You are on page 1of 16

Preparate antianemice pe baza de Fe

Anemia:
Anemia poate fi definita drept o boala produsa de scaderea numarului de globule
rosii sau incarcarea lor cu hemoglobina. Are ca efect micsorarea cantitatii de
oxigen pe care o transporta singele la tesuturi, producind unele tulburari
nespecifice, cum ar fi: paliditate, slabiciune generala, ameteli, dureri de cap,
dificultati de concentrare, greata, lipsa poftei de mincare, tahicardie. In cazul in
care cantitatea de hemoglobina functionala este redusa, atunci se poate spune ca se
instaleaza anemia. Anemia care rezulta poate fi generata de deficienta de fier sau
vitamine (anemie megaloblastica), de distrugerea prematura a celulelor rosii
(anemie hemolitica) etc.
Deficitul de fier - cea mai raspandita cauza a anemiei, insa aceasta nu este singura
problema care rezulta din cauza insuficientei fierului. Chiar un procent
nesemnificativ de deficit de fier duce la oboseala, inrautatirea
calitatilor(aptitudinilor ) la invatatura, slabirea sistemului imunitar, temperatura
scazuta a organismului, sensibilitate la frig, pierderea fortei fizice si a rezistentei,
micsorarea activitatii glandei tiroidiene. In cazul deficitului acut de fier, se
inrautatesc tesuturile epiteliale, in special unghiile ( deformarea), tesuturile limbii,
stomacului si altele.
Foarte mult sunt expusi riscului deficitului de fier copii in perioada de crestere
rapida, copiii nou nascuti, baietii de 6-7 ani, fetitele in perioada juvenila, femeile in
perioada de procreare, oamenii in varsta, bolnavii cu hemoragii cornice (hemoragii
gastro-intestinale, menstruatii abundente), etc.
Cauze ale anemiei feriprive:
Printre cauzele care pot explica lipsa de fier din singe se numara:
1. Alimentatia saraca in fier, care este mai accentuata la copii si femeile tinere.
Copiii, care de regula beau mari cantitati de lapte si nu consuma alimente bogate in
fier, precum si tinerele femei vegetariene, ce urmeaza diete la moda, sint cei mai
expusi riscurilor lipsei de fier.
2. Puseele de crestere. Copiii sub 3 ani de regula cresc foarte repede si pot avea
dificultati in mentinerea cantitatii de fier de care are nevoie organismul.
n Sarcina. Femeile gravide sau cele care alapteaza au nevoie de mai mult fier. Ele
vor trebui sa consume alimente bogate in fier sau sa ia suplimente de fier.
3. Pierderile de singe. Acestea sint cauzele cele mai frecvente ale anemiei feriprive
la adulti. Femeile in special pierd singe in fiecare luna (intr-o singura luna, femeile

pierd o cantitate dubla de fier, in comparatie cu barbatii) donri de snge prea


frecvente. Singerarile interne, la nivel de tub digestiv, ulcerul, colita ulceroasa sau
administrarea de medicamente antiinflamatorii, de exemplu, ori aspirina pot genera
singerari ale stomacului sau intestinului.
4. Unele deficiente de absorbtie (steatoree idiopatic sau alte sindroame de
malabsorbie),
5. Intoleranta digestiva sau epuizarea depozitelor de fier (sngerri cronice) sau a
refuzului pacienilor (copii, bolnavi psihici sau senili) de a ingera preparate de fier.
Preparate pe baza de fier:
Reactii adverse comune preparatelor enumerate mai jos: greata, colici abdominale,
diaree, cefalee, senzatii de vertij, bufeuri de caldura.
Contraindicatii comune preparatelor ce urmeaza: hemocromatoza, hemoliza,
alergii sau intoleranta la Fe, hemosideroza, anemii de diferite tipuri
(saturnina,sideroacustica), talasemia.
FIER POLIMALTOZAT
dextriferronum
Compozitie: Fiole continnd fier polimaltozat 100 mg/2 ml, n form de
ferihidroxid polimaltozat n solutie 5%.
Se injecteaz cte o fiol la 2 zile sau cte 2 fiole de 2 ori pe sptmn pn la
atingerea dozei totale calculate
Efecte secundare: Local se poate produce pigmentarea regiunii datorit, probabil,
formrii unui precipitat si care dispare n cteva sptmni.
Form de prezentare: Cutii cu 5 fiole de 2 ml. Cutii cu 100 fiole de 2 ml.
FERGLUROM
ferrosii gluconas
Prezentare farmaceutic: Fiole a 5 ml solutie buvabil coninnd gluconat feros
100 mg sau 200 mg, corespunztor la 12 mg, respectiv 24 mg fier (cutie cu 25,
respectiv 50 buc.).

