You are on page 1of 48

— 52 —

Cronica comunei Prejmer
după un manuscript al pastorului Thomas Tartler
din Prejmer dela anul 1750 şi continuat de alţi
pastori evangelici.
însemnări şi note din acest manuscript,
Traduse de preotul Ioan Ludu, din Prejmer.

Partea Il-a.
Despre aşezarea şi alcătuirea comunei Prejmer.
C e priveşte situaţia, primii întemeietori ai satului şi-au ales
un pământ foarte comod, fertil şi bogat în apă. Căci tocmai aceasta trebuiau să o aibă în vedere toate popoarele cari au ridicat
aci oraşe, târguri, sate, ca să-şi zidească locuinţele fie lângă râuri
bogate în apă şi peşte, fie lângă izvoare şi fântâni sănătoase, ca
să-şi poată stampară setea şi ei şi vitele lor; iar pentru vremuri
de războiu, duşmanii să nu le poată face ceeace, dupăcum este
scris în cap. 7 al cărţii „Iudita", a făcut Holofern oraşului B e tulia: să le astupe fântânile, să le taie apaductele şi să silească
pe cetăţeni, prin lipsa de apă, la predare, sau să-i nimicească,
prin sete. Şi tocmai pentrucă popoarele vechi îşi alegeau pentru
locuit un asemenea loc bogat în apă, atari locuri, sate şi comu­
nităţi, au primit în limba latină numele: p a g u s , adecă loc bogat
în apă. Numele acesta îl merită Prejmerul cu toată dreptatea, căci
în Ţara-Bârsei nu există altă localitate atât de îmbelşugată în ape.
Inlăuntrul târgului ţâşnesc cele mai frumoase şi limpezi izvoare,
din cari se formează păraie drăgălaşe şi pline de peşte. Multor
locuitori le izvorăşte cea mai curată şi sănătoasă apă chiar înain­
tea sau sub odaia de locuit şi nu poţi săpa mai mult de / cot,
căci dai de apă în mare cantitate. Adeseori mulţi pot prinde pe
seama familiei în curte sau grădină, păstrăvi. Din cauza aceasta,
nu găseşti aci pivniţe săpate adânc în pământ, ci Prejmerenii au
trebuit să-şi zidească casele în partea dinainte joase, în partea
dinapoi înalte, cu o treaptă, mai ales ca în felul acesta să poată
fabrica mai uşor berea şi să nu fie siliţi a căra departe apa ne­
cesară la facerea berei, care este un articol principal de nutremânt, — căci şi înainte de se fi zidit fabrica de bere din Braşov,
Prejmerenii puteau să provadă cu berea lor nu numai Braşovul,
dar şi alte sate din Ţara-Bârsei, ba chiar şi Treiscaunele. In de­
finitiv, acest târg posede atâtea izvoare, că nu le va astupa nici
un duşman. In anul 1755, în iarna de multă vreme ne mai pomenit
de rece, au dispărut câteva izvoare, dar în primăvară şi-au rel

2

— 53 —
câştigat cursul, dar nu ca mai înainte. De altfel nu înghiaţă nici­
odată iarna, ba şi atunci au fost mai multe izvoare secate, decât
îngheţate. Totuşi cei din Strada Morii trebuiau să-şi ţină şi fân­
tâni, căci nu sunt peste tot izvoare; — multe case stau ca pe o
insulă, în special Curtea domnească (Der Herrenhoff.)
Ce priveşte terenul, hotarul şi cuprinsul, el este foarte mare
şi se întinde până la pasul Buzăului, unde Prejmerul posede B u zăul, la al cărui hotar se ridică muntele cel mare numit S c a u n u l
f e t i i (Leânyszek, probabil Ciucaşul de azi), care se numeşte astfel
pentrucă înainte cu o sută de ani un blestemat de nobil săcuiu,
Farkas Jănos (numit de Ortelius Kamuts Jânos, fost ambasador
al lui Gabriel Bethlen în Constantinopole), care ar fi dorit să
ajungă principe al Transilvaniei, promisese Turcilor, că le va în­
mâna pe acest munte, ca tribut, în fiecare an câte 200 fecioare,
pe lângă 200 pungi de aur. Această faptă nelegiuită o descrie
Domnul de Inchof în a sa „Galerie istorică"; aşa ceva nu poţi
ceti la nici un scriitor maghiar sau ardelean, afară de Ortelius în
„Redivivia", la anul 1619 (pag. 65), dar o putem asculta istorisită
de un ofiţer crăiesc, care a stat în garnizoană în Pasul Buzău şi care
era versat în istorie (Nr. 1727 Sugam (?) ancillarum ex hac rumore).
Art. 14. — Astfel Prejmerul nu duce lipsă de arături, fânaţuri şi păduri şi dacă pământul dinspre Treiscaune nu ar fi atât de
mocirlos, atunci s'ar semăna mai multe bucate şi s'ar putea face
mai mult fân, totuşi şi această parte o folosesc vitele. Lui Beldi
(familie nobilă din Budila) i-au dat Prejmerenii 100 holde pământ
arător, pentru o pădure, înspre Budila.
Art. 15. — Numele Tartlau îl are târgul dela râul Tărlung,
care desparte hotarele Prejmerenilor de al Săcuilor. Micul părău
Tartelchen (Tărlungşorul) înainte de asta a curs prin târg, prin
Uliţa Cenuşii, şi pentrucă el zace parecă într'o livadă ( = Aue), a
primit numele de Tartei + Au, adecă Tartlau, Am auzit însă
într'un discurs, pe care mi I-a ţinut un experimentat Historicus,
părea că Tartel-Au ar însemna Tartar-Au (Lunca Tătarilor), de­
oarece şi aici au stat Tătarii multă vreme, şi au trecut pe aici, ba
încă aici au năvălit mai întâiu în Ţara-Bârsei, căci aici le-a fost
mai la îndemână şi mai aproape Tătarilor să pătrundă în Tran­
silvania. După mărturia aşezării şi a cronicarilor, ambele păreri îşi
au temeiul lor. Este adevărată şi părerea că cele mai multe lo­
calităţi din Ţara-Bârsei îşi iau numele dela râuri şi păraie, pre­
cum Honigbach, Nussbach, Weidebach, Rotbach, sau dela munţi,
ca: Petersberg, Helsdorf dela Helden (eroi), sau dela alte îm­
prejurări Ca.: Rosenau, Neustadt, Wolkendoif. E adevărată şi pă­
rerea, cum am mai spus, că Tătarii au prădat de cătră Pasul B u ­
zău, sau de cătră Secuime, mai întâiu Prejmerul şi la urmă tot
pe aci se întorceau acasă, cum se va arăta mai jos.

— 54 —
Art. 16. — Şi tocmai aceasta a fost cauza principală că
Prejmerenii şi-au ridicat castel şi cetate întărită, şi anume după
regulele artei: „Arhitectura civili et militari", aşa încât generalul
comandant şi generalul de artilerie d-1 Broune, văzând acest castel
la anul 1750, ar fi spus: „ C ă ar îndrăzni să se apere în castelul
din Prejmer mai bine decât în cel din Braşov." Ba şi contele Forgâts, care a luat într'o seară masa la mine, m'a asigurat că este o
cetate puternică, de care duşmanul nu se poate apropia atât de
uşor, căci nu este provăzută numai cu ziduri duble, ci şi cu bas­
tioane tari şi alte asemenea întărituri; şi duşmanul nu ar putea-o
bombarda nici din cauza caselor dimprejur. C ă fierarii, ţesătorii şi
alţi meseriaşi îşi au aci turnurile lor, ştie orice Prejmerean. Mai de
mult era în castel şi o moară mânată cu cai, lângă odaia preotu­
lui. Idem mai era şi o uşă şi un pod spre Uliţa-mare, ca şi spre
străduţa şcoalei, dar au fost apoi astupate.
Art. 17. — Acest castel a fost parte ars prin foc, parte rui­
nat de vechime. Insă judele de acum, Georg Honigberger, a făcut
multe reparaturi, pentru cari nu a prea secerat recunoştinţă. Georg
Kentz a dăruit în mai multe rânduri sume importante pentru z i ­
direa castelului şi a bisericii.
Art. 18. — Biserica este zidită în formă de cruce şi foarte
îngustă, înaltă şi tare boltită, are turnul la mijloc, în care atârnă
3 clopote; unul mic, unul mijlociu, unul mare. Pe cel mare l-a
vărsat la a. 1644 Hans Neidel; — cel mijlociu s'a adus în tim­
pul papismului; — tot aşa cel mic. Pe cel mare, ştirbit, fiindcă a
fost turnat rece, stă următoarea inscripţie: „Serva Deus verbum
tuam et frânge vires hostium qui silium Iesum tuo tarbare conantur throno fusa sum anno Christi 1644 tem. R. D . Simonis
Albellii Past. Judicis Coro. A . D . Mich. Goldschmidt Pleban. Prasmar. Mărci Neapolit. Jud. Prasmar. Martin Stein. Gegossen durch
mich Hans Neidel." Pe cel din mijloc nu e nimic. Pe cel mic
găsim: „Georg Paul 1562." Asupra cerului atârnă al patrălea
clopoţel de circa 50 de funţi, care însă s'a spart la a. 1735...
Art. 19. — [In acest art. ni se dau numirile celor 6 străzi
principale şi a unora mai mici. Se aminteşte Strada Românilor].
Art. 20. — In vremea veche, când Prejmerul era în bună
stare, erau cinci porţi zidite şi anume: 1) Poarta Braşovului. 2)
Strada Cenuşii. 3) Poarta la Gridul-morii-mic. 4) Poarta la Strada
Morii şi 5) Poarta la Strada Mare.
Poarta la Uliţa Morii, de cătră Capul-mare (azi Piliştea)
sau de cătră Răsărit a fost părăsită, deoarece nu se putea trece
cu carul din pricina mlaştinelor şi ochiurilor cari erau în dosul
comunei.

— 55 —
Art. 21. — C e priveşte numărul locuitorilor, era adesea
mare, şi apoi iar se micşora din cauza ciumei. In Conscriptio din
a. 1754, ţinută în lunile Noemvrie—Decemvrie, erau:
Numărul locuitorilor stabili Saşi . . . 298

femeilor şi văduvelor săsoaice 351

copiilor saşi.
626
Total Saşi .
Numărul Româniior s t a b i l i . . . . .

femeilor românce
. „
copiilor români . . , . .
Total Români
Numărul Ţiganilor

femeilor ţigance

copiilor ţigani

.

.

1275 suflete.

95
99
215
.

.

409 suflete.

19
19
43
Total Ţigani . . .

81 suflete.

Locuitori în Prejmer total 1765 suflete.
De altfel în registrele de dare se poate vedea an de an câţi
contribuenţi erau în Prejmer.
Art. 22. — Pământul pe care se întind cele trei hotare de
arătură este foarte bun şi produce tot felul de bucate, în special
meiu, care reuşeşte aci mai bine decât în Cercul de sus, deoarece
aci se plantează meiul înaintea inului. Acest câmp prieşte şi al­
binelor foarte mult şi cei mai mulţi locuitori prăsesc albinele. Unii
şi oi. Pană acum Prejmerenii au arendat păşunea din Buzăiîl-mic
pe un preţ anumit măcelarilor din Braşov, deoarece aveau destule
îânaţuri pentru nevoile lor, şi la fiecare curte aparţineau anumite
părţi neînstreinabile, — însă în anul 1753, când s'a făcut ambulaţiunea cea mare şi au ieşit doi Protonotari şi anume David
Henster şi Adam Nemeş cu canceliştii lor, idem aproape întregul
Magistrat din Braşov cu advocaţii lor şi judele din Cohalm d-1
Georgius Michaelis, pentru a stabili hotarele controversate dintre
moşia familiei Beldi şi cea a comunei Bicfalău, atunci primiră ce
e drept Prejmerenii un pătrar şi fură puse semne nouă de hotar
peste cele vechi ce s'au mai găsit, totuşi domnii dela Braşov au
luat Prejmerenilor Buzăul-mic şi îl arendară cu U . fi. 35 mai
scump decât îl arendaseră mai înainte Prejmerenii.
,vArt. 23. — Prejmerul ar fi deci fără îndoială localitatea cea
mai fericită din Ţara-Bârsei, dacă pe lângă cele amintite ar mai
fi avut ş'r vecini curat Germani. Insă este înconjurat de jur-împrejur, — cu excepţia Hărmanului, — cu vecini, cari fac cea mai
mare pagubă în fânaţurile şi arăturile lor, vecini de cari au a se
teme mai mult decât de lupi şi de urşi, şi aceştia sunt cu deo-

— 56 —
sebire Valachii cei răpitori, cari locuesc ici-colo pe moşiile şi fânaţele nobililor, şi sunt fugiţi de colo şi din alte părţi de frica
spânzurătoarei, pe care mulţi din ei ar fi meritat-o de zece ori.
Cei mai răi dintre toţi însă sunt Ţiganii şetrari din Lunca Câlnicului, cari atacă pe bieţii Prejmereni pe timpul făcutului fânului
la drum deschis şi le iau ce găsesc la ei, mâncare, beutură, furci,
topoare, ba şi cuţitele din teci, şi îi schinjuesc rău în bătăi. Nici­
odată însă n'a fost această neagră, sdremţoasă, drăcească strânsură mai îndrăzneaţă ca în acest an 1755 în ziua Sf. lacob, când
nu numai că au cutezat să atace pe însuşi domnul judeţ din Prejmer şi să-1 tragă de pe cal, dela care faptă cu mare greutate i-a
putut opri cârciumarul din Lunca-Câlnicului (Moşia Contelui Kâlnoky), ci puţină vreme după asta ei veniră şi în sat, pe când
oamenii erau ocupaţi cu strânsul fânului şi smulsul inului, şi au
luat nu numai pânzeturi de prin curţi şi porci de pe uliţi, ci au
sfărâmat şi broaştele dela uşi şi au luat ce au găsit. Au ciordănit
asemenea doi cai, iar când babele rămase în sat au făcut larmă
fugind după ei, atunci au început aceşti ticăloşi să zbiere groaznic
în poarta străzii mari. Oamenii au alergat repede din grădinile de
inişte spre sat, însă curând a sosit din crâşma Câlnicului unde
se ţineau ei, dincolo de podul Văii-negre, întreaga ceată a acestei
satanice seminţii, pe hotarul Prejmerului, cu fu*ci de fier, săbii şi
alte arme, atacând în furia lor infernală atât de violent pe Prejmerenii nearmaţi, cari nu aşteptau nici un duşmau, încât' au
înjunghiat doi bărbaţi voinici Ia cap şi la braţe, iar pe juratul H a nes Honigberger l-au rănit grozav şi de moarte. Pe alt jurat M e chel Ttirk l-au alungat în Valea-neagră unde s'a afundat până în
gât încât abia a putut scăpa cu viaţa. In alt loc au prins şi jefuit
pe Hanes Thiess, i-au bătut nevasta şi i-au furat carul. Dacă ar
fi năvălit Tătarii sau Calmucii, de care să ne păzească mila lui
Dumnezeu, nici atunci n'ar fi întrat atâta zarvă, frică şi groază în
Prejmereni, ca la acest tumult ţigănesc. Unii din aceşti ciclopi
diavoleşti ar fi ameninţat şi cu foc. Sângeroasa tragedie a fost
fireşte imediat anunţată Magistratului din Braşov, cerându-se scut
şi ocrotire faţă de aceşti strigoi încarnaţi. C u o zi înainte de ziua
Sf. Iacob au sosit aci doi înţelepţi domni dela Braşov, cari au
ascultat întreaga întâmplare: începutul, urmarea şi sfârşitul. Lovii-ar spăimântătoarea lor răutate chiar pe aceste furii egiptene!
Dacă Excelenţa Sa d-l general Kâlnoky ar afla hoţiile acestor blăstămaţi şi nu i-ar pedepsi pentru aceste conturbări evidente, atunci
va trebui alte instanţe mai înalte să dea satisfacţie.
Partea III.
Despre întâmplările fericite şi nenorocoase, cari au atins până
acum acest târg crăiesc, atât în vreme de pace, cât şi în timp de
războiu, ciumă, foc, ş. a.

