APOLOGETI

DE
LIMBA LATINA

COLECTIA

PARINTI $1 SCRIITORI BISERICE$Tb

APARE
DIN INITIATIVA ~I SUB INDRUMAREA
PREA FERICITULUI PARINTE

IUSTIN
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

COMISIA DE EDITARE:
Arhim. BARTOLOMEU V. ANANIA (pre~edinte). Pr. Prof.
TEODOR BODOGAE, Pr. Prof. ENE BRANISTE, Pmf. NICOLAE CHITESCU, Pro Prof. lOAN G. COMAN, Prof. ALEXANDRU WAN, Pro Prof. DUMITRU FECIORU,Prof. IORGU
IVAN, Pro Prof. GRlGORIE T. MARCU, Pr. Prof. lOAN RAMUREANU, Pr. Prof. DUMITRU STANlLOAE, Prof. ADRIAN
POPESCU (seoretar).

PAR1NT1 $1 SCR1ITOR1 BISERICE$TI

CARTE T1pARITACU BINECUV!NTAREA

PREA FERICITULUI PARINTE

IUSTIN
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

TRADUCERE DE Prof. NICOLAE CHITESCU,

ELIODOR CONSTANTINESCU, PAUL PAPADOPOL
~i Prof. DAVID POPESCU

INTRODUCERE, NOTE

~l

INDICI DE

prof. NICOLAE CHITESCU

BDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ~l DE MISlUNE

AL BISERICII ORTODOXE ROMANE
BUCURE$TI - Ull

INTRODUCERE GENERALA

In acest al treilea volum a1 colectiei de traduceri Pclrinti I>i scriitori

biserice$ti prezentclm credinciof>ilor ortodoc$i rom ani partea cea mai
interesantcl a ope rei apologetilor de limbcllatincl.
Apologetii latini, ca $i cei greci slnt, precum se $tie, cre$tinii Invcltati din epoca groazniccl a erei inceputului cref>tinismu1ui, c1nd Imparatii
ramani pagini au interzis sub pedeapsa cu mocutea practica religiei cre$tine pe tot Intinsul imperiului roman. Ace$ti apologeti, adevclrati candidati la moarte, In loc sa se ascunda In taina pentru a-$i salva viata, $i-au
pus, dimpotriva, C/.l pretul vietH lor, toaM $tiinta f>i talentele lor in slujba
apararii pubJice a cre$tiniJor de pretutindeni. Nu e de mirare ca aceste
carti scrise In epoca celor mai crlncene prigoane, am zice cu singe $i cu
lacrimi amme, s-cw rasplndit repede in toata lumea cre$tincl de atunci,
spre apararea $i Intdrirea ei :)i ca pretutindeni $i totdeauna dupa aceea
au iostcitite cu cea mai adlnca evlavie de credincio$ii cre$tini. lar autorii lor - dintre care unii cazuti martiri ei In$i$i - s-au bucurat totdeauna de cea mai mare veneratie din partea Bisericii cre:)tine.
In aceste conditii ci au creat un nou gen literar, adevarate capodopere de scrieri cre$tine - lacrimae rerum se zicea in antichitatea cre$tinci, scrise cu lacrimi $i suspine.
Aici introducem

nota explicativa asupra obieotivului acestui

volum.

o parte dintre lucrarile Apologetilor crel>tini sint de aparare fatel de

Q/ltoritatile pagine, alta, de controversa cu iudeii f>i cu filosofii pelgini I>i
alta de Intarire morala $i dogmatica.
Socotind ca specificul Apologetilor latini e mai mult de aparare iata
de autoritdtile pagJm: $i de in teres lata de problemele pastorale, morale
$i dogmatice, introdLlcerea noastra genera1i1 se va ocupa de apararea lor
tatel de autoritatile pelgine, adicel de interzicerea religiei crel>tine $i in
special de teribilele prigoane paglnei care au format obiectul preocuparilOr principale ale apologetilor latini - al>a cum va reiel>i clar $i din
celrtiJe apologetice tiparite in acest volum.

APOLOQIITI DII UMIA LATINA

De ct'/clu/te uspccte upologetJce se va ocupa volumul apoiogetilor

urec/ ~/ aJtele care vor urma. In ce ne prive~te, in introducerile Uicute
ceJrtJJor Iraduse 1n aCl'sl volum am arcUat, de asemenea, tot interesul
('utegorlllor dp ordin spiritual, moral ~i pastoral.
Apologe/ii updrau mai ales pe cre~tinii supu~i muceniciei, dill partea
()rgClnelor de stat, care, potrjvit unor legi scelerate, au interzis cre$tinismul. Dar ele apdrau noua religie, a unei noj ReveJatii definitive ~i impoIrlva atacuriJor din partea iudeilor, din partea filosofilor pdglni (neopitagorei, neop/atonici etc.). Unii dintre cei mai mari apologeti se retera
1n spf:.'cial la aceastd epocd ~i, 1naintea tuturor 0 fac Origen ~i Tertulian.
Cu 0 lini~te chibzuita. ~i cu 0 vasta eruditie Origen a respins derlderile peJglnilor, a descris nimicnicia pdglnismului $i s-a silit sa gaseasca
pretutlndeni lirul de trecere la cre~tinism.
TertuIian, pe de alta. parte, a trecut la apararea cauzei cre~tine cu
Ulma unei adlnci pdtrunderi ~i a unei ingeniozitati biciuitoare ~i a lucrat
1n aceastd directie cu 0 rlvndlnllacarata ~i cu toata. puterea convingerii
sale. ~i dacd e de mirare ca cineva a aratat cu at1ta putere sldbiciunea
pdglnismului, ba u[.leori chiar ~i-a bdtut joc de el, apoi 0 datd cu aceasta
el a seris ~i 0 pre a Irumoasd carte cu titlul : cSulletuJ e din fire ere~tin
1$1 a ardtat pdglnilor cd ei slnt toti creati pentru cre~tinism, ca tuturor Ie
este lnndscuta Inc1inarea nelndoielnica spre Hristos, dorinta de a se uni

cu RI.
Daed primii Apoiogeti doreau numai toleranta, ca 0 dreptat~ pentru
Apostolii aces tor vremuri au fdeut un pas mai departe ~i au cerut llbertate pentru ei. Acum, pentru prima oard, se exprima pe latd ma,('Ie cuvlnt care Insemna libertatea religioasd.
('re~t;n;,

Origen a dat expresie deplind ideii cd credinta este un lucru, care

cere cea mai deplind libertate... Pentru religie nu e firese lucru constrlngerea religioasd - strigd Tertulian. Omul are dreptul ~i acest drept
apartine puterii fire$ti a fiecdruia de a adora ceea ce socote~te cd e bine
fl relJgia unuia niei nu vatdmd $i nici nu aduce fo10s altuia)~ (in Ad Scapulam)), cap. II}. Ingdduie unuia - continud el - sa se roage adevdratului Dumnezeu $i altuia sa se Inchine lui Jupiter; unuia sa ridice mlini
rugdtoare cdtre cer, lar altuia spre jertielnicul credincio$iei; unuia sa
aducd lertlel lui Dumnezeu propria-i viatel, altuia un tap. Dar leriti-vel sa
ajutatJ neeredinta prin aeeea eel relpiti libertatea religioasa $i alegerea
DJvlnltdtii, cd nu-rni Ingdduiti sd mel rog cui vreau eu, ci rna siliti sd ma
109 cui
voiesc cu. Care e Dumnezeul acela care sd iubeasea evlavia
sllltcl ? SI apol va vol oare 0 asemenea evlavie Insu$i omul ? Toate popoaT("le 1.~1 au C!lite/(' lor d!'osebite, nurnal noud ne este interzisel libera ale'leT(' (/ r('/lqk; 1I()(lslr('. (Tf'rlllllan, Apolog.)), 24}. Libertatea religioasa

nt.

INTRODUCEHB OENERALA

-----------------------------------------------------------

era 0 conceptJe nouc2 pentru care TertuJian a elks un cuvlnt nou ... :
-BIsericii cre$tine 1i va apar/ine einstea ve$nicc'1, fiindcc2 ea a procJlmeltoo pentru prima datcl 1n miJlocul lumii poglne, care nu cuno$tea adevdrata libertate religioascl $i triumiul sou $i-l datora nu vreunor miJloace
externe, ei exclusiv puterii adevarului. Pentru desovir$irea aeestui triumf
ea a trebuit sa fie supusa lnccl 0 data lncerearii In euptoruJ eeJ de foe (II
prigoanei. Paglnismul nU-$i epuizase inca puterile $i nU-$i IncercClSl'
toate mijloacele ... 1.
Prigoana cre$tinilor tindea la exterminarea lor in mascl, neiacind nici
o deosebire de virsta, sex, ocupatie, clasa socialc'i, ci tinind seama numai
de iaptul dacQ se lepadau sau nu de noua religie. De aceea, pentru a
evoca groaza cu care-$i aminteau de aceste persecutii din epoca primara,
primii cre$tini Ie-au asemanat cu cele zece plc'igi ale Egiptului descrise
in Biblie 1 bis.
1. Nicodim, Mitropolitul Moldovei, primele zile ale Cre$tinismului, traducere dupa
f. V. Farrar; partea III~a, Minastirea Neamt, 1938, p. 367-369.
1 bis. Iqire, cap. VII-XI. Aceasta lasemanare sustinuta de Fer. Augustin ~i de

altii, este, evident, valabila, in sens general, de pedepse deexterminare !?i fara sa se
lin a seama de vinovatia sau nevinovatia celor care Ie primeau - f,apt care ingroze~te
~i mai mult pe cei oare Ie primesc. Dar arualizate din punctuI de vedere al autorilor
t1i al scopurilor urmarite, ele sint la antipod. Plagile sint pedepse date de Dumnezeu
j:;rigonitorilor poporului ales pentru la fi las'at sa-!?i implineasca chemarea dumnezei,asca,
pe cind prigoanele cre~tinilor sint ordonate de impar'atii pagini, dallorita faptului ca
ace!?tia ignorau tot,al invaiatura !?i viata religioasa cre~tina, ca ~i reLatia stat-cre!?tinism
in conceptia cre~tina, 1a oare s-au adaugalt ealomniile pe seama crel;ltiniSimului, super.,titiile ~i interesul preo\ilor pagini. Noi yom nota in special numele imparetilor care
au dat edicte sau reseripte speciale de prigoane. Aici aminJtim in treaeat. oadrul celor
10 prigoane eu numele imparatilor pagini oare Ie-au pa'tronat, fiindea numarul de i 0
estp tr~ditional. bazat pe Biblie ~i pe a tIladitie generalizata, dupa oar" yom da 0 Clpreciere mai l;Itiintifiea a acestei impartiri: 1. Neron, (in 64, martirii cei mai insemnati fiind
Sfintii Aposltoli Petru ~i Pavel); II. sub Domitian, printre altii fiind exilat in Patmos
Sf. Evanghelist loan; III. Traian, primind martiriul ~i SUntul Ignatie al Antiohiei, Simeon al lerusalimului ~i Clement ,al Romei i IV. Marcu Aureliu (intre 161-180, cind
au foSil ucil;li in chinuri ~i S{intul Iustin, ,episcopul Potin, tfnarul cu acela!?i nume de 15
Elni ~i sfinta Blandilana sdava, - toti trei din Lyon); V. sub Septimiu Sever (192-211),
-prirnind martiriul ~i Sf. Leonjda, t,atal marelui Origen, Sf. Perpetua ~i Felidltlas - cea
dintli nobila, eea din urma sclava ~i Sf. Irineu, episcopul Lyonulul; VI. Maximin Tracl.l/
{235-238), fiind martirizat indeosebi clerul de pretutindeni; VII. Deciu (249-251),
fiind uci~i $i episcopii Vavila al Antiohiei, Alexandru al Ierusalimului $i Fabian 111 Romei ; VIII. Valerian (253-260), mari ffiJartiri fiind Sf. Sixt al Romei si diaconul sau Laure'1tiu, Sf. <":ipri,an "I Cartaqinei, precum si 153 de credincio$i. arsi intr-o vClrnitil, to'!. In
Africa de Nord I IX. a lui AUlelian, de scurta durata, la sfir~itul domniei (274) ~i a
X-a, a lui Diocletian, Galeriu ~i Maximian, de La snr~itul sec. III pina Ia edictul de la
MHan (313) al Sf. Constantin eel Mare. A sa vedea admir,abilul rezumat al fostului mell
magistru, prof. I. Mihdleescu, Istoria Bisericeascd Universald cu notiuni de Patl%gie,
~cris pentru Seminarul de altadata (Bucure~ti, 1932), p. 46-55. Aeeasta este impartirel1
tl'FlClit 1r')n"lii 11I~atii de Fer. Augustin si Praul Orosin: dar Sulpiciu Sever snc"'e$te )1r')1111
persecutii, iar Lactantiu l;Iase. Adevarul este eii ele trebuie soeotite, cum am amintit,
rlupli impliratli romani, Clare Ie-au ordonat prin acele reseripte (acta cu autoritate impNfllla, uneori sub formii de scrisori sl eu aplie<are provizorie) ~I edietp (adpvllri1ln lnoi
~t6t6le, eu apJleare generalli ~i obligatorie In tot imperiul). V. Istoria Bisericeascd Uni\('I'S!I/('J., vol. I (1-10.14). de Prof. Teodor M. Popescu, Pr. Prof. Teodor BodoCJtW ~;i Pro!.
George Gh. Stilnescu (Bueure$tI, 1956, p. 58 sq).

AI'Or.oOITI 011 LlMBA LATINA

It
ere~tlne

lnsemna eu totul altceva dedt ee lnsemadevc:'Jratc:'J jertic:'J ininteIigibilc:'J astc:'Jzi prin izolarea de lumea pc:'Jglnel, de rude $i prieteni, pelrcls/rea vechii eulturi stralucitc:'J $1 puterniecl eu care se mlndreau grecii $i romanii socotind barbare
pe ccle/alte popoare $/ a zeilor care formasercl popoare puternice, staplnitoare ale lumii lntregi dupcl credinta lor; lnsemna prim/rea Evangheliei,
a vie/ii noi lndumnezeite, Intr-o lume deeazuta din punct de vedere moral-reIigios ; lnsemna, in sfir$it, jertfe morale, alclturi de aeeea a vietii
In ellinur; de ne~escris : pierderea locului in societatea pagina, a rangului, a postului, a averii ; lnsemna compromiterea viitorului intregii famiIII - , copiii celor eondamnati fiind legal lipsiti de oriee drepturl sub
Dloeletlan (Le Martyre, p. 189, 193) - , de pilda, ca sa nu mai vorbim de
.,u/erintele lduntrice pentru uncle gre$eJi proprii regretate sau ale mewbrilor [ami/iilor lor. Spectacolul martirilor care mergeau la moarte rugJndu-se era nu numai ingrozitor, ci $1 atragator ; slngeJe martirilor e
sdmlnta cre$tinilor, zicea Teriulian.
Prlmlrea religlei

neazc:'J astc:'Jzi : Ea era

La moarte mergeau nu numai multimi de sclavi - atra$i de epistola

lui FiJimon - , nu numai oameni simpli, ci nenumarati invatati, gramafl("./, retori, fiIozofi, doc tori, jurisconsulti, apol militari $i comandanti de
armate, 'naJtj demnitari, n obili , ba chiar membri ai f6miliei sau casei
Imperiale; nu numai barbati, ci $i femei (cele nobile fiind mai numeroase dedt bclrbatii cre$tini nobili) ; nu numai barbati $i femei in vlrstel, ci
.Sl tlneret $i chiar copii, fete $i belieti. Suferintele groaznice $i neru$inarea - semnuI decaderii morale a vremii - in aplicarea lor [emeilor,
cop/llor $i mai ales fetelor, pentru a-i forta sa se Ie pede de Hristos, au
U1eut uneori pe gardienii $i pe martorii lor sa li se asocjeze pe loc la
aceeptarea cllinuri/or mortii, merglnd hotelrlti cu ei in eirc, la fiare, pe
rug la loc, pe cruce pentru a fi rastigniti, la gide ca sali se taie capul.
IIPutem noi oare sa ne miram de acest triumf desavlr$it clnd luam
am/nte la acea barbatie $i ace! entuziasm, pe care Evangllelia Ie insufla
mueen/cilor sCIi ? Cititi istoria mortii batrinilor episcopi Policarp sau Panten, a fecioarei Blandiana roaba, $i minunatei fecioare Potamiana, a nobililor tineri Epipodie, Epagat $1 Germanic, a nobilului diacon Laurentiu,
n tine rei mame Felicitas, a tine rei nobile Perpetua, a batrinulu/ ApololIie, a unor bCIieti de cincisprezece ani: Pontic din Lion $i Dioscur din
Alexandria, a eopilului de I)apte ani Varula $/ a inca $1 mai micutului
('opiJ Ilallon din Nicomidia 2.
2. Epls('op Nil-mlim, st.Ht'\ul Mlinl1stirii Nedlll\u, Seminte evanghelice pentru ogo~i lnvdtdlorl

If/I /)0/111111/(.11., p.l~ll''' 1-11, vol. IV, din .Viata !ji operde Stintiior Pdrintl
IIi II/WI iC'Ii., dup:! F. I',Irr1ar, ('hl~lna\l, 1\ln, p. 4(),

INTROOUCIRI GINIRALA

Jatc'1 fji pe micuta Agnes, din Roma, care, scelplnd de .<;ub 8upravegllerea guvernantei sa/c, aleargel1ntr-un suflet la judeceltor, ca sel se denunIe singurel ; tot 1a 12 ani ca Agnes, Eulalia din Merida (Spania), se duce
10 magistrat spre a se denunta. Acela$i sfirfjit a primit, de bunelvoie, $1
Secunda din Thuburbo (Africa), logoditel, de$i de aceea$i vlrstel: V c'lzlnd
cd slnt arestate alte doucl copile, prietene de vlrsta ei, n-a mai vrut sc'l Ie
paraseasca plna Ja moarte, Impartd$ind aceea$i dragoste pentru Hristos cu aceste sfinte Donatilla $i Maximina 3.
Tertulian, Ciprian, Eusebiu $i altii amintesc alta pedeapsa socotitd
de aceste fete pentru eJe mai Ingrozitoare dec1t moartea : prostitutia tortata pina la moarte: Ad leonem potius quam ad leonem, spunea cel
dintli 4. La astfel de batjocoriri salbatice, cre$tinele raspundeau potrivil
com;tiintei lor sfinte ca SfJnta Teodora: Daca ma constrlngi sa suMr 0
batjocura, voi suleri sCilbaticia ta. Imi voi da trupul asupra caruia ai
putere, dar asupra suiletuil..zi meu numai Dumnezeu are putere 5. Dar
sclava Patamiana, trimisa 1a aceea$i suterinta rU$inoasa de prefectul
Egiptului, i-a replicat cU groaznica blestemare a zeiJor paglni $i osinda
i-a fost pe loc schimbata 1n execufje prin smoala liarta. La fel a procedat
u tinara Cre$tina din Gaza 1n aceJea$i 1mprejurari Impotriva sentintei
adiaase a prefectului Firmilian; acesta a supus-o pe loc la cazne, fiind
mai intii biciuita, apoi ucisa prin si1$ierea cu unghii de fier $i ursa pe,
rug, impreuna cu a prietena care, vaz1nd-o t1rlta la moarte, s-a arunca/
sprea ea $i a 1mbrati$at-o, blestemind pe zei $i pe inchinatorii lor 6. Amintim aici $i pe cei doi capii ai Sfi1!tei Lambesa care n-au vrut sa se des ...
parta de mama lor la moartea ei ~ ( au fost executati $i ei cu aceea$i salMticie 7. $i nu yom uita nici pe copilul Ilarion din Abisinia (Africapro-.
consu1ara) care se afla printre cei 49 de cre$tini adunati ca sa citeasca
Cuvintullui Dumnezeu $i sa se imparta$eaSCa, arestati $i omoriti in chinuri: Am sa-U tai tot parul tau cel lung, nasul $i urechile / i-a strigat'
proconsulul ca sao] sperie. Dar bdiatul i-a rclspuns: Fa ce crezi /. Eu.
slnt cre$tin /. $i dnd i-a rostit sentinta capitala, el a raspuns scurt:
Slava lui Dumnezeu I 8.
3. De Rossi, Inscriptiones christianae urbis Romae, ,to II, p. 45, Cl4Jud P,aul Allard,.
Dix le{:ons SuI Ie martyre, ed. a III-a, Paris, 1907, p. 218--219.
4. TertuIian, Apologeticum, cap. 56.
5. P,assio 55. Didymi et Theodorae, apud Paul Allard, op. cit., p. 322.
6. F,aptul e istorisit de istoricul Eusebiu de Cezareea, oare \dvea sub ochi Actele
Siinfilor Martiri, in Istoria Bisericeascd, VI, 5, apud Paul Allard, op. cit., p. 323.
7. Apud Paul Allard, ibidem, p. 219, nota 7.
8. Eusebiu al Gezareii, Istoria Bisericeascd, VIII, 6; apud Nicodim, Mitropolitul
Moldovei. PrimeJe zi/e ale Crel;ltinismuIui, traducere du.pll. F. V. Ba.rl1ar, partea III.,,,,
(Edit. Tipogr. Sf.

Mlnlistire~ti

Neamtu, 1938, p. 388).

-------------------

APOl.OOBTI DB LIMB" LATINA

Vom mui pomel1i 111 trcacell l1umai cUeva mucenite de 1a lnceput : Pe

,Pomponia Graecina, solia consu1aru1ui Aelius P1autius, lnvingatoruJ bretonilbr sub C/audiu, carc Ja anu1 58 a comparut lnaintea tribuna1ului familiei saJe sub inculparea de adepta a unei reJigii straine. Se crede
cd a zidit cripta de pe ca1ea Appia, careia i-au urmat necropolele cu osemintele cre$tinilor cu nume ilustre: Caecilii, Cornelii, Aemilii, Bassi,
Anni, laW, Pomponii, Aurelii etc. 10.
Despre Origen s-a scris ca a avut corespondenta cu Imparc1teasa
Mammen, cu lmparatul Filip $i cu sotia lui OtaciIia Severa 11.
Apologetul Lactantiu arata ca cre$tinismu1 pc1trunde de timpuriu in
.iamiliile imperia1e ; aminte$te despre Sabina, sotia lui Gallian $i afirma
"cd Prisca $i Valeria - femeia $i fiica lui Dioc1etian - au fost botezate
,~i all apostaziat, depa$ite de frica de moarte 12.
Impamtul Domi/ian con damna la moarte chiar pe varul sau, consulul
/rJavius Clement $i pe femeia acestuia, Flavia Domicilla. Flaviu Clement
,a lost executat 1n 96, imediat dupa expirarea anului sou consular, iar
Domicilla a fast exilata 1n insula Panderia. Se pomene$te de muceniciG
,Simforozii, care aminte$te pe mama Macabeilor. Barbatul ei, Hetuliu $i
,1ratele ei Amatie Illseserd deja exterminati, iar ea ave a de ales lntre a
,1ertH idolilor $i moarte. A fost Inecatc1 $i copiii ei uci$i unul dupd altul
']n fe/urite chipuri, dupd raspunsurile date 1a judecatd.
Sub Septimiu Sever, 1n 202, nobila Perpetua ndscuse de cUeva zile
1" 1nchisoare, dar nici dragostea unicd fatd de pruncul ei $i nici cea a
b(1tr1nului tatd n-au putut-o desparti de Hristos, ci moare spintecatd de
r:utlt lmprellnd cu Sf1nta Felicitas.
Cronica aminte$te pe fecioarele Victoria, Anatolia, Agatia $i 0 mul,/Ime de mucenice $i mucenicj morti 1n chinuri groaznice sub Deciu, la
,anul 250.
Despre Cvinta se spune cd a iost t1rlta de picioare de-a 1ungul ora.$uluJ, plnd $i-a dat sllfletu1. lar fecioarei Apo10nia i s-a zdrob'it gum cind
,a rostit cuvinte hlllitoare la adresa zeilor $i apoi a fost arsd pe rug. In
rebaida au fast rastigniti un mire $i 0 mireasa, mingiindll-se $i intc1rin..clu-se unul pe altll1in credintc'1 p1na la moarte 13.
Lacrimile $i gemetele stintilor martiri, fete $i copii, femei $i barbati,
sclavl $i nobili, militari caliti 1n razboaie ori batr1ni neputincio$i, care
J11ergeau 1a chinuri $i la moarte privind 1a crucea de pe Golgota, au fost
!J. Tacitus, AnlluIcs, XlII, 32 i apud Paul Allard, Dix Iel;ons sur Ie martyre, p. 169.
10. Apud Idem, p. 171-172.

11. Euseblu, lstoriu BlserlceClsc(1, VI, 36.

12. Lllct,lIntlll, Lk llwrlibw; fJl'fs('('u/orum, (15).
D. Nlcodlm, Mltropolltlll Mo)((ovcl, up. cit., p. 195, 222, 232, 334, 346-347.

JN1'ROlllICllIB OEN!RALA

11

totU$i sClmlnta care a rodit ,~i acoperit tot pClmlnlul: "Slngeie martirilor,
sClmlnta cre$tinilor, a spus Tertulian 1&.
Plebea incon$tientCl $1 nebunCl dupCl distractii aribi/e, cerea pe strClzi
moartea cre$tinilor $i mai ales masacrele pubJice in circuri, pentru a se
desfata la vederea lor: Jos ateii I Cre$tinii la lei I 15.
Timp de trei veacuri au fost uCi$i in chinuri indescriplibile milioane,
poate, de stinti martiri necunoscuti noua; a curs fara lncetare singe Ie
nevinovat al celor mai curati vietuitori pe acest pamint. Amintim in trcucat ielurile mortii lor publice, pentru a evidentia paradoxul InspClimlntat or al atractiei pe care au exercitat-o asupra unei lumi contemporane
cu moravuri $i morala salbatice, pe de 0 parte, iar pe de alta parte pentru
a Intelege mai u$or pentru ce unii dintre cei mai ale$i $i mai sus-pu$i
membri ai societatii contemporane au primit cu toata hotarirea $i cu tot
entuziasmul riscu1 pieirii lor in chinuri $i a1 dezastrului iremediabil a1 familiilor lor. Nedreptele executii nesfir$ite potrivit unor legi sce1erate,
care dispretuiau con$tiinta cetatenilor celor mai loiali 16 $i chemarea
sfinta1a primirea unor adevaruri dumnezeie$ti care trans/orma omul $i-i
da viata fericita, n-au ramas tara raspuns: 1n fiecare zi, scrie Clement
a1 A1exandriei, vedem cu ochii nO$tri curgind In ,~uvoaie sInge1e martirilor ar$i de vii, spinzurati pe cruce sau decapitati 17. Ni se taie capul,
spune Sf1ntul Justin, sintem atimati pe cruce, sin tern dati la fiare, sintem
chim.zi/i de lanturi, de foc $i de chinurile cele mai Ingrozitoare 18.
Legea roman a, oricit de sceJerata era, nu prevedea chinuirea detinutilor, care a fost introdusa pentru a sili pe cre$tini 1a apostasie. Au fost
introduse torturile, scrie Sf1ntu1 Ciprian 19, torturi $i chinuri farel sfIr$it,
farel scapare de osinda, fara mlngIiere la moarte ; torturi care nu duceau
U$or pe torturatj 1a cum.zna, cj-j munceau a$a de lndeJungat plna c1nd
sJabeau, daca Indurarea dumnezeiasca nu Mcea ca cineva sa moara sub
torturi $i sa ajunga 1a slava, pentru ca venea indata moartea. Pe ace$tia
nu numai 11 aruncau in temnita, 11 Impovarau cu lanturi, Ie puneau piciorele $i miinile in cdtu$e ; nu numai 11 supuneau 1a torturile deosebite ale
14. Tertulian, Ad. Nat., I, g; Apologeticum, 40; Sf. Ciprlan, Epistola 55; Eusebiu, Istoria Bisericeasca, IV, 15, 26.
15. Idem, ibidem, XL, 1, 2.

16. V. totu~i Gaston Boissier, La fin du paganisme, 2 vol., ed. VIIIa, Paris, 1925, care
socote~te persecutiile ca fiind perfeot juSitificate, deoarece erau legale adlcA conform
edictelor ~i rescriptelor: Nu rn-arn preocupat n~ciodl/lta de discutiile pe care Ie provoacA tn jurul nostru chestiunile religioase. Am incercat sa rna flac contirniporanul vremurUor a cAror istorie 0 povestesc, scrie el in Cuvlntul - tnainte la prima edl11e din
189L Autorul fAcea .abstractie aUt de arbitrarul hotaririlor imperiale, cit ~i de acela 111
modului, In care se executau arest-area ~I Inchisoarea ~i uciderea cre~tinilor.
17. Clement al Alexandriei, Stmmate, II.
18. SUntul Iustin, Dja~ogul cu iudeul Triton, 110.
Hl. Sf. Ciprian, Epistola a XI-a.

12

APOLOGE11 DB LIMBA LATINA

Uiierii degetelor, ale rdsucirii membrelor, ale pironirii trupului cu piroane

$i sf1~ierjj cu cirJige, ci ndscoceau $i torturi noi c1t mai me$te$ugite. Pe
cei prin$i ii supl.zneau la prdjit deasupra celui mai puternic jdratic, ca
apoi zile intregi sd-i chinuiasca cu setea ; ii strdpungeau cu tiare inro$ite
etc ... Unii fiind dezhracati 1n pielea goala, erau un$i pe tot trupul cu miere
$i apoi liisa/i in seama insectelor. In acestea, mai mult ca oricind blntuia
fanatismul vulgului pagin. qt de mult se bucura el c1nd izbutea sa chinuiasca plna intr-at1ta pe vreun cre$tin, incit acesta ridica miinile ca sa
fJduca tamiiere pe jertielnicul idolesc ... NdvQleau in propriile lor case,
pradau tot ce se putea prada $i starimau sau ardeau toate celelalte ale
easeL Nici un cre$tin nu indraznea sa se arate pe fata. Pe ulite ei erau
Supu$i batjocurilor, se arunca in ei cu pietre $i erau batuti, sau gloatO'
adunata incerca sa-i sileasca sa profereze cuvinte de huM.
Aeestea erau timplllile cind cre$tinii fiind totdeauna SUPU$i la
atacuri $i la tradare, fugeau in pustie $i in paduri, sau se ascundeau 10'
morti, in cataeombe, pentru ca acola, in adunari mici, la lumina unu[
opait de lut, din care adesea se gasese $i astdzi, sa-$i savir$easca slujbele
lor dumnezeie$ti, sa aseulte Cuvintul lui Dumnezeu $i sa se imparta$easea cu Sfintele Taine. Cei ce se adunau acolo nu $tiau daca nu cumva ii
va ajunge aceea$i soarta ea $i pe aceia ale caror nume se pomeneau la
St1nta Liturghie ca mucenici $i marturisitori sau aJe caror morminte simple, cu inscriptil, neiscusite, 1i inconjlllau ... 20.
Pedeapsa cu moartea era executata dupa gravitatea cazurilor $i mai
ales dupa conditia soeiala a celor condamnati : erucea pentru sclavi $i
pentru faradelegile eele mai mari, focul $i animalele pentru eriminalii
Jipsiti de dreptul de cetatean $i sabia pentru eetateni. Dar pentru sarmanii cre$tini s-a tinut seama de reguli numai in unele prigoane de la Inceput ; dupd aceea au inceput sa fie uci$i $i copiii ; nobilii cre$tini au fost
tratati ca plebeii, iar pentru cre$tinele femei $i fete s-a adaugat $i vinzarea la casele de prostitutie ale timpului. Uneori pedepseJe erau schimbate pe loc dupa impresia momentana pe care judecatorul pagin $i-o tacea, sau dupa urletele vulgului pdgin, - arbitrarul judecdtorului raminind suprema lege dupa veacul al doilea cre$tin 21. Uneori mu1timea inebunita de furie, masacra pe cre$tini cu topoare, prin foe, .ori arunclndu-i
in apa.
Detentia in Inchisoriie umede, mocirle de promiscui~ate, uneori simple gropi pline de excremente, tara aer, hrana $i apa, ducea 1a moarte
20. NicO<iim, MitropoHtul Moldovei, Primele zi/e ale Cre!#inismului, trad. dupa
F. V. Farrar, parte a III-a (Editura Tipografiei Miniistirii Neamtu, 1938), p. 349-350.
21. Paul Allard, Dix le{:ons sur Ie martyre, ed. III-a reviizutii Si corectatii, Paris,
1907, p. 280-281.

lNTRODUCERB GENERALA

11

.sigurd 0 buna parte dintre arestati, asfixlati mal ales. Felurile chinurilor
premergatoare executiilor emu, de asemenea, adevarate ucideri 1ente,
cdci nu se pot deosebi de aces tea fji se descriu impreuna cu ele.
Drorile unei morti incete sau subite erau asigurate 1ntr-o societate
paglna in descompunere morala de toata aprobarea ei manifestata prin
urlete bestiale ale instinctelor dezlan/uite, care precedau sau insoteau
vinturarea tinerelor iecioare goale pe scripete imense, ori aruncarea
cre~tinilor in iata fiarelor flamlnde din circ unsprezece mii aduse la
Roma pentru dacii fnvin~i - , ori celelalte chinuri descrise de documentele vremii ale muncilor mucenicilor, a caror simpla amintire astazi ne
poate imbolnavi : lntinderea trupurilor pe blrne pentru sfdrimarea oaselor, obezile pentru ambe1e picioare $i gU, 1egarea membre10r de arbori,
ori de multi cai in sens opus, pentm a fi despicat trupul, scobirea carnii
cu unghii de fier, crucea sau sp1nzurarea cu capul in jos, torlele aprinse
sub trup, grdtanz1 cu Qrderea inceata, atingerea continua cu fierul ro$U,
ioamea $i setea pina 1a moarte, frecarea cu sfarimaturi de vase, jupuirea
de viu, zdrobirea corpului cu toporul $i baroase, sufocarea, uciderea inceata in apd inghetata, Innecul, coaserea 1n piei de anima1e, uneori travestirea fji aruncarea teatra1a in circ la aces tea, p1umbu1 topit pe spate,
fierberea 2n u1ei sau in cazanu1 cu smoala etc., etc.
Cei ce scapau de moarte erau condamnati 1a exil, deportare, munca
silnica pe viata, in iundu1 minelor unde-$i sf1n~eau repede 0 viata de chinuri, in lanturi, avind vinele picioarelor arse cu fierul ro$U, Utl ochi crapat $i muncind pind la moarte in fundul minelor, lniometatt, insetati, in
aer viciat 22.

Nu rareori lnsd, bucuria de a se uni deiinitiv cu Domnu1 depa~ea

suierintele unei morti iulgerdtoare sau pre1ungita $i aducea cu ea convertirea unui paznic sau a unui pagln lnvdtat, care erau pdtrun$i pe neafjteptate de misteru1 unei prezente supranatura1e, care transiorma suierlnla mortald in bucurie ve$nica, viata in moarte $i moartea in viata :
printre acefjtia se numard multi paznici, martori ei in$i$i 1a aceasta marturie adusa prin chinuri $i moarte, care iusesera prevestite de Mlntuitorul;
apol, incetu1 cu incetu1, parte cu parte, lumea pagina, cu toate
riscurile se intoarce 1a Hristos. Istoria amintefjte printre cei dintii pe
paznicii botezafj de Sf1ntu1 Pavel $i Sila (Fapte XVI, 33) $i nenumarati
pdglni, dintre care amintim, 1n primu1 rind, pe cei care, 1uind apdrarea
22. Idem, ibidem, p. 241, 258-266, 273-306 ~i Pref<lta la acela~i volum, de Mgr.
Pechenard, rectorul Instit. Cat. din Paris, unde a tinut lectiile asupra Martiriuiui, P.
Allard, p. XVII-XXI ~i Nicodim. MitropoIitul Moldovei, Primele zile ale Cre~tinismu
lui. traducere dupa F. V. Farrar, partea a III-a, Minastirea Neamt, 1938, p. 388, 393-394.

14

APOLOGETIDE LIMBA LATINA

cre$tinilor, au devenit ei in$i$i candidati la mucenicie, riscind totul pentru

adevarul dumnezeiesc $i viata ve$nica 23.
Cauzele geneTale ale persecutiilor cre$tine sint multe. Cele care au
avut un rol mal important, fiindca au constituit punctul de plecare al
instigatiilor populare, au fost calomniile raspindite in popor. Ele se datorau diferentei enorme de nive] lntre Revelatia cre$tina $i superstitiile
pagine, pe de 0 parte, iar pe de alta, receptivitatii voite a unui vulg 1ene$ $i de 0 incultura crasa, care se arata devotat bune1vointe generoase
imperiale, manifestatcl prin panem et cirtenses, - hrana $i distractii publice. Multimea i$i manifesta credinta iata de conducerea de stat, pastrlnd orbe$te un complex de traditii $i prejudecati, opunindu-se astfel
or1qarei Innoiri religioase, pe care 0 aducea religia cre$tina.
Freotii paglni $i vinzatorii de animale de jertfa, sculptorii $i tumatorii de statui, aveau interesul ca noua religie sa fie interzisa $i atitau
poporul 1a varsare de singe, sustinind ca toate calamitatile naturale ca ;
seceta, inundatiile, boWe molipsitoare, ioametea etc., aratcl minia zeilor
lmpotriva ateilor cre$tini. Tot de ateism Ii acuzau $1 iudeii, fiindca nu
foloseau jertfele deanimale $1 aceasta acuzatie se repeta cu cea mai mare
UTa in toate tulburarile anti-cre$tine. Toate actele cultice cre$tine erau
interpretate drept crime secrete $i profund imorale. Euharistia era lmparta$irea cu singe Ie unui copil ucis in prealabn. Dragostea cre$tineasca
era consideratii ca 0 casiitorie lntre frati $i surori ; adunelrile cultice erau
socotite conspiratlve. La aceste false interpretiiri s-au adiiugat $i invenIii ridicole ca adorarea unui asin - avind ca punct de plecare cQJatoria
cu pruncul Iisus $i intrarea in lerusalim din Evanghelie 24, etc.
Cu toate ca cre$tinismul a recunoscut de la inceput necesitatea absolutd a organizatiei statale $i a predicat sd se dea ((Cezarului cele ce slnt
ale Cezarului (Mc. Xll, 17 ; Lc. XX, 25) $i ca (dot sufletuI sd se supuna
stapinirilor mal inaite (Rom. XIII, 1), etc., eJ n-a putut aduce imparatului
roman un cult ca lui Dumnezeu. Acest refuz a fast socotit 0 crima religioasa $i dumnezeiasca 25. El a fost agravat de faptul ca cre$tinii se abtineau de la anumite meserH (cloplitori de zei), ori functiuni incompatibile cu credinta lor, ca $i de la anumite manifestari publice (din cireuri
$1 teatre etc.). Faptul acesta a intarit conv1ngerea populara eel cre$tinii,
departe de a Ii cetatenii cei mai Ioiali, gata de orice jertfa pentru patrie
$i in slujba lui Dumnezeu, sint dimpotriva, inutili $1 primejdio$i, intr-o
23. Paul Allard, Dix Ler;ons sur Ie Martyre, p. 250 sq; Mgr. Peohenard, in PIelatd,
p. XI, etC.
24. Eusebiu al Cezareei, 1st aria bisericeascil, V, 1, 14; Tertulian, Ad Nationes, I,
14, Appologeticum, 7-9, 16; Minucius Felix, Octavius, 8,9,30,31 etc.; Tacit, Hist. V, 4.
25. Tertulian, Apologeticum, XXVII, 1 etc,

INTRODUCERE GENERALA

15

continua stare de conspira/ie; de aceea trebuie exterminati pentru binele public 26.
Paradelegile care Ii se atribuiau erau deci ingrozitoare: incesturi,
ucideri, rHuri antropoiagice ... Se povestea ca intunericurile acopereau
ni$te mistere nemaiauzite de depravare $i cruzime ... In vremea lui Nero,
ba chiar in vremea lui Marc AureIiu $i a lui Septimiu Sever, poporul, cea
mai mare parte a scriitorilor $i multi magistrati 1$i 1nchipuiau ca toate
aceste faradelegi erau legate de numele $i de profesiunea de cre$tin ... Pe
Dceasta opinie publica de ura $i de rea credinta s-a sprijinit Nero ca so:
acuze pe cre$fjni, co vinovafj de toate crimele, ca au dat foc Romei $i so:
inaugureze persecutiiJe impotriva lor 27.
Apologetii au analizat cu jale $i indignare aceste cauze ale respingerii dumnezeie$tii invat(zturi $i a acoperirii ei cu vQJu1 minciunii, infamiei grote$ti $i al nimicniciei omene$ti. Eforturile lor fantastice penfru restabilirea adevarului vor Ii adeverite tirziu, dupa moartea lor.
In ce prive$te legislatia ~i procedura folosite, se pare ca cre$tinismu!
a fost pus in aiara de lege inca de la Nero $i O$a a ramas pinaJa Constantin ce1 Mare. Invatatii inca nu sint de acord asupra acestui punct.
enii istorici socotesc ca cre$tinii erau urmariti ca ni.<;te delincventi de
drept comun pentru acuzatiile pe care Ie-am amintit; aItii cred ca ei
erau socotiti tulburc'1tori de ordine publica $i li se apJicau reguliJe dreplului de pedepsire a crimelor, mai arbitrar, dupa impresia judecdtorului,
a mu1timii $i dupa momentul crimei.
Modul arestarii, nefadndu-se deosebire de vlrsta, sex, situatle sociala, precum $i aplicarea in acelea$i condiW ale pedepse10r celor mai
teribile, in general, arata ca cre$tinismul era pus in aiara de lege $i cre$tinii supu$i exterminarii. Unele ezitari in condamnare $i un tel de flux
fi rellux a1 urgiilor inumane Impotriva lor, timp de trei veacuri, S8 datoresc capriciului $i atotputerniciei judec(ztorilor cu privire la existenta
unei religii noi care devenise 0 problema de stat $i in privinta careia nu
era admisa dedt 0 sentinta repetata: interzicerea ei. Acel decret al lui
Nero (dnstitutum Neronianum), des pre care vorbesc apologetii $i decretul Senatuluicare-l condamna pe mucenicul senator Apollonius, pro26. Idem, ibidem, 42, 1. Tacit, Hist. V, 1. Tacit numea cre~tinismul 0 reHgie odioasi (odium generis humani), Pliniu, 0 superstitie rea (superstitio prava et immodica).
Sueloniu socotea pe cre~tini du~mani publici (hostes 'Publici). In aceasta atmosfera de
ura de moarte seauzea foarte des strigatul: La moarte cu ace~ti faradelegi, la lei cu
cre!;tinj,i ! (Tolle sacrilegos, christianos ad leonem). V. Prof. T. M. Popescu, Pro T. Bociogae ~i G. Gh. Stanescu, Is/oria Bisericeascd UniversaId, vol. I, p. 59-61, etc.
27. Paul Allard, Dix Iel;ons sur Ie Martyre, cit. supra, p. 118-120, cu cita1ia pentru tot p<!ragI1aful de mai sus.

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

dama categoric interzicerea cre$tinismu1ui 28. Mlntuitoru1 a profetit

Qceasta categoric, cdd, precizind ucenicilor sdi prigoane1e ce avea sd
1ndure Biserica, Domnu1 1e-a inidti$at ca inevitabile: Veti Ii uriti de
.toti pentru nume1e Mew), zice E1 (Mf. X, 22). Temeiu1 acestei uri 11 arata
.apoi in urmdtoarele cuvinte : Dacd voi ati fi din 1ume, lumea ar iubi pe
oi sdi ; dar iiindcd voi nu sinteti din 1ume, ci Eu v-am ales pe voi din
lume, de aceea vd urd$te pe voi lumea (In. XV, 19).
Mersul mereu crescind al prigoanei lui Nero contra cre$tinilor face
bintuie Ula generald oarbd, care nici nu-i cuno$tea. Din timpu1 lui
Traian ura aceasta imbracd iormele dreptului. Drept lozinca a acelor
vremi servesc cuvinte1e: Non licet esse vos - nu aveti dreptu1 1a
existentd. Din vremea lui Deciu prigonirea devine normd de stat. In sistemul politic alimpdratilor, care voiau sd restaureze vechea Romd intra
.~i nimicirea Bisericii cre$tine. Dar, pe dnd mai inainte, motivele politice
predominau asupra celor religioase, acum, sub domnia lui Diocletian,
cele din Ulmd au cdpdtat deplind preponderentd. La prigoana pe Care e1
ar Ii evitat-o cu pldcere ca bdrbat de stat, i1 impinge a insd preotii pdgini Iii fiIosofii pdglni $i ca unealtd a lor servea superstitia Imparatului.
Fanatismul pdgin pO$i acum ioro sfiald $i iati$ Impotriva cre$tinismului, $i cuvlntul Mintuitoru1ui cu care E1 a caracterizat cu1mea prigoniIii: Ce1ui ce va va ucide i se va parea cd aduce slujbd lui Dumnezeu)),
s-a implinit acum cu paginii tot a$a cum se Implinise altddatd cu
.iudeii 29.
Cop1e$iti ei in$i$i de durerea unei 1umi innoite de Evanghelie, care
preiera sd moard decit sa nu aibd libertatea religioQsa, fiind supusa unor
Jegi samav01nice, aplicate In modu1 ce1 mai abuziv de ni$te judecc'itori
pogini improvizafj pe temei politic, apologetii au proclamat pentru prima
datd in existenta omenirii libertatea religioasd ca 0 necesitate absolutd a
spiritu1ui uman religios din fire 30. De asemenea ei au oslndit toarte aspru modul capricios $i absurd de legiferare $i de aplicare a legilor de persecutle religioasa Intr-o lume care se credea organizatd exceptional pe
temeiuri legale. $i in sf1r$it au proclamat dinainte irezistibild mdrturia
data prin moartea muceniceasca a nenumdratilor cre$tini, credintei lor In
dumnezeirea Domnului cel mort $i Inviat $i a Evangheliei Sale revelate.
Apologetii latini au lnceput sd scrie catre sf1r$itul secolu1ui al II-lea,
'Cldicd dupd 0 suta $i mai bine de ani de chinuri $i varsdri de singe nevino-

sa

78. Pentru aceasta problema vezi Paul Allard, op. cit., p. 87 sq. d. printre ,aitii pe
Tertulian, Ad Nationes, I, 7: Non licet esse christianos. V. ~i Prof. T. M. Popescu, Pro
T. Bodogae ~i G. Gh. Stanescu, op. cit., supra, p. 61-63 pentru rezumatul problemei.
29. Nicodim, Mitropolitul Moldovei, Prime Ie zile ale cre~tinismului, traducere dupa
F. V. Farrar, partea III-a, Minastirea Neamtu, 1938, p. 369-370.
30. Tertulian: "Omul are acest drept ~i el apartine puterii fire~ti a fiecaruia sa
.adore ceea ce socote~te ca e bine. Ad. Scapulam, oap. II.

INTRODUCERE GENERALA

17

vat, de lniringere a dreptCitii $i incalcare a libertatii de con$tiinta $i a

JibertCitii religioase.

De la anul 64, cind au inceput masacrele cre!} tine, pe vremea lui

Nero !}i pina la edictul de tolerant a emis de Sfintul Constantin cel Mare
in 313, credincio!}ii au trait in teroarea judiciara opusa sigurantei persoanei, bunurilor !}i pozitiei lor sociale - care antrena pe aceea a copiilor
lor !}i a intregii lor familii - , !}i opusa !}i credintei lor religioase. S-a socotit ca suferintele prigoanelor au Indoliat $ase ani din primul veac a1
erei cre!}tine, optzeci $i $ase de ani din al doilea, douazeci !}i patru din al
treilea $i treisprezece de la Inceputul celui de-al patrulea, ceea ce Inseamna exact jumatate din acest rastimp. Dar daca ne glndim ca proscrierea n-a Incetat pentru He care cre!}tin de-a lungul primelor doua
veacuri In teorie, $i ca in secolele trei !}i patru - termenele amintite - ,
cre$tinii au ramas la bunul plac a1 imparatilor $i al judecatorilor regionali, dupd oameni $i impre jurari istorice, avem de constatat dreptatea
apologetilor care !}i-au Indreptat toate puterile lor intelectuale !}i morale,
dominate de 0 credinta vie, impotriva unui mediu legal necontenit viciat de ura Impotriva dreptCitii !}i adevarului de la jumatatea primului
veac pin a la inceputul celui de al patrulea 31.
Scrierile apologetiJor cre!}tini n-au fost Insd numai ecoul vaietelor
martirilor chinuiti de paglni Mra nici 0 indreptdtire legald, !}i numai fiindca erau cre!}tini, adicd Mra sa Ii se poatd arata vreo vina, ei fUnd in mod
neabcitut cetCiteni 10aiaIi, care nu numai cd pazeau !}i IndepIineau legile,
ci se !}i rugau pentru autoritdtiJe statale.
Adevdrati doctori ai $tiintei cre!}tine, inima acestor apologeti ardea
de dorul ca adevarul revelat !}i numai acest adevar sa stdpineasca inimile mucenicilor, merglnd la moartea care-i unea cu Hristos, Cel ce este
calea, adevdrul !}i viata".
Lupta apriga lmpotriva ereziilo, vremii s-a dus cu hotCirire pe de 0
parte pentru pastrarea unitdtii Bisericii lui Hristos, iar pe de altd parte
pentru pastrarea neintinatCi a Invataturii revelate; Intr-adevdr ereticii
alterau nu numai doctrina apostolica, ci !}i Invatdtura morala.
Ne aflam la sfir$itul veacului al doilea cind Biserica cre!}tina lupta
pentru apdrarea existentei ei pamlnte!}ti, suferind persecutji nu numai
din partea statului, ci !}i din partea iudeilor !}i mai ales a filozofilor pagini, care Intretineau atmosfera de ura !}i dispret fata de religia cre!}tina
in imperiul roman. Pentru ace!}ti magi!}tri ai Moralei cre!}tine, preceptele
31. Vezi Paul Allard, Dix Iet;ons sur Ie martyre, cit. supra, p. 85-87.
2 -

Apologe~i

de Ilmbll latinll

18

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

morale se impuneau de la sine In viala cre$tinului care era transparentcl

pentru Hristos, Cel care traie$te In el. A 0 pingari prin vicii $i pacate
Insemna a-L delaima oribil. Viata cre$tina In acea epoca era socotita 0
retraire a vielii eroice a lui Hristos, ca 0 necontenitd pregdtire spre
moarte 8%. In acest cadru, cce$tinii din toate vremurile au privit 1a apologe Ii ca la adevarati ghizi ai con$tiintei lor $i au citit cu emolie nu
numai paginile de aparare a vietH cre$tinilor, ci $i ace1ea reieritoare 1a
dreapta credinta $i la viata morala, sf1nta a cre$tinilor. Ele sint numeroase. A$a se explica laptu1 cd chiar 1a ace$ti apo1ogeti am de preocupati de apararea vietii cre$tinilor, tolu$i, din ce1e 31 de carli (ale lui Tertulian), din numeroase1e epistole $i ce1e cUeva carli (ale Sf1ntului Ciprian), jumcltate sint doctrinare $i morale.
Indltimea de austeritate absolutcl, jertfa $i eroism pInclla moartea Cll
Hristos, i-a atcas pe ei 1a noua religie $i aceasta Inaltime trebuia pastratclln veci.
A$a se explica, de asemenea, laptul ca $i noi am adaugat la marile
opere de apologie, $i ale apologelilor latini, unele opere de polemiccl doctrinara fji de principii, $i precepte In care se discutcl probleme morale
puse con$tiintei cre$tine In crlncenele vremi pe care Ie trcliau pe atunci
cre$tinii.
Redclm aici, In romane$te, 0 parte a opere1or mai actuale ale celebrilor apologeti latini Tertulian, Minucius Felix $i Sf1ntul Cipriano

LITERATURA

Ed i ti i ~ i stu d i i d e s pre e 1e: Migne, Patrologia Latind, vol. I-III i

Clavis Patrum, ed. II (sacri erudiri( 1961): Col~tia Les Sources chretiennes,. ~i Collection des Universites de Prance, publicata sub tpatronajul Asocila~iei Guillaume
8ude, Paris, editii partiale, in colect1a lui Hemmer at Lejay, P,aris j Ancient christian Writers, Westminster (Maryland) j Biserica Drtodoxd Romdnd, Bucur~ti j Dictionnaire d'Histoire et de Geographie ecclesiastique, Paris j Dictionnaire de Theologie
catholique, Flaris j rev. E'X.'X.A1jala~'tI'X.b.; 4fJcipo~, Alexandria j FloriIegium Patristicum,
Bonn j The Harvard Theological Review, Oambridge j The Journal of Ecclesiastical
History, London j Revue d'Histoire EccU:siastique, Louvain; Recherches de TMologie
ancienne et medievale, Abbay du Mont Cesar, Louvain; Studies in Christian Antiquity, edit. by J. Quasten, Washington j 8toAo-rLa Alteilla j Journal of Historic Christianity, London; Vigiliae Christianae, Amsterdam; Zeitschrift fiir Kirchengeschichte,
Stuttgart; Zeitschrift tar Neutestament. Wissenschaft und die Kunde der iiltern Kirche,
Giessen-Berlin. A se vedea de asemenea alte dlctionare, enciclopedii, colectii straine,
roma:no-catoIice

~i

protestante.

32. J. Tixeront, Melanges de Patrologie et d'Histoire de dogmes,

p. 111 sq.

Paris,

1921,

INTRODUCERE GENERALA

19

Act e mar t i ric e: Vleti de stinti: Th. Ruinart. Acta primorum marty rum, sincera et selecta! Paris, 1689, Ratisbonae, 1858 i J. Bolandus et socii, Acta sanctorum,
Antverpen, de la 1643 i edltle noua, Paris, de la 1854, Anaiecta Bollandiana, de loll 1882.
Martyro/ogium Romanum (Roma, 1914 ~i 1922). Synaxarium Eccleslae Constantinopolitanae, ed. Hipp. Delehaye, Bruxelles, 1902 i Idem, Les orlgln~s du cuIte des martyrs,
acela~i, Sanctus; les origines du cuIte des Saints, In Etudes de critique et d'histoire religieuse, seria lII-a, Paris, 1912, p. 51-212.

Bruxelles, 1912. De

Se continua: Studii Individuale: H. AcMlis, Das Chrlstentum in den ersten drei

Hunderten, 1-2, Leipzig, 1929. A. EhrhCliI'd, Die Kirche der Martyrer (Miinchen, 1932) i
Rudolf Knopf, AusgewlihIte Mlirtyrerakten, Ttibingen, 1929 etc., M. Callenwaert, Queslions de droit concernant Ie proces du martyr Apollonius, In Revue des questions
historiques (aprilie 1905, p. 353-315 i Momsen, Der Religions i<revel nach romischen
. Recht, in Historische Ze;itschrift, 1980, t. LXIV, p. 389-429 I Romischen Strafrecht,
Lei'pzig, 1899 i Guerin, Etude sur Ie fondement /uridlque des persecutions dirigees conIre lea chretiens pendant les deux premiers siecles, In Nouvelle Revue historique de
droit francais et etranger (1895) i Ansakii, De martyribus sine sanguine, Venetia, 1151;
M. Aube, Histoire des persecutions de l'Egllse jusqu'a la lin des Antonins, 2 vol. 1815;
Eugene Albertini, L'empire romain. Peuples et civilisations, IV, ed. II Paris, 1936 i Paul
Alliard, Dix le90ns sur Ie Martyre, ed. 11104, Paris, 1901; Idem, Histoire des persecutions, 5 vol., unele In mal multe editii, Paris, 1908-1926; Idem, Le Christianlsme et
I'empire romain de Neron a Theodose, ed. VIII-a, Paris, 1908, P. Battifol, L'EglJBe naissante et Ie catholicisme, ed. IX-a, Paris, 1921 i Gaston Boissier, La lin du paganisme, ed.
VIII-a, Paris, 1925, tn apendice, p. 343-394 i Leon Bournet, Le Christianisme naissant,
Expansion et lutles, Paris, 1923; Bu;onaiuti, II ChrisUanesimo nell' AfrIca Romana, Sari,
1928; A. J. Fesltugiere et Pierre Fabre, Le monde greco-romo.in au temps de notre Seigneur, Bibliotheque ca.tholique des sciences religieuses, Paris, 1935, Leon Homo, L'empire romain, Bibliotheque hislorique, Paris, 1925, Acel~i, Les empereurs romalns et Ie
Chrlstianisme, Paris, 1931 i R. Hoslinger, DIe alte alrikan. Kirche im Uchte der Kirchen
rechtslorschung nach der Kulturhist. Methode, Viena, 1935/ J. P. Kirsch, Die Kirche in
der antiken grlechisch - romIschen KuIturwelt, Kirchengeschichte I. Frelburg 1m Breisgau, 1930, Rudolf Knopf, Ausgewahlte Martyrerakten, ed. III-a, edit. de Gustav Koiiger,
Tiibingen, 1929 1 Pierre de Latbriolle, La reaction paienne, Paris, 1934, H. Leclercq, art.
Persecution ~i Persecuteur, In Dictionnaire d'archeologie chretienne et de Llturgle, t.
XIV (1939) ~i it. IV {1921}, George Uzareanu, Dictional de mitologie, Ed. 1. Creanga,
Bucure$ti, 1919 i Prof. Marc Lads, Confesseurs et martyrs, col. Cahiers theologiques,
41, ed. Delachaux et NiestIe, NeuchAtel ~i Paris, 1958; Horia t. Matei, 0 lStorie a
Romei antice, Ed. Albatros, Bucu~ti, 1919 I Pro I. Mihlilcescu, CUltuI martirilor cre~
tini ~i cuItuI eroilor pdglni, In rev. ~iserica Ortodoxa RomAnl, Dr. 1, iunie, 1925;
P. Monceaux, Histoire litteraire de I'Alrique chretienne, t. I, Paris, 1901, Bruxelles,
1966; Nicodim, Mitropolitul MoLdovel, Seminte evanghelice pentru ogorul DomnulUl,
dupa F. Farrar, vol. IV, Chi~tnau, 1932; Acela~i, Primele zile ale cre~tinismuluj, dlllPd
F. V. Farrar, ed. tip. Minastirii Neamt, 1838 i J. R. Palanque, Histoire de l'EglJse depuis
ks origines jusqu'a. nos Jours, Paris, 1936, T. M. Popescu, PrimiJ dascClIJ cre~tini, In
.Studii teologlce, prima serie, an. 2, Dr. 2, 1932, p. 140-210; G. Ch. Picard, La civilisation de I' Afrique romaine, Paris, 1959; Pro M. PAslaru, Valoarea scrierilor patristice, Rlmnicu-Vilcea, 1933; Rene Plchu, Histoire de Ia l1tterature latine, Paris, 1898;
Andre Piganiol, Histoire de Rome, Paris 1946; E. Eapisarda, L' Angelo della morte in
VeriJio in Tertulliano, Melanges Herescu, Roma, 1964.

20

APOLOGE'J'I DE

LI~A

LATINA

Man u a] e: B. Altaner, PatroJogie, Freiburg im Breisgau, 1938; ace]a~i, Precis de

Patrologie, adiaptat de H. Chlrac, Paris, 1961; ace1a~1 ~i A. Stuiber, Patrologie. Leben,
Schriiten und Lehre der Kirchenvdter, VII, FreiburgBaselViena, 1966; D. S. Balanos,
IIa'tpoA01la (oi h"l.A"lalaa'tl~ol 1tattp; ~at aunpart'~1: 'twv oMb ttpw't61V ai~vlI)v), Atena,
1930; O. Bardenhewer, Geschfchte der Altenklrchlichen Litteratur, vol. I, Freiburg im
Breisg,au, 1902; Ace1a~i, Les Peres de l'Eglise, editie franceza refacut! de P. Godet ~i
Verschaffel, t. I, Paris, 1905 i G. Bardy, Ljtterature Jatine chrelienne, ~ris, 1929 i F.
Gayre, Precis de Patrologie, t. I, Paris, ToumaiRoma, 1927 i I. G. Goman, Palrologie,
manual pentru uzu1 sudentilor Institultelor Teo1ogice, Bucure~ti, 1956; Cicerone Iorda
chescu, [storia vechei literal uri cre~tine (Primele trei veacurd plna la 325, partea I-l(l,
la~i, 1934) i Pro Prof. I.Ramureanu, Pro Prof. Milan ~esan, Pro Prof. T. Bodogae, [sloria
Bisericeascd Universald, Bucure~ti, 1975; Pierre de Labriolle, Histoire de la Litterature
Jaline chretienne, Par,is, 1924 i J. Quasten, Patrology, vol. I, UtrechtAntwerh, 1962 i J.
Tixeront, Melanges de Patrologfe, Paris, 1921; acela~i, Precis dePatrologfe, 1922.
Edltiile fo1osite 1a traducerile din 1atine~te in acest volum sau indicat la fiecare
carte.

TERTULIAN
1. APOLOGETICUL
2. DESPRE MARTURIA
SUFLETULUI
3. DESPRE PRESCRIPTIA
CONTRA ERETICILOR

4.
5.
6.
7.

DES PRE
DESPRE
DESPRE
DESPRE

RABDARE
POCAINTA
RUGACIUNE
SUFLET

TERTUUAN

VIATA

~I

OPERA

La miJlocul epocH de lngrozitoare prigoane cre$tine,lntre 150--160,

vine pe 1ume personalitatea cea mai proeminenUl dupa epoca apostolica,
Quintus Septimius Florens Tertul%anus. Aceasta aparilie care poate Ii
socotita miraculoasa, ca $i altele in istoria cre$tinismului, adevere$te
pentru credincio$i intervenlia lui Dumnezeu prin oamenii trimi$i de El.
Neiericite1e victime neavlnd alte miJ10ace de aparare declt credinta lor,
care 1i lntarea in iata mortH cumplite, au primit, odatQ cu convertirea lui
Tertulian, orator de geniu, $i cu carlile sale, un balsam care Ie vindeca
ranile suflete$tt un ghid tara gre$eli $i 0 lncredintare co. hotQrlrea lor
eroica de a marturisi plna la ultima suflare pe Iisus Hristos $i Evanghelia
Sa, Ie asigura $i lor $i altora, - ca exemp1u hoUlritor - viata ve$nica.
Pagin lnvatat, are 0 stare materialc'1 $i socialc'1 exception,alc'1 - ca $i
Minucius Felix, Sfintul Ciprian $i aJtU, dealtfel. TuJburat $i rc'1scolit de
credinta $i curaJul cre$tinilor, el depune toate bunuriJe sale 1a picioarele
lui Hrisios $i I se otero. pe toaUI viata jertta vi~, lniruntind de la primele
scrieri, printr-o retoricc'1 vijelioasa, cum s-a spus, organizarea statala
pagina pentru nedrepUitiJe pe care Ie comitea prin abuzuri lnfiordtoare
lmpotriva cre$tinilor - cei mai devotati $i loiali cetaleni ai societc'1lii
romane.
TertuJian mergea neabatut spre IndoituJ scop pe care $i I-a propus :
apararea Bisericii de nedreptatea oribila, care i se ic'1cea $i lntc'1rirea celor ce mergeau 1a moarte pentru nume1e de cre$tin, - neadmitlnd niei
o $ovdire pe ca1ea spre Jertfa suprema, dupa exemp1ul lui Iisus Hristos.
Ce exemp1u lnc'11tc'1tor a dat cre$tinismului In flc'1cari, slnge, 1acrim!
$i suspine, acest tribun al nefericituJui popor cre$tin, luptlnd
nu numai lmpotriva. unei legislatii nedrepte $i abuzive (apJicata
$i mai abuziv, tacInd din moartea crlncena a unor fiinte omene$ti In rugc'1ciune, spectacole oribile pe gustuJ $i pe masura unei societc'1ti depravate $i indobitocite, care 1e aprecia $i Ie cere a), ci $i lmpotriva a ceea ce
i se pc'1rea ca se manifesta In Bisericd ca sldbiciuni omene$ti $i abateri
categorice de la scopul acestei vieli, via!a ve$nicd. Cre$tinii nu trebuie

24

APOLOGBTI DB LlMBA LATINA

sa fuga de monrte(De fuga in persecutione) ; un soldat cre$tin a facut

bine ca n-a primit cununa din partea Imparatului care persecuta pe cre$tini (De corona molitis) ; ereticii $1 schismaticii nu primesc rebotezarea
prin Botezul suferintei $i aJ mortH (Despre Botez) ;' teatrul e neru$inat,
amfiteatrul inuman, circul, izvor de supraexcitare a patimilor ; bucuriile
paglnilor nu pot Ii Impartd$ite de cre$tini, nici comertul, nici Invatc'1tura
lor, etc., etc. Aceasta dirza austeritate a mers plnala Inlruntarea autoritatii biserice$ti, celreia el i-a contestat dreptul de a ierta unele pacate,
apoi pinel la interzicerea ceJei de a doua uniri prin casc'1torie ; 1a limitarea numarului pocaintei la douel pelcate mari, iar apoi pina 1a primirea
rinduieliJor montaniste (care aceeptau manifestarile vizibile ale Duhului Sf1nt in comunitatile cre$tine $i iminenta venire a Domnu1ui),
dar pe care le-a parasit, de asemenea, plnala sfir$it: Nici montanismul
nu i se parea destul de sever, orice mici concesiuni la slabiciunile
omene$ti pelrindu-i excese teribile $i osindind astiel pentru eJe pe eredincio$i, ca $i indulgentele $i institutiile care Ie aplicau 1.
Un papa i-a trecut scrierile printre apocrife, dar Biserica sobomieeasca a pretuit mult aceasta judecare a valorilor laptelor noastre pe
plan divin, la absolut $i I-a mentinut printre dascalii ei, primind cu recunO$tinta $i binecuvintare rodul muncii rivnii unice $i a geniului sau 2.
Ea le-a pus $1 tn vremea noastra in miiniJe tineretului incd din serninar,
pentru a se aprinde de 0 flacara incandescenta a dragostei pentru Bisericd, TrupuJ lui Hristos $i pentru Capul ei eel nevazut. Influenta lui s-a
exercitat astfel nu numai in vremea sa, ci in toate veacurile urmc'1toare,
ramlnlnd sursa de intretinere a eredintei, a austeritatii $i a hotarlrii nestramutate, neabdtute de cele vremelnice, pe calea spre ve$nicie, sen tinteJe sale devenind adesea proverbe, c1tate adesea de urma$i, ca autoritate.
Convertirea lui Tertulian pare sa Ii avut loc destuJ de tirziu, catre
sflr$itul veacului al II-lea, ca urmare a impresiei zguduitoare facuta asupra sa de taria credintei $i curaJul cre$tiniJor care Implnzeau Africa, ale
caror prime acte martirice 11 sint contemporane - actele celor 12 martiri din Scillium. Fiu aJ unui centurion din armata proconsuJard din Cartagina, el lace studii exception ale din Pllflct de vedere literar, filozolic,
1. Gustave Bardy, Lilterature latine chretienne, col. Bibliotheque catholique des
sciences religieuses, Paris, 1929, p. 21 sq., J. Tixeront, op. cit., supra, p. 129-141.
2. rEpiscopul Nicodim, staretul minastirii Neamtu (Patriarhul de mai Urziu al
Bisericii noastre), scria cu dreptate, reproducind pe Farrar in 5emlnte evanghelice
pentru ogorul Domnuluip, vol. IV, dupa Farrar, Chi~inau, 1932, p. 141: ...Dar Biserica
s-a purtat cu el cu blindete ~i cu spirit de miloasa ertare, ~i de~i el vorbea despre fiii
ei ca ar fi trupe~ti ~i a indraznit chiar sa repete impotriva lor nb;te insinuatiuni,
care in gura lui eran inca ~i mai ciudate decit in gura paglnilor, ea, cu toate acestea
prime!?te rodul rlvnii :;i geniului sau ~i, cu toata rat1icirea lui, il numara prlntre invatatorli ei.

TERTULIAN. VIAJ'A SI OPERA

medical $i mai ales juridic 3. Polig1ot, votbe$te $i scrie In grece$te $i 1$1

1mbogate$te necontenit vasta-I cultura, care face $i astazi obiectu1 studiilor teo1ogice,umaniste $i juridice ale specia1i$ti1or. Urmlnd pilda mucenicilor din epoca primara care mergeau 1a moarte clntind $i rugIndu-se
asemenea Domnu1ui $i a celui dintii martir (Papte VII, 60), pentru cei
care-I ehinuiau $i-i ucideau (Luea XXIII, 34), Tertulian, in tors, 1a Domnul, s-a aruneat in arena publica spre apararea fratilor lui In credinta, cu
un curaj unic, provocator chiar, scriind carti ca Scorpiacul $i Catre Martiri, in care indeamna pe cei prin$i 1a rezistenta pin a 1a moarte $1. mai ales
Catre Scapula, guvernatorul Alricei, marele uCiga$ a1 alricani10r cre$tim,
Qutoritatea suprema locala ; publicatiile sale nu erau numai apologii, ci
polemici vii, de 0 Indrazneala nebuneasca, dezvdluind un adevarat lanatism. Ele pun pin a astazi lntrebarea: cum a ramas Tertulian liber pIn a
1a sfir$it ? Nu eumva apologia sa era alit de temeinic fdcuta incit nici nu
putea fi discutata, cre$tinii fiind cumpJitcalomniati, pe de 0 parte $i pe
de aita, adevaratii criminali fiind acuzatorii pagini, nu acuzatii, care se
rugau pentru conducatorii Statului $i eraucei mai loiali cetelteni ai lui.
Scrierile sale au ramas capodopera genuiui ca lond $i lorma literara artistica, vie $i colora tel, Tertulian fiind socotit $1 adevaratu1 creator a1 llrribii teo1ogice 1atine 4. eu un temperament de 1uptator nestaplnit,
farO. masura $i larel moderatie fiindca ura pelginismul $i, departe de a se
teme de moarte, 0 dorea, dimpotrivel $i trecea brusc de 1a jale la pamflet,
de la pl1ns la verva, ironie $i sarcasm 5. Impulsiv plna la exces ~i complex
$i original, avind totdeauna In minte axe1e drepteltii $i ale juridicu1ui, eJ
nu numai ca epuizeaza discutarea problemelor, ci 1e stoarce parcel plna
dincolo de potentele lor tot ce este imaginabilin domeniile atinse. In acest
scop, cultura lui vasta i-a dat un aJutor nepretuit.
Se crede ca Tertulian a trait plna catre 240 sau 250, adica peste 90
de ani. Amintind cel din a doua decadel a secolului a1 treilea ({acest alri3. F. Cayre. A. A.. professeur de Patrologie. Precis de Patrologie ... tome premier.
!ivres I et III, Paris. Tournai, Rome. 1927. p. 220.
4. J. Tixeront. Precis de Patrologie, Paris. 1918, p. 143.
5. Astfel. dupa ce combate absurditatea infamiei di cre$tinii ar adora un cap de
magar - scornita de Cornelius Tacitus - , el acuza pe pagtni ca adorau capul acestui
animal, ca rasplata fiindca magarii salbatici au salvat de la moartea prin sete 0 coloana romana din de$ertul Arabiei. 'EI precizeazii sarcastic ca romanii adorau toate
animalele de jug $i celelalte mirtoage impreuna cu zeita lor Epona, - protectoarea
iepelor! (Vezi Apologeticul, cap. XVI, 1-5). La fel, la acuzatia ridicola dar eficace
dupii care cre$tinii se lmpiirtii$eau in secret cu singele unui copil sacrificat. dupii ce
apara cre$tinismul de enormitatea unei astfel de calomnii, el trece la atac araUnd ca
asHel de crime rituale sint cunoscute in paginism. De pildii, pina la Tiberiu erau sacrlficati copii zeului Saturn $i acest impiirat pedepse$te cu moartea pe preotii pagini
eare practicau aceastii crima in vremea tatiilui lui Tertulian. care participii la pedepsirea acestor crime rituale. Intr-un intreg capitol al Apologeticului sau, Tertulian deserle aceste crime pagine$ti savir$ite parte in public, parte in ascuns .pe care Ie
puneti pe seama noastra.

APOLOGBTI DB LIMBA LATINA

can asprw>, cum I-a calificat mare1e lui admirator, Bossuet, - aUUuri de
Sfintul Ciprian, V incen/iu de Lerini, Augustin ~i Biserica intreagd, recunoscdtoare, dealtfel, precum se ~tie, - socotind spirituhlitatea ~i morala
Bisericii contemporane decazutd, a trecut la montanism, pe care de usemenea I-a pdrdsit. Nu aborddm aceastd prob1emd controversatd, cdrtile
pe care Ie prezentdm aici fiind scrise inainte de trecerea la montanism
(eu exceptia tratatului Despre suflet), prea putin influentat de acest fapt.

au procedat ~i Sfintii Pdrinti trditori dupd eJ. Sf1ntul Ciprian,

conducc'itor a1 Cartaginei ~i marele martir a1 veacu1ui sau, cerea cu veneratie scrierile sale zic1nd secretarului : Da-mi pe magistrul meu / (Da
magistrum /) 6. Fericitul Ieronim, alit de aspru c1teodata, strigd parcd IntI-O epistold, scriind : Cine este mai invdtat dedt Tertulian ? Cine este
mai ascutit 1a minte dedt e1 ? Apologeticul lui ~i cartile sale lmpotriva
A~a

paginilor cuprind toald invdtc'ituIO

7.

Sf1ntul Vincen/iu de Lerini va scrie cu emotie cd Tertulian a fost

pentru latini ceea ce a fost Origen pentru greci ~i precizeazd: Cine a
fost mai invdtat decit acest om ? Cine a avut competenta lui in problemele 'dumnezeie~ti ~i in cele omene~ti ? De fapt foaUl fiJozofia, foate sectele fiJozofice, Intemeietorii, partizanii lor, sistemele apdrate de ace~tia,
istoria ~i $tiinta sub formele lor multiple ... , iata ce imbrdti~eaza minunata
intindere a inteligentei sale- 8.
A$a cum am amintit, Biserica i-a iertat unele gre$eJi ~i n-a uitat
ce a fdcut eJ pentru ea in cea mai ingrozitoare epocd a peregrindrii ei
pe pdmint.
In VIemea noastra aprecierile patristice sint confirmate de marii
dintre care yom cita pe un Pierre de Labriolle, de pildd.
Acesta aminte$te in acest context, pe 1Inga cunoa~terea perfectd a limbii
grece~ti, ini/ierea in filozofie, fiziologie, ~tiinte naturale etc. Dar Tertulian ramine unic in toate subtiJitatile $tiintei dreptului roman, pentru
care a rdmas imbatabil in istoria cre~tinismului. La aceasta se adaugd
uluitoarele sale cuno~tinte biblice, ale documentelor primare cre~tine,
ale Actelor martirice - unii atribuindu-i ultima redactare a Actulul sfintelor Perpetua ~i FeJicitas - , $i in sf1r~it toald JiteratuIO cre$tina greaca
dinaintea lui: barbatii apostoJici ~i apologetii cre$tini.
specia]j~ti,

Acestea toate sint imbrdcate in haina sdrbcltoreascd a talentului unui

.')criitor genial, care este cinstit plna astazi, ca intemeitorul literaturii
6. Fericitul Ieronim, De vIris illustribus, LIII.
7. Idem, EpIstola LXX, 5.
8. Sf. Vincentiu de Lerini, CommonItorlum, XXIV.

TBRTULIAN, VIATA $1 OPERA

cre~tine latine, al vervei unui mare polemist ~i orator ~i a1 ardoarei eredintei austere a nouJui convertit I.

Cele treizeci $i una de celrti publicate $i eele ~apte socotite pierdute 10 cuprind, 1n marea lor majoritate, probleme de controversel doetrinarel $i moralel ; dar capodoperele slnt, fclrellndoialel, cele apologetice $i
cele cu caracter de controversel. Cele morale se apropie de acestea prin
cuprinsul lor controversist - toate serierile lui avlnd, eVident, un caracter practic, adicel In legclturel cu viata cre$tinel. In ciuda iaptului cel ele
dovedesc mari daruri speculative, ele pot Ii rezumate la preocuparea
dreptului cre$tinilor la aceastcl viatel pelmlnteascel - pregeltire a celei cere$ti - , pe care ei trebuie lnsel s-o treliascd potrivit chemelrii lor $i anume la absolut, dacel nu ca 0 luptcl lntre lmpelreltia luminii $i cea a lntunericului. De aici provine nu numai lupta lui lmpotriva pelglnismului, ci ~i
nemultumirea lui fatel de unele concesii ale autoriteltii biserice~ti, care i
se par slclbieluni omene~ti ~i treldelri iatel de Descoperirea divinel; de
aiel, de asemenea, lnlclturarea teoreticel a demonstratiei, speculatiei ca
$; a iilosoiiei, ca lucruri omene~ti, care contrazic aceastcl Descoperire.
Din cele 31 de opere ale lui Tertulian, am ales spre publicarea lor
urmcltoarele ~apte : Apologetkum, Miirturira sufletuJui, Despre prescriptia
contra ereticilor, Despre suflet, Despre rugiiciune, Despre riibdare, Despre pociiintii. Primele douel slnt scrise pentru apiirarea cre~tinilor ; urmeltoarele douel slnt de controversii ; celelalte privesc viata !;>i virtute a cre~
tina In general, jar ultima apartlne domeniulul disciplinei sacramenta1e.

UTIERATURA
Ed i t i i : Ce1e mai vechi sint recenzate !ii descnse in Patrologia latina a lui Migne,
I, 001. 32 la 72; B. Rhenanus, Q. Sept. Flor. Tertul1ianl opera (Basilea 1521 ed. Princeps,
1539 (ed. tertia); I. Pamelius, Q. S. Fl. Tertulliani opera, Antuerpiae 1579; De la Barre
R.L., Editie a lui Tertullilan (Barreeus); F. Iunius, Q. S. 'Pl. TertulIiani quae adhuc reperi
potuerunt omnia (Franekerae, 1597); J. L. de la Cerda, Q. S. Fl. TerluIliani opera argumentis, noUs illuslra, Lutetiae Paris, 1624; N. Rigaltus, Q. S. Fl. Tertulliani opera, Parisiis,
1634; F. Oehler, Q. S. Pl. Tertulliani quae supersunt omnia, I, Lipsiae 1853 I A. Kronmann, Tertulliani opera, 2 (C.S.E.L. LXX, Viooa, 1942), reluata in Corpus Christianorum,
seria latina 11.
T r a d u c e r i: In frantuze~te 0 parte din operele lui Tertulian au fost tiparite
in colectiile Sources Chretiennes !ii In .Collection des Universites de Frence, publiee
sous Ie patroll!age de, l'As&ociation Guilliaume Budell (Paris). La acestea adaugiim J.-A.C.
9. Pierre de LabrioUe, Histoire de la LUUnature latine chretienne, ed. II-a, ,Paris,
1924, p. 81-86.
10. F. C,\yre, Precis de Patrologie, t. I, carlile I !ii II, Paris-Tournai-Roma, 1927,
p.223-224.
11. Pentru editii se va vedea lucrarea prof. Jean-Pierre Waltzing, !ii La toilette
des femmes (De cultu feminarum), publicata de Marie Turcan, ancien membre de l'Ecole
Franoaise de Rome, in editila. Sources chretiennes, Paris, 1971, p. 173.

28

APOLOGBTI DB LIMBA LATINA

Buchon, Choix de monuments primitifs de J'ere chretienne, Paris, 1860; A. de Genoude,

Tertullien. Oeuvres completes, I, III, Paris, 1852 I L. Bayard, Tertuilien eJ Saint Cyprien,
Paris, 1930. Pentru alte limbi, amintim pe J. Quaslten, Initiation aux Peres de l'Eglise,
Paris, 1957. !n engleze~e: J. Donaldson, A. Robert, The Antenicene Pathers, retiparita
de A. Coxe, Grand Rapids, Michigan, 1953. !n romAne~te: Prof. Dr. EUodor Constantinescu, TertulIiani Apologeticum, tnaducere din latin~te dUipa textul latin complelt al
lui J. Pierre Waltzing cu introducere ~i note; Prof. N. Chitescu, Despre prescriptia ereticilor, publicata dupli ediUa lui P. Labriolle, col. Textes et documents (Paris, 1907),
in revista eparhIala Apostolul, in numerele de la 1 noiembrie 1930 plna 16 15 aprilie
1931; ~i Despre pocCiintd de acela~i, dupa alta editie a lui Labriolle, in revista Apostolul in numerele de La 1 mai 1931 pina }a 15 oatombrie 1931. In prezentul volum, Prof.
David Popescu revizuie~te aceste trei traduceri ~i tlilmace~te din latine~te celelalte
opere ale lui Tertultan.
Stu d i i: H. Achelis, Das Christentum in den erst en drei Hunderlen, 1-2, Leipzig, 1929; K. Adam, Der Kirchenbegrifi Tertullians, 1907; A. d'AIE~s, La ThCologie de
TertulIien, Paris, 1905; N. Baney, Some reilections 01 Lile in North A1rIca in the
Writtings 01 TertulIian, Washington, 1948; Timoty David Barnes, TertulIian a
Historical and Literary study, Oxford, 1971 ; F. Batiffol, L'EgIise naissante et 1e Catholicisme, vol. I, Paris, 1901 ; E. de Backer, Sacramentum. Le mot et l'Idee representee par
lui dans les oeuvres de Tertullien, Louvain, 1911; J. Berton, TertuIIlen Ie schismatique, Paris, 1928; H. Bluemer, Die romische Privataltertiimer (Handbuch der Klassis chen altertumswisenschaft, IV, 22), Munich, 1911; Th. Brandt, Tertullian EthIk
Berlin, 1929; J. Brosch, Das Wesen der Heresie, Bonn, 1938; V. Bulhart, Tertullian;
Studien, . Viena, 1957; R. OalIltalamessa, Christologia - La Cristologia di Tertumano
(Paradosis 18), Friburg, 1962; I. Coman, TertuIian, sabia lui Hristos, Bucure~ti, 1939;
Idem, Spiritul critic In literatura patristicCi, rev. Miitropolia Olteniei, 1937, nr. 1-2;
Acela~i, Intre rdbdare ~i nerCibdare 1a Tertulian ~i Sf. Ciprian, Curtea de Arge~, 1946 i
Gosta Claesson, Index Tertullianeus, 3 vol, Paris, 1974-1975 cu 320.000 cazuri cu referinte la lucrarile lui Tertulian, dupa C::.S.E.L.; Flichte et Martin, Histoire de I'EgIise,
Paris, 1948; V. Decaree, Le paradoxe de Tertulien, in V.c. (Vigiliae cristianae, Amsterdam), 15 (1961); J. C. Predouille, TertulIien et Ia conversion de Ia culture antique Etudes augustiniennes, Paris, 1972; Mgr. FreppeI, TertuIIien, 2 voL, Paris, 1861, 1862;
1. Giordani, II Messagio sociale dei primi Padri della Chiesa, Turin, 1939 i Ch. Guignebert, Tertullien. Etude sur ses sentiments a l'egard de l'empire et de la societe civile,
Paris, 1901; A. Harnack, Die Terminologie der Wiedergeburt und verwandter ErIebnisSe in der liitesten Kirche, Leipzig, 1918; A. Hilgenfeld, Die Ketzergeschichte des
Urchristentums urkundlich dargestellt, Leipzig, 1884, republicat Darmstadt, 1963 i R.
Hosslinger, Die aUe Afrik Kirche im Licht del Kirchenrechtsiorschung nach der Kulturhist. Methode, Wien, 1935; H. HOPlPe, Syntax und StiI der Tertullianus, Lund, 1903 i
Idem, Beitrage zu Sprache und Kritik Tertullians, Lund 1932; Idem, De sermone TertulIianco queslioncs sc/cctac, Marbourg, 1897 i Jentsch, UrchristIiches ErziehungsgcdanliCn (1951) i M. Kriebel, Studicn zur iiI/eren Entwiwklung der abendl. Trinitatsleluc
bei Terlullian und Novatian, Berlin, 1932 i P. de Labriolle, La clise montanisle, Paris,
1913 i J. Lortz, Terlullian als Apologet, 2 vol., Viena, 1927-1928: D. Michaelides, Foi,
Ecritures et Tradition. Les prescriptions chez Tertullien, Theologie, 76, Paris, 1969;
P. Monceaux, Histoire litlcraire de I'Afrique cilrctienne, I, Paris, 1901; P. Monteil,
Beau et laid en latin, Paris, 1964; T.P. O'Malley, Tertullian and the Bible, Utrecht,
1967 i E. Merch, Le corp mystique du Christ, vol. I, Louvain, 1933 i J. Morgan, The
importance of Tertullian in the Development of Christian Dogma, Londra, 1928; M.
Perroud, La Prescription tMologique d'apres Tertullien, Montpellier, 1914; P. F. Preobrazen sky, Tertullian i Rim (Tertulian $i Roma), Moscova, 1926; K. Rahner, Siinde als
Gnadenverlust in der friichristlichen Litteratur, in Zeitschrift flir Katholische Theologie (Junsbuck, 60 i 1936); E. R. Roberts, The Theology of TertulIian, London, 1924;
G. Salflund, De pallio und die stiIlistische Entwickiung Tertualianus, Lund, 1955,
H. Schelowsky, Del Apologet Tertullianus in seinem Verhaltniss zu der griechisch-

Q9

TERTULIAN, VIATA $I OPERA

romischen Phiolosophie, Leipzig, 1901; J. Schummer, Die altchrist. Pastenpraxis mit bes.
Beriicksichtigung der Schriften Tertullians, Berlin, 1933; C. de L. Shortt, The influence
of Philosophy and the Mind of Tertullian, Londra, 1933; R. D. Sider, Ancient Rhetoric and the Art of Tertullian, Oxford, 1971; H. von Soden, Der Lateinische Paulus text
bei Marcion uI1d Tertullian in Pestgabe A. Jullicher, Tiibingen, 1927, p. 229-281;
M. Spannent, Le stoicisme des Peres de l'Eglise, de Clement de Rome
Clement
d'Alexandrie, Patristica Sorbonensia 1, Paris, 1957; J. K. Stirnimann, Die Praescriptio
Tertullians im Lichte des romischen Rechts und der Theologie, Paradosis 3, Friburg,
1949 j Gosta ThOrnell, Studia tertullianea II (1921), III (1922), IV (1926) j Uppsala j J.
Tixeront, Tertullien moraliste, in Melanges de Patrologie et d'Histoire des dogmes,
Paris, 1921, p. 117-152 ~i Histoire des dogmes, vol. I, ed. IX-a, 332 sq.; Paris, 1922 j
E. Underhill, The Mystik way. A Psychological study in christian origins, London,
1914; P. G. Verweijs, Evangelium und neues Gesetz in der altesten Christenheit bis
auf Marcion, Utrecht, 1960) j P. Witton, I concelli giuridici nelle opere di Tertulliano,
Roma, 1924 j 1. P. Waltz, Pour J'etude de TerlulIien, Musee BeIge, 25, 1921; Zavoianu
Corneliu, Apdrarea cre$linilor Idcutd de Tertulian in Apologia sa, in Glasul Bisericiil>,
nr. 5--6, 1976; G. Timmermann, Die hermeneutische Prinzipien Terlulliani's, Viena,

1937.
LISTA CRONOLOGICA A OPERELOR
LUI TERTULIAN pASTRATE PINA ASTAZl:
1. Perioada calolicd
1. Ad Martyres
2. Ad Nationes
3. Apologeticum
4. De testimonio animae
5. De spectaculis
6. De praescriptione
haereticorum
7. De oratione
8. De patientia
9. De Baptismo
10. 'De PoeniJtenti.a
11. Adv. Hermogenem
12. Adv. Judaeos

197 (februarie martie)

197 (dupa februarie)
197 (sfir$itul anuIui)
197-200
cam 200

Moraia
Apologetica
Apologetica
Apologetica
Moraia

cam 200
200-206
200
200
200
200
200

Controversa
Moraia
Moraia
Sacramente
Sacramente
Controversd
ApoiogeUca

II. Perioada semi-montanistd

13. De virginibus velandis

14. Adv. Marcionem

15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24.

De pallio
Adv. Vaieilitinianos
De came Christi
De resurrectione carnis
De anima
De exhortatione
castitatis
De corona
De- idoiolatria
Scorpiace
Ad Sooipul<1m

cam 206
(207-208 ptr. cartile I-IV,
208-211 ptr. cartea V)
209
208-211
208-211
208-211
208-211
208-211

Morald
Controversa
Controversa
Controversa
Controversa
Sacramente

211
211-212
211-212
212 (sfir$it)

Moraia
Morala
Morala
Apologetidi

Morala
Controversa

APOLOGB'J'I DB LIMBA LATINA

30
III. Perioada montanistd

25. De fuga in persecutione

26. Mv. Prexeam
21. De monogamia
28. De jejunio
29. De pudidUa

213
dupa. 213
dupa. 213
dupa. 213
211-222

Mc>rala
Controversa
Sacramente
Morala
Sacramente

Scrierile lui Tertullan se referd 1a patru feme principa1e :

1. Apararea cre$tinismului (5 scrieri ap010getice) ;

2. Lupta impotriva ereziei (8 tratate de controversd) ;

3. Morala $i virtuti cre$tine (12 tratate) ;
4. Disciplina sacramentala (6 tratate).
lata UtIul a $apte scrieri pierdute ale lui Tertulian: 1. Uber ad amicum Philosophum (Inainte de 191); 2. De censu anlmae (200-206); 3. Adv. Apelieiacos (200206) j D. De lato (200-206) j 5. De 'Paradiso (200-206) j 6. Despre fidelium (200-206);
7. De extasi libri VII (dupli 213).
Acest tabel a fost flicut de A. d'Ales, La ThCologie de Tertulian $i retu$at de
F. Cayre, op. cit., supra, p. 223-224 $i nota 1, de la aceea$i paginit

TERTULIIAN

APOLOGETICUL

INTRODUCERE
Activitatea apologetica a lui Tertulian, primejdioasa pentru el jurist sau retor, nu se $tie - , a Inceput cu prilejul noii persecutii a cre$tinilor din anul 197 ordonata de Septimiu Sever. Era alt val ucigUtor,
dupa cele dec1an$ate de Nero, apoi de Domitian, de Traian $i de Marcu
Aureliu $i altii, amintiti sau nu mai sus.

lege specjalc'i oribila prin absurditatea ei (edict sau senatus-consull), emisa de nebunul Nero dupa ce daduse ioc Romei (cap. N, 4 $i V,
3 din Apologetic), interzicea cre$tinismul sub pedeapsa cu moartea:
Nu va e permis sa existati! Rescriptul lui Traian din 212, coniirmat
de a1 lui Marc AUreliu In 177, mentineau aceasta lege Impotriva ce10r
care nu se 1epadau de credinta, nici dupa ce1e IrUli groaznice chinuri.
S-au raspindit pe seama cre$tinilor cele mai odioase calomnii, reinnoite
$i amplificate cu timpu1: se adunau In lOCUli ascunse unde savIr$eau
un omor ritual, ucigind un copil ca sa-i soarba slngele $i sa participe la
orgiile care urmau Intre irati $i surori dupa un ospat comun (Apol. VIIIX). Ei se rupeau de ceilalti cetc1teni, nevoind sa jertfeasca zeilor $i lmparatilor, care au dat puternicu1 imperiu roman $i-1 mentineau, $i neparticiplnd la maniiestarile publice din circuri $i amiiteatre. Credinta lor
era ridico1a, ca adorlnd un cap de magar, ori crucea (XVI, 12) $i morala
lor sa1batica, ca incestuo$i $i homicizi (II, 4). Plebea, din in teres ori convinsa, l$i manifesta public oroarea iata de cre$tini, 1i lin$a $i Ie dezgropa
cadavrele arunclndu-le 1a c1ini (XXXVII, 2), ori striglnd pe strazi: La
lei cu cre$tinii (XL, 1, 2).
Dupa persecutiile de la Inceputu1 domniei lui Commodus (176-192),
ele au fost reluate cu mai mare furie sub Septimiu Sever. Biserica din
Africa ave a 0 organizatie puternica, cu peste $aptezeci de episcopi $i cu
o vitalitate pe care 0 manifestasera cei doisprezece martiri din Scillium,
care n-au primit 1a 17 iulie 180 sa li se amIne execu/ia, voind as tiel sd

32

APOLOGETI DB LIMBA LATINA

se uneasca cu Domnul, Indata dupa cei patru mucenici din Madaura,

executa!i cu clteva zile mill Inainte.
Inchisorile Cartaginei gemeau de crel$tini. Ei n-aveau dreptul la
aparare; existenta I$i numele lor erau crime Impotriva umanUatii I$i a
imperiu1ui (II, 19, 20). In nume1e I$i In 10cul lor, 1e-a 1uat apararea Tertulian, scriind la Inceputul persecutiei lui Septimiu Sever trei apologii :
Catre Martiri, prin care Intdrea curajul lor, Catre Natiuni, prin care 1i
apara violent impotriva paglnilor I$i Apologeticul, adica apararea lor
sub forma unui imens proces sau pledoarii juridice, in Jipsa crel$tinilor,
care n-aveau dreptul SaO faca. El se adreseaza guvernatorilor de provineii, fac1ndu-1e un rechizitoriu severpentru nedreptatea pe care 0 comU
fata de cei mai loiali cetdteni ai imperiului, care se roaga pentru inaltii
demnitari, au adevarata credinta I$i mora1a cea mai curata, lji totulji sint
supUlji exterminarii de nil$te criminali, imoraJi I$i reli cetdteni, pe baza
unor legi false lji mincinoase, nevalabile deci din punct de vedere legal,
intemeindu-se pe simple calomnii odioase.

Planul acestei opere, celebra in toate veacurile cre$tine care au

urmat, prin cuprinsul ei I$i prin curajul autoru1ui, care a uimit pe toti
cititorii cre$tini, este de asemenea interesant 1. Tertulian face Inceputul
(exordiul) acestui rechizitoriu cu formu1area adevarului ca judecdtorii
nu voiau sa ascuJte apararea cre$tinilor 1$1 de aceea erau osinditi pentru
reJigia lor adica pentru nume1e de cre$tin, facindu-se astfel un rclzboi
{II numelui (I, II). Dreptatea cere ca,sa fie ascultati cre$tinii, fiind nevinovati; a1tfe1, paginii sint adevara/ii crimina1i, care-i ucid far a macar
sa-i audieze (III, N, 1). In versetul urmdtor Tertulian aratcl
crimele
care se imputcl cre$tinilor sint de doua feluri : secrete$i publice. Le va
discuta pe rind.

ca

Dar mai 1nainte va discuta va10area legii oribile care interzice religia cre$tina: nu va este Ingaduit sa fiO cre$tini! (N, 4). Ce autoritate poate avea 0 prescriptie impusa Mra nici 0 cercetare prealabila unor
cetclteni onorabili ? Caci, in principiu, 0 lege nu trebuie sa depinda de
bunul p1ac a1 unui legislator; in acest caz ea este tiranica $i trebuie
abrogatcl (N, 3-5). De fapt legislatorii s-au putut in$ela adesea $i Iegile
1. Vom rezuma aici acest plan expus pe larg de Jean-Pierre Waltzing in op. cit.,
Tertulien, Apologetique, texte etabli et traduit avec la collaboration de Albert Severyns,
in Col. des Universites de France, publiee sous Ie patronage de l'Association Guillaume
Bude, troisieme tirage, Paris, 1971, p. XXXIX-LI. lnaintea lui, Pierre de Labriolle
scosese in relief partile cele mai caracteristice ale Apologeticului in a sa Histoire de
1a Litterature chretienne, v. ed. II-a, Paris, 1924, p. 94-100. Eliodor Constantinescu,
prof. la Seminarul din R. VUcea, a refacut pe larg aceste rezumate in pag. 27-44 ale
cartH sale: Tertulliani ApologeUcum, trad. din I'atine~te dupa textul latin complet al lui
Jean-Pierre Waltzing (R. Vilcii, 1930), ~i anume dupa editia II-a, din 1929.

TERTULIAN. APOLOGETICUL

33

lor au putut li abrogate (IV, 6-9). Acesta este cazul unej legi nedrepte
$i absurde impotriva numelui de cre$tin (IV, 10-13). De aceea multi
impara/i buni nu ie-au aplicat (V). Dealtfel se $tie cd romanii au anulat
prin uitare multe legi $i institutii nationale (VI).
Ramine deci ca sa se faca dovada cd invinuirile groaznice aduse
cre$tinilor sint calomnii odioase pentru ca aceasta lege a prescriptiei
cre$tine sel caddo

Prima categorie de acuzatii consta in actele secrete sau crime rituale: uciderea de copii nou nelscuti spre a Ie bea singele $i ospeltul
cu orgii incestuoase (VII-VIII). Oricit de absurde erau aceste calomnii,
Tertulian nu Ie neglijeazel pentru ca ele au avut un mare relsunet In societatea pagina. De aceea, el relspunde violent, areltlnd cel astfel de crime
au fost $i mai sint incel savir$ite de pagIni, dar niciodata de cre$tini (IX).
Actele publice erau de 0 importantel mull mai mare In procesele
cre$tinilor. Ele cuprindeau trei mari categorii de crime, din ce in ce mai
mari: Sacrilegiul, crima impotriva impar,atului $i du~mania impotriva
statului !;ii a societatii.
I. Sacrilegiul (X-XXVII) consta in vina de a nu onor'a pe zei !;ii de
a nu Je aduce sacrificii. Tertulian recunoa$te aceasta $i 0 justificel prin
neexisterita zeilor. Ei au fost oameni, proclamati zei dupel moarte. Paptele bune care Ii se atribuie nu sint obligatorii, deoarece multi altii au
sdvlr$it astfel de fapte (XI) ; statuile lor sint materie inerUf, nesimt.itoare
la laudel $i la insulte (XII). De aceea, in$i$i pdginii 1i negJijeazel $i li dezonoreazd in scrieri, teatre, in circuri $i chiar in temple; exemple1e abunda '(XIII-XV). Ca atare $i cre$tinii adorel adevelru1 $i resping millCiunile.
Ei nu se Inchinel 1a un cap de melgar, 1a un 1emn, 1a soare (XVI), ci lui
Dumnezeu Cel Unul, felcc1torul lumii (XVII), despre existenta cdruia
melrturisesc Scripturile Sfinte (XVIII-XX). Cre$tinii se deosebesc de
iudei prin aceea cd adorel pe Dumnezeu prin Iisus Hrisios cel Unul-Nelscut (XXI), care a pdtimit $i a inviat pentru oameni $i a cclrui dumnezeire
(J atesta demonii exorcizati de E1 din oamenii pe care vor sd-i piardd
(XXII-XXIII). Adorlnd minciuna $i Impiedicind $i pe altii de la adevdrata religie, paginii se dovedesc ali neev1avio$i $i nereligio$i. Cre$tinilor li s-a rapit Iibertatea religioasa, de care pe nedrept se bucurcl numai
pelginii (XXIV). La replica acestora ca zeii au felcut melrirea Romei, Tertulian rdspunde: nu zeii, ci adevdratul Dumnezeu la care se inchind
adevelratii credincio$i (XXV -XXV 1).
Conc1uzia logicel este cd cre$tinii nu trebuie invinuiti cd nu se
inchinel unor zei care nu exista. Cinstirea lor soar adresa, dealtiel, demonilor, care Indeamna pe paglni sa prigoneascel pe cre$tini.
3 -

A logeli de limbl latinA

34

APOLOGETI DE LlMBA LATlf.lA

II. A doua categorie de acte publice consUi in crima ImpO'triva Imparatului (XXVIII-XXXVI). lntr-adevar, cre~tinii nu sacrificau zeilor
pentru imparat ~i nu aduceau omagiile divine care constituiau religia
imperiaJQ : juramintu1 pe geniul Cezarilo[ , tamiierea statuii lor, nume1e de Dumnezeu ce i se atribuia, sarbatorilor imperiale (XIII, 8XXVIII). Tertulian raspunde ca cre$tinii nu aduc jertfe Imparatu1ui $i
llu-1 omagiaza prin zei, pentru ca zeii nu exisUi ~i sint neputincio~i. Ei se
roaga, insa, pentru imparat Dumnezeu1ui ce1ui adevarat, nu se asociaza
1a mi~cari care tulbura ordinea de stat (potrivit poruncii categorice a
Sfintei Scripturi (XXIX-XXXI). Nu se jura pe geniu1 Imparatului
(XXXII) ~i nu-i dau nume1e de zeu (XXXIII) ori Dominus (XXXIV),
fiindca este om ~i numai lui Dumnezeu Ce1 Unu1 I se cuvin anumite
nume ; iar ce1 ce zeifica pe imparat tiind inca in viata, ii grabe~te moartea, caci atunci va deveni zeu, dupa credinta pagina cea mincinoasa.
Iar cind nu participa la serbarile date in cinstea ImpaIatului, fac
aceasta In sinceritate ~i de buna credinta. Intr-adevar, ei sarbatoresc pe
imparat prin rugaciuni cdtre Dumnezeu ~i prin hunele lor sentimente
loiale ; . pe cind paglnii 11 cinstesc In public, dar In acela~i timp comploteaza pentru uciderea lui, consu1t1nd stelele ~i magii in acest scop.
In ace1 moment Septimiu Sever urmarea pe complicii comploti~ti1or
A1binus ~i Niger (XXXV-XXXVI).

III. A treia catego,rie de invinuiri adusa cre~tinilor era pretinsa lor

Statului ~i a societatii pagine (XXXVII-XLV). Raspunsul lui Tertulian este categoric negativ, amintind ca cre~tinii nu fac
nici un rau nimanui, nu se razbuna, nu comploteaza, de~i ar putea s-o
faca, fiind numero~i (XXXVII). Ei nu tulbura statuI cu asociatii ilicite,
ci se unesc numai In scopuri religioase ~i caritabiJe (XXXVIII-XXXIX).
Nu ei sint cauza nenorocirilor publice, ci paginii, care atrag minia lui
Dumnezeu prin fdradelegiJe lor ~i aldturi de ei 1e suporta ca avertismente
$i cre~tinii (XL-XLI). Nu este adevarata nici invinuirea ca cre~tinii ar
Ii nefolositori socieUitii, ba chiar pagubitori din punct de vedere material
(XLII). Tertulian replica 1a aceasta in modul ce1 mai aspru ~i amar, spudu~manie.impotriva

n1nd printre altele, ca paginii slnt dU$manii societcltii, aratlndu-se zglrciti pina ~i in ofran dele aduse zeilor $i )n~ellnd fiscul ; cre~tinii nu avantajeaza, e adevarat, pe vinzatorii de carne vie, pe asasini, otrclvitori,
haruspicii, ghicitori, cititori in stele (XLIII). IaUi de ce paginii fac 0 mare
gre~ea1a trimitlnd 1a moarte alltia drepti nevinovati ~i fo10sitori. Cre~ti
nU $tiu ca 1a judecata din urma vor da socoteala de slujirea lui Dumnezeu ~i a aproape1ui ; de aceea numai ei slnt nevinovati din acest punct
de vedere (XLIV -XLV).

TERTULIAN. APOLOGBTICUL

55

Tertulian $i-a Incheiat misiunea. Totu$i, mai adaugd 1a ea un punct

ioarte important despre modu1 in care este evaJuatc'i credinta cre$tinc'i
care e pusc'i 1a egaJitate cu filosofii1e omene$ti, ba inca e $i ridiculizata,
ca alare. Dar pe filozofi pCiglnii nu-i ucid ca pe cre~tini. Or, cre$tinismu1
este evident superior oricCirei filozofii, atlt din punct de vedere a1 descoperirii adevc'irUIilor dumnezeie$ti cit $i din ace1a al moralei (XLVI).
Cele asemanc'1toare 1a filozofi au fost 1uate din Scripturi $i falsificate de
ei (XLVII). Tertulian respinge obiectiile pe care Ie aduceau paglnii impotriva invierii, judecatii de apoi, rc'iului ~i iadului (XLVII, 12-14; XLVIII).
Concluzia care se impune este ca cr~dinta cre$tina nu face dec1t
bine $i, ca atare, cel care 0 trwesc nu trebuie uci$i (XLIX, 1--4). Totw~i, pIebea paglnCi batjocore$te pe cre$tini iar judecatorii 1i fac pe pIac.
Cre$tinii, 1nsa, prefera sa moara in chinuri, dedt sa se lepede de Dumnezeu. Groaza mortH se preface pentru ei in biruintc'i, fiindca Ie aduce
bucuria de a sluji lui Dumnezeu $i cucerirea vietH ve$nice (XUX, 4-6
$i L, 1-2).
Eroismul pagln este glorificat de urma$i prin statui $i scrieri spre
ve$nica amintire. E un fel de relnviere, care e ridiculizatcl la cre$tini de
pc'igini. Gestul tragic al tinerei cre$tine, osindita la 0 casa de necinste a
alatat ca imoraJitatea crasa este socotita de cre$tini mai groaznica dec1t
moartea. Rafinata cruzime a paginilor nu Ie este de fo10s, slngeJe cre$linilor fiind saminta care-i inmu1te$te in mod miraculos (L .. 3-13).
Tertulian i$i lermina capodopera cu descrierea zguduitoare a apropiatei convertiri, strigind catre paglni: cine, oare, 1a priveli$tea ei, nu
se simte zguduit in dorinta de a cerceta ce este in fond acest lUcru?
Cine, odata ce I-a cercetat, nU-$i indreapta pa$ii spre ei $i, c1nd s-a
apropiat, nu dore$te sa patimeasca pentru ca sa poatd rascumpara intreaga multumire a lui Dumnezeu, sa primeasca de la E1 toata iertarea
In schimbul singelui varsat ? Toate pacatele se rdscumpdrd prin aceastd
suferinta. De aceea $i noi va aducem pe datc'i multumiri pentru sentimentele voastre. Aici sUi contradictia intre lucrurile divine $i cele umane,
1n timp ce voi ne osinditi, Dumnezeu ne mintuie$te b, (L, 15-16).
A$a cum a presimtit $i Tertulian, Apo1ogeticu1 n-a avut ecou in sufletele contemporanilor paglni, dar a avut de 1a inceput un rasunet extraordinar in suflete1e cre$tinilor. (Apologeticum $i ccPrescriptia au fortat
dintru inceput Biserica sa ierte gre$eala lui Tertulian - montanismul $i sa-l men/ina intre iiii ei iubiti.
Traducerea in grece$te a Apo1ogeticului sCiu I-a fc'1cut iubit $i admirat $i in lumea cre$tina rasariteana. Fericitul Ieronim scria despre el, la
inceputul veacului a1 trellea ca africanu1 TertuIian se bucura de 0 iaimd

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

36

mare in toate .Bisericile cre$tine. A fost cHit $i fo1osit in toate vremurile.

Bossuet 1-a citat des, iar Chateaubriand i1 e10giaza cu mare entuziasm,
socotindu-1 foarte modern $i cu trasaturi sublime pentru predica cre$tina 2. E publicat, in continuare, $i astQzi.
Apo1ogeticu1 s-a bucurat de multa publicitate $i in romane$te.
LITERATURA
Ed i t i i : Pin a in secolul al XVIII-lea s-a crezut ca exist a de la Tertulian doua
editH de manuscrise ale Apologeticului, a$a cum a Sltabilit Sigebert Havercamp, in
editia sa din 1718 a Apologeticqlui (publicata la Leyda), pe baza deosebirilor de stil $i
chiar de gindire. Una dintre aceste traditii, comund tuturor scrierilor lui Tertulian e
reprezentata de vreo treizeci de manuscrise $i a fost baza unica a tuturor editiilor Apologeticului pina la editia asupra lui Tertulian din 1637, a lui Rigaltius, ba chiar pina la
aceea a lui Rauschen asupra Apologeticu,lui, din 1906 $i 1912. De aceea se nume$te
traditia comund. Din cele treizeci de manus crise in pergament, textul cel mai bun s-a
stabilit pe temeiul frumosului manuscris in pergament, numit Parisinus (P din secolul
al X-lea), sustinut pe alocurea de manuscrisul, tot in pergamen,t, Montepessulanus
(M din secolul al XI-lea), desfigurat de multe gre$eli datorate copi$tilor.'

A doua traditie de manuscrise, numita cea speciald, fiindca cuprindea numai

Apologeticul $i lmpotriva Iudeilo,r, este repr,ezent,ata de un singur manuscris deSicoperit
la minastirea Fulda (de unde numele de Codex Fuldensis), daUnd, pare-se, din secolul
al IX-lea. EI s-a pierdut, dar a fost descoperit in 1584 de Francisc Modius $i, trecind
din mina in mina, a fost tiparit de Francisc Iunius in 1596.
Revizuirea de piha acum a manuscriselor a aratat ca manuscrisul a pastrat textul
cel mai curat. Acest text a fost public at dupa studii indelungate de invatatul JeanPierre Waltzing, din Louvain, in 1910, in 1929, $i, in a III-a editie, in 1971. Parerea
de la inceput a invatatilor ca Tertulian ar fi publicat doua editii deosebite se datore$te gre$elilor facute de copi$ti $i uneori micilor comentarii ale cititorilor entuziasmati sau indignati.
P r inc i p a I e lee d i t i i sint Migne, P.L., I, 257-536 Si altele mai vechi sau
mai noi, cea mai bun a fiind cea amintita de noi a lui Waltzing. lata alte editii citate
de el: De la Barre, R. L. Edition de Tertullien, Paris, 1580 (citat Barraeus); Gesner,
I. M. in G.-H. Schaefer, editia Scrisori ale lui Pliniu, Leipzig, 180 g., p. 565 i Hartel
VV., Patristische Stuaien, II, Viena, 1890, Si/zungsber. der W iennerAkademiae, vol.
120 i Havercamp S., Editia Apologeticului, Leyda, 1718 i Heinze R., Tertullians Apologeticum, Leipzig, Teubner, 1910; Ber. liber der Verh. der suchs. Ges. der Wiss., LXII,
p. 279-490; Heraldus, Editie a Apologeticului, Paris, Plantin, 1613, Tunius & Fr. du
Son i Editie a lui Ter/ulian, Franeker, 1597 i Legarde P., Abh. der Ges. der Wiss, zu
Gott, XXXVII, 1891, p. 77-84 i Loefstedt E., Kritische Bemerk. zu Tert. Apolog., Lund,
Gleerup, 1918, 118 p. i Modius (Fr. de Maudae), In Tertull. Apol. lectiones variae (in
continuarea editiei lui Junius); Oehler Fr., Editia Apologeticului, Halle, Anton, 1849 i
Rauschen G., Editia Apologeticului, -Bonn, Hanstein, 1906 $i 1912.; Rhenanus Beatus,
Editia lui Tertulian, Bale, Froben, 1521; ed. 3-a, 1539; Rigaltius (Rigault N.). Editia
lui TertuIian, Paris, 1634; Van der Vliet J., Studia ecclesiastica, 1. Leyda, Brill. 1891.
I n lim bar 0 man a: amintim editia $colara a lui Ion Dianu, Apologeticum,
cu 0 introducere $i note explicative, ed. III-a (din publicatiile Casei $coalelor, 1922);
de 'asemenea prof. Dr. Eliodor Constantinescu, Tertulliani Apologeticum, traducere, introducere generala (I) $i speciala (II), impartire, rezumat.
Stu d i i s p e cia Ie: Cuvlntul lnainte al prof. Jean-Pierre Waltzing Ia cele
trei editH ale Apologeticului trebuie pus pe primul plan; dupa el ,amintim lrutroducere a prof. Eliodor Constantinescu. La acestea mai adaugam cUeva straine: A. d'Ales,
La TMologie de Tertullien, Paris, 1905 i P. Allard, Histoire des Persecutions pendant
2. Fr. Rene de Chateaubriand, Genie du Christianisme, cartea III-a, cartea IV-a,
cap. II, Paris, 1931, p. 22-23.

TERTULlAN, APOLOGETICUL

37

les deux premiers siecIes, cit. supra j A. Aymard, J. Auboier, Rome et I'Empire, Paris,
19541 M. Baney, Some reflections of Life in North Africa in the writings of TertulIian,
Washington, 19481 E. Buonaiuti, II Cristianesime neIl'Africa Romana, Bari, 1928 j
C. Becker, Tertullians Apologeticum Wederden und Leistiing, MUnchen, 1954 j
R. Braun, Deus Chrislianorum. Recherches sur Ie vocabulaire doclrinal de TertuIJian.

Publication de la Faculte des Lettres et sciences humaines d'Alger 41, Paris, 1962 j
H. Canfield, The early Persecutions of the christians, N.Y., 1912 j Mgr. Freppel, Tertullien, Paris, Retaux-Bray, 18771 A. Hamman, IPrieres des premiers chretiens, (Club du
Livre religieux, 1957) 1 G. Lapeyre et A. Pellegrin, Carthage latine et chretienne, Paris,
19.'501 Marc Lads, Confesseurs et martyrs, Neuchfttel, 1958 i E. de Moreau, Le nombre
des martyrs des persecutions romaines, in Nouvelle revue theologique, 73, Paris,
19511 Decarie, Le paradoxe de TertuIlien dans V.C. 15, 1961 j R. D. Sider, Ancient Rhetoric and the Art of TertulIian, Oxford, 1971 j M. Spanent, Le Stoicisme des Peres de
l'Eglise, de Clement d'Alexandrie (Patristica sorbonensia 1), Paris, 1957 j G. Ch. Picard,
La civilisation de I'Afrique romaine, Paris, 1959 j E. Rapisarda, L'Angelo della morte in
Vergilio e in Tertulliano; Melanges Herescu, Roma, 1964 j Acta phiIo1ogica III; J. Turmel, TertulJien, (La pensee chretienne), ed. III, Paris, 1905 j J. P. Waltzing, Le crime
lItuel reproc/te aux chretiens du !I-e siec1e, in Bulletins de l'Academy royala de
Belgique, classe des Lettres, 6 mai 1925 jed. II-a, 1906, Liege i J. Zeiller, Les grandes
persecutions de milieu du III-e siecle, in Histoire de l'Eglise, publicata de Fliche ~i
Martin, Paris, 1946.
Man u ale 1 e de Patrologie, articolele din Dictionarele teologice ~i nenumarate
articole din toate timpurile dau caracterizari ~i evaluari.
In rom ft n e ~ t e: 'Patr%gia de Pro Prof. loan Coman (amintita) i Eliodor Constantinescu, TerluIliani ApoJogeticum, trad. ~i lntroducere, R. Vilcii, 1930 i 1. Dianu,
ApoJogeticum, ed. III-a (din publicatiile Casei ~coalelor, 1922).

APOLOGETICUM *

1.

1. Dad} nu va e permis, demnitari ai imperiului roman, care impartiti dreptatea in vazul tuturor ~i-n locul eel m'ai inaHal cetatii, sa eereetali pe fata ~i s6 vedeU c'are este adevarul in cauza cre~tinilor, daca numai atunci dnd e yorba de ere!?tini autorita-iea voastra se teme, ori ii e
ru~ine sa cerceteze in public cu tot respectul dreptatii; dadi, in sfir~it,
ceea ee s-a tntimplat acum de eurind, du~mania impotriva religiei noastre,
sporit,4 peste masura prin denunturile particulare, a inchis calea oridirei
aparari, sa-i fie permis atunci adevarului sa pi'itrunda pin a la ureehile
voastre maear pe calea tacuta a scrierilor, ce nu pot gUlsui 1. 2. Adevarul nu se roaga de nimic in sprijinul cauzei sale, fiindca nu se mira de
conditia existentei sale. EI ~tie di traie~te ca un strain pe acest pamint,
ea intre straini i~i gase~e u~or du!?mani, pentru di familia, loeuinta,
speranta ~i buna lui cins-tire se afla in ceruri. El 'Cere un singur lUCTU :
. sa nu fie condamnat fara a fi cunoscut 2. 3. Ce au de pierdut aici legile
voastre eare sint atotputernice in imperiullor, daca adevarul este ascul
tat? Dare puterea lor va straluci mai mult dadi ele osindese adevarul,
neingaduindu-i eel putin sa se apere? Caci daca-l condamna fara sa-l
asculte, pe Hnga ura din cauza nedreptatii lor, i~i vor atrage banuiala ca
o fac in mod deliberat, nevoind sa asculte ceea ce n-ar putea condamna
dar ar asculta. 4. A~adar, va acuzam in primul rind de ura nedreapta pe
care 0 aveti tmpotriva numelui de cre~tin 3. Aceasta nedreptate este ingreunaUi !?i combatuta chiar de ceea ce ar parea s-o seuze, adica de ne~tiinta voastra. Intr-adevar, ce poate fi mai nedrept dedt ca oamenii sa
urasca un lucru pe care nu-l cunosc, chi,ar daca acesta ar fi demn de ura 'I
Numai atunci ar merita UTa, dnd soar !?ti ca e meritata. 5. Lipsind cu Traducere '(dupa textul latin complet al lui J. Pierre Waltzing, Paris. 1929) de
Eliodor Constantinescu (1930). revazuta de David Popescu (1978).
1. Nevola apararii publice.
2. Adevarul ignorat e condamn<llt.
3. Ura fat a de numele de cre~tiill.

TERTULI:AN, APOLOGETICUL

39

noa~terea faptului, cum s-ar putea sustine aceasta indreptatire a urii,

care trebuie sa se intemeieze pe f'apte, iar nu pe bunul plac 'I A~adar, de
indaia ce oamenii urasc fara sa cunoasca ceea ce urasc, de ce nu ne-ar fi
ingaduH sa credem ca ceea ce ei urasc, nu merita ura'l De aici rezulta
~i una ~i altA : ~i ea ei nu cunosc ceea ce urasc ~i ca urasc pe nedrept
ceea ce nu cunosc. 6. Dovada a necunoa~terii, care, in timp ce scuza
nedreptatea, de ifapt 0 condamna, este aceea ea toti cei ce pina aici ne
urau fiindca nu ne cuno~teau, de indata ce au inceput sa ne cunoasca
inceteaza de a ne mai uri. Ace~tia devin cre~tini dupa ce cunosc adevarul ~i incep sa urasc'a ceea ce au fost ~i sa se declare de parted a ceea
ce au urit, numarul lor fiindatit de mare, cit se po ate constata din realitatea insa~i. '1. Se striga impotriva rtoastra ea cetatea este aa. ~i stapinita
de noi, ca sint cre~tini pe ogoare, in fortarete, in insule, pretutindeni ; se
considera 0 mare nenorocire ca toti, oricare le-ar fi virsta, sexul, conditia, rangul, trec de parte a numelui de cre~tin 8. ~i totu~i nici chiar
aceasta situatie nu-i face sa-~i indrepte mintea spre existenta unui oarecare bun ascuns. Nu Ie este permis sa fie mai drepti in banuielile lor, nu
Ie place sa cerceteze mai de aproape. Numai ,aici curioziiatea omeneasca
sta in amortire. Ei iubesc ignorantia, precum altii se bucura de roadele
cunoa~terii. Cu atH mai mult Anacharsis ar fi infier,at pe ace~ti ignoranti
care judeca pe cei ce au l;itiinta. 9. Ei prefera sa nu ~tie, pentru ca au
apucat sa urasca. Ceea ce nu ~tiu cred mai dinainte ca este a~a CJIm afirma el, fiindca, daca ar cunoa~te adevarul, nu l-ar mai putea qri. De buna
seama, daca nu se des cop era nici 0 pricina temeinidi a urii, cel mai bun
lucru ar fi ca ei sa inceteze a uri pe nedrept; i'ar daca s-ar constata ea
au un motiv indreptatit, nu numai sa nu sHibeasea intru nimic UTa lor, ci
dimpotriva sa staruie l;ii mai mult pe oalea apucata, pentru gloria dreptatii
insa~i. 10. Dar se pOiafe spune ca nu de aceea e bun un lucru pentru ca
atrage pe multi, cad se ~tie citi oameni sint atra~i spre rau. Totul;ii, daca
un lucru este intr-adevar rau, nici macar cei stapiniti de el nu indraznesc
sa-l apere ca bun. Natura insa~i a lacoperit de teama ~i de ru~ine orice
rau. 11. ~n sfir~it, cei riU cauta intr-adins sa stea in umbra, se feresc de
a ie~i la iveala, prinl;ii asupra faptului Itremura de frica, acuzati, neaga,
nici chiar torturati nu marturisesc u~or ~i intotdeauna, iar dnd sint eondamnati se intristeaza cu totul, se pornesc impotriva lor in~ile, pornirea
mintii lor rele 0 pune pe seama soartei, od a stelelor. Cad nu vor sa fie
a lor ceea ce l;itiu ca e rau. 12. Cf1e~tinUJI insa ce face la fel 'I Nimeni
nu se ru~lneaza, nimanui nu-i pare rau decit ca n-a fost a~a mai dinainte.
Daca este denuntat se mindre~te, daca este acuzat nu seapara; este
interogat, marturise~te totul de la inceput, este condamnat, aduce mul-

40

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

lumiri. 13. Ce fel de rau este acesta, care n-are nimic din insu~irile raului: t.eama, ru~inea, prefaoatoria, diinta, jeluirea 'I Ce rau este acesta, de
care cel invinuit se bucura, pentru care invinuirea este ceva dorit, iar
pedeapsa 0 victorie 1 N-ai pute,a s-o nume~ti nebunie tu, care ti-ai pus
in minte sa n-o cuno~ti 'I

II.

1. Dadl, in sfir~it, este sigur ca noi sintem ni~te cfiminali, de ce

sintem criminali, cind pentru aceea~i vina ar trebui sa existe acela~i tratament 1 2. Oricum am fi socotiti, altii la fel oa noi se pot .folosi ~i de
gura lor proprie ~i de avocati cu p~ata pentru a-~i dovedi nevinovatia.
Li se da dreptul de a raspunde, de a face obiectii, fiindca nu este permis
in nici un caz sa fie condamnat cineva neascu1tat ~i far~ putinta de a
se apara. 3. Numai cre~tinilor ins a nu Ie este ihtru nimic ingadui,t sa
spuna ceva sa-~i lamureasca pricina, sa-~i apere dreptatea, sa impiedice
pe judecator de a fi nedrept. Dimpotriva, se a~teapta numai ceea ce e
necesar pentru a alimenta ura publica: marturisirea numelui, nu exami-
narea crimei. 4. Cind este yorba despre oricarealt invinuit, chi-ar dadi el
a marturisit ca este uciga~, pingaritor de lucruri stinte, incestuos sau
du~man public (ca sa vorbesc de invinuirile pe care ni Ie aduceti noua) ,
nu va grabiti a da hoUirirea pina nu cercetati cu de-amanuntul natura
faptului, antecedentele, locul, modul, timpul, martorii, complicii. 5. Dar,
cind este yorba despre noi, nimic din acestea 4,ae~i ar trebui sa ni Se
smulga ~i noua, la fel, prin tortura marturisirea unor crime de care sintem
pe nedrept invinuiti: din citi copii s-a infrupt,at fiecare, cite incesturi a
savtr~it noaptea, ce bucatari, ce cHni au fost de fata. 0, cit de mare ar
fi gloria acelui magistrat, daca ar descoperi pe vreunul care sa fi gustat
din 0 ,suta de copii ! 6. Dar ~tim ca impotriva noastra este oprita cercetarea. Caci PUnius Secundus, pe dnd guverna provincia, osindind pe
unii dill'tre cre~tini, iar pe altii scotindu-i din functiile publice, inspaimintat totu~i de multimea lor, a cerut sfat de la imparatul Traian 5 ce cale
sa urmeze pe viitor, marturisind ca in afar a de incapatinarea lor de a nu
aduce sacrificii zeilor, n-a anat nimic altceva cu privire la riturUe lor,
in afara de faptul ca se aduna dimineata in zori pentru a-I cinia pe
Hristos ca pe un zeu ~i pentru a se intari in credinta lor, care interzice
omuciderea, adulterul, furtuI, perfidia ~i celelalte faradelegi. 7. Atunci
Traian i-a raspuns ca acest soi de oameni nu trebuie urmariti, dar ca tre4. Razboiul numelui ~i eer~irea minciunii.
.
5. Este yorba de serisoarea seriitorului Pliniu eel Tinar,
vinciei Pontului, !ii de raspunsul lui Trai1an, plin de eontradictii.

guvernatorul pro-

TERTULIAN, APOLOGETICUL

41

bUie sa fie pedepsiti daca sint deferiti justitiei. 8. 0, sentinta ciudata,

izvorita numai din necesitate! Spune ca nu trebuie urmariti, ca ~i cu~
ar fi nevinovati, ~i totu~i cere sa fie pedepsiti, ca ~i cum ar fi vinovati.
Cruta ~i love!;ite, se preface ca nu observa, dar pedepse~te. De ce te amage!;iti, justitie, p.e tine insati ? Daca pedepse~1i, de ce nu cercetezi, iar daca
nu cercetezi, de ce nu achiti ? Pentru urmarirea tilharilor in toata provinda stau rinduite posturi militare ; impotriva celor invinuiti de crima
fata de imparat ~i impotriva dU!;imaniior publici orice om este un solda't,
iar cercetarea se intinde pina la complici !;ii pina la martori. 9. Numai
pe cre!;itin daca nu. e permis a-I cerceta, il poti tiri ins a in ifa~a judecatii,
ca ~i cum cercetarea n-ar urmari acela~i lucru pe care-l urmare~te ~i
aducerea in fat a justitiei. AsUel voi osinditi un om adus lla judecata,
pe care nimeni Ii-a voit sa-l cerceteze, care, dupa parerea mea, a meriiat
pedeapsa nu pentru ca este vinovat, ci pentru ca a fost descoperit fata
sa trebui'asca a fi cercetat. 10. Dar nu respect ali fata de noi procedura
ce se urmeaza in judecarea crimelor ~i prin aceea ca, pe dnd ceilalti
acuzali care neaga sint pu~i la tortura ca sa marturiseasca, in schimb
cre~'tinii sint torturati ca sa tagaduiasca, pentru di dadi numele de cre~
tin ar fi 0 crima noi I-am Hl.gadui ~i atunci ati avea de ce sa recurgeti
la torturi ca sa marturisim. Caci nu de aceea socotiti ca ati fi incredintati ca ele se deduc din marturisire1a numelui de cre~tin, voi care zilnic,
dnd un uciga~ i!;ii marturise~te crima, il siliti totu!;ii prin chinuri sa spuna
imprejurarile crimei, de~i ~titi ca este un uciga!;i. H. Si ceea ce e mai
pe~vers, de indata ce deduceti crimele noas:tre din simpla marturisire a
numelui de cre~tin, ne constringeti prin chinuri sa ne lepadam de el,
pentru ca apoi, tagaduind numele sa tagMuim ~i nelegiuirile pe care
Ie-aU implicat in insa~i marturisirea lacestui nume. 12. Dar poate ca nu
voiti sa pierim noi cei socot~ti de voi a!;ia de rai. Caci obi~nuiti sa spuneti unui asemenea udga!;i: tagaduie!;ite ~i porunciti sa fie sfi~iat ca
pingaritor al zeilor daca persista a se declara cre!;itin. Dar claca nu procedati tot asUel fa~ de cei vinovati, inseamna di pe noi ne socotiti in
afara de orice vina, de vremece nu voiti ca ni!;ite oameni oarecum dintre
cei mai nevinovati sa se incapalineze in acea marturisire, pe care ~titi
ca trebuie s-o osinditi din necesitate, iar nu pentru ca a!;ia ar cere dreptatea. 13. Striga omul: Sint cre~tin. El spune ca este, tu vrei sa auzi
ce nu este. Voi, care sinteti .pU!;ii sa stoarceti adevarul, numai de la noi
va straduiti sa culegeti minciuna! Acestea sint, zice cre~tinul acuzat,
ce ma intrebi daca sint? De ce ma. chinui in dispretul legilor? Eu marturisesc ~i tu ma chinui; ce-ai face dadi a!;i neg.) ? Desigur, altOiTa care
ar neg a nu le-ati da a!;ia u~or crezamint; iar pe noi, daca am tagadui,

42

APOLOGBTI DB LIMBA LATINA

ne-ati crede indata. 14. 0 lastfel de rasturnare a lucrurilor trebuie sa va

dea de banuit, ca nu cumva sa fie vr~o forta ascunsa care sa va porneasca impotriv,a tuturor f:,('melor, impotriva felurilor de judecata ~i
chiar a legilor inse~i. Cdc:i, daca nu rna in~el, legile poruncesc ca rauftkatorii sa fie descoperiti, iar nu ascun~i, ~ar cei ce au marturisit sa fie
osinditi, iar nu achHati. Aceasta glasuiesc hotaririle senatului ~i edictele principilor. Aceasta putere, care va este datas-o indepliniti, trebuie sa fie omenoasa, nu tiranica. 15. Numai 1a tirani chinurile erau intrebuintate in locul pedepselor, pe dnd la voi nu sint folosite deeit
pentru cercetari. Aplicati aceasta regula a voastra pina la marturia
trebuitoare, dar, daca ea vine de la sine mai dinainte, nu mai are rost
tortuI1a, ci trebuie sa se treaca la sentinta; eel vinovat trebuie sa-~i capete pedeapsa meritata, iar nu sa fie scos din cauza. 16. La urma urmei,
nimeni nu c.auta sa-l aehite pe' cel vinovat, caci n-are voie sa faell
aceasta. De aceea. nici nu e silit cineva sa nege. Pe cre~tin il socote~ti
om vinovat de toate faradelegile, du~man al zeilor, al imparatilor,al legilor, al traditiilor, al intregii natiuni, ~i-l sile~rti sa nege, ca sa-Ilabsolvi,
ceea ce n-ai putea face dadi n-ar nega. 11. Procedezi impotriva legilor 6. Vrel sa nege ca e vinovat, ca 5a-l faci nevinovlat, ~i aceasta fara
voia lui, fara vreo vina din trecut. De unde aceasta judecata strimba,
care va face sa nu va ginditi ca trebuie crezut mai degraba. cel care
marturise~te de buna voie dedt cel ce e constrins sa nege, sau ca, silit
sa nege, n-,a facut aceas,ta in mod sincer ~i ca, achitat dupa plecarea
din tribunalul vostru, va ride de pornirea voastr,a, raminind cre~tin ca
mai inainte'l 18. A~adar, fiindca in toate privintele ne tratati aItfel
dedt pe ceilalti vinovati, urmarind un singur scop: ca noi sa ne departam de acel nume (~i ne lepadam daca facem cele ce fac necredincio~ii),
puteti intelege ca nu 0 crima este in cauza, ci un nume, pe care-l urmare~te 0 anumita ura, eu un tel bine definit, in primul rind ca oamenii sa
nu caute a cunoa~te cu adevarat ceea ce ei ~tiu ca de fapt nu cunosc.
19. De aceea ei cred despre noi lucruri c.are nu se pot dovedi ~i nu vor
sa faca cercetati, ca sa nu se constate ca nu exista ceea ce ei prefera
sa creada, pentru a fi condamnat nu pe baza unor crime dovedite, ci prin
simpla sa marturisire, acest nume du~mani,t ~i urit de ei. Deaceea sintem chinuiti daca marturisim ~i pedepsiti daca staruim in marturisire,
fiind in schimb achitati daca neg~m, fiindca lupta se da impotriva numelui. 20. In sfir~it de ce treceti pe !ista oSinditilor pe cre~tini numai
cu acest nume ~i nu cu acela de uciga~ dadi cre~tinul este un uciga~ 'I
De ce nu cu acela de incestuOis salll orice altceva credeti oa este? Nu6. Procedura impotriva legilor.

TERTuUAN, APOLOGETICUL

mai despre noi v,a este ru~ine SllU sdrba sa pronuntati ~i numele crimelor inse~i 'I Daca prin cre~tin nu se intelege un nume de crima este cu
totul absurd sa se faca 0 crima din acest nume.
III. ,
1. Ce sa mai spun despre faptul ca foarte multi cu ochii inchi~i
imping a~a de departe ura lor, incH chiar dnd depun pentru un cre~tin
marturie favorabila ii repro~eaza totu~i acest nume: Bun barbat este
Gaius Seius, pacat tnsa ca este cre~tin. La fel spune altul: Ma mir
ca Lucius Titus, un barbat intelept, s-a facut deodata cre~tin. Nimeni
nu-~i da seama ca tocmai de aceea Gaius este bun ~i Lucius intelept,
fiindca sint cre~tini ; sau de aceea sint cre~'tini, fiindca sint buni ~i intelepti. 2. Lauda ceea ce ~tiu ~i critic a ceea ce nu ~tiu, iar putinul pe
care-l ~tiu n compromit prin ne~tiinta lor, dnd mai drept ar ,fi sa judece
celeascunse dupa probele care se vad, de cit sa osindeasdi mai dinainte
dupa probe nedovedilte. 3. Altii, pe cei cunoscuti mai inainte de acest
nume ca oameni de nimic, u~uratici, necinstiti Ii critic a fara sa-~i dea
seama in orbirea lor ca-i critica pentru ceea ce de fapt merita lauda.
Ce femeie de vi1ata era, ce petrecareata, ce tinar amabil ~i galant, ~i
iata ca s-au facut cre~tini. Li se repro!;>eaza -astfel indreptarea lor. 4.
Unii, sUlpiniti de aceasUi ma, l!;>i sacrifica propriile interese, multumindu-se sa fie pagubiti, numai sa n-aiba acasa ceea ce urasc. Pe sotia devenita virtuoasa, sotul, acum nemaifiind gelos, 0 alunga, pe fiul acum
supus, tatiH, mai inainte iertator, n dezmo!;>tene!;>te, pe servul acum credincios, stapinul, pina atunci omenos, n indeparteaza de ochii sai. Oridt
se indreapta cineva primind acest nume, devine odios. Binele nu este
aUt de mare dot este ura impotriva cre~tinilor. 5. A~adar, daca exista ura
impotriva numelui, care poate fi vina numelor '/ Cuvintele nu pot fi
acuzate dedt d~'ca suna urH, dadi sint rau prevestitoare, de ru~ine, sau
de insulta. Dar denumirea de cre~tin dupa etimologie vine de la cuvintul ungere. Chiar dnd e pronuntat incorect, chrestianus in loc de
christi'anus, - caci voi nu cunoa~teti bine acest nume -, el insemneaza
blindete sau bunatate. Li se ura~te ,astfel unor oameni nevinovati insu~i
numele lor nevinovat. 6. Po ate ca este urHa religia noastra fiindca aminte~te de numele intemeietorului ei. Dar ce e rau in faptul di 0 ~coaHi
impune adeptilor ei denumirea de la numele conducatorului 'I Oare
filosofii nu sint numiti de la creatorii de sisteme filosofice: platonici,
epicurei, pitagorei, sau de la locurile de ~edere, cum sint stoicii, academicii'l La fel medicii de la Erasistrat, gramaticii de la Arisoorh, sau
bucatarii de la Apiciu. 7. Si totu~i pe nimeni n-a suparat purtarea unui

44

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

nume transmis de la intemeietor odata cu doctrina. Desigur, daca cineva

dovede!?te ca 0 religie este rea !?i intemeietorul ei la fel, va putea dovedi
ca !?i numele este rau, vrednic de ura din pricina vinovatiei religiei !?i a
intemeitorului ei ; de aceea, inainte de ura numelui trebuie sa cunoa!?teti
religia dupa intemeietorul ei, sau intemeietorul dupa religie. 8. Dar acum,
fara nici 0 cercetare sau lamurire cu privire la religie !?i intemeietorul
ei, se are in vedere numai numeIe, se poarta razboi numelui !?i se condamna mai dinainte far a 0 cunoa!?tere prea~abila a religiei !?i a autorului,
datorita numelui, fiindca se numesc astfeI. nu fiindca poarta vreo vina.
IV.