Actiune terapeutic: Aport de fier ntr-o form bine suportat digestiv; corecteaz
specific anemiile prin deficit de fier.
Indicaii: Anemii feriprive (microcitare) posthemoragice, prin aclor-hidrie ,
secundare infeciilor, infestrii parazitare sau cancerului; anemii macrocitare
tratate cu cianocobalamin; stri de sideropenie larvat la copii n crestere, fete
tinere.
Mod de administrare: Doza zilnic se fractioneaz n 3 prize, administrate n
afara meselor (dac se produc fenomene de iritatie gastric, se administreaz la
mese); tratamentul se ncepe cu doze mici, care se cresc, n cteva zile, pn la
doza necesar. Eventual se asociaz cu acid ascorbic (vitamina C), pentru a creste
proportia fierului absorbit.
FERRETAB, capsule
ferrosii fumaras + acidum folicum
Compozitie: O capsul contine: Fe II-fumarat 154 mg (corespunztor la 50 mg Fe
activ); sare monosodic a acidului folic 0,55 mg (corespunztor la 0,5 mg acid
folic).
Dozare: se recomand urmtoarele doze uzuale: ntretinere - 1 capsul pe zi;
anemii sau carente de acid folic: 2-3 capsule pe zi.
Contraindicatii: Preparatul nu se foloseste n: intoleranta la acid folic, anemii
pernicioase consecutive carentei de vit. B12; anemii care nu se datoreaz carentei
de Fe sau de acid folic; alte anemii care nu sunt provocate de carenta de Fe sau
acid folic. Preparatul se recomand n sarcin si menopauz.
FERRO-GRADUMET
ferrosii sulfas
Prezentare farmaceutic: Drajeuri retard continnd sulfat feros anhidru 325 mg,
corespunztor la 105 mg fier (cutie cu 30 buc.).
Mod de administrare: Oral, cte un drajeu o dat pe zi, nainte de mas.
FERRONAT
ferrosii fumaras

Prezentare farmaceutic: Suspensie aromatizat pentru uz oral, continnd fumarat


feros 3 g/100 ml (flacon cu 100 ml).
Actiune terapeutic: Aport de fier ntr-o form bine suportat digestiv, corecteaz
specific anemiile feriprive; o lingurit (5 ml) cuprinde 150 mg fumarat feros,
respectiv 50 mg Fe2+.