— 57 —
A. — întâmplări fericite în privinţa civilă şi spirituala.
BISERICEŞTI.
Art. 24. — Strămoşii poporului săsesc erau păgâni. Au adorat
— zice în mod naiv autorul — Dumnezei, cari nu erau Dumnezei
şi au urmat sfinţi orbi de-ai Grecilor şi Romanilor; — astfel pe
Jupiter, Hermes sau Mercurius şi pe Venus. Pe Hermes îl adorau
cu deosebire Prejmerenii cum se vede din numirea unei părţi din
hotar: Hermes-Krutz (!). Au adorat şi pe Venus: numirea zilei de
Vineri = Freytag vine dela Venus, pe care Germanii vechi o numiau Freya. Dar de bună seamă au adorat pe zeul Bachus, cum
arată numirea Bochende (căci deşi nu erau în localitate vii, era
însă orz şi secară, se fabrica şi se bea multă bere).
Mai departe autorul arată pe larg, că regele Ştefan I a alungat
zeii păgâni şi a încreştinat ţara pe care o stăpânia, astfel şi Ţara
Bârsei şi Prejmerul. încăpăţânatul şi de Dumnezeu părăsitul Kuppa
şi rebelul Ghiula, pe care regele îl pusese principe peste Tran­
silvania, au voit să reintroducă păgânismul aci. Din porunca re­
gelui primul a fost rupt de patru cai, iar al doilea a fost înfrânt
de rege, care a restabilit iarăşi creştinismul, extirpând pe păgâni.
Căzând sub prima domnie a regelui Bela I, mulţi la păgânism, regele a ucis pe toţi fruntaşii mişcării, reîntronând credinţa
creştină, pela 1005. Astfel s'a introdus creştinismul pela a. 1005
şi în Ţara Bârsei. In acel timp era în Prejmer şi un Decong,
Pleban şi un Capitlu, dovadă că erau locuitori creştini şi aci, deşi
nu se ştie cine i-a învăţat religia creştină.
Art. 26, 27 şi 28 — conţine consemnarea preoţilor din loc
ai Saşilor dinainte de Reformaţiune, apoi un tablou biografic al
pastorilor evangelici de după reformaţiune până la data scrierii
manuscrisului 1750—1755.
Intre pastorii mei demni de amintit a fost Cornelius, fiul re­
formatorului Ioan Honterus. Cornelius a murit la 1603 de ciumă.
Fiul lui s'a căsătorit aci, întemeind familia Cornelles (azi Karnalles).
In legătură cu biografiile unora din pastori, ni se dau unele amă­
nunte caracteristice pentru epoca aceea.
CIVILE.
Art. 29. — Pentru Prejmereni a fost o întâmplare deosebit
de fericită faptul că ei ca şi toţi ceilalţi Bârseni, au putut ieşi de
sub stăpânirea Comitelui Săcuilor, sub care ajunseseră în vremu­
rile războinice, rupţi fiind de ceilalţi Saşi. Acum ajung sub Co­
mite Nationis. In răstimpul cât au fost siliţi să stea sub oblăduirea
comitelui săcuesc, aceşti comiţi, împreună cu cei din jurul lor au
pricinuit destulă nelinişte şi destule spese locuitorilor din Ţara

— 58 —
Bârsei, dar cu deosebire celor din Prejmer, apăsându-i cu asprime. Din această pricină Prejmerenii au trimis multe suplici la
regii ungari, — ba nu numai suplici, ci şi oameni, cari să ceară
vechea libertate. Aceia şi-au şi luat la suflet interesele Săsimei din
Ţara Bârsei, şi au pus-o din nou în vechia ei libertate prin: Pri­
vilegia, ajungând astfel sub corniţele naţiunii săseşti. Aceste pri­
vilegii se găsesc toate în casa sfatului braşovean.
Art. 30. — înainte de a. 1224, până când încă nu pusese
regele Andrei II pe Saşii din întreaga Transilvanie sub un comite,
fiecare târg din Ţara Bârsei îşi avea, cum s'a arătat în art. 4, co­
rniţele său, care avea anumite sate sub ascultarea lui. Desfiinţând
însă regele Andrei II, prin National-Privilegio, pe toţi aceşti c o ­
miţi şi punând numai pe corniţele din Sibiu de căpetenie a S a ­
şilor, târgurile din Ţara Bârsei şi-au ales juzi şi subjuzi (Honnen),
cari au fost oameni prea vrednici. împăratul Sigismund şi ginerile
său, împăratul Albert II, care a fost şi rege ungar, le-au dat S a ­
şilor Privilegia, să aibă libertatea de a-şi alege după bunul plac
slujbaşii lor, despre ceeace se face pomenire şi în Statutele noastre,
Ia început, în Cartea I. Titlul 1. art. 1.
Art. 31. — In sfârşit, la anul 1300 devenind Braşovul din
un târg, unul din cele mai de frunte oraşe, ajung şi toate cele
patru târguri, dintre cari primul şi cel mai vechi este Feldioara,
al doilea Codlea, al treilea Râşnovul, şi al patrălea Prejmerul, —
împreună cu celelalte sate, sub jurisdicţiunea şi oblăduirea oraşului
Braşov, însă în aşa fel, că ele şi-au menţinut dreptul de Jus gladii,
adecă de a dicta pedeapsa de moarte, şi să poată condamna la
osândă cu moartea pe un răufăcător ajuns în prinsoare pe pă­
mânturile lor, sub presidiul a doi deputaţi şi a unui secretar sau
„amanuensis" din partea cinstitului Magistrat orăşenesc. Regele
Ludovic le întăreşte aceste privilegii la anul 1377. Tot aşa a con­
firmat împăratul Sigismund
prin nişte privilegii din anul 1422
dreptul, ca Bârsenii să fie din nou uniţi cu ceilalţi Saşi din Tran­
silvania. Asemenea Statutele (şi anume cele scrise, căci cele tipă­
rite au văzut lumina zilei numai după 100 de ani), legile şi drep­
turile celorlalte 7 Scaune; Ia anul 1428 împăratul Sigismund le
confirmă tot ce s'a arătat în acest articol şi în cel precedent şi tot
ce orânduise Andrei al II-lea: ca Saşii să-şi poată alege după
bunul lor plac preoţii şi juzii lor.
Art. 32. — Bârsenii Saşi ies spre norocul lor de sub jugul
săcuesc şi gustă fericirea de a sta sub un comite din neamul lor,
aşa cum ordonase Andrei II. Totuşi deoarece cu deosebire Prej­
merenii aveau multă ceartă şi supărare cu Săcuii, cu cari erau în­
vecinaţi, pentru hotar, fânaţuri şi păduri, întâmplându-se ades
bătăi sângeroase, ba chiar morţi, după cum se va arăta mai jos,
— Prejmerenii s'au străduit necontenit ca să-şi poată folosi sigur

— 59 —
şi neconturbaţi pământul, pe care li—I dăruise Dumnezeu şi li—I de­
signaseră regii ungari. De aceea ei nu cruţară nici o osteneală
sau cheltuială pentru a-şi exopera dela regi, voevozi şi principi,
cele mai grandioase Privilegia, prin cari apoi se puteau apăra faţă
de duşmanii şi turburătorii lor.
Art. 34. — Cele mai importante dintre diplome (diplomatibus)
privitoare la Prejmer se găsesc în Arhiva Braşovului şi la Casa
Sfatului din Prejmer.
1. 1. Ce priveşte Buzăul s'a făcut în anul 1449 o hotăr­
nicire amănunţită, (vezi în paladium brasoviense Nr. 13 pg. 99).
2.
1466 Matei Corvinul porunceşte ca nimeni să nu mişte
hotarele;
3. La 1471 Matei Corvinul dă noi privilegii;
4. Asemenea Regele Vladislau la a. 1507 (v. Palladium p. 285);
5. Asemenea Petru, Corniţele de Sf. Gheorghe la a. 1508;
6. La 1561 regele Ioan II confirmă Buzăul (Palladium p. 133);
7. La 1563 regele Ioan II îl confirmă din nou ;
8. La 1628 principele Ardealului Gabriel Bethlen confirmă
toate privilegiilor Prejmerenilor asupra Buzăului.
II. Pădurea
din Dobârlău le este asigurată Prejmerenilor
de cătră:
1. principele Ioan de Zâpolya, la anul 1519;
2. Ludovic o confirmă la 1521;
3. Regele Ioan II la anul 1561 (Palladium p. 175);
4. Această confirmare este introdusă în „captalan"-ul (?)
din Cluj, (Palladium p. 176);
5. Confirmată de nou.
III. Pădurea
dela Teliu şi Budila şi folosinţa ei le-a fost
dată Prejmerenilor de cătră Ioan de Zâpolya la anul 1511. Acesta
porunceşte aspru lui Beldi Pâl să nu oprească pe Prejmereni şi
pe Braşoveni să-şi aducă lemne sau crăci.
IV. Despre râul Tărlung există în Arhiva din Braşov şi în
Palladium p. 197 un „proceptorium" dat la 1384 de cătră Ştefan
Bâthori, prin care li se porunceşte celor din Tărlungeni să lase
râul în albia veche.
Art. 35. — Aceste şi multe alte frumoase privilegii au putut
să exopereze dregătorii Prejmereni, îngrijaţi de binele lor pămân­
tean şi de al urmaşilor lor, pe lângă multă osteneală şi multe
cheltueli, dela regii şi principii de pe vremuri.
Art. 36.-— Se aminteşte aci primul jude din Prejmer Andreas
Klutsch, pomenit pela anul 1387 într'un privilegiu. (Urmează apoi
tabloul juzilor, al funogilor şi pârgarilor saşi, precum şi al gocimanilor, în răstimpul dela a. 1420 şi până la data manuscrisului;
tabloul este continuat, probabil, de alţi pastori, până astăzi).
(Va urma)

— 526 —

Cronica comunei Prejmer
după un manuscript al pastorului Thomas Tartler
din Prejmer dela anul 1750, continuat de alţi
pastori evangelici.
însemnări şi note din acest manuscript,
Traduse de preotul Ioan L u d u , din Prejmer.
(Continuare.) *)
B. — întâmplări nenorocite.
RĂZBOAIE.
(Spicuiri din Cronică).
Art. 37. — La anul 997 vine Regele Ştefan I cu o armată
mare în Transilvania, împotriva lui Kuppa şi a lui Gyula, ca să-i
pedepsească pentru întoarcerea lor la păgânism ; păgânii fac multă
stricăciune prin sate, (Fuchs art. 24, Bonfinius).
Anul 1050. Pe când domnia în Ungaria regele Bela I şi în
timp ce prin târguri şi sate trăiau închinători la idoli păgâni, re­
gele încearcă să-i nimicească pe aceştia trecându-i prin sabie, dar
înainte de a-şi putea îndeplini gândul, păgânii devastară mulţime
de aşezări frumoase, între cari şi Prejmerul şi-a avut partea de
suferinţă. (Bonfinius).
Anul 1115. Regele Ştefan II poartă războiu greu în Ţara
Bârsei cu Tătarii cari năvăliseră aci şi devastaseră Prejmerul şi
porniseră de aci în Ungaria, nimicind îngrozitor totul în calea lor.
Anul 1278. Pătrunzând Tătarii în Ungaria, ei trecură prin
Ţara Bârsei, prădând mai întâiu Prejmerul, apoi au ars toate lo­
calităţile, prin cari trecură, din care pricină se iscă o grozavă
foamete pretutindeni.
Anul 1335. Tătarii intră a treia oară în Ţara Bârsei şi ră­
mân aci 7 ani. — O parte din ei trec în Ardeal şi se aşează la
locul numit până astăzi „Tatârlak6" (Tarterloch). Cei rămaşi ard
Prejmerul şi asediază timp de câţiva ani Râşnovul, trăgând un
şanţ mare între Râşnov şi Vulcan, — lângă Bârsa.
*) Vezi Ţara Bârsei an II pg. 444 şi an IV pg. 52.

— 527 —
Anul 1342. Răsboiul sângeros între Ludvic I şi voevodul
Moldovei; Moldovenii nimiciră Prejmerul, arseră şi uciseră totul.
Anul 1421, Amurat sultanul Turciei, prădează Prejmerul şi
toată Ţara Bârsei. Duce în prinsoare întreg Magistratul Braşov.
(Thurâczy, Bonfinius, Anales Templi Coroniensis).
Anul 1431. Sultanul Amurat, după retragerea sa ruşinoasă
dela Belgrad und^ pierduse 3000 de oameni, vine prin Ardeal în
Ţara Bârsei, arde suburbiile Braşovului şi toate târgurile şi sa­
tele, şi duce în robie multe mii de oameni în Crimea tătărească.
(Duglessius în Hist. Polon. — Bonfinius în Decadibus Lib. 4, —
Podesta în Histori Tronis).
Anul 1447. Turcii şi Tătarii trec Dunărea îngheţată, cad în
Ardeal şi Ţara Bârsei şi duc în robie în Tartaria vre-o 30,000
oameni, bărbaţi, femei, feciori, fete, copii, dintre care mulţi din
Prejmer. — De atunci e vorba la S a ş i : „Duce-te-ar Tătarii în
Crimea!"
Anul 1493. In Februarie iar năvălesc Tătarii şi Turcii şi
prădează 5 zile în Ţara Bârsei şi Prejmer, ducând mulţi în robie.
(Bonfinius, Manlius, Anales Templi).
Anul 1509. Prejmerenii tăiară cu toporul capul lui Petru
Beldi, pentru că a voit să le ia Buzăul. Inzadar încearcă să se
răzbune pe ei voevozii Transilvaniei Petrele Salme şi Peter de
Pereny, căci nu reuşiră.
Anul 1529. La rugarea regelui Ioan I trimite Voevodul Mol­
dovei Petru pe logofătul său (Hofrichter) în Ţara Bârsei. — Acesta
face tabără lângă Prejmer, apoi curând nu departe de Feldioara
şi bate aprig pe Mayland (Mailat). — In această luptă au căzut
mulţi Saşi de frunte şi nobili; după luptă Moldovenii veniră iar
la Prejmer şi îl arseră de tot la 27 Octomvrie.
Anul 1531. Căpitanul Făgăraşului, Ştefan Mailat, cade pe
neaşteptate dimineaţa peste Prejmer, ia castelul şi astfel devine
iubit de Săcui; castelul îl restitue apoi în schimbul unei mari
sume de bani.
Anul 1547, Tătarii, Turcii şi Valahii jefuesc Prejmerul şi
Hărmanul. E i fură bătuţi nu departe de Braşov de cătră Toma
Warkocsi, un căpitan ungur, şi alungaţi peste munţi.
In toamna aceluiaş an răpeşte Paul Beldi porcii Prejmerenilor, pe cari îi aveau în Buzău. Trabanţii braşoveni şi Prej-