1. Dupa ce am facut aceasta introducere pentru a vesteji nedreptatea urii publice impotriva noastra, ma voi ocupa mai departe de _cauza
nevinovatiei noastre; astfel, nu numai ca voi respinge inv~nuirile ce
ni se 'aduc, dar chiar Ie voi aruncaasupra acelora care ne invinuiesc,
pentru ca pe aceasta cale sa afle oamenii di nu exista in cre!?tini nimic
din ceea ce !?tiu ca sint ei in!?i!?i !?i totodata sa aiba de ce ro!?i cind aduc
invinuil'i nu zic cei mai rai celor mai bunL ci cei ce Ie sint asemenea,
cum voiesc ~i ei. 2. Voi raspunde de fie care invinuire in parte, cu privireatit la faptele de care sintem acuzati ca Ie savir~im pe ascuns, cit
~i la acelea pe care Ie savir~im pe fata, in vazul tuturor, pentru care
sintem socotiti drept oameni nelegiuiti, riitaciti, vrednici de osinda ~i
biHaie de joc 7. 3. Dar intrucit adevarului care raspunde la toate prin
nOi, i se opune pina la urma autorHatea legilor, sub motiv ca dupa legi
nu este nimic de cercetat, sau ca necesitatea cere sa ne supunem legilor mai presus de adevar, voi sta de yorba despre legi cu voi, care sin) teti apariHorii legilor. 4. In primul rind, voi opuneti in virtutea legii
acest principiu : Nu este permis ca voi sa existati. $i porunciti aceasta
fara nici 0 cercetare mai omeneasdl, dindu-va pe fata, din inaltimea
cetatii, violenta ~i .stapinirea nedreapta, de vreme ce pretindeti ca nu
este permis ca noi sa existam pentru ca a~a vreti voi, nu pentru ca nu
se cuvine ca noi sa existam. 5. Caci dadi de aceea nu vreti sa ne permiteti existenta, fiindca nu trebuie permisa,. fara indoiala ca nu trebuie
permis ceea ce este rau, dupa cum trebuie la fel sa fie permis ceea ce
este bun 8. Dar daca eu voi dovedi di este bun ceea ce legea a oprit, oare
prin aceasta nu dovedesc ca n-au dreptul sa-mi interzica existenta dupa
cum pe buna dreptate interzice ceea ce este rau 'I Dadi legea ta, pe cit
7. Acte secrete, acre publice.
8. Legea interzice existenta religiei

cre~tine,

dar trebuie interzis numai cel rau.

TERTULIAN, APOLOGETICUL

45

socotesc eu, gre!?e!?te, ea a fost conceputa de un om; caci in nici un

caz n-a pic at din cer. 6. Va mirati ca un om a putut gre!?i in alcatuirea
unei legi, sau ca a revenH asupm ei abrogind-o 1 Oare legile lui Licurg
n-au fost modificate de catre lacedemonieni, care au pricinuit autorului lor atita obida, indt singur s-a retras din lume, socotind ca este mai
bine sa moara de foame'/ 1. Dar voi in!?iva, aducind zilnic la lumina
experientei intunericul vremurilor vechi, oare nu taiati, nu ciopirtiti
toata acea multime de legi vechi !?i confuze, cu securile cele noi ale
rescriptelor !?i edictelor vo-astre de seama '/ 8. Oare Severus, cel mai
conservator dintre imparati, n-a abrogat nu d~ mult absurda lege Papia,
care admitea sa ai copii inainte de disatorie, impusa !?i de lege a lulia,
cu tot prestigiul pe care i-I dadea vechimea ei'/ Si existau inainte !?i
aIte legi, care permiteau ca datornicii condamnati Sa poa,ui fi Uiiati in
bucali de catre creditorii lor, !?i totU!?i. printr-o intelegere comuna, pina
la urma 81ceasta lege cruda a fost abrogata. 9. Pedeapsa eu moartea a
fost preschimbata intr-o pata de necinste fiind inlocuita cu confiscare,a
averii, socotindu-se ca e mai bine sa-i ro!?easca omului obrazul dedt
sa se verse singe 9. 10. Si cite aIte legi inca va stau cu lipsuri ascunse
in ele !?i care au nevoie sa fie indreptate, legi pe care nici !?irul nenumarat -al anilor, nici vaza legiuHorilor nu Ie f'ace demne de respectal,
ci dreptatea singura; de aeeea, dnd sint recunoscute ca nedrepte, de
buna seamii sint condamnate, chiar dad! ele condamna. 11. De ce Ie
numim nedrepte, ba chiar absurde, daca ele pedepsese un nume 1- Daca
ele pedepsesc eu adevarat faptele, de ee pedepsese ele faptele noastre
numai dupa marturisirea numelui de ere!?tin, pe dnd altora li se dau
pedepse dupa fap-tele lor, nu dupa nume'/ Sint un incestuos; de ce nu
fae cercetari '/ Sint un uciga!? de eopii ; de ce nu sint pus la ehinuri '/ Sa~
vir!?esc ~apte impotriva zeilor, impotriv,a impaI'atu1ui; de ce nu sint
ascultat eu, care -am cum ma dezvinovati ? 12. Nici 0 lege nu opre!?te cercetarea faptelor pe care ea insa!?i Ie condamna, nici un judecator nu pedepse!?te pe buna dreptate, daca nu ~tie ca s-a savlr!?it ceea ce nu era
permis, I1ici un cetatean nu se supune eu credinta unei legi, daca nu !?tie
ce pedepse!?te ea. U. Nici 0 lege nu trebuie sa aiba con!?tiinta justitiei
sale pentru ea insa!?i, ci pentru cei de l'a care a!?teapta supunere. Cade
sub banuiala legea care nu vrea sa fie discutata !?i este ne'dreapta, dadi
se impune fara discutie 10.
9. Legislatorii pot sa gre~easca.
10. Legile nedrepte trebuie indreptate.

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

46

V.
1. Oa sa mergem la obilr'l?ia Ilegilor de acest fel, era un vechi
decret ca nici un zeu sa nu fie consacrat de imparat fara aprobarea senatului. M. Aemilius Seaurus l?tie ce s-a intimplat cu zeul sau Alburnus.
Faptul acesta vine. ~i e1 in sprijinul cauzei noastre, fiindca la voi divinitatea se judeca dupa bunul plac a1 oamenilor. Daca un zeu nu place omului nu va fi zeu; omul trebuie sa fie binevoitor zeului. 2. Astfel Tiberiu,
in timpul carui1a numele de cre~tin a aparut pe lume, a supus senatu1ui
faptele care-i fuseseraaduse la cuno~tinta din Siria-Palestina, fapte care
descoperisera adevarul despre divinitatea lui lisus. Senatul, neverificind
el insu~i acest adevar, a votat contra. Cezarul a ramas la pare rea lui,
amenintind cu primejduirea vietH pe cei ce invinuiau pe cre~tini. 3. Cercetati documerrtele ~i veti ana ca Nero cel dintii a minuit saqia lui imperi'aIa impotriva acestei credinte, care incepuse sa se raspindeasca foarte
mult la Roma. Dar noi ne glorificam cu un astfel de daruitoral osindirii
noastre; cine ~tie dte ceva despre acest imparat, poate intelege ca n-a
fost cQndamnat de Nero decit ceea ce era mare ~i bun. 4. A incercat l?i
Domitianus, care poseda 0 portie din eruzimea lui Nero, dar fiindea ramasese in el ~i 0 parte omeneasca a pus repede capat incercarii, rechemind
pe toti eei trimi~i de el in exil. A~a au fost intotdeauna perseeutorii no~tri :
nedrepti, nelegiuiti, imoralii, pe care voi inl?iva n-ati sta la mdoiala ,sa-i
osindIU, dind dreptate eelor osinditi de ei. 5. Dealtfel, dintre loti acei
principi care pina astazi s-au ocupat de intelepciunea celo~ omenel?ti ~i
dumnezeiel?ti, citati macar pe unnl care sa fi fost prigonitor al crel?tinilor.
6. In ce ne prive~te, putem cita din contra printre ei un protector al cre~
tinilor, daca se cerce1eaza scrierile lui Marcus Aurelius, imparat foarte
intelept, scrieri in care se confirma ca acea sete din. Germania a fost
alinata de ploaia dobindita prin rugaciunile unor osta~i care din inUmplare erau cre!jtini. Daca el n-a suprimat pe fata persecutiile impotriva
unor astfel de oameni, :le-a facut inoperante in alt mod, pedepsind, ~i inca
mai grav, pe piritori. 7. Ce fel de legi sirrt a~adar acestea, pe care Ie dau
impotrivanoastra numai cei nelegiuiti, nedrepti, tiJcalo~i, cruzi, nesbatornici, nebuni, legi pe care TI1ai,an le-:a zooamicit, oprind sa fie cercetati
cre~tinii, pe care nici Hadrian, de~i cercetator al tuturor curiozitatilor,
nici Pius, nici Verus, nici unul nu le-a aplicat? 8. Si totu~i ar fi drept sa
fie socotiti demni de nimicire cei tidilo~i de catre cei mai buni principi,
ca du~mani ai lor, iar nu de catre altii la fel cu ei 11.
11. Unii imparati au lavut 0 atitudine favorabila erel/tinilor: Tiberiu, in urma
unei scrisori a lui Pilat ~i Mareu Aureliu, dupa 0 lupta impotriva Mareomanilor ci~ti
gata eu ajutorul crel/tinilor. Nero, insa, dupa ee a ineendiat Roma, a dat vina pe
ere~tini, ea sa scape de minia p~orului.

TERTULIAN, APOLOGETICUL

47

VI.

1. Acum sa binevoiasca a raspunde acei prea credincio~i aparatori ~i

protectori ai legHor ~i datini!lOr stramo~e~ti cu privire la credinta, einstirea
~i ascrultarea f,ata de hotaririle vechi, daca nu s-au ilndepartat de nici una,
da~a nu s-au abatUit de Ie nici una, ooc:a n-au dat uitiiJrii pe cele m:ai necesare ~i mai potrivite unei bune rinduieli. 2. S-au dus 'oc.ele legi care stavileau luxul ~i lambiti,a, care porunceau sa nu se cheltuiaSica !Thai mult de
] 00 de a~i pentru 0 masa, sa nu se serve'CliSca mai lDiUIlt de 0 gaina ~i aceea
sa nu fie ingra~ata, care au indepar1tat din senat pe un patrician fiindea
avusese zece livre de argint, ca ~i cum aceasta era dovada de ambitie
nemasurata, care darimau pe fata teatrele, socotite prielnice stricarii moravurilor, care nu ingaduiau nimanui sa-~i insu~easca distinctiile inaltelor demnitati ~i ale nobilimii fara nici 0 socoteala ~i friea de pedeapsa 12.
3. As'tazi insa vad dindu-se mese centenare, numite a~a dupa cele 100000
de ses1terti cheltuiti pentru ele, iarargintul preschimbindu-se in farfurii
(nu e vorba aici de senatori, ci de catre liberti ~i de cei pe spinarea carorainca se rup bieele). Vad cit nici teatrele nu sint dte unul in fiecare
ora~ ~i nici descoperite. Ca sa nu inghete de frig iarna poftele neru~i
nate, lacedemonienii cei dintii au nascocit odioasa lor manta pentru a
asista la jocuri. Si intre femeia maritaM ~i cea de pe strada vad ca acum lLU
mai e nici 0 deosebire in imbracaminte. 4. Cu privire 1a femei, au cazut
chiar acele vechi legiuiri ,ale stramo~ilor, care vegheau cu modestie ~i
cumpatare, dnd femei,a nu cuno~tea lalt aur dedt verigheta pusa ill deget
de ditre logodnic, cind femeile pina intr-aUt se stapineau de la vin, incH
pe 0 matroana au silit-o ai ei sa moa,l1a de foame, pentrru cd desfacuse
pecetile de la pivnita cu vinuri, iar pe vremea lui Romulus 0 femeie care
doar gustase din vin a fost udsa de Matennius, sotul ei, faI1a sa fi fost
pedepsit. 5. De aceea erau obligati sa dea sa1'Utari rudelor, ca sa fie judecati dupa mir~s. 6. Dnde este acea fericita legatura a casniciei, in dljid
fel intarita prin m'oravuri cinstite, incH in decurs de aproape ljiase sute
de ani de la intemeierea Romei in nici 0 casa nu s-au despartit sotH 'I
Pe dnd acum corpul femeilor se indoaie sub greutatea aurului, sarutarile se izbesc de mirosul de vin, iar divortul este acum 0 dorinta ca un
fruct al casa'toriei. 1. Chiar acele legi pe care parintii vOljitri Ie statornicisera cu privire la zeii vOljitri, voi inljiiva, cei prea drept credincioljii,
Ie-aU .desfiinta't. Pe strabunul Bacchus, cu misterele lui cu tot, consulii.
sprijiniti de auto rita tea s~natului, I-au alungat nu numai din Roma, ci din
12. Legi lasate in parasire asupra luxului ~i la mese (Fannia ~i Licinia i anul
161 ~i 103 l.Hr.) ~i impotriva teatrelor in piatra (anul 186 i.Hr. i Tacit. Anale. XIV,
21) i pariisirea vechilor daltini.

APOLOGETI DE LlMBA LATINA

48

intreaga Italie. 8. Serapis, Isis, Arpocrates 18 ~i Cynocephalus au fost

in Capitoliu, adidiau fost alungati din senatul zeilor de' catre
consulii Pi so ~i Gabinius, care desigur ca nu erau cre~tini. Ei Ie-au sfarimat chiar altarele, ca sa se fereasca de destrabalarea unor superstitii
imorale ~i trindave. Pe toti ace~ti zei voi i-ati repus in sanctuarele lor
~i Ie-aU dat cea mai mare splendoare! 9. Unde va e respectul religios,
datorat stramo~ilor vo~tri '/ Prin imbracaminte, prin felul de trai, prin
a~ezarile voastre, prin simtaminte, ~i chiar prin vorbirea voastra v-ati
indepartat de strabuni. Laudati intr-una pe cei vechi ~i totu~i traiti dupa
vremurile noi. Pre cum se vede, in timp ce va indepartati de bunele invataminte stramo~e~ti, va pastrati ~i paziti numai pe acelea fat a de care
n-aveti indatoriri, ~i nu paziti ceea ce este de datoria voastra sa paziti.
10. Pina acum se parea ca respectati cu cea mai mare credinta traditia,
fiindca v-a fost transmisa de la stramo~i ~i in primul rind ii faceti pe
cre~tini vinovati ca se abal de la ea ; vreau sa spun adica despre ardoarea de a va cinsti zeii, in privinta carora anticihitatea a cazut in cea mai
mare ratacire. AU ridicat din nou altare unui Serapis ajuns acum zeu
roman, inchinati nebuniile voastre unui- Bacchus, acum zeu italic, dar
am sa arat la locul potrivit in ce fel este dispretuita traditia, data uitarii,
lasata in parasire de catre voi, impotriva autoritatii 5'tramo~ilor vo~tri 14.
11. Acum voi raspunde la acea defaimare des pre crime ascunse, ca sa-mi
pot astfelruetezi calea spre dezvinovat1rea de crime publice.
interzi~i

VII.
~

1. Ne socotiti cei mai criminali, acuzindu-ne ca omorim copii, ca

facem ospete dupa care ne dedam la ticalo~ii, organizate - ziceti voi cu ajutorul ciinilor care, ca ni~te proxeneti ai localurilor de noapte, sint
dresati sa stinga luminile pentru a intinde astfel 0 perdea discreta peste
astfel de placeri nelegiuite. 2. Astfel de acuzatii neaduceti de multa
vreme ~i totu~i n-aveti nici 0 grija s.a dovediti ~aptele de care sintem invinuiti. De aceea sau dovediti-Ie, c;laca Ie credeti, sau incetati de a mai
crede in existenta lor, daca n-ati descoperit nimic. Aceasta nepasare a
voastra de a Ie proba existent,a arata indestul ca nu exista nici 0 asemenea tapta, de vreme ce voi in~iva nu indrazniti a '0 da pe fata. Cu totul
altfel de chinuri porunciti calaului sa intrebuinteze fat a de cre~tini, pentru 'a-i siH sa nu spuna ceea ce fac, ci sa nege ceea ce sint. 3._ Invatatura
noastra i~i are inceputul din timpul impara'tului Tiberiu, cum am mai
spus. Adevarul a luat fiinta odata cu ura impotriva lui. Cum s-a ivit, pe
13. Serapis, Isis ~i Arpocrates erau zei egipteni.
14. Parasirea vechilor bune datim.

TERTULIAN, APOLOGETICUL

49

data a ~i fast socotit du~man. Citi ii erau straini, toti i-au fost du~mani,
fie care' cu pricina lui: iudeii din pizma, soldatii din dorinta de a ne
stoarce bani, iar servitorii prin insa~i firea lucrurilor. 4. Zilnic sin<tem
spionap., zilnic tradati, ba. inca ne vedem prigoniti in i!nse~i aduooile ~i
intrunirile noastre, cum e mai rau. 5. Cine a surprins vreodata gemetele
vreunui copil,/ Cum'claca a vazut, n-a aratat judecatorului buzele noastre
minjite de singe, ca ale eiclopilor ~i ale sirenelor ? Cine a Vclzut la sotiile
cre~tine vreo urma de ticalo~ie '/ Cine, daca a deseoperit astfel de crime, Ie-a ascuns, sau Ie-a divulgat, tirind pe infaptuitori in fata judecatorilor'/ Daca nu putem ascunde mereu, cind au fost tradate crimele pe
care Ie-am comis '/ 6. Si de cine au fost ele tractate '/ De eeiacuzati in
nici un' caz, fiindca din insa$i rinduiala tuturor misterelor tainele se pastreaza cu sfintenie. Misterele de Ia Samothraee ~i de 1a Eleusis sint tinute sub mare paza; cu aJtit mai muIt aJle noastre, care 0 data descoperite ar putea sa-~i atraga mai intU razbunarea oamenilor, pina sa vina
pedepsa dumnezeiasea. 7. Daca, a~adar, cre~tinii nu sint denuntatorii lor
in~i~i, se intelege ca denunturile sint fa cute de straini. Dar de unde au
putut aHa strainii misterele noastre, cind se ~tie dl. intotdeauna initierile,
chiar acelea ale oamenilor pio~i, indeparteaza pe cei profani $i se fer esc
de martori, afara numai daea cei nelegiuiti nu se tem de nimic '/ 16. 8.
Natura zvonului este cunoscuta tuturor. Ale voastre sint cuvintele:
"Zvonul eel iute cum nu-i rautate pe lume mai iute. De ce zvonul este
o mi~elie '/ Fiindea se impra~tie repede 1, fiindca da pe fata, sau pentru
ca intotdeauna este mincinos '/ Nici chiar atunci cind are in sine ceva
adevarat nu este fara patima minciunii, deoarece ia, sau adauga de la
sine, schimbind adevarul. 9. Ce sa mai spun despre faptul ca alcatuirea
lui este de a~a fel, inci! dainuie$te numai aUt cit minte ~i are viala cit
timp nu poate fi dezmintit; cad de indata ce un adevar a fost dovedit,
zvonul se retrage ~i, ca ~i cum ~i-ar fi indeplinit datoria de a anunta, las a
in urma lui ceea ee a spus; transmite faptul, care de ad inainte este
retinut ~i raportat. 10. Astfel nimeni nu va spune, de pilda: Se zice di
aceasta S-a petre cut la Roma sau Merge yorba ca acela a tras la sorti
provincia, ci : Aeela a tras Ia sorti provincia ~i: Aceasta s-a petrecut la Roma. 11. ZvonuI, nume al nesigurantei, nu poate dainui acolo
un de sigurantid exista. Cine-~i pIeaaa urechea oare 1a cele ce se zvonese,'
in afara de eel fara judecata, de tndata ce eel intelept nu crede c; IIlU
este sigur '/ Oricit de departe s-ar fi intins zvonul in mersul sau, oricita
incredere i s-ar acorda, oricine l$i poate u~or da seama ca la inceput a
trebuit sa porneasetl de la un singur om. 12. De aid apoi se furi!?oeaza din
15. AfirlllJatii necontrolate !Ii nedovedite.
4 -

Apologeti de 11mbl latinl

APOLOGE'J'I DE LIMBA LATINA

50

gura in gut.a ~i din ureche in ureche, ~i asUel viciul, pornind de la: 0

saminta neinsemnata, intuneca aut de mult adevarul, incH nimeni nu se
mai ginde~te ca ia inceput 0 gura de om a semanat minciuna, ceea ce
se intimpla adesea, fie dintr-o pornire du!?manoasa, fie din bunul plac
al banuielii unora, fie din pIaeere, nu noua, ci iunas'cuta Ia unii, de 'a
minti. 13. Noroc Ins'a ca to ate ies la lumina eu vremea ~i ca marturie
stau chiar proverbele ~i sentintele voastre, dintr-o dispozitie divina care
a rinduit lucrurile in a!?a fel, incH nimic sa nu ramina mult timp ascuns,
nici macar ceea ce scapa din ce voise sa de,a pe fata zvonul insu~i. 14.
Este firesc deci ea multa vreme numai zvonul singur a fost martor Ia
crimele cre~tinilor. EI este singura dovada pe care 0 aduceti impotriva
noastra ~i care, arundnd 0 yorba Ia intimplare ~i ctiutind s-o intareasca
in opinia publica in decursul a'titor ani, n-a fost totu~i in stare 5'a adevereasca nimic pin a acum 16.
VIII.
1. Pentru ca sa chem in sprijinul nostru natura

insa~i

a firii ome-

ne~ti tmpotriv,a acelora care gasesc de cuviinta ca astfel de lucruri tre-

buie crezute, iat~, propunem 0 rasplata a ,acestor niradelegi: fagaduiaia vietii eterne ! Credeti-o deocamdata. Insa cu privire la acela~i lucru
te intreb eu pe tine: daC'aai crezut-o 0 socote~ti de a~a pret ca sa ajungi
pina Ia viata eterna printr-o asUel de con~tiinta '/ 2. Vino, implinta cutitul in copilul care nu e du~man al nimanui, nu e aeuzat de nimeni, fiu
al tuturor, sau, dClJca unaltul este insarcill'at cu lucrul acesta, tu cel putin
sa stai de fata Unga aeest om care mo-are inainte de a fi trait, a~teapta
sa-~i ia zborul un sufletabia naseut, culege singele eel crud, inmoaie-ti
piinea in .el, maninc-o cu plaeere. 3. ~i a~ezindu-te la masa, inseamllia-ti
cu atentie loeurile un de stau mama ta, sora ta, inseamna-Ie cu grija sa
nu dai gre~, atunci dnd ciinii au sa faca intuneric. Caci te vei face vinovat de sacrilegiu, daca nu de incest. 4. Initiat ~i insemnat in astfel de
mistere, traie~ti in eternitate! Af$ dori sa-mi raspunzi daca nemurirea
merWi un asemenea pret .. Iar daca nu merit a nu trebuie sa j. se acorde
ineredere. Darehiar dadi ai crede in ea, sint sigur ea n-ai dori-o; ~i
.ehiar dadi ai dori-o, sint sigur eli n-ai putea-o obtine. Atunci de ce altii
pot iar voi nu '/Sau de ce voi n-ati putea, dnd altii pot,/ 5. Dare sa fie
in noi alta natura, de cynopeni sau sciapozi 17, alta rinduiala a dintilor,
alti nervi pentru tidilo~iile neingaduite '/ Dadl crezi astfel de lueruri
16. Zvonurile inventJate din diu-tate ~i ura.
17. Cynoopenii erau mon~tri eu eorp omenese ~i cap de ciine, ioar sciapozii (<<umbiia picioarelor, popo,are imaginare din lndi,a sau Libia).

TERTULIAN, APOLOGETICUL

51

despre om Ie poti !';i face; caci doar om e!';ti !';i tu, ca !';i cre!,;tinul! Iar
daca nu Ie poti face, nu-ti e ingMuit sa Ie crezi; caci om este !';i cre!';tinUl, ca !';i tine. 6. Dar, spuneti voi, se sugereaza !';i se impune 0 astfel de
crima un or ignoranti, care nu !,;tiu ca se puneau asemenea lucruri pe seama cre!,;tinilor !';i care astfe! n-au stat sa observe !';i sa cerceteze totul cu
toata vigilenta'l 7. Dar, dupa parerea mea, cei ce voiesc sa se initieze
obi~nuiesc sa se duea mai intH la mai marele misterelor ca sa Ie spuna
de ee pregatire au Ilevoie. Atunci acolo va spune: Ai nevoiede un
copil, inca mle, care sa nu !';u,e ce este moartea, care sa r,ida in fata cu{itului tau. De asemenea, iti trebuie piine cu care sa stringi !,;iroaiele de
singe, apoi cande1abre !';i candele, dini !';i bucati de carne pentru a-i face
sa sara !';i sa rastoarne Iuminile. Inainte de to ate va trebui sa vii eu
. mama !';i cu sora tan. 8. Dar daca ele nu vor sa vina, sau daca nu sint 'I
CHi cre!$tini nu traiesc singuri, lara familie? Nu vei fi, dupa parerea
mea, cre!';tin dupa toate rinduielile, daca n-ai nici sora, nici mama 'I 9.
Ce va urma daca ~i to ate aceste lucruri vor fi pregatite mai dinainte clnd
e vorba de ne!,;tiutori 'I Au sa afle in urma, au sa indure ~i nu se vor
plinge. Se tem de pedeapsa ei, care ar gasi u!';or la voi cine sa-i apere
oaca ar divulga, care ar prefera sa maara, dedt sa traiasca sub apasarea
unei asemenea con!';tiinte 'I Haide, fie, sa se teama, dar de ce staruie ei
pe calea apucata 'I Caci e firesc lucru sa nu vrei sa fii ceea ce, dac~ ai
fi !';tiut mai dinainte, n~ai fi fost 18.
IX.
1. Pentru a combate mai cu efect aceste calomnii, voi arata ca sint
savir!';ite de voi, parte pe fata, parte pe ascuns, cele ce credeti despre
noi 19. 2. In Africa se jertfeau lui Saturn in public copii pina la proconsulatul lui Tiberiu, care a decretat sa fie spinzurati preotii chiar de arborii
templului care acoporeau cu umbra lor crimele, acestea devenind astfel
ni~te cruci votive. Ca marturie sint soldatii tatalui meu, care au indepJinit porunca acelui consul. 3. Si totu~i !';i acum, in ascuns, se staruie
i~ca in aceasta jertfa nelegiuita. Cre!,;tinii nu sint singurii care va dispretuiesc !';i nid nu se poate dezradiicina pentru todeauna 0 nelegiuire,
sau un zeu sa-~i schimbe a.~a u~r obiceiurile sale. 4. Saturn, care nu-~i
cruta proprii sai copii, este firesc sa persiste in a nu cruta pe ai altora,
pe care dealtfel vene!au S'a-i daruiasca chiar parintii lor, oferindu-i bucuro!';i ~i mingiindu-i sa nu plinga sub ascuti~ul cutitului. Si totu!,;i, cit de
mare este distanta de la un paricid la'un simplu omucid! 5. La gali se
18. Calomniile sint anulate de imposibilitatea realizarii lor.
19. UcideriJe rituale se savir!ioou la pagini, nu la cre!i'lini.

52

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

sacrificau lui Mercur oameni mal m virsta. Las in seama tea,trelor sa

spuna cele 'ce se petrec in. T,auridla. Dar l?i in acel prela evlavios
ora~ al pio~ilor urma~i ai lui Enea exista un Jupiter, pe care, la sarbatorHe in cins'tea lui" il scalda in singe omenesc. Dar, yeti zice voi, ,acel?tia
sint cei osinditi a fi aruncati 10. fiare saabatice. Prin 'asta vreti sa spuneti
ca sint mai putini oameni. Dar ~ia~a, nu este oare mai ru~inos, fHnd
yorba de oameni rai'l Oricum ar fi, se varsa singe omenesc. 0, Jupiter
cre~tin ~i unic fiu al tatalui sau prin cruzime! 6. Dar de vreme ce nu
intereseaza daca se omoaracopiii pentru a se cinsti zeii sau pentru OOtceva, fiindca paricidul ramine paricid, rna intorc cu mintea spre popor.
La citi dintre voi, a~a de lacomi de singele crel?tinilor, la dti chiar din
tre magistratii vOl?tri, aUt de drepti flata de voi l?i ,atH de severi cu noi
n-al? putea sa fac proces de conl?tiinta, ca unora care v-ati ucis pruncii.
abia nascuti? 7. Ba inca nici modul uciderii nu este peste tot acelal?i:
sau Ie smulgeti cu cruzime'viata scufundindu-i in apa, sau ii lasati sa
moara de frig l?i de foame, sauii arunoati la ciini; caci a muri de sabie
ar fi 0 moartepe care ar alege-o chi,ar l?i un om mai putin forma't. 8. Pe
dnd noi.care ne interzicem orice ucidere, nu ne permitem sa stingem
viata pruncului conceput in pintecele mamei, inainte chiar ca singele sa
se pHimadeasca in el ca om. A impiedica nal?terea este 0 omucidere anticipata: caci ce deosebire poate fi intre a rapi viata unui suflet nascut
sau a-I omori la nal?tere? Om este~i Icel nascut, urminrl sa creasca l?i
cel care este un fruet doar in germene. 9. OCn privinta hranirii cu singe
omenesc ~i a ospetelor de acest fel, plirue de cruzime 20, cititi, ca doar sta
scris undeva, la Herodot mi se pare, ca unele popoare au intrebuintat, la
semnarea lratatului lor de alianta, singele pe care ~i I-au stors din brate
~i I-au gustat ~i unii ~i altiL Nu ~tiu bine, dar a~a cred ca s-au petrecut
lucrurile ~i in timpul lui Catilina. Se vorbe~te di ~iLa unelle neamuri
ale scytilor cel mort este mincat de ai saL 10. Dar sa nu merg prea departe. Astazi, aici! celor destinati Bellonei Ii se da sa bea pentru irtitiere
singe, pe care-l primesc in palma din coapsa strapunsa. La fel cei atin~i
de epilepsie, ca S1a se vindece nu-i vedem oare sngind cu lacomie si:ngele
proaspat al tilharilor uci~i in arena nnde sint'l 11. La fel cei ce se ospateaza cu carne a fiarelor omorite in arene, care cauta carne de mistret
sau de cerb. Acel mistret s-a atins de singele luptatorului pe care I-a
ranit in l'llpta; lacel cerb ~i-a dat vi,ata chiar in s'ingele gladiatJorulul;
chiar pintecele ur~ilor sint cautate, de~i au in ele carne omeneasca nedigerata inca. A~adar este mincata de om cu Iacomie carnea hranita din
20. Tot paginii sint bautori de singe omenesc, nu
singe omenesc.

cre~Unii,

care au oroare de

TERTULlAN, APOLOGETJCUL

53

carnea lui. Voi, eare mi.ncati acestea toate, cit sinteti de departe de ospetele cre~tini1or '? 12. lar aceia care se lacomesc dupa carnea de om
pacatuiesc ei mai putin dadi maninca omul de viu '/ Mai putin sint vinovati de ticalo~ie aceia care ling ceea ce urmeaza sa devina singe? Nu
maninca, desigur, copiL ci mai degraba oamenL 13. Sa ro~easca orbirea
voastra fata de noi cre~tinii, care nu folosim la ospetele noastre nici
macar singele animalelor ~i care tocmai de aceea ne abtinem de la cele
sufocate ~i moarte, ca nu cumva sa ne pingarim chiar de singele care a
ramas in maruntaie. 14. Deasemenea, printre ispitele eu care ineercati
pe cre~tini sint ~i cirnatii umpluti cu singe, de~i ~titi prea bine ca lucrul
acesta nu e ingaduH la aceia care voiti sa-i abateti de la regula lor. Ce
fell de judecata e aceasta, ca pe cei oare-i ~titi prea bine lea au groaza
de singele arnmalelor sa-i Icredeti ca rivnesc 'la singe de om, afara numai
daca n-ati facut prin voi in~iva dovada cil acesta ar fi mai gustos. 15.
Dar singele omenesc trebuie sa-l intrebuintati ~i pe el ca mijloc de incere are a ere~tinilor, ca ~i focul ~i tamiia 21. Cad s-ar dovedi cil sint
ere~tini daca ar dori singe omenesc, dar ar refuza sa sacrifice, ~i invers,
ca nu sint cre~tini daca ar refuza sa-l guste dar ar voi sa sacrifice. $i
fara indoiala di singe omenesc nu v-ar lipSi voua de la cei pu~i sub paz a
sa fie judecati ~i osinditi la moarte. 16. Cit despre incest, cine il practiea
mai mult decitcei care I-au invatat de la insu~i Jupiter 'I Ctesias spune
ca per~ii se disatoreau cu mamele lor; dar nici macedonenii ~u sint in
afara de arice banuiala, deoarece ahmci cind ,au lasi,stat pentru prima data
la reprezentarea tragediei Oedipus, luind in ris durerea regelui incestuos
ziceau: hai, arundi-te disupr,a mamei tale 1 17. $i in tilIllpul de fata, dezordinea moral~ fiind prilej de lux nemasurat, vedeti cit de mult ratacirea
aceasta a impins lucrurile spre inmultirea incestului. Mai IntH, voi va
lepadati copiii, oa ei sa fie cule~i de pe strada, de mila, de eel dintii
strain care trece pe linga ei, instrainindu-i ca sa fie adopitati de ni~te
parinti mai bunL Instrainati de familia lor, e firesc oa In1r-o zi sa-i piarda
amintirea. $i ratacirea aceasta se va intinde din generatie in generatie ~i
va deveni eauza de incest, neamul prelungindu-se prin criroa. 18. $i
atunci in arice 10IC, acasa, intre straini, peste mari, veti purta eu voi
aceasta patima ~i, ca urmare, se vor zamisli copii ne~tiutori de originea
'lor, ca ~i cum s-ar fi naseut din alta saminta; astfel ca membrii aceleia~i familii impra~tiati peste tot prin legaturile ce se nasc intre oameni,
se intorc asupra alo,r lor, fara sa-~i recunoasca rudenia, in~elati fiind de
un singe incestuos. 19. Pe noi, insa, ne fere~te sa oadem in astfel de
21. Acelalji lucru spunem despre incesturi

~i

promiscuitate, care va descalifica.

54

APOLOGETI DB.LIMBA LATINA

pac ate 0 viata de aproope pazita ~i eu credinta pastrata; oas.atoria, pe cit

ne fere~te de stridiciune ~i de alte pacate, pe aUt ne pune in acela~i timp
la adapost ~i de orice fel de incest. Unii, ca sa fie mai siguri ca nu vor
didea in primejdia acestei gre~eli, ramin fara impreunare femeiasca toata
via~, copii pina la batrinete. 20. Daca toate acestect le-ati fi luat in considerare la voi, ati fi observat atunci ca a~a ceva nu exista la cre~tini.
Aceia~i ochi v-ar fi facut sa vedeti ~i una ~i alta. Dar exista doua feluri
de orbire, care merg impreuna : nu vezi Ceea ce exista ~i ti se pare ca
vezi ceea ce nu exista. Aceasta 0 voi arata fata de to ate invinuirile pe
care ni Ie aduceti. Acum am sa vorbesc despre crimele publice.

x.
-\ 1. Nu va inchinati la zeii no~tri, iiceti vOi, ~i nu aduceti imparatului sacrificii. Nu sacrificam pentru altii pentru motivul ca nu sacrifidim
nici pentru noi in~ine, de indata ce nu ne inchinam la zei. De aceea slntem invinuiti de sacrilegiu ~i de lezarea majestatii imperiale. Aceasta
este cauza cea mai mare, poate singura de dipetenie ~i deci vrednica
d~ a fi cunoscuta, daca nu ne-ar judeca banuiala ~i nedreptatea, una indepartind orice nadejde de a mai afla adevarul, cealalta respingindu-l.
2. Am incetat de a ne mai inchina zeilor vo~tri de dnd am anat ca ei nu
exista. A~dar, acealSta trebuie sa cereti. sa dovedim di zeii nu exista ~i
ca de aceea nu trebuie sa ne inchinam lor, caci numai atunci ar trebui
sa-i adoram, dadi ar fi zei cu adevarat. Atunci ~i cre~tinii ar merita sa
fie pedepsiti, daca s-ar face dovada ca exista acei zei pe care nu-i adora
Hindca spun di nu exista. 3. Dar pentru nai, ziceti voi, c:;i exisUi. Protestam ~i ne indreptam de lao vai catre con~tiinta naastra; ea sa ne judece, ea sa ne osindeasca, daca va putea tagadui ca tati ace~ti zei n-au
fost oameni 22. 4. Dadi ~i eta jng.a~i va tagadui, va fi comhatuta prin intSe~i
probele ei, din vechime, care i-au transmis cuno~tinta despre zei ~i a
c~ror marturie sta vie pina in zilele noastre ~i in cetatile in care s-au
nascut, ~i in tinuturile in care, savir~ind un lucru oarecare, au lasat
urme, unde au fost inmormintati ~i unde Ii se arata chiar mormintele. 5.
Acum sa-i in~ir oare pe Hecare in parte, citi sint ei de multi, nai, vechi,
barbari, greci, romani, straini, captivi, adoptati, proprii, comuni, de sex
barbatesc, femeiesc, de la tara, de Ia ara~, corabieri sau osta~i ? 6. Ar fi
de prisos sa Ie in~ir chiar numele, marginindu-ma sa-i pomenesc in general, ~i aceasta nu ca sa-i cunoa~teti, ci doar ca sa va amintiti de ei
(ca unii care va comportati ca ~i cum i-ati fi uitat). Inainte de Saturn
nu exista la voi nici un zeu ; de la el a pornit inceputul o'ricarei zeitati,
22.

Zei~

sint oomeni.

55

TERTULIAN, APOLOGETICUL

tot ce ati avut mai bun sau mai insemnat. Astfel, tot ce va fi stabilit
despre eel care a constituit inceputul, se va spune ~i despre urma~i. '1.
Pe Saturn, din cit il arata scrierile, nici Diodorus Graecus, nici Thallus,
nici Cassius Severus, sau Cornelius Nepos, nid un aIt scriitor al timpurilor veahi nu ni I-a facut cunosc'Ult aJltfel, dedt ca om. Dar oridt de
multe ar.fi aratarile aces tea, nicaieri nuaflu probe mai vrednice de crezare dedt in Italia insa~i, unde Saturn dupa multe colindari ~i dupa gaz..;
duirea in Africa s-a stabilit, fiind primit de lanus, sau lane, dupa cum
il numesc sallienii. 8. Muntele pe oare-llocuise s-anumit Saturn; ora~ul pe
care-l iIli1:emeiase !?i-a pastI1at pitI1a azi numele de Saturnia I in sfir!?it, Italia, parasind numele de Denot'ri,a, a primit denumiroo de Saturnua. El a dat
primele table de legi, prima moneda cu chipul lui sapat pe ea, ajungind
apoi ocrotitorul tez'aumlui. 9. Si totu~i, daca Saturn este om, se intelege
atunci ca s-a nascut dintr-un om, !?i, om fiind, nu s-a nascut din cer sau
din pamint. Dar cum .nu i se !?tiau parintii, u!?or a fost sa treaca drept
fiu al acelora, al dl.ror urma~ putem fi !?i noi cu totH. Caci cine nu nume~te, in chip de cinstire, ceml !?i paminil:ul drept mama !?i tata'1 Dintr-o
obi!?nuinta omeneasca, despre cei pe care nu-i cunoa~tem, sau care ni se
arata a!?a deodata in fata, nu spunem ca au cazut din cer? 10. La fel ~i
lui Saturn, venIt a~a dintr-o data, s-a intimplat pretutindeni sa i se zica :
(/Cel dizut din cer precum poporul nume~te Fii ai pamintuluh> pe cei
a carar obir!?ie n-o cunoa~te. Trec sub tacere faptul di pe atund oamenii
erau a~a de inapoiati, incH Ii tulbura infati!?area oridirui barb at nou,
venit de parca era 0 aparitie divina, de vreme ce azi chiar 0:imenii culti
consacra ~i pun in rindul zeilor oameni despre care ei in!?i~i marturisesc
eli au murit ~i i-au inmormintat cu doliu public. 11. Am vorbit destul
despre Saturn, de~i in cuvinte putine. Yom arata mai departe ca ~i Jupitera fost un om, nascut dintr-un om, !?i ca toti zeii ie~iti din familia lui
au fost muritori, ca ~i zamislitorullor.

ocr.
1. Deoarece nu indrazniti a tagadui ca aceia au fost oameni, dar
sfaruiti a afirma ca au fost facuti zei dupa moarte, sa cercetam 'atund
cauzele care au indreptatit aceasta zeificare. 2. 'In primul rind trebuie sa
admiteti ca exista un zeu mai presus de toti, avind in el divinitate, prin
care sa poata face din oameni zei. Cad ace~tia nu aveau de unde sa-~i
insu~easca dumnezeirea pe care n-oaveau ~i nimeni altul n-avea' cum
s-o daruiasca celor ce n-o aveau, daca ea nu exista in el. 3. Prin urmare,
daca nu exista nimeni care sa-i faca zei, in zadar presupuneti ca zeii au
putut fi creati, daca inlatutati pe cel care I-a infaptuit. Si daca ei in~i~i

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

s-ar fi putut face zei, fara indoiala eft n-ar fi fost niciodata oameni, de
vreme ce aveau in ei putinta unei stari superioare. 4. A~adar, daca exista
cineva care poate sa fadt zei, ma intorc cu mintea spre cercetarea cauzelor care I-au facut sa creeze pe zei din oameni ~i nu gasesc nid una,
afara de nevoia, pe care poate a simtit-o acel mare zeu, de a-~i adauga
1a sarcina divina serviciile ~i ajutorul alltoN. Dar mai intH este un lucru
nedemn sa ai nevoie de ajutorul altuia ~i mai ales de al unui muritor,
dnd mai demn era sa fi Hicut de la inceput pe cineva zeu, daca avea sa
simta nevoia de ajutorul unui muritor. 5. Si totu~i nevoia acestui ajutoT
n-o vad. Cad lumea prin alcatuirea ei fie ca exista prin sine insa~i ~i n-a
avut un inceput, dupa parerea lui Pytagora, fie ca a avut un inceput,
fiind opera unei fiinte superioare, dupa parerea lui Platon, in ambele
cazuri este sigur ca a fost zamislita odata, a~ezata, rinduita ~i armonizata
in aceasta a ei alcatuire, cu 0 deplina ~i inteleapta conducere. Acela care
a desavir~it toate nu putea sa fie tocmai el nedespartit. 6. Nu avea nevoie de Saturn, sau de cei nascuti din el. Ar fi prea naivi oamenii, daca
n-ar avea convingerea ca dintru inceput ~i ploaia a pic at din cer, ~i
stelele au luminat, ~i fulgerele au lidl.rit ~i tunetele au bubuit ~i ca insu~i
Jupiter s-a temut de fulgerele pe care voi i Ie puneti in mina; de asemenea, ca oriK:e rod pamiIlltesc a rasarit din pamint ill'ainte de Bacchus,
Ceres ~i Minerva, ba chiar inainte de acel om, inUiul Uascut pe lume,
fiindca nimic din ceea ce este rinduit pentru pastrarea ~i hranirea omului n-a putut sa fie creat in urma, dupa om. 7. In sfir~it, mi se spune dt
ace~ti zei au descoperit, nu au nascocit ei toate lucrurile trebuindoase
vietii. Insa un lucru care se descopera a existat mai dinainte, ~i ce a
existat nu trebure pus in seama celui ce I-a descoperit, ci in a aceluia
care I-a nascocit; cad exista mai inainte de a fi fost gasit. 8. Prin urmare dadi Liber a fost consacrat zeu fiindca a aratat oamenilor cultura
vitei de vie, s-a procedat nedrept cu Lucullus care eel dinUi a adus romanilor dre~ele din Pont ~i Ie-a raspindit in Italia, de vreme ce n-a fost
~i el zeificat ca autor al noului fruct, pentru ca el I-a adus. 9. Prin urmare, daca de la inceput universul a fost rinduit ~i hoUirit astfel incit
sa se conduca in mersul sau dupa legi fixe, in acest caz nu exista nici
un motiv sa fie transformata omenirea in dumnezeire, pentru cit functiile ~i puterile pe care le-ati repartizat zeilor vo~tri existau dintru
inceput, chiar dadi voi n-ati fi mai creat ~i pe ace~ti' zei. 10. Dar voi va
indreptati spre 0 alta cauza ~i raspundeti ca acordarea divinitatii este
r1isplata a unor merite deosebite. Pentru aceasta se cade sa recunoa~teti,
dupa parerea mea, ca acel zeu facator de zei este dreptatea absoluta, ca
unul care i~parte 0 recompensa a~a de mare, nu la intimplare, nu in-

TERTULIAN, APOLOGET.LCUL

57

tr-un mod nedemn ~i fara masura. 11. Vreau, a~adar, sa Ie cintarese meritele, sa vad daca sint vrednici a fi ridicati la eer, sau mai degraba buni sa fie scufundati in adlneul infernului pe care ori de cite ori va vine Ie
soeoteala n numiti inchisoarea chinurilor groazniee. 12. Aeolo de obicei
sint aruncati ,toti nelegiuitii fata de parinti, cei incestuo~i fata de surori,
cei ee poftesc la femeia altuia, cei care rapesc fecioarele ~i strica tineretul, cei cruzi ~i cei ce ucid, cei ce iura ~i cei ce in~ala, intr-un cuvint
toti aeeia care se aseamana cu orkrare dintre zeii vo~tri 23, dintre oare pe
nici unul nu-l Yeti putea dovedi neminjit de crime sau de viciu, afara
numai dadi-i Yeti tagadui fiinta omeneasca. 13. rnsa ca sa nu puteti tagadui ca ei au fost oameni ne yin in sprijin chiar unele lucruri caracteristice, care ne indreptatesc sa credem ca nici In urma n-au devenit zei.
A~adar, daca voi vegheati pentru pedepsirea celor ce sint la fel ca ei,
daea toti oamenii de bine fug de legaturile, de ,convorbi,rile~i de convietuirea cu eei rai ~i imorali, iar zeul acela ~i-a alipit pe unii din ace~tia
ca tovara~i ai majestatii sale, atunci de ce osinditi pe aeeia, pe ai caror
colegi Ii cinstiti ? 14. Dreptatea voastra este 0 pata care minje~te cerul,
faeeti zei pe toti cei faradelege, ca sa fiti pe plaeul zeilor vo~tri. Este 0
cinstire pentru ei divinizarea celor asemenea lor! 15. Dar sa las la 0
parte invinuirea cu privire la Iipsa lor de demnitate ~i sa presupunem ca
au fost cinstiti, fara prihana ~i buni. Totu~i, pe citi barbati mai presus de
zeii v"o~tri nu i-ati !lisat in infern '/ Au fost mai presus Socrate prin intelepcilllnea lui, Aristide prin spiritullui de dragoste, Temistocle prin gloria
lui militara., Alexandru prin stralucirea lui, PoIicrate prin fericirea lui,
Cresus prin bogatia lui, D~mostene prin elocventa lui. 16. Care dintre
zeii vo~tri este mai serios ~i mlai intelept decit Cato, mai drept ~i mai ~
gJorios decit Scipio? Cine mai maret decit Pompei, mai fericit ca Sulla ~
mai bogat ca Crassus, mai elocvent ca Tullius? Cu aUt mai demn de
lauda ar fi fost acel zeu al vostru, de ar fi a~teptat sa-~i aleaga astfel de
oameni ca zei, ca unul care cunoa~te ca au sa vina altH mai buni in viit or. S-a cam grabit, mi se pare, de a inchis cerul 0 data pentru totdeauna
si aeum, far a indoiala, rose~te ea unii mai vrednici de a fi alt~i murmura
irnpotriva lui in adinClll infernului !
t

xu.
1. Cu privire la aceste lucruri ma opresc aici, fiindca

~tiu

ea prin
insa~i natura adevarului voi putea dovedi ce nu sint zeii vo~tri dupa ee
voi fi aratat ce slnt. A~adar, referitor la zeii vo~tri nu vad altceva dedt .
numele unora care au murit demult ~i n-aud dedt pove~ti, din care rni
23. Zeii slnt nelegiuiti

multi oameni au fost mai buni dedt ei.

APOLOOBTI DB L1MBA LATINA

58

so a,!mur~te cultullor. 2. Cit despre sttatuile lor, din ele nu pot desprinde
nltceva, dedt c~ sint din aceea~i pHimadeal~ ca ~i vasele ~i mobilele
voastre obi~nuite, sau ca, intervenind puterea unei arte transformatoare,
ele provin din acelea~i vase sau mobile carora Ii s-a schimbat, ca sa zic
8$6, destinatia : prin consacrare intr-un chip ,~a de batjocoritor ~i printr-o operatie a~a de plina de profanare, incit lucrul acesta ne da noua,
care sintem chinuiti din pricina acestor zei 0 mingiiere cum nu se poate
mai mare pentru pedepsele ce primim, fiindca ~i ei indura acelea~i suferinte ca sa fie f~cuti zei. 3. Puneti pe cre~tini pe cruci ~i stilpi; dar pe
care statuie nu 0 plasmuie~te mai intii argila a!?ezata pe 0 cruce sau pe
un sUlp 'I Pe furd se contureaza mai intii corpul zeului vostru. 4. eu
ctrlige de fier sfi!?iati coastele cre!?tinilor, dar in zeii vO!iitri nu se infig
~l mai adinc, de-a Iungul tuturor membrelor daltile, rindeall'a !?i pill,a 'I
Nou~ ni se taie capetele; dar !?i zeii vO!;itri sint far a capete, pina ce nu
Ii s-a dat unul' prin ajutorul plumbului, prin lipire sau cuie. Sintem aruncaU la fiare; desigur, Ia acelea pe care Ie a!;iezati aliituri de Liber, de
Cibele 24 sau de Caelestis. 5. Sintem ar!;ii in foc; dar acela!;ii lucru n
faceti !?i eu statuile zeilor la inceput, Ia prima materie. Sintem condamnati Sa Iucram in mine; de aid tnsa i!;ii iau !?i zeii vO!;itri intruchiparea.
Sfntem exilati in insule ; dar tot in cite 0 insula se intimpla sa se nasca
sau sa moara $i cite un zeu al vostru. Daca prin astfel de lucruri se dobtnde$te vreo insu$ire de zeu, atund cei osinditi de fapt sint zeificati
$i chinurile ar trebui sa Ie fie socotite drept divinizare ! 6. Dar fire$te ca
toate aceste injurii !?i batjocuri ale infaptuirii lor nu Ie simt zeii vO!;itri,
la fel cum nu simt nici respectul care Ii se acorda. 0, voci nelegiuite !
0, glasuri pingaritoare ! Scri!;initi din dinti, faceti spume Ia gura ! Si doar
~ stnteti cu totH aceia$i care laudati pe un Seneca, de!;ii el graie!;ite pe fata,
cu vorbe mai muIte $i mai amare, despre ratacirea voastra. 1. A$adar,
dadi nu adoram ni$te statui 1;>i chipuri reci 25, care n-au mai multa viata
dedt mortii pe care-i infati1;>eaza, ceea ce !;itiu !;ii eretH, !;ioarecii !;ii paianjenii, atunci aceasta respingere a unei ratikiri recunoscute n-ar merita ea mai multa lauda dedt pedepsire 'I Putem noi fi tnvinuiti ca jignim ni$te zei despre cate sintem siguri Cd nu exista 'I Ceea ce nu exista
nu poate suferi nimic de la nimeni, pentru simplul motiv Cd nu exista.
XlII.
1. Dar pentru noi ei sint zei, spuneti voL Atunci, cum se face ca va
dovediti nelegiuiti !;ii profanatori fata de zeii vO!;itri, pe care-i credeti
24. Clbele: zeitii frigiana, personificarea pamintului.
4.'i. Zefl stillt statui.

TlRTtlLlAN, APOLOOITICUL

59

zei, dar ii dati uiti1rii, de care VB temeU, dar U nimiciti ~i va bateU joe
de ei chiar atunci. cind aveti aerul ca-i razbunati 'I 28. 2. Judecati daca
eu mint. Mai tntH, de vreme ee va inchinati la anumiti zei, inseamna
ca-i dispretuiti pe eei la care nu va inehinati; preferinta fata de unul
nu poate aduce decit ocara eeluilalt, deoarece nu exista alegere fara
respingere. 3. Urmeaza de aid cil dispretuiti pe aceila pe care ii respingeti !?i nu va temeti ea toemai prin aeeasta respingere Ii jigniti. Caci;
dupa eum am aratat-o mai sus, existenta oricarui zeu depinde de aprederea senatu1ui. Nu era zeu aeela pe care un om intrebat eu privire la
el nu-l voia !?i nevoindu-l il osindea. 4. Pe zeii casei, pe care-i numiti
lari, ii tratati ca pe {'}fice lucru al vostru easnic, pe eare-l puteti amaneta
sau vinde. Uneori ehiar din zeul Saturn faceti 0 oala de fiert, alteori din
Minerva un vas de gunoaie, pe masura ce fiecare din ei s-a deteriorat,
ori s-a sfarimat de prea IDJUlte inchinaciuni, !?i dupa cum fiecare a simtit
nevoia casnica este un zeu mai sHnt dedt ei. 5. De asemenea, pe zeii
vo!?tri publici Ii pingariti, in virtute a dreptului public, inscriindu-i la
licitatie, ca adueatori de venituri. Lumea se indreapta spre Capitoliu ea
spre 0 piata de legume: sub aceea!?i strigare a pristavului, sub aceea!?i
sulita, sub aceea!?i inscriere a cvestorului este luata laapreciere divinita tea scoasa la licitatie. 6. $i cu to ate acestea, ogorul cople!?it de dari
i~i pierde din pretul sau, oamenii supu!?i 1a plata darii pe cap de 10cuitor
i!?i pierd din starea lor cad acestea sint semnele sclaviei ; pe dnd zeii,
cu cit sint mai incarcati de dari, leu atit siut mai sfinti, sau tocmai ce,i
care sint mai sfinti sint mai indircati de dari. Maiestatea lor devine un
obiect de ci~tig, religia umbla eer~ind din drciuma in drciuma, did
cereti plata pentru dreptul de a intrla in templu, de la piHmnde in sanctuar. Nu este ingaduit sa vezi pe zei gratis: sint sco!?i la vinzare. 1. Ca
sa-i cinstiti pe ei, ce faceti voi mai deosebit ae cum va cinstiti mortii
vo~tri 'I $i unora ~i altora temple !?i altare. Aceea!?i infati~are, acelea~i
podoabe in statui; dupa cum i-a fast virsta !?i indeletnicirea celui mort,
1a fel ii vor fi !?i ca zeu. Prin ce se deosebe!?te un ospat funebru de cel
inchinat lui Jupiter, un vas funebru de unul de libatiuni, un imbalsamator de eadavru de un preot haruspice? Caei doar !?i un haruspice ia parte
la inmormintare. 8. Dar este firesc lucru sa dati onoruri divine imparatilor morti pe care i-ati cinstit de pe dnd erau in viata. Cu placere Ii vor
primi zeii vo!?tri !?i se vor Hiuda chiar pe ei ca stapinii lor de ieri au
ajuns acum egalii lor. Dar dnd voi puneti alaturi de Juno, Ceres, sau
Diana, pe 0 CUl"tezana publica, a!?a cum a fost Larentta, care nu-i ce.l
putin 0 Lais sau Phryne ; dnd ridicati lui Simon ghicitorul a statuie eu
:W. Pilglnli hI

bilt joe de :.:ci.

eo

---.-.-.- --

---------------

APOLOOllTI DB L1MBA LATINA

-------,

irlseriptia Zeului eel stint, dnd introduceti in dndul zeilor pe un oarecare favorit al curtii imperiale, atund vechii vo~tri,zei, de~i nu valo~
rElazli mai murt, totu~i vor socoti drept ocara din partea voastra ca Ii
.'i-a fngaduit ~i aHora 0 favoare pe care 0 detineau ei din vechime.

1. Vreau sa amintesc despre ceremoniile voastre. Nu mai spun ce

rei de o'ameni sinteti in sacrificii, cind sa1crifucati tot C'e este aproape

mort de slabiciune ~i de boala, cind din animalul gras ~i saniitos voi

jcrtfiti tot ce e de prisos, adica capetele ~i copitele, pe care acasa le-ati
fi aruneat la sclavi ~i la ciini, dnd din ceea ce i 5e cuvine lui Hercule
nu-i puneti pe altar nici 'd treia parte. Ce sa spun, va laud inte'lepciunea,
fiindea salvati ceva dinir-un lueru dat pierzaniei. 2. Dar daea ma intore
eu mintea spre scrierile voastre, care va indeamna la intelepciune ~i la
respectarea indatoririlor morale, cita batjocura gasesc in ele 1 Ca zeii
s-au luptat intre ei pentru troieni ~i greci, atacindu-se intocmai ea ni~te
gladiatori i ca Venus a fost ranita de 0 sageata omeneasca, fiindca voia
sd-~i smulga pe fiul sau Enea, aproape mort, din miinile lui Diomede. 3.
eli Marte era cit p-aci sa piara in lanturi in decur5ul celor 13 luni; ca
Jupiter, ca sa nu pateasca acela~i lucru din partea celorlalti locuitori ai
cerului, a sdipat teafar ajutat de un monstru oarecare, iar acum jele~te
moartea lui Sarpedon 27 ~i, indragostit in mod ru~inos de sora sa, ii pomene~te de ibovnicele de mai inainte, pe care insa nu le-a iubit aUt de
mult. 4. Apoi, care poet, luind pilda de la acel rege al poeziei, nu poate
fi dovedit ca a defaimat pe zei ? Unul da pe Apolo regelui Admei sa-i
pasea turmele, altul imprumuta lui Laomedon me~te~ugul de a construi
al lui Neptun. 5. Este ~i dintre lirici unul, vorbese despre Pindar, care
poveste~te ca Esculap, din lacomia de d~tig, fiindca se indeletnicea cu
medicina in chip primejrlios, a fost pedepsit cu fulgerul. 6. Rau a fost
Jupiter, daca fulgerul este al lui, nelegiuit s-a aratat fat a de un nepot
al sau, invidios pe istetimea aeestui1a 1 Asemenela lucTuri, la un popor
a~a de mult stapinit de credinta, nu trebuiau spuse, dadi erau
adevaraite, ~i nu trebuiau nici plasmuite, dlad:i nlU s-au petreeut
in realit'ate. Nici poetH tragid sau C'omici nu sint mai crutatori
in a da in vileag amar,aciunile sau ratacirile vietii easnice ale
vreunui zoo. 7. Despre fiJlozolfi nu mai amintesc, mul~umindu-ma
numai cu Soc1'ate, eare, ,spre batjoculia zeillor, obi!;;nuia sa 5e jure
pe numele vreunui stejar, tap ori dine. Dar tocmai de aceea a ~i fost
27. Sarpedan, fiul lui Jupiter
Pu'lrocle.

~i

rege al Liciei, a fast ucis in razbaiul troian de

ll1R'fUL.IAN, APOLoOBTICUL
----------------_._---_._-----

81

osindlt Socrate, ziceti voi, fiindca nimicea credinta in zei, Mai degraba insa pentru ea !?i atunci, ea !?i aeum !?i ea intotdeauna, adevarul
a fast prada urii. 8. Totu!?i, mai tirziu atenienii, eaindu-se de hotarirea
lor, au pedepsit pe invinuitorii lui Socrate, iar lui i-au a!?ezat in templu
a statuie de aur !?i, inlaturind astfel osinda: au readus reabilitarea lui
Socrate. 9. Dar !?i Diogene a facut nu ~tiu ce gluma pe seama lui Her(ule, iar cinicul roman Varro a inchipuit 300 de zei fara capete numindu-i Iovi sau Jupiteri 28.
XlV.
1. Multe nascociri glumele care lllJosesc pe zei servesc desfatarilor voastre. Cercetali piesele cornice ale lui Lentuius sau Hostilius:
cine va produce mai mult ris, actorii sau zeii, in jocul !?i cuvintele unor
farse ca acestea: Anubis in adulter, Luna schimbata in barbal, ,
"Diana batuta cu nuiele, Citirea testamentului raposatului Jupiter !;Ii
"eei trei Hercules inWiminziti, luati in bataie de JOC)}. 2. Dar !?i piesele
actorllor de pantomima va araia toate tidi1lO~iile zeilor vo~tri: ({Soare}e
j~i jele!?te fiul cazut din cer ~i voi rideti ; Cibele suspina dupa un pastor nespalat !?i voi nu ro!?iti, ingaduiti sa vi se povesteasca aventurile
lui Jupiter, iar Juno, Venus !?i Minerva sa fie judecate de un pastor!
3. Cind in inchipuirile voastre zeii sint reprezentati pe scena prin capetele cele mai ticaloase ~i mai josnice, dnd un corp necurat !?i dresat
la art a aceasta prin exercitii desfrinate reprezinUi. pe Minerva sau pe
Hercule, prin aplauzele voastre oare nu este injosita ~i murdarita majestatea divina? 4. Poate ca sinteti mai religio!?i in amfiteatre, unde pest.e singele omenesc, peste cadavrele celor osinditi danseaza zeii VO!?tri
slujind drept subiecte !;Ii legende de povestit pentru criminali, care adeseori poate ca reprezinta chiar intruchiparea zeilor vo!?tri. 5. Am vazut
cindva cum era castrat Attis, acel faimos zeu al vostru din Pessinunta,
~i pe cel care, infati~ind pe Hercule, era ars de viu. In mijloOll luptelor
slngeroase de gl'adiatori, acelea care au loc la amiaza, am ris de acel
Mercur care cerceta pe cei morti cu 0 varga de fier inro!?ita in foc. Am
vazut de asemeni ~i pe fratele lui Jupiter, care prin lovituri de ciocan
lua cu el in infern cadavrele gladiatorilor. Aceste spect~cole ~i altele
ea acestea, dadi ele compromit onoarea divinWi.tii, daca arunca la pa.mint de pe culmi maretia divina, fara indQiala ca sint vrednice de disp,retul celor ce :Ie reprezinta, cit !?i al celor pentru oare ele smt prezen:tate.
6. Poate ca acestea to ate nu sint altceva dedt jocuri. D.ar daca voi
dminti lucruri pe care nici 0 con!?tiinta n-ar putea sa Ie tagaduiclSCa,
,mume ca in templele voastre se pun }a oale adultere, di. Ia picioarele
'18. Z<'ll slnt ba1ljocoriti prin rituri,

~i

de poeti

~i

de filozofi.

tl2
..
----_._-----

"POLOGITI DB L1MBA LATINA

ctltarelor se incheie tirguri ru~inoase, eli de obicei in sanctuarele preotHor ~i ale slujitorilor altarului, la adapostul panglicilor sfinte, al mitrei
sacerdotale ~i al purpurei sfintite, in fumu'l de tamiie, se savir~esc fapte
neingaduite, nu ~tiu daca zeii vo~tri n-ar trebui sa se plinga mai mult
de voi decit de cre~tini! Este ~tiut ca fur1turile de cele sHnte se savtr~esc intotdeauna de voi, caci cre~tinii nu intra in templele voastre
nici ziua. Poate ea le-ar jefui ~i ei, daca s-ar inehina la ele! 29. 1. Dar ce
ddorll. eei ee nu adora astfel de zei ? E u~or de inteles eil ei ad ora adevaml, ea unii care nu sint mincino~i ~i nu se inoapatineaza in gre~eala,
('j se indreapta indata ce ered ea au gre~it. Luati cuno~tinta mai intH de
aeestea ~i dupa aceea de toata rinduiala invataturii noastre, bineinteles
dupa ce va vor fi respinse toate parerile voastre gre~ite.

XV[.
1. Impreuna cu unii seriitori, ati visat ea Dumnezeul nostru ar fi
un cap de magar. 0 alstfel de banui,alii a inserat-o Cornelius Tacitus.
2. Caei el, in a patra carte a Istoriilor sale, povestind razboiul impotriva iudeilor, porne~te de la originea aeestui neam ~i, dupa ee vorbe~te despre inceputul, numele !?i credinta aeestui popor tot ce gase!?te
ell cale, spune ea iudeii, eliberati din Egipt, sau alungati, dupa cum
crede el, trecind prin de~erturile intinse ale Arabiei cu totul lipsite de
apa, chinuiti fiind de sete s-ar fi folosit, ea de ni!?te indicii ale izvoarelor, de magarii salbatici care, din intimplare, venind de la pa~une,
lasau a se intelege ca urmau sa se indrepte spre izvoare de apa !?i ca
de aeeea, ea rasplata, au consfintit parte a superioara a unui animal de
areea!?i specie. 3. De aiei a urmat, ered eu, banuiala ca~i noi, ca unii
care sintem apropiati de eredinta iudaiea, ne-am inehina aeeluia!?i idol.
Si totu!?i, acela!?i Cornelius Tacitus, acel prea me~ter iscoditor de mindUni, in aceea~i seriere a sa poveste~te ca Pompei cucerind Ierusalimul ~i piltrunzind in templu ca sa cerceteze seeretele religiei iudaice,
nu a gasit acolo nici un fel de statuie. 4. $i negre~it, daca se inchinau
la aeest idol, care urma sa fie inehipuit printr-o statuie oareeare, nieaip.ri nu ~i-ar fi gasit un loe mai nimerit ca in sanctuar, !?i aeeasta cu
aUt mai mult,"cu cit n~aveau sa se teama de privirile strainilor, oricit
de absurda ar fi fost aceasta inchinare. Caci numai preotilor Ie era
ingaduit sa intre inauntru, iar eelorlalti Ii se impiediea privirea printr-o
perdea intinsa. 5. Voi insa n-o sa puteti spune ca nu einstiti toate animalele de jug ~i eelelalte mirtoage laolalta eu zeita lor Epona 30. Poate
dE' aeeea sintem invinuiti ea, in mijlocul unor adoratori de animale ~i
29. Zeii stnt batjocoriti ~i prin farse, pantomime, in lamfiteatre
30. Epona era protectoarea animalelor de transport.

~i

ctiilar in temple.

TERTULlAN, AI'OJ.OGBTICUL

63

bestii de tot felul, noi am rAmas simpli adoratori de magari I 6. Cit despre cel ce ne socote~te inchinatori la cruce, acela va fi tovara~ de cuH
cu noL Cind se da cinstire unei bucati de lemn oarecare, nu intereseazli infati~area, de vreme ce ea este insu~i corpul zeului. ~i totu~i, cit
de mult se deosebe~te de stilpul unei crud 0 Pallas Attica ~i 0 Ceres
Pharia, care stau in vazul tuturor, expuse fara imagine, doar ca un
trunchi necioplit, sau ca 0 hucata de lemn fara forma! 7. Orice bucata
de lemn tare, care este infipta in pamint intr-o a~ezare oarecare, alcatuie~te 0 parte din cruce. Noi daca ado ram 0 cruce, adoram zeul in toata
intregimea lui. Am aratat cum intruchiparea zeilor vo~tri ia na~tere
dintr-un modelaj in forma de cruce. Dar voi, cind proslaviti pe Victoria in trofeele voastre, proslaviti in acela~i timp ~i crucea care se afla
in mijlocul trofeelor. 8. Toata credinta din tabere consta in a venera
steagurile, a Ie proslavi, a jura pe ele, a Ie pune mai presus de toti
zeii. Toate acele ingramadiri de chipuri de pe steaguri sint podoabele
crucii. Acele Hamuri ale steagurilor ~i ale prapurilor sfinte sint ve~
minte ale cruciL Va laud sirguinta: n-ati voit sa consfintiti crucea
neingrijita ~i goala. 9. Altii, dintr-o parere mai umana ~i mai apropiata
de adev,a'I, socotesc 'sOIarta ca. zen al no,stru. Da,ca aT fi a~, atund am
sta alaturi de per~i, de~i noi nu ne inchinam ca ella un soare zugravit
pe pillZa, de vreme ce-l avem in fiinta pe bolta cereasca! 10. Banuiala
vine de la faptul bine cunoscut di noi ne intoarcem spre rasarit cind
ne rugam. Dar ~i 'cei mai multi diruire voi,.in semn de iubire ~i inchinare
la astrele cerului, mi~cati din buze intor~i cu fat a spre relsilrit. 11. De
asemenea, dadi ziua soarelui noi 0 consacram inveselirii, aceasta nu
pentru ca ne inchinam soarelui, ci pentru ca urmam pe aceia dintre
voi care dedica ziua lui Saturn petrecerii ~i veseliei, deosebindu-se dealtfel ~i ei de obiceiul iudaic, pe care nu-l cunosc. 12. Dar iata ca acum
de curind In ora~ul acesta a fost data in public 0 noua reprezentare
a DU'mnezeului nostru: un oarecare gladiator, priceput in in~elarea fiarelor, a expus 0 pictura cu aceasta inscriptie :
Dumnezeul - cre~tinilor - neam de asin
Era infati~at cu urechi de asin, la unul din picioare cu copita, in mina
~inind 0 carte ~i imbracat in toga. Noi cre~tinii am ris ~i de nume ~i
de infati~are. 13. Dar ei trebuiau ca pe data sa se pIece inaintea acesteidivinitati monstruoase, ca unii care au primit drept zei ~i pe cei
imperecheati 'CU 'cap de cline ~i de leu, ~i pe eei eru coarne de capra
~i berbeee, ~i pe eei ee sint tapi de la ~ale in jos, ~i p.e eei ce sint ~erpi

Il~

APOLOGIl,},1 Ull LIMB" l.ATINA

de la plCloare, ~i pe eei eu aripi la talpi ~i umeri 31. 14. Toate aces tea
le-Clm expus mai pe larg, ca sa nu parem ca intentionat am trecut eu
vederea ceva necorespunzator la cele ce se zvonesc pe se,arna noastra.
Ne yom spilia de toate aceste ppnegriri facind expunerea doclrinei nOdStrl' religioase.

XVII.
1. Ceea ce noi adoram este un singur j)umnezeu, cel ce prin cuvintui cu care a poruncit, cu ratiunea cu care a rinduit, prin puterea cu
care a infaptuit a dat la iveala din nimic tot universul acesta, cu toata
rinduirea elementelor, corpurilor ~i spiritelor, ca podoaba a IIlIdjestatii
sale; de aceea grecii au dat universului numele de cosmos. 2. Este invizibil, de~i se vede, nu se paate pipai, de~i e prezent prin buntitatea
sa, este de neinteles, de!;li se poate concepe prin simturile omene!;lti,
de aceea este aUt de adevarat !;Ii atit de mare. Celelalte lucruri, 'care
se pot vedea, pipit!, prelui, sint mai mici !;Ii decit ochii cu care ~int
vazute !;Ii decit miinile cu care sint atinse !;Ii decit simturile cu care sint
descoperite; dar ceea ce este imens este eunoscut numai sie!;,i. 3. Ceea
ce face sa-l intelegem pe Dumnezeu este neputinta de a-I intelege. Astfel, puterea maririi Sale face ca pentru oameni EI sa fie toto data cunoscut !;Ii neeunoscut. $i aici sUi toata ratacirea celor ce nu voiese sa
recunoasca pe Acela pe care nu soar putea sa nu-L eunoasca. 4. Voiti
sa dovedim existenta lui Dumnezeu din creatiile Sale aUt de multe !;Ii
de mari, prin care traim, prin care ne mentinem, prin care ne bucuram
~i chiar ne inspaimintam; voiti acestea prin marturisirea insa!;li a sufletului '/ 3t. 5. DarsufletuI, de!;li strins in corp ea-ntr-o rhchisoare, de~i
margin it printr-o proasta educatie, de!;li slabit prin pasiuni !;Ii potte, de5i
slujind unor zei neadevarati, totu!;li, cind i!;li revine, ea !;Ii dintr-o betie,
din somn, sau dintr-o boala oarecare. reeapatindu-!;;i saniltatea invodi
pe Dumnezeu numai eu aeest singur nume, fiindea numai acesta singur este al lui Dumnezeu cel adevarat. Mare e Dumnezeu. "Bun e
Dumnezeu>', "ee-o da Dumnezeu sint expresii ale tuturor. 6. Ba inca
este luat !;Ii drept judeeator: Dumnezeu vede, Ma las in voia lui
Dumnezeu, Dumnezeu rna va rasplati. 0, marturie a sumetului prin
natura lui cre!;ltina! In sfir!;lit, prol1untind aeestea sufletul nu se indreapta spre Capiboliu, ci spre eer. Caci cunoa!;lte loca!;lul lui Dumnezeu
~el viu, ca unul care de la EI coboara.
31. Nu cre~tinii, ci pagintii adora animale. lemne, astre.
32. EXistenta lui Dumnezeu este atestata de CTeiatie :-;i de marturia suflelului
noSitru.

TBRTULIAN, APOLOOlTlCUL

XVIII.

1. Ca sa pUltem dobtndi 0 cuno~tinta mal depUna ~i mai adinca despre El, despre rinduiala ~i vointa Lui, ne-a pus la indeminll Scriptura,
pentru a face .cercetllri despre Dumnezeu ~i cercetind sll-L descoperim
~i descoperindu-L sa credem in El ~i crezind sa-l slujim Lui :13, 2. Cad
de la lneeput, din timp in timp, El a trimis barbati de seama prin dreptatea ~i eurllUa lor sufleteasca, pentru a-L cunoa~te pe Dumnezeu ~i
{t-L arata lumii, pUn de inspiratie divina, care sa dea vestire ea este
un singur Dumnezeu, care a creat toate, care a fnfaptuit pe om din pamint (caci acesta este adevaratul Prometeu, care a impartit timpul in
perioade ~i a rinduit lumea dupa legi neschimbatoare). 3. Care a dat
serone de atotputernicia judecaUi Sale, prin potop, prin foe, care a statornicit reguli vrednice de El, pe care voi nu Ie recunoa~teti, sau Ie
lasati in parasire, ia'r celor care Ie pazesc Ie-a hotarit rasplata, ca Unul
Care, la sfir~itul lumii, dnd toti mortii dintru ineeput se vor fi seulat
din mormint ~i-~i va fi luat fiecare tntruparea sa paminteasea, sa dea
Se8ma de faptele savir~ite; El va avea atunci sa judece pe toti, dind
'celor dreptcredindo~i viata ve~nioa., iar celor necredincio~i foc fara
.flr~it, 4. De aeeste lucruri ~i nOi am ris 0 vreme. Am fost deci ~i noi
~~tre ai vo~tri. Cr~tinii nu sa nas{', s' fac. 5. Predicatorii despre care
am vorbit se numesc profeti, de la indatorirea ce 0 au de a prezice viitqrul. Spusele lor, deopotriva ca ~i minciunile, pe care Ie rasptndeau
p.ntru credinta in Dumnezeu, stau scrise in CartHe sfinte, pe care oric:~e, 'p()ate citi. Ptolomeu, {'aruia i s-a mai zis ~i Filadelphul, rege
'~r. I,v~.~a.t ~i ad inc eunoscator in ale literaturii, in dorinta de a-~i al~,I~. :~I 9;~b1ioteca, stapinit de gindul de a intrece pc Pisistrate, cred
"', P.tJritJ;e alte carti istorice, a dlror vechime ~i curiozitate Ie dadea
di.pl~lla renume, din indcmnul lui D~metrius din Paled, pe aeele vreDJ"ri. cel lIlai invatat dintrc gramatici, caruia ii incredintase conducerea
b1bliot.,cU, a tinut sa aiba carti ~i de Ia iudei, carti proprii ale lor, scrise
III 11mbe lor ~i pe care numai ei singuri Ie av~au. 6. Cad profetii, care
.rlu dfntre ai lor, n-au profetizat dedt pentru ai lor, adica pentru neamul ales al lui Dumnezeu, ca rasplata a parintilor lor. Cei care acum
Ie nUmesc iudei mai inainte se numeilU ebrei; de aceea ~i literatura
,I limba lor s-au numit ebraice. '1. Dar pentru ca sil poate fi citite, iudell au pus la dispozitia lui Ptolomeu 72 de invatati tradueatori pe care
lnsu~i filozoful Menedem, razbunlltor al providentei, i-a admirat pelltru
unitatea lor de pAreri, comune cu ale lui. Acest lucru vi I-a eonfirmat
chiar Aristeu. 8. Astfel, aeeste opere de seama, traduse in limba greacA,

Ie

33. Descoporlreu dumnczeLascll s-a flicut prln Scrl.ptllrlle Sflnte.

,. A

Iu

I 110 11mb' lallnl

APOLOOB'J'l DB LlMBA LATJNA

66

vttd ~i astazi in Serapeum, in biblioteea lui ptolomeu, impreunCi eu

orlginalele lor ebraiee. 9. Dar ~i ,iudeiile pot citi in mod public. Dreptul acesta sl! eapata prin plata unei taxe ~i pretutindeni oricine se
poate duee in orice zi de simbata sa-i aseulte. Cine Ii va asculta, va
afla pe Dumnezeu ; cine se va stradui sa-i inteleaga va fi constrins sa ~i
C'reada.
1'9

XJJJX.
1. Veehimea foarte mare a acestor earti leconfera 0 a~toritate deosebiUL Dar ~i la voi cihstirea ce se da trecutului are earacter aproape
religios 34. Ceea ce da autoritate acestor carti sfinte este marea lor vechime. Caci intiiul profet, Moise, ca,re a povestit crearea lumii ~i inmultirea neamului omenesc iar dupa aceea fnspaimintatorul potop,razhuniitor al nedreptatii ace lei epoei indepartate, incepind eu treeutul ~i
urmind firuI povestirii pina in zilele sale ~i de aiei mai departe, prin
propriile sale aratari, multumita darului sau profetic, a prezentat imagiliea celor ce se vor intimpla in viitor, la care ~irul anilor, pu~i in rindufaH1 de la inceput, aualcatuit cronologia lumii. BI a trait cuaproarpe
400 de ani mai inainte de epoca in care acel Danaus, eel mai vechibarbat la voi, a emigrat in Argos. 2 ". Este mai veehi dedt razboiul troian
eu aproape 0 mie de ani ~i prin urmare ~i decit Saturn insu~i. Caci poirivit istoriei lui Thallus, care arata ca Belus, regele assyrienilor ~i Saturn, regeletitaniIor, s-au razboit laolaWi impotdva lui Jupiter, ar unlia
cA Belus a preeedat eu 320 de ani darimarea Troiei. De asemenea, prin
acest Moise a fost trimisa. iudeilor de catre Dumnezeu aeea lege a lor
proprie. 3 If:. Dupa aeeea muIte lucruri au mai spus ~iajti prOfeti, mai
vechi in scrierile voastre; caei ~i acela care a gHisuit eel din urma a
fost In timp ceva mai inainte (daca nu le-a fost conlemporan) de inteleptii ~i legiuitorii vo~tri. 4 '~. De pilda, in timpul donmiei lui Cirus ~i
Darius a trait Zaharia, at unci cind Tales, cel dintii printre fizicieni, intrebat de Cresus, n-a putut da niei un raspuris cu privire la Dumllezeu,
ca unul care, far a indoiala, era tulburat de vocile profetilor. Solon a
prezis aceluia~i rege sa a~tepte sfir~itul indelungatei sale vieti la fel
ca ~i un profet. 5 ':'. Se poate deci vedea ca legile voastre, ca ~i filozofia voastra,~i-au tras inceputul din legea ~i invatatura dumnezeiasca.
Ce a fost la inceput este saminta a tot ceea ce a urmat. De acee.a ~i
voi aveti lucruri comune cu noi, sau care se apropie de ale noastre.
6 ..... De 1a sofia ~i-a tras nume1e filosofia, ca iubitoare d.e intelepciune
34. Fragmentul 1-10 din capitolul 19, care urmeaza, se gase:;;te numai in maPu/densis; totu:;;i p.rof. Waltzing n socote:;;te autentic (al lui Tertul1,an), ca
o IH!'fllI\lro a ceea ce urmeaza (v. Studiul sau Etude sur Ie Codex Puldensis, p.
470 111: ~I cstc mentinut in tnaduoerile :;;i studiile contemporane.
nu.~crJsul

TBRTULIAN, APOLOGBnCUL

87

De la profetie s-a ajuns prin exagerare la divinatia poetica. Oameni

dornici de glorie au denaturat descoperirile noastre pentru a ~i Ie trece
pe numele lor. Chiar fructelor Ii se intimpla sa degenereze de la saminta lor. 7 :.\ A~ putea sa mai in~ir inca ~i alte multe dovezi eu privire la vechimea cartHor sfinte, daca n-a~ ~ti di ele i~i trag 0 mai mare
uutoritate, prin care sa se impuna credintei noastre, mai mult din puterea adevarului lor, dedt din vechimea timpurilor. Cad ce dovada mai
puternica poate fi, in sprijinul marturiei lor, decit implinirea de la zi
la zi, a tot ce se savir~e~te in lume, cind rinduiala regatelor, nimicirea
ora~elor, infringerea popoarelor, starea timpurilor se petrec in totul a~a
cum au fost prezise cu mii de ani mai inainte. 8 *. De aid ~i speranta
noastra, de care voi rideti, se insuflete~te i de aici ~i increderea noastra, pe care voi 0 socotiti Q simpla inchipuire, i~i ia taria ei. Intr-adevar,
indeplinirea intimplarilor care au avut Joe este in stare sa inspire incredere cu privire la cele viitoare: acelea~i voci Ie-au prezis ~i pe
unele~i pe celelalte i acelea!?i scrieri Ie-au aratat. 9 *. Un singur timp
este pentru ele, care pentru noi pare a fi despartit. Astfel, toate cite
au sa mai vina au fost verificate de noi, Hindea erau prezise in acela!?i
timp cu cele care au fost verificate !?i care atund e:r:au viitoare. 10 *. Aveti !?i voi, pe cit !?tiu, 0 SibiUi, pentru ca aceasta denumire 'a adevaratei
profetese a Dumlliezeului Celui ladeyarat a fost in genere schimbata, Cd sa
cuprinda pe toti aceia oare au laerul numai cit pot profetiza i Sibilele
voastre sint nume de adevaruri dezmintite, precum sint!?i zeiivo~tri 35,
2. A!?adar toate substantele, toate materiile, inceputurile, rinduielile, izvoarele cele mai indepartate ale scrierilor voastre cele mai vechi,
cea mai mare parte chiar din neamurile !?i ora~ele voastre, insemnate
prin trecutul lor istoric l?i vechi prin legendele lor, ~i in sfir~it chiar
scrierile hieroglifice, marturii !?i pazitoare ale f,aptelor !?i (soootesc ca
lnCa n-am spus totul) zeU vo!?tri in~i!?i, zeU vOl?tri chiar, templele inse!?!
l?i oracolele !?i toate cele sfinte ale voastre, toate acestea, spun, sint
intrecute ca vechime de dirtil.e unui singur profet, in care se vede a!?ezata comoara Intregii doctrine iudaice ~i prin urmare ~i a noastra. 3.
Daca ati auzit de un oarecare Moise, el este din aceea!?i vreme eu Inachus Argivul. Este cu aproape 400 de ani (mai putin doar !?apte) anterior lui Danaus. Danaus, aeesta insu!?i foarte vechi la voi, ~i cam eu 0
mie de ani mai inainte de nimicirea eeUltii lui Priam, a!? putea spune
ca intrece chiar pe Homer eu cinci sute de ani ~i mai bine, avind pe
cine Iua marturie. 4. ~i ceilalti profeti, de~i yin dupa Moise, totu!?i cei
mai din urma dintre ei nu sint mai de curind dedt primii vo!?tri lntelepti, legislatori ~i istorici. 5. Pentru noi, a expune prin ee inUintuiro
3.1. Aici inoeteazli fr,agmentul ilntroductiv: 19, 10.

APOLOQITI 01 LIMBA. LATINA

de lapte pot fi dovedite toale acestea n-ar fi lucru atit de greu, pe cit
estede enorm, nici aUt de anevoios a Ie in~ira pe toate, pe cit ar fi de
InUns pentru un moment. Trebuie sa te a~ezi in fata.acestor numeroase
documente, sa Ie socote~ti pe degete I trebuie deschise arhivele chiar
ale neamurilor celor mai vechi, ale egiptenilor, caldeilor, fenieienilor.
e. Trebule cercetati chiar istoricii lor indigeni, prin intermediul dlrora ni s-au transmis informatiile, unit ea Manethon egipteanul $i Berosluscaldeeanul, precum ~i Hieromus fenicianul, rege al Tirului, ~i chiar
succesorii lor, ca Ptolomeu din Mendes, Menanqer din Efes, Demetrius
din Faleri, regele Iuba, AppiOlIl $i Thallus, precum ~i cel ce aici it aproba,
aici Ii comb ate, iudeul Iosef, aparatorul national al timpurilor vechi iudalce. 7. Trebuie confruntate 'chiAr sorierile vechi qespre originea popoarelor, sa se vada dnd au avut loc intimplarile, ca sa se poata ~tii
lnllintuirea anilar, care fac sa straluceasca datele analelor. Trebuie sa
r4sfoim iSltoriile ~i scrierile lulDlii intregi. $i in aceasta privinla am
&r4tat prin ce mijloaee s-ar putea proba 36. 8. Dar chestiunea aceasta e
mal bine s-o aminam pentru alta data, ea nu cumva, grabindu-ne sa
cercetlim mai putin,sau cercetind mai' in amanunt, sa ne indepartam
prea mult de subiect.
XX.

1. Dar, lnainte de' aceasta aminare, va infati~am ceva mal Important, m4retia ~fintei Scripturi, chicH daca prin vechimea ei nu va putemconvinge despre origin}a ei divina, de vreme ce aceasta vechime
II este pusa la indoiala. $i lucrul acesta nu ti-ebuie ni<;i aminat, niei
anat din alte parti, caci avem in fata no astra mijloacele de documentare: universul,. ti~pul ~i ~irul faptelor. 2. Tot ce se intimpUi s-a prezls, tot ce se vede s-a anuntat: ca. paminturile inghit ora$e, ca marile
acopera. insule, ca razboaiele interne ~i externe sfi$ie lumea, ca regatele se ciocnesc intre ele, ca bintuie foametea $i eiuma $i toate nenorocirile locale, cu multimi de oameni care mor, ca umilii se inalta
,1 trufa$ii slne umiliti. 3. C~ dreptatea se rare$te, nedreptatea incepe
sa. se lnmulteasca, grija tuturor buneI'or rinduieli .amorte$te, ca insu~i
mers.ul firesc -al timpului ~i al elementelor naturii va ie$i din faga$uI sij.u,
di rlnduiala naturii este tulburata prin mon$trii $i dihanii, toate acestea
au fost descrise mai dinainte; ,In timp ce Ie induram Ie eitim, in timp ce
Ie recunoa$tem ele se verifica.lmplinirea unor profetii este, far a indo36. Autorltatea Sflntei Scri,pturi e atesta.tll. de vechLmea ei ~i de autorii care
speclall~ti, Terlulian reflecteazA In Iprlmul rlnd la loslt Plaviu (ConIra luI Aplon, 1, 16, 103 sq.), apoi la Ta1ian (Cdlre Grecl, 36-41), la Teofll (Cdlre
Aulolle, 16, 28). V. J. P. Wullzlng, I:Apo/ogctlquc, 1971, ad. lac.

o dteaz6. Dup6

80

TBRTULIAN. APOLOOITICUL

iaU1, mlirturia adevarata a divinitatii lor. 4. A!$adar, la noi este asigurata tnsa!$i eredinta in eele viitoare, ea unele ee se vor adeveri, fiindea
erau prezise impreuna eu aeelea care zilnie sint dovedite. Aeelea~i glasuri Ie-au glasuit, acelea~i litere Ie-au seris, aeela~i spirit Ie-a insufletit 37. 5. Un singur timp exist a pentru eel ee preziee eele viitoare. Pe
dnd la oameni, daea eumva este a~a, timpul se deoseber,;te pe masura
ce se scurge, prezent,ul deosebindu-se de viitor ~i trecutul de prezent.
eu ee gre~im, va rog, erezind ~i in viitor, noi care am invatat sa eredem in el prin eelelalte doua trepte ale timpului '/
0<:XI.
1. Dar fiindca am spus ea religia noastra se sprijina pe cartile
foarte veehi ale iudeilor. de~i eei mai multi ~tiu ~i lucrul aeesta n
marturisim ehiar noi, ea ea este noua, de pe vremea lui Tiberiu, se
poate ca tocmai din aceasta prieina sa se naSca banuiala, eu privire la
aleatuirea ei, ca la adapostul unei religii' foarte insemnate, tngaduita
de stat, ea ascunde idei indraznete care-i stnt proprii. 2. Dar, indiferent
de vechimea virstei, noi nu ne potrivim eu iudeii niei tn privinta abtinerii de la alimente, niei in a zilelor de sarbatoare,sau a semnului
corporal, nici a unui nume comun, ceea ee neaparat ar trebui sa existe,
daca am fi supu$i aeeluia~i Dumnezeu. 3. Dar pina ~i poporul eunoa~te
pe Hristos ca pe un om oarecare, precum L-au s6cotit 1$1 iudeii, ceea
ce ar putea face sa se creada despre noi ea sintem adoratori ai unui
om. Noi nici de 'Hrlstos nu ne ru~inam, ea unii care ne mindrim di
sintem invfnovlititi ~i osihdi{i in numele Lui, nid despre Dumnezeu
n-avem alta credinta dedt 1l1deii. De aceea e necesar s6 spun cUeva cuvinte despre Hristos. eadespre Dumnezeu . .of. Din toate punctele de
vedere iudeii erau in haiul lui Dumnezeu, din pricina dreptatii deosebite ~i a credintei patriarhi1~r lor; de aici maretia neamului lor, str,aludreaputerii ~i nespusa fericire de a fi mai dinainte ineurio~tintati de
glasul lui Dmnnezeu, prin care elau tnvatati sa fie vredniei de EI, sa
nu-L supere. 5. Insa, tngtmfati de inerederea aratata parintilor, au cazut in tot felul de pacate, abaUndu-se de la doctrina sjire reguli profane.
~i, de~i ei n-ar vrea sa martl,lriseasca, 0 arata totu~i starea lor de astazi. Impra~tiati, rataeitori, goniti din tara ~i de sub cerul lor, ratacese
prin lume, fara sa aiba vreun :om sau pe Dumnezeu drept condueator,
nefiindu-le tngaduit nici maear a merge ~i saluta pamintul parilltesc,
dupa dreptul strainilor. 6. Sfinte1e voei care Ie preziceau acest destin
Ii anuntau intotdeauna ea pina. 1a urma Dumnezeu are sa-$i aleagli.
37. tmlpllnlrea profetlllor a 6slgur6t de a,semenea autorUatea Scrlpturllor.

70

APOLOOl11 DB LlMBA LATINA

din or ice neam, din orice popor ~i din orice loc adoratori mult mai creasupra carora t~i va trece harul Sau mai din plin, fata cu capacitatea lor- de a primi 0 invaliHura lIlIai desavir~Wi. 1. A venit, a~a
dar, Cel anuntat de Dumnezeu ca va veni pentru a lamuri !;'i lumina
legeo, Acel Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Deci, judeeatorul acestui har
~i al aeestei invataturi, luminatorul ~i mintuitorul neamului omenesc,
~ra prezis noua ca Fiu al lui Dumnezeu i dar EI nu s-a nascut in a~a fel
incH sa ro~easca de numele Sau ca fiu, sau de neamul TatiHui Sau. 8.
El s-a nascut nu din incestul cu 0 sora, nici dilit pacatul unei fiice, sau
sotH adultere, nici din acel parinte al zeilor preschimbat in ~arpe, in
taur, tn pasare, sau in ploaie de aur ca amant al Danaei, cad acestea
slnt lucruri paminte~ti ale lui Jupiter al vostru. 9. Fiul lui Dumnezeu n-a
tlvut 0 mama vinovata de lucruri ru!;'inoase i chiar cea pe care pare a
fi avut-o nu era casatorita. Vreau insa mai intU sa va explie natura Sa,
dki a~a se va putea intelege misterul na~terii Sale. 10. Am spus ea
Dumnezeu a ereat tot .universul aeesta prin euvintul, rath.mea ~i pulerea. Sa. $i filosofii vo~tri spun ca Logosul, adica cuvintul ~i ratiunea
-- este creatorul universului. Zenoss ii spune ziditor celui ee a alcatuit
toate in chip rinduit, numindu-l de asemenea destin, zeu, sufletul lui
Jupiter, necesitatea tuturor lucrurilor. Toate aceste insu~iri Cleanthes
Ie reune~te intr-unul singur, in spirit, despre care afirma ca segase~te
rtisp,indit pretutindeni. 11. Dar ~i noi atribuim cuvintului, ratiunii ~i
puterii, prin care am spus ea Dumnezeu a aldHuit toate, 0 substanta
proprie, spiritul In care se cup rind : Cuvintul, dnd EI porunee~te, rattunea clnd rtnduie~te, puterea dnd i~pline~te toate. Spunem ca aeest
spirit.a purees de la Dumnezeu ~i, ea Unul-Naseut din eeea ce. a purees,
lutru aC,eea s-a numit Fiul lui Dumnezeu ~i Dumnezeu Insu~i din cauza
unlt~~H. c:ie substanta i eaci ~i Dumnezeu este spirit. 12. $i preeum 0 raza
dnd purcede de la soare este 0 parte din tot, deoarece soarele va ramine til raza ea una ee a purees din el, la fel ~i substanta nu se desparte. ci se intinde, ca !>i lumina nascuta din lumina. Materia ereatoore ramine ve!;'nic intreaga, izvor neseeat, de!>i de la ea purced atttea
IIlte izvoare. 13. 04stfel !>i ceea ee a purees de la Dumnezeu este Dumnezeu ~i Fiu al lui Dumnezeu, amindoi fiind Unul ~i Acela~i. Astfel, spirltu} nascut din spirit ~i Dumnezeu din Dumnezeu se deosebe$te prin
m~sura, prin rang, iar nu prin esenta, ~i a pornit din izvorul Sau far a
sS se fi rupt din el pentru totdeauna. 14. Prin urmare din aceasta raza
a lui Dumnezeu, cum mereu s-a prezis mai inainte, pogortndu-se lntr-o
fecioara ~i zl:lmislindu-se in sinul ei, a luat fiinta omul impreunat eu
Dumnezeu. Carnea uniHi cu spiritul se hrane~te, cre~te, vorbe~te, indinc1o~i,

:IR. Zeno, Inlemeioilorul fllosofil'! stolc(' (360-364 I.Hr.l.

TERTULlAN. APOLOGBnCUL,,

71

vata, lucreaza ~i asupra lui Hristos. Primiti deocamdaUi aceasUi. po\,p.stire, la fel ca multe de ale voastre, piIia ce am sa arl1t cum se poate
dovedi divinitatea lui Hristos ~i care sint aceiacare au nascocit la voi
pove~ti du~manoase pentru distrugerea acestui adevar. 15. ~Uau $i iudeii ca va veni Hristos, fiindca Ie vorbisera despre El profetii. DeallUel
ei !;ii acum a$teapta venirea Lui ~i intre noi ~i ei nu este vreo neinteleg ere mai mare, exceptind aceea ca ei nu cred ca a $i venit. Au fost
prezise doua veniri ale Lui: intHa, care s-a ~i implinit in plamadeala
unei umile fiinte omene~ti, a doua, care se va intimpla la sfir$itul lumii,
in maretia puterii parinte$ti primite ~i a dumnezeirii manifestate. Neintelegind-o pe cea dintii, au luat-o in considerare pe cea de a doua,
in care spera, fiindca Ii s-a parut mai clar prezisa. 16. Dar prin pacatele
lor au meritat sa nu inteleaga pe cea dinm, dici daca ar fi inteles-o
ar fi crezut in ea $i de ar fi crezut ar fi dobindit mintuirea. Ei in$i$i
citesc in cartile sfinte ca au fost pedepsiti cu pierderea intelepciunii,
a mintii !;ii a folosirii ochilor $i urechilor. 11. De aceea, pe eel pe Care
I-au crezut numai om, din pricina starii Lui de jos, era firesc sa-L ia
cIrept un vrajitor pentru puterea Lui, ca Unul Care scotea cu vorba din
oameni duhurile rele, red a orbilor vederea, vindeca pe cei lepro$i, Ii
intarea pe paralitici $i, in sfir$it, tot cu vorbaaducea pe cei morti din
nou la viata, SJlpunind chiar stihiile naturiii' potolind furtunile, pa$ind
pe deasupra valurilor, aratind ca El este Acel Fiu anuntat mai inainte
de Dumnezeu, nascut spre minruirea tuturor, Acel Cuvint al lui Dum ..
nczeu Cel fara sfir$it, intiiul nascut, insotit de puterea $i intelepciunea
Sa $i sprijinit pe spiritul Sau. 18. ~nsa prin invatatura Lui erau combatuti fariseii $i mai marH iudeilor, care astfel se tnfuriau, mai ales ca
vedeau multimea alergind spre El in numar foarte mare, in cit L-au Urit in fata lui Pontiu Pilat, peatunci guvernator al Siriei in numele romanilor, ~i prin silnicia voturilorau izbU'tit sa Ie fie dat lor sa-L rastigneasci'!. pe cruce. Prezisese $i EI ca a$a au sa faca; dar asta ar fi fost
putin hicru, daca nu l-ar fi spus mai inainte $i profetii. 19. ~i totu$i, $i
a~a tintuit pe cruce, El a facut multe minuni potrivite eu moartea Sa.
Cad de la Sine $i-a dat sunetul odata eu yorba, inliHurind astfel sarcina ealaului. In dipa aeeea s-a facut intuneric mare, de$i soarele era
la jumatatea drumului sau. Au crezut ca este 0 eclipsa cei ce n-au
$tiut de prezieerile asupra lui Hristos; neputind-o intelege cu min tea
au Uigaduit-o. ~i totu$i, in analele voastre voi aveti povestit fenomenul
aeesta al naturii. 20. Atund iudeii, dupl:\ ce L-au dat jos de pe cruce
$i L-au depus' in mormint, i-au mai pus $i 0 mare paza militara, fiindcli.
El prezfsese ca va invia din morti a treia zi $i se temeau ca nu cumva
discipolii Lui sa Ie amageasca ba,nuiala ~i sil-i ridice pe furi~ trupuL

'2

APOLOGB'J'I DB L1MBA LATINA

21. Dar a treia zi, produclndu-se un mare eutremur de pamtnt, piatra

de pe mormlnt Sea rostogolit Ia a parte, pazamilitara sea impra~tiat de
spaima, niet discipolii nu s-au mai vazut nidiieri, iar in mormint nu sea
mai gas it dedt giuIgiuI Celui inmormintat. 22. Cu toate aeestea, farisett, al earor interes era pe de 0 parte sa fie zvonita intimplarea aeeasta
drept 0 ln~elatorie, iar pe de alta sa indeparteze de la eredinta poporul,
pe care-l tine au tributar ~i sub jugul sclaviei, au raspindit vorba di ar
fi fost rapit de eatre discipolii SaL Caci nici EI nu s-a aratat multimii,
nu pentru a nu elihera din gre~eala pe eei nelegiuiti, ei pentru ea ~i
credinta, rinduita pentru 0 mai mare rasplata, sa se dobindeasea ell
greutate. 23. Dar a petrecut eu discipolii Sai timp de 40 de zile in GaliJeea, un tinut al Iudeii, invatindu-i eeea ce ei aveau sa lnvete pe alUi.
Apo'i, dupa ce Ie-a rfnduit sarcina de a predica peste tot 'pamintuI, Sea
lnaltat la eer inconjurat de un nor, fapt cu mult mai adeVarat dedt cel
pe care la voi unii ea Proeulus I-au atribuit lui Romulus. 24. Pe toate
acestea eu privire la Hristos, Pilat, el insu$i aproape cre$tin in eon$tiIbta sa, Ie-a '8dus la cuno$tinta imparatului de atunci, Tiberiu. Dar $i
tmpAratii ln$i$iar fi erezut in Hristos, daca near fi fost legati
de viata aceasta, sau daca ar fi putUll: fi $i impal"ati $i cre$tini.
2.~. Dlscipolii, tnsa, raspinditi tn lume, au ascultat de porunea Invllatorului-Dumnezeu, indurind $i ei muIte de la iqdei eare-i prigoneau, cu curajul pe care-l da fam indoiala credinta in adevir, pentru ca in cele din IUll'Inili sa semene la Roma bucuro$i singele de
cre,Un din pricina cruzimei lui Nero. 26. Dar va vom arata ca martori
vrednlci de crezamint, eu privire la divinitatea lui HristQs, chiar pe aceia
pe care vot li adorati. Este mare lueru ca pentru a va 'face sa eredeU,
pn cre$tini Ii adue ea martori, toemai pe eei din cauza earora nu eredati In cre$tihi. 27. Deoeamdata aeeasta este rinduiala invataturii noastre pe care am expus-o laolalta eu originea religiei $i a numelui, cu
lntemeletorul ei. Nimeni aeum sa nu ne mai arunee in fata nelegiuirea,
nlmeni sll nu ne soeoteasea astfeI, pentru ea nu-i este tngaduit nima'nul sa minta, ~tnd este vorba de eredinta sa. Cine spune ea adora alt
ceva declt Ceea ce adora in realitate insemneaza ea tagaduie$te eeea
ce adora $1 strlimuta a'tlorarea' $i respeetul asupra altuia, lar prin aceasta
strlmutare nu mai adora ceea ce a tagaduit' 28. Dar noi spunem, pe
fatl, spunem, sft$iatl $i insingurati strigam eu g1a8 tare catre voi, care
ne chinultl: Adoram prin Hristos pe Dumnezeu. SoeotiU-L om, dar
prln EI Dumnezeu a voit sa fie eunoseut $i adorat. 29. <::a sa raspund
ludeilor, Ie amintese e6 $i ei au tnv6tat sli adore pe Dumnezeu printr-un om, prin Moise. Greeilor Ie voi spune eli Orfeu tn Pieria, Musaeus
tn Atena, Melampus In Argos, Trophonius in Beotia, au initiat pe 08-

73

TERTVLIAN, APOLOQETICUL

meni in mistere. Ca sa rna adresez $i voua, stapinitori ai rumii, om a

fost $i Numa Pompilius, care a ineareat pe romani cu cele mai impovaratoare superstitii. 30. Sa-i fie tngaduit $i lui Hristos sa se foloseasca
de divinitatea Sa, nu pentru a imblinzi ni$te oameni neciopliti $i inca
5 lHbati'Ci , punindu-i in uimire prin multimeaatitor zei, ce trebuilau s,a
fie adorati, cum a faeut Numa, ci pentru a lumina, prin cunoa$terea
adevaruIui, pe ni$te oameni civilizati, dar orbiti de 0 cultura rafinata
3t. Cercetati a$adar daca aceasta divinitate a lui Hristos este adevarata 39. Daca a$a este, voi cunosdnd-o urmeaza sa va lepadati de divinitatile cele neadevarate, mai ales daca le-ati priceput intreaga lor fiinta, ca unele care, la adapostul unor nume $i chipuri de morti nu pot
da despre dumnezeirea lor alta marturie dedt ni$te semne, miracole $i
o r a c o l e . " , """.ji;i-,
OCXIJ.
t. Intr-adevar, noi afirmam ca exista oarecare fiinte spirituale. Dar
numele nu e nou. $tiu $i filosofii ca exisUi demoni, de vreme ce tnsU$i Socrate a$tepta tot111 de la judecat a demonului sau. Nu e nlmio
de mirare de indata ce se spune ca inca din copila:rie el era nedespartit de un demon care il indeparta intotdeauna de la bine. 2. Pe demon
ii $tiu toti poetii; chiar $i poporul incult Ii intrebuinteaza des in blesteme. Dar $i pe Satana, capetenia acestui neam rau, poporul il pronunta
dintr-un fel de instinct propriu, eu aceea$i voce cu care blesteama. Cit
des pre ingeri. nici Plat on nu i-a tagaduit. $i ca marturisire $i a unora
~i a altora stau magii. 3. Dar cum din ni$te ingeri deveniti rai de bunavoie a ie$it neamul cel stricat al demonilor, biestemat de Dumnezeu,
inipreuna eu intemeietorii acestui neam $i cu acea capetenie a lor,
despre care am amintit, se afla scris cu rinduiala in cartile sfinte. 4.
Deocamdata va fi sufident sa vorbesc des pre actiunile lor. Toata Iauda
lor este depusa spre pieirea omului. Aceste spirite rele de la inceput
au Iuat fiinta spre nimicirea omului. Ele, de buna seama, pricinuiesc
eorptiriIor boli sau aIte tulburari grozave, tulburari nea$teptate $i extraordinare ale sufletului folosind violenta. 5. Subtilitatea $i mUidirea lor
Ie ajuta sa patrunda in cele doua substante ale omului. Multe I$i permit
puterile demoniace, ea unele care, nefiind vazute $i simtite, apar mai
curlnd prin urmarile lor, decit prin actiune, cum se petrec lucrurile Cll
roadele pomilor sau ale pamintului: nu $tiu ce tainidi stricare a aero~ui Ie vira boala in floare, Ie ofile$te $i Ie putreze$te clod sint in putere,
ca $i cum dintr-o cauza ascunsa aerul infectat impra$tie adierile sale
39. Vliata pllmtntellliCd
InvlNCII LuI.

II

Mtntuitorului in'trup.llt, invlltlltura, paUmlle, moart()l(l

~l

74

APOtOOB'J'l DB LIMBA LATINA

mOl'fpsitoare. 6. A~8dar, prin aceea~i actiune ascunsa a atingerii, suf1area vellit~ de la demoni ~i de la ingerii lor zdruncina chiar sufletele,
strictndu-Ie 1>rin furii ~i nebunii urite, sau prin pasiuni violente~i prin
tot felul de rataciri, dintre care cel mai insemnat este faptul de a recomanda acest soi de zei unor minti naive ~i orbite, ca sa-~i poata procura hrana proprie, adica mirosul ~i singele victimelor jertfite statuilor
'$1 chipurilor lor. 1. ~i ce hrana mai cautata poate exista pentru ei, dedt
sli abatl! pe om de la cugetu'l adevaratului Dumnezeu prin ademeniri
mincinoase'l Voi arata IndaHl. in ce chip opereaza a,cestea. 8. Drice spirit este iute ca 0 pasare. La fel ~i demonii ~i ingerli lor. De aceea in
Clceea~i clip a sint pretutindeni. Pentru ei tot pamintul este ca un singur
loc. Orice se petrece ori ~i unde, ei pot totodata sa ~tie ~i sa anunte.
Iuteala este socotita divinitate, pentru ca fiinta ei este necunoscuta. Astfel, uneori voiesc s,a treaca dreptautori ai lucmrilor pe care Ie vest~sc. ~i sint de ~apt numai autori ,ai luerurilor rele, dar ai eelor
bune niciodata. 9. Chiar ~i hotariri!e lui Dumnezeu Ie-au aflat mal dinainte de la profeti, pe dnd ace~tia vorbeau poporului, ~i acum Ie
C'uleg din leeturi,le pub li ce. Astfel insu~indu-~i unele cuno~tinte despre
mersul. vremii, ei simuleaza dumnezeirea, dnd de fapt ei nu fac dedt sa
fute daml de a prevesti. 10. Dar in oracole, eu dta pricepere potrivese
vorbele cu doua intelesuri dupa imprejurari 0 !,'Itie aceasta un Cresus,
o ~tie un pyrrhus. In sfir~it, daca Apollo Pythius, prin mijloaeele pe
care Ie-am a,mirttit mai sus, a putut sa spuna ca Cresus fierbe 0 broasca
1a un loc eu carne de oaie, aceasta insemneaza ca zeul fusese in acela~i
limp' ~iin Lydia. Locuind in aer, vecini cu stelele ~i in atingere cu norii,
demonti pot sa c~noasca fenomenele care se pregatesc in cer ~i sa preZiC!, p~oaia pe care au ~i simtit-o produdndu-se. 11. Negre~it ca slnt
('r~utl ca binei'acatori ~i in ceea ce prive~te tamaduirea bolilor. De fapt,
Ins!, lao tnceput pricinuiesc raul, apoi prescriu Ieacuri necunoscute, sau
chiar contra bolii ; Ia urma ,lnceteaza de a. mai pricinui raul ~i Iumea
C"rede ea l-au vindecat. 12. La ce bun sa mai vorbesc despre aIte nascoelri, sau chiar despre puterea spiritelor in~elatoare, a caror profesiune
consUl. in a da ora cole, ~i a face minuni'l Fantomele Castorilor, apa adusa. tn ciur, eorabia trasa cu 0 cingiHoare ~i barba schimbata in ro~u
de lndaUi ce a fost atinsa cu mina, toate acestea n-au aIt rost dedt de
o face ca pietrele sa fie crezute divinilati ~i oa adevar,atul Dumnezeu
sl1 nu fie cautat 60.
40. Exlst(!jllta dCl1lonilor, lucmr'ea lor raufllc/iltoare, ghlcitul, oracolele ~I minunile
lor

I1Ilncln()~ls('.

TBRTtJLIANI APOLOOITICtJL

75

X:x:III.

t. Dar daca ~i magii fae sa apara fantome, deflHmind chiar sufletele celor morti, daoa ucid 1C0pii in timp ce fac prevestiri, daca in~ala
ochii eu multe minuni, cu farmecele lor de ~arlatani, daca produc ~j
vedenii intemeindu-se pe puterea ce Ie sUi la indemina ingerilor !;Ii demonilor, care au f9st invocati odata pentru totdeauna, cu ajutorul carora au invatat sa ghiceasca viitorul pina ~i caprel.e !;ii mesele: cu atit
mai mult aceasta putere a lor n-o sa se sileasca ea din rasputeri ca
alunci cind e vorba de vointa proprie !;ii in interesul ei sa aduca la indeplinire ceea ce infaptuie!;ite pentru folosul altuia'/ 2. Dar daca acelea!;ii lucruri Ie indeplinesc ~i ingerii !;ii demonii la fel ca !;ii zeii vO!;itri,
unde este atunci superioritatea divinitatii, pe care neaparat trebuie
s~o vedem mai presus de orice alta putere'/ De aceea n-ar fi mai onorabil pentru zeii vo~tri sa se creada ca demonii cu de la sine pU'tere
se fac zei atunci dnd produc acelea!;ii minuni care Ii fac sa fie socotiti
zei, de cit a se presupune ca zeii vO!;itri sint egali cu ingerii ~i demonii ?
3. Punctul de deosebire este, pe cit s'e pare, in locul de a!;iezare, prin
aceea ca vOi socotiti in temple zei pe cei pe care in alta parte nu-i
mai credeti ca sint zei ; ca ~i cum a alerga pe deasupra turnurilor sflnte
~i a sari peste acoperi~urile caselor vecine nu e aceea~i nebunie, sau
ca'!;ii cum eel ce-~i sfi~ie membrele !;ii cel ce-!;ii taie gUul n-ar fi acela~i 'lucru '/ In ambele cazuri este acela~i rezuItat al nebuniei !;ii aceea~i
pricina a exaltarii. 4. Dar pina acum au fost numai vorbe ; mai departe
vor fi aratate faptele insele, prin care vom dovedi ca ~i unii ~i altii sint
din ace,ea~i plilmadeala. Sa seaduca aici in fata tribunallelor voastre un
om socotit ca'este stapinit de demoni. Poruncindu'-i-se' de catre: cre~tin,
oricare ar fi el; acelui spirit sa vorbeasca, el va marturisi ca este demon, a~a precum de fapt !;ii este, tot astfel cum in aIte imprejurari se
va da" drept zeu, un zeu neadevarat ins a realitate. 5. De asemenea, sa
se aducaunul din acei care se cred castnt inspirati de zeu, care respirind pe altare primesc divinitatea din fumul ce se inalta de la animalul
jertfit ~i respirindu-i se insanato~esc, care in timp ce respira profetizeaza. 6. Insa!;ii aceasta fecioara, Caelestis cea fagaduitoare de ploi, insu~i Esculap nascocitorul leacurilor care a redat viata lui Socordius,
Thanatius ~i Asclepiodotus, sint amenintati s-o piarda pentru a doua
oara, daca nu vor marturisi ca sint demoni, pentru ca n-au indrazneala
sli minta in fat'a unui cre~tin, iar voi chiar il11 acelal~i ~oc varsati singele acelui pre a indraznet cre~tin! 1. Ce poate fi mai convingator decH
lucrul acesta ? Ge marturile miai vrednica de crezare ca a,ceasrt~ proba ?
Adevarul, in toata goliciunea lui, va e sub ochi; taria lui sUi in el insu!',!i f?i orice fel de biinuiala va fi fara r~st. Ati putea spune ell. In mij\o('

78
APOL00lI11 DB LIMBA LA1I1'NA
--------------------------------------------~-------------

este magie, se va vrea alta amagire de aeest fel -numai dadi v-ar tngldul-Q.oehii $i urechile voastre. 8. Ce s-ar mai putea obieeta tmpotrlva a eeea ee se ade;vere$te printr-o marturisire sineera'l Daea pe de
altl parte zeii vO$tri sint cu adeViarat zei, de ICe Drint ca sint demoni 'I
Nu cumva ea sa ni se supuna noua 'I Daca-i a$a, urmeaza atunci ca divin1tatea voastra este supusa ere$tinilor $i in acest caz nu trebuie socotita d1vinitate aeeea care se supune unui om $i, ceea ce e mai ru$inos, unui dU$man al sau. 9. lar dad! ei sint demoni sau tngeri ai aceslora, de ce tn alta parte se dau drept zei 'I Precum \cei socotiti zei n-ar
Une sa se numeasea demoni, daca ar fi eu adevarat zei, ca nu cumva sa
p1arda ceva din maretia lor, la fel $i cei pe care-i $titi prea bine ea sint
demon1 n-ar indrazni in unele' imprejurari sa se dea drept zei, daca de
fapt ar exista oarecare zei al caror nume il folosesc. Gad Mra indolala s-ar teme sa abuzeze de maretia unor zei superiori lor $i de care
trebule sa se teama. 10. Nu este divinitate aceasta pe care voi 0 socoUti astfel, cad daca ar fi, niei demonii nu $i-~H iDSU$i-o in marturisirile
lor, n1ci zeli nu s-ar lepada de ea. A$adar, dnd $i unii $i altii tind la
aceea$i marturi1silre, tagaduind fiin~ zeilor, recunOla$teti atund C'aexistl un neam, aeela al demonilor, singurul adevarat in amindoua eazurUe. 11. Aeum eautati pe zeii vO$tri, eaci eei pe care i-ati presupus a fi
fei Ii recunoa$teti ea sint demoni. Dar prin aeeea$i stradanie a no astra,
de la aceia$i zei ai vO$tri yeti aUa nu numai ca niei ei, niei altH nu
slnt zei, ci $i care este adevaratul Dumnezeu, daca nu eumva Aeela este
stngurul,Cel pe earecre$tinii il marturisesc $i daca trebuie sa credeti
tn. El $1 sa-L adorati cum prescriu credinta $i invatatura Cre$tina. 12. Va
yom spune totodata cine este acel Hristos cu istoria L'Ui : daca este
om de dnd, daea este un mag, daea dupa moarte a fost furat de discipol. din mormint, daca in sfir$it acum este in infern, sau daca nu
cumva mai degraba in cer de unde va veni spre cutremurul lumii intregi,
apre groaza pamintului $i plinsul tuturor, dar nu $i al cre$tinilor, ea
putere a lui Dumnezeu, spirit al lui Dumnezeu, ratiune a lui Dumnezeu,
Piu al lui Dumnezeu $i toate ale lui Dumnezeu. 13. Oricum..ati ride, sa
rId a $1 e1 laolalta cu voi ; sa nege di. Hristos are sa judece toate sunetele, de la inceputul veacurilor, reinsufletindu-Ie; sa susUna ca aceea$i Insarcinare au primit-o de la soarta $i Minos $i Radamant, sa fie
sortiti sa tm~arta dreptatea, dupa parerea comuna a lui Platon $i a poetllor. 14. Cel put in sa inceree a respinge probele vadi~.ale eondamnlrU lor rU$inoase ; sa nege ca stnt spirite necurate, lucru care s-a
putut fntelege din hrana lor din slngele, fumul $i earnea de animale
tlrsl pe ruguri eu miros urit $i din limbile foarte impure ale preotUor
lor, sa tllgl\duiasca anume eli la aceea$i zi de jud~.cata nu vor fi osin-

77

TiRTVLlAN. APOLOGETICUL

diU ~i ei laolaltli cu toti adoratorii ~i slujitorii lor. 15. Dar toatli aceasta
stlipinire ~i putere a noastra asupra lor se intemeiaza pe pronuntarea
numettIt-Iui Hristos ~i pe amintirea acelor primejdU care ii a~teaptli
ca au sa vina de la Dumnezeu prin judecata lui Hristos. Cu frica de
Hristos in Dumnezeu ~i de Dumnezeu in Hristos ei se supun slujitorilor
lui Dumnezeu ~i ai lui Hristos. 16. Astfel, la atingerea ~i la suflarea
noastra, inspliimintati de gindul ~i infati!;;area focului care-i a~teapta,
ei ies din corpurile oamenilor, supunindu-se flira voie poruncii noastre,
indurerati ~i ru~inindu-se in fata voastra. 17. Credeti-i cind va spun adevarul despre ei in~i~i, pre cum ii credeti cind mint. Nimeni nu minte spre
necinstire, ci mai degraba spre cinstirea sa. Mai muIta crezare se poate
da celor ce marturisesc impotriva lor in~ile, dedt celor ce neagli in interesul lor. 18. In sfir~it, acele marturisiri ale zeilor v~tri ~i-au luat
insarcinarea sa fa cit pe oameni cre~tini, deoarece cu cit ii credem mai
mult pe ei, cu aUt credem in Dumnezeu prin Hristos. Ei in~i~i aprind
credinta in sfintele noastre Scripturi, intaresc chiar ei puterea sperantelor noastre 41, 19. Ii cinstiti pe ei, pe cit ~tiu, chiar cu singele cre~ti
nilor. De aceea, nu vor sa piarda in voi ni~te credincio~i aUt de folositori ~i de zelo~i, de teamli ca nu cumva, facindu-va poate vreodata
cre~tini, sa se vada izgoniti de voi in~iva, daca le-ar fi ingaduit sa
mint a in fata unui cr~tin care voie~te sa va dovedeasca adevarul.
XXlIV.

1. Toata aceasta marturisire a lor, prin care recunosc ca nu sint

l.ei !;Ii prin care intaresc ca nu este aIt zeu in afara de unul singur, ai
carui slujitori sintem noi, ar Ii indeajuns de puternica pentru a inlatura
lnvinutrea de vat am are a religiei publice ~i mai ales a celei romane.
Cad daca nu exista in realitate zei, este sigur ca nici religia lor nu
exist a ; iar daca religiile voastre nu exista, fiindca nici zeii nu exist a
in realitate, atund fara indoiala ca nici noi nu putem Ii lnvinuiti de nesocotirea religiei voastre. 2. Dimpotriva, invinuirea aceasta a voastra
se va intoarce asupra-va, pentru ca, inchinindu-va minciunii, iar ade
varata credinta a Dumnezeului celui adevarat nu numai inl6turlnd-o,
df\r chiar prigonind-o, savir~iti astfel 0 adevarata nelegiuire fata de
adevlirata credinta. 3. Presupunind aeum ca aceia ar fi zei oare n-ati
admite dintr-un sentiment comun omenesc ca trebuie sa existe unul
mai presus ~i mai puternic, un fel de stapfn al lumii de 0 mareUe de41. Dovezl Interne ,I externe de$pre Identltatea zellor cu dlavolll ,I mlirturille
lor dC!lpre Hrlstos.

78

APOLOGB11 DB LlMBA LATINA

>

savir~ita?

Caci tot a~a socote~c cei mai multi divinitatea: voiesc ca

puterea stapinirii supreme sa fie la unul singur, iar implinirea porundlor lui la mai multi, a~a cum Platon descrie pe marele Jupiter in cer,
inconjurat de 0 :armata de zei ~i de demoni. De aceea s-ar cuveni sa
fie adorati impreuna .cu el. ~i slujitorii lui, ~i prefectii ~i guvernatorii.
4. Si totu~i ce crima savir~e~te cel ce i~i indreapta mai mult speranta
~i silinta spre a multumi pe imparat, iar denumirea de zeu, ca ~i cea
de imparat, n-o marturise~te altU'ia dedt principelui sau, pentru ca s-ar
socoti 0 crima capitala a numi sau a ingadui ca aUul dedt imparatu1
sa fie numit astfel? 5. Sa adore unul pe Dumnezeu, aUul pe Jupiter,
unu1sa intinda miinile rugatoare- spre cer, aUul spre altarul zeitei Fides; sa'.ml'mere unul norii rugindu-se (daca puteti crede aceasta), iar
altu:l sdndurile tavanului, sa-~i dedice Dumnezeului sau unul propriul
sau suflet, iar aUul pe cel a1 unui tap. 6. Caci luati seama ca nu cumva
sa se adauge .la . invinuirea de necredinta faptul de a rapi libertatea
religiei ~i de a interzice dreptul de alegere a divinitatii, adica de a
nu-mi fi ingaduit sa rna rog la cine vreau ~i de a fi foftat in schimb sa
ma inchin la cine nu vreau. Nimeni n-ar voi sa fie respectat de cineva
in sila; nici chiar om fiind. I. Egiptenilor pina Intr-aUt Ie-a fost ingaduita libertatea de a se dedica unei superstitii atit de de~arte, incH a~e
zau in rindul zeilor pasari ~i animale ~i condamnau la moarte pe oricine
ar fi voit sa ucida pe un astfel de zeu. 8. Chiar ~i provinciile, fiecare in
parte, ca ~i ora~ele, i~i au zeul lor, precum Siria pe Atargatis, Arabia
pe Dusares, Noricum pe Belenus, Africa pe Caelestis, Mauritania pc
regi~orii sai. Am numit, mi se pare, provincii romane, ~i totu~i zeii lor
nu sint romani, caci la Roma ei nu' sint mai mult onorati dedt cei ce
in toata Halia au fost facuti zei printr-o hotarire municipala, cum sint
De1ventinus a1 casienilor, Visidianus a1 narnensilor, Ancharia a osculanilor, Nortia a volsinienilor, Valentia it acriculanilor, Hostia a sutrinilor, Juno a falisciJor, la care ~i-a primit p~reda de Curitis, in onoarea
venerabilului Curis. 9. Numai noi sintem opriti a ave a 0 religie a noastra proprie. Ofens am pe romani ~i nu sintem socotiti rom ani, pentru ca
nu veneram pe unul din zeii romanilor. 10. Noroc, insa, ca Dumnezeu
este al tuturor, ai caruia cu totii sintem, cu voia sau far a voia no astra.
Dar la voi este permis sa adori pe oricine, in afara de Dumnezeul Cel
adevarat, ca ~icum El n-ar mai fi Dumnezeul tuturor, ai cui sintem
toti 42.
42. Neexistenta zeilor dovede~te nevinovatia
care profaneaza adevarata reIigie.

cre~tinilol' ~i

vinovatia paginilor,

TBRTULIAN, APOLOGBTICUL

79
x~v.

1. Cred ca am vorbit destul despre falsa

adevarata divinitate,
dovedind nu numai prin discutii ~i probe, ci chiar prin marturisirile celor pe care-i socotiti zei, ca argumentaUa mea este solida, incH nu mai
ramine nimic de adaugat cu privire la aceasta chestiune. 2. Cu toate
acestea, fiindca autoritatea numelui roman ~ fost amestecata aici in
mod deosebit, nu vreau sa evit dezbaterea pe care 0 provoaca acea
presupunere a celor ce spun ca romanii datorita religiei lor prea zeloase au putut sa se inalte la 0 a~a de mare stralucire ~i sa ajunga
stapinii lumii, ca proba cea mai buna despre existenta zeilor 0 constituie faptul ca poporul care-~i indepline~te indatoririle lata de zei inflore~te mai presus de celelalte popoare 43. 3. Fara indoiala, aceasta rasplata a fost acordata numelui roman de catre zeii YO!1trica un fel de
privilegiu! Sterculus, Mutunus ~i Larentina 44 au marit imperiull Caci
n-a!? crede ca ni!?te zei straini sa fi avut mai multa bunavointa fata de
un ait neam dedt al lor ~i ca pamintul stramo~esc, in care s-au nascut,
au creseut, au ajuns la renume ~i au fost inmormintati..--sa-l fi lasat in
miinile altor popoare de dincolo de mare. 4. 0 prive!?te pe Cybela daca
ea a indragit ora~ul Roma in amintirea neamului troian, neam al tarH
sale, pe care I-a aparat impotriva armelor grece~ti ~i s-a ingrijit sa
treaca din vreme la poporul pe care-l ~tia Cd avea s-o razbune ~i sa
supuna Grecia, invingatoarea de altadata a Frigiei. 5. Astfel, 0 proba
vadita a maretiei sale divine,stramutata la Roma, ne-a dat-o chiar in
timpul nostru cind, intimplindu-se ca Marcus Aurelius sa moara a$a
dintr-odaUi, pe nea~teptate, 'la Sirmium, in a ~aisprezecea zi a calendelor lui aprilie, acel prea sfintit preot al cultului zeitei, in ziua a noua a
acelora~i calende, facind libatiuni eu singe necurat ~i sfi~Hndu-~i chiar
membrele, poruncea sa se faca rugaciunile obi~nuite pentru sanatatea
imparatului Marcus, care murise mai dinainte. 6. 0, curier intirziat, din
vina caruia Cibele n-a putut afla la timp de moartea imparatului, ca
sa numai dea cre~tinilor prilej de ris pe socoteala unei astfel de zeite !
1. Dar chiar Jupiter ar ingadui el ca insula sa Creta sa fie zguduita de
armele romane, uitindu-!?i de acea pe!?tera a muntelui Ida, de jocurile
de scut ale corybantilor 45, de acel prea placut parfum de acolo al doicii
sale? Dare locul mormintului sau nu i-ar fi fost lui mai scump ca orice
Capitoliu, ca mai degraba sa straluceasdi acel loc mai presus de orice
in lume, ca unul <;are a acoperit cenu~a lui Jupiter? 8. $i Junona s-ar
~i

43. Maretia Romei nu este nici opera zeilor nationali, nici a unora straini, ci
e datorilta ireligiozitatii, manifestata prin razbo,aie nimicitoare.
44. Tertulian spUne aceasta in batjocura fiindca Sterculus er'a zeu! balegarului,
Murunus al fortei virile iar Larentina 0 curtezana din Roma, divinizata.
, 45. Preoti ai zeitei Cibele.

APOLOGETI DE LlMBA LATINA

80

fi invoit ea sa fie nimicita de neamul urma~ilor lui Enea cetatea punica,

orWiul iubit de ea dupa Sarno sui in care se nascuse? Oupa dte ~tiu eu :
Tinindu-l1i a<:olo
Carul l1i stemele toate I se lupta l1i tinde s-aduca
Neamuri sub mindru-i tOilag, de cumva 0 tngaduie soaroo.

Acea neferiCita sotie ~i totodata sora a lui Jupiter n-a putut face nimic
contra destinului, pentru Cd :
Sub soartii slii chiar JlIIPiter insul1i 46

9. ~i totu~i, acestui destin, care v-a dat in mina Cartagina, impotriva

botaririi ~i voinlei Junonei, voi romanii, nu v-aU invrednicit sa-i dati
macar atita cinstire ctta ii acordati curtezanei Larentina, cea mai pacatoasa femeie. 10. Este sigur ca anumiti zei de-ai vo~tri au domnit ca
regie Dar daca ei au acum puterea de a imparti altora domniile, de la
cine primisera ei darul acesta atunci dnd ei in~i~i domneau 1 Pe cine
adorase Saturn ~i Jupiter 1 Pe unU'1 ca Sterculus, cred eu. Dar acesta s-a
ivit in urma lor, la Roma, cu formularul sau de invocatii. 11. Chiar
zeii care n-au domnit erau totu~i drmuiti de regi, care nu Ii se inchinau 'inca lor, fiindca nu erau inca socotiti zei. A~adarr altora Ie sta
in putere sa imparta domniile in lume, de vreme ce domneau regi cu
mult mai inainte ca ace~ti zei sa fi fost socotiti ca atare. 12. Sa admitemca religia .~ beneficiat de progresul statului roman. Dar cit de putin
intemeiat este faptul de a atribui inaltarea neamului roman meritelor
religiozitatii se vede din imprejurar.ea ca religia a propa~it dupa stabiUrea imperiului sau a regatului de atunci. Zelul superstitios a fost conceput de Numa Pompilius, dar cultul divin nu consta inca la romani nici
in statui, nici in temple. 13. Religia era simpla, ceremoniile saradicioase
~i nu exista ni.ci un Capitoliu care sa se ia ~a intrecere C'U cerul, ci
erau altare din brazde de pamint facute la intimplare, vase de Samos
~i un fum subtire de jertfa saraca, fara vreun chip al zeului undeva.
Caci pe vremea aceea talentele grecilor ~i ale tuscilor nu inundasera
inca ora~ul cu statui facute de ei. Prin urmare romanii n-au fost religio~i mai inainte de a fi ajuns maTi ~i nu datorita religiozitatH sint
mari. 14. Dimpotriva, cum ar fi putut ajunge ei mari datoriUi credintei,
dnd marirea le-a venit tocmai din necredinta lor! Oaca nu rna in~el,
orice regat sau imperiu se intemeiaza prin razboaie ~i se intinde prin
victorii. Iar razboaiele ~i victoriile au de cele mai multe ori ca urmare
cucerirea sau nimicirea ora!;ielor. Si lucrul acesta nu se infaptuie~te fara
a se aduce p.edreptatire zeHor. Se produc acelea~i darimari de ziduri ~i
46. Eneida de Virgiliu, I, 1&-11 (trad. de G. COl1buc).

TERTULIAN, APOLOGETICUl.

81

de temple, ucideri deopotriva de cetateni ~i de preoti, fara vreo deosebire daca sint jefuite averi sfinte sau profane. 15. Prin urmare nelegiuirile romanilor sint aUt de multe, cite sint ~i trofeele lor; aUtea biruinte
asupra zeilor, cite sint ~i asupra neamurilor; aUtea prazi, cite sint inca
in fiinta statuile zeilor cuceriti. 16. Si atunci, ace~ti zei pot ei suferi
sa fie adorati de ni~te du~mani carora sa Ie harazeasdi un imperiu fara
de sfir~it dnd mai degraba s-ar fi cuvenit sa Ie pedepseasca insultele,
dedt sa Ie rasplateasca ruga prefacuta? Dar ni~te zei, care nu sint
nimic, mai degraba pot fi jigniti fara frica de pedeapsa, dedt sa fie adorati fara nici un folos. 17. Nu se poate crede ca religia a putut iniHta
un popor care, dupa cum am aratat, s-a inaItat vatamind-o ~i a vatamat-o ca sa se inalte. Dar chiar aceia, ale caror tari s-au contopit in
masa cea inare a imperiului roman, in clipa acelei contopiri ~i-au avut
~i ei religia lor.
XXVI.~

1. Vedeti, a~adar, daca nu cum.va imparte domniile Cel in puterea camia sta ~i pamintul care este stapinit, ~i omul insu~i care n
stapine~te, cel ce a rinduit in decursul veacurilor acele schimbari ale
stapinirilor paminte~ti in insu~i mersul timpurilor, Cel ce a fost mai
inainte de orice timp ~i a facut lumea ~i timpul insu~i, Cel ce inalta ~i
coboara cetatile locuite de neamul omenesc 47 care inainte n-a locuit
in cetati. 2. De ce va in~elati pe voi in~iva '1 Roma, in mijlocul piidurilor ei, este mai veche dedt unii din zeii vo~tri. Ea avea regi inainte
de a se fi ridicat marele ~i prea pomposul Capitoliu. Domnisera ~i babilonienii inaintea pontifilor vo~tri ~i mezii inaintea colegiului celor
cincisprezece barbati ~i egiptenii inaintea saliilor, $i asirienii inaintea
lupercilor $i amazoanele inaintea fecioarelor vestale 48. 3. In sflr$it,
daca zeii romani sint aceia care impart domniile, in nici un caz n-ar
fi domnit mai inainte Iudeea cea dispretuitoare a zeilor tuturor celorlalte popoare, cea al earei Dumnezeu a fost einstit de voi totu~i prin
jertfe, la al carui templu ati adus daruri ~i cu care ati avut un timp
alianta voi, romanii, a carei stapinire n-ati fi putut-o avea niciodata,
daca in vremea din urma n-ar fi pacatuit impotriva lui Hristos.
47. Dumnezeul Cel adevarat inalta ~i coboara stapinirile lume~ti, ca stlipin al
crelltiei ~i al vremurilor.
48. Colegiul CclOT 15 barbati se ingrijea de cartile sfinte sibiline; colegiul celor
12 preoti, solii, slivir~eau cultul zeului Marte, lupel'cii pe al zeului Pan, iar \ estaJele intretin.eau focul sacru al zeitei Vesta.
6 -

Apologeti de limbl Iatfnil

S2

ApOLOGEJI DE. UMBA LATINA

--------~-~----~~------------------

XXVII.
1. Am SpUS destule pentru a respinge invinuirea Cd am fi ofensat
religia ~i divinitatea; nu putem da impresia ca ofens am ni;te zei care,
precum am dovedit, nu exista. De aceea, siliti fiind sa jertfim, noi ne
impotrivim, din pricina credintei in con~tiinta noastra, care ne spun
unde merg aceste jertfe ale voastre, care cinstesc ni~te chip uri ~i ni~te
nume de oameni 49. 2. Unii so cot ca e dementa curata faptul ca, de~i
putem sa sacrifidim de forma ~i sa raminem mai degraba in credinta
noastra, totu~i preferam sa ne incapatinam in credinta noasira. 3. Fara
indoiala, ne dati sfatul sa va in~elam. Insa pricepem ~i noi de unde
pornesc to ate aceste sugestii, cine Ie inspira ~i cum se lucreaza la nimicirea credintei noastre, cind prin staruinte viclene, cind prin acte de cruzime. 4. Este de buna seama acel spirit al puterii demoniace ~i ingere~ti
care, du~manindu-ne din pricina rezistentei noastre ~i privindu-ne Cli
ochi rai, din pricina milei lui Dumnezeu fata de noi, duce impotriva
noastra lupta dinauntrul mintilor voastre acum mladiate ~i bine stapinite, printr-o insufletire tainica, spre 0 mai deplina nedreptate a judecatii ~i 0 mai mare pornire a cruzimii, a~a cum am aratat la inceputul
acestei scrieri. 5. Caci de~i ne este subjugata noua intreaga putere a
demonilor ~i spirit~lor de acest fel, cu toate acestea, ca ~i sclavii netrebnici, amesteca uneori teama cu spiritul de revolta ~i umbla sa faca
rau acelora pe care dealtfel se tern, dici ~i teama poate inspira ura. 6.
Pe linga acestea, in situatia lor nenorocita dupa osindirea de la inceput,
eauta 0 mingiiere in a se deda la rautati, cit timp pedeCIIPsa Ie este inca
in intirziere. ~i totu~i, de cum sint prin~i, devin supu~i, se pleaca soartei lor, se resemneaza, marginindu-se a ataca din departare pe aceia pe
care din apropiere Ii roaga sa-i ierte. 7. Astfel, asemenea celor ce se
impotrivese, sau se rascoala prin inchisori, in mine sau in alta osinda
de acest fel, ei navalesc impotriva noastra cu gindul sa se razboiasca
eu noi. Dar ei se afla sub puterea no astra, care sintem incredintali ca
sint pierduti ~i ca furia lor Ii duce la pieire; noi ne opunem cu puteri
egale ~i ne lupUim cu indirjire, rezistind unde vedem ca sintem atacati,
~i nu e mai mare izbinda asupra lor, de cit atunci cind ne ~tim osinditi
pentru ca am staruit in credinta noastra.
x~vm.

1. tnsa, de vreme ce se vede u~or nedreptatea de a sili oameni

liberi sa sacrifice far a voia lor - caci doar sufletui de bunavoie se
fndreapUi el singur spre indeplinirea indatoririlor divine - se intelege
49. Cre~tinii nu ered in
tentele demonilor.

ni~te

zei inexistenti

~i

nu Ie adue jertfe, eu toate insis-

TERTvtlAN, APOLOCeTrCUL

ca e prostie curata ca un om sa fie sHit de un altul sa dea zeilor cinstirea lor, pe care ar fi in interesul lor propriu sa-i Imblinzeasca nesilit de
nimeni, avind tot dreptul sa raspunda in numele libertatii: Nu vreau
ca Jupiter sa-mi fie prielnic. Tu cine le~ti 'I Lanus mlinuat n-are dedt sa
rna priveasca cu orice fata ar voi 50. Ce ai cu mine?. 2. Dar tocmai de
aceea ati fost porniti impotriva noastra de ditre acelea~i spirite, ca sa
ne siliti sa sacrificam pentru sanatatea imparatului. Si de aici voua vi
s-a impus sarcina de a ne constringe, iar noua nevoia de a rezista cu
pretul vietii noastre. 3. Cu aceasta am ajuns la a doua invinuire, la
aceea a nesocotirii unei majestati mai inaIte, de vreme ce voi cinstiti
pe imparat cu 0 frica mai mare ~i cu 0 sfiala mai vicleana dedt pe insu~i
Jupiter din Olimp 51. Si aceasta pe drept, daca vreti sa ~titi. Caci cine
dintre cei in viata, oricare ar fi el, nu pretuie~te mai mult dedt orice
mort? 4. Dar nici lucrul acesta nu-l faceU aUt din judecata, cit mai.
mult din respectul fata de puterea vizibila a imparatului. Va dovediti
~i in aceasta privinta necredincio~i fata de zei, fiindca aratati mai multa
teama de 0 stapinire omeneasca. In sfir~it, la voi mai degraba se jura
strimb pe toti zeii, dedt pe singura persoana a imparatului.