SORBIFER DURULES
sulfat feros + acid ascorbic
Prezentare farmaceutic: Comprimate filmate continnd 320 mg sulfat feros
anhidru (corespunztor la 100 mg Fe) i 60 mg acid ascorbic
Actiune terapeutic: Eliberarea continu a ionilor de fier asigurat de nvelisul
filmat al tabletelor. n timpul pasajului prin tractul gastrointestinal, eliberarea
continu a ionilor de fier din matricea poroas dureaz aproximativ 6 ore. Prin
administrarea comprimatelor filmate de Sorbifer Durules care asigur o eliberare
gradual a Fe se evit iritatia mucoasei gastrice care apare n mod obisnuit la
concentraii locale crescute de fier.
Indicaii: Tratament profilactic si al deficitelor prelatente de fier, terapia deficitelor
latente si manifeste de fier (anemii prin carent de fier).
Mod de administare: Adulti si adolesceni peste vrsta de 12 ani: 1 comprimat de 2
ori pe zi, inghiit cu putin ap, cu 30 min nainte de mas. Dozele pot fi reduse la
1 comprimat pe zi dac apar efecte adverse. Pe durata primelor 6 luni de sarcin se
administreaz 1 comprimat pe zi, iar in ultimul trimestru ca si in perioada de
alptare este recomandat doza de 1 comprimat de 2 ori pe zi. Durata tratamentului
trebuie individualizat n functie de rezultatele examenelor de laborator care
controleaz metabolismul fierului. Administrarea nu trebuie ntrerupt dup
normalizarea valorilor hemoglobinei, ci trebuie continuat pn la saturarea
depozitelor de fier (aproximativ 2 luni). n deficientele manifeste de fier durata
terapiei trebuie s fie de 3 - 6 luni.
Efecte secundare: Nu se recomand la copiii sub 12 ani.
Contraindicaii: Anemia din intoxicaia cu plumb, boli hepatice grave, gastrite
severe, ulceraii gastrice, varice esofagiene, olit ulceroas, sindrom de
malabsorbie intestinal (se recomand fier injectabil).

TARDYFERON - FOL
combinaii (ferrosi sulfas sesquihydricus, acidum folicum)
Form de prezentare: Drajeuri (cu depozit) 30, 100 i 5 x 100 (ambalaj rezervat
spitalelor).

VENOFER, fiole
fier sucrozat
Compoziie: O fiol de 5 ml conine 100 mg fier sub form de complex de
hidroxid de fier (III) - sucrozat (corespunztor 2% g/v).
Form farmaceutic: Soluie steril pentru uz intravenos.
Actiune: Antianemic.
Indicatii: Venofer este indicat pentru tratamentul parenteral al carentei de fier, n
cazurile n care se impune o suplimentare rapid si eficient, iar preparatele orale
cu fier nu sunt eficiente (malabsorbie, intoleran, lipsa compliantei). Strile
carentiale feriprive prevenite si tratate cu succes cu Venofer includ: carenta
functional de fier din timpul tratamentului cu eritropoietin, anemia renal,
anemia pre- si postoperatorie, carenta de fier a pacientilor cu artrit reumatoid .
Form de prezentare: Cutie cu 5 fiole.

Hemostatice
Hemostatice, coagulante substane medicamentoase care contribuie la coagularea
sngelui. Se folosesc n profilaxia i tratamentul afeciunilor cauzate de
micorarea coagulabilitii sngelui i pentru oprirea hemoragiilor acute i a acelor
cronice.
Dup mecanismul de aciune se mpart n 5 grupe.
1) Componeni normali ai sistemului de coagulare a sngelui (unele sruri de
calciu, trombina, fibrogenul, vitamina K); sunt contraindicate n caz de
hipercoagulabilitate a sngelui, tromboze, tromboembolii, infarct miocardic etc.
2) Inhibitori ai fibrinolizei (acizi -aminocapronic i para aminometilbenzoic,
contricalul, trasilolul etc.); unele pot provoca i efecte nedorite; ameeli, dereglri
ortostatice, dispepsie, diaree.
3) Substane care mresc viscozitatea sngelui (gelatina).
4) Substane care mresc permeabilitatea vascular (tincturile sau infuziile de
urzic, coada-oarecelui, arnic, cline, precum i preparatele sintetice
adroxonul, etamzilatul etc.).
5) Antagoniti ai anticoagulantelor (polibrenul, protamin-sulfatul, unele
preparate cu vitamin K etc.); unele pot provoca i efecte nedorite, de ex.,
urticarie.

