You are on page 1of 3

5.Psihologismul sociologic (G.Tarde, Gustave le Bonn).

În cadrul psihologismului sociologic distingem următoarele orientări:
- Sociopsihologia - care studiază locul psihicului în viaţa socială, dar şi acţiunea vieţii sociale asupra
psihicului individual;
- Psihologia sociologică - care se ocupă cu studiul stărilor sufleteşti pe care individul le trăieşte numai
în societate;
- Sociologia psihologică - care explică faptele sociale prin influenţa factorului psihologic;
- Psihosociologia - care studiază fenomenele colective.
Unul dintre reprezentanţii acestei direcţii este Gabriel Tarde (1843-1904). Tarde afirma că imitaţia
stă la baza fenomenului social şi influenţează comportamentul şi relaţiile oamenilor. În viaţa socială
imitaţia joacă un rol analog cu cel al eredităţii în viaţa organismelor. Imitaţia este fundamentul pe care
se construieşte şi se reconstruieşte societatea umană. Imitaţia reduce complexitatea personalităţii
umane la condiţia de fiinţă mimetică, societatea fiind definită în acest caz ca o colecţie de indivizi
asemănători.
Concluzia la care ajunge Tarde este: toate asemănările de origine socială constatabile în societate
sunt efectul direct sau indirect al imitaţiei.
Imitaţia are 3 forme: imitaţie obicei, imitaţie modă, imitaţie simpatie.
Tarde consideră că oamenii imită din mai multe motive:
- Dorinţa de a fi asemănători majorităţii;
- Nedorinţa de a inventa ceva nou;
- Simpatia, dragostea (atunci cînd iubeşti doreşti să semeni cît mai mult cu cel drag)
Imitaţia nu se desfăşoară haotic, fără nici o regulă. Cercetătorul stabileşte cîteva reguli generale ale
imitaţiei:
1. Mai întîi se imită fondul spiritual şi apoi aspectul extern al fenomenului (de obicei însă se
întîmplă invers)
2. Imitarea superiorilor de către inferiori.
3. Imitarea inferiorilor de către superiori (înjurătura la început predomina doar în păturile de jos).
Creator este doar individual în mod izolat, în mulţime se atenuează individualitatea, în mase individul
acceptă comportamentul altora, adesea a celor care îi sunt superiori ca poziţie socială. Individul se
socializează prin imitarea valorilor, modelelor acţionale, a cadrului normative, dar devine personalitate
prin depăşirea lor, inovînd dincolo de ele. Invenţia după Tarde este un fapt individual, iar imitaţia este
un fapt social.


Alt reprezentant al psihologidmului sociologia este Gustave le Bon
În 1895 a ieşit de sub tipar lucrarea lui Gustave Le Bon „Psihologia mulțimilor”. Le Bon se ocupă
de comportamentul grupurilor pe care le numește „mulțimi psihologice”. El arată că în anumite
circumstanțe date, și numai în aceste circumstanțe, o aglomerare de oameni ajunge să posede
caracteristici noi, complet diferite de cele ale fiecărui individ care o compune. Elementul specific
mulțimilor psihologice este că au un fel de suflet colectiv. Acest suflet îi face pe indivizii care compun
mulțimea să simtă, să gândească și să acționeze în mod cu totul diferit de cel în care ar simți, gândi
sau acționa în mod independent. Colectivitatea devine astfel o mulțime psihologică sau o mulțime
organizată, care formează o singură ființă și se supune legii unității mentale a mulțimilor.
Există anumite idei și sentimente care nu apar și nu se transformă în acțiuni decât în cadrul unei
mulțimi. Mulțimea psihologică este o ființă provizorie, compusă din elemente heterogene, sudate la un
anumit moment dat. O mulțime psihologică se constituie în urma unui șoc psihic, elementele care duc
la formarea mulțimii fiind:
 sentimentul de putere, datorit numărului mare de indivizi care formează mulțimea, amplificat
prin dispariția sentimentului de răspundere personală individuală, ca urmare a anonimatului
mulțimii;
 contagiunea mentală, care determină pe fiecare individ în parte să-i imite pe ceilalți, chiar dacă
această comportare a sa este evident împotriva propriului interes;
 sugestia care este de natură hipnotică, sentimentele și gândurile fiind orientate în sensul
determinat de hipnotizator.
Le Bon enunță următoarele teze:
 Mulțimile, contrar indivizilor care le compun, nu au capacitatea unei judecăți critice. Individul
din cadrul unei mulțimi nu mai este el însuși, ci un automat pe care propria sa voință nu-l mai
poate dirija. În momentul în care face parte dintr-o mulțime, un individ, chiar dacă este o
persoană foarte cultivată, își pierde capacitatea de a judeca critic și se comportă în mod afectiv,
având chiar manifestări primitive și barbare. În consecință, judecățile morale ale unei mase
sunt independente de originea sau intelectul indivizilor care le compun.
 Mulțimile nu sunt capabile să resimtă decât sentimente simple și extreme. Opiniile, ideile și
credințele care le sunt sugerate sunt acceptate sau respinse în bloc și considerate ca adevăruri
sau erori absolute. Le Bon consideră că această caracteristică este specifică tuturor
convingerilor care sunt generate prin sugestie (de exemplu, convingerile de natură religioasă) și
nu pe baza unui raționament.
 Mulțimile psihologice sunt credule, sunt capabile să accepte afirmațiile cele mai neverosimile;
de aceea, ele pot fi manipulate acționându-se asupra imaginației lor. Ca urmare a credulității
lor, mulțimile sunt ușor excitabile și nu pot fi convinse prin argumente;
 Mulțimile sunt capabile de a acționa împotriva interesului unora sau tuturor indivizilor care o
compun;
 Mulțimile își schimbă foarte încet convingerile de bază;
 Mulțimile sunt capabile de asasinate, de incendii și de multe alte crime. În același timp,
mulțimile sunt capabile de acte de sacrificiu și de o dezinteresare mult mai ridicate decât cele
de care este capabil un individ izolat.
Le Bon înaintează următoarele legi ale genezei şi evoluţiei sufletului mulţimii:
- În mulţime prevalează sentimentul de simpatie, contagiune, ca rezultat al propagării imitative a
unor cuvinte, gesturi, atitudini, acţiuni.
- În mulţime elementul intelectual se diminuează în favoarea elementului afectiv şi instinctiv;
- Absorbţia individului în masă cere renunţarea individului la propria
personalitate(depersonalizarea)-
Oricare ar fi indivizii ce compun o mulţime, oricît de asemănători sau diferiţi ar putea fi modul lor
de viaţă, ocupaţiile lor, caracterul sau inteligenţa, simplul motiv că ei s-au transformat într-o mulţime îi
înzestrează cu un suflet colectv. Acest suflet îi face să simtă, să gîndească şi să acţioneze într-un fel cu
totul diferit de cel în care simţea, gîndea şi acţiona fiecare din ei izolat.
Mulţimea psihologică este o fiinţă provizorie, compusă din elemente eterogene sudate pe moment.
Individul în stare de mulţime se apropie de oamenii primitivi: impulsivi, incapabili de a raţiona,
absenţa spiritului critic, exagerarea sentimentelor.
G.le Bon consideră obiectul de studiu al psihologiei individul, al psihologiei sociale- masele şi al
sociologiei – spaţiul social organizat.
Gustave Le Bon își bazează aceste constatări pe numeroase exemple istorice, în mod particular pe
Revoluția franceză.
Alţi reprezentaţi ai psihologismului: Eduar Ross,Mac Iver, I.M.Boldwin