XXIX.
1. A~adar, mai intH sa se constate daca ace~tia,< carora voi Ie aduceti sacrificii, au puterea sa daruiasca sanatate imparatului, sau oricarui muritor; ne puteti osindi pentru crima fata de imparat daca ingerii
lor sau demonii, spiritele cele mai rele, sint in stare sa savir~easca vreo
binefacere oarecare, daca ni~te fiinte pierdute pot sa scape pe altii,
dadi ni~te osinditi pot sa dea altora libertate, daca, in sfir~it, cei morti
pot apara pe cei vii, 'BI~a <cum a credeti in con~tiintla vOlastra. 2. Intradevar, ei ar incepe prin a-~i apara. mai intH statuile ~i chipurile in
templele lor, pe care, dupa parerea mea, Ie apara soldatii imparatului
prin paza lor. Si apoi, gindesc eu, toate acele materiale din care sint
fa.cuti provin din minele de metal ale tmparatilor ~i toate templele i~i
datoresc fiinta lor bunavointei tmparatului. 3. <In sfir~it, multi zei au
simtit mlnia imperiala ~i folose~te cauzei lor dadi imparatul Ie este prielnic, daca-i cinste~te cu ceva, cu vreo danie sau cu vreun privilegiu
oarecare. Si atunci, cei care sint tn puterea imparatului, daca fiinta
lor sUi toata in mina lui, cum sa aiba ei in puterea lor sanatatea tmparatului, sa para ca-l ocrotese, dnd de fapt ei stnt cei ocrotiti de tmparat '/ 4. Cad de aceea ne socotiti vinovati de nesocotirea maiestatii

..

50. lanus, zeu cu doua fete, una silITliboIuI Iunii. iar cealalti1 a 50arelw.
51. Pin a Ia cap. XXXVI Tertulia'l1 raspunde 111 crima iatd de lmpdrat (crimen
laeslle majestatis), inceptnd cu refuzul cre~tinnor de a-i aduce }ertfe.

.J

84

APOLOGB),I DB LlMBA LATINA

imperiale, pentru ca noi nu-i coborim pe imparaU mai prejos de lucrurile care Ie aparUn, fiindca nu ne batem joc de sanatatea imparatului,

ca unii care nu credem ca ea sta in puterea unor zei intariti cu plumb!

Dar voi, care sinteti a!i'a de religio!i'i cautati sanatatea imparatulu'i acolo
unde ea nu exista, 0 cereti de la aceia care n-o pot da, uitind de acela
de care ea depinde. Mai mult inca, pornHi lupta impotriva celor ce !i'tiu
s-o ceara, care pot chiar s-o dobindeasca, de vreme ce ~tiu cum s-o
ceara 52.

1. NOi, insa, rugam pentru sanatatea imparatului pe Dumnezeul

nostru Cel ve~nic, Dumnezeul adevarat, Dumnezeul Cel viu, pe care

chiar imparatii 11 doresc sa Ie fie prielnic mai presus de toti ceilalti.
Caci ei ~tiu cine le-a dat stapinirea ; ca oameni, !?tiu cine le-a dat viata ;
~tiu ca Dumnezeu singur este Acela, in a carui singura put ere sint, dupa
care ei yin in al doilea rind, iar dupa El sint cei dintii, inainte ~i mai
presus de toti zeii. De ce n-ar fi a~a '/ Caci daca sint mai presus de toti
oamenii care se ana in viata, cu aUt mai mult urmeaza sa fie mai presus ~i de eei morti. 2. Sa cugete pina unde se intinde pentru stapinii lor
~j at unci vor intelege pe Dumnezeu; sa vada ea e{ nu pot nimic impotriva Lui ~i atunci vor reeunoa!i'te ca prin EI pot totuI. In sfir~it, sa incerce imparatul a birui cerul in lupta !?i invins sa-l !irasca in triumful
sau, sa incerce a trimite garzi in cer, ~i a-I impune la impozite: nu
poate. 3. Tocmai de aceea imparatul este mare, pentru ca este mai mic
decit cerul; caci el insu~i este al Celui in puterea diruia este ~i cerul
~i orice faptura. Prin El este imparat, prin cel ce a fost ~i om inainte de
a fi fost imparat; de la El are putere, de la care a primit ~i sufletU'1.
4. Intr-acolo sus ne indreptam privirile noi cre~tinii, cu miinile intinse,
ca unele ce stnt nepatate, ell capul deseoperit, ca unii care n-avem de
ce ro~i; In sfir~it, nidi indrumator linga noi, fiindca rugaciunea noastra porne!i'te din inima. Totdeauna ne rugam pentru imparatii nO!i'tri sa
aiba viata Indelungata, domnie statornica, siguranta in paIat, armata
puternica, senat credincios, pop or cinstit, supU'~i lini~titi, tot ce poate
dori un om ca ~i un imparat. 5. Toate acestea n-a!i' putea sa Ie cer de
la un altul, dedt de la cine ~tiu ca le-a~ putea dobindi; fiindca !?i EI
este singurul care poate darui ~i eu sint acela caruia i se cuvine sa i
se implineasca ruga, servitorul Lui, singurul care-! cinste~te pe EI, gata
de a muri pentru invatlHura Lui, care ii daruie~te jertni mai bogata ~i
mai placuta, pe care El insUl;;i a aratat-o: rugikiune pornita din tmp
52. Nu lmparatii au nevoie de zei, ci zeii au nevoie de imparati pentru templele, statuile ~i jertfele lor.

TERTULIAN. APOLOGETICUL

85

nepriha.nit, din suflet nevinovat, din spirit stint. 6. lar nu cUeva boabe
de tamiie de un banut, lacrimi ale vreunui arbore din Arabia, nu doua
picaturi de yin, ori singele vreunui bou bolnav, care singur i~i dore~te
moartea; ~i apoi Ia toate aceste lucruri meschine se mai adauga inca
~l 0 con~tiinta piitata, incH rna prinde mirarea cum Ia voi animalele de
jerWi sint incredintate spre exam in are unor preoti dintre cei mai strieati, care examineaza maruntaiele victimelor, dnd ei mai degraba ar
trebui sa-:$i examineze propria lor inima. 7. In timp ce ne rugam astfel,
eu miinile intinse spre Dumnezeu, chiar de ar fi sa ni se scoata unghiile, sa fim rastigniti pe cruce, fIacarile sli ne mistuie, slibiile sa ne reteze capetele, fiarele sa ne sfi~ie, insa~i tinuta tn care ne ruglim ne
pregate~te sa induram orice chin. Haideti, prea bunilor judeditori, sfi~iati 0 inima care se roaga lui Dumnezeu pentru implirat! AcoIo va fi
crima, unde este adevarul :$i devotiunea fata de Dumnezeu! 113.
!XXXI.
1. Dar n-am adulat pe imparat, iar rugaciunile pe care Ie-am spus
nu sint ele dedt minciuni pentru a sclipa de chinuri'l Sigur, ne este de
folos aceasta blinuiala a voastra de prefacatorie, deoarece ingaduiti ca
noi sa prob~m ceea ce apliram. A~adar tu, care ai crezut ca noi nu ne
ingrijim de sanatatea imparatului, vezi cuvintele lui Dumnezeu, scrieriJe noastre, pe care nu Ie ascundem ~i prin diferite imprejurari ele
ajung :$i in miinile" strainilor 54. 2. Sa aflati din ele ca ni se porunce~te sa rugam pe Dumnezeu sa-~i reverse haruI chiar asupra dU:$manilor nO:$tri, sa Ie dorim bineIe chiar acelora care ne prigonesc. $i care
sint cei mai inver~unati dU:$mani ~i prigonitori ai cre~tiniIor, dadl nu
aceia din pricina majestatii carora noi sintem invinuiti de crima 'I Ba
inca ni se spune acum ~i direct: Rugati-va pentru regi, conduditori
~i stapinire, ca sa vli fie voua toate tn pace. Flira tndoiaIli, dacli imperiul se datina, se zguduie in aceIa~i timp cu el ~i locuitorii lui, prin
urmare ~i noi ne gasim uneori nenorocirea, de~i nu ne amesteclim in
nici un fel de tulburliri.

XXXlII.
1. Este ~i un aIt motiv mai puternic care ne indeamna sii ne rugam
pentru imparati ~i chiar pentru intreaga stare a imperiului ~l a a~eza
rilor romane: :$tim ca prin Iunga existentli a imperiului roman se tn-

~3. Cre~tiniiaduc pentru imp1irat u~ioa jertf1i pHi.cuta lui Dumnezeu, rugaciunea
eu inima curata $i nu jertfele singeroase sau nesingeroase, oar'e nu serves<: la nimic.
54. Descoperirea dumnezeiasca obliga pe crF'$tini sa se raage pentru conducatoni statului (Rom. 13, 17 etc.).

APOLOGETI DB LIMBA LATINA

ttrzie cea mai mare eatastrofa ee va sa se abata asupra lumii tntregi.,

sftr~itul lumii, care ameninta eu cele mai grozave ehinuri. Noi nu voiin
sa se ajunga la aceasta ineercare ~i, rugtndu-ne sa se amine nenorodrea, prin aceasta venim tn sprijinul unei tndelungate existente a sUiptnirii romane. 2. Si noi juram nu pe spiritele pazitoare ale imparatilor, ci pe sanatatea lor, care este mai sfinta dedt oriee spirit. Nu ~titi
ell. spiritele sint demoni ~i cu un nume mai mare duhuri? Noi respectam In tmparati judecata lui Dumnezeu, care i-a a~ezat pe ei In fruntea
neamurilor. 3. Stirn ea tn ei exista eeea ce a volt Dumnezeu sa fie !;ii
toemai de aeeea vrem sa fie !;ii tn bunastare ceea ce a voit Dumnezeu
~i tinem aeeasta drept un mare juramtnt. itnsa pe demoni, - adidi spiritele -, obi!;inuim sa-i tnduplecam, pentru a-I putea goni din om, iar
nu pentru a Ie atribui cinstirea unei divinW!.ti jurtnd pe ei.
XXXIII.
1. Dar de ce sa vorbesc mai mult despre credinta ~i evlavia cre~
tina fata de imparat, pe care trebuie sa-l privim ea pe acela pe care
Stapinul n0stru I-a ales, incH eu drept cuvint sa spun : imparatul este
mai degraba al nostru, fiindea a fost a~ezat de Dumnezeul nostru? 2.
A!;iadar, ca unuia care este al meu, mai mult folos Ii adue eu pentru
sanatatea lui, nu numai fiindea 0 cer de la Acela care poate sa i-a daruiasca, sau pentru ca 0 cer eu, care merit sa mi se implineasca rugadunea, ci fiindea 11 reeomand mai bine lui Dumnezeu, diruia il so cotese supus atunci dnd cobor atotputerniaia tmparatului sub aeeea a
lui Dumnezeu, leu care nu esbe egal. 3. Deci nu voi numi pe imparat
Dumnezeu, fiindca nu ~tiu sa mint, filindCi~ nu indraznese sa rid de
el, ~i fiindca el insu!;ii nu vrea sa fie numit Dumnezeu. Daca este om,
este In interesul lui ca om sa fie mai prejos de Dumnezeu. Sa-i fie destul ca este numit imparat; caci mare este ~i aeest nume, ca unul care
Ii este dat de Dumnezeu. A spune ca este Dumnezeu este a nu recunoa~te ca este imparat ; caci nu poate fi tmparat far a sa fie am 66. 4. eli
este om, i se aminte~te lucrul acesta chiar atunci dnd sta biruitor pe
acel prea stralucit car al biruintei. Caci i se ~opte~te de la spate: Prive!;ite tn urma ta! Adu-ti aminte ca e~ti om 1. Si bucuria lui se mare~te
~i mai mult pentru faptul ca straluce~te intr-o a!;ia de mare glorie, incit este necesar ISla i se aminteasCia de startea sa omeneasca. Ai fi fost
mai putin mare, daca in cUpa aceea l-ar fi numit cineva zeu, fiindca
n-ar fi fost 0 denumire adevarata. Mai mare este acela diruia i se
aminte~te sa nu se creada zeu.
5.tmparatul este taJesuJ lUI Dumne'l!:eu, este mare
este.

~i

nu trebule numit ce nu

TERTULIAN, APOLOGETICUL

87

XXX,IV.
1. August, intemeietorul imperiului, nu voia sa fie numit nici macar sUipin. Caei aeeasta este 0 denumire a lui Dumnezeu. Totu~i eu am
sa-i spun imparatului stapin, dar nu ilJ- intelesul obi~nuit al euvintului
~i HiTa sa fiu s~lit a-I numi stapin 'ea pe DulIliIlezeu. Dealtfel, fata de
el sint liber, eaci stapinul meu este unul singur: Dumnezeu eel atotputernie, ve~nic ~i stapin al imparatului insu~i. 2. Cum poate fi stapin eel
ce este parintele patriei 'I $i numele de pietate este mai plaeut dedt eel
de put ere ; chiar ~i eapii familiei se numese mai degraba parinti dedt
siapini. 3. Cu aUt mai mult imparatul nu trebuie numit zeu, eaci aeeasta
poate fi 0 adulatie nu numai foarte ru~inoasa, ei ehiar primejdioasa.
Daea avind imparat nume~ti a~a pe un altul, oare nu-ti atragi mtnia,
puterniea ~i neinduplecata, a eelui ce-ti este imparat, minia de care
trebuie sa se teama ehiar ~i eel numit de tine imparat'l Fii eredincios
fata de Dumnezeu, daea vrei ea ~i el sa fie binevoitor fata de imparat.
Ineeteaza de a erede ea mai poate exista un aIt zeu ~i de a mai soeoti
astfel zeu pe unul care are el insu~i nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.
4. Daca dind omului numele de zeu 0 astfel de Iingu~ire nu se ru~i
neaza de mineiuna aeeasta, eel putin sa se teama de nenorocirile ee ar
putea veni. Este 0 rea prevestire a denumi pe imparat eu numele de zeu
inainte de a fi fost eonsfintit ca atare. Sa ~tii ca-i vrei raul ~i nu-i
urezi de bine dadi, dindu-i numele acesta, il nume~ti zeu pe ctnd este
inca imparat, in viata fiind, nume pe care-I dobinde~te abia dupa
moarte 56.
~xxv.

1. A~adar, pentru aceea sint ere~tinii du~mani pul;)lici, pentru ea

nu adu'e imparatului cinstiri de~arte, mincinoase ~i neru~inate, deoareee oameni de adevarata credinta ehiar zilele lor de sarbatoare Ie
praznuiesc eu inima eurata ~i nu cu desfrinari 57. 2. Fara indoiala ca
e dovada de mare cinstire sa se in~ire in public cuptoare ~i mese, sa
se intinda ospatul pe toate ulitele, sa se prefaca cetatea intr-o adevarata drciuma, sa se ,amesteee vinul eu moroinI, sa 'se alerge prin ore~
In bande spre a se deda la insulte, tiealo~ii ~i pofte neru~inate! Nu
cumva bueuria publiea se arata prin neeinstea publica 'I Ceea ee nu se
cade sa fie in zilele obi~nuite ajunge 0 einstire in zilele de sarbatorire
a imparatilor'l 3. Cei care pazesc rinduiala fata de imparat, tot pentru
imparat se abat de la ea, ingMuinta unor apucaturi rele trece drept
56. Esteprimejdios pentru imparat sa fie zeificat inainte de moarte.
57. Cre!)tinii, numiti du~rnJani publici, sarblitoresc pe impamt decentt t;;i sincer, fara manifest/iri rU$inoase aa, paginii.

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

88

pietate, credinta prilej de desfrinare. 4. 0, cit de mult meriUim sa fim

osinditi! De ce ne indeplinim noi rugaciunile ~i bucuria catre imparati in curatenie, cumpatare ~i cinste'l De ce in ziua de veselie nu tmpodobim ~i noi portile cu ghirlande de aur, nu tulburam lumina zilei cu
candelele aprinse? N-ar fi nici 0 ru~ine, de vreme ce iti tngaduie acea
zi de sarbatoare publica sa dai locuintei tale infati~area unei case de
destrabalare! 5. Totu~i, in ce prive~te aceaste. cinstire a celef de a
doua majestati, pentru care noi Icre~tinii sintem invinuiti de 0 a doua
crima, fiindca nu cinstim deopotriva cu vot zilele de sarbatoare ale
imparatilor in chipul in care va indeamna a Ie praznui mai mult prilejul de a petrece dedt 0 dreapta judecata, de vreme ce nici modestia,
nici respectul, nici ru~inea nu 0 tngaduie, 8$ voi sa arat pina unde merge
credinta $i sinceritatea voastra, dadi nu cumva ~i in aceaste. privinta,
par mai prejos de cre~tini aceia care nu voiesc sa fim socotiti cetateni
romani, ci vrajma~i ai tmparatilor romani 58. 6: Intreb pe ceUitenii romani in~i~i, ~i chiar pe poporul care s-a nascut pe cele $apte coline,
daca limba romana a crutat pe vreun imparat de-al lor. Marturie sta
Tibrul $i ~colile de gladiatori. 1. Dadi natura ar fi fiicut ca inimile
noastre sa fie invaluite intr-o materie stravezie ca sa se poata vedea
prin ea ca-ntr-o oglindli. nu ~tiu. zau. pe a cui inima n-ar aparea chipul
$irului de tmparati supraveghind sc'ena impartirii daruriloT, chiar in
dipa in care tmparatul era slavit eu vorbele :
Din anii

no~tri

sporeasca-ti tie Jupiter anii I

Cre~tinul nu se pricepe sa spuna astfel de cuvinte, cum nu se pricepe

nici sa doreasca un nou imparat. 8. Dar e vorba de poporul de jos)}.
spui tu. - Da. este poporul de jos, dar e constituit din rom ani $i nu
exisUi dU$mani mai porniti impotriva cre~tinilor dedt poporul. Aveti
sa spuneti, desigur. ca ceilalti cetateni sint credincio$i fata de stapfnire din eonvingere: nici 0 ~oapta dU$manoasa nu se aude tn senatul
insu$i, intre cavaleri, in tabere, sau chiar in palat. 9. Dar atunci de unde
au ie$it un Cassius. un Niger, un Albinus 'I De unde aceia Clare t~i omoara imparatul intre doi lauri 'I De unde cei ce fae exercitii in palestre
pentru a-I stringe de git 'I De unde cei ee navalesc tn palat cu armele
in miini, mai indrazneti dedt toti cei asemenea unor Sigerius ~i Parthenius 'I Ace~tia, daca nu rna in$el, au fost dintre romani, nu dintre cre~
tini. 10. Astfel toti aceia. pina in clipa izbucnirii nelegiuirii lor, indeplineau eele sfinte in sanatatea imparatului $i jurau in numele lui, unii in
public, altii in casa lor, iar numele de dU$man al statului n dadeau

58. Pliginii sarbatoresc pe imparat in mod ipocrit, cu cuvinte ireverenlioase, cu

comploturi ~i razboaie civile, eu ghicit de astrologi, haruspieii, auguri ~i magi asupra vietii lui.

TERTULIAN, APOLOGETICUL

89

cre~tinilor. 11. Dar ~i acei care acum se dovedesc zilnic complici sau
partizani ai conspiratiilor nelegiuite, sctlpati cu viatii dupii pedepsirea
triidiltorilor, nu-~i impodobeau ~i ei portile cu ghirlande de lauri, pe
cit de verzi pe atit de stufoase, nu-~i luminau intra rea caselor cu cele
mai pompoase ~i mai striilucitoare candele, nu-~i impiirteau intre ei
forul cu cele mai miirete ~i mai impodobite jeturi binetnteles nu cu
gindul de a lua ~i ei parte la bucuria publicii, ci pentru ca tntr-o sarhatoare straina inimii lor sa poata face rugaciuni publice pentru ei in~i~i ~i sa consfinteasca persoane ~i inchipuirea sperantei lor schimbind
in minte numele imparatului cu cel dorit de ei'l 12. Acelea~i indatoriri
Ie indeplinesc ~i aceia care intreaba despre soarta imparatilor pe astrologi, pe haruspici, pe auguri. Aceste practici, ca unele care stnt nascocite de ingerii cei alungati ~i opriti de Dumnezeu, nu Ie folosesc cre~
tinii nici macar in afacerile lor particulare. 13. De unde curiozitatea de
a cunoa~te soarta imparatului, daca nu din dorinta de a gindi sau a dori
ceva impotriva lui, de a ingadui sau de a a~tepta ceva din implinirea
acestei soarte'/ Caci nu se intreaba viitorul cu privire la cei dragi cu
acela~i cuget eu eare este intrebat despre cei ee stnt stiiplni. Alta este
curiozitatea parintelui nelini~tit ~i alta cea a sclavului 59.

XXXVI.
1. Dadi astfel stau lucrurile, tncit eei ee se numesc romani sint

dovediti du~mani, de ce noua, care sintem soeotiti du~mani, ni se refuza numele de romani'/ Nu putem sa nu tim rom ani daca sintem du~
mani, de vreme ee sint gasiti du~mani eei socotiti romani. 2. De buna
seama, iubirea, veneratia ~i credinta fata de imparati nu constau in
astfel de manifestatii, prin care ~i du~mania i~i poate mai bine ascunde
tradarea, ci mai degraba in acea conduita pe care divinitatea ne porunce~te s-o avem fat a de imparat, ca ~i fata de toata lumea cealalta.
3. Caci sintem datori sa nutrim ginduri bune nu numai pentru imparatio ~u infaptuim binele avind tn vedere persoanele, fiindea noua ni-l
facem, ca unii ce nu primim plata laudei sau a meritului nostru de la
om. ci de Ia Dumnezeu, Care judeca ~i rasplate~te pe toti cu aceea~i
milostenie. 4. Sintem aceia~i fata de imparati, ca ~i fata de aproapele
nostru. Caci a voi raul, a-I face, a vorbi de rau, a gindi rau de cineva,
De este deopotriva oprit. Ce nu ne este ingaduit fata de imparat nu ne
53. In paragrafele 5-13 exemplifiea: 1. ura fata de imparat a poporului sarac
16-7); 2. a nobililor rdseuJati impotriV'a impaI'atilor (ca Avidiul Cassius impotriva
_

~larc

Aureliu, Pescenius Niger hrupotriva lui Pertinax), concomitent eu rascoala

1m! Godius Albinius in Britania ~i luptele lui Septimiu Sever impotriva rivalilor (8ll!; 3. lpocrizia eel or care se intereseazii de soarta impiiratilor $i pe can~ i-au trimis
_.aute August, Tiberiu ~i Septimiu Sever (12-13).

90

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

e nici fat~ de altcineva; ce nu se cade fata de nimeni, cu aUt mai

mult nu este permis fat a de imparat insu~i, care este atU de mare prin
harullui Dumnezeu 60.
XXXVII.
1. Daca, a~a preeum am spus, ni se porunce~te sa iubim pe du~
mani, pe eine avem sa urim? 61. De asemenea, daea ne este oprit sa ne
razbun~m Ia rindu-ne impotriva acelora care ne vatam~, ca sa nu fim
deopotriva vinovati ca ei, pe cine atunci am putea sa vatamam? 2. Dar
despre acest Iucru voi in~iva puteti marturisi. De pilda, de cite ori nu
v-ati ridicat eu cruzime impotriva cre~tinilor, uneori din insa~i porqirea
voastra fireasea, alteori impin~i de legiuirile voastre? De cite ori, chiar
fara a mai a~tepta vreun semn macar din partea voastra, multimea du~
manoasa din proprie pornire se arunea asupra noastra cu pietre ~i foe '?
Cu 0 furie asemanatoare eelei din timpul bacehanalelor, nu sint erutati cre~tinii nici morti, eaci sint smulse din lini~tea mormintului, din
refugiul a~a-zis al mortii, cadavre de ere~tini deseompuse, de nereeunoseut; sint ciopirtite ~i Ii se arunca in toate pietele membrele. 3. Cu
toate acestea, pentru asemenea nelegiuiri ce razbunare ati vazut voi
din partea un or oameni a$a de uniti ~i a~a de curajo$i pin a la moarte,
cind 0 singura noapte cu putine torte aprinse ~i ar fi de ajuns s~ ne
platim razbunarea, daca ~i noi ne-am permite sa rasplatim raul cu rau '?
Dar departe de noi gindul ca 0 religie divina sa se r~zbune prin foeuI
omenesc, ori sa se pUnga de suferintele prin care este pusa la ineercare! 4. Daca am voi sa ne purtam ca du!?mani hotariti pe fata, nu
numai ca unii ee ne-am putea razbuna pe ascuns, oare ne-ar lipsi noua
puterea numihului ~i a fortelor '? Adica sint ei mai numero!?i maurii,
marcomanii ~i partii chiar, neamuri oridt de mari ar fi ele, insa cuprinse intr-un singur loe, in hotarele lor, decit neamul intregului pamint'? Sintem de ieri ~i totu~i am ajuns sa umplem pamintul !?i toate
ale voastre: ora~ele, insulele, fortaretele, municipiile, locurile de inUlnire, taberele militare chiar, triburile, adunarile electorale, palatul,
senatuI, foruI. Numai templele vi Ie-am lasat voua. 5. Am putea sa numaram pe degete armatele voastre: cre~tinii unei singure provincii ~i
ar fi mai numero~i! La ce razboi n-am fi putut noi fi destoinici, gata
de lupta, chiar de am fi fost neegaIi in forta, noi care ne lasam a fi
uci~i cu atita voie buna, daea in legea noastra n-ar sta seris sa Induram mai bine moartea, dedt sa omorim pe altii '? 6. Dar !?i fara a mai
60. Cre~tinii sint cetateni loiaH.
61. Pina La cap. XLV, TertuHan apara pe
st.atului ~i societlitii romane.

cre~tini

de invinuirea de a fi

du~manii

TERTULlAN, APOLOGETICUL

91

pune min a pe arme ~i fara sa ne rascuHim, am putea totu~i lupta tmpotriva voastra separtndu-ne de voi, prin ura desparUrii de voi. Pentru
ca daca 0 a~a de mare multime de oameni ne-am rupe de voi, retragindu-ne intr-o parte oarecare de pe intinsul pamintului, prin pierderea unor cetateni a~a de numero!?i staptnirea voastra s-ar zdruncina, ba
mai mult, tnsa!;ii despartirea noastra v-ar fi pedeapsa. 1. De buna seam~, ati fi fost cuprin!?i de spaima fata de singuratatea voastra, in aeeasta
Hicere a lumii !;ii-n acest soi de amorteala, ca ~i cum lumea ar fi ramas
neinsufletita. V-aU intreba atunci cui 0 sa mai porunciU i v-ar ramine
mai multi du!?mani dedt cetateni. 8. Acum, tnsa, aveti mai putini du~
mani fat a de multimea cre!;itinilor, deoarece avind pe cre~tini aveti cu
voi aproape toti locuitorii, aproape ai tuturor ora!?elor. Dar aU preferat sa-i numiti du~mani ai neamului omenesc mai degraba dedt ai ratacirii omene~ti. 9. Si cine v-arscapa de stapinirea acelor dU!~mani ascun~i, care va tulbura intr-una mintile '!;ii sanatatea, vreau Sa zic de
atacurile demonilor, pe care noi ti alungam de la voi fara rasplata,
fara nid un fel de simbrie'/ Pentru razbunarea noastra ne-ar fi fost
de ajuns !;ii numai acest lucru: sa va lasam in ghiarele duhurilor necurate, ca 0 posesiune ramasa fara stapin. 10. A~adar, negtndindu-va macar sa rasplatiti un ajutor a~a de pretios, ati crezut ea e mai bine sa
socotiti du~man un neam care nu numai ea tntru nimic nu vatama, dar
va aduce chiar foloase, fiindca sin tern eu atdevarat du~mani nu ai neamului omenese, ei mai degraba ai ratacirii lui.
X,XXVIII.
1. De aceea, reIigia aceasta a no astra ar trebui judecata cu mai

muItlt bUndete, sa nu fie pusa printre organizatiile interzise ca una care

nu savtr~e!?te nimic din ceea ce produce tema de organiz,atiile interzisell. 2. Caci, daca nu ma in~el, interzicerera unor organizatii i~i are izvornI in grija pentru siguranta publica, pentru ca nu cumva cetatea sa
se imparta in partide opuse care, prin ciocniri du!?manoase u~or ar tulbUra adunarile poporului, consfatuirile, senatul r intrunirile, reprezentatiile chiar r mai ales in vremera de acum, cind oamenii au lnceput sa-~i
faea un venit din actiunile lor violente, pe care Ie savir~esc platiti de
eei interesati. 3. Pe dnd noi, care raminem reci la orice sentiment de
glorie !?i onornri, nu s'imtim nici 0 nevoie de partide, pentru ca nimic nu
e mai strain de noi ca afacerile publice. Cunoa!?tem 0 singura republica
a tuturor: lumea. 4. Cit despre spectacolele vo-astre, ne lipsim u~or de
ele cum ne lipsim ~i de originile lor, despre care ~tim ca au fost plasmuite din superstitie, cum nu luam parte nid chiar la lucrurile din care-~i
trag inceputul. Nu avem nimic de spus, de vazut, de auzit cu privire la

APOLOGETI DE LlMBA LATINA

92

nebunia din circ, la imoralitatea din teatru, la cruzimea din arene, la

de~ertaciunea din locurile unde se exerseaza gladiatorii inainte de
lupta! 5. Le-a fost ingactuit epicureilor sa st,abiileasoa un 'alt concept cu
privire la placere, ~i anume egalitatea sufletului; cu ce va ofensam pe
voi, daca avem ~i noi alte idei despre placere 'I Daea la urma urmei nu
~tim a ne desfata este paguba noastra, de e eumva a.~a, nu a voastra. Ne
obieetati di noi condamnam ceea ce va pI,ace voua; dar nici pe voi
nu va desfateaza eeea ee ne place noua ! 62.
'XXXIX.

1. Aeum am sa va dau eu insumi pe fat a indeletnkirile religiei

pentru ca, dupa ce voi dovedi ca n-au nimic rau in ele, sa arat
CE' au bun, descoperindu-va ,astfel
adevaru1 6s Sintem un singur corp
prin sentimentul comun al credintei, prin unitatea disciplinei ~i prin legatura aceleia~i sperante. 2. Mergem strin~i in grup ~i adunati ca la
lupta ca sa asaltam pe Dumnezeu cu rugaciuni. Aeest atae este totu~i
placut lui Dumnezeu. Ne rugam ~i pentru imparati, pentru mini~tri ~i
imputernititii lor, pentru starea de fata a secolului, pentru lini~tea a~e
zarilor ~i pentru intirzierea sfir~itului. 3. Ne adunam laolalta sa ne reamintim de scrierile sfinte, cind vreo nevoie a timpurilor de fata ne sile~te aici sa prevedem cele ce au sa vina, aici sa intelegem timpul de
fata dupa cele ce au fost prezise. Orieum ar fi, noi ne hranim eredinta eu
aceste vor:be sfinte prin ele ne inaltam speranta, prin ele ne inUirim
increderea ~i, intiparindu-ne 'In minteinvataturile, ne inUirim totodata
credinta. 4. Totodata prin ele ne vin indemnuri, mustrari ~i corectari
in numele lui Dumnezeu. $i judecatile noastre au mare autoritate, fiindca sintem incredintati de prezenta lui Dumnezeu printre noi ~i se tine
foarte mult seama de judecata ce va sa vie daca cineva a savir~it 0
astfel de gre~eala, incH a fost pedepsit cu indepartarea de la participarea la rugaciuni, adunari, ~i de la oriee legatura cu ce'Ie sfinte. 5. Prezideaza oameni mai in vIrsta, incercati, care ~i-au doblndit cinstea aceasta nu cu plata, ci prin merite marturisite, caci niei un lucru al lui Dumnezeu nu se ci~tiga cu bani. $i chiar daca avem un fel de tezaur, el este
strins nu din bani impu~i ca pentru 0 religie care ar trebui rascumparatao Fiecare depune 0 cotizatie miei'i, 0 data pe luna sau dnd voie~te,
numai cit voie~te ~i numai daca poate. Nimeni nu e silit, ci da de buna
voie. 6. Aceste depuneri aIcatuiesc un fel de fond al oaritatii publice.
cre~tine,

62. Adunarile cre~tine nu au caracter politic ~i nici nu sint crude ~i imorale

caacelea ale paginilor.
63. Manifestarile unitatii (i-6),ale dr.agostei (7-19) ~i ale religiozitatii pure
cre~tine (20-21).

TERTULIAN. APOLOGETICUL

93

Caci ele nu se cheltuiesc nici pentru ospete, nici pentru betii sau pentru
petreceri fara rost, ci slujesc la intretinerea !?i lingroparea celor lipsiti,
la ajutorarea copiilor !?i copilelor, a sclavilor batrini !?i chiar a celor ce
au ramas saraci pentru ca Ii s-au ineoat corabiile ; !?i daca unii sint osinditi la muncll in adincul minelor, altii sint exilati in insule, sau du!?i in
inchisori din pricina credintei in Dumnezeu, atunci sint hraniti pe seama credintei in care s-au marturisit. 7. Dar tocmai acest fel de mila
cTl'!?tina a unei iubiri prea mari, ne aduce noua, in ochii unora, 0 invinuire grea : Vezi-i, spun ei, cum se iubesc unii pe attii, pe dnd ei se
urasc deopotriva intre ei, ~i dt de pregatiti sint sa moara unul pentru
altu!, pe dnd ei sint gata sa se omoare unul pe altul. 8. Numele de
frati, pe care ni-l dam, Ii infurie, cred eu, pentru ca la ei orice nume
indidnd inrudire de singe este 0 curata minciuna. Frati, insa, va sintem
chiar !?i voua, prin dreptul naturii, care este mama no astra a tuturor,
de!?i voi sinteti mai putin oameni, fiindca sinteti frati rai. 9. Dar cu aUt
mai potrivit se numesc !?i se socotesc frati aceia care au recunoscut un
singur tata, pe Dumnezeu, care s-au adapat de la un singur spirit, al
sfinteniei, !?i, ie!?iti din ClJcela:!?i pintece, al ne!?tiintei, au ramas inmarmuriti in fata 'aceleia!?i lumini, a adevarului! 10. Poate ca tocmai de aceea
sintem sacotiti mai putin frati adevarati, fiindoa nici .a tragedie nu glasuie~te nimic despre iubirea no astra de frati, sau fiindca sintem frati in
urma folosirii laolalta. a lucrurilor de care avem nevoie, fapt care La voi
de regula nimice!?te iubirea de frate. 11. Dar noi, care sintem un singur
suflet !?i 0 singura inima, de ce ne-am teme sa folosim lucrurile in comun'l Toate sint comune la noi, in afara. de sotii. 12. Doar in aceasta
privinta n-admitem prietenia, pe dnd ceilalti oameni 0 folosesc in -,dins,
ca sa sparga casele prietenilor sau chiar sa-!?i imprumute la prieteni sotia, cu cea mai mare ingaduinta, dupa invatatura, cred eu, a marilor lor
stramo~i ~i intelepti, a grecului Socrate !?i a romanului Cato, care !?i-au
His at in seama prietenilor sotine pe care Ie luasera in casatorie ca sa
poata ave a copii ~i neavindu-i sa-i faca cu altii! 13. Nu !?tiu daca ele
au trebuit sa accepte aceasta fara voia lor, dar de ce s-ar fi ingrijit ele
de 0 cinste la care Mrbatii lor au renuntat cu ama u~urinta 'I 0, pilda a
intelepciunii antice, 0, pilda a seriozitatii romane ! Un filosof ~i un cenzor
vinzatori de carne vie I 14. A~adar, ce e de mirare daca legati printr-o
aUt de mare dragoste sufleteasca, luam mas a impreuna'l Voi ne detaimati pina !?i modestele noastre cine, ca pe unele care ar fi prilej de risipa, in afar a de invinuirea ca sint patate de omor. Ca ~i cum despre noi
ar fi fost spuse 'acele cuvinte ale lui Diogene: Megarienii fac aUtea

94

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

cheltuieli cU masa, ca ~i cum ei ~i-au pus in gind sa moara a doua zi ; in

schimb inalta atitea cUidiri, ca ~i cum Ill-au sa moara niciodata. 15. Dar
mai bine vede cineva paiul din oahiul altui'a dedt birna din ochiul sau.
Aerul este stricat de mirosul care se ridioa de prin ,atitea triburi, curii
~i decurii ; salienii vor avea nevoie de un creditor sa Ie plateasca banchetele ; va fi nevoie de un om special, care sa tina socoteala dijmelor
cuvenite lui Hercule ~i a banchetelor sfinte; se oauta cei mai buni bucatari pentru apaturii dionisii ~i misterele atice ; fumul de la praznicele
serapice va speria pompierii. ~i totu~i se striga numai impotriva meselor
cumpatate ale cre~tinilor. 16. Agapele noastre i~i indrepUitesc fiinta de
la numele pe care 11 'au: cuvintul acesta, astfel numit, la greci inseamna iubire. Orielt de mult ne-,ar costa ele, ne socotim platiti de cheltuiala
facute in numele iubirii de aproapele nostru, daca prin aceasta ming!iere u~uram intrucitva pe cei in lipsa, nu in felul in care Ia voi parazitii
se mindresc a-~i sacrifica libertatea cu pretul indoparii stomacului, ca
sa fie bataia de joc a altora, ci in acela in care la Oumnezeu cei nevoia~i se bucura de 0 mai mare dragoste. 17. Oaea prilejul meselor noastre
este onest, pretuiti atunci 1a fel ~i restul rinduielii noastre religioase.
Tot ce se refera la indatoririle noastre religioase nu ascunde nimic ru~inos, nimic necuviincios. Caci nu ne a~ezam la masa mai inainte de a fi
rostit rugaciunea catre Oumnezeu; mantnca fiecare cit Ii cere foamea,
bea cit Ii ing'aduie setea. 18. Se indestuIeaza astfel, ca sa poata ~i in timpul noptii sa riu-~i uite ca trebuie sa se inchine lui Dumnezeu; ~i stau
de yorba intre ei Cd unii care ~tiu Cd Dumnezeu Ii aude. Dupa spalarea
mtinilor cu apa ~i aprinderea lumlinarilor, fiecare este indemnat sa inalte
cintari lui Oumnezeu dupa puteri, din cartile sfinte, sau din propria sa
minte. Prin aceasta se face dovada cit a baut fiecare. La urma a rugadune la fel sfir~e~te ospatul. 19. Apoi fiecare pleaca, nu ca 0 banda de
uciga~i, sau ca 0 ceata de derbedei, ori ca unii porniti spre desfriu, ci
cu aceea~i grija de modestie ~i cuviinta, ca unii care au aerul ca n-au
luat parte la 0 cina, ci mai degraba Ia 0 Iectie de virtute 20. Aceste adunari ale cre~tinilor, fara indoiala ca ar fi pe drept oprite, ddCaar fi la
tel cu cele nepermise, daca ~i despre ele s-ar putea aduce aceea~i pricina
de invinuire, ca ~i despre celelalte secte. 21. Ne-am adunat noi vreodata
oa sa facem rau altora? Sintem uniti la fel precum sintem despartiti,
sintem toti ceea ce este fiecare, nevatamind pe nimeni, nemihnind pe
nimeni. Cind cei cinstiti ~i buni se aduna impreuna, dnd cei cucernici
~j neprihaniti se string laolalta, adunarea lor nu e 0 intrunire de rind,
ci un senat.

TERTlJLIAN, APOLOGETICUL

95

XL.
1. Dimpotriva, numele de banda 5e euvine a 5e da mai

jegraba
aeelora 'care se unese in ura lor iropotriva celor buni ~i cinstiti, aeelora
care striga eerind singe nevinovat ~i adue in sprijinul lor toemai aeea: credinta de~arta ca dintru ineeput pricina tutuwr nenorocirilor
publice, tuturor neajunsurilor poporului, dupa parerea lor, 0 eonstituie
cre~tinii 64. 2. Daea Tibrul se revarsa peste maluri, daca Nilul inunda
ogoarele, daea eerul nu trimite ploaie, daea pamintul se eutremura,
dadi e foamete, daea se ive~te vreo molima, indata se striga: La leu
eu cre~tinii! Atitia la unul singur'/ 3. Va intreb: inainte de Tiberiu,
adiea inainte de venirea lui Hristos, eite nenorociri nu s-au abatut asupra pamintului ~i asupra ora~elor 1 Am cHit ea insulele Hiera, Anafe,
Delos, Rodos ~i Cos s-au scufundat cu multe mii de oamenL 4. Arointe~te ~i Platon ea 0 mare parte din pamintul Asiei sau al Africii a fost
inghitita de Atlantic. Dar ~i mare'a Corintiea a seeat in urma unui eutremur de pamint, iar puterea apelor a despartit Luean~a de Italia, ~i i-a
dat 0 viata aparte, sub numele de Sicilia. Toate aeestea eu sigur'anta di
nu s-au putut intimpla fara vatamarea locuitorilor. 5. Dnde erau a~adar
atunci, :nu vO'i. ziee ere~tinii, dilspretuitori ai zeilor vo~tri,
ci zeii vo~triin~i~i, dnd potopul a aeoperit pamintul intreg, sau, cum
spune Platon, numai cimpiile 1. 6. Caci e lucru dovedit ca ora~ele in
care ei s-au naseut :;;i au murit, ~i Clhiar ~i aeelea pe oare i Ie-au intemeiat, au luat fiinta in urma, dupa potop. deoarece n-ar fi fost cu putinta
existent a lor pina astazi, daca n-ar fi fost intemeiate in urma, dupa acea
mare nenorocire. 7. Palestina nu primise inca din Egipt pe Ufma~ii iudeHor ~i nid inceputul religiei ere:;;tine nu se ivise inca prin aeele tinuturi,
dnd ploaia de foc a nimicit regiunile vecine Palestinei :;;i anume Sodoma :;;i Gomma. Pina in zilele noastre pamintul acela miroase a foc :;;i
putinii pomi ce mai cresc pe acolo fae ni:;;te fruete pe eare doar Ie vezi,
caci la atingerea cu mina se prefac pe data in cenu:;;a. 8. Dar nid Tuscia
nici Campania nU s-'au pIins de cre~tini, atunci dnd ora~ul Vulsinii a
fost mistuit de focul cazut din cer, iar Pompei de cel din propriul sau
munte. Nimeni nu adora inca la Roma pe adevaratul Dumnezeu, dnd
Hanibal la Cannae masUfa cu banita inelele romanilor maeelariti de e1.
Toti zeii vo~tri erau adorati de toata lumea, cind senonii au venit sa
puna stapinire chiar pe Capitoliu. 9. $i e bine ca ori de cHe ori vreo
nenorocire s-a abatut asupra ora~elor, ea a lovit deopotriva templele,
ca ~i casele, pentru ca prin aceasta imi va fi mai u~or sa va conving ca
64. Nu cre~tinii sint cauza nenorocirilor publke (1-2), dici ele au existat ~i
inaintea lor (3-8), ci Dumnezeu-JudeciHorul (9-12); de la aparitia cre~tinilor ele
s-au atenuat (13-15).

96

APOLOGE'j'I DE LlMBA LATINA

nu puteau veni de la zei asemenea evenimente, pentru di ~i ei Ie-au

fost victime. 10. In toate timpurile neamul omenese a fost nereeunosditor fata de Dumnezeu. Mai intii di nu ~i-a implinit indatoririle fata de
EI, pe care, intelegindu-L in parte, nu numai ea nu L-a cautat, ea sa se
teama de HI, ci mai degraba a tinut sa-~i inchipuiasca ~i alti zei, sa Ii
se inchine lor; iar de aici, fiindea n-a cautat pe stapinul nevinovatiei,
judecatorul 65 ~i pedepsitorul vinovatiei, el a dizut in toate vieiile ~i in
toate pacatele. 11. Daca-L cauta, urma sa-L afle pe Cel eautat ~i aflindu-L sa-L fi urmat, iar urmindu-L ar fi resimtit mai mult indurarea decit
minia lui. 12. A~adar, sa fim aeum bine intele!,>i ea Dumnezeu ~i mai
inainte se mini a pe oameni; cind inca nu se pomenea de cre~tini. Si
oamenii se foloseau de binefacerile lui Dumnezeu, mai inainte ca ei
sa-!,>i inchipuie pe zeii lor; de ce atunci nu inteleg ei ea nenorocirile Ie
Yin chiar de la Acela de la care n-au prioeput ca Ie vine binele '/ Caci
a aceluia este vina, a caruia este ~i desconsiderarea. 13. Si totu!,>i, daea
pun em fata-n fata nenorocirile din trecut, eele ce se intimpla acum sint
mai u!,>Oare din ziua in care pamintul a primit din mila lui Dumnezeu pe
cre!,>tiT,).i. Pentru ca din ziua 'aeeea !,>i nevinovatia a potolit nedreptatile
vremurilor !,>i mijlocitori au ineeput sa se iveasea pe linga Dumnezeu.
14. In sfir!,>it, dnd dildura cea mare opre!,>te ploile !,>i na!,>te ingrijorare
pentru buna rod ire a anului, in vreme ce baile, eirciumile ~i loealurile
de desfrinare stau desdhise, voi, eei indestulati zilnie ~i gata de a minea
!,>i dnd nu va e foame, indemnati poporul sa mearga in proeesiune eu
pieioarele goale, diutati cerul in Capitoliu, a!,>teptati sa eada ploaia din
boJtile templelor, indepartindu-va privirea de la adevaratul Dumnezeu
$i de la cer. 15. Pe dnd noi, istoviti de posturi $i purifieati printr-o desavir$ita abtinere, qeparte de orice atraetie fa vietii, tirindu-ne pe saei ~i
in cenu!,>a, II asaltam pe Dumnezeu cu rugaciuni, iar dnd EI a eoborit
peste oameni mila Lui, voi n slaviti pe Jupiter iar pe Dumnezeu nu-L
bagati in seama!
XLI.

A$adar, voi sinteti daunatori oamenirii, voi sinteti totdeauna prici

na nenorocirilor publice, pentru ea la voi Dumnezeu este dispretuit, iar
statuile sint adorate ! Caci, fara indoiala, mai lesne trebuie sa eredeti di
se minie eel nebagat in seama, dedt eel ee e slavit. 2. Si atunei cit de
nedrepti se arata zeU vO$tr1, care, din pricina cre~tinilor vatama !,>i pe
adoratorii lor, pe care ar trebui sa-i fereasea de pedepsele pe care Ie
merita ere$tinii! Aceastfi acuzatie, spuneti voi, se poate intoaree $i Impotriva Dumnezeului nostru, care ingaduie $i El ca !,>i aeeia care se in65. Dumnezeu-Judeciitorul.

TERTULIAN. APOLOGETlCUL

97

china Lui sa indure suferinte din pricina celor necredincio~i. 3. AflatL

insa, ce fel sint intocmirile Lui ~i n-o sa mai aveti nimie de zis. Caci El,
care a hotarH 0 data pentru totdeauna, dupa sfir~itul lumii, judecata
eterna, nu grabe~te inainte de acest sflr~it allumii deosebirea care aleatuie~te insa~i fiinta judecatu. Pina atunci este Ia fel fata de tot neamul
omenesc ~i ingaduitor ~i pHn de dojana. EI a voit ca atit cei necredincio~i, cit ~i ai SaL sa incerce deopotriva ~i binele ~i raul, pentru ca, printr-o impartire egala, sa simtim cu totH ~i blindetea ~i asprimea Lui. 4.
Noi, insa, care am pr}mit invatatura de la El, Ii iubim blindetea ~i ne
temem de asprimea Lui; pe dnd voi dispretuiti ~i una ~i alta. De aici
urmeaza ca toate nenorocirile veacului, atitea cite sint, ne yin de la
Dumnezeu: noua spre in~tiintare, iar voua spre pedepsire. 5. Dealtfel,
noi n-avem de ce ne plinge, mai intU pentru ca in lume,a aceasta n-avem
alta dorinta dedt de a putea pleca din ea cit mai repede, apoi dadi se
Wl putea sa ne loveasca vreo nenorocire,aceasta numai datorita faptelor voastre. Dar chiar daca unele Ille ating ~i pe noi, ca unii care traim
laolalta cu voi, mai mult ne bucuram de implinirea prezicerilor stinte,
care ne intaresc, fara indoiala, credinta ~i sperantele noastre. 6. Daca
fnsa din pricina noastra va yin voua toate relele din partea celor pe
care-i adorati, de ce mai staruiti sa-i adorati pe ei, care sint ni~te zei
atH de nerecunoscatori, aut de nedrepti, de~i trebuiau sa va apere ~i sa
va ajute in mijlocul durerii ere~tinilor ?
XLII.

1. Dar ni se arunca In fata ~i alta invinuire: ni se spune ca nu

sintem folositori societatii 66. Cum e eu putinta sa se spuna a~a ceva despre noi care convietuim la01alta cu voi, avind aceea~i hrana, aceea~i
imbracaminte, acela~i fel de viata ~i aeelea~i nevoi? Caci nu sintem
brahmani sau gymnosofi~ti din India, locuitori ai padurilor ~i traind retra~i de lume. 2. Nu uitam ea datoram reeuno~tinta lui Dumnezeu, stapinul ~i ereatorul nostru. Nu respingem nimie din ee a fost ereat de El;
ne sHim numai sa nu depa~im natura, sau sa savir~im lueruri rele. Prin
urmare, in veacul de fata ne gasim ~i noi alaturi de voi prin for, prin
piete, pe 1a baile publiee, prin pravalii, ateliere, hanuri, pe la tirgurile
voastre ~i in eelelate nevoi negustore~ti. 3. CaJatorim ~i noi pe marp
alaturi de voi ~i purUim laolalta eu voi armele ea osta~i, lucram paminml, ne indeletnicim eu negotul; a~adar, ne straduim eu acelea~i me~te
~uguri ~i munca no astra va e de folos ~i voua. Cum de am putea fi socotiti nefolositori treburilor voastre publice, de indata ee traim laolaWi eu
66.
-;

Cre~tinii

sint folositori societiitii din punct de vedere economic.

ApologEli de limbii latina

APOLOGETt DE LlMBA LATINA

voi ~i printre voi, nu ~tiu. 4. Si dadi nu iau parte la ceremoniile voastre

nu inseamna ca in acea zi nu sint om. Este drept, nu merg la baie cu
noaptea in cap de Saturnale, ca sa nu-mi pierd pe linga ziua ~i noaptea i
totu~i, ma imbaiez !?i eu la 0 ora potrivita ~i sanatoasa, ca sa-mi poata
folosi caldurii corpului ~i singelui; dnd 0 sa mor, 0 sa tot fiu atunci,
dupa baie, teapan !?i palid! 5. Nu mii a!?ez la masa in public de sarbatorile lui Liber, a~a cum celor osinditi sa lupte cu fiarelein circuri Ie este
obiceiul sa se ospateze in cina cea din urma, totu~i, in orice loc a~ lua
masa, maninc din produsele roadelor voastre. 6. Nu cumpar coroana so
a!?ez pe cap; ce te prive!?te pe tine, insa, ce fac eu cu florile, pe care Ie
cumpar ca !?i tine? Imi plac mai mult florile care sint libere, desfacute
~i nestrinse laolalta. Si chiar daca ar fi legate in forma de coroana, noi
Ie simtim mirosu] mirosindu-Ie cu nasul; e treaba lor, daca altii, Ie
miros cu cre!?tetul eapului! 7. Nu ne dueem la speetacole; totu!?i,
daca am cumva pofta de eele ee se vind aeolo, le cumpar mai bine din
loeurile unde se vind de obieei. Tamiie ehiar ca nu eumparam. Daea
arabii se piing, in sehimb pot marturisi sabeii, care vind din bel!?ug
cre!?tinilor pentru inmorminUiri miresme mai seumpe ~i in eantitati mai
mari, de cit tamHa eu care va afumati voi zeii. 8. Dar, spuneti voi, veniturile templelor scad din zi in zi, cine-!?i mai da obolul la u!?a templelor? Noi insa nu putem ajuta totodata ~i pe oameni !?i pe zeii vo!?tri
care cer!?esc, !?i socotim ca nu trebuie sa dam dedt acelora care cer. Ei,
bine, sa ineerce Jupiter sa intinda eatre noi mina, !?i-i vom da! Dealtminteri, milostenia no astra face mai multe pomeni in strada, decit credinta voastra in temple. 9. Dar !?i celelalte dari sufar! Este de ajuns,
daca restul au a multumi cre!?tinilor pentru credinta cu care platese ce
datoresc, ca unii care se feresc sa in!?ele pe altii. Jar daca se are in vedere cit de mult este in!?elat fiSCUiI prin in!?elatoria !?i neadevarul decIaratiilor voastre, atunci balanta este in favoarea noastra ~i invinuirea pe
care ne-o aduceti eu privire la singurul fapt de a nu fi folositori societatii se compenseaza prin ci~tigul celorlalte foloase.
XiLIliI.

1. Marturisesc insa ca unii eventual s-ar putea ehiar plinge despre

lips a de productivitate a cre!?tinilor. Cei dintii vor fi : negustorii de carne vie, ademenitorii, peseuitorii in apa tulbure, apoi uciga!?ii, otravitorii, magii !?i, de asemenea, haruspicii, ghicitorii, cititorii in stele. 2. A
fi fara nici un folos acestora este un mare d!?tig. Si totu~i, oricare ar fi
paguba pe care secta noastra ar pricinui-o afacerilor voastre, ea poate
fi compensata prin alte foloase. Nu pretuiesc ei nimic, nu vorbesc de

nRTIJLIAN, APOLOGETICUL

99

cei care gonesc demonii din voi, nid de cei care lnalta chiar rugaciuni
pentru voi catre Dumnezeul eel adevarat, pentru ca poate n-ati crede-o,
ci de cei de care n-aveti de ce va teme 87.
XLIV.
1. ~i totu~i, nimeni nu baga de seama 0 paguba pe cit de mare, pe
aUt de reala pentru stat: nimeni nu cintare~te tot raul ce se pricinuie~te cetalii cind sint sacrificali aUUa oameni drepti, cind sint uci~i
aUtia nevinovati. 2. Marturie la judecata va luam chiar pe voi, care pe
fiecare zi prezidati la judecarea celor sub paza ~i atitea procese Ie terminati prin osfndiri. Nenumarati sint inculpatii care trec prin fata voastra invinuiti de fel ~i fel de crime. Ce uciga~, ce borfa~, ce nelegiuit, ce
in~elator sau hot de la bai, cine din toti ace~tia s-a dovedit a fi cre~tin?
Sau atunci cind cre~tinul va e infati~at sub aceasta denumire, cine printre ei a fost dovedit astfel, precum n socotiti voi dupa nume? 3. De ai
vo~tri gem intr-una inchisorile, de ai vo~tri rasuna de gemete minele
de metal, din ai vo~tri se recruteaza totdeauna multimea aceea de criminali care lupta in circuri. Nici un cre~tin printre ace~Ua, daca e cu
adevarat cre~tin; cad dadi a savir~it vreo crima inceteaza de a mai fi
cre~tin 68.

XLV.

t. A~adar, noi singuri sintem fara prihana! De ce Sa va mire, daca

trebuie sa fie a~a? ~i de buna seama ca a~a trebuie. Purtarea fara prihana am invatat-o de la Dumnezeu ~i am cunoscut-o in mod desavir~it,
fiindca ne-a fost aratata intr-un mod desavir~it, ~i 0 pazim cu sfintenie 69, fiindca ne-a fost incredintata de un judecator care nu poate fi
dispretuit. 2. Dimpotriva, vaua v-a dat-o judecata omeneasca, v-a impus-o 0 putere la fel de omeneasca; de aceea disciplina voastra nu e
nici desavir~ita, nid in stare de a inspira atUa teama cu privire la cunoa~
terea adevaratei vinovatii. Atita vaIoreaza inteligenta omului in aratarea a tot ce este adevarat bun, cit este ~i autoritatea sa in a ~ti sa-l
ceara. Pe cit e de u~or a fi in~eIata aceea, pe aUt este de u~or a fi dispretuita aeeasta. 3. ~i apoi ce poate fi mai hotadtor decit a spune Sa
nu ucizi sau Sa ,nu te minii. Ce poate fi mai desavir~it: a opri adulteruI, sau a nu-l ingadui nid macar sub forma de dorinta cu oehii? Ce
poate fi mai intelept : a osindi faptele rele, sau a nu iugadui nici macar
67. Cre~tinii nu au indeletniciri necurate, chiar daca acestea ar aduc.e profituri
materiale.
68. Paginii stricati $i vicio$i pagul>esc societatea prin activitatea lor.
69. Numai cre$tinii sint fara prihana.

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

100

vorbe-de rau 1 Ce poate fi mai cuminte : a nu ingadui 0 jignire, sau a nu

raspunde la jignire prin jignire 1. 4. $i totu~i, sa ~titi ca inse~i legile
voastre, care par la conduce la nevinovatie, au fost imprumutate din Iegea divina, care a fost mai vec'ihe. Am spus-o atunci dnd am vorbit despre timpul lui Moise. 5. Dar ce poate insemna aceasta autorita'te a legHor
omene~ti, daca omul poate sa Ie ocoleasca ~i, de cele midi muIte ori,
chiar sa treaca nebagata in seama vina, iar uneori sa Ie infrunte din
indrazneala sau din necesitate'/ 6. Ginditi-va chiar la scurta dur,ata a
pedepsei, oricare ar fi ea, ~i care nu poate dainui pina dincolo de mormint. De aceea, Epicur dispretuie~te orice chin ~i orice durere omeneasea, deoarece, spune el, 0 durere moderata se poate suporta u~or, dar
mare nu este de lunga durata. 1. Noi insa, care ne aflam sub ochii lui
Dumnezeu Care ~tie toate ~i ~tim mai dinainte ca pedeapsa Lui este
ve~nica, dntem singurii care Cll adevarat pazim nevinovatia, ~i din convingere adinca, ~i din neputinta de a ne ascunde, ~i din pricina grozaviei ehinurilor, nu de lunga durata, ci ve~nice, temindu-ne de acelea de
care ar trebui sa se team a chiar omul care judeca; noi ne temem de
Duml1ezeu, iar nu de proconsul.
XLVI
1. Am tinut, ered eu, indeajuns piept impotriva invinuirii de toate
crimele, in puterea careia se cere intr-una, cu atita indirjire, singele
cre~tinilor. Am arati'lt toata rinduiala noastra ~i mijloacele prin care
am putea dovedi ca este a~a pre cum am aratat-o, sprijinindu-ne pe credinta ~i vechimea dirtilor sfinte; ~i chiar pe marturisirea puterii spiritelor. Cine va indrazni sa ne combaUi, dar nu prin me~te~ugul vorbelor,
ci prin acelea~i arme ale adevarului, prin care ne-am intemeiat ~i noi
apararea '/ ;0. 2. Dar in timp ce adevarul credintei noastre se manifesta
varlit pentru toata lumea, necredinta voastra, de~i silita a recunoa~te tot
binele credintei noastre, de care s-a putut convinge din experienta $i
venire a in atingere cu noi, n-o recunoa$te totu$i ca pe 0 marturisire
divina, ci mai mult ca pe un sistem filosofic oarecare. Acelea~i virtuti,
ni se spune, Ie arata ~i Ie profeseaza $1 filosofii : nevinovatia, dreptatea,
rabdarea, cumpatarea, cinstea neprihanita i1. 3. De ce atunci nu sintem
socotiti. in ceea Ce prive$te ingaduinta ~i nepedepsirea credintei, la fel
cu aceia, cu a diror doctrina ne vedem Idsemuiti '/ Sau de ce $i aceia,
de~i sint la fel ca noi, nn sint supu$i la acelea~i obligatii, care nona ne
70. Rezumatul Apologetieului.
71. Cre~tinism ~i Filozofie: eu reminiscente dim Aipol. II, 10, 8 i I, 60, 11, de
_Justin, din Tatian, 32-33 i Atenagora, Suppl., 11 i Minucius Felix, 16, 5-6 i Lactantiu,
.Div. Instil. ; Augustin, De civ. Dei, 2, 4, v. J. P. Waltzing, Apologetique, 'ad. loco

TERTULlAN, APOLOGETICUL
----------------------------------~--~--------~----------

101

primejduiesc viata daea nu Ie indeplinim 1. 4. Intr-adevar, cine sile~te

pe filozon sa sacrifice, sa jurepe zei, sau sa in~iruie la mijlocul zilei
ina in tea easei eandele nefolositoare? In schimb, insa, ei ~i pe zeii vo~
tri ii nimicesc pe fata ~i eredintele voastre vi Ie critica in scrierile lor,
iar voi Ii Iaudati. eei mai multi ehitar striga impotriva imparatului, ineurajati fiindde voi ~i, in loe sa-i osinditi la fiare saIbatiee, voi mai degraba Ii rasplatiti C'U st'atui ~i salarii. 5. E lueru firesc, insa, deoareee ei
se numese filozofi, nu cre~tini. Acest nume al filozofilor nu pune demonii pe fuga. Nu e de mirare, de vreme ce filozofii a~aza demonii in al
doilea rind dupa zei. Doar a lui Socrate este expresia: Daca demonul
imi ingiiduie. Acesta, de~i intrezarea eeva din adevar, fUndea nu eredea in zei, eu toate aeestea in clipa DliOrtii a lasat yorba sa se saerifi.ee
lui Esculap un eoeo~, spre cinstirea pa,rintelui aoestuj,a, ered eu, deoarece
oracolul lui Apollo il deelarase pe Soerate eel mai intelept dintre toti
inteleptii. 6. 0, nesocotitul Apollo I A reeunoscut Intelepciunea unui
om care tagaduia existenta zeilor ! Cu cit adevarul este mai urit, eu aUt
~i eel ce i se arata mai eredincios este mai nesuferit ; pe dnil eel ce ~tie
sa se aseunda ~i sa se prefaca dobinde~te cea mai mare trecere }.a eei ee
prigonesc adevarul. t. Filozofii cei in!?elatori ~i dispretuitori eu dta
du~manie nu se prefac ca iubesc adevarul ~i prefacindu-se il strica, pentru cii au in vedere numai renumele pamintesc; in schimb cre~tinii,
rare se ingrijesc de mintuirea lor, iubesc adevarul dintr-o nevoie fireasea ~i-l marturisese in toata esenta lui. 8. De aeeea, nu ne asemanam
eu ei nici in ~tiinta, nici in rtnduiaHi. cum eredeti voi. Tales, aeel principe al fizicei, ee raspuns sigur a putut da el ,lui Cresus, eare-l intreba
des pre divinitate'l Nu tot amina el raspunsul cerind ragaz pentru gindire 'I 9. Pe DumnezE'u orice me~te~ugar de rind dintre ere~tini L-a descoperit, n arata ~i altora ~i, prin fel'lll sau de viata, marturise~te tot ceea
ce filozofii cauta eu privire la Dumnezeu, de~i Plat on declara ea nu
poate fi eunoseut u~or ereatorul universului, !?i ehiar dadi ar putea fi
cunoseut, este greu ,a-l explica latoata lumea. to. In sfir~it, daca filozoHi ne-ar provoca la diseutia cu privire la neprihanirea noostra, aminipsc acea parte a hoUiririi atice impotriva lui Socrate, care il osinde~te
Cd stricator al tineretului. Cre~tinul nu depa.!?e!?te ce e ingaduit nid dnd
este vorba de sexul femeiesc. Stiu ca Phryne, curtezana, avea talentul
deosebit de a potoli pornirea amoroasa a lui Diogene. Mai aud de asemenea ca un oareeare Speusip, elev din ~coala lui Blaton~i-ar fi gasit
ItlOartea intr-un adulter. Cre~tinul este barbat numai al sotiei sale. 11.
Democrit, care ~i-a seos singur ochii, fiindea nu putea zari 0 femeie far a
a nu na~te in el dorinta ~i se intrista gro:llav, dnd nu putea sa-~i indeplineasca poftele, i~i recunoa~te pe fata nestapinirea prin pedeapsa pe

APOLOGEl'I DB LIMBA LATINA

102

care singur ~i-a dat-o. Cre$tinul, msa, fara a-$i seoate oehii, nu se uita
dupa femei ; sufletul sau ramine orb in fata poftelor. 12. Daea 0 sa apar
cuviinta, iata-I pe Oiogene, care calca cu picioarele pline de noroi peste fotoliile mindre ale lui Platon, impins $i el de 0 alta mmdrie; cre~
tinul nU-$i arata ingtmfarea niei chiar fata de eel sarac. Daea trebuie sa
vorbim despre modestie, iata un Pitagora, care vrea sa fie stapin absolut peste thureni, un Zeno peste prinieni; ere:?tinul insa nu tinde sa
ajunga mlicar edil!' 13. Oaea yin aoum la stapinirea de sine, Lyourg s-a
lasat sa moara de foame, pentru ea laoonienii i-au schimbat ceva din
legile sale; cre:?tinul multume~te chiar atunci dnd este osindit. Oaca
stau sa pun in curnpana buna credinta, Anaxagora a tagaduit 0 depunere
de bani ce i-au fost dati in pastrare de cei gazduiti 1'1 el; cre~tinul este
cunoscut pentru bun a sa credinta chiar ~i in afara easei sale. 14. Oaca
rna opresc la sinceritate, Aristotel a facut sa fie gonit in mod ru~inos,
din locul pe care-l ocupa, arnieul sau Hermias ; cre:?tinul nu aduce vreo
vatamare nici chiar du~manului sau. AceIa~i Aristotel, ca sa-l poata sUipini mai u:?or pe Alexandru, nu-l lingu~ea el cu aceea~i josnicie cu care
Platog, se vindea de obicei lui Dionisie pentru indestularea stomacului ?
15. Oar Aristip, care in purpura ~i sub infati:?area prefacuta a unei mari
serioziUiti. ducea
viata destrabalata sau Hippias, care a fost ucis pe
clnd cauta sa intinda curse cetatii ? Acest lucru nici un cre~tin nu s-a
gindit vreodata sa-l incerce, nici chiar pentru a razbuna pe ai sai nimiciti prin tot felul de cruzimi. 16. Oar va zice poate cineva ca sint chiar
printre noi unii oare nu pazesc regulile moralei. Aceia insa inceteaza de
a mai fi printre noi drept cre~tini; pe dnd filozofii, savir~ind fapte Ia
fel, ramin :?i mai departe la voi cu dnstirea ~i denumirea de intelepti 72.
17. $i apoi ce asemanare poate fi intre un filozof ~i un cre~tin i unul discipol aJ Gredei, celal,alt al cerului, unul care umbla dupa glorie, celalalt
dupa mintuire, unui rninuitor al vorbelor, celalalt al faptelor bune,
unul care clade~te ~i altul care darima; unul iubitor de gre~eaUi, ceHilalt du~man al ei, unul care strica adevarul ~i altul care-l restabile~te
Himurindu-l, unul care fura ~i altul care paze~te sa nu se fure'l 73.

XLVII.
1. Vechimea dirtilor sfinte, despre care am vorbit mai sus, imi vine
~i ea lin ajutor, pentru a intari mai u~or ere dint a ca ele au fost izvorul
comun al oricarei intelepciuni de mai tirziu. 2. Care dintre poeti, care
dintre sofi~ti nu s-au adapat in genere din izvorul profetilor 'I De aid
:?i-au potolit ~i filozofii setea mintii lor ~i cele pe care Ie-au imprumu72. Superioritatea cr~tinismului asupra filozofiei ~i moralei pagine.
73. Formula celebra citata deseori.

TERTULlAN, APOLOGETICUL

100

tat din invatiHurile noastre ne aseamana pe noi Cll ei. De aceea ~i filozOfia, credem, a fost alungata prin legi de unii, vreausa spun de tebani,
spartani ~i argei. 3. In timp ce nazuiau spre ale noastre, oamenii ace~
tia, pasionaU numai dupa glorie ~i vorbire frumoasa, dupa cum am spus,
daca intilneau in scrierile sfinte idei ce puteau folosi invataturii lor, Ie
preschimbau atunci, din instinctul curiozi:tatii, in creatiuni prlOprii ale
lor, nesocotindu-Ie caracterul divin oare-i obliga sa nu Ie schimbe ~i
neintelegindu-Ie indestul, ea unele care pe atunci mai erau inca ~i intunecoase ~i neclare, chiar pentru iudei, a caror opera se soeotea ca sint.
4. Caci cu cit adevarul era mai simplu, eu aUt ascutirea mintii omene~ti Ii acorda mai putina incredere, fapt care a adus in nesiguranta ~i
putinul care fusese gasit ca sigur. 5. Intr-adevar, aflindu-l in ele pe Dumnezeu, nu L-au facut cunoscut a~a cum L-au aflat, ci au prins a discuta
despre fiinta Lui, despre divinitatea Lui ~i despre locuinta Lui. 6. DnH
au susUnut ca este imaterial, altii ca e materie intrupata, ca platonicii
~i stoicii ; unii ca e format din atomi, altii din numen, ca Epicur ~i Pitagora; altii din foc, pre cum i s-a parut lui Heraclit. Platonicii, la rindul
lor, cred ca Dumnezeu se ingrije~te de to ate lucrurile; epicureii, dimpotriva, ca EI este in repaus ~i nelucrare ~i, ca sa zic astfel, cu totul strain
de lucrurile omene~ti. 1. Stoicii iI a~aza eu totul in afara de lume, comparindu-L cu un olar care invirte~te din afara roata sa, iar platonicii in
interiorul lumii, asemenea unui cirmaci de C'orabie, oare sta in interioruJ
vasului pe care-l conduce. 8. Tot astfel ~i eu privire la lume insa~i, daca
ea a fost facuta sau nefacuta, daca va pieri sau va dainui in vecii vecilor, parerile sint deosebite. La fel ~i despre natura sufletului, pe care
unii 0 socotesc divina ~i fara sfir~it, iar altii divizibila. Fiecare, dupa
cum a simtit, ,asUel a adaug-at sau a schimbat cite ceva. 9. NilCi nu e de
mirare ca inchipuirea filozofilor a putut schimba ni~te carti 'a~a de vechi
de indata ce ~i unii barbati ie~iti din ~coala aeestora au denaturet prin
parerile lor noile noastre idei pentru a Ie adapta la sistemele lor filozofice ~i dintr-o singura cale au deschis multe carari laturalnice ~i intortocheate. Deaceea, am amintit in treadU ~i lucrulaeesta, ca nu eumva
cunoscuta fiindu-i cuiva felurimea sectelor religiei noastre, sa i se para
d. ~i din acest punct de vedere noi ne apropiem de filozofi ~i in varietatea parerilor sa vada 0 slabire a adevarului. 10. IInsa tuturor acestor stricatori ai cartilor noastre sfinte Ie putem eu u~urinta raspunde ca aceea
este rinduiala adevaratei eredinte, care porne~te de la Hristos, transmisa prin Apostolii Sai, fata de care toti aee~ti talmacitori sint cu mult
mai prejos. 11. Tot ce s-a spus impotriva adevarului a fost seos din adevarnI insu~i, contribuind la aeeasta eontrafaeere ni~te spirite supuse raUicirii. De catre unii ea ace~tia a fost pregatita in taina faisifiearea unei

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

104

astiel de invataturi mintuitoare; de catre ace~tia au fost scornite chiar

unele pove~ti, care prin asemanarea lor cu invataturile noastre sa slabeasca adevarata invatatura, sau sa ~i-o atraga mai curind spre ei, cu
gindul sa nu mai dea nimeni crezare ere~tinilor, tiindea nu trebuie sa
se increada nici in poet! ~i nici in filozoti; sau tocmai de aceea sa se
socoteasca anume ca trebuie sa se acorde mai mult credit poetilor ~i
filozofilor, fiindca nu trebuie sa se dea crezamint cre~tinilor. 12. De
aceea sintem luati in deridere dnd predidim ca Dumnezeu va judeca
in ziua de apoi. Dar la fel ~i poetii ~i filozofii a~aza un loc de judecata
in inferno Daca amenintam cu gheena, care este un izvor de foc ascuns sub
pamint, destinat pedepsirii, la fel sintem batjocoriti. Dar tota~a este ~i
Pyriphlegethon, riul de foc la cei morti. 13. Si daca pomenim despre
paradis, locul desfatarii divine, rinduit a primi sufletele neprihanite,
despartit de legatura cu lumea obi~nuita printr-un fel de zid, format din
acea zona de foc, gasim Cimpiile Elysee sUipinind credinta voastra generaHi. 14. De unde, va intreb eu, toate aceste credinte ale noastre au
putut fi a~a de asemanatoare cu ale filozofilor ~i poetilor, daca nu din
inse~i tainele noastre? Daca provin din tainele noastre, care sint mai
vechi, urmeaza sa fie maisigure ~i mai vr'ednice de credinta ,ale noastre, in 'caz ca ~i cele care sint 0 inchipuire a lor au aflat crezamint.
Daca sint luate din inchipuirile lor proprii, atunci tainele, noastre urmeaza sa fie socotite ca imitatH ale unora care au venit in urma lor, ceea ce
nu poate ingadui ordinea fireasca a lucrurilor, deoarece niciodata umbra
nu exista mai inainte corpului ~i nici copia inaintea originalului 74.
XLVIII.
1. Daca un filozof s-ar apuca sa sustina, dupa cum spune Laberius,
despre teoria lui Pitagora, ca dupa moarte un magar se schimba in om,
iar 0 femeie in vipera, ~i in sustinerea acestei pareri cu taria elocventei, ar desfa~ura toate argumentele, oare nu va va face pe toti sa-l credeti ~i nu va intari in voi convingerea ca nu trebuie sa mai mincati
carne? Cine ar mai avea siguranta ca nu s-ar ospata poate cu carnea
de bou provenita intimplator de la vreun stramo~ al sau? Pe dnd un
cre~tin, care da asigurari ca omul i~i va lua tot infati~area de om, ca un
Gaius va reveni tot un Gaius, e fluierat ~i i se arunca in fata nu numai
huiduieli ci chiar pietre. 2. Ca ~i cum, dadi exista 0 ratiune, oricare ar
fi ea, a reintoarcerii suflletelor omene~ti in corpuri, n-ar cere chiar ea ca
acelea~i suflete sa se reintrupeze in acelea~i trupuri, deoarece a se refa74. Filozofii au falsificat Ve<:hiul Testament (1---8), ereticii Noul Testament (9sub inspiratia duhurilor raufacatoare, care au nascocit pove~ti dsemanatoare adevarurilor cre~tin:e (11-14).
to),

TERTULIAN, APOLOGETICUL

lOS;

ce ceva, inseamna a se face din nou ceea ce fusese mai inainte r Daca
sufletele nu mai sint ceea ce au fost, adica nu mai sint intrupate intr-un
corp omenesc, in corpul lor de pina aici, nici ele nu mai pot fi acelea~L
suflete, care au fost mai inainte. Si atunci, daca ele insel7i nu mai sint
suflete, in ce fel se poate vorbi despr~ revenirea lor? Sau ele se vot
preschimba in altceva l7i deci nu vor mai fi acelea~i, sau vor ramine
ce au fost l7i atunci nu VOT mai reveni de altundeva. 3. AI trebui sa
rasfoim multi autori, daca am voi sa ne inveselim cu privire la chestiunea de a ~ti in ce animal ar Ii sa se schimbe cineva. Dar mai bine sCi
ne ocupam de apararea noastra, ca unii care ne propunem un lucru Cll
mult mai vrednic de crezut, Cd omul se va reintoarce tot sub forma sa
de om, fie care a~a cum a fost, numai om sa fie, Cd aeeea~i esenta sufletease a ~e reface in aceea~i stare demaiinainte.chiar daca nu ~i ill
aeeea~i infati~are a figurii. 4. Para indoiala, de vreme ee seopul invierir
este judecata de apoi, nevoia cere ea omul sa se faca iara!;>i d!;)a cum
fusese, sa-~i poata primi de la Dumnezeu judecata faptelor sale, bune
sr.u rele. Si, de aceea, se vor infatil7a !;)i trupurile, fiindea nici sufletul nu poate patimi eeva tara materie, care 5'a-l fixeze, aditca
fara earne, ~i eeea ce in genere s-ar cuveni sa patimeasdi sufletele in urma judecatii lui Dumnezeu nu au binemeritat-o singure, fara
earnea inauntrul careia au savir~it toate. 5. Cum e eu putinta, spui tu,.
ca 0 materie odata descompusa sa poata reveni la ce a fost? Judeca-te
pe tine insuti, omule, ~i vei avea convingerea lucrului. Ginde~te-te ce
ai fost mai inainte de a fi ee e~ti. Nimic, fara indoiala, ~aci de ai fi fost
eeva, ti-ai aduce aminte. Prin urmare tu, care n-ai fost nimic mai inainte de a exista, tot tu, c:evenind nimic dupa ee vei inceta a mai ex-ista.
de ce n-ai sa poti deveni iara~i din nimic ceva, prin vointa aceluia~i
creator, care a voH ca iu sa iei fiinta din nimic? 6. Ce lucru nou sepetrece cu tine? Nu erai ~i ai fost facut, precum ai sa fii din nOll, atunci
dnd n-o sa mai fii. Explica, daca poti, cum ai fost facut ~i apoi vei putea intreba cum vei fi facut. Si, fara indoiala, mai ul70r ai sa fii ce-ai
fost odaia, fiindea n-a fost greu sa iii aeut eeea ce n-ai fost niciodata,
inainte. 7. Va fi poate vreo indoiala, cred eu, de3pre puterea lui Dumnezeu, care a alcatuit acest corp a~a de mare al lumii din ceea ce nu
fm:ese mai inainte, nu mai putin dedt din neinsufletirea ce era a spapului ~i a mi!;>carii, insufletindu-l din acel spirit car~ insuflete~te toaie
lucrurile, Cd sa fie marturie noua ca 0 proba evidenta a reinvierii omenirii? 8. Lumina in Hecare zi se stinge ~i vine iara~i sa siraluceasca
din nou, ~i intunericul la fel la rindu-i 5e duce ~i vine iara~i la loc;.
,telele se sting ~i se aprind din nou, anotimpurile reincep de unde s-au.

106

APOLOGETI DB LIMBA LATINA

sfir~it, fruetele se tree ~i revin, samtnta ere~te mai imbel~ugat numai

<lupa ce s-a descompus ~i a putrezit. Toote privind se conserv,a, too.te
din moarte renase. 9. Si tu, omule, nume a!?a de insemnat, daea te intelegi pe tine insuti, fie chiar de ar fi s-o afli din inscriptia de la Delfi,
tu, sUipinul tuturor lucrurilor, care pier !?i renasc, nu cumva vei muri
'ca sa pieri,/ Vei invia, oriunde va fi sa mori, oricare va fi materia care
te va distruge, te va nimici, intru nimic nu te va putea pierde, ~i te va
reda cum ai fost. Caci al aceluia este nimkul, al cui este ~i totul. 10.
Daea este a~a, ziceti voi, va trebui sa murim mereu ~i sa inviem mereu '/
Daca Stapinul Iucrurilor ar fi hotarit astfel, cu voie sau tara voie te-ai
fi supus conditiei tale ingrate. Dar EI nu Ie-a hoUirit acum altfel dedt
le-a propovaduit. 11. Intelepciunea care a alcatuit universul din elemente deosebite, ca din astfel de elemente opuse, din vid !?i din plin,
din insufletit !?i neinsufletit, din inteles !?i neinteles, din lumina ~i din
lntuneric ~i chiar din viata ~i moarte sa se inchege laolalta tntr-o un itate, printr-o a~ezare la fel de deosebita a inlantuit ~i eternitatea in
doua parti distincte, astfel inc it prima parte, aceea in care tri:iim de la
ineeputul lumii, sa se scurga pina Ia sfir~it, avind 0 durata marginita,
iar cea urmatoare, pe care 0 a~teptam, sa se intinda in vecii vecilor,
fara sfir~it. 12. A~adar, dnd va veni sfir~itul ~i limita inire cele doua
eternitati, dnd lumea i~i va fi pierdut acest prim aspect deopotriva tre'Cator, care ca 0 cortina ascunde acea rinduiala a ve!?niciei, atunci tot
neamul omenesc va reinvia, ca sa-~i dea seama de raul sau binele pe
'Care I-a savir~it in aceasta viata paminteasca ~i sa fie raspHitit sau pedepsit din acel moment pina in ve~nicia cea far a de margini. 13. Atunci
nu va mai fi nid moarte, nid 0 alta inviere, ci vom fi aceia~i care sintem, fara a ne mai sehimba dupa aceea, cei care eu adevarat is-au inchin at lui Dumnezeu vor sta de-a pururi linga Dumnezeu, invaluiti in
substanta adevarata a ve~niciei, iar nelegiuitii, ca ~i cei care n-au crezut in Dumnezeu, vor sta deopotriva sub chinul foeului neintrerupt, care
"prin natura lui are insu~ire divina, tara indoiala, de a nu distruge. 14.
Au cunoscut ~i filozofii deosebirea intre focul ascuns ~i cel obi~nuit.
Astfel, altul este focul care serve~te trebuintelor omului ~i cu totul
altul cel ce apare ca 0 pedeapsa a lui Dumnezeu, fie cazind din cer,
sub forma de fulger, fie izbucnind din pamint, prin viTfurile muntilor;
focul acesta nu numai ca nu nimice~te ceea ce arde, dar ~i reface in
timp ce distruge. 15. A!?a se explica de ee muntii stau mereu in foc,
iar cel atins de focul din cer ramine intreg, fiindea dupa aceea nid un
foc nu-I poate face serum. Aceasta va fi marturia focului ve!?nic, aceasta

101

TRR.nJLlAN.APOLOGiTICUL

va fi dovada judecatii fara de sfin~it, mereu datatoare de pedeapsa.

Muntii ard !;ii totu!;ii dainuiesc; ce-o sa fie cu cei vinovati !;ii du~mani
ai lui Dumnezeu '/ 75.
XLIX.

1. Ideile noastre Ie socotiti prejudecati, dar pe ale filozofilor !;ii

poetilor 1e Iuati drept cuno~tinte foarte desavirl?ite ~i cugetari dintre
cele mai adind. Ei sint intelepti, pe cind noi ni~te p~ti; ei trebuie
cinstiti, iar noi batjocoriti, ba chiar ~i pedepsiti. 2. Or fi false ideile pe
care noi Ie aparam, or fi ele prejudecati, dar sint necesare; or fi prostii
curate, dar sint folositoare, de indata ce sint constrtn~i a se face buni
cei ce cred in ele, de teama chinului ve~nic ~i in nactejdea fericirii
eterne. Prin urmare nu se cuvine sa se numeasca neadevarate, nici sa se
socoteasca prostii acelea care se cade a fi socotite adevarate. Sub nici
o forma nu trebuie sa fie, in genere, osindite acelea care nu aduc decit
folos. Si prejudecata aceasta de a osindi ce este f.olositor exista numai
la voi. 3. Chiar de ar fi neadevarate ~i ne~tiutoare credintele noastre,
totu~i ele nu vatama pe nimeni; caci ele sint asemenea cu muIte altele, car ora nu Ie dati nici 0 pedeapsa, de~arte ~i mincinoase, pe care
nu Ie invinuiti ~i nu Ie pedepsiti, pentru ca Ie socO'titi nevatamatoare.
Insa, ni~te rataciri de acest soi, daca intr-adevar sint a~a, se cade mai
degraba sa fie luate in batjocura, iar nu pedepsite prin sabie, foe, rastigniri, sau fiare siHbatice. 4. De aceste cruzimi tresalta ~i ne batjocore~te nu numai poporul acesta de jOs, care nu ~tie ce face, dar ~i unii
dintre voi, care cauta sa ci~tige, prin aceasta nedreptate, trecere la
popor, preamarindu-se pe ei, ca ~i cum toata puterea pe care 0 aveti
fata de noi n-ar veni de la vointa noastra! 5. Desigur, daca vreau eu,
sint cr~tin. Al?adar, atunci ai sa ID'a osinde~ti, dadi vreau eu sa fiu
osindit.Intrucit, a~adar, ceea ce poti impotriva mea, n-ai mai putea face
dad! eu n-a~ vrea, inseamna ca ceea ce imi po~i faloe sta in vointa
mea, nu in puterea tao 6. De aceea ~i poporul de jos in zadar se bucura
de chinurile noastre. Caci bucuria, pe care ~i-o socote~te numai a lui,
este in intregime a noastra, ca unii care voim mai bine sa induram chinul, dedt sa ne Iepadam de Dumnezeu. Dimpotriva, cei care ne urase
pe noi ar trebui sa se intristeze, iar nu sa se veseleasca, pentru di noi
sfntem aceia care am dobindit ceea ce am ales 76.
15. Invierea trupurilor !Ii demonstrarea ei prin creatie (48, 1-6) !Ii prin innoirea
periodica a universului (1-11) in vederea raspllitii ve~nice (12-15).
16. Credinta cre!ltinii nu vatiimii pe nimeni (f. 49, 1-3) ~i martiriul este primit
cu bucurie (4-6).

APOLOGBl'I DE LlMBA LATINA

108

L.
1. Atunci, ne spuneti voi, de ce va plingeti ca va prigonim, daca
singuri voiti sa suferiti, cind ar fi mai firesc lucru sa iubiti pe aceia
prin care indurati ceea ce voi in~iva voiti? Desigur, voim sa suferim,
dar cum se sufera la razboi, pe care nimeni n-ar dori sa-I sufere, de
indata ce aduce numai friea ~i primejdii. 2. eu toate acestea, lupta din
toate puterile ~i, biruind in lupta, cel ce pina aici se ridiea impotriva
razboiului, se bucura fiindca-i aduce ~i glorie ~i prada. Pentru noi este
un adevarat razboi atunci cind sintem adu~i in fata judecatorilor, penlru ca acolo sa luptam pentru adevar, sub primejdia mortii. Insa se
cheama victorie, daca atingi telul pentru care ai luptat. Biruinta aceasta
cuprinde in sine ~i gloria de a fi placut lui Dumnezeu ~i cucerirea vietii
ve~nice. 3. Dar sintem zdrobiti! A~a este, dar dupa ce am d~tigat.
A~adar, cind murim de fapt invingern, dnd sintem zdrobiti ne vedem
scapati. Acum puteti sa ne numiti sarmentari ~i semiac~i, ca unii ce
sintem legati la jumatatea axei unui stilp ~i ar~i cu vreascuri a~ezate
de jur irnprejur. Aceasta esie haina victoriei noastre, aceasta este de('oratia pe pieptul nostru, acesta este carul pe care ne sarbatorim triumful. 4. De aceea, pe buna dreptate nu sintem iubHi de cei invin~i
$i ce aeeea sintem soeotiti ni~te disperati ~i ni~te pierduti. Toiu~i, pentnl aeeasta disperare ~i pierzanie, cind gloria ~i renumele sint in joc,
esie inaltat la voi steagul barbatiei. 5. Mucius ~i-a lasat de buna voie
mina dreapta pe carbunii altarului ; 0, ee maretie de suflet! Ernpedocle
s-a daruit in intregime foeurilor din vulcanul Etna ; 0, ee tarie a mintii !
Acea intemeietoare a Cartaginei a incredintat rugului a doua ei casatorie ; 0, ce preamarire a eastitatii ~i a pudoarei! 6. Regulus, nevoind
ca prin viata lui sa salveze viata atHor du~mani, a suportat cu tot corpul chinul crucificarii; 0, barbat viteaz, biruitor chiar in captivitate!
Anaxarhus, pe dnd era strivit ~i pisat cum se pregate~te 0 doctorie,
spune,a : Love~te, love~te inveli~ul lui Anaxarh, caci pe Anaxmh nu-,l
poti lovi!; 0, ce suflet maret de filozof, care glume~te chiar dnd
are 0 asUel de moarte! 7. Las la 0 parte pe aC''--'''! care s-au fileut vredniei de lauda, omorindu-se eu propria lor sabie, on p:~n aIt soi de moarte mai blinda. lata ea ~i la voi sint incoronate biruintelt: chinurilor! 8.
o curtezanct din Atena, dupa ce a dat destula eazna chinuitorului ei,
la urma ~i-a mu~eat limba eu dintii, seuipind-o in fat a tiranului infuriat, ca sa-i piara odata eu ea ~i putinta vorbirii, sa nu rosteasea numele eonjuratilor daea, nemaiputind suporta durerile torturilor, ar Ii
fost silita sa tradeze. 9. Zeno din Elea, intrebat de Dionisie la ee-i folose~te filozofia, a raspuns ea pentru a-I face impasibil la suferinta. Supus
loyiturilor tiranului, a ramas neclintit in parel'ea sa pina ce ~i-a

TERTULlAN, APOLOGETICUL

109

dat sufletuI. Negre~it ca biduirea tineretuIuispartan, chiar sub ochii

parintilor care indemnau sa fie mai cruda Iovirea, aducea casei 0 onoaTe in a rabda pe aUt de mare, pe cit era ~i singele ce se varsa. 10. 0,
glorie ingaduita, fiindca este omeneasca I Nu i se imputa acesteia nici
incapatinarea primejdioasa, nici convingerea deznadajduita in dispretul de moarte ~i de tot felul de cruzimi; i se ingaduie sa patimeasca
numai pentru patrie, pentru pamint, pentru imperiu, pentru prietenie,
eu nid un pret ins a pentru Dumnezeu! 11. Tuturor acestor victime ale
gioriei omene~ti voi Ie ridicati statui, Ie sapati in piatra ~i Ie scrieti
cuvinte de slava ~i ve~nica pomenire. Para indoiaIa, prin aceste monumente, pe cit este cu putinta, voi chiar oferiti eelor morti un fel de
inviere. Cre~tinul, Insa, care nadajduie~te de la Dumnezeu reinvierea
cea adevarata, este socotit nebun daea patime~te pentru Dumnezeu!
12. Urmati ded pe calea apucata, buni guvernatori, ca sa fiti eu mult
mai bine vazuti in ochii poporului daca-i jertfiti pe cre~tini: rastigniti-ne, chinuiti-ne, eondamnati-ne, striviti-ne! Dov,ada nevinovatiei
noastre sUi in nedreptatea voastra insa~i! De aeeea ~i Dumnezeu rabda
ca noi sa induram toate acestea. caci acum de eurind oSIndind 0 !inara
mai degraba sa fie trimisa fntr-o casa de toleranta dedt sa fie data la
Hare salbatice, v-ati putut incredinta singuri ca pierderea cinstei femeie~ti este socotita la noi mai grozava dedt orice pedeapsa, dedt orice
fel de moarte. 13. Cu toate acestea, nici cea mai rafinata cruzime a
-\"oastra nu va ~ de vreun folos, d, dimpotriva e un indemn mai mult
~pre religia noastra. Ori de cite ori sintem secerati de voi ne faeem ~i
mai numero~i; samfnta e chiar singele cre~tinilor! 14. Multi filozofi
fa yoi indeamna sa indurati durerea ~i moartea, precum ~i Cicero fn
Tuseulane, Seneca in Simple intlmplari, apoi Diogene, Pyrrhon, Ca~inic; ~i totu~i, prin cuvintele lor nu ~i-au putut face atitia discipoli,
.citi ~i-au facut cre~tinii, care invata prin faptele lor. 15. Tocmai ace a
jncapatinare, pe eare voi 0 dezaprobati. este indrumatoarea lor. Caci
cine, la priveli~tea ei, nu se simte zguduit in dorinta de a cerceta ce
este in fond acest lucru? Cine, odata ce I-a cercetat, nu-~i fndreapta
pa~ii spre el ~i, dnd s-a apropiat, nu dore~te sa patimeasca pentru ca
5a poata rascumpara intreaga multumire a lui Dumnezeu, sa primeasca
de la el toata iertarea in schimbul singelui varsat? 16. Toate pacatele
se rascumpara prin aeeasta suferinta. De aceea ~i noi va aducem pe
data multumiri pentru sentintele voastre. Aid sta contradictia intre lucrurile divine ~i cele umane: in timp ce voi ne osinditi, Dumnezeu ne
mjntuie~te 77.

77. Martiriul este biruinta prin moarte (50, 1-4) i eroismul pagin este a,preciat,
iar eel ere~tin inchinat lui Dumnezeu este defaim~t (5---11); tatu~i paginii var Ii
fttrasi la cre!>tinism, caci singele cre~tinilar este saminta lor (12-16).

APOLOGBTI DB UMBA LATINA

110

INDICE REAL
A
Academicii, Ill, 6.
Adevarul, I, 1-3.
Adoratori, XXI, 3-5 i XLVII, 11.
Aduliter, XV, 1,6 i XLV, 3.
Africa, XL, 4.
Agapa, XXXIX, 16.
Alexandru, XLVI, 15.
An.acharsis, I, B.
Anafe, XL, 3,
Anax.agora, XLVI, 14.
Anaxarhus, L, 5.
Aipicius, III, 6.
Apolo, XIV, 4.
Anabii, XLII, 7.
Aristarchus, III, 6.
Aristide, XI, 15.
Arist~p, XLVI, 16.
Aristotel, XLVI, 15.
Anpocratis, VI, B.
Asia, XL, 4.
Atlantic, XL, 4.
Atomii. XLVII, 6.
Attis, XV, 5.
AugurI: XXXV, 12.
B

Bachus, VI, 7 i XI, 6.

Bai publice, XLII, 2, 4.
Beot~a ~XI, 29.
Bibliotgoa (lui Ptolooneu) XVIII, B.
Biruinta, L, 2 ,3.
Borf,as, XLIV, 2.
Brahmani, XLII, 1.
C

Calea apararii, I, 1.
CaIlinic, L. 14.
CapitoIiu, XL. B, L, B.
Car. L, 3.
Casa de necinste, L, 14.
Casmate. IX. 19.
Castori, xxn. 12.
Ga<to. XI. 16.
Cartite Sfin1te. XLVI. 1 i XLVII, 1, 9.
Cenzor. XXXIX. 13.
Ceremonii. XIV, 1 i XLII, 4.
Ceres. XI. 6.
Chinuitor. L. B.
Cibele, XII, 4 i XV, 2 i XXV, 4.
Cicero, L, 14.
Ciclopi. VII. 5.
Cinopenii. VIII. 5.
Circuri. XLIV, 3.

~l

ONOMASTIC
Circiuma. XIII. 6 i XXXV, 2.
Coco!j, XLVI, 5.
Conspiratie, XXXV, 11.
Copia, XLVII, 14.
Co~, XL, 3.
Cosmos, XVII, 1.
Crassus, XI, 16.
Cre~tinul, I, 12 i II, 10.
Crimele, XLVI, 3.
Criminali, LIV, 2, 3.
Cruzimi, XLIX. 3 i L, 13.
Curtezana, XIII, B i XXV, 3; L, B.
D

Danaus, XIX, 1.
Delos. XL, 3.
Delfi, XLVIn, 9.
Demetrius din Faleri, XVIII. 5.
Democrit, XLVI. 11.
Demoni. XXII. XXIII.
Dionisie, XLVI, 15.
Derbedei. XXXIX, 19.
Desfriu, XXXIX, 19.
Deznadajduire, L, 4.
Deznadajduiti. L, 4.
Diana, XV, 1.
Diogene, XIV, 9 i XXXIX, 14 i L, 14.
Dionisios, XLVI. 15.
Dispretul (de moarte), L, 10.
Domitian, V, 4.
Dumnezeu, XVII, 1 sq.
DUsIDIani, XXXV, 1.
Du~mania, I, 1.
E

Elizee (CimpiiIe), XLVII, 13.

Eleusis. VII, 6.
Empedocle, L, 5.
Enea, XIV, 2.
Epicur, XL V, 6 i XL VII, 6.
Epicurieni. XXXVIII. 5.
Esculap, XIV,S i XLVI,S.
Evreii. XVIII, 6; XXI. 4-5.
Existenta (lui Dumnezeu), XVII, 4.
F

Falsificare, XLVII, 11.

Fantome. XXII, 12.
Farse, XVI, 1.
Femeile Romane. VI. 4-6 i XI, 12.
Fiare, XLVI, 4 i L, 12.
Filosofia, XLVI-XLVII i L, 9.
Filosoful, XLVI, 1-15, 17; L, 6.
FIorile, XLH, 6.

.. Din motive tehnice numarul s-a J:1edus la minimum posibil: deasemenea

n-a fost necesar un in dice scripturistic, deoarece Tertulian a facut numai cUeva aluzii
la autoritatea scripturistica In Apologeticum.

III

TERTULIAN. APOLOGEnCUL

Foamete. XL, 2.
Foe, XLVII, 6, 12; XLIX, 3.
ForuI, XXXV, 11.
Furturi, XV, 6.
G

Galii, IX. 5.
Gheena. XLVII, 12.
Ghirlande, XXXV, 4.
GIad~atori, XV,S; XXXV, 6.
Gloria, L, 2, 10.
Gymnosofi~ti, XLII, 1.
H

Haina impodobita, L, 3.
Hamuri, XLII, 3.
Haruspicii, XIII, 7; XXXV, 12 ; XLIII, 1.
Hemclit, XLVII, 6.
Hercule, XIV, 1; XXXIX, 15.
Hermias, rege, XLVI, 15.
Hiera, XL, 3.
Hieroglife, XlX, 2 bis.
Hippias, XLVI, 15.
I

Incest, IX, 16; Xl, 12.

India, XLII, 1.
Infern (i-ad), XLVII, 12; ef. Xl, 11.
Isis, VI, 8.

t
\lmparati-zei, X, 10.
~nchisoare, XVII, 5; XLIV, 3.
Ilncredere, VIII, 4.
;lngerii, XXII, 6 sq.
'lnvatatura f_pielor, L, 14.
Ilnvierw, XII.Vlll, 4.
J
Judecata, XLI, 3.
Judecator, XVII, 6; XL, 10; XLV, 1.
Juno. XIII, 8; XXV, 8.
Juno Caelestis, XXIII, 6.
Jupiter Latilalis, IX, 5; X, 11 ; XI, 6.
(A) Jura, XLVI, 4; ef. XXVIII, 4.
L

Laberius,XLVIII, 1.
Lais, XIII, 8.
lJaomedon, XlV, 4.
Lare.ntia, XIII, 8.
Lari, xm, 4.
Legea Iulia, Legea Bapia, IV, 8.
Legile, XLV, 3, 4.
Legi impotriva luxului la mese, Fania ~i
Licinia ~i impotriva teatrelor de piatra, VI, 2.
Lentulus, XV, 1.
Uber, XI, 8.
Limba, L, 8.

Limba Elina, XVIII, 8.

Lucania, XL, 4.

Lucullus, XI, 8.
Lumea, XLVIII, 7.
Lumina, XLVIII, 8.
M

Maiestatea, XVII, 1.
Marcu Aureliu, V, 6.
Marte, XIV, 3.
Materia, XL VII, 6; XL VIII, 5, 9.
Magar, XLVIII, 1.
Marturia (sufletului), XVIII, 4, 6.
Megarieni, XXXIX, 14.
Mereur, IX, 5; XV, 5.
MeIam, XXI, 29.
Minele, XLIV, 3.
Minerva, XI, 6.
Minacole, XXII, 12.
Miresme, XLII, 7.
Mistere, XXI, 29.
Mitra sacerootala, XV, 6.
Moise, XIX, 1 ; XXI, 29.
Molima, XL, 2.
Monumente, XII, 2, 3, 7; L, 11.
Morala, XLVI, 16.
Mucius Scaevola, L, 5.
Musaeus, XXI, 29.
N
Nebunie, XXIII, 3.
Nedreptate,a (legilor), IV; 3.
Negotul, XLII, 3.
Nelegiuitii, XI, 12; XIII, 1.
Nepotrivirea, L, 16.
Nero, V, 3.
Nilul, XL, 2.
Numa Pompiliu, XXI, 29.
Nume, XVII, 5.
Numele (de cre~tin), I, 4.
Nimicul, XL VIII,S.

o
abolul, XLII, 8.
Oracole, XIX, 2; XXII, 12.
Orbire, IX, 20.
Orfeu, XXI, 29.
Originalul, XL VII, 14.
Ospete, XXXIX, 17.
P

Palestina, XL, 7.
Pantomima, XVI, 7 sq.
P,aradis (rai), XLVII, 13.
Baraziti, XXXIX, 16.
Patria, L, 10.
Pacatele, 1. 16.
Pedeapsa, XLIX, 3.
Pi-ete, XLII, 2.
Pilde, XXXIX, 13.
Pindar, XIV,S.
Pirrus, L, 14.
Pyrrhon, L, 14.

112

APOLOGBTI DB LIMBA LATINA

------------------------------------------------------------

PHagor<l, XI, 5 ; XLVI, 12.

Pingaritori, XIII, l.
Platon, XLVI, 12.
Platonicii, XLVII, 6, 7.
Poelii, XLVII, 11, 12; XLIX, l.
Poiicrate, XI, 15.
Pompei, XL, 8.
Posturi, XL, 15.
Potop, XL, 6.
Praznice, XXXIX, 15.
Pravalii, XLII, 2.
Priam, XIX, 3 bis.
Pri'hana, XLV, l.
'(A se) preface in, XLVIII, 1,3.
P:ejudecali, XLIX, 2.
Profanatori, XIII, l.
Profelii, XVIII, 5--9; XL vn, 2.
Promiscuit.a'te, IX, 19.
Ptolomeu, XVIII, 7.
Pudoare, L, 5.
Puterea, XLVII, 7.
:R

Rastignire, XLIX, 3.
Ratacire, XLVII, 1l.
Ratacitori, XXI, 5.
Raul, I, 10, 11 ; XXII, 11.
Regulus, L, 6.
Rei'nvierea, XLVIII, 4, 7; L, It.
Romulus, VI, 4.
Rugaciunea, XXXIX, 18.
Rugul, L, 5.

5
Sabie, L, 7.
:Sacrificii, XIV, I.
Sac, XL, 15.
"Salienii, XXXIX, 15.
'Samotrace, VII, 6.
Sarmentari-Semiaqi, L, 3.
'Saturn, IX, 1 ; X, 7; XI, 6; XIII, 4.
'Satumale, XLII, 4.
'Saminla, L, 13.
Sdapozii, VIII,S.
'Scipio, XI, 16.
'Scripturile Sfinte, XVIII, 1-5; XXIII, 18;
XXXIX, 18; XLVII, 3.
'Sdrobiti, L, 3.
Semne, XXII, 10.
'Seneca, L, 14.
Senat, XXXIX, 21.
'Senonii (Galii), XL, 8.
Septantii, XVIII, 7.
'Serapeum, XVIII, 8
'Seoopis, VI, 8.

Sibilele, XIX, 10.

Sicili'il, XL, 4.
Simon, XIII, 8.
Sirene, VII, 5.
Socrate, XI, 15; XIV, 7.
Sodoma ~i Gomora, XL, 7.
Spartani, XL VII, 2.
Spaliul XLVIII, 7.
Spectacole, XLII, 7.
Statui, XLVI, 4 ; L, 11.
StapinuJ, XLVIII, 10.
Steag. XVI, 8.
Stoicii, XLVII. 7.
Strain pe pamint, I, 2.
Stricatori, XL VII, 10.
(A) suferi, L, I.
SufletuI. XVII, 4; XL VII, 8.
Sulla, XI, 16.
Superstitii, XXI. 29; XXV, 12; XXXVIII,4
Sarpe, XLVIII, 1.

T
Tacit, XVI, t.
Taurida, IX,S.
Tiimiie, XLII, 7.
Temistocle, XI, 15.
Tebani, XLVII, 2.
Thales, XL VI, 8.
Thallus, XIX, 2.
Tibrul, XL, 2.
Tineretul pagin, L, 9.
Tinara cre~tina, L, 12.
Tirguri, XLII, 2.
Trofoniu, XXI. 29.
Trofeu, XVI, 7.
Tulliu5, XI, 16
U
Uciga~i, XXXIX. 19; XLIV, 2.
Umboo, XLVII, 14.
UniversuI, XVII, 1.
Ulla, I. 4, 5, 9.

Varro, XIV, 9.
Vechimea, XLVII, 1.
Vinzator. XXXIX. 13.
Voinla. XLIX, 4, 5.
Vointele. XXII, 8.
VuI5ini, XL, 8.
Z

Zeno, XLVI, 12.

Zeno Eleatul. L, 9.
Zeii, XV, 6; XXI, 30; XXIII,
XXIV, 1 sq. ; XL, 12.

3-19;

TERTULIAN

DESPRE MA.RTURIA SUFLETULUI

INTRODUCERE
Despre marturia sufletului este cel mai discutat tratat al lui Tertulian in contradictoriu din punctul de vedere al valorii lui, ca originalitate
$i ca veracitate. Este reluarea $i dezvoitarea cap. XVII din cApologeticum. Acolo, insd, se accentua in cadrul monoteismului cre$tin numai
ideea de mdrturie a sufletu1ui, Insotitd de minglierea cd Dumnezeu ce1
cdevdrat, care este mdrturisit de cre$tini, ne va judeca pe toti la judecata de apoi. Aici, Insd, se accentueazd iaptul cd con$tiinta pdglnilor invocd pe Dumnezeul unic a1 cre$tinilor ca judecdtor. Intr-adevar, zice
TertuJian, pdglnul cinste$te multimea zeilor traditionali, dar In iata marilor prob1eme ale vietii apeleazd la adevdratul Dumnezeu. In iC!rul tdu
chemi un judecdtor din altd parte, in templele tale admiti un alt Dumnezeu. 0, mdrturisire a adevdrului, care chiar In iata demonilor te iace
martor a1 cre$tinilor / (II). Aceastd con$tiinta da marturie in tata paglnilor despre muite alte adevdruri cre$tine. Cu aceasta Tertulian atragea
atentia pdglnilor asupra unui proces de con$tiintd, pe care-l experimentau multfdintre ei, pentru ca sd-l Inteleagd cu adevdrate1e lui consecinte.
Caci dacd Dumnezeul adevdrat e unul $i pluralitatea de zei este omeneascd, atunci acest Dumnezeu unic este Dumnezeul cdruia-I slujesc
cre$tinii, pentru care ei merg 1a moarte c1ntIndu-I laude $i Care va pedepsi aspru pe ido1atrii persecutori.
Religia traditionald nu punea probleme pentru pagini.
Puterea romana cdreia i se supuseserd toate popoarele era datoare
acestor zei, $i cultul lor era 0 datorie patriotica inddtinatCi, la care se
addugase cultul imparatului, care cu timpu1 se transiormase $i e1 In zeu,
impdrtCi$indu-se din acea putere divina care fclcea iericirea poporului
loman.
Nu rareori insd ace$ti pagini erau tulburati de atitudinea hotarita a
martirilor cre$tini in iata mortii, vazind
ace$tia 0 primeau ca pe 0

ca

I -

.~pologeli

de Iimbii latina

114

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

incununare a vietii lor sfinte. In acest context, doctrina $i viata acestora

care cobora cerul pe pamint, Ie punea probleme care se rezolvau adesea~
cu trecerea martorilor pagini in rlndul ce10r care mergeau 1a moarte.
Adeseori, de asemenea, cugetarea acestora 1a viata de apoi era cerniUi
de glndul mortii, de aparitia unui judecdtor nemitarnic, altu1 decit zeii
lor, care primea parinte$te pe cre$tinii uci$i de paglni $i-i arneninta pe
paglnii persecutori cu pedepse ve$nice. Marturia sufletului propriu devenea astfel 0 amenintare nelnteleascl $i in acela$i limp un motiv de
speranta $i de bucurie misterioasa. Acest mister este tilcuit de Tertulian
in analiza pe care 0 face experientei profundu1ui sufletesc religios pagin
in fata fenomenu1ui cre$tinesc martiric al epocii.

De la Inceput Insa, e1 exclude orice iniluenta buna a culturii pagine

pentru cre$tinism, cum credeau unii apo10getJ cre$tini, aparind credinta
cre$tina. Nu vede nici un fo10s nici In demonstrarea prioritatii Reve1atiei
scrise fat a de scrierile pagine, a$a cum a dovedit-o trecutul. Cunoa$terea
gindirii pagine sau cre$tine constituie mai curind un obstaco1, un val
pentru adevaru11atent a1 sufletu1ui pe care el trebuie sa-1 marturiseasca.
Numai sufletu1, in starea lui de curatie, nelntinat de cultura, este in
stare sa dea marturie pentru cre$tinism.
lata cum ajungem, prin unele exc1amatii $i chiar rugaciuni spontane
la exprimarea unor adevaruri supranatura1e, ca unitatea $i bunatatea lui
Dumnezeu, ori exfstenta demonilor, nemurirea $i rasplata Lui lntr-o viata
viitoare. Se cuvine sa tim foarte atenti 1a acest rod a1 suflete10r noastre~
pe care-l pastram ca pe 0 comoara necunoscuta noua In$ine.
S-a aratat parerea savantilor patrologi ai ultimelor doua veacuri
despre acest opuscul - cel mai mic dintre operele lui Tertulian, dar $;
cel care a dat na$tere unor aprecieri cu totu1 contrarii Intre e1e 1.
Astlel Moeh1er $i Neander au exprimat toata admiratia lor pentru
aceastQ opera. Protestantu1 Via1a a scris: Dintre toate 1ucrarile lui Tertulian este cea care Imi pare cea mai profunda, mai universala $i, poate,
de asemenea, cea care va ramine. Altii, dimpotriva, observa Labriolle
o socotesc una din cele mai slabe ... dacuta In Intregime din studii sofjstice $i de expresii conventionale ale limbajului curent; este parerea lui Ch. Guignebert. Labriolle accepta $i parerea unora $i a altora.
Este de parerea ce10r care ex prima admiratia lor fata de el pentru intui:rea unor fenomene interesante psihologice, pe care nu 1e-a aprofundat
$i dezvoltat suficient. A schitat 0 teorie a consensu1ui Intre supranaturaJ!
si suiletu1 omenesc, Mra Insa a 0 fonda pe fapte destul de specifice.
1. Cf. Pierre de Labriolle, His/oire de la litleralme chretienne, collation d'etudes
anciennes, ed. II, Paris, 1924, p. 102.

TBRTULIAN. DES PRE MARTURIA SUFLETULUI

115

TertuliQn Q vrut sa scoQta in relief reQJitQteQ ontologica, vie, a cre!lintel cre:;tine, CQre se reveleQza in sufletul curQt al oricarui om ca 0
voce supranQturQla Q lui Dumnezeu in el :;i de CQre, con:;tient sau nu, e1
este QdeseQ obJigQt sa tina seQmQ. Este, intr-un context QPologetic, 0
forma originQla Q argumentului ontologie, care a premers aceleia a Fer.
Augustin din cDe Symbolo, ccConfes,siones etc., in cProslogion-u]" lui
Anselm fJi in operele unor filozofi cre!jtini de mal tirziu ca Descartes,
Cousin etc.
[n aceasta cOnstcl astazi Insemncltatea Qcestui tratat, in aceea ca ne
aminte:;te experienle universale, cu CQre TertuliQn vrea sa defJtepte con~tiinta adormita a persecutorilor paglni 2.
Acelea:;i cQlitaN stiJistice, aceea$i verva $i ace1afJi curaj caracterizeQza :;i Qceasta opera Q lui TertuJian.

Cuprinsul ei este urmcltorul : TertuliQn in cepe prin iirmatJa_ca eforturiJe_ClpolQgeti1pr de Q arclta Qdevaru1 cre$tin in scrierile filozofice $i
[iterQre p~gl!1~ y~cl}j, -Quc!gyedit nei()10s!t09r~pe.ntru apar(1rea cre$tinfsrl1ului, cccaci nu $tim ce S-Q spus,iar cei....ce.$.tiu nu ored toti 1n ce1espTTse.De
e'l VQ incercQ 0 noua metoda. Dumnezeu se descopera prli!
lnfreaga SQ creatie, dar mQi ales prin marturia sutJetului : cChem in ajutor 0 noua marturie, mal cunoscuta dedt orice literatura, mQi dezbcltutcl
dedt orice invatcltura, mai raspindita dedt orice editie, mai mQre dedt
tot omul, adica dedt tot ce este a1 omului. Ramii nepartinitor 6uflete, fie
ca e$ti ceva divin $i etern ... fie ca nu e$ti divin, ci muritor ... . Dar el invoca marturia sufletu1ui simp1u, curat, a$a cum a ie$it din miinile Creatorului : DQr nu te chem pe tine, ce1 care, format in $coli, exercitat in
biblioteci, hranit In Qcademii $i In portice1e antice, e$ti Imbinat de filozofie. Te chern ca martor pe tine, ce1 simp1u, neformQt, ne:;lefuit, a:;a cum
ai fost de la Inceput, cum te QU cei ce doar pe tine te QU, pe cel de pe
drum, de 1a rasplntii SQU din ateJiere ... (cap. I). Aceasta simplitate este
garantia puritatii Innascutu1ui ca ecou al divinului (cap. V). Venind de
iG Dumnezeu, sufletul 11 proclQma drept creator, autor Q1 sau. De Qsemenea alCituri de lume, sufletul devine 0 revelQtie Q lui Dumnezeu, de
care paglnii se tern $i de ale caru} bineiQceri se bucura. Dovada 0 avem
In expresiile cu CQre sufletul Intimpina Qnumite IntlmplCiri bune sau rele
$i prin CQre, in acelQ:;i timp exclude de 1Q existenta Insa:;i pe zei (cap. II).
eu Qceasta, TertuliQn nu intelege ca suf1etul se n~te cre:;tin, cad 1a slir$itul CQp. [ declQrase: cSufletul devine, nu se nQ$te cre$tin. DQr marturia

aceea,

2. Vezi profundul studiu al prof. A. d'Ales in La theoJogie de Tertullien, colectia

"Bibliotheque". ed. III-a, Paris, 1905, p. 37-41 $i Mgr. Freppel, Tertullien, cours d'eJoquence sacree. t. I, editie nouil., Paris, 1887, p. 178-183.

116

APOLOGETI DB LlMBA LATINA

lui coincide cu cea cre~tind ~i sperie pe pdgini mai ales privind 1a rautatea lor manifestatQ fa/d de cre$tini, Care va Ji judecald $i deci condamnatQ (cap. II).
In continuare, Tertulian constatd cd in supdrdri sufJetuJ roste$te
numele demonu1ui, iduritorul a toate rauMtile, pierzdtorul 1umii acesteia
~i pe care ~i sufletu1 i1 recunoa$te, fiindcd i1 urd$te (cap. III). Sui1etu1 dd
marturie $i des pre judecata de apoi. Teama de moarte aminte$te judecata
$1 pedeapsa. Iar grija de ce1e de dupa moarte - uneori depd$ind chiar
lrica de ea - presupune invierea viitoare, pe care 0 marturise$te astle1
sufletul, iar cre$tinii sint Invinuiti cd cred in ea (cap. IV).

Ce1e ale sufletului yin de la naturd ; cele de la natura yin de la Dumnezeu, deci toate yin de la El. Nu e de mirare cd sufletul poate prevedea
pe cele date de Dumnezeualor Sai sa Ie cunoascd. Iar cele din scrierile
omene$ti sint posterioare celor dumnezeie$ti, fiindcu Dumnezeu, autorul
Jor, a existat Inaintea tuturor (cap. V).
Crezind In murturia sufletului, crezi in aceea a lui Dumnezeu $i a
naturii, ca $i in bundtatea, dar $i in dreptatea Lui. Consecin/a pentru
pagirii este clara: Cind te temi sa te laci cre$tin, Intoarce-te cdtre suilet
$i stai de vorba cu el. De ce adori pe altul $i-l nume$ti Dumnezeu ? ... De
ce judeca pe cei mor/i? ... Tu 11 afirmi pe Dumnezeu, dar nu-L cuutai,
rspingeai pe demoni $i-i invocai, chemai judecata lui Dumnezeu $i nu
credeai ca existd, presupuneai existenta chinurilor din inlern $i nu luai
masuri pentru a Ie evila, Intelegeai numele de cre$tin $i prezentai numele de cre$tin (cap. VI).
Rezerve1e pe care Ie au unii teologi privitor 1a sensurile multiple
ale marturiei sufletu1ui - deci a firii create de Dumnezeu - nu sint IndrepM/ite, daca nu uitam starea sufleteasca In care Tertulian scria fiecare cuvInt, a$teptind sd fie dus la moarte. El trdia in prezenta vie a lui
Dumnezeu care inzestreaza pe credincios cu toate darurile Sale. In
acest sens nu e de mirare ca credinciosul are un fel de intuire a celor
sllpranaturale. V iziunile intra In aceasM categorie.
Tratatul Despre murturia suiletu}w ramine expresia unei trcliri
cre$tine cu convingeri puternice despre prezenta activu a Duhului Stint
fn creaUe imai ales in om.
laid acum un mic rezumat al acestei scrieri :
1. Apdrarile savante ale cre$tinismuJui nu prea sint Juate in seama ;
de cceea trebuie sa dea marturie sufletul insu$i. II. Sufletu1 murturise$te
printr-o marturisire nearbitrara unitatea, bundtatea $i dreptatea lui Dumnezeu. Ill. Murturisirea existentei duhului ruu. IV. De asemenea, da
murturie despre existenta sa dupu moarte. V. Aceste murturisiri trebuie

TBRTULIAN. DESPRE

~TURIA

SUFLETULUI

111

privite ca voci ale firii $i ale ldcl1torului sclu $i nu ca ni$te creatii literare
cu exceptia scrieri10r sfinte. VI. Scl ascuJtclm, deci, glasu1 Ziditoru1ui
~i a1 firii 3.

1.lTERATURA
Ed i t i i: Pentru 0 elCpunere genere.ia vezi 'Patrologia latina a lui Migne I. col.
32-12. Amintim in special. In ordine cronologlca: B. Rhenanus, Q. Sept. Flor. Tertullian; ope/a, Basilea, 1521 ~i 1539 i I. PameIius, Q. S. Fl. Tertulliani opera, Antverpia,
1519, F. Junius, Q. S. Fl. Tertulliani quae adhuc reperi potuerunt omnia, Franekerae,
1597 i J. L. de la Cerda, Q. S. Fl. Tertulliani opera argumentis, notis Wustra, Lutetiae,
Paris, 1624 i N. Rigaltius, Q. S. FI. Tertulliani opera, Parisiis, 1634, F. Oehler, S. Q. Fl.
Tertulliani quae supersunt omnia, I, Lipsiae, 1853; August Reifferscheid ~i Georgius
Wissowa, Q. Sept. Florent. Tertulliani opera, in Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum
Latinorum, Vindobona ~i J.jpsca, 1900, II, p. 134-143; A. Kroymann, Tertulliani
opera, II, 2 (C.S.E.L., LXX, Viena, 1942).
Stu d i i : W. A. J. C. Schoite: Q.S.FI. Tertulliani libellum De Testimonio animae,
praefatione, adnotationibus, instructum edidit (thesis Utrecht), Amsterdam, 1934;
C. Tibiletti, Universita di Torino. Publicazioni della Facoita di Lettere e Filosofia, Xl,
2, Turin, 1959.
T r a d u c e r i: J. A. C. Buchon, Choix des monuments primitifs de I'ere chrl!tienne, Paris, 1837 ~i 1860 i A. de Genoude, Tertullien. Oeuvres, vol. I-III, Paris, 1852;
Dr. K. A. Heinr. Kellner, Tertullians private und Katechetische Schriiten, col. Bibliothek der Kirchenvater I, Kempten ~i Munchen, 1912, p. 203-214 i v. de asemenea,
W. A. J. C. Scholte ~i C. Tibiletti, citati supra ~i J. Quasten, Initiation aux Peres de
fEglise, 3 vol., Paris, 1957.
In romcine$te: D. Gr. Popescu, De oratione, De Testimonio animae, Bucure~ti,
1908, teza de licenta.

3. O. Dr. K. A. Heinr. Kellner, "Tertullians private und Katechetische Schriiten,

col. cBibliothek der Kirchenvllter, I, Kempten ~i Munchen, 1912, p. 203.

DESPRE MA.RTURIA SUFLETULUI

(DE TESTIMONIO ANIMAE)

1.
Este nevoie de mare curiozitate ~i de 0 memorie cu totul exceptionala pentru stradania necesara cuiva care ar vrea ca din scrierile cele
mai de seama ale filozofilor sau ale poetilor, sau ale oricaror invatatori
ai !?tiintei ~i intelepciunii acestei lumi, sa extraga marturii despre adeva:..
rul cre~tin, pentru caadversarii ~i persecutorii lui sa fie invin~i cu propriile lor arme, ca vinovati de eroare fata de ei ~i de nedreptate fata de
noL Unii, pe care efortul curiozitatii ~i puterea memoriei i-au facut sa
staruie asupra literaturii vechi, au cladit dupa aceasta mici lucrari in
folosul nostru, amintind ~i confirmind in fiecare ratiunea, originea, tradltia ~i argumentele parerilor prin care se poate recunoa~te ca noi n-am
intreprins nimic nou ~i extraordinar despre care sa nu gasim aparare sau
sprijin chiar in literatura comuna ~i publica, fie ca am respins eroarea,
fie ca am admis adevarul. Dar, din intunecarea omeneasca, nici cei mai
admirati ~i mai cititi scriitori n-au ajunsde la necredinta la crediiJ.~ti,
doca au IntiInit undeva argumentele apararii cre~tine. Poetii sint ni~te
mincino~i atunci dnd Ii reprezinla-ln inchipuirea lor pe zei cu patimi
omene~ti, iar filozofii dovedesc Intunecare atunci dnd bat la portile ad/;!varuluL Se va socoti intelept ~i prudent cel ce se va fi apropiat de cre~
tinism, daca va arata intelepciune ~i prudent a, daca respingind ceremoniile pagine ~i dispretuind de~ertaciunile lumii acesteia va trece drept
cre~tin. Noi nu yom avea nici 0 contingenta cu literatura ~i cu invataturile care promit 0 falsa fericire, care se incred mai degraba in minciuna
<lecit in adevar. Sa fie atenti cei ce-~i marturisesc credinta intr-un singur
~i unic Dumnezeu. Sa nu existe nimic din cele spuse, pe care cre~tinul
cunoscindu-Ie sa nu Ie poata combate, daca este necesar. cad nu toti
~tim ce s-a spus, iiilf cei ce ~tiu nu cred toti in cele spuse. AUt de mult
. lipse~te ca oamenii sa admita scrierile noastre la care nimeni nu vine
dRca nu este cre~tin. Chern in ajutor 0 noua marturie,mai cunoscuta de cit

* Traducerea aceasta ~i cele urmatoare (inclusiv Desple ldbdale) din opera lui
1;'ert\llian sint facute de Pro David Popescu dupa textul publicat in "Corpus Scriptorum
ecclesiasticoruI!l Latinorum.

Tl!RTULIAN, DESPRE MARTURIA SUFLETULUI

119

oTice literatura, mai dezM.tutii dedt orice invatatura, mai raspindita decit orice editie, mai mare dedt tot omul, adica tot ce este al omului.
Ramii nepartinitor, suflete, fie cii e~ti un lucru divin ~i etern, pre cum
afirma cei mai multi mozofi, cu aUt mai mult nu vei minti, fie ea nu e~ti
divin, ci mUTitor, cum erede numai Epicur, euatit mai mult nu va trebui
sa minti, fie ca e~ti rupt dincer san Iuat din pamint, fie ca e~ti alcatuit
din nimic sau din atomi, fie ea ineepi 0 data eu eorpul ~i dupa moattea
corpului te duci in alta parte, oriunde ~i orieum, tu faei pe om fiinta
rationala, capabila de simtire ~i de ~tiinta. Dar nu te chem pe tine cel
care, format in ~eoli, exercitat in biblioteci, hranit in academii ~i in porticele atice, e~ti imbibat de filosofie. Te chem ea mart or pe tine cel simpIu, neformat, ne~lefuit, a~a cum ai fost de la ineeput, cum te au eei ce
doar pe tine te au, pe eel de pe drum, de 1a raspintii sau din ateliere. Am
nevoie de simplitatea ta, fiindca nimeni nu se increde in ~tiinta ta, oricare ar fi ea. Ti Ie eer pe ace1ea pe care Ie aduci cu tine omuIui, pe
carele~ai invatat ~i Ie simti de la tine insuti, san de la autorul tau, oricare esteel. Stiu ca nu e~ti cre~tin,fii!1d.di sufletul de obieei devine.. ruJ.
se na~te cre~tin. Totu~i, cre~tinii iti cer aeum marturie tie, eel strain, inafnteaalortai, pentru ca ace~tia sa ro~eas>ca in fata ta fiindea ne-au urit
ori au rts de noi din cauza celor pentru care ei te retin aeum ca martor 1.
II.

Nu ne place dedt eu acest nume unie sa-l predicam pe Dumnezeu

Cel unie de 1a Care pureed toate, ~i sub stapinirea Caruia sinlt toate. Da
marturie, daca ~tii aceasta. Cad te (luzim spunind pe fata ~i cu toata
libertatea, acasa ~i afara din easa, eeea ce noua nu ne e permis sa spunem: Sa dea Dumnezeu ~i Daca 0 vrea Dumnezeu 2. Prin aceste cuvinte arati ea exista cineva, a cami intreaga putere 0 reeuno~ti, la a carui vointa prive~i ~i totodata tagaduie~ti existenta zeilor, pe eare-i nume~ti eu numele lor: Saturn, Jupiter, Marte, Minerva. Caci admiti un
singur zeu ~i numai pe el nume~ti Dumnezeu, incH atunci dnd Ii nume~ti zei ~i pe ceilalti ti se pare ca Ie-ai dat nume straine ~i de impru1. Tertulian arata in acest capitol ca. incercarile facute de aparatorii cre~tinis
mului. de a folosi marturiile comune ale literaturii vechi pagine, in favoarea invataturii
cr~tiDe. D-au dat rezultate multumitoare. Nici inferioritatea mitologlel pagine. cu zei.
cu. patimi :;;i slabiciuni omene:;;ti, nici ceremoniile religioase pagine degradante, n-au
fost convingatoare pentru pagini.
o marturie puternicli in favoarea invataturii cre:;;tine despre Dumnezeu va fi datli
in intregul univers :;;i mai ales de sufletul curat, simplu, neinfluentat in vreun fel de
lDvli1iilurile omene!?ti. Va Ii dovada de netagaduit a adevarului cre:;;tin, dumnezeiesc.
2. Exista un singur Dumnezeu CreClltorul !?i AtoClltetiitorul, pe care-L marturi5e$te sunetul, tagaduind implicit pe nenumaratii zei pagini.

l!O

APOLOOBTI DE LlMBA. LATINA

mut 3. Nu-ti ramine ascuns mCl eeea ce afirmam noi despre firea lui
Dumnezeu. Glasul tau este in cuvintele: Dumnezeu e bun, Dumnezeu
face bine, adaugind imediat: Dar omul este raU, desigur in sens contradiotoriu ~i figurat, pentru a dezaproba J)e omul eel rau, fiindea s-a
indepartat de bunatatea lui Dumnezeu. La Dumnezeul bunatatii ~i al generozitatii orice binecuvintare este iotre noi cel mai inalt juramint de
disciplina ~i purtare. Iar tu, de asemenea, spui : Domnul sa te binecuvinteze, intocmai ca un cre~tin. Si dnd schimbi in blestem binecuvintarea lUi D~mnezeu prin aceasta marturise~ti ca ~i noi cii toata puterea
Lui este asupra no astra. Sint unii care, chiar daca nu-L tagaduiesc pe
Dumnezeu, nu-L socotesc observator, arbitru ~i judeditor, fapt de care
mai ales ne dispretuiesc pe noi, Coare imbrati~am aceasta invatatura de
teama judecatii viitoare, astfel cinstind pe Dumnezeu, in vreme ce ei it
absolva de grijile ~i de greutatile observarii, neatribuindu-i nici macar
minie. Caci daca Dumnezeu se minie, zie ei, este eoruptibil ~i pasional.
Iar eeea ee sufera ~i se eorupe poate chiar sa ~i piara; iar Dumnezeu
nu este pieritor. Tot ei, iosa, marturisind in alit loc Ica sufLetul este dat
de Dumnezeu, sint nevoiti sa recunoasca existenta sufletului, recunoa~
tere in contradietie cu opinia lor anterioara. Caci daca sufletul, ori este
divin, ori este dat de Dumnezeu, far a indoiala ca-~i cunoa~te pe d~Ha
torul sau ~i daca-l cunoa~te in orice caz se ~i teme de El, ca de mare Ie lui
creator. Oare nu se teme de cel pe care-l vrea mai degraba favorabil
dedt miniat '/ De unde, a~adar, teama na,turala a sufletului fata de Dumnezeu, daca Dumnezeu nu cunoa~te minia'/ Cum este temut cel ce nu
~tie ca este of ens at '/ Ce este temut, daca nu minia ? De unde minia, daca
nu din mustrare '/ De unde mustrarea, daca nu din judecata '/ De unde
judecata, daca nu din pU'tere'/ A cui este puterea suprema, dadi nu a
lui Dumnezeu singur '/ A~adar, de aici ai con~tiinta de tine ~i in casa
~i afara din casa, dnd, fara sa rida cine va de tine sau sa te opreasca,
spui cu voce tare: ({Dumnezeu vede toate, Lui Dunmezeu ma lncredintez, Dumnezeu va rasplati, Dumnezeu va judeca intre noi '. De
unde acestea, daea nu e~ti cre~tin '/ De aceea, ~i impodobit eu pangliea
zeitei Ceres, ~i imbracat in haina de purpura a lui Saturn, ~i infa~urat in
pinza de in a zeitei Isis, chiar in Itemple il implori pe Dumnezeu ca judecator. Stai sub autoritatea lui Esculap, cinste~ti pe Junona reprezentata
3. Pentru suflet n-au nici 0 importanta ontologica de pilda principalii zei ai romanilor: Saturn, tatal zeilor, personificare a prosperitatii, Jupiter, zeul suprem al
romanilor, protectorul statului roman; Marte, apiiratorul patriei, tatal lui Romulus ~i
Remus I Minerva, zeita artelor, meseriilor, ~tiintelor, me~te~ugurUor.
4. Prin chiar eXistenta sa, sufletul afirma existen~a AtotputJemicului Dumnezeu
Creatorul ~i Judecatorul a toate la judecata viitoare, facind astfel abstractie de autorita tea pe care mitologia 0 rezerva. zeilor pagtni.

121

TERTULIAN. DESPRE MARTURIA SUR.BTULUI

in bronz, ~tergi coiful Minervei de praf ~i de negreala, dar nu iei ca martor pe nici unul din ace~,ti zei. In forul tau chemi un judecator din alta.
parte, in templele ,tale admiti un alt Dumnezeu 5. 0, marturisire a adevaruIui, care chiar in fata demonilor te face martor al cre~tinilor !
Ill.

Atunei dnd afirmam oa exista demoni, fara indoialcl ea vreun partiZdn al lui Chrysippus ride de noi ea ~i cum nu Ie-am putea dovedi existenta noi, care singuri ii seoatem din corpuri. Dar blestemele tale ras-
pund ca ei exista ~i ca merita ura. Nume~ti demon pe un om expus urii
prin mir~avia, rautatea ~i insolenta lui, sau prin orice pata pe care 0
atribuim demonilor. Pronunti numele lui Satan in orice necaz, in semn
de dispret sau de ura, acest nume al lui despre care noi spun em ca este
ingerul rautatii, fauritor al oricarei gre~eli, viTit in toate ale lumii acesteia, pe eel de care omul este solicitat de la inceput sa iasa din porunca
lui Dumnezeu ; de aceea este dat mortii ~i de aceea pe tot neamul infeetat de saminta lui I-a facut parta~ ~i la eondamnarea lui. 11 simti a~adar
ca pierzanie a ta ~i, de~i numai cre~tinii 11 cunosc ~i cei ce urmeaza pe
Domnul, dar il cuno~ti totu~i ~i tu, fiindea n ura~ti.
IV.