PREPARATE ANTICOAGULANTE
Schema coagularii sangvine.
Coagularea este procesul care se declanseaza in urma contactului dintre sange si o
suprafata straina endoteliului vascular. Este un proces fizico-chimic care consta in
transformarea moleculelor de fibrinogen solubil intr un gel de fibrina insolubila.
Acest proces este deosebit de complex si se realizeaza cu participarea
trombocitelor, ficatului, sistemului reticulo-endotelial care sintetizeaza si
elibereaza factorii coagularii.
Factorii de coagulare sunt urmatorii:
I Fibrinogenul
II Protrombina.

VIII Factorul antihemofilic A


IX Factorul antihemofilic B

III TromboplastinaX Factorul Stuart


IV Calciul (Ca++) XI PTA (Plasma Thromboplastin AntecedenT)
V Proaccelerina XII Factorul Hageman
VI Accelerina
XIII FSF (Factorul stabilizator al fibrineI)
VII Convertina
ANTICOAGULANTE
Anticoagulantele sunt substante capabile sa impiedice prin mecanisme diverse
procesul coagularii intervenind asupra unuia sau mai multor factori ai acestui
proces. Se cunosc doua categorii de anticoagulante si anume:
directe, de tipul heparinei;
indirecte, cum sunt antivitaminele K.
Trebuie mentionat faptul ca anticoagulantele cu actiune directa isi exercita
efectul dupa o perioada de latenta necesara inhibarii sintezei factorilor asupra
carora actioneaza.
Anticoagulante directe
Heparina este un amestec heterogen de glucozaminoglicani sulfatati cu greutate
moleculara cuprinsa intre 3.000 si 40.000. Preparatele comerciale de heparina au
structura polimerica, moleculele sale fiind formate din 8 - 15 unitati dizaharidice
sulfatate care se repeta alternant. Are un pronuntat caracter acid datorita gruparilor
sulfat si carboxil din structura sa.

Farmacocinetica Heparina se administreaza numai parenteral (s.c. sau i.v. dar nu


i.m., pentru ca poate cauza hematoamE), deoarece administrata oral este imediat
depolimerizata de catre heparinaza hepatica si eliminata urinar.
Dintre efectele secundare se cunoaste doar pericolul aparitiei unei hemoragii
datorita actiunii anticoagulante. Rar se semnaleaza reactii alergice, trombocitopenii
sau alopecii. Pentru combaterea accidentelor hemoragice se utilizeaza sulfatul de
protamina si hexadimetrina bromica.
Indicatii Heparina este folosita pentru prevenirea si tratarea emboliilor si a
trombozelor, chirurgia cardiaca, ateromatoza si hiperlipidemiile. Este
contraindicata in hipertensiune, ulcere peptice active, tromboflebitele supurate si
diatezele hemoragice.
Posologie Heparina se administreaza parenteral, calea de electie fiind calea
intravenoasa sub forma de injectii si perfuzii lente (150-300 mg/l de ser glucozat
5%) cate 300-450 mg/24 ore, fie subcutan sub forma de heparinat de calciu
(Calciparine), cate 2-3 fiole de 25000 U.I./24 ore. Nu se recomanda utilizarea in
primele ore dupa nastere sau avort. Controlul tratamentului heparinic se face prin
urmarirea timpului de coagulare.
Alte anticoagulante
Lasonil - unguent care contine heparinoid si hialuronidaza. Este folosit pentru
accelerarea rezorbtiei hematoamelor, terapia ulcerului varicos, hemoroizilor.
Hirudina (din lipitorI) - unguent.
Anticoagulante indirecte
Substantele din acest grup inlatura dezavantajele unui tratament cu heparina,
actiunea sa de scurta durata si calea de administrare parenterala. Sunt derivati
cumarinici
Acesti derivati trebuie intrebuntati continuu si sistematic, fiind indicati profilactic
in predispozitii la trombembolii, afectiuni cardiovasculare cu tendinta la
hipercoagulabilitate. Curativ, sunt utilizati in infarctele din diverse organe, in
tromboflebite si in alte cazuri in care este necesara o actiune de lunga durata.
Dintre preparatele existente mentionam acenocumarolul (TrombostoP),
tromexanul (TrombariN), warfarina (Coumadin), difenadiona (DipraxiN),
dicumarol s.a.
Trombostopul se administreaza dimineata dupa micul dejun. Doza de atac este de
8-12 mg pentru o perioada care in functie de diagnostic poate varia intre doua