— 528 —
merenii îi scot după mare luptă iarăşi din ghiarele aceluia. Din
acest moment Prejmerenii avură timp de 40 de ani încontinuu
lupte şi certuri cu Beldi, care voia să răsbune moartea tatălui său,
însă deoarece Prejmerenii uciseră pe duşmanul lor pe proprie­
tatea şi pământul lor, nu putea nimeni să-i pedepsească. Ba încă
regele Poloniei şi principele Transilvaniei Ştefan Bâthori, porunci
atât Prejmerenilor cât şi lui Beldi ca să se împace cu binele şi
să nu se mai vrăjmăşească. Prejmerenii se supun acestei porunci
crăeşti, dar familia Beldi îşi arată duşmănia împotriva lor, în
toate ocaziunile.
Anul 1551. Năvăleşte în Prejmer Vlad din Moldova şi apoi
în Săcuime. Sosesc aci călăreţi boemi trimişi de Castaldes, pre­
cum şi mult popor din Ţara Bârsei, pentru a apăra Prejmerul,
când se va întoarce Vlad din Săcuime.
La 10 Iunie arde Prejmerul cu castelul, dar biserica rămâne
întreagă.
Anul 1552. In 8 Iulie se întoarce din Săcuime Vlad, D o m ­
nul Moldovei, dupăce pustiise acolo multe sate cu foc şi sabie şi
intră iar în Ţara Bârsei. Călăreţii boemi lasă Prejmerul fără apă­
rare. — Voevodul asediază Prejmerul şi bagă groază în locuitori,
dar deoarece nu le poate face nimic, pune să dărâme zidurile din
jurul Prejmerului cu tunurile; zidurile stau şi acum împrăştiate
pe jos. (Fuchs, Hegjes, Bamfi).
In 12 Iulie el atacă din nou cu furie Prejmerul şi pune în
ziua aceea să tragă 12 împuşcături cu tunurile asupra castelului»
dar înzadar.
Anul 1556. In 24 Mai, Voevodul Moldovei îşi aşează tabăra
la Prejmer. — Cinstitul jude din Braşov Iohann Benkner vine la
el şi îl înduplecă să plece.
In 24 Iunie Principele Moldovei îşi trimite pe marele L o ­
gofăt cu mulţime de oaste la Prejmer. Dar în curând pleacă
iarăşi.
Anul 1558. In luna August, ard Tătarii acest târg, asediază
castelul, dar înzadar.
Anul 1599. In 17 Octomvrie, trece Mihai Vodă prin Prej­
mer, face pagube mari, pleacă apoi mai departe, arde cele 3 curţi

— 529 —
nemeşeşti ale lui Beldi, arde apoi şi Sf. Gheorghe, iar la întoar­
cere nimici Prejmerul cu totul (Bamfi, Diarium).
In acelaş an, în ziua de Sf. Luca, sosesc şi Cazacii, cu mulţi
Turci şi Tătari, precum şi Moldoveni, peste munţii Oituzului, prin
Treiscaune şi tăbăresc Ia Prejmer.
In 18 Octomvrie a doua zi, vine şi blestematul de Mihai
Vodă în această tabără şi trimite noaptea un sol cu soldaţi spre
Braşov şi porunceşte judelui din Braşov să vie la el cu câţiva
pârgari. Deoarece d-l jude Valentin Hirscher era plecat Ia dietă,
Braşovenii trimiseră în 20 Octomvrie pe Preacinstitul domn Cyril
Greissing şi pe d-l Luca Hirscher, cu doi bărbaţi de vază din
comunitate pe lângă câţiva soldaţi (Kattner) înarmaţi, la Mihai
Vodă, care a trimis în întâmpinarea lor 200 de Cazaci, cari i-au
adus în siguranţă în tabără. Când se înfăţişară în cortul lui
înaintea lui Mihai Vodă, acesta le ceru, ceeace Braşovenii presu­
puneau deja şi anume ca Braşovenii să-i dea o obligaţiune în
scris, prin care ei se supun cu întreg districtul lor împăratului
german şi îi rămân credincioşi; în caz însă că ei ar mai ţinea
cu principele Sigismund Bâthori şi nu ar vrea să se plece împă­
ratului german, atunci el va nimici întreg oraşul şi ţinutul cu foc
şi sabie. — Deputaţii Braşovului îl rugară ca să le dea 3 zile
timp de gândire.
După trei zile oraşul trimite pe pârgarul d-l doctor Paul
Hercz şi pe fizicul oraşului Domnia-sa Matei Fronius, pe d-l
Ioan Hirscher şi câteva sute de bărbaţi la Vodă în tabără, cari în
numele oraşului îl asigură, că vor trece pe partea împăratului
german şi i se vor supune, cu condiţiunea ca împăratul să-i apere
şi voevodul Mihai să-i lase în pace, în linişte şi siguranţă şi să
nu lase să se facă pagubă în district. Mihai cel fals şi setos de
sânge, ba şi de bani, făgădui ce e drept toate astea, însă îndată
ce deputăţia Braşovului pleacă spre Braşov, prinseră corbii
lui Mihai împreună cu Cazacii a prăda totul. Jefuiră, aprinseră şi
arseră târgul aşa, încât nu mai puteai afla o singură casă în­
treagă în cuprinsul lui, căci din cele cari nu fuseseră arse, au
sfărâmat uşife şi ferestrele şi au nimicit tot ce era întreg. — C a ­
rele ferecate cu fier le-au adunat grămadă şi le-au dat foc şi aşa
au adunat atâta fierărie, încât nu aveau destule căruţe, ca să o
ducă, din care pricină la plecare trebuiră să lase cea mai mare
j

>

t

— 530 —
parte înapoi. In şuri au îmblătit bucatele pentru caii lor, bucatele
însă parte le-au ars, parte le-au lăsat neatinse. — Insfârşit când
plecară călare de aci, aprinseră şi ceeace fusese scutit până acum
de foc. — Vodă, ca să pară că nu ar fi fost de vină şi ca şi
când nimeni nu ar fi poruncit asemenea incendieri, porunci oame­
nilor „săi" să stingă focul şi se jură că va pedepsi pe blestemaţii
şi neînfrânaţii, cari au pus foc. In răstimpul în care aceste furii
încarnate, infernale, gospodăreau atât de neomenos în Prejmer, ei
n'au mai omorît nici un om, afară de fierarul satului, care era
foarte bogat şi i-au răpit banii şi averea.
In celelalte târguri şi sate, ei au gospodărit şi mai
crunt şi mai tiranic; au omorît mulţi oameni, le-au răpit tot
ce aveau, le-au prădat şi ars tot. Pastorii au suferit mai multe,
deoarece nu au pierdut numai zeciuiala, dar şi averea pro­
prie. Pe pastorul din Şercaia l-au fript de viu, într'o frigare de
lemn, măcar că le dăduse tot ce avea. — Pe decanul (protopo­
pul) din Ţara Bârsei, Andreas Klein, preot în Bod, care venise
din Cohalm, dela Sinod, l-au prins Ia pădurea Codlei, i-au luat
căruţa, caii şi tot bagajul, l-au desbrăcat până Ia cămaşe şi ismene şl i-au dat drumul, venind el prin cel mai mare ger şi prin
întunecime până la Hălhiu, la pastorul, care i-a dat haine şi
căruţa să poată ajunge acasă. (Cronica lui Fuchs şi Bamfi.)
Anal 1600. In April îşi pune Vodă Mihai tabăra din nou la
Prejmer. In 3 Mai pleacă des de dimineaţă spre Hărman, pe care
unul din cinstiţii săi oameni, din nebăgare de seamă, sau mai
bine zis din răutate, l-au aprins şi ars.
In acelaş an, în 10 Septemvrie, Mihai Vodă, tiranul Valah,
vine iarăşi prin pasul Buzău cu 600 oameni cătră Prejmer. Dar
împotriva lui pornesc „Kattner"-ii braşoveni cu mulţi Prejmereni,
ca la 2000 oameni, şi se adăpostesc în şanţuri, nu departe de la­
gărul lui, lângă Buzău (râul din Buzăul Ardelean, nota trad.) şi
puşcară ziua întreagă contra acestui turbat de Valah, (bleschen
Wiiterich). — La început le crepă însă (Braşovenilor) un tun şi
praful de puşcă arse, astfel încât duşmanul ajunse biruitor, morţii
fură aduşi la Prejmer şi îngropaţi aci, la număr vre-o 400 Tran­
silvăneni. (Historie).
După asta, Ia 12 Septemvrie, plecară Braşovenii împreună cu
Prejmerenii la Buzău, numai femeile, copiii şi bătrânii, cari pă-

— 531 —
zeau porţile şi zăvoarele, rămăseseră acasă. Săcuii, cari veniseră
s'ajute pe Braşoveni şi Prejmereni s'au dovedit mişei şi trecură
la Mihai şi la fiul său Petraşcu, totuşi un Săcui a fost atât de
cinstit, că veni şi spuse Braşovenilor şi Prejmerenilor să plece
cât mai curând acasă, căci altcum nu va mai scăpa nici unul cu
viaţă. — De frică şi groază mulţi plecară acasă. Celorlalţi însă şi
îndeosebi d-lui pârgar dela Braşov, Sebastian Bloch, pe care îl
laudă foarte mult d-l Mihail Weiss, judele Braşovului, în Historia
sa, le-a dat Dumnezeu astfel de curaj, încât se apărară vitejeşte
împotriva duşmanului, îl bătură, câştigară 3 steaguri şi 2 tunuri,
omorîră 300 de Valahi şi pe ceilalţi îi respinseră. (Analele lui
Weiss, Historia lui Seeburger.)
In 18 Septemvrie prinseră Braşovenii un Croat, care venise
din Muntenia, să spioneze; după ce a fost îmblătit cum se cade,
acela mărturisi, că vor năvăli în curând în Ţara Bârsei 3 oştiri
mari de 29.000 oameni. Ceeace a spus el se îndeplini încă în
ziua aceea, căci duşmanul năvăli, arse Prejmerul, Hărmanul, Sânpetrul, Feldioara, Rotbavul, Măeruşul şi Satul nou.
In 25 Septemvrie îşi aşeză din nou tabăra la Prejmer Mihai
Vodă, de unde plecând arde Rotbavul şi Măeruşul şi porunceşte
să fie omorîţi aproape toţi oamenii.
In 24 Octomvrie vine acest tiran iarăşi în Ţara Bârsei şi
arde Prejmerul ce fusese ridicat din cenuşe cu totul, idem cele
mai multe sate, afară de Râşnov, Ghimbav şi Cristian.
Anul 1601. In 2 Iulie aşează o mare tabără la Prejmer,
iarăşi Mihai Vodă, din partea căruia întreg Ardealul fu pustiit, şi
toată lumea se cutremura când auzea numele lui. Insă măsura pă­
catelor Iui s'a umplut şi înainte de a se putea întoarce la Prej­
mer, a fost străpuns în cortul lui propriu de un servitor al lui
Basta, lângă Turda, cu o frigare (Spiess) şi îi fu tăiat capul şi
corpul lui fu asvârlit din cort, rămânând timp îndelungat neîn­
gropat. — După 10 zile, dupăce fusese îngropat, l-au desgropat
câinii şi l-au mâncat, căci astfel de înmormântare cănească a me­
ritat acest câne sângeros (Bluthund), care a ars Prejmerul de
câteva ori, 1-a prădat şi prefăcut într'un morman de cenuşe.
Pentru aceasta a primit această inscripţie sepulcrală:
„ U n Nero zace aci, venit din ţara Vlahiei
Care pradă şi ucide totul, luminând cu fum şi foc.

— 532 —
Se
De
De
Cu

numia Mihai, a supt lapte de tigru,
treci acum pe aci, deschideţi pantalonii
trei ori spurcă-te pe el, pecetlueşte-i groapa
ceară puturoasă, să aibă să miroase."

Latineşte sună astfel:
Hic jacet iile Saevus, latro et Nero verus
Cocus atrax Dacus, Scelerum lacus iile vallachus
Hic qui trans ibis bis terqve cacabis et ibis."
(Va urma).

— 523 —

Cronica comunei Prejmer
după un manuscript al pastorului Thomas Tartler
din Prejmer dela anul 1750, continuat de alţi
pastori evangelici.
— însemnări

şi note din acest

manuscript.

Trad. de pr. Ioan Ludu, din Prejmer.
(Continuare.*)
Anul 1602. Radu Voevod la 22 Octomvrie arde Prejmerul
şi Hărmanul şi-şi aşează tabăra la Teliu.
In acelaşi an Ia 11 Septemvrie vine generalul împăratului
german, George Basta, cu întreaga sa oaste în Ţara Bârsei şi se
aşează cu tabăra lângă Prejmer.
In 16 Septemvrie pleacă în Muntenia şi ucide 4000 de d u ­
şmani.
In 27 Septemvrie se reîntoarce Basta din Ţara Românească,
în tabăra dela Prejmer.
In 8 Octomvrie pleacă Basta spre Alba Iulia (Weissenburg).
Anul 1603, în 25 Iunie îşi aşează blestematul de George
Râcz, care prădase Sighişoara, tabăra sa la Prejmer.
Anul 1605, în 19 Iulie tăbărise pe hotarul comunei Prejmer
Turcul Aii Paşa cu 12,000 oameni, Turci şi Tătari. Magistratul
braşovean trimite doi domni din sfat, pe dl Mihail Weiss şi dl
Gaspar Rosenauer aci la el, ca să-1 roage să nu lase a se prăda
bietul Prejmer, atât de devastat; în urma aceasta el plecă la Sânpetru.
Anul 1610, în 29 Iunie îşi pune Radu Voevod tabăra sa pe
câmpul Prejmerului, deoarece venise în ajutorul lui Bâthori.
In 8 Septemvrie pleacă acasă, dupăce oamenii săi au tuns
îndeajuns Prejmerul.
Anul 1611, în 29 Iunie vine Gavril Bâthori la Prejmer şi îşi
aşează aici tabăra şi-şi adună oastea sa; aci vine şi Andrei Nagy,
căpitanul său, căruia Bâthori îi promisese Braşovul, dacă îl va
putea cuceri şi care atacă cu înverşunare pe Braşoveni, dar trebui
să se retragă cu ruşine, şi dupăce Bâthori a plecat de aici, pre­
dând comanda taberei lui Andrei Nagy, cerând el dela Braşoveni
o trăsură (hinto) cu şase cai frumoşi; Braşovenii îi împliniră ce­
rerea, dar văzând haiducii aceasta, ei îl considerară pe Andrei
Nagy ca pe un trădător şi îl părăsiră; curând după asta plecă şi
Andrei Nagy.
(

Vezi nr. 6 din 1932.