Acum, fata cu hotarirea ta foarte necesara ~i cu starea Ita insa~i, no.

afirmam ca tu exi~ti ~i dupa dezlegarea de viata, ea te a~teapta ziua judec:atfi, ea dupa meritele tale e~tLdestina.t sau cninuluiJ , sau mingiieril.
amind'oua ve$l1iee; ea pentru aceasta te vei intoarce la substanta, materia ~i amintirea aceluia~i om de odinioara, fiindca n-ai putea sa simti
nimie rau sau bun fara existent a earnii sensibile, ~i fiindea nu exista nici
o ratiune de judecata fara intruparea aeeluia care trebuie sa simtajudecata. Aceasta opinie cre~tina, de~i cu mult mai onorabila dedt eea pitagoreica, fiindca nu te muta intr-un animal, de~i mai deplina dedt eea
pJatonica, fiindea iU reda darnl corpului, de~i mai serioasa dedt cea
epicureica, fiindea te apara de pieire, din cauza numelui ei este totu~i
atribuita de~ertaciunii, prostiei ~i presupunerii, cum se spune 6. Dar noi
nu ro~im dadi va fi cu tine presupunerea no astra. Caci mai tnm, dnd iti
aminte~ti de cineva care a murit, il nume~ti nefericitui nu fiindca a
5. Tertulian aminte~te tpe zeii cei mai familiari din epoca sa, ca sa accentueze faptul
D-au importanta cuvenita pentru viata religioasa a paginilor: niei Saturn, de~i e
lAW zeilor, niei Isis, zeita fecunditatii Ia egipteni, greei ~i romani, nici EsculilP, zeul
lledicinii, nici Junona. proteetoarea maternitatii ~i a easatoriei, nici Minerva.
6. Dupa ce rezuma invatatura ere~tina despre lnvierea ob~teasca !?i judecata de
..... Tertulian aminte~te tBtr-o singura fraza gre~elile principalelor :oisteme filozoffce
wemli din acest punet de vedere: Eitagoreisml!.U'-Y...J.I!E;te~~~o7:;'1.1 plaltonismul cu
" tismul absolut, epicureismuI cu corporalitatea sa.

c:a

1.22

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

lost rapit plaeerilor vietii; ci fiindea a fost de acum inscris pentru jude,cata ~i pedeapsa. Alteori. Ii nume~ti pe eei morti seapati de griji. Marturise~ti astfel ~i paguba vietii ~i binefaeerea mortii. Ii nume~ti seapati
.de griji daea, facind pomenirea mortilor pentru tine mai degraba in afara
portilor, eu minearuri ~i eu earnuri, te duci la morminte ~i de la morminte te intorci mai u~urat. Dar eu iti eer parerea, parerea ta masurata.
11 nume~ti bLeW de ei pe eei morti cind vorbe$ti despre ale tale, cind
,e~ti departe de ei ; dici la masa lor, la care ei oareeum sint prezenti $i
alaturi de tine, n-ai putea sa Ie dezaprobi soarta. Trebuie sa-i adulezi pe
.cei din eauza dirora ai momente de petreeere. Nume$ti nefericit pe eel
.care nu simte nimie 'I Dar cind n vorbe$ti de rau pe unul a dirui amintire
iti este neplaeuta 'I Te rogi pentru aeesta sa-i fie grea tarina $i zeii infer,nului sa-i supuna eenu:;;a la chinuri. Pe de alta parte, dnd datorezi cuiva
Tecuno:;;tinta te rogi pentru mingiier1ea oaselor $ia eenu:;;ei lui, $i-i dore$ti buna odihna la zeii din infern. Daca n-ai nici 0 suferinta dupa
moarte, daea nu-ti mai ramine nici 0 simtire, dadi, in sfir$it, nu mai e$ti
nimic dupa ce ai parasit eorpul, de ce minti fata de tine insu$i, ea $i cum
.ai putea'suferi ceva pe lumea eealalta? De ee te temi atita de moarte
.ctaea nu este nimic de temut dupa moarte, care inseamna lipsa oriearei
-simtiri? Caci de$i se poate spune ca nu de aceea este temuta moartea
pentru ca te-ar ameninta eu eeva dineolo, ci pentru ea-ti eurma plaeerea
,de a trai, totu$i, fiindea in aeela$i timp te desparti $i de neplacerile eu
muIt mai mari ale vietii, Hi u:;;urezi teama prin ci:;;!\:igul unei parti mai
lnari :;;i nu trebuie temuta pierderea bunurilor care este eompensata de
aIt bun, adiea de seaparea de suferinte. Nu este de temut eeea ee ne
elibereaza de mice izvor de teama. Dadi te temi sa pleci din viata fiindca
.ai considerat-o foarte buna, desigur nu trebuie sa te temi de moarte, pe
.care n-o $tii daca este rea. Dar de vreme ce te temi de ea, 0 $tii ca este
rea. N-ai :;;ti ca este rea $i nu te-ai teme de ea, daea n-ai :;;ti ea dupa
nlOarte exista ceva care 0 face rea $i de temutt. Sa lasam' acum forma fiTeaSCa a fricii de moarte. .....Nimeni sa nu se teama
de el:'!e.a een,!!poate fi
....
-evitat. Pornese de la eelalaIt aspect, aeela al bunei sperante dupa moarte.
acT aproape tuturora Ie este innaseuta dorinta de a nu Ii se uita numele
dupa moarte. Ar fi prea lung $irul eelor asemenea lui Curtius sau Regulus, sau al barbatilor greci, ale caror elogii sint nenumarate, fiindea au
dispretuit moartea pentru a-$i asigura 0 buna faima dupa moarte. Cine
nu dore$te azi sa se aminteasea de el dupa moarte in a$a masura, incH sa
i se pastreze numele fie prin opere literare, fie prin simpla lauda a purUirii lui, fie prin distinctia morminttului ? De unde dorinta sufletului de
.a arata azi ceea ee ar vrea dupa moarte $i de a-$i pregati eu atita grija
,-

-~

-~

,~.-"

TBR.TUUAN, DESPRE MARTURIA SUFLETULUI

123

,ceea ce-i va fi de trebuinta dupa moarte? Caci in mCI un caz nu s-ar

Ingriji de ce va urma, dad!. n.ar ~ti nimic despre ce are sa urmeze. Dar
poote e~ti mai SigUT de simtirea ta dupa moo'rte, decit de invierea viitoare, pe care noi sintem invinuiti di 0 presupunem. Caci ~i acest fapt
il marturise~te sufletul. Intr-adevar, dadi intreaba cineva. despre unul
care a murit de mult i se raspunde ca despre un OlD viu, cu aceste cuvinte care slnt la indemina: A plecat ~i de acum trebuie sa se intoarca)) 7.
V.
Aceste marturii ale suflertului sint pe cit de adevarate, pe aut de
simple, pe cit die simple, pe aut de populare, pe C'lt de populare, peatit
de comune, pe cit de comune, pe aUt de naturale, pe cit de naturale, pe
aUt .de divine. Nu cred ca i se pdt parea cuiva frivole ~i ridicole, daca
va cugeta la maretia naturH, din care izvora~te autoritatea sufletului.
Cit vei da profesorului, aUt vei adjudeca ~i elevului. Natura e profesorul,
sufletul este elevul. Tot ce a predat unul ~i ~i-a insu~it celalalt vine de
la Dumnezeu, profesorul profesorului. Ce-ar putea presupune sufletul
despre principalul sau educator este evaluat in tine de la cel ce este in
tine. Simte-l pe cel ce te face sa simti. Gase~te-l. pe profet in profetii,
pe preziditor in preziceri, pe prevazator in fapte vi ito are. Este de mirare daca sut1etul fiind dat de Dumnezeu omului ~tie sa prevada viitorul?
Este atH de minunat lucru daca n cunoa~te pe Cel de catre care a fost
dat? Chiar impresurat de d~ffiIan il~i amint~te de autorul sau, de bunalatea ~i de hotaririle lui, i~i aminte~te de propriul sau sfir~it ~i de adversarul sau. Este de mirare dadi, dat de Dumnezeu, Ie prevede pe cele pe
care le-a dat Dumnezeu alor Sai sa Ie cunoasca? Dar cine n-a socotit
ca izbucnirile de acest fel ale sufletului sint invatiHura a naturii ~i fap-te
tiicute ale con~tiintei innascute ~i intiparite, acela va spune ca mai degraba din opinii raspindite in popor a rasarit uzul scrierilor publicate,
ca un fel de viciu intarit de exprimare in acest fel. Desigur, sufletul
este anterior scrisului, vorbirea anterioara cartH, cugetareaanterioara
condeiului ~i omul insu~i este anterior filozofului ~i poetului. Trebuie
crezut oare Cd inaintea literaturii ~i 16 raspindirii ei oameniiau trait
muti, far a exprimari de acest fel ? Nimeni nu vorbea de Dumnezeu ~i de
bunatatea Lui, nimeni despre moarte, nimeni despre zeii infernului ?
Vorbirea era, dupa parerea mea, in stare jalnica ~i chiar nu putea sa
existe, lipsind atunci cele fara de care chiar azi nu poate fi cineva feridt, bogat ~i intelept, daca acelea care sint azi aUt de u~oa,re, atH de
7. Intr-o demonstratie larga, Tertulian aratli foarte logic eli sufletele manifest a
~i de judeeata de apoi, eoneomitent eu dorinta
de a nu
dispare. ei de a i se perpetua existenta dupa moarte.
in general friea de moarte

124

APOLOGBTI DB LlMBA LATINA

multe ~i de apropia,te, nascute intr-un fel pe buze, n-au existat in trecut.

inainte de a fi aparut scrisul pe lume, inainte. de a se fi I1ascut, pe elt
banui, Mercur 8. Si de unde, ma rog, Ie este dat scrierilor sa cunoasca !?i
sa puna in circulatie cuvintele, pe care nici 0 minte nu Ie concepuse
vreodata, nici limb a nu Ie pronuntase !?i nici urechea nu Ie auzise 'I
Scripturile divine care exista la noi ~i la iydei, in maslinul carora ne-am
altoit, sint cu mult inaintea scrierilor lumii acesteia, iar unele sint apropi ate ca virsta, precum am aratat la locul cuvenit pentru a demonstra
credinta in ele !?i. daca sufletul a imprumutat din aceste scrieri felul de
exprimare, in orice caz trebuie sa credem ca el a invatat sa se exprime
din scrierile nOqstre, nu dintr-ale voastre, fiindca cele de mai inainte sint
mai in stare sa educe sufletul dedt cele mai de pe urma, care !?i acestea
sustinem ca ele insele au invatat de la cele de mai inainte 9. Dar chiar
daca am accepta ca sufletul a fost instruit de scrierile voastre, totu~i
traditia duce la originea principala ~i in general este al nostru tot ce
s-a inUmplat ca voi sa fi luat sau sa fi primit de la noi. Astfel stind luerurile, nu intereseaza pre a mult daca a fost formata de Dumnezeu con~tiintil sufletului sau de scrierile lui Dumnezeu. De ce crezi a~adar, omuIe, ca aces tea au ie~it spre folosirea comuna din gindurile omene~ti ale
scrierilor tale 1
VI.
Crede astfel in ale tale ~i, din comentariile noastre, cu aUt mai mult
crede in cele divine, iar din marturia sufletului insu~i, la fel, increde-te
in natura. Alege din acestea pe cea pe care 0 observi ca e in mod mai
fidel sora a adevarului. Dadi tu te indoie~ti de scrierile tale, nici Dumnezeu, nici natura nu mint. Ca sa crezi ~i naturii !?i lui Dumnezeu, crede
sufletului, caci in felul acesta iti vei crede ~i tie. Sufletul este, desigur.
eel pe care-l pretuie~ti aUt cit te pretuie~te ~i el pe tine. Lui ii apartii
in tntregime, el este pentru tine totul, fara el nu poti nici trai, nici muri,
din cauza lui neglijezi pe Dumnezeu. Cind te temi sa devii cre~tin intoarce-te catre suflet ~i stai de yorba ell el. De ce adori pe un aatul ~i-l nume~ti Dumnezeu 1 De ce,' cind infiereaza prin blestem duhurile, arata pe
demoni 1 De ce catre cer aproba ~i catre pamint dezaproba 1 De ce intr-o
parte sluje~te ~i-n alta se revolta 1 De ce juded, pe cei morti 1 De ce
are cuvintele cre~tinilor, pe care nu vrea nici sa-i vada, nici sa-i auda?
8. Mereur era zeul legaturilor de tot felul intre oameni $i popoare, deci ~i at
eomertului.
9. Izvorul tuturor euno~tintelor, deci ~i al eelor despre care marturise~te sufletul,
este Dumnezeu care I-a creat. Ca atare ele se gasesc ~i In Scripturile dumnezeie~ti, de
unde Ie-au putut imprumuta $i scrierile pagine. Ele slnt lnvatatura a naturii $i fapte
tacUJte ale con~tiintei lnnascute ~i Intiparite, care vin de la Dumnezeu, oare au preexistat eu sufletul scrierilor $i chlar vorbirii omene~ti.

TERTULIAN, DESPRE MARTURIA SUPLETULUI

125

De ce sau ne-a dat acele cuvinte, sau le-a primit de la noi '/ De ce a
fost sau profesor sau elev '/ Ai 0 presupusa cuviinta a predicii, intr-un
aUt de mare dezacord al conduitei. E~i un nesocotit daca numai acestei
limbi ~i celei grece~ti, care sint socotite intre ele ruda, Ie vei da 0 astfel
de consideratie, incH sa negi universalitatea naturii. Nu le-a eazut din
cer sufletul nici latinilor, nici argeilor. Unul este omul la toate neamurile, ehiar daca numele Ie este felurit, unul este sufletul, dar felurita exprimarea, unul spiritul, dar felurite glasurile, proprie fieearui neam este
limb a , dar materia limbii este comuna. Pretutindeni este Dumnezeu eu
bunatatea Lui, pretutindeni este demonul cu blestemul lui, pretutindeni
este invocarea judeditii divine, pretutindeni moartea ~i eon~tiinta mortii,
pretutindeni este ~i marturia despre ele. Orice suflet proclama pe dreptul
sau ceea oe noua nu ne e ingaduit nici macar sa !?optim. Dupa meritele
sale a~adar orice suflet este !?i acuzat !?i martor, tot atit acuzat de gre!>eala, cit este martor al adevarului !?i va sta in fata tronului lui Dumnezeu neavind nimic sa spuna in ziua judecatii. Tu il afirmai pe Dumnezeu !?i nu-L cautai, respingeai pe demoni !?i-i invocai, chemai judecata
lui Dumnezeu !?i nu credeai ca exista, presupuneai existenta chinurilor
din infern !?i nu luai masuri pentru a Ie evita, intelegeai numele de cre!?tin !?i prezentai numele de cre!?tin 10.
INDICE REAL

Adversarii ~i prigonitorii, I, 5.
AdversaruL V, 14.
Aprobd cerul, dezaproba pamintul, VI, 12.
Autoritatea, II, 46.
B

Blestemii duhurile, VI, 11.

Blestem - bineeuvint,are, II, lB.
Bunatatea ~i blest-ernul, VI, 24.
C

Cele de la natura sint de la Dumnezeu,

V, B.

Ceres, 11, 47.

Chinul sau mingiierea-vel?nice, IV, 4.
Chinurile din iad, VI. 48.

~I

ONOMASTIC*

Cireulatia, V, 11.
Con~'tiinta mortii, VI, 25.
Cuvintele, V, 34.
Convorbire eu sufletul, VI, 10.
CorpuL I, 36.
Crede in suflet, adidi in tine, VI, 6.
Curioziotate ~i memorie I, 1.
D

Decedatul, supus judecatii sau pedepsei,

ori sea pat de griji, IV, 15.
Demoni. II, SO, III.
Dreptul, VI, 25.
Dumnezeu unie, Creatorul ~i Atoatetiitorul, II; - buniitate l?i generozitate, II, 20, 45; minios, II, 26.

10. Coneluzia care se impune, paginului, este ea daca din scrierile grece~ti l?i
Jatinel?ti, n-a tras nid 0 concluzie adevara~a privitoore la transeendenta omului, sa
erea<ia in cele ce-I invata natura, sufletul - ,adica el insu~i - care es1te de Ia Unieul
Dumnezeu adevlirat, pe care-L marturise~te in mod ineon~tient. Fara suflet nu traie~te
omuL iar fara Dumnezeu n-ar exista. Dar sufletele au fast pe lume ~i fara earti grece~ti
~i latine~ti. Gindirea se indreapta catre Dumnezeu, cu ideea de moarte ~i de judecatli,
potrivit marturiei sufletului, ca martor al adevarului. E ceea ce cliuta ~i nu glisea
ginditorul pligin.
Cartea nu are citate scripturistice, iar eapitolele nu sint impartite in paragrafe;
de aeeea cifra ultima arata rinduJ.

APOLOGETI DB LIMBA LATINA.

126

E
Epicur, I, 34.
Eroare ~i adevar, I, 13.
Esculap, II, 45.
Existenta zeilor, tagil.duitil.
nilor, III.

demo-

F
Filozofii in intunecare la portile adevarului, I, 17.
Filozofi ~i poeti, I, 3.
Firea lui Dumnezeu, II, 6.
I
Invocarea judecatii divine, VI, 25.
Izbucnirile sufletului, V, 23 sq.
Isis, II, 44.
Iunona, II, 45.
J

Judecata viitoare, II, 20-36 i IV.

Jupiter, II, 8.

I
tnaintoo serierii, V, 11.
Increderea in natura, opera lui Dumnezeu, VI, 2.
In fata lui Dumnezeu, VI, 30.
Ingerul rautatii, Ill, 8.
tntelipt ~i prudent, I, 19.
L

Limbile neaga universalitatea naturii,

VI, 19.
Literatura veehe, I, 8 i - comuna ~i publica, I, 12.
M

Marte, II, 8.
Maretia naturii, izvorul celor suflete~ti,
V,5.
Marturia sufletului, I, 40.
Marturii despre adevarul cre~tin, I, 1 ; impotriV1a pag,inilor, I, 50.
Manturiile sufletului i calitatile lor, V.
Marturisirea adevarului, marturia cre~tinilor, II, 41.
Maslinul, V, 35.
Mercur, V, 10.
Minciuna ori adevar, I, 22.
Minerva, II, 7.
Minia, mustrarea, Il, 35.
Moartea, I, 10 i - diavolului, III, to.
N

Natura, profesorul i
sufletul, elevul i
Dumnezeu profesorul profesorului,
V,7.

Neamul infect at de saminta. diavolului r

III, 10.
Nesoeotitul, VI, 17.
Nimic nou, I, 12.
Nu din biblioteci, academii ~i
portice
antice, I, 40.
Nume unic pentru Dumnezeul unie, II, 1-

o
Omul, fiinta rationala, eu simtire

~i ~tiinta.

1,39.

Opinia cre~tina, IV, 6 i - pitagoreicii, IV,

8; - platonica, IV, 9; - epicureica,
IV, 10.
Opinii raspindite in popor, V, 20.
P
Pierzania - (diavolul), III, 12.
Poetii sint mincino~i, I, 16.
Porunea lui Dumnezeu, III, 10.
Profesorul ~i profesorul profesorului, V, 8.
Profetul, prezicatorul ~i prevazatorul,
V, 11.
R
Recunoa~terea

eXistentei ~i puterii unicului Dumnezeu, II, 6.

Rupt din eer sau luat din pamint, I, 35.
S

Satan, Ill, 6.
Sail:urn, II, 8.
Scrierile, V, 20.
Scripturile, V, 19.
Sora a adeviirului, VI, 4.
Spiritul, V, 22.
Stapinirea, II, 2.
Stradania, L 2.
Sufletul divin ~i etern, sau muritor, I, 32;
definitia lui, I, 32-38 i dat de Dumnezeu, II, 27; cunoa~te cele date de
Dumnezeu sau de diavoI, V, 40 i e~ti
tu, VI, 6.
T
Teama judeeatii viitoare, II, 36 i 41 sq.

Tarina grea,
IV, 24.

cenu~a

supusa la

chinuri,

Un singur Dumnezeu, I, 25.

Ura, mir~avia, rautatea, insolenta demonilor, III, 5.
V
Vinovati de eroare

~i

nedreptate, I, 6.

Zei eu pail:tmi omene~ti, I, 16.

Ziua judecatii viitoare, IV, 3.

TERTULIAN

DESPRE PRESCRIPTIA
CONTRA ERETICILOR

INTRODUCERE
Situatia grea a Bisericii cre$tine in vremea lui TertuJian, atacata din
toate partile din aiara - de iudei, de statuI pagin $i de filozofii paglni ~j din interior de nenumaraie secte, I-a obJigat sa ia atitudine $i lmpotriva:
aces tor dU$mani din lduntrul ei, care 0 ruinau pe nesimtite, pregdtind unadevarat haos, doctrinar mai ales. A$a au luat na$tere cele opt tratate decontroversa 1 cu care el a continuat opera de stabilire a temeiurilor in-
vatdturii adevarate a celorlalti polemi$ti $i controversi$ti din vremea sa
sau de mai inainte - in special a Sf1ntului Irineu - , apJici.ndu-le $i
lovind cu ele in special pe cei mai puternici ereziarhi ai epocii. eel dintii
dintre aceste tratate, Despre prescriptia contra ereticilor, este socotit
la iel de valolOS ca Apologeticul, daca nu chiar mai presus de acela,
dupQ parerea unora dintre savantii apuseni, care s-au ocupat in special
de aceasta problema 2.
Aceastd

calificare este intemeiatd pe de

parte pe insemnatatea

care i s-a dat ln epoca primara a Bisericii, chiar $i dupa ce lupta cu ere1. Le reamintim aid:
1. Despre prescriptia contra eretieilor; 2. Contra lui
Hermoghene; 3. Contra lui Marcion; 4. Contra ValentinieniIor; 5. Despre trupul lui
Hristos ; 6. Despre invierea trupurilor ; 7. Despre sullet ; 8. Catre Praxea.
2. De praescriptione haereticorum al lui Tertulian eSJte socOitit in unanimi.tate
capodopera lui. Cel mai viguros ~i eel mai durabil, cu Apologetieul, din toate operele
lui Tertulian serie, de pilda Pro J. Lebreton (in Fliche et Martin, Histoire de I'EgJise,
t.
Paris, 1948. p. 176). Pierre de Labriolle se exprima in acela~i fel: Una dintre
scrierile lui Tertulian cele mai viguroase ~i mai putemic croite (Histoire de Ia:
Utteratute latine ehretienne, Paris, 1920, p. 119). In tratatul sau recent de Patrologie,
J. Quasten il arata ea cea mai desavir~ita, mai earacteristica ~i mai valabila diptre serie-

n.

rile lui Tertulian. (Patrology. vol. II, Utrecht, 1953. p. 272). Iar R. F. RefouIe, care I-a.
publicat ultima data in frantuze~te, scrie la inceputul prefetei, unde eiteaza pe cei
ilm:ntiti: ~De Praescriptione haereticorum al lui Tertulian este socotit in unanimitate,
cat!"Jdopera sa)). Traite de la prescription contre les heretiques, Introduction, texte
critique et notes, trad. de P. de Labriolle, col. Sources chretiennes, Les ~ditions du.
Cerf, Paris, 1957, p. 7.

428

APOLOGETI DE LlMBA LATINA

ziile s-a potoJit, iar pe de alta parte pe ro1u1 ce i I-a rezervat aparitia
Relormei $i dupa aceea 1upte1e interconfesiona1e, pina in zile1e noastre,
liind socotit loarte actual chiar $i in epoca noastra preocupata de probJeme ecumeniste.
In ce prive$te situatia din vremea lui se aminte$te ca Sf1ntul Irineu
.a scris ca sectele rasar ca ciupercile din pamint dupa ploaie, iar TertullQn avea impresia ca intr-un viitor apropiat Marcion ave a sa ump1e tot
pamintul. Caci e1 constata cu obiect~vitate ca secte1e gnostice, de pilda,
erau in armonie cu spiritu1 timpului $i se lortau sa dea raspuns la probiemele care preocupau pe atunci pe filozofi $i pe credincio$i : coriginea
raului, {l materiei, ratiunea coboririi sufletului in trupuri, revolt a ingerilor $i influenta lor asupra oamenilor 3" etc., etc. Lupta era grea mai int1i
pentru ca sectele socoteau ca pot nu numai sa interpreteze cum vor
Scripturile, ci chiar sa Ie schimbe cuprinsul, reduc1ndu-le unele parti $i
<ldaugindu-1e altele $i, in sflr$it, ca deosebirea intre e1e $i Biserica-mama
(Ir consta numai in numarul credincio$i1or acestora, care urma sa fie
depa$it in eur1nd 4. Primejdia era mare $i ea fusese bine apreciata de toti
111airrta$ii, dar Iustin, Teofil al Antiohiei, Meliton de Sardes $i Irineu
:serisesera in grece$te. Tertulian trebuia sa serie pentru Biserica apuseana
In latine$te $i sa aduca in lupta aceasta disperata 0 noua arma, cu care
Biserica avea sa se apere cu suces de prozelitismul sectar. GeneratWe
llrmcltoare ale Slintilor Parinti au fclcut abstractie de laptul cel marele
Tertulian a trecut la montanism $i i-au elogiat slujirea Bisericii cu ni$te
.capodopere uniee. Amintim in acest sens mai 1ntii pe Sf1ntul Ciprian cu
De unitate Ecclesiae, apoi, Epis!f:olele lui Pacian, Fericitul Ieronim, pe
care Harnack 11 nume$te cmarele marturisitor a1 lui Tertulian, pe Optat
<ie Mileve, pe Augustin, Grigorie cel Mare etc., etc. Dintre rasariteni sint
amintifj Origen $i Eusebiu a1 Cezareei, ca buni cunosecltori oj lui Tertulian 5. Nu in zadar P. de Labriolle, J.L. Allie, dupa J. Turmel, $i altii, au
:sustinut ca De praescriptione haereticorum a avut In Dogmatica romano3. Sf. Irineu, Adv. haereses, I, 29, 1; Tertulian, Adv. Marcionem, V, 19 ~i De
IJraescriptione haereticorum, VII, 5, etc., citate dupa R. F. Refoute, op. cit., supra, p.
7

~i

8.

4. Cf. G. Bardy, La ThE!ologie de l'Eglise de Saint lrenee au Concile de Nicee,

'Paris, 1947, p. 23-29.
5. A. Harnack a public at un studiu de mare eruditie asupra citatiilor din Ter1ulian la Sfintii Parinti cu titlul Tertulian in der Literatur der allen Kirche, in Sitzungsberichte der Konig. Preussischen Akademie der Wissenschalten zu Berlin, XX (1895),
p. 545--573, din care A. d'Ah~s face un extras de referinte din operele a 50 de Sfinti
Parinti !?i scriitori biserice!?ti in apendicele cartii sale, La TMologie de TertuIIien, in
Bibliotheque de Theologie historique ed. III-a, Paris, 1905, p. 499-503; vezi unele referinte la R. F. Refoule, op. cit., supra, p. 13, 66-68.

TBRTULIAN, CONTRA ERBncILOR

catolicd un wJ analog aceluia al unor tratate ale Fer. Augustin, cd 0

servit drept mula} 01 gindirii catolice 6.
La apari/ia Reiormei s-au manifestat dintr-odatd trei 10rme coniesio.
na1e deosebite, care s-au inmulfit mereu - astclzi culte1e protestante
$i neoprotestante fiind socotite ca la 400.
Istoria docirinelor protestante ne aratabogafia variatfilor lor, com
batute de Roma.no-Catolicisrn - care a inbvat $i e1 In decursul vremii
:;1 doctrinar $i cultic :;i organizatoric, mai ales - $i de OrtodoXia,"care
a pastrat cu sfintenie traditia primelor opt veacurlecuIIienice $i a ce1&t
$apte Sinoade ecumenice. Se $tie ca Luther a in/e1es de 1a inceput prl
mejdia $i a voU sa dovedeasccl succesiunea nelntrerupta a adevclratilor
credincio$i :;i identitatea Invatclturii sale cu a~ea a Biselicii primare
.';i deci eu a Bisericii Ortodoxe Rasdritene ;Patriarhu1 Ieremia 01 lI-lea
a avut de luptat cu aceleO$i pretentii aleteologilor luterani de mai t1rziu
In cRaspunsurile sale. Prescrierea dreptului ereticilor de se servi de
Biblie, pe care au luat-o din Biserica, din care au ie$it, demonstratcl sub
diferite forme de Tertulian, ducea la mentinerea unitdtii de doctrincl, cult
$i organizare, $i invers. Istoria fo1osirii argumentului prescriptiei este
neterminata. Din sec. a1 XVI-lea, d~ 1a aparitia Reformei i s-a adclugat
tii Commonitorium lui Vincentiu din Lerini, a carui surscl principa1d de
inspiratie era aceastd prescriptie a lui Tertulian t apol cele Decem rationes ale martiruluiromano-catolic Edmond Campion din epoca t;lisabetand
$1 altele - une1e dintre ele notate in editia Migne - In cadrul s.ec.1G/I
$1 XVII. In acela$i context se amintesc, pe llngcl muJte alte1e, tratatul
cardinalului Richelieu, Traite qui contient la methode la plus facile et
la plus asseuree pour convertir ceux qui se sont separes de l'Eglise (Tratat care cuprinde metoda cea mai WJoard$i cea mad sigurd pentru a
converti pe cei care s-au separat de Bisericd, aparutln 1651, dupdmoar
tea autorului). Maiamintim numai La perpetuite de la foy de l'Eglise

catholique touchant l'Eucharistie (Perpetuitailea credintei Bisericii O8tolice in privinta Euharistiei, apiirutd in 1704 $i in care Pierre Nicole a
folosit 1n special cap. 28 din De praescriptione) ~i Histoire des variations
des Eglises protestantes (Istoria variatiilor Biseridlor protestante, de
Bossuet, din 1691). In sec. al XIX-lea Unitatea in Biseridi a 1ul Mohler
~.i Eseu w;;upr\i d.ez~oltarii dogmei de Newman vor manifesta de aseme
flea

inf1uenta argumentu1ui prescriptiei. In epoca noastrd, aceastd In-

6. J. Turmel, Terlullien, (col. La pensee chr6tienne .. teXles et 6tudes, Parls, 1904,

p. 51), dtat $1 aprobat de J. L. Allie, L'Argument de prescription dans Ie droltroJilaln.
8ft apoIogetIqae at en theologle doglllatique,: Ottawa~ 1904, :p. 120 f1P. de Labrlolle,
TertuIlien, De praescripUone. haereticQIUm, PariS, 1907; Introduotion, p. XXXIII: '
9 -

ApoIopJl de lImbl latlllll

APOLOGEjl OE LIMBA LATINA

tluentel se manifestd - con~lient sau nu -, in discutiile din adunelrile

ecumeniste 7.
Problema prescriptiei Impotriva ereticilor s-a pus Bisericii primare,
Intruclt se ridicaserel Impotriva ei nu numai pretin~ii cre$tini ca gnos~
licul Valentin, care amestecau 1n sistemul lor tot felul de elemenle filozoiice $i din ,aIte religii etc., adaptlndu-Ie cum se putea la Descoperirea
dumnezeiascel, .ci $i altii, de telul lui Mareipn. Aeesta, diseipolul sdu
ApeJle $i aItii,separau Veehiul Testament de cel N ou, socotind pe eel
dinW opera unuj demiurg, care a creat corpurile ~i materia, deci total
inferior (ea $i ceilaIti gnostici), dar epurau $i Noul Testament, accept1nd numai autoritatea revelatoare a Evangheliei Si1ntului Luca $i a
marilor Epistole ale S!ln(ului Apostol Pavel.
Aceastd 1nglmfare absurdel, care mergea pind 1a desfiintarea autoriteltii dumnezeie$ti a Revelatiei $i la interpretarea ei 1n cadruJ unui
sistem nou, reformator, care socotea Vechiul Testament nu 0 treaptcl
sau 0 latd a Revelatiei ei 0 alterare a ei, nu putea ti combcltutel prin
metoda traditionalel, punet cu punct, pe temeiul unei autoritelti scripturistice cQmune, care nu mai eXista, ci trebuia nimicitel total, contestindu-i-se
arice legclturd cu Revelatia $i socotind-o 0 creatie strict omeneased sub
influenta duhurilor reJe spre pierzania necredincio$i1or.
Tertulian va demonstra cd numai 1n Biserica adevdratcl se poate
mlntui credinciosul, iiindccl acolo aiM adevelrul 1n Descoperirea Incredinta,tel de Hristos Stin/ilor Apostoli, care au propovelduit-o Bisericii prin viu
grai $i 1n scris, pentru ca s-o vesteascd pind 1a marginile pelmlntului.
Si1ntul Duh pclze$te Biserica de gre~e1i, Q$a 1ncH ea 1nvatcl peste tot
aceea$i doetrincl $1 aceea$i rlnduiald, noutatea fiind caracteristica ereziei
i a In$e1dciunii diavo1e$ti, care abate pe credincio$i din calea mlntuirii.
Ereticilor care 1$i 1nsu$esc Scripturile, primite $i pdzite de 1a 1nceput de
Biserico, 1i se pune acea prescriptie juridicd de a se 1010si de Scripturi,
care rdmln 1n posesiunea exc1usivcl a posesoarei lor de 1a Hristos, Biserica ecumenicd.

sa

PregcWrea sa juridicd exceptionaM i-a dat posibilitatea lui Tertulian

adopte 1n Teologie argumentul acelei praescripUo din Dreptul roman 8.

7, .Cf. J. Stirnim(!nn, Die Prescriptio TertuJians im Lichte des romischen Rechts

lind der Theologie (col. Paradosis, 3, Friburg, In Elvetia, 1949), tn special p. 11, 27.
Ve,.:i de asemenea J. L. Allie, op. cit., cap. VIII: L'argument de prescription depuis
Ie XVll.e sU~cle, in care se arata ca manualele apologetice folosesc acest argument
in mod curent. Un rezumat al problemei da R. F. Refoute, O. P., tn Traite de 1a prescription' contre Jes heretiques, cit. supra, in [ntroducere, cap. V. Intluence et survivance
du "De praescliptione, p. 66-16.
8. No! nu ne ocupam aid declt de forma teologid( folosita de TertuUan tn com
baterea ereticilor. Amintlmdupa R. F. Refoule, O. ,P., op. cit., supra, cUeva lucrlri
juridice asupra acestei praescriptio din Dreptul roman: P. Girard, Manuel Elementaire

131

TBRTUUAN, CONTRA ERBTICILOR

Dar ea avea multe apJicatii in Dreptul roman; noi yom aminti numai
ceea ce a folosit Tertulian din legiJe romane fji anume, mai ales, prescriptia bazata pe un anumit termen de timp (<<longi temporis praescriptio}.
In virtutea unei legi, posesorul unui bun, proprietdte a altei persoane
(obiect, pamlnt, imobil), cerea respingerea actiunii indreptate impotriva
lui (pentru a Ii deposedat de bunul pe care-l ave a in stapinire), invoc1nd
motivul ca-l posedase tara intrerupere fji in oarecari conditii, pe tot
timpul iixat de lege.
Tertulian folosefjie cuvintul prescriere $i a prescrie de 40 de ori in
scrierile sale 9 in sensul de: 1) obiectie; 2} intemeiata pe diverse motive; 3) care simplifica procesul 1a tribunal. In teologie, el va folos1
acest cuvint de douasprezece ori $i 11 va inchina cartea pe care 0 prezenUim aicl. (S-a amintit ca $i Sfintul Irineu $i Clement 01 Alexandriei
fji Origen au folosit ideea primatului intlietatii in limp a Bisericii, dar
a$a, in general, tara precizarile, subtilitatile juridice $i teologice, cucare
Tertulian a dezvoltat-o magistral) 10.
Punctul de plecare al lui Tertulian este adevarul doctrinar: acolo
unde aW acest adevar, acolo sint $i Scripturile $1 adevarata lor interpretare (19, 3). Aceasta ne dovede$te ca Scripturile nu sint ale ereticiJor
(38, 1). Cum ?Care este cursul demonstratiei, pe care 0 dezvolta marele
nragistru in cele 44 de capitole ale celebrului tratat Despre prescriptia
#

contra ereticilor 1

11.

Introducerea cuprinde a treia parte din lucrare $1 anume, cap. I-XN.

In pri~a parte a acestei Introduceri se expune mai intii 0 noua evaluare
cre~tina aereziiIor care sini necesare pentru a se ispiti prin ele $i a se
intari credinta drept-credinciofjiJor (cap. I). Caderea unora d1ntre acefjtia
de Droit romain, ed. V-a, Paris, 1911, p. 1029 sq.; Ed. Cuq, Manuel des institutions
juridiques de~ Romains, ed. II-a. Paris,1928, p. 826 sq.
9. Ele au fost evidentiate de J. Stirnimann, op. cit., p. 82--85.
10. Sf. lrineu 0 face in Adv. Haereses, III, 4, 2; Sf. Clement, in Stromate, VII,
17, Migne, P. G. IX, 548-552; iar despre Origen au amintit P. HiaQ1tSon in Origen's
doctrine of Tradition, Londra, 1954, p. 63 ~i Damien van den Eynde, Les Normes de
l'enseignement chretien dans la litterature patristique des trois premiers siecles, Gembloux, Paris, 1933, p. 219.
11. Ne folosim ~i aici cu pre cad ere de lucrarea profunda a R. F. lRefouIe, O. P.,
din col. Sources chretiennes, p. 82--84. La aceasta adaugam proprianoastra traducere, Iii care am pus rezumatul fiecarui capitol in titlu. Ea a fost publicata In revista
Apostolul, curierul ArhiepiscOl)liei romAne din Bucure~ti, anul VII, Dr. 21 din 21
decembrie 1930, p. 350-352, nr. 24 din 15 decembrie, 1930, p. 289-290; anul VII,
noiembrie 1930, p. 320-323 i nr. 22 din 15 noiembrie1930, p. 334-338 i nr. 23 din
1-15 ianuarie 1931, p. 7-9; nr. 3, 1 februarie 1931, p. 18-21; nr. 6, 15 martie 1941,
p. 69--71 ; nr. 7-8, 1-15,aprilie 1930, p. 92-95.

132

APOLOGEJ'l DE LIMBA LATINA

nu se datorel}te lntelepciunii $1 trciirii in credinfa a ereticilor, ci nepriceperii I}i slQbiciunii credintei drept-credincio$i1or (cap. II-III). M1ntuitorul I}i Sfintii Apostoli le-auprezis, dealtfel (IV), iar Snntul Apostol
Pavel Je-a I}i osindlt dinainte, in epistoJele J cdtre Corinteni I}i Galateni
I}i in ceJe pastorale (V -VI). Ai VII-lea capitol, cu temei in scrierile
Si1ntu1ui Apostol Pavel - I Cor., I, 27 ; III, 18; 1 Tim. I, 4 ; II Tim. II,
27 ; Tit. III, 9 -, aratd cd 1a oblrl}ia ereziilor sta filozofia.

A doua parte a Introoucerii ldmure$te sensul formulei cdutati $i veti

a11a din Evanghelia Sf1ntului Matei (V II, 7), pe care ereticii 0 folosesc
pentru a determina pe drept-credincio$i 1a aflatea altei credinte false.
Acest cuvint era adresat de Mlntuitorul celor nelc'1muriti $i nehotCirin
mai ales iudeilor (VIII), nu celor ce-L urmau (IX), care a-ar situa astfel
in prima categorie, nemaicrezind aOUIn 1n nlmic (X). Cel ce nu se ostatornicesc, ci cautCi mereu (XI) ad faed aceasta inlQuntrul Blsericii dreptmdritoare, unde dreptaru1 credinlei a rdmas neatins (XlI).
0

tertulian amintel}te de I}alzeci $1 opt de ori in lucrdrile sale dreptarul

(regula) $i de doudsprezece ori in Despre prescriptia contra ereticilor,
iar formula doctrinard dreptarulcre<:iintei (regula fidei), de opt ori in toate
celrtlle $i de trei ori in cDespre prescriptia contra ereticilor.

Cuvlntul reguld (dreptar), accentueazd caracterul normativ autorltalivaJ credintei, care vine de 1a Hristos plin Sfintii Apostoli (XIII, 6 ;
XXI, 6; XXXVII, 1). Ea se identificel cu simbolul baptismal a1 Blsericii
din Cartagina in vremea lui Tertulian, pe care-1 rezuma la cele $ase
puncte ale cap. XIII. (Speciali$tii nu ezitd sa identifice dreptarui cu
lntreaga Revelatie divind dupd un cuvint al lui Tertulian din Despre
sut1et, unde el spune cd este cceea ce se lnvalel de 1a Dumnezeu) 12.
In continuare, Tertulian afirmind laptu1 cd ereticii cautd mereu ceva
nou dovede$te cd ei n-au ailat inca ceea ce vor, deci nu sint cre$tJnl.
lar disputele lor vor privi nu ceea ce cred ei, ci ceea ce este in Scripfuri, in care ei insel nu cred, fiindcdlncd mai cautd.
In partea a II .. a Tertulian expune pe larg prescriptiile contra ere
ziilor (XV-XXXVII). Cea dintli afirmatie a lui Tertulian araUl pozitia
. ptoblemei : ereticii tulburd pe credincio$i, disputlnd asupra Scripturilor ;
ei n-au Insd niel un drept asupra lor $i de aceea nU-i vor primi 10 nici
o clisputd pe boza Scripturilor (xy). Ca justificare a acestei metod~
12. De anima, 11, 7/ apud R. F. Refoule, C.P., op. cit., p. 52.

TERTULIAN. CONTRA BRBTlaLOR

133

aspre, autorul aminte$te ca Insu$i Apostolul neamurilor ne opre$te sa

mai disputdm cu omu1 ere tie, dupa ce i-am mustrat (Tit III, 10, etc. ; c/.
Matei XVIII, 15 sq.). Diseufiile obosese $i tulbura pe eel drept-eredincios
(XVI). Relerindu-se la eretiei ca Mareion, Apelle $i altii, care-$i perDdteau chiar stl masacreze Scripturile, nu numaisa Ie interpreteze dupd
bunul lor p1ac, tdgaduind ceea ce melrturise$ti tu $i' martur1sind ceea ce
tclgelduie$ti tu, Tertulian arata ca disputele sint de prisos (XVII). De
aceea, eel ee Inclina numai spre eres, nu va 1010si nimic din asemenea
dispute, in care tie care ramine pe pozitia initiala, ci se va tulbura mai
mull $1 va relmlne $imai nehoUirlt (XVIII).
Capitolul XIX stabile$te subiectu1 celrtii.' Scriplurile adevelrate $i
predaniile reale sint acolo unde se va dovedi ea este $1 invafaturacea
adevdratct $i credinla ere$tinel adevarata (XIX, 3). Dar aceasta se~ Jtlmure$te pe deplin raspunzind 1a urmdtoarele lntrebari privind adeva-
rata invdlclturd 1a care se re/erd Scripturile : De la cine s-a dat ea ? Prin
cine? Clnd? Cui? (XIX, 2). Capitolu1 urmator rdspunde asttelia acesie
intrebari: Domnu1 nostru Hristos ne-a descoperit aceasta lnvdtclturel
dumnezeiascel (XX, 1-2), ori pe lafd inaintea poporului, ori in secret
SfinUlor S4i Apostoli (XX, 2, 4), dupa Inviere $i dupa Ina1tare (XX, 3-4), ,
Bisericilor Apostolice (4-9), care oric1tde mulie $i de mari ar ti, nu slnt
decit una, dovedind anita tea lor desdvir$itcl in aceea$i predanie a
acelorU$i Taine (7~9).
invatcltura cea adevdratd esie cea primitcl de Bisericd de la Apostoli,
jar ApostoJii de la Hristos $i Hristos de 1a Dumnezeu.Aceasta e lnvcltalura noastrtl, spune Tertulian ; celelalte sint invdtaturi mincinoase (XXI).
In capitole1e XII-XXXIV, Tertulian bareazc!i calea ereticilor contemporani care pretindeau pede

parte

ca dascaJii lor erau initiati in Inva-

lituri secretenecunoscute Sfintilor ApOstoli,

iar pe de aItc'1 parte' 'cel

~tia ar Ii deformat ei in~i~i aceste invataturi; cu alte cuvinte, preHn.
:dnd eel Apostolii n-au $tiut totul $i deci n-au putut sa transmita totuI.

In acest context, Tertulian apara prima ptescrip/ie lmpdtriva primei obieclii opusd de eretici~ care tdgdduiesc cd Sfintii Apostoli au
~tiut totul. E cu neputintd ca ace$tia, prietenli $i lnvatdtorii, carora Ie
dezvdluia tainele secrete (Luca, VIII, 10),
nu Ie cunoascel (XXII). Con-

sa

llictul din Antiohia n-a lost de ordin inveltdtoresc, ci 0 gre$ealel de comptRfare, care s-a repaIat (XXIII). Rapirea Sfintului Pavel pinellQ a1 III-lea
cer n-a implicat schimbarea lnvatdturii descoperite, ci adincirea ei.

134

APOLOGB),I DB LIMBA LATINA

Moartea de martir a celor doi Apostoli i-a unit nu numai in felul invatdturii, ci $i in felul mortii (XXN).

A doua obiectie impotriva primei preseriptii eonsta in tagaduirea

faptului ea ApostoJii au incredintat Biserieii intreg adevarul mlntuitor
(XXV) $i in alirmarea ca Sfin/ii Apostoli ar Ii 'aseuns unele taine dum.
nezeie$ti Bisericii (XXVI); Tertulian demonstreaza contrariul cu 0 bogafie rara de citate nou-testamentare.
Tertulian apara $i a doua prescriptie in cap. XXVII-XXXIV. Ereticii obiectau: Bisericile au inteles gre$it pe Apostoli (Gal. III, 7; V,
'1 ; I, 6 ; I Cor. III, 1 sq. ; VIII, 2 etc.); de aceea, ereticii restabilesc adevarul. Dar certurile apostole$ti arata ca ,Apostoljj vegheau la pastrarea neschimbatcl a dreptei credinte (XXVII). Aceasta este $i explicarea
iaptului ea Bisericile am de multe $i de mari au ramas pina la urma in
una $i aeeea$i credinta, pe temeiul uneia $i aceleia$i predanii $i prin lucrarea aeeluia~i Stint Duh (XXVIII).
!el'tuJiandemonstreaza apoi insistent princ'ipiul prioritatii temporare a adevarului asupra erorii, aratlnd concluziile decisive care trebUie trase: este 0 amagire absurda a ereticilor sa cIeada ca adevarul
a ramas neeunoscut pina la apari/ia lor; Stintul Pavel scrie, dimpotrivii,
ciitre Galateni (I, 8) ca dacii chiar un inger din cer ar vesti 0 alti1 EvangheJie sa fie anatema (XXIX).
In capitolul XXXI, Tertulian aminte$te ciiin parabola Mlntuitorului
din Matei XII, 24 $.u., griul cumt este semiinat mai int1i de Domnul $i
apoi neghina necurata de dU$manul diavol. Asemenea este adevarul
lata de minciuna In Bisericii. Iar in capitolul XXX face un istoric al aparitieiereziarhilor pIincipalelor erezif gnostlce din vremea SQ.- Marcion,
Valentin, Apelle, Negidlu, Hermoghene $i multi allif - care apar la
mari intervale de timp dupa Siinlii Apostoli, pentru ca $i pe aceasta cqle
sa demonstreze intIietatea Invatdturii sobornice$ti lata de a eresul'ilor,
ca 0 dovada a adevarului ei.
Iar daca Sf1ntul Pavel spune ca se cadea sa fie eresuri (II Cor. XI,
19), nu inseamna ca au ceva bun in ele, caci $f Domnul se cadea sa fie
vindut, dar vai de vlnzatoruJ! (Marcu XN, 21).
Propovaduirea lor noua $i gre$itQ ii obJiga sa faca dovada ea ei
sint apostoli noi, sa spuna raspicatca Hristos s-a pogorit din nou ... $i
ca Ie-a dat lor aeelea$i puteri pe care Ie-a incredintat Sfintilor Apostoli

(XXX, 15).

TERTULIAN, CONTRA BRBnCILOR

Tertulian n-a exc1us posibilitatea ca ereticii

temporani cu Apostolii $i cu Barbatii Apostolici.

lSS

sa

se proclame con-

Ac~Iora

Ie cere sa dea 1a ivea1a oblr$ia Bisericilor lor, sa des~

lii$oare $irul episcopilor, cum urmeaza ei unul dupa aJtul de la 1nceput,
Q$a incit cel dintii episcop sa poata avea cheza$ $i Inainta$ vreunul dinfre Apostoli ori Barbati Apostolici, care au staruit pina la urma in cele
apostole$ti (XXXII). PretentiiJe ereticilor dau na$tere tot alitor prescripIii I Tertulian accentueaza din ce In ce mai mult Iupta Bisericii impotriva
schimbarilor (din cele trei domenii: doctrinal, cultic $i organizatorie,
accentuind pe eel doctrinar). Eresurile din timpul Apostolilor au lost
osindite de ei, precum se vede din Noul Testament (XXXIII). Cele posterioare - care sint judecate dupa vechimea lor ea fiind cu atH mai
mineinoase, cu elt niei n-au fost maear pomenite de Apostoli -,sint
eresuriIe care s-au vestit mai Inainte (I Tim. IV etc.) $i noutatea lor Ie
condamna cu at1t mai aspru (XXXIV, 8-[)).
Invatatura noastra n-a venit tlrziu, ci dimpotriva, Inaintea tuturor
celorlalte; aceasta va Ii deci marturie pentru adevarul, care pretutindeni are Iocullui de cinste (XXXV, 4).
Tertulian aduce acum ultimele argumente in iavoarea apostolicitatii
BisericiJor (XXXVI-XXXVII). Mai Intii marturii istorice: eJ Indeamna
cititorul de buna credinta sa viziteze scaunele Apostolilor '$i Iocurile
cele mai de cinste $i exclama: 0, lericita Biserica, pentru ,care $i-a
dat intreaga lor InvdtC1tura Apostolii 1 (XXXVI, 1-3 sq.). Biserica 50borniceasca $i apostoleasca are aeeea$i marturisire de credinta ca $i cea
locaIa, airicana (XXXVI, 4-6).
Ajuns aici, Tertulian trage 0 concluzie categoriccl. Scripturile, ca
$i credinta cea adevarata, formeaza patrimoniul sf1nt al Bisericii dreptmciritoare ; ereticii n-au drept, prin urmare, de a se lolosi de ele Iinpolrit-a noastra,cc'ici credinta cea adevQrata vine de Ia lisus Hristos
prin Sfintii Apostoli $i In continuare prin succesiunea episcopala. EreHcii care au venit dupa aceea s-au exclus de la mO$tenirea Scripturilor,
care au lost pastrate de la inceput $i ramin in lolosinfa Trupului Tainic
aJ DomnuIui al calUi cap este E1. A$a a apJicat' mareIe jurist formula
prescripfiei Iongi temporis din Dreptul roman Impotriva ereticilor. $i
cJ incheie astfel, aceasta parte a II-a, cu capitolul XXXVII: Daca e
. . . . . 011 adevarul sa fie recunoscut de partea noastra liindca mergem
~~iile aceJea pe care Biserica ni Je-a lncredinfat, dupa ce

136

APOLOGE),1 DB LIMBA LATINA

le-a primlt ~i ea de la Hristos, iar Hristos de la Dumnezeu, atund este

dreaptd regula pe care am hotclrit-o ca nu trebuie adied sd lngdduim
eretieilor a ne ehema la 1upUi pe temeiu1 Scripturilor, fiindca Je dovedim
$i fdrd Seripturi cd n-au nimic a face eu Scripturile. Daca s1nt eretiei nu
pot sd lie ere~tini, fiindca n-au mO$tenit de la Hristos Invdtatura, pe
care 0 urmeazii dupd propria lor alegere, primind numele de eretiei.
Nefiind ere$tini n-au nici un drept asupra serieri/or cre$tine $i cu dreptate trebuie sd Ie spunem: Cine sinteti voi ? Clnd $i de unde ati venit ?
Cum punetl la cale treburile meJe, voi, carenu s1nteti dintre ai mel ? ..
Acest tinut este al meu, eu 11 stdp1nesc de mult, I-am stapinit Inainte
de vol $i am zapise tari de la Inse$i proprietarii Care Ie-au stdpinit. Etl
sint urma$ul Apostolilor $i-1' pastrez preeum au hotdrlt ei In testamentullor ... (XXXVII, 1-5).

Partea treia (XXXVIll-Xr,[\1), cuprinde un rezumat al lelului cum

abuzeazd eret1cii de Seripturi, sub influel.lta diavolului ~i viata lor nepotrivitd cu pretentiile lor.
"i

r~ privinta primultii punDt, Tertulian condamna aspru

mutilarile
Scripturilor comise de unii eretici ca Marcion, sau interpretdrile lantasmagoriee Meute de altii, ea Valentin (XXXVIII). Asemenea schimbdri
care manilesta perversiunea au lost practicate $i de aHi scriitori, dupa
metode abuzive binecunoscute in literatura universald r:;i ele dau la
ivea1d pe cei oslnditi (I Cor. Xl, 19) (XXXIX). Tot diavolul, care a invalat odinioara pe pcIglni sd imite tainele dumnezeie$ti Indeamnd acum
pe eretici sd imite tdl'mdcirea ScripturiJor, a$a cum Ie convine lor (XL).
In ee privet;te purtarea ereticiJor, el constatd ]ipsa oriedrei rlnduieli
in adunarile ereHeilor, ~ pamlntet;ti, lumet;ti, Idrd autoritate, Idrd disciplina, (XU). Ei nu zidese, ei ddrlmd prin prozelitismul lor printre dreptcredineio$i (XLII). Viala lor e 0 necontenitd agitatie in legclturd eu tot felul
de magi, Int;elatori, astrologi ori filozofi, crezlnd cd aplicd cuvlntul
Domnului: cautali t;i Yeti afla / Ei n-au gdsit adevdrul, fiindcd n-au
allat pe Dumnezeu ~i purtarea lor e potrivitd cu credinta lor lalsa
,

(XUII). Tertulian termind expuneIea prescIiptiei lmpotriva ereticilor,

analizlnd viitoarea 10I lnt~tit;aIe $i a celoI ce Ie-au urmat la judeeata
lui Hristos dupd Invierea de apoi, $tiind cd eresuriJe au fost prevestite
~ oslndite de Domnul $i de ucenicii SUi (XLIV, 1-12). Ca epilog (XLN,

13), Tertulian adaugd u1t1ma concIuzie: ereticii n-au dreptul sa 1010-

131

T1RTULIAN, CONTRA ERETICILOR

seascd Scripturile in luptd Impotriva dreptei credinte. Dealtfel, eJ va do

ritspunsul cuvenit cltorva erezii - ceea ce a realizat ouprisosintd I
Importanta acestei opere a lui Tertulian

aratd laptul cd ea este

in continuare difuzatd de Biserica Ortodoxd $1 cea RomanoCatolied.

LlTERATURA
E d i t i i: Pe Unga cele amintite la Tertulian, adaugam urmatoarele - unele din
nou: A. Blaise, Dictionnaire latin des autews chretiens, Strassbourg, 1955, T. H.
Bindley, TertulIJani de Praescriptlone haereticorum, Ad Martyras, Ad ScapuIlam, wIth
IntrOductions and notes, Oxford, 1903.
C.C.L.: Corpus Christianorum, Series Latina, Turnhout, C.S.E.t.; Corpus Scrip/orum Ecclesiasf1corum Latinorum, Viena I D. T. C.: Dlctlonnaire de Theologie catholi
que, Paris, Tertullian, Opere, edi1ia E. Kroymann, C. S. E. C' 70, Viena, 1942. par1ial
reluat In C. C. L. t. 1-2, Turnhout. 1954.
Edltii recente ale tratatului .De praescriptione haeretlcorum: J. Martin. Quinti
SeptimI Plorentii Tertullani librum De praescliptione hereticorum; addito 8. Irenaei.
Adversus haereses libro 1II. 3-4 (Plorilegium iPatristicum fase. 41, Bonn, 1950 I J. ~,t
Bakhnizem van den Brink, Q. Sep. Plor. Tertuliani IIbri De Praescriptlone haereticorlim
et Adversus Praxeam (Scriptores christlani primaevi, fase. 2), 'La Haye, ,1946; G.
Ma~Ol).i. Tertulliano De prae~(!riptjone haereticorum. Bsortazl<me ad Martiri(I cbaS$ic!
crlstlartf. 1929. fasc. 1), Sienne, 1929.
Despre traducerl, inlluent4 ,1 prelucr4ri. am amUntit mal sus. Reamlntim a!d
numa! A. de Genoude, Tertulllen, Oeuvres, 1852,1 J. Quastea, InJ.tlatlon
~"d.
rBglise, Paris, 1951 etc. - eu traduced tn mal multe limbi.
Stu d i i: JeanPierre Mabe. Tertulllen, La chair du Christ, col., Sowces chrl!tiennes, tomul I, Paris, 1951, p. 114-126 ~i 182-184. eu subdlvizlunUe: Leli prescriptions
(114 sq.), Les prescriptions comme argument rapide et decisil (116-111) J prescription
et posession des Ecritwes (117-118); prescription et anteriorite du vrai (118--120);
les compendia loglques (121-126). Argument de prescription (p. 182-184).
t n rom An e !$ t e In afara de traducerea noastra amintim teza de licentli De
praescriptloneh<JeretlcoTum de Popescu IUe Gheln1eg1oara. Bucure$tt, 1906.

tJU'"

DESPRE PRESCIPTIA CONTRA ERETICILOR

(DE PRAESCRIPTIONE HAERETICORUM) '-,

I.
1. Conditia vremurilot de acum ma obliga sa va atrag luarea-aminteea nu trebuie sa ne miram de aceste erezii, nici fiindca exista, dici
au fost preve'stite I, :?i nici fiindea rastoarna credinta unora, dici aeeasta
este menirea lor': sa se ispiteasca prin ele :?i sa fie pusa la incercare
credinta 2. 2. [n d~errt, a~adar, ~i fara sa ICugete indeajuns se minuneaza
unii ta ereziile aq aUt de mare putere. Daca n-aravea putere ole n-ar
E'Xista. 3~Odaif;a ce soarta a hoUirit ea un Iucru sa existe in orice chip,
dupa cum dobinde:?te 0 cauzacare-l produce, .tot astfel capata :?i forta
prin care exista ~i nu mai poate sa nu existe.

H.
1. Astfel, frigurile sint socotite printre izvoarele aducatoare de
moarte :?i de suferinte, care ucid omul, dar noi nu ne miram ca exista,
de vreme ce exista, !?i nid ca ucid pe om, dici acesta este rostul lor. 2.
A~adar, ereziile fiind lasate pentru slabirea :?i pieirea credintei, daca ne
inspaimtntam ca ele pot produce aceasta, s-ar cadea mai tntti sa ne
tnsp'aimintam ca ele exista; cita vreme exista, ele auaceasta putere ~i,
cita vreme au putere, i~iau !?i existenta. 3. Dar, intfUcit se f?tie Cd frigurile sint ceva rau aUt prin cauza cit :?i prin efectele lor, ne produc mai
mult ura de cit mirare f?i ne ferim de ele pe cit depinde de noi, caci nimicirea lor nu sUi in puterea noastra. 4. Cu privire la erezii, care aduc
moartea ve!?nica ~i vapaia focului mistuitor, unii prefera sa se mire de
ceea ce pot face ele, in loc sa se fereasca de ce aduc ele ca sa nu mai
poata face rau, del;ii au pUif;inta de a se feri de ele. 5. Dealtfel, ele ar pier'" Traducere de N. Chitescu (dupa textul editiei lui P. de LabrioUe), rev1izuta de
David Popescu.
1. Cf. Mt. 7, 15 sq. ; 24, 2 ; 2, 24.
2. I Cor. 11, 9.

TERTULIAN, CONTRA ERETICILOR

139

de din influenta lor, daca ei nu s-ar mira ea ele au aUta putere. Caci
sau ajung la sminteaIa dnd se minuneaza de ele,sau toemai pentru ea
se smintesc de aeeea se minuneaza, ea ~i cum ar veni din vreun adevar
ceea ce lucre1aia eu ,auta forta. 6. Ar fi de miMre, faDa indoilala, ca raul
sa aiba fortele sale proprii, dar ereziile sint in dnstenumai la eei eu
credinta sleba 3. '1. In lupta atletilor ~i a gladiatorilor nu invinge dneva
intotdeanna fiindca e puternic, san fiindca e de neinvins, cifiindea este
slab adversarul; se intelegeca Idcela~i invingator poate fi invinsdaca
intilne~te in lupta un adversar mai puternic dedt el. 8. Nu altfel se
intimpla ~i cn ereziile; ele i!?i ian tarla die la slabiciunee dtorva, dar se
dovedese fara vigoare dnd intimpina 0 credinta puternica 4.

IH.
1. Cei slabi la minte sint de obicei ci!?tigati de anumite persoane
pentru erezii ~i ajung la prabu!?ire 5. 2. De ce a treCUJt de partea lor
femeia aceasta, sau barbatul acela, care erau aut de creaincio!?i, aut de
intelepti ~i aUt de folositori bisericii 'I 3. eel ee intreaba astfel nu va
putea oare sa-~i raspunda sJ.e~i ca aceia pe care ereziile i-au putut ci!?tiga nu trebuie socotiti nici credinciOl!?i, nici intelepti. nici folositori
bisericii 'I $i e de mirare _. pe cit judec eu - ca aeela care odata a trecut cu bine printr-o incercare poate gre~i mai Urziu 'I 4. Saul, la inceput
eel mai bun intre semenii stH, dupa ac,eea e rapus de invidie. David,
barbatul cel bun dupa inima Domnului. 6 , dupa aceea se face vinovat de
omor ~i de desfrinare 7 ; Solomon, cel daruit de Domnul cu tot harnl ~i
en toot a intelepcinnea, a fost UrH in idol,atrie de catre femeile saJe 8. 5.
Numai Fiului lui Dumnezeu i-a fost dat sa ram,ina fara gre~eala 9. Ce e,
a~adar, de. mirare ca un episcop, un diacon, 0 vaduva, 0 fecioara, un
invatator, sau chiar un martir a alunecat de la linia cea dreapta'l Aceasta ar fi un mO!l:iv sa se creada Cd ~reziile Icontinadevarnl 'I 6. Trebuie
sa judecam credinta dupa om, sau omul dupa' credinta lui 'I Nimeni nu
este intelept dadi nu e credincios, nimeni nu e mare daca nu este cre~
tin !?i nimeni nu e cre~tin, dad! n-a ramas a~a pina la sfir~it 10. '1. Tu, ca
am, cuno!?ti pe oameni din exterior, judeci ce crezi ~i vezi cit iti arata
3. Cf. II Tim. III, 8.
4. Ideea principala a acestui capitol ~i a celui urmator, ca fona ereziilor se
manifesta acolo unde intilnesc 0 credinta slaba 0 demonstreaza Tertulian in mai
muJte carti ale sale.
5. cr. Mt., 7, 26 sq.
6. Cf. Fapte, 13, 22.
7. II Imp., 12.
8. III lmp.. ll, 29 sq.
9. Cf. Evr. 4, 15; I Pt., 2, 22.
10. O. Mt., 10, 22.

APOLOGBTI Da'UlClll.' ~

140

ochii. (lDar, zice Scriptura, ochii Domnului sint adinci 11. (cOmul priVef~
te fata, Dumnezeu inima}) ~. 8. $i, de aceea, (Cunoa!$te DomnJllpe cei
ce 'sint ai Luh> 13 ~i orice planta, pe care n-a sadit-o EI, 0 smulge din
radlicina 14. El ne spune eli pot fi eei dintii pe urma $i tine lopata in
mind co. sa curete aria So. j5, 9. Zboara paiele unei eredinte nestatorniee
cit vor vrea, 10. orice suflare aispitelor, eu aUt mai curat se va depune
griul in hambarele DomnuluPfl. 10. Oare nu s-au departat de tnsu~i
Domnul citiva invatacei dizuti in sminteala 111. $i totu~i eeilalti n-au
socotit di de aeeea trebu\e sa se departeze de urmele Lui, 11. ci aceio.
care au ~tiut ca El este cuvintul vietii ~i ca a venit de 10. Dumnezeu,au
ramas in tovar~ia Lui pina 10. sfili$it, de~i EI Ie-a ingaduit en bunavointa sa se despo.rta de El dadl voiesc aceasta 18, 12. Este de mica imp ortanta dadi unii, cum au fost Phygelus, Ermogen, Philetus ~i Hymenaeus, au parasit pe apostolul lui Dumnezeu 19, dici insu!$i vinzatorwl lui
Hristos a fost dintre Apostoli. Ne miram de Bisericile Lui daca stnt
parasite de ;.mii, dnd ne arata a fi cre$tini cele ce pMimim dupa ins~i
exemplul lui Hristos'-l 20. 13. Dintre noi au ie!$it - zice Scriptura dar n-~u fost printre nOi,; daca ar fi fost cu noi, fara indoiala Cd ar fi
ramas eu noil> 21.
IV.

t. Sa ne amintim mai degraba de cuvintele Domnului $i de epistolele apostolice, care pe de 0 parte au prezis ereziile ce aVedu sa fie, ~i
pe de alta parte ne-au sfatuit sa ne' ferim de ele; de aeeea, dupa' cum
nu nE!' speri'em Cd ele exista, 1a fel'sa nu ne miram ca tele ,pot face lti.cruri de care trebuie sa fugfm22. 2. Domnul ne invata ca mulU vor veni
lupi hrapareti sub piei de oaie ~3. 3. $i ce stnt aeeste piei de oaie alteeva dedit marturisirea numai de forma a numeiui de cre~tin 24? Cine
sint acei lupi rapitori, dadi nu simtirile ~i duhurile viclene, care se
furi~eaza pe dinauntru
sa moUpseasca turma lui Hristos 1 4. Cine slnt

ca

, 11. 3 Esd., 8, 20.

12. Cf. I Sam . 16.
13.II Tim. 2. 19.
14. Mt. 15, 13.
15. Me. 10, 31 ; Mt 3, 12.
16. 0. Mtt. 13, 26.
11. In, 6. 66.
18. In. 6, 61.
19. II Tim. I, 15, I Tim. 1,20.
20. I Pt., I, 13 sq.
21. I In. 2, 19.
22. Domnul ihsu~i a prezis ereziile ~i nea poruncit sa ne ferim de ele (c~. IV),
23. Mt. 1, 15.
24. Piei de oaie slnt asigurarea numai de form! a credintei adev!IIlite.

TBRTULlAN, CONTRA.

~TICJLOR

141

fal~ii

profeti 25, daca nu fal~ii predicatori? Cine sint fal~ii apostoli~,

nu cei ce predica 0 evanghelie falsificata'l Cine sint antihri~tii 27,
acum ~i pururea, dac~ nu cei razvr~titi inipotriva lui Hristos 1. 5. Acestea vor fi ereziHe, care, prin stricaciunea unor invataturi noi, vor hartui Biserica nu mai putin decif 0 va urnlari antihrist prin salbiUicia persecutiilor lui 28, tinindu-se seama insa ca persecutia creeaza martiri, pe
dnd erezia doar apostati 29. 6. Pentru acest mOltiv trebuia sa fie~L ratacirL pentru ca sa se vadeasca rezistenta la incerelri. sa se vada. eel ce
au rezistat persecutiilor ~i cei ce n-au alunecat in erezii 30. 1. Caci (Apostolul) nu vrea sa fie socotitica incercati acei ce-~i schimba credinta in
erezie, ,precum rasUHmacese in favoarea lor eeea eeel a zis undeva:
Toate examinati-le; tineti ce e bine 31. Ca ~i cum n-ar fi eu putinta
pentru toti cei ee cumpanese rau luerurile, sa fie impin~i din gre~eala,
la 0 rea alegere.
.
dac~

v.
1. Dealtfel, daca el eondamna dezbinaiile ~i sehismele 32, carefara
fndoiala ca sint rele, pe data '8.dauga la acestea ereziile. 2. A$ezlndu-}e
in rindul c'elor rele, in orice caz Ie arata ea pe un rau, ~i chiarca pe un
rau mai mare 3S. Cind decIara ca de aeeea crede ce i se spune despre
schisme ~i dezbinari, fiindea ~tie ea trebuie sa existe ~1 erezii. 3. Caci
arataea.in fata unuirau mai mare el a crezut u~or in existe,nta unui rau
mai mie - desigur caprin aceasta n-a. crezut in existenta altor rele
pentru ca ereziile ar fi bune, ci ea sa atrag! atentia, prin semnul unor
ispite mai mari, eli nu trebuie sa.uQ' mir!m de acelea despre care el
spune ca tind sa arate pe cei pu~i la ineercare, adica pe cei pe care nu
s-au putut deprava. 4. In sfir~it, daca tot capitolul are de scop sa intretinli unitatea ~i sa. lillatute dezbinarile u, nici ereziile nu sfi~ie mai putin
unitatea credintei dedt sehismele~i disensiunile. A considerat, flir! in ..
doiala, ca ~i ereziile sint tot aUt de criticabile ca ~i schismele ~i dezbinarHe. 5. $i prin aeeasta elnu ,socote~te incereati pe eel ce au clizut in
erezii, fiindca Ii judeca foarte aspru pe asemenea oameni, invaUndu-i
pe toti sa eugete ~i sa graiasca la fel 35, ceea ee ereziile nu ingaduie.
25. I In. 4, 1.
26. II Cor. 11, 13; Me. 13, 6.
27. I In. 2. 18.
28. Me. 13,7.
29. Persocllpa na~te martiri $i e,rezia apostati.
30. Ereziile ,i persecutiile pun 1a ineercare Itirill ere$tinilor.
31. :I Tes. 5, 21.
32. I Cor. 11, 18.
33. Ereziile slnt mai rele dedt sehlsmele.
34. I Cor. cap. 1.
35. I Cor. I, 10.

APOLOGETI DE LlMBA LATINA

142

VI.
L E
de pnsos sa'mai
zabovim
asupr,a acestui punet, daca. tot Pavel
.
.
, ' .
este acela care,. scriind dHre Galateni, socote!?te ereziile intre crimele
trupe~ti 36, ~i sfatuie~te pe Tit 37 ca pe O1;nul eretic sa-l indeparteze dupa
intiia mustrare, did un om ca acesta s-a abiHut ~i a cazut in pacat"fiind
singur de sine osindit. 2. Daraproape in \toata epistol'd el ataea ereziile,
care sint roada unor tnvataturi mincinoase, 'staruind asupra datoriei de
a ne feri de asemenea invatatuI'i;' ereziile, cuvint grecesc, sint numite
astfel in sens de alegere; de care cineva se folose~te in cea mai mare
masura, pentru a Ie primi !?i pentru a Ie raspindi 'mai departe. 3. lata de
ee, zice el, ea omul eretic este singur de sine osindit, fiindca el insu~i
~i-a ales ceea ce-l osinde~te 38. Noua ins a nimic nu ne este ingaduit sa
adaugam dupa bunul nostru plac ~i nici sa alegem ceea ce a adaugat
cineva dupa bunul sau plac. 4. Noi avem intemeietori pe Apostolii Domnului, care n-auales nimic ~i nid n-au adaugat de la ei, dupa bunul lor
plac, ci au propovaduit GU credinta neamurilor invtWitura primita de la
Hristos 39. 5. Astfel, chiar dac~ un Inger din cer ar vesti 0 alt~ evanghelie, noi l~am anatematiza 40. 6. Duhul SHnt prev8zuse Cd intr-o fecioara
cu numele de Filumene va fi un i,nger in~eldtor care, prefacindu-se in
inger de lumina, ar putea intoarce pe ApeUes cu minunile ~i Cll farmecele sale ~i l-ar hoHir1 sa intemeieze 0 noua erezie 41.

1. Acestea sint invataturi ale oamenilor ~i aledemonilor 42, nascute

numai Cc;l sa gidile urechile, din iscusin~a ~iltelepdunii veacului pe care
Oomnul 0 num~~te np-bunie, alegind cele nebune ale lumii pentru a darirna filozofia acesteia 43. 2. Caci filozofia da material in\elepciunii acestei lumi, ca un nesocotit Hilmaci al firii ~i al planurilor dumnezeie~ti 44
. '

36. Gal. 5, 20.

37. Tit, 3, 10 sq.
38, Tit, 3, 11.
39. Gal. 1, 11 sq.
40. Gal., 1. S.
41. TeIJtulian ~i dupa el alti Sfinti Parinti - seaminte~te indeosebi Fer. Ieronim
Iii /sidor - socotesc Cd ereticii sint vinovaU pentru Cd ei aleg ~iprefera invdtiiturile
gre~ite celor adeviirate. Apelles a fast lnviitiicelul lui Marejon, de care s-a indepartat
~i a intemeia1 proprLa-i socta. Ciitre sfirl/ituI vietii, credea in des{;operirile unei
disdpole a sa, fedoara Filumena, ale carei viziund Ie-a descris in cartea sa Revelatiile.
42. Col. 2, 22 1 I Tim. 4, 1 1 II Tim. 4, 3.
43. I Cor. 1, 27 1 3, 18-19,
44. Intelepciunea acestui veac este nebunie in fata lui Dumnezeu.

TERTULIAN, CONTRA ERETICILOR

143

In sfir~it, ereziile inse~i sint sprijinite de filozofie 45. 3. De acolo vin

eonii ~i nU ~tiu mai care forme infinite, ori trinitatea omului la Valentin,
un discipol al lui Platon, de acolo ~i dumnezeul lui Marcion, mai' bun
fiindca este lini~tit. 4. Afirmatia ca sufletul piere vine de la Epicur, iar
aceea ca trupurile nu vor invia e sustinuta' de toate ~colile filozofice.
Acolo, unde materia este socotita deopotriva cu Dumnezeu, aflam inva~atura lui Zenon, iar unde e vorba de un Dumnezeu cu insu~irile focului il gasim pe Heraclit. 5. Si la eretici, ca ~i la filosofi, acela~i aluat se
framinta, acelea~i ginduri se incilcesc: de unde vine raul ~i care este
cauza lui'/ <De unde ~i in ce chip vine omul '/ Si, intrebare pus a de curind
de catre' Valentin, de unde vine Dumnezeu'/ Fara indoialla Cd din enthymesa~i din e6tromata ... 6. Sarmanul Aristotel 46 , care i-a tnvatat dialectica aceasta, me~tera la zidit, ca ~i la darimat, schimbatoare in planuri, nefii"easca 'in presupuneri, greoaie in dovezi, inchinata unei lupte
vatamatoare ei insa~i, in toate ~oviHnd, ca sa nu mai ispraveasca nimic! 7. lata de unde vin acele basme ~i genealogii fara sfir~it 47, acele
intrebari nefolositoare, acele discutii ce se intind pe nesimUte ca un
cancer. Ca sa ne opreasdi de la unele ca aces tea, Apostolul a spus raspicat ca trebuie sa ne ferim de filozofi: LuaU aminte - scria el Colosenilor 48 - sa nu va fure mintile cineva cu filozofia ori cu de~arta in~eUiciune din prediania omeneascain contru proniei Sfintului Duh. 8.
EI fusese la Atena 49 ~i, dupa indelunga sfatuire cu altH, cunoscuse aceasta omeneasdi intelepciune, care nazuie~te spre adevar, dar n schimba
~i se imparte in multele eresuri izvorite din ea, cu multimea sectelor ce
se impotrivesc una alteia. 9. Intrucit se aseamana Atena cu lerusalimul,
Academia cu Biserica, ori ereticii cu cre~tinii '/ 50. Invatatura noastra
vine din intelepciunea lui Solomon, care ne-a invatat ca Domnul trebuie
cautat numai intru curatia inimii noastre 51. 10. Iar altii cred mai nimerit sa dea la iveala un cre~tinism stoic, ori platonic, ori dialectic! 11.
Noi, insa, nu mai avem nevoie de curiozitate dupa Iisus Hristos ~i nici
de cercetare in afara de-Evanghelie. Odata ce am crezut, nu mai nazuim
la ceva dincolo de credinta. Caci, inainte de orice, noi sintem patrun~i
de adevarul ca nu mai e nimic in afara de ea, in care sa fim datori a
crede.
45. TeIltulian citeaza pe filozofii religio~i ~i pe gnosticii primelor veacuri, ca
sa oomonstre2le confuzia invataturii lor, fara legatura cu cea revelata: Valentin, Marcion, stoici, epicurei, Zenon, Heraclit.
46. .tnsa~i dlalectiaa lui Aristotel incurca mai rau lucrurile clnd este rau folosita impotriva Revelatiei - idee care se gas~te ~i In tratatul Despre sullet, 2, 2 etc.
47. I Tim. I, 4 i II Tim., 2, 17 sq. i Tit 3, 9.
48. Col. 2, 8.
49. Fapte, 11, 15.
SO. Cu,"1nte celebre ale lui Tertulian, cit-ate adeseori.
51. Papte V. 12 i !lnt. Sol., r, 1 sq.

APOLOGBl'I DE LIMBA LATINA

144

VIIL
1. Yin aeum la cuvintele aceIea, pe care Ie folosesc ~i ai no~tri,
pentru a-~i" i~dreptati curiozitatea, ~i cu care ereticii vor sa induplece
pe altii sa-~i insu~easca felul lor de a crede. 2. Seris este - zie ei Cercetati ~i veli anal) 52. 3. Sa ne aducem aminte dnd a grait Domnul
acestecuvinte. 'Sototesc cil era tocmai la inceputul propoveduirii Sale,
deoarece pinaatund loti se indoiau ca E1 e HriStos. Pina atunci nici
Petru nu-L numise Fiu allui Dumnezeu 5S ~i chiar loan incetase de a mai
Ii categoric in aceasta privinta. 4. Cu dreptates-a zis dar: Ciiutati ~i
veti ana, dta vreme mar trebuia ciiutat ceea ce inca mi era cunoscut.
Sf aceste cuvinte er"au adresate iudeilor 54. 5. Caci pe ei Ii prive~te toata
cuvintarea pUna de mustrari, pe ei, care n-aveau uride sa-L caute pe
Hristos. 6. Au pe Moise ~i ,pe Ilie, a zis DomnuI, adica legea ~i profetiid;! cara"ati vestit pe Hristos. Asemenea aeestor euvinte mal zice ~i in
alta parte: Cercetati Scripturile, pentru ca in ele aveti viata ve~nica ;
tocmai ele sint care marturisesc despre Mine 50. lata ce insemneaza
Cercetati ~i' Yeti ana 1>1. 7. :Este limpede ca vorhele : Bateti ~i vi se va
desch{de 57 seadreseaza tot iudeilor. 8. Mai inainte, iudeii fU'sesera
aproape de Dumnezeu; mai tirziu Insa, izgoniti fiind din cauza pacatelor, au inc~put sa fie departe de Dumnezeu. 9. Paginii, insa, n-au fost
niciodata fata de Dumnezeu dedt ca 10 picatura dintr-un vas plin ~i ca
un fir de praf diIitr-o arie 1i8 ~i intotdeauna tn afara de El. 10. Cine a
fost intotdeauna afara, cum v,a bate el acolo unde n-a' mai fost niciodatEi? Oare cunoa~te el u~a aceea prin care pina aici inca n-a mai fost
primit ~i ilici n-a fost scos afara vreodata '1 Nu bate mai degraba
aceia care ~tie ca a mai fostinauntru, ca a fost scos afara ~i car~' cunoa~te intrarea? 11. Chiar 'Cereti ~i vi se va da voua)) 59 se potriveau
tot aceluia, care ~tia cui trebuia sa ceara ~i de la cine venea 0 fagaduinta
oarecare: adica de' la Dumnezeullui Avraam, al lui Isac ~i aIllui lacob,
pe care neamurile straine nu-L cuno~teau, nici pe EI, nici fagaduintele
Lui. 12. Pentru aceea graia Dornnul catre Israel zicind: Nu sint trimis
decit la oile pierdute ale casei lui Israel 60. 13. Nu aruncase inca la
ciini pHnea copiilor Sai 61 ~i niti nu poruncise Apostolilor sa mearga in
52. Mt., 7,7.
53. Mt., 1,6, 13-,-16.
54. Mt., 11, 1 sq.
55. Le., 16, 29.
56. In., 5, 39.
57. Mt. 7, 7.
58. Is., 40. 15.
59. Mt., 7. 7.
60. Mt., 15, 24.
61. Mt., 15, 26.

TERTULIAN. CONTRA IlRIl'rlcIl.OR

145

calea paginilor 62. 14. La acela~i lucru tintea faptul ca i-a sfatuit sa
mearga ca sa invete ~i sa boteze neamurile 63, de indata ce vor capata
Duhul Stint, Paracletul care ii va indrepta spre tot adevarul 64 15. Daca
apostolii, cei ehemati sa fie invatatorii neamuri1or, av'eau ei in~i~i datoria sa urmeze ea invatator pe Paradet, euvintele Cautati ~i Yeti aHa
sint eu aUt mai de prisos pentru noi, carara trebuie sa ne soseasca invatatura prin mijlocirea apostolilor, iar apostolilor prin Duhul Stint. 16.
lntr-adevar, to ate euvintele Domnului au fost Uisate tuturor ~i au ajuns
pina la noi prin urechile iudeilor. Dar cele mai multe Ii priveau numai
pe ei ~i prin urmare n-au puterea unui sfat dat noua, ci shit numai 0
pilda pentru noi.

,
IX.
1. $i acum parasesc de bunavoie pozitia aceasta de lupta. Se va
Ii spus pentru toti Cereetati ~i yeti aHa, dar ~i aid dreapta judecata
cere ca sensul 'acestor cuvinte sa fie clasificat ICU ajutorul inte'rpretarii.
2. Nid un cUVlint dumnezeiesc nu e pina intr-aUt de desailat ~i de necuprins, incH sa trebuiasca a fi aparate numai vorbele, fara sa Ii se caute
sensul. 3. Dar, inainte de toate, afirm aeest adevar ca s-a intemeildlt de
ditre Domnul 0 singura invatatura dreapta, in care paginii sint C.u desavir~ire datori sa creada ~i deci s-o caute, ca sa poaM crede in ea cind
vor afla-o. 4. Fara indoiala ca nu e cu putinFi 0 cercetare tara de sfir~it
a unei invataturi unice ~i sigure ; dator e,!?ti a~adar, s-o cauti pina ce 0
gils$ti ~i dupa ce ai gasit-o, sa crezi in ea, deci nimic maL muU dedt sa
paz~ti ce ai crezut. Pe deasuPfla, fii incredin~Cllt ca nu e~ti dator sa mai
crezi altceva ~i prin urmare nid nu trebuie sa mai cauti, odata ce ai aflat
~i a.i crezut in ceea ce a invatat El. 5. Daca se indoie~te cineva de acest
lueru, i se va dovedi ca numai la noi se afla invattHura cea lasata de
Hristos. 6. Deocamdata cu incredere in dovezile mele, in~tiintez de pe
acum pe unii ca nu trebuie, sa mai caute nimic, in afara de ceea ce au
fost datori sa caute, pentru ca nu cumva Cercetati ~i Yeti aHa, sa se
tilcuiasca fara disciplina ratiunii 65,
.

62. Mt.. 10. 5.

63. Mt. 28.19.
&to In.. 16. 15.
65. Pina aeum Tertulian a combatut paI'erea ereticilor ca prin eforturile lor
~or descoperi ce trebuie sa creada; in oap. II demonstrea:l:a ca eiau anat ce treGuie sa creada dnd au anat credinta eaa adevarata ~i harul eel cerese primit pentru
loti er~nii de Sfinlii Apostoli la Rusalii.

Apoiocefi de IimbA latinA

146

APOLOGE1I DE LIMBA LATINA

x.
1. Ratiunea acestor cuvinte consUl. in trei elemente: obiectul, timpul ~i masura. Obiectul inseamna sa vezi ce trebuie cercetat, timpul sa
~tii dnd anume, iar masure, sa-i ~tii limitele. 2. De aceea trrebuie sa cercetezi invatlltura lui Hristos, atita timp dt n-ai anat-o, pina 0 vei gasi.
Si 0 vei gasi atunci dnd vei clf'de. 3. Caci n-ai crede daca n-ai aHa,
dupa cum nici n-ai diuta decit ca !Sa gase~ti. 4. Cautind pentru oa sll gase~ti ~i gasind ca sa crezi, odata ce ai crezut ai pus capat oricarei cercetari ~i descoperiri. 5. Acesta este modul dat tie de inse~i roadele
cercetarii, este ~antul sapat pentru tine de insm;i Acela care nu voie~te
ca tu sa crezi altceva dedt ceea ce a invatat EI ~i deci nici sa mai cautf
aItceva. 6. Dealtfel, daca sub motivul ca atitea aIte invataturi au fost
transmise dealtii, am fi datori sa aflam in masura in care am putea afla,
am tot cerceta mereu !?i n-am crede niciodata nimic 66. 7. Unde ar ~i
atunci capatul cercetarii 'I Unde ar fi limanul credintei 'I Dar limitele
descoperirii 'I La Marcion 'I Dar ~i Valentin spune: Cercetati ~i veti
aHa. 8. La VaJenrtin'l Dar ~i Apelles mi-a spus acelea~i cuvinte. Hebion
:}i Simon ~i toti aceia in ~ir n-au aIt mijloc de a ma amagi, de a ma atrage de parte a lor 'I 9. Astfel ca eu nu voi fi nicaieri lini!;,tit, cita vreme
pretutindeni gasesc ace]a~i ((Cercetati ~i veti aHa, ca ~i dnd nicareri
~i niciodata n-a~ fi cunoseut ceea ce a invatat Hristos, ceea ee trebuie
sa cercetam ~i ceea ce este nevoie sa credem.

XI.
1. Ratace~te tara pedeapsa daca nu gre~e~ti, de!;'i chiar a rMaci inseamna a gre~i ; nltace~te, zic, Iara pedeapsa, cel ce nu parase~te nimic ..
2. Dar odata ce am crezut in ceea ce am Iost dator sa cred ~i totu~i 50cotesc ca trebuie sa mai eaut alteeva, inseamna ca am ~i nadejdea de a
mai gasi ceva ; ~i n-a~ nadajdui deloc acest lucru, dedt daea n-a~ crede
in ceea ce se parea ca am crezut, ori daca am incetat de a mai crede. 3.
Altfel, para sind credinta mea, deviri un apostat. Pe seurt, nu cauta nimeni dedt ce n-a avut sau ce a pierdut 67, 4. Batrina aceea pierduse 0
drahma din zece ~i de aceea 0 cauta; dar' indata ce a gasit-o a incetat
de a 0 mai diuta 68. 5. Vecinul acela n-Clvea piine ~i de aceea batea ,in
66. Dacd cre,dem pe gnostici, atunci cdutam mereu ~i nu gasim niciodata adevlirul, care in realit<iJte .a fost da1 B!sericii ::;i I-am anat cind lam crezut in ceea ce
lie-a propovaduit ea.
61. Cauti ceea ce ai pierdut, sau ceea ce n-ai, cum ne arat! pilda evanghelidi
a batrinei ce pierduse dr,anma ::;i vaduva din Eva'ngheJie etc., ne demonstreaza TertuHan in cap. XI i dupa ce Ie-a! gasit, nu mal cauti.
.
68. Lc., 15, 8.

141

TERTULIAN, CONTRA ERETICILOR

u!;ia ; dar, indata ce i s-a deschUs!;ii a oapatat-o, a inc-etat de a mai bate 89.
6. Vaduva se ruga de judeditor s-o asculte, fiindca nu i se ingaduia acest
lucru; dar, indata ce a fost ascultata, n-a mai insistat cu aceea!;ii rugaminte 70. 7. A!;ia incit toate au un sfjr~it : ~i cautarea, ~i batutu1 1a u!;ia ~i
rugamintea. Caci scris este : ~<Celui ce cere i se va da, celui ce bate i
se va deschide, iar cel ce cauta va afla 71. 8. 0 sa vada el, cel ce cauta
intotdeauna, ca nu va gasi, pentru ea el cauta aeolo unde nu se poate
gasi ceva. 9. La fel !;ii cel ce bate mereu ; niciodata nu i se va raspunde.
fiindca bate unde nu e nimeni. 10. La fel ~i cel care intotdeauna cere;
niciodata nu i se va da, fiindca cere de la eel ce nu-l aude.

1. Chiar dacB. trebuie sa cercetam, acum !;ii intotdeauna, totu~i ramine intrebarea: unde trebuie sa facem cercetarile 'I La eretici, unde
toate flint straine ~i potrivnice credintei noastre ~i de care n-avem voie
a ne apropia 'I 2. Care este sluga care sa a~tepte hrana sa de la un strain,
ca sa nu zic de la un dU!;iman al stapinului sau 'I Care este soldatul care
sa ceara mila ~i pljita de la regi care nu sint aliati,. ca sa nu zic du~
mani, daca nu un dezertor, un fugar, sau un razvratit'i 3. Inauntrul 10cuintei sale caute batrind aceea drahma sa 72, ilO u:~a unui v,ecin Ittl sau
a batut acela care n-avea piine 73, iar vaduva aceea n-a intervenit decit la un judecator care, oricit de dur 74, nu era totu~i dU!;iman. 4~ Nimeni
nu po ate fi zidit suflete~te de cel ce nu e in stare sa fad} nimie ; nimeni
nu poate fi luminat de cel ce este el insu~i intunecat. 5. Numai la noi,
printro ai no~tri !;ii pentru cele ce sint ale noastre sa cercetam, ~i aceasta numai intrucit se poate discuta ceva fara sa. fie atinse principiile
credintei.

xm.
1. lar principiile credintei, pentru ca sa marturisim de la inceput,
ce apa.ram, sint acelea in care credem precUm urmeaza 75. 2. Exista un
singur Dumnezu, Care nu este altul dedt Ziditorul lumii, eel ce a facut
toate din nimie, prin Cuvintul Sau Cel nascut inainte de toate. 3. Cuvinlui s-a numit Fiul Sau; in numele lui Dumnezeu s-a aratat patriarhilor
In felurite chipuri, a grait mai apoi fara de incetare prin prooroci, s-a
69. Le. 11, 5.
70. Le. 18, 6.
71. Le. 11, 9 i ct. Mt. 7, 9.
12. Le. 15, 8.
73. Le. 11, 5.
14. Le. 18, 2 sq.
15. M.irturisirea de credinta ineredintata nouB. de Bls(lriea este sltlficienta penIra alatuire.

148

APotoGE11 DB LIMBA LATINA

cobotit in sfir~it in Fecioara Maria, prin Duhu1 lui Dumnezeu Tata1 ~i

prinputerea Lui, trup s-a facut in pintece1e ei l?i, nasdndu-se din ea, a
devenit lisus Hristos. 4. E1 ne-a propovaduit 0 noua lege ~i a nOlla fagadUinta, 'a imparatieicerurilor; a savir~it minuni l>i a inviat a treia zi;
s-a ,inaltat 1a ceruri l?i ~ade de-a dreapta Tataiut. 5. In locul Sau a trimis
puterea Duhului Stint, Care sa calauzeasca pe cei ceau crezut in E1; ~i
iara~i va venicu slava, ca sa ia cu Sine pe sfintii StH, intru viata cea
vel>nidi, dindu-le lor buturia fagaduintelor cerel>ti, ~i ca sa condamne
focului de veci pe eeinelegiuiti, dupa invierea tuturor ~i dupa restabilirea trupului fiecaruia. 6. Aceste principii au fost intemeiate, dupa cum
voi dovedi, de insu~i Hristos ~i intre ai nOl>tri nu fac obiect de disputa
dedt acelea pe care Ie produc ereziile ~i care vadesc pe unii a fi eretici.
XIV.
1. Dealtfel, daca ceea ce cuprind principiile ramme nestricat. poti
cerceta l>i discuta dt vrei; da-te prada oridirei dorinte nascuta din curiozitate, daca ti se pareca un lucru are doua intelesuri, ori ca este Intunecat. 2. Caci ai, poate, pe vreunul foarte invatat, inzestrat cu harul
~tiintei ; ori ai pe v'reunul care a fost in societatea celor experimentati in
diferite probleme, pe care Ie cerceteaza l>i Ie tine cu toata curiozitatea.
Insfirl>it, e mai bine sa nu l>tii, dedt sa l?tii cee,a ce nu trebuie, de vreme
ce ~tii ceea ce trebuie 76. 3. Credinta ta te-a mLntuit a zis Domnul 77, ~i
nu Hiscusinta in ale Scripturii. 4. Credinta i~i me principiile ei, arre 0
lege a sa l>i mintuirea vine din supunerea fata de aceasta lege, iar iscusinta vine din curiozitatea cuiva, aceasta dobinde~te faima celui doritor
de a se arata iscusit. 5. Sa se pIece credintei curiozitatea, sa se pIece
mintuirii slava cea de~arta! Ori sa nu se opuna, ori sa taea! A nu ~ti
nimie contra principiilor insemneaza a ~ti totul. 6. Sa presupunem ca
ereticii n-ar fi du~mani ai adevaru1ui ~i ca n-am fi preveniti sa fugim de
e1; 1a ce-ar fo1osi sa stai la sfat cn ni~te oameni care marturisesc ei
in$i~i ta meren cauta ? 78. 1. Ei n-an gasit nimic sigur, daca mai canta
inca; de aceea, oridt de departe ar parea ca an ajuns in cercetarile lor,
cWi vreme mai cauta inca vadesc nesiguranta lor. 8. $i iata de ce tu
Ipsnti, care cauti tot ca ei, luind seama la cei ce ei in~i~i cauta, ca unul
eu Jindoieli, la altii ro~i de indoiala, Cd unul care ~ovaie, la altH ce se
impleticesc, fara voia ta vei fi dat de ripa, ca un orb de alU orbi 79. 9.
76. CrediIlJeiosul adevarat nu folose~te nimie, primind siat de la eel ereJtie, care
inca nu crede eu adeVafl11t, fiindea eereeteazii mereu.
77. Le. 18, 42.
78. I Tim. 6, 4.
79. Mt. 15, 14 i Le. 6, 39.

TERTULlAN; CONTRA ERETICILOR

149

Dar ei pretind ca mai cauta inca, numai pentm a amagi pe aItH, ca .sa ne
strecoare pe nesimtite scrierile lor, dupa ce ne-au imparta~it !;ii noua
ingrijorarea lor, dnd, in sffr!;iit, au patmns la noi, indata incep saapere
cele ce spusesera ca mai trebuie cercetate. Si atunci datori sintem sa-i
combatem in a~a fel, incH sa inteleaga di nu pe Hristos' vom tagadui
noi, ci pe ei in~i~i. 10. Caci daca mai cauta inca, inseamna cii n-au gasit, .iar daca n-au gasit, n-au crezut ~i, draca inca n-au crezut, nu sint
cre~tini. 11.Chiar cind cred ~i au gasit ceva,. spun ca trebuie sa mai diutam, pentm a-~i apar,a credinta lor. 12. rusa inainte de a 0 apara ~i-au
Uigaduit-o, intrucit daca mai caut,a, dovedesc ca inca nu credo 13. Cei
care nu sint a~adar, cre~tini nici pentru ei in~i~i, cu atH mai mult nu vor
fi pentru noi 80. Ce credinta vor dezbate ei, care vin 1a noi prin viclenie? Ce adevar pot apara ei, care cauta sa-1 intemeieze pe minciuna?
14. Totu~i, ei vorbesc de Scripiuri ~i conving pe a1tii cu ajutorul Scrip~
turiloT. Desigur, de unde ar putea ei vorbi despre ale credintei, daca nu
din dirtile credintei ?

!Xv.
t. lata ca am ajuns la ceea ce ne-am propus sa lamurim: spre ace asUi tint a tindem noi ~i tocmai voiam sa va obi~nuim oarecum Cll ea, in
precuvtntarea prezentei scrieri, pentru ca de aid sa incepem Iupta la
care ne atfta inamicii no~tri. 2. Cu Seripturile fura ei oehii !;ii eu indrazneala lor tulbura pe unH ; iar in discutii obosesc pe cei tari, amagesc pe
cei slabi ~i pun tn incureatura pe cei de mijloe 81. 3. A~adar, pe acesf
Uiom Ie vom inchide calea eu cea mai mare hotarire, neprimindu-i la
nici 0 disputa pe baza Scripturilor. 4. Cad daea ele fac taria lor, atunci,
pentru ea ei sa aiba. aeeasta Hirie, trebuie sa cercetam mai Intti cui i se
cuvine sHipinirea asupra Scripturilor ~i apoi sa nu .fie tngaduit a se folosi de ele cel ee n-are, sub nid un motiv, drept la aceasta.
!XVI.
1. A~ da de ba.nuit ea privesc Iucrurile astfel fie din pricina nelncrederii mele in reu~ita a ceea ce am intreprins, fie din dorinta de a alcalui astfel ceea ce am inceput, daca n-a~ aminti ea din cauza credintei
noastre datoram aseultare apostolului care ne opre~te ~i de a face cercetdri, ~i de a tragecu urechea la vorbe noi, dar ~i de a mai sta la, sfat

so. Tertulian TIU impiedidi pe cci care oauta' sa patrunda cit mlai adine ade"
,aruI ve~TIic in Biseriea, ci Pe eei care nu gasese nkiodata adevarul facind din
ciutare ~i TIU din adevar principiul fundamental 61 nlizuintelor lor in afara Bisericii.
81. Ereticii amagese pe credineio~ii slabi eu SeriJpturile.

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

150

eu omul eretic, chi'ar dupa intiia mustrare, ~i niddecum dupao disputa 52

2. Cu aUla ~otarire a oprit el disputa, inci! a lamurit bine dt numai 0
singura eereetare poate sa indreptateasca 0 intiInire eu omul eretic 83.
Zic numai 0 singura cercetare, fiindca ereticul nu e cre~tin, ca sa nu
para ca e must'rat, dupa 'cum e obiceiul la cr~tini, 0 data ~i apoi a doua
oara, cu doi sau trei martori 84 ; did, daea trebuie mustrat, e tocmai pentru motivul pentru care nu este ingaduit cuiva sa stea la disputa cu e1 85
3. In asemenea conditii, disputa pe baza Scripturilor nu servl~te la allt('eva, dedt - pentru a spune astfel - sa-ti intoarca stomacul pe dos ~i
sa te bata la cap.

X'vn.
1. En~ziile n-'admit unele dirti ale Scripturii, iar pe care Ie admit nu
Ie accepta integral, ci cu adaosuri ~i taieturi, schimbindu-le pentru a l~
aeomoda Ia inviitatura lor. Si dadi pe unele Ie primesc in intregime, Ie
falsifica prin felurite interpretari. 2. Un sens alterat dauneaza mai mult
decU un scris cu gre~eli. Presupunerile lor de~arte in nici un caz J;lU vor
sa admita pasajele prin care sint combatuti. 3. Ei se sprijina pe acelea
pe care Ie-au alcatuit ei in~i~i in chip mincinos, ori pe cele pe care
Ie-au acceptat toemai pentru ea se pot interpreta in mai muUe feluri 86.
4. Tu, eel prea iscusit tn ale Scripturii, ce rezuItat vei obtine in 'lupta cu
adversarul, care tagaduie~te tot ceea ce afirmi tu ~i afirma tot ceea ce
negi tu ? 5. Nu vei pierde nimie altceva in lupta dedt vocea, dar nid nu
vei dipata illtcava dedt venin la inima din cauza hulei lui.

XVIII.
1. Dar acela, daca intr-adevar exisla vreunul, in folosul caruiain
cepi 0 diiScutie asupra SCripturiIor, ca sa-l inti'ire~ti contraindoielilor lui,
va inclina el oare mai mult spre adevar, ori mai mult spre erezii? 2.
Tulburat fiindca te vede ea nu izbUite~ti sa-l convingi pe eretic, care tagaduie~te sau ilpara ceva cu aceea~i Hirie ca ~i tine, fiecare raminind
pina la urma pe pozitia lui,acela va pleca de Ia aceasta dezbatere $i mai
nehotarit, nemai~tiind ce trebuie sa socoteas~ erezie 87. 3. Caci ~i ere82. Cf. I Tim. 6, 4 I Tit 3, 10.
83. Tertulian nu admite prelungirea dispulelor ~i ,a doua mustrare I vremea cumpliUi
II persecutiilor presa con~tiinta cre~tina.
84. Mt. 18, 15 sq.
85. f: greu sa intorci pe eretic de la ratacirea lui cu Scripturi gre~it interpret ate ;
de aceea TertuIian prefera i'n vrem~a sa - C<l !?i unii Sfinti Piirinti, mai ales din epoca
persecutiilor - sa nu-~i piarda tim.pul cu discuUi zadarnice.
86. Disputele sint mult Ingreulate .'ii de faptul ciuntirii Serlpturilor.
87. Disputele publice eu ereticii pot iulbul1a 'Pe credincio~ii care au indoieli.

lSI

TERTULIAN. CONTRA ERETICILOR

licii pot sa ne adreseze acelea$i invinuiri ; fara indoiala ca vor spune $i

ei cum ca mai curind noi sintem aceia care infati!>am ni!>te scrieri gre!>ite !>i ni~te talmaciri mineinoase, odata ce pretind $i ei, ca ~i noi, ca
adevarul este de partea lor.

XlIX.
1. A$adar, nu trebuie sa apelezi la Scripuri

~i

nici sa te angajezi
intr-o lupta ope un teren unde vi'ctoria este sau nut.a, s,au nesigura; sau
pre a putin sigura 2. Ohi-ar daca. nu s-ar dovedi cu 'aceasta lupta ca
amindoua partile au aceea~i insemnatate, totu~i 0 fireasca rinduiala a
tuturor lucrurilor pretinde ca, inainte de toate, sa se discute in mod
deosebit urmatoarele che,stiuni : in stapinir1ea cui a fost 'l,asalta credinta 'I
Ale cui sint Scripturile 'I De dilre eine, prin a carui mijlocire, dnd ~i cui
a fost incredintata invatatura care vade~te pe cre~tini ? 3. Caci acolo se
ana !>i adevaratele Scripturi ~iadevaratele talmaciri, ca !$i toate predaniile cele I8devaralie, unde se va dovedi ca este ~i invatatura cea adevarata ~i credinta cre~tina cea adevarata 88.

1. Hristos Iisus, Domnul nostru, fie-mi permis sa vorbesc deocamdata astfe!, oricine ar fi El, oricine ar fi Dumnezeu al carui Fiu este, din
orice materie s-ar fi format om $i Dumnezeu, oricare ar fi credillta pe
care a propovaduit-o, oricare ar fi rasplata pe care a fagaduit-o, 2. a
rnarturisit El Insu$i, dta vreme a petrecut pe pamint, ceea ce era EI. ceea
ce fusese, care era voia Tatalui, pe care 0 implinQ8 El, care sint indatorirHe pe care Ie hotara El omului, invatind acestea pe fata, ori inaintea
poporului, ori inaintea ucenicilor Sai, dintre care ~i-a ales doisprezece
mai de frunte, ca sa.-i tina pe linga Sine ~i sa fie mai tirziu invatatori
ai neamurilor. 3. Si dupa alungarea unuia din ei, a poruneit, pe dnd se
intorcea la Tatal, dupa inviere, celor unsprezece rama$i sa mearga ~i sa
invete neamurile botezindu-Ie in numele Tatalui $i al Fiului ~i al Stintului Duh 89. 4. Si tara zabava au ales Apostolii - cuvintul Apostol tnsemneaza trimis - pe al doisprezecelea in locullui Iuda, sortul cazind
pe Matia 90, dupa marturia profetiei ce se ana intr-un psalm al lui
David 91. Ei au dobindit puterea Sfintului Duh, fagaduita lor, casa savir~easca minuni ~i ca sa graiasca in atitea limbi. La inceput au martu:"
88. Tertulian pune unele intrebari ereticilor, prindpala fiind: ale cui Bint Scripturile?
.
89. Mt. 28, 19.
90. Fapte 1, 26.
tIU mintuire.

APOLOGETl DE LIMBA LATINA

152

risit credinta. cea in Usus Hristos in Iudeea, unde au intemeiat ~i Biserid; de aicL plecind in lume, au vestit neamurilor aceea~i credinta ~i
aceea~i invatatura. 5. $i tot astfel. in to ate cetatiIe au intemeiat Biserici 1)2, de la care celelaIte mai noi ~i-au dipatat buta~i ai credintei ~i
seminte ale invataturii, pe care 0 imprumuta zi de zi, ca sa se prefaca
ele insele in Biserici. 6. [n acest chip ~i ele sint socotite apostolice, ca
ni~te vlastare ale Bisericilor apostolice. 1. Orice lucru trebuie judecat
dupa obir~ia lui; iata de ce aceste Biserici, oricit de muIte ~i de mari ar
fi ele, nu sint decit una ~i aceea~i Biserica apostolica, din care toate
s-au nascut. 8. Toate sint primare ~i toate sint apostolice, cita vreme
toate dovedesc unitatea lor desavir~Wi; dici i~i imparta~esc pacea lor,
fraternizeaza ~i se invita ca oaspeti unele pe altele, drepturi ce nu slint
impuse dedt de 0 predanie unica a aceleia~i invataturi sfinte 93
. XXI.
1. eu toate acestea, arat unul din mijloacele de a indeparta pe
omul eretic : daca Domnul Hristos Iisus a trimis pe Apostoli sa propovaduiasca 94, este de a no astra datorie sa nu mai primim pe altH ca propovaduitori, afara de cei pe care i-:a. rinduit Hristos'l; 2. caci nimeni nu
cunoa~te pe Tatal, fara numai FiuI, ~i acela caruia Fiul i-I va descoperi 95. $i mi se pare ca -Fiul nu I-a descoperit altora, tara numai Apostolilor, pe care i-a trimis sa propovaduiasca ceea ce, bhieinteles, Ie des('operise El. 3. Dar ce propovaduiau ei, adica mai bine zis, ce Ie descoperise Hristos'l $i aici voi arata alt mijloc de a indeparta pe omul erefico E de a noastra datorie sa nu primim ca buna 0 invatatura, dedt daca
ne vine de la Bisericile pe care Ie-au iritemeiat in~i~i Apostolii, unde ei
in~i~i au propovaduit, fie prin viu grai, cum se zice, fie prin epistole,
mai tfrziu. 4. Daca astfel stau lucrurile, e limpede ca orice invatatura,
care e la fel cu aceea a Bisericilor Apostolice, make ~i izvoare ale credintei, trebuie socotita ca adevarata, fiindca ea pastreaza cee,a ce au primit Bisericile de la Apostoli, iar Apostolii de la Hristos ~i Hristos de la
Dunmezeu 96. 5. Dirt contra, invatatura care se opune adevarului aditat
de Biserici, de Apostoli, de Hristos ~i de Dumnerzeu, sa fie socotita ca
mincinoasa, chiar mai iriairite de a fi cercetata. 6. Ne mai ramine deci
sa dovedim ca invattHura aceasta, pe care noi 0 propovaduim ~i ale ca92. Fapte 1,8 ~i 15 ;2, 5 sq.
93. Toate BisericUe unite prin credinta sint apostolice prin originea lor $i prin
pacea pe care ~i-o imparta~esc, in prli!dani.a acelorlB.~i Taine, formtnd 0 singura familie
cre~ina.

94. Mt. 28,19.

95. Mt. 11, 27.
96. Invatatura pe care 0 ,prQIPovliduim este '8cee,a$i cu aceea a Bisericilor
tolice, predatli lor de Sf. ~osto1i, tn scrls $1 prln viu gnai.

!lpOS-

TERTULIAN. CONTRA ERETICILOR

153

rei principii Ie-am aratat mai sus, purcede din pre dania Apostolilor; de
aici va fi vadit ca aUe invataturi yin din minciuna. 1. Noi ne I}mparta~im
de Ia Bisericile Apostolice, fiindca nici 0 invatatura de a noastra nu se
deosebe~te de ale lor; aceasta este marturia adevarului nostru I

XXII.
1. Tocmai pentru ca dovada e aUt de u~or de dat, incH, de indata ce
a fost pusa inainte sa nu mai fie nevoie de a 0 apara, sa zicem ca
n-am expus-o, ca sa dam astfel celor din partida adversa putinta de a
se mi~ca, daca mai socotesc ei ca pot face ceva pentru a anula aceasta
dovada. 2. Ei au luat obiceiul de a spune ca Apostolii n-au stiut totul; apoi, minati de aceea~i nebunie intorc yorba zicind ca Apostolii
Ie-au ~tiut pe toate, dar nu Ie-au incredintat tuturor pe toate. Si-ntr-un
fel si-n altul, ei invinovatesc pe Hristos ca ar fi trimis in Iume niste
Apostoli, sau pre a putin pregatiti, sau cu un spirit prea complicat. 3.
Intr-adevar, care om intreg la minte e in stare sa ere ada ca ar fi cu
putinta sa nu-si cunoasca misiunea, tocmai aceia pe care Domnul i-a
rinduit invatatori, avindu-i ca tovarasi, discipoli si prieteni nedespartiti ? 97 Tocmai ei, dirora Ie lamurea de 0 parte cele mai grele de intele~, spunindu-Ie dt lor le-a fost dat sa cunoasca tainele, pe care poporului nu-i e ingadui,t fa Ie cunoaste 98? 4. Bra cu putinta, de pilda, sa
ramina ceva ascuns lui Petru, eel ce s-a numit piatra pe care sa se
zideasca Biserica si care a primit cheile tmparatiei cerurilor, precum
~i put ere a de a lega si dezlega toate in cer si pe pamint? 5. Era cu putinta sa ramina ceva ascuns lui loan, ucenicul eel prea iubit de Domnul, el care a stat culeat la sinul Domnului, singurul diruia Domnul
i-a aratat mai dinainte pe Iuda vinzatorul si pe care I-a incredintat,
in locul Sau, MarieL Cd pe fiul ei ? 99. 6. Ce ar fi vrut EI sa nu cunoasca
aceia carora le-a aratat slava Sa, ca si pe Moise si pe Ili~ 100? Nu doar
eli socotea mai prejos pe ceilalti, ci fiindca pe trei martori se va Intemeia orice cuvint 101. 7. Dar n-au cunoscut nimic nici aceia car ora
E1 a binevoit sa Ie tiIcuiasca tn cele toate Scripturile 'I 8. Le spwsese
tntt-adevar cindva: tnca multe am a va zice voua dar acum nu puteti sa Ie purtath. TotusL adaugind: Cind va veni Acela, Duhul Adevarului, EI va vaduce la adevar, a aratat ca nu ramasese nimic ne97. Me. 4, 34; Le. 8, 10.
98. Se !)tie ci'i majoritatea Sfintilor Parinti, a!)a cum yom vedea ehiar in aeest
volum in Despre unitatea Bisericii soborniee!)th> a Sfintului Ciprian, interpreteaz1l
puterea data Sfintilor Apostoli ea fiind posesiunea intregii Biserici prin episeopi, indio
\-idual ~i eolectiv,
99. Mt. 16, 18 sq. ; In. 16,23 sq. !)i 19,25.
100. Me., 9, 2 sq.
101. Mt. 18, 16; II Cor. 13, 1.

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

154

cunoscut celor ce Ie Higaduise sa-i conduca Ia tot adevamln, prin mijIocirea Sfintului Duh 102. 9. Si a implinit tagactuinta Sa fUndca Paptele
Apostolilor marturisesc pogorirea Duhului Stint 103.10. Cei care nu primescScriptura in intregime nu pot sa fie ai Duhului Stint, fiindca n-au
putut sa inteleaga ca Duhul Stint a fost trim is ucenicilor, dar nici nu
pot sa pretinda ca apara Biserica, ei, care n-au cum sa dovedeasca in
ce timp ~i in ce leagan a crescut trupulei. 11. Ei vor mai bine sa nu aiba
dovezi pentru ceea ce apara, dedt sa Ie primeasca' pe acelea care ar
rasturna spusele lor mincinoase.

1. Ca sa ia in de rid ere ne~tiinta Apostolilor ei se bazeaza pe faptul

ca Petru ~i cei care erau cu el au fost mustrati de catre Pavel 104. 2.
"Asta dovede~te, zic ei, ca le-a lipsit ceva ~i se cred indrepUititi cu
aceasta sa spuna ca tot se mai putea sa Ii se adauge 0 ~tiinta mai desavir~ita, cum a avut Pavel dnd a criticat pe inainta~ii saL 3. A~ putea sa
raspund celor ce resping Paptele Apostolilor: tntH de toate sinteti datori sa aratati cine este Pavel, ce a fost el inainte de a fi apostol ~i
in ce chip s-a facut apostoi, fiindca ei se folosesc de Pavel foarte
mult ~i in aIte cerceHiri. 4. Chiar daca el insu~i marturise~te ca dintr-un
prigonitor s-a facut Apostol 105, aceasta nu e de ajuns pentru eel ce nu
crede dedt dupa ce a cercetat; DomnuJ IInsu~i n-a facut vreo marturisire asupra sa. 5. Dar n-au dedt sa creada fara de Scripturi, ca sa
creada contra Scripturilor. Si atunci, din ceea ce arata ei. ca adidi
Petru a fost critical de Pavel, sa ne dovedeasca daca s-a adaugat 0 noua
Evanghelie de catre Pavel pe linga aceea pe care Petru ~i ceilalti Apostoli 0 vestisera. 6. Chiar dnd s-a schimbat din' prigonitor in propovaduitor, a fost adus inaintea. fratilor tot de catre alti frati 106, ca unul
dintre frati, ditre aceia adica ~i de la aceia, care primisera credinta tot
de la ApostoIi 107. 1. Apoi, dupa cum el insu~i istorise~te, s-a urcat la
Terusalim ca sa cunoasca pe Petru 108, precum era de datoria lui ~i
precum se cuvenea, ca unul ce credea ~i propovaduia la tel. 8. Caci
Apostolii nu s-ar mai fi mirat ca s-a facut propovaduitor din prigonitor 109, daca ar fi propovaduit ceva potrivnic lor; ~i nici n-ar mai fi
102.
103.
104.
105,
106.
107.
108.
109.

In. 16, 12 sq.

Fapte 2, 1 sq.
Gal. 2, 11.
Gal. 1. 23 ; Fil. 3, 6 ~i I Tim. I, 3.
In. 5, 31.
Fa.pte, 9, 27.
Gal. 1. 18.,
Gal. I, 22 sq. I Fapte 9, 21.

TERTULIAN, CONTRA ERETICILOR

155

prosHivit pe Domnul, pentru ca Pavel, du~manul Sau, a venit la El 110.

9. De aceea i-au intins ei mina, in semn de impacare ~i de legamint, ~i
au Hlcut inire ei ~i impartirea sarcinii lor, fara, insa, sa se impart a ~i
Evanghelia, nu al~a oa fiecare sa propovaduiasca aHceva, ci ca fiecare
sa propovaduiasca altora: Petru printre cei taiati troprejur,' iar Pavel
printre aIte neamuri 111. 10. DeaItfel, daca Petru a fost criticat pentru
di la inceput a trailt printre pagini ~i mai apoi s-a de-spartit de ei, avind
in vedere persoanele, aceasta a fost numai 0 gre~eaIa de procedeu ~i
nu de invatatura 112. 11. Caci doar nu se anunta, din pricina aceasta,
un alt Dumnezeu dedt Creatorul, un alt Hristos dedt Cel nascut de
Maria, 0 alta speranta dedt invierea 118.
XXIV.
1. N-am cuviinta, sau, mai bine zis, n-am necuviinta sa judec eu
pe Apostoli. 2. Totu~i, fiindca ace~ti oameni indaratnici aduc dovada
acea mustrare a lui Pavel ca sa arate ca invatatura propovaduitii inaintea lui este primejdioasa, raspund ca ~i cum a~ apara pe Petru, ca
Pavel insu~i a zis : 'Tuturor rna fac toate, pentru iudei sint iudeu, pentru cei ce nu sint iudei sint unul care nu e iudeu, ca sa-i d~tig pe
- totin m. 3. Oici tinind seama de timp, de oameni ~i de imprejurari,
mustrau tocmai ceea ce ei in~i~i infaptuiau, in anumite clipe, fata de
anumiti oameni ~i in imprejurari deosebite, E acela~i lucni ca ~i dnd
Petru ar fi mustrat pe Pavel, fiindca, de~i a oprit taierea imprejur, totu~i a cireumcis el insu~i pe Timotei 115. 4. Sa ia seama, a~adar, eei
ce-~i ingaduie sa-i judece pe Apostoli ! Ce bine e di Petru s-a asemanat
('11. Pavel ~i in suferintele de martir! 116. 5. Chiar daca Pavel a fost rapit pina in al treilea eer ~i, dus in rei, a auzH a'eol0 euvinte de nespus,
acestea totu~i n-au putut sa-i dea eeva mai muIt dedt invatatura sa,
a~a ea .5-0 schimbe, caci ele erau in a~a fel, inci! nici nu puteau fi
imparta~ite altora. 6. Iar dad! a ajuns ceva din ele la urechile aIteuiva
~i daca vreo erezie pretinde ca Ie urmeaza, atunci ori Pavel e vinovat
de a fi dezv,aluit ceea ee trebuia ascuns, ori s;t ni se arate vreun altuI,
care a fost ~i el rapit in rai ~i caruia sa i se fi ingaduit de a spune
deschis ceea ce nu s-a ingaduit lui Pavel de a spune in ~oapte 117.
110. Gal. 1. 24.
111. ct. Gal. 2, 9.
112. Gal. 3, 11 sq.
113. Toti sfintii ApostoJi au propovaduit 0 invatatura unidi.
114. I Cor. 9, 20 sq.
115. Fapte 16, 3.
116. Sfintii ~ostoli sint una ~i prin aceea~i invatatura propovaduita ca
slihita lor moar,te de martir.
111. II Cor. 12, 1 sq.

~i

prin

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

156

xxv.
1. Dupa cum am aratat, este 0 nebunie tot aUt de mare de a reounoa~te pe de 0 parte ca Apostolii au avut toata ~tiinta ~i di n-au predicat nimic schimbat de la unul la altul, iar pe de alta parte a spune
ca n-au vrut sa descopere tuturor toate; 2. ca ar fi incredintat cUeva
invataturi pe fata tuturora, ins a alte cUeva le-ar fi incredintat in taina
C'elor putini la numar. Pavel s-a foiosit, graind catre Timotei, de aceste
cuvinte: 0, Timotei, paze~te ceea ce ti s-a incredintat; ~i iara~i:
Pastreaza bunul ce ti s-a incredintat 118. 3. Ce este acest lucru incredintat? Este ceva pin a intr-atH de tainic, incH sa-i cautam obir~ia intr-o invatatura straina? 4. Or, mai bine zis, se cuprinde in aceasta porunca de care spune: Aceasta porunca ti-o dau in seama, fiule Timotei 119. 5. Sau in aceasta invatatura de care zice: Iti poruncesc inaintea lui Dumnezeu, Cel ce aduce toate la viata, ~i inaintea lui Iisus
Hristos, Cel ce a facut minunata Lui marturisire in fata lui Pontiu Pilat,
sa pa~e~ti invatMura. 6. Dar care este acea invatatma ~i oare acea
po rune a ? Din cele de mai inainte ~i din cele ce vor urma, nu e vorba
in acest cuvint de cevaacoperit, cu obir~ia intr-o invatatura ascunsa,
ci Apostolul vrea numai sa fie bine inteles ca nu frebuie primite ~i
alte invataturi in afara de aceea pe care Timotei 0 auzise de la el, dupacum el insu~i zicea cu multi martori de fata 120. 7. Nu e de mare
insemnatate daca ereticii nu vor sa intelea'ga Biserica prin ace~ti multi
martorin, 0 data ce nu e ascuns ceea ce s-a declarat in fat a a 0 multime de martori. 8. Ca Pavel a voit ca Timotei sa incnidinteze acestea
oamenilor credincio~i 121, care sa fie destoinid a invata ~i pe altii, nu
se poate UHmaci ca 0 dovada despre vreo evanghelie ascunsa. 9. C.aci
atunci dnd a zis acestea)) el vorbea despre cele ce se scriau atund;
cit despre cele ascunse, ar fi zis el acelea)), ca despre unele ce nu
se vad, dar sint cunoscute, ~i nu acestea 122.
XXVlI.
1. Dealtfel se cuvenea ca pe acela; caruia ii incredintase sarcina

Evangheliei, ca s-o slujeasca nu numai din dnd in dnd ~i nid fara intelepciune, sa-l indemne, dupa cuvintul Domnului, sa nu arunce margaritarul la pord ~i nici lucrurile sfinte la dini 123. 2. Domnul a vorbit
118.
119.
120.
121.
122.
episcopi.
123.

I Tim. 6, 20 i II Tim. 1, t4.

I Tim. 1, 18 i I Tim. 6, 13.
II Tim. 2, 2.
II Tim. 2, 2.
Adevdrul revelat a fost lncredintat Sfintilor Apostoli $i prin ei Bisericii prin
Mt. 7, 6.

TBRTULIAN, CONTRA BRBTiCILOR

157

pe tata, tara sa lase a se intelege ceva despre vreo invatatura ascunSd 124; El Insu~i a poruncit discipolilor ca daca au auzit ceva la intuneric ~i intr-ascuns, sa-L propovaduiasca la lumina ~i de pe acoperi~uri 125. 3. El Insu!;ii i-a prevenit printr-o parabola sa nu puna de 0
parte, in ascunzi!;i, fara sa aduca roada, vreun talant, adica vreun cuvint al Lui 126. 4. El Jnsu~i a invatat ca de obicei nu se pune faclia sub
obroc, ci se a~aza in sfel;ink, ca sa lumineze pe toti care se afla in
casa 127. 5. Atunci, Apostolii ori n-au inteles, ori n-au dat ascultare acestei porunci, daca n..:au indeplinit-o, indepartind ceva de la lumina,
adica de la Cuvintul lui Dumnezeu ~i de la invatatura lui Hristos. 6. Pe
cit l;itiu, ei nu se temeau de nimeni, nici de iudei l;ii nici de celelalte
neamuri; cu atit mai in voie au propovaduit ei in Biserica, ei, care
nu taceau in sinagogi l;ii in locurile de adunare obl;iteasca! 1. Ba mai
mult, ei n-ar fi putut intoarce la credinta pe iudei ~i nici n-ar fi putut
atrage pe celelalte neamuri, daca n-ar fi dat pe fata, pe rind, ceea ce
voiau sa-i faca sa creada. 8. $i eu atit mai mult n-ar fi putut sa rii.peasca ceva Biseridlor care primisera cl'edinta, ~i sa dea altora mai
putin. 9. Chiar daca Domnul ar fi avu1 convorbiri mai pe larg cu cei
mai apropiati ai Lui, ca sa zicem a~a, totu~i, nu trebuie sa credem ca
ele ar fi fost din aeelea ce cuprind alte pricini de credinta, deosebite
~i opuse celor ce se marturisesc pe fata, peste tot. 10. Nici ca propovaduiau un alt Dumnezeu in Biserica ~i un altul la ei, nici ca dadeau lui
Hristos 0 alta substanta in fata tuturor ~i 0 alta in ascuns, nici ca vesteau 0 alta lladejde a lnvierii fata de toti ~i 0 alta fata de citiva 128.
11. Cad ei in!;ii!;ii indemnau cu multa staruinta in epistolele lor ca toti
sa graiasca la fel !;ii sa nu fie dezbinari !;ii neintelegeri In Biserici 129,'
fiinddi ori Pavel, ori ceilaiti, propovaduiau aceea~i invatatura. 12. Adeseori i~i adpceau aminte de acest indemn: Sa fie cuvintul vostru
da, da; nu, nu; caci ce e mai mult e de ,la di avolul 130, oa sa nu trateze Evanghelia in chipuri diferite.
1

XXVII.
1. A~adar, daea nn e de crezut ca Apostolii n-ar fi cunoscut' in
toata plinatatea ceea ce trebuiau sa propovaduiasca, ori ca ei n-ar fi
aratat tuturor principiile intregii credinte, sa vedem acum daca, din intimplare, pe cind Apostolii invatau cn buna credinta ~i numai intr-un
124.
125.
126.
127.
128.
129.
130.

In. 18, 20.

Mt. 10, 27.
Le. 19, 20.
Mt. 5, 15.
I Cor. 1, 10.
Sfintii Apostoli n-au aseuns nimie Bisj!ricii din invalatura eea una.
Mt. 5, 37.

158

APOLOGETI DE L1MBA LATINA

fel, Bisericile n-au primit-o, din vina lor, intr-aItfel dedt marturiseau
Apostolii. 2. Acestea toate sint, precum am arMat, predici cu care eretieU se opresc tot la lueruri neinsemnate. 3. Ei se servesc de eereetarea
Bisericilor de catre Apostol: 0, Galateni fara de minte, cine v-a fermeeat pe voi '/ 131, !;ii Voi alergati a!;ia de bine; cine v-a pus
piedica '/ 132 !;ii chiar de la ineepUlt: "Ma mir ea a!;id de repede
va intoarceti eu inima de la cel. ce v-a chemat prin darul lui Hristos
spre 0 alta Evanghelie)) 133. 4. De asemenea, a scris calre corinteni ea
sint inca trupe!;iti, ca i-a ,creseul eu l'apte, nesocotindu-i in stare de a
minca altceva ei 1!l4, cfue i!;ii inchipuiau ca !;itiu ceva, atunci dnd inca
n-apucasera sa !;itie cum se euvine 135. 5. Daell ne vorbesc de crilica
aceasta taeuta Bisericilor, 'atunci sa !;ii ere,ada coa ele s-au indreptat.
6. Dar sa-!;ii aminteasca !;ii dQ acelea de a caror eredinta., !;itiinta !;ii purtare Apostolul' se bucura !;ii da multamita lui Dumnezeu 136. Acestea sint
totu~i unite astazi cu cele ce au fost atunei invinuite prin drepturile
pe care Ie da aceea!;ii invatalura.
XXVIII.
1. Sa zieem aiunei ea totl ar fi gre!;iit: ca Aposl01ul s-a in!;ielat a-

dudnd aceasta marturie, cii Duhul Stint n-a vegheat asupra nici uneia
dintre Biserici ca 5-0 aduea Ia adevar 137, tocmai el care fusese trimis de Hristos !;ii cerut de la Tatal ca sa fie invatator al adevarului,
"a !;ii-ar fi uitat slujba lui de ieonom al lui Dumnezeu, de loetiitor al
lui Hristos, ingaduind ea Bisericile sa inteleaga !;ii sa creada cite 0
data in felurite ehipuri eeea ce El Insu!;ii a propovaduit prin mijlocirea
Alpostolilor; dar este de erezut ea Biserici aUt de muIte !;ii aUt de insemnate sa fi fost in ratacire, ajungind pina 1\1 urma la aceea!;ii eredinta'/ 2. Dupa atltea framinlari n-ar fi pulut ajunge la 0 singura ie!;iire; ralacirea invataturii Bisericilor ar fi trebuit sa ia felurile ehipuri.
3. DeaItfel, ceea ce se afla ideIlJtic l,a multi nu vine dintr-o 'gre~eaHi,
ci de la 0 singura predanie. 4. $i atunci sa mai euteze cineva sa preHnda ca au gre!;iit aceia care au incredintat-o altora ! 138.
131.
132.
133.
134.
135.
136.
137.
138.

Gal. 3, 1.
Gal. 5, 7.
Gal. I, 6.
I Cor. 3, 1 sq.
I Cor. 8, 2.
Rom. I, 8; I Cor. I, 4 sq.; Fil. I, 3
Cf. In. 14, 26 i 15, 26.
Tit I, 7.

Col. I, 3 sq.

I Tes. I, 2 i II Tes. I, 3.

TI!RTULlAN, CONTRA IlRIlTICILOR

159

XXIX!.
1. In orice chip s-ar fi gre~it, amagirea ~ domnit (spun ereticii)
atita timp cit n-au fost erezii! 2. Adevarul a a~teptat pe un Marcion ~i
pe un Valentin ca sa fie descatu~at! 3. Pina la ei se propovaduia 0
evanghelie in~elatoare, amagitoare era ~i credinta, gre~ite atitea mii
de botezuri, amagitoare atitea lucrari ale credintei, in~elatoare implinirea atitor virtuti ~i a unui har a~a de mare, gre~ite slujirea preoteasca
~i atitea alte serviri; gre~ite, in sfir~it, au fost incununarile atHor mucenici ! 139. 4. Or, daca nu: erau amagitoare ~i nici de~arte, cum sa ne
Uimurim faptul ca lucrarile lui Dumnezeu s-au desfa~urat inainte de a
!;Iti dirui Dumnezeu ii apartii '/ Ca au fost cre~tini inainte de a fi anat
pe Hristos '/ Ca au fost erezii anterioare dreptei credinte '/ 5. Dar la
orice lucru adevarul trece inaintea imaginii sale: ceea ce-i este asemenea urmeaza dupa el. 6. Dealtfel, ar fi 0 nerozie destul de mare sa
pretinda cineva ca erezia are intiietate fata de invatatma cea adevarata; caci aceasta din urma a prevestit ereziile viitoare, ca sa ne ferim
de ele. 7. S-a scris ditre Biserica pastratoare a acestei invataturi, ba
mai bine zis insa~i aceasta invatatura scrie catre Biserica sa: Chiar
un Inger din cer daca ar vesti alta Evanghelie decit aceea pe care
v-am vestit-o blestemat sa fie 140.
XXX.
1. Unde se ana pe atunci Marcion, corabierul din Pont, iubitorul

de stoicism'/ Unde era Valentin, ~rmator aI' platonismului '/ 2. Caci e

neindoielnic ca n-au fost a~a de vechi; au trait sub domnia lui Antoninus, au crezut mai intH in invatatura cea ob!;lteasca din Biserica romana sub episcopatul fericitului Elefterie, pin a ce, din cauza dorintei
de a !;Iti mai mult, dorinta care-i nelini~tea fara incetare ~i cu care stricau !;Ii pe fratii lor, au fost inlaturati de dOUd ori, cu cei dOUd sute de
mii de sesterti pe care-i adusese bisericii. Apoi, surghiuniti din nou
pentru totdeauna, ei impra~tiara veninul invataturii lor. 3. Dupa aceea
Marcion a facut marturisire de pocainta dupa ce primise conditia ce
i se pusese : ca va avea pace numai daca va da inapoi Bisericii pe ceiJaJti, indrumati de el spre pieirea lor; dar moartea i-a luat-o inaintQ
139. Unitatea pentru care a certa,t

parinte~te

pe g,alateni este garaniata de Preda-

Ilia unica pe oafie 0 pastreaza Biseric.a de pretutindeni. Sfintul Vincentiu de Lerini v.a
formula mai tirziu acest adevar in formula: "Sa linem ceea ce s-a crezut pretutindi-ni, totdeauna ~i de toti, in celebrul sau "CommonHorium.
140. In trufia lor, ereticii socoteau ca adevarul dumnezeiesc era necunoscut pina
Ia aparitia lor.

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

160

de a indeplini eonditia pusa 141. 4. Se eadea sa existe erezii 142. Dar ereziile nu fiindea trebuia sa existe sint bune, ea :;;i dnd ee e rau n-ar
putea sa existe; eaei :;;i Domnul trebuia sa fie vindut, dar vai de vinzator ! 143 Nimeni deei sa nu afle aiei vreo indreptatire a ereziilor. 5.
Dar sa eereetam :;;i obir:;;ia lui Apelles. Aeesta nu e alit de veehi ea
Mareion, eel ee I-a invatat :;;i I-a format pe el. Cazut printr-o femeie :;;i.
parasind infrinarea marcionita, s-a retras in Alexandria de sub oehii
eelui mai sobru invatator al sau. 6. De aid nu s-a intors eu 0 viata mai
indreptata, in afara de faptul ea nu mai era mardonit. Apoi s-a lipit de
o alta femeie, de aeea feeioara Filumena 144, de care am pomenit mai
sus, :;;i care a devenit apoi 0 mare desfrinata; sub influent a moravurilor
ei a seris Deseoperirile, pe care Ie invatase de la ea. 7. Pina astazi mai sint pe lume oameni de aceia eare-:;;i adue aminte de ei, ba
chiar :;;i urma:;;i de ai lor, a:;;a ineit nimeni nu poate tagadui dl aee:;;tia
s-au ivit mai tirziu. 8. Dealtfel, ei sint osinditi ehi<ar de fiaptele lor proprii, dupa cum a zis Domnul 145 9. Dadi Marcion a despartit Noul Testament de eel Veehi, atunci el a venit mai tirziu dedt ceea ee a despartit eaei n-ar fi putut desparti ceea ee nu forma un tot. 10. Intr-adevar
faptul ca inainte de a fi despartite forma un tot, despartirea fadndu-se
ulterior, arata ca acela care le-a despartit a venit mai tirziu. 11. De asemenea, Valentin infati:;;ind astfel Seripturile :;;i indreptind ceea ee indrepta sub euvint ea fusese gre:;;it mai inainte, ne dovede:;;te ca ele
erau ale altuia. 12. Ii pomenim pe nume pe ace~tia, ea pe ni:;;te /!;ohimbatori ai adevarului mai insemnati :;;i mai des intilniti. 13. Dealtfel, mai
umbla sa strimbe eaile Domnului :;;i" un nu :;;tiu care Nigidius, :;;i un
Hermogene ~i multi altii. Sa-mi arate dar eu putere de la care pureed
ei la aceasta? 14. Daca predica un alt Dumnezeu, de ee se folosesc
tocmai de lucrurile, de Scripturile ~i de numele Dumnezeului contra caruia prediea ei? Iar daea-L propovaduiese pe EI, de ee-L propavaduiesc
in alt chip? 15. Sa aduca dovada ea sint ni~te apostoIi noi; sa spuna
raspieat ea iara:;;i s-a pogorit Hristos, ea iara:;;i a invatat EI Insu~i, ea
s-a rastignit din nou, ea a murit inca 0 data :;;i ca iara:;;i a inviat. 16. Cad
a~a trimite Domnul pe apostoli de obicei: Ie da puterea de a savir~i
acelea~i minuni, ca ~i EI Insu:;;i 146. 17. A~ dori sa-mi arate ~i ei minunile lor. Dealtfel, eu eunose puterea prin care ei nazuiese sa ajunga pe
Apostoli : aeeia inviau mortii, aee~tia ueid viii !
141.
142.
143.
144.
145.
.146.

Gal. I, B.
II Cor. 11, 19.
Me. 14, 21 ; Le. 22, 22.
Vezi, oap. V-VI.
Mt. 7, 16.
Capitolele XXIX ~i XXX dovedese prioritatea adevarului fata de erezie.

TERTULIAN, CONTRA ERETICILOR

161

XX:XI.
1. Dupa acest ocol, sa rna intorc la disputa despre intiietatea adevarului fata de minciuna, care este in unna lui 147. Noi gasim un sprijin
~i in parabola aceea, dupa care saminta cea bun a a griului la inceput
a fost semanata de Domnull dar dupa aeeea a fost .amesteeata de catre
du~mimul diavol ~i iarba cea vatamatoare a neghinei. 2. Aceasta inchipuie lamurit deosebirile deinvatMuri, eaci ~i in a1lta parte cuvintul
lui Dumnezeu este asemanat unei seminte.3. A~a incit chiar din aceasta
orinduire se arata ea ceea ce este incredintat mai dinainte de la Domnul este ~i adevarat, ~i ca, din contra, e strain ~i mincinos ceea ce s-a
adaugat mai tirziu. 4. Aceasta judecata va ramine nezdruncinata contra
acestor erezii 'tlrzielnice, cine nu pot avea nici un temei inconvingerile
lor pentru a apara adevarul sustinut de ele:
.
OOXJXIL
1. Dealtfel, daca unele erezii cuteaza sa se' rasadeasca singnre in
epoca apostolica pentru ca sa para astfel la'sate chiar de Apostoli, Hindca ar fi existat chiar sub Apostoli, putem sa Ie cerem sa-~i dea la
iveala 0bir~ia Bisericilor lor, sa desfa~oare ~irul episcopilor lor, precum
urmeaza unul dupaaltu1, dintru inceput,a~a indt cel dintii episcopal
lor sa poata avea cheza~ ~i inainta~ pe vreunul dintre Apostoli, on Barbati apostolici, care au staruit piniila urma in cele apostolice~ti 148. 2.
Caciin acest chip Bisericile apostolice fac cunoscute pomelnicele lor:
astfel, Biserica Smirnei istorise~teca Policarp a fost insdiuIiat de catIe
loan; tot astfel Clement al Romei a fost sfintit de catre Petru. 3. lata
cum ~i celelalte Biserici arata de obicei pe aceia care, pu~i episcopi de
ditre Apostoli, au buta~i ai semintei apostolice~ti. 4. Sa pIanuiasca ~i
ereticii ceva la fel! Dupa aUtea blasfemii ce nu este ingMuit? 5. Dar
chiar de vor face astfel, nu vorajunge la nimic! Caci invatatura lor,
dupa ce va fi pusa alaturi de cea apostolica, va arata cu nepotrivirea
~i cu deosebirile sale, Cd n-are drept l>arinte nid vreun apostol, nici.
vreun barbat apostolic. Dupa cum Apostolii n-ar H invatat ceva deosebit unul de la altul, tot astfel ~i barbatii apostolici n-au dat de la ei
ceva care sase opuna Apostolilor, in afara numai daea aceia care au fost
instruiti de catre Apostoli vor H propovaduit in aIt chip. 6. La aceasta
proba sint chemate ereziile ~i de catrecelelalte tiiserici care, de~i n-8U
putinta sa arate ca intemeietor al lor pe nici unul dintre Apostoli, sau
147. ,Me. 16, 17.

148. Intiieoo'tea adevdrului fala de minciuna oa valoare ~i timp e 'perfect demonstrata de parabola semintei bune l/i a neghinei din Mt. XIII, 24 ~.U.
11 -

ApoJogeJi de limb/! latinA

APOLOGB'j'1 DB L1MBA LATINA

162

Barbati Apostolici, fiind mult mai noua, ca ~i cele ce intemeiaza zi

de zi, totu~i se inteleg in aceea~i credinta ~i, din cauza inrudirii strinse
a invataturii lor, nu sint socotite mai putin apostolice. 7. A~adar, toate
ereziile sint invitate de Bisericile noastre sa dea aceasta indoita dovada, sa arate prin ce se socotesc ele apostolice! 8. Dar tocmai pentru
aceasta nici nu sint apostolice, nici nu pot dovedi ca sint '~i nici nu
sint primite in pace ~i in comuniune cu Bisericile in orice fel apostolice,
fiindca din cauza deosebirii de credinta ele nu sint nicidecum apostolice.

XXOCIII.
1. Adaug la aceasta 0 cercetare a acelor doctrine care au existat
pe timpul Apostolilor ~i care au fost descrise ~i afurisite de catre in~i~i
Apostolii. 2. Caci cele de azi vor fi mai bine aratate cum sint, dadi. se
va dovedi ca au existat inca de pe atunci, sau ca-~i trag spita din acelea care au fost atunci 149. 3. In epistola intiia catre Corinteni 150, Pavel
osinde~te pe cei ce tagaduiesc ori pun la indoiala invierea, parere pe
care 0 au indeosebi saducheii 151. 4. De ea s-au folosit Marcion ~i Apelles, ca '~i Valentin ~i toti aceia care resping credinta in invierea tru
purilor. 5. Scriind Galatenilor 152, el mustra pe cei ce pazesc ~i apara
taierea tmprejur ~i legea, erezie care apartine lui Hebion. 6. Dind cuvint de invatatura lui Timotei, el cearta pe cei care se opun casatoriilor, a~a cum sustin Marcion ~i invatacelul sau Apelles. 7. La fel ataca
el pe aceia care ziceau ca invierea se ~i savir~ise 153, cum marturisisera
de la ei in~i~i valentinienii. 8. Dar ~i dnd pomene~te de genealogii fara
de sfir~it 154, se simte ~i aici Valentin, dupa care un Eon nu ~tiu mai
care, cdci a,re un nume straniu ~i apoi sint multi. a nascUit din harul
sau Simtul ~i Adevarul, ace~tia la rindul lor au dat na~tere altor doi
Eoni: Cuvintul ~i Viata, iar ace~tia, au nascut Omul ~i Biserica. Din
aceasta prima grupa de opt Eoni au luat viata alti zece !1i apoi doisprezece Eoni cu nume ciudate, ca sa implineasca, pina la urma, povestea
celor treizeci de Eoni. 9. Acela~i Apostol, dnd osinde~te pe cei robiti
stihiilor 155, da pe fata ceva de la Hermogene; acesta, vorbind despre
o materie necreata, 0 face asemenea lui Dumnezeu, care singur n-a fost
creat, ~i astfel face din ea zeita mama a stihiilor, a~a inc it poate sa i
Obir~j,a apostolic1i ~i continuarea lucriirii Sfimtilor
~i urma~il lor, sint criteriiJ.e adevliratel Biserici, care

149.
toUci

150. Cf. I Cor. 15, 12.

151.
152.
153.
154.
155.

Cf. Mt. 22, 23 i Fapte 23, 8.

Gal. 5, 2.
II TiIIi.. 2, 18.
I Tim. 1, 4.
Cf. Gal. 4, 3.

ApostoJi de Bllrbatii AposUpsesc ereticilor.