saptamani si doua luni. Tratamentul nu se intrerupe brusc din cauza pericolului


hipercoagulabilitatii.
SUBSTANTE CU ACTIUNE ANTIAGREGANTA PLACHETARA
1)
Sulfinpirazona - inhiba ciclooxigenaza plachetara si creste viata plachetelor
circulante.
2)
Acidul acetilsalicilic - inhiba sinteza Tx A2.
3)
Dipiridamol - inhiba agregarea plachetelor (inhiba PDF, cresc cAMP)
4)
Epoprostenol (prostaciclinA) - inhiba PAF.
Indicatii terapeutice
profilactic si curativ in stari cu crestere a adezivitatii plachetare;
dupa infarct miocardic;
dupa accidente vasculare cerebrale;
la bolnavi cu proteze valvulare;
tromboza venoasa recidivanta;
dializa.

SUBSTANTE HEMOSTATICE SI COAGULANTE


In acest grup sunt cuprinse substante care se intrebuinteaza pentru oprirea
hemoragiei produsa, fie prin leziuni biochimice, fie prin sectionarea unor vase.
Este cunoscut faptul ca hemostaza se desfasoara in trei timpi in mod fiziologic:
.
timpul vascular caracterizat prin vasoconstrictie si incetinirea curentului
sanguin la nivelul vaselor mici;
.
timpul plachetar care consta in adeziunea trombocitelor la solutia de
continuitate, fenomen care se face cu participarea ADP-ului in prezenta ionilor de
calciu. in prezenta ADP-ului trombocitele isi maresc permeabilitatea, devenind
sferice si in timp prin aglomerare se va forma un tromb alb impermeabil care va
obtura zona lezata;
.
timpul plasmatic sau coagularea propriu-zisa care asigura o hemostaza
durabila. in aceasta faza intervine trombina care permeabilizeaza membrana
trombocitului pentru ionii de calciu. ATP-ul plachetar este transformat in ADP, iar
energia eliberata este utilizata pentru transportul activ in sfera plachetei si cu
ajutorul unei proteine contractile (trombosteninA) a unei parti de fibrinogen. in
stadiul urmator, se formeaza trombusul rosu prin depunerea unei retele de fibrina
insolubila peste trombusul alb.
Hemostaticele se impart in substante cu actiune locala si substante cu actiune
generala.
Hemostatice cu actiune locala
. Fibrina produce o coagulare mecanica si chimica stimuland formarea cheagului.
Se utilizeaza sub forma de bureti de fibrina imbibati cu ser fiziologic, sub forma de
placi de fibrina utile in interventiile pe creier, ficat si splina si sub forma de tub de
fibrina pentru anastomoze venoase;
. Trombina obtinuta din protrombina umana sau bovina este utilizata sub forma
unei pulberi solubile care se poate pulveriza ca atare (hemoragii dupa extractii
dentare, epistaxiS) sau poate imbiba buretii de fibrina dupa care acestia se aplica
pe suprafetele sangerande. Se mai utilizeaza per os in scopul opririi hemoragiilor
digestive;
. Buretii de gelatina sau filmele de gelatina sterilizata actioneaza ca o matrice
proteica grabind formarea cheagului. in interstitiile gelatinei se depoziteaza
plachetele sanguine care elibereaza factorii coagularii. Sunt resorbabili si sunt
folositi pentru stapanirea hemoragiilor capilare.
Actiune hemostatica locala mai au celuloza oxidata, apa oxigenata, fenazona,
antipirina si unele saruri de metale grele (perclorura de fier, sulfatul de cupru,
alaunuL).
Hemostatice cu actiune generala