— 524 —
In 9 Iulie soseşte un sol din Valea Timişului (Temiş) Ia
Bâthori, în tabăra dela Prejmer, şi îi aduce ştirea că straja sau
avangarda sa, ca la 3000 de oameni, a fost cu totul nimicită de
duşman şi anume -de cătră Şerban Vodă, şi că numai el singur
solul scăpase. Bâthori se sperie de această veste rea şi grăi cătră
sol: „Dacă nu mi-ai spus adevărul, voiu pune să-ţi tragă pielea
de viu". Solul răspunse: „Dacă îndecurs de un ceas nu te vei
încredinţa, atunci pune să mă jupoaie de viu". La aceasta Bâthori
puse să sune alarma şi plecă dela Prejmer la Sânpetru, de aci
spre podul Ghimbavului, carăle le porni spre Bod, Radu sau Şer­
ban Vodă îl ajunge cu 7 oşti în câmpul de mijloc, îşi pune oastea
în ordine de bătae, la era 4 după amiazi ambii duşmani se aruncă
unul asupra altuia şi se dă o bătae foarte sângeroasă. Voevodul
bătu pe Bâthori şi rămase învingător. Bâthori pierdu mai mult de
10.000 de oameni, cari fură aruncaţi într'o groapă mare. Şi mi­
şelul Gheorghe Râcz fu ucis în luptă, i s'a tăiat capul, care fu
agăţat pe poarta străzii Vămii (Klosterthor).
Şi Andrei Nagy căzu în luptă, pe Baltazar Ordog şi Ioan
Elek îi prinseră Valahii de vii şi îi tăiară în bucăţi înaintea porţii
Castelului. Astfel trebuiră să primească cei cari devastaseră Prejmerul şi Ţara Bârsei, răsplata nedreptăţii lor şi să se înnece în
sângele lor de tigru. Pe Ioan Imreffi, sfetnicul blestemat, care 1-a
asmuţat pe Bâthori la multe tiranii, îl găsiră după multe zile la
Sânpetru, când era aproape pe jumătate putrezit. D-1 Mihail Weiss,
judele Braşovului, porunci să-1 îngroape într'o gropniţă. (Historia
_Jui Seeburger).
"
în Septemvrie cad aci pe neaşteptate Turcii şi Tătarii, din spre
Buzău, şi la 21 Septemvrie ard Prejmerul şi Săcelele, ducând cu
ei în Crimea cam la 80 de oameni.
Anul 1612. Feldiorenii, Bodenii, Hărmănenii şi Prejmerenii
căzură dela Braşov şi se predară lui Bâthori, deoarece nu se mai
puteau susţinea în castelele lor din cauza frigului şi pentrucă nu
mai aveau nutremânt.
în luna Februarie, scrie d-1 Fuchs, la această necredinţă
i-a ispitit şi sedus numai vinul dulce nou, care se produsese în
mare cantitate. Judele braşovean d-1 Mihail Weiss se manie tare
pe aceste sate trădătoare. EI Ie trimise soli, ca să-i aducă la alte
gânduri. Prejmerenii trimiseră d-lui jude o scrisoare şi căzură la
învoială.

— 525 —
Scrisoarea glăsueşte cum urmează:
„Cătră Domnia Sa, preamilostivul, înţeleptul Domn Jude al
Braşovului".
„Marinimoşilor Domni şi Patroni".
„Nu ne putem îndeajuns mira, cine şi-a vărsat asupra noastră
a bieţilor oameni nevinovaţi, marea disgraţie şi supărare a Mă­
riilor Voastre, (N. F. W.=Nahmhaft, Fiirsichtige, Weisen), ceeace
pre noi prea destul din inimă ne doare, ne chinueşte şi ne tor­
turează, cu atât mai vârtos că noi trebue să spunem şi să mărtu­
risim cu sincer adevăr înaintea viului Dumnezeu, căruia nimeni
nu-i poate astupa sau acoperi ochii şi totdeodată şi înaintea Mă­
riilor Voastre (N. F. W.), că noi nici odată nu am avut inimă falsă
şi înşelătoare faţă de oraş şi faţă de Măriile Voastre (N. F. W.)
ceeace bunul D-zeu să ferească şi şi pe mai departe să întoarcă
dela noi şi că noi ţinem strâns şi tare până azi, ba cu ajutorul
Iui D-seu voim să ţinem promisiunea pe care am făcut-o înainte
de Crăciun Măriei Sale D-lui Iohann Drauth, adecă să rămânem
cu trup şi suflet pe partea oraşului, până când măcar unul din
noi va mai trăi sau se va mai putea mişca, mai ales că şi noi
din îndurarea lui Dumnezeu mai avem atâta minte în cap, ca
să putem recunoaşte că fără de oraşul, care este D-zeu şi coroana
noastră, suntem numai ruşine şi nimic şi că mai ştim că e cu
mult mai bine să luptăm cu bună conştiinţă cavalereşte, într'o cauză
dreaptă pentru patrie, şi să murim pentru libertatea strămoşească,
decât să fim veşnica batjocură a duşmanului, mai ales că nici noi
nu voim să trăim şi să fim în veşnică tiranică robie (Robbay)
şi slugărnicie, ceeace s'ar fi întâmplat negreşit, dacă oraşul, Domnul
fie cu el, ar fi fost învins de tiran; — dar că noi până acum nu
ne-am opus la porunca Măriilor Voastre tiranului şi mulţimei sale
şi nu ne-am declarat de duşmani pe faţă, aceasta nu s'a întâmplat
din dispreţ faţă de oraş, ca şi când ne-am fi rupt cu totului
tot de Măriile Voastre şi că şi Matthi Iânos nu a fost prins
la noi, nu a fost trădarea noastră de vină, cum ştie şi măr­
turiseşte Sfânta Treime şi conştiinţa noastră proprie, ci aceasta
provine aumai dela marile necazuri ale vremii. De-acum înainte
însă Măriile Voastre trebue să afle în fapt şi în adevăr, că noi
voim să ne ţinem promisiunile noastre, după slabele noastre puteri
cu ajutorul lui Dumnezeu.
1

— 526 —
Iată noi rugăm pentru numele lui Dumnezeu, ca Măriile
Voastre să lase la o parte supărarea şi părerea greşită. Poate va
da Milostivul D-zeu prilej, ca nimicitorul ţării să poată să fie
predat cu ajutorul Domnului de cătră oameni sărmani, fără vază, de
vu în manile Măriilor Voastre, mai ales că noi ştim că el nu se,
va încrede în nimeni. Pentru-ca însă Măriile Voastre să aibă în­
credere în noi, noi rugăm pe Măriile Voastre dacă ar putea trimite
din oraş 1 — 2 persoane, cari să ne poată observa şi în caz
că ar sosi un prilej bun de răzbunare asupra duşmanului, de care
ai noştri nu s'ar folosi îndestul, după slăbiciunea lui, atunci Mă­
riile Voastre vor fi slobozi să ne răsplătească ca pe nişte trădători
ai oraşului, după bunul plac şi voinţă. Pe trădătorii noştri însă
cari ne-au pârît cu strâmbătate înaintea Măriilor Voastre, pedepsească-i D-zeu şi în lumea aceasta şi în cealaltă şi să ni-i des­
copere la vremea sa şi nouă. Dumnezeu să ne ajute, noi din
parte-ne voim să ne facem datoria pentru cauza noastră.
Dar Măriile Voastre să afle că în 17 Martie au venit 500
de Săcui, buni ostaşi, din Ţara Românească, dintre cari unul ne-a
spus în taină, că chiar în ceasul în care i-au cerut lui Vodă leafa,
ei au întâlnit pe solii lui Bâthori, cari i-au adus (lui Vodă) daruri,
şi i-au spus Voevodului din porunca lui Bâthori, ca să se pregă­
tească, căci Radu Vodă şi Petraşcu vor năvăli peste scurtă vreme
asupra lui. La ceeace el a răspuns: „Eu voiu îmbrăca alte haine
şi voiu pleca de unde am venit, că nu vreau să mă cert cu ni­
meni şi nu vreau să rup pacea pe care am încheiat-o cu Domnii
braşoveni, şi pe lângă asta el a mai spus celor 500 de Săcui, să-şi
caute slujbă mai bună, el n'are lipsă de ei, după care ei au
venit la Bâthori. Că noi însă nu trimitem înăuntru în oraş, nici
la porunca Măriilor Voastre, cele b persoane, se întâmplă din pri­
cina marei primejdii, mai ales că Săcuii şi Haiducii primejduesc
peste tot drumurile, aşa că ar fi împreunat cu mare primejdie.
In sfârşit, pentru numele lui Dumnezeu, rugăm pe Măriile
Voastre, să ne descopere voinţa, noi voim să fim cu toate aface­
rile drepte următorii Domniilor Voastre.
Cu aceasta Dumnezeu să vă ocrotească.
Ex Prâsmâr die 17 Marti.
Iohannes Kentz
cum tota comunitate conturbată".

— 457 —

Cronica comunei Prejmer
de Th. Tartler-I. Ludu
(Continuare)
Anul 1612. In 1 August Croaţii (Die Ratzen) pe cari îi ţinea
Braşovul în câmp, sosesc seara la Prejmer, vre-o 150 la n u m ă r
şi încă vre-o 100 de Valahi, ei năvălesc noaptea în Treiscaune,
ucid mulţi Săcui şi răpesc multe vite.
In 14 August se întorc înapoi la Prejmer, cu prada, pe care
o împart aici. Aflând însă oamenii lui Băthori despre această n ă ­
vală, ei iau cu ei pe Haiduci şi p â n d e s c pe Croaţii braşoveni
între Prejmer şi Braşov. Deci pe când Croaţii grăbeau spre oraş
cu prada lor, îi întâmpinară în miezul zilei Săcuii, cari fuseseră
tainic ascunşi în diferite locuri, poate în dosul Stupinilor, sau prin
păraie, uciseră mulţi din ei şi prinseră v r e - o 60 de o a m e n i ; cei­
lalţi fugiră u n d e putură. In ziua următoare fugiţii sosiră a p r o a p e
goi şi neînarmaţi în oraş, d u ş m a n u l însă plecă acasă cu pradă
mare şi bogată (Cronica lui Fuchs).
In 8 Octomvrie sosi judele braşovean d-1 Mihail W e i s s , î m ­
preună cu GOtzi, — care voia cu tot dinadinsul să ajungă P r i n ­
cipele Ardealului, şi ceruse sprijinul d-lui Mihail Weiss, — cu
oaste multă, în care ieşiseră şi mulţi Braşoveni şi au aşezat ta­
băra la Prejmer. De aici năvăliră în Treiscaune. Au ars multe
sate, au cucerit şi au prădat Mefallu (Mefalu)') şi şi de aiurea au
a d u s cu ei multe vite şi bucate, curând după asta însă, şi a n u m e :
In 16 Octomvrie Domnul Mihail W e i s s , judele Braşovului,
este atacat în tabăra sa de dincolo de Feldioara, de către oamenii
lui Băthori şi, p u s pe fugă, fu ucis în râul Bârsa, în care sări
calul cu el, de un ticălos de om, care îi tăie capul, pe care îl
duse lui Băthori la Sibiu. Vicejudele Braşovului ( H o n ) , d-1 George
Heltner, îşi pierdu şi el viaţa pe când fugia.
Idem mulţi cetăţeni din Braşov şi aproape toţi studenţii,
căci aceşti» fii ai muzelor ţineau, ba ei trebuia să ia în mână, în

0 Stupini.

— 458 —
Joc de peana şi carte, puşti şi săbii, şi când fiorosul d u ş m a n i-a
atacat seara în tabără, d u p ă c e b ă u s e r ă mult mied, vin şi rachiu
şi pe când erau mai siguri, unul dintre ei le z i s e : „ C a n t e m u s
forte, non defecabunt" a d e c ă : „Să cântăm tare, atunci poate nu
ne vor tăia." Insă Haiducii, întărâtaţi, năvăliră ca nişte furii a s u ­
pra lor şi îi uciseră pe toţi; unul singur să vârî repede cu v i ­
clenie printre cei morţi, ca şi când şi el ar fi fost ucis. Iar dupăce
se depărtară Haiducii, el ieşi la iveală şi merse noaptea în oraş,
mai târziu ajunse preot în Feldioara şi ţinu apoi în fiecare an în
ziua Sfântului Gallu (Gallentag), în peştera u n d e i-a scăpat D u m ­
nezeu, atât de minunat, viaţa, ca zi de rugăciune, de pocăinţă, d e
mulţumire şi de post. Dealtminteri mai vinovaţi de această n e ­
norocită luptă fură Valahii pe cari îi trimisese Radu Vodă în aju­
tor oraşului, fiindcă ei fugiră cu toţii şi lăsară p e Braşoveni în
baltă, îndatăce zăriră pe Haiduci. Şi necredinciosul Radu, care era
mai mult pe partea lui Gavril Bâthori decât pe a Braşovenilor,
poruncise oamenilor săi, să nu se lupte împotriva Săcuilor. Tot
astfel şi Gotzi a fost un mişel, care necontenit convingea pe M i hail Weiss, că nu e nici un d u ş m a n în apropiere, de aceea erau
toţi atât de siguri (Cronica lui F u c h s ) .
N. B. Capu! lui Mihail W e i s s 1-a putut căpăta prin viclenie
o fată, care fusese mai înainte bucătăreasa sa şi servea în Sibiu;
ea 1-a a d u s Ia Braşov, ca apoi să fie îngropat cu cinste lângă al­
tar, în biserica cea mare.
In anul 1613, în 12 Septemvrie, tăbărăşte p a ş a turcesc M a jaroli, cu Vlad Ştefan din Moldova şi cu Radu Vodă din Ţ a r a R o ­
mânească, nu departe de Prejmer. C u r â n d d u p ă asta pleacă el la
Blumăna, înaintea Braşovului şi cu vorbe dulci şi frumoase, c h i a mă afară la sine pe d-1 jude Iohann Drauth, cu câţiva d o m n i din
Sfat. D u p ă c e veniră însă, îi ocărî ca pe nişte trădători şi r e n e g a ­
ţ i ; — dar ei se scuzară că nu „ei" ci blestematul de Bâthori e
un trădător şi tiran.
Dar nu Ie ajută nimic, căci cei cinci magistraţi şi a n u m e : d-I
jude Iohann Drauth, d-1 I. Chrestels, d-1 Mihail Fronius, d-1 I o ­
h a n n Hirscher, d-1 Michael Forgatsh, trebuiră să plătească, în bani
gata, ca rescumpărare pentru capetele lor, 5.000 f. acestui lacom şi
năsăturat. D u p ă aceea el veni iar în tabăra sa dela Prejmer şi o a ­
stea sa făcu mare p a g u b ă .

— 459 —
In anul 1616, în 21 Februarie veni principele Qavril Bethlen
cu mult norod în Ţara Bârsei şi voi să intre în Braşov, dar B r a ­
şovenii nu voiră să-î lase să intre cu mai mult de 2 0 0 oameni, de
aceea principele plecă, grozav de mânios, aţă spre Prejmer, u n d e
fusese chemată Săcuimea şi ceeace îi gătise bucătarul său în oraş
trebui să aducă tot la P r e j m e r ; principele porunci ca Magistratul
din Braşov să fie... (exacieren?).
Anul

1642. Ard în Prejmer multe case.

Anul 1652. In 10 Iunie, arde a p r o a p e întreg Prejmerul,
jumătate din castel, fiind aprins de d u ş m a n i .

cu

Anul 1655. In 12 Iunie, principele Râkoczi al Ardealului îşi
aşează tabăra la Prejmer şi apoi trece în Ţ a r a Românească.
Anul 1658. Năvălesc Cazacii, Turcii, Tătarii şi Moldovenii
prin Buzău, ard Prejmerul şi asediază castelul; Prejmerul se p r e ­
d ă generalului cazac Ottonellio, deoarece nu i se putură o p u n e .
Acest general scrise şi trimise la H ă r m a n următoarea scrisoare în
limba latină:
„Am sosit în sfârşit, dupăce am cucerit şi prădat multe c a ­
stele nu departe de Hărmanul vostru, şi vă înştiinţăm cu binele să
vă predaţi n o u ă de b u n ă voie, ca să nu cădeţi şi voi prin săbiile
noastre. Aţi văzut ce a păţit Ilefalăul pentru încăpăţinarea lui;
şi Prejmerul e fericit că s'a cuminţit din păţania altora. Şi dacă în
sfârşit ne veţi da ascultare, veţi rămânea nesupăraţi, cu iubiţii v o ­
ştri copii, iar dacă vă opuneţi, atunci vă voiu nimici cu foc şi s a ­
bie cu întreaga mea oaste. Voesc din b u n ă vreme să vă feresc de
nenorocire şi vă dau răgaz să vă gândiţi la binele vostru şi să vă
convingem. Rămân al vostru prieten b u n .
Mihail Ottonellio
Vicemareşal şi Voevod în Saporia."
Anul 1658. In 18 August, Tătarii aprind
diază castelul, dar în zadar.

