i 'ucură cei ce văd o
!lăsuire= !entru că au !rile>ul să înveţe !rivind #i să2#i dea seaa de
%iece lucru" 'unăoară că cutare în%ăţi#ea&ă !e cutare. -ltinteri" de se
întâ!lă să nu %ie #tiut dinainte" !lăcerea resiţită nu se va ai datora
iitaţiei ai ult sau ai !uţin reu#ite" ci desăvâr#irii e$ecuţiei" ori
coloritului" ori cine #tie cărei alte !ricini*.
Dacă ne reamintim că Platon repro+a artei tocmai <!osnica desfătare9 pe care o
st*rne+te +i implicit refu0a orice valoare co)nitivă +i educativă acesteia,
observăm că 'ristotel desc%ide drumul esteticii de mai t*r0iu prin c*teva
afirmaţii:
• distincţia dintre referinţă +i repre0entare -ima)inea. acesteia $ distincţia
dintre <natural9 +i <plăsmuire9. (epre0entarea nu trebuie !udecată dec*t
după propriile norme, nu după norma adevărului/
• funcţia educativă +i co)nitivă a artei -literaturii./
• e5istenţa unei e5perienţe estetice diferenţia0ă între tipurile de <desfătare9
pe care le oferă arta.
6n aceea+i direcţie, 'ristotel va defini un termen a cărui reevaluare stă
la ba0a teoriilor moderne ale receptării: katharsis. 6n sistemul aristotelian,
termenul desemnea0ă receptare empatică a actului mimetic, deci a oricărei
forme de artă.. Pornind de la structura tra)ediei +i de la elementele care
intervin în performarea acesteia, 'ristotel observă că <st*rnind mila +i frica9,
tra)edia <săv*r+e+te curăţirea acestor patimi9. 'ceasta este cea mai vec%e
definiţie a mecanismului de receptare literară, care implică e5istenţa unei
e5perienţe premer)ătoare a )enului, dar +i transpunerea receptorului în lumea
fictivă a <imitaţiei9. 6n felul acesta, 'ristotel admite cunoa+terea pe cale
estetică, pe care o +i recomandă ca pe un tip special de terapie, în accepţia
antic%ităţii.
La 'ristotel, termenul capătă +i o accepţie filosofică, nu doar
fi0iolo)ică, a+a cum se înt*mplase la presocratici. 'stfel:
• teoria vec%ilor )reci despre natura necorporală a sufletului 4 psyche $
distin)e între percepţia la nivelul acestuia +i aceea la nivelul or"anonului,
adică percepţia sen0orială pură/
• diversele +coli filosofice )rece+ti au elaborat teorii sofisticate ale
percepţiei pe cale sen0orială, conc%i0*nd că subiectul care contemplă
trebuie să se afle <unul în ra0a de acţiune a celuilalt9, pentru că ima)inea
este re0ultatul interacţiunii dintre cei doi/
• 'ristotel discutase în alte scrieri filosofice caracterul dublu articulat al
noţiunii de aisthesis, admiţ*nd că e5istă o predispo0iţie către un astfel de
tip de cunoa+tere, precum +i o actuali0are a ei în percepţia care se
reali0ea0ă la nivelul sen0aţiei, nu al )*ndirii abstracte.
?eţine ideea unităţii dintre s!iritul iaterial #i !re&enţa lui în aterie"
căci cele ai noi teorii asu!ra eta%orei" %i3ura centrală a discursului
literar" revin la conce!ţia antic5ităţii re%eritoare la unitatea s!irit2aterie
/aceasta concreti&ată !rin aronia or3anisului uan0 2 ( .infra
+oetica oferă preţioase ar)umente +i în ceea ce prive+te controversa
adevăr : verosimil în literatură:
)Evident" iară#i" că alcătuirea su'iectelor !oe&iei e!ice nu !oate %i aceea#i
ca a su'iectelor istoriei" în care" în od necesar" e$!unerea nu e a unei
acţiuni" ci a unei e!oci" ai e$act a tuturor evenientelor !etrecute
înlăuntrul unei e!oci în le3ătură cu unul sau ai ulte !ersona>e" oricât
de întâ!lător ar %i ra!ortul în care s2ar 3ăsi unul %aţă de
celelalteH...I9-+oetica, cap. 33###.
)<ecât întâ!lări !osi'ile anevoie de cre&ut" tre'uie !re%erate ai
curând întâ!lările i!osi'ile cu în%ăţi#area de a %i adevărate9-+oetica,
cap. 33#E.
;ra)mentele anterioare demonstrea0ă că 'ristotel opera cu claritate
distincţia între istorie +i literatură, admiţ*nd caracterul ficţional al acesteia din
urmă. (epre0entarea din <poe0ie9 este a+adar o repre0entare credibilă.
redibilitatea, în raţionamentul lui 'ristotel, oferă +i calitatea de a fi posibilă
unei înt*mplări. De asemenea, 'ristotel nu e5clude elementul miraculos,
iraţionalul, însă consideră că locul acestora se află mai cur*nd în afara
evenimentelor, la nivelul perceperii de către <spectator9 a tra)ediei ca
ansamblu, pentru a nu altera ec%ilibrul. 'ceasta va fi una dintre ideile preluate
cu entu0iasm de către clasicism, care va e5alta raţionalitatea sistemului
aristotelian. Nu trebuie să i)norăm nici faptul că, în 0tica nico!ahică,
'ristotel admitea e5istenţa unei forme de cunoa+tere intuitive, estetice, cu
nimic mai pre!os dec*t cunoa+terea +tiinţifică:
)9ă adite deci că odalităţile !rin care su%letul enunţă adevărul su'
%oră de a%iraţie sau ne3aţie sunt în nuăr de cinci= arta" #tiinţa"
înţele!ciunea !ractică" înţele!ciunea s!eculativă" intelectul intuitiv :...;.