Adrenostazinul (Adrenoxyl) este semicarbazona adrenocromului si actioneaza


prin reducerea permeabilitatii capilare. Este indicat in epistaxis, hemoptizii si in
pregatirea preoperatorie a unor bolnavi. Da destul de rar efecte secundare care
constau in halucinatii.
Creatinin sulfatul de 5-hidroxitriptamina este un preparat de serotonina care se
administreaza per os sau parenteral in trombocitopenii primare sau secundare,
deoarece are proprietatea de a reduce timpul de sangerare si de a scadea
permeabilitatea capilara.
Flavonoizii (vitamina P) reprezinta o clasa de substante naturale care au fost
intens studiate in ultimii ani. Dintre numeroasele proprietati farmacologice pe care
le poseda acesti agenti s-a remarcat capacitatea acestora de a favoriza troficitatea
endoteliului si de a reduce permeabilitatea capilara. Sunt utilizati in tratamentul
diatezelor hemoragice (purpure, fragilitate capilara etc.) si in terapia unor afectiuni
venoase (varice, hemoroizI) . Dintre preparatele utilizate mentionam: Rutin-S
(contine un derivat solubil de rutoziD), Tarosin (contine rutozid si acid
ascorbiC), folosite in terapia afectiunilor capilare. Troxerutin, Troxevasin si
Venoruton contin un derivat de rutozid care pe langa efectul de diminuare a
permeabilitatii capilare poseda si actiune antiagreganta plachetara; aceste preparate
se folosesc in terapia afectiunilor venoase mai sus mentionate.

Substante coagulante
Coagulantele sunt substante care actionand in anumiti timpi ai hemostazei
influenteaza diversi factori ai coagularii si grabesc formarea cheagului.
Vitaminele K, numite si vitamine antihemoragice, au structura chimica bazata pe
un nucleu naftochinonic (fig.). Vitaminele K naturale sunt substante liposolubile
prezente in plante (fitomenadiona sau vitamina K1); necesarul alimentar este insa
redus deoarece vitamina K este sintetizata de catre bacteriile intestinale
(menachinona sau vitamina K2). Datorita faptului ca sunt liposolubile acestea
necesita pentru absorbtie prezenta in intestin a bilei. Pentru uz clinic este
disponibila o forma hidrosolubila (vitamina K3).
Vitamina K are un rol important in realizarea etapelor finale (postribozomalE) de
sinteza a factorilor II, VII, IX si X. Deficitul in vitamina K va determina
imposibilitatea factorilor mentionati de a se activa si se va manifesta clinic prin
diateze hemoragice.
Se administreaza in hemoragiile din insuficientele hepatice, in diareele cronice, in
timpul tratamentelor prelungite cu antibiotice cu spectru larg, in starile de
hipoprotrombinemie la nou-nascut si pentru tratamentul muscaturilor unor serpi

veninosi. De asemenea se administreaza in mod curent la nou-nascut pentru


profilaxia bolii hemoragice determinata de deficienta in vitamina K, afectiune care
apare in special la prematuri. Se administreaza la adulti in doza de 30 mg/zi, iar la
sugari si copii 10 -20 mg de vitamina K3 in 24 de ore.
Calciul este un factor al coagularii care micsoreaza si permeabilitatea endoteliului
capilar. Administrat sub forma de Clorocalcin sau Clorura de calciu, are o
actiune utila in afectiunile in care se urmareste grabirea coagularii.
Hemocoagulaza este o enzima de tip trombinic extrasa din veninul unor serpi sudamericani care are proprietatea de a transforma fibrinogenul in fibrina si de a
stimula activitatea plachetara. O singura doza data intravenos actioneaza 12 ore,
fapt pentru care este indicata preventiv in interventiile puternic sangerande.
Extractele tisulare actioneaza datorita continutului lor in tromboplastina si sunt
utile in hemoragiile prin deficit de trombochinaza. Dintre preparate mentionam
Hemosistan si Coagulen.