163

TERTULJAN, CONTRA ERETiCiLOR

se robeasca, fiindca e asemenea lui Dumnezeu. 10. ~i loan, in ApocaJipsa 15.'; a, porunce~te sa se pedepseasca cei care maninca din cele sacriticate idolilor !?i cei ce fac desfnnari. Mai sint !?i nicolaitii, !?i erezia a!?a-zisa a cainitilor. 11. Intr-o epistola el nume!?te antihri!?ti pe cei
ce nu credeau ca Iisus s-a intrupat ~i ca este Fiul lui Dumnezeu 166.
Marcion !?i-a insu!?it prima erezie, iar Hebion pe a doua. 12. Invatatura
magidi a lui Simon, care slujea ingerilor, s-a socotit ea singura printre idolatrii !?i s-a osindit, odata cu Simon, de catre apostolul Petru 167.
XXlnV.
1. Acestea sint, socotesc eu, feluritele invataturi mincinoase care
au existat pe timpul Apostolilor precum aflam chiar de la Apostoli. 2.
~i totu!?i, intre aut de muite nebunii nu gasim nici 0 !?coala care sa ridice vreo obiectie despre Dumnezeu ca ziditor al intregului universe
3. Nimeni n-a indraznit sa vorbeasca in privinta asta despre un alt
Dumnezeu. Mai curind unii aveau indoieli despre Fiul dedt despre Tatal, pina in clipa dnd Marcion dadu la iveala un aIt Dumnezeu, numal
eu bunatate, in afara de cel Creator, 4. clipa dnd Apelles dadu drept
Creator, Dumnezeu al legii !?i al lui Israel, pe nu !?tiu care Inger slav it
al unui Dumnezeu !?i mai mare, zidnd ca acesta e un Dumnezeu de
foc, clip a dnd Valentin raspindi Eonii sai ~i puse la obir!?ia Dumnezeului Creator vina unui Eon. 5. Acestora numai !?i lor mai intti Ii s-a
descoperit adevarul Dumnezeirii, ca unora ce au capatat adica un rang
mai mare !?i un har mai desavir~it de la diavolul, cel ce a vrut ca !?i
in acest chip sa se ia la intrecere cu Dumnezeu, a~a tndt, cu ni~te invataturi piine de venin, pe care Domnui Ie-a lepadat de la EI, sa ridice
pe inwtacei mai presus de invatatorul lor 158. 6. Atunci toate ereziile
sa-~i aleaga un Ump al ivirii lor, care cum au aparut; dealtfel, nu ne
prive~te prea muIt dnd au fost ele, odQta ce nu yin din adevar; caci
fara indoiala ca acelea care n-au existat sub Apostoli nu pot sa vina
din adevar. i. Daca ar fi existat atunci, ar fi fost !?i ele pomenite, ca
sa fie !?i ele pedepsite; intr-adevar, cele ce au fost pe vremea Apostolilor au fost osindite fiecare dupa numele ei. 8. A!?adar, fie ca sint tot
acelea care erau mai rudimentare in timpul Apostolilor, iar acum sint
intrudtva mai rafinate !?i i!?i vor primi osinda lor chiar din aceasta pri.
cina, fie ca au existat mai intH unele, iar celelalte au luat fiinta dupa
aceea !?i au imprumutat credinta de la cele anterioare, imparta!?indu-se
eu ele in aceea!?i propovaduire, fara voia lor vor fi parta~e la aceea~i
155 a Cf. Apoc. 2, 20.
156. I Ln. 4, 3 i 2, 22.
151. Fapte 8, 18 sq.
158. Cf. Mt. 10, 24.

APOLOGI!.11 DE LlMSA LATINA

164

osindti; Aid are muWi insemnatate ceea ce s-a spus mai sus despre cele
ce vor veni: chiar daca acestea din urma n-ar lua parte cu nimic la
invataturile denine de osindit, de mai inainte sint judecate dupa vechimea lor ca, fUnd cu am mai mincinoase, cu cit nici n-au fost macar
pomenite de Apostoli 159. 9. Ramine deci ~i mai indoielnic ca acestea
sint ereziile despre care s-a vestit mai inainte ca vor exista 160.
~XXV.

1. Cu aceste delimitari, toate ereziile sint provocate de noi la lupta,

cita vreme s~ deosebesc de invataturile Apostolilor, fie ca s-au ivit dupa
vremea Apostolilor, fie in timpul lor, fie ca au fost condamnate de ei
toa1:e impreuna, fie una cite una; odaUi ce au capatat aceasta sanctiune
sa'indrazneasca sa ne raspunda ~i ele opunind piedici de acest fel invataturii ilOastre. 2. Caci daca tagactuiesc adevarul acestei invataturi,
sa adudi dovada di ea este 0 ratacire, s-o combata in acela~i chip in
care sint combatute inse~i ereziile !;Ii totodqta sa arate unde trebuie diutat ,adevarul, care s-a dovedit Cd nu se gase!;lte ,la ele. 3. InvAtatura
ooaJStra nu e venita main.!irziu, ci dimpotriva, inainbea tuturor celorlalte; aceasta va fi marturia adevarului, care are pretutindeni locul de
cinste. 4. Ea n-a fost candamnata de Apostoli, ci aparata de ei; acesta
va fi semnul ca ea este chiar a lor. 5. Pe aceasta pe care n-o condamna,
ei care osindesc orice invatlltura straina, 0 arata ca e a lor !;ii de aceea
o !;Ii apara 161.
!XXXVI.

1. Tu, .celcare voie!;iti sa-ti indreptezi spre lucrarea mintuirii tale

nazuinta catre 0 ~uno!;itinta cit mai adinca, mergi in Bisericile apostolice, unde pina astazi scaunele Apostolilor stau in locurile cele mai de
Ginste, unde sint citite !;Ii serierile lor proprii, care fae sa rasune cuv~n
tele lor ~i ne infati~eaza chipul fiediruia dintre ei 2. ~aca e mai
aproape de tine Abaia, ai Corintul ; daca nu e~ti departe de Macedonia,
ai Philippi; daca poti trece in Asia, ai Efesul, iar daca te afli pe linga
Italia, ai Roma, a earei autoritate ne este noua sprijin. 3. 0, fericita
RiseriCa, pentru care ApostoIii ~i-au varsat intreaga invatatura, cu sin
gele lor! Dnde Petru a suferit chinuri ea acelea ale Domnului, unde
Pavel s-a incununat de 0 moarte ca aceea a lui loan Botezatorul; de
unde loan Apostolul, dupa ce nu i s-a intimplat nimic fiind afundat in
159. Mt. 10, 24.
160. Cu cit ereziile sint mai noi, cu latH sint mai mincinoase.
161. I Tim. 4, 1 sq.
.

TERTULIAN. 'CONTRA ERETiCiLOR

165

untdelemn clocotit, sea retras lntr-o insula. 4. Sa vedem ce a cunoscut ea, ce a invatat pe altii, ce marturise~te impreuna cu Bisericile africane. 5. Ea cunoa~te numai pe Domnul Dumnezeu, facatorul a toate, ~i
pe lisus Hristos, cel nascut din Fecioara Maria, Fiul lui Dumnezeu CreatOrul; ea cunoa~te ~i invierea trupurilor, pune legea ~i profetii la un
loc cu scrierile evanghelice ~i apostoliee de unde soarbe eredihta; pe
aeeasta eredinfa 0 insemneaza eu apa, 0 imbraea eu Duh Stint, 0 hrane~te eu imparta~anie; ea indeamna la mucenicie ~i nu prime~te pe nimeni care e potrivllic aeestei invataturi. 6. Aceasta este invatatura, nu
mai zic cea care anunta ereziile viitoare, .ei din care au luat fiinta ereziile; de fapt nu mai au nimie comun cu ea, de indata ce i-au devenit
adversare. 7. Si din simburele maslinei celei gustoase, imbeI~ugate ~i
trebuincioase ia na~tere maslinul cel salbatic; ~i din miezul smo~hinei
celei aUt de placute ~i de dulci se inalta smochinul cel salbatic, gol ~i
nefolositor. 8. Tot astfel ~i ereziile nascute in' sinul nostru nu sint de
ale noastre dupa neam, dici saminta adevarului din ele s-a ?albaticit
din pricina mineiunii 162.
XXX:VII.
1. Daca e drept ca adevarul sa fie recunoscut de partea noastra,
fiindca mergem dupa 6cele principii pe care Bisericile ni Ie-au incredintat dupa ce Ie-au primit ~i ele de la Hiistos, iar Hristos de la Dumnezeu, atunci este dreapta regula pe care am hotarit-.o: ca nu trebuie
adidi sa ingaduim ereticilor a ne chema la lupta pe temeiul Scripturilor, fiindca Ie dovedim ~i fara Scripturi ca n-au nimic a face cu Scripturile. 2. Daca sinteretici nu pot sa fie cre~tini, fiindea n-au mo~tenit
de la Hristos invatatura, pe care 0 .urmeaza dupa propria lor alegere,
primind numele de eretici. 3. Nefiind cre~tini, n-au nici un drept' asupra
scrierilor cre~tine ~i eu dreptate trebuie sa Ie spunem: Cine sinteti
voi 1 Cind ~i de un de ati venit? Cum puneti Ia cale treburile meIer voi,
care nu sinteti dintre ai mei? Cu ce drept, Marcion, tai tu in padurea
mea 1 eu voie de la cine, Valentine, schimbi tu vadul izvoarelor 'mele?
Cu putere de la cine, Apelles, imi muti tu hotarele 1 4. Acest tinut este
al meu; pentru ce voi, ceilalti, semanati ~i pa~teti aici dupa pIa cuI vostm 1 Acest tinut al meu este, eu il stapinesc de mult, I-am stapinit inaiDle de voi ~i am zapise tari de la in~i~i proprietarii care Ie-au stapinit.
5. Eu sint urma~ul Apostolilor ~i-l pastrez precum au hotarit ei in tes162. ,lnva1atura soborniceasca descoperita inaintea tuturor celorlalte a fast tapa(dtti de Apostoli. dlnd semn !;i marturie pentru ea.

APOLOGIlTI Oil LlMBA LATINA

166

tamentele lor, precum I-au incredintat cinstei noastre, preeum ni I-au

dat eu juramint. 6. Pe voi fara indoiaIa v-au dezmo~tenit intotdeauna
~i s-au lepadat de voi ca de ni~te straini, ca de ni~te du~mani I. 7. Si
de ce oare ereticii sint ca ni~te du~mani ai Apostolilor, daca nu din
pricina invaiaturii lor, pe care fiecare din ei a scornit-o, sau a primit-o
de la altuI, dupa bunul sau plac, impotriva Apostolilor? 163.

XXXVII[.
1. A~adar, unde se ana deosebiri de invatatura, acolo trebuie cautata ~i stricarea Scripturii ~i a talmacirii ei. 2. J:>e cei ce ~i-au propus
sa invete aItfel, nevoia i-a sHit sa strimbe uneltele invataturii. 3. Caci
n-ar fi putut sa invete altfel, dadi n-ar fi avut ~i altfel de mijloace cu
care sa invete. Si dupa cum ei n-ar fi putut reu~i sa schimbe invatiitura
fara sa-i schimbe uneltele, tot astfel ~i la noi n-ar fi fost cu putinta
pastrarea neatinsa a invataturii fara de intregirea acelor unelte care
ne-au adus inva:tatura. 4. 'Intr-adevar, ce se impotrive~te noua in Scripturile noastre? Am pus noi ceva de la noi ill!;;ine in ele, ca sa prefacem
ceea ce se afla in Scripturi inUiturind, ori adaugind, ori schimbind ceva?
5. Scr'ipturile sint dintru inceput ceea ce noi sintem azi ; noi ne-am nascut din ele ~i intre ele ~i noi n-a fost nimic contradictoriu, inainte ca
voi sa Ie fi adaugat ceva. 6. Fiindca orice adaos de felul acesta trebuie
socotit ca Iuind fiinta mai tirziu, din pricina invidiei, ~i fiindca invidia
nu se poate na~te inainte de lucrul invidiat ~i nici de sub acela~i acoperamint, oricarui om chibzuit i se va parea de necrezut ca noi sa virim
aici un eondei ee schimba Scripturile, noi, care existam dintru incejmt,
mnd cei dintii ~i nu aceia care s-au nascut mai tirziu dedt Scripturile
~i care sint ni~te du~mani. 7. Unul a schimbat cu mina sa textuI; altul,
eu rast~lmacirea lui, intelesul. 8. Chiar daca Valentin pare a fi pastrat Scriptura neatinsa, totu~i a fost de 0 iscusinta nu mai puUn vicleana dedt Marcion, care a atacat adevarul. 9. Caci Marcion s-a servit
deschis ~i pe fat a nu de pana, ci de fier, fiindca a ciuntit Scripturile ca
sa Ie potriveasca dupa invatatura lui. 10. Valentin Ie-a crutat, caci n-a
adaptat Scripturile la invataturile lui, ci pe acestea Scripturilor; totu!;ii
le-a rapit sau le-a adaugat mai mult dedt Marcion, scotind tuturor cuvintelor sensul lor adevarat ~i adaugindu-Ie altul nepotrivit cu realitatea 164.
163. Ereziile sint asemenea pomilor salbatici crescuti dintr-o saminta minunata
lntr-un pamtnt rau.
164. Scripturile sint patrimoniuI dumnezeies,c al Bisericiidrept-marito3.re ~i ere-

ticii n-au dreptul

sa Ie foloseasca

tmpotriva ei.

.167

TERl'ULlAN, CONTRA ERETICILOR

. XX'XIX.

1. Ace~ti oameni purced din duhurile rauUitii 165, ~i contra lor trebuie sa Iuptam, fratHor, privindu-i in fata, intrucirt sint dealtfel necesari credintei, pentru ca sa se vadeasca cei aIe~i ~i sa se descopere
cei osinditi 166. 2. lata de Ce au ei puterea ~i u~urinta de a nascoci ~i
de a pregati ratacirea; in aceasta privinta nu trebuie sa ne minunam
ca de un Iucru greu, care nu se poate lamuri, caci avem la indemina
alta pilda despre 0 asUel de u~urinta in scrierile lume~ti. 3. Azi vezi 0
legenda Iuata din Vergilius, dar cu totul aItfel rinduiUi; cuprinsul e potrivit cu versul iar versurile cu cuprinsul lor. 4. Hosidius Geta 167 a luat
tntreaga sa tragedie Medeea din Vergilius; 0 iuda de a mea, intre aIte
indeletniciri literare ale sale, a explicat dupa acela~i poet tabloul lui
Cebes 168. 5. Se numese homerocentoni de obicei cei ce, asemenea stringatorului de petece, cirpesc intr-un singur corp mai muIte buditi adunate de aci ~i de colo, facind 0 lucrare proprie dupa poemele lui Homer.
6. Scrierille sfinte sint izvor fecund pentru nevoHe oridirui subiect. 7.
Si nu rna tern sa spun di Scripturile, el'e insele au fost, eu voia lui Dumnezeu, asUel intocmite, incit sa dea material ~i ereticilor, caci am citit
ca se cade sa fie ~i eresuri, care n-ar putea lua fiinta fara de Scripturi 189.

!XL.
1. Acum se na~te intr~barea: de cine este rastalmacit intelesul acelor parti care duc la erezii? 2. Fara indoiala, de diavolul, al carui rost
e de a rastalmaci adevarul~i care imita lucrariIe tainelor dumnezeie~ti
In misterele diavole~ti 170. 3. Si el boteaza pe acei care cred in el, pe
partizanii lui; cu aceasUi baie fag8duie~te eI iertarea pacatelor. 4. Si,
daca mi-aduc bine aminte de Mithra 171, el insemneaza pe frunte pe oslasii sai, savt~e~te sfintirea piinii, ofera 0 imagine a ,Invierii ~i rasoumpara 0 coroana punind-o sub sabie. 5. Ce nu hotara~te 0 singuTa nunta
marelui preot al sau? Are ~i el ~i fecioare ~i din cei ce Se tnfrtneaza.
165. Unii eretici strica Scripturile, altii rasUilmacesc sensul lor, iar altii fac ~i
una si alta. far a friGa de DumDJezeu ~ d. Efes 6, 12.
166. I Cor. 11, 19.
167. Scliiitor latin netnsernna,t.
168. FiIozof grec, discipol al lui. Socrate, a avut succes Inceptnd din sec. II tn<Iinte de Hristos.
169. Diavolul i~i ride de eretici, fadndu-i sa dea SfiM-ei Script uri mai multe sensari gre$ite dectt oricarei alte carli.
170. DaivoluI rastalmace$te Scripturile 1ji imita Tainele dumnezeie~ti In mistere
diavole$ti.
111. Descrierea rilturiIor cultului lui Mithra, geniul religiei mazd.eene, spirituI luminil dumnezeie$ti.

. APOLOGBl'I DE LIMBA LATINA

16~

6. Dealtfel, dad! in~iram superstitiile lui Numa Pompilius 172 ~i dad!

cercetam sarcinile, semnele ~i ci~tigurile preote~ti, uneltele ~i jertfelnicele lor, ca ~i dudatniile sacrificiilor, isp8J~irilor ~i fagMuintelor lor,
nu e limpede oare ca diavolul a imitat pin a in cele mai. neinsemnate
lucruri legea iudaica? 7. Cel ce a dorit cu atita aprindere sa imite in
lucrurile de inchinare la idoli chiar acele rinduieli dupa care se savir~eau tainele lui Hristos, tot acela, cu acela~i scop, a dorit ~i chiar a
reu~it sa potriveasta unelltele lucrarillor dumnezeie~ti ~i ale tainelor
cre~tine 173 cu 0 credinta nelegiuita ~i potrivnica, luind cuprinsul sau
din cuprinsul acelora,. cuvintele sale din cuvintele lor, par~bolele sale
din parabolele lor. 8. Si iata de ce nimeni sa nu se indoias.ca de faptul ca ~e la diavolul au fost trimise darurile stricaciunti, din care vin
~iereziiIe, ~i nici de acela di ereziile se deosebesc cu putin de inchinarea idoleasdi, fiindca ele pureed de 1'8 acela~i plasmuitor ~i din aceea~i lucrare di~ care purcede ~i inchinarea cea idoleasca. 9. Fie ca nascocesc un aIt Dumnezeu opus Creatorului, fie ca marturisesc un singur creator, ele n intati~eaza aItfel de cit cum esle in adevar. 10. Si astfel, orice minciuna, pe care 0 spun ei cu privire la Dumnezeu, este Iegata de inchinarea la idoH.
XLI.
1. Nu voi lasa deoparte nici ziIgravirea purtarii ereticilor, care e
a~a, de de~arta" de paminteasca, de lumeasca, tara nici 0 greutate, tara
autoritate, tara disciplina, ilotrivindu-se de minune cu credinta lor 174.
2. Si, mai intii de toate, nu se ~tie bine cine e tatehumen ~i cine e
credincios: toti intra la fel, asculta Ia fel, se roaga aidoma. De ar veni
ni~te pagini Ia ei pe nea!jteptate, eiar da cele sfinte ciinilor ~i ar arunca
margaritarele inaintea porciIor,e drept ,ca nu din cele adevarate 175,
3. Pentru ei simplicitate inseamna pieirea o.ricarei discipline; ei numesc
formalism grija pe care 0 avem noi pentruaceasta disciplina. Dau pacea. lor tuturor fara nici 0 deosebire. 4. Nimic n-are vreo insemnatate
pentru ei, in discutiile lor pot sa aiba pareri felurite, cita vreme sint
intele~i intr-a5cuns sa ,infringa unicuI adevar. Toti se ingimfeaza, toti
fagaduiesc ~tiin~a. Catehumenii in~i~i se socot desavir~iti IDlCli rnainte
de a fi fost invatati cum se cuvinede catre altii. 5. Cit despre femeile

112: Numa Pompiliu aI' doilea rege legenrdar aIRomei, caruia i se aitribui'e
forma religioasa.
173. Sfintele' Scripturi.
'174. CompoIltoa.rea ereticilor in cult nu este potrivita.
175. Mt. 7, 6.

reo

TERTULlAN, CONTRA ERETlCiL0R

169

eretice, ee indraznete sint! Cuteazel sa invete ele pe altH, sa diseute,

fadi exorcisme, sa fagaduiasea vindeear:ea, po ate chiar sa ~i boteze!
6. Ordinea lor ierarhica este faeuta I~ intimplare, fara a i se da vreo
insemnatate, nestatorniea; ei dndui~se, mai mari dnd pe ni~te neofiti,
dnd dintre eei legati de lumea aceasta, dnd pe eei ee s-au lepactat de
eredinta noastra, pentru ea ,sa-i lege de ei prin slava; daea nu pot face
aeeasta ,prin adeyar: 1. Nidiieri nu se inainteaza mai eu u~urintii dedt
in tabara aeestor raseulati, unde nuinai faptulea te afli aeolo insem1).eaza un ci~tig. 8. Astfel, ei au azi un episeop, mUne un altul; azi un
diaeon,. care mUne va fi citet,. azi un preot care mUne .va fi un eredincios Oijreeare; de aeeea, ei dau sarcini preo.te:;;ti ehiar ~i simplilor eres~

dincio~i.

XLII.
1. Ce sa mai zic atunci despre folm;irea e,uvintului, dnd ei nu-:;;i
dau silinta saeh;tige pe pagini, ci sa piarda pe ai no~tri? 2. Ei eauta
nu gloria de a luera pentru ridiearea eelor eazuti, ci pe aeeea d.e a
aduce prabu:;;irea eel or ee stau in picioare,' fiindea luerarea lor nu vine
de la ceea ee ei in~i~i au clactit, ci din nimicirea adevarului 176. 3. Ei
sapa la temelia easei noastre, ea s-o Cil.adea.sea pe a lor. Lu'ati-le legea
lui Moise, 'profetii ~i pe Dumnezeu ~i nu vor mai ave a de adus nici 0
invinuire.4. A~a se face ea ei luereaza mai eurind la ruinarea cladirilor
ce stau nevatamate, dedt la adunarea ruinelor eelor ee zae 1a pamint.
5. Numai eu aeest seop se prefae ei umili, dezmierdatori ~i supu~i; deaIttel, ei n-au nid cinstirea mai marilor lor. 6. lata de ee aproape ea nu
sint dezbinari printre eretici, fiindea nu se arata atunci dnd sint, sehisma face unilf:atea lor. 1. Minciuni vo'rbese, dadi nu se deosebese intre ei
dupa regulile lor, dta vreme fieeare judeea dupa mint'ea lui eeea ce a
primit, ea :;;i eum eel ee Ie-a ineredintat Ie-ar fi alcatuit dupa pIa cui lui.
I. In dezvoltarea ei, erezia i~i pastreaza un fel al sau deosebit, ea ~i
'/
iudrumat'ea eapatata de la obir~ia' ei. S-a ingaduit aeela~i lueru valentinienilor ca ~i lui Valentin, marcionitilor ea ~i lui Marcion, sa aduea
dupii pIa cuI lor, 0 eredinta noua. 9. De'aItfel, eercetindu-se adine toate
ereziile, vor Ii gasite serioase deosebiri intre ele ~i intemeietorii lor eu
privire la multe invataturi pe care Ie profeseaza. 10. Multe nici n-au
biserici: ratacese in risul tuturor, fara mama, tara laea~, fara eredinta,
ca ~e vagabonzi pe eare-i fluiera lumeq.
,

176, Impresia evideruii de dezordine in cOlllJparatie eu eultul ortodox.

170

APOLOGETI DE LlMBA LATINA

XLII'I.

1. S-a mai Iuat seama ~i Ia legaturile ereticilor cu 0 multime de

magi, de in~eHitori, de astrologi ~i de filozofi, cu cei dedati adica de~ar
telor cercetari 177. 2. Pretutindeni i~~ amintesc de, acel Cercetati ~i yeti
afla ! 178. Dar insu~irile unei creqinte pot fi judeeate dupa viata eredindo~ilor ei, caci purtarea este piatra de incereare a unei invatatur-i.
3. Ei zic ca nu trebuie sa ne temem de Dumnezeu; de aceea toate Ie
sint siobode ~i fara nici 0 rinduiala. 4. Dar un de nu este temut Dumnezeu, dedt acolo unde nu exista El? $i unde nu este Dumnezeu, nu
poate dainui nici un adevar. Iar unde nu se afla adevarul, se duce in
chip ne'cesar 0 asemen~a viata. 5. Unde insa este Dumnezeu, acolo este
~i frica de Dumnezeu, care este inceputul intelepciunii 179, iar unde este
frica de Dumnezeu, acolo se ana taria in cinste, siguranta in toate,
caldura slifletului, 0 grija mer~u treaza, 0 alegere indelung ehibzuita,
o vorbire cumpanita, 0 inaintare intr-un loc de cinste bine meritata, supunere religioasa, slujba cucernica, purtare modesta, Biserica in unire ~i toate ale lui Dumnezeu.
(XLIV.

1. Mai mult, marturiile unui aspru fel de viata, ce se duee la noi,

se adauga ca sa vadeasca adevarul; nimanui nu-i va fi de nici un folos sa intoarca oehii de la el, daca-~i aduee aminte de judecata viitoare la care noi toti vom fi datori sa starn inaintea seaunului de judeeaUi al lui Hristos 180 ~i sa dam seama fiecare de credinta noastra 181.
2. Ce vor zice atunci eei care vor fi necinstit eu strioaciunea ereziei pe
Fecioara incredintata de catre Hristos 182. 3. Vor arata, ered, ca nu Ii
s-a spus nimic, nici de catre Hristos Insu~i, nici de ditre Apostolii Sai 183,
despre invataturile primejdioase ~i nelegiuite ce au sa vie ~i ca nu Ii
s-a dat nici un sfat ca sa se fereasca de ele ~i sa Ie respinga. 4. Mai
('urind sa-~i recunoasea vina lor, dedt pe a aeelora care nu i-alJ. prevenit la timp. 5. Vor mai adauga apoi muIte altele despre putetea euUirui
177. Prin prozelitismul lor intre eei eu dreapta eredinta ei nu zidese, ei darlmii,
nu ci~tiga pe pagini, ei pierd pe dr~teredincio~i, nu ridfca pe eei eazuti, ci prabu~esc pe eei ee stau in picioare.
'
178, Mt. 7, 7.
179. Provo I, 7; Ps. 110.
180. Slujirea lui Dumnezeu ~i 'a oamenHor e urmarea lrairii IPrezentei lui Dumnez~u in sfintenie ~i adevar.
181. Tabloul sumbru al situatiei In fafia scaunului de judecata lal lui Hrislos.
182. I Pt. 4, 5.
183. II Cor. 11, 13.

in

TERTULIAN. CONTRA ERETiCiLOR

InvatiHor eretic 184: ca el a adus dovezi foarte multe despre invatatura

lui, ca a inviat morti, ca a vindecat bolnavi, a proorocit cele ce aveau
sa vina, a~a incH de fapt sa fie crezuli apostoli. 6. Ca ~i dnd n-ar fi
[ost scris ca vor veni multi care vor face mari minuni ca sa intareasca
tn~elaciunea propovedaniei celei amagitoare! A~a vor merita ei iertarea! 7. Iar daca. acei care vor fi ramas in credinta neclintiti, .amintindu-~i de Scripturi ~i de in~tiintarile Domnului ~i ale Apostolilor, se vor
gasi, cred, in nedumerire in ce prive~te mintuirea lor, Domnul va zice 185:
8. Eu vestisem de mai inainte lamurit ca vor veni invatatori mincino~i
in numele Meu ~i al Apostolilor ~i poruncisem ucenicilor Mei sa va
sfatuiasca din vre~e. 9. Am incredintat odata pentru totdeauna Apostolilor Mei Evanghelia !;ii invatatura cu acelea~i principii, dar, fiindca
n-ati crezut in ea, am gasit cu cale sa-i aduc ni~te schimbari. 10. Fagaduisem chiar invierea trupurilor, dar Ip-am razgindit, de team a ca n-o
voi putea indeplini. Ma aratasem ca nascut dintr-o fecioara, dar dupa
ticeea mi s-a parut ru~inos acest lucrn. 11. Numisem ({Tatal meu pe
Acela care da soarele ~i ploile, dar m-a adoptat un alt taUt mai bun. Va.
oprisem de a trage eu urechea la eretici, dar am gre~it. 12. Astfel de
rataciri sint in stare sa gindeasca aceia care ~i-au pierdut calea ~i care
nu se mai feresc de primejdia ce ameninta adevarata credinta. 13. lata
ca am combatut toate ereziiIe laolaJta, am aratat ca trebuie sa Ie indepartam de mice discutie asupra Scripturilor pe baza unor prescriptii sigure, juste ~i necesare lR6. 14. De aici inainte, daca bunatatea lui DumDe-zeu 0 via ingadui, vom raspunde la citeva in chip special. 15. Cellor
ce intru credinta adevarata citesc aceste rinduri, pacea ~i harul Domnului nostru Iisus Hristos in veci !
184. Faipte 20, 30; II Tim. 2, 3 sq.; Rom. 16, 17.
185. Cf. Mc. 16. 17; Mt. 7, 15 sq; 24, 4 sq.; II Cor. 11, 13; I Tim. 4, 1 sq. ; II Ti~.
4, 2 sq. ; II Pt. 3, 2 sq. ; Judec. 18; I In. 3, 2 sq.
186. Prescriptiile care opresc discutiile eu ereticii pe baza Seripturilor sinl preciS'!!. juste !?i necesare.
INDICE SCRIPTURISTIC
Judecatori 18 - XLIV, 7.
m Imparati 11, 29 sq ..... III, 8.
II Imparati 16, 7 sq. - III, 8.
I Imparati 12 - III, 4.
PsaImi 109,8 - XX, 4.
Psalmi 11 0 - XLIII,
Proverbe 1, 7 - XLIII, 5.
lsaia. 40, 15 - VBI, 9.
3 Ezdra 8, 20 - III, 7.
tntelepciunea lui Solomon, 1, 1 -

VII,9

Matei 3, 12 - III, 8.
Matei 5, 15 - XXVI,4.
Matei 5, 37 - XXVI, 12.
Matei 7, 6 - XLI, 6; Matei 7, 7 2; MaJt~i 7, 7 - XLIII, 2.
Matei 5, 15 - XXVI, 4.
Matei 7, 15 sq. - I, 1.
Mallei 7, 6 - XXVI, 1.
Matei 7,16 - XXX, 8.
Matei 7, 26 - III, 1.

VIII,

172

Matej 7, 6 - XLI, 2.
Matei 7, 7 - XLIII, 2.
Matei 7~ 9 - Xl, 7.
Matei 10, 22 - III, 6.
Matei 10, 24 - XXXIV,S.
Matei 10, 5 ... VJII, 13.
Matei 10, 27 - XXVI, 2.
Matei it, 1 sq. - VW, 15.
Matei '11, 28 - XXI, 4.
Matei 7, 15 - IV, 2.
Matei 13, .26 - HI, 9.
Matei 15, 13 - III, 8.
Matei 15, 14 - XIV, 8.
Matei 15; 24 ; VIII, 12.
Matei 15, 26 - VIIl, 13.
Matei 16, 13-16 - VIII, 3.
Matei 16, 18 sq - XXII, 4.
Matei 18, 16 sq.- XXII, 6.
Matei 28, 19 - VIII, 14.
Mat~i 28, 19 - XXI.
Malei 28, 19 ... XXI, 1; XX, 3 sq.
Mareu 4, 34 - XXII, 3.
Mareu 9, 2 sq. = XXII, 6.
Mareu 10, 31 - III, 8.
Mareu 13, 6 - IV, 4.
Mareu 14,21 '- XXX, 4,
'Milreu 16, 17 - XXX,.16; XLIV, 7.
Luea 6, ~9 - ~IV, 8.
. Luea 8, 10 - XXH, 3.
'Luea 11. 9 - XI, 7.
Luea 15, 8 - XI, 4.
Luea 15, 8 - XII, 3.
Luoa 16, 29 - VIII, 6.
Luea 8, 10 - XXII, 3,
Luea 18, 42 - XIV, 3.
Lnlea 18, 6 - XI, 6.
Luea 19, 20 - XXVI, 3.
Luea 22, 22 - XXX, 4,
loan 5, 31 - XXIII, 6.
loan 5, 39 - VIII, 6.
loan 6, 66 - III, 10.
loan 6, 67 - III, 11.
loan 14, 26 - XXVIII, 1.
loan 15, 26 ... XXVIII, L
loan 16, 12 sq. - XXII, 8.
Ioa,n 16,.15 - VIII, 14. ,
loan 16, 23 sq. - XXII, 4.
loan 18, 20 - XXVI. 2.
loan 19,,25 - XXII, 4.
Flapte 1, 26 - XX, 4.
Fapte 1,8 - XX,S.
Fapte 2, 1 sq. - XX,S.

APOLOGETI DE LlMBA LATINA

F<ljpte 2, 1 sq. -XXII, 9.

Fapte 5, 12 - VII, 9.
Fapte 8, 19 sq. - XXXW, 12.
Fapte 9, 21 - XXlII, 8, 21.
Fa,pte 9, 27 - XXIII, 6.
Fapte 13, ,22 - III, 4.
Fa:pte 16, 3 - XXIV, 3,
Fa:pte 17, 15 - VII, 8.
Fdipte 19, 20 - XXVI, 6.
Fapte 20, 30.:- XLIV,S.
Fapte 23, 8 -' XXXIII, 3.
Romani 1,8 - XXVII, 6.
Romani 16, 17 - XLIV,S.
1 Corinteni 1, 4 - XXVII, 6.
I Corilllteni 1 ,10 - V,S; XXVI, 10.
I Corinteni 1, 27 - VII, 2.
I Corinteni 3, 1 sq - XXVII, 4.
I Corinteni 3, 18-19 - VII, 4.
I Corinteni 9, 20 sq. - XXIV, 2.
I Corinte<ni 11, 18 - V, 1.
I Corinteni 11, 19 - 1,2; XXXIX, 1.
I Corinteni 15, 20 - XXXIII, 3,
II Corinteni 11, 13 - IV, 4; Xil..IV, 3.
II Corinteni 11, 13 - XLIV, 7.
II Corinteni 11. 19 - XXX, 4.
II Corinteni 12, 1 sq. - XXIV,S.
II Corinteni 12, 15 sq. - XXIV, 6.
II Corinteni 13, 1 - XXII, 6.
Gabateni 1, 11 sq. - VI, 4.
Galateni 1, 18 - XXIII, 7.
Ga~ateni 1, 22 sq. - XXIII, 8.
Galateni 1, 23 - XXIII, 4.,
GaIateni I, 24 - XXJIII, 8.
Galateni 1, 6 sq. - XXVII, 3.
Galateni I, 8 sq, - VI. 5.
Galateni 1, 8 - XXIX, 2.
Galateni 2, 11 - XXIII, 1.
Galateni 2, 9 - XXIII, 9.
Ga.Lateni 3, 11 sq. - XXIII, 10.
GaIateni 3, 1 - XXVIII, 3.
Gal'ate-ni 4, 3 - XXXIII, 8.
Galateni 5, 20 - VI, 1.
Galateni 5, 2 -XXXIII,S.
Galateni 5, 7 - XXVII, 3.
Efeseni 6, 12 - XXIX, 1.
Filipeni 1, 3 - XXVII, 6.
Coloseni 1,3 sq. - XXVII,6.
Colose<ni 2, 22 - VII, 1.
Coloseni 2, 8 - VII, 7.
I Tesalonkeni 1, 2 - XXVII, 6.
I Tesalonieeni 5, 21 - IV, 7.
II Tesaloniceni 1, 3 - 'XXVll, 6,

TERtuLIAN, CONtaA BIU!TlclLOR

I Timotei 6, 20 - XXXV, 2.
I Timotei I, 18 - XXV, 4.
I Timotei 1, 4 - VII, 7 i XXXIII, 8.
I limotei 4, 1 - VII, 1.
I. Timotei 4, 1 sq. - XXXIV, 9.
I Timotei 4, 1 sq. - XLIV, 7.
I Timotei 6, 20 - XXV, 2.
I Timotei 6, 4 - XVI, 1.
II 11imotei 1, 14 - XXV, 8.
II Timotei I, 15 - III, 12.
II Timotei 2, 18 - XXXIII, 7.
II limotei 2, 19 - III,. 8.
1,1 limotei 2, 2 - XXV, 6.
I1Ti.motei 2, 2 - XXV, 8.
n limotei 2, 3 sq. - LXIV, 5.
II Timotei 3, 8 - II, 6.
n Timotei 4, 3 - VII, 1,
II Timotei 4, 2 sq. - XLIV,7.

;.

113

Tit I, 7 - XXVIII, 1.
Tit 1, 15 - XXVII, 1.
Tit 3, 10 sq. - VI, 1.
Ht 3, 9 - VII, 7.
Tit 3, 11 - VI,3.
Evrei 4, 15 - III, 5.
I Petru I, 13 sq. - III, 13.
I Petru 2, 22 - III, 5.
I Petru 4, 5 - XXIV, 1.
II Petru 3, 2 sq. - XLIV.
I loan 2, 18 - IV, 4.
I loan 2, 19 - III, 13.
I loan 2, 22 - XXXIII, 11:
I loan 3, 2 sq. - XLIV, 7.
I loan 4, 1 - IV, 4.
I loan 4, 3 -' XXXIII, 11.
luda - XX, 4
Apooalipsa 2, 20 - XXXlII, 10.

INDICE REAL $1 ONOMASTIC

A
Bucuria fagaduintelor cere~ti, XIII, 5.
Bunul incredintat, XXV, 2.
Adaosuri ~i taieturi, XVII, 1.
Adevare.,ta invalatura, XIX, 3.
c
Adevaratele Scripturi, XIX, 3.
Adevarul tot, XXII, 8 i XXI, 2
unic,
Cancer, VII, 7.
Catehumen, XLI, 2.
XLI, 4 i - ~i viala, XJUV, 1.
Cerceiari ~i descoperiri, X, 4 i XIV, 7.
Adversarul XVII, 4.
Cemetarea Bisericilor, XII.'
Aha'ia, XXXVI, 2.
Cerul al treilea, XlXIV, 5.
Alegerea nelngaduita, VI, 4.
Cele sfinte ciinilor, XXVI, 1.
Aluat, VII, 5.
Coloseni, VII, 7.
Amagirea, XXIX, 1.
Cora:bierul din Pont, XXX, 1.
Anotihrist, lV,' 5.
Corinteni XXVII, 4.
Antoninus, XXX, 2.
Corintul XXXVI, 2.
Apelle, VI, 6 i X, 7 I XXX, 5 i XXXII:I, 6.
Creatorul contlesta.t, XXXIV, 3-9.
Aposta<t, XI, 3.
Credinta, I, 1 i - curiozibate, XIV, 5;
Apostollcitatea,
garantia
adevarului,
nelegiuita, XL, 7.
XXXII,l-4.
Cre~tinism istorie ori platonic, ori dialecApostolii ~i baroolii apostolici cheza~iai
hc, VII, 10.
adevarului, XXXII, 5.
.
Critic
a Biseridlor, XXVII, 5.
Apostolul, IV, 7; VI, 4; - trimis, XX,
Cuprinsul Revelatiei imitat, XL, 7.
4 i XXI, 1 i XXVI, sq.
Curiozitatea, VIII, 1 i X,IV, I, 2.
Aristote!, VII, 6.
Cuviinta, XXIV, 1.
Ascultarea, XVI, 1.
Cuvintele Domnului, IV, 1.
Atemi, VII, 8.
Cuvinte die nespus, XXIV, 5.
Autoritatea, lipse~te In cultul eretic,
Cuvintarea, VIII, 5.
XLI, 1 sq.
Cuvintul, XIII, 2 i - l u i Dumnezeu,
XXVI, 4 i - dia ori nu, XXVI, 12 i B
imila.t, XL, 7
Basme ~i genealogii, VII, 7.
D
Batrina (din parabola), XI, 4.
Biserioo, intemeierea, XX, 4-8 i apostoDavid, III, 4.
lica, XXI, 3, 4, 7 I XXXVI.
Deosebiri intre ere<tici, V, 1, 2, 4.

APOLOGJ!ll DJ! UM~A LATINA

174

Dezbinari, V, I, 2, 4 i ~i neintelegeri,
XXVI,l1.
Dezertor, XliI, 2.
Dialeetiea, VII, 6.
Piavolu! rastalmaee~te Scripturile, XL, 1.
Diferite probleme, XIV, 2.
DiselpIina lipse!'ite in eultul eretie,
XLI,I.
Discipoli l'ii prieteni, XXII, 3.
Diseutii, VII, 7.
Disputa, XV, 2 i XVI, 3.
Doisprezece, XiX, 2.
Dovada fnvafaturii, XXII, 1 i XXII, 11.
Dovezile, IX, 6 i - invatatoru!ui eretie,

Frigurile, II, 1.
Fugar, XII, 2.
G
Galateni, VI, 1 XXVU, 3.
Genealogiile gnostiee, XXXIII, 8.
Grel?o6la, IV,7.
Grioorele, Ill, 9.
H

Har, XXIX, 3 - ~t'iintei, XIV, 2.

Hebion, XXXIII, 5, 11 i - l'ii Simon, X, 8:
XXXIII.
Heraclit, VII, 4.
Homeroeentoni
(peteeari din
Homer),
XXXIlX, 5.
Hosidius Geta, plagi,a.tor, XXXIX, 4.

XLIV,~.

Dumnezeu, XXX, 14 i
DUl'iman, XII, 2.

- Tata!,

XX, 1.

Ierusalim, XXIII, 7.
Idolatrii, XXXIII, 12.
Usus Hristos Domnul nos-tru, XXI, 1.
Imeneu, III, 12.
Interpretari felurite, XVII, 1.
loan, ueenicul prea iubit, XXII, 5.
Iudeii, VIII, 4 i XXIV, 2 i XXVI, 6.
Ispite, V, 3.

Efesul, XXXVI, 2.
Entymesa l'ii eetromata, VII, 5.
Eonii, VII, 3 i XXXIII, 8 i XXX.IV, 4-5.
EpictH', VII, 4.
Episeopii, cheza!'iii apostoliCitatii, XXXII,
1-4.
Epistolele apostoliee, IV, 1.
Ereziile, I, 2; adue moartea vel'iDlea:,;i
vapaia. foeului, II, 4 i tariJa lor vine de
la s!abiciunea credintei noastre, II, 7;
sint eel mai mare rau, V, 2.
Ermoghene, III, 12.
Evanghelie aseunsa, XXV, 8, 9.

F
Flru'meee, VI, 6.
Fata :,;i inima, III, 7.
Faclia sub obroc, XXVI, 4.
Fagadui'llte, VIII, 11 i XXII, 8-9.
Fecioara Filumena, VI, 6 i -Maria, XIII.
3 i-lui Hristos (Bise.rica), XLIV, 2 i
XXX, 6.
Femeile eretiee, eutezatoare, XLI, 5.
Ferieita Biserica ... XXXVI. 3 sq.
Fier - pana, XXXVIII, 9.
Figel, III, 12.
Filetus, III, 12.
Filipi, XXXVI, 2.
Filozofia, VII, 2.
Fir de praf, VIII, 9.
Fiul, XIII, 3 i XXI, 2.
Forta, I, 3.
Friea de Dumnez@u, XLIII, 5.
Fl1ati, XXIII, 6.

Imparatia eerurilor, XIII, 4.

lnceroarea eredintei n, 2 ; V, 3.
IncU'nunarile mucenicilor, XXIX, 3.
,lndoieli, XIV, 8 i XVIII, 1.
,Inger din eer, VI, 5 i XXIX, 7.
Insul'iirile foeului, VII, 4.
Inl'ielaciunile propovaduirii amagitoare,
XLIV, 6.
Intemeierea Biserieii, XX, 4.
InUietatea adevarului, XXX i
0 demonstreaza parabola griuIui l'ii a ne
ghinei, XXXI.
Intunerie, lumina, XXVI, 2.
l'llfelepciune, VII, 1.
Invata~ori, XXII, 3 i ai neamurilor,
XX, 2.
Invatatul1a, XXV, 5 i - primejdioasa :,;i
nelegiuita, XLIV, 3.
InvatMuri in taina :,;i pe fata, XXV, 1-2.
Ilnvierea, XXlIiI, 11 i nadejdea ei, XXVI,
10 i tagiWulta, XXXIII, 3.
J
Judeeata viitoare, XLIV, 1.
Judecarea omului dupa eredinta, III, 6.
Judee1!.torul, XI, 6 i XII, 3.

TERTULlAN, CONTRA ERBTlclLOR

175

Legaturile ereticilor, XLIII, l.

Lege ~i fagaduintll, XIII, 4 i XIV, 4
1a eretici, XLH, 3.
Legende, XXXIX, 3.
Lopata, III, 8.
Lucrarile Jui Dumnezeu, XXIX, 4.
Lupi rapitori, IV, 2.
Lupta, VII, 6.

Marcion,

VII, 3 i XXIX, 2 i XXX,

3.
Maria, XXII, 5 i XXIII, 11.
Martori, XXII, 6 i cu marton, XXV, 6.
Materia, VII, 4.
Mathia, XX, 4.
MargarilJarele porcilor, XXVI, 1.
Marturiile vietii, XLIV, 1.
Marturisi-rea, XXII, 4 i X,XV, 5.
Masura, X, 1.
Medeea,. XXXIX, 4.
Mijloace de indepartare, XXI, 1.
Mila ~i pLata, XII, 2.
Misiunea, ,X,XII, 3.
Mistere diavole~i, XL, 2.
Mithra imita Tainele, XL, 4-5.
Mintuirea-slava, XIV, 5.
Moise ~i me, XXII, 5.
MusTra,rea ilntiia, VI, 1 i XVI, 1 i - ,a
doua, XVI, 2 i XXIV, 2.
X~XIII,

Neamuri, XX, 2, 3 etc.

Nebunie, VLI, 1 i XXII, 2 i XXV, 1 i
XXXIV, 1.
Necuviinta, XXIV, 1.
Neofiti eretici, lingu~iti, XLI, 6.
Nerozie, XXIX, 6.
Ne$tiinta Apostolilor, XXIII, 1.
Nicollaitii ~i Oainitii, XXXIII, 10.
Numa Pompiliu imita Tainele, XL, 6.

o
Obiectul, X, 1.
Obir~ia, XXXII, 1 i - ascunsa, XXV, 6.
Ochii DomnuIui, III, 7.
Omul eretic, XVI, 1 i XXI, 1, 3.
Orb ~i orb!, XIV, 8.
OsLa4ii, XL, 4.

Pace, XXX, 3.
Paiele (7.boarA). 111. 9.
Parabola, XXVI, 3 i griului
nei, XXXI i - imitatli, XL,

~!
7~

a neghi-

Partida adversa, XXII, 1.

Pantizanii, XL, 3.
.Pavel, VI, 1 i XXIII, 1 i
8 i riilpit in
Mi, XXIV, 5, 6.
Pagini, VIII, 9, 13 i XXIII, 10.
Pedeapsa, Xl, 1.
Petre Apostolul, XXII, 4 i XXIII, 1-11.
Picatur.a in vas plin, VIII, 9.
Piei de oaie, IV, 2.
Pilda, XXXIX, 2.
PUnea copiilor, VIII, 13; Piine, XII, 3.
Platon, VII, 3.
Pontiu Pilat, XXV, 5.
Poporul credincios, XX, 2.
Porunca, XXV, 4, 6.
Pozitia, XVIII, 2.
Predania, VII, 7 i XIX, 3.
Predicatori (fal~i), IV, 4.
Principiile credintei, XII, 5 i XIII, I, 6 i
XXVII, L
Procedeu, XXIII, 10.
Pronia Sf. Duh, VII, 7.
Propovaduitor, XXI, 1.
Propovaduirea, VIII, 3.
Puterea, II, 3 i-Sf. Duh,XX, 4.
R

Rai, XXIV, 5, 6.
Rlatiunela, X, 1.
Raspuns birfitorilor 'atribui1t' Domnulul,
XLIV. 7-12.
Rastalma.cire, XXXVIII, 7.
Ratiicirl, IV, 6 i XXXIV, 2; XXXIX, 2.
Raul, VII, 5.
RazvratH, XII, 2.
Reu~ita, XV, 1.
Rezistenta, IV, 6.
Rinduiala, XIX, 2; imitatii XL, 6.
Roma, XXXVI, 2.
Rugaminte, XI, 7.

s
Saducheii, XXXIII, 3.
Sanctiune, XXXV, 1.
Sarcinile preotiei la eretici, XLI, 6-7.
Saul, 1[1, 4.
SchismeJe, V, 1.
ScripturiJe, XIV, 1.4; - izvoare, XXXIX.
6, 7; XXX, 1l; prescrierea lor. X)0(VII .
Sens aHerat, XVII, 2; adeviirat,
XXXVIII, 10.
Sfe~nic, XXVI, 4.
Sfintul Duh, XX, 3.
Simon Magul, XXXIII, 12.

AP01,OOl11 DB I.IMUA I.ATtNA

l78
Sl/lillgogl, XXVI. O.
Sinvo, XIII, [j I XXII, 6; - - 'p('ntru neofilII eretlri, XLI, 6.
Slugli, XII, 2.
SluJlrell preolE'tlscli, XXIX, 2
Sminterlll6, 11, 5; III, 10.
Soldlltul. XII, 2.
Solomon, Ill, 4.
Sor\ul, XX, 4.
Slliplnirea Scripturilor, XV, 4; XIX, 1 sq.
Stoicism, XXXI, 1.
Strlii~, XII, 2.
Suferin\e de martir, XXIV, 4.
Stricarea Scripturilor, XXXVIII, 1.
Stric6ciunea ereziei, XLIV, 2.
StrllnbarE"a uneltelor invataturii, XXXVIII.
~
~Irul

Episcopilor,

xxxn,

1.

T
Tab!r! de rasculati, XLI, 7.
Tllbloul lui Cebes, XXXIX, 4.
Talnele, XXiII, 3; -dumnezeie~ti, XL, 2 I
imitaite, XL, 2, 6.
Tahmt, lnvatatura, XXVI. 3.
'{lierea imprejur, XXIV, 3; XXXU,I, 5.
TllmAciri mincinoase, XVIII, 3; XXXVIII,
Tlrla ereticilor, XV, 4.
Tlmotei, XXIV, 3.
Tlmpul, X, 1.
Tit VI, 1.

Til ll1Iaci , VII, 2.

Tragedie, XXXIX, 4.
Tulburare, XVIII, 2.
Turmd, IV, 3.
U

UCE"nicii, XX, 2; xxn, 10.

Umili, dezaierda.ltori ~i supu~i prefilcuti.
XLII, 5.
Unde este sau nu este DllJmnE"zeu, XLIII,
4,5.
Unitatea ereticilor e schisma, XLII, 6.
Urechile iudeHor, VIII, 16.
Urmiirile fricii de Dumnezeu, XLIII, 5.
V
Valentin, VII, 3, 5 i X, 7 i XXIX, 2 i XXX,
XXXIII,4.
Vaduva, XI, 6.
Vecinul, XI, 5.
Veninul i.nva\alurii eretice, XXX.
Viata credincio~ilor, XLIII, 2.
Victoda, XIX, 1.
Vina ereticilor, XLIV, 4.
Virgiliu, XXXIX, 3.
Vinzatorul (Iuda), III, 12 i XXX, 4.
Voia TaiUilui, XX, 2.
Vremurile, I, 1.
Z

Zenon, VII, 4.
Ziditorul lumii, XIII, 2.

TERTULIAN

DESPRE RABDARE

INTRODUCERE
Epoca lui TertuJian punea in cumpana mai ales rabdarea cre$tinilor
urmariti adeseori in vremea sa ca iiarele salbatice in junglc1.
Cre1$tinii ave au nevoie sa fie sustinuti cu putere pentru ca sa pastJeze aceasta virtute pina la moartea de martir. Ave au nevoie de exempIe; Scripturile abunda in descrierile lor. Aveau nevoie de lnva/aturc't ;
lis us Hristos 1$i apoi martirii, din epoca scripturistica $i de dupa aceea, a
dade au cu prisosin/a. Trebuia sa se dedice cineva expunerii maiestre a
acestui ideal al suierin/ei, prim it cu recuno$tin/a martirului de a se asemana lui Hristos in acceptarea suferintei 1$i mor/ii. Tertulian se ridiea 1$i
se men/ine pe inal/imile inaccesibile ale autojertfirii. Recunoa$te cu
umilinta, de la inceput, ca nu eJ se poate da pe sine exemplu de rabdare.
Temperamentul sau arzQtor i se parea sie$i incapabil de asemenea desavlr$ire in autojertielnicia descrisa cu 0 elocventa pUna de verva $i
de mlngliere.
S-a observat pe buna dreptate, ca putine opere ale sale poarta pe
cetea bJ1ndetei morale unita cu eroismul cre1$tin, apoteozat de suferinta
acceptata cu rabdare.
De aceea lucrarea, care se reiera $i la situatii zilnice, obi$nuite, ca
$i la problemele vitale ale cre$tinismului contemporan sie$i, se cite$te
cu interes 1$i cu bucurie duhovniceasca intensa, care provoaca entuziasm.
Cuprinsul acestui mic tratat moral se desfa$oara in 16 capitole, asupra temei de a suferi totul pina la moarte pentru Dumnezeu.
Autonil lncepe eu marturisirea inaptitudinii sale morale de a vorbi
des pre rabdare, ceea ce este 0 forma foarte plc'icuta de modes tie cre$tind.
Crede ca a fast oarecum urmarit de aceasta idee $i fortat sd se ocupe

de acest subiect, tocmai datorita faptului cd era con$tient de nevolnicia

sa lilt roo problema moralc'i, actualc'i, 1n care totu$i puterea sfaturilor se
mc'ir'$te prill autoritutea vietH proprii. Rdbdmeu este necesard ln toate

119

APOLooaTI 01 LIMBA. LATINA.

ceJe ce se sdvlr~esc pentru Dumnezeu, lncH nici un precept ~i nimic pldcut Domnulul nu se poate realiza Mrd ea (cap. 1).
Ea este 0 dispozitie divind, fiindcd Dumnezeu lnsu~i este cel dintli
cxemplu de rdbdare iertdtoare.
EI lumineazd ~i pe cei drepti $i pe cei nedrepti, EI, care pune elemenleJe crea/iei Sale la lndemlna tuturor, fclra deosebire, ~i Care suiera cu
r(lbdare nerecuno~tinta $i chiar batjocurile miluitilor Sai, pentru care
chiar aceastel rabdare este un motiv pentru necredinta lor (cap. II).
Modelul unic de rabdare este lnsa dat de Cel ce coboara pe pelmlnt,
pentru ca sd se Intrupeze dintr-o iemeie, sa fie botezat de robul Sau ~i
s(l se lase ispitit de ispititorul, creatia Sa. A spellat picioarele pacato~ilor
,I n-a respins pe niciunul care venea la El, mlnclnd cu EI ~i reluzlnd
$c'J arunce locul asupra cetatii pacatoase. A tinut pe l1ngd sine pe Iuda
,1 clnd a lost vlndut s-a lclsat dus la moarte ca 0 oaie spre junghiere,
lar pe Malhus I-a vindecat. A lost scuipat, biciuit, batjocorit, ~i rdstignit,
de,i putea sel se apere de raulacatori cu legiuni de Ingeri; n-a fclcut nimic,
cl a r(lbdat totul plna la moartea pe cruce. Pentru neamuri, aceastd rdbdare a ios-t iara~i motiv de necredintel, pe clnd pentru cre~tin, rabdarea
este pecetea divinului (cap. III).
Ce urmdri are lips a de rabdare ? Felra rabdare nu existd supunere,
lar 1n lata lui Dumnezeu nu trebuie sa ~ovaim de a 0 arella, latd de El
care ne dd in schimb ve~nicia mlntuirii (cap. IV J.
Nerdbdarea, izvorul a tot raul, se na~te ~i se allclln diavolul lnsu~i.
Ea a pierdut pe lngerul preiacut In demon, pe lemeie ~i prin ea pe Adam,
pe Cain - acesta neprimind cu lini~te laptul Cel jertfa sa n-a fost primita,
..- mlnia sa depinzlnd astfel tot de nerabdare. A~adar nerabdarea este
slngura motrice a oricarui delict, singurul izvor din care s-au lmprel~tiat
lelurite plrlia~e ale crimelor: du~melnia, Jalul, ura, lelcomia, adulterul.
Rdul este nerdbdarea binelui. Nu rabda neru~inatul ru~inea, necinstitul
cinstea, necredinciosul credinta, nelini~titul lini~tea. Israel, nemairdbdlnd
lntlrzierile lui Moise, cere zei lui Aaron, ucide p~ Proleti ~i pe Domnul
Insu~i, fiindcd Intlrzia sa se arate ceea ce dorea el (cap. V).
Dimpotrivel, rabdarea este mlntuitoare, precedlnd $i urmlnd credinta.
fia s-a manifestat In Jertfa lui Avraam ~i pe ea a lost a,ezat haru1 credintei de Insu$i Domnul care ne-a lnvatat sa iubim pe du~mani, sa binecuvlntdm pe cei ce ne blesteama ~i sa ne rugam pentru cei ce ne prigonesc (cap. VI).
Rdbdarea se love~te Insa de multe greutdti. In primul rind de ldcomia, rdd(lcina tuturor relelor. Nimic nu e al nostru, totul este allui DumlIczeu $i rlOi 111$ine s11111'01 uI Lui .~i ceea ce nj se pare a Ii numai al nostru

TllltTULlAN. DIIPRI RAIDARI

179

este $1 al altu1a. Mlhnirea pentru pagube arald cd do rim ce nu ne aparlIne $1 cd nu-l yom da bucuro$i celor lipsiti dupd porunca Domnulu/.
Rdbdarea pagubelor este un exerc1tiu de a ddrui $1 de a lace din avutui
tdu un bun comun.
Dealtiel cum va putea cineva, avlnd doud haine, sa dea una celui ce
II-are dacel nu poate sa-i dea $i mantaua celui ce i-a luat haina ?
Noi nu gasim de cuviinta sa ne dam sulletul pentru bani, ci baniJ
pentru sullet, aratind generozltate c1nd daruim, $i rabdare clnd pierdem
(cap. VII).
A doua piedica opus a rabdarii este amorul propriu, care suporta cu
greu nedrepldti din alara, mici chiaro Potrivit lnvatdturii Mlntuitorului,
care ne-a poruncit sa intoarcem $i celalalt obraz, c1nd ne-a lovit cineva,
sa dezarmam prin cinste $i bunatate jignirea, nedreptatea $i necinstea.
Lini$tea sufleteasca $i rabdarea sint piatra tare de care se Irlnge vlrlul
oricelrei sageti veninoase, care va rani pe cel ce a lansat-o (cap. VIII).
A treia piedica in calea rabdarii este ardtaia de Tertu}ian In acele
vremuri martirice ca dragoste oarba lata de semenii nO$tri, care se manilestcl printr-o durere nemarginitcl la pierderea lor. Aceasta este contrarie
credintei in invierea Domnului, a noastra $i a semenilor nO$tri. Si1ntul
Pavel ne atrage atentia sa nu ne manilestclm ca paginii, care n-au na~
dejde ( I Tes. IV, 12), caci cei ce ne-au parasit s-au dus lntr-o lume mai
bunel. Iar noi sa dorim, lmpreuna cu Apostolul, sa lim lmpreuna cu Domnul (Filip. I, 23), (cap. IX).
A patra piedica opusa rabdarii este razbunarea, pus a In slujba maririi $i a rautatii. Ea este opriUi de Domnul. A Lui este judecata $i cel care
se relzbuna - putregai $i vas de lut - este uzurpatorul locului lui Dumnezeu-Judecatorul: Nu judecati, ca sel nu liti judecatb), zice Domnui.
Nouel ni se cuvine lini$tea $i rabdarea (cap. X).
Actiunea raului, care provoaca multe atltari veninoase, e vas tel $i
leluritel c1nd e provocatcl de diavol ori de imprudenta noastrel, $i sel suportelm cu relbdare urmarile ei. Jar bind e certare dumnezeiascel, s-o primim cu resemnare. A$a ne lnvrednicim sa lim proclamati c/ericiti c1nd
sintem selraci cu duhul, c1nd pl1ngem, c1nd slntem bl1nzi, c1nd sintem
prigoniti, celci plata noastrel este mare in cer (cap. XI).
Relbdarea ne lnvata iertarea de $aptezeci de ori cUe $apte $/ sel
nu apunel soarele in mlnie. De asemenea, une$te din nou pe solli despelrt/ti, gelse$te oaia cea pierduta $i aduce ina poi pe fiul risipltor. Relbdarea na$te iubirea, care nu va pieri niciodata (cap. iXII).
Dar $i trupul are suferintele $i rdbdarea lui. EI se reline, de pildd,
cil' Ia anumite mincdri pldcute, tinlnd posturile $1 lnso/e$te rugdciuniJe

180

APOLOOBTI DB LIMBA LATINA

cu

meltelnii. Nabucodonosor este un exemplu cJasic de ascezel trupeascel

relspleltitel de Dumnezeu. Rdbdarea obline astfel indurarea dumnezeiasca,
ajutel la pdstrarea castitcllii $i la indurarea chinurilor de martiri la care
au lost supu$i Protetii $i Apostolii inaintea contemporanilor (cap. XIII).
Tertulian continua intr-un lung capitol descrierea chinurilor suporlate de Isaia, de Sf. Arhidiacon $tefan, de Iov. (cap. XIV). Apoi dd
o lisUl impresionanta a minunatelor daruri duhovnice$ti cu care este
delruit cel ce rabda $i lace 0 descriere inspiratd a rdbddrii a$ezatd in
lnaltul cerului pe tronul Si1ntului Duh : $ade pe tronul acelui Duh prea
bllnd $i pre a binevoitor, care nu se frdminta in virtej, nici nu se intunecel In nor, ci este de 0 senindtate tinara, deschisa $i simpla cum a
velzut-o pentru a treia oara llie. Un de este Dumnezeu, acolo este $i fiica
sa relbdarea. A$adar, cind coboara Duhul lui Dumnezeu, 11 insote$te in
clJip nedespartit rdbdarea ... (cap. XV).
Tertulian mentioneaza la si1r$it 0 rabdare falsa pusa in slujba pacatuIui, pe care 0 invata diavolul alot sQi, supunerea Jdtarnica a robilor
plnteceIui $i ai situatiei de a <aabda pe rivali $i pe cei puternici ca sa
Ie lie bine pe pamint.
Dar noi, si1r$e$te Tertulian scrierea sa, sa iubim rdbdarea dumnezelascel, rdbdarea lui Hristos ... Sa-I oterim rabdarea suileteasca, rabdarea
trupeascel, toti cei care credem in invierea trupului $i a suiletuJui>,
(cap. XVI).
A$a se termina unu1 din cele mai Jrumoase trotate moral-ascetice
ale lui Tertulian, care preconizeazd un ideal foarte inaIt de desdvir$ire
moralel. Tertulian dezvolta aici, cu 0 elocventa bogata de bundtate $i de
vervel, 0 plinatate de sens ere$tin 1.
1aUl un mic rezumat a1 acestei lucrari a lui Tertulian, pe capitole :
cap. 1. Autorul i$i marturise$te nevrednicia in privinta acestei insemnate virtuti. II. Dumnezeu insu$i este rabddtor. III. Iisus Hristos este
chiar model in aeeasta privinta. IV. Rabdarea este inrddacinata in ascultarea $i supunerea pe care 0 datoram lui Dumnezeu, ne obJigd la rabdare. V. Lipsa de rdbdare a iost eauza paeatului 1(1 diavol, la primii
oameni $i la urma$ii lor. VI. Rabdarea e urmare a credintei. Desavlr$irea Legii Veehi a constat toemailntr-omaimarecererederabdare.VII.
lia ne lnvatd cum ne putem bucura de bunurile temporare. VIII. Batjoeurile sa Ie lntlmpindm cu rabdare. IX. Durerea pierderii avutiei este U$Uratel $i suportabila la cre$tini prin rdbdare. X. Razbunarea este deseori
pricina lipsei de rdbdare. XI. Numeroase sint prilejurile nerabdarii. Sa
lim relbdCUori in marile $i mieile suterinte $i in impreJurarile permise de
1. Adhcmur d'Alt\s, op. cit., p. 285.

,'BRTUI,IAN. IJl!NPRl! RA8[)ARl!

181

Dumnezeu. XII. Rdbdarea dd pace, ingdduie cdin(a ~i na,~te iubirea. XIll.

Rdbdarea face tmpul apt la mortifiedri, 1a abtinere ~i 10 cumpc'1tore, ~i 10
suportarea mortiriului. XIV. Exemp1e de suportore cu lncredere In
Dumnezeu 0 marilor chinuri tmpe$ti. XV. Virtutea, lucrc'1rile ~i [rumusetea rCibdiirii. XVI. Eo nu trebuie confundotd eu simpJitotea, cu nesimtireo ~i cu indiferenta moralii l .
LIT:ERAl1URA

Ed it i i: Repetam editiile stravechi descrise in Patrologia tatina de Mignc.

vol. I, col. 32-72: iB. Rhenanus, Q, Sept. Flor. Tertuliani opera, Basilea 1521 ~i 1539;
F. Iunius, Q. S. Pl. TertuIliani quae adhuc reperi potuerunt omnia, Franekerae 1597; .1.
K. de la Cerda, Q,S.Pl. Tertulliani opera argumentis, notis illustra, Lutetiae, Paris, 1624;
N. Rigaltius, Q.S.PI. Tertulliani opera, P.arisiis, 1634; F. Oehler, Q.S.IFI. TertulIiani quap
supersunt omnia, Lipsca, 1853; A. Kroymann, Tertulliani opera, C.S.E.L., Viena, 1924.
T r a d u c e r i: cita.te, de J. A. Co Buchon. de A. de Genoude. de J. QUiasten,
ef. Dr. K. A. Heinr. Kellner, TertuIlians private und katechetische Schriften, col.
BibIiothek der Kirchenviiter, vol. I, Kempten ~i Munchen, 1924; J. Donaldson, A.
Roberts, The Antenicene Pat hers, 3 vol. (retiparit de A. Coxe, Grand Rapids, Michigan,
1953).
Stu d i i: J. Tixeront, TertuIlien moraliste, in Melanges de Patrologie et d'Hlstoire des dogmes, Paris, 1921, p. 116 sq.; E. BuonaiutL II Cristianesime nell' Africa
romana. Bari, 1928; 1. Bayard. TertuIlien et Saint Cyprien, col. Les moralistes chretiens, 'Paris, 1930, p. 54-79; H. Hoppe, De sermone TertuIlianeo quaestiones selectae,
Marbourg, 1897. In rom{zne~te: 1. Coman, lntre rabdare Iii nerabdare Ia TertuIlian Iii
la Sf. Ciprian, Curtea de Arge~, 1946.

2. Cf. Dr. K. A. Hcinr, Kellner, Tcrtullinns private unci kalechclisc1lc SchrJ/lcn,

col. Ribllolhck der Kirchcnviiter, Kemplen und MimchCIl, H1I2, p. 34-35.

DESPRE RABDARE
(DE PATIENrnA)

I.
M~r.turisesc in fat,a lui Dumnezeu ea, In chip deSitul de nesoeotit,
dedi nu chiar neru~inat,indr~znese sa seriu despre rabdare, pentm
practicarea c~Tei'a in generlal eu nu sint potrivit, ca un om nevo~lnic
ce stut, fiindc~ trebuie ca aeeia care vorbese despre un lucru ~i-l 00comanda ~i altora, mai intH ei sa fie deprin~i a-I indeplini ~i sa-~i inUlreasc~ putere,Q sfa:tului prin autoritatea vietii lor proprii, pentru ca
vorbele sa nu ro~easca de Jipsa faptelor. 0, de ne-ar 'aduce ro~irea
obrazului acest remedilU, incH ru~inea intima ca noi nu 'S~vir~im ce recomand~m altora sa ne invete ce avem de facut. Aceasta, in afar~ de
aceea c~ este ilI1tolerabi~1 ca, ~n multimea unor fapte bune, ca ~i a eelor
rele, numai gratia inspiI1aUei divine Sia lucreze pentru a Ie cuprinde ~i
a Ie deosebi. Ceea ce es,te foa'rte bun este foarteaproape de Dumnezeu
$1 nu ,altul dedt cel ce are da fiecl~ruia ee i se cuvine. Agtfel, dup~ cum
educe mmgiiere diseutia despre un 'lucru de care nu I1e putem bucura,
ca bolnavii care, fiindea Ie lilpse~te si"matatea vorbese mereu despre binefacerile ei, la fel eu, prea nefericitul, intotdeauna bolnav de patima
nerlibd~rii, in mod necesar suspin, ehem ~i ma rog pentru sanatatea
rlibdlirii pe care nu 0 posed, ori de cite ori imi amintese ~i, la reeunoa~
terea slAbiciunii meIe, imi dau 8eama di buna stare a credintei ~i a tnvlitMurii Domnului nu-l lajuta u~or pe eel ce n-are eu el rabdare. In a~a
fel eSlte rtndui1~ aceasta in lucrurile 'lui Dumnezeu, indt eel lipsit de
ea nu poate indeplini nici un precept ~i nid un lucru plaeut Domnului 1.
Chiar 'cei ce tr;~ielSc in intuneric 0 cinstesc, pentru binefaeerile ei, cu
numele de virtute suprema. Filozofii eu oarecare intelepciune a vietH
Ii atribuie un rol ,aUt de important, inci1;, cMar dnd au neintelegeri

1. Autorul t~i reeuno<a~te smerlt, Illevolnieia de til serie unasemenea ,tratat, fiind
\Ipslt de marea virtute II rlibdlirll, fl!.rli de care nu se poate sl!.vir~i nici un lueru
pll\cut lui Dumnezeu, - fiindd! nu ,are autoritatea necesara de a recomanda altora,
('(left ec nu tndcpllnc!/tc al tnsul$l, dar de care e continuu preocupat.

TERTULIAN. DESPRE RABDARE

483

tntre ei din cauza diferentelor de opinii ~i de orient,are a curentelor

filozofice, totu~i, cind amintesc de rabdare au vederi comune ~i-i aeorda
acela~i inoores in studiiIe lor. Ea ii aduna, ea Ii unel;ite, e,a ii face sa se
stradui'asca toti la fel in a 0 defini ca virtute, in a ,afirma ca toata intelepciunea se cuprilIlde in rabdare 2. Mare es'te puterea ei, de vreme
ee pentru laud a ~i glorie pune in mi~eare chiar disciplinele mincinoase
ale lumii ,acesteia. Dar nu e m.ai degraba 0 injurie cind lucrarea divin1a
este risipita in indeletniciri legate de aceasta lume 1 Sa ia aminte cei
care in curind se vor ru~ina de intelepciulIlea lor ruinata ~i vestejita
impreuna cu veacul.
II.

Ne da autoritatea de a exercita rabdarea nu 0 insu~ire omeneasca,

formata din starea de spirit a insensibilitatii cinice, ci dispozitia divina
a invataturii vii ~i cere~ti, care arata CIa prim exemplu de rabdare pe
Dumnezeu ,Insll.~i. Acesta este Cel ce impra~tie deopotriva floarea luminii Sale peste cei drepti ~i peste cei nedrepti 3, Cel ce lingaduie sa indeplineasca ~i cei demni ~i cei nedemni dregatoriile timpurilor, supunerile
ucenicilor, sarcinile oricarei fapturi. El suporta neamurile cele nerecunoscatoare, care se inchina la batjocuri ale 'artelor ~i la lucruri facute
de mina lor, care-i persecuta numele ~i familia. El Ie suporta desfriul,
Iacomia, nedreptatea ~i rautatea zilnic daunatoare, pentru ca prin rabdarea Sa sa-i mintuiasca. De aceea, multi nu cred in DomnuI, fiindea
nu ~tiu di este de aUta vreme minia impotriva Iumii acesteia 4.

HI.
Si acesta forma de rabdare divina este socotita ca ~i cum ar fi ceva
din alrt:a lume, poate din cer. Dar ce Ise po ate spune despre aceea care
('ste intre oameni, care se vede pe pamint, care intr-un fel se prinde cu
mina 1 Dumnezell. rabda sa se nasca in pintecele Maicii Sale, nascut
accepta sa crease a ~i crescut nu tine sa fie recunoscut, ci dispretuinduse pe Sine este botezat de robul Sall. ~i respinge doar cu vorbele atacurile ispititorului. Cind din Dumnezeu s-a facut propovaduitor, invatind
pe om sa soope de moarte, acordindu-i in scopul mintuirii iertare pentru rabdarea ranita, nu s-a certat, n-a strigat ~i n-a au zit nimeni vocea
lui in piete. N-a frint trestie zdrobita, n-a stins in fumegind 5. Caci nu
2. Rabdarea este elogiata ~i de necre~tini, mai ales de filozofi.
3. Mt. 5, 45.
4. Exemplul unic de rabdare este eel dat de insu~i Tatal ceresc care rabda toate
faradelegile lumii acesteia.

5. Is. 42. 3 I Mt. 12, 20.

APOLOOBTI Ill!. LlMBA LATINA

11M

fusese profel mincinos, ci marlurisire a lui Dumnezeu ,Insu~i, Care a

a~ezat eu toatli rabdarea Duhu1 Sau in Fiul. N-Ia primit pe nimeni sa-L
urmeze flira voic, nu S-a uitat de sus Ia casa ~i 1a masa nimanui (ba s-a
umilit spaUnd picioarele ucenicilor), n-a dispretuit pe pacato~i ~i pe vame$i, nu s-a sllIpar,at pe 'acea cetate care nu voise sa-L primeasca, de~i
dlscipolii in~i~i voisera sa vina focurile cere~ti asupra ora~ului aUt de
vinovat; a ingrijit pe cei nerecunoscatori, a iertat pe cei ce-i intindeau
curse. Nu e putin ace1asta, daca ne gindim ca a avut cu Sine chiar pe
vfnzatorul sau ~i I-a semnalat mereu. Jar dnd a fost vindut, dnd a fost
dus ca 0 oaie la jertfire - cad in aceasta situatie n-a deschis gura
mai mult dedt un miel sub puterea tunzatorului sau 6 - EI. caruia legiunile de ingeri la un singur cuvint i-ar fi venit in 'ajutor din cer daca
l(~-ar fi chemat, n-a aprobat niei maear sabia razbunatoare a unui disdpol. lIn MaIhus rabdarea DomnuIui a fost ranita. Astfel a dezaprobat
folosirea sabiei in viitor ~i, redind sanatoatea celui pe care nu El il sIuUse, i-a dat acestuia satisfactie prin rabdare, care este mama milostivirii 7. Tree peste faptul di a fost rastignit. Caci' pentru aceasta venise.
Dare de ce fusese nevoie de chinuri pentru suportarea mortii '? Voia
desigur oa plecind sa duea pina la eapat pHicerea rabdarii. A fost scuipat, biciuit, batjocorit, imbraeat in haine injositoare, incununat ~i mai
tnjositor. Admilf'abila incredere in puterea sufleteaSooa : Cel ce-~i propusese sa se ascunda Isub Clhipul omulni n-a i'llliiJat nimic din nerabdarea
omului. Mai ales de aiei, fariseilor, ar fi trebuit sa-L recunoa~teti pe
Domnul. Nimeni dintre oameni n-ar fi aratat rabdare in acest mod. AUt
de muIte invatamirute de 'acest fel a caror maretiein fata altor neamuri
a fost motiv de neprimire a credintei, in fat'a noastra in schimb au consUtuit ratiune ~i zidire, nu numai de invatatura prin predici, ci ~i de suferinta prin patimile Domnului. Aeeste invataminte celor ce Ie este dat
sa creada Ie dovedesc ea rabdarea este firea lui Dumnezeu, urmarea ~i
superioritatea caliMtilor sale innascute 8.
IV.
A~adar,

daea-i vedem pe unii robi, cinstiti ~i cu minte sanatoasa,

trl1ind dupa voia stapinului lor - supunerea este me~te~ugul de ,a-ti
cJ$tiga merite. iar disciplina supunerii consta in modestie $i ascultare
_. eu cit mai mult se Clade sa fim vazuti urm,indu-L pe Domnul noi. robii
6. Is. 53, 7.
7. Tn. 18, 10.
R. Intruparea Fiului lui Dumnezeu in condi \ii1e cele mai umile, via\a Sa de lipsurl 1;1 sufNlnte, patimilc ~I mourtca Sa, sint cxcmplclc cde mai straIucite ale rabdarii
11(1I1SCmllnHtc pe pamlnt.

TERTULIAN. DESPRE RABDARE

185

lui Dumnezeu Celui viu, a carui judecata vine Ia noi nu cu catu!;ie sau
cu boneta robi,ei 9, ci cu ve!;inicia pedepsei sau a mintuirii? Pentru a
scapa cineva de impilare !;ii pentru a dobindi libertatea are nevoie de 0
atit de mare sUiruinta in supunere, cit de mari sint urmarile pe care Ie
aduce impilarea sau Iibertatea. $i totU!;ii, cind vorbim despre supunere,
ne referim nu numai la oamenii subjugati prin robie sau datorind prin
alte raporturi juridice obedienta, ci !;ii la turmele de vite !;ii chiar Ia
animalele salbatice, intelegind ca ele au fost facute !;ii lasate de Domnul
pentru trebuintele noastre. A!;iadar, vor fi mai intelepte in disciplina
supunerii cele pe care Dumnezeu ni Ie supune noua? Ele i!;ii cunosc
datoria supunerii, iar noi ~ov~iim sa ascuWim de singurul caruia ii sintern SUpU!;ii, adica de Dumnezeu ? Dar cit de nedrept este, cit de ingrat, ca
un bun pe carc-l doblnde~ti de Ia altH prin bunatatea altuia sa nu-I dai
in schimb de la tine insuti celui prin care-l dobinde!;iti! Nu vorbesc mai
mult despre datoria no astra de a arata supunere fat a de Dumnezeu. Cel
ce-L cunoa~te pe Durnnezeu ~tie ce datorii are fata de El. Totu~i, ca sa
nu parem ca vorbind despre supunere ne-am indepartat de subiect, yom
spune ca ~i supunerea insa~i se trage din rabdare 10. Oare se supune cineva pentru ca nu rabda ~i se impotrive~te pentru ca rabda? A~adar,
cum Dumnezeu, datatorul ~i primi1torul tuturor eelor bune, nu se instraineaza de Sine insu~i, cine-i va refuza multa vreme bineIe? Cine se indoie~te ca tot binele, fiindca se indreapta catre Dlimnezeu, trebuie cautat de catre cei care tind cu tot sufletul la Dumnezeu ? Prin 'acestea expeditiv ~i oarecum prescurtat (~i recomandarea ~i indemnul), esentialul
despre rabdare s-a spus.

v.
Totu~i

nu este pierdere de vreme, fiindca nu este fara rod, 0 expunere mai Iarga despre cele necesare credintei. Daca uneori discutia lunga este fara rost, in nici un caz nu trebuie condamnata cind este constructiva. $i daca este yorba de vreun bine, ratiunea cere sa se mate
si ceea ce este contrar binelui. Mai mult te v'ei lumina ce trebuie sa urmezi, daca vei cunoa~te ~i ce tTebuie sa eviti. Sa luam in considerare
a~adar ~i nerabdarea, ~i yom vedea ca, a~a precum rabdarea se na~te
~i se afla la Dumnezeu, Ia fel adversara ei se na~te ~i se afla Ia adversarul nostru, aparind cu claritate de aici cit de categoric se opune ea
credintei 11. Ceea ce a fost creat potrivnicului lui Dumnezeu nu este in
9. SimboIuI eliberarii sclavilor. Ia romani.
10. Disciplina supunerii. ob~teasca Iii oameni ~i animaIe, deriva din rabdare.
11. Pacatui a intrat in Iume din ncrabdare; primii pacato~i n-au suportat instinctelc, nevoile fire~ti, poruncile dumnezeie~ti. Dupa Adam ~i Eva, Cain cade in prada

APOLOOB11 DB LIMBA LATINA

I"R

nkl un caz pri('tcn cu lucrurile lui Dumnezeu. Aceea~i este discordia

fntre lucruri. ca ~i fntre autorii lor. De vreme ee Dumnezeu este binele
tlbsolut, iar diavolul dimpotriva raul absolut, prin insa~i deosebirea funclftmentflHi dintre ei se intelege eli niei unul nu infaptuie~te Iucrul celuilftlt ~i. nu trebuie sa avem cumva impresia ca din rau se na~te ceva bun
sau din bine ceva rau. A~adar, gas esc izvoarele nerabdarii in diavolul
lnsu$i, anume in momentul cind acestla n-a suportat cu rabdare faptul
rli Dumnezeu a supus chipului Sau, adidi. omului, toate luerurile pe
('are le-a faeut. Cad nu I-ar fi durut, dace ar fi suportat ~i nid n-ar fi
urtt pe om, dalca nu I-ar fi durnt, ba I-a am:agit pe om, fiindoo-I urise ~i-l
urts(' fiindca-l duruse; n duruse, insa, fiindca nu suportase cu rabdare.
Nu vreau sa cercetez ce a fost mai inW acel Inger al pierzaniei, a fost
('I rliu sau fara rabdare, fiindca e clar ca, indiferent daca s-a naseut ner4bdarea din rautate, sau rautatea din nerabdare, au conspirert apoi intre ele $i au crescut nedespartite in sinul tatalui lor. Dar, invatat din
proprie experienta, ce-Iajuba ,sa padituialsca, pe care .0 simt~se mai intH,
prin care intrase pentru prima data sa faca rau, pe aeeea a chemat-o
pentrua Impinge pe om 1a crimia. $i intelegindu-se cu el femeia, n-~
zlce 1a intfmplare, prin iusa$i convorbire.a eu el a fost atrasa infeeUndu-! spiritul la nerabdare. Ea n-ar fi pacatuilt deIoe, daca ar fi respeetat
cu neclintita rabdare interdictia divina 12. Ce sa spun despre faptul ca
11-6 pastrat numai pentru sine intelegerea eu diavolul, n-a rabdat sa
t6('"a tn fata lui Adam, pe care, de$i nu-i era inca sot, $i nid indatorat
!1ft aseulte ce-i spunea ea, I-a Hicut parta$ lal raului pe care-l savir$ise'l
PiPT(, a$adar $i un aIt om prin nerabdarea celuHalt $i piere $i el insu~i
prin nerabdarea sa de doua ori vinovat: $i fata de porunca lui Dumnczeu $i fata de ispita diavolului, neavind puterea aa pe una s-o respeete, lar pe ceal'alta s-oinvinga 13, Prima obir$ie a judecatii sUi in rprim.a
gre,eaUi. De atunei a inceput Dumnezeu sa se supere, de cind omul a
fost lmpins sa faca rau. (De atund prima rabdare a lui Dumnezeu, pe
clnd i s-a prieinuit prima supar,are, multumit atund doar cu mustrare,
st4plnindu-se de la 0 pedeapsa mai mare a diavolului). Ce crima i se
Imputa omului inainte de aceasta a nerabdarii? Era nevinovat, $i foarte
lIpropiat prieten al lui Dumnezeu $i locuitor al paradisului. Dar de indl'ltli ce a oazut in nerabdare a incetat de a-L mai avea cu sine pe DumInvldlci, il!.comiei, uri!, dorinteior ~i nevoilor de tOlt froul. .Aaron devine nerllhclMor tn dc~crt, poporul neascu!ti'itor de Proreti ~i oBipoi de DomonuJ. Analiz,a lui
Tl'Tlulilln asupra pl!.cato~eniei generaie in privinta nerabdarii, mai ales ca lipsa de
silporiurc tI oricl!.rei dureri - aCluala in acele vremi de persecutii feroce - , este
slIbtllll, orlglnllili ~i profunda.
t 2.

FIIC. 3, 6.
13. Fllc. 3, 12.

TI!RTULIAN, DBSJlRB RABDARB

IR7

nezeu,a tncetat dea se mai rmp'c!irHi~i din cele ,cere~ti ~i de 'atunci om,
dat pc!imtntului $i arunCiat din fata lui Dumnezeu, a tnceput sc!i cadit u~or
rob nerc!ibdc!irii in tot ce supc!ira pe Dumnezeu. Pe datli acea sc!imfntli tt
diavolului incoltind, prin rodnicia rautatii minia a creat un fiu, pe ctHC'
creat I-a creseut in indeletnicirile sale. Dupa ce ea insa~i dusese PI'
Adam ~i pe ,Eva la moartea invatat ~i pe fiu sa ineeapa de la omucidereo De-a surda a~ serie despre nerabdare, daea aeel prim uciga~ ~i prim
fratricid Cain ar fi suportat eu suflet lini~tit ~i rabdator faptul ea jertfa
sa n-a fast bineprimita de Dumnezeu, daea nu s-ar fi miniat pe fratele
sau, daea in sfir~it n-ar fi ucis pe nimeni. Fiindea, insa, n-ar fi putut nici
sa ucida, daca n-ar fi fast suparat, nici sa se supere, daca n-ar fi fost
nerabdator, aeeasta demonstreaza ca tot ee a Hieut din minie trebuie
raportat la geneflatoarea miniei 14. Aeestea au fast primele roade ale
nerabdarii, pe atunci copil in leagan. iDar ee odrasla a avut dupa aceea ?
Si nu e de mirare. Daea ea a gre~it cea dintii, urmeaza ca fiind prima de
aeeea este singura matrice a oricarui delict, singurul izvor din care s-au
impra~tiat felqritele piriia~e ale erimelor. Am vorbit despre omucidere,
care de la ineeput s-a savir~it din eauza miniei. Da,r orieare alte eauze i
s-ar deseoperi dupa aeeea, originea tuturor sta in nerabdare. Fie ca din
du~manie, fie ea pentru jaf face dnevaaceasta crima, fapta e savir~Wi
fn primul rind din nerabdarea urei sau a Iacomiei. Oricare ar fi mobiluI,
('rima nU se po ate savir~i dedt prin nerabdare. Cine ajunge Ia adulter
tara nerabdarea dorintei ? Chiar daca 0 femeie este impinsa laaceasta
fa pM. din interes, acea vinzare a ru~inii este dictata in orice caz de nerabdarea de a dispretui d~tigul. Acestea sint ca ni~te gre~eli prime in
fata lui Dumnezeu. Pre cum am spus pe seurt, orice paoat trebuie atribuit nerabdarii. lRaul este nerabdarea binelui. Nu rabda neru$inatul ru~inea, necinstitul dnstea, necredinciosul credinta, nelini$titul lini~tea,
Oricine devine rau, pentru di nu poate starui sa ramina bun. 0 astfel
de hidra a delictelor cum sa nu supere pe Domnul. fDllpotrtivit II(}) cele
rele 1 Oare nu se ~tie bine ca insu~i Israel prin nerabdare a gre~it intotdeaun'a tn fata lui Dumnezeu, de atunci de dnd uitind de bratul ceresc
care-l salvase de la suferintele din Egipt a cerut de la Aaron zei conducatori, de dnd a varsat la idoli darurile lui in aur ? Oici dovedise nerabdare fatli de inttrzieriIe necesare ale lui Moise in intilnirea cu Dom
nul is. Dupli mana oare I-a hranit. dupa grindina care a urmat ~i-a pierdut speranta in DomnuI, nesuportind trei zile de sete. Cad $i aceastli
nerabdare Ie-a fost imputata de Domnul. Dar ca sa nu cnitm fie care caz
in parte, intotdeauna s-au pierdut gre~ind prin nerabdare. De ce au in14. Pac. 4, 8.
IS. Pac. 16 Sf 32.

APOLOGETI DE LlMBA LATINA

\811

tins miinile impotriva Profetilor, dadi nu din nerabdarea de a astulta,

iar impotriva Domnului insu~i din nerabdarea de a vedea? Daea ar fi
tlvut rabdare ar fi fost eliberati.
VI.

este eea care preeeda ~i care urmeaza eredintei.

~i, saeOif:it de Aeesta drept, i s-a pus la
fncC'ware rabdarea poruncindu-i-se sa-~i jer:tfeasea fiul, n-a~ ziee pentru
ispilirC', ci pentru marturisirea simboliea a ,eredintei - Dumnezeu dealtfcl il euno~ltea pe eel pe eare-l soeotise drept - ~i a aseultat eu rabdare
porunea aUt de grea, care nici Domnului nu-i pla1eea sa fie indeplinita
~i daca Dumnezeu ar fi voit, el i-ar fi indeplinit vointa. Pe merit, a~adar,
tI fost bineeuvintat, fiindea a fost ~i credincios ~i pe merit eredincios
fHndea a fost rabdator 16. Astfel eredinta, luminata de rabdare, era semanata intre neaDllUrile pamintului pri'll saminta lui Avraam, adica prin
Hristos, Gare aducea 1egii harul ~i oare ~i-a luat ca ajutor rabdarea Sa
pentru implinima ~i de,savir~irea legii, fiindea ea singurra lipsise in treeut
pentru invatatura drepta'tii. bainte eereau aelhi pentru oehi ~i dinte
pentru dinte ~i plateau r,aul eu rau Nu exiS'ta pe pamint rabdarea, fiindea
nu er'a nid ineredere'a. Desigur, in vremea ,aceea nerabdarea se bueura
do ajutorul legii. Era u~or ,aeest lueru, fiindea lipsea Domnul ~i invatatorul rabdarii. Dupa ee aeesta a venit de sus ~i a a~ez:a!l: pe temeiul rabdlirii harul eredintei, nu mai e permis nici maear prin euvint a vatama
PEl cineva, nid macar a spune prostii fara primejdia judecatii. A fost
oprWi minia sufletului infuriat, a fost innabu~ita indrazn.eala miinii, a
fost 'i'llltl.turat veninul limbii. Legea mai mult a d~tigat dedt a pierduil: 17.
Cfnd Hristos zice : Iubiti pe du~manii vo~tri, bineeuvintati pe eei ee va
vorbesc de rau ~i rugati-va pentru prigonitorii vo~tri, oa sa fiti fiii ai TaHilui vostru eel eeresc 18, vezi ce tata ne aduce rabdarea.
Rabdarea

insa~i

I\. vraam a erezut in Dumnezeu

VII.
Inacesrt precept de baz'a, prin Icare nu ne estc ingaduit sa'facem rau
nici provocati, se cuprinde pe scurt taata invatatura rabdarii. De-a lunHul 'lreeerii in revista a C'auzelor nerabdarii, vor raspunde la locul lor
~i celelalte precepte. Daca sufletul este tulburat de daune in avutul faW. Pac. 22.
17. NPTilhclmCH (\ fost dcpa~ita chiar sub regimul Legii Vechi a ,talionului. Avr.a.am
1'~lp 0 pildil putcrnic graitoarc. Dilr ca a fost total oprHa de Hristos, aUt prin exem1'1111 vip\i! S,ill', cit ~i prill illvd\iiturH Sa ccrCilscii ~i prin harnl Intaritor al credintei.
III. MI. !i, t\1 sq.

TBRTULlAN. DBSf-RB RABDARB

18G

miliaI, aproape in oriee verset din dumnezeie~tiJe Scripturi i se amilltp~te

de dispretuirea Iumii aeesteia. Aeeea~i v1aIoare are ~i indemnul l'U dispretuirea banuIui, fiindea Domnul rnsu~i nu se gase~te in niei 0 bogutil'.
Intotdeauna EI apara pe eei saraci ~i eondamna de la lineeput pc eei 00gati. AstfeI, pentru rabdarea pagubelor a inspirat aversiunea fata de avutii. aratind prin deseonsiderarea lor ea nu trebuie sa suferim daea Ie IJi('fdemo A~-adar, noi n-avem nevoie sa Ie dorim. Fiindea nici Domnul nu
Ie-a dorit, sintem datori sa suporlam eu .u~urinta daea ni se rapese partial sau in intregime 19. Duhul Domnului ne-a atl'as atentia prin apostol
ca Uicomia este radacina tuturor relelor 20. $i nu intelegem ca ea consUl
numai in dorinta de avutul altuia i caci ~i ceea ce pare al nos'tru estc
al altuia. Nimic nu este al nos-tru, fiindlca toate sint ale lui Dumnezeu,
ai cui sintem ~i noi in~ine. Astfel, daca loviti de vreo paguba ne-am
simtit far a rabdar.e, yom fi socotiti prieteni ai lacomiel, suferind ca am
pierdut din ceea ce nu era al nostru. Daca suporltam greu ca ni s-a rilpit
ceea ce nu ne apartine inseamna ca dorim ce nu ne apartine. Cine f'
tUlburat de nerabdare, punind cele 'Paminte~ti mai presus de cele cere~ti,
pacatuie~te foarte gray in fata lui Dumnezeu. Atractia lumii aJcesteia ii
zguduie sufletul, pe care I-a primit de la Domnu:l. Sa renuntam, a~-adar,
cu placere la eele paminte~ti, Cd sa Ie pastram pe cele cere~ti. Poate sa
piara veacul, numai sa ci~tig rabdarea. Cine nu poate suportla in chip
statornic cli i s-a mic~or8't ceva fie prin furt, fie prin violenta, fie prin
nepricepere, nu ~tiu daca din inima va pune mina peavutul sau pen'lifu
milostenie. Cine-~i vira sabila in corpul sau de vreme Ice nu suportu
in nici un chip sa fie spinteoat de a1tul? Rabdarea pagubelor este Ull
exercitiu dea darui ~i de a face din avutul tau un bun comun. Celui
ce nu se teme sa piarda sa nu-i fie greu sa dea, Dealtfel cum va -puted
cineva avind doua haine sa dea unJiil. celui ce n-are, daca nu poate sa-i
dea ~i mantaua celui ce i-a lnat haina? Cum ne yom face prieteni pc
baza de bogatie, daca 0 iubim aim de mult, incH nu suporUim sa ne fie)
rapita 1 Yom pieri cu -ceea oe am pierdut, daca voim ci~tiguri oare se
pierd. Arata ne.rabdare in toate pagubele ne-amurile care poate ca pun
avutul banesc mai presus de suflet. Intr-adevM, acealsta fac cind, din donnta de ci~tig, intimpina pe mari primejdii in comertul cu marfuri, dnd
pentru bani nu ~ovaie nici in for sa atace Mra nici 0 teama de condamnare, dnd in fine se pun la mezat in eirc ~i in tlabere, dnd prada ~J.a drumul mare ea fiarele. Noi, insa, dupa felurimea raporturilor in ('-are Ill'
19. Tertulian punt' in frulltea sll!.biciullilor ()1l1(,1l(>~ti b09utiil pe care () ur(ltli prilltr-o tllltllizl!. foart(~ strinsa lottll illl'OIllPdtibi)i\ eu spiritlld)itdt(',1 n('~till.:J. Snlpturd
Illsli~1 procl(llllu llkolllia, ri\u.:Jcilltl t .. turor rl')l')or.
:!o t Tim. ti, 10.

APOLOOll11 DB LIMBA LAtINA.

190

g6slm cuel, nu socotim de cuviint,a sa ne dam sufletul pentru bani, ci

banii pentru suflet, matind generozHate dnd daruim ~i rabdare dnd
pierdem.
VIliI.

A vem toti in aceasta lume ~i sufletul ~i corpul la cheremul nedrepUltii ~i aratam rabdare fata de aceste nedreptati ; yom fi a~a de rau afectatl de unele pierderi mai mici ? Depa,rte de servul lui Hristos 0 astfel
de ru~ine, de a ceda la lUcruri marunte rabdarea pregatita peIl!tru incerdiri mult DUli lDJari. Daca va incerca mrna cuiva sa ne oprovoace ne este
10 tndem'ina indemnul Domnului, care zice: Celui ce te love~te peste
un obr'az, intoaJ'ce-i-l ~i pe celallalt 21. Sa se prabu~e'asca necinstea in
tata rabdarii tale. Orice lovitura a ei sa ramina fara vatamare ~i fara
durere. Cu dt IDIai mult dezarmezi pe ce:l mai necinstit suportindu-l, cu
uUt mai mult el v'a fi lovit de Domnul. Oaci va fi lovit de Cel gratie
c4rui'8 pot! suporta. Dad! ,amaraci'llnea limbii va fi gata sa izbueneasdi
In fata ocarilor ~i insultelor, ginde~te-te la cuvintele : Cind va vor vorbi
de rau, bucurati-va 22. Domnul :Insu~i in lege este vorbit de rau ~i tolu~i e singur binecuvintat. A~adar, daca sintem servii Domnului sa-L
urm'am ~i sa rabdam cuvintele de r,au, ca sa putem fi bineouvintati. Daoa
vol asculta tara lini~te sufleteasdi vreun cuvint jignitor s'au nesocotit
tmpotriv1a mea, prin fort'a lucrurilor voi face leu insumi loc amaraciunii
,1 ma voi ,chinui intr-o rabdare muta. A~adar, dnd voi raspunde urit La
(~uvinte urite, cum voi dovedi ea am urmat invatatUfia Domnului, oare
spune ca omul nu esil:e spurcat de murdari,a Vlaselor, ci de ceea ce iese
din gura 23, fiinddi ne a~teapta raspunderea pentru arice cuvint de~ef't
sau mai IDJUi<t dedt de~ert ? 24 Urmeaza deci di Domnul ne sfatuie~te sa
suportam cu lini~te sufletea,sdi de ;la altul ceea ce ne opre~te sa fiacem.
Tocmai aici se vede pifiC'erea rabdarii. Drice injurie pr'icmuita fie eu
limba, fiecu miIl!a, dnd Via 'ataoa rabda.rea va avea acela~i efect ea 0
sAgealta care va nimeri ~i-~i va fringe virful Intr-o piatra foarte t'are.
Cliei 10vituI1a via cadea la f'el de infructuos ~i fara rezulil:'at, ba uneori cu
aceea~i putere se V1a intoarce impotriv'a celui ce 'a trimis-o. De aceea
te rane~t'e cineva, ca sa te doara, fiindea buc'llria celui 'ce J1ane~te consUl
In durereacelui ranit. Deci dnd H vei zadamid bucuri,a nedurindu-te,
II va durea pe el insu~i pierderea bucuriei sale. Atunci tu nu numai cil
21. Mt. 5, 39.
22. Mt. 5, 12.
:.!:I. Me. 7,15.
~4. Mt I :~, 3G.

TIRTULlAN, DI&PRI RAIIDARB

191

nerlinit, ceea ce pentru tine este de ajuns, dar pe de~supr~ vei

fi ~i muJ~umitt de in~elarea adversarului tau l?i apar.at de durerE.'. Acest('ll.l
stnt foloa.sele ~i placerile rabdarii 25.
vei

ie~i

Nu este scuza't nici aeel sol de nerabdare (in pierderea alor no~tri
dragi), careia i se admite 0 oareeare parte de durere. Trebuie sa ilvpm
in vedere in primul rind cuvintele Apostolului care zice : Sa nu va 111tristati de adormirea cuiva, ca paginii, care sint lipsiti de speranta 26.
~i pe drept cuvint. Pentm ca aceia care credem in invierea lui Hristos
credem ~i in invierea noastra, a celor pentruoare Ela murit ~i a invia.t.
Deci, unde este invierea mortilor, aeolo lipse~te durerea mortH, lipse~te
~i nerabdarea durerii. De ee sa fii indureflat daoa nu C'rezi ca ai pieri! ?
De ce sa suporti eu nerabdare ea s-a dus pentru un timp eel despre caw
erezi ca se va intoaree? Ceea ee socoti moarte este pleoare. Nu este
de pUns ce:l oore pleaca inainte, ci de regretat C'a Upse~i\:e. ~i trebuie stapinit ~i dcest regret. De ce sa-ti pierzi cumpa'tul cd a plecat eel pe car'e
in curind i1 vei tum-a? Dealtfel nerabdarea in cazuri de acest fell este
~i 0 rea prevestire pentru speranta noastra ~i 0 indepartare de la linia
dreapta a oredintei. n ranim pe HrilStos cind nu primim cu Hni~te sufletoosea pe toti cei ehemati de El ca ~i cum ,ar fi de compatimit. Dorese - zice Apostolul -, sa fiu primit inapoi ~i sa fiu cu Domnul 27.
lata ce dorinta frumoasa exprima! Deci noi in~ine nu voim sa urmllm
dorinta cre~tini1or, daoa sintem indurerati ~i fara rabdare Cia laltii au urmat-o.

x.
Boste ~i un alt stimulent, eel mai puternic, al nerabdarii: plaeerea
razbunarii, pusa in slujba maririi ~i a rautatii. Dar ~i marire,a este preltutindeni de~a.rta ~i rautatea iUltotdeauna urHa de Do mllJUl , IllJai ales atunci
ctnd rautatea provoeata de dnevla pridnuie~te una IDIai mare in actul
razbunarii ~i, rasplatindu-l pe C'~l Mra de lege, dubleaza ceea ee s-a Meut
o data. In mod eCOIlJat nlzbunar.oo pare 0 mingiiere a durerii, dar in fata
adevarului se dovede~teoao lupta a rauMtii. Ce deosebire este inlre
provoeator ~i eel provocat, daea nu aeeea ea unul savir~e~te raul mili
inainte, ilar celalalt lDiai in urma ? Totu~i ~i unul ~i altul sint vinov.ati de
25. Tertulian recornandl!. cre~tlnilor linl~tea sufleteasca la orlce fel de provocllri
sufletelitl orl trupe~t1, chlar aduclnd exernple vii ~i Invallitura durnnezelascli 1I MIIItultorulu1.
:W. I Tes. 4, 13.
'27. FH. I, 23.

APOLOOI!TI DB LIMDA LATINA

192

vlHl1man'd olllului in fata Domnului, cme oprc~tc ~i condamna orice tidHo!;iiu. In faptil reu nu exista 0 motivare a ordinei ~i locul nu deoseul'!;ilo ceca co asemanarea une~te. Cum e fapta, a~a Ii este ~i meritul.
J\SHl'I, in nid un ouz nu trehuie sa raspundem 1a rau ell rau. Cum vom
rt'spl'c'ldUCcasta porunca, daca in dispretul nostru nu vom dispretui razbUllared '/ Ce dnstire vom aduce lui Dumnezeu, daca ne vom araga drepluI d(~ uparare'/ Noi, birne putrede, vase de IU!t! Ne suparam rau dnd
sclavii nO!;itri i~i asuma raspunderea sa se razbune in legaturile eu ceiItll~i servi ~i pc aceia care ne-au an.iat rabdare amintindu-~i de s'tmea
1m de umilinta ~i servitute nu numai ca-i ,aprobam oa supr,aveghetori ai
ouoilrei stapinului, dar Ie dam 0 satisfactie mai mare decit ~i-au propus-o 01. Nu st1au 1a fel lucrurile pentru noi in fata Domnu1ui care este
tlltt de drept in ,aprecierea f'aptelor ~i atit de puternic in savir~irea lor '/
AC<"Clsta ne asigura zicind: "A mea este r,azbuna-rea ~i Eu voi razbuna ~I" adica a ta este rabdarea ~i Eu iF voi rasplati rabdarea. Cind
zice: Nu judecati, ca sa nu fiti judecati 29, oare nu ne cere rabdare '/
Cine nu va jude,oa pe altul, dadi nu eel oare va rabda sa nu ceara inapoi? A~adar, de ce-l credem pe acela judeciHor, daca nu e ~i razbuniHor? Cine judeca IlIumai pentru ca sa ierte? Chiar daca va ierta se va
1"(,[j totu~i de nerabdare cind judeca, pentru oa sa capete cinstirea unicului judecator (adidi a lui DUillmezeu) Dar prin cite oazuri de acest
fel lrece de oblcei nerabdarea! De cite ori s-a cait apamrea! De cite
orl sH!.ruint'a ei s-a dovedit mai rea decit motivele care au determiruat-o !
Fiindca nerabdarea nu ~tie sa faca nimic fara pornire ~i tot ce se face
din pornire fie ca 10ve~te, fie ca vatama, fie ca darima. Daea vei pretinde, mai u~or vei fi un smintit, mai pe 1arg, te vei incarca. Ce am de-a
face eu cu razburua,rea a oarel masura n-o pot dirija prin nerabdarea durerli'l Daca nu voi men tine rabdarea nu voi suferi i daca nu voi suferi
nu yol dori sa Iffiar'azbun 30.

XI
Dupaaceste Ciauze ,ale nerabdarii, pe care Ie-am expus la~a cum am
putut, de ce sa ne mai intindemasupra celorlalte, determinate de vi,ata
dE' (Jcasa sau de cea publica'/ Este v,asta ~i cuprinzatoare actiunea raului, care provo1aca multiple atitari de venin, dnd mai neinsemnate, dnd
:m. Deu!. 32, 35.

:!.!J. MI. 7,

1.
:10. Dupll. dragostea oarb1i fat a de semeni ~i care nu tine seama de inviere, IIllnlllll;!, ourcCUIll, in dceIe vremuri de prigoune singeroase, pe Cdre a combalul-o
III ('(!p. IX, TNtulial1 ('ombate uiei [azbUna[C'd, care dC'pa5e!'itp, fiind contrurie eu
1"lliI SIIIt'[l'lIil'l c[l'~liIJP.

TI!RTUI.IAN, DI!SPRB RABDAR

193

foarte grave. Dadi. pe cele mai marunte Ie poti dispretui pentru eli n-au
urmari de importanta deosebita, in fata eelor mai mari cedezi din caUZil
fortei lor. Unde nedreptatea e mai midi., acolo nu exista nici 0 necesitate
de rabdare, dar unde e mai mare, are nevoie de leac, adica de rabdare.
Sa ne Iuptam, a!?adar, a Ie suporta pe cele pricinuite de rau, pentru ca
puterea lini~tei noastre srufiete!?ti sa zadarniceasca planurile dU!?IThanului.
Daea noi in~ine ne atragem asupra noastra vreun neaaz, fie din imprudenta, fie altfel, in orice caz trebuie sa SUtportam eu rabdare ceea ce ne
imputam. lar dae-a socotim ca unele ne sint trimise de Domnul, cui trebuie sa-i ara:tam mai mu1ta rabdare dedt Domnului'l EI ne invata sa
multumim (~i sa ne bucuram) de cinstea mlUstrarii divine. Pe cei pe
care-i iubesc - zice El - Ii cert 31. Ferice de ,acel serv pentru indreptarea dirui,a sUtruie Domnul, pe care-L socote~te demn de supararea
Lui ~i nu-l in~ala printr-un indemn preHkut! Din toate partile,
a~adar, ni se impune datori'a rabdarii, care ne este scut in ratacirile
noastre, in ispitele din partea raului sau in inv,atamintele Domnului.
Raspla1,a muncii .noastre pentru DomnlUl este mare ~i ea se nume~te
fericire. Pe cine a numit Domnul fericiti, daca nu pe eei eu rabdare,
dnd a zis : Fericiti cei saraci cu duhuI, ca 'a lor este imparati'a cerurilor 'I 32 ~n mod sigur nimeni nu e sarac cu duhul, dadl nu e umi!. Dar
cine e umi:l, daca nu eel ee r'abda 'I Fiindca nimeni uu se poate supune,
fara rabdarea de a se supune mai intH fata de sine insu~i. Fericiti zice el, - cei ce pIing ~i se vaieta I Cine tolereaza astfel de lueruri far a
rabdare'l Unora ea aee~tia i !se aeorda ~i sfatuI, ~i zimbetul. Fericiti cei
blinzi. In aceste cuvinte nu poole fi in nici un caz vorba de cei fara
rabdare. Cind Ii nume!?te pe fa.ca~orii de pace fericiti ~i fii ai lui Dumnezeu, nu cumva se port socoti nerabdMorii rude ou paoea'l Numai
un nebun ar putea crede aceasta. lar dnd ziee, Bueurati-va ~i va veseliti ori de cite ori va vor spune cuvinte rele !?i va vor prigoni, caci
mare este plata voastr,a in cer 33, aceasta plata in nici un caz n-o promite
nerabdarii, fiindea nimeni nu-!?i va piils!l:ra buna dispozitie in necazuri,
daca nu Ie va fi dispretuH mai dinainte, ~i nimeni nu 'Ie va dispret ui ,
dadi nu va avea rabdare 34.
31. Pildp, 3, 12,

32, Mt. 5,4,

33. Mt. 5, 11 sq.
34, Ferlclrell nOils!rli dpplndp de modul in ('urp np vom opunp provodlrilur diu\'olullll, p1islrfndll-np IInl~I(>1\ slIflP!pus('~ ~i rl'Sl'lIlllllrl'd ('II ('urI' ""Ill primi ('prli\ri!,'
dllllllll''l('i('~tI I" qrl'~l'lil(\ IHHtslrf'.

lQ4

APOLOGBTJ DR LIMBA LATINA

~111:.

In eeea ee prive~te invatatma pacii 35 plaeut lui Dumnezeu, cine

eu 1nsu~irea nerabdarii Illl general, via ierli'a pe fratele sau odal\.a, oa sa
nu zie de ~apte ori ei de ~aptezeci de ori dte ~apte ? 36 Cine va ajunge
1ft Intelegerea cu adversarul in fla~a judeeatorului, daea nu ~i-a invins
mai fnUi minia, 'Indirjirea, inveninarea, daea n-a taiat adice vinele
nerlibdlirii 1 CUID vei ierta ~i ti se va ier,ta, daca vei tine lla nedreptate
prinabsenta rabdarii 1 Nimeni sa nu faca daruri l,a altar daoa e cu
sufletul J}lin de ura ilffipotriva fmtelui sau, daca n-a ajuns mai intH La
r!bdare, impacindu-se eu fMtele. Sa nu treaea supararea noastra de
apusul soarelui. Nu ne este ingaduit sa tr'aim nici maear 0 zi fara rabdare. Crnd aceasta este drma oricarei invataturi mintuitoare, de ce sa
ne mirlim ca ea conduce ~i la poeailIlta 1 Obi~nuita sa vina in ajutorul
celor d.zuti, ,aceasta a~telapta, aceasta dore~te, laC'elasta indeamna La pocliln~a eel or ee cauta mintuilre'a. Cind 0 d'i;satorie este desfaeuta, rabdarea este folositoare la amindoi sotii, - prin faptul ea sus tine ipe barbat
~l pe femeie dt staruie in despartire pe unul nu-l f,aee adulter, iar
pe cellHalt il indreapta. Exemplele date de Domnul prin parlabole sint
eloeveillte ~i in ceea ce prive~te m]ntuirea prin poeainta. Prin rabdare
pllstorul,a eautat ~i a gasit'oaia cea pierduta, - eaci din nerabdare ar
fl renuntat 1a ea u~or, dar rabdarea l~a impins la efortul eaiUta:rii - a
adus-o pe umed, rabdind pov1ana eelei eare fusese parlasita fiindea SIe
rlltllcise. $i pe. a,eel fiu risipitor rabdarea tatalui I-Ia primit, I-a imbracat,
I-a hrlinit ~i I-a aparat fa~a de nerabdarea fratelui miniat. A fost salvat
ded eel ee se pierduse, fiindea s-ra pocait. $i pooainta I-a ajutat, fiindea
6 glisi1t rabdare. Dar dragostea, supremul juramint de eredin~a, tezaur al
numelui de cre~tin, pe eare apostolul 0 incredinteaza tutaror puterilor
Sflntului Duh, in invataturi~e eui e formata daca nu in ale rabdarii 131
(cIubirea - zke el - este marinimolasa; are aceasta insu~ire de la
rllbdiare. Este binefaoMorare)): prin rabdJaJre uu face vau, Nu pizIDIUle$te :aceasta este 0 cali tate a :rabdarii. Nu se poanta eu necuviinta :
de loll rabdare i~i trage modestia. Nu se ingimfeaza, nu e desfrinata :
nu, did are r:abdare. Nu-:?icauUi ale sale : suporta pe ale sla:le, ca sa
fie de folos altui,a. Nu se intaIfHa: dar ee putea l'asa nerabdarii 1 De
ueeea - zice el - Dl1agostea rabda totul, tolereaza ttotuIn, pentlru cia
tn toa1te bnprejurarile are rabdare. Fara indoi:ala, niciodata nu va pieri.
35. Tertullan descrie viata cre~tinii inviiluitii in nimbul dumnezeiesc al dragostei care aduce iertarea ~i cainta pentru toate relele siivir~ite.
36. Mt. 18, 22.
37. I Cor. 13, 2-7.

TI!RTULIAN, DI!SPRB RABDAR

Se vor goli, se vor consuma, se vor Itermina limbile, ~'tiinte'le, 'Protetiile, dar vor ramine credint,a, speranta ~i dragostea; credinta, pe care a
adus-o rabdare,a lui Hristos, sperenta, pe care 0 a~te'apta rabdiarea omului, dragoste,a, pe care 0 insote!',ite rabdlarea pentru :Invatatorul Dumnezeu.

Pina aid de,spre rabdare, aUt de simpla !',ii de uniforma, aUt de tntemeiata in suflet, pe Icare trebuie s-o cladim pe multe eai ehi1ar tn
corp pentru a merit a pe Domnul, sadita de Insu~i Domnul, !',ii in puterea corpului, ,aeest'a fiind loeuinta la sut:letului care, de!',ii condueMor
prin 'corp respira. Dar care este functia rabdlurii in corp 1 In primul
rind infrinama carnii, jertfa placuta Domnului prin sacrifidul umilintei,
ori de dte ori pentru Domnul supor;ta mizeriile !',ii greutatile u,aiului,
multumindu-se cu 0 hrana simpla l?i eu apa Clurata, ori de cUe ori tine
posturile, ori de cite ori viat,a Ii este in eenu!;la l?i in sac. A'ceasM rabdare la corpului recomanda inchinaciunile !',ii intalre!',ite rugaciunUe,
aceasta deschide ureehile lui Hristos (l?i rale lui) Dumnezeu, alunga asprimea !;Ii cheama blindetea. Astfel acel rege al Babilonului, fiindca a
suparat pe Domnul, dupa ce a trait l?apte ani in zdrente !',ii necuratenie,
lipsindu-se de cele mai elementar'e cerinte ale vietii umane, ,adudnd
ca jertfa rabdarea corpului, !',ii-a redobindi,t domni'a l?i, ceea ce er'a miCIi
de dorit pentru un om, s-a impiioat cu Dumnezeu 38. lar daca luam in
considerare treptele mai inaIte !;Ii mai fericite ale l'abdarii corporale, tot
ea pregatel?te pentru sfintenile infrinarea dirnii. Eaapara pe vaduva,
cinste!',ite pe fecioara, !',ii rididl in impara1ia oerulrui pe eel devenit famen
de bunavoie. Ceea ce se desavir!;le!',ite in carne vine din puterea sufletului. Rabdarea dl.rnii duce lupta in persecu1ii. Daca este neaparet necesara fuga, carnE~a rezista 1a nelajunsuri:le fugH. La inchi.'Soare, carilled
e in lanturi, camea in obezi, carnea in pamint. Ea in inchisoare n-are
lumina, nu vede cerul 39 , Dar dnd ajunge 1a lounoa~terea ferioirrii, la primirea celui de-al doilea botez, .Ia insa!',ii urcarea catre s,ala!;lele divine,
nimic n-ajuta mai muLt pentru aceasta decit rabdarea corpului. Dadi
spiritul est'e puternic iar trupul slab, unde este mintuirea spiritului
nira rabdare ~i a carnii insa!;li 1 Cind DomiIlul spune uC'eastJa despre trup,
38. Don. 4, 33.
39. La suferlnlele trup(>~tl prlmltp ell penitent, Tertullllll udllUgll
slnt sllplI~1 cr('~tlnll prigonili. IIliuJlul1 tn InC'hlsorl.

~I

po cele III

CIITO

196

APOL6GE11 DE L!MBA LATINA

numindu-lslab,amta de ce are nevoie pentru a se inltari: de rabdare,

fara indoiala, impotriv,a oricaror incercari de a submillJa~i nimki ,cr'edinta, ca sa poaM. suport,a fara nici 0 ~oviHre biciul, focul, fiarele salbatiee, sabia 40, pe oare profetii ~i apostolii Ie-au invins suporHndu-'le.

XIV.
eu ,aceste puteri ale rabdarii ISiaia, chiar dnd era tai:at, 'flU tacea
laudind pe Domnul, im ~tef'an,lovH cu pi.etre, cef'ea iert'area pentru
du~manii lui. 0, prea fericit ~i a,ce1a care a rezistat cu toata rabdarea
la orice illicercare ,a diavolului! Pe care nici pi1erderile din turma, nici
neoazurile fiului impinsla risipa, nici ehinurile $i rani rile eorpului nu
I-au facut sa-~i piarda rabdarea ~i credinta in Domnul, datorita carui fapt,
zadarnice au ramas atacurile diavolului. De~i expus atitor suferinte, nu
s-a departat de respectul fata de Dumnezeu, ci dimpotriva, constiituie
pentru noi un exemplu ~i 0 martur'ie, ca sa avem rabdare ,atirt in duh,
cit ~i in carne, atit in suflet, cit ~i in corp, ca sa uu ne lasam infrinti nici
de rautatea oamenilor aceSitei lumi, nici de pierderea celor dragi, nki
de chinurile corporale. Mari prazi luate de la diavolla adunat Dumnezeu
in acel om, pretios steag pentru gloria sa a smuls de la du~man, dnd
acel om lla orice ~tire dureroasa nimic aLtcevla nu rostea dedt .Domnul
fie laudat, dnd i~i blestema sotia care, Icedind nenorocirii, 11 indemna
sa se salveze prin mijloace necinstite! Ce bucuros era Dumnezeu, ce
se sfi~ia eel rau, dnd Iov, m gunoi, suporta cu mare lini~te sufleteasca
prea multele lui bube, dnd alunga in bataie de joe mu~tele care navale~lU sa se hraneasca din ranile lui deschise. Astfel, acel lucrMor pentru
slava ,lui Dumnezeu, ,aparindu-se de toate sagetile ispitelor cu plato~a ~i cu scutul rabdarii, a redobindit indata de la Dumnezeu integritatea corpului, im averea pierduta ~i",a dublat-o. ~i daca ar fi voit sa
i se redea ~i fiii, ar fi putut fi ima~i tata. Dar a preferat sa fie din nou
el insu~i ; a renun~alt la 0 bucurie atit de mare, fiind sigur ca I-a reci~tigat
pe Dumnezeu, a suportat de bunavoie lipsa de copU, ca sa traiasca in
rabdare 41.
40. Tertulian ineununeaza lista suferin\elor trupe~ti eu diferitele ehinuri ale
mortii la care erau supu~i, dupa Profeti $i Apostoli, martirii din vremea sa.
41. tn acest capitol slnt descrise maretele exemple de tarie, impatimirile trupe$ti
$i suflete:;;ti, impinse pina la moarte, ale lui Isaia :;;i ale Sfintului Stefan, insistind asupra
rasplatii primita chiar pe pamint de Iov, pentru intelepciunea $i totala lepadare de
sine, cu care a indurat toate suferinlele la care a fast supus de diavol ~i de slugile lui.

197

TERTULIAN, DES PRE RABDARE

xv.
Dumnezeu este ocrotitorul Cel bunal rabdarii noasire: daca ai Itisat pe seama Lui nedreptatea altora, El este razbunator ; pentru daune
este despagubitor, pentru durere medic, pentru mo,arte dM,Mor de vi1ata
Clot de mult poa,te rabdarea sa-l aiba pe Dumnezeu dJatomk! ~i nu pe
nedrept. Caci rabdarea pune in sigur1anta pe toate cele placute Lui, ajuta
la indeplinirea tuturor poruncilor Lui : inta.'re~te credinta, asigura pacea,
paze~'te dragosrtel(l, invata um'ilintJa, la~teapta diilllt,a, cherama exomologheza, conduce tmpul, pastreaza spiritul, infrineaza limba, stapine~te
mini,a, infringe ispitel1e, 'alung'a soandalurile, consfinte~te martiriile, mingiie pe eel samc, tempereaz,a pe cel bogat, nu nimice~te pe cel slab, nu-l
semete~te pe cel sanatos, 11 desfata pe oel nedincios, il gazduie~te pe
strain, il ineredinteaza pe serv Si1:apinului ~i pe s:tapin lui Dumnezeu,
impodobe~'te pe femeile, il dovedle~te pe barbat ; este iubita in copil, lau
data in tinar, respectata in batrin; este frumoasa pentru ambele sexe,
]a orice virsta. Heide ,acum, daca vrei, sa-i cunoa~tem de ,aproape chipul
~i obiceiurile. P,ata Ii este lini~tilta ~i binevoitoare, fruntea senina, neconbaotata de nici un rid lal tristetii ~i al miniei. Sprincenele neincruntate
a suparare, cu ochii privind in jos de umilintd, nu de nef.ericire, gura
insemna'ta ,cu dnstea vorbirii masurate, culoarea cum se cuvine celor
Iini~titi ~i nevatamatori ; mi~c:area 'capului ~i risul amenintator impotriva
diavolului, imbraoamill'tea cura,ta ~i cazind cuviincios pe corp" ea una
care nici nu se fale~te, nici nu se dezonoreaza. ~ade pe tronul 'acelui
spirit pwa blind ~i prea binevoitor, oare nici nu se framinta in virtej,
nici nu se intuneca de nor, ci este de 0 seninatate tinara, deschis ~i
simplu, cum l-<a vazut pentru a treia oara Ilie 42. Unde este Dumnezeu,
acolo este ~i fiica sa, rabdawa. A~adar, dnd 'coboara Duhul lui Dumnezeu, 11 insote~te in chip nedespartit rabdarea. Daca 0 vom desparti
de Duh va ramine in noi intotdeauna? Nu ~tiu cit ar sta cu noi. Para
ea, ca insoti:toare ~i conduca'toare in orice loc ~i timp, spiritul nostru in
chip sigur S-oa[ innabu$i. Singur n-ar putea rezista 1a atacurile du~ma
nului, fiindea i-ar lipsi mijlocul de a rezista 43.
XNI.
Acesta esbe rosltul rabdarii adeVdTaite ~i cere~ti, aceas't1a invatatura,
aceasta lucmrea. Far,a indoilala ca rabdarea cre~tina nu e'Ste ca aceel(l a
neamurilor pamintului, nu esie alsa, nu este pus a in slujba paca,tului.
42. III Rcgi, 19, 11 sq.
43. PJ;:imind toate din partea lui Dumnezeu eu lUultumirc,
duhovnice~te potrivit voii Lui.

ere~tinii

pot rezista

1POLOOBTI DB LIMBA LATINA

lllll

cad

diavolul, ca sli fie ~itn aceasta rivalul Domnului, ca ~i cumar fi

vol,t sli luorcze ell aceea~i mllsurll - nUDlJai ea rllul ~i binele au a,cee6~i
mlisurli prin faptuJ ca sint la fel de mari, dar deosebire'a lor este fundamenta'lli - a fnvatalt ~i el pe ai sai rabdarea lui propde, vreau sa SPl.lill
aceea care-i pune sub pultere<a sotiilor pe sotH vinatori de zestre Slau
vlnzlitori de sC'lave, care perrtrua obtine mO~lteniri de la eei fa.ra urmla~i
acceplt! eu serrtilmente fatarnice arlee ,supunere, care ~ace pe robU pintecului ~i ai gurU sa devina clientela de ocara :;;i sa-:;;i subjuge astfel libertate,a. Asemenea forme de rabdaJle cunose neamurile pamiiIltului,
care murdarese prin ocupatii josniee numele unui bun aUt de mare. Ei
trlHesc r!bdindu-i pe rivali, pe bogati, pe cei oare-i eheama 111(1 mese,
dar nerabdlndu-L pe Dumnezeu. 0 sa vada ei pentru bunurile lor :;;i aile
ocroUtorului lor ee rabdare Ie va cere foeul eel de sub pamint. lar noi
sa iubim rabdarea dumnezeilasca, rabdarea lui Hristos 44. Sa-i dam Domnului lnapoi cit clh.eltuie~te EI pentru noi. Sa-I of'erim rabdarea sufleteasc~, rabdarea trUipeasdl, toti eei care oredem in invierea trupului ~i
a suHetului.
INOICE SCRIPTURISTIC
Pocare, 3, 6 - V, 3l.
Pocere, 3, 12 - V, 38.
Pcsoere, 4, 8 - V, 58.
Pocere, 22 - VI, 9.
Dauteronom, 32, 35 - X, 25.
Regl, 19, 11 sq. - XV, 26.
Pllde, 3, 12 - XI, 16.
tula, 42, 3 - Ill, 10.
1110111, .'i3, 7 - III, 20.
Daniel, 4, 33 - XIII, 16.
Matel, 5, 4 - XI, 23.
Metet, 5, 11 - X, 33.
Matel, 5, 12 - VIII, 12.

Matei 5, 39 - VIII, 7.
Matei, 5, 44 sq. - VI, 25.
Matei 5, 45 - II, 5.
Matei, 7, 1 - X, 26.
Matei, 12, 20 - LII, 10.
Matei, 12, 36 - VIII, 20.
Matei, 18, 22 - XII, 3.
Marcu, 7, 15 - VIlI, 20.
loan 18, 10 - III, 26.
I CorintenJ, 13, 2-7 - XII, 27 sq.
Fililpeni, 1, 23 - IX, 16.
t Tesaloniceni, 4, 13 - IX, 4.
I Timotei, 6, 10 - VII, 14.

INDlCE REAL
A
Actiunea raului, XI, 4.
Adllm, V, 34.
i\dormlrea, IX, 4.
Adven;arul, XII, 4.

~l

ONOMASTIC
Amaraciunea, VIII, 11.
Animalele salbatice, IV, 12.
Aprecierea, X, 23.
i\jpoS'tolul, IX, 17.
Apusul soarelui, XII, 10.

44. Tertulian indeamna la snr~itul acestei carti pe contemporanii credincio~i sa

rereasc! de falsa rabdare. Aceasta inseamna ingrozitorul compromis, moral ~i maI!'rlu\, obl$nuit la pagini, prin care ace~tia cedeaza preceptele morale !ji religioase
In fllmllle $i societate sub formele cele mai josnice ca robi ai pintecelui !ji ai gurii,
I)('ntru carc slnt dlspretuiti de scmenii lor :?i pedepsiti de Dumnezeu.
~e

Carlea fIInd IrnpftJ'flll numal pe capilole, ultlmele doull numcre aratft capltolul clrlll l rlndul.

TERTUI.JAN, OESPRJ! RA811ARB

Aron, V, 74.
Asemanarea, X, 13.
Atacurile ispititorului, Ill, 7; Xl V, 7.
Atractia lumii, VII, 22.
Atitari de venin, XI, 4.
Aut6ritatea vietii, I, 6; II, 1.
A verea, XIV, 22.
Avr.aoon, VI, 2, 10.
Aversiunea f.ata de avutii, VII, 8.
Avutul, VII, 4, 32; - mai presus de suflet, VII, 43.
B
Bataie de joc, XIV, 18.
Biciul, XIII, 32.
Binefacerile, 1, 23.
Binele, V, 4; - absolut, V, 12.
Birne putrede, X, 17.
BUndJetea, XIII, 11.
Blinzi, XI, 30.
Bolnavii, I, 15.
Botezul al doilea, XIII, 25.
Boneta robiei, IV, 6.
Bucurie, durere, VIII, 30 i XIV, 25.
Bube, XIV, 17.
Bun comun, VII, 30.
Buna dispozitie, XI, 35.
C
,Oain, V, 53.
Calitati, III, 40.
Cauzele nerabdarii, VII,. 3.
Cazuri, X, 31.
Cai, XIII, 2.
Casatorie, XII, 14.
Catu~e, IV, 6.
Cazu~i, XII, 13.
Cele necesare credintei, V.
C~l far a de lege, X, 5.
Cel rau, VI. 4-6.
Cele pamint<e~ti, cele cere~ti, VII, 20.
Cerinte ale vietii, XIII, 13.
Celtatea, Ill, 15.
Cheremul nedrepUitilor, VIII, 1.
Chinurile ~i ranile, XIV, 6.
Chipul OIIllului, III, 32.
Cinstea, XI, 13.
CinSitirea, X. 15.
Circ ~i tabere, VII, 40.
ComertuI. VII, 38.
Condamna.re, VII, 39.
Corpul, locuin~a sufletului, XIII, 4.
Credincios, VI, 8.
Credinta, XI'I, 38; XIV, 50; 1. 18.
Crima, V, 29, 50, 60.
CumpiHul, IX, 12.
-Cu rabdarc rezistam diavolului, XV, 20.
Cuvlnt jignilor, VIIT, 12; - dc~crt,
VIII,22.

100
D

Darul hainei ~i man~dlei, VB, 32.

Darurile minunate, XV.
Datoria, IV, 16; XI, 19.
Daune, VII, 4.
Datatorul ~i primitorul celor bune, IV, 5.
~ doua ori vinovat, V, 40.
D~ert, X, 3.
Deosebire, X, 7.
De 70 de ori cite 7, XII, 3.
Desfriul, Iacomia, nedreptate.a ~i rautatea,
II, 9.
mavolul, V, 10 sq.
Disciplinele mincinoase, I, 31 ; IV, 10.
Discordie, V, 12 sq.
Discutia, I, 14 i V, 2.
Dispozitia, II, 2.
Dispretuirea lumii, VII i - banului,
VII,7.
Domnul, II, 11 i IX, 17 i - ~i invatatorul
rabdarii, VI, 16.
DragOIStea, XII, 24-28.
Drepti ~i nedre!pti, II, 5.
Dregaltoriile, II, 6.
Dreptul de dlParere, 'X, 17.
Dispretuirea lumii, VII, 5 i
banului, 6
Duhul Domnului, VII, 13 i III, 12.
Durerea, IX, 2 i - mortii, IX, 7.
Dumnezeie~tiIe Scripturi, VII, 4.
Dumnezeu, XIII, 15 i - se n1ll?te, III, 4 i
- razbunator, XV, 2 i despagubitor,
medic, datator de viata etc. XV, 5-15
Du,<;manii, VI, 22.
E
Egipt, V, 80.
Elogiul rabdarii, XV.
Esentialul despre raDd,are, IV, 30.
Exercitiu, VII. 30.
EXemplele, XII, 17; - ~i marturia,
XIV, 9.
EXjperienta, V, 27.
Expunerea, V, 2.

F
Famm.a, II, 9.
Famen de buna voie, XIII, 20.
Papte ~i merHul, X, 12.
Facatorii de pace, XI, 30.
Femeia, V, 65.
Fericire, XI, 20.
Fericiti, XI, 23.
FHi, XIV, 23.
Filozofii, I, 25.
Fiul risipi~or, XII, 22 i XIV, 5.
Focul, fiarele, XIII, 32.
Focul ve~nic, XVI, 16.
Floarea luminii, II, 4.
Fratcle mini1at, XII, 20.
For. VIT, 42.
Pornlil clc rl'ihrldW clivi.nil, XUI, I.

",00

Ciencrl)zit.,1/lc, VII, 40.

Grilli" inspirdlici rlivi'ne, I. 10.

H
!larul, VI, 11.
IIldr~ ctclieteIor, V, 75.
I1rana, XIII, 9.
hlTbdTe, 1lI, 7; XII.
IInprudcnld" Xl, 11.
Injuria, X, 15.
I nllonsibllitatea, II, 3.
I nteres, 1, 25.
Inltcgrltatea, XIV, 21.
Intcrdlctla, V, 32.
lov, XIV, 17.
1IIallll , XIV, 1.
ispite, XIV, 22; XI, 19.
lubirod, XIl, 30-40.

I
ImpllaTe, IV, 7.
Incereare, XIV, 4.
,tnrhiniielunile, XIII, 10.
,Inc'hi"oarc, XIII, 22.
,InduTeTa\l, IX, 15.
~ndr!h:ncala mUnii, VI, 20.
ItndlrJlrea, Inveninarea, XJlI, 5.
tn fa\a luI Dumnezeu, VII, 22.
Infrlnarca eaTnii, XIII, 17.
Inlumeglnd, Ill, 10.
,Inlelepclunea in viata, I. 24, 30.
Ilnvltltura, III, 34; - dreptatii, VI. 15.
,Invl\ltura vie ~i cereascd, I, 18; II, 3;
m,36.

J
.Iertfll, V, 53; plaeuta Domnului, XIII, 6.
.Judecltor, X, 21 ; XII, 4.
.ludecaif.a, IV,S.
.Iurllmlnt de credinta, XII, 26.

t
Llludll !il gloria I, 30; XIV, 13.
Lleomia, VII, 14; - radacina tuturor relelor ,VII, 18.
Loglunlle de ingeri, III, 21.
LOISe, XI, 8.
ILog0I1, VI, 12; VIII, 13;
de\Savir~irea
01, VI, 13 i VIII, 10.
Ubart'atea, IV, 7.
1.1 mba , VIII, 26.
Up!!11 fl\ptelor, I, 7.
I.lnin rlrcapta, IX, 14.
Lil1i~to r;ufl('\('d~ca, V III , 16, 23; IX, 15 i
XI,IO.
J.i,p~l\. cie co'pii, XIV, 2.'}.
I.o!'lillor III "lIillilll, V, -1,'i.

ArOLOUlrJ'( IlE LIMIIA I.ATINA

LucraioT, XIV, 21.

LUmina, XlII, 24.
Lupta, X, 7.

M
Malhus, III, 24.
Maica miloostivirii, III, 4.
Mana, V, 81.
Matrice a delictelor, V, 63.
Marirea de~arta, X, 3.
Marturisiroa simbolicii, VI, 4.
Merilte, IV, 3; X, 12.
Milostenic, VIl, 28.
Mingiicre, I, 14.
Minia, VI, 20 i XII, 5.
Mintuir,e, III, 8.
Moartea, IX ; - este plecare, IX, 10.
Moise, V, 80.
MOI1ive ,X, 11 ; X, 23.
Munea, XI, 20.
Mustrare, V, 41 ; XI. 15.
N

Neamurile, VII, 40 i IX, 4.

Nebun, XI, 40.
Necaz, XI, 10 i XI, 17.
Nedreptatea, Xl, 7; XV, 2.
Netnfrinti, XIV, 11.
Nenorocirea, XIV, 20.
Nesocotit ~i neru~inat, T, 1.
Nerabdarea, V, 5 sq., 46 i love~te, vatarna, darima, X, 34.
Nimk al nostru, VII, 16.
Nu: sufietul pentru, ci invcrs, VII, 37.
Numele de cre~tin, XII, 27.

o
Oaie spre jertfire, III, 20.i -- pierduta,
XII, 19.
Obedienta, IV, 11.
Obir~ia judeciitii, V, 38 .
Obezi, XIII, 23 .
Ocupatii josnice, XVI, 13 .
Omucidere, V, 51.
Ora~ul vinovaol, III, 15.
OrientaTe,!. 27.
p

P.ace, XI, 32; XII, 1.

VII, 17.
Parabole, XII, 17.
Pafima nerabdiirii, I, 16.
Pecreapsa, V, 42.
Piara veacull VII, 25.
Piatra, VIII, 26.
Pieirea prin nerabdare (nesupunere),
V,45.
PicioaJ'ele ucenicilor, III. 14.
Pintccclc Maieii, III, 4.
Piriiil~el(' crimc)or, V, 62.
I'hllo~il, XIV, 20.
~a9uba,

tIlHTlJl.IAN,

IlIlSI'RH RAUIlARR

Podiin\a, XlI, 12-16.

Povar,a, XII, 20.
Priiznuiri, XIV, 15
Precept de baza, VII, 1.
Prcvestirea rea, IX, 14.
Prim exemplu, II, 3.
Profetiile, XII, 36.
Profetii !?i Apostolii, XIII, 34.
Provodiri, VIII, 5.
Provocator, provocat, X, 8.
Purternic, X, 23.
Puterea, X, 26.
Puterile Durhului SHnt, XII, 27.
R

Ratiune ~i zidirc, III, 36.

Rabdarea dumnezeiasca, XVI, 16; in
slujba paoatului, XVI, 1-12; - savir~e~te minuni prin biirbat, bog at, sarac,
slab, rob, liber, femeie, COipil, tinar !;ii
batrin, XV, 5--12; este mareata, senina, XV, 12-22; insote~te pc Dumnezeu, XV, 22-30.
Rabd,area. f'alsa in slujba rpacatului, XV!,
1-15; mula, VIII, 18; corporala, XII.
Riini, XIV, 20
Raul care nu suporla binele, V, 1-18.
Rau pentru rau, VI. 15.
Rautate !$i nerabdare, V, 25.
Riizbunawa, X.
Ratacki, XI, 19.
Recunoa~terea slabiciunii, I. 19.
Regele Babilonului, XIIl, 12.
Renuntarea la cele pamirnite~ti, VII, 24.
Robi supu~i, IV, 3, 7; - nerabdarii,
V,48.
RugiiciuniJ.e, XIlI, 10.

S
Sabia, XIII, 45; -- razbunatoare, XIII, 17;
- in corpul sau, vn, 28.
SacriJiciul umilintei, XIII, 6.
Sage tile, XIV, 20; VIII, 26.
Sa1a~ele divine, XIII, 25.
Siimlntra lui Avmam, VI, 10; -- a diavolului, V, 48.

201
Sliraci, boga\i, VII, n.
Servul lui Hristos, VIll, 3.
ScJ.avii, X, 18.
Scutul, XIV, 21.
Sfintenia, XIII, 18.
Smintit, X, 35.
Slava lui Dumnezeu, XtiV, 20.
Speranta, IX, 4, 14; XII, 38.
Sotii, XII, 15.
Spiritul, V, 31.
Stapinul, X, 19.
Sufletul respira prin corp, XIII, 4.
Supraveghietori, X, 19.
Suferinta, III, 24.
Supunerea, IV, 2, 20, 37.
Studiile, I, 28.

T
Tata, XIV, 24.
Tatal ceresc, VI, 25.
Tezaur, XII, 25.
Ticalo~ie, X, 12.
Toata intelrepciunea, 1, 30.
Treplele rabdarii, XIH, 16.
Trestie zdrobita, III, 10.
Turmele de vite, IV, 17.
U

Umilin\a ~i servitule, X, 18, XIII, 6.