Prejmerul

şi

La 2 0 — 2 1 August, Tătarii a d u c mulţi robi înaintea
Braşovului, spre vânzare. Un copil de 2 —3 ani se vindea

ase­
porţii
cu 2

— 460 —
taleri, oameni mari, voinici, cu 10 taleri; pe
tăiat în m o d mişelesc şi mizerabil.

cei

nevânduţi

i-au

In anul 1663, în 21 Iulie, vine D a b i j a V o d ă din Moldova cu
multe mii d e Cazaci şi Tătari în acest district, pun tabăra la P r e j ­
mer şi fac mare pagubă, ucid şi câţiva oameni şi d u p ă trei zile
pleacă spre Făgăraş în tabără (Diarium de Nekesch).
In anul 1683, în 24 Maiu, Tătarii trec prin Ţ a r a
fac mare pagubă, trecând cu Turcii spre Viena.

Bârsei

şi

In anul 1704, în 2 0 Ianuarie, vin Curuţii în Ţ a r a Bârsei şi
pradă castelul din Prejmer, pe judele H a n e s Kaufmes îl duc, le­
gat, cu ei p â n ă la Ilefalău, u n d e l-au chinuit îngrozitor, aşa că
muri în drum spre c a s ă ; pe Valahul care l-a trădat, l-au tras în
ţeapă.
In 14 April 1704, ard Prejmerul şi ucid doi oameni, femeile
dela cuptoare uciseră câţiva Curuţi cu frigările.
In 3 0 Mai, la ora 10 dimineaţa, puseră iar foc târgului, care
în timp de 1V oră e total ars, aşa că nu mai rămân decât 3 c a ­
se slabe. Au ucis şi doi oameni.
2

In anul 1705, d u p ă moartea preotului M. Nell, un căpitan c u ruţ s'a încartiruit în casa parohială şi a încasat şi zeciuiala.
Numele lui a fost Iânos Deâk.
In anul 1706, în 27 Maiu, sunt aduşi la Prejmer Croaţii, î m ­
preună cu 100 soldaţi, pentru a alunga pe Curuţi.
In anul 1707, în Ianuarie, Pekri Lorincz, face o mare rechiziţie (Schautzung) de toate celea prin târguri şi s a t e ; din Prejmer
luase deja, ceeace au trebuit să dea ceilalţi arată următoarea listă:

Hărman

136

92

16 8 'm Icub. Icub. 8/4

Sânpetru

102

69

12 6/m 3/4 3/4

68

46

8 4'm 4/4

102

69

12 6/m 3/4

68

46

Bod
Hălhiu
Ghimbav
Codlea
Vulcan
Râşnov
Cristian
Suma

238 161
34

23

238 161
14

70

4<

4

6/4

unt
proaspăt

usturoi

pătrânjel

<U

ceapă

3

mazăre

3
O

gâşte

Comuna

găini

— 461 —

8/4 12/4 8/m
6/4

9/4

2/4 4/4 6/4

6/m
4/

m

3/4 6/4

6/4

9/4

6/m

8 4/m 4/4 2/4 2/4

4/4

6/4

4/m

28 14/m 7/4
4

2/m 1/4

28 14/m 7,4

7/4 14/4 14/4 21/4 14/m
1/4 2/4 2/4
7/4 5/4

12 6/m 3/4 3/4

6/4

3/4 2/m

5/4 21/4 14/m
6/4

9/4 b/m

1090 737 128 64/m 36/4 32/4 51/4 55/4 96/4 64/m

(Va u r m a )

— 476 —

Cronica comunei Prejmer
de T h . Tartler—Trad. de I. Ludu
(Continuare din nr. 5, anul 1934)

Art. 38. II. Diferitele incendii, prin cari a fost groaznic
pustiit acest frumos târg, au fost arătate la art. 37, căci adeseori în
decursul unui singur an acest iubit Prejmer a fost prefăcut de
atâtea ori în cenuşe de către duşmani, încât este lucru de mirare
cum de s'a mai putut înfiripa din nou. — Până în ziua de astăzi
(1750—1760) zac multe case ce fuseseră frumos zidite, în ruine,
şi cele din jurul cetăţii, cele de la Strada Mare şi până la Ulicioară
sau Unghiu, au rămas nezidite şi nu se mai vede nimic din ele
afară de temeliile de zid în pământ; în dosul bisericei, dela Uli­
cioară până lâ cealaltă Ulicioară au fost şi înainte de asta, în vre­
muri vechi, case de locuit. Astfel se văd pe ici-colo în uliţi încă
multe ziduri şi pivniţi, pe cari nimeni nu le-a mai ridicat; totuşi
pentruca cititorul curios să poată şti în ce an şi de către cine a
fost ars Prejmerul, voiu arăta aici:
De către popoare răsboinice duşmane, a fost ars Prejmerul
mai mult de 20 de ori şi anume:
în anul 1115 de către Turci;

„ 1223 de Tătari;

„ 1236 şi cu un an înainte de Turci şi Tătari;
„ 1343 şi 1393 tot de aceştia;
în anul 1431 iarăşi. în 1440 tot aşa;
„ „ 1521 de Voevodul valah ;

„ 1529 de Mayland (Mailat);
„ „ 1552 (10 Iunie) de Turci;
„ „ 1558, în 18 August, de Tătari;
„ „ 1586 şi 1599 de Mihai Vodă ;
„ „ 1600, în 10 Sept., item, în 18 Sept. şi 29 Oct. tot
de acest tiran;
în anul 1602, în 22 Iulie, de Radu Vodă;
„ „ 1611, în 27 Iulie, de Qavril Băthori;
„ „ 1611, în Septemvrie, de Turci şi Tătari;
„ „ 1642 şi 1646 tot de aceşti mişei;
„- „ 1652 de noroadele valahe.

— 477 —
Tocmai înainte cu 100 ani, tot în 10 Iunie, a ars Prejmerul
împreună cu castel cu tot.
în anul 1692, de Turci şi Tătari;
„ 1704, în 14 Aprilie, de'Curuţi;
„ „ 1704, în 30 Mai, iarăşi, aşa că au rămas numai 3
case ticăloase.
în anul 1705, tot de această adunătură. (Gesindel).
De oameni fără D-zeu, îndeosebi de Valahii cei răsbunători a fost aprins acest târg adeseori, pe ici pe colo, dintre cari
însă pomenim numai pe acestea.
La 1748, au aprins Uliţa Morii.
La 1751, în 2 Aprilie, a pus cineva foc în pae, după şura
lui Chrestel Thois, însă focul s'a oprit numai la pae.
Idem în 29 Aprilie noaptea la ora 1, ard în Uliţa Morii 10
curţi cu totul; în timp de 3 ani de 2 ori.
Idem în 2 Mai la ora 8 seara ard trei curţi pe Strada Petrii.
Focul a fost pus la Merten Teutsch şi au ars 8 zidiri.
La 1751 i în 23 Mai la ora 11 noaptea, arde Unghiul unde
locueşte Klausen Hanes, cu totul, iar de aci focul se întinde în
Uliţa Morii şi ard 44 de curţi.
La 1752, în 16 Aprilie, ard 8 curţi în Strada Morii
Idem în 6 Iunie la ora 11 noaptea, încă odată 8 curţi.
In 8 Iunie apoi la ora 12, se întinde incendiul în 2 străzi,
Uliţa Lungă şi în Strada Cenuşii şi ard cu totul 42 de curţi. Tot
aşa şi din Strada Broaştii o parte bună.
La 1756 ard 48 de curţi.
La 1758 în Strada Petrii şi Ulicioară ard incă odată 92 de
curţi.
La 1787, în 13 Aprilie, s'a aprins la Ioan Kirres şi au ars
iarăşi 16 gazde.
La 1811, în 10 Octomvrie, s'a aprins la Martin Butt şi au
ars 16 gazde, din vina lui Mihail Alies Krasten.
La 1811, în 1 Noemvrie, a pus foc Mihail Alies Ia Georg
Kentz, din Strada Petrii şi au ars 11 gazde cu bucatele.
La. 1812, în 7 Mai, în ziua de Ispas, după vecernie, a ars
Kristian Iunesch Gakesch în Strada Nouă.
La 1812, în 11 August, s'a aprins un foc la Georg Preidt
Todt, după biserică şi au ars 3 gazde.

— 418

La 1814, în 16 Septemvrie, a pus cineva toc la Ioan Kirres
şi au ars 21 gazde.
La 1814, în 9 Noemvrie, a pus cineva foc la funogiul de
atunci (Wortman) în Strada Lungă, lângă Ulicioară, şi au ars 7
gazde, prefăcându-se tot în cenuşe, arzând şi bucatele.
La 1815, în 8 Iulie, băeţi de 4—5 ani au făcut foc într'un
grajd în Strada Lungă şi au ars 5 gazde.
La 1843, în noaptea dinspre 3 Decemvrie la ora 11, ard 2
case în Strada Broaştii.
La 1844, în 6 Aprilie, îi arde lui George Kaul grajdul,
şi i-au ars o pereche de boi, 3 vaci şi toţi porcii.
La 1862, în 6 Noemvrie, ora 2 d. m. se aprinde la George
Schmidt şi Iohann Hell în Strada Lungă şi ard 23 gazde, care
aveau bucatele în şuri, la unii şi carăle şi hainele, fiind un
vânt mare.
La 1863, în 24 Aprilie, dimineaţa, arde şura şi grajdul lui
Lukas L6x.
La 1863, în 17 Octomvrie la ora 4 dimineaţa, arde coperişul de ţiglă de pe grajdul hii Lukâs Kaufmes.-scăpând cu atâta.
La 1864, arde lui Iohann Abraham şi lohânn Teutsch în
Strada Lungă şi i-au ars lui Abraham un car ferecat şi un cal
în valoare de 80 florini, precum şi o vacă cu viţel. Afară de
asta au mai ars 14 şuri şi 8 grajduri şi 2 odăi în noaptea din
13 spre 14 Aprilie.
La 1865, la ora 2 dimineaţa în 7 Iulie, s'a aprins la vă­
duvul Ioan Madlin în Strada Nouă şi au ars 7 case, 7 grajduri
şi 6 şuri.
La 31 Iulie spre 1 August ora 12, arde grajdul lui Andreas
Thies din ulicioară.
La 1865, în 7 Septemvrie la ora 3 dimineaţa, â fost un foc
în capul Uliţei Nouă şi au ars 3 case, 3 grajduri şi 4 şuri, cu
toate bucatele dela 5 gazde.
La 1865, în 24 Decemvrie la ora 7, s'a aprins la Nicolae
Bohâlţean şi au ars 3 şuri şi 3 grajduri.
La 1867, în 29 Martie la ora 3 dimineaţa, s'a aprins la
ioan Butt din Strada Cenuşii, arzând 10 şuri şi 7 grajduri.
Idem, la 27 Aprilie la ora 1V dimineaţa, s'a iscat foc în
Strada Nouă şi au ars 4 case, 5 grajduri şi 4 şuri.
2

-

479 —

La 1870, în 13 Aprilie s'a aprins în Ulicioara de lângă
Ţigănie şi au ar« 8 furi, 7 grajduri şi 2 case.
La 1870, în 21 Noemvrie, s'a iscat un foc la Ioan Kaufmes, în colţul Uli$ei Lungi şi au ars 2 0 de şuri şi câteva graj­
duri de piatră.
La 1872, în 27 Martie, s'a aprins la Mihail Schiitz şi au
ars 4 şuri şi un grajd.
Ui.1872, în 13 Aprilie la ora 8 seara, a aprins un soldat
şura lui Markus Kaul şi au ars în această stradă şi în Ungtiiu
12 şuri şi 2 grajduri de cărămidă.
La 1874, în 1 Aprilie, a fost un foc în Strada Braşovului
şi sus în Uliţa Nouă şi au ars 10 gazde.
La 1876, în 24 Aprilie, a fost un foc la Petru Plontsch în
Strada Lungă şi au ars 2 şuri.
La 1880, în 18 Februarie, s'a aprins Fabrica de hârtie şi a
ars o parte bună din ea.
La 1880, în 4 Martie ora 11 noaptea, s'a iscat un foc în
Strada Cenuşii la Iohann T5ck şi a ars aproape întreagă Strada
Românească şi câteva şuri în Strada Morii.
La 1881, în 6 Ianuarie la ora 2 noaptea, a ars şura lui
Thomas Romer, din Strada Cenuşii.
In 12 August a ars şura comunală dela poarta Braşovului
şi au ars încă 4 gazde cu totul.
In 23 Septemvrie, s'a aprins un foc la Iohann Teutsch, în
capul Str. Cenuşii şi au ars 21 gazde, împreună cu grajdurile
de cărămidă şi şurile, cari au fost pline de bucate. A ars şi o
maşină de îmblătit
La 1884, în 12 Februarie la ora 1 p. m, a ars la Iohann
Klutsch în Strada Morii şi au ars 5 şuri.
La 1886, în Martie, a fost un foc la Georg Hell şi au ars
2 şuri.
La 1887, în 25 Septemvrie la ora 9 seara, a ars Ia Martin
Bartesch fri Strada Broaştii şi au ars şura lui şi a lui Iohann
Rosch.
De-atunci încoace au fost în fiecare an 2—3 focuri, în di­
ferite locuri.
Art 39. III. Prejmerul a fost totdeauna, cu prilejul incen­
diilor mai mari, prădat de popoare duşmane, şi de multeori,

— 480 —
după cum s'a scris mai sus, de ex. în anii 1336, 1431, 1447,
1493, etc. Tătarii au dus cu ei în Crimeea mulţi Prejmereni.
(vezi art. 37).
Art. 40 IV. Din voia lui D-zeu, au aprins şi trăsnetele,
multe uliţi şi case cari au ars.
In anul 1737 a trăsnit la Martin Klutsch şi au ars câteva
curţi în strada Cenuşii.
în anul 1739 a trăsnit la Coponyioaie şi a ars la ea şi
la vecini.
în anul 1745, încă odată în casa Coponyioaiei.
în anul 1754 a trăsnit iar acolo, la vecinul Iohann Kaufmes
şi au ars 3 şuri. Curând după asta a trăsnit în Strada Morii şi
au ars câteva şuri.
în anul 1828, în 30 Iunie, s'a aprins din trăsnet, coperişul
grajdului lui Simon Bedner, din Uliţa Mare şi au ars 3 gazde.
în anul 1832, în 24 Mai, a aprins fulgerul coperişul casei
lui Mihail Bruss în Strada Morii, dar har Domnului, nu s'a
produs incendiu.
în anul 1864, în 19 Iunie, a trăsnit în odae la Iohann
Morres şi a rupt un deget al unui soldat ulan, pe alt ulan l-au
dus Ia spital. Ceasul de perete şi cu lanţul lui au fost rupte de
fulger.
De atunci au mai fost multe alte cazuri.
Art. 41. V. Cauzele nenorocirilor cari s'au întâmplat în
acest târg au fost verile secetoase şi fierbinţi, grindina şi alte
vremuri de felul acesta.
O vară tare fierbinte şi atât de secetoasă a fost în anul
1717, când ardea chiar şi pământul şi pomii se uscau din
pământ.
Grindina a nimicit în anul 1737 cu totul grâul, în câmpul
cătră Tărlung, care după asta a crescut din nou, dar cu spicele
goale, astfel că oamenii l-au tăiat în loc de pae.
în anul 1750, August 24, a bătut grindina încă odată toate
plantaţiile în timpul verii, câmpul şi pomii din grădini au fost
stricaţi aşa de tare atunci, încât mulţi stau până astăzi uscaţi.
în anul 1758 a fost bătut cu totul câmpul din spre Tărlung.
în anul 1796, în 28 Iunie, a bătut grindina câmpul din spre
Părăul Porcilor şi rugina a mâncat tot ce a rămas după grindină.