Nu e$istă artă care să nu %ie o dis!o&iţie raţională orientată s!re
!roducţie" nici dis!o&iţie de acest %el care să nu %ie artă" re&ultă că arta #i
dis!o&iţia raţională de a !roduce a%lată în !osesia adevărului !ot %i
identi%icate*
;ără îndoială că 'ristotel se referă aici la artă în sensul înainte
menţionat de techné, însă poe0ia -literatura. este +i ea o artă în sensul
aristotelian. Putem astfel observa că fra)mentele citate din 0tica nico!ahică
aduc o completare necesară +oeticii, deoarece afirmă că <produsul9 oricărei
forme de artă stă sub semnul adevărului prin e5istenţa sa concretă. 6n ca0ul
literaturii, teoriile secolului al 3E###$lea vor aduce în atenţie ideea de lume
posibilă, specifică literaturii. u c*t lumea ima)inată este mai coerentă +i mai
fidelă faţă de propriile principii, cu at*t e5istă o +ansă mai mare mare ca ceea
ce fusese considerat credibil să devină posibil.
6n loc de
re0umat
Eleente ale de%inirii literaturii în antic5itate. <irecţia %iloso%ică
9isteul !latonician
• literatura a!are incidental în discursul %iloso%ic" într2un cor!us
nedi%erenţiat al artelor(
• orice %oră de artă este iitaţie /mimesis0" înţele3ând !rin aceasta
co!ia in%idelă a naturii /realitatea co3nosci'ilă !e cale sen&orială0" la
rândul său co!ie a luii ideilor /eide0(
• !oetul se a%lă su' starea de ins!iraţie divină /enthousiasmos0" este un
ales al &eului #i un rece!tacul al discursului divin. -ceastă stare
s!ecială este sin3ura care !roduce )!oe&ie* autentică(
• literatura nu !oate !roduce decât des%ătare )>osnică*" întrucât se
adresea&ă laturii iraţionale a su%letului" luii sen&aţiilor. 7n %elul
acesta" aceasta nu !oate as!ira nicicu la accesul la adevăr" re&ervat
%iloso%iei #i #tiinţei.
9isteul aristotelian
• literatura constituie o'iectul se!arat al unui scurt tratat destinat" cu
au o'servat e$e3eţii lui -ristotel" unui !u'lic iniţiat. -cesta constituie
!riul cor!us teoretic dedicat literaturii(
• -ristotel accentuea&ă caracterul )!roductiv* al artelor" deci #i al
literaturii( ideea va %i !reluată de #colile critice conte!orane care
a3reea&ă conce!ţia des!re literatură ca )!ractică*(
• activitatea care !roduce literatură este raţională" iar conce!tul de
mimesis este rede%init ca re!re&entare a naturii" nu ca iitare" co!ie a
luii ideilor în stare !ură(
• rolul rece!torului nu este i3norat. ,rin noţiunea de katharsis" %iloso%ul
va su3era !rinci!iile care vor constitui 'a&a teoriilor rece!tării de ai
târ&iu(
• !rin distincţia !e care o %ace între luea )reală*" care constituie
o'iect al istoriei #i luea )!osi'ilă*" )ia3inară*" a literaturii"
-ristotel va desc5ide calea către !osi'ilitate de a de%ini una dintre
trăsăturile esenţiale ale literaturii" %icţionalitatea.
• teren deose'it de i!ortant la -ristotel= poetica.
Lucrare de veri%icare unitate de învăţare nr. 1
Definiti cele mai importante concepte in discursul despre arta.
?ăs!unsurile testelor de autoevaluare
' se consulta materialul de studiu si biblio)rafia adiacenta.
Bi'lio3ra%ie unitate de învăţare nr. 1
Garino, '., 1er!eneutica ideii de literatură, lu!, Dacia, 1JKL, cap. adrul ori)inar, pp. &&$
&M, Literatura scrisă, pp. &M$&B.
Nelle?, (., Narren, '., Teoria literaturii, ,ucure+ti, OPLU, cap. Natura literaturii, pp. M&$AM.
Nelle?, (., 2onceptele criticii, ,ucure+ti, Univers, 1JBC, cap. 2eoria, critica +i istoria literară,
pp. 1$"1.
'ristotel, +oetica, în ediţiile: . ,almu+ -O@PL', 1JAB., D. G. Pippidi -O', 1JLA., D. G.
Pippidi -#(#, 1JJK./
Platon, #on, în 3ialo"uri, ,ucure+ti, Univers, 1JLK sau orice ediţie.
Peters, ;., Ter!enii filo)ofiei "receşti, ,ucure+ti, Dumanitas, 1JJ&, reeditare 1JJK, art.:
mimesis, tecnē, poiein, katharsis, aisthesis, mythos, enthousiasmos.