Ura, XII, 8.
V

Valoared, VB, 6.
Vase de lut, X, 17.
Va'tamar.e ~i durere, VllI, 9.
Vedcul (eonul), I, 35.
Veninul limbii, VI. 21.
Ve~nicia pederpsei ~au a mintuirii, IV, 6.
Viata in sac !?i cenu~a, XlrII, 9.
Virtutera suprema, r. 23.
Vinz'are de ru!?ine, V, 70.
Virful sagetii, VIII, 26.
Z

Zdren\e ~i necuratenie, XIII, 13.

Zei conducatori, V, 78.
ZimbetuI, XI, 28.

TERTULLAN

DESPRE POCA.INTA.

INTRODUCERE
Tertulian a trait 0 viata religioasa profunda, socotind fie care zi
cca din urma a vietii paminte$ti $i iiecare clipa cea mai scumpa pentru
viala de veci, in care credea ca uvea sa intre Mra intirziere, afl1ndu-se
in teribila epoca a persecutiiJor, pe care a suportat-o eroic condamnind-o
pe fata cu oroare $i combat1nd-o cu 0 vehementa unica in istoria cre$linismului.
Printre problemele cele mari pe care i le-a pus 0 viata inchinata
Domnului lis us Hristos $i fratilor Lui intru El, n-au fost numai cele de
aparare a Bisericii de dU$manii din afar a - paglnii - $i de cei din Jduntru - ereticii - , fapt care I-a situat printre maTii apologeti $i controversi$ti cre$tini; ci au fost $i acelea care privesc adevarata tralIe
cre$tincasca $i care conditioneaza mintuirea, adica cele profund duhovllice$ti, de ordin moral $i, uneori, cu iz sacramental.
Temeiul doctrinar profund $i subtiJ, pe care-l aflam in toate manifestarile bogatei sale vieti $i activitati, I-a facut sa aleaga din fie care
categorie temele cele maiimportante, nu din punctul de vedere al gindirii, ci din aceJa al perspectiVelor vietii cre$tine din secolul sau.
A$a se expJica dezvoHarea subiectelor apologetice adresate conducdtorilor supremi ai Africei, ori tratarea problemelor la ordinea zilei
zodia neagra a secularelor persecutii, a celor morale (privind mai ales
complexitatea raporturilor cre$tine dintre barbat $i femeie), de controversa, (in care refuza orice discutie pe baza unor Scripturi mutilate de
sectele aparute mai tirziu pe care Ie nimice$te printr-o analiza distrugatoare) $i, in fine, sa1cramentale, (in care da primele eseuri ale epocii asupra celor trei mari Taine ale vietii cre$tine privite in raport cu mlntuirea: Botezul, Cununia $i Pocdinta.
Tertulian, desavlr$it cunoscator al Scripturilor sfinte, $tia ca pocdinta cstc lnceputul mintuirii omului cazut in pdcat (Pac. III, 7). $tia ca
1nccputul cartii Jlldecdtorilor exemplificd patrunzdtor ve$nica tragedie

'n

TERTULIAN, DES PRE POCAINTA

203

umana, legind pacatul de pedeapsa, dar ,~i cainfa de izbinda (III, 7-9 ;
IV, 3). Mustrarile amare ale profetilor de la Amos la Sf1ntul loan Botezatorul, ce erau altceva dedt 0 continua chemare la pocainta?
Domnul nostru Iisus Hristos Incepe propovaduirea EvangheJiei cu
afirmarea con$tiintei pacdto$eniei noastre: Pocditi-va $i credeti in Evangheli.e (Marcu I, 15) $i sf1r$ind misiunea Sa pe pamint insarcineazQ
pe Sfintii Apostoii sa propovaduiasca tuturor neamurilor in numele Lui
pocdinta $i iertarea pacatelor, incepind din Ierusalim (Luca XXIV, 47)1.
Precum se $tie, din clnd in cind s-au ridicat in istoria cre$tinismului glasuri razvratite, care au protestat impotdva u$urintei, cu care Biserica dezlega pe cei ce au primit Taina pocdintei: nu mai pot ii iertati cei ce s-au facut vinova/i de anumite pacate - vor zice montani$tii
in sec. al II-lea $i novatienii 1n al III-lea; nu este cu putinta dezlegarea
fara de ispa$iri lungi $i dmeroase - vor afirma janseni$tii 1n sec. al
XVII-lea $i al XVIII-lea. Iar protestantii vor declara ca iertarea nu poate
veni prin mijlocirea preotlllui, cj direct, de la Dumnezeu.
Se $tie ca 10 inceputul epocii patristice de care ne oeupam aici,
unele locuri din Sf1nta Scriptura (ca: Matei XII, 31-32, privind blasfemia Impotriva Duhullli Sf1nt; I loan V, 16, care aminte$te pacatele
spre moarte $i "pacatele nu spre moarte $i mai ales Epistola cdtre Evrei, VI, 4-8 $i X, 26-28), au prilejuit unele dispute. In ele au fost
amestecati papa Callist (eu edictul sau mult diseutat), apoi Fer. Augustin
(cu problema donati$tilor) ; ele au fost abordate de Herma, in Pastorul,
de Hipolit 1n Philosophumena)), de Origen 1n Omiliile la Psalmi etc. $i
de Sf. Ciprian in Epistoie $i in De Lapsis)) 2.
Se $tie, de asemenea, ca din considerente inalte de ordin duhovnicesc Biserica nu a pus limite 1ndurarii dumnezeie$ti $i n-a exclus dinfre Wi ei pe pacQto$ii care se pocaiesc - oridt de maTi ar Ii faradelegile lor. Ea n-a acceptat soiutiiJe aspre ale montanismului, donatismului, novatianismului, sau $i altele din epoca primara.
In acest duh iertdtor, ea a 1ndulcit mult, cu timpul, asprimea canoanelor Sf. Vasile cel Mare 1n uz. Severitatea in aplicarea epitimiilor ducea pe cei rai la departarea deIinitiva de calea mintuirii, iar pe ceilalti
putea sa-i raceasea $i mai mult de sfintenia Bisericji. Tinind seama de
1. Este regretabil ca in unele carli dogmatice noi nu se pasireaza Tainei denumirea de ~ocainta., pe care noi am mentinw-o in manualul nostru ~i care accentueaza
sensul ei aldevara.t, fundamental, de pocainta, care cere ~i poate obtine iertaJ'le de lid
Dumnezeu, ci ii dau numele de marturisire, facind tot din marturisire ~i prima baza
a Tainei alaturi de elPitimii ~i de dezlegare in analiza e.i ~i nedind in felul acesta importanta trarutionala din Scripturi ~i din practica Bisericii primare a faptului primordial,
al pocaintei. care cere marturisirea ~i dezlegarea.
2. Vezi, Cuvintul traducatorului J.a inceputul traducerii noastre in romine~te a
scrierii lui TentuJian Despre pocainta din Apostolul, curierul Arhiepiscopiei ortodoxe romAne din Bucure~ti, anul VBI, pr. 9, 1 mai, 1931, p. 113-114.

204

APOLOGEJI DE LlMBA LATINA

rcalitatea pacdto:;;eniei noastre, Biserica amintind ca ea este Maica noastra :;;i ca Dumnezeu este iubire, iar iubirea toate Ie iarta plna 1a sfir:;;it,
:;;i-a armonizat practica duhovniciei cu pogoram1ntu1 cerut de malii ei
duhovnici ca loan Postitorul din veacul al XI-lea $i Nicodim Aghioritul
din veacul al XVIII-lea.
Tertulian, asprul african (cum I-a numit marele sau admirator Bossuet), care traia de 1a 0 zi 1a alta in Q:;;teptarea arestarii $i mortii cu
('eila1ti martiri, nu va accepta nici un tel de mo1e$ea1a a moralei cre$tine :;;i a dreptului ierarhiei de a lega $i dezlega arice pacate, atunci c1nd
se va pune :;;i in vremea lui iara:;;i aceasta problema In Biserica. La Inceputul tumultoasei llli activitafi teologice, adiea 1ntre 200-206, vajniwl luptdtor pentru Jibertatea cre:;;tinismului va publica studiul sau asupra Pocaintei .- total deosebit din acest punct de vedere de viitorul tratat De pudicitia - a carui autenticitate nu este contestata, dar care
prezinta unele trasdturi deosebite. El este astfel prezentat de unul dintre
eei mai buni cunoscdtori ai lui: Nu e un tratat didactic asupra pocaintei, ca institutie bi,sericeasca, ci mai curind' un leI de predica, prin
care Te[tulian se adreseaza mai ales catehumeniJor, care cunosc prea
putin indatoririle vietn cre$tine, ori Ie 1nlQtura pre a 1n graM. Te mira
fonul pa:;;nic, binevoitor, pe care-l are Tertulian aici.
E drept ca nici severitcitea nu Jipse$te. E iute la minie impotriva cehli care asculta $i apoi convins de virtutea curatitoare a Botezului are
pretentie la dreptul de a nu renunta la pacatele, pe care le 1ndu'ige.5te
pina 1n clipa primirii lui (ef. cap. VI); $i 1mpotriva pacatosului, care
pierde curajul la glndul ca va trebui sa traiasca ... Jipsit de orice lmculie,
~n asprimea sacului (pocaintei), sub groaza cenu$ei, cu tata s]abita de
post (cap. XI). Trebuie totU.5i sa notam 1n otitea locuri 0 stare misfica dulce $i compatimitoare, accente de iubire cre:;;tina evlavioasa : dnd
insista de pi/da, co Sa 1ncredinteze pe pacdtos ca nu are motN sa dispereze, din cauza ca Dumnezeu e Tat6.l nostru al tuturor (VIII)>> 3.
Cartea are doua parti precedate de 0 introducere generala {cap. I V). In cap. I define$te pocainto simpltl ca un simtam1nt dureros a1 sufletului, care se nO$te din parere de rau pentru 0 hotarire anterioara
(I, 1), 1n care 1nsa paginii nLl $till sa deosebeosca ce e bun de ce este
rau (2-5). DumnezcLl 1nsu$i s-a 1ntors de 1a m1nie 1a mila d(.1pa cc a
pedepsit pe omu1 cawt $i a trims pe Protefj $i pe Apostoli sa-l cheme
la m1ntuire prin pocainta ade pacate1e comisc, taclnd Cll ei 0 alianta (II).
Pacatele, analizate stlins de TertuJian, slnt 1m partite iara:;;i simplu In pa3. Pierre de LabrioIle, Histoire de Ia Littcrature IaUne cluelienne, in Caleclioll
d'etudes anciennes, cd. II-la, Piaris, 1924, p. 112-113.

Tl:!kttILIAN. bllSpttE POCAIN,},A

205

cate trupe.5ti .5i pacate sufleteti, avlnd izvorul lor in vointa. Intentia
rea este un pacat egal C4 cel savlrit (III).
Pocainta este viata, pentru ca Dumnezeu Cel viu ne garanteaza rasplata ei, mlntuirea (IV). Trebuie sd luam 0 JlOtiirire mare i sa ne Intoarcem 1a Dumnezeu 0 data pentru totdeauna parasind pe diavolu1 i
cele ale lui (V).
In partea a II-a (VI) pova/uiete aspru pe cei chemati asupra pocaintei tacute inainte de Botez i primirea acestei 'Faine nu trebuie aminatii, pentru ca sa acoperim cu ea cit mai multe placeri pacatoase (VI,
1--10). Cei ce ered ca Ineala pe Dumnezeu se ineaJa pe ei inii (11

--24).
Partea a III-a cheama.la viata de pocainta traita duhovnicete dupa
Botez : este inca un mijloc de mintuire oterit noua dupa ce am murit cu
I1ristos pentru ca sa lnviem eu El prin Botez. Trebuie sa ne intrebam
1n8a daca aceasta a doua pocainta nU trebuie sa fie i ultima (VII). Domnul primete cu bucurie pe cel ce se lntoarce la El hotiirit
se indrepte, dupa piJdeJe scripturisUce (VIII). Capitolele IX i X descriu exomologheza, manifestarea in atara a celei de a doua pocainte prin practici
obinuite in antichitatea cretina, c1nd pocainta putea fi i publica, nu
numai secreta $i anume prin post, rugi'iciuni, lngenuncheri, acoperirea
capului cu sac i cenua i a trupului cu zdrente negre etc.
Tot am de vie e descrierea lipsurilor i suterintelor carora contravin in mod violent cochetii lumii acesteia prin excesele lor de contort sau de prefacQtorie, descrise in cap. XI. Chemarea la pocQinta pe
care 0 face in ultimul capitol (XII) este impresionantii prin descrierea
amanuntita a focului gheenei i prin necesitatea apararii de e1 prin remediile pe care Ie folosesc 1a timp i animalele i oamenii a1e$i in istoria
~finta ... A doua punte a mintuirii omului PocQinta, ramine astfel mijfocul dumnezeiesc de salvare a noastra, a pacQtoiJor, prin exomologheza
S-a observat
Tertulian nu exclude nici un pacat de 1a mintuirea
prin pocQinta i anume prin exomologheza, care impJica mortificari Ii7ice $i morale. E1 se arata de pe acum receptiv 1a 0 practica religioasa
abso1utii, prin unicitatea pocaintei, pe care 0 propovaduie$te i prin asprime a practicilor reJigioase, pe care Je descrie. Aceasta atitudine explica de ce Indoielile formulate de un Erasm i de un Aeatus Rhenanus,
asupra autenticitatii acestei carli, n-au fost insuite de nici un cercetator posterior lor. Totui s-a observat ca aceasta scriere este una dintre
cele mai moderate, mai duioase i chiar mistice, - probabil fiindca este
cdresata Unerilol chemati 4.

sa

ca

4. Vezi. acela~i, Tertullien, De Paenitentia. De Pudicitia, col. Textes et documents ..... , pub lies sous la direction de Hippolyte Hemmer et Paul Lejay, Paris, 1906,
p. XI-XII, XIV-XVI.

208

APOl.OOETl DB LlMDA LATINA

LITERATURA
Ed j t II : Tfiml~em la indicatiile precedente ~i amintim ca toaJte editiile vechi sint
uescrlse In Migne, Pallologiu Latina, vol. I, col. 32-72. CWim, dupa Marie TUfcan, Terlull/en, /u toileUe des femmes, col. Sources chretiennes, Paris, 1971, p. 72 sq.:
U. Rhenullus, Q. Sept. Plor. Tertulliani opera, Basilea, 1521 (ed. princeps), 1539 (ed. tertia) I J. Pamelius, Q. S. F1. Tertulliani opera, Antverpia, 1579 j F. Iunius, Q. S. Fl. TerlullJani quae adhuc reperi potuerunt omnia (Franekerae, 1597) j J. L. de la Cerda,
(,). S. Jll. Tertulliani opera argumentis, notis illuslra, LuteUae, Ba'ris, 1624; N. Rigaltus,
Q. S. Fl. Terlulliani, opera Parisiis, 1634; F. Oehle!;', S. Q. 1'1. Terlulliani quae su:per6unt omnia, I, Lipsiae, 1853 j A. Kroymann, Terlulliani opera, (C.S.E.L., LXX, Viena,
1942), .edilie reluata in Corpus christianorum, cu note critice de J. Marra. Traducerea
noastra U fost facuta dupa edilia Pierre de Labriolle, Tertullien, De Poenitentia, De
}Judicilia, in col. Textes el uucuments pour J'elude historique du christianisme, pubIles so us la direction de Hippolyte Hemmer et Paul Lejey, text latin, traducere
frunceza, introducere ~i index, Paris, 1906.
T r a d u c e r i. In afara de a lui Labriolle, amintim. cele trei volume, Opere comp/ete ale lui A. de Genoude, Tertullien, Oeuvres, Paris, 1852, ~i J. Quasten, initiation
uux Peres de l'Eglise, Paris 1957, in frantuze~te; J. Donaldson, A. Roberts, in The Anlenicene Fathers, retiparite de A. Coxe. Grand Rapids, Michigan. 1953, in engleze~te.
1'ruducerea noaslra a fost tiparita in rev. eparhiala Apostolul, in numerele 9-20
Intre 1 mai-15 octombrie, 1931, Bucure~ti.
St u d i i: A. d'AU~s, La TMologie de Tertullien, Paris, 1905; L'edit de Calliste,
Puris, 1914; O. Baroenhewer, Les Peres de l'Eglise leur vie et leurs oeuvres, t. I, nouvelle edition frant;aise, Paris, 1905, p. 342-345; Idem, Zur altchristilichen Bussdisziplin, in Kirchengeschichte Abhandlungen und Untersuchungen, vol. I, Paderbom,
H197, p. 155-181; Mgr. Batiffol, Etudes d'Histoire et de Theologie positive, Paris,
1904; 1. G. Ph. Borleffs, Mnemosyne, n.s. 60 (1932), p. 274-316 j Ermoni, L~ penitence
duns I'Histoire in Revue des questions historiques, n.s., t. XXIII, p. 5-55, Paris, 1900 j
G. Esser, Die Busschriften TertulIians de Paenitentia und de Pudicitia und des Indulyenzedict des IPapstes; Kallistus, Ein Beitrag zur Geschichte der Bussdisziplin, (Bonn,
1905, Mgr. Freppel, TertulIien, vol. I, PariS, 1861 ; Funk, Bussdisziplin, in Kirchenlexikon
de Wetzer ~i Welte (1883). P. de LabrioIle, Histoire de la Lillerature latine chretienne.
(Paris, 1924). Idem, La crise montaniste, Baris, 1913 j A. v. Harnack, Dogmengeschichte,
ed. III-a, 1. liE. Hogan, Penitential discipline in the Early Church, in The American
CathOlic quarterly Review, New York, 1900; A. Holl, Enthusiasmus und Bussgewalt,
i.elpzig, 1898 j Pierre de Labriolle, La crise montaniste, Paris, 1913 j H. G. Lea, A History
of auricular ConfeSSion and indulgences, 3 vo!., Philadelphia, 1896 j. E. Preuschen, Terlullians Schriiten De paenilentia und De pudicitia mit Rilcksiclll auf die Bussdisziplin untersucht, Inaug.-Diss., Giessen, 1890 j RoHfs, Das Indulgenz - Edict des rom/schen Bischoffs Kallist, Leipzig, 1893, in Texte und Untersuchungen, XI, 3 i H.-B.
Sweete, Penitential discipline in the three first centuries, in The Joumal of Theo!.
Studies (t. IV, 1903), p. 321 sq.; J. Tixeront, Histoire des Dogmes, ,t. I, Paris, 1905 j
.I. Turmel, Histoire de la The.ologie positive, Paris, 1904, p. 140-153; Aoela~i. TeltulJlen, Paris, 1905, p. 266 sq. iVan der Vliet, Ad TertuIIiani de Pudicitia et de Penitentia
In Mnemosyne, t. XX (1892), p. 274 sq.; Vilcandard, La Confession sacramentalle dans
I'Eglise primitive, col. Science et religion, Paris, 1903; Idem, La penitence publique
clans I'Bglise primitive, aceea~i colectie, Paris, 1903.

DESPRE POCAINTA
(DE PAENITENTIA) ...

I.
1. Oamenii de acest' soi din care am fa cut ~i noi parte odinioaril,
orbi, lipsiti de lumina Domnului, socotesc ca, potrivit naturii, pOCaintil
este un simtamint dureros al sufletului, care se na~te din parerea de rau
pentru 0 hotarire Iuata mai dinainte, 2, De,alUel, ei siIllt tot aUt de departati de ratiune in aceasta privinta, pe cit sint de departe de insu~i
facatorul ratiunii. Caci ratiunea este de la Dumnezeu ~i Dumnezeu, ziditorul a toate, n-a voit sa se inteleaga ~i sa se savir~easca nimic farn
ratiune 1. 3. A~adar, cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu este firesc sa nu-I
cunoasdi nici lucrurile Lui; fiindca nici 0 comoara nu sta deschisa pentru straini. Al?a se face di, purtati de valuri, fara drma ratiunii, pe marea intinsa a vietii, nu ~tiu sa se pazeasca de furtuna amenintatoare a
acestei lumi. 4. Ca sa vedem cit de nesocotit judedi ei pociiinta, elSte de
iljuns sa aratam ca 0 folosesc chiar pentru faptele lor bune. Se caiesc dl'
incredere, de dragostea, cinstea ~i mila lor de indata ce se lovesc de nerecuno~tinta. 5. Se blesteama pe ei in~i~i ca au infaptuit binele ~i Ie stilruie in suflet mai ales cainta pricinuita de cele mai bune fapte, tinind
seama cu grija sa nu mai savir~easca nimic bun de aici inainte. lar cain1<1 pentru faptele lor rele dimpotriva Ie este mai u~oara. In sfir~it, prin
pocliinta mai degraba pacatuies(', dedt sa faca ceea ce se cade 2.
II.

1. Daca in faptele lor s-ar lasa dilauziti de Dumnezeu ~i prin El de

raUune, ei ar dntari in primul rind binefacerile pOciHnlei, pecare n-ilr
socoti-o niciodata ca 0 dovada de falsa indreptare ~i s-ar cai mai putin,
Traducere (du,pli textul editlei P. de Labr'iolle) de N. ChitesclI, rl'v1\zlIt1\ <Il'
Dllvld Popescu.
1. Creatla este operu ratlonalli a InslI!il Creoiornlul ratlullil.
2. LUIIIPll ell plIlimlll! ei (lice Pl' cpi )'i,p~ili <Ie rillillll!' Sd 1111 ptllrlllldli Sl'lIslIi
poclilutei.

208

APOLOGETI DE LlMBA LATINA

pentru di ar gre~i mai putin, temindu-se de Dumnezeu. 2. Dq.r unde nu

e nici 0 teama nu este nici chip de indreptare. $i unde nll' e indreptare,
diinta este neaparat de~arta, fiindea Ii lipse~te roada pentru eare a semanat-o Dumnezeu, adiea mintuirea omului. 3. Ca.ci Dumnezeu, dupa
gre~eli aUt de multe ~i a~a de mari savir~ite de eutezanta omeneasdi,
ineepind de la Adam, eel dintii dintre oameni, dupa ee a eondamnat pe
om eu toate ale lui dinaceasta lume, dupa ee I-a izgonit din rai ~i I-a
supus mortii, s-a intors iara~i la mila Sa ~i i-a daruit poeainta, rupind
zapisul miniei trecute ~i iertind pe cel creat dupa chipul sau. 4. Astfel,
~i-a adunat un popor, I-a miluit eu multele daruri ale bunatatii Sale ~i,
eu toate ea I-a dovedit de aUtea ori nereeunoseator, I-a indemnat intotdeauna la pocainta. Profetind apoi prin gura tuturor profetilar, i-a fagaduit haml Sau, pentru a lumina pina la sfir~itul veaeurilor prin Duhul
Sau tot universul 3, ~i a poruncit ea botezul pocaintei sa vina mai ina inte, ca sa lumineze pe acei pe care i-a chemat prin har la fagaduinta
facuta semintiei lui Avraam inainte de a-I aduna impreuna. 5. N-a ineetat loan zieind: Pocaiti-vii 4 ea de aeum s-a apropiat de oameni mintuirea, adiea Domnul earuia Ii era premergator. 6. $i, ariltlnd dupa fagaduinta lui Dumnezeu ca pocainta este data pentru curatirea mintii, pentru ca orice iniinaciune ar fi pricinuit, orice pete ar fi adus ne~tiinta in
inima omului, pe acestea marturisindu-Ie, inHiturindu-le ~i dindu-le afara, poeainta sa-i pregateasea Duhului Sfint un sala~ curat in inimi, unde
EI sa vina ~i sa se a~eze de bunavoie, impreuna cu bunurile Sale eerel1ti 5. '1. Numele acestor bunuri este unul singur : mintuirea omului prin
iertarea pacatelor savir~ite inainte. lar rostul pocaintei este de a se ingriji de lucrarea milosirdiei dumnezeie~ti pentru di tot ceea ce folose~te
omului n multume~te ~i pe Dumnezeu. 8. Regula poeaintei, pe care 0
lnvatam dupa ce am cunoseut pe Dumnezeu, se exprima intr-o anumiUi
forma, care ne cere sa nu aruncam, a~a zicind, 0 mina prea aspra peste
faptei"e ~i gindurlle eele. bune. 9. Caci Dumnezeu nu ineuviinteaza osi1)direa eelor bune, fiindea sint ale Sale ~i, El fiind autorul ~i aparatorul
lor, in mod neeesar Ie prime~te; iar daea Ie prime~te, Ie ~i raspHite~te,
10. Triumfa, a~adar, nereeunoa~terea oamenilor daca impinge la eainta
pentru faptele bune ~i triumfa recuno~tinta, daea este un indemn la cele
hune, ~i una ~i alta fiind paminte~ti ~i pieritoare. 11. lntr-adevar, ee
mare lucru d~tigi daca ai facut bine unui reeunosator ~i ee pierzi daca
l-ai facut unui ingrat? Fapta bun a are pe Dumnezeu ca rasplatitor, ca
~j eea rea, fiindca judeditorul este eel ce da sentinta in orice proces 6,
3.
4.
5.
6.

Evr. 1, 1 i 1 Pt. 1, 2.
Mt. 3, 2.
Binef,aceriLe pocaintei liisa'ta de Dumnezeu pentru mintuirea noastra.
Regula pocaintei este raspliHirea binelui ~i J raului.

TERTUUAN, DESPRE POCAINTA

12. .$i de vreme ce Dumnezeu .ins~i este jUdecatorul, care vegheaza ca

dreptatea, ce-i este scumpa, sa fie implinita ~i pazita ~i ca prin ea sa se
consfinteasdi intreaga sa rinduiala, trebuie atunci sa ne mai indoim ca,
a!;ia cum se intimpHl cu toate faptele noastre, tot astfel !;ii in ee prive!;ite
pocainta, trebuie sa lasam in seama lui Dumnezeu dreptatea'1 Acest fapt
se va putea indeplini numai daca noi ne-am cai de pacatele noastre 7,
13. Caci nu merita sa fie numita pacat dedt fapta rea !;if nimeni nu paea
tuie!;ite savir!;iind binele. Iar daca n-a pacatuit cineva, de ee sa alerge la
podiinta'l 14. De ce sa impuna bunatatii sale rolul rautatii '1 A~a se face
ca, atunci cind un lucru este implinit unde nu trebuie, este Hisat la 0
parte aeolo unde ar trebui sa fie savir~it.

III.
1. Este acum cazul sa aratam ce fapte trebuie socortite gre~li,
pentru care pocainta este indreptatita ~i trebuincioasa. 2. Acest lucru
poate parea de prisos, pentru ea sufletul, d\l.pa ce a cunoscut pe Dumnezeu Care, ca ziditor al sau, I-a cercetat din nou, se rididi. de la sine
catre cunoa~terea adevarului ~i, primit la invataturile Domnului, i~i da
seama din e1e indata ca trebuie socotit pacat tot ceea ce Dumnezeu
opre~te. Din moment ce cunoa~te di Dumnezeu este binele, nu-i mai
place raul, ci binele, !;ii intre aceste doua contrarii nu exista nici 0 impacaciune. 3. Totu!;ii, nu-mi va fi greu sa arat ca printre pacate, unele
sint camale, adica trupe!;iti, iar altele suflete~ti. Caci deoarece omul este
facut din acest amestec de elemente dubIe, nu gre!;ie!?te .dedt printr-unul
din cele doua. 4. Dar nu pentru ca trupul !;ii sufletul sint doua se deosebesc intre ele; dimpotriva, ele sint mai degraba pereche, fiindca formeaza amindoua 0 unit ate !?i nu poate cineva sa faca deosebirea pacatelot dupa deosebirea oelor doua elemente, incit sa creada Cd unul este
mai u!;ior iar a1tuI mai grav. 5. Si trupuI !;ii sufletul sint opera lui Dumnezeu, unul plasmuit eu mina, iar ceIa1alrt; cu suf,larea Sa. De indata ce
omindoua i~i au obir~ia in Domnul, oricaredin ele pacatuie~te ~i-L supara in egala masura pe Domnul. 6. Sau pot,i tu deosebi fapta camii ~i
a sufletului,/ Unirea !?i imbinarea acestora sint de a~a natura in viata ~i
ill moarte, incH vor invia cindva amindoua deopotriva ori pentru viata.
eri pentru judecata. 1. fiindca de buna seama egale Ie-au fost gre!?elile
sau nevinovatia. De aceea putem afirma ca, daca s-a savir!?it un pacat,
cste la fel de trebuinciosa podiinta pentru ambele parti 8. Aceea!;ii este
7. Dumnezeu este judecMorul faptelor noastre bU!l1e ~i re.le; dar ~i noi trebuie
lor pentru El.
8. Tertulian imparte pacatele In tru~ti ~i sufle~ti, filnd siivir~ite de ~'P !11
suflet, care stnt create de DUIDnea:eu.

sa lim con~tienti de v.aloarea

M -

ApaIoeeJi de Iimb4 IatlnJ

APOLOOll'l DI LIMIA LATINA

judecata amlndurora. acela!$i judeditor. Dumnezeu. flirli lndoialli. acelea cui pocAintei II. 8. De aici pAcatele slnt numite suflete~U
$1 trupe$ti. fiindeA ori se tnfAptuiese, ori segtndesc, $i ca faptA ele slnt
C'orporale, fiindeA fapta, ea $i corpul, se poate vedea $i pipAi, iar rArnase
'n gJnd stnt suflete$ti, fiindcA sufletul nu se vede $i nu se poate aUnge.
9. E limpede astfel cA trebuie evitate $icurAtite prin pocAin~ nu numai pAcatele infAptuite, d $i cele doar voite. CAd daca neputinta orneneasell judeca numai faptele, nefiind in stare sa pMrunda tn ascunzi$urile vointei, nu inseamnA cA delictele acesteia Ie putem neglija. 10. Dumnezeu este tn toate $i nimic nu scapa privirii Sale, or pe ce eale am gre$1. Cunoa$te tot $i nu lasA nimic nejudecat. Nu exist a cineva care sa se
poatli ascunde, sau sa scape de. ochiul lui Dumnezeu. 11. Ce, nu este
"ointa izvorul faptei'l In afarA de cele savir$ite din intimplare, necesitate, sau ne$tiinta, toote celelalte pacate SIM pornite din vointa. 12. $ii
odata ce vointa este obir$ia faptei nu merWi osinda la fel de mare, pe
ctt i-a fost vina 'I Nu inseamna ca este scutit de culpa un gind care dintl'-O piedica oarecare n-a ajuns sa se infaptuiasca 10. EI insu$i t$i repro~eaza $i nu poate fi scuzat prin nereu$ita faptei, care de el fusese pus la
cale. 13. In 'ce chip dovede$te Domnul ca aduce implinire legii, daca nu
50netioneazA delictele de vointa 1 EI soeote$te ca a savtr$it un adulter
nu numai eel ee s-a atins de sotia altuia, d ehiar $i aeela care doar a
dorlt-o eu privirea. 14. De aceea, dnd suf'letul t$i reprezinta ca fiind destul de periculos ceea ce e oprit sa infl!ptuiasca, se multume$te macar cu
ceea ee savtr$e$te tn gtnd. Astfel ea este aUt de mare puterea vointei,
Snett, far a a se indeplini, tine loe de fapta $i de aeeea se pedepse$te. 15.
Oegeaba spui,: am voit, dar n-am faeut. Tocmai fiindel! vrei, trebuie sa
fftei, iar daca nu fad nu trebuie sa vrei. Dar tu tnsuti recuno$ti aceasta
prin m~rturisirea cuno$tintei tale. 16. Caci daoa doreai binele,cautai cu
arlee pret sa-l indepline$ti $i. fiindca nu fad ceea ce este rau, nici nu
trebuia sa-l dore$ti. Or, din ce punet de vedere ai privi lucrurile e$ti vinov at, fiindca sau ai volt roUil. sau n!"'ai Sndeplinit binele.
J8~i 8~adar ~i

IV.
1. A$adar, pentru toote ~catele savlr$ite fie cu trupul. fie cu suflefie cu fapta, fie eu gtndul, Cel ce a hotarit pedeapsa prin judecata la
fel a MgMuit $i iertare prin pociHnta" spuntnd poporului: Poeai8$te-te
~i te vei mintui 11. 2. $i de ase~nea : Viu slnt. zice Domnul. $i vreau
ttl),

9. Plicatele s1nt evit<He ~i curlitite pT\n pocliin\a.

IQ. Cele sul1ete~ti. pornite din credlnla, afata vinovalia noastTli chiar daca nu
tilnl eduse III Indepllnire.
I I. lez. 18, 21.

TlRTULlAN, DUPRl! POCAINTA

211

mai degrabl1 pocllinta dedt moartea 12. Deci poclHnta este viatll, prln
faptul di se prefera mortii. La ea tu, pacatosule, cel asemenea. mle, (be
mai mic decit mine, cad eu imi recunosc lntiietatea in grel?eli) tn a~a fel
vino, a~a fel im,breti~eaz-o cu acea fntCredere pe care run naufragiat 0
poate avea intr-o sdndura. 3. Aceasta te va ridiea pe tine eel cufundat
in valurile pllcatelor ~i te va OOuce In portU} iertarii divine. Profitll de
()cazia feridrii nebanuite, did tu, care nu e~ti in fata lui Dumnezeu dedt
0 pkatura mica dintr-un vas, un graunte de pulbere dinti-o arie, 0 uldca in mtna olarului 13, poll deveni acel arbore care se planteazll ~6
marginea apelor l?i, cll frunze neve~tejite, rod~te la vremea sa 1', care
nu va vedea niei focul, nid securea 15. 4. Sa se caiasca de gre~elile sale
eel ce a aflat adevarul, sa-i para rau di a iubit ceea ce Dumnezeu nu
iube~te, dnd noi in~ine cerem ca l?i servitorii no~tri sa urasca pe cei ce
ne fae rau. Sensul respeetului sta in asemanarea sufletelor. 5. In eeea ee
prive!;ite enumerarea binefacerilor pocaintei, ele sint multe l?i impra~tiate
in cursul acestei expuneri. Noi insa, pentru a Ie rezuma, Ie reducem la
11na: este bine, ~i chiar foarte bine sa indeplinim ceea ce ne-a poruncit
Dumnezeu. 6. Socotesc indrazneala a discuta despre binele poruncii divine. Caci nu fiinddi este bine trebuie sa ne supunem, ci fiindd\ ne
porunee~te Dumnezeu. In roanifestarea respectului prioritatea 0 are majestatea puterii divine i autoritatea celui ce porunce~te premerge folosului celui ce se supune. 1. Pocainta este sau nu este un bun'1 De ee sa
te mai framtnti cu mintea'1 Dumnezeu 0 porunce~te. Dar El nu numai
porunce~te, ci ~i indearona. Ofera mintuirea ca rasplata jurind ~i, spunind: Viu sint HI, dore~te sa fiecrezut. 8. 0, fericiti sintem noi, pentru
care Duronezeu depune juraroint, ~i prea nefericiti, daca nu-L credem pe
Domnul nici macar dnd se jura. Ceea ce, a~adar, ne recomanda Dumnezeu atM de staruitor, ceea ce decJ.ara chiar sub stare de jurmnlnt
dupa obiceiul oamenilor, trebuie sa 'Primim ~i sa pazim cu cea mai mare
, stra~nieie pentru ca, raroinind in siguranta gratiei divine, sa putem beneficia ~i de roadele ~i mingiierea acesteia. 17.
12.
13.
14.
15.
16.

Iez. 33, 15.

Is. 40, 15 i Os. 13, 3 i Ier. 19, 11.
Ps. 1, 3.
Mt. 3, 10.
Iez. 33, 11.
17. Podlnta este necesaTlI :$i obUgatork! fiind d!rultli ~1 garlllntat! de Dumnczeu
prln jurlimtnt i Dumnezeu ne garanteaz! mlntuirea ca rllspl~tli pentru Intolllccrcoa
noastrll 1a El.

212

AIOLOOSTt DB LIMBA. LATINA.

v.
1. Spun eA pod\.inta, fUnd deseoperitA ~i <teta nouA prin haml lui
Dumnezeu, ne aduee din nou in harul lui Dumnezeu, eA de indata ee
am eunoseut-o ~i am primit-o, niciodata nu trebuie dupa aeeea s-o intin6.m eu repetarea gre~elii. 2. Nu te apara in nici un eaz invoearea
ne$tiintei, fiindeA, dupa eei ai eunoseut pe Dumnezeu ~i i-ai primit poruncile, pocAindu-te pina Ja urma pentru gre~eli, n~i dreptul sa gre~e~ti
din nQu. 3. De aeeea, eu cit mai muIt te-ai deseatu~at de necunoa~terea
legii, eu aUt te-ai ineareat de pacatul trufiei lB. Cad daea te-ai poeait
de 'pAeate fiindea ai ineeput sa te temi de Dumnezeu, de ee ai preferat sA te desparti de eeea ee ai faeut din teama, daea nu fiindea ai
tncetat sa te temi 1 4. Nici un aIt lueru nu nimice~te teama mai mu~t
dedt trufia. Chiar pe eei ee nu-L euilOse pe Dumnezeu nici 0 ingaduinta
nu-i salveaza de la pedeapsa, fiindea nu e permis sa nu-L eunoasca pe
Dumnezeu, Care este in vazut tuturor, u~or de eunoseut prin binefacerile Sale eere~ti ; de aeeea, eu atit mai primejdios este sa-L dispretuiasea
dupA ee L-au eunoscut. 5. eu adevarat il dispretuie~te eel ee, dobindind
de la El intelegerea binelui ~i a raului, intelege de ee trebuie sa fuga
f$i totu~i se intoaree toemai la luerul de care a fugit, batjoeorindu-~i
ac;tfel propria intelegere, adiea pe Dumnezeu. Dispretuie~te pe daruitor
dE? Indata ee parase~te darul, tagaduie~te binefaeerea, daca nu cinste~te
pe binefaeator. 6. Cum ar putea sa plaea lui Dumnezeu al carui dar 11
dlspretuie~te 1 Astfel, in fata lui Dumnezeu apare TIU numai trufa~, ci
chiar ingrat. 7. PAcatuie~te gray fata de Domnul eel ee, dupa iOO priIi
podHnta s-a lepadat de diavol, care este du~manul lui Dumnezeu, ~i
1-6 clilcat in picioare in numele Domnului, se intoarce la el ~i-l ridica,
ajutindu-l sa triumfe, astfel incit raul sa se bueure ea ~i-a redobindit
prada impotriva lui Dumnezeu. 8. Oare, eeea ee e periculos chiar sa
spui, dar trebuie marturisit in interesul mintuirii - nu a~aza el pe diavolul lnaintea lui Dumnezeu 1 Cel ce i-a cunoseut pe amindoi insemneazli ea a Meut 0 comparatie ~i judecind a afirmat ea e mai bun eel
flHi.turi de care a prefer at sa fie. 9. Astfe!, eel ce se hotarise sa faca
voia lui Dumnezeu prin eainta de gre~eli va face voia diavolului, eatndu-se de propria-i eainta, ~i va Ii .eu aUt mai urit de Dumnezeu, eu
('it s-a alaturat de du~manul acestuia. 10. Dar unii spun ca este destul a
evea pe Dumnezeu in inima ~i in suflet, chiar daea prin fapte n marturise~te mai putin, di e~ti salvat chiar padituind impotriva frieii de
Oumnezeu ~i a eredintei, ea bunaoara poti batjocori casnicia fara sa-ti
18. Inglmfarea face pe om sa dispretuiasea vointa lui Dumnezeu ~i sa puna pe
eu voLa lui lnaintea Ziditorului Ii toote, repeUnd gre~lile, dupii ee a fost
lertat.
dl~vol

TERTULIAN, DE8PRB POCAINTA

213

pierzi cinstea, sa-ti otrave!?ti taHH !?i sa ramB in dragoste nepatata fata
de el, 11. ca !?i pravaJIVt in gheena itl pastrezi iertarea, de vreme ce
paeatuind iti pastrezi totu!?i teama de Dumnezeu, Un prim exeinplu de
perversitate, ei il dau prin aeeea ea paeatuiese spunind ca se tern, dici
clupa parerea mea, n-ar paeatui daea s-ar teme 19, 12. A!?adar, cel ee
nu vrea sa supere pe Dumnezeu, sa nu-L mai cinsteasca da<ca-~i justifica cinstirea prin teama de a nu-L supara. De obicei exist a destule spirite
de aeestea din saminta eelor prefacuti, a caror prietenie eu diavolul
este nedespartita, dar poci:iinta nu Ie e niciodata sincera.
VI.
1. Ceea ce modestele mele puteri, incearci:i sa sfatuiasca pentru dobindirea poci:iintei ~i pentru ve!?nica ei pastrare, prive!?te pe toti cei incredintati Domnului, ca unii care doresc mintuirea, meritind-o de la
Dumnezeu; dar are in vedere mai ales pe noviei, care abia au ineeput
sa-~i indrepte urechile catre euvintele lui Dumnezeu ~i care, ca ni~te
catelu!?i de curind nascuti, se tirasc far a sa vada inca lumina~ Ei spun
ca se despart de treeutul lor ~i primesc pocainta, dar nu cauta s-o desavir~easca. 2. Inca se simt legati de treeut ~i-l mai doresc, ca poamele
care imbatrinind, de!?i au inceput sa se strice ~i sa fie amare, i~i mai
pastreaza totu~i ceva din frumusetea lor. 3. Pe ling a acestea, parerea
gre~ita despre Botez aduce eu sine gre~eala intirzierii ~i aminarii podiintei. Caci siguri de iertarea neindoielnica a pacatelor, intre timp se in~eala singuri, gasindu-~i cai de a gre~i, dar nu de a invata sa nu mai
gre~easca 20. 4. Ce ,nepotrivit, ce nedrept lucru sa nu impline~ti pocainta ~i totu~i sa nadajduie~ti in iertarea pacatelor adiea sa intinzi mina
la cumparatura, dar sa nu-i plate$l1i pretul. Caci ell acest prer a hotarit
Domnul sa acorde iertarea; prin acest pret al pocaintei El nigaduie~te
mintuirea de pacate. 5. Si daca vinzatorul rnai intii cerceteaza banul pe
care-l prime~te, sa nu fie stricat, ~ters sau falsifieat, credem ea ~i Durnnezeu va pune }a ineercare poci:iin~a, inainte de a da rasplata ,aUt de
mare a vietii ve~nice. 6. Uisind pentru moment la 0 parte sinceritatea
pocaintei, oare in clip a in care am fost absolviti de pacat ne-am ~i in~
dreptat? Nicidecurn, nu sintem indreptati atunci dnd iertarea se ana
inaintea noastra, dar .~i pedeapsa inca se intrezare~te, dnd n-arn meritat inca sa' tim slobozi, ea sa merit am iertarea, dnd Dumnezeu arneninta ~i nu dnd iarta. 7. Caei ce sclav, dupa ce a dobindit libertatea,
i~i mai imputa fuga de la stapin? Ce soldat, dupa ce a fost eliberat din
19. Perversiunea compJeteaza Inglmfarea.
20. ,Indrumarile sint IiIdrcsate mai ales novicilor, cure ulll'ori !nltlr:lie llo1<'Zul
tru a con1inua starea lor plic!itoasll.

1>('11-

....OLOOI1'1 DI LlMI#. LATINA

tab6r6, se mal neclije~te pentru pedepsele primite 'I B. Cel pacatos trebuie 56 pllnga lnaintea iertarii, fiindca timpul penitentei este acela al
prlmejdiei $i al fricii. 9. A$adar, nu tagaduiesc binefacerea dumnezelasca, adic6 ierta.rea p6catelor, care se mentine pentru eei ce intra in
lIpa Botezului, dar pentr~ a ajunge aeolo este nevoie de stradanie. Caei
cine te VIa lnvrednic~ macar cu un strop deapa pe tine, barbat cu
pocainta nesincera'l 10. Este U$or sa ajungi la in$elaciune ~i sa paeale$ti prin asigurarile tale pe eel insarcinat en botezul. Dar Dumnezeu
are grija de comoara Sa $i nu ingaduie sa se apropie de ea, cei nedemni. Caci zice El: Nu e nimic ascuns care sa nu iasa la lumina 21
,1 cu oriclt de mare intuneric ti-ai acoperi faptele Dumnezeu este lumin!1I 12. 11. Unii cred ca Dumnezeu l$i inciepline$te promisiunile Sale
chiar fata de cei nedemni $i libertatea Lui 0 face robie. 12. Dar daca din
necesitate ne acorda simbolul mortii, inseamna ea 0 face tara voia lui,
$i cine va ingadui sa dainuiasca mult timp ceea ce a dat fara voie'l
13. Oare nu cad multi dupa aceea 'I Nu li se retrage multora acest dar 'I
Ace$tia sint cei ce se strecoara $i care, ajungind la increderea pocain\ei, I$i cUldesc pe nisip casa menita prabu$iriri 13. 14. A$adar, nimeni
sa nu se amageasca pe sine ca se numara printre au<;litorii novid, ca
,i cum In aceasta situatie ti-ar fi inca permis sa gre~ti; de Indata ce
I.-ai cunoscut pe Domnul, teme-te; de indata ce ai ajuns in fata Lui,
respecta-L !4. 15. De ce L-ai cunoscut, daca te intorci la acelea$i fapte
do a caror vinovatie inainte n-avei cuno$tinta 'I Ce te deosebe$te de un
adevarat slujitor al lui Dumnezeu'l Exista cumva un alt Hristos pentru
cei botezati $i un altul pentru cei care doar asculta'l 16. Este alta speranta sau rasplata, alta teama de judecata $i alta necesitatea pocaintel 'I Acea baie este insemnarea credintei, iar credinta iricepe sa se dovedeasca prin sinceritatea pocaintei. Ii. Nu ne cufl1I1dam in apa ca sa
Incetbl a mai paciHui, ci ne-am curatit inimile fiindca n-am mai pacatuit. Cad primul botez al celui ce asculta este 0 teama desavtr$ita, iar
epoi, plna dnd a simUt pe Domnul, 0 credinta sanatoasa, 0 con$tiinta
('are odata pentru totdeauna a imbrati~t pocainta. lB. Dealtf~, daca de
Ja apa Botezului am incetat sa pacatuim, am imbracat prin forta lucruriJor $1 nu prin voia noastra nevinovatia. A$adar, cine are lnttietate in
bun6tate: cel ce uu-i e permis, sau cel ce nu-i place sa fie rau'l Cel carula 1 se porunce$te sa nu faca 0 crima, sau eel ce se bucura nefadnd-o 'I
19. Atunci sa nu ne abatem mina de la furt, dedt dnd ne tmpiedica taria
zllvoarelor, nici ochii sa nu-i Infrinam de la potte fUl$inoase, dedt opriti
21.
22.
23.
24.

Le. 8, 17.
I In. 1. 5.
Mt. '1, 26.
Dumnezeu este lumina

~l

adevArul

~i

nu I se poate ascunde nimic.

TERTUL4AN. DESPRE POCAIN'}"A

215

de pazitorii corpurilor dorite, dadi nici unul din cei ddruiti lui Dumnezeu
nu inceteaza de a pacatui, dedt daca este legat prin Botez 20. Cel ce
<'rede astfel nu ~tiu daca nu cumva mai mult se intristeaza prin Botez,
hindea a incetat sa pacatuiasca, dedt se bucura cd a scapat de paeat.
Astfel, eei ce asculta trebuie sa doreasca Botezul, nu sa-l primeasca ina
inte de a-I dori. 21. Cineol dore~e il cinste~te, iar cine mai intii U prtme~te se ingimieaza. La primul se vede respect, ~a ceIa:lalt neru$inare.
Unul se zbuciuma, cet!uilalt nu-i pasa. Unul dore~te sal merite, celdlalt
Ii ia ca ~i cum i soar cuveni, unul il prime$te, celalalt n rape~te. 22. Pe
care tl soeate~ti mai drept, daca nu pe cel mai 1'ndreptat 'I ~i care e mai
indreptat, daca nu cel mai temator $i de aceea mail stapinit de adevarata
poeainta? Caci acesta s-a temut ca, pacatuind mai depaI'lte, IliU merita sa
primeasea Botezul. 23. Dar eel trufa$, care $i I-a fagaduit fara grija, n-a
putut sa se teoma. Astfel, nici pooainta n-a Indeplinit-o, fiindea a fost Upsit de unealta poeaintei, adidi de teoma. 24. Mindria este 0 parte a lipsei
de respect, inalta pe cel ce cere ~i-l dispretuie$te pe eel ee da. Astfel ca
uneori in$ala, caci mai dinainte se considera indreptatit sa primeosea $i
prin aee-asta jigne~te pe cel ee urmeaza sa-i dea ceva!S.

VII.
1. AUt, Hristoase Doamne, fie-le dat servilor tai sa vorbeasca sau
sa auda despre invatatura pocaintei: ca nu se cade ascultatorilor sa
pacatuiasoa, altfel sa nu mai $tie nimic despre pocainta, sa n-d$tepte nimic de la ea. 2. Mi-e teaIna sa fac menpunea despre speranta cea rodnidi,
dar ~i cea din urma, ea nu cumva, vorbind iara~i de ajutorul pe care
ni-l da pocainta, sa par a lasa loc pacatului. 3. N-a~ vrea sa inteleaga
cineva ca, dadi are deschis drumul spre pocainta, n are ~i pe acela al
paeatului, ca nu cumva prisosul milei eere$ti sa nasca pofta indraznelii
omene$ti. 4. Nimeni sa nu fie, a~adar, mai rau fiindea Dumnezeu este
bun $i iarta ori de cite ori se paeatuie~te. Cel ce n-are un sfir$it al gre~elilor nu se poate sa nU-$i primeasea plata sa pina la urma. Am scapat
o data, dar pina unde vom ajunge cu primejdiile, dalCa ni se pare ca
vom scapa din nou ? 5. Adesea, cei salvati dintr-un naufragiu, spun ca
de aici ineolo nu vor sa mai auda nici de corabie, nici de mare/ $i cin
stese binefaeerea Domnului. adica salvarea lor, prin amintirea JtrimejdieL Laud teama lor ~i Ie pretuiesc respectul; ei nu voiesc sa fie din
nou povara a milei divine; se tem sa nu para ca n-au meritat ceea ce
au dobindit. Dintr-o grija lndreptatita se ferese de a mai ineerca iara$i
primejdia de care ,au lnvatat 0 data sa se t~ma. 6. Alstfel, masura
25. Inglmfiarea Inaltll pe eei cu pretenti

~1 mie~oreazll

pe eel ce

diruie~te.

.APOLOOBTJ DB L1MBA LATINA

2UI

curajului este totodatti ~i una a fridi. Ctid teama omului aratti respect
fata de Dumnezeu 211. 1. Dar du~manul este foarte incapatinat ~i rautatea
lui este farti limita. Tocmai atunei se infurie mai mult, dnd simte pe am
eliberat in intregime; tocmai atunci se aprinde mai tare, dnd pare potolit. 8. Pe acesta, insa trebuie sa-I doara ~i sa-I faca sa geama faptul ca,
fiind dobindita iertarea de paeate, a fost distrusa cu totul in om lucrarea
mortH, au fast ~terse toate zapisele osindei anterioare. II doare faptul
eli pe e1 ~i pe ingerii lui Ii va judeca paditosul devenit serv al lui
Hristos, 9. Astfe! pinde~te, ataea, asediaza, incercind fie sa ia ochii prin
vreo potta carpala, fie sa prinda sufletul in reteaua plaeerilor acestei
lumi, fie sa rastoarne credinta prin frica de rputere paminteasca, fie sa
tntoarca din calea cea adevarata prin daruri in!;ielatoare; nu cruta nid
smintelile, niei ispitele. 10, Dar Dumnezeu ,cunoscind armele otravitoare
ale aC{lstuia, chiar dnd a inchis u!;ia iertarii ~i a pus zavorul Botezului,
a lasat totu~i ceva deschis. A a!;iezat in vestibul a doua poeainta, care
58-i intimpine pe cei ce bat la u~a; dar numai 0 data, fiindca e pentru
a doua oara. Mai mult nu, fiindca s-a dovedit in zadar cea dinainte 27.
11. Oare 0 data nu e destul? Ai ceea ee deja nu meritai, caci ai pierdut ceea ee ai primit. Cind indurarea Domnului itt da putinta sa redoblnde~ti eeea ee ai pierdut, fii recunoscator pentru 0 binefacere reinnoita, daca 'nu inmultita. 12. Caci e mai mare lucru a dobindi, dedt a
primi l?i e mai rau a pierde decit a nu primi. Dar nu trebuie sa-~i framlnte cineva l?i sa-l?i tortureze sufletul de disperare, daca a trebuit sa faca
d doua podiinta. 13. Sa regret~ ea a grel?it a doua ()lara, sa se rul?ineze ea
se primejduie~te din nou, dar nu ca se elibereaza din nou. Nimanui nu-i
este ru!;iine s8 repete leacurile dnd boala recidiveaza. 14. Vei ramine
pU1cut Domnului dadi nu vei refuza ce-ti ofera Domnul. [-ai suparat, dar
fnc! poti sa.-L impaei. Ai cui so3-i multume~ti ~i El dore~te aeest lueru
VIII.
1. Daca te indoie~ti de aeeasta, marturise!;ite ('e spune Bisericilor
Duhul Stint. El imputa Efesenilor ca' s-au lepadat de dragoste, Ie repro,eazti Thyatirenilor desfrinarea !;ii mincarea jertfelor aduse idolilor, pe
Sardieni it acuza de lucrari fara rost, pe Pergamieni Ii mustro3 ca propovaduiese imoralitatea, pe Laodiceni Ii dOjenel?te ea se inered in bogaN ; l?i totu~i, sub amenintari Ii indeamna pe toti la poeo3inta 28. 2. Caci
n-flf ameninta pe eel ee nu se rpoeaie~te, daca n-ar ierta pe eel ce se
26. Curatit prin botez,

c~tinul

sa se pazeasca neintinat prin podiinta, in friea

de Dumnezeu.
27. Recidivarea cere repetarea Jeacur:ilor, dar organismul imbolnavit des,
28. Apoc. 2 ~I 3.

slabe~te.

211
podiie~te. Ne-am indoit de aeeasta, den-ar fi aratat ~i in alt loe revarsarea indurarii Sale. Nu se va ridiea - spune - ~i nu se va intoaree
eel ee s-a indepartat de Mine? 29. 3. El este, fara indoiala, El este Cel
Care mila voie~te, nu jertfe 30. Se vesel esc eerurile ~i ingerii din ele
de pOd'iinta unm om 31. Hai ~i tu, p8.catosule, fii eu inima buna, vezi unde
e bucuria de intoareere a tao 4. Ce vor sa ne dovedeasea aeele parabole ale Domnului ? 32. Faptul eao femeie care a pierdut 0 drahma
a cautlat-o !)i gasind-o a invitat 1a parta~ia bucuriei pe prietenele ei.
nu este oare un exemplu pentru pacatosul cape s-a reintors? 33. 5. Se
ratace~te 0 mioara a pastoru1ui, dar aceasta era' pentm el mai de pret.
decit toata turma. Pe ea singura 0 cauta, ei Ii simte Upsa mai mult
dec it a tuturor celorlalte. tn sflr~it, e gasita !;iipurtata pe umerii pastorului insu~i, caci mult se obosise ea ratacind 34. 6. Nu voi trece sul>
tacere nici pe acel tata prea bun, care cheama pe fiul sau risipitor ::;;i-l
prime~te cu dragoste pe cel ee se caie~te dupa ee a ramas sarae, sacrifica vitelul eel mai gras ::;;i-::;;i mare::;;te prin ospat bucuria sa 35. 1. De
ce nu? El i~i gasise fiul pierdut ~i simtea ca-i este mai drag, fiindca-l
socotea acum ca un ci~tig! 36. Despre ce tata trebuie sa intelegem ca e
vorba? Despre Dumnezeu, de buna seama. Caei nimeni altul nu este un
astfel de tata, nimeni nu este ffilt de iubitor. 8. EI,a~adar, te va primi
pe tine, fiul Sau, de::;;i ai risipit ceea ce ai primit de 1a El, de~i te-ai
in tors gol. Fiindca socote::;;te destul ca te-ai intors, se va bueura mai
mult de intoarcerea ta, decit de cumpatarea altuia, dar daca te diie~ti
din inima, daca foamea ta 0 compari cu bel::;;ugu1 slugilor tatalui tau,
daca parase::;;ti turma cea murdara de porci, daca te intord 1a taUil, pe
care l-ai suparat ~i-i spui: Am gre!;iit, tata, ~i nu mai sint demn sa rna
numesc fiul tau 37. 9. Tot atH u~ureaza marturisirea pacatelor, cit ingreuiaza ascunderea lor. Caci marturisirea este dovada de multumire,
iar ascunderea de trufie.

IX.
1. A~adar, eu cit obligatia fata de aceasta a doua ::;;i cea din urma
pocainta este mai mare, cu atit mai grea este ~i punerea noastra la
lncercare, trebuind nu numai primita in cugetul nostru, dar ~i aratata
29 .. Ier. 8, 4.
30. Os. 6, 6 j iMt. 9, 13.
31. Le. 15, 7.
32. Parabolele arma bueuria in eer $i pe pamint, pentru intoa.reerea paeatosului;

la Dumnezeu.
33.
34.
35.
36.
37.

Le. 15, 9.
Mt. 18, 12 sq
Le. 15, 11.
Le. 15, 32.
Le. 15, 21.

Le. 15, 4.

. .vQL0081'1 D8 LIMIA LATINA

,prln faptA. 2. Ac:east6 faptA, care se exprimA ~ obicei printr-un cuvlnt grecesc, este exomologheza, prin care marturisim Domnului pacatul nostru. Nu doer ca nu l-ar cunoa$te. ci pentru C6. prin marturisire
Ii manifesUi.m dragoste $i tncredere; prin marturisire se arata cainta $i
.prin cli.inta imbunli.m pe Dumnezeu. 3. A$adar, exomologheza este in~
v6tlHura care cere omului sli. se prostemeze $i sa se umileasca, atra-gtndu-$i pe aceasta cale chemarea indurarii. 4. Cit despre imbracaminte
:$1 hrana i se cere pacatosului sa se culce pe un sac $i in cenu$a/ sa-$i
tmbrace corpul in zdrente, sa lase sufletul prada intristarii, sa schimbe
prln aspre deprinderi pe cele ale pacatului, sa nu cunoosca dec it 0 mincare simpla, numai cu apli, potrivita sufletului, nu pintecului; adesea
postul sa insoteasea mgaciunile, sa geama, sa lacrimeze, Sa se je!leasoo
ozi $1 noapte catre Domnul Dumnezeul sau, sa se arunce la picioarele
preotilor, sa tngenuncheze tnaintea celor placuti lui Dumnezeu, sa faca
ope toti fratH sai mijloeitori ai iertarii sale 38. 5. Exomologheza impline$te toate acestea ca sa aduca pocainta, ca sa cinsteasca pe Dumnezeu
<fe teama primejdiei, ca, pronuntindu-se ea Insa$i impotriva cehIi plica(os, sa-l judece in numele lui Dumnezeu $i nu zic sa in$ele, ci sa $tearga
pedeapsa ve$nica printr-o vremelnica remu$Care. 6. Caci ingenunchin<Iu-l pe om il ina Ita $i mai mult, intinindu-l it face mai cur at, acuzindu-l
$i osindindu-l il aroita. Cu elt te vei eruta mai putin,_ cu atit mai Illult,
crede-ma, te va cruta Dumnezeu 39.

x.
1. Presupun ca foorte multi, din cauza savir$irii acestui act in public, sau se sustrag de la el, sau it amlna zi dupa zi; el tin seama mai
mult de ru$ine dedt de mintuire, ca aceia care, avind vreo vatamare la
p~rti1e mai ru$inoase ale corpului, evita sa se arate la medici $i astfet
pier din cauza ru$inii lor. 2. RU$inea nu vrea sa multumeasca pe Dumnezeu Cel ranit de pacat, aa sa ia inapoi mintuirea pierduta. Dar ru~Inea e buna numai daca iti pleaca fruntea pentru a-ti cere iertare, tu
care ai inaltat-o pentru a gre$i. 3. Eu nu-i fac loe rU$inii dnd am mai
multa paguba de la ea, clnd ea insa$i parca indeamna pe om zicindu-i:
.,Nu te ingriji de mine; pentru tine e mai bine ca eu sa pien). 4. Desigur, pericolul ei exista atunei clnd este 0 situatie grava, deosebita,
dnd sala$luie$te la cei ce odirasc $i iau in deridere, unde unul se ri38. M.!I.rturislraa pliOd-telor se face cu umilinta in fata lui Dumnezeu
allor. ale c!ror rug!d1un! Ie Implori.
39. Pocllnta In.allA pe om umiltndu-l ,jl achitii oslndinduL

~i

a oame--

TERTULIAN. DESPRE POCAlNTA

219

dica pe ruinele altuia, inaltindu-se dupa ce I-a a~ternut la pamint pe altu!.

Dar intre frati ~i surori ai aceluia~i stapin, unde sint comune speranta,
teama, bucuria, durerea, suferinta (fiindca au un spirit comun, venit
de la acela~i sUlpin ~i tata), intrucit i-ai socoti tu pe ace~tia aUfel dedt
pe tine insuU '1 5. De ce fugi de cei pa~i la tea.derea ta, ca de unii care
ar aplauda-o ? Corpul nu poate fi bucuros de vaUimarea unuia din madulare; prin forta Iucrurilor sufera toate partile lui ~i lupta pentru lecuire 40. 6. Acolo unde se afla unul sau doi este ~i Biserica, iar Biserica
este Hristos. Deci dnd tu intinzi mUnile catre genunchii fratelui tau, Ie
tntinzi catre Hristos, te rogi lui Hristos. La fel, dnd el varsa lacrimi
din pricina ta, Hristos sufera, Hristos roaga pe Tatal ceresco Caci se
dobinde~te cu u~urinta intotdeauna ceea ce cere FiuI. 1. E drept ca as('underea pacatului este de folos pentru a ne mentine respectul ce ni
se acorda. Dar daca am ascuns ceva cuno~tintei oamenilor, putem tainui acest lucru ~i in fata lui Dumnezeu ? 8. Dare se poate compara parerea oamenilor cu judeeata lui Dumnezeu? Sau e mai bine sa iii condamnat pe ascuns, dedt sa iii achitat pe fata'l Nu e deloc p!acut sa.
ajungi la exomologheza. 9. caci raul aduce suferinta, dar, in schimb, podUnta alunga., fiindca. infa.ptuirea exomOlloghezei este mintuitoare 41. Este
dureros sa. iii Uiiat la 0 operatie, sa. iii cauterizat, este dureroasa chiar
usturimea produsa de un gunoi intrat in ochi; totusi, cele ce se vindeea prin durere eompenseaza. durerea produsa in interesul vindecarii
~i fac sa. se aceepte un rau prezent peste un folos viitor 42.

ocr.
1. Ce daca pe llnga ru~ine, pe care ei 0 socotesc cea mai insemnata. cauza, se tern ~i de neajunsurile corporale, Cd trebuie sa umble
neimbaiati, murdari, fara nici 0 distractie, trtHnd in asprimea sacului,
tn mizeria cenu~ii, eu fata supta de post? 2. Dar se cade sa ne rugam
pentru pacatele noastre in haine de matase ~i-n purpura de Tyr? Poate
vrei ~i un ac sa-ti prinzi parul ~i prafuri sa te speli pe dinti ~i 0 fodecuta de fier sau de bronz sa-ti faci unghiile. Poate. ai dori ~i pe obraji
~i pe buze 0 mincinoasa stralucire ~i a ro~eata artificiala. 3. Pe tinga
40. I Cor. 12.
41. Pocalnlla manifestata Intre frati lntare$te, pe clnd tainuirea paoallelor sIdbe~te

Biserioa.
42 ..In atmosfere cumplitelor prigoane p/igtne de exterminare; tn care viata cre~

UnOOr era continuu primejdttilta. rlndui.a1a teribilei peni.llente publice .a ajutat la men-

tinerea credintei ~i jertfelnioiei generale. Tertul1an C&!'e ramlne In admiratia veacuritor viitoare pentru rigorismul sdU, combate aid pe cei InclLnati srpre 0 moderare, mentinlnd tngaduin~ n.umai celei de a doua pocainte, cu marturisirea ~i toate manifestarile publice ale cdint~. - I~ cum am v~zu.t In ultdmele trel capltole. $i cum se vede
in urmatoruL

220
~---.

A~LOOBrl

DB LlMBA LATINA.
,--------------------------------

tlcestea mai CtlUUl.-ti ~i bai mai pllcute ~i plimbari prin parcuri, sau 1a
mare i mllre~te-ti cheltuielile, preglte~te-ti mincaruri rare, de pasari in~lrl'i~ate, olege vinuri vechi. lar daca te intreaba cineva pentru ce aUta
risip~, raspunde: am pacatuit impotriva lui Dumnezeu ~i sint in primejdie de a muri pe veci, astfel ca 'acum mi-e frica, ma chinuiesc ~i
plHimesc, ca sa rna impac cu Dumnezeu, pe care L-am suparat pacat\lind. 4. Dar eei ce umbla sa capete 0 magistratura prin eoruptie e1eetoraUi nu se ru~ineaza ~i nu se' sinehisese de neplaeerile suflete~ti ~i
trupe~ti, ci lupta nu numai cu greutatile, dar ehiar eu batjoeura tuturora pentru ea sa-~i indeplineasea dorintele. 5. Ce haine nu poarta?
Tn C'e loeuinte nu intra pentru ploconeli dimineata ~i seara? Facindu-se
mici la intilnirea oriearei persoane mai deosebite, nu se due la nid 0
fnUlnire prieteneasca, nu se aduna la niei un ospat, ei se priveaza de
fericirea libertatii ~i a bucuriei. 6. $i acestea toate pentru plalCerea treclHoare a unui singur an. lar noi, eei primejduiti in fata ve~niciei, yom
evita sa suportam ee suporta eei ee vor sa obtina manunchiul de vergi
~i seeurea magistraturii? $i dupa ee L-am suparat pe Dumnezeu, vom
tnceta de a ne i'spa~i gre~elile prin felul de hrana ~i de ingdjire, ceea
('e-~i impun strainii fara sa fi of ens at pe cineva 143. 7. Aee~tia sint cei
despre care aminte~te Scriptura : Vai de cei ce-!?i trag dupa ei paeatele
lor eu funie lunga 44.
XII.
1. Daca te dai inapoi din fata exomologhezei, cugeta in inima ta 16
focul gheenei, pe care exomologhexa n stinge pentru tine,.,~i ginde~te-te
mai 1nUi la proportiile pedepsei, ea sa nu te indoie~ti de aceeptarea lucr~rii ei. 2. Ce -sa mai spunem de aeea imensitate a focului ve~nie? Cind
ni~te cratere mici arunea asemenea flaeari, incH nu mai dimine in pidoare nici un ora~ din apropiere, ori se a~teapta zilnic la 0 asemenea
soarta '/ 3. Cei mai inaJlti munti se despilCa sub presiunea focului din interiorul lor !?i, ceea ee ne dovede~te ve~nieia judeeatii, oricit s-ar erapa
ei, orieit s-ar macina, niciodata nu se sfir~ese. 4. Cine nu-~i po ate inchipui aeeste suferinte tainke ale muntilor ca imagini ale judecatii care
n~ (l~teapta ? Cine nu simte asemenea scintei ea ni~te 5ageti de exercitii,
eel ni~te aruneatoare ale unui foe eli urmari inca1culabile ? 5. A~a:dar, dnd
~lii, cli impotriva gheenei dupa acea prima redula in~ltata prin Botezul
43. Is. 5, 18.
44. Dupl!. Botez, foeul eel ve~nie eare se manifesta eontinuu in vulcanii de pe
plimlnt, rllmtne unicaalternativd posibil1i a poeaintei.

TBRTt1IAAN, DUPRE POCAINTA

-------------------.------------------- a.2t

intru Domnul, ti se oferA tn exomologheu al doilea sprijin salvator, de

ce renunti la propria ta mintuire 1 De ce incetezi de a te apropia de
ceea ce ~tii ca te lecuie~te? 45. 6. Caci ~i fiintele necuvintatoate ~i Mra
ratiune recundsc la vreme leacurile care Ie-au fost daruite in chip dumnezeiesc. Cerbul, dnd e strapuns de 0 sageata, ~tie ca dictamul n ajuta
sa indeparteze din rana fierul cu conseeintele lui nefaste. Rindunicd,
d.aca ~i-a orbit puii, ~tie sa Ie redea vederea cu planta ei chelidonia.
7. Pacatosul, ~tiind ca Domnul a instituit exomologheza Cd. sa-l aduca din
nou la har, va trece oare cu vederea ceea ce I-a restabilit in domnie pe
regele Babilonului? Acesta multa vreme adusese pocainta ca jertfa
Domnului, indeplinind timp de ~pte ani exomologhezal ilntr-o stare de
jalnica umilinta : cu unghiile crescute ca de vultur ~i eu parul neingrijit,
ajuns ca 0 coama de leu. Oh, ce viata grea ! Dar Dumnezeu I-a reprimit
pe cel de care .omenii se inspaimintau Ml. 8. Dimpotriva, imparatul
egiptean care a persecutat pe poporul lui Dumnezeu mai inainte dispretuit ~i mult timp parasit de Domnul sau, s-a aruneat in lupta, ~i, dupa
atitea rani pline de invataminte, a pierit in valuri, Dumnezeu despicind
marea ca sa faea loc de trecere poporului Sau. Caci imparatul i~i indepartase de la el penitenta ~i exomologheza, oa manifestare a aeesteia.
9. Dar de ce in legatura eu aceste doua fete ale mintuirii omului ma
folosesc mai mult de ajutorul scrisului, dedt de indatorirea con~tiintei
mele? Fiindca sint pacatos, inearcat eu toate gre~e1ile ~i, naseut pentru
pocainta, nu pot sa tree sub tacere aceasta pocainta pe care niei Adam,
primul incepator al neamului omenesc ~i al pacatului fata de Domnul,
n-o treee sub taeere, readus fUnd ~i el in paradis prin exomologheza.
INDICE SCRIPTURISTIC
le~ire, 7, 14 - XII, 7,
Isaia, 5, 18 - XI, 7
Isa!iJa 40, 15 - IV, 3.
Jeremia, 8, 4 - VIII, 2.
leremia, 19, 11 - IV, 3.
Iezedhiel, 18, 21 - IV, 1.
Iezechiel, 33, 11 - IV, 7.
Iezechiel, 33, 15 = IV, 2.
Daniel, 4, 33 - XII, 7.
0500, 6, 6 - VIII, 3.
o SJea , 13, 3 - IV, 3.
PSiaIInJi 1, 3 - IV, 3.
Matei 3, 2 - II, 5.
Matei 3, 10 - IV, 3.

45. Dan. 4, 33.

46. Ie~. 7, 14.

Matei 9, 13 = VIII, 3.
Matei 18, 12 sq. - VIII, S.
Matei 7, 26 - VI, 13.
Luca 8, 17 - VL 10.
Luca 15, 4 = VIII, 5.
Luca 15, 7 - VIII, 3.
Luca 15, 9 = VIII, 4.
Luca 15, 11 - VIII, 6.
Luca 15, 21 - VIII, 7.
Luca 15, 32 - VIII, 8.
I Corinteni 12, - X, 5.
Evrei 1, 1 - II, 4.
I Petru I, 2 - II, 4.
Apocalipsa 2, 3 - VIII, 1.

APOLOOlll DI LlMiA. LATINA

222

INDICE REAL $1 ONOMASTIC

A
Abraam a primit figidu!nta b.inecuvlntin! dumnezei,e~ti, II, 4.
Adam s-a bucurat de mila lui Dumnezeu, 11, 3 I In ra! prin exomologheza,
XU, 9.
A doua pociintli, ultima, VII, 11-13
Ameninll1ri, VIII, 1.
B
Blnef,acere reinnoita, Inmu!trta, VII, 11.
Blnefacerile pocaintei, IV, 5.
Blnele ~I rl1ul, III, 16.
Botezul poclUntei, pregatirea Duhului II,
6 I - ~i exomo)ogheza, XII, 5; nedorU, VI, 20; nemeritat, VI, 22.
Bucuria Intoarcerii, VIII, 3.

C
Qasa pe nisip, VI, 13.

Ciinta duce lla lndreptare, II, 2.

Calea spre pocainla, VII, 3.
CisnJola, V, 10.
Comoam aparata, VI, 10.
Con.,tiinta, V, 2.
Corllb1a ~i marea, VII, 5.
Cratere In fIacari, XII, 2.
Cumpiritura n~)atita, VI, 4.

D
Dellctele de vointa, III, 13.
Dlavolul, Inaintea lui Dumnezeu, V, 8-9.
DlspeMfle, VII, 12.
Dol Hristo~i 1 VI, 15.
Dragostea, VIII, 5.
Duhul Snnt, VIII, 1.
Dwnnezeu a dat pocainta, II, 3; - induritor apara ~i rlisplate~t~, II, 9; Judecitor, II, 12 I apara dreptatea,
II, 12.
Du,manul, V, 9 sq.

E
Efeleni, VIII, 1.
Bxomologheza (marturisirea), IX-X.
p

femela cu drahn1a, VIII, 4.

Plul rislpitor, VIII, 6.
Pllnte necuvlntatoare au leacurt, XII, 6.
Poamea f1ului, bel~ugul slujitorilor, VIII, 8.
Pocul gheenei, XII, 1.
PraIU"mlnocesc; VIII, 4; - Im.r>lirt~
durerlle, X, 4-6; apel la ei ea la
Hrlstos, X, 6.
Prloa de Dumnezeu, V, 10.
I'unia lungll, Xl, 7.

G
Gle~lele,

IV, 4.

Iertare prilll pocaint-a" sau pedeapsa prio

judecata, IV, 1.
I08Jl a OOt Botezul pocarlntei, II, 5.
IntenUa ~i fiapta, III, 11-16.
Impotriva repetarii gre~alelor, VII.
Intiiet!atea in bunatate, VI, 18.

J
Juramintul Domnu}ui, IV, 8.

t
Laodiceni, VIII, 1.
Libertatea nu e robie, VI, 12.
M
Magistratura, XI, 4.
Manifestarile pocdintei, IX.
Marturisirea oon~tiintei, Ill, 15; - arata
dragoste ~i lncredere, VIII, 9; Imbuneaza poe Dumnezeu, X, 2; ar,ata pocainta, VIII, 2 ~i 5; - smerenia, postu} ~i rugaciunea, VIII, 3-6; - schimba ve~nicuI prin vremelnie, IX,S.
Mila cereasca ~i lndraznea1a omeneasca.
VIII, 3.
Mil5, nu jertf5, VIII, 3.
Mioara pastorului, VlIl, 5.
Mtndria, VI, 24.
N

Natura, I, 1.
Novicii, VI.

o
Obligatia pocaintei a doua, IX, 1.
Obtr~ia dumnezei-asdl a omului, III,S.
Ornul. ostndit ~i supus mortii se caie~te.
III, 3; - picatura, pulbere, ulcici, IV.
3; - arbore fajnic, IV, 3.
p

Pacatele, XI, 2; - trupe~ti ~i suflete~ti.

III, 3-8; - oprite de zavoare, VI, 19.
PedeapS8 se lntrevede, VI, 6.
Pergamieni, VUI, 1.
Perversitatea, V, 11.
Pocainta de faop'lJe bune, I, 4 i-de fapte
rele e mai u!joara, I, 4; - pregate~te
mtntuirea, II, 6; - este viata pre ferata moI1ii, IV, 2; ~ sctJl(iura naufragiatului, IV, 2; - nedes5vlr~iti, VI.
1 i - nesincera, V, 11.
Povara milei dumnezeie~ti, VII,S.
Prllvalirea In gheena, V, 11.

TBRnJUAN, DB8PRB POCAIN'J'A

-----------------------------------------------------------

PIieleaU8 cu dil8volul aduce pocliinlle nesincera, V, 11.

Profetii. crainicii pocaintei. n. 4.
Proportiile pedepsei. Xll. 1.

R
Ratiunea, 1. 2 i-data de Dumnezeu i nimic fara ea. I, 3 i - fara ea podinta e pacet. I. 4.
Rasplata vietili v~nice. VI. 5.
Raul voit &aU binele nesavir~it. Ill, 16.
Recidiva. VII. 13.
Redobindirea prazii, V, 7.
Repetarea leacurilor, VII, 13.
Revarsarea lndurarii. VII, 2.
Regele BabUonului pociiit. XII i - EgiptulUi, nepodiit. XII, 9. .
Roadele ~i mingiierea pocaintei, IV. 5.
Ru~inea pagubitoare duhovnice~te, X. 1-3.
S

Sardienii. VIII, 1.
Selavul fugit. soldatul liberat. VI, 7.
Simbolul martii. VI. 12.

Sminteli $1 ispite. VII. 9.

Smeren1a de siDe, mlDtuitoare, iX, 9.
Speranta rodnicA. VIII. 1 sq.

T
Tatal prea bun. VlIl. 6.
Teama de Dumnezeu. II. 2 i V, 3-5.
Tiatireni. VIII, 1.
Trufia nimice$te teama, V, 3-6 i - $1 nerecun~tinta. V, 6-7.
U

UnibaJbea sufletului eu trupul, III. 4.

U~ iertarii, VII, 10.

V
Ve$nicie judeditii. XII. 3.
Vointa este obir$ia faptei bUDe sau rele .
1II. 11.
Vitelul gras, VIII. 6.
Z

Z1iVorul Botezului. VII. 10.

TERTULIAN

DESPRE RUGA-ClUNE

INTRODUCERE
eu tratatul despre rugaciune, aborddm una dintre scrierile ceJe mai
line, plina de poezie $i de gratie, cum se exprimd D' Ales 1.
In aceastd opera Tertulian se ocupd de conditiile rugaciunii desavlr$ite, dlnd ca model pe cea domneascd.
Lucrarea aceasta este una dintre cele mai originale, asupra acestui
subiect, din epoca primrua cre$tina $i a, fost socotitd lntotdeauna ca
toarte interesanta.
Ea cuprinde trei parti : partea I-a (cap. I-IX) este explicarea amanuntltd a rugdciunii Tatdl nostru i partea a II-a (cap. X-XXVII) exlJune conditiile morale ale rugdciunii $1 parttea a III....a (cap. XXVIlIXXIX) descrie poetic rugdciunea ca adevarata jertia $i arma universalcl
eu care se apara Imparatia cerurilor, impreuna cu toata creatia.
Rugaciunea domneasca este unul dintre aspectele lnnoitoare ale
leligiei cre$tine, care rezuma lntreaga Evanghelie, prin cuvintele cu care
se /ormuleaza ardoarea sufJeteasca a credinciosuJui, prin duhul care
o lnsufIete$te $i prin ratiunea care 0 Justifica. Ea trebuie idcuta cu credintd, din inima, 1n secret, eu smerenie, in putine cuvinte (cap. I).
Apelul cQtre Talal nostru din cerUli, impJica credinta $i dragostea
prin care am devenit iii ai lui Dumnezeu, dupd cuvlnlul Evangheliei. ,In
acela$i limp am de venit Iii ai Maicii noastre Biserica. Se $tie cel lui Israel i se repro$eaza iaptul de a nu fi primit filiatia prin Usus Hristos,
CClTe a fost printre ai Sai $1 ei nu L-au recunoscut (cap. II).
11('

Prin cererea sfinteasca-se numele Tau, 1i cerem lui Dumnezeu sa

dea putinta de a-L sfinti in noi, care slntem in El, prin credinta $1
I. i\dhemard d'Ah~s. La Thea/ogle de Tertullien, call. cBibliotheque de Theologie

hlstorlque~.

ed. III-a, Paris. 1905. p. 307.

TBRTULIAN, DBSPRB RUOAClUNB

225

laptele noastre, care s1nt 0 predlccl vie. In aceastd rugelclune cuprlndem

~i pe toti pamintenii ~i dU$manii (cap. III). Cerlndu-l ca sel
se faca voia Lui, lnteJegem ca voia Lui sa se implineascel 1n toti pe pelmint, ca ~i in cer, dupa pilda Mintuitorului, care ~n iata morlii s-a ~11credintat voU TatiiJui, acceptlnd-o (cap. IV).
N e rugam mai departe ca so. vina Imparatia lui Dumnezeu, adicel
r('aJizarea deplina a voil lui Dumnezeu in noi. Cu aceasta ne rugelm pentru venire a noului eon, care in vremea lui Tertulian insemna sf1r~itul
<iefinitiv a1 persecutiilor singeroase, nadejdea cre~tini1or, tristetea pelglnilor, bucuria 1ngerilor (cap. V).

pe 1ngeri, ca

Dupa cererile pentru cele cere~ti - numele lui Dumnezeu, vointa

~i impa-ratia lui Dumnezeu - , urmeaza cele pam'inte~ti, potrivit cuvlnlului Domnului: Cautati mai int1i imparatia lui Dumnezeu $i celelaJte
se vor adallga VOlla /. Prin p1inea noastra cea de toate zilele, se intelege mai 1ntii p1inea euhariitlca; ea ne asigura ve~nicia lui Hristos,
~<plinea

vietii, $i nedespartirea de trupul Lui. Apoi se Intelege hrana

<:;ea de toate zilele, necesara existentei fiziee (cap. VI).
Cere rea de iertare implica pocainta, fiindca urmeaza so. tim iertali
de gre$elile pe care Ie recunoa$tem marturisindu-Ie $i oblig1ndu-ne sel
iertam 1n prealabil celor ce ne-au gre$it noua (cap. VII).
Trebuie 1nsa sa ne $i departdm de pacate. De aceea, cerem nu numai iertarea lui Dumnezeu, ci 11 rugam $i nu ne duce pe noi in ispitel,
adiea sa nu 1ngaduie diav01u1ui sa ne ispiteasca, ci sa ne Intareascel
1n ispitii. In felul acesta ne izbave$te de cel rau (cap. VIII).
Tertulian rezuma rugaciunea domneascc'1, aUt de profunda $i de bogata 1n simplitatea ei, amintind: cinstirea lui Dumnezeu In TaMI, mdrJurisirea credintei in numele Lui, supunerea la vointa Lui, aiirmarea
nadejdii Imparatiei Sale, apoi cererea pUnii vietii, marturisirea pclcatelor, implorarea ajutorului Impotriva ispiteior. Aceasta rugaciune, lnsuiletita de puterea Domnului s-a urcal la cer de c1nd a fost rostita, arelt1nd
Tatiilui ce ne-a Invatat Fiul Sau (cap. IX).
Aceasta rugaciune este insa ca 0 baza de plecare; i se adaugd $i
QJte rugaciuni necesare dupa nevoile fiecaruia (cap. X).
Rugaciunea implica impacarea cu semenii (cap. Xl), ea trebuind sd
fie libera nu numai de minie, ci $i de oriee tulburare sufJeteascd
(cap. XII).
15 -

Apologcll de lImbil latin4

APOLOOETI DE LIMBA LATINA

Tertulian combate dupel aceea practici superstitioase care lnsotesc

rugelclunea ca: spelJarea rnlinilor, dupel exemplul lui Pilat (cap. XIII);
rld/carea ltllinilor celtre Domnul, lapt pe care pe drept nu Indraznesc sa-1
selvlr$eascel iudeii (cap. XN). Altii recomanda dezbracarea mantalei In
tlmpul rugelciunii, lapt care nu este traditional (cap. XV), ca $i a$ezarea
pe pelmlnt dupa rugelciune, care manifestd mai mult Jipsa de respect (cap.
XVI). Tertulian recomanda, dimpotriva, rugc!ciunea din inima, cu modes tie $i smerenie, fard ridicarea mlinilor $i $tiind cd cuvintele sp';1se
tare asurzesc urechile celor dimpre jur $i ca demonul oracolului de 1a
Delfi a zis: II Inteleg pe cel mut, dar nu aud pe cel care vorbe$te>}
(cap. XVII).
Tertulian nu aplOba nici unele prQctici ca aceea de a nu mai da
sclrutarea Irateascd in timpul postului (cap. XVIII) $i de a nu mai priyeghea dupd primirea impdrtd$aniei (cap. XIX). El se ocupd apai de
modestia Imbrdcdmintei $i a podoabelor iemeilor (cap. XX) $i de valul
lecioare10r, de care vorbe$te loarte pe larg In do.ud capito1e (al :)(XI-lea
~i

a1 XXII-lea).

Dlnd unele indicatii privitoare 10 ingenuncherea in timpul rugdciunJi, potrivite mai ales in timpul posturilor $i 01 privegherilor (cap.
lXXIII), Tertulian precizeazd ca In privinta timpului $i al locului nu era
prescris nimic aJtceva in vremea lui d~c1t ca sa ne rugam in orice timp
~l In orice loc (cap. XXIV). Dar aminte$te cele cUeva ore care impart
tlmpul zilei (a treia, a $asea $i a noua), consemnate in Scriptura, ca ore
deosebite de rugaciune - ceea ce implica 0 oarecare regula. Aceasta,

ziCe e1, in Glara de rugaciunile de 1a inceputul zilei $i al noptii, de 1a

masel $i de 1a baie, caci chrana $i 1nviorarea spiritului trebule socotite lnaintea celor ale trupului (cap. XXV). Tertulian nu uita nici rugelciunea impreund cu invitatii lamiliei (cap. XXVI), nici unele amdlIunte liturgice -

cuvintul Aliluia (cap. XXVII).

Partea ultima este de 0 1ndltime $i irumusete impres1onanta. Rugaciunea, scrie el, este partea duhovniceasca, care a lnlocuit vechile jertfe,
socotite insuficiente chiar de Proteti. Mintultorul a prevestit aceasta
schimbare, spunind cd va veni ceasul c1nd adevaratii Inchinatori I se
vor lnchina lui Dumnezeu in Duh $i in adevdr (cap. XXVIII).
Acestei rugaciuni, datd de Domnul $i veniUi din duh $i din adevar
nu-i refuza Dumnezeu nimic.
Amintind pe martiri, Tertulian evoca ajutorul dumnezeiesc care In.')ote$te JacrimiJe $i suterintele 10 rugdciunea lor. Ea invata sa rabde pc

TBRTtJUAN, DUPRB RUOAQUNB

227

eei ce pcWmesc, 1i face pe rugc'1tori sc'11nteleagc'1 de ce suferc'1 pentru numele lui Dumnezeu $i sd 1ndepc'1rteze mlnia lui Dumnezeu, sc'1 vegheze
pentru dU$mani $i sd se roage pentru prigonitori. Ea spaJQ pdcatele, alungd
ispitele, potole$te prigoanele, ridicd pe cei cdzuti, sprijind pe cei ce se
clatind. Este arma de atac $i de apdrare a cre$tinului.
Tertulian Incheie elogiul rugdciunii dreptului cu aceastd evocare a
Intregului univers In rugaciune fatd de Creatorul SQU: aMturi de cre$tini se roaga toti Ingerii, se 10aga toata creatura" se roaga turmele $i
fiarele $i-$i pleuca genunchii: c1nd ies din staule $i pe$teri privesc cu
fata nelini$tita spre cer, tremurindu-le suflarea, dupa obiceiul lor. $i pdsarile, c1nd se trezesc dimineata, se inalta spre cer $i in loc de miini
intind aripile in cruce $i spun ceva ce pare a rugaciune. Ce se poate
spune mai mult despre foloasele rugaciunii? S-a rugat chiar Domnul,
caruia in vecii vecilor 1i sint marirea $i puterea (cap. XX1X) 2.
Iatd $i rezumatul toorte pe scurt al rugaciunii domne$ti 3. Cap. I.
Rugaciunea corespunde autorului ei $i caracteruluJ Evangheliei. Cap. II.
Tatal nostru; semnificatia invocarii. Cap. III-VIII. Cererile. Cap. IX.
Revedere. Cap. X. Alte cereri $i rugaciuni pe care le putem adresa lui
Dumnezeu. Cap. XI. Clnd ne rugam trebuie sa nu lim suparati cu semenii nO$tri. Cap. XII. In timpul rugaciunii sa ne eli be ram de OJ;ice tulburare sufleteasca. Cap. XIII. Despre obiceiul de a se spc'ila pe mJinJ
inainte de rugaciune. Cap. XIV. Invocare. Cap. XV. Despre scoaterea
manta/ei. Cap. XVI. Despre a$ezarea jos dupa rugelciune. Cap. XVII.
Despre ridicarea mlini/or In timpul rugaciunii. Cap. XVIII. Sarutarea
pacii. Cap. XIX. Privegherea. Cap. XX. Asupra hainelor femeilor. Cap.
XXI-XXII. Asupra fecioarelor. Multi cred ,cel ele nu trebuie sa-$i acopere capul in Biserica. Combaterea acestei pareri. Cap. XXIII. Ingenun('herea 1a rugaciune. Cap. XXIV. Despre locul rugaciunii. Cap. XXV.
Timpul rugaciunii. Cap. XXVI. Despre rugaciunile de ramas bun. Cap.
XXV II. Des.pre tolosirea Psa1milor 1a rugaciune $i despre Aliluia. Cap.
XXVIII. Despre rugaciune, ca jertfa duhovniceasca. Cap. XXIX. Despre
puterea $i eficacitatea rugaciunii.
LlTERATURA
E d i t i i: Reamintim editiile vechi citate ~i descrise in Patrologia Latinll,
de Migne, vol. I, col. 32-72, in care se gase~te ~i tratatul lui Tertualian Desprc
rugllciune: B. Rhenanus, Q. Sept. Flor. Tertulliani opera, Basilea, 1521 (ed. princeps),
1539 (ed. tertia) i 1. Pameliu5, Q. S. Fl. Tertullian opera. Antuerpiae, 1579 i F. Iunius,
2. Idem, Ibidem. p. 302-307.
3. Vezl dr. K. A. Heinr. Kellner. profesor de Teologie la Universitatea din Bonn.
Tertullians private und katechetische Schriflen. neu iibcrse/zl
Einleitung versehen. Munchen. 1912. p. 247 sq.

mil Lcbl'llbriss uJI(l

228

APOLOOETI DB LIMBA LATINA

-----------------------------------------~------------------

O. S. Fl. Tertulliani quae adhuc reperi potuerunt omnia (Franekerae, 1597) I

J. L. de la Cerda, O. S. Pl. Tertulliani opera argumentis notis iIIustra, Lutetiae, Paris,
1624; .N. Rigaltius, O. S. PI. TertuIliani opera, Parisiis, 1634; F. Oehler, O. S. PI. TertuIIiani quae supersunt omnia, I. Lipsiae, 1853 ; J. Marra, TertulIiani. De oratione, Turin,
1930, ed. II-a (Turin 1951). Corpus scriptorum latinorum Paravianum; Augusti Reifforscheid et Georgii Wissowa, Corpus scriptorum ecclesiastieorum latinorum, pars I
(Praga, Vindobona, Lipsca, 1890), p. 180-200; A. Kroymann, Tertulliani opera, II
(C. S. E. L., LXX -- Viena, 1942), editie retiparita in Corpus christiano rum de Turnhout, I.
T r a d u c e r i: L. Bayard, Tertullian et St. Cyprien, Paris, 1930; J. A. C. Buchon,
Cho/x de monuments primitits de n~re ehretienne, Paris, 1837 ~i 1860; A. de Genoude,
TertulIien, Oeuvres, Paris, 1852; Dr. K. A. He'inr. Kellner, prof. Bonn, Tertullians private und kateehetisehe SehriIten, prevazute cu descrierea vietii :;;i cu introduceri,
publlcate in col. Bibliothek der Kirchenv1i.ter, vol. I, Miinchen, 1912, p. 247-273;
J. Quasten, Initiation aux Peres de I'Eglise, 3 vol., Paris, 1957.
Stu d i i: E. Buonaiuti, II Christianesimo nell' Africa romana, Bari, 1928; M. M.
Baney, Some reflections of life in North Africa in the writings of TertuIlian, Washington, 1948; H. Hoppe, De sermone TertulIianeo quaestiones seleetae, (Marburg, 1897);
G. Thornell, Studia tertuIlianea, I--IV, Uppsala, 1918--1926; T. P. O. Malley, Tertullian
and the Bible, Utrecht, 1967.

DES PRE RUGACIUNE

(DE ORAr:ftIONE)

1.

Duhul lui Dumnezeu, Cuvintul lui Dumnezeu ~i ratiunea lui Dumnezeu, cuvintul ratiunii, ratiunea 'Cuvintului ~i iDuhul amindurora, domnul
nos'tru Iisus Hristos, a fi:xJat noilor d~scipoli ai noului leg'amint 0 noua.
forma de rugaciune. Cad trebuia ~i In chipul !aceSita sa 5e puna un yin nou
in burdufuri noi ~i sa secoasa: un petec nou pe un ve~int no'll 1. Dealtfel, tot ce frusese mJaJ inairutea fost sau sdhimhat, cum a fost circumdziunea, sau completJat, cum a fost ,legea veche, sau implinit, ca pro~etia, sau
desavir~it ca insa~i oredinta. Totul a fost reinnoit din trupesc in sufletesc, prin sruprapunerea Ev,angheliei, care a ~ter's orice ,a fost vechi mai
inainte, in care ~i-a arat,at lucrarea ~i Duhul lui Dumnezeu ~i ratiunea lui
Dumnezeu ~i Domnrul Iisus Hristos, spiritul prin oare a avut putere, cuvintUlI prin care a invatat, ratiunea prin care ''d venit 2. Astfel, rugaciunea
instituita de Hristos a fost constituita din trei parti : din cuvint prin care
vorbe~te, din spirit prin care-~i manif9lSlt<a puterea, din ratiune prin oare
este invataJta. Invatase ~i loan pe discipolii sm sq, se roage, dar toate
ale lui loan erau pregatite pentru Hristos, 'Pina oe, Acesta crescind mare,
precum 'acela~i loananunta ca tre]:mi'a ca runul sa cre,asca, iar eelalalt sa
se mio~oreze, toata opera prevesil:itofului, eu duhul ins~i, a trecut Ia
Domnu!. De aceea nu se ~tie in care cuvinte ne-a invatat loan sa ne rugam, intrucit cele pamJinte~ti ,au faeat loc celor cere~ti. (~Cine este din
pamint - a zis el - cele pam1nte~ti vorbe~rte ~i cine a venit din cer
spuneceea ce ,a vazut 3. $i ce nru este ceresc din dte sintale Domnullu~
Hristos, cum este ~i acest indreptar de rugaciune? Sa e:mminam asHel,
binecuvintatilor, aceasta intelepciune cereasca a Lui, pornind mai intii
1. 0 rugaciune noua este Cd un pete<: nou Ja. haina iDOUa ~i un vin nou in burdufuri noi : Mt. 9, 16, 17.
2. Totul este innoit in ere~tinism din trupese In duhovnicese de EvangheUe:
In, 3, 30.
3. Rugaciunea domnelasea este cereaBea, fiindea iCel ee a <Xlborft din Cler spune
ce a vazut aoolo: In 3, 31.

230

AI'OLOOB11 DB LIMBA LATINA

de la preceptul dea ne rug,a in secret, precept prin care cerea omului ~i

credintA, penrtru caacesta sa aib! incredere e! in locuri aseunse ~i sub
acoperi~uri sint prezente ~i auzul ~i v!zul 'lui Dumnezeu Gel atotputernic,
dar ~i modestie in credinta, pentru ca sa-i dea inchinaciunea numai Aceluia despre 'care avem increderea ca pretutindeniaude ~i vede, Iintelepciunea din preceptul urm.!tor se referra tot Ila credinta ~i la modestia
credintei, daca socOitim ca nu prin mU!ltimea de cuvinte trebuie sa ne
apropiem de Domnul, despre care sinltem siguri Gii de la Sine se ingrijc~te de ,ai SaL $i tOItu~i scmtimea asta, care formeaza al treilea grad
de IntelepciUllle, este sustinuta de cOIIltinutul unei intinse ~i fericite
interpret!ri ~i, pe cit eSite de rescrinsa in cuvinte, pe aUt eSite de cuprinzIHoare co sens 4, Cad nu imbrati~eaza numai indartoririle proprii ale
rug!ciunii, adorarea lui Dumnezeu ~i cererea omului, ci 8iproape tot cuvlntJu.l Domnului, rtoa1! ,aminil:irea invataturii Lui, astfel indt de fapt in
rug!ciune se euprinde pl'1escurroa.'rea intregii Evanghelii.
[I:

Cind zicem, Tata care e~ti in ceruri, ruga!Ciunea ,incepe ell marturisirea lui Dumnezeu ~i eu insemnatatea credi:nteL caci rugam pe Dumnezeu ~i marturisim credinta noastra, a carei insemnatate 0 arata insu~i numele ei 5, SerifS eSlte: Ceilor ce au crezu1 i.n El le-a dal1; putJerea
de a Se numi iii ai lui Dumnezeu 6, Dealtfel, Domnul foarte adesea a
afirmatca Dlimnezeu este tatal nostru, ba inc! ne-a ~i porun1cit sa nu
numim pe p!mint taUi dledt pe Cel pe care-L avem in eer 7, $i rugindu-ne in felul',acesta noi indeplinim 0 porune!, Fericiti cei ce-L cunosc
pe 1I:at!l. Aceasrt:a eSlte ceea 'ce i se repro~eaza lui Israel,dnd spiritllll ia
ca martor cerul ~i pamilnrtul zicind: Fii 'am mscu1 ~i ei nu M-'au cunoscut 8, Cind zicem insa taM, n numim ~i Dumnezeu, Aceasta numire
lnsemneaza ~i pietarte ~i putere, Astfei este invooart Fiul prin Tart:~l. Caci
zice : Eu ~i TatiH Uilid sinttem)) 9, Nidi maica. Biserica nu es1Je trecut'a cu
vederea, pentru ea in Tata ~i in Fiu este recunoscurta ~i Mama, de care
\'orbe~te numele Tartalui ~i 'al FiuluL A~'adar, intr-un singur fel sau cuvlnt cinstim pe Dumnezeu cu ai Sai, ne amintim de porunca ~i infieram
pe cei ce ~i-au uitat Ta.t!l.
4. Tat!l nostru are trei caracteristici: de a cere sa se faca in secret, in smerenie. rezumind Invatatura Domnului.
5. TatiU nostru este invocarea 'prin care marturisim credinta in Dumnezeu :;;i
f1l1at\a noastra cre111ina,
6. In. 1, 12.
7. Mt. 23, 9.
8. Is, 1. 2.

9. In. 10, 30.

23&

1'&RTUl.IAN, DlSPRI RUOACWm

1I1l.

Numele de tdita nu fusese dart: lui Dumnrezeu de nimeni. Chiar Moise,

dnd L-a intrebat, i-a raspuns cu aIt nume 10. Noua ni 5-a descoperittn
Fiul Sau. Dar cine este Fiul 'I Esrte un nou nume al Ta.t~lui. Eu am ventt,
- zice Ell - in numele Tatii<lui 11 ~i de l8Semenea: Tata, preamw-e$,te
numele Tau ~i lllJai ,1amur~t: Am aOOttlaltoomenHor numele Tau 11.
Acesltuia Ii cerem a~,adar sa 15e sfinteasca. Nu pen/tru ea s..ar euveni ca
oamenii sa ureze de bine lui Dumnezeu, oa $i cum ar exista $i un ailtul
CBfuia sa i lSe poata UIia, sau aT lSuferi daaa nu i ...am ura, Fa.ra indoiala ea
Dumnezeu se ouvine sa fie bineeuvintat i'n tort: loeul $i timpUll, caamintire intotdeauna dattoralta de orice om rpentru binefacerile prim Lte. Dar
aceasta tine loc ~i de binecuvintare. Cind nu este sfint $i stintit prin
sine insu$i numele Dumnezeu, de vreme ee El prin Sine insu~i sfintee
pe cei~ti 'I Lui IlJU inooteaza Isa-I spuna acel alai de inger~ Stint, Sfint,
Stint 13. De aeeea ~i noi, viitori tovara$i ai ingerilor, daca yom merita
acest lucru, lnvatam atel imn al lor dltre Dumnezeu$i slujba s,tr61rucirii viitoare. Aceasta privitor laslava lui Dumnezeu. Oit prive$te rugAciu:nea nOaJstra,[ CIind zicem: !(tSfint~ea-'Se numele Tau, eerern ca
Acesta sa se sfinteasca in noi, caresintem in El14, pentru ca sa ne supunem $i acesrtei porunci, rugmdu-ne pe:nrllru toti, chiar $i pentru d~
manii nO$tri. ~i de ,aeeea" fara s-o spunem prin cuvinte, zicem sa se
sfinteasca in noi, adidi in toti.

W.
Dupa aceaSIta forma de aaresare, adaugam: ({Faca~e voia Ta in eeruri $i pe pamint 15,nu pentyu d:i s-ar impotrivi cineva sa se faca vola
lui Dumnezeu $i pentru ca I-am ura sucees vointei Sale, ci cerem ca vointa Lui sa se indeplineasca in !loti. Intrebuintind figurat ouvintele, in
loe de trup $i suflet spunem ca siIll1Jem paminrt $i eer. O9$i trebuie intelles
simplu, ,totu~i sensul rugaciurrii esrt:e alCel~i, sa se indeplineasea in noi
vointa lui Dumnezeu pe pamint, pentru oa aJStfel sa se poata indeplini
$i in eer. Dar ee vrea ,altceva Dumnezeu dedt sa-I uram inwtaitura. 'I
Cerem, aqadm, sa ne dea subst<mta ~i ptlterea VIOintei Sale, ca sa ne
minrtuim ~i in cer ~i pe pamint, fiindoa voin~a Lui suprema este mintuirea
10. Ie~. 3, 13 .
.11. In. 5, 43.
12. In. 12,28/ 11,6; 3, 5.
13. Is. 6, 13; Apoc. 4, 8.
14. Sfin\enia pe care 0 cerem se fBlCe [n nOi, eei calle yom Impllnl 811liul st.rl\lucl<tor a1 Ingerllor In eonul vlltor.
15. In. 6, 38.

APqLOOBTI DB LIMBA. LATINA

232

('clor pe care i-a ales, Tot vointa lui Dumnezeu este ~i aceea pe care
ne-a dat-o Domnul, predicind, Jum ilnd , ajutind, Caci daca El ,a spus ca
Indeplfne~te nu vointa Sa, d pe a T,atalui, Hil'a ilndoiaUi aa era vointa
TatlUui 16ceea pe care oindeplinea, vointa Ia oare slntem chemati ~i noi,
ea La un model pe care sa-l predicam, sa-l infrdptuim ~i s'a-l sustinem
plnl!. la moarte. Ca sa putem indeplini aceSitea 6rvem nevoie de vointa
lui Dumnezeu. A:stfel, dnd zicem Placa-se voi,a Ta dorim binele pentru noi, fiindoa nu este nimic r,au in vointa lui Dumne2ieu, chiar daca se
cere ceva ,aLtfel dedt dupa meriltele fieClaruia. Prina,cele cuvinte ne indcmnlim pe noi in~ine 'La rabdare 16. Domnul, in timpul patimilor Sale.
a voit sa ar,ate slabidunea trupului chiar [n trupul Sau. Tata, a zis EI,
treci, Te rog, de ita Mine pahaJnlll acesta, ~i aadaruga:t: oa sa se faoa
nu voia Mea, ci a Ta 17. E:l insu~i era voin~a ~i pUiterea Tatalui ~i tOltu~i
s-a incredintat vointei Tatalui, pentru a demonstra datoria rabdarii.
V.
~i Vie imparatia Tan se refera rlaace1a~i lucru oa r;;i Faca-se voia
Ta,in noi bineinteles. Dar cind nu lmpara~~te Dumnezeu, in mina
ciiruia este inima ,tuturorimpra'l1atilor ? 18. Tot ceea ce dorim pentru noi ii
prevestim Lui l',li punem pe se~ Lui Iceea ce al~lteptam de La El. Astfel.
dac~ reprezenroarea imparatiei dumnezei'r;;lti se refera l'a vointa lui Dumnezeu ~i la dependenta noastra de El, in ce mod cer unii prellungirera rn
timp a lumii acestei,a, de vreme ce imparatia Jui Dumnezeu pentru care ne
rugl!.m sa vina tinde Ila desfiint'area acestei dumi1 Dorim sa imparatreasca
mai repede ~i sa nu slujeascamai mult timp. Chiar daca n-m fi fost
introdusa in rugaciune cererea despre venirea impanltiei, am fi marturisit-o noi, din proprie initilativa, grabindu-ne sa rajungem l,a indeplinirea
sperantei noastre. Stlriga 'CU ardoare sufletele ,subarLtarul martiritor:
uPlnii dnd nu vei r'azbuna, Doamne, singele rrostru, de I}a locuiltiorii
piimintului 1 19. Cad in orice caz razbunarea Lui depinde de sfir~itul
lumii. Sa vina cit mai repede, Doamne, imparatia T,a, 'Clare este dorinta
cre~tinilor, tulbuoorea neaDllUrirLor, rtiresaltarea ingerilor; pentru ea suferim, pentru ea, mai ales, ne rugam 20.

16. Cerem sa se implineasca v~<a lui Dumnezeu in voila nOKllStra, dupa rindu1Jala.
Domnului Hristos.
17. Le. 22, 42.
1B. Pilde, 21, 1.
In. ,A.poc. 6, 10.
20. Tertulian eJljprima aici dorin~ vie a cre~inilor persecutati de staplnima ronliln,'" Cd s/\ vina tmparalia lui Duannezeu eu dreptatea ~i buniitatea ei cit mai reppdt.

TBRnJWAN, DES PRE RuaAcmNE

233

VI.
Cit de frumos a rinduitintelepciunea divina ~iruleererilor din rugaciune, pentru oa, dupa <:ele eere!iiti,adica dupa numele lui Dumnezeu,
dupa vointa !iii imparatia aui Dumn~zeu sa f,aea loc !iii eeI'lerii pentru trebuinte paminte!iiti 21. Caci spusese Domnul: Cautati mai intH imparatia
!iii atunci vi se voradauga !iii acestea. Dea1tfel, PUnea noastria cea de
toate zilele da-ne-o nona ,asttazin rtrebuie s-o intelegem DlJai degraba pe
plan spiritual 22. Hristos este piinea noaSltra, fiindea El este viat'a ~i pHnea vietii. Eu sint - a zis El - piinea vietii 23 \!iii ceva mai inainte :
Piinea este 'cuvintrul lui Dumnezeu Celui viu, care la cobortt din cer 24,
fiindca !iii trupul Lui este socotit in piine: Acesta este trupul meu 25.
Astfel, cerind piinea, coo de tOalte zi1lele, cerem ve!iinicia Jui Hristos !iii
nedespartirea de trupul Lui. Dar fiindca aceste euvinne se iau ~i in sens
concret,carnal, invatatura spiritUJala nu po ate fi desprinsa dereligie.
Rugaciunea recomanda sa cerem piine, fiindca ea singura este necesara
credincio!iiilor, dici neamurile oawta din celellaLte. Astfel, aI'ata prin exempIe !iii se exprima prtn parabole dnd zice: Dare ia tatal piinea fiilor
!iii o da dinilor? 26. $i de asemenea : Oare cine! fiul cere piine, tatal Ii
da pia1tra ? 27. Caci arata ce a~teapta fiii de la tata. Dar !iii acela care
batea noaptea la u!iia, piine cerea 28. $i pe buna dreptate a adaugat:
t<Di:i-ne-o noua IClISItaZin, fiindea spusesemaiinainte:Nuvaginditi.La
ziua de miine ce 0 sa mincati 29. In acest sens a spus !iii parabola eu
acel om oare, datorita bel!iiugului recoltei, se gindea sa-!iii mareasca
hambarele !iii sa fie la adapost de griji pentru m<ai multa werne, dar chia!
in noaptea aceea a murit 30.

VII.
Urma ca avind in vedere daruirea lui Dumnezeu, sa-I eerem !iii ingaduinta. Caci la ce va folosi hrena, deea <in rea!liltate ne-am socoti pentru
E1 door hraniti, ca un ,taur de jerlfa 'I Domnul $tie ea El singur este fara
de gre!iiea1a. Astfe1, El ne invata sa cerem: Sa ne ierte noua datoriile
21. Mt. 6, 33.
22. Ne rugam zilnic pentrn pUne, inteleasa pe plan spiI'itual, mai fnUi ea inSWii Hristos ~i ,,"poi ea mijloe de >existent a trupea:sea ~i pentru noi C<l ~i ,pentru semeDii no~tri.
23. In 6, 35.
24. In 6, 33.
25. Mt. 26, 26; Le. 22, 19.
26. Mt. 15, 26.
27. Mt. 7,8.
28. Le. 11,5.
29. Mt. 6, 34.
30. Le. 12, IG sq.

APOLOofITI DB LIMBA. LAnNA.

.234

noastre. Exomologheza este cererea de iertare, fiindea eel ee eere iertarea i~i marturise~te gre~eala. $i pocainta este aratata ca bineprimrta
de Dumnezeu, fiindea Elaeeasta vrea, iar nu moartea pacatosului 31.
Datoria in Scripturi este inchipuirea gre~lii, fiindca 1a fel e~ diatornioo
1n fata judeeatii, care 0 aheama ~i de care uu scapa daca nu este prescrisa, dupa cum ~i 9tapinul a ierta.>t ace lei slugi datoria. caci la aceasta
se refera exemplul intregii parabole. Daea aeela~i serv liberat de staptn nu-~;i cruta ~i ella rindu-i datornioul ~i, pentru aeeea, deferit staptnului este dat sChingiuitorului pentru a pIaU ultimul OOn.32, adioa. plnd
Ie) eea mai mica grel;ieala, fiaptul aoesta ni se ~rivel;iote noua, fiindea ~i
noi marturisim ea-i iertam pe datornicii n~tri. Aeeasta ex:presie a ruqaciunii se gase~te ~i in alta parte. Iertati - iice EI - ~i vi se va ierta
vou-a 33. lar dnd Petru L-a intrebat dacatrebuie sa ierte fmtelllli de 7
.ori, El i-a raspuns : Ba de 70 de ori dte 7 34 spre a face legea mai buna,
fUndea in Geneza razbunarea este soootita de '} ori in legaturra cu Cain,
<iar de 70 de ori cite 7 in legatura ell Lameeh 36.
V1II.

Pentru completarea rugadunii aUt de li1Illpezi, a adaugat spunind -ca

nu ne rugam numai pentru iertarea gr~elilor, ci ~i pentru indepartarea
eu totul de ele. Nu ne duce pe noi in ispita in.seamna sa nu ingadui
nici macar inceroarea de a fi dus in ~ea1a. Departe de a parea ed
Domnul ispitel;ite, ca ~i cum ori n-ai cunoa~te credinta cuiva ori 'ai doti
sa oada eineva in ispita.. SLabiciunea ~i raubatea sint ale diavolului. Cad
.~i lui Avraam nu pentru a-j ispirti credint'a Ii porundse sa-l;ii sacrifice
fiul, ci pentru a i-o dovedi, Cd prim el sa dea exemplu pentru invatilitura
Sa, prin care aVed sa invete in eurind sa n-aioa cineV'd lucruri mai de
pret dedt pe Dumnezeu 36. El insW?i, ispitilt de diavO'l, a aratat cine este
autorul ~i eonducatorul ispitei 37. Confirma aces! pasaj prin eele urmatoare, zicind : Rugati-va sa nu eadeti in ispita 38. Pina intr-ffitt au fast
31. Cerem apoi ientarea de la Dumnezeu, condltionata de iertarea semenilor dlin
partea noastra.
32. Mt. 18, 34 sq.
33. Lc. 6, 37.
34. Mt. 18, 21 sq.
35. Fac. 4, 15 !$i 24.
36. Lc. 14, 26.
:W. Izbllvirea noolStra de cel rau awl!. in ce constau $1 ispttele $1 autorul lor,
do care cerem sa fim eliberati.
38. Lc. 22, 46.

TERTULIAN, DESPRE RUGACWNE

235

ispititi indepartiindu-se de Domnul, fiindea se aNiitasera mai iubitori de

somn decit eu rugaeiuni 39. lar ineheierea Ci ne izbave!?te de eel rau
este raspuIlisul care expliea ee inseamna Nu ne duee in ispita.

IX.
In eiteva fraze, eompuse din putine cuvinte, cite porunci ale Profetilor, Evangheliilor !?i Apostolilor, cite predici ale DomnuluL parabole,
exemple !?i invatMuri sint atim.se! CFte indatoriri in aeela~i timp sint
incluse ! Cinstirea lui Dumnezeu in Tatal, marturisirea credintei in nume,
cererea vietii in piine, exomologheza pacatelor in rugadune, necazul ispit~lor in eererea de oerotire. Ce este de mirare '/ Dumnezeu singur a putut sa invete cum ar vrea sa fie rugat 40. Al!?adar, de eatre El a fost rindUita religia rugadunii !?i din duhrul Lui, chiar atunci dnd er'a rostttJa
de gura divina, insufletita de puterea Lui s-a ureat la eer, aratind Tatalui eele ee ne-a invatat FiuI.

x.
Fiindea ,totu!?i Doonnul, care euprinde cu privirea mai dinainte trebuinteIe oameniillor, de la Sine dupa invatai!:uoo data despre rugaciune a
zis : Cereti !?i vi se va da 41, inseamna ca s-a referiIt !?i la eele ee se eer
dupa irmprejurare fiecaruia, rugadunea obi~nuirta fiiud ca 0 baza de plecare; de aoeea este drept sa seadauge in rugaduni ~i alte dorinte, fara
sa se uite msa porundle.
XI.
Ca sa nu fim departe nid de preceptele, nici de urechile lui Dum-

nezeu, amintirea preeeptelor ne a!?terne prin rugaduni oa1ea catre eer.

Dintre aeestea, unnl din eele mai de seama este eel care ne reeomanda
sa nu ue apropilem de altarul Ilui Dumnezeu mai inainte de a ne fi bnpacat eu fnatii no!?l1ri, da<Ca 'am avut eu ei oarecare neintelegeri ~i suparari.
Cad cine erede ea fara pace poate ajunge la paeea lui Dumnezeu '/ La
iertarea pacatelor cu am1nari '/ 42 Gel SUpaoot cu fratH cum va impaca
pe Dumnezeu de vreme ce orice minie ne elSte interzisa de La inceput '/
~i losif, trimitind pe footii sai sa-I aduca pe ,tattal lor, le-<a spus: Sa nu
39. Mt. 26, 41. .
40. Rugaciunea domnelaiSCa este descrieraa vietli dumnezeie~ti, 16 care aspira
puternic orice coodincios care traie~te in Domnul, care-L inspira :;;1 nu-l parase'?te
(ca.p. IX), asigurindu-l de to.t ajutorulin tOMe nevo.ile (cap. X).
41. Mt. 7, 7; Lc. 11, 9.
42. Mt. 5, 23.

2311

APOLOOBTI

DB LIMBA. LATINA..

vli co~tati pe cale '3. ~e noi ne-a sfatuH prin ace,asta, de buna seama, ('lid in alta parte invatatura. noastra este numita cale - ca nu cumva.
Hind pe drumul rugadunii, sa mergem Cll minie Il,a Tatal. De aici Domnul,
tmbogatindtn. mod evident Iegea, pune minie intre frati DlJai presus de
omucidere. Nici cu vorha nu ingaduie sa fii p~itat de rau. lar daca ai fast
nevoit sa ,te superi, sa-ti treaca supamrea pilla la apusul soarelui, a~a
cum invata Apostolul 44 $i ce nesabuinta est.e fie sa-ti treaca ziua fard
rugaciune, aminind sa-ti multume~i fratele, fie sa-ti zadarnice~ti rugadunea sMruind in minie ! 45.

XlII.
Rugacirunea pornita dintr-un astfel de duh, cum este Duhul eMre care
esle trimisa, trebuie sa fie Iibera nu numai de minie, ci in general de
orice tulburme sufleteasea. Aceasta fiindca spiri:tul necur'at nu va putea
fi recunoscut de ditre Duhul Stint, cel trist de eel vesel, cel robit de eel
liber. Nimeni nu ia in br,ate pe un du~man, nimeni nu se aduna dedt ell
cel care-i este 'asemenea.

xu!.
Dealtf,el, care es,te ratiunea sa mergi la rugaciune cu mliniIe spalate
dar cu sufletul murdar, dnd ~i mlinilor 1e este necesara curatenia spirituala, ca sa se iIlJaite nepaltate de minciuna, de crima, de S'albaticie, de
otravuri, de idolatrie ~i de aIte pete care, concepute eu spiritul, se iooeplinesc prin actirunea mlinilor '? .A!ceasta este ,adevarata curatenie, nu cea
de care se ingrijesc in mod superstitios cei IDIai multi, luind eu ei IBpa
pentru orice rugaciune, chiar dupa ce yin de l,a baie, unde s-au spalat
pe, tot corpu!. ,Intrebindu-ma curios ~i eercetind ratiunea acestui obicei,
am aflat ca aminte~te de faptul ca Pilat ~i-a spalat mlinile dnd a predat
pe Domnul. Noi adoram pe Domnul, nu L-am predat ~i trebuie sa ne
Indepartam de exemplul tradatorului, nu sa ne spalam mlinile in amintirea Lui. In af:ara de aeeea ca ne spa1am din ,cerintele vietii obi~nuite,
a~a cum ne impune nevoia zilnica, in aIte privinte mlinile ne sint ourate,
fiindca Ie-am spalalt, odata eu tot OOflPUl, in Hrisltos 46.
43. Fae. 45, 24.
44. Efes. 4, 26.
45. Paeea eu Dumnezeu eel nevazut e eonditiona.ta depaeea eu semenii no:?tri
v'lzuti.
46. MiinHe noastre sa se inalte catre Domnul nepatate de paeat, dupa baia Bo\I':t.ului, nu dupa ee Ie spalam ea Pilat, eind a predat pe DomnuI.

'TERTULIAN, DESPRE RUGAClUNE

237

XlIV.
Israel, insa, nu este niciodata curat, chiar doca ~i-ar spala zilnic
tot corpul. Miinile lui vor fi cu sigrumnta intotdeauna murdare, pe veci
patate de singele Profetilor ~i al Domnului Insu~i 47. De aceea, ~tiind ce
.au fii'cut stramo~ii lor, mo~tenitorii vinovati nid nu indraznesc sa inaIte
miinile 'catre DO'lD.nul, ca sa nu strige un Isaia, ca sa nu se minie Hristos 48. Noi nu nl.lJID.ai ca Ie rididim, daJr chiar Je intindem in felul patimirii Domnului ~i rugindu-ne ne marturisim in Hristos.

XN.
Dar fiindca m-am referit la un lucru de 'zadarnidi practicii, nu-mi
va fi greu sa aminte5C ~i pe celelalte, caTe pe drept trebuie acuzate de
zadarnicie, dadi se savir~esc orkum, fara aurtorital1Jea vreunui preoept
al Domnului sau al ApostoIilor. Caci practidle de acest fel nu apartin
religiei, ci superstitiilor, pornind mai degraba din teama ~i constringere,
,dedt dintr-o indatorire rationala ~i de aceea ele tliebuie combatute,
fiindoa ne fac asemenea neamurilor de aWl. credinta 49. Oastfel de pTactica este obiceiul unom de la-~i falce rugadunea, dupa ce ~i-au scos mantaua, a~acum merg alte neamuri la idolii lor. Daca ar fi necesar acest
{)bicei l-ar fi mentionat apostolii, care ne invata despre felul de a ne
ruga. Poate cd unii se gindesc 'la apostolul Pavel careinain'te de rugadune ~i-a lasat mantaua la Carp so. Poate ca Dumnezeu n-asculta pe cel
imbracati in marutai, EI care a ascultart pe eei tTei sfinti rugindu-se imbracati eu pantaloni ~i eu tiarele pe cap ,in cuptorul regelui babilonian!
XVlIJ.

La fel e,ste obiceiul unora de a se &.;>eza jos dupa ce ~i-au facut rugaciunea. Ratiunea ,acestui obicei este cu totul puerila. Caci daca acel
Herma, a earui scriere este intitulata, mi se pare, Pastorul, dupa ruga-dune nu s-ar fi a~ezlat pe pat, ei ar fi faeut al1Jeeva, am fi cerut oare sa
se treaca ~i aeest fapt in practicii ? In :nici un caz nu !In mod simplu se
spune ~i aeum dupa ce m-am rugat ~i m-,am '(L5ezat pe part din ratiuni
-de povestire, nu din respect pentru troditie. Cad altfel ar Itrebui sa ne
rugam numai acolo unde este ~i un patt. Ba mai mult, ar irusemna ca nu
respecta prescriptiile eel ee s-ar a~eza pe lOatedra Slau pe scaun. Fiindea
47. Vina lui Isreel de. a fi ucis pe Profeti $i p DO!I1I1ul.
48. Is. I, 15.
49. Sa ne ferim de a condHiona rugactunea de rpractioi supers1itiooS oa: dz,braoarea de manta inairt1 de rugiilciune, ca 1a paglini, deplasind interesul cultului.
SO. II Tim. 4, 13.

APOLOGEJ'I DE LIMBA LATINA

238

la fel fac ~i neamurile de alta credinta, care se a~aza dupa ce ~i-au

adorat zeirtatile lor ~i tocmrai pentru aceea se cade sa fie respinse 1a noi
cele ce se fac in fata idolilor. Aeeasta se paate socoti lipsa de respect
chiar din partea neamurilor inse~i, dac.a ele s-,ar gindi mai mult ee fae 51.
Caci daca este ireverentios sa staia:~ez(llt in fat,a celui pe eare-l respecti
foarrte mult ~i-l venerezi, sau sa stai eu spatele 1a el, oare nu esie eu aUt
mai mult un saerilegiu sa ~ezi inaintea lui Dumnezeu Celui viu, in fata
caruia ~i ingerii stau in picioare la rugaciune '/ Sau poate eumva vrem
sa-i repf'O~am lui Dumnezeu ea ne-a obosH rugaeiunea '/

Mai degraba yom adresa ilui Dumnezeu rugaciunile noastre eu m'Odesiie ~i umilinta, eu miinile ridkate nu exagerat ~i ostenrtativ, ci masurat ~i cuviincios, fara sa ne inaltam cu aroganta privirile. Acel vam~
oare se ruga nu prin euvinte, ci prin tinuta, cu umHinta ~i eu ochii in pamrnt, s-a intors aeasa mai indreptat dedt prea limbutul fariseu. Se cuvine sa fie stapinite ~i sunetele vocii, eaci de ee rputere a gitlejului ar
fi nevoie, dadi rugaciunea ne-ar fi ascultata dupa taria glasului '/ Dumnezeu nu aseulta glasul, ci inima, pe care 0 ~i vede. Demonul oraeolului
de la Delfia zis : H inteleg pe eel mut ~i nu-Iaud pe eel ,care vorbe~te.
Glas a~teapta urechile lui Dumnezeu'? Dar cum a putut rugaciunea lui
lona Sa strabata din pintecele chi1u1ui, prin maruntaiele unui ,asUe[ de
animal aUtt de mare, dinadineul marii prin imensul noian de ,ape sa
ajunga pina lla Dumnezeu '? Ce dovedese mai muM eei ee 5e roaga tare in
afara de faptul ea 'asurzese urechHe eelor din jur '/ $optindu-~i in taina
cererile lor, ee fae mai putin decit daea s-ar ruga in public'? 52.

XVIII.
Aeum a prins putere un alt obicei. Dupa ee ~i-au faeut rugaciunea,
eei ee postesc se sustrag de la sarutarea impacarii eu fratii, care este a
inianre a rugadunii. Dar dnd trebuie aratata mai mwt pacea eu fratii.
daea nu dnd se inalta mai solemn rugaeiunea slujiltorului, pentru ea ~i
ei sa participe la slujba, pentru ca pacea pe care au primit-o ei s-o transmita frati:lor'? ere rugaciune eSite inttreaga, daca este lipsita de samtarea
cea sfinl:a '? Pe cine-l impiedica pacea s'a-~i faea datoria eMre Domnul 'I
51. ,In viziunea a V-a, 1. a Pastorulwi lui Herma, nu se cere cukarea dupa
rugaciune, care e un obice:i pagin, nereverentios, care ca ~i precooentul (cap. XV).
conditi'oneaza rugadunea de rpractiCii omen~ti.
52. Oracolul de la Delfi. prin istoricul Herodot: vame~ul cel smerit ~i Iona din
pintecele chitului, ne arata care este rugaciunea bineprimita de Dumnezeu.

TERTULIAN, DESPRE RUGAOJUN'E

239>

Ce fel de sacrificiu este eel de la care se pleadi fara pace? Oricarear fi

rugadunea, nu va fi mai puternica deem observarea porundi prin care ni
se cere sa postim pe ascuns. Old de Ila infrmarea sarutarii putem fi recunosculi cei ee postim. Chiar daea exista vreun mO'tiv, ca sa nu fii totU$i acuzat fata de acest precept, poti sa amii pacea perutru acasa iIlltre
cei carma nu Ie poti ascunde cu totul postirea. Dar oriunde poti in alta
parte siHi ascunzi actul impacarii, trebuie sii-ti aminte$ti de mdatorire ..
Deei vei satisface $i aeasa $i afara din easa deprinderea e'eruta. Astfel $i
in ziua de Pa$ti, dnd obligalia postului este comuna '$i oa $i publica, eu.
drept ne dam sarutarea dupa datina, tara Isa ne ingrijim a ascunde eeea
ce faeem i'mpreuna cu totii.

XIX.
De asemenea, $i deSIpre zilele de priveghere eei mai multi sQICotesc'
ca nu trebuie sa aiba 10<: in timpul rugaciuniJor de la saerificii, fiindca
privegherea trebuie sa ineeteze dupace a fost primit trupul Domnulill.
Dar Euharis1:ia i1 seute$te de datorie pe cel devotat lui Dumnezeu sau
jJ obliga $i mai mubt fata de Dumnezeu? Oare nu va fi mai solemna privegherea ta daea vei priveghea !?i linga altarul lui Dumnezeu? Dupa ce
a fost primit $i pasrtrat trupul Domnului $i una $i alta sint mintuitoare :
$i participarea la sacrificiu $i indeplinirea datoriei. Daca privegherea a
primit nlUmele din disciplina militara (fiindea sintem armata lui Dumnezeu) nici 0 veselie sau tritStete intervenind nu desfiinteaza In tahara
strajile soldatilor. caei veselia va indeplini mai cu placere invatatura~
iar tristetea mai eu atentie 53.
XIX.

In ceea ce prive$te imbracamintea femeHor, varietatea de observ,atii

dupa prea Sfintul Apostol a faeut ea sa traltiim fara sfiala acest subiect
$i noi, oameni far a vreun rang deosebit 54, de$i nu e eeva rU$inos daca-l
tratam urmind invatatura ApostollUlui 55. Despre modestia imbraeamintei
$i a podoabelor exista. indicatiile foarte clare $i ale lui Petru 56, care
eritica. inalCeia$i rtermeni $i in ece1a$i spi:rit ca $i Pavel luxul hainelor .
trufia aurului ~ ingrijirea u$urartica a parului.
53. Sarutarea pacii in timpul postului nu este oprita(oop. XVIII), ll!ici privegherea dupa imparta~a.nie ({:'Cljp. XIX).
54. Tertulian nu efia membru <1.1 ierarhiei biserice~ti cind 'a sens aeest tratat.
55. Sfintul Pavel, in .L Tim. II, 9.
56. I Pt. 3, 3.

APOLOOITI DB LIMBA LATINA

240

Dar 0 problem~ neclarifieat~ este daea in biseriea fecioarele trebuie

sil fie eu capul aeoperit sau nu 57. Cei ee ingaduie feeioarelor neaeoperlrea eapului se intemeiaza, se pare, pe farptul ea Apostolu1 58 n-a intrebuintat euvintul fecioare, ei a zis ea muierile trebuie sa poarte val,
nereferindu-se in general la sex, 'eaei ar fi zis femei, ei indicind treapta
sexului, de muieri. Cad daea ar fi denumit sexul, zicind femei, aeeasta
s-ar fi referit la ariee femeie, dar de indata ee folose~te un euvint care
indica 0 singura treapta a sexu1lui, prin aeeasta insemneaza ea pe eelelaIte Ie exeepteaza. Ar fi putut, zie ei, sau sa indite ~i pe feeioare in
chip special, sau sa intrebuinteze cuvintul femeie in general.
XIXU.

Cei ce fac aceasta exceptie trebuie sa se gindeasca la folosirea' ina cuvintului muiere. Ce sens are acest cuvint in scrierile sfinte?
El indica sexul ~i nu treapta sexului. Chiar pe Eva, ne:;;tiutoare inca de
barbat, Dumnezeu a numit-o femeie ~i muiere, femeie ca sex in general
~i muiere ca treapta a sexului in special. Astfel, fiindea Evei inainte de
casatorie i s-a zis muiere, euvintul aeesta a devenit comun, incluzind
~i pe fecioare. $i nu e de mirare daca apostolul, urmind acela~i limbaj
pe care-l folose~te nu numai Geneza, ci toata SHnta Scriptura, a intrebu~
Intat euvintul muiere ~i eu sens de fecioara, dupa exemplul Evei eelei
1nca nenuntite 59. Sensul acesta este ~i in aIte pasaje. lar prin faptul
eli n-a numit fecioare, ca in aIt loe, in care vorbe~te despre casatorie,
I'Iceasta arata destul de clar ca atunci cind zice muiere se refera la tot
sexul feminin ~i nu face distinctie int,re muiere ~i fecioara, pe care in
.gener,al n-o nume~te. El tine minte sa faca distinetie in aIt Ioc, unde in
mod evident aceasta distinctie este necesara (folosind ~i un cuvint ~i
pe celalalt pentru diferentiere), dar unde nu nume~te ~i pe una ~i pe
eealalta vrea sa arate ca nu face nici 0 deosebire intre cele doua categorii. De ce? Fiindca limba greadi, in care ~i-a redactat apostolul serierile, folose~te de obicei cu acela:;;i sens cuvintele lllvatxa~ :;;i a"l)'1a~,
adica femeie ~i muiere. Pentru cuvintul care indica sexul feminin in
general zice in grece~te lllvalxa ~i in acest euvint se includ ~i fecioarele.
EI vorbe~te foarte clar dnd spune : Orice muiere care se roaga :;;i profete~te cu capul neacoperit i~i necinste~te capul 60. Ce insemneaza arice
sa~i

57. Se impune acoperirea capului in biserica

tea?! (cap. XXI) pe nedrept, dealtfel (cap. XXII).
58. I Gor. II, 5.
Sf). F,a,c. 2, 23.
60. 1 Cor. II, 5.

~i

la feoioare,

cre~i

unii Ie excep-

h&

TlRTlILlAN. DUPRE RlIOAClUNI

muiere, dacl1 nn femeie de orice vlrstl1, de orice stare, de orice conditie 'I Nu ~cep.teaz:a pe. niel una, clnd zice orice muiere)). dupl1 :cum
dnd z~ce ,qa barbatii sa nu fie ''Cu capuI' a(:operit lntelege pe orlee barbat. Deci precumla sexul masculin sub numele de barbat tntelege eli
~i baieUlor Ie.: este interzis sa-~i acopere capulO!, la fel, clnd este vorba
de sexul feminin, ~ub numele de muiere i se porunce~te.. ~i unei fedoare
sa-~i acopere capul. In ambele sexe .virsta, mai mica trebuie sa urmeze
disciplina virstei mai mari ~i-n acest caz ar trebui ca bliieUi sa-~i acopere capul,daca fecioarele nu ~i-l acopera, caci ruci aoe~tia nu sint specificati pe nuPle sa nu-~i acopere capu!. Deci dacl1 se face deosebire
intre muiere~i fecioara t sa sa faca <leosebire ~i-ntre. barbat ~i baiat.
Fara indoiala, el spune ca din pricina ingerilor trebuie sa se acopere
capul, fiindca ing~rii s-au indepartat de Dumnezeu din cauza fiicelOJi
oamenilor 62. Dar cine ar sustine ca numai muierile, adica numaj cele
casatorite ~i care nu mai sint fecioare trezeso pofte, de vreme ce ~i
fecioarele se .disti~g prin frumusete, ~i-~ii pot gasi ac!miratQri'l Pe de
alta parte, dnd Scriptura zice fiicele oamenilol nu inseamna eli au
fost doritenumQ.i fecioarele, fiindca ~i soUiJe oameru~or ~i femeHe in
general 63 , fara deos~bire,. pot fi ,nulIlite astfel. I,ar dnd zice ~i Ie-au
luat de sotii, 0 face pentru faptul ca sint lu.ate de 50tH cele ce sint
libere, fara indoiaHi. Despre cele ce sin~ cu barbati ar. fi vorbit altfel.
Caci prin libere se inteleg vaduvele ~i fecioar~le. Num,indu-le i~ general
diice, a amestecat genul cu speda .. Astfel, cin:d zice ca natura lnsa$i
invata pe femei sa-~i acopere capul, fiindca a datlemeilor parul ca
acoperamint ~i ca podoaba, oare ea n-a dat ~i fecioare-Ior acela~i acoperamint ~i aceea~i podoaba a capului'l Daca este ru~inos pentru 0 femeie sa-$i rada ~apul 64, $i pentru 0 fecioara. situatia este- aceea$<i. A$adar, celor care au aceea$i conditie a capului.Ii se cere ~i aceea$i ,disciplina a capului, chiar $i acelor fedoare pe ~are virsta cppilariei Ie
apara, cad d~ la inceput sint numite. femeL A~a, vede lucruri~e $i Israel. Dar chiar daca nu le-ar v,edea a$a, legea noastra) imbogatita $i
cOn:Lpletata, ar fi facut ea .i:nsa~i adaosul p.ecesar..Aoeasta este expllicatia pent:ru 'cet' ce tmpun $i fetelor acoperirea capuluL Acum virsta care
ignora sexuI sa-$i pastreze privilegiul s~mplicitatii. Adam $i Eva, dnd
au ajuns sa cunoasca, $i-au aCQperit pe data ceea ce au cunoscut 65.
Desigur, pentru cele ce au trecut de copilarie, virsta trebuie sa Ie fie
ajutata $i de natura $i de invatatura. Cad prin corpuf lor $i prin tnda-

61. I Cor. 11, 4.

62. r Cor. 11, 10.
63. Fac. 6, 2.
64, IGor. 11, 6.
65. Fac, 3, 7.
16 -

Apologe~1

de IImbl latina

242

APOLOOI1I DI LIMIA LATINA

toriri slnt In rlndul muierilor. Nici una nu este fecioarli ca vlrstli de

C'Jnd poate sli se elisatoreasea, fiindca vlrsta prin ea lnsa~i a caslitorit-o
t'U b6tbatul ei, adica eu timpul. Dar vreuna se devoteazli lui Dumnezeu.
Din acel moment ea i~i schimba ingrijirea paru}ui ~i toata 1mbraealDintea ca 0 femeie. Dar trebuie sa arate totu} ~i sa savir~easea totu}
('a 0 fecioara. Ceea ce ascunde din dragoste pentru Dumnezeu trebuie
s6 men~ina neprihanit. Este in interesul nostru sa ineredintam numai
stiintei lui Dumnezeu ceea ce facem pentru Dumnezeu, pentru ca nu
cumva ceea ce speram de la Dumnezeu sa primim de la oameni. De
ce sa descoperi in fa~a lui Dumnezeu ceea ce aeoperi in fata oameniJor ~ Vei fi mai cuviincioasa ~n public dedt in biserica ~ Daca exista
graUa lui Dumnezeu ~i ai primit-o, de ce te mtndre~ti, - a zis Apostolul -, ca ~i cum n-ai fi primit-o ~ 66. De ce judeci pe altele mindrinciu-te pe tine 'I Nu cumva prin mindria ta inviti pe altele la eeea ee
este bine 1 Dadi te fale!?ti e~ti In pericol de a te pierde !?i pe tine !?i
le lm:pingi ~i pe altele la aceleal?i pericole. Se duce repede ceea ce se
cioblnde!?te sub impulsul mlndriei. Pune-~i val, fecioara, daca e!?ti fecioara, caci trebuie sa fii cu ru!?ine. Daca e!?ti fecioara nu ispiti mai
mul~i ochi. Nimeni sa nu fie tulburat in fata ta, nimeni sa nu te simta
Cll 0 amagire. Po~i sa dai impresia ca e!?ti easatorita, daca-ti aeoperi
capul. De fapt, lO5a, impresia nu este falsa, fiindea te-ai easatorit cu
Hristos. Lui ti-ai dedieat trupul, eomporta-te cum iti spune inva~atura
&otului tau. Daca el porunee!?te ca !?i eele easatorite eu barba~i sa-!?i
acopere capul, cu aUt mai mUllt porunea Ie prive!?te pe logodnieele Lui.
Dar nu soeoti ca trebuie sehimbata tnva~atura oricarui inainta!? Multi
atribuie unui obi<:ei strlHn tntelepciunea lor !?i statornicia in lntelepciune. Sa nu fie silite sa~i acopere capul, dar nid sa nu fie oprite
de la aceasta, daca 0 fae de bunavoie. Cele ce se de clara ea fecioare
eu slnt de acord sa se foloseasea de aceasta ealitate a lor, daea au
con$tiinta lini!?tita in fata lui Dumnezeu. Despre acelea insa care sint
maritate, pot afirma !?i sus~ine norma generaHi, oricare ar fi vederile
mele, ca trebuie sa-$i acopere capul din ziua In care pentru prima data
corpul bBrbatului Ie-a infiorat prin sarut !?i prin stringere de mina.
("aci toate Ii s-au maritat la acestea, !?i virsta prin maturitate, !?i trupul
prin vhsta, !?i spiritul prin con!?tiin~a, ~i pudoarea prin primirea sarutului, $i speran~a prin a!?teptare, ~i mintea prin voin~a. Nu este de ajuns
pxemplul Rebeeai, care clnd i-a fost araic;lt logodnieul, !?i-a aeoperit
capul, considerindu-se easatorita !?i numai prin faptul ea ~i-a cunoseut
pe viitorul sot 167.
66. I Cor. 4, 7.
ti7. RaIc. 24, 65.