— 481 —

în anul 1813, în 18 Iulie, a bătut grindina în câmpul din
spre Hărman, din rândul al 3-lea până în rândul al 11-lea tot
în anul 1820, în 24 Iulie, a bătut grindina în câmpul din­
spre Părăul Porcilor, şi a stricat bucatele de vară dinspre
Hărman.
în anul 1832, în 24 Mat, s'a iscat iâr o furtună cu vânt
şi spargere de nori, fulgere şi grindină, de credeai că a venit
sfârşitul lumii.
în 27 Mai, a fost iar o furtună, cu ploaie necontenită, încât
toate râurile s'au umflat şi s'au înecat 2 fete românce, în Timiş,
cari veneau dela Braşov, acasă.
în 1878, pe timpul fânului, a căzut o ploaie lungă, necon­
tenită, încât s'a produs o inundaţie şi apa a adus fânul din
fânaţe, în multe locuri, sau I-a acoperit cu nomol. De aceea în
1879 s'au făcut în fânaţe mai multe canaluri de scurgere de apă.
Şi de atunci încoace s'au produs de mai multe ori ploi, inun­
daţii şi vremuri grele.
Recolte rele, scumpete şi foamete au urmat, aproape tot­
deauna, răsboaielor nimicitoare, deoarece duşmanii ori prădau
întregile rezerve de bucate, ori le ardeau în sat sau pe câmp,
dar cele mai grele le-au simţit Prejmerenii în anii 1570, 1577,
şi în anii 1602—1604, când a fost o asemenea, foamete pretu­
tindeni în Transilvania şi Ţara Bârsei, şi îndeosebi la Sibiu,
Bistriţa, Aiud şi Cluj, încât „un om mânca'pe altul".
în Codlea mulţi şi-au dat din pricina foamei toată moşia
lor arabilă, numai pentru un „Hankelich", adecă pentru o pâinişoară coaptă, — de aceea se şi numesc cei cu arăturile până
în ziua de azi „plăcintari".
în anii 1607, 1611, 1612, 1639, 1649, 1650, 1660, 1661,
1671, 1690, 1718, 1719, şi 1739—1740, toate bucatele au fost
foarte scumpe şi mulţi săraci trebuiau să rabde, ba chiar să
moară de foame. (Vezi despre aceasta Historia Iui Hegjes, Item
şi Cronica lui Fuchs dela 1602—1604).

— 256 —

Cronica comunei Prejmer
după un manuscript al pastorului Th. Tartler din Prejmer dela anul 1750 şi
continuat de alţi pastori evangelici.

(Continuare) *)
Trad. de pr. I. Ludu din Prejmer
Art. 42 VI Ciuma şi bolile molipsitoare au golit de multe
ori acest populat târg de partea cea mai mare a locuitorilor,
fiindcă de câte ori a bântuit cu putere ciuma în Ţara Bârsel,
n'a rămas nici Prejmerul cruţat de ea, căci îngerul morţii, şi-a
tras sabia asupra lui şi şi-a aruncat veninoasele şi ucigaşele-1
săgeţi în mare număr asupra Prejmerenilor, încât cădeau ca
muştele, rămânând casele goale.
Ciuma cea mai puternică a pustiit în anii 1454, 1533, 1552,
1555, 1603—1604 şi 1670, când mulţi Braşoveni, cari aveau
prieteni aici în Prejmer, au fugit de frica chimii dela oraş aci,
însă puţini din ei s'au mai întors acasă.
In anii 1718—1719 a fost iarăşi o ciumă groaznică, şi câţi
au murit în acest district, în diferite părţi, atunci, arată urmă­
toarea listă:
LISTA
GENERALĂ
a oamenilor morţi şi a caselor rămase goale în Ţara Bârsei în anii 1718—19
Nr. crt.
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
10
21
22

COMUNA
Satunou
Vlădeni
Prejmer
Rotbav
Bod
Hălchiu
Cristian
Vulcan
Apaţa
Crizbav
Sânpetru
Râşnov
Codlea
Hărman
Ghimbav
Feldioara
Măeruş
Tohan
Zârneşti
Săcele
Braşov
Prin câmp şi păduri
TOTAL . . .

N-rul morţilor
424
227
1781
233
448
553
420
20
811
537
368
1161
188
448
96
377
295
715
1693
2961
4509
477
18.743

*) Vezi ultima cont. în nr. 5 (1935) p. 476.

Nr. caselor
rămase goale

20
28
188
5
36
29
39
1


7
57
6
43

70
10
110
158
567

1374

Din această listă generală — care a fost alcătuită atunci
după sfârşitul ciumei, de cătră directoriumul de atunci, delegat
de cătră înaltul Magistrat din Braşov, în care erau iluştrii domni
Mihail Fronius, Dr. Iohann Albricht, fizicul ) orăşenesc, Cristof
Gaitzer şi Andreas Tartler şi după care am primit o copie dela
dl Dr. Albricht — se vede că nici un sat din Ţara Bârsei n'a
fost aşa de grozav pustiit de ciumă, ca Prejmerul; oamenii bă­
trâni povestesc (atunci, nu acum) că n'au rămas în viaţă mai
mult decât 24 perechi de oameni aşezaţi şi adevăraţi gospodari
şi că se vindea o curte bună, cu toate dependinţele, cu câte
„una" cel mult „două" măsuri de rachiu, cari se dedeau aldămaş
când se băteau palmele, — deci se putea lua fără bani, deaceea
au rămas multe curţi, până astăzi, pustii.
1

Art. 43 VII. Prin molima dintre vite au avut Prejmerenii
adeseori să sufere pagube mari în hrana lor, căci fără vite nu
poate trăi un plugar sau econom şi când trimite D-zeu câte o
molimă între vite, care ucide vitele din ţară şi lasă curţile şi graj­
durile goale, atunci aceasta este cea mai mare pedeapsă dintre
cele cu cari încearcă D-zeu oamenii, căci miile de înjurături şi
blestemuri, pe cari gurile slabe le rostesc contra vitelor ne­
cuvântătoare, trebue să le pedepsească D-zeu, aşa că le ia vi­
tele, ca să nu mai păcătuiască contra lor şi să înveţe să le fie
milă de vite, căci omul drept se milostiveşte şi de vita sa.
Cea mai mare molimă a fost în anul 1286, când în lipsă
de cai şi boi oamenii, ba chiar şi nobilii au trebuit să se în­
juge înşişi la plug şi să are, ca să şi câştige pâinea şi să nu
moară şi ei de foame.
In 1603—1604
muriră caii şi vitele cornute, iar pe cele
cari nu au pierit, le răpiră duşmanii, astfel încât, în câte-un sat
nu puteai găsi măcar o singură vită, din care pricină oamenii
trebuiau să se înjuge înşişi la jug, cu care ocaziune, cum spun
oamenii bătrâni, cu toată mizeria şi jalea, oamenii făceau cele
mai mari nebunii, nechezând în felul cailor şi prefăcându-se ca ei.
In anul 1696 mor aproape toţi caii din Prejmer.
In anul 1711 căzură multe vite, asemenea în 1737 şi 1739
când muriră şi iepurii.
î) medicul primar.

In anul 1740 mor mai mult oile.
In anii 1744—1748 mor în Ţara Bârsei peste 12.000 v i t e '
cornute.
In anul 1755 mor numai în Prejmer şi Buzău, conform
specificaţiunei făcută la 4 Septemvrie, cam la 1000 vite cornute
mari şi mici. Multor Prejmereni cari mânau în ciurdă 10—14-vite cornute, nu le-a rămas măcar un cap de vita. — Pieile le
cumpărau curelarii şi tăbăcarii pe preţuri de batjocură.
Art. 44. VIII. Lăcustele au stricat asemenea adeseori hota­
rul şi bucatele Prejmerenilor. Astfel în anii 1336—1338, 1463,
1544, 1560, 1609, 1611, 1613, 1 6 1 8 - 1 6 1 9 , 1645, 1690—1691,
1709—1711, 1747, 1748, 1783, 1828.
Art. 45. IX. Şoarecii şi omizile au făcut asemenea uneori
din voia Iui Dumnezeu pagube. Astfel şoarecii în anii 1578,
1615, 1732, 1740—1746.
Omizile în 1603, 1622, 1732, 1740—1744, 1735.
Art. 46. X. Cutremure nu s'au prea simţit pe aici, deoarece
pământul este bogat în apă, totuşi în anul 1737 se întâmplă
marele cutremur de pământ care a pricinuit pretutindeni în
Transilvania mari păgubi, astfel încât în câteva locuri şi în sa­
tul
. (Stein) din scaunul Cohalmului, s'a dărâmat turnul
cu clopotele. Şi chiar şi aici în Prejmer s'a simţit binişor, astfel
că din aşa numitul „Gang întunecos" din castel s'a rostogolit la
pământ o mare bucată de zid, pe care a rezidit-o apoi pe spe­
sele sale d-1 Georg Kentz, plătind 30 florini.
In anul 1802, în 26 Octomvrie, a fost un cutremur de pă­
mânt ca şi care nici oamenii bătrâni nu mai pomeniseră, încât
se dărâmară multe biserici şi uşi, ba şi case. In 17 Mai 1812,
în ziua primă de Rusalii, se simţi un cutremur sub biserică,
tocmai când se cânta imnul de laudă.
în April 1827, a fost o furtună mare, care a răsturnat 11
şuri.
In 23 Ianuarie 1838, la ceasurile 8V seara, a fost un cu­
tremur groaznic. Turnul cel mare (al Steagului) pe care bunul
Dumnezeu îl păzise în multe furtuni şi cutremure, căzu pe ju­
mătate la pământ.
Art. 47. XI. Inundaţii se întâmplă în sat arareori, dar râul
Tărlungului face cu mult mai multă pagubă în arături şi fâna2

ţuri şi le strică şi le spală aşa încât nu mai pot fi semănate»
dar numai în câmpul dinspre râu ; Prejmerenii au lucrat ce e
drept şi au făcut destule zăgazuri în fiecare an, însă nu ajută
mult, apa duce tot ce fac ei şi câteva sute de holde rămân
stricate.
Acestea sunt nenorociri generale cari au atins Prejmerul.
Acum urmează :

1!. Nenorocirile speciale, suferite de persoane singuratice
In anul 1704, Curuţii au dus legat la Ilefalău pe primarul
Prejmerului N. Kaufmes, l-au ars cu stinghii aprinse şi l-au chi­
nuit de moarte, aşa că a murit pe drum. Curând după asta şi
anume în anul 1705 în ziua de 8 Mai, Curuţii au decapitat pe
funogiul din Sânpetru, Kleesen Hanes şi au tras în ţeapă pe
servitorul acestuia. I-a fost trădat paharnicul generalului, care
fugise la Curuţi, pârându-i că au trimis scrisori în oraş şi au
destăinuit generalului planurile Curuţilor; şi pe funogiul au voit
să-1 tragă în ţeapă, însă deoarece soţia şi copiii lui au dat o
ferdelă de bani, ca să nu-1 tragă în ţeapă, i-au tăiat capul în
mod mizerabil. Din ce motiv au tratat ei pe judele din Prejmer
atât de groaznic, n'am putut afla 'cu siguranţa, totuşi presupun
că au făcut-o numai pentru a răsbuna moartea camarazilor lor.
Pentrucă în Aprilie când au aprins Curuţii Prejmerul
şi au ars 8 case, Prejmerenii au ucis pe toţi Curuţii, ba
chiar muierile din Prejmer i-au bătut cu beţe cu ghimpi înain­
tea cuptoarelor până i-au omorît pe toţi tâlharii de Curuţi şi
asta a trebuit s'o ispăşească nevinovatul jude şi s'o plătească
cu viaţa.
In anul 1733, în Iunie, se bat feciorii Prejmereni, aşa că
în păruiala asta unul loveşte pe altul în cap cu o troacă, încât
acesta moare. Neputându-se afla adevăratul ucigaş, feciorii plă­
tiră o pedeapsă în bani.
In anul 1736, în 18 Octomvrie, se duelează doi ofiţeri din
Regimentul Poldatki, contele Collberg şi contele Gaissbrock,
seara, pe Uliţa Petrii, în mijlocul străzii, rămânând amândoi
morţi pe teren. Ei fură îngropaţi în cimitirul valah.

— 260 —
In anul 1754, femeia ţiganului lancsi a născut un monstru
şi a n u m e : cu 2 capete, 4 mâni, 4 picioare şi numai un trup,
în care era numai o inimă. Acest trup dublu, care a trebuit s i
moară în greaua naştere, care era însă deplin, frumos, alb şl
fiecare cap acoperit cu păr negru, dupăce a fost pictat de pic­
torul Iohann Oelhan aci în Prejmer, a fost dus a treia zl Ia
Braşov, la d-l jude orăşenesc, von Seevald, unde întreg cinstitul
magistrat, precum şi mulţi oameni curioşi îl priviră cu uimire,
dăruind bani tatălui acestui monstru. Apoi farmacistul dela „Bi­
serica Albă" a pus monstrul într'o sticlă mare, unde se poate
vedea şi acum.
In anul 1819, 3 Iulie, noaptea, a ucis Iohann Preidt Todt,
din Strada Cenuşii, un membru al comunităţii, în patul ei, pe
cumnata Iu ', care era soţia fără copii a Iui Iohann Tiirck, din
Uliţa Petrii, lângă cârciuma cea mare. Numitul ucigaş vroia să-şi
asigure moştenirea dela cumnata sa. Dupăce acest ucigaş, în
urma grelelor bătăi ce a primit în decursul judecării, a mărtu­
risit că-şi pregătise măciuca în 8 muchi în acest scop încă cu
un an înainte, a fost dus în închisoarea din Braşov, unde a
fost condamnat, în August, la moarte, fiind decapitat.
1

In anul 1822, în 14 Ianuarie, a ars în stare de beţie, Mi­
hail Iunesch, rotar, dela moara comunală de azi, în patul său,
care s'a aprins dela pipă.
In anul 1823, a fost prins şi dus la Braşov, un Valah din
Buzău, care sta pe pământul contelui Mikes şi era un mare cri­
minal, Niţă Coman cu numele. Din Braşov l-au adus Ia Prejmer
şi de aci l-au trimis la Hăghic. Din nenorocire notarul Samull
Ziegler s'a sfătuit prosteşte cu 4 locuitori de aici şi l-au omorît
pe numitul în câmpul dinspre Hărman şi l-au îngropat în pă­
dure, Din cauza acestui omor făptuitorii au fost duşi în închi­
soarea din Gherla, pe diferite termene. Notarul pe 15 ani, şi a
murit acolo, ceilalţi 4 făptuitori pe câte 12 ani. Funogiul Martin
Schmidt şi vornicul I. Tiirck pe câte 3 ani. Cei 4 oameni pe 4
ani şi judele Iohann Abraham în Braşov pe 3 ani. (Urmează un
şir mai lung de sinucideri, crime, nenorociri, cari nu ne inte­
resează.)