FIBRINOLITICE SI INHIBITORI AI FIBRINOLIZEI


Fibrinolitice
Medicatia fibrinolitica realizeaza liza trombusurilor prin activarea formarii
plasminei din plasminogen. Aceste medicamente au in general un efect neselectiv,
determinand atat liza trombusurilor tinta (a caror distrugere este necesarA), dar si a
celor fiziologici (cu rol hemostatiC).
Cel mai important dintre acestea implica generarea unor activatori ai
plasminogenului din molecule precursoare. Unii activatori sunt eliberati in forma
activa din endoteliul vascular si din fagocite, altii sunt generati prin actiunea
factorului XII asupra unor proactivatori plasmatici sau tisulari.
Plasminogenul este o -globulina serica (GM=143.000) care se depune pe lanturile
de fibrina ale trombusurilor. Activatorii plasminogenului sunt serinproteaze cu
durata de viata foarte scurta in circulatie care difuzeaza in trombus si scindeaza
legatura arginina-valina din molecula de plasminogen, eliberand astfel plasmina
(fibrinolizinA). Plasmina este o proteaza asemanatoare tripsinei care desface
legaturile arginina-lisina; actiunea sa este neselectiva, actionand nu numai asupra
fibrinei ci si asupra altor proteine care contin legatura arginina-lisina (fibrinogenul,
factorii coagularii II, V, VIII).
Activarea caii intrinseci a sistemului coagularii pune automat in miscare si
sistemul fibrinolitic prin doua mecanisme separate.
PLASMINOGEN
ACTIVARE INHIBITIE
Proactivator Activator

Inhibitorsanguin sanguin

Urokinaza Antiactivatori
Activatori tisulari (Acid epsilon-aminocaproiC)
Proactivator Activator
Streptokinaza
PLASMINA

Produsul de Fibrinogen Fibrina

Produsi de degradaredegradare ai fibrinei

In conditii fiziologice, actiunea plasminei este strict limitata la nivelul cheagului


sangvin, deoarece activatorii pot actiona doar asupra plasminogenului adsorbit pe
fibrina, iar plasmina care trece in circulatie este rapid inactivata de inhibitori
diversi.
Un al doilea mecanism de stimulare a fibrinolizei implica activarea proteinei C de
catre trombina. Proteina C este o molecula precursoare dependenta de vitamina K
si care se activeaza atunci cand trombina se cupleaza cu receptorul ei specific
(trombomodulinA) de pe suprafata celulelor endoteliale. Activarea proteinei C
inhiba coagularea si stimuleaza fibrinoliza, datele actuale sugerand ca proteina C
are un rol cheie in coordonarea celor doua fenomene.
Fibrinoliticele cel mai frecvent folosite in terapie sunt prezentate in tabelul de mai
jos impreuna cu unele dintre proprietatile lor farmacologice.
Fibrinolitice
Streptokinaza
T1/2 23
90

APSAC
16
5-8

Urokinaza rTPA

Activitatea este crescuta de fibrina


Reactii de hipersensibilitate
Da

+
Da

+
Nu

++
Nu

+++

Antigenitate Da Da Nu Nu se cunoaste
Indicatii in general, fibrinoliticele sunt folosite pentru tratamentul
tromboflebitei acute a membrelor inferioare, emboliei pulmonare si
trombozelor arteriale periferice. Terapia trombolitica in infarctul miocardic
acut necesita o selectie corecta a pacientilor si terapie adjuvanta cu betablocante si antiagregante plachetare. Administrarea intracoronara a
fibrinoliticelor este posibila, dar intarzie si complica tratamentul, ceea ce
poate duce la scaderea eficientei.
Efecte adverse Principalul pericol al administrarii fibrinoliticelor il constituie
hemoragia, care poate fi combatuta prin administrare de antifibrinolitice (ex. acid
epsilon-aminocaproiC) sau prin transfuzie de sange integral.
Streptokinaza poate produce reactii alergice sau cresteri moderate ale temperaturii
la un numar mare de pacienti.
Contraindicatii absolute: hemoragii interne, afectiuni vasculare cerebrale.
Contraindicatii relative: orice manopera medico-chirurgicala in care este necesara
hemostaza, traumatisme importante.
Asocierea anticoagulantelor la tratamentul cu fibrinolitice necesita multa
prudenta.
1. Streptokinaza este o proteina lipsita de activitate enzimatica extrasa din
culturile unor streptococi-hemolitici dupa care se dozeaza biologic si se
standardizeaza.