TIJl'J'ULJAN, DIIPRB RllOAOIVNI

XIXm.
In legaturil cu ingenuncherea in timpul rugilciunii sint felurite observatii, detorita dtorva care se abtin de a tngenunchea in ziua sabatului. Fiindca ace~tia produc neintelegeri mai ales in biserica, Domnu!
va da harul Sau ca ei sa cedeze, sau sil se foloseasca de parerea lor:
tara sa scandalizeze pe altii. Noi, insa, precum am inva\at, in ziua Invierii Domnului trebuie sa ne ferim nu numai de neintelegeri, ci de
orice nelini~te ~i activit ate, aminindu-ne chiar interesele proprii, ca s6
nu Jasam vreun loe diavolului. La fel ~i in timpul Rusalii1or, care se
sarbatoresc cu aceea~i solemnitate ~i voie buna. Dar cine ~ovaie sa se
prosterneze in fata lui Dumnezeu macar la prima rugaciune cu care
incepem ziua? In timpul posturilor ~i al privegherilor tnsa nici 0 rugaciune nu trebuie sa se fadi fara a sta in genunchi ~i fara celelalte
forme de umilinta. Caci nu numai di ne rugam, dar ii cerem iertare
~i-i aducem multumiri lui Dumnezeu, Domnul nostru. Despre timpul rugaciunii nu este prescris nimic altoeva dedt ca sa ne rugam in orice timp
~i-n orice loc 118.
~XIV.

Dar cum sa ne rugam in orice loc, cind nu ne putem ruga tn public? 119. In orice loc - a zis apostolul - pe care ni-l impune imprejurarea sau chiar necesitatea 70. Caci aceasta nu se socote~te impotriva
invataturii date de Apostoli, care in inohisoare ~i-n auzul paznicilor se
rugau ~i iniHtau imnu'ri lui Dumnezeu 71, sau de Pavel, care pe corabie
in fata tuturor a savir~it Euharistia 72.
tXX:V.

Privitor la timpul rugacmnii nu va fi de prisos sa tinem seama $i

de cele citeva ore, vorbesc despre acestea comune, care impart timpul
7ilei : a treia, a ~asea ~i a noua, pe care Ie gasim consemnate In Sftnta
Scriptura ca ore deosebite. In ora a treia Sfintul Duh s-a revarsat pentru prima data asupra discipolilor adunati. Petru, in ziua in care pe
acel vas a avut viziunea intregii comunitati, tn ora a $asea s-a ureal
pentru rugaciune in parte a de sus a corabiei. Tot el, Impreunli cu loan.
mergea in ora a noua la templu, unde a redat sanatatea unui par ali tic.
68. Ingenuncherile $1 q:>rostemAri1e sm.t potrlvi4e oricAror rogiiciuni $1 In or!ce
slirb!l.tori, dar mai ales i:n post $1 la ,privegheri - dllldi nu tulburli solemnitatea slu]
belor, iar rugl!.oiunile in orice timp $1 loc.
69. Mt. 6, 5.
70. I Tim. 2, 8.
71. FaPte, 16.25.
72. Fapte, '1:1, 35.

APOLOGBTI PB LlMBA LAnNA

244

De!?i aeestea se retin eu ~urinta, tara tntarirea vreunei porunci, este

hine totu!?i sa se stabileasca 0 oarecare regula, care sa aminteasca de
datoria rugaciuni !?i care" ca ~i printr-o lege scrisa, sa into area de la
tteburi "personale la sarCina rug~ciuni~ 73, incit, precum citim ca a fost
observat "~i <!e Daniel din invatatura' lui Israel 74, sa nu ne rugam mai
putin de treioripe zi, datori' fUnd celor trei: Tatalui, Fiului ~i Sfintului DUh 75.Aceasta in afara de rugaciunile obi~nuite, pe care silltem
datori sa Ie facem la inceputul zilei ~ial noptii, fara vreun sfat de la
cineva. Dar se carle s~ nu minca.m $i sa. nu ne imbliiem inlainte de a
ne face ell credinta rugaciunea. Hrana ~i inviorarea spiritului trebu'ie, 'socotite inaintiea ".celor ale trupUllui, fUndea cele cer~ti sint inaiptea celor pamint~~ti."
[

,-'

',,>'

' .

ocxva:.
. Pe 1ratele intrat iIi casa tao sa nu-I la~i~ sa piece tara rugaciun'e Ai
vazut ....,.:.. zke'apostolUI - pe fratale' tau, aivazut pe Domnul tau, 76,
mai ales pe un strain, CIa sa nu fie din intimplme un inger. Dar nici
el insu~i, primit de fratii sai, nu se va fi ingrijit de cele paminte!?ti inaintea celor cere~ti. Gaci pe data se va judeca credinta ta. Dare cum vei
zice c<PCi'G::E!' ace:stei case potrivit poruncii, daca nu vei da pacea, la
rindul tau~ $i croor -ce sint in' casa 177.
",

I (.

:;"

,.: -,

; /::;;:

-'

......

eei maiielo~i obi~nuiese, cind se roaga, sa adauge la rugaciunile

lor cuvintul Aliluia !?i sa spuna psalmi la sflir~itul carora eei prezenti
raspund prin acela!?i cuvint. Este foarte buna once rinduiaUi care, pentru cinstirea ~i preamarirea lui Dumnezeu, cere ca ruga.ciunea sa fie
cit mai depiina, ca 0 jertfa bineprimita 78.
;-

lXXlViIN.

.
jertfa. spiritual!l, care a desfiintat vechile sacrifieii: '(;~e-mi folose~te :p1ie - ,~ice Dumnezeu prin gura profetului mU,ltirn~a.:~a,c::rifi"(:iilor voastr,e 1 SJnt satul de jertfele de, berbed $i nu
,

"

)~'J:Igaciunea

, ;'73."'Fapfe72',

este

1S';

0,

iO:9,'3, 1." .

14. Dan. 6, 10.

0, 1t}. l~ p~v-!la ~~mpull,li rugaciunii,

brei omt,p~;::'l:i) ~tru ;SfiDlba Treime I$i
DIOPtii etc.
16. Cf. BYr. 2, 16.
11. Lc. 10, 5.
18. Tertulian descrie practici aJe
bUce ingaduioo, mal ales in vremurile

se amintesc ona ra tre~a, a ~aseoa, a noua, de

l119aciunile obi~nuite 16 inceputul zilei ~i al

unor vearnri fara biserici ~i fara slujbe pucumplltelor prlgoane: XXVI~XXVII.

TERTULIAN, DBSPRB RUGAOJUNB

245

vreau ,grasimea mieilor nici singele taurilor ~i al tapilor .. Cine a cerut

aceasta. din miinile voastre 1 79. Evanghelia ne_ invatii c& 3al cerut Dumnezeu. Va veni Ola -zice -... dnd adeviirapi udoratori,.ll2'Vor- ;adOra
pe Talal in duh ~i in adevar. Caci rluheste Dumnezeun 80 ~i astfe} de
adoratwi. cere. Noi sinte~~devaratii adoratori ~i adevare1.ii< pre01i,
care, rugindu-ne in duh, sacrificam in duh rugaciunea, noastra catre
Dumnezeu, ca jertfa proprie ~i bineprintita, pe care de buna seam.a a
cerut-o, pe care ~i-a prevazut-o. Aceasta rugaciune, daruita'-ditl toata
iniI1ia l hranita 'din credinta noastr-il,'ingrijita prin adevar, intreaga prin
nevinovatie, curata prin castitate, agapa infrUlnusetatacu 'podaaba' faptelor bune, aceasta rugaciune sintem datori 5-0 inaltam, lntre psalmi ~i
imnuri, -Ia a-ltarullui Dumnezeu, ea avlnd adohindi pentru noi~ toate
dela bumnezeu 81."
)QXjIX.

Rugaciunii venita din duh ~i adevar, ce-i va refu7J8 Dumnezeu,

Care 0 cere 1 CiHm, auzim ~i vedem dt de mari slnt dovezile de puterea ei. Vechea rugaciune scapa pe oameni de foc, de fiare :?i de foame
~i totu~i nu-:?i primise forma de la Hristos. Dar cu cit mai lucratoare
este rugaciunea data de Hristos! Ea nu trimite cu apa pe tnger in mijlocul flacarilor, n-astupa gura leilor :?i nu da mincare taranilor infometaU, nu indeparteaza simtirea suferintei printr-un har trimis, ci-i invata sa rabde pe cei ce patimesc, pe cei prea sensibili, pe cei indurerap, mare~te harul prin virtute, pentru ca sa ~tie ce dobind~te de la
Dumnezeu credinta, intelegind de ce sufera pentru numele lui Dumnezeu. Mai inainte rugaciunea inlatura nenorocirile, risipea o~tile du~
mane, impiedica dezastrele ploilor 82. Acum insa rugaciunea dreptatii
Indepart~za toata minia lui Dumnezeu, sta de veghe pentru du~mani,
sa roaga pentru persecutori. Este de mirare daca ~tie sa aduca ploi din
eer ea, care a putut doblndi ~i focul 1 Numai rugaciunea este cea care
fndupleca pe Dumnezeu. Hristos a voit ca ea sa nu savir~easca nimic
rau, i-a dat toata puterea de a face bine. Astfel, nimic nu ~tie altceva
dedt sa cheme ina poi de pe drumul mortii sufletele celor decedati, sa
intareasca pe cei slabi, sa vindece pe cei bolnavi, sa-i izbaveasca pe
19. In. I, 11 ; II Cor. 3, 17.
SO. In 4, 23-24.
81. tn acest pasaj de 0 inalta inspiratie duhovniceasdi, Tertulian prezinUi rugac:iImea Oil jertfa duhovni<:easca I6dusa de cr~tin in Duh ~i in Adevar in locul vechilor
jade $i ca 0 ogapa infrUolIluseteta cu podoaba faptelor bWle.
82. Aid Tertulien dteaza Psalm.ii, Dan. 3, 25; Habacuc, lov etc.

APOl.OQI'J'I DI I.IMaA LATINA

cel apucaU de demoni, 84 deschid6 portite lnchisorilor, 56 dezlege Ian

,urile celor nevinovati. Ea spalA p6catele, alungA ispitele, potole~te persecutiile, mlngtie pe eei deprimati, laud A pe eei mArinimo$i, conduce pe
cel ce calatoresc, lini$te$te valurile, Ii inspaimlnta pe tUhari, hrane$te
pe eei saraci, lndruma pe cei bogati, ridica pe eei eazuti, sprijina pe
("el ce se potienesc, Ii sustine pe cei in picioare. Rugaciunea este for
tAreata credintei, arma noastra de atac $i aparare Impotriva dU$manului
care ne ptnde$te pretutindeni. De aeeea s4 nu tim niciodata neinar
ma~i. S4 nu uitam paza de zi $i straja de noapte. Sa pazim sub armele
rug6ciunii steagu.l imparatulw nostru, sa a$teptam, rugindu-ne, tri'mbita
Ingerului. Se roagatoti tngerii, se roaga toata creatura, se roaga turmele $i fiarele $i-$i pleaea genunchii, clnd ies din staule $i pe$teri privesc eu fata nelini$tita spre cer tremurlndu-le rasuflarea, dupa obiceiul
Jor. $i pasarile, dnd se trezesc dimineata, se inalta spre cer $i in loc
de mUni intind aripile in cruce $i spun ceva ce pare a rugaciune. Ce
se poate spune mai mult despre foloasele rugaciuni? S-a rugat chiar
Domnul, Caruia in vecti vecilor Ii stnt marirea $i puterea".
INDICE SORIPTURISTIC
~e,

2, 23 - XXU, 10.

P.cere, 4, 15

Pacere, 6, 2 Pacere, 24, 65

'-"re 45, 24

24 - VlI. 22.
XXII, 42.
- X. XII, 100.
- XI, 10.
1Il. 2-

~i

",Ire 3, 13 a..lre 4, 15,1 24 - VII, 2l.

'-ire 24, 65 - XXII. 100.

Pikle 21, 1 - V. 3.
laIIe 1, 2 - II. 11.
IMia 1, 11 - XXVIII, 5.
..... 1, 15 - XIV. 5.
IMia 6, 3 - Ill, 14.
DaDlel 3, 25 I Habacuc, lov, etc.
- XiXX. 13.
Du1el 6, 10 - XXV. 13.
MMel 5, 23 - XI, 1.
Matel 6, 5 - XXIV. 2.
Metel 6, 33 - VI, 5.

Matel 6,34 - VI. 21.

Mate. 1, 1 - X, 3.
Matel 1, 8 - VI. 14.
Mate! 9, 16 $1 11 -

I, 5.

Ma:t~

15, 26 - VI. 17.

18, 16 - VIII. 13.
18, 21 sq. - VII. 16.
18. 34 sq - VII. 13.
23. 9 - II. 1.
Malrei 26. 26 - VI. 10.
Mate! 26. 41- VIII. 15.
LUCd 6, 31 - VII. 16.
Lucd 10. 5 - XXVI. 6.
Luca 11. 5 - VI. 19.
Luca 11. 9 - X, 3.
Luoa 12. 16 sq. - VI. 24Luca 14. 26 - VIII. lQ.
Luca 22. 19 - VI. 11.
LUICa 22. 42 - IV. 25.
Luca 22. 46 - VIII. 13.
loan 1 .11 - XXVIII. 5.
loan I. 12 - 11. 5.
loan 3. 30 - 1. 19.
Iaan 3, 31 - I. 23.
loan 4. 23 ~i 24 - XiXVIII. 2.
looao 5. 43 i 11. 6 - III. 4.
loan 6.33 - VI. 10.

Mette!
Mate!
Matei
Matei

loan 6. 35 - VI, 8.

83. Rug!diunea pentru cre~inii contemporani lui Tef'tuHan, serle elf nu da puterea de 18. suporta sufe11intele ~i maartea pentru slava Jui Dumnezeu. Martirii in fata
mortll se roag! pentru prigonitOti. pentru eei nevinovaU ~i <ieprimJ4ti. Este fortareata credlntei, manifest area tntregil creatil v!zute $i nevazute II c!rei descriere poetlcl este unlel pI'in frumusetea ei de nespus.
Tfl/lJtatul Oespre rug!ciune .. este ImplirUt ,pe capitole ,U.ra pa.raqrafe i ultimeJe
dou! cUre reprezint! oapitolul cartH $i rla.dul pe ca~i.tole.

TBRT\lWN , DUPItl aUOAQAJNI

loan 6, 38 - IV, 2.
loan 10, 30 - II, 13.
loan 12, 28 - 1111, 5.
loan 17, 6 - III, 5.
FaIJ)te 2, 13 - XXV, 5.
Fapte 2, 15 - XXV, 5.
Fapte 3, 1 - XXV, 17.
Fapte 10, 9 - XXV, 15.
Fiapote 16, 25 - XXIV, 5.
Papte 27, 35 - XXIV, 6.
I Corintend 4, 7 - XXII, 74.
I Corinteni 9, 4 $i 5 - XXII, 24..

I Cocfnteni II, 4 I Corintenl 11, 5 -

XXll,.27.
XXI, 3 $1 XX,U, 24.
I Corintenl 11, 6 - ~II, 66.
I Corinteni 11, 18 - XIL, 40.
II Corill'teDli 3, 17 - XXVlU, 15.
Efeseni 4, 26 - XI, 16.
Bvrel 2, 16 - XlXVI, 3.
I Timotei 2, 8 - XXIV, 2.
1 nmotei 2, 9 - XX, 4.
II Timotei 4, 13 - XV, 12I P~ru 3, 3 - XX, 5.
ApocaUpsa 6, 10 - V, 14.
'

INDICE REAL $1 ONOMASTIC.

A
Abraham neispitit, VIll, 8.
Acoperii.mlnt, podoabii., XXII, 50.
Acoperirea oa.pului re.cioarelor XXI, XXII.
Adam $i Eva, XII, 3 sq.
Adlneul mii.rii, XVII, 12.
Adorerea lui Dumnezeu, I, 38.
Alai de IngeR, III, 14.
Altarul lui Dumnezeu, XI, 4.
AnLmI(lI mare, XVII, 12.
Apostolii, ispitili, VIII, 12.
Anm.ata 1m Dumnezeu, XIX, 10.
Arogantii, XVII, 3.

.....,

Daniel, XXV,. 14.

Datoria catre Dumnezeu, XvtlI, 7.
DElPrinderea cerutii., XVUI, 16.
Devot<ltul lui Dumne~u., XIX, 4.
Diavolul, autorul $i coodll'Catorul I~i~ei,
VIII, 10.
Disciplina militarii. :,1 supraveqberea,
XIX, 9.
Disdpoli noi, I, 3.
Distinctie, XXII, 13.
Dreptar de rugii.ciune, I, 26.
Duhul lui Dumne~u. I, I, 16.
OU$manii, IU, 20; - slnt evitati, XU,S.
E

B
BinefaceTile primite,. III, 10.
Bueuria
$1
tristetea
duhovniceascl,
XIX, 1.
Burdufuri noi, I, 5.

C
Cain, VII, 20.
OaI'p, XV, 12.
Oategorii, XXII, 17.
Casiitorie, XXII, It.
Cele cer8$ti, cele pii.mlnte$ti I, 20; VI.
4; XXV, 9.
Ceruri, II, 1.
OlHul, XVII, 11.
Ci.nstlrea lui Dumnezeu, IX, 3.
Circumciziunea. I. 7.
Con$tiinta lini$titii., XXII, 90.
Credinta I. 8; II, 3.
Cuptorul, XV, 14.
Cuvlntele lemeie $i muiere, XXII. 20.
Cuvlntul lui Dumnezeu I, 1. 15.
Tret.tul

Euharistia, XXIV, 6; E",a, XXII, 3 sq.

Exceptie, XXII, I.

obligl, XIX, 5.

F
Fariseul lim but, XVIII, 5.
Fecioarele In bLserica, XX, XXI, XXlL
Femeia, XXI, 6; - In sens de fecioarl,
XXII,20.
FH ai lui Dumnezeu, II, 5, - care n1.l
L-au CU1loseut, II, 10.
Fiul, alt numeal Toati!.lui, III, 3; - pe
Cldre L-.a aratat oamenilor, III, 5.
Forma. noua. de rugadune, I. 4.
Fratii nO$tri, XI. 7; ,XVIII, 2.
G

Genez,a, XXII, 8.
GJ,asul $i inima, XVII, 9.
H
Herma, XVI, 3.
Hrist<lS, plinea noastra, VI. 1, - Cuvln
tul eel viu, VI. 10, - Corpul Lui e
pUne, VI. 12.

ruoct !mpIrtll Dumal IA capltlOle. doua

cltrl I'IpralDti l1ndul pe Cllf'1OIe.

APOLOOB11 DB LlMIIA LAnNA

Janne, XXlIV, i5.:"

Impullul mtndrtet, IXXJI, XXIII" 85.

JOlIn Boteziitorul tnviita, I, 18.
leMarR, VII, - conditlCJIllIaU, VII, 5; explJ08tii de parabola deoornicului nemllosUv, VII, IS, . . Qib~lcli, d~ 70 de
ort dte 7 ,VlI, 20.
....
JoeU etat ca exemplu,XI, 9.
lreverenfa, XVI, 12.
,
IIp~te, opera diavolului, VIII, 6, 12.

I
Imbriiciimlntea, X1XII, 65.
Ihnplriitla lui Dumne:reu este a~teptilta,'
V, - va veni dnd voie~te Dumnezeu, V,S; - ena doritli de cr~Uttii
persecutaU de paglni, V, .15-16.
.
Jmplrttrea zilei .pe ore In rugiic1une, :XXV.
~JQPrejuriirtle pentni nigiiciune, XXIV,2:
lIndep!rtuea de Ispita, VIII.
Bnfrtnarea ~i postul, XVIII, 11.
'.ngenUllldlierea, XXIII.
lnger1i, XVI, 18.

Ihlgdlireaparului, XXJIl, 65.

moll teinii, XVII, 15.

~n.e]epc1unea cereasca,
~nvltAtura tDlaint~ilor,

.
.
1, 24; VJ, 1.
XXII, 90. .

L
Lameh, VII, 20.

La tnceputuI zile.i ~i noptii ; XXV, t6 ..

Legea veche, I, 7.
Limba greacii, XXII, 17.
Llpsa de respect, XVI, 12.
M
MUnl curate, suflet murdar, XIII, 2.
Mlnila twe frati, mai presus de omuOidere, XI, 18.
,Moartea piiciit05Ului, VII: 7.
Modestia, XVII, 3.
.
Mulere, fedoarii, XXII, 10, - Soau fe~eie,
XXII, 12 sq~
Moartea piiciitOlSului, VII, 7.
Modestia, lXII, 3.
Mulere, fecloorii, XXII, 10, - sau femeie,
XXII, 12 sq.
MUierlle, XXI,S; XXII, 6.
N

. Neecoperlrea capuluJ, XXII, 23 Sq.' .

Neamurlle de aMii credintii, XVI, 10.
Nocinstlrea capului, XXII, 25 sq.
Noul Legll.mtnt, I, 3.
.

Obioeiul de

16

Se ruga tiira mantJa, XV,

12.

Obligatia oomuna ~i PUbllc~, XVIII, 16..

Oracolul de la Delfi" XVII, 9.
Orele ~i momentele zilei pentru rugaaune, XXV.
p

Pacea duce la pacea cu Dumnezeu, XI, 6;

eu fratii, XVIII,S; - deprinderea ceruta, XVIII, 12.
Pare.bo1a, VI, 16; - bogatului, VI, 20.
Past<inil lui Hel"J]lJa, XVI, 3.
Patimirea Domnului, XIV, 8.
Pete<: nou, ,I, 5.
PHnoo eSite hreIlJa trUIPeasc1i sau duhovnkeasdi, VI, 20; :- pen'tru noi ~i semenii n~tri, VI.
Pintecele ehitului, XVII, 12.
Poeainta, VII, 6.
Porunoa, II, 17; - de a posti In ascuns,
XVIII,12.

Porunci, profetii, prediOi, parabole in rugaciunea domneasea, IX, 2.

Proaetici superstitioase, XV,S.
Precept, I, 24 sq. ; XI, 1 ; XVIII, 12.
Prevestitorul, I. 18.
Prescriptiile, XV.
Privegherea dupa lmparta~ire, XJ:X i llngli altar, XIX, 6.
Priviri1e, XVII, 3.
Profetia, I, 7.
R
Ratiunea lui Dumnezeu I 1 17 - Cuvlntului ~i Duhul a~lndu;ora , '([ , 1, puerila, XVI, 2.
Raul, VIII, 15,
Rebeaa, XXII, 70.
Regele BabilonuIui ,XV, 15.
Regula timpului rug adunM , XXV, 11'.
Religia rugaciunii, IX, 8.
Respeot pentru Traditie, XVI, 7.
Rugaciunea, adoraTe ~i cerer~, I, 38 i
indepartarea ipsitei, VIII; - tn lini$te ~i pace, XII, 3; - dara manta,
XV, 9; - nu lipsitd de slirutarea
sflnta, XVIII, 7; - printinuta, XVII,
4; - In orice timp ~i. locI X~I1 15.
Rusaliile, XJ<.III, 8.
'

S
Saba\ul, XXIII, 2.
Sacrificiul sacru fara pace, XVIII, 8.

TBRTULIAN, DBSPRB RVOAOIVI'G

Saorllegiu, XVI, 16.

SArutarea picH, XVIlI.
SorierUe Stinte, XXIII, 2 sq.
Soens, XXlI, 2.
Stintirea numelui lui Dumnezeu, HI.
SfintuI Duh,XXV, 4,
Slava lui Dumnezeu, III, 15.
Slujba, XVIII, 5; - stralucirii viittOOll',
Ill, 17.
Slujiltorul, XVIII, 4.

Umillnta, XVII, 2.

"

Val, XXI, 4.
Vame!iul, XVII, 3.
Vin nou, I, 4.
Viziunea lui Petru, XXV, 4.
Voia lui Dumnezeu In noi, IV; - este
mintuirea noaS'tra, IV, 11; - se Indeplin~te eu ICljutorul Jui, IV, 16; dup&
Pilda Domnului care I s-a supus.
IV, 22

T
Tabara, XIX, 10.
Tatal nostru, II, III, 1-5.
Tiarele, XV, 14.
Timpul posturilor ~iprivegherilor, XXIII,
11 I - rugaciunii, XXV.
Z
Trebuintele oomenilor, X, 2.
Zadarnioa practica, XV, 1.
Treburi personaJ.e ~i dadoria N-gaciunii,
, Zad1irnicirea rugaciunii eu minia, XI, 18.
XXV, 12 sq.
Tlei sfinti, XV, 13.
Zi!J8 de P~i, ,XVIII, 19; XXIII, 6.

TERTULIAN

DESPRE SUFLET

..

INTRODUCERE
Biserica primard ii datore$te lui Tertulian cea dintli operd enciclopedicd de Psihologie cre$tind, intitulatd ceDe anima. Acest tratat, unu] dintre cele mai intinse $i mai originale ale marelui apologet Iii
>controversist cre$tin - , poartd tarele epocii in care a apdrut. El ta ca
puncte de plecare operele, pe care se sprijineau cultura timpului, pre.eum $i spiritualitatea pdglnd a contemporanilor sai. De asemenea, doclrina cre$tind nefiind sistematizati1 $i formulatd precis dedt in linii mari
,$i asupra punctelor ei principale de cele cUeva generatii precedente de
teologi, nu e de mirare cd stadiul ei incipient prezintd 1n continuare
oaspectul de frdmintare pasionatd a cerceti1rii sensului adevdrat $i
profund al Revelatiei dumnezeie$ti.
Amdnuntele vor ii precizate inceplnd cu epoca imediat urmdtoare
<ltunci clnd Bisericile cre$tine se vor putea consulta plin reprezentantti
lor in Sinoadele ecumenice $i nenumdratele lor scrieri vor circula, dind
<1stfel posibilitate de conimntare a ideilor $i de stabilire a adevdrului
rf'velat. Tratatul lui Tertulian despre suilet va prezenta astfel geniala
aproiundare a unei probleme atinsd rareori In cre$tinism, 1n ansamblul
ei, extinderea enciclopedicd asupra sistemelor filozofice $i asupra ideiJor medicale $tiintifice ale timpului judecate critic In cadrul Revelatiei
.~i a1 Teologiei grece$ti $i latine$ti $i interpretatd de un teolog mare 1n
.a.nsamblul unui sistem propriu de cre$tin trditor cu adevdrat a credintei sale.

Se crede cd tratatul Despre suilet" este seris lntre 208-211, in

<'poca de trecere spre monttlnism, adicd de mare eiervescentd spirituald
<I lui Tertulian, clnd nu se pot stabili gre$eli de ordin doctrinar, datoritd
influentei din alard.

TERTULIAN. DUPRE SUPLET

251

Aceasta este pdrerea vechilor patrologi, Impartd$ita $i de Cayre t.

Olandezul Waszink, care, pe baza unor indicii de persecufie socote<$te
ca tratatul cDespre suilet a fost scris cu putin inaintea prigoanei lui
Scapula sau chiar in timpul ei, adicd intre anii 210 $i 213, punlnd aceaeta datd ~i pentm Despre fuga in timpul persecutiei $i Scorpiace,,!
crede cd se poate lnsd constata 0 inclinare sigurd spre stoicism, propovdduitorul unei morale austere $i uneori apropiatd de cea cre$tind.
Este de acord cu Platon asupra unitdtii substantiale a sufletuluI
(cap. X) ~i cd sufletele bune se bucurd de nemurire in sferele de sus ale
cerului, pe clnd cele rele sint pedepsite sd locuiascd In infernul subpdmlntean (cap. LN). Respinge preexiatel1La, reminiscenta $i, migratia auIletelor, precum ~i ideea unei spiritualitdti abSOliife-it lor, profesale de
Piuton.
Tertulian accentueazd teribil notiunea de pdcat $i traducianismul
Clsigurd transmiterea pacatului strdmo$esc ; de aceea 11 adoprnmpot.avcl
-crei.iioI]i~l!tP1.ui ~i. Impotriva preexisientici1ismului spiritualist piatoni-

-Cian.

Materialitatea relativd a sufletelor putea explica ardtdrile stintiio-i,'cu care Tertulian confirmd experientele sale duhovnice$ti.
!le~pinge ideea de demon familia.r .a1 magistrului lui Platon, Socrate.
Citeazd pe Aristotel in problema spiritualitdtii sufIetuIui (cap. V), a facultdtiJor suilete~ti ~i a fenomenelor vietH (cap. XIX). Pe Pitagora, autor
01 teoriei metempsihozei ~i pe Epicur, ii detesta ; amiiiie~te~ idid in teres
deosebit pe Heraclit, pe Anaxagora, Empedocle <$i pe Anaximene.

Spiritul encic10pedic a1 lui Tertulian I-a Impins $i cdtre medicina,'

0 considerd Ingrijitoarea paraleld cu religia, a omului, trup $i
sutlet. Se aminte$te in acest context de medicul frigian Alexandru, martirizat la Lyon sub Marc Aureliu $i de marele medic Galien, mai Unar
dedt Tertulian $i de cei trditori inointe de el, pe care-; citeazd : vestituI
medic psih010g Soranus, contemporan a1 lui Troian, Asclepiade, prieten
01 lui Mitridate ; Herotil, care a disecat $ase sute de oameni vii $i care
o trelit pe vremea lui Ptolemeu Solir '.
Tratatul Despre suflet completeazd triada operei antropologice
('ontroversistd, conceputa impotriva gnosticismului $i Impotriva parerilor unor curente filozofice ale timpului. El apare intre 208-211, Impreund cu tratatele Despre trupul lui Hristos $i Despre lnvierea trupurilor 4. Discutarea $i rezolvarea acestor probleme antropologice fa un

pe care

1. F. Cayre, Precis de Patrologie. t. I (Paris. Tournai-Roma, 1921), p. 224.

2. J. H. Waszink. Q. S. PI. Tertulliani de anima, edited with Introduction and
Commentary, iAmsterdam, 1941, p. 6.
3. Vezi Adhemar d'Ales. La TMologie de TertulIien,1 col., Bibliotheque de Theologie historiquelt, ed. III-a, Paris, 1905, p. 138-139.
4. F. Cayre, Precis de Patr%gie, t. I, cit. SUpN., p. 223 $i 228.

252

APOLOGBTI DB LlMBA LATINA

nivel Iilozotic [$i teo1ogic inaltlntr-o epocd in care Iilozotia pdgind era
otic/ald oarecum, iar -Teo1ogia cl'e[$tind de abia intra in laza de lormare
pe temeil.,lj- scri'ptliristic [$1 a1' lraditiei apostolice, a Mcut pe TertuIian
unul dintre pionierii antropologieicre~tine, citat de urm<l~i importanti ca
rer. Augustin ~i a1tii ~i apreciat de toti patro1ogii In epoca modernd 5.
, Specfali[$til impart in trei pdrti tratatul acesta: 1. Natura sufletului
(cap. i-XXIl) ;2. 'Origi'IlJea Sufletului (XXnI~XLI) ~i 3. Moartea ~i somnul ca oglinda a mortii, (XUI-LVIII).
I. E1 incepedezbaterea tdcind 0 paralela intre cuno~tinta pe care
ne-o dau asupra sufletului filozofii - Socrate, dupel ce, beluse otrava In
Jnchisoare, de pildli ~' $i cre~tinii care detin cuno$tintele despre lucruri
de la Cel ce Ie-a creat (I, 5). De lapt, cine descoperd adevdruI Mra

Dumnezeu? Cine cunoa~te pe Dumnqeu tdrd Hristos? Cine-L cautd pe

Hristos lelrd Duhll1 Siint ? $i cine este condus de Duhul Sfint Mrd jurdmintuIdecredintd ? (I, 4). De~i puterea ratiunii cucare Dwnnezeu a
ImpOdobit pe om nu e' dedispretuit, totu[$i in ptivinta sufletului, IilozoJia a ex pus 'punCte de vedere multiple ~i confuze, pe care medicina Ie-a
lntunecat [$i mai 'Inti.it (II). Tertulian aminte[$te cd in tratatu1 sdu Impotriva lui Hermoghene, detinise sufletul (dupd Genezd II, 7) ca suflare a
lui Dumnezeu (Ill). 'Impotiivd lui Platon, care sustine preexistenta sufletelor fatd de lume, Tertulian aminte~te, pe temeiu1 Scripturii,
este $I',
1acm $rnascut (IV). Deci nu va puteo aproba necorporaJitatea pdrerii
JizfP1aTon, Arisiofe1 [$i altora, ca urmare a cdderii argumente10r p1atonice ale altorginditori a1 antichitdtii (VI). In,sprijinu1 unei corporalitdti
relative a sulletului, Tertulian aduce exemp1ul scripturistic a1 parabolei
bogatului nemilostiv [$i a sdracu1ui Lazdr din Sf. Evanghelie (Luca XVI,
23 sq.) in care el vede sufletul bogatului chinuit de fldedri. De asemenea, suiletele' rdposatilor dinainteacoborlrii la iad a Mintuitorului, ca
sd~i viziteze; sufereau pedepsele corporale ,care li se apJicau (VII).
Avind oroare de dochetismul ereziarhilorgnostiCi, care tdeeauo fantoI rnd din Domnul intrupat, Tertulian sustine 0 lormd de materialitate a
sulletului, confundind impresiile neeorporale cu senzatiile corporale ln
interpretarea textelor biblice (V II). Atraetia, greutatea, vizibilitatea nu
pot tiargumente decisive impotriva corporaliteltii suiletului. Sf. loan
Evanghelistu1 contempJel sulleteJe martiriIor in cap. VI, 9 din Apoca1ipsel' (VIII). Pe temeiul vedeniilor scripturistice [$i montaniste discutate
~n vremea sa, el aminte[$te cel figurile vizibile in aceste viziuni au pro-

cd

5. Vezi referinte bibliografice in acest sens la Adhemar d'Ales, La tMologie de

Tertullien, col. "Bibliotheque de Theologie historique, ed: Ill-a, Paris, 1905, p. 112,
nota' 4; 'vez}, de aSemenea, apre'cierile' elogioase ale'Mgr. Freppel, In Tertullien, cours
d'idoquence sacreet, 11, ed. llI-a, Paris, '1887, cap. XXXUl-XXXIV la J. Tlxeront, op.
cit. ~.a.

TERTVLIAN, DESPRE SUFLET

prietc1/i corporale ca dispozitia,. limita, cele trei dimensiuni $i chiar 0

ligura distincta - ceea ceinsinueazd Insa sul1area de viata, care sea relsplndit In tot trupu1" (IX). Tertulianreduce 1a minimum, Insel, corporalitatea siiiietuluJ,ciiiibuindu-i unitatea spiritua1el (X). Unit vor sd separe
sul1etu1 (anima) de duh (spiritus), primul tiind principiu1 vietii,al doilea
ace1a al respiratiei. Dar duhul eRent:E.2!:!il.et, C:~e.!:SLs.e, ..e 1'!:IE,ff!9_Jl.~nt[4
zi: acela$i lucru. Totu$lesie--odeosebire Intre aceste cuvinte, de$i nu
8epaiaiie.Cu"aceasiaTertujian'se-iaceQ~Pdrdtolii1 unei distinctiY 'a~glii-"
--iiTiiT-arttice, 1ncre$tinatd, care va ramine definitiv in spiritualitatea
cre$tind. Mai Intli, e1 face deosebirea1ntre suilare sau suflet $i duh, d.p.
Duhul lui Dumnezeu (Gen. II, 23 ; I Reg. X, 12; Ei. V, 30), sau duhul
diavolului 1n Iuda (loan XIII, 27) (Xl).
Tertulian mai aminte$te deosebirea pe care 0 fac altit 1ntre animus
(noUlS) $1 anima, ce1 dint1i tiind principiul activ, ce1 de a1 doilea principiul vital pasiv (XII). In ce prive$te activitatile celui dint1i, se $tie ca
eJe s-au referit in antichitate la intelect, sau la duhovnicie - aceasta
din urma in special Ia misticii cre$tini din' vechime $i din Evul Mediu,
dominicanu1 A. Gardeil $.a. L~1tll!gll.~2cote$te sulletu1!(anima), teme.l!~!QlJalitatii, avind int1ietate fa tel de priporul activitdtii sale (animus) ; pe e1 a venit sa-l mlntuiasca (XIII). Un Freppel ii atribuie $i facultatea de a gindi $i forta vitalc'i (dupa expresia din cap. XV : vis sapientialis et vitalis). Suiletul este iotu$i unic, simplu, neconstituit din
parti $i indivizibiJ $i Inseparabib> (XN), faptcare 11 aSigurd ii'emuritea:
-nTiliinal1zct1119Z(J"filor $idmeei{cilor reiese, 1ntr-adevar, cCl iasp1ndirea
sutrefului in trup',' nu duce la Impart1rea lui, ci la manifestarea . uIlOr
eiiergTidis~iincte ale a-cele1a$i substante. Iar partea supertoard a sufletulUi, ace1 nous sau mens, pr1porufluTiiiri'zice, este centrul de iradiere a
vieW $i a intelepciunii, cu sediul in inima. Stoicii 11 numeau igemonikon
~i este evocat de Tertulian prin nenumarate marturii filozofice $i. medicale din antichitate $i mai ales prin multe citate scripturistice (f{V).
Teltulian nuanteaza parelea lui Platon ca In sufI~t exista 1$i elemente
rationale, dar $i irationale, manifestate prin irascibiI1$i concupiscibil.
Dar $i Mlntuitorul $i Sf1ntul Pavel manifesta indi~nare$i dorinta de
rnulte ori. Deci ele nu sint totdeauna irationale, cum afirma Platon. To~i exista $i 0 lupta a patimii Impotriva ratiunii, deci manifestclIi' irationale, pe care Revelatia Ie oslnde$te, ca samint<'1 diavoleasca, neghina
semdnata pe cimjJUJ de grlu etc. (XVI). Lungul capitol despre valoarea
simturilor corporaJe e 1nchinat apclrarii lor pentru serviciile, pe care ni
Ie lac, atacat fiind de Academie $i de aIti filozofi ai antichitatii (XVII).
Datele lor sint juste, iIuziile se Intlmpla dupQ legi fixe. Platonismul ~j
gnosficismul s-au servit de idei $ide .in.teJect l!Zgen!tal pentru a s~abiI!.

'--

-----------

APOLOOl1J DB LlMiA lATINA

~~~.!Ee _repro~aJe_~~__ s..c:!!p.!.l!!j (Rom.

I, 20 etc.), (XV 111). Sulletul copilului, ba chiar un leI de instinct 01 vegetatiei, Ie lndreaptd cdtre finta supremd : viata. CopiJul este bogat dotat la na$tere, nu numai cu inteJect.
cJ $i cu ceJe cinci simturi, care-l vor cdlduzi plnd ]a moarte. Hristos a
](Judat mdrturia copiilor prin cuvintul $i slngele lor (XIX).

Seneca, citat cu sentiment aprobativ, spune cd tot ce va Ii mai tirliu copiJul, are in mie la na$tere. La acestea se adaugd mediul, rezistenta lizicd etc., -- dar ponderea 0 are Providenta dumnezeiascd; ea apdr4
pe prunc de toate interventiiJe diavolului (XX). Influentele aces tea din
afard, amdnuntit descrise de Tertulian, $i harul dumnezeiesc justified
deosebirile dintre suilete. Tertulian nu acceptd deci ideea unei Impdrtirl a sulletelor 0rnene$ti -in--fieTcategorII -diih'ovnice~n'(ie'"l;;;(aifer;,
"p'r020v..~iiif~a~ YJiI~!'J.!l2.1!. C!!J!lJ_l!.9~tici.: Ele nu sln{-fixe, sint datorate
mai multor lactori (XXI). In (cap. XXII, 2) el trage urmdtoarea concluzie
10 cele scrise mai sus: Delinim sufletul ca sufJarea lui Dumnezeu, ndsC'ut, nemuritor, corporal, Intruchipat simplu co substantd, Intelept din
sine insu$i, dezvo1t1ndu-se In chip lelurit, avlnd liber-arbUru, supUS
unor modificdri ulterioare, schimbdtor prin dispozitiile native, rational,
stdplnitor, ghicitor aJ viitorului, revdrslndu-se din matca sa (redunlantem).
In copitolul urmdtor el abordeazd problema originii sufletului $i
descrie conceptiile iantastice ale ereticilor gnostici, bazate pe opereJe
platonice Fedon $1 Timeu (XXI11). De aici, obligatia de a combate mai
~nt1i preexistentialismul lui Platon. Sulletul, dupcl el, e quasi-divin,
liindcd ideile sale despre lumea supra-pdmlnteascd sint innascute $i nu
le poate uita, ba Incd are $i 0 putere divinatorie (XXN). ---.r--...-=-----'
El combate, ,
de asemenea, ideea gre$itd a sloicilor $i a lui Platon cd viata idtului
'Or-lncepe
lq ~a$te;einu
l~ zdmislJie;aduc1ndu-se
multe argumente
...."'."
-...
"
din partea pdginilor in lavoarea acestei erori, printre care $i pdrerea
cd in plntecele matern n-ar pulea convieluj mai multi prunei, - erori
pe care Tertulian le combate (XXV). Apoi aduce Impolrivd numeroase
exemple scrjpturistlce; dealtlel, ones I, Tertulian aminte$te cd $i Platon a emis idei conlrarii in aUe documente (XXVI). C2o.l]Ce.pJLa_~LI!1ultanil
a sutletului $1 a trupului e cerutd de logicd : moarteae prQdusi1 deJie.~la~ .
cerea substanteJor care au adus viata, unindu-se. Omul, in lnlregime,
('oboard din Adam, dupd lrup $i dupd sutlet. Traducianismull$i gdse$te
ast/el la TertuJian expresia cea mai desdvlr$itd (XXV11).

---------

.'

.'

,,'

Tertulian introduce aici un paragral despre metempsihozd $i metemsomatozd, proiesate de multi pdgini. Pitagora se proclamase lnviat

'J'ERnJlJAN. DISPRI IUPLIT

1l5&

din morti, ie$ind dintr-o aseunzdtoare dupd $aple ani (XXV III). El demonstreazd laptul, ed moarlea e urmarea vie tn, ne impune $i eon
frariul (XXIX), mai ales ed daea ar Ii a$a, numdrul eelor vii ar trebui
sa fie totdeauna egal cu aJ eelor ce mot (XXX). Teoriile acestea slnt~
evident, in contradictie eu ee se poale lntelege din experienta $i din
observatiiJe ce se pot face asupra vietii (XXXI). Metemsomat9za este
rhiar absurda prin translormarea oamenilor in animale ~ra-'animalelor
5ri o.o1l]e!!J.. in aceste treceri de Ja unuJ la altul dupd moarte. Ele slnt
imposibile daca reflectam la modu1 de viata, educatie, hrand etc.
(XXXII), la tot lelul de consecinte etc. De aceea Tertulian excJamd la
sflr$itul expunerjj lor: 0, judecati divine dupd moarte, mai mincinoase dedt cele umane, mai demne de dispretuit sub raportul pedepseior, mai dezgustcltoare pentru pldcerile pe care Ie olerd, de care nici
cei mai rai nu se tem, pe care nici cei mai bunl nu Ie doresc, cdtre carevor alerga mai degraba nelegiuitii declt sfintii, cel dintii ca sd scape
mai repede de dreptatea veacului, iar cei din urmd ca s-o primeascct
mai tlrziu I ... (XXXIII, 9). Nevoia unei judecdti dumnezeie$ti la sl1r$itul veacurilor, a carel data sa rdmind ascunsa pacdto$ilor, e concluzia
acestor credinte la nivel scdzut, omenesc. !:!!:.!~mpsihoza, totw~i, mal
.~!e i~d adept!: romanui lui Simon magieianuJ $i al Elenei $i aIle islorisiri atest(] aeeasta (XXXIV). Dupd Carpocrat .sufletuJ trebuie sd Jr.~.~eit
din 'co;p in ~~plnd se eurdta'~Taii;;~~ in IClVoarea elucubratiilor sale ..
texte. ev..anghelice (XXXV).
Reveni~d-1a originea sufletului Tertulian combate parerea lui
Apelle, dupa care sexul fcltulul ar Ii hotdrit de sullet, sau de trup, ald
tind cd el e determinat de amindoua in aeela$i timp. Eva, de asemenea~
a fost luata din trupul insufletit a1 lui Adam (XXXVI).
Existd, dealtfel, 0 Providenta dumnezeiased a prunculu.i in trupul
mamei, lapt prevestit de superstitiile pdgine ale zeitelor protectoare~
dar asigurat de ingeri. Legea lui MOise protejeazd pruncul lnaintea
na$terii chiaro Na$terea are IDe In Juno a zeeea, cite 0 datd In a $aptea: date1e au insemndtate simbolied. Sul1etuJ nu ere$te ca trupul, dar
se dezvoltd intensiv $i II insote$te nefiicetai, nedespC1rtit de el pind la
moarte (XXXVlJ). Parale1 cu eJ se dezvoltd lacuJtdtile sul1ete$ti, ajun
g1nd 1a pubertate, cam in aJ patrusprezeceJea an. Sufletul lnsu$i participd Ja necesitatea de alimente, spre bineJe trupului care-] addposte$te. La destrdmarea trupului, sul]etul pleaed lu1nd cu sine atributeIesubstantei sale: nemurirea, rationalitatea, sensibilitatea, inteIectuaIitatea, liberul arbitru (XXXVIII).

AIOLOOBTI DB LUotBA LAnNA

Na$terea la pCJ.glni e dominatel de superstitii $i diavolii stau 1a

a~i lua prada In primire. La cre$tini, chiar d<lca nqmai unul
dintre pelrinti are grUel de cele duhovnice~ti, 11 sfinte.$te. Sf1ntul Pavel,
amintind laptul, afirmel ncldejdea aceasta, legaM de caseltoriile mixte $i
nu c4 pruncii, cre~tilJilol s-ar na$te ldrel pdcatul originar (XXXIX).
Pelcatut acesta adamie e primit de orice sullef, Inainte de a Ii ndscut
din no.u de Hristos, prin trupuJ care devine instrumentul acest~i moqteniri. Vina care i se aduce c1teodatel trupului pentru unele pclcale, nu
lJbereazel sulletul de greutatea lor, ci dimpotrivd la el se reterel (XL).
Par.tea rea a sulletuluj vine de la pdcatul originar; alcl.turi de ea rezistCl.. bil1eJ,e dumnezeiesc, de~i lntunecat. Botezul 11 redd strdlucirea
<lintli ca Intr-o nuntd misticd a sufletului cu Duhul stInt. Iar trupul urm~azel, soarta sufletului ca un rob al lui: 0, lericitcl celsc'itorie, dacd
flU se sdvIr$e~te vreun adulter 1 (XU).
~ . Tertulian vorbe$te apoi despre moarte In contradictoriu cu pdrerile
lUi Epicur $i Seneca. Cel dintii afirmel cd moartea nu ne intereseazel,
pentru cd ceea ce se descompune este tarel simtire, fur ceea ce e lard
:simtire mz ne prive$te, ca $i cum s-ar descompune moartea, nu omul.
Ssneoo, de asemenea, spune cd dupel moarte toate se sfir$esc, chiar $1
moartea Insd$i. Dar dacd sf1r$itul vietii nu lnseamnel nimic pentru noir
<rtunci nici ,viata flU are nici 0 Insemneltate, replied TertuIian (XLII). Dar
-continud, dupd ce expJicel somnul, care este imaginea mortii. Somnul
flU e un len omen In alara naturii cum 11 socotesc unii fi10zoli, ale cdror
'<lprecieri Ie expune In mod critic. In descriereq amp/el pe care i-a lace
-el accentueazd binelacerea somnu1ui ca relacere a organismuJui. Amint.e~te somnu1 lui Adam, care prefigura moartea Domnu1ui pe cruce
(Gen. II, 21 sq.), ceea ce este valabil.$i pentru fiecare dintre noi (XLIII).

,plndel spre

:;er tuJi an ~~l!2~~e$te..C!oncJ,:!~_i!!:Jl.~!e.:~r,~_ ~e..!r.g.JLcJin_~.mele }r:!t!!!::,

"lelu cu catalepsie $i vise urite prelunglte, care au dus In popor la cre~
-'iIlnta gre$itdcd sufletlll ar piJrdsi lrupul In timpul somnului (XLN): "'------Teiti.i1iilfllnsistd In continuare asupra visurilor, din punct de ve-dere cre$tin, ceCa lenomene accidentale din timpul somnulub>. Caci c1nd
IltlpuriJe se dedau odihnei, ziee el, sulletul Jipsit de preocupdriJe obi$nuJte corporale intra in extaz - dupd cuvintul Scripturii, releritor la
Adam (Gen. II, 21 sq.). Agitatia sulletului in vis este asemenea actiunii
unui gladiator, lelrd arme, adied ldrd controlul ratiunii (XLV). Dupa ce
face 0 11std impresionantd de vise confirmate de rea11zarea lor, mai ales
In istorie $i dupel caracterizarea lor de unii tiJozoli $i scriitori ai anti<.hiti1til, trage concluzia eel unii dintre ace$tia, ca Epicur de plidd, nu

TBRTULIAN, OBSPRB SUPLBT

ca

acordd viselor nici 0 putere de a prevesti viitoruI ; altii,

Homer, slnt
mat creduli ~i le-o recunosc. Pentru 0 informare mai Justd, Tectulian
trimite la Hermippe din Berit, care a scris cinci cdrti despre problemd.
Dupa ce citeazd pe stoicti care cred cd Dumnezeu a pus visele printre
ajutoarele naturale la ghicit, i$i dd $i el consimtdmintul la aceastd pdrere (XLVI). (In cap. XXII admisese deja visele ca mijIoace supranaturale profetice de prevestit viitorul). Totu$i eI incepe capitolul urmdtor cu declaratia generala urmcltoare: /Jefinim vise Ie ca fiind insuflate
parte
de demont, de$i uneori ele sint conforme
- - - in cea
. . .-.>-. mai
".". mare
.
('u adevarul $i placute, .................
dar de provenien/a
pe care Ie-am arcltat-o,
adicd
...
'.....
'.
.
.
zadarnice $i in$elcltoare. DupCJ. care expune trei categorii de vise:
-tnspttClte de Dumnezeu, din partea diavoIuIui $i a treia, elect al energiilor psihice inse$i (XLVII). In continuare arninte$te influenta pe care
o au asupra viselor timpul, anotimpurile, pozitia in somn, alimentatia
etc. De aceea oracolul oprea hrana inainte de culcare. Pitagora oprca
l>obul ca mlncare grea; Daniil a putut interpreta visele pcin post (II,
16 sq) - fapt practicat prin imita/ie $i de pagini $i de demoni chiar
(XLVIII). Unii sus/in cd pruncii nu viseaza. Sa se ia seama Insd la surisul $i la mobilitatea letei lor in timpul somnului. Herodot ne asigurd
(~a atlanticii nu viseaza; Aristotel, de asemenea, aiirma ca un pdzitor
al unui templu din Sardinia era Jipsit de vise. Universalitatea viselor
este neindoielnica (XLIX).
~---

~.

< , . ,

.'-

,.

~,.,,..

.~.

Tertulian revine acum de la imaginea mor/ii la moarte. Rlnduiala

mor/ti este universala (Gen. III, 9) $i ea respinge pretentiile lui Epicur
$i Menandru Samariteanul $i labulele despre lacuri $i mla$tini etc., aducCitoare de nemurire. Nici Domnul nostru Iisus Hristos n-a acordat
aceasta putere Botezului In eonul prezent, $i Enoh $i We, care vor combate pe Antihrist la sf1r$itul veacurilor, vor muri $i ei (L).
Moartea aduce despartirea sufletului de trup. CUeodatQ s-au adus
argumente slabe pentru apc'1rarea nemuririi sufletului. Astlel Platon
aminte~te eadavrul care s-a pastrat in buna stare multa vreme nelnmormintat, iar Democrit, cre$terea unghiilor $i parului decedatilor, dup(!
moarte. Dar nu se poate sus tine vreun rest de suflet in cel mort,
avind in vedere indivizibilitatea lui $i a mortii. Explicatia poate ii alta.
TertuJian acceptd minuni ale trup~rilor morlilor, care nu implic(j.
Insd impdrtTieasufletului ori a min/ii, dupa cum nu se poate eoncepe un
ames tee Intre zi $i noapte (LI).

Se face deosebire Intre moartea naturald $i cea violentd sau furgeDe lapt ea este nenatura1C1, avlnd cauza 1n pdeat $i cu am mai

1 Cftoare.
17 -

Apologl'll de 11mbll llltinil

a,.

APOLOOITI DB LIMBA LATINA

--------------------------------------------------

dUlelOCl8d eu ell vine In situatii mai nepotrivite, c1nd viata este pldcutd, 1n trium/, In einste, 1n lini$te, 1n pldcere (LI1). La ie$irea din trup,
mai ales dnd este grea, sufletul pare cd se stinge el 1nsu$i Incetul cu
~ncetul, de$i 1n realitate trupul e in agitatia luptei pentru existenta pe
care 0 pier de : este iluzia vizitiului care pare agitat, dar tard putere,
liindcd caii sint istoviti de obosealcl. Dimpotrivd, sufletul, liberat incet
de trup, are uneori viziuni divine $i se bucurd ori se ingroze$te la int1mpinarea Ingerului mortilor, adevdratul Mercur al poetilor (LIll).
Cdldtoria de dincolo a sufletelor e deosebit descrisd de Wozofi $i
de cre$tini : Iilozolii care cred 1n nemurirea sulletului ca: Pitagora,
Empedocle $i Platon, sau stoicii, care cred cd numai ei beneficiazd de
s/erele InaJte cere$ti ; ba lncd Platon rezerva aceastd fericire celor ce
~i-au 1mpodobit filozofia cu dragostea pentru frumusetea tinereascd. CeiJalti slnt prdvdliti ~n infern - loc insuportabil, dupd Platon, din pricina
murddriei (LlV).

In cre$tinism, spune Tertulian in continuare, infernul, (locuinta

mOllilor in general) este partea subterana unde Domnul a petrecut intervalul de limp dintre moarte $i inviere, printre Patriarhii $i Profetii
Vechiului Testament (Efes. IV, 9; I Pt. III, 19); acolo, mai sus, stau
dreptii in sinul lui Avraam (Luca XVI, 22). Raiul este pregdtit pentru
martiri, dupd Tertulian, - cum ne-au descoperit Sf1ntul loan (Apoc. VI,
9) $i Sflnta Perpetua, care au vazut acolo numai martiri: Toata cheia
raiului e slngele taw>, zice el. Trompeta care anunta venirea a doua inca
n-a rdsunat in cosmos $i raiul ramine inca inchis pentru ceilalti cre$tini
(1 Tes. IV, 15, 16) (LV). Aceasta era credintci in epoca cruntelor perseeutii, influentata de ele 6.
Tertulian precizeazd $i unele credinte deosebite privitoare la inmortftlntare $i la intrarea 1n rai. Pag111!L2!ed~~11 1!1. vechime ca !lu i.ntrau
la lini$te In locuinta mortilor dedt cei Inmormlntati ; ceila1ti rataceau
- ~nd-lmplineau numdrui anilor pe care i-ar fi trelit taId moartea violentd,
O$a cum $lim din exemplul homeric a1 lui Patrocl~. In cre$tinism -~~
existd ostfel de credinte. Sufletul se duce dincolo la Vir~t~l~--c~re~-s~a
dcspdrtit de trup (LVI). Tertul16m se ocupa apoi de magie (spiritism.
vr~jitorie), care pretinde cd poote cherna sufletele celor morti prematur
sau chiar de moarte naturala; Aceste practici slnt idolatre, curse dia6. In acest sens interpreteazd eshatologia lui Tertulian ~i Prof. Dr. J. H. Waszink.
de la Leyda in comentariul siiu de la De anima, edited with Introduction and Commentary, Amsterdam, 1947, p. 553-557.

TBJITVLIAN, DBSPRB SUPLET

\'ole~ti,

care prC?~f...(;gnJuzie in .privinta judecd/ii de apoi ~i a lnvieril

generale. Episoadele eorespunzdtoare din Veehiul Testament trebuJe
interpretate in aeest sens. La Iel este eazul aparitiei in vis ..!:!Jmenl nu I
se mai Intoaree pe pamint ; altfel nu soar ti lntors bogatul nemilostlv r
din paraboiii"cas(i'Qvertizeze pe tralii lui?

Ca lncheiere se amjnte~te cd sufletele, lntre cele doud judecdti,

ramin in a~teptarea invierii de apoi, supuse pedepsei ori rdsp}(Jtii
tE'mporale.
oarecum viitoarele pedepse trupe~ti de cele
s/"lflete~ti, dupd initiativele trupului, suiletului, ori ale amlndurora. Cdcj
datoria va trebui neapdrat sel fie aehitata (Mt. V, 25 sq.) (LVIII).
Autorul

deosebe~te

(Este curios eel in acest text dogmatis't-llui romano-catolie Adhemar d' Ales 7 is-au pelrut evidente unele a1uzii la purgatoriu. A1t protesor
romano-catolie M. A. J. Mason, le-a telgelduit categoric. Noi eredem cd
acesta are dreptate, eu toaiel faima de mare dogmatist a fostului deean
a1 Paeultellii de Teologie a Institutului Catolie de la Paris, A. d' Ales).
I s-au repro~at marelui TertuJian unele nepotriviri eu puncte doctrinare, care ~i asielzi sint socotite mistere de Teologia Dogmatieel:
tradueianismul On 10cu1 ereatianismului), de pildel. Se ~tie Insel, cel ~i
teoria creatianismului Intlmpinel greutelti pInel azi 8.
Acela~i

lueru se poate spune despre materiaJitatea relativel pe care

Tertulian 0 acordel sufletelor, in cadrul viziunilor martirilor. Se ~tie, de
asemenea, cel astdzi Teologia face distinetie Intre spiritualitatea absolutd
a Creatorului "pe care nimeni nu L-a velzut niciodatel ~i cea relativel a
suiletului creat. La fel i s-a repro~at afirmarea unei uniri imperfeete
Intre suilet ~i trup, ca ~i cum modul improp!iu al expresiei, ar nega
ideea insel~i. S-a reeunoseut insel expresia strdlucitel ~i nuantatcl a problemelor morale ~i eshatologi:ce, pe lingd apreeierea jusiel a filozofilor
pelgini, de care s-a degajat II.
In acest context este evident eel aportul selu teologie in aceste probleme care erau pasionante in vremea sa este inestimabil.
7. Adhemar d'Ales, op. cit., supra, p. 133-134 $i note.
8. Vezi Te%gia Dogmaticd $i Simbolicd, Manual pentru lnstitutele Teologicc, Bucure~ti, 1958, vol. 1, p. 545.
9. Adhemar d'Ales, op. cit., p. 140-141. Este regretabil cll vestltul profesor de
la lnstitutul catoJic de la Parjs n-a avut ,totdeauna In vedere $i epoca In care a serl.
strlilucitul sliu studiu (lsupra lui Tertulian ~i care nea fost de mare folos la prezcn
tarea noastrll.

200

APOLOOBTI DB LIMBA LATINA

LlTERATURA
Ed i t i i: Codex Agobardinus (Parisinus Latinus, 1662); Editia lui Martinus Mes.
nartius, Paris, 1545; edlUa lui Sigismundus Gelenius, Basel, 1550, socotita foarte im
portant! pentru cele 89 corectari ale celor precedente; editia lui Iacobus PameIius,
Antcverp, 1579; editia lui Ludovicus La Cerda, Paris, 1624-1630; a lui Nicolaus Ri.
gait ius, PAris, 1634: in Migne, Patrologia Latina, vol. II, este retiparita aceasta editie.
Editla lui Oehler, Leipzig, 1854; a lui August Reifferscheid, in col. Corpus Scriptorum
Eccl. Latlnorum, vol. XX, Viena, 1890 ~i a lui E Kroymann in aceea~i colectie, vol.
LXX, Viena, 1942, (retiparita partial in Turnhout, 1954), sint socotite, progresiv, cele
mai bune.
T r a due e r i: In limba franceza se aminte~te cea de Genoude, in cea german1i
cea de N. Kellner, Kempten, 1871 (Colonia, 1882); in cea engleza cea de Thelwall
,I Holmes (Edinburg, 1870), iar in cea olandeza, cea de J. Meyboom (Leyda, 1930).
Stu d i i: Speciale (carti $i studii): AnOIrim, Tertullians Seelenlehre (Rev. Der
Katholik, 1865, 2, p. 195-231); Beck A. : Die Lehre des hI. Hilarius von Poitiers und
Tertullians iiber die Entstehung der Seelen (Rev. "Philos Jahrbuch~, 13, 1900, p. 42 sq.) ;
G. Esser, Die Seelenlehre Tertullians, Padeborn, 1893; G. R. Hauschild, Tertullians
Psychologie und Erkenntisstheorie, Frankfurt a.M., 1880 i W. von HarteL Patr. StUd.,
(Sitz. Ber. Wiener Akademie, Philos., hist. Classe, Viena, 1890), vol. IV, p. 48-90;
H. Karpp, Sorans vier Bucher "Pert Psihys und TertulIians Schritt De anima (Zeit.
schritt fur d. neutest, Wiss., 33, 1934, p. 31-47); J. Leblanc, Le materialisme de Ter
tulIien (Annales de Philosophie chretienne, 1903, p. 415-424); P. Pagnani, II materia.
lismo di TertulIiano (Ann. delle Univ. Toscane, parte I, 12, Pisa, 1872, p. 37-56).
P. Seyr: Die Seelen - und Erkenntnislehre Tertullians und die Stoa, (Commentationes
Vindobonenses), 3 (1937), p. 51-74; J. H. Waszink, Tertullianea, Mnemos. Ill, ser. 3
(1936), p. 165-174; ib., 9 (1940), p. 129-137); Varia critica et exegetica, (ib., 11
1942, p. 71-74); J. H. Waszink, Quinti Septimi Florentis Tertulliani De anima edi
ted with Introduction and Commentary, Amsterdam, 1947, 652 p.: este cea mal ampla
,I mal profunda prezentare din toate punctele de vedere a acestei carti.

DESPRE SUFLET
(DE ANIMA)

I.
1. Dupa ee am tratat despre eonditia eu totul aparte a sufletului,
eombatind pe Hermogene eare-l soeoter;;te mai degraba de esenta. materiaM dee it de provenienta divina, rna intore acum la cele1ailte probleme,
avinda lupta, de data aeeasta, mai ales eu filosofii. 2. Chiar ininchisoarea lui Socr,ate s-a discutat despre starea sufletuloi, nu ~tiu dad\ tn
chip special, sau fiindea ar;;,a i s-a :parUlt potrivi,t filosofului, der;;i aceasta
nu intereseaza pre a multo Caci ce-'aT fi putut gindi 'atunci limpede sufletullui Soerate, dnd corabia sfinta se intorsese, dnd cueuta condamnarii
fusese consumaNi, dnd moanea era oricum prezenta, tulburat ~i ingrozit,
conform natrurii, sau maoar abatut, dadi nu conform naturii 'I Oricit de
senin r;;i de linir;;tit, fiindca nu-l induplecasera prin legaturile de dragoste
nici jalea sotiei in curind vaduva, nici gindul la copiii care r,amineau orfani, totur;;i se lupta eu ,sine insur;;i, ca sa se stapineasca, r;;i statornida lui
era agitaNi, in lupta cu agitatia nestatorniciei. Dar Ia ce altceva s-ar fj
gindit orioare barb at condamnat pe nedrept, daca nu macar la mingiierea in fat,a nedreptatii, chiar daca este yorba de un filosof, pentru care
glori,a e totuI. iar nedreptatea mai degraba 0 insulta dedt 0 consolare ?
3. La cuvintele sotiei, care ii spunea vaicarindu-se ca 0 femeie: Ai fost
condamnat pe nedrept, Socr'ate !, el drept multumire i-a raspuns : Dar
voiai pe drept 'I. Nu e nimic de mirare daca r;;i in inchisoare dorind sa
striveasea prin moarte laurii de biruinta ai lui Anylus r;;i Meletus, afirma
raspicat ~~~sarAnemuriI'e!:l,~~netului, pentru a zada.rnid nedreptatea
care i se facuse. 4. Pina inttr-atit toata acea intelepciune de ,atuncia lui
Socrate r,asarise oeazionClll, dintr-o chibzuita IlinLr;;te ,sufleteasca, iar nu
din increderea di d descoperit un ,adevar. De fapt cine descopera adevl\ Pentru traducerea lucrliril Dc anima a fost foloslt

~I

textul comentat do J. H.

Wtls'link, prof. III Ilniv. (Hn Leyda lil publir.alt Iii Arns-\prtinm III 1'1017.

APOLOOITI DB LIMBA LAnNA

rUl fArA Dumnezeu? Cine cunoa~e pe Dumnezeu fara Hristos? Cine-l

cautA pe Hristos .tara DUihul StilIlt? Si cine este condus de Duhul SUnil:
flirA juri1mlntul de credinta ? Desigur, Soc1"ate era stapinit cu u~urinta de
un alt duh, fiindea se spune ca de copil i-a stat permanent Hnga el un
demon, in realitate cel mai rau pedagog, chiar daca poetH ~i filozofii
considera pe demoni in rindul zeilor, sau dupa zei. 5. Caci nu aparusera
IncA Invataturile virtutii cre~tine, care singura sethimbaaceasta putere
fO~lrte prlmejdioasa ~i niciodata buna, ci, dimpOitriva, nascocitoare a
tuturor gre.5elilor ~i falsificatoare a oricarui adevar. lar daca Socraf\:e a
fost numit cel mai intelept de catre demonul Pytiei, demon care desigur
servea pe un tovara~ al sau, au cit mai demna ~i midi intemeiaJta este
afirmaUa intelepciunii cre~ine, la suflarea careia da inapoi toata puterea
demonilor? 6. Aceasta intelepciune, coborita de 118 ~coala cerului, este
mal libera sa-i tagaduiasca pe zeii vremelnici 1. Ea nu pretinde sa se
jertfeasca nici un COCQ~ lui Esculap, nu aduce noi demoni, ci alunga pe
cei vechi, nu corupe tineretul, ci-l educa in 'spiritul pudoarei, suporta
tudecata nedreapta nu a unui singur ora~, ci aintregului univers, in
numele unuiadevar cuartit mai detestat, cu cit este mai deplin, sorbind
moartea nu dintr-o cupa, cum se obi~nl\lie~te la p~recere, ei din ohinuri
~i ardere pe rug, cum inventeaza geniul cruzimii, in aceasta intunecata
tnchisoare a. veacului, intre CebeUi ~i Fedonii sai 2. Cercetarile despre
suflet duc la poruncile lui -Dumnezeu, fiind :lucru sigur ca nimeni nu
poate dovedi mai bine sufletul deciJt cel ce I-a ereart:. De la Dumnezeu sa
Invete ce are de 1a Dumnezeu sau in niei un caz de la rutul, daca nu de
la Dumnezeu. Intr-adevar, cine va descoperi eeea ee Dumnezeu a aeoperit? De unde Itrebuie sa incepi cercetarea? De acolo de unde e~ti
foarte sigurea nu ~i. Este mai bine sa nu ~tiiceva fiindca nu ti-a fost
descoperit de Dumnezeu, dedt sa ~tii eeea ce a fost presupus de om.

II.
I. Nu vom nega de buna seaJll;ii, ca uneori gindirea m.osofi:lor este
aproJ)iata dea noastra; dovada 0 constiltuie soarta insa~i a adevarului.
Clteodata ~i pe timp de furtuna, cind culmile valurilor s-au eontopit cu
cerul, se ajunge intimplator 1a vreun 1iman, citeodata ~i pe intunerie,
lntlmplator ~i far a vedere nimerindu-se vreo intrare sau ie~ire, dintr-o
fericita ratacire dar ~i prin firea lucrurHor se fae mui'te, ca printr-un
'simt comun, eu care Dumnezeu a gasit eu eale sa inzestreze sufletul. 2.
Acest simt dobindindu-l filosofia I-a folosit spre gloria artei sale prin
1. Revelatla dumnezeiascli..
2. Cebet ,1 Fedon au fost discipoUi lui Socrate tn sec. 1.

TlRTULlAN. OISPRI IUPLIT

studiul (nu e de mirare ca spun dceasta) elocintei pricepute In '" eonstrui

~i dArima orice. mai mult cu lndemnul declt cu Inv4ta'tur4. Aeeast", impune forme lucrurilor pe careaici Ie ridicA, aici Ie cob04r.a, ajWlge cu
judecata de la cele sigure la cele nesigure, recurge la exemple, Cd "
cum toaIte S-dr putea compara, hotarMte totul, eu propriet4ti diferlte
chiar intre cele asemanatoare, nu ia in seamA nimic din ingMuinta dtvina, considera legile naIturii ca opinii ale sale; a~ accepta daca ea tnsa~i ar fi naturala pentru ca sa se dovedeascA stApinll pe natura prin
insa.~i conditia sa. 3. Pe cit se pare, a avut ca izvoare ~i carU religioase,
fiindca antichitatea a socotit pe multi autori chiar zei, sau din neamuJ
zeilor, cum au fost Mercur egipteanul, de care s-a folosirt mai ales Platon, SHenus frigianul. cel adus de pastori, cAruia Midas i-a transmis
urechile sale mari, Hermotim, caruia dupa moarte locuitorii din Clazomene i-'au ridicatun templu, Orteu, Musaeus, Ferechide, profesorul lui.
Pit agora. Ce este insa daca filosofii au parours carti care la noi slnt eondamnate ca apocrife, la noi care sintem siguri ca nu trebuie primit declt
ceea ce este in acord cu pregatirea cea adevarata datA de profeti, n~
euta mai inainte die acest veae, de vreme oe ne amintim. ~i de fal~i profeti ~i mai ales de spiritele celor apostati, care au cladit toatA fata veaeului cu iscursinta unor genii de acest fel 'I 4. Dar dacA este de crezut di a
venit chiar pina la profeti vreun cercetaror de intelepciune din spirit de
curiozitate, totu~i vei gasi intre filosofi mai multa dezbinare decirt tntelegere ~i chiar in intelegerea lor exista elemente de contradictie, daca
pe undeva recomanda ~i unele adevAruri, care sint in acord eu profetiile, sau Ie subordoneazAaltfel, falsificind in mod grosolan 'adevarul
tns~i, pe care-l fac ori sa fie ajutat, on s~ fie protejat de minduna. S.
Ne-a pus astfel in lupta cu filosofii, mai ales in acest domeniu, faptul c4
ei imbraca idei comune in argumente proprii, contrarii inv.atMurilor
noastre, ca uneori intaresc idei proprii prin ,argumente comune, potrivi,te
cumva C'll conceptiile lor, inci! adevc1rul aproape cd este nimicit de filosofie prin otrava ei turnatc1 in el a. ~i de aceea, f110sofia fUnd din a.mbele
puncte de vedere adversara a adevarului', sinltem sHip ~i sc1 liberc1m
ideile comune de ,argumentele filosofilor, ~i sa despc1rpm argumentele
comune de ideile acelora~i filosofi, confruntind problemele cu cArtile
dumnezeie~ti, exceprl:ind desigur pe cele care, fiind flire latul vreunei
prejudecliU, Ie yom putea aduce la mlirturisirea oea adevliratc1, fiindcli
uneori mar,turisirea este necesarc1 ~i de la du~mani. dadi nu Ie este
du~manilor de folos. 6. ~tiu dt este de lntins hegi$ul acestei materil la
3. FlJosofil pliglnl falsificil Invll.tlitura rcvclatil..
4. I Tim . 1, 4.

APOLOOBTI DB L1MBA LAnNA

fiJosofi ~i fal4 eu numarul comentatorilor, ~tiu cit de variate Ie sint

1deile, cit de iscusite opiniile, cUe aspeete au problemele pe care Ie pun
~i la cite implicatii due. Dar am cercetat ~i medicina, sora, pe cit se
bpune, a filosofiei, care-~i propune ~i eaacest scop. De ,ce nu '1 Se pare ea
prin grija trupului mai degraba la ea duee ratiunea sufletului. De aceea
este opusa surorii sale, fiindca, trartind sufletul ea~i cum ar fi de fata.
In domieiliuI sau, iI eunoa~te mai mu1t. Dar sa 5e observe ambitia de
superioritate a fiecareia din ele. Filosofia a avut toata libertatea pe tarim
teoretic, pe dnd medic ina a trebuit sa aetioneze practic pentru a extinde
cercetarile despre suflet: eereeUiri intinse in domeniul incer11itudinii.
dispute ~i mai intinse in eel al presupunerii. eu cit este mai mare greutatea de a proba, eu atit mai grea este munca de a eonvinge, ineit pe
drept cuvint HeraeJit eel eu gindire intunecoasa, observind vastele neguri in mintea cereetatorilor in domeniul sufletului, seiTbit de atitea probleme,a afirmat di pe orice drum mergind n-a dat niciodata de marginile suflehdui. 1. De putine lucruri are nevoie ere~tinul inaceasta
,tiinta. Caci eele sigure sint in cele putine ~i nu-i eSite ingaduit sa caute
decit ceea ce se poate gasi: Apostolul il opre~te de la chestiuni tara
hotare. AsHel ca nu e eu putinta a se afla mai mult decit se invata de la
Dumnezeu, iar ceea cese invata de la Dumnezeu este tatul.
rIll.

1. 0, de n-ar fi trebuit sa exiJste niei 0 erezie, pentI'll ca adevarul sa

nu fie patat de nimic Ii. N-am polemiza asupra sufletului in nici un caz
eu filosofii, patriarhi ai ereticilor, ca sa spuna~a, de~i chiar de pe atunci
filosofia era denuntata de Apostol ca 0 10vitura data adevarului. Caci
dupa ce a eunoseut Atena, ora~ul elocintei, ~i a gustat aeolo de la toti
negutatorii de intelepeiune ~i de vorbarie, ea urmare ne-a facut atenti
s4 ne f.erim de asemenea bunaUiti ale lor 6. 2. Doetrinele filosofice despre
esenla sufletului sint un fel de vin amesteeat eu apa : unii filosofi spun
e4 sufletul este muritor, ,altii ea e mai mult dedt nemuritor, unii eauta
s4-i defineasea Isubstan~a, altii forma I?i aldltuirea, unii Ii dedue originea dintr-o parte, a1tH sfir~itul in alta parte, dupa cum au presupus eu
onoare Platon, eu vigoare Zenon, eu tenacitate Aristotel, eu nesabuinia
Epieur, cu triste\e Heraclit, eu nebunie Empedocle. 3. A gre~it, oare, invl\tlitura divina ea a pornilt mai degmba din Iudeea dedt din Grecia l'
A gre~it ~i Hristos di a trimis ea propovaduitori nir;;te peseari ~i nu un
5, I Cor., 11, 19.
Col., 2, 8.

(i,

TERTULlAN, DBSPRI SVPLIIT

2650

sofist'l 7. A!?adar, dae~ vreunele din mirosurile grele ale filosofiei infeeteaza aerul eurat ~i pur al adevaruluL ele trebuie inHHurate de erE'!?tini, care au datoria ~i sa eombata argU1nentarile origina1e, adica filosof~ce, ~i sa puna in loc afirmatiile cere~ti, adica dumnezeie~ti, pentr<u ell
sa distruga armele prin care filosofia eucere~te pe p~gini, precum !?i pe
cele prin care erezia ata-ca pe eredineio~i. 4. Am afirmat hoHirit in lupta
impotriva lui Hermogene, despre care am amintit la inceput, ~.s~fletul
este creat din suflare divi:I1~L iar nu din memorie, bazindu-ne pe regula
luminoasa a invataturii divine: $i a suflat - se spune - Dumnezeu
suBarea vietH in fata omului ~i a devenit omul suIlet viu 8, deci din
suflarea lui Dumnezeu r ~i despre aceas'ta nu mai e nimic de SPUlS, caci
'i~i are titIul sau ~i pe ereticul sau. Deacum voi incepe sa tratez despre
celelal,te.

---.~----~---,.-.-

IV.
1. Dupa definitia proprietatii sufletului se impune problema starii
0 suflare a ,lui Dumnezeu, urmeaza
di i-am aratat ~i inceputul. Platon, in ,eontradictie cu aceasta afirmatie,
spune ca sufletul nu enid nascut, nici facut. _NQiJ~ invatam ca, prin
constitutia lui origj.nara, sufletul este nascut
~i facut:Spunindci
,
,.
-~i una ~i alta nu gre~im, del?i una este na~terea l?i alta facerea : cele ce
au suflet se nasc, iar cele ce n-au suile! se fa,c. Dar deosebirile, avind
locurile l?i timpurile lor, au uneori ~i legMuri ieciproce. Astfel ~i ceea
ce, e Hicut inseamna ca exista, precum ceea ce se na~te capata in orice
chip existenta, dupa cum ~i cel ,ce face po ate fi numit parinte al lucrului
facut; a~a cum spune ~i Plat~n. Al?adar, in ceea ee prive~te credin~a
noastra ca sufletul este Hl:cut l?i nascut, opinia filosofica este respirusa
chiar prin autoritatea profetiei.
lui. Din marturisirea ca sufletul este

...

,~.

-..

.> _.".

.-.

~~'."-"~-"-'~-~"""~- ~

esfe

v.
1. Va fi chemat in sprijin mosofia pe un oarecare Eubu}' pe Critolau.
pe Xenocrate ~i, in aceasta problema, pe Aristotel, prietenul lui Platon.
Poate ca a-ce~tia se vor ingdimadi mai degraba sa combata corporalita,tea
sufletului, daca nu vor fi combatuti de altH, ~i mai multi, care sustin cil
sufletul este corp. 2. Nu vorbesc numai de aceia care-~i inchipuie di
sufletul este pIasmuit din elemente corpora Ie care se vad, cum n presupun Hiparh ~i Heraclirt din foc, Hippon ~i Tales din ap~, Empedoc1e ~i
7. 0 parte dintre Apostoli fiind pescari, misionarii
cari'de oameni>, dupli Domnul.
8. Foe., 2, 7.

cre~tini

au fost numl\l .pes-

APOLOOITI DB LIMBA LATINA.

CrlUas din singe, Epicur dinatomi (dad. ~i atomii devin corpuri prin
unirea lor), Cristolau ~i peripateticii lui din a cincea nu ~tiu care sub
.stantli. (dacli. ~i ea e corp, fiineldi include corpuri), dar adaug aid ~i pe
stoici, care de~i afirma aproape ca ~i noi eel sufletul este spirit, sufletul
~i suflarea fiind foacte apropiate tntre ele, conchid totu~i oa sufletul este
corp, 3. In sfir~it, Zenon define~te sufletul ca un spirirt: altoit in trup, prin
urmli.torul rationament : ceea ce - zice el - il pelr&se~te pe animal dnd
tJcesta moare; este corp. Daca insa spiritul aMoH il pelrase~te pe animal
dnd moare, inseamna ca spiritul altoit este corp; deci sufletul este
corp. 4. $i Cleante p!eaca de la faptn! ca nu numai prin trasaturile corpu
lui. dar $i prin insu~irile suflet~ti fiii seamana cu parintii, sustinind din
.observarea obiceiurilor, inzestr.arilor ~i simtamintelor, ca ~i sufletul 00
pli.tli. asemanarea sau neasemanarea corpului, pentru ca ~i corpul este
snpus asemanarii ~i neasemanarii. 5. Suferintele cele corporale ~i ne
'corporale nu se amesteca mtre ele ; totu~i ~i sufletul sufera impreuna cu
corpul, dnd acesta are dureri din cauza loviturHor, ranilor, ulcerelor,
<'a ~i corpul care~i pierde vigoarea dnd sufletul este afectat de grija,
nelini$te sau dragoste, ru~inea SlaU teama tradinduse prin ro~eata sau
l>illoarea fetii. A~adar, sufletul este corp prin comuni'llllea de suierinta cu
cele corporale. 6. Dar $i Chrisip Ii intinde mina, afirmind Cd in nici un
caz cele corporale nu pot fi parasite de cele necorporale, fiindca nu sint
atinse de ele (de unde $i Lucretiu zice: Nid un lucru nu poate sa
atinga $i sa fie atins daca nu e corp) dar ca paras it de suflet, corpul
moare. A$Qdar, sufletul esrte corp $i nu va parasi corpul dedt fiind
corporal 9.
VI.

1. Platonidi complica lucrurile mai mult prin subtilitati dedt prin

adev6r. Orice corp, zic ei, trebuie sa fie sau insufletit, sau neinsufletit. .
Dacli este neinsufletit se pune in mi~care din afara, iar daca e insufletit,
din!untru. SuNetul insa nu se va mi~ca nid din exterior, fiindca nu e
nellliSufletit, $i nici din interior, fiindca el este cel care pune corpul in
mi$care. Astfel ca nu trebuie vazut 00 un corp, cad nu e mi$cat din
vreo parte, ca 0 forma corporaIa. 2. Fata cu aceste afirmatii noi ne yom
mira In primul rind de lipsa de logica a definitiei. care trimite la cele
'Ce nu se potrivesc cu suflertul. Nu podte fi numilt sufletul corp insufletit
sau neinsufletit. de vreme ce el este cel care face un corp insufletit,
dac6 este In e1. $i neinsufletit, daca lipse$te din e1. $i ceea ce face nu
9. Tertulian reZUII1d In oap. IV
portditatea suflelului.

~i

V dootrina fiIosofilor antici, care sustin cor-

TERTULIAN, DESPItE SUPLET

267

poate fi astfel incit sa se numeasca insufletit sau neinsufletH. Caci se

nume~te suflet dupa numele substantei sale. Iar daca nu poate fi numit
corp insufletit sau neinsufletit, ceea ce este suflet, cum va fi raportat la
forma corpurilor insufletite sau neinsufletite 'I 3. Apoi daca este 0 insu~ire a corpului sa fie mi~cat de ceva din afara, am aratat pe de al,ta
par,te mai sus ca ~i suflel:ul eSlte pus in mi~care de altcineva dnd vorbe~te aiurea, dnd se infurie, in orice caz din afar a fiindca e de altcineva,
atunci pe buna dreptate, dupa exemplele aratate voi recuno~te ca este
corp ceea ce se va pune in mi~care de catre altcineva dinafara. caci
ddca este propriu corpului sa fie mi~caJt de un al1tul, cu cit mai propriu
ii este sa puna in mi~oare pe un aUul 'I Sufletul pune in mi~care corpul
~i impulsurile lui se arata in afiara. El impinge picioarele sa mearga,
miinHe sa atinga ceva, ochii sa vada ~i limoa sa vorbeasea, intocmai ea
o mi~care de statueta, care agita 0 suprafata din interior. De un de aceasta
putere a suflel:ului neeorporal 'I De unde insu~irea de a pune in mi~care
continutul dintr-o forma oareeare'l 4. Dar cum par d fi divizate in om
senzatiile corporale ~i cele inteleotuale'l Calitatile corporale - spun
ei -, cum sint cele ale pamintului, ale focului, sint inregistrate prin simturile corporale, cum sint taotul sau vazul, iar cele necorporale se patrivesc celor intelectuale, cum sint bunatatea sau rautatea. Astfel este
sigur ca sufletul este necorporal, ca insu~irile lui sinl1: ,tMduse in senzatii
intelectuale, nu corporale. 5. Numai cd eu voi inlatura aceasta treapta. a
defintiei. lata, arat di senzatiile neeorporale se supun celor corporale,
auzului sunetul, vazului culo-area, mirosului mirosurile, exemple care
arata di ~i sufletul se adaugacorpului; ca sa nu spun cil de aeeea ele
slnt anuntal!:e prin simturile corporale, fiindea sint adaugate celor corporale. A~acLar, daca se constata cil ~i cele necorporale se cuprind in
cele corporale, de oe ill-ar fi anuntat de cele necorpora,le ~i sufletul, care
este corporal 'I 6. ~nrtre argumentari1e mai deosebite va fi ~iaceea ca,
dupa judecata lor, orice corp este hranit de cele corporale, pe cind sufletut, ca necorpofdll, e hranit de cele necorporale, adica. de studiile int,elepdunii. Dar nici aceasrta treaptaa definitiei nu va sta in picioare, de
vrem.e ce Soranus, eel mai competent autor in metodele medicinii, raspunde di~i sufletul este hranit de cele corporale, cd se mentine uneori
~i lipsit de hrana. De ce nu? AceaSlta.~ lipsind, el va disparea total din
corp. Astfel Soranus insu~i, in comentariile foarte ample in patru volume despre suflet, dupa ce consuI,ta ~i parerile tuturor filosofilor, afirma.
ca. substanta sufletului este corporala, de~i Ii neaga nemurirea. caci nu
este da,t tuturor sa creada ce este dat cre~tinilor. 1. Precum ,~adar, Sordnus insu~ arata ca suiletul es,te hranit de oele corporaIe, la fel ~i filo-

APOLOGBTI DE L1MSA LATINA

soful susUne ci:!. 5ufletul este alimentat de cele necorporale. Dar celui
ce t~gMuia nemurirea sufletului nimeni nu i-a servi!!: vreodata apa induldtd din elocinta lui Platon, sau si:!.-i fi picurat ceva din concizia stiIistic~ a lui Aristote!. Ce vor faoCe aUt de muIte ~i de mari suflete ale celor
simpli ~i ale barbarHor, carora Ie lipse~te hrana filosofilor, ~i totu~i, cu
toatd incultura lor, straIucesc prin intelepciune, traind ~i fara ,academiile
~l porticele atice, ,~i fi:!.ri:!. inohisoarea lui Socrate, tinind in fine post de
filosofie 'I Nu substantJei inse~i ii este de folos hrana studiilor, ci invataturii, fiindoi:!. ele nu fae sufletul mai gras, ci mai impodobit. Bine spun ei
cd ~i artele stoice sint oCorporale. Atunci ~i sufletul este oorporal, dadi
se crede ca este hranit de arte. 8. Dar straduinta enormi:!. a filosofiei
obi~nuie~te adesea sa uite de picioare (ea Tales care a cazu!!: in put).
Nelntelegindu-~i ideile obi~nuie~e si:!. ~i Ie inehipuie 0 corupere a sani:!.U1Ui (cum a fi:!.cut Ohrisip eu eleborul). Cred ca a~ i s-a intimplat dnd
a tagaduit ca pot exista doua eorpuri intr-unul singur fara sa se uite,
sau sa se gindeasca la gravidele, care in interiorul unui singur pintec
poarta zilnic nu cite un corp, ci cite doua sau trei. Dreptul civil spune
eli 0 grecoaicaa naseut cinci tii gemeni, dintr-o data mama aatitor fii,
na.~tere de mai muIte ori dintr-o singura sarcina, prasiUi numeroasa intr-un singur pinteee, lehuza care plina de aUtea corpuri, aproape sa zic
de un popor, ea insa~i a foSit al ~aselea corp. 9. Toata orinduirea v,a marturisi ca orice corp avind, a pleca din alt corp, este lIliCli intii aeolo de
ullde pleae-a. Este neeesar sa urmeze ceea ce este din altu!. Fiindca nimic nu este din altul de cit daca sint doi cind se produce llia~terea.
VII.

1. Daca in eeea ce-i prive!,ite pe filosofi aces tea sint de ajuns, in

ceea ce ne prive!,ite pe noi ele sint prea multe ; pentru noi corporalitatea
sufletului reiese eu stralucire chiar din Evanghelie 10. Sufletul cuiva sufer~ in iad, este in iad, este pedepsit in foc, limba i se chinuie ~i cere
de la degetul ,altui suflet mai fericiT\: mingiierea unei pioCaturi de apa. 2.
Nu socoti ca exemplul inchipuie aoCeI sfir~it al saracului care se bucura
~i al bogatului care se intristeaza 'I Ce arata numele lui Eleazar daca nu
adevarul? Exemplul trabuie VdzUt, pentru Cd este 0 marturie a adevarului. Daea sufleltul n-ar avea corp, imaginea sufletului n-ar capata imaginea corpului !,ii nici n-ar vorbi Scriptura despre membrele 'corpoI1ale,
duca ele n-ar exista. 3. Dar ce este ceea ce se duce in lumea de sub
10. Corporalitatea aeeasta a sunetului a fost impartli~ita partial ~i de Tertulian,
sus line mal ales eu viziuni ~i parabole evangheliee, ineepind eu aeeea a bogalulul ilemllostiv ~i a s1lfdeului Lazar din Evanghelia Sfintului Luea, 16, 22 sq.

("Ire ()

269

TERTULlAN, DBSPRB SUPLBT

pamint dupli despartirea de corp, ceea ce este tinut acolo, ceea ce este
pastrat pina Ia zi'lla judecatu, unde S-<d dus $i Hristos murind (dupli plirerea mea, Ia suflei.ele patriarhilor) daca nu extsta nid un suflet sub
pamint? Nu e nimk, daca nu este corp; cad incorporalitatea este Iibera de orice fel de paza, este scutita $i de pedeapsa $i de aparare. Prin
corp este pedepsit sauaparaJ1: $i despre aceasta voi vorbi mai dezvoltat
dnd va fi momental potrivit. 4. A!;iadar, daca sufletul vIa fi primit vreun
chin sau vreo mingiiere in inohisoarea sau in loca$urile celor din lumea
subpaminteana in foe sa'll in sinul lui Avraam, corporaHtatea sufletului
va fi dovedita. Cad incorporalitatea nu simte nimic, neavind prin ce sa
poata simti; iar daca are ceva, ,acesrta va fi corp. $i daca tot ce e corporal este sensibil, rezulta ea tot oe e sensibil este corporal.
I

VIII.
1. Dealtfel este fara nid olegatura $i de 'aeeea absurd a inUi:tura
ceva din proprietatea eelor eorpomle, fiindca nu soar potrivi eu celelaUe modele corporale. Unde sint deosebirHe particulare ale propriei.Atilor prin care se disting din diversitatea operelor maretiei autorului lor,
Iucrari atilt de deosebite cit sint de asemanatoare, aUt de concordante,
cit sinlt de opuse '/ _~!J!!22!iL~pun c{itQl universuleste'alcat"uit din elemente contrare, cum spune Empedoc1e ca la baza oricarei rea'litati sta
itibirea $rdu$ma~ia. 2. A!;iadar, daca cele corporale se gasesc 'alaturi de
'cere--iiecoij:iorele,",~r>aslfel difera intre ele, incH diferenta Ie inmulte!;ite
speciile, dar nu Ie schimba genuI, de$i sint corpol1ale, la!;ia sint de multe
in slava lui Dumnezeu, a$a de wriate, d$a de fielurite, a$a de deosebite,
de vreme ce unele sint simtite intr~un fel dupa insu$irile lor,altele in
altfel, unele .eu un anumit fel de trei, altele cu !a1tul, in maSUl1a in care
unele sint vizibile, altele invizibile, unele grele, altele U$oare. 3. Ei spun
ca de aceea sufletul trebuie socotit incorpoflal, fiindea el plecind, eoq)urile celor defuncti devin mai grele, cind din contra ar trebui sa fie mai
U$oare, corpul pierzind din greutate ,daca sufletul e corp. Ce ar fi, zice
Soranus, daca ei ar nega ca maTea e corp pentro faptul ca in lafara mArii
corabia devine imobila $i grea '/ A$adar, intrudt este mai zdravan eorpul
sufletului, pe eare-l ineonjoara cu 0 foarte u~oara mobimate un corp eu
aUt de mare greutalte dupa aceca ? 4. ~fel sufl~t!ll,de$i. invizibU, l$i.
are
aceasta
insu$ire
determinata de conditia leorpului sau, de proprieta1tea
......
'.- ._."
.. ' substantei $i de natura elementelor care-l fac sa fie invizibil. Bufnitele
<....,'
nu -cundsc lumina soarelui; in sehimb vulturii se eomporta aItfol, Ineit
judeea insu!?irile puilor lor dupa indrazneala ochilor !?i nu-1 vor erc$tC'
pe puiul slab, care cvita raza soarelui. 5. Intr-ditita pentru unul csto vi-~-.--

."",

APOLOGE'J'I DB LIMBA LATINA

270

zibil ceva, iar pentru altul nu, ~i nu poote fi S'Ocotit incorpora'l ceva dupa
felul in care e percepult. Soarele este corp, fiindcii este foe ; dar ceea ce
m6rturise~te vulturul tagaduie~te bufnita, aceasta neputind totu~i dezminti pe vultur. AUt este de invizibil corpul sufletului pentru corpul in"u~i, daca in schimb pentru spirit este vizibil. Astfel Joan facut dupa spiritullui Dumnezeu, v.ede sufletele martirilor 11.
IlX.

1. De indata ce afirmam corporalitatea sufletului dupa caHtatile ~i

felul sau propriu, chier din aceasta condilie a proprietalilor pe care Ie
are se vor trage concluzii ~i despre celelaHe insu~iri accidentale ale corporalitalii lui, anume di sau sint prezente in corp, dar pastrindu-I;;i specificul lor in raport cu proprietatile corpului, sau, daca nu sint prezenlte.
aceasta este insu~irea proprietalilor de a nu fi prezente in corpul sufletulul cele ce sint in celelalte corpuri. $i totu~i vom miir1urisi mereu ca
toate cele mai obi~nuite ~i mai caracteristice corpului aparlin ~i sufletului, cum sint felul de a fi, determinares Siau acele 'trei laturi dimensionale : lungimea, lalimea ~i inaltimea, prin care filosofii masoara oorpurile. 2. Oe sa mai spun acum despre faptul ca acordam ~i sufletulu1 chip,
de~i Platon nu vrea acest Iucru, ca ~i cum ar fi pusa astfel in primejdie
nemurirea sufletului ? El afirma cil tot ce are chip eslte compus ~i cUidit
~i ca tot ce este compus ~i cladit se descompune ; dar ca suUgtul esi!L
nemuritor, deci fara descompunere in masura in care esrte nemuritor ~i
..t~~a chip intrucit
~~~de~~'~p~~~~da~' ~ladit ~i cempus"in alt-feT da~-
e vorba de chip, cu mrme intelectuale, frumos prin dreptate ~i prin disciplinele filosofiei, urit insa prin artele contrare acesltora. 3. Noi Ii sohilam
$i !rasaturi corporale, bazati nu numai pe increderea in corporalitate, dar
~i pe revelatia ~i pe st,atornicie harului. Caci intrucit cunoa~tem darurile
spirituale am meritat sa urmam ~i profetia cea dupa Joan. 4. Exista a6tllzi la noi 0 sora 12 intru Demnul, cu harul virtutilor, pe care Ie simte
prin extaz spiritul in timpul serviciului divin de duminica; ea vorbe~te
eu ingerii, uneori chiar cu Domnul, vede ~i aude juramintele sfinte, deosebe~te inimile unora ~i acorda aSistenta celor ce 0 doresc. Intr-adevar,
dupll cum se citesc Scripturile, se cinta psalmi, se rostesc cuvintiiri, sau
se adreseaza rugaminti, la fel se prilejuiesc ocazii pentru viziuni. Dis-

un

11. Apoc., 6, 9.
12. Manifestlirile harismatice la slujbele din si'irbi'itori ale femeilor cre~tine slnt
("II pulere reliefate de Tertulian, folosindu-le in cazul de fata, penlru stabilirea unui
leI de corpora iiI ate a sufIelului, pe care 0 dezvolta in capitolul urmlitor.

TBRnJLJAN, DUPRE SUI'LIT

21'

cutam nu ~tiu ce despre suflet, pe dnd acea sorli era In extaz spi'litual.
Dupa ce a plecat poporul, la sfir~itul slujbei religioase, avtnd obiceiul
de a ne anunta ce a vazut (vedenii pe care Ie analize'aza en mare atentie,
ca sa Ii se stabileasca importanta), a spus printre alrtele: Mi s-a arlitat
~E.fletpJJn form.a corporala ~i parea un duh, dar nu gol ~i lipsifde--ori-oo
calitate, d astfell incH fagaduia chiar sa srtea mai mult, delicat, Iucitor ~i
eu 0 euloare aeriana, eu chip omenesc intrutotuI. Aeeasta a fost viziunea)). Dumnezeu este martor ~i Apostolul cheza~ vrednic al harului viitor
in Biseridi; atunci dadi realitatea insa~i te va convinge despre fiecare,
oi sa crezi. 5. cad dadi sufletul e~e corp, din cele pe care le-,am marturisit mai sus rezulta fara indoiala ca orice corp are ~i proprietatea culorii.
~i ce alta culoare crezi di are sufletul, daca nu lucie ~i aeriana'l Aceasta
nu pentru ca insa~i substanta lui ar fi aer, a!?a cum au crezut Enesidem
!?i Anaximene, !?i chiar Heraclit, dupa cum sustin unii, sau lumina, cum
a sustinut Herac1it din Pont. 6. cad nici pietrele cerauniene nu slnt
facute din foc, de!?i stralucesc ca focul, !?i nid perlele nu sint din apa,
de~i stralucirea lor porca face ape (~i cite altele sint 16 fel prin culoaf1e,
dar nu !?i prin natura lor) - ci fiindoo sufle1ul este delkalt ~i lucios ca
aerul, este sulare !?i spirit, tara sa-i fie pus a insa la indoiala corporalitatea din oauza fiintei lui. "1. Astfel, bunul tau simt Hi spune ca nu trebuie socotit chipul sufletului omenesc alltfel dedrt chipul omului, dectrl
corpul in care s81a!?lui~te fiecare. La aceasta intelegere trebuie sa ne
duca mai intii contemplatia, Ginde!?te-te ca dupa ce Dumnezeu a suflat
in fata omului suflarea vietii $i l-a facut om deplin cu suflet viu, ,acea
suflare de pe fata lui pe data a patruns in interior, raspindindu-se in toote
partile corpului, daitorit,a suWirii divine s-a invirto!?at in spa1iile pe care
le-a umlliut ~i a capatat ,asrtfel liniile corpului ea ~i cums-ar fi solidifieat
intI-un tipar, 8. De aiel, l(l!?Qdar, provtne CQIP-QIaljtateas!!fJ~lu~,eare
prin invirto~are a luat forma corpului. De aid omul este unul !?i totu~i
CiUEru.unuTill int~ri~~ -~i- ~itui in-'~xterior, I(lvind ochi !?i ureehi prin care
poporul ar fi trebuit s,a vada !?i sa auda pe Domnu!, avind !?i celelalte
membre de ,care se folose!?te in cugetarile sale, sau care-i sint de trebuinta in timpul viselor. De aici !?i limb a bogatului in iad, ~i degetul
saracului !?i sinul lui Avral8m. Prinaceste linH sint inteJlese !?i sufletele
martirilor sub altar 18. Caci de Ie inceputt, in Adam, sufletul, fmprumutind trasaturile !?i configuratia corpului, a devenit s6.mint1ia acestuia Co
substanta !?i conditie.
13. Referire)a Le., 16, 22

~i

24 !$! )0 Apoe., 6, 9.

212

APOLOOBTI DB LIMBA LATINA

x.
1. Din punctul de vedere al credintei intereseaza ~i definiti'a lui
Platon, dupa care sufletul este simplu, adic~ uniform, ,cel putin sub ra.portul substantei. Dar sa ia seamaartele ~i disciplinele,sa ia seama ~i
~figiile. 2. Unii cred ca duhul este 0 alta substanta natureUi a sufletului,
ea $1 cum -alta ar fi a trai, care vine de la suflet ~i alta a respira, &are
se produce de catre dub.. Cad nu toate animallele au $i una $i alta: cele
mal multe doar traiesc, nu $i respira, prin faptul ca n-au organele res piratiei, adica plaminii ~i traheea. 3. Dar de ce sa cautam dovezi de la
Untar ~i fumidi in examinarea sufletului omenesc, dnd cTeatorul Dumnezeu a organizaJt cele vitale proprii tuturor animalelor dupa structura
fiedirei specii, neraminind astfel l()c pentru nici 0 presupunere fa'ra
temei 'I Cad nici omul daca. e inzestrat cu trahee ~i pHimini nu va respira din aceasta cauza dintr-o parte $i va trai din alta, nid furnica, daca-i
lipsesc asemenea membre, nu insemneaza ca din aceasta cauza nu va
putea sa respire, ca~i clUm doar ar trai. 4. Dar dne are cuno~tinte aUt de
vaste in infapiuirile lui Dumnezeu ca saafirme ca aceSitea unora Ie lipsese 'I Acel medic sau macelar Herophilus, care a spintecat ~ase sute de
victime ca sa ,cerceteze nature, care a dispretuit pe om pentru ca sa-I
cunoasca, nu $tiu daca i-a exploret limpede toaJte cele iruterne, insa~i
nloartea cuprinzind organele in timpUil disectiei lor ~i schimbind pe cele
care traisera. 5. Filosofii au afirmat ca sigur ca furnicile ~i viermii n-au
pilimtni ~i trahee. Spune-mi, prea curiosule cercetator, ochi de vazut au?
~l totu~i se duc incotro vor, evita unele lucruri ~i se apropie de al!\:ele
pe care Ie ~tiu prin vaz : arata-Ie ocnii, fixeaza-Ie pupilele ! Viermii rnanlnca: eerceteaza-le mandibUiIele, scoate-Ie maselele. Tintarii bizlie $i
nici macar in intuneric nu Ie lips esc ascultatorii: arata instrumentul pe eare-l folosesc la aceasta. Orice animal, chiar daca e mic citt un
punot, trebuie sa s'e hraneasca cu cev'a : arata-Ie membrele de insu~ire a
hranei, de mistuire ~i de eliminare. 6. A~adar, ce vom spune? Daca tralesc au ~i organele necesare pentru a trai, chiar daca acestea nu Ise vad,
chiar da,ea nu se cunosc din caU7!a micimii lor. Mai degI"laba aceasta s-o
vezi, daca-l oonsideri pe Dumnezeu creator atilt in celIe mici, cit $i in cele
mari. lar daea soeote$ti ca ni$te corpuscule altit de mid nu stnt compatlbile cu geniul creator al1ui Dumnezeu, ~i din acestea sa-i cuno$ti mareUa, ca a rinduit sa rtrailasca a]J.imale mid $i nira organele necesare, sa
vadll tara ochi, sa manince tara dinti. sa digere far a pintece, cum unele
merg $1 fara picioare, ca $erpii care se tirasc, oa viermii care se ridiea,
sau lea melcii care inainteaza $i ei tirtndu-se. 1. Astfel de ce sa nu crezi
('a sc respira ~i fara lobii pwlmonari $i fara traheea arteriala, ca sa folo-

TBRTU1,IAN, DItSPRB SUPLHT

273

se~ti

ca argument temeinic eli. de aceea j 5e adaugd su~Jetului omenesc

duhul, fiindcd sint vietuHoare cdrora Ie lipse~te duhul, ~i cA de aceea lor
Ie lipse~te duhul, fiindca nu sint inzestrate eu mijloaeele de respiratie'l
Crezi cA exista ceva far a dub, dar nu crezi ca respira fara plamini 1 Ce
inseamnd, te rog, a respira ? A produce, credo 0 suflare din sine insu!1i.
Ce este a tr8i? A nu produce, cred, 0 suflare din sine insu~i.
Caci aceasta
Hi
.
. voi raspunde, daca nu este 6cela~i lucrua respira ~i a
trai. Dar mortul nu produce nici 0 suNare : deci celui viu ii este propriu
a produce suflare. Dar ~i ce1ui ce respira ii este propriu a produce suflare : deci ~i a res-pira ii este propriu celui viu. Dadi s-ar fi putut petrece
~j una ~i aHa fara suflet, n-ar fi fost propriu sufletu1ui sa respire, ci
numai sa traiasca. A trai ded este a respira ~i a respira este a trai.
Acestea la un loc, a I1espira ~i a trai, sint proprii celui ce-i este propriu
sa 1:raiasca, adica sufletului. 8. Apoi daca separi spiritul de natura, separa-lle ~i activiUitile : sa activeze amindoua separat : -altfel sufI-etul ~i aItfel
respiratul; sa traiasca sufletul fara duh, iar duhul sa respire fara suflet; sa paraseasca unul corpul, iar altul nu, sa stea la un loc moafitea
~i viata. Cad daca sufletu1 ~i duhul sint doua se pot divide, ca prin despartirea ior, a celui ce plead!. ~i a celui ce ramine, sa ajunga la concurs
viata cu moafitea. Aceasta insa nu se va intimpla in nici un caz : ded nu
vor fi doua cele ce nu se pot divide, ceea ce s-ar putea face daca ar fi
doua. 9. Dar POit exi,sta doua creseute impreuna. Nu vor fi crescute
impreuna daca alta estea trai ~ialta a respira : adivitatile disting substantele. Si cu cit e~ti acum mai indreptatit sa Ie crezi una dadl. n-admiti
ca sint deosebite, ci consideri ca insu~i sufletul este duh, de vreme ce
Ii e propriu sa respire cui ii e propriu sa !iii trai6sca ? Ce-6r fi dadi ai
vrea sa se creada ca. una e ziua ~ialta e lumina care se adauga zilei. de
vreme ce ziua insa~i este lumina? Desigur, vor fi ~i aIte fe1uri de luminA,
cum este cea a focului. Vor fi ~i alte specii ale respiratului, cum este al
lui Dumnezeu ~i al diavolului. Astfe1, dnd se vorbe~e despre suflet ~i
despre respirat,sufletul insu~i va fi duh, precum ziua insa~i e 'luminA.
Caei daca un lucru exista prin aIt lueru, inseamna ca amindouli exista.
iXI.

1. Dar ,1ogica problemei in discutie ma obliga sa vorbesc ~i despre

suflet ca duh, fiindca duhu1 implica 0 alta sUbstanta. Daca spunem despre suflet ca este uniform ~i simplu, trebuie sa-i recunoa~tem ~i duhului
o conditie sigma, nu in numel!:' starii lui, ci al actiunii, nu dupa substanta,
ci dupa functie, fiincka respira, nu fiindea eSite duh. Caci ~i a sufla inseamna a respira. Astfe) ~i suf\ctu! pe care din proprictatea lui i,l apArAm
18 -

Apoloaall de UmbA latinA

APOLOOBTI DE L1MBA LAnNA

(;ll suflare, acum il numim din necesitate duh. 2. Dealtfel, ii aparam
suflarea ca proprietate impotriva lui Hermogene, care-l socote~te facut
din materie, nu din suflarea lui Dumnezeu. Caci el, impOitriva credintei
din Scriptru~a, schimba suflarea in duh, inc it, de vrelIlle ce nu e de crezut
eil duhuI lui Dumnezeu ajunge in gre~eala ~i de aici inda'ta sa se formuleze judecata ca sufletul este facut mai degraba din materie, dedt din
duhul lui Dumnezeu. De aceea noi I-am aparat all:unci ca suflare, nu
ea duh, potrivilt Scr1pturii ~i potrivit deosebirii de duh, iar acum il numim ~i duh,avind in vedere legatura dintre a respira ~i a sufla. Aeolo
problema era de substanta; dici a respira este un act de substanta.
3. Nu zabovesc asupra acestei chestiuni deeM din cauz!a eretici'lor, care
introduc in suflet nu ~tiu 'ce saminta respiraltorie darui'ia de generozitatea ascunsa a mamei Intelepciunea, ignorind pe Creator, dnd Scriptura
cunoscind pe Dumnezeu ca Creator al sau n-a invatat nimic mai mult
dec it ca, Dumnezeu suflind in fat a omului suflarea vietii, olIlll11 a fost
faeut cu suflet viu, prin care sa Itraiasca ~i sa respire, fiind ,aratata destul
de cIar diferenta dill'tre duh Iji suflet, in cuvintele urmatoare pronuntate
de Dumnezeu insu~i: Du:ha plecat de la Mine ~i Eu am facut toata suflarea., 14. Cad ~i sufletrul d fost flicut suflare din duh. ~i iaral?i : Cel ce
a dat suflare poporului pe pamint ~i duh celor ce calca pamintul liS. Mai
fnUi a avut sufle't, adica suflare, poporul care merge pe pamint, oare
adie6. actione>azii trupe~te in timp, apoi au avut duh eei care caldi pe
p4mtnt, adica se supun actiunii ,trupulrui, fiindca ~i ,apoSltolul nu afirm,a
de ~a inceput eeea ce e duhovnicesc, ci eeea ce este sufletesc, ~i dupa
aceea ceea ce este duhovnicesc 16. 4. Adam de~i a profetit pe data acel
mare juramint de credinta in Hristos ~i in Biserica: Acesta este
aeum os din oasele mele ~i carne din earnea mea; de aeeea va Iasa omul
pe tatal sau ~i pe mama sa ~i se va uni cu femeia sa ~i vor fi amindoi
un singur trup 17, a suportat duhul ca accidenltaI: extazrula cdzUt asupra lUi, puterea Sfintului Duh operat'Oare a profetiei. 5. Cad ~i duhul eel
viu este un lucru intimplMor. Apoi pe Saul atilt I-a schimbat duhrul lui
Dumnezeu dupa ac.eea in aIt barba't, adka in profelt, dnd s-a spus: Ce
este aceasta pentru fiul lui Ohis ? Oare este ~i Saul intre profeti 1 18, cit
dupa ,a'ceea ~i duhul raului I-a schimbat in alt barbat, adiea in apostat. $i
In Iruda, socotilt; muU timp impreuna cu cei aIe~i pina 1a functia de vistiernic, de fraudator, dar nu inca tradator, dupa aceea a intrat diavolul.

14. Is., 51, 16.

15. Is., 42, 5.

16. 1 Cor., 15, 46.

17. Efes . S. 30 sq.
18. 1 Regl, 10, 12.

~i

Pac . 2. 23 sq.

1'I!RTULIAN, DBSPRE SUPLIlT

..

--------_.. _-_. ---_.....__.-_... _------

ra'7:1

6. Oed daca nici duhullui Dumnezeu, nici cel al di,avolului nu este s!dH
de la na~tere in suflet, este sigur ca sunetul eSlte singur inain.lte de IntUnirea cu cel,e doua d'llhuri ; daca este singur, dupa numele substantei este
simplu ~i uniform ~i astfel nu relspira din alta parte dedi din elementul
substantei sa,le.

XII.
1. De aceea ~i cugetul, daca mens se spune in grece~te 'rIOU' 19, Intelegem .a _1!~~(ll!c~"~(l__~~f~t 9 pOEIJjre~" .s.u~~~!~ll:li, sadita ~i proprie
din na~tere, prin care sufletul actionea~a, prin care pricepe ~i pe care
avind-o cu sine, 0 pune in mi~care din sine, eu sine ~iin sine parlnd
astfel mi~ca1 de ea ca de run aIt element prin substanta, dupa cum vor
sa spuna eei ce afirma despre cuget ca este motorul .intregii realita\i,
acel zeu al lui Soerate, acel Singur nascut al lui Valentin avind ca tat!
Adineul ~i oa mama Tacerea-:-Yciide-eollfuza este' parerea lui Ana"xagar-a-"! Ace-sta, con.cepfnd~cugetul ca pe un pivot, sprijinit iIlitr-un ax
de mi~eare a tuturor lucrurilor din runivers ~i socotindu-l pur, simplu
~i fara vreun amestec, in virtutea acestor insu$iri il desparte de orice
legaturi cu sufletul $i Itot~i in alta parte spune ca este suf,let. 3. Aceasta
a afirmat ~i Aristotel, nu $tiu daca mai preg,Mit sa umple pe ale sale,
dedt sa goleasca pe ale altora. $i el, dind definitia cugetulrui, d spus
ca esenta cugetului este alta, ca eslte divin $i~ aratindu-J din nou Cd pe
ceva fara simtire, I-a despartit de legatura cu sufletul. Dar de vreme
ce se const,alta ca sufletul este simtitor al acelor lucruri pe care-i este
dat sa Ie simta, sau Ie va simti prin cugel: $i cu cugetrul, intrudt dacA
este leg-at de cuget nu va putea cugetul sa fie fara simtire, sau, dacA
sufletul nu va simti prin cuget ~i cu cugetul, nu ar fi legat de el, cu care
~i pentru care nu simte nimic. Iar daca su.fletul nu simte nimic prin el
~i cu el, inseamna ca nid nu se mi$ca prin cuget, cum spun ei, nici n-are
prin el vreo senzatie sau vreo intuitie. 4. Pentru Aristotel $i senzatiile
sint simtiri. De ce nu? $ia avea senzatii: estte a simti, precum ~i a simti
este a avea senzatii. Deaceea ~i ,a inrtui eSite a aViea senzatii $i a se mi$ca
este a avea senzatii. Astfel totul estea simti. Vedem insa di sufJetul nu
incearca nimic din acestea, care astfel trebuie puse pe seama cugetului,
daca sufletul prin acesta I~i cuaceSita triHe~te. 5. A~adar, impotriva lui
Anaxagora, cugetul are amestec ~i, impotriva lui Aristotel, are simtire.
Dealtfel, daca i Sf' admite Jipsa df' legatuta, data prin subSitanta ~or
1H. In capitolul XII- -XIII Sf' Il1ofl\tI~elli:d r:onc~Plia filosofilor grC'c1 u"s,pn' acel
sau mens, cugetul. pc care mlstIcil ere~llnl II vor descrlc eu partee suporloarl a
suflelulul, uude se desfli~oar1i lucrurell hurlclt

IlOUS

2'10

APOLOOBTI DB LIMBA LATINA

cugetul ~i sufletul sint doua elemente, unuia ii sint proprii simtirea, senzaUa ~i orice intuitie, actiune ~i mi~care, i,ar celuilalt ii sint proprii
nemi~carea, lini!?tea !?i nesimtirea, chiar fara nici 0 oauza va lipsi ori
cugetul, ori lSufletul. 6. Jar daca este sigur ca laamindoua Ie apartin
toate aces'tea, rezulta ca amindoua vor fi !?i una !?i cealalta. Democrit
care inlatura diferenta 0 va obtine rtotu~i, fiindca se pune intrebarea : in
ce modamindoua sint una din amestecul a doua substante sau din aleatuirea unuia singur '? Noi insa afirmam despre cuget ca este legat de
corp fiind altul nu prin substanta, ci prin functia substantei.

XIII.
1. La acestea ramine de vazut unde este intiietatea, careadica este
inaintea celuilalt, caci cel care are intiietatea are !?i masa substantei, iar
eel caruia Ii va fi mai presus masa subsiantei trebuie SOlcotit in slujba
fireascaa substantei. Dar cine nu va acorda toata suprematia sufletului,
al carui nume inlocuie!?te pe acela de om '? 2. Cite suflete hranesc, spune
bogatul, nu dte cugete; guyernatorul dore~te sa salveze suflete, nu cugete ; taranul la munca, iar soldatul in lupta afirma ca-!?i depun sufletul,
nu cugetul. De numele cui se leaga mai mult primejdiile !?i sperantele,
de al cugetului sau de al sufletului '? Ce se spune ca-!?i dau muribunzii :
cugetul sau sufletul'? Chiar dnd trateaza despre cuget, filosofii !?i medicii i~i intituleaza opera lor despre suflet. 3. Dar ca sa !?tii ca este de
la Dumnezeu, intotdeauna Dumnezeu vorbe!?te sufletului, il cearta, dar
II ~i sfatuie~te, ca sa-!?i indrepte cugetul. Sa salveze sufletul a venit
Hristos, pe acesta ilameninta cu gheena, n opre~te sa se trufeasca, ~i
pastorul eel bun sufletul !?i-l da penrtru oile sale 20. Ai intiietatea sufJetului, ai uniunea substantei in el, caruia trebuie sa intelegi ca Ii este
instrument cugetul, iar nu protector.
XIV.

1. ~~~te.1l.nic, simplu !?i in totaHtate cu ale sale, n~.alc;:a,1l!U:

... ~~~, . p._~~l~.,~i.!~~i~izibil ~i in~~PCl~al?,~).: Caci dalca ar fi din piese care se
pot separa, n-ar fi nemuritor. AsUel, fiindca nu este muritor, nu e nici
disolubil, nici divizibil21. A se divide inseamna a se dizolva ,!?i a se dizolva inseamna a muri. 2. Dar este divizat de filosofi in parti !?i anume :
de Platon in doua, de Zeno in trei, de Aristortel in cind, de Panaetius in
~ase, de Soranus in !?8pte; il gasim impartit la Chrisip chiar in opt, la
20. Mt., 10, 28 i Le., 9, 56 I 14, 26 i In., 10, 15.
21. lndivizibililulea sufletului ~I divizibilitatea lui dup/i filosofii vechi.

TERTULIAN, DESPRE SUFLET

277

Apolofane in noua, dar ~l In douasprezece 1a unii dintre stoid. Posidonius n imparte in doua pani mari : una primordiala numita ~j!l0'HXOY
~i una rationala, numita AOjtXOY ~i de la acestea ajunge la ~aptesprezece
parti, care divid sufletul plecind ca ni~te r,amuri unele din altele. 3. Dar
in acest fel nu se obtin ,atH parti ale sufletului, cit forte, putinte ~i acti--Vit~ti, cum a gindit ~i Aristotel despre unele. Caci acestea nu sint membre'-iilcatrriite din substanta sufletului, ci impulsiuni cum sint cele de
mi~care, de activitate sau de cugetare, sau, daca lSe fae deosebiri in
acest mod, cum sint cele cinci simturi fomte cunoscute: vazul, auzul,
gustul, tactul ~i mirosul. De~i acestea i~i au fiecare localizarile lor in
corp, nu inseamna ca din aceasta distributie a simturilor rezulta ~i sectiuni ale sufletului, fiindca nici corpul nu se divide in membre a~a cum
vorace~tia sa divida sufletul. 4. Din multimea membrelor se face un

singur corp. in a~a fel, incH insa~i diviziunea este mai degraba 0 unitate.
Uita-te 1a pre a minunata inventie a lui Arhimede, vorbesc despre orga
hidraulica: atittea elemente, atitea parti,atitea incheieturi, atitea cai
ale vocilor,atitea combinatii ale sunetului, atitea legaturi ale modulatiilor, atitea tevi, ~i toate l,a un loc formeaza 0 singura t:onstructie. La
fel ~i suflarea care produce in orga sunete eu ajutorul apei, nu se poate
divide in parti, chiar dadi este produsa de parti, fiindea este una, despartita fnsa prinactiunea ei. 5. Acest exemplu nu se departeaza pre a mult
nici de ideile ginditorilor Straton, Aenesidemus ~i Heraolit. Caci ~i ei
afirma unitatea sufletului, care, ras-pindit in tot corpul ~i fiind pretutindeni ca sunetul care iese din interiorul fluierului prin gaurile lui, la fel
ti~ne~te in felurite chipuri pe calea simturilor nu aUt de scurt, cit de organizat. Pe acestea toate, oricum se numesc, oridte diviziuni au ~i in
orice fel se localizeaza in corp, sa Ie aiba in vedere mai degraba medicii ~i filosofii : pentru noi putine merita atentie.

---

, XV.
1. Mai intii intrebarea daca exista cumva in suflet 0 treapta suprema, vitala ~i inteleduala pe care unii 0 numesc -ljj!l0'llt"/tOY adidi. de
baza, treapta, care, daca este negata, pune in primejdie intreaga stare
a sufletului. Cei ce 0 neaga, tagaduiesc mai intH insa~i existenta sufletuJui. 2. Un oarecare messenian Dicearc, iar dintre medici Andreas ~i
Asclepiade, nu recunosc sufletului acest element fundamental pe care-l
considera ca apartinind simturilor. Asclepiade aduce in acest sens ca
argument faptul ca multe vietuitoare, daca Ii se suprima parti ale corpului in care se socote~te ca exista in cea mai mare masura elementul
fundamental, ele traiesc mai departe citva timp ~i se comporta ca mai

218

APOLOOETI OJ! LIMBA LATINA

Inalnte, cum slnt mu~tele, viespile ~i lacustele daca Ie tai capul, sau
caprele, broa~tele testoase ~i tiparii, daca Ie scoti inima; asUel, zic ei,
nu exlsta element fundamental caci dadi ar exista, dupa ce a fost inlditurat lmpreuna cu partea corpului in oare se presupune oa exista, sufletul
,i-ar pierde orice putere. 3. Impotriva lui Dkearc ins a sint mai multi filosofi, printre care Platon, Sttraton, Epicur, Democrit, Empedocle, Socrate
$1 ArlSitlotel, precum impotriva lui Andreas ~i Asclepi,ade sint medicii Herophilus, Erasistrat, Diode, Hipocrat ~i insu!?i Soranus, iar mai multi
dectt toti sintem noi, cre~tinii, cave afirmam in fata lui Dumnezeu !?i
una $i alta: ~i ca in sii"iielt-ex.ista un element priIl<::tps,!.t.conducator, ~i
eli acesta' se ~te "int~-~(;-~~~~ita parte a cprplllui. 4. D~ca citrm~-c~
l)umnezeu este cercetlHonil !?i sCTutatorul inimii 22, daca ~i profetul
dovede~te aceaSita Ulmikind cele ascunse ale inimii lui 23, dadl Dumnezeu InsU$i cearta poporul pentru cugetul inimii zicindu-i: ceDe ce cugetati in inimile vOaJStre necinstite 1 24, dad. ~i David zice: Zide!?te in
mine inima curata, Doamne! 25, !?i daCia Pavel spune ca inima crede
spre indreptare 26, !?i daca loan ISpune Ieli fiecare este mustrat in inima
S8)) 17 daca, in sfir!?iit, cel ce s-a uita,t la 0 femeie dorind-o ,a comis un
adulter in inima sa 28 dinacestea se vad cu stralucire !?i una ~i alta:
$1 cl exista in suflet elementul conducator, cerut de puterea divina, adica
fon.a intelectuala $i vi,tala (fiindca ceea ce intelege este inzestrat cu
vi at!) $i di acest element se gase!?te in comoara corpului pe care 0 prive$te Dumnezeu, 5. incH pou socoti ca acest element fundamental nici
nu este mi$oa1: dinafara, cum spune Heraclit, nici nu este ralspindit in
tot corpul, cum. spune Moschion, nici nu este inchis in cap, cum spune
Platon, nid nU-$i ,are re$edinta in cre~etul capului, cum spune Xenocrate, nici Cia sala$luie!?te in creier, cum spune Hipocrate, nici in jurul
creierului cum spune Herofil, nici in ni$te membrane foarte subtiri, cum
sustine Straton ~i ErasiSitrat, nici intre sprincene, cum sustine Straton
fl7olclanul, nici in toa'ta regiunea pieptului, cum su:stine Epicur, ci, 6$a
cum auafirmat egiptenii, !?i cei ce s-au ocupat cu probleme divine, cum
spune $i acel vers al lui Orfeu sau al lui Empedocle: La om ,simtirea
o are singele din jurul inimii 29. 6. $i Protagor,a, Apolodor $i Chrysip
22. Int. Sol., 1, 6.
23. Ps. 139, 23.
24. Mt., 9, 4.
25. Ps. SO, 12.
26. Rom., 10, 10.
21. I In., 3, 17.
28. Mt., 5, 28.
29. Tertullan accentueaza aici in mod confuz inima, drept centru al sufletului ~i
01 trupului, dp acord cu unii glnditori ai antichltatii, ca Posidoniu, care 0 nume~te
C'onduclltor (\ghcmonicon) ~i aItii.

TlRTULIAN, OBSPRB SUPLBT

~79

slnt de acord cu aceasta, a~a incH Asclepiad(~, 'comb6tut de ace~la,

n-are dedt ~-~i caube caprele lui care beh~ie far6 inim6, s~-~t alunge
mu~tele oare zboar~ fara cap, ~i sa ~tie ca traiesc nir~ inimA ~i flir!
creier mai degraba ei, toti acei care in cercetarea sufletului omenesc
pornesc de la comportameilitul animalelor.
XVt

1. Intereseaz,~ din punctul de vedere a1 credintei ~i faptu1 ca Platon

imparte sufletul in doua : rational ~i irational. Sintem de acord cu aceast~
definitie dar cu conditia 'Sa nu se atribuie naturii amindoua partiLe so.
Caci r,ationa,lul trebuie crezut natural, fiindca este innascut in suflet
dintru inceput, ,adica de la autorul cel rational. Si dece sa nu fie rational
ceea ce a creat Dumnezeu prin 1egea Sa, ~i mai ales ceea ce a intruchipat prin propria Sa suflare? lar irationa,lul trebuie inte1es ca posterior,
care sMa petrecut din imboldul diavolului, ca insa~i acea crima a caIcarii
Iegii, crescind, dezvoltindu-!Sie in suflell: ~i devenind ceva natural, fiindca
sMa petre cut imediat dupa facerea omului. 2. Dealtfel, de indata ce PIaton nume~te rational numai ceeace este ~i in sufletul lui Dumnezeu,
daca noiatribuim ceea C'e este ir.ational naturii, pe care a harazit-o sufletului nostru Dumnezeu, inseamna ca ~i irationalul aste de la Dumnezeu, ca 0 inJSiU~ire naturala, fiindea Dumnezeu este creatorul naturii.
Pacatui a fost trimis de diavolul, ~i orice pacat este irational ; a~adar, de
la diavolul esie iI'ationalul, de unde rezulta ca pacatul esta str,ain de
Dumnezeu ca ~i irationalul. Drice delict este tratat din puncte de vedere diferite, dupa ,autorii care se ocupa de el. 3. Platon, rezervind rationaiul doar pentru Dumnezeu, imparte irationalul in doua: irascibil (impulsul curajului) pe care-l nume~te OO(ltx6v ~i concupiscibil (impulsul dorintei) pe care-l nume~te OO(l'1J'ttx6v primul asemanindu-se cu leil, eel
de-al doilea cu mu~tele; rationalul insa ne aseamana cu Dumnezeu $1
despre lacesta ,treooie sa vorbesc in mod deosebit, fiinddi prin el ne deprindem in cele ,ale lui Hristos. 4. lata toata aceasta trinitate in Domnul :
rationalul, prin care ne invata, prin care ne vorbe~te, prin care nc a~
terne caile mintuirii, irascibil prin care ne duce impotriva scribilor ~i a
fariseilor, ~i concupiscibil prin care dore~te sa manince pa~me impreuna
cu discipolii. 5. Deci nu trebuie sa socotim ca provin intotdeauna din
irational irascibil ~i concupilscibil, noi care siniem siguri di in Domnul
acestea au venit din rational. Rational se va indigna Dumnezeu impotriva
celor nedemne ~i tol rational va dori cele cc sinl demne de EI. 6. 0030. Tcrtulflln IImintc~tc In Ir('delit desprc uncl(' func(illni
IIntclor vrcmll slIle, IIpllclndu-lc III Scriptllrti.

suflclc~li

pntrivlt

r.llno~

APOLOOBTI DI LIMBA LATINA

dntt! 0 ttdmite ~i Apostolul: DacB. dore~te cineva episcopat, bun lucru

dore$te 31, $i spunind bun lucfU arata dorinta oa ration ala. Ingaduie
~l lndignarea. De ce nu, dnd ~i el se indigneaza'1 0, de n-ar mai fi zice el - cei ce va razvrateS'C 32. Este rationaiHi indignarea care provine
din dorinta tnvataturii. 7. Dar dnd spune: Am fost ~i noi dndva din
natura fiii miniei 33 condamna indignativu1 cel irational, care nu vine
din nartura data de Dumnezeu, ci din aceea pe care aadus-o diavolul,
care este numit stapin a1 orind'llirii sale: Nu puteti sluji la doi sUipini 34, ~ichiar tata: Diravolul este tatal vostru 35. Sa nu te temi, a~a
dar, ca denunta proprietatea celeilalte naturi, posterioare ~i mincinoase,
tl celui pe care-l ~tii semanator de neghina ~i falsifircator noctum al roadei celei de griu 38.
XVII.
1. Ne intereseaza ~i problema celor cinci simturi, pe oare Ie invatam
lntre primele cuno~tinte, fiindca ~i de aici ereticii folosesc cite ceva.
Este yorba despre vaz, auz, miros, gust ~i pipait 37. 2. Academicii, ~i
dupa unele marturii chiar Heraclit, Diocle ~i Empedocle, condamna cu
6sprime increderea in ele. Platon afirma in Timaeus ca rSimturile sint
In conflict Clll ratiunea ~i complice ale parerii. Astfel se obiecteaza vazului ca minte dnd arata in apa vislele indoite sa'll chiar frinte, de~i
$ttm ca ele sint in perfecta stare, dnd de departe un turn eu patru laturi
ne da Impresia ca este circular, dnd ni se pare ea 0 alee la capatul din
fund este mai tngusta, de~i este la fel pe tot parcursul ei, dnd cerul aUt
de tna1t pardi se une~e la mizont eu marea. 3. $i auzul este aClllzat de
minc1una, dnd la hurducatura unui car ni se pare ca bubuie, crezind urreorl chiar tunet zgomotul care in realitate vine de la car. AsUel sint ~i
mlrosul ~i gustul : dupa ce Ie-am folosit, nu Ie mai simtim exact insu~i
rUe. Acela~i repro~ i se face ~i pipaitului: acela~i pavaj pentru miini
pare mai aspru iar peI1!tru picioare mai neted, ~i in baile caldeapa la
lnceput 0 simti foarte fierbinte, dar mai pe urma n-o mai socote~ti a~a.
4. Pina intr-aUt, zic ei, ne in~ala simturile, incH ne formam ~i idei gre$ite. Mai moderati, stoidi spun ca nu toale ~i nu intotdeauna ne in!?ala
slmturile. Epicureii Ie acorda 0 incredere totala ~i permanenM, dar pe
altli calef Nu simturile mint, spun ei, ci parerea. Caci simtul produce
31.
32.
33.
34.
35.
36.
37.

I Tim., 3, 1.
Gal., 5, 12.
Efes., 2, 3.
Mt., 6, 24.
In., 8, 44.
Mt., 13, 2,'j.
Mlirluri. simturilor pcnlru crcdincios.

TERTULIAN, Dl!SPR! 8UPLBT

281

senzatii, nu p.!!.reri, pe care ~i Ie formeazc1 sufletul. Ei despartastfel plirerea de senzatie ~i senzatia de suflel. 5. Dar de unde plirerea, dac6 nu
de Ia senzatie '/ Dad~ vc1zul n-ar fi simtit turnul Ica rotund, nu soar fi format nici parerea ca e rotund. $i de unde s'enzatia, dace nu din suflet?
ljn corp !ipsit de suflet va fi !ipsit ~i de simtire. hstfeI, simtirea este din
suflet, parerea din simtire ~i sufletul este totul. Dealtfel este justa afirmatia ca exista ceva care face sa seanunte de simturi altceva decit ceea
ce este in lucruri. Dar daca se poate anunta ee'ea ce nu exista in Iucruri,
de ce nu soar putea prin Cl!ceasta anunta ce nu este in simturi, d in acele
judeeati care intervin in numele lui'? 6. Numai a~a se vor putea recunoa~te. Cad daca in apa 0 visIa apare ca indoita sau frinta, apa este in
eauza, fiindea afara din rapa visla apare vazului nedeformata. Sub stant a
apei este foarle fina, eeea ee face ca la lumina sa fie transparentc1, dar
in a~a fel, incit lovita sau mi~cata, imaginea corpului cufundat in ea vibreaza, iar liniile corpului ni se par alUel dedt in realitate. $i dnd ne
in~ala infati~area turnului, departarea produce aceasta iluzie; caci densitatea aerului din jur, imbracind unghiurilecu 0 lumina egala, Ie ~erge
liniile. Tot a~a~i aleea, de~i uniforma, ni se pare ingustatc1 Ia oapc1t,
fiindca vederea devine eu aUt mai slaba eu cit aleea este mai lunga in
adincime. La fel se une~te ~i eerul eu marea, unde nu mai poate ajunge
vederea ca sa fad! deosebirea neeesara. 7. Iar pe auz ce-l padile~te altceva, dedt asemanarea de sunete '? $i daea put in mai tirziu acela~i
parfum al unei alifii pare mai slab, ~i acela~i vin nu mai me acela~i gust
~i nici apa din baie n-o mai simtim la fel de caIda, aproape in toate
prima fortc1a senzatiei conteaza. Pe drept nu simt la fel miinile ~i picioarele un corp aspru, fiindca piielea miinilor este fina, iara picioarelor
biHatorita. 8. Astfel nici 0 in~elare a simturilor nu va fi fara cauzc1. Jar
daea diferite cauze in~ala simturile ~i prin simturi parerile, nu trebuie
pusa in~elaciunea pe seama simturilor, caci ele urmeaza eauzele, ~i nici
pe 5eama parerilor, care sint conduse de simturi, acestea urmind cauzele. 9. Cei cu mintea ratacita vad in unele persoane pe altele: Oreste
vede in sora pe mama sa, Aiax in turma pe Ulise, Athamas ~i Agave in
fii pe ni~te animale salbatice. Aceasta in~elaciune 0 vei repro~a ochilor,
saualienatiei mintale '/ Toate sint amare pentru cei a caror vezica biliara produce prea multa fiere. Vei repro~a gustului amaraciunea, sau
starii de sana'tate '/ AsUel toate simturile se verifica ~ise ajuta intre
ele eu timpul, ca sa scape de proprietatea in~elaciunii. 10. Nici pe seama
rauzelor nu trebuie sa punem vina in~eldciunii. Caci dac.a acesrtea se
petree cu ratiunea, nu m<'fita ratiunea sti fie lualil dr<'pt in~(l\aciun('.
Ftlptu\ crt se poato intimp\u ll('{'c\std nu ('onsLituio 0 minciuntt. Astfcl.

APOLOOBTI DB L1MBA. LA11NA

282

dacA slnt scoase ~i cauzele de sub pecetea intamiei, cu ertit mai mult
simturile, care depind de cauze, dnd mai ales de aceea trebuie sa li
se atribuie simturilor adevarul, increderea ~i integritatea, fiindca ele nru
enunta elkeva decit ceea ce Ie-a incredintat acea ratiune, care face sa.
se enunte de catre simturi altceva dedt ceea ce este in lucruri! 11. Ce
fdei, prea limbUlta Academie 1 Rastorni toata a~ezarea vietii, tulburi
toat! ordinea naturii, orbe~ti providenta lui Dumnezeu insu~i. Zici tu,
a fAcut din simtruri ni~te stapini mincino~i ~i in~elatori, pentru intelegerea, cultivarea, drmuirea ~i folosirea tuturor operelor sale. Dare nu prin
ele cunoa~tem orinduirea universeHi? Nu prin ele s-a adaugart; lumii 0
it doua creatie, atitea arte, ailtea talente, atitea studii, ocupatii, inctatoriri, relaW comerciale, leacuri, staturi, mingiieri, hrana, ingrijire, podoabe, care toate la un loc eu dat intregul gust al vietii, cit timp prin
aceste simturi singur dintre toate animalele omul se distinge ca fiinta
rationala, capabil de intelegere ~i ~tiinta, ~i chiar de Academie 1 12. Dar
Platon, oa sa nu recunoasca simturilor vreo macturie, de aceea ~i in
Fedru prin persoana lui Socrate tagaduie~te ca se poate cunoa~te pc
sine insu~i, cum indeamna inscriptia de la Delphi, ~i in Teetet 'i~i neaga
~tiinta ~i simtirea, iar in Fedru amina dupa moarte parerea despre
adev!r, desigur ultima; ~i totru~i insa nu era mort dnd filozofa! 13. Nu
e perIl\is, nu ne e permis sa punem sub semnul indoielii aceste simturi,
ea Sa nu se indoia:sca cineva de increderea lui Hristos in ele, sa nu se
spun! cumva di in mod fals a privit de depacte pe satan aruncat din
eer 88, sau ca in mod fals a auzit vocea TaUilui marturisita de El insu~i 39,
sau ca s-a tn~elat dnd s-a atins de mina soacrei lrui Petru 40, sau Cd a
simtit dupa aceeaalt duh al mirului, pe care I-a primit in mormintul
S!U'I, alt gust dupa aceea al vinului pe care I-a sfintit in amintirea singelui sau 42. 14. Cad a~a i Marc~on a preferat sa-L creada 0 vedenie,
dispretuindadevarul
cu privire'.',la ~~l
Lui.-D~~-~i'CTApostom
nu';~u
""'!---"-_._-"", '''-..._...., ''''''''''-'' .,.,.,
.
.
,
..
Indoit ell privire la marturia simturilor : au avut incredere in cele vazute
~l auzite pe mrunte 48, incredere in gustul ace lui yin, de~i inainte apa,
de la nunta din Galileea 44, incredere ~i in pipaitu!,lui Toma, de aci incolo
cl'eciincios '6. Cite~te tare marturisirea lui loan: Ceea ce am V8zUrt 38. Lc., 10, lB.
39. Mt., 3, 17.
40. MIt., B, 15.
41. Mt., 26, 7-12.
42. Lc., 22, 20.
43. Mt., 5, 1 sq.; 17, 1 sq.
44. In .. 2, 11.
45. In., 20, 24 sq.