începere despre conformaţia morală şi spirituală
a Prejmerenilor
Aceasta este felurită, căci după cum găseşti în cele mai
mici sate, ba chiar în singuraticile familii, oameni nu tot un fel
porniţi, ci buni şi răi amestecaţi, şi după cum în familia lui
Adam, în barca lui Noe şi între cei 12 Apostoli puteai întâlni
totuşi oameni degeneraţi, aşa şi aici în Prejmer n'au putut fi
aduşi toţi deasupra măsurii virtuţilor creştineşti, deoarece noi
dela natură suntem copiii ticăloşi ai lui Adam, şi nici un loc,
târg sau oraş, nu poate separa bunul şi ceeace este plăcut Iui
Dumnezeu, de ceilalţi. Peste tot găseşti un Cain, ucigaş, un Noe,
beţiv, un Cham, batjocuritor, un Iuda, trădător, uh
Avisalom,
neascultător, un Cehaşi, necredincios, un Demam, renegat şi un
Achon, hoţ ş. a m. d. Totuşi într'o localitate stăpâneşte un viţiu
mai mult decât în alt loc.
In Creta erau lenea şi minciuna atât de lăţite, încât Apo­
stolul Paul le dădea locuitorilor de acolo certificatul că sunt
mincinoşi şi burţi leneşe. In Sparta furtul era permis ori-cui,
pentru ca bunul gospodar să se păzească cu atât mai mult
de hoţi.
Din ceeace vădesc Prejmerenii însă în mod deosebit înain­
tea altora ca virtuţi cardinale sau viţii, prefer mai bucuros să
las să judece alţii, nu cumva, dacă aş spune adevărul sau aş
exagera puţin, să-mi dea cineva în cap. Ceeace nu ar face-o
toţi, întru cât, har Domnului, poţi găsi şi aici destule suflete
creştineşti şi de omenie, cărora li-e ruşine că oameni fără cre­
ştere sau rău crescuţi, au adus acestui târg un nume rău, ca şi
când nicăiri nu s'ar putea înjura, blestema şi cleveti mai amar­
nic decât aici, pe când în alte locuri poţi auzi vorbe mai ble­
stemate decât aici.
Atâta pot spune, spre cinstea Prejmerenilor, că poate niăiri, în toata Ţara Bârsei, nu găseşti oameni mai muncitori
decât aci şi că fiecare vrea să 'ntreacă pe celălalt la arat, sămânat, la cosit şi secerat, la clăit şi altele. Dar mai pot spune
CA 'ntr'o uliţă oamenii au altfel de fire şi pornire ca în altă
uliţă. Astfel, cei cari au mai mult de-a face cu Braşovenii, sunt
cu mult mai politicoşi, decât cei cari au mult de-a face cu Săc

— 262 —
cuii şi cu Valahii. Căci dela aceştia învaţă mulţi, ceeace aud.,
dela ei şi cum cântă bătrânii, învaţă tinerii să joace. Şi aşa
merge pretutindeni în lume, că vei găsi neghină între grâu,
până când va sosi secerişul general, în ziua cea de apoi, când
se va alege neghina de grâu şi se va arunca în foc. Dumnezeu
să se milostivească însă, ca din ascultătorii mei să nu se gă­
sească nici unul ca neghina în acest Prejmer, ci toţi să fie grâu
bun, pe care sfinţii îngeri îl adună în jitniţele cereşti. Amin.
Soli Deo Gloria
Laus honorque perennis.
Semnat : Christian Kents Nr. casii 696.
Prejmer, în 28 Ianuarie 1880.
(Probabil acest Christian
adăugiri în manuscript).

Kentz

(Va urma)

a făcut

numai

ultimi Ie

— 328

-

Cronica comunei Prejmer
după un manuscript al pastorului Th. Tartler din Prejmer de la anul 1750 şt
continuat de alţi pastori evangehci.

(Sfârşit)
Trad. de pr. I. L u d u din Prejmer
A d a u s

întâmplări deosebite
(Spicuiri)

In anul 1717, în 23 Februarie, a pus cineva foc Ia funogiul
Iohann Klutsch, în Strada Morii (de sus), prefăcând într'un mor­
man de cenuşe Străzile Morii de sus şi de jos, precum şi Strada
Pietrii şi Strada Românilor întreagă, iar Strada Lungă jumătate şi
anume ulicioara de cătră răsărit. Primar a fost M. Ttirck.
In anul 1768, s'au înlăturat sărbătorile următoare: ziua a 3-a
de Crăciun, Paşti şi Rusalii şi ziua întoarcerii lui Paul şi Matia
şi fiii lui Iacob şi Sfântul Ioan şi Bunavestire şi Sfântul Iacob,
şi Mihail şi ziua lui Simon Iuda şi Andreiu şi Toma, precum şi
Bartolomeiu şi Mateiu.
In anul 1769, în August, se ivi pe cer o mare şi minunată
cometă, care ca o mătură îşi revărsa strălucirea până la pământ
şi în jurul ei, şi ţinu aproape o lună.
In anul 1770, slujbaşii fiscului cari încasau zeciuiala, luară
preoţilor saşi din Ţara Bârsei trei sferturi din zeciuiala, pe care
o avuseseră de peste 100 de ani.
In 6 Iunie 1773, soseşte Majestatea Sa împăratul Iosif al
II-lea în Braşov, la d-1 Fronius, de aici plecă spre vama Timişu­
lui şi de aci în tabăra aşezată lângă Satulung; de aci la Zizin
şi Vama Buzăului şi de aci la Breţcu. Primar era Iohann Klutsch.
In 4 Iunie 1783, soseşte Majestatea Sa împăratul Iosif al II-lea
a doua oară la Braşov, rămânând aci până în ziua următoare; de
aci veni la Prejmer, în ziua primă pe Rusalii, şi de aci l-au con­
dus oamenii noştri până la Moacşa. Primar era I. Ionesch şi Iohann
Teutsch funogiu.
In anul 1774, au cumpărat arăturile, foste proprietate comu­
nală, luându-se ca avere proprie. Rândul al 6-lea, 7-lea, 8-lea,
9-lea, 10-lea, cari mai înainte se trăgeau Ia sorţi, adecă 12 şi

/

— 329 —
jumătate holde şi se măsură întreg hotarul cu lanţul şi arenda se
stabili după măsurătoare.
In anul 1774, se clădeşte casa dăscălească şi două şcoli
" pentru copii şi sunt acoperite cu ţiglă.
In anul 1775, se întemeiază şi se clădeşte casa parohială, în
locul unde a fost mai înainte şura parohială, iar casele parohiale,
vechi de sute de ani şi locuite de vre-o 30 de preoţi, au fost
vândute.
In anul 1776, sosi aci Regina Leşilor şi trase peste noapte
în cuartirul ofiţerilor de aci din Prejmer, şi de aci plecă la Braşov.
Anul 1779. In acest an se înfiinţează pentru prima dată
Uliţa Nouă. înainte, în uliţa aceasta fuseseră grădini de varză;
după acest an, rând pe rând se alcătui strada Iunguţă, adecă
uliţa din dosul grădinilor din Uliţa Broaştii.
In anul 1783, au venit grozav de multe lăcuste şi tăbărînd
pe hotarul nostru, îndeosebi la drumul numit „cel vechi", în anini,
de se rupeau crengile, şi cu toate astea, har Domnului, nu au
făcut altă pagubă.
In anul 1783, au fost trei săptămâni trei juzi regali şi alţi
cinstiţi domni, în Comisiune la Buzău, având Prejmerenii multe
cheltueli, din pricina procesului pentru hotar.
In anul 1784, s'a împărţit întreaga Transilvanie, precum şi
Ţara Bârsei, — din drepturile vechi, după chipul varmeghiilor, în
comitate, astfel că Ţara Bârsei şi Treiscaunele formau un comitat
şi Foişpanul (Prefectul) era „preses" Ia Tablă. Prejmerul, Hărmanul, Sânpetrul şi Bodul avea un Szolgabiro (Pretor), astfel
erau împărţite târgurile şi satele, oraşele rămăseseră singure. Până
la anul 1790, 1 Mai, ţara a rămas în vechile ei drepturi, având
adecă stăpânirea noastră de la oraş, pentrucă a trebuit mai înainte
să ne căutăm dreptul nostru la Chilieni şi apoi la Sfântu Gheorghe, de cari să ne ferească D-zeu de aici înainte.
Deoarece pe aceste vremuri castelul şi biserica ajunseseiă în
mare dărăpănare, ca şi turnul, sub acoperişul căruia erau nişte
galerii, clădite pe stâlpi şi cu răzimuşuri de scânduri, care s'au
învechit şi au putrezit, în 1788 a fost deci reparat turnul, s'au
făcut acoperişurile la biserică, apoi a fost acoperit cu ţiglă castelui, adecă zidul încunjurător, zidurile au fost reparate şi văruite, pre­
cum şi Turnul Steagului, care căzuse în ruină. Terminându-se acestea,

— 330 —
a fost clădit, aşezat şi acoperit cu ţiglă podul (galeria de intrare
acoperită — Schlossbruck), în anul 1792, deoarece podul mai
nainte era de lemn, peste întregul şant şi neacoperit. Econom era
Iohann Iunesch şi tot el şi primar când s'a făcut această reparare
a castelului.
In anul 1787, în Mai, a murit bătrânul jude George Iunesch
şi a fost înmormântat la poarta Ulijii Morii de sus (cimitirul
evangelic actual) în conformitate cu o poruncă împărătească. Până
atunci oamenii mai de seamă, fruntaşii satului şi ai„vecinătăţilor"
cu nevestele şi copiii lor, erau înmormântaţi înlăuntrul castelului şi
în jurul bisericii.
In anul 1788, începu războiul cu Turcii, cari intrară mai
întâi prin pasul Şanţului Vechi, năvălind asupra taberei împărăteşti,
când mai mulţi soldaţi şi-au pierdut viaţa, şi ar fi putut cu uşu­
rinţă ajunge la Braşov, dacă nu ne-ar fi păzit D-zeu. A doua
oară loviră tabăra dela Vama Buzăului şi arseră şi casele şi bise­
rica şi prădară cumplit şi devastară tabăra, aşa că mulţi rămaseră
morţi pe loc, ceilalţi au luat-o Ia fugă, venind şi la Prejmer cam
300 de inşi, unde numai desculţi au ajuns. Dintre Turci unii au
ajuns până la Buzăul nostru, unde totuşi au fost învinşi cu aju­
torul Domnului de dragoni şi husari. Astfel nu le-a îngăduit D-zeu
Atotputernicul Părinte să pătrundă în ţara noastră. Năvăliseră şi
în Timiş, de-asupra vămii, precum şi în Breţcu au atacat tabăra
şi au rănit pe mulţi de moarte; de vremuri cum au fost atunci
să păzească D-zeu cu mila Sa şi pe copiii copiilor noştri, —
aceasta o scrie Iohann Teutsch, care a fost pe atunci funogiu.
In Noemvrie pătrunseră soldaţii împărăteşti în Muntenia, în
care scop avură lipsă de multe cară, pentru transportul fânului,
ovăsului şi altor lucruri; numai din Prejmer au fost peste 300 de
cară, unele au fost duse şi câte 3 săptămâni; în acest răstimp s'a
întâmplat să fie un groaznic de rece vânt cu zăpadă, încât oamenii
îşi prăpădiră vitele şi carăle, pe cari le ajunsese vremea rea pe
drum şi mulţi oameni au îngheţat, dar de aici din Prejmer, har
Domnului, nici unul.
In anul 1790, în 28 Ianuarie, muri Majestatea Sa Regele
Iosif al II-lea şi în locul său fu ales împărat Majestatea Sa Regele
Petru Leopold al II-lea, fratele său, şi sub el s'a încheiat pacea
cu Turcii.

*
'
-<
J
;>
%
'
-|
i
9

— 331 —
In anul 1792, moare Majestatea Sa împăratul şi Regele Leopold al II-lea.
in locul său fu ales împărat roman fiul Majestăţii Sale îm­
păratului şi Regelui, — Francisc al II-lea.
In anul 1789, deoarece drumul vechiu numit „Intre anini"
era o mocirlă şi o mlaştină groaznică, încât nu putea merge nici
o vită pe acolo, s'a cerut să se sloboadă a p a ; atunci s'a săpat
şanţ, aşa că apa s'a putut scurge şi de atunci vitele au avut acolo
cel mai bun nutreţ, îndeosebi pe vreme de secetă, astfel în anii
1790, 1793, 1794, 1795 şi 1797. In vremea aceea şi drumul era
drept şi aşezat de-a-dreptul prin mlaştină, de la poarta Uliţii Morii
şi până în Lunca-Câlnicului. întâi au fost săpate şanţuri pe amân­
două părţile, umplându-se cu lemne locul dintre ele, apoi s'a scos prundiş şi s'a cărat acolo, apoi pietri mari şi apoi pietriş mai mărunt,
osteneală destulă, când te gândeşti câte mii de cară s'au cufundat
în pământul moale din drumul cel vechiu".
In anul 1792, s'a clădit moara din unghiul Iui Koper sau
de la Valea Neagră, unde mai înainte nu fusese. Primar era
Iohann Iunesch.
In anul 1791, s'a zidit casa pentru clopotar şi scriitor (notar)
şi între ele o şcoală de copii, unde mai înainte nu fusese nici
odată casă.
In acelaşi an moare judele Iohann Klutsch.
In acelaşi an s'au zidit odăile Sfatului de-asupra gangului,
unde erau numai ziduri vechi şi ruinate, cu multă osteneală şi
muncă au fost totuşi ridicate; după asta a fost mutată Fântâna
Caprelor de lângă ziduri, care era aproape în mijlocul castelului,
unde este acum cea mai bună intrare.
In anul 1794, a fost zidită casa popşorului (predicatorului)
lângă casa parohială, pe pământ pustiu — casă, grajd şi şopron,
acoperite cu ţiglă — şi a fost ridicată o şură, căci nu fusese lo­
cuinţă mai înainte acolo.
In anul 1794, & fost zidită din temelie şi acoperită cu ţiglă
ferma (măeriştea = Meierhoff) parohială.
In anul 1796, în 28 Mai, au fost bătute de grindină bucatele
(grâuy dinspre Tărlung, încât nu mai era nădejde să se facă nici
măcar puţine pae. Bunul D-zeu s'a milostivit însă cu noi, aşa că

— 332 —
bucatele se făcură mai frumoase decât dacă nu ar fi bătut grin­
dina, dacă rugina n'ar fi adus apoi pagubă.
In 21, 22, 23 Martie 1797 a fost o astfel de viforniţă cu
zăpadă, cum de 50 de ani, dacă nu de mai mult, nu s'a mai
pomenit; şi vara a fost atât de secetoasă, încât s'a făcut prea
puţin orz, ovăs, in şi meiu, la fel -şi fân, iar în August au fost
grozav de multe lăcuste, dar aici, har Domnului, n'au făcut pagubă.
In anul 1797, simţindu-se în multe locuri ticăloşi de tâlhari,
în Prejmer s'a instituit o comandă de vre-o 90—100 poteraşi,
peste ei un căpitan cu numele Iosif Demi.
In anul 1798, a fost scursă din şanţul bisericii apa care se
revărsa de multă vreme peste şanţ, săpându-se de la şanţul bise­
ricii şi până la Valea Morii un canal adânc, zidit de amândouă
părţile şi boltit. Eodem a fost clădită o şură nouă comunală înspre
Uliţa Broaştii, acoperită cu şindrilă şi frumos aranjată pentru na­
turalii (fân).
In 26 Octomvrie 1802, a fost un cutremur de pământ, ca şi
care nici bătrânii nu mai pomeniseră; s'au dărâmat multe biserici,
uşi şi case.
In 1803, a fost iarăşi c u t r e m u r . . .
Din Noemvrie 1813 a fost închis Braşovul, din cauza ciumei,
până în 16 Aprilie 1814.
In anul 1817, în 13 Septemvrie, soseşte Majestatea Sa îm­
păratul şi Regele Francisc al H-lea de la Braşov la Prejmer, de
aici merse în Treiscaune şi de aci iar înapoi, prin Hărman, la
Braşov.
In anul 1821, în 3 Februarie, se ţine pentru prima dată târg
anual în Prejmer. Jude a fost Iohann Abraham.
In anul 1835, moare Majestatea Sa împăratul şi Regele Fran­
cisc, urmându-i pe tron fiul său Ferdinand, după a cărui renun­
ţare la tron, urcă tronul nepotul său Francisc Iosif I. în anul 1848.
In anul 1816, s'a împrejmuit cu zid, după cvartaluri, grădina
„Şurile" (grădină de zeciuială—Zehntscheuer).
In anul 1823, s'a zidit cazarma ofiţerilor, de la poarta Bra­
şovului.
In anul 1829, s'a zidit moara din mijloc.
In anul 1836, s'a zidit grajdul şi zidul care încunjură birtul
din capul Uliţii Lungi.