Mecanismul de actiune al streptokinazei este indirect: se cupleaza cu


plasminogenul formand un complex stabil care dobandeste activitate enzimatica
printr o modificare conformationala. Streptokinaza prezinta proprietati antigenice
si poate fi inactivata de anticorpi prezenti in sange ca urmare a unor infectii
streptococice anterioare.
Mod de administrare Pentru a obtine efect sistemic se foloseste administrarea in
perfuzie intravenoasa lenta, iar pentru un efect localizat este posibila
administrarea prin cateter. in primele 30 de minute se recomanda
administrarea unei doze mai mari pentru a anihila efectul inhibitorilor
plasmatici ai plasminei, dupa care tratamentul se continua cu doze mai mici
timp de 24 - 72 de ore. Pe toata durata tratamentului trebuie monitorizat
timpul de trombina.
2. Anistreplaza (Eminase), numita si APSAC (p-anisoylated shumant lysplasminogen-streptokinase activator compleX), este un complex macromolecular
care contine streptokinaza inactivata prin introducerea unui grup acil la nivelul
centrului sau catalitic. Acest grup este indepartat prin hidroliza atat in sange cat si
la nivelul trombusului. Mod de administrare: injectie i.v. lenta (4 - 5 min.),
realizand o activitate fibrinolitica sustinuta pentru o perioada de 4 - 6 ore.
3. Urokinaza (Abbokinase) se extrage din urina umana; de asemenea se poate
prepara pe culturi de celule renale umane sau prin inginerie genetica. Mecanism de
actiune Urokinaza actioneaza direct ca activator al plasminogenului, avand
proprietati enzimatice. Spre deosebire de streptokinaza, nu are proprietati
antigenice.
Mod de administrare: perfuzie i.v. cu debit mare in primele 10 minute,
urmata de perfuzie de intretinere. Este posibila si administrarea in injectii i.v.
repetate.
4. Alteplaza (Activase) este activatorul tisular al plasminogenului, substanta
sintetizata "in vivo" la nivelul celulelor endoteliale. Pentru uz clinic se foloseste un
produs obtinut prin tehnica ADN-ului recombinant, numit rTPA (recombinant
tissue plasminogen activatoR). Mecanism de actiune: activarea directa a
plasminogenului. Activitatea sa enzimatica este crescuta de prezenta fibrinei, ca
urmare efectul fibrinolitic este mai intens la nivelul trombusului deja format decat
in circulatia sistemica.
Mod de administrare: perfuzie i.v. cu durata de cateva ore. Nu este necesara
doza de atac.
Inhibitorii fibrinolizei
Sunt substante de sinteza sau extracte din pancreas sau parotida folositi pentru a
inhiba procesul fibrinolizei. Dintre substantele sintetice amintim acidul
-aminocaproic (Amicar), acidul tranexamic (Cyklocapron), iar dintre produsii
naturali amintim inhibitorul parotidian (Zymofren), inhibitorul Kunitz, Frei.

Beneficiaza de tratamentul cu aceste substante fibrinolizele acute consecutive


interventiilor chirurgicale mari sau transfuziilor masive de sange precum si
fibrinolizele din pancreatita acuta hemoragica, unele boli de sange sau unele forme
de tumori. Sarcina constituie o contraindicatie pentru aceste preparate.