— 333 —
In anul 1837, s'a zidit moara bisericii cu un fierăstrău, dar
fierăstrăul a fost înlăturat şi în locu-i s'a ridicat o moară (fabrică)
de hârtie,
In anul 1837, s'a văruit biserica şi încuietorile de fier (în
formă de porţi mari), şi s'au ridicat din banii „zecilor" (o zece =
o unitate de cea 10—20 familii) zidurile din jurul cimitirului.
In anul 1839, s'a umplut o parte din şanţul bisericii.
In anul 1846, s'au ridicat cele 6 şcoli (de fapt 3 edificii de
şcoli cu 6 clase).
In anul 1881, s'a zidit şcoala românească, la poarta Uliţii
Morii de sus, antreprenorului plătindu-i-se pentru clădire 7000
florini din banii alodiului.
In anul 1887, s'a vândut pădurea de stejari a Prejmerului cu
54.000 fl. austr., cumpărându-se cu aceşti bani Lunca-Câlnicului.
In anul 1888, s'a cumpărat o grădiniţă în Uliţa Pietrii lângă
care s'a făcut o promenadă.
In anul 1889, a fost umplut şanţul din dosul bisericii şi s'au
pus brazi şi pomi roditori.
In 1889, a murit principele moştenitor Rudolf.
In 1890, a fost adus telegraful prin Prejmer şi de aci până
la gară.
In anul 1890, a 'nceput lucrarea drumului de fier terminânduse în 1892.
In 1899, s'a 'nceput comasarea pământurilor, iar în 1905 a
fost predarea justiţiară.
In 1899, în Decemvrie, a făcut râul Tărlungului mare pagubă,
s'a revărsat şi a inundat „Fânaţa" şi zăgazurile, spălând şi dru­
mul de fier. La Tărlung au trebuit să lucreze apoi oamenii ziua
şi noaptea, sub supravegherea jandarmeriei, din Decemvrie până
în Ianuarie 1900. Apa revărsată a îngheţat şi doi oameni şi-au
pierdut viaţa pe ghiaţă, un Român, George Călburean şi un Săcui.
In anul 1905, s'a făcut canalul pentru uzina electrică, în
1 9 0 6 - 1 9 0 7 celelalte.

Drumuri şi alte lucrări
In anul 1825, s'a făcut în Lunca Prejmerului, prin anini, în
mlaştina mare de la Ozun, şoseaua cea nouă sau „comercială"
direct la Braşov.

— 334 —
In anul 1828, i-au scos pe Prejmereni să facă drumuri şi
după asta, de câteva ori, şi să facă grămezi, pe cari le plăteau Ia
Vlădeni.
In anul 1834, s'a făcut drumul... (Kapellenweg), (probabil
spre Hărman unde este dealul Kapellenberg).
In anul 1836, întreagă Ţara Bârsei a trebuit să care piatră
sfărâmată pe şoseaua comercială dela Vlădeni, pentru fiecare vită
trăgătoare o jumătate de stânjin.
In anul 1838, s'a făcut drumul spre Teliu.
In 1862, s'a făcut drumul spre Rura (Rohr, o parte de hotar),
din dosul gradinei parohiale, până în fânaţe.
In anul 1867, s'a sădit aleea de către Strada Lungă, în şanţul
bisericii, plantându-se castani.
In 1868, s'a umplut şanţul de către Strada BroaşţH.
In anul 1876, s'a făcut o şosea nouă prin Teliu la Buzău,
la care Prejmerenii au trebuit să lucreze multe zile cu carul sau
manile şi un pod s'a făcut peste Tărlung în 1877.
In 1887, s'a sădit o pădure de stejari spre Hărman.
In 1887, s'a văruit turnul şi s'a făcut din nou placa
giului din turn, de cătră doi Români din Braşov.

orolo­

Cumpărări de păduri
In anul 1860, Prejmerenii cumpără o pădure de la Tompa
lânos din Boroşneul mic cu 17.700 florini val. austr.
In anul 1861, s'a câştigat Ia Majestatea Sa procesul cu fa­
miliile Beldi şi Mikes, care a durat peste 60 de ani, şi în 5 Iunie
1862 Prejmerul a fost pus din nou în posesiunea pădurii, până
Ia vamă. Primar Mihail Tiirck.
In anul 1864, au cumpărat Prejmerenii dela Beseny pădure
de 8000 florini.

Boale
In anul 1816, în Ianuarie şi Februarie, muriră mulţi copii de
scarlatină şi de noduri (Knorren).
In anul 1841, începând din Ianuarie până Ia finea Iui Martie,
muriră în Prejmer mulţi bărbaţi între 20—30 de ani, de vărsat.

— 335 —
In auul 1848, în Iulie şi August, a bântuit holera în toată
{ara şi şi aci în Prejmer, atât de grozav, încât în unele zile au
fost îngropaţi câte 8—9 morţi, aşa că muriră pre-o 300 de Prejmereni, rămânând goale câteva zeci de case.
In Decemvrie anul 1879 şi Ianuarie 1880, muriră mulţi copii
de scarlatină.
(Urmează diverse molime în vite).

Revoluţia ungară din 1848
In Mai 1848, s'a înfiinţat miliţia civilă în Braşov. In întreagă
ţara fură înarmaţi toţi bărbaţii.
Din partea Majestăţii Sale Ferdinand, a fost dăruită şi iertată
zeciuiala în Transilvania întreagă.
Supuşilor le fură iertate şi dăruite aşa numitele zile de robotă
şi toate greutăţile cari li se puseseră de către domnii lor, din care
pricină nobilii erau tare amărâţi şi porniră revoluţie şi aduseră
întreg poporul maghiar într'o învălmşeală, încât în Ungaria şi
Transilvania multe oraşe şi sate suferiră pagube foarte însemnate,
fiind prădate de averile lor, iar vitele răpite. La Ala Iulia Valahii
şi cu Ungurii şi-au ars satele, s'au ucis şi nimicit între ei, încât
nici într'o sută de ani nu vor putea unele sate să mai înflorească,
ca odinioară.
La 10 Octomvrie 1$48, năvăliră Săcuii rebeli asupra Prejmerului, spre a-1 ataca, ceeace însă nu le reuşi, căci fură respinşi
din partea Prejmerenilor, fără nici o luptă, până peste hotar. Din
ziua aceasta ţinură Prejmerenii ziua şi noaptea strajă la ValeaNeagră-mică. Treiscaunele fură închise de Prejmereni, printre străji
de hotar.
In 5 Decemvrie atacară Săcuii Hărmanul şi-1 arseră aproape
cu totul şi uciseră peste 60 de oameni, răpiră tot ce găsiră: vite,
cară, bucate, haine, scule din casă. Tot în aceeaşi zi atacară şi
Prejmerul, dar nu cu atâta cruzime ca Hărmanul, căci slujbaşii de
atunci din Prejmer le ieşiră înainte şi se rugară de pace, plătiră
ofiţerului lui Kossuth o contribuţie de răsboi de 2000 fl. val. con­
venţională, din care sumă însă în ziua următoare li s'a iertat 800
fl. val. conv,, din cauză că Prejmerenii i-au primit amical şi li
s'au supus.

— 336 —
Fără considerare Ia porunca ofiţerului lui Kossuth, rebelii au .
împuşcat un fecior şi pe mai mulţi i-au bătut, au prădat pe mulţi
dintre Saşi, dar pe mai mulţi dintre Valahi. Preotului valah (moşul
meu Alexe Frateş, nota trad.) i-au îmblătit bucatele şi i-au prădat *
toate vitele, carăle şi sculele din casă.
încă în 5 Decemvrie toţi Prejmerenii au trebuit să predea
armele soldaţilor voluntari (onkentesek). Iar pentru pază aduserăm
mulţi glotaşi Braşoveni, Ghimbăşeni, Cristoloveni şi o companie
din Regimentul de graniţă dela Bistriţa; aceştia reuşiră însă să
scape din vreme cu fuga. Unii au întârziat şi au fost prinşi de
Kossuth, cei mai mulţi au fost împuşcaţi, ceilalţi însă au fost duşi
prisonieri la Odorhei.

:

In ziua următoare au plecat la Săcele. Pe Valahi i-au prădat
răpindu-Ie averile şi bunurile şi ucigând pe mulţi. Mulţi copii au
fugit prin păduri şi au îngheţat acolo în iarna de tot aspră. A
treia zi s'au reîntors de la Săcele la Prejmer şi s'au încuartiruit
aici, timp de 18 zile, vre-o 1500 de oameni. Prejmerenii au fost
siliţi să-i ţină cu de toate. Vite şi bucate răpiau din satele vecineFân şi ovăs au trebuit să dea Prejmerenii şi să macine bucatele
şi să coacă pâine. Băuturile din crâşme le-au dus aproape pe toate.
f

In 24 Decemvrie dimineaţa rebelii se retrag spre Treiscaune,
Armata ces. crăiască circulă prin Săcele. Valahii aprind casele Un­
gurilor, arzându-le pe cele mai multe şi ucigând mulţi Unguri. In
Tărlungeni au prefăcut Valahii aproape întreg satul într'un mor­
man de cenuşe şi au ucis mulţi Unguri. Din Săcele a venit ar­
mata ces. reg. la Prejmer, în decursul marşului au rămas înapoi
3 dragoni şi atunci s'a ciocnit o patrulă de husari kossuthişti, la
cimitirul nostru, cu cei trei dragoni, pe cari i-au ucis şi i-au pră­
dat de cai şi de haine.
In 26 se întoarse armata împărătească iar la Prejmer, şi dragonii noştri fură înmormântaţi cu mare paradă. Armata rămâne
câteva săptămâni la Prejmer, apoi pleacă la Braşov.
In 3 Februarie sosiră Săcuii şi soldaţii voluntari
mer; în 4 plecară spre Braşov, peste Hărman şi pe
petru. Kossuthiştii au observat patrula rusească, care
Braşov şi au dat imediat alarma, după care a urmat
Sânpetru, însă Săcuii fură puşi pe fugă.

iară la Prej­
lângă Sânse afla în
o luptă la

— 337 —
Ungurii se adună în retragere în Treiscaune, mai tâziu pleacă
spre Sibiu şi pornesc o mare bătaie la Sighişoara şi Sibiu. De
acolo vin spre Ţara Bârsei.
In 19 Martie dau o mare luptă cu trupele imperiale şi cu
cele ruseşti în pădurea Codlei, din care imperialii trebuiră să se
retragă.
In 20 Martie vine generalul lui Kossuth, Bem, la Braşov,
trupele imperiale şi cele ruseşti se refugiază împreună cu corpul
de voluntari din Braşov în Muntenia. Bem intră cu triumf în
Braşov.
In 21 Martie pleacă mulţi soldaţi kossuthişti în urmărirea
fugarilor, băgând spaimă grozavă în cei rămaşi în Braşov, deoa­
rece mulţi negustori şi cetăţeni voiseră să se refugieze în urma
trupelor cu cele mai bune lucruri ale lor, dar în îmbulzeala cea
mare neputând înainta, trebuiră să lase toate ale lor locului, fiind
apoi luate de husarii lui Kossuth; peste 300 de cară încărcate au
fost duse în 23 Martie la Sfântul-Gheorghe, unde au fost mai
târziu vândute pe preţuri de nimic de către stăpânirea ungară,
lucruri cari valorau multe mii de florini.
In 15 Iunie sosiră pentru a doua oară trupele imperiale ru­
seşti peste Timiş, precum şi trupele ces. reg. refugiate. Pasul
Timişului însă era ocupat de foarte mulţi soldaţi kossuthişti şi
astfel se iscă o bătălie crâncenă, căci multe sute de Unguri răma­
seră pe câmpul de bătaie. Trupele Ungurilor, cari se aflau în
Braşov şi în Bran, Ia vama veche o luară la fugă, spre Treiscaune,
spre Prejmer, Hărman, Feldioara.
Un mic detaşament împreună cu comandantul cetăţii s'au
închis în cetatea din Braşov, împuşcând cu tunurile asupra armatei
ruseşti în 16 Iunie. In noaptea de 17, trupele ruseşti aşezară toate
tunurile pe dealul Străjii (Kapellenberg) în Braşovul vechi şi împuşcară toată ziua unii asupra altora, până în 18 pe Ia ora 6 seara,
când Ungurii se predară fără condiţie şi au fost transportaţi în­
dată de cătră Ruşi în Muntenia.
Ruşii se aşezară la Braşov, Prejmer şi Feldioara, până la
23 Iunie, când porniră primul atac la Podu! de la Chichiş, unde Kossuthiştii se întăriseră, dar au fost puşi pe fugă de Ruşi, iar Chichişul
a fost prădat de Ruşi şi incendiat. In acest an Chichişenii au furat
cu puterea peste 800 stejari din pădurea noastră de cătră Hărman,

— 338 —
ducându-i Ia Chichiş. Şi din fânaţe vitele Chichişenilor au mâncat
întreaga iarbă, până au sosit Ruşii; iarba însă a fost preţuită
după război de către o comisie şi li s'a impus Chichişenilor să
plătească paguba, estimată la 4000 florini; în urma multor rugă­
minţi şi de milă Prejmerenii le-au iertat 1000 de florini, restul de
3000 florini au trebuit însă Chichişenii să-1 plătească până la un
ban, în 7 rate, în casa satului.
In 2 Iulie veni generalul ungur Gal Sândor, cu nenumărat
de multe trupe şi cu 25 de tunuri şi se aşezară Ia Ozun. Trupele
imperiale şi cele ruseşti fură încunoştiinţate şi ele se traseră îna
poi pentru a ademeni pe Unguri. Aşa începu lupta în 2 Iulie din
nou şi ţinu dela 6 ore dimineaţa până la ora 4 d. a. Ruşii erau
numai 2000, imperialii încă nu erau mai mulţi. Ungurii ar fi biruit
dacă nu ar fi sosit în ajutor dinspre Feldioara încă vre-o 4000
de Ruşi cu 8 tunuri. Ungurii au fost puşi pe fugă şi Ozunul
fu prădat de Ruşi.
Când s'au refugiat trupele imperiale şi ruseşti în Muntenia,
generalul Bem dăduse poruncă, ca toţi Saşii şi Românii să trimită
pe toţi tinerii dela 18 până la 24 de ani în lagărul Ungurilor, dar
aceştia au trecut mai târziu cu toţii în armata ces. reg.