TERTULlAN, DEIIPRIl SUPLET

283

zice el - ceea ce am auzit, eu ochli n~tri am vt'\zut ~i mlinilc noastre

au luatcuno~tinta de cuvtntul vietii 40. In chip neindoios cste falsa
marturisirea daca din natura minte simtul ochilor, al urechilor ~i al
mUnilor.
XVIII.
1. Ma intorc la domeniul fenomenelor intelectuale pe care Platon
Ie-a considerat separate de cele corpora1e, ~i a caror cunoa~tere el a rccomandat-o ereticilor aratind-o lamurit inainte de moarte. Caci el spunea
in Fedon: Cum se produce insu~irea prudentei? Este oare corpul 0
piedica sau nu, da1ea ~i-I va Iua cineva asociat in aceasta privinta 1 Intreb a~a : contin pentru oameni vederea $i auzirea vreun adevar 1 Dare
nu ne rep eta poetH Mereu ca nici n-auzim nici nu vedem cev'a sigur 1
Desigur ca-~i amintea de cuvintele autorului de comedii Epicharm : Cugetul vede, cugetul aude, celeI,alte sint surde ~i oarbel>. 2. Astfel, spune
iara~i ca acela intelege bine, care intelege cu mintea, neadaugindu-i
cugetului nici vazul, nici vreun alt simt din a1ceasta categorie, ci admitind doar min tea sigura in actul cugetarii pentru cunoa~terea adevarata a lucrurilor, de vreme ce s-a departat eomplet de oehi ~i de urechi
~i.ceea ce trebuie spus, de tot corpul, ca de ceva care tulbura suflelul
~i nu-i permite sa posedeadevarul ~i intelepciunea, dnd este impreuna
eu el. 3. Vedem a~adar, ca impotriva simturilor corporale se prezice 0
alta pregatire, cu mult mai potrivili'i, este vorba de puterile suflelului
active in intelegerea acelui adevar pentru care lucrurile nu sint de fata
~i nici nu Slut inregistrate de simturile corporaIe, ci sint cu totul dep~ute
decon~tiint,a comuna in ceea ce prive~te cele ascunse, cele superioare
~i cele ale lui Dumnezeu insu~i. Platon sustine ca exista ni~te substante
invizibile, incorporale, deasupra lumii, divine ~i eterne, pe 'care Ie nume~te idei. adidi forme, principii ~i cauze ale acestor'a naturale, manifeste, ~i care sint inregistrate de simturile corporale, caacelea (ideale)
sint adevarate, iar aeeS'tea (cele naturale) sint imaginile lor. 4. Revin
acum la lumina semin~le eretice ale gnosticilor ~i ale valentinienilor?
De aici iau ei diferenta intre simturile corporale ~i puterile intelectuale,
diferenta pe ,care 0 ilustreaza cu parabola celor zece fecioare 47, dintre
care cele dnci neintelepte vor sa reprezinte simturile corporale, adica
nebune fiindca sint in~elate u~or, iar cele intelepte slnt expresia puterilor
intelecruale, adidi a celor intelepte, fiindea ne dau acest adeVdr ascuns,
superior ~i pe deplin consistent, ca teze s,acre ale ideilor eretke i clki
46. I In., I, 1.
47. Mt., 25, 1,

APOLOGBTI DB LlMBA LATINA

aceasta slnt eonii ~i genealogiile lor. 5. Astfel, ei spun ca un simt are ~i

elemente intelectuale, provenite din saminta lor spirituala, ~i elemente
s~nzuale, din lumea anim-ala, care in nici un fel nu reflecta pe cele
splrituale; cele din samint,a spirituala, spun ei, sint invizibile, iar celelalte stnt vizibile, inferioare ~i temporale, care yin pe calea simturilor ~i
se constituie in imagini. Din aceasta intelegem ca nici cugetul nu este
altceva dedt un fel de tribuna ~i de instrument al sufletului, nici spiritul n-are din afara altceva nimic, dedt ceea ce are ~i suiletul prin insuflarea originara, ca dealtfel trebuie socotit ca un adaos insuflat fie de
Dumnezeu, fie de diavol. 6. $i acum in legatura Cll diferenta dintre ,cele
ale simturilor ~i ale inteleCitului, nu admitem altceva dedt deosebirea
lucrurilor in corporale ~i spirituale, vizibile ~i invizibile, publice ~i ascunse, care sint atribuite cele dintii simturilor, cele de-al doilea intelectului, ~i unele ~i altele fiind totu~i socotite supuse suiletului, care in
orice caz prin corp simrt;e pe cele corporale, dupa cum prin cuget intel~ge pe cele necorpO'l"ale, fiind acesta sanatos, ca sa ~i simta cit. timp
fntelege. 1. Dar a simti nu estea intelege, ~i invers, a intelege nu este
d simti 'I Sau ce este simtirea, daca nu intelegerea aeelui lueru care este
simtit 'I Ce este intelegerea, daca nu simtirea ace lui lucru care este tnteles? De unde aceste instrumenlte de tortura pentru chinuirea simpliUitil ~i pentru suspendareaadevarului 'I Cine-mi va arata un simt care nu
lntelege ce simte, sau un inteleet care nu simte ee intelege, ca s,a probeze, ca unul poate actiona fara celalalt'l 8. Daca intr-adevar cele corporale se simt, iar cele neeorporale se intel'eg, felurile lucrurilor sint deosebite ~i nu simturile ~i intelectul sint domiciliullor, adica nu su~letul ~i
cugetul. $i apoi de cine sint simtirte cele corporale 'I Daea de cuget, Inseamna ca el este ~i senzual, nu numai intelectual, dici cit timp intelege
simte, iar dadi nu simte nici nu tntelege ; iar daca sint simtite de suilet
cele corporale, rezulta ca puterea suiletului este ~i intelectuala, nu numai
senzuala, caci cit timp simte, intelege ; iar dadi nu intelege nid nu simte.
In acest caz de cine sint intelese cele necorporale 'I Daca de euget, unde
este sufletul 'I Daca de suflet, unde este cugetul 'I Daca acestea doua
slnt separate trebuie sa lipseasca unul, atunci dnd ,celalal! i~i indeplinC$te functiile. 9. Vei socoti macar ca va sta cugetul izolat de suflet,
daca este cu pU'tinta sa se petreaca lucrurile vreodata astfel, incH sa nu
$lim ca am auzit sau am vazut ceva, fUndea ne-a fost eugetul in alta
parte. Astfel, voi sustine ca sufletul insu~i nici n-a vazut, niei n-a auzit,
fiindca a fost in alta parte cu puterea sa, care este cugetul. $i atunci
dnd un om i~i pierde mintea, ~i-o pierde fara sa-l paraseasdi sufletul,
Irnpreuna eu care sufera atunci ~i cugetul, in aeest eaz fiind in mod prin-

TIlRTULIAN, DBSPRB IUP\.RT

285

cipal sufletul afectat. 10. De unde se dovede~te aceasta 1 Din faptul e6

dadi a pleeat sufletul nu se mai g~se~te in om nici cugetul care-l urmeaz~ ~i este alAturi de suflet pina in ultima clip~, neputind exista flira
acesta. Dar cum n urmeaza ~i este alaluri de suflet cugetul la fel procedeaza ~i intelectul, care ~i el este devolat sufletului. Poote acum sa
fie mai puternic intelectul dedt simturile ~i mai puternic ounoscator 61
juramintelor ; numai ca acesta este 0 forta proprie a sufletului, cum slnt
~i simturile. Nu ma intereseaza faptul dedt atunci cind de aceea se prefera simturilor intelectul, pentru ca acesta sa se socoteasca ~i mai separat de ele prin ceea ce este afirmat ca mai puternic. Atunci rna simt
dator, fata cu diferenta dintre ele, sa resping preferinta, care poate ajunge
pina la credinta in puterea lui Dumnezeu. 11. Dar des pre Dumnezeu ne
lupUim cu ereticii pe orice teren. Titlul lucrarii este des-pre suflet ~i nu
e locul sa preferam in mod viclean a vorbi despre inteleet. De~i sint
mai bune cele din domeniul inteleotului ca fiind spirituale, dedt cele
din domeniul simtmilor, care sint corporale, vor fi de preferat totu~i
dele superioare fata de cele inferioare, dar nu intelectul fat a de simturi. Cum sa se prefere simturilor intelectul, care este informat de ele
pentru cunoa~terea adevarurilor? 12. Daca adevarurile se inregistreaz~
prin imagini, adica sint cunoscute cele invizibile prin cele vizibUe, cum
scrie ~i ,apostolul: Cele nevazute ale Lui de Ia zidirea lumii din Hipturi par a fi intelese 48 ~i Plat on ereticilor: Cele ce apar sint fete
ale celorascunse ~i In mod necesar aceasta lume este intru totul imaginea altei lumi, ti se pare Ollre ca intelectul se folose~e de simturi
Cd de ni~te conducatori ~i autori, ca de ni~te principii fundamentale ~i
ca fara ele nu poate ajunge la adevar? Cum va fi deci mai bun decft
acela prin care exista, de care are nevoie, caruia Ii datoreaza tot ce Infaptuie~te 'I 13. Astfel, concluzia este dubHi: intelectul nu trebuie pus
mai presus de simturi (dici ce exista prin ceva este inferior acestui
ceva) ~i nici nu trebuie separat de simturi (caci ce este prin ceva este
impreuna eu acest ceva) 49.
XJX.

1. Nu trebuie trecuti cu vederea nici 'cei care, !1i pentru putin

timp, vaduvesc sufletul de jntelect. Ace~tia preg~tesc calea de a face
mai tirziu loc sufletului, ca ~i cugetului, de la care desigur ca provine
intelectul. 2. Ei sustin ca pruncia are Cd element tSufletesc numai aUt elt
48. Rom., 1, 20.
49. Dupl1 ce II IInaIlzat probleI11rIJ simlurilor
tulltm trage aceasUI. concluzle.

~i

II nlrlJnifest.ullor Intl!ll!ctUll1il!, TN-

:'0

AP01.OOETI DE LlM.BA. LATINA.

56 tr6illsc6, nu ca sli. ~i gindeascli. ceva, fiindca nu rtoate vietuitoarele

glndesc. Arborii traiesc ~i totu~i nu gindesc, Spun ei ciUnd pe Aristotel,
~i daca socote~te cineva cit to ate vietuitoarele sint insufletite,apoi
Bceasta insu~ire de a aVed suflet il aaracterizeaza pe om, nu numai ca
f4ptura a lui Dumnezeu, fiindca ~i celelalte sint asUe!, ci ca suflare a
lui Dumnezeu, fiindca numai omul se na!;ite alcatuit in acest chip. 3. Dar
daca sintem trimi~i Ia arbori, sa folosim mai departe acest exemplu:
yom vedea ca ~i ei, nefiind inca arbu~ti, ci numai miadite ~i muguri,
de indata ce se ridiea din gropile in care au fost sadite, dovedesc viata
sufleteasca. Dar din ratiuni cerute de timp aceasta viata sufleteasca
s' dezvolta ~i cre~te cu incetul in trunchiul arborilor, care !;ii ei cu
vfrsta capata proportiile ~i functiHe cerrute de natura. Si cum se prinde
altoiul in pomi, cum ii cresc frunzele, cum apare podoaba florilor ~i
fruclelor cu mustul lor, daca n-au in germene toate insu~irile care due
la dezvoltJarea de mai tirziu'/ 4. A~ladar, i~i trag simtirea de unde-~i trag
~i viata, din proprieta1tea aUt de a trai, cit !;ii de a simti, ~i toateacestea
inca din perioada copilariei. Vad cum vita inca Unara !;ii Ia inceputul
cre~terii intelege totu~i ce are de facut ~i voie~te sa seagate de ceva,
ca sprijinit.a ~i Iegata de ceva sa se poata ridica. Fara sa a~tepte interventi a taranului, fara arac ~i fara pro pt a , daca s-a atins de un corp de
tndata se va Hpi de el !;ii-l via imbrati!;ia mai mult din propriul sau imbold, decit din ingrijirea dat.a de tine. Caci se grabe~te sa se dezvolte
f6r6 piediei. 5. Vad cum iedera, oridt ai ctllca-o in picioare, indata cauta
s6 se ridice ~i fara s-o indrume cineva, sa seatime de ceva, fiindca
prefer6 sa sea~ate de ziduri, formind 0 tesatura: vegetalii, decit sa fie
clika1t6 lla pamint ~i strivita de rauvoitori. Cind dimpotriva 0 cladire Ie
produce vreun rau, cum prin cre~tere se dau singure inapoi, cum se
feresc de rau '/ Prive~te cum -Ii se orienteaza ramurile in alta directie, Cit
s6 lntelegi din legatura plantei cu peretele insufletirea ei. Se muItume~te
cu dimensiunile pe care i le-a dat la inceput dezvoltarea prevazatoare,
In tellma de a nu cadea. 6. Eu de ce sa nu ma multumesc cu intelepciunea
~i ~tiinta plan1telor? Sa traiasca filosofii cum vor, sa gindeasca fi.losofii
cum nu vor : sa inteleaga copilaria unui arbore mai mult decit a omului.
Sufletul acestuia a fost dat urma~ilor ca 0 mladita din trupul lui Adam
tncredintatg-pintecului femeii ~ia crescut, atftprLn illteieCt, cit ~rpri~
simturl, C:u toata inzestrarea sa 50. 1: .7v1. niinti dadla~ sj:mne ct1 ull coPT.I:
de Indata ce ft salatat viat.i cu primul lui scincet, nu dovede~te prin
BceSit sdncet ca 'a simta !?i la inteles ca s-a nascut, indreptindu-~i pe data
in directia vietH to ate simturile : vazul catre lumina, gustul catre min;'0. 0 formll de traducianism la Tertulian.

THRTutJAN, DRI'Rn IUPLIT

care, mirosul dUre aer, pip6itul c61re cale solide. Astfel, ac('l prim glas
al lui este determinat de prime Ie mi~cll.ri ale simturilor ~i de primele
imbolduri ale intelectului. 8. Este mai interesant c~ unii, din priveU,tea
celor de pUns ale vietH, interpreteazA acel prim pUns ca 0 prevestire a
necazurilor umane de mai tirziu, pe care copilul Ie presimte de dnd
intrA in viatA, chiar dacA nu Ie intelege incA. Prin lAuntrica simtire cautll
spre mama, prin simtire proprie se uitA cuatentie la doic~, prin simtire
recunoa~te cine-l ia in brate, refuzind un sin strAin sau un dormitor necunoscut, nedorind pe nimeni in afarA de cei obi~nuiti. 9. De unde acea
deosebire intre cunoscut ~i neeunoscut, daea nu gmde~te 'I De unde
supararea ~i bueuria, daca nu intelege 'I Este destul de minunat lucru
cit de insufletita este in chip natural copilaria fara sa aiba cuget, cit
de simtitoare in chip natural, farA sa aibA intelaet. lar Hristos cunosdnd
lauda din gUTa sugarilor ~i a prl\lIlcilor, nu i-a numit nesimtitori pe
copii ~i pe eei mici, dintre care, unii i-au putut oferi marturia inUmpinindu-L cu lauda, iaraltii au simtit violenta, fiind uci~i pentru EllS!.
~.

1. Si aici conchidem di toate cele naturale ale sufletului sint in el

Cd ni~te substante ale lui, ~i ell. ele se dezvolUi ~i inainteaza eu el de dnd
este socotit ca alare. Precum spune ~i Seneca, adesea al nostru: Stnt
sAdite in noi semintele tuturor indeletnicirilor pentru toate virstele ~i
zeul, me~terul eel ascuns, dA la iveala inclinatiile din semintele sAdite ~i
ascunse, far a indoi alii , din timpul copilariei, care sint ~i intelectuale. CAci
din aeestea vin insu~irile proprii. 2. ExisUi ~i la semintele roadelor pamintului 0 singura forma pentru fiecare fel de roade, totu~i dezvoltarile
lor sint felurite : in unele se reproduc acelea~i caUtAti, in altele se arnelioreazA, in altele degenereaza, dupa conditiile de clirnll. ~i sol, dupa munca ~i grija ce Ie este acordata, dupa timp ~i imprejurari; la fel va fi cu
putinta ea sufletul saffe uniform prin saminta sa, dar mtdtlfoim:"pi-jn
~~. CAd -~Ci~'_~Gaz _ii!~.r..~llZ~:IQiiI~~"dn~1!~!e 52. 3. Se sp~ne eiil
tebanii se nasc timpiti ~i idioti, atenienii foarte inzestrati cu darul intelepciunii ~i al vorbirii, ea la Colyttum eopii cu limba precoce mai repede J
dedt intr-o luna incep sa vorbeasca, daca ~i Platon in Timeu afirmA cii '
Minerva, pe dnd zidea ilustrul ora~, nimic altceva nu Ie-a prevesUt viitorilor locuiton ai regil\lIlii, dedt asemenea aptitudini; de aceea. el Insu~i, in tratatul intitulat Legile, a sfatuit pe Megillus ~i pe Clinias s6 aleagli eu grija locul in care vor cladi ora~ul. Dar Ernpedocle presupune
cauza firii, bine sau rAu inzestrate, in ealitatea singelui ~i deduce din
51. Mt., 18, 3; 2, 16-18.

52. Influenta medlulul asupra mintli $1 carocterulul.

APOLOOII.TI DB LIMBA LATINA

1nvl\.tllturd $i diseiplina inaintarea ~i perieetionarea omului. Sint multe

pureri raspindite ~i despre firea diferitelor neamuri. Comieii spun in derldere despr'e frigieni di sint frico$i, Sallustius love$te in vanitatea maurilor $i in ferocitatea dalmatilor, ehiar $i Apostolul 53 invinuie$te pe eretani el\. sint mincino$i. 4. Ba se ia in eonsiderare din aeest punet de vedere $i starea eorporaHi $i de sanatate. Grasimea. i~p!~dica in~~ci~
nea, sUibiciunea o. aseut~ paralizia irose$te mintea, ftizia 0 eonserva.
-fn legl\.tura eu stai~;;w~~~porala $i de sanatate, cit de multe cauze care
aseut sau toe esc mintea se vor avea in vedere! 0 ascuYt invataturile,
disciplina, artele $i experienta, ocupatiile de tot felul; 0 tocesc ne$tiinta, lenea, trindavia, poftele, lipsa de efort $i de ocupatii $i mai presus
de aces tea mai sint $i aIte puteri care conduc. 5. Intr-adevar, dicteaza,
dupa parerea noastra, Dumnezeu ca stapin $i diavolul ca rival al sau.
iar dupa opinia comuna providenta $i destinul, necesitatea $i norocuI,
preeum $i libertatea de alegere. Caei pe acestea Ie disting $i filosofii $i
noi Ie acordam la locul lor $i sub numele lor atentia necesara, dupa
cum cere credinta. 6. Se vede bine ce importanta au parerile felurite
ftSUpra naturii sufletului. care este una, de$i in general se socotesc mai
lllulte, cind nu sint aspecte, ci insu$iri interioare ale naturii $i ,ale unei
singure sub stante, pe care Dumnezeu a dat-o lui Adam $i a facut-o
obir$ie a tuturor; pina intr-atit vor fi inzestrari interioare nu fete ale
unei singure substante, constind in aeeasta vari'etate morala, cit de mare
este aeum, dar care n-a fost la ineepatorul neamului Adam. Trebuiau sa
fi fost to ate aeestea in el, ca intr-un izvor al naturii $i de aici sa ii
izvorit, eu toata varietatea, daea ar fi fost varietati ale naturii.

lXXI.
1. Iar daca natura sufletului este uniforma de la inceput in Adam,
lnainte de atitea manifesUiri, rezulta ea nu e multiforma, fiinddi este
:uniforma, ehiar daca se manifesta prin atitea insu$iri, $i nici trif~~ma,
cum este prezentata trinitatea valentiniana, care nici ea nu este recunoscut~in Adam',"2~Cit'cT'ce'este-splritu~ el1 Rostim ca 0 profetie
Heel mare juramint in Hristos $i in Biserica: Acest os din oasele mele
~i aceasta carne din carnea mea se vor numai femeie; de aceea va lasa
omul pe tatal sau $i pe mama sa $i se va lipi de femeia sa $i vor fi
umindoi un singur trupll 54, aceasta a venit mai pe urma, dnd Dumnezeu
tl trimis in el un extaz, puterea spirituala in care consta profetia. 3. Dadi
1I aparut in el raul petrecut prin calcarea poruncii, nici acesta nu tre-

:>3. Tit, 1, 12.

54. Pac., 2, 23 sq.

TERTULIAN, DIlSPRI liUPLET

280

buie soeotit natural. fiinde~ a fost sltvir!>it din indemnul ~arpeltli. ni(i
material, fiindca am excIus inerederea in materie. Iar dae~ nici ce ('
spiritual, niei ceea ce numim material n-a fost in eI (chiar dadi ar fi fost
din el saminta rauIui), ramine de admis ca singura ~i uniea fire in el iI
fost cea socotita animala, pe care am aparat-o ca fiind prin starea ei
slmpla ~i uniforma. 4. Mai departe urmeaZ8: sa cercetam dadi trebuie stl
se creada ca este supus schimbarii ceea ce numim fire. ~ceia~i va)pn.J.int.!'!ni_>~ ca fire a nu se poate schimba ~i-~i sprijina
trinitatea lor
ooar pe proprietiiti, fiindca pomul bun nu produce fructe reIe, nici eel
rau bune ~i nimeni nu culege smochine din ciulini ~i struguri din
spini ;;5. Deci daca este justa parerea lor, Dumnezeu nu va putea sa riclice din pietre pe fiii lui Avram 56, nici sa faca din veninul de viperZI rorl
al podiintei, ~i a gre~it ApostoIuI cind a scris: Erati ~i voi cindva intuneric 57 ~i Am fast ~i noi din na~tere fiii miniei $i Ati fast ~i voi
in acestea, daca v-aU spalat 58. 5. Dar uneori se vor deosebi intre ele
sentintele sfinte. Caei un pom rau nu va da fructe bune daca nu Vtl Ii
altoit ~i unul bun va da rele daca nu va fi ingrijit, $i pietrele vor deven i
iiii lui Avram dadi se vor forma in credinta lui Avram, $i veninul viperelor va face fruete ale pocaintei, daca va scoate din el otrava rilutatii.
6. Aceasta va fi forta gratiei divine, intru totul mai puternica decit
natura, avind in noi ca subalterna puterea liberului arbitru, in grece$te
au'tc~oo(jtO',l, care de$i este ~i ea naturala ~i supu~-schl~hllrii, ori incotro se invirte$te prin natura se intoarce. Ca se gase$te in noi de la nW;itere ao'tc~oo(jtO',I, aceasta am aratat-o ~i lui Marcion $i lui Hermogene.
7. Ce se va intimpla acum daca ~i conditia naturii va trebui sa fie definita asUel, incH sa fie dublu determinata: din cele nascU'te ~i din ceIe
nenascute, din cele facute ~i din cele nefacute? Astfel, ceea ce va Ii
fast nascut ~i facut i~i va primi schimbarea prin natura sa; caci se Vtl
putea rena~te ~i reface, iar ceea ce este nenascut ~i nefacut va ramine
neschimbat. Dar cum aceasta se potrive~te numai lui Dumnezeu, Cd
fiind singurul nenascut ~i nefacU't ~i de aceea nemuritor ~i nesupus
schimbarii, este dar ca natura tuturor ceIorlaIte nascute ~i Hicute este
'Supusa schimbarii ~i transformarii, incH, chiar daca ar fi admisa trini1atea sufletului, aceasta ar proveni nu din structura naturaIil de J(l illceput, ci din schimbarile ulterioare.
55.
56.
57.
SH.
1"

Le., 6, 43-44.
Mt., 3, 7-9.
Efes., 5, 8.
I Cor., {i, 11 i Efcs., 2, 3.

ApCllu~',ltl

dc Iilllhl1 Inlllll\

APOLOGBTI DB LIMSA LATINA

XX'Er.

1. Pe celelalte elemente naturale ale sufletului Ie-a auzit ~i de la

noi Hermogene, cu aprobarea ~i apararea lor, prin care se cunoa~te cit
ele slnt mai apropiate de Dumnezeu dedt de materie. Le yom numi aid
doar a~a, ca sa nu para cil. au fost trecute cu vederea. Caci i-am dat
sufletul ~i libertatea de a alege, cum am scris mai sus, ~i stapinirea lucrurilor ~i uneori prevestirea, lasind la 0 parte pe cea care vine din
profetie prin harul lui Dumnezeu. AsUel ca nu voi reveni asupra celor
privitoare la compozitia sufletului, ca sa termin cele despre rangul lui.
2. Definim sufletul ca suflare a Ilui Dumnezeu, nascut, nemuritor, corporal, intruchipat, simplu ca substanta, intelept din sine insu~i, dezvolUndu-se in chip felurit, avind liber arbitru, supus unor modificari uIterloare 59, schimbator prin dispozitiile native, rational, stapinitor, ghicitor al viitorului, revarsindu-se din matca sa. Urmeazaaeum sa eereetam cum se revarsa din matea sa, adica de unde, dnd ~i prin ee ratiIlne se afirma.
X,XIII.

1. Unii ered ca ei au venit din eer eu atita convingere, cu cit promit ell Se vor reintoarce neindoiefilTc acoro, cum a conchis Saturninus,
dlscipolul simonianului Menanrlru, afirmind ca omul, facut de iiigeri,
~'e Ia fncepuf un Iucm neinsemnat, slab ~i fara stabilitate, a tdUr ca
un vierme pe pamifilt, fiindlca-i lipseau puterile de a se sUistine, ca
Bpoi, din mila puterii supreme, dupa chipul direia., neimitat totu~i de
plin, fusese eu u~urinta construit, a dobindit sdnteia vietii, care I-a ridicat, I-a a~ezat pe picioare, I-a insufletit constant~i, dupa plecarea din
viat.!1, are sa-I readuca la matca. 2. Dar ~i Carpocrate la fel i~i revendicll obirsia de la eei de sus, incH di.sctpolii lui spun ea sufletele lor
stnt egale cu al lui HristQS, c;u atit.1llili mult cu al Apostolilor ~i, dnd
vor, Ie pun mai presusde gle aeestora, concepindu-Ie ca izvorind din
puterea supremKjj dispretuind _.cond!lcereap.ut~riIor lumesti. 3. Apelles arata ca au fost ispitite de momelile terestre sufletele din sala~u
rile supracere~ti, de catre ingerul de foc, Dumnezeul lui Israel ~i al
nostru, care de aceea Ie-a imbracat cu trup paeatos. 4. Sustinatorii lui
Valentin, atribuie sufletului samint'a inteJepciunii, prin care ei i~i amintesc de pove~tile rnilesiene ale eonilor lor din irnaginile celor vizibile.
5. In mod sincer irni pare rau ca Platon a devenit stimulentul tuturor
59. AUt din cap. 21, 7 cit ~i din definitia din cap. 22, 2 reiese cIar ca traducianlsmul lui Tertulian este mai mult 0 forma de combatere a definitiilor sufletului date
<II' fllmom pl1glni.

TIRTULJAN, DIIPRI IUPLIT

ereticilor. CAci el B spus In Fedon eli sufletele plednd de aiel slnt Bcalo
~i de aeol0 aiel, In Timeu cl\ Dumnezeu a trimis creatiile sale ea seminte ale celor muritoare, eli sufletul nemuritor a luat na$tere dupA
ce s-a lneonjurat de corp muritor $i eli lumea aceasta este imagine a altei lumi. 6. ~i ca sli inspire tncredere tuturor aee,stora, in sustinerea ca sufletul s-a tntors tnapoi la Dumnezeu tn lumea ideilor, eli
de aeolo vine aici $i ea aici repeta intr-un fel eeea ee a eunoseut tn
lumea ideilor, a elaborat afirmatia !l(16-ijaet~ ci.'I(1!l'l-ijaet~, ea adiea tnvlitaturile sint amintiri; ea venind de aeolo aici sufletele uita de eele ee
au fost mai inainte ~i ea apoi din eele vizibile i~i amintese de eele invatate. Fiindea in afirmatii de aeest fel ereticii pretind ea au luat din
Platon ideile lor, voi respinge eu put ere loviturile eretieilor, daea voi
combate afirmatia lui Pllaton 60.
XXIV.
1. Mai inm nu voi admite ea sufletul este eapabil de uitare, daecl
ii aeorda atita divinitate, ineit il pune pe aeeea~i treapta eu Dumnezeu. II soeote~te innaseut, fapt pentru care a~ fi putut inarma 0 tara
intru marturia depHnei divinitati; Ii adauga nemurirea, ineoruptibilitatea, ineorporalitatea, fiindea a~a I-a erezut ~i pe Dumnezeu: invizibil, de neinehipuit, uniform, principal, rational, inteligibil. Ce-ar mai
putea spune in plus despre suflet, daea-l nume~te zeu? 2. Noi insa, _ear~
nu soeotim nimic deopotriva eu Dumnezeu, afirmt3,lU"ci.Lsufletul esie eu
~]~lt mai P"iej"os' de Dumi:t;;~u,-fii;dcii~I 'socoti~ naseut ~i prin aeeasla
0-CiTvinitate mai slablt ~i c~ 0 fericire mai putina ea suflare, nu ca
spirit, ehiar daca este nemuritor, avind prin aeeasta insu~ire divinli,
este totu~i supus suferintei, dovedindu-se prin aeeasta naseut, deei de
la ineeput in starea de a pierde ealea, ~i de aici ehiar eapabil de a
nita. Despre aeeasta am diseutat destul eu Hermogene. 3. Dealtfel, ea
s8 poata fi pe drept soeotit zeU' dupa potrivire in toate insu~irile, sufletul ar trebui sa nu fie expus nici unei suferinte, de asemenea nid
faptului de a uita, de indata ee uitarea este 0 injurie atit de mare, dt
p-ste de mare gloria eelui ee sufera injuria; este yorba de memorie,
pe care insu~i Platon, a numit-o salvatoarea simturilor ~i a inteleetului, iar Cicero depozitara tuturor invataturilor. Nu produce indoiala
dadi sufletul, atH de divin, va fi putut sa-~i piarda memoria, ci dad\
dupa ee a pierdut-o 0 mai poate reeupera. Caei eele pe care n-ar lrebui sli Ie uite nu ~tiu daeli uittndu-Ie ~i Ie-,ar mai putea am inti. Asife),
piirerea mea despre suflet nu se potrive~te eu eea a lui Platan. 4. Voi

cit

(iO, ('ofllhutN!'t1 nH'tImpsiho'l.('i pllltoniC'(' ((,()I1t1nUlltll In cup, IIrmlltor),

_. __._._------------------APOLOGE11 DB LIMBA LATmA

~"--.

face a doua obiectie: afirmi ca sufletul are acele idei din na!?tere sau
nu 'I Din na!?tere spuL Dar nimeni nu e de acord sa desparta de cele
naturale !?tiinta naturii; 0 va desparti de arte, de meserii; 0 va desp~rti de doctrine, de discipline; 0 va desparti po ate !?i de fenomenele
intelectuale ~i afective, care par ale naturii, ~i totu~i nu sint, fiindca,
a~a cum am spus mai inainte, constau din adaosuri uIterioare, determinate de loc, de constructie, de stare a corporaHi ~i desanatate, de
puterea de stapinire !?i de liberul arbitru.5. ~i !?tiinta celor naturale nu
lipse!?te nici macar animalelor salbatice. De buna seama, leul uita de
s~lbaticia sa, daca eSlte dOIlliesticit; mai ales dresat, Cll toata coama
lui inaHa, va deveni 0 placere pentru vreo regina ca Berenke, careia
1i va spala obrajii cu limba. I!?i va parasi animalul deprinderile, dar Ii
va ramine !?tiinta celor naturale. Nu va aita de hrana naturala, de leacurille naturale, de sperieturile naturale. ~i daca regina Ii va oferi pe!?te
~i placinUi, el va dori carne ~i daca, fiind bolnav, Ii va administra
un medicament, leul va face pe maimuta, !?i daca nu va mai fi primejduit de nici 0 sageata, se va teme totu~i de un COCO!? 6. De aceea !?i
omului, poate cel mai uitator din toate animalele, Ii va ramine totu!?i
nealterata ~tiinta celor naturale, ca singura neindoilnic naturaIa, fiindca
intotdeauna i~i va aduce aminte sa manince dnd Ii va fi foame, sa bea
dnd ii va fi sete, avind ochi pentru a vedea, urechi pentru a auzi, nari
pentru a mirosi, gura pentru a gusta, mina pentru a pipai. Acestea
sint cu siguranta, simturile pe care filosofia Ie dispretuie~te, din preferinta pentru cele intelectuale. 7. A~adar, da'ca ~tiintele naturale se
Iimiteaza la datele simturilor, unde-~i va avea locul ~tiinta celor intelectuale, care este socotita mai de valoare'/ De unde acum insa~i
puterea uitarii, care trece inaintea amintirii '/ Din trecerea timpului
SP. va raspunde. Destul de superficial raspuns! Caci lungimea timpului
nu poate fi amestecata in ceea ce se zice ca este innascut ~i prin aceasta
se crede ca este etern. Ceea ce este etern, fiindca este innascut, ~i ca
atare n-are in timp nici inceput, nici sfir~it, nu admite nici 0 masura
.a timpului. Cine n-are nici 0 limita a timpului nu e prin nid 0 schimbare
supus timpului $i nu din lungimea timpului are acea putere. 8. Daca
timpul este cauza uitarii, de ce memoria scade din momentul in care
5ufletul vine in corp, ca ~i cum de aici incolo timpUil este leg,at de suflet, care fara indoiala inainte de corp n-a fost in afara timpului'/ lar
rlupa ce a intrat in corp oare uita indata, sau putin dupa aceea'/ Daca
fndata, care este durata de timp care nu trebuie cal cui at inca? Desigur,
C'opiJaria, Daca putin dU'pa aceea, inseamna ca in acel interval dinainte
de timpul uitarii, sufletul are inca memorie. Dar ce fel este, daca dupa
llCeetl lIita ~i apoi iara~i i~i aduce aminte '/ ~i dnd a intrat in el uitarea,

TERTULIAN. DESPRE SUFLET

293

cit de mare se va socoti ~i aceasta masurare a timpului? Tot decursul

vietii, dupa parerea mea, nu va fi de ajuns pentru a rasturna amintirea
unei vremi aUt de indelungate inainte de corp. 9. Dar iara~i muta Platon
eauza in corp ca ~i cum ~i acesta este demn de incredere, fiindca substanta nascuta ar nimici puterea celei existente inainte de na~tere. Mari
sint insa, ~i multe diferentele dintre corpuri, in raport eu neamul, rnarimea, activitatea, virsta, starea de sanatate. Dare se vor socoti dupa
aceste criterii ~i diferentele de uitare? Dar uitarea este uniforma; deci
corporalitatea multiforma nu va fi cauza a unui sfir~it uniform. 10. Multe
probe, dupa lharturia lui Platon insu~i,au dovedit insu~irea sufletului de a ghici viitorul, ceea ce am aratat ~i lui Hermogene. Dar nu e
om care sa nu-~i simta citeodata sufletul presimtind ceva, prevestind un
fapt, 0 primejdie, 0 bucurie. Dadi nu pune piedici in ghicirea viitorului
corpul nu va fi piedica nici memoriei. Desigur, in acela~i corp sufletele
~i uita ~i-~i aduc aminte. Daea vreun motiv al eorpului impune uitarea, cum va fi admisa amintirea, contrara aeesteia (fiindca insa~i amintirea dupa uitare este 0 tinere de minie im I1e<::idiva ?). Ceea ce se impotrive~te primei amintiri de ce nu se opune ~i celei de-a doua? 11. $i
apoi cine ~i-aradUice aminte mai bine dedt copiii, dare au sufletele mai
tinere, neinundate inca de grijile dome stice ~i publice, dedicate numai
studiilor, a caror memorie 0 pune in slujba invatariiacestora? Dar
de ce nu ne amintim toti la fel. de vreme ce uiUim toti la ferl ? Astfel
de egalitate au numai filosofii ~i nici ace~tia toti. Platon, singur, de
hunaseama, intr-o atit de mare padure de oameni, intr-o atH de intinsa
livada de intelepti, a uitat ideile ~i ~i-a adus aminte de ele. 12. A~adar,'
daca in nici un mod nu rezista aceasta argumentatie aleasa, rseprabu-~e~te~deopotriva acea teorie care a fost intocmita pentru a se crede
cK'su1letele sint innaiscute, ca au trait in cer, de unde cunosc cele divine, r::a de acolo s-au cob~rit ~i ca aici eeeoa ce eunosc constituie am intiri, desigur pentXll.i;! fllrnizCLocazii de discutie ere1!sti2r.
...,..,.,....."",-

_. _ _ _ _ _ _ _ _ _

~,_

._._

__

'0

-----,----

xxv.
1. Acum ma voi intoarce la cauza acestei digresiuni, ca sa arat in
ce chip sufletele se revarsa dintr-unul singur, dnd, unde, ~i prin ce ratiune incep intrebari care nu intereseaza daca provin de la un filosof,
de la un eretic, sau din popor. 2. Caci e de putina importanta pentru
un propovaduitor al adevarului cine sint adversarii, oridt ar fi de indrazneti ace~tia, cum sint in primul rind cei ce afirma ea sufletul nu
se zamisle~te in pintecele mamei, concomHent cu' dezvoltarea fizica a
embrionului, ci ca este imprimat din afara in momentul na~terii, cind

284

APOLOOITI DB LIMBA LATINA

copilul nu este lnc6 viu; dealtfel, zic ei, saminta reUnut6 in femeie
prin lmpreunare ~i inzestrata cu viata din fire, se dezvolta prin insa~i
lIubstanta ei corporala; devenita fat, acesta este scos aburind din cuptorul uterului, ~i eliberat de caldura, ca fierul inro~it dnd este arunoat
In ap6 rece, izbit de raceala aerului de afara, capata puterea vietii ~i
i se au de vocea. Aceasta 0 sustin stoicii, impreuna cu Anesidemus, ~i
uneori Platon insu~i, dnd spune ca sufletul mai inainte strain ~i lipsit
de sala~ul uterului, este adus prin prima inhalare de aer a noului nascut, cum se duce prin ultima respiratie. Vom vedea daca este justa
aceasta opinie. N-a lipsit dintre medici Hicesius, tradator al naturii ~i
artei sa>le. 3. Le-a fost ru~ine, dupa pare rea mea, sa afirme ceea ce ~tiu
,1 femeile; $i este mai ru~inos ca-n astfel de probleme femeile sa-ti combatli ded:t siHi aplobe ideile! Caci in aceasta materie nimeni nu este
aUt de bun .invatator, judecator ~i mart or totodata ca sexul feminin
tnsu~i. Raspundeti, marne, voi care sinteti gata de a na~te, voi care sinteU lehuze, sa taca ceJe sterile ~i barbatii, este cautat adevarul naturii
voastre, este demna de incredere patimirea voastra, daca simtiti in fat
vreo viata straina de ceea ce va face pintecele sa palpite, coastele sa
2vlcneasca, tot de~ertul sa se mi!?te, regiunea sarcinei fiind centrul tuturor aeestor mi!?cari, daca mi~carile insa~i va produc bucurie, deplina
slguranta ~i incredere ca pruncul taie~te ~i intr-un fel se joaca, daca
InceUnd mi~carea lui nu intrati la grija pentru el ; daca el nu au de chiar
In voi, prin faptul ca se mi!?ca la un nou sunet, daca din cauza lui doriti
unele mincaruri, iar altele va fac greata, daca starea lui de sanatate
nu e In strinsa legatura cu a voastra, daca unele lovituri pe care Ie suferili nu::.i 1tlc. s.emne !:Ii Jui~ raminind asupra lui raul tratament avut
de mama., 4. Daea paliditatea sau ro!?eata este 0 suferinta a singelui,
nu va exista singe far a suflet. Daca starea de sanatate este un adaos,
nu va exista stare de sanatate fara suflet. Daca hrana, foamea, cre!?terea, descre!?terea, teama, emotia sint stari ale sufletului, cel ce Ie
!'imte pe acestea va trai. Inceteaza sa traiasca eel ce inceteaza sa Ie
~imUi. Se nasc ~i copii morti; cum, daca n-au fost ~i vii 'I Cine a murit,
dllCli n-a fost mai inainte viu'l Dar dintr-o cruzime necesara, un copil
este uds inca din pintece, dnd la na!?tere venind de-a curmezi!?ul nu
poate fi expu]zat !?i devine uciga!? de mama daca nu moare el. 5. Astfel,
se ajunge la armele medicilor ~i operatia se face cu ajutorul instrumentelor din momentul in care CelIe ascunse trebuie aratate pe fata
tn tempera rea contorsiunilor, Cll cutitul circular, eu care se taie In interior membrele intr-o hotarire disperata, cu cirlige fara virf ascutit, cu
care se face extragerea tntr-o na~tere fortata. Exista chiar un ae de
lllama cu care este impuns fatuI fara sa fie vazut, savir!?indu-se astfel

TBRTULIAN, DIIPRI IUJILIT

205

4:rima orbe~te. Se nume~te lp.8pooacpt1x't'l astfel de ucidere 'a copilului,

care este viu, chiar daca este in stare embrionara. Aceasta au practicat
~i Hippocrate ~i Asclepi'ade ~i Erassitrat ~i chiar acel tdietor 61 celor
mari Herofil ~i insu~i Soranus, eeva mai blind, siguri eli 0 fiinta a fost
eonceputa, dar ~i milo~i pentru 0 copilarie c?re ar putea fi aUt de nefericita, incH sa fie ucisa mai inainte, ea s~ nu fie facuta bueati vie.
6. Nici Hicesius cred di nu se indoia de necesitatea unei astfel de crime, el care socotea ea sufletul vine indata dupa na~tere, din contactui
eu aerul rece, fiindea ~i euvintul suflet Ia greci are sens de racoreala.
Oare, a~adar, neamurile barbare ~i cele romane aItfel slnt insufletite,
fiindca au numit sufletul altceva decit ~oX~ ? Dar cite natiuni se numafa sub cernl foarte fierbinte, chiar rascoapte 16 culoare 'I De unde lie
provine sufletul, daca la ele nu exist a deloc aer rece 'I Las la 0 parte
fierbinteala patului ~i toaUi pregatirea dildurii necesara pentru cele ce
nasc ~i asupra carora este foarte primejdios acolo chiar sa ~i sufle cineva. N-apuca sa fie bine introdus copilul in apa baii ~i i se ~i aude
plinsul. 1. Dealtfel, daca race ala aerului este depozitara sufletului, ar
fi trebuit ca in afara germanilor, a scitHor, a alpHor ~i a argeilor sa
nu se nasca nimeni. Dar sint ~i mai multe popoare care traiesc in tinuturile orientale ~i meridionale, ~i sint cu spirite mai agere, in vreme
ce tuturor sarmatilor mintea Ie este inapoiaUi. Si eugetele ar fi mai
~tiutoare datorita temperaturii reci, dadi sufletele ar proveni din aer
raeoros; caci puterea vine din substanta. 8. Acestea fiind astfel spuse,
ne put em gindi ~i la aceia care respira primul aer, nascuti prin opera1ie cezariana, unii dintre liberieni ~i scipioni. Iar daca aceia care, ca
Platon, nu admit cii pot sta doua suflete intr-unul, cum aceasta nu se
poate petrece nici cu corpurile, eu le-a~ arata nu numai di slnt lipite
doua suflete intr-unul, ca ~i corpurile, in stare embrionara, dar ~i ca
multe altele sint a~ezate impreuna cu sufletul, al demonului desigur,
~j nu al unuia singur, ca in Socrate insu~i, ci cite ~apte duhuri, ca in
Magdalena 61, sau legiuni intregi ca in Gadareni 82, pentru ca sa se
uneasca suflet eu suflet din legatura substantei mai u~or dedt un duh
faU din deosebirea de natura. 9. Dar acela~i Platon in cartea a ~asea
a Legilor, indemnind sa se ia masuri co nu cumva stricarea samtntel
din cauza unei impreunari proaste sa faca aproape egala degradarea
('orpului ~i a sufletului, nu ~tiu daca s-a departat mai muIt de parerea
lui mai veche, sau de aceasta mai noua, cad arata ca sufletul provine din sarntnta, despre care indeamna sa se ia masuri pentru a Ii
1ngrijita, nu din prima inhalare de aer a noului nliscut. Cum expliclim
61. Me., 16, 9.
62. Me., 5, 1 sq.

APOLOOBTI DB LIM8A LATIN~

rlsemlmarea sufleteascE! dintre pE!rinti ~i copii, confoI1m marturiei lui

Cleant, dacE! elimintim sufletul din saminta? Dar dece si vechii astrologi socoteau na~terea omului ince{?ind cu zamislirea lui daca nu este
tal de la aeest inceput ~i sufletul cu care sta in legatura suflul vital.
(fot'a este acesta ceva?
.
XXVI.
1. Impotrivirea dintre gindurile umane merge pina la Dumnezeu.
lnsa voi restringe acum expunerea la domeniul nostru, pentru ca sa
urAt cre~tinului ceea ce am raspuns filosofilor ~i medicilor. Pe temelia
existentei tale, frate, clade~te-ti credinta; prive~te 'Pintecele vii ale
femeilor stinte, nu numai pe 'copiii care respira in ele, dar care profetesc chiar. 2. lata, se nelini~tesc maruntaiele Rebecai 63, na~terea fiind
IncA departe ~i neexistlnd n:ici un impuls al aerului. lata se zvircolesc
rloi fii gemeni in pintecele mamei lor ~i nu se ana inca nicaieri doua
popoare. Ciudata este poate zburdalnicia copilariei, care se cearta inainte de a trai, care este curajoasa inainte de a fi insufletita, daca tre!.Altind ar fi tulburat numai pe mama. Dar dnd se produce na~terea,
dnd se vede numarul ~i dnd se tecunoa~te prevestirea, cred ca se dovedesc nu numai sufletele copiilor, dar ~i luptele lor. 3. Cel care urma
~~ se nasca era tinut pe loc de eel care venise inaintea lui, dar nu aparuse complet, caci Ii ramasese 0 mina inauntru. Si daca sorbea sufletul
din prima inhalare, dupa moda platonica, sau daca-l culegea din raceala
aerului, dupa nalucirea stoica, ce se intimpla cu 'cel care era a~teptat.
rare era detinut inauntru ~i care tinea in Ioc pe eel de afara ? Nu s-agaIa.se inca respirind, dupa parerea mea, de piciorul fratelui sau ~i cald
tnca dorea sa iasa el mai inainte din mama sa. 0, copil rival, puternic
$i in data pus pe lupta, cred, fiindca era rau. 4. Prive~te acum ~i na~te
rile neobi'~nuite ~i foarte ciuda1:e din part,ea unei femei sterile ~i a unei
fecioare care, fata cu situatia lor, ar fi putut da la ivea},a ni~te mon~tri,
dlltorita rastumarii IlIatmii, fiindca una era sterila, iar cealalta nealtinsa de
sdminta. Trebuia sa se nasea fara suflet eei care fusesera conceputi in
('Up nefirese, d(llca e eu putinta a~ ceva, dar ei traiesc fiecare in pinIccele mamei lor. Tresalta de bucurie Elisabeta fiindca-l simtea pe
loan inauntru 64; slave~te Maria pe Domnul, caci mi~case Hristos inauntru. Mamele, la rindul lor, i~i reeunosc pruncii ~i in schimb sint reC'Ul1oscute de ei, care traiesc, care nu erau numai suflete, d. ~i cu viata,
rC'spirind. 5. Astfel dte~ti ~i la leremia vocea lui Dumnezeu: Inainte
G:l. FdC., 25, 22 sq.
G4. Le., 1, 41-46.

291

'I'I!RTIJI.IAN. OIlSPR! !lIJI'L! I'

de a te plllsmui in pinlec.:e, le-dm CUlloSCUl II:,. Ddca Dumilezeu pldSin pintece, e1 imprima ~i suflarea cea dintru inceput: Si d
plasmuit Dumnezeu pe am ~i a suflat in el suflarea vietH 66. Dar nu
cunascuse Dumnezeu pe am in pintece decit tatal farmat: ~i lnainte
de a ie~i tu din pintece, te-am sanctificat 67. Si corpul este pina alci
mart? In nid un caz; caci Dumnezeu este al celar vii, nu a1 celor
martin 68.
muie~te

~XVII.

1. Cum a fast canceput amul ca fiinta ? I s-a insuflat aare in acetimp ~i substanta carpului ~i cea a sufletului, sau una a preceddL
c:eleilalte? Raspundem caamindaua in acela~i timp sint concepute. formate sides?LYiL~!leJ Q.recum sint ~.i ~-ate 1il._ iyea!ii. _~i ca nu intervine vreun
moment Xn cr.ea.ti~. in care sa se impuna a ordine de preferinta. 2. Gincle~te-te la cele dintii dupa cele din urma: daca moartea nu delerm ina,
altceva dedt despartirea sufletului de corp. contrarul mortii, adica Viclta, nu se define~te altfel dedt ca unireacorpului ~i a suf>letului; daca
despartirea in acela~i timp a ambelor substante se petrece prin moarte,
1a fel din unirea acelora~i sub stante rezulta viata. 3. Mai mult: recunoa~terea vieJii de la zamislire, fiindca tot de la zamislire afirmiim ca
exista ~i suflet, avind in veder~ ca viata incepe a data cu sufletu1. La
feI deci sint imbinate in viata cele ce la fel sint separate in maarte.
Dadi socotim pe una cea dintiL iar pe cealalta a doua, trebuie sa acordam ~i samintei a astfel de ardine in timp. Si dnd se va a~eza saminta
corpu1ui, dnd ~i cea a sufletului? 4. Dadi semintele se vor desparti in
timp se va sacoti ~i materia lor despartita dupa distanta in timp . .t\.~a
oar, de~i marturisim ca exista doua feluri de saminta: trupeasca ~i sufleteasca, afirmam totu~i ca ele sint nedesparUte gasindu-se impreuna
~i prin substanta ~i in timp, ~i anume in oriee fraetiune a timpului. Sa
nu ne ru~inam de expliearile necesare. in fata naturii trebuie sa fim
stapiniti de sentimentul veneratiei, nu al ru$inii. Este condamnabila impreunarea pentru placere, nu cea pentru proereatie. Nu faptul in sine,
ci abaterea de la rinduiala, lui e-onsffiuie a ru~lne, faptul fiind chiar
hinecuvintat de Dumnezeu : Cre~teti ~i va inmuititin, fiind blestemaUi
ie~irea din rosturile lui in adultere, ticala~ii, lupanare. 5. Prin aceasti'l
functie fireasca a sexelor, prin care se une5te hilrbatul cu femeia, vor
Jn~i

65. JeL, 1, 5.
66. Fac., I, 7; 3, 7. Aici se drati! 0 concep\ie> IIldi aprodpe de cr(;'d\i<Jl1ism d
Tl'fluliun.
H7. lef.. 1, 5.
fiH. MI., :.n, 3L.

lu~

:2111

APOLOOB'J'I DB LllotIA LATINA

bese de patul eomun, ~hm e6 tn aeeIa~i timp sufletul ~i earnea se implinese una prin alta, sufletul prin imboId, earnea prin act. A~adar, omul
fiind In tntregimea lui z6misHt de uniocul impus al amindurora, consum6
actul imperecherii, sliminta omului avind lichidul din substanta corpora16, iar c61dura din cea a sufletului. $i daea la greci sufletul inseamna
('p.va reee, de ee eorpul se raee~te toemai dnd il parase~te sufletul'l
6. In sfir~it, lasind la 0 parte ru~inea in interesul adevarului, in insa~i
dogoarea ultimei voluptali, dnd este aruneata saminta creatoare, nu
simtim oare ea iese eeva ~i din sufletul nostru ~i de aeeea ne simlim
,()bositi ~i fara vlaga, eu vederea impaienjenita'/ Se seurge astfel ~i din
:su'fletul nostru saminta sufleteasea, preeum din purificarea earnii provine aeea seva a samintei eorporale. 1. Exemplele ineeputului sint foarte
conving6toare. Trupul lui Adam a fost faeut din lut.Dar ee este lutul
<fecit un fel de liehid roditor'/ De aici va fi ~i elementul zlimislitor. Iar
:sufletul este din suflarea lui Dumnezeu. Ce este altceva suflarea lui
Dumnezeu, dedt abur al respiratiei '/ De aici provine ~i ceea ee insufl6m prin aeel element zamislitor. 8. A~adar, dupa ee s-au unit de la
tnceput intr-un singur om doua elemente deosebite ~i despartite: lutul
~i suflarea, ambele substante impreunate ~i-au amesteeat semintele intruna singurli ~i de aid au dat forma de propagare din generatie in generatie, cum sint ~i aeum douli elemente care, de~i deosebite, fiind introduse deopotrivli unite, deopotriva semanate in brazda ~i-n ogorul lor,
deopotrivli fae sa rasara ea mladita din ambele substante om1l1, in care
iar6~i se gase~te saminta sa dupa neam, preeum este rinduit intregii
a~ezliri ereatoare. 9. A~adar, dintr-un singur om existli toata aeeasta revlirsare, natura respectind, de bunli seama, porunea lui Dumnezeu:
~(Cre~teti ~i vli inmultiti 69. Caci de~i la ineeput s-a spus de 0 singura
lucrare: Sa faeem pe om, toata posteritatea a fost apoi inclusli la
plural: ~i sli fie ei mai mari peste pe~tii marii 70. N-are nimie de mirare promisiunea unei holde intr-o saminta.
XlXVIII.

1. De ce provenienta este acea cuvintare tn amintirea lui Plat on

despre alergarea sufletelor ineoaee ~i ineol0, eli plecind de aid sint
ncolo ~i iarli~i vin aid ~i se fae ~i de aid soeote~te ca iarlil?i se fac
<:ei vii din cei morti '/ 71. Unii 0 socotesc pitagoreica. Albinus 0 crede
\inuUi de un zeu, poate de Merelllr, egipteanul. par nu existli niei 0 cu-

69. Pac., 1. 28.

70. Pac., 1. 26.
71. Tertullan combate metempsihoza in acest capitol
('ftpltole.

~i

in urmiHoarele

~apte

TaRTULIAN, DII'RI IUI'LIIT

vlntare divin6 dedt ~_".tl..,..luLDumnez.el1, eel unie, prin care eu glas

puternic au vorbit profelii,apostolii ~i Hristos lnsu~i. Moise este eu
mult mai vechi ehiar dedt Saturn, aproape eu noua sute de ani, aeesta
nefiind niei m6ear printre str6nepoti, ~i desigur eu mult mai divin, el
care a tratat istoria neamului omenese de la ineeputul lumii ar6tlnd pe
nume ~i la timpul sau pe toti eei ee au tr6it in deeursul timpului ~i prohindu-i-se divinitatea operei din glasul lui prevestitor al viitorului. 2.
Dar daca pentru Platon un sofist din Samos este autorul teoriei despre
transmigratia neincetat~ a suffetelor care tree de la morti la vH, - eli'srguranlii" ca acel' autoreS't~Pil.agora. Acesta, de~i bun 'In a1fe prTviiite,
totul?i, ca sa-l?i construiasea sistemul de idei, a recurs la 0 mindun6 nu
numai rul?inoasa, dar chiar nesabuita. Afla tu, eel care nu l?tii, l?i crede
eu noi. A simwlat moartea, s-a ascu.ns~ub pamint ~i 15-a c'Onda~nat
singur acolQ III snfetin.t.a timp de l?apte al}i. Cele ce ave a sa Ie relaleze
despre eei morti in aool interval, pentru a da mai multa crezare ideilor sale, Ie-a cunoscut de la mama sa, care singura ii era confidenta ~i
ingrijitoare. Cind i s-a parut lui ca i s-a schimbat destul corpul pentru
a da impresia ca a inviat din morti, a iel?it din ascunzatoarea mindDOaSa, ca ~i -cum soar fi intors din infern. 3. Cine n-ar fi crezut ca a inviat cel pe care-l l?tia mort, mai ales auzind de la el despre cei morti
intre timp lueruri pe care se parea ea el nu Ie-a putut cunoa~te deeil
in infern 'I :re~ria ca.'yiii provin din morti~~te re@tiv veche,~ Dar cel
soar intimpla daca ar fi mai noua 'I Adevarul D-are nevoie de vechime
~i 'nid minduna nu e aparata prin noutate. Falsul nlm.ing falL._,w:.i!! ,
l-ar_ InE-0Qilg.an1idUiij~. $i de ce n-ar fi fals, daca !?i marturia pe care,
se sprijina este falsa'l Cum sa cred di nu minte Pitagora, care minle
ca sa-l ered'l Cum ma va convinge ea Etalide ~i Euforb ~i Pirus pesearul l?i Hermotim au fost Pitagora Intr-o viata anterioara, ca sa rna
convinga de eei vii ea provin din mOTU eel ce a mintit ca el este iaT6~i
PitagoTa'l Cu cit mai de crezut era ea soar fi intors el insul?i 0 singura
data din sine insu~i in viata dedt de aUtea ori altul ~i altul, eu aUt
mai mult a inl?elat in probleme mai grele eel ee a mintit in altele mai
u~oare. 4. Dar a recunosrcut scutul lui Euforb consarrat odinioara la
Delfi, a spus ca e al sau ~i a doveditateasta dupa Isemne neeunoscute
poporului. Cel ce a plasmuit 0 asemenea poveste primejduindu-l?i sanata tea, chinuindu-~i vi'ata timp de ~a'Pte ani, suporUnd foamea, nemi~
carea, intunericul, eel ce a avut atita rabdare sa nu vad6 cerul la ce
fndr6zneaiHi nu va fi recurs, ce trucuri nu va fi folosit, ca sa ajunga la
C'un06l?terea scutului? 5. Ce e de mirare dacil a descoperit In unele Ie-

APOLOGBTI DB LIM8A LAnNA

300

gende mai neeun~seute tot eeea ee a pus pe seama lui? Ce daea S-d
Insplrtlt din vreun zvon ramas dintr-o traditie indepartata? Ce daea a
plkliUt pe gardianul templului ~i a putut vedea pe Idscuns 'scutul 1 ~tim
r:li ~i 0 vrl\jitoarep.Qate~fla cele ascunse, cu ajutorul duhurilor! pe car~
Ie cheama pentru a 0 ajuta in arta magiei. Dar nu ghicea poate, ca sa
nu zic visa, prin astfel de arte ~i Ferecide, profesorul lui Pitagora? Ce
daea a fost in el acela~i demon care a adus ~i in Euforb un semn de
singe? In sfir~it, eel care probase cu dovada scutului ca el a fost Euforb,
de ce n-a recunoseut tot a~a pe nimeni dintre lupUitorii troieni'/ Caci
~i aceia ar fi trait din nou, daca s-ar face cei vii din cei morti.
XXIX.
1. Nu inseamna ca daca mortii provin din eei vii, la fel ~i eei vii
provin dintre cei morti. ~tie oricine ea mai intH sint cei vii ~i mai apoi
cei morti, care nu vin din alta parte dedt dintre eei vii. Ei au avut de
unde sa se nasca, dar nu din morti, ace~tia din urma neavind de unde
sa vina dedt dintre cei vii. 2. A~adar, daca de la inceput eei vii nu vin
dintre cei morti, de ee sa vina dupa aceea dintre cei morti'/ A secat'
Izvorul oricare i-ar fi fost obir~ia '/ Sau a fost nemultumit de chip '/ Dar
cum ~i-l salveaza intre cei morti '/ Nu fiindca de la inceput mortii sint
dintre cei vii de aceea sint intotdeauna dintre cei vii '/ Fie ca ar fi
ramas chipul de la ineeput in ambele stari, fie ca s-ar fi schimbat in
ambele stari, dupa cum a trebuit sa vina eei vii dintre cei mortL tot
a~a nu trebuie sa provina cei morti din cei vii. 3. Increderea in orindui rea firii nu trebuie inteleasa in chip uniform, caci nu ptetutindeni
se formeaza in chip alternativ contrariile din contrarii. $i noi admitem
C'ategoriile contrare : nascut $i nenascut, vedere $i orbire, tinerete $i balrfnete, intelepciune $i neghiobie; totU$i, nu inseamna ca din cel nascut
provine cel nenascut pentru motivul ca din contrariu se produce contrariul ; daca vederii Ii urmeaza orbirea nu se poate ca sa revina ~i vederea
din orbite, nici tineretea care a fost inaintea batrinelei nu vine iara~i
dupa aceasta $i, de asemenea, nu inseamna ca daca de la neghiobie s-a
ajuns la inteIepciune, prin firea Iucrurilor dupa inteIepciune ar urma
illfa$i neghiobia; 4. Multe contrarietati cauta cu subtilitate sa analizeze
$1 AIl'Yinus din respect pentru Platon al sau, Cd ~i cum acestea, aratate de
mi~e, n-ar fi tot aut de absolut conrtrarii oa ~i cele pe care Ie talma('f'~te dupa ideBe magistrului sau, ca ~i viata $i moartea adica. Totu$i
vPllirpa mortii din viata nu impune venire a vietH din moarte.

Tl1.RTULlAN, DUPRI! StJPLBT

:101

1. Dar ee yom rttspunde la eelelalte 1 Cad, in primul rind, daCd dill

cei morti ar fi cei vii, precum cei morti din cei vii, ar ramine in loldeauna acela!;ii numar al tuturor oamenilor, adieu acel numar cu cure 1.1
inceput desfa!;iurarea vie~ii. Din cei morti ar urma cei vii, apoi cei morti
din cei vii !;ii iara!;ii cei vii din cei morti. Si ar fi intotdeauna egali (,d
numar inainta!;iii !;ii urma!;iii, intrucit nu soar na!;ite nici mai mul~i, nic)
mai putini decit au murit. 2. Nu spun insa cartile despre inceputul 11Imii ca neamul omenese s-a inmuitit incetul cu incetul, de pe vremed
dnd primii oameni, numiti aborigeni, pribegind fie ca invingatori, fie ca
lnvin~i, au ocupat regiunile pamintului, ajungind astfel seitii in Partia,
temenizii in Pelopones, atenienii in Asia, frigienii in Italia, fenicienii in
Africa, prin emigrari frecvente, numite in greee~te &''ltOtxitxe, pina ee, in
tendinta de a se raspindi cit mai mult, s-au revarsat in valuri peste
diferite tinuturi. Multi dintre ei au ramas pe loc !;ii urma!;iii lor se gasesc !;ii acum in locurile de origine, dar multi inmultindu-se !;ii-au intins
neaml:ll cit rnai departe. 3. [nsa!?i fat,a pamintului s-a schimbat repede
prin munea prieeputa !;ii neintrerupta a oamenilor. S-au eonstruit ~osele,
s-au inaltat diferite 8!;iezari, toate au capatat pecetea schimbarilor, lotul
un or faimoalse de~rturi I-au o'cupat terenurUe de cultura, paduri intregi
au fost defri!;i>ate pentru ogoare, turmele domestice au indepartat pe cele
salbatiee, tinuturi nisipoase au devenit semanaturi, piatra a inceput si:!
fie folosita, s-a trecut la asanarea mla!;itinilor, numarul ora!;ieior a depa!;iit pe eel al eolibelor de odinioara. Aeum insulele !;ii stineile nu mai
Ingrozesc pe nimeni. Pretutindeni sint case, pretutindeni popoare, pretutindeni state, pretutindeni viata. 4. Multimea oamenitlor este suprema
marturie. Nu ne mai incape pamintul, cele neeesare traiului sint diT\, c.e.
in ce mai putine, iar frebuintele se inmultesc ; pretutindeni sint certuri,
nafura insa!;ii nu ne mai suport&.7!!. Este drept ca bolile, foametea, razboaiele, pustiirea ora!;ielor sint un fel de remediu, un fel de limitare 0
expansiunii umane, un fel de foarfece care reteaza ramurile prea intinse ; totu~i chiar de soar tiiia eu 51ecurile cea mai mare parte din omenire, nieiodata ae-easta nu s-a temut ca va fi ,astfel restabilita, incit dupa
o mie de ani cei vii sa fie readu!;ii din cei mortL Caci refacerea ar fi
pe masum pierderilor numai daca eei vii s-'ar na!;ite din cei morti. 5. Dar
de ce dupa 0 mie de ani !;ii nu indata se nasc cei vii din cci morti, de
vreme ce daca nu se inlocuie!;ite pe data ceea ce s-a pierdut, exisla primejdia sa dispara intru totul omenirea? Cum soar egala aceasU'l ci rell72. Inca de pe vremca lui Tertuliun se puncau problem!'
mulu! din vremea nOllstril, 11 carPi r('zolvurc n-o uelm!!c.

I'U dCCCU It

maltuslunls

APOLOOB'J'I 01 LIMBA LATINA

302

laUe a vietii Intr-o mie de ani dace. pierderile premerg refacerii ~i de

aceea mai repede ~i mai u~or s-ar stinge viata inainte de a se reaprinde 1 A~adar, omenirea ar fi pierit in acest fel daca cei vii ar veni
din cei morti; dar fiindca n-a pierit, nu e de crezut ce. cei vii se nasc
din cei morti.

XXXI.
1. Dace. ,ar fi cei vii din cei morti, in orice eaz ar fi cite unul din
fiecare. Ar trebui sa se intoarca in fiecare corp cite un singur suflet.
~i daca intr-un singur uter sint cite doua, trei, pina la cinci suflete, nu
vor fi cei vii din cei morti, fiindea nu yin fiecare din cite unul. Si mai
lnainte a fost tot a~a, de vreme ce ~i acum dintr-un singur suflet ies
mai multe. 2. De asemenea, cind sufletele se ~retrag din corpuri la etati
deosebite, de ce se intorcla una singura? De ce toate incep cu copiliiria, dnd ar trebui sa inceapa astfel numai cele ale copiilor morti? De
re, daca a murit cineva la batrinete, sufletul Ii revine tot intr-un copil '?
Daca sufletul afara din corp descre~te, dind ina poi ca virsta, cum s-ar
putea intoarce mai avansat dupa 0 mie de ani, desigur la aceea!;ii virste.
ft mortii sale, astfel incit timpul pe care-l lasase sa-l fi primit din nou?
3. Dar chiar daca ele s-ar intoarce intotdeauna acelea!;ii !;ii fara acelea!;ii
chipuri ale eorpurilor, ~i far a acelea~i orinduiriale soartei, totu~i ar
trebui sa readuca eu ele proprietatile de mai inainte ale gindurilor, preocuparilor !;ii afectelor, fiindca ar fi socotite far a vreun temei lipsite de
cele prin care s-ar dovedi a fi acelea~i. De unde ~tii, vei zice, ca de~i
Re petrec pe ascuns lucrurile astfel, totu~i intervalul de 0 mie de ani nu
tnlatura posibillitaotea numararii, de vreme 'ce se intorc necunoscute tie '?
Desigur, ~tiu ca nu se intimpla a~a cind pui fata in fata pe Pitagora !;ii
pe Euforb. 4. Caci iata, se ~tie bine chiar din insu~i renumele scuturilor
consacrate ca Euforb avea un suflet de militar razboinic, pe dnd Pitagora era lini!;itit !;ii fara insu~iri razboinice, incit evitind razboaiele de
atunci ale Greciei, a preferat lini~tea, devotindu-se geometriei, astronomiei ~i muzicii, strain fiind de preocuparile ~i de afectele lui Euforb.
Iar Pirus acela minca pe~te, pe cind Pitagora nu, fiindca se abtinea de
la carne. Etalide ~i Hermotim introdusesera bobul in hrana lor obi~
nuita, pe dnd Pit agora nu I-a dat nici macar discipolilor de!;ii a trebuit
s/ treaca intr-un bob. 5. Cum se pot redobindi, a~adar, acelea~i suflete
care nu se vor dovedi acelea!;ii nici prin inzestrari, nici prin deprinderi, nici prin felul de tr,ai ? De pe acum dintr-un atitde mare cuprins
al Greciei se numara numai patru suflete. Dar dace. a!;ia stau lucrurile
ell populiltia Greciei, incH nu din orice neam, sau nu de orice virsta ~i
rtlnq ~i de asemenea nu ctin ambele sexe se recruteaza zilnic transmi-

303

TlRTULIAN, DBSPRB SUPLBT

gratia de suflete ~i transmigratia de corpuri, de ce numai Pitagora se

intr-umi1 sau intr-altul ~i nu eu 'I 6. Sau, dacA este privilegiu
al filosofilor, in orice caz al grecilor, ca ~i cum seitii ~i inzii n-ar filosofa, de ce Epicur nu se reg~se~te in nimeni dintre inainta~ii lui, nici
Chrisip ~i Zenon, nici mAcar Platon despre care am fi putuL crede cA re-
editeaza pe Nestor prin vorba lui dulce ca mierea ?

recunoa~te

:X:XXII.
1. Empedocle fiindca aiura ca este zeu, din acest motiv, cred eu,.
a socotit dispretuitor lucru sa-~i aduca aminte ca a fost unul dintre eroi.
Copacel ~i pe~te am fO'st, zice el. De ce n-a fost mai degraba pepene,
atit de neghiob, ci cameleon, atlt de umflat? Desigur, ca sa nu se imputa
intr-un mormint imbalsamat, a preferat sa se friga,aruncindu-se in Etna ..
$i de ,aceea la el s-a terminat transmigratia corporala, ca 0 cina de
vara cu 0 friptura. 2. Dar trebuie sa luptam ~iaici impotriva presupunerii ciudate care transf<?rma pe oameni in animale ~i pe animale in
oameni. Sa ia seama copaceii ~i ~tevia, sa nu fim siliti mai mull sa
ridem dedt sa invatam. Afirmam di sufletul omenesc in nici un chip nu
poate sa treaca inanimale, chiar daca este socotit, dupa parerea unor
filosofi, din substante elementare. 3. Caci fie ca e produs sufletul din
foc, din apa, din singe, din aburul respiratiei, din aer, din lumina, sintern datori sa. ne gindim ca toate cele insufletite sint contrare fiecarui
fel din acestea; sint contrare focului cele ce sint reei: ~erpii, ~opirlele,
salamandrele, ~i orkme sint produse de un 'element vit,al, adica deapa ;
contrare apei sint cele uscate ~i fara lichid ~i se bucura de uscaciune
lacustele, flutura~ii, cameleonii ; de asemenea sint contrarii singelui cele
lipsite de culoarealui: scoicile, viermii ~i un lIlJare numar de pe~ti;
contrare aburului respiratiei sint cele care se pare ca nu respira, fiind
lipsite de trahee ~i de plamini: tintarii, furnicile, moliile,~i altele marunte de acest fel; contrare aerului sint cele care, traind intotdeauna
sub apa sau sub pamint, sint scutite de inhalarea lui (Ie cuno~ti mai
bine in realitate dedt dupa nume) ; contrare luminii sint cele cu totuJ
oarbe, sau cu ochi numai pentru intuneric, cum sint drtitele, liliecii,
bufnitele. Am prezenta:tacestea avind in vedere Isubst,antele evidente ~i
controlabile. 4. Dar daca a~ putea inregistra ~i atomii lui Epicur, daca
a~ vedea ~i numerele lUi Pitagora, daca a~ putea intiIni ~i ideile luI
Platon, daca. a~ putea prinde ~i entelechiile lui Aristotel, a~ gasi poate
$i pentru aceste categorii animale pe care sa Ie opun tn numele contrarietatii. Sustin ea din orieare suhstanta mai sus pomenita iH fi Sllfletul omenese constituit, nn s-ar fi putut forma in aUtea ftnimulc con-

APOLOOETI DE L1Ml1A LATINA

304

trace fiecarei subslante !;ii nici sa Ie dea numarul din transformarea lor i
mai degraba ar fi excluse'!;ii respinse de acestea, dedt sa fie admise
~j primite in numele aceslei prime contrarietati, care da na!;itere la stari
atit de diferite ale substantei !;ii ale naturii intregi intr-o anum ita rin<luiale.. 5. Sufletului omenesc i-au fast sortite a11tf'el ~ocuinta, hrana, instruirea, sensibilitatea, afectivitatea, gestatia !;ii na!;iterea, talentele, activitatile, bucuriile, repulsiile, viciile, dorintele, placerile, stare a de sanatate, ingrijirile medicale, in sflr!;iil1:; modul sau de viata !;ii ie!;iirea prin
moarte. 6. In oe chip, a!;iadar, acel suflet, faTa vreun curaj de a se inalta
sau de a se cobori, obosind ~i la urcarea scarilor, inabu~indu-se !;ii la
(,ufundarea in bazinul bailor, va sari dupa aceea in aer sub forma de
vultur ~i se va arunca apoi in mare sub forma de tipar? In ce chip, de
.tI!,emenea, obi~nuit eu hrana de om liber, delicata ~i curata, va rumega
nu zic paie, ci spini !;ii ierburi amare, aspre, pline de ginganii ~i chiar
Yeninoase, daca va trece intr-o capra, sau intr-o potirniche, ba cadavru,
ha om, amintindu-~i in orice caz de sine intr-un urs sau intr-un leu '{
A!';a vei ajunge !;ii la aIte anomalii. Ca sa nu zabovim pentru a arata pe
fiecare, oricare ar fi modelul sufletului omenesc, oricare i-ar fi masura,
ce va face in animale cu muIt mai mari sau mai mici ? Caci in mod necesar tot corpul este plin de suflet ~i sufletul se gase!;ite in tot corpul.
Cum, a!!;iadar, va umple sufletul omului un elef,ant? Si ,cum va incapea
tntr-un tintar? Daca se va extinde sau stringe aUt de mult, in mod
.sigur va fi in primejdie. 7. Si iara!;ii adaug : daca n-are in nici un chip capacitatea necesara transmigratiei in aIte animale nici prin masura
eorpului, nici prin vreo potrivire cu celelalte legi ale materiei sale,
oare ce se va schimba in el dupa calitatile acelor animale, !;ii dupa viata
lor contrara vie~ii umane, devenind ~i el contrar calitatilor umane datorita mutatiilor? Dadi prime!;ite 0 schimbare, uitind ce a fost, nu va
fi ceea ce a fost i !;ii daca nu va fi eel care a fost, s-a zis cu transmigratia corpului care, fara indoiala, nu mai poate fi atribuita acelui suflet
care, daca va fi schimbat, nu va mai fi el insu!;ii. Caci se va numi tran'smutatie a corpului aceea care-i va ingadui sufletului sa ramina in starea sa. 8. A!;iadar, daca nu se po ate schimba, !;ii nu poate nici ramine
tntr,-o stare in care sa fie eel de mai inainte, inrt:rucit nu poate Ifi contrarul sau, rna intreb daca exist a vreo cauza demna de incredere pentru
asHel de stramutare. Cu toate ca unii oameni sint la fel cu animalele,
rata cu insu!;iirile lor morale, intelectuale ~i afective, fiindea !;ii Dumnezeu a zis: (,S-a facut omul asemenea dobitoacelor fara judecata 73
nu de aceea vor deveni cei hrapareti uli, cei spurcati ciini, cei iuti
pantere, sau cei cinstiti oi, cei galagio!;ii rindunici, cei rU!;iino!;ii porum71. Ps. 48, 12.

TIIRTIJ1..1AN, oaPRI IlUPLB'r

hei, ca ~i cum aceea~i subslant6 a suflelului ~i-ar repeta pretutindeni

natura sa in proprietatile animalelor. Una este substanta ~i alta naLure]
substantei, dadi intr-adevar substanta este proprie fiecarui lucru, iar
natura sa poate sa fie comuna. 9. lata un exemplu: substanta esLe pit!tra, flerul; duritatea pietrei ~i a fierului este natura substantei. Duritatea aseamana, substanta deosebe~te. Mai sint ~i lina ~i pana; prin
insu~iri sint la fel, prin substanta nu. A~a e ~i daca un animal, rail
sau bun, este numit am: sufletul acestora nu este acela~i, dlci updf
asemanarea naturii, dar se vede neasemanarea substantei. Prin faplul
ci.l-l soeote~ti pe am asemenea unui animal, reeuno~ti ea sufletul nu
este acela~i, vorbind despre asemanare nu este el insu~i. 10. A~a intelege luerurile ~i denumirea divina, care aseamana pe am eu dobitoaeele, prin natura, nu prin substanta. Dealtfel niei Dumnezeu n-dr fi
insemnat in aeest fel pe am, daea l-ar fi eunoseut dupii subsLtln ~ll
animal.
XXXIII.
1. Chiar dnd ni se impune in numele jU'stitiei ideea ea suf]etell'
fata eu viata ~i faptele lor, ar putea apartine felurilor de anima-Ie, incH sa fie sacrificate in rindul eelor ueise, sa se supuna intre eei
ce sint robi ~i sa oboseasca in -a-teliere de munca, sa se injoseasca intre
cei ticalo~i, dar ~i invers, sa fie onorate, iubirte, ingrijite ~i dorHe intre
cei mai de seama, mai cinstiti, mai folasitori ~i mai placuti, chiar ~i in
acest caz voi spune : daca sint schimba-te, nu se vor oeoli inse~i ace1C'd
care vor merita. 2. Va disparea ratiunea justitiei daca va lipsi simtul
meritelor. Dar va lipsi simtul meriteloI, daca va schimba starea sufletelor. hi sohimba starea s'llfletelor, daca ele nu vor ramine acelea~i. Deo'"
potriva, daca vor starui in judeeata pe care a eunoa~te ~i Mercur egipteanul care spune ea sufletul, dnd s-a despartH de corp, nu se varsa in
sufletul universului, ei ramine eu individualitatea lui, ICia sa dea soeotefila - zice el -, de eele pe oare Ie-a savir~it in corp, vreau sa ,amintesc de justitia, gravitatea, majestatea ~i demnitaiea judeci'ltii divine,
daca nu pr'ezideaza dintr-un lac inaU judecata omene-asea eu deplina
onoare in ambele feluri de sentinte : ~i in pedeapsa~i in gratiere, severa
in razbunare ~i generoasa in damire. 3. Ce erezi ea va fi in viitor sufletu] unui ueiga~ '? Eu ered ea va fi un animal destinat gidelui ~i ml\.celamlui, ca sa fie injunghiat, pentru ea ~i el a injunghi'at, ca sa fie jupuit,
pentru ea ~i el a spoliat, pentru ca sa fie pus in eonsum, pentru ea ~I ('\
a di:tt fiarelor salbatice pe eei pe care i-Ia ucis in paduri ~i in locuri n('umblate. 4. Daea va fl judecat astfel, oare nu va dVP(l sa arate a('('1 sull("

omene~ti,

;;()U

APOLOOB'J'I

!)II

LIMBA. LATIN ..

mal multa mingiiere deeit ohin, fiindea mort gase~te intre bucatari pe
. eei mai de frunte, fiindea este g.atit cu mirodeniile lui Apicius ~i ale lui
Lureonius, fiindea este dus la mesele lui Cicero, fiindca este purtat pe
lAvile eele mai stralucitoare ale lui Sylla, fiindca este dat ~i la inmormintari ~i 1a ospete, fiinddi esie consumat mai degraba de catre confrati
dedt de corbi ~i de lupi, ca sa para ,ea inmormintat in corpul unui om
s-a rein tors la neamul sau, ingimfat in fata judecatilor omene~ti, daca
a trecut prin atitea ~i atitea'/ 5. Judeeatile omene~ti nimicesc ope uciga~
prin mijloace felurite, r'afiIl!a,te ~i peste masura de salbatice, intirziindu-l
intre viata ~i moarte, pentru ca sfir~itul sa-i vina dupa 0 pedeapsa cit
mai prelungita. Dar ~i daca sufletul a fugit inaintea ultimei lovilturi, n-a
sd~pat ~i corpul de pumnal ~i, dupa ce ~i dintr-o parte ~i din alta gruma7ul ~i 'coastele au fast strapunse ~i masacr.ate, se cere plata crimei. Apoi
este dat in foc, pentru oa ~i mort sa fie pedepsit. Altfel nu se pOCl!te. $i
totu~l nu exista atita grija pentru rug, oa sa nu-i gaseasca alte animale
r6ma~itele, desigur nici oa,sele nu-i sint crutate, nici cenu~a nu e respectata, trebuind a fi lipsita de orice pedoaba. 6. AUt de mare este 1a
oameni pedeapsa unui uciga~, cit este de mare insa~i na,tura oare este
pedepsita. Cine n-ar prefera justitia veacului, pe care ~i Apostolul 74 nu
fara rost 0 arata inarmata cu sabi1a, oare este dreapta fata de uciderea
unui om '/ Da.ca ne gindim la plata ~i a celorlalte nelegiuiri, la sohingiuirile de tot feluI. la arderea de viu, 1a 'azvirlirea in mare cusut intr-un
sac, la cangele calaului, la aruncarea de pe virful unei stinci, cui nu-i
e u~or sa accepte teoria 111i Pitagora S1au 'a lui Empedocle'/ 1. Cad ~i
cei ce, trebuind a fi pedepsiti la munci ~i la robie, vor fi intrupati in
magari sau in caliri, cit de muIt se vor multumi ei cu munca in brutarie.
sau eu invirtirea rotii de scos apa, dCl!ca-~i vor aminti de regimul din
inchisori ~i din minele de metal, de muncile publice, sau ohiar de viata
de deUnuti fara activitate! De aceea celor care, de~i cu 0 viata nepatata, au ,ajuns ope mina judecatii, Ie caut recompensele, dar Ie gasesc
mai degraba pedepsele. Nu e de mirare sa Ii se dea mare raspl'ata celor
buni intrupindu-i intr-un animal, orieare ar fi e1. 8. Homeri~i amin1ea
caa fost mai inainte paun, dupa cum a visat Ennius ; iar eu Ii voi crade
pe poeti ~i nu pe O9i treji. $i daca un paun este foarte frumos, impodobit
eu culoarea pe care 0 vrea, dar penele ii tac, iar vocea sa nu esta pIa('uta, poetii nu vor alteeva dedt 'sa dnte. A~adar, Homer a fast eondamnat, iar nu onoMt eu chipul de paun. Mai mult se va bucura de rasplata
veacului tatal impodobi;t eu artele liberale, preferind frumusetea faimei
sale iar nu a cozii. 9. Haide aeum, sa treaca poetii in dndul paunilor.
74. Rom. 13, 4.

TSRTULIAN, DBSPRB SUPLBT

301

sau al lebedelor, dad. vocea lebedelor este frumoas6: tn ce animal 11

vei trece pe dreptul barbat Eacus? Ce vei face din curajoasa femeie
Didona ? Cum va deveni rabdarea pasare, sfintenia vita, nevinovatia
pe~te? Toate sint slujitoare ale omului, toote supuse, toate roabe lui.
Daca va avea sa fie ceva din amestec, se injose~te, in ele cel caruia
pentru meribele vietH i se acorda busturi, sta1tui, titluri, onoruri publice,
privilegii, caruia senatul ~i popoml ii aduce sacrificii sub_.. _----,.
forma votu.. --!i,lo~. 10. 0, judediti divine dupa moarte, mai mincinoase decit cele
umane, mai demne de dispr.etuit sub l'aportul pedepselor, mai dezgustlitoare pentru placerile pe care Ie ofera, de care nici cei mai rai nu se
tem, pe care nici cei mai buni nu Ie doresc, catre care vor alerga mai
deqraba nelegiuitii, decit sfintii, eei dintii ca sa scape mai repede de
dreptatea veacului, iar cei din urma ca s-o primeasca mai tirziu! Bine
invatati vOi, filosofii, cu folos aratati ca dupa moarte pedepsele sau recompensele vor fi mai u~oare, cind, daca pe suflete Ie a~teapta judecata,
trebuie crezut mai degr,aba in sfir~ttul vietii, declot in organizarea ei,
fiindca nimic nu e mai deplin decit ceea ce este mai indepartat ~i nimic
mai indepartat decit ceea ce e mai divino 11. Dumnezeu va judeca astfel
mai deplin, fiindca judecata va fi mai indepartata, prin hotarirea eterna
aUt a chinului, cit ~i a mingiierii, sufletele neintrupindu-se in animale,
ci revenind in propriile lor corpuri ~i aceasta 0 singura data ~i in ziua
pe care numai Tatal 0 ~tie, ca in a~teptarea ~ovai,toare sa 5e dovedeasca
grija pentm credinta, intotdeauna a~teptind ziua devreme ce niciodata
n-o ~tii, temindu-se zilnic fiindca zilnic spera.
~-,~

XXXIV.

1. Nici 0 parere a unei nebunii de acest fel, potrivit careia sa se

schimbe oamenii tn animale, nu apare astazi sub nume eretk, dar a trebuit sa vorbesc ~i despre 0 astfel de teorie ~i am combatut-o fiind in
leglitura cu cele de mai sus, care transforma pe Homer in paun, ca ~i pe
Euforb ~i Pi,tagora, pentru ca, fiind respinsa aceasta teorie despre transmigratia 'sufletului sau aceea 'a corpului, sa fie inlaturata cea care a
fu.rnizat ceva ereticilor. 2. Caci ~i Simon samarineanul 75, in Paptele
Apostolilor cumparaior al Duhului Sfint, dupa ce condamnat de Apostol
eu banii sai cu tot, zadarnic a pIins gindind la moarte, s-a intors catre
cucerirea adevarului, pentm a-~i ispa~i oarecum gre~eala, ,sprijinit pe
puterile artei sale: a rascumplirat din locul de placere publica pe 0
tirianli oarecare numita Elena, atragind-o clitre virtute, oa raspla1ta dem75. Fttpte 8, 18 sq.

.30B

APOLOGE11 DE LIMBA LATINA

1111 .de sine in fat a Duhului Stint. 3. $i~a inchiputt ca el este tatal suprem
~i cli prima idee a sa a fost ,aceea de a fi creat pe ingeri ~i pe larhangheli ;
eli ideea, ca expresie a planurilor lui, pornind de la ;talal ei s-a coborit
in regiunile de mai jos ~i acolo, potrivit conceptiei t'atalui,a dat na~tere
puterilor ingere~ti, necunoscMoareale tatalui lor ~i facatoare ale acestei
lumi ; cli ,acesltea au retinut idee a, ca sa nu para creatie aaHcuiva, ~i au
cxpus-o inf'amiei, pentru Ca sa fie ~i mai injosita ; ca i-au dat chiar chip
omenesc, pentru a 0 stringe in lanturile carnii ; 4. ca astfel, trecind de-a
lungul muItor epoci prin alte ~i aIte chipuri feminine, a ajuns ~i acea
Elena, care a fost pieirea lui Priam ~i apoia ochilor lui Stesihor, pe oare-l
orbise fiindca 0 criticase prinltr-o poezie, ~i carui'a i-a redat vederea ca
multumire ca a fost .1audaHi; ca de aicL mergind ea mereu din corp in
corp, s"a coborit 1a ultima treapta il injosirii, devenindprostiltuata Elena.
Cli aceasta este oai1a cea pierduta, la care s-a coborilt tata1 suprem, adica
Simon, pe oare a gasit-o ~i a readus-o, nu ~tiu daca pe umeri sau pe
genunchi; ca e1 dupa 'aceea s-a int~rs spre mintuirea oamenilor, pentru
a-i elibera oarecum printr-un act de razbunare din mina acelor puteri
fngere~ti care trebuiau in~elalte. $i e1 insu~i, luind pentru oameni chip
de am, a mintit in Iudeea ca este fiul, iar in Samaria a facut pe tata1. 5.
0, Elena cea discutata de poeti ~i de eretici, adultera pentru cei dintii,
~j declizuta complet pentru cei din urma, cihiar daca prabu~irea de la
Troia este mai glorioasa dedt cea dintr-un lupanar, caci 1a Troia s-au
frosit mii de eorabii, dar poate ca nici 0 mie de dinari in lupanar ! Fie-ti
ru~ine, Simone, cel zabavnic in eercetarea ~i nestatornic in recunoa~te
rf'a gre~elilor. Menelau pe data a pornit dupa cea rapita, pe data a cenllt-o
tnapoi, a redobindit-o dupa un razboi de zeceani, fara sa stea ascuns,
ft1rli sa in~e1e, fara sa umble eu ~urubarii. Ma tem sa nu fi fost tata mlai
degraba eel care pentru reeapatarea Elenei a suporta1t mai mult neooiihna,
a fost mai eurajos ~i s-a ,trudit mai multa vreme.

xxxv.
1. ...Dar nu numai pentru tine,sin,gur,lp.eternPsiihoza a urzit ace~s.ta
poveste; Se folose~te de metempsihoza ~i Carpoerate, la fel vrajitor, la
-lel depravat, de~i mai putinca Elena: D; ~e 'nu? 'Devreme ce el, pentru
a-stiibiTCo'rasturn,ilre "deoiIoe f~r.aTrlv1r:ratudrmvine $i Umane, ,a afifmal
'('li sufletele 5e "reintr~p~~za,' p~ntrumotivul ea viata asta n-;are V'arci.are
p~nir~ ~'iineni "'cfiiciCri-ii-siilClnTatlira:te"loafe cele ce 0 'invinov~te;~,
fi~!1dc~' ce~a 'c~"se' socoie~te rau nu este astfel din natura,' ci datort!,a
opini'i. A~tfel, spune el, metempsihoz,a 5e impune in chip necesar, daca
Illl sfnt raseumparate toate abaterile, ehlar de la prim'lll curs al vietii

TBRTULIAN, OasPRE SUPLEf

309

(adicA nelegiuirile slnt drojdii ale vietti I), cit dealtfel suflptul este reehemat de cite ori a plAtit mai putin in contul gre~elilor pe Clare Ie are
de plAtH fiind Unut in inchisoarea trupului pinl\. .ce 'achitA ultimul sferl
~1( datoriei 711. 2. ~n aceastA directie conduce el toatA 'aeea parabolA a
Domnului care se 1,Amure~te prin ,UilmAciri sigme ~i care trebuie inteleasA
mai intH in chip simplu. $i paginul este adversarul nostru, mergind pc
aeeea~i cale a vietii comune. Dealtfel, ,trebuia oa noi sa ie~im din lume
daca nu era cu putinta sa traim impreuna eu ea. In a,cest sens porunee~te
protectorul sufletului bun Iubiti pe du~manii vo~tri, zice El, ~i rugati-va
pentru cei care va vorbesc de raU 77 ca nu cumva cel imp ins la nedreptate prin vreo legatura de interese sa te at raga la judeditorul sau ~i sA
te puna sub paza constringindu-te sa-ti achiti datoria 78. 3. Apoi daca
este stramutata la diavolul pomenirea despre adversar din observarea insotitoare e~ti sfatuit sa mergi ~i cu el lla acea uniTe,
care este ,atribuita din aeordul credintei; dici te-ai invoit sA
renunti la el, la fastul ~i la ingerii lui. Exista acord intre voi
despre ,aceasta. Aceasta v'a fi prietenia din respect pentru angajamentul
luat, ca sa nu iei dupa aeeea ceva al ,lui din cele pe oare le-a refuzat, pe
care i le-,ai da,t inapoi, ca sa nu te infati~eze oa in~elator, ca schimbator
a1 invoielii in ata judecatorului Dumnezeu precum n ale gem in loc de
invinuitoral celor sfinte ~i prin nume insu~i denuntMor al diavolului 79,
~i judecatorul sa te dea ingerului pentru urmarire judecMoreasca ~i el
sa te depuna in inehilSoarea iadului 80, de unde nu e~ti seos dedt daea
('ste plaHUi e'U intirzierea invierii neinsemnaJI:a gre~eaHi. Ce este mai la
obiect dedt aeeste idei '/ Ce este mai adevarat dedt aeeste interpretAri '/
4. Dea1tfel, referindu-ne la Carpoerate: daca sufletul este datornicul
tuturor nelegiuirilor, cine trebuie inteles ea du~man ~i adversar al sau '/
o minte mai buna, ered, care-l va impinge la vreo nevinovatie, pentru
a-laduce iara~i ~i i,ara~i in corp, pina ce nu va mai fi gasirt ,ca ,acuzat de
nimic din vi,ata Cea buna. Aceasta inseamnaa cl1lnoa~te un pom dupa
fructelle sale rele, adica a cunoa~te invatatura adevarului din cele mdi
rele precepte. 5. Sper ca er~ticii de Idcest soi cad ~i in exemplul lui Ilie,
reprezentat astfel oa ~i in loan, ca sa se apere de metempsihoza cuvintul
Domnului: Ilie a ~i venit ~i ei nu I-au cunoscub> 81, ~i in ait lac: $i
daca vreti sa auziti, 'acesta este Ilie eel care va sa vina 82. Oare it sf A76. Mt. 5, 26.
77. Mt. 5, 44.
78. Lc. 6, 27 ~i 12, 58.
79, Apoc. 12, 10.
BO, Mt. 5, 25 sq,
HI. Mt. 17, 12,
82. Mt. 11, 14.

310

APOLOGITI DB LIMBA LATINA

luiau ceva, a~adar, ~i iudeii pe loan dupa parerea pitagoreica : Tu e~ti

Ilie '/ ~i nu dupa invatatura divina: Si iata va voi trimite pe Ilie Tesviteanul 83. 6. Metempsihoza lor este recthemarea sufl~t~luL . lmeaiat
dup6 moaLtE;!_~Creluare.a exis~&~L(n~~~Q~R;-(6)~in:~~~i.i m;arte are
"SA vina, ci dupistra:;ui~r;:Si lUI 1,telrnie .r~.g~-wui~i",'"de ~-;;~~~~;i;
-lipsit, d lumii din care a fost stramutat, nu din pragulvietii, ~i din'i~.~
plinireaprofeti"e-C acel,a~i~i insu!;Ii el !;Ii ca I}l)1;Jle ~i C:C!0:tI1. J)ar-,cum iii~
s[~de-v1nii Io:ani Ai' cuvinttul ingerului : Si el insu~i - zice - , va veni
mai inainte in fat'a poporului, .U pute!~~__E...s.!!.....<!.uhl!L!l:!Ll!!.~ 84, ~.~~._
sufletul !;Ii nu cu trupul lui. Old acestea sint subst1antele lui ca om, dar
puferea !;Ii duhulSinCCIKiUIite din afar.a, din haml lui Dumnezeu; astfel
sc potSitramuta in aHul din vointa lui Dumnez,eu, cum s-a facut mai
tnainte din duhul lui Moise 85.
XXXVI.
1. Acum cred ca am ajuns, la chestiunile la care, dealtfel, trebuia
sa ma intorc. Stabilisem ca sufletul este sadit in om !;Ii din om insu!;li !;Ii eli
de la inceput este 0 singura saminta, ca l!;Ii la carnii, in toata multimea
speciei, afirmatii prin care am combMut parerile filosofilor !;Ii ale eretieilor, precum !;Ii acea debila opinie a lui Platon. In continuare voi trata
problemele in ordinea lor logica. 2. Sufletul fiind sadit in uter deopotriva cu el este plamadit !;Ii sexul, aUt de deopotriva, indt in privinta sexului subst1anta se mentine neutra. Oaci daca zamislirea lor ar 'admite vreo
tntrerupere a ambelor substante in seminte, inci't sa se semene mai inainte carnea sau sufletu:l, artrebui saadmiti !;Ii sex'lll ca proprietate a
uneia din substante prin intreruperea temporara a semintelor, ca sexul
sti fie imprimat fie de catJ1e carne4 sufletului, fie de suflet 'carnii. 3. Si
Apelles, nu pictorul, d ereticul,afirmind ca inaintea corpurilor sufletele sint fie masculine, fie feminine, dupa crum a invat,at de Ie Phi:lumena, admite prin ace1asta ca trupul prime!;lte de Ia suflet ulterior sexul.
Cei ce socotesc ca sufletul vine in corp imediat dupa ce acesta s-a nascut, afirma ca sexul sufletului es:te barbatesc 5'au femeiesc, dupa cum este
anterior c.arnea. 4. Dar semintele ambelor sub stante :sint nedespartite
$i in unitate, C'eeace fiace ca e:Ie Sa ,aiba 0 situatie comuna ca gen, dupa
tr6saturile fixate de natura. Desigur, !;Ii aci se dovedel?te forma celor
dintru incepU't, de vreme ce barbatula fost plasmuit IDJai inainte (caci
mai intH a fost Adam), iar femeia ceva mai tirziu (caci Eva a fost dupa
83. Mt. 11, 14 i Me. 1, 3; In. 1, 21-23.
84. Le. 1, 11.
85. NUffi. 12, 2 sq.

TI!RTULIAN, OISPRE SUFLE1'

:111

aceea) ~6. 5. Astfel, un timp carnea este filrli formll, cum fl fost rupti\ din
('oast'a lui Adam ; totu~i esto ~i ea tnsufletitt1, fiindeA voi recunoa~te !;i
aee1 suflet a1 ei Cd 0 poniune din Adam. DealUel \~i pe ea 0 insuflet.ise
suflarea lui Dumnezeu, did suf1etul n primise Adam ~i din camen lui
d fost facuUi femeia.
XiXJXVII.
1. Oricum, 0 putere organizatoare a vointei divine modeleaza tOdltt
plegatirea de sadire, plasmuire ~i dezvo1tarea omu1ui in uter, imprimind ~i acestei lucrari r,atiunea sa. Avind in vedere aeestea, ~i superstitia romana ,a creat pe zeita Alemona pentru a hrani fatuI in uter, pe Nona
~i pe Decima pentru lunile din urma, mai grele, pe Partula care sa ajute
la facere, ~i pe Lucina care sa scoata pruncul la lumina. Noi credem Cd
acestea sint inda!toriri divine ale ingerilor 87. 2. A~adar, de la acela este
om fatuI in uter, de la aare vine implinirea chipului. ~1!...,~gea lui
Mo~~e atunci il judeca dupa talion pe cel vinov,at de avort 88, cind cauza
apartine de acum omU'lui, cind de acum :lui i se pune in seama starea
vietii ~i a mortii, dnd de a,cum destinulare cuvintul, pentru ca fatuI,
traind inoa in mama sla, are soarta comuna in primul rind cu mama. 3. Voi
spune ceva despre suflet in ceea ce prive~te momentele lui de na~tere !;i
voi lua lucrurile la rindul lor. Na~terea legitima are loc cam la inceputul
lunii a zecea. Cei ce 'Soeotesc numerele ca ratiune a realitatii cred ca numarul zece este creatoml a toate, c:a ded el impline~te ~i na~t'ere,a omului,
4. Eu voi raporta mai degraba la Dumnezeuaeeasta masura a timpului,
voi spune ca perioada 'prenatala a omului este de zece luni de la colC'
zece porunci, ,adica de la Dec1alog, ca ne na~te numarul zece a1 tlmpului
dupa numarul zeceal invataturilor care ne f,ac sa rena~tem. Dar fiindca
~i la ~apte luni se produce 0 na~tere deplina, mai degraba docH la opt
luni, voiaoorda prin aceasta cinstke sabatului, socotind ca in cite zHe
a facut Dumnezeu lumea, in aceJ.a~i numar de luni se formeaza omul ca
imagine a lui Dumnezeu. Este cu putinta na~terea grabita.I'a ~ap.t.~ luni\
pentru a_~~_~illL~. I]!C!L!.p.~~~ la' invJe~i~, ~9 ~i la odihna imparatif'i lui
Dumnezeu. Numarul de opt nu ne creeaza; caciatunci nu vor fi nici
nunti. 5. Am sustinut tovara~ia carnii ~i ,a suUetului de la inceput, elf'
la unirea semintelor inse~i ~i pina la completa dezvoltare a fatului ; c\f'
aeeea acum 0 apa:r,am de la na~tere in primul rind, fUndca nose im",- .. ~ ...... ""

,.

.-.'

86. I Tim. 2, 13.

87. Ingerii au grija de copii in pintecele milmelor.
88. Ie!i. 21, 22.
8!), Mt. 22, 30.

"'~-'-"'>'''~.-~ .. -'-~

'~q

312

APOLOOB11 DB LlMBA LATINA

preuna., dar eu rosturi deosebite, fiecare dupa conditia esentei sale, deflnindu-se carnea prin dimensiunile sale fizice, sufletul ~rin ingeniozitate, earnea prin tnfati~are, sufletul prin simtire. Dealtfel, nu trebuie
sl1 se afirme ca sufletul cre~te prin substanta, ca sa nu se spuna ca
deserve~te ca substanta ~i sa se creada ,asUel ca este supus pieirii; puterea lui, tn care se gasesc sadite inzestrarile naturale, 'Pastrindu-se masura in care a fost insuUat de la inceput, ininteaza putin cite putin,
hnpreuna cu corpul. 6. La 0 anumWi cantH'a;te de arur sau de argint, in
stare bruta, nelucMte: se infati~ea:ia ca 0 masa, care ea volum poalte
este mai mica dedt in viitor, dar care contine in interior to ate insu~i
rile naturale aile aurului ~iargintului. Cind masa se trarrsforma in foaie
de metal, devine mai mare dedt la inceput, prin dilatarea cantitatii, care
rlimine ca greutate 'aceea~i, nu prin adaos, cad se intinde nu se adauga ;
rhiar dad\ se mare~te ca forma, ramine totru~i in aceea~i s'iare prin continut. 1. Atunci ere~te ~i insa~i stralucirea aurului sau a argintului, care
fusese ~i in masa ceva mai slaba, dar nu inexistenta. Atunci i se adauga
aite ~i aIte chipuri, dupa modelarea pe care 0 imprima materiei lucratorul, car'e nu-i da altceva in plus decit ftJ-rma. Astfel trebui,e soeotite
~i c['le~terile sufletului, nu eantitative, ci callitative.
XJX:XNIU.

1. De~i ,am araiat mai inainte oa tome insu~irile sufletului se gasesc

in substanta sa de la na~tere, dezvoltindu-se ineetul eu incetul cu virsta
~j schimbindu-se dupa imprejurarile determinat~ de diferite activitati,
de institutii, de loe, de puteri.!le condueatoare,acum spunem tOltu~i ea
uni!tatea sufletului ~i a trupului se mentina de-a lungul virSitei omului.
dezvoltindru-se
la unul activiltatile psihke, iar I,a eelalalt structura or,
9anica, pubertatea produdndu-se cam Ila virsta de 14 ,ani, nu pentru ca
Asc1epiade presupune ea de la aceasta virsta incepe intelepciunea ~i nici
fiindca Dreptul civil il soeote~te deaici pe om apt pen;tru diferite aetivitati, ci fiindea a~a spune ~i ratiunea. 2. DCliea Adam ~i Ev,a din eunoa~
terea binelui ~i a raului au simtit nevoi'a sa-~i aeopere partile ru~ino'ase
ale corpului, ~i noi, de dnd simtim aeeea~i neeesitate, dovedim ca ne
dam seama de eeea ee inse,amna binele ~i raul. De la aee~ti ani sexul se
afirma ~i mai mult prin imbraeaminte ~i 'timiditate, in rivna dupa eele
nepermise se folose~te de ajutorul oehilor, comuniea dorintele, intelege
cele ce exista, i~i pregate~te teiurile prin placerea apropterii asemenea
smochinilor ~i 'Sco'ate pe om din par,adisul inoeent'ei, impingindu-l la
('(>\('iulte vinovatii ~i deliete nefire~ti, care sint alimenItate nu de natura,
ci de pruetici vieioase. 3. Dealtfel, singura pofta In. mod propriu natural a

lIS!

TERTULIAN, DIISPRl! 8UPLII"

este numai aceea a alimentelor, pe care Dumllezen ~ exprimat-o de la

inceput: Din orice planta - a zis el -, veti mined 00 ~i a ex:lins-o dupt'i
potop pentru al doilea rind de oameni : lata, v-am dat roa1te spre hran6.,
Cd ~i zarzavaturile ~i ierburile 91, avind in vedere nu atit sufletu!l, ell
trupul, de~i adresindu-se sufletului. Daca se pare ca sufletul dore~te
hrana, laceasta nu e un motiv pentru cineva sa sustina ca ~i suHetul este
muritor, ca se mentine prin hrana, care daca este impupnata il face sa
siabeasca, iar daca este inlditurata ii aduce pieirea. 4. Nu trebuie sa ne
intrebam cine dore~te, ci pentru cine; iar daca pentru sine, sa vedern
pentru ce, dnd, ~i pina unde, fiindea alteeva dore~te din natura sa, alJtceva din necesita.te, ailitceva potrivii\: insu~irilor sale ~i altceva avind In
vedere cauza. A~adar, sufletul va dori hrana pentru sine din cauza necesitatii, iar pentru -irup din naltura proprietatii. Caci fara indoiala trupul
este cas a sufletului ~i sufletul este chiria~ al trupului. 5. A~adar ehiria~ul.
din cauza ~i din necelSitatea acestui nume pe care-l are, va dari cele de
folos pentru toata oasa pe timpul cit a inchiriat-o, nu pentru ca sa-~i
faea el temeIie, armatura ~i proptea, ci numai pentru a Iocui in casa, in
care nu poate sa stea dadi aceast,a nu este intarita. 6. Dealtfe!, sufletuI
\'a putea pleca din oaso8 pe care 0 va parasi nevatamo8t de lipsa vreunui
ajutor, fiindca el are i~tariturile sale ~i hrana eonditiei proprii, anume
imortalitaliea, ratioll'alitatea, sensibilitatea, intelectualitatea, libertatea
propri'ei hoUiriri.

XQ(:xnx.
1. Pe toate aceS'tea, ,care au fost date sufletului de la na~tere, ace-
la~i care le-a invidiat de 108 inceput, acum Ie tntuneca ~i Ie strica, peUitru
ca ele sa nu mai fie ingrijii\:e ~i organizate eu cele necesare. De,alltfel.
cine dintre oameni n-ar putea avea parte de un Ispirit ticalos, de Ia poarta
vietii pinditoral sufleteIor, chemat de toa.ta pflactica aceea superstitioasa de la na~tere? 2. Astfel, toti se nasc avind idolatria ca mo,a~a, de
vreme ce pintecele insu~i, inconjurat cu panglici facute pentru idoH,
marturise~te ca roadele lui sint oandidateale demonilor, de vfleme ce
vaietele de 108 na~tere sint pentru Lucina ~i Diana, de vreme ce toalta
saptamina se pune masa pentru Iunona, de vreme ce in ultima zi sinl
chemate ursitele inscrise de destin, de vreme ce chiar prima ridicare
in picioare a copilului este conSaCra!ta zeitei Statina. 3. Cineapoi nu
fagaduie~te capul fiului sau in intlregime paca1tuJuL cine nu-i rctp'clZ" ().
90. Fac. 2, 16.
91. FilC. 9, 13.

APOLOOE'JI DB LIMBA LATINA

;314
~uvitli,

sau nu-i taie tot ptlml noului ntlseut, ea jertfa, ca legamint parintest: sau stramo~E'se, pubUe sau privail:? AsHel, ,a~adar, l-,a gasit ~i pe
Soc rate inca prune duhul eel demonic; asHel sint saeatiti toti oa zeitati,
care nu sint aIteevla deeit nume de demoni. Pina intr-atFt nu este nici a
n81'>tere seutita de superstitii intre pagini. 4. De aici spune Apostolul ca
sfintii sirut ereati dintr-un Isex sau alltul sfinti1t, aUt din marturia samintei,
elt ~i din invata1tura purtarii. In ,ait chip - zice e1 - necmati s-ar
na~te 92, voind sa se inteleaga ca fiii celar credindo~i sint oarecum designati pentru sfintenie ~i prin aceasta pentru mintuire, pentru ca, avind
.copii ea speranta, sa ,apere casMoriile, fiindea fusese de parere ea acestea
trebuie mentinute. Dealtfel i~i amintesc de spusele Domnului: Dadl
nu se va na~te cineva din apa ~i din Duh, nu va intra in imparatia lui
Dumnezeu 93, adica nu va fi stint.
XL.
1. kstfel, tat sufletul este soeatit de 1a Adam, pina ce este indreptat

tn Hristos, atita timp necurat, pina dnd este indreptat; 94 este paeatos,
tnsti, fiindea, este neeuflat, primind rm;inea din tovara~i'a earnii. 2. Carnea, de~i este pacatoasa ~i dupa ea sintem apriti sa mergem, luerarile
ei sint eO'ndamna1te, fiindea are dorinte potrivniee spiritu1ui !?i din cauza
ei sint stigmatizate eele 'trupe~ti, tatu~i nu este dispretuita din oauza
numelui sa'll; nu din pr'Opriile ei insu!?iri intelege ~i simte pentru a in<lemna sau a impune paeatuI. De ee nu? Ba. es,te un slujiltor, dar nu un
sJujitar cum e un selav, sau un prieten mai mk, ci. cum este 0 cupa de
bliut, sau un aIt corp 1a fel, dar nu suflet. Cad !?i cupa 'este un slujitor a1
" insetat; numai ca cel caruia-i e sete minuie~te el cupa, nu-l minucelui
le~te pe eI. 3. Nu eSite nid 0 prO'prietate a omu1ui in va suI de pamint ~i
nlei amu1 nu este carne ca a alta putere a sufletului ~i ca 0 alta persoana .
.c1 este ceva de ,alta substanta ~i de lalta conditie,adauga1ta totu~i sufletuluica 0 mabila, ca un iI1s,trumellit in \Servi'CiHe vietii. Garnea, la~adaT,
este ocarHa in Scripturi, fiindca sufletul nu este nimic fara carne in
.actiunea pliicerilor pe care Ie ofera gum, bautuM, viO'lenta, idalatria ~i
celelal1te manifestari c1arnale nu prin simtirea, ci prin efecte1e lor. 4. $i
numai simtirea gre~elilor, chiar fara infaptuirea lar, se imputa de obicei
sufletului. Cine a privilt C'll pafta la oaIta femeie,acelaa ~i savir~it un
H2. I Cor. 7, 14.
H3. In. 3, 5.
B4. Rom. 5, 14 ~i 21.

TIIlTUUAN, DUPRI IUPLIT

adultcr tn inima sa)) ya. De,al'tfel. ea este earnea rArA suHet In lucrared
cinstei, a dreptAtii, a tolerantei, a pudicit~tii. De ,asemenea, ee fel de
treaM. este aceea de a atribui crime eui nu-i poti prescrie bune indrumari '/ La judeoata se procede.azaastfel, incH raspuilderea eea mare eade
pe autorul moralal} erimei, nu pe cel car'e a infaptuit-o ea simplu ifil9trrument. Es.te m:ai mare ura impotriv'a eondueatorului dnd serviciile in subordine nu merg bine ; este lovit mai mult eel lee porunce!?te, dar nici eel
ce executa nu este scutit.
XLI.
1. A!?adar, partea rea a sufletului, in afara de cele savir!?i1te din intimplare de un spirH negativ, vine de l'a pacatul originar, fiind intr-un
fel eeva natural. Oaci, preeum am spus, coruperea naturii provine dintr-o alta na"tura, avindu-!?i zeul ~i taltal ei, ,adica pe insu!?i ,aultorul coruperii, dar ramine in suflet !?i 0 parte buna, eea principaUi, divina, innaseuta !?i in mod propriu naturala. 2. Ce e&te de la Dumnezeu nu se
stinge, ci numai se intunedL Se poate intuneca, fiindea nu eS'te Dumnezeu, dar nu se pOalte 'Stinge, fiindea este de La Dumnezeu. Astfel, preeum lumina fiind impieditcalta de un obstaeol nu se poat'e arata daea
obstaeolul este de 0 mare densitate, IIa fel !?i binele in suflet, apasat fiind
de rau, fata eu ealitatea lui sau lipse~te eu desavir~ire, mintuirea nepuHndu-se indeplini, s'au S'traluee!?te pe unde poate razbate, dnd L!?i gaSe!?te
libertatea. 3. A!?a sinJt unii foarte rai, sau foarte buni, fiindea n-au toti
un singur fel de suflet; a!?'a exista in cei mai rai !?i 'cev,a bun, ca !?i in
cei mai buni eeva rau. Numai Dumnezeu este fara paeat !?i numai omul
Hristos este far a pacat, fiindca Hristos este si Dgmnezeu. Astfel ~i divinita tea suHetului ajunge la prevestiri din partea bun a de mai inaillite !?i
con!?tiinta existentei Ilui Dumnezeu vine ea marturie : Dumnezeu e bun~),
Dumnezeu vede, Ce-o vrea Dumnezeu. De 'ace,ea nici un suflet nu e
far a raspundere, fiindea niei unul nu e fara saminta binelui. 4. A!?adar,
dnd vine Ia credinta reHieUit prin ,a doua na!?,tere din ,a:pa botezului ~i-din
puterea suprema, smulgindu-se paravanul strieaciunii de odinioara, i!?i
vede Itoata lumina sa. Este primilt de Duhul Stint, preeum in na~terea de
mai inainte de duhul eel nelegi:uit. Garnea urmeaza sufletul, care se easatore~te euspiritul, 'CIa un drept de zestre, sllujitoare de aeum, nu a
sufletului, ei a spirituluL 0, fericita easatorie, daea nu savir~e~te vreun
adullter!
95. Mt. 5, 28.

APOLOGETI DE LIA4BA LATINA

:.H6

XLIi.

1. RAmine sa vorbim acum despre moarte, a~a cum cere tratarea problemelor despre suflet 96. De~i Epicur intr-o forma desrtul de simplista
o neaga, pe noi moartea ne intereseaza. "Ceea ce se descompune, - zice
el - este fara simtire, i~r ceea ce e fara simtire nu ne prive~te)}. Dar se
descompune ~i e fara simtire nu mo,antea insa~i, ci omul care 0 suportA.
E1, tnsA, zice ea moartea este subiedul actiunii, dnd ea este de fapt
actiunea insa,~i. Daca apartine omului faptul de a supor'ta moortea, eare
descompune corpul ~i nimice~te simtirea, cit de nesocotit lucru este sa
se spuna ca nu-l prive~te pe om pUII:ere~ aUt de mare a mortii! 2. eu
mult mai concis se exprima Seneca: Dupa moarte, - zice el -, toate
se sfir~esc, chiar ~i moalltea insa~i. Daca a~a stau lucrurile ele privesc
,i moartea, caci ~i ea se sfir~e~te; cu atit mai mult n prive~te pe om,
lnlauntrul carrui1a Itoate 'Sfir~indu-se, ea il1!sa~i se sfir~e~te. Mo,artea nu e
llimic pentru noi, deci la fel ~i viata nu e nimic pentru noi. Fiindea daca
slntem desoompu~i de ceva din afara noastra, 'la fel sintem construiti
de ceva exterior noua. Dadi pierderea simtirii nu este nimic pentru noi,
nici posedarea simtirii nu inseamna ceva pentru noi. 3. Dar poote sa
nimiceasca ~i moartea cel care nimice~te ~i sufleltul. Oa despIle cele din
urmA ale vietii ~i despre celelalte insarcinari ale suNetului, loa fel yom
vorbi ~i despre moarte, care ne intereseaza ea pe noi, daca noi n-o interesam pe ea. Dealtfel nici somnul, ca imagine a mortH, l'lU este strain de
subiectul pe care-l tratam.
XLIII.
1. Vom vorbi mai intH despre somn tn, iar dupa aceea in ce fel trebu'ie inteles sufletul in raport cu moartea. Somnul nu este ceya in afara
naturii, cum cred unii fHosoE, de indata ce ei 11 socotesc dintre acele
cauze care par a se petrece in Mara naturii. 2. Stoicii afirma ca somnul
este 0 slabire a puterii simturilor, epicureii ea este a miqorare :a vietii
suflete~ti, Anaxagora ca ~i Xenofon H considera 0 stare de oboseala, Empedocle ~i Parmenide 0 improspMare, Stmto 0 despartirea Ispiritului de
corp, Democrit 0 lipsa a spiritul'lli, ArilSl!:otel un fel de scaderea caldurii
din jurul inimii. Eu nu pretind ca am dormit vreodata in a~'a fe'l, ilndt
saa'Ocept vreuna din aceste definitii. Nu trebuie crezut ca somnul este
o stare de oboseala, pentru ca prin somn omul mai degraba se reface
!le. Tertulian trateaza problema mortii in conceptia filosofilor timpului

~i

cea

crc~tlnli

In cap. acesta, reluind-o in cap. LI-UI.

!l7. Somnul ~i visele sint Iprivite de Tertulian pe larg in cadrul
ul timpulul ca ~i scripturistic In cap. XLIII.

filosofico-~tiintific

1'ERTULIAN, OaSPRE SUFLl!'r

317

dedt abase$ite. Samnul nu ia tntatdeauna na~ltere din abase,oHi, iar dacl\

vine dupa ea, nu este ea. 3. NU-l vai admite nici ca a u~urare sau ('a a
scadere a caldurii, intrucirl: carpurile in sarnn se inealzesc, ~i administrarea hroanei in timpul somnului n-ar duce la grabir'ea caldurii ~i intirzicr('a
racelii daca samnul ne-ar fi 0 aHnare. Mai muH, sudoarea este un indiciu
d'i digestia incalze~lte corpul. In sfir~it, ceea ce numim mistuire este 0
opera tie a caldurii, nUa frigului. 4. De asemenea, nemurirea sufletului
nu ingaduie sa credem somnul nici 'ca 0 mic~rar~"a'vieiirsufIet"e~ti, niei
. ca-o-!~_p'sf~~~j;~!n:ului, nici ca 0 despartire a~pirHului de corp. Daca est('
mic~orat, sufletul piere. 5. Ramine sa vedem daoa nu cum va, admitind
teza stoicilor ca somnul este 0 slabire a puterii de a simti, el aduce
odihna numai trupului, nu ~i sufletului. Sufletul, t'Otdeauna mobil ~i totdeauna in aotivitate, niciodata nu este supus'odih~~i, '~ce,asta fii~d~tr~i~a
de'sfarea imortalita\ii; caci nlmk nem-uritor nu a~~epta sfi~itul aotivitatIrsale, far somnuleste un sfir~it de activitate. Lini~tea dupa sfir~Hul
uneflucrarimingiie doar corpul, care es'te mti;rt~/~6. A~adar, cine se va
indoi de starea naturaHi a somnului are de partea sa pe dialectici, care
pun in dubiu orice deosebire din1tre cele naturale !;>i cele extranaturale.
Astfel di !;>i cele socotite dincoace de natura pot fi revendkate penrtru
natura, de oare t'Oate sint sortite asHel, indt sa para ca sint dincoace de
ea, fie ca toate sint na:tura, fie ca nu exista nici a natura; la noi insa
se poate auzi ceea ce aduce contemplarea lui Dumnezeu, autoral tuturor
eelor pe ,care Ie cercetam. 7. Noi credem ca daca natura este ceva, apoi
ea este 0 IUCTare rationala a lui Dumnezeu. Ratiunea merge inaintea somnului, care este atH de potrivit, atit de folosi'tor, aUt de neces,ar, incH
fara el nici un suflet nu-!;>i este de ajuns ; somnul recreeaza corpurile, intrege!;>te puterile, arata starea de sanMate, potole!;>te activitatile, este
medicul oboselii, caruia i se supune ~i ziua, daea este folosit in chip rational, iar noaptea este pentru el lIege, rapind chiar culoarea lucrurilor.
lar daca somnul este ceva vital, salutm, ajuta1or, nu exiSita in el nimic
nerational, nimic nenaltural, fiindca ,este rational. 8. Astfel !;>i medicii
alunga dincolo de hotarele naturii t'Ot ee e contrar eelor vit.ale, salutare, auxiliare. Caci !;>i in starile de sanatate rivale somnului, in tulburarile lSuflete!;>ti, in bolile de stomac, care ies din cadrul vietii normale,
medicii socotesc somnul ca stare na:turala chiar in letargie,conscmnindu-I
ca nefiind natural, raspund unei marturii natulale, fiindca stare a niltu1'a1a este unirtatca de masura. rIntr-aclev[lr, toat[l nlltura prin IiPSil SdU
adaos i~i picrde ('('l1ilihrul, iar prin pils'lrar(,(l mllsurii se ('olls('rvil, AslJpl
va fi 11111turnl ((] sltlr(' ('I'Pel ('I' 1111 Sf' ponte' fll('(' llili.llrlll prill S(""leI('r!' S,lll

:Jl8

APOLOGE1' DB LIMBA LATINA

exec,.,. 9. Ce soar intimpla daea ai seoate ~i minearea ~i bautura din rosturile naturii ? Clki ~i acestela au '0 mare eonJtributie in prega'1irea somnului.
Desigur, omul din primele zile ale vietii lui Ie intrebuinteaza pe aceste'a.
DlIe! inveti cele de la Dumnezeu,aeel izvor al neamului omenesc, anume
Adam, care a sorbit somnul inainte de a fi in~elat de odihna 98, a adormit
fnainte de a fi muncit, ba inainte ~i de a fi mlncat, sau de a fi vorbit, ca
sa se vada ca somnul este un indice natural mai de frunte decit toate
eele naturale. 10. De aeeea sintem determinati sa-,I soeatim ca fiind chiar
de atunci imaginea mortii. ~r_~,a~a Adam pr~!ig~E<:':,E.~,t!E!.~tq'!_Q!!1tlUI,
lui Adam".!:~"~~~o?rt~a lui, Hristos 99, ,care avea sa a.<:i'oarma !I?: ,Ill99-J:1e,
pentru S!u!~.ji!,y"~t~Illar~aprodU'sa eoastei.luJ 8iseric.asa He, in,chiPJtita
ca, ma~"ad~.Y.aratta.a.,3:elQ.rxii,,~~ De aeeea ~i somnul aUt de salut,ar,
aUt de rational, este infati~at ~i oa modelal mortii ob~te~ti ~i genemle.
11. A voit Dumnezeu, nepunind la cale nimic in planul creatiei saLe
rar! modele, prin exemplul platonic sa traseze Cll noi zilnic mai deplin
~i ehiar in eel mai in aU grad liniile ineeputului ~i sfir~itului eelor omenesti, inltinzind mina pentrua ajuta mai u~or 'credinta, prin imaginile
SI parabolele aUt ale cuvintelor, cit ~i ale f,aptelor. Iti da,a~adar, un
corp zdrobit de puterea prietena somnului, ingenuncheat de bUnda necesltate a odihnei, imobU ca a~ezare, cum a fast 'a~lternut Ia pamint inainte
de viata ~i cum va fi a~ternut la pamint dupa sfir~itul vietii, ca 0 marturie de creatie ~i de nimicire, a~teptind sufletul oa ~i ,cum inca nu i-a
tost dat, ~i ca ~i cum i-a fost chiar rapit. 12. Dar ~i sufletul sUfera, de~i
pare ca alctioneaza aItfel, invatind sa cunoasca prin ascunderea prezen~ei absente vii'toare (vom afla aceasta in legatura cu Hermotim), ~i totu~i lntre timp viseaza : de unde
atunci visele? Nu se odihne~te, nici nu
-'''''-..
....... __ ....
se trtndave~te ~i nici nu-~i da natura imortalitatii sale ca roaba a somnului. El dovede~te ca este intoitdeauna in mi~care; cutreiera pe pamint
~

~_N"~

~,_t

..

",.-~

.........

,_

~."_

sutera, se bucura, urmare~te lucruri permi'Se ~i nepermise, arata ca fara

corp poa1te face chiar ori,ee, ca, de~i se g_as~~te~~,~_~~!9....r;:::
voie de activHatea corpului. Astfel, dnd corpul s-a ,trezit, redat ocupaii1'iOrSate 'iii-,;fi;~a i~'.;i;;;; mortHor. Aceasta va fi ~i ratiunea natural a
~i natura rationala a S'omnului. Chiar prin imaginea mortH e~ti initiat in
credintt1, medHezi speranta, inveti sa mori ~i sa traie~ti, 'afli ca l;ii in stare
de somn veghezi.
98. Pac. 2, 21 sq.
90. 1 Cor. 15, 45.
100. In. 19, 34.

TfiRTUL,AN, 1>8SPIUl NUl/LilT

3l9'

XLIV.

1. Acum despre Hermotim. In timpul somnului, precum se spune,

sllfletul Ii pleca din corp, oa ~i cum ac'es~a Ii devenea inutil. Sotia desUHnuind faptul unor du~mani, a'ce~tia I-au ridicat pe om pe dnd dormea ~i
I-au incinerat ca pe un mort. SuHetul intordndu-se, ered, pre a Hrziu,
~i-a imputalt sie~i omuciderea. Cetatenii din CI,azomene I-au pIins pe
Hermotim in ,templu. Femeia n-a participCl't, dincauza vinovatiei ca sotie. 2. Ce vrea sa spuna aceasta ? Fiindca in popor se crede cu u~urinta
ca somnul este 0 retragere a sufletuIui, sa nu se intareasca aceasta credint~_}lIJndu-se ca argument povestea cu Hermotim. Fusese un fel desomn ceva mai greu, dupa cum este presupunerea despre co~mar, sau
despre acea dedidere a sana/tatii, pe care Soranus 0 apata excluzind co~
maruI, sau vreo aUa pricina asemanatoa're aoeleia care a creat povestea
ca Epimenide a dormit aproape cincizeci de ani. Dar Suetoniu spune
despre Nero ~i Teopemp despre Trasymede ca 'ace~Ha n-au visat niciodata, cu excepti,a faptului ca Nero in ultimele clipe ale vietii a visat
put in in stare a de spaima in care se gasea. 3. Ce daca ~i Hermotim
a fost ina~a ~el, incH inactivi:talteasufletului in somn a putut fi crezuta
ca 0 despartire? Poti presupune orice altceva dedt aceasta permisiune
continua a sufletului de a pribegi fara ca omul sa fie mort. Caci da'ca
s-ar admHe ea i se intimpla ~i sufletului a~a cev,a 0 data, cum sint eclipsele de soare sau de luna, fara indoiala m-a~ convinge ca este yorba de
un fapt dumnezeiesc ; ar fi posibil atunci ca omul sa fie facut atent sau
sperilat de Dumnezeu, ca de un fulger repede, printr-o 10vHura a unei
morti de 0 clipa, daca n-ar fi mai na:tural sa se creadaca un vis care ar
trebui sa se intimple mai degraba cuiva in stare de veghe, ~i care deci
n-ar ,trebui sa se creldda vis.
XLV.

1. Sintem datori acum sa aratam ~i invatMura cre~tina des pre vise

ca fenomene accidentale din timpul somnului, ca mi~oari nu neinsemrlate ale sufletului, despre care am spus caes,te intotdeauna 'activ dalorita neintreruptei sale mil~ca.ri, ceea ce explica ratiunea divinitatii ~i
irnortali-tatii sale. A~adar, dnd corpurile se dedau odihnei, oare este
mingiierea lor, 'Sufletul, lips iii: de 0 mingiiere straina, nu se odihne~te ~i,
daca n-are ajutorul corpului, se folose~te de propriile sale insu~~ri. 2. tn('hipu~e-ti un gladiator fAra arme, sau un vizitiu fara trasura gesticulind
dupa toate cerintele indeletnicirii Ilor: lupt~, mina, dar toata frll.mintarea se desfd~o(Ht\ in gal. La fel par a se produce ccIe ce Itotu~i nu se

320

APOLOOETI DE LIMBA LATINA

produe ; exista actiunea, dar fara efeetul aetiunii. 3. Aceasta putere noi
o numim extaz, un ex'ces de simtire Ia tel cu nebunia. A~a este ~i som1\ul, la ineeput daruit cu extaz : $i a trimis Dumnezeu extazul in Adam
!'?i acesta a adormi>t 101. Somnul vine in corp sa-iaduca odihna, pe dnd
,extazul sosle~te in suflet impotriva odihnei, ~i de aicI forma de somn in
amestee eu extazul, natura sa purtind peeetea formei. 4. In timpul vi'selor ne bueuram ~i ne intristam, sintem afectati ~i nelini~titi, suportind
,arice, fiindea nu ne-ar tulbura in nici un fel ni~>te imagini eu totul de~arte, daca am visa stapini pe noi in~ine. De a,ceea faptele bune sint fara
rtisplata ~i cele rele fara pedeapsa, daca sint savir~ite in timpul somnului,
f iindcll nu yom fi mai mult condamnati pentru ca lam visat un act josnic,
<Iupa cum nu yom fi incoronati ca ne-am visart: martiri. 5. Dar cum i~i
-aminte~te sufletul de vise, zici, daca nu poate fi sUipin pe sine? Este
in firea acestui fel de pierderea mintii ca nu se produce din cauza starii
,proaste ,a sanatatii, ei din firea luerurilor, eaei visul nu suprima mintea,
ci 0 i~teaza. Una este a lovi ~i alta a brusea ; una a rasturna ~i alta
(l zgudui. 6~~ar, eind memoria nu lipse~te, min tela este sanMoasd,
iar dr.d sanatatea mintii inceteaza, ehiar daea memoria nu este afectaia,
.acensta inseamna un fel de nebunie. $i de aiceea nu se ziee Cd sintem
nebuni, ci ca visam; de aici ~i prudenta daea sintem vreodata prudenti.
Pentru ca intelepciunea noastra, ehim daea este umbrita, nu se sHnge
totu~i, ci doar poate parea ea atunci lipse~te ~i di extazul in acest eaz
lucreaza prin sine insu~i, adueindu-ne ~i imaginile intelepciunii ca ~i pe
-ele erorii.
XLV~.

1. lata, sintem nevoiti sa vorbim din nou despre vise 102, de care
-este hartuit sufletul. Dar dnd yom ajunge l,a moarte? $i aceasta am s-o
spun: dnd va da Dumnezeu ; ceea ce se va intimpla nu va avea deloe 0
1unga intirziere. 2. Epieura soeotit visele eu totul de~arte, liberind divinitatea de griji, dizo~vind ordinea Iuerurilor $i oonfundind toate in pasivitate, ca fiind fortuite ~i expuse vicisitudinilor. Daea este a~a, vor exista
in vicisitudini ale adevlirului, fiindea nu e firesc en numai eJ sCi fie in afara
0ricaror vicisitudini, clnd totul se supune acestora. Homer a inehipuit
!,(,l1lru vi~e (~oua porti : una de corn a adevarului, ~i alta de filde~ a min1IIII1il ; min corn, se ziee, putem vedea, dar filde~ul este opac. 3. Aristotel
"tllld ,I IIllncillnii partea ei, reeull'oa~te!iii adevarul. Telmessenii nlU resping
Vllittl", dnr I1tlrmli ca interpretarea lor este supusa gre~elii. Dar ee este
10 1. Pllt:. ~, :II.
102. Filoso!lI 'II 1~lt>l it ii "'Illiri desp:e vise.

TIRTULIAN, DES PRE SUFLET

321

atit de strain omenirii, incH sa n-aiba uneori ~i vedenii conform realitatii '/ Limitindu-ma l,a putine cuvinte despre ~ucruri neinsemnate, pe
Fpicur il voi expune rw;;inii. 4. Herodot poV'este~te ca Astiage, regele
mezilor, ar fi vazut in vis cum bal~iCla fiicei sale Mandana, inca fecioara,
ar fi curs intr-o revarsare a Asiei ; ca astfel dupa casatoria ei 0 vita rasarind din acelea~i locuri s-a a~ternUit pestel toata Asia. Aceasta a spus-o
~i Caron Lampsaceanul mai inaintea lui Herodot. Cei care au talmacit
visul in favoarea fiului sau nu s-au in~elat, fiindca, preeum se ~tie,
Cirus a invadat Asia ~i a cueerit-o. 5. Filip Macedoneanul, pe dnd inca
nu era tata, a visat ca a insemnat eu un inel pintecele sotiei sale OHmpiada, ~i ca semnul era un leu; erezuse, dupa parerea mea, di nu va
dvea copii, fiindea leul 0 singura data este tatilAristodem, sau Aristofan
presupunind ca nimic nu e insemnat fara rOlst, a spus ca se prevedeun fiu
<Ie 0 ~mportanta cu totul exceptionala. Cei care-l ~tiu pe Alexandru recunosc leu I de pe inel. Aceasta a seris Eforus. 6. Dar ~i 0 femeie din Himera
Siciliei a precizat in vis tirania lui Dionisiu. Aceasta a spus-o Heraelidei.
:$i Laodice, mama lui Seleucus, a prevazut pentr'll acesta domnia Asiei,
inca inainte de a-I na~tte. Despre aceasta scrie Euforion. $tim de la Strabo
.ea ~i Mitridate a devenit, in urma unui vis, regele Pontului, ~i am aHa'!:,
dtind pe Calistene,ea Baralires .s-a visat sUipin pe Ulyricum de la molo~i pina in Macedonia. 1. Au cuno$lcut ~i romanii vise cu astfel de
-adevaruri. Marcu Tullius cunoa~te dintr-un vis ca reformaior al sUipinirii romane ~i ca groparal razboaielor civile pe un eopil necunoscut
lui, un simplu particular cu numele de Iulius Octavius, devenit apoi
August. Scrie aceasta Vitellius in comentariile sale. 8. $i aceasta n-a
fost 0 forma de prezicere n'llmai 'a puterii supreme, d ~i a primejdiilor ~i
nenorocirilor: de exemplu, dnd ca simplu Caesar in razboiul,cu du~
manii Brutus ~i Cassius la Philippi, bolnav fiind, a fugit din cort datoriiJ:a
visului lui Artoriusdi 0 mare primejdie na~teapta din partea du~mani
lor, sau dnd fiiea lui Policrate din Samosa vazut crucea tatalui sa'll
f~rmata dintr-o raza a soar-elui rasfrill'ta peste baile lui Jupiter. 9. In vis
8irut descoperite ~i onoruri ~i talente, se prescriu ~i leactlri, se dau .]a
iveala ~i furturi, sint ineredintate ~i comori. InsotHoarea lui Cicero pe
dnd era mic i-a prevazut acestuia demnitatile de mai tirziu. Lebada care
fermeca pe oameni cu ideile lui So crate a fost discipolul acestuia, Platen.
Atletul Leonimus -eslte ingrijH de Ahile, in vis. Dupa ce la pierdut coroana
de aur in cetatea Atenei, Sofocle tmgicul a descoperit-o dupa indiciile
.avute in somn. Neoptolem, actor tragic, indemn8lt in somn, salveaza de
1a prabu~ire la Roeteum linga Troia mormintul lui Aiax ~i, punind in
ordine cu mare greutate pietrele, se intoarC'e de aici indirlcat cu auf.
21 -

Apologeli de limM latina

APOLOGB'J'I DI LINBA LATINA

10. Dar citi comerutatori ~i detinatori de informatii nu sint in acest domeniu 'I Artemon, Antiphon, Stralto, Filochorus, Epicharm, Serapion, Cratip, Dionisiu Rodianul, Hermip, toata literatura lumii. Numai ca voi rkle
de eel ce crede ca ma va coEY.!-.!llJ!,u?a di~,"totLE~!.~i!l't!LlClvis~t Saturn,
daca _____
nu rna lConvinge
a ,trait inaintea
tuturor. Aristotel,
...
_ !?i ca ,acesta
.
. __
lana-rna ca rid. 11. Dealtfel, 'picharm detine locul cel mai inalt, el impreuna eu Filochorus .A!tenianul, in ceea ce prive!?te prevestirile in somn.
PI Sea sprijinit pe ,acest gen de omcole oarbe, ca allui Amfiaraus la Oropos, allui Amfiloc la Mallos, al lui Sarpedon in Troia, al lui Trofoni'lls
in Beotia, al lUi MOPSl1S 1n CiUcia, al Hermionei in Macedonia, a1 P,asit(lei ,in Laconia. Pe celelalte, cu originile, rituri1e !?i referentii lor,cu
toa,ta istoria viselor de la inceputurile ei, Ie arata Hermippus din Berytus, foarte dezvol1lat, iIl!tr-o suita de cinci volume. Dar !?i stoicii prefera
sa spuna ca Dumnezeu, Cel mai mare prevazator pentru a~ez~minte'le
omene~ti, a pus !?i visele intre celelalte ajutoare ale artei ~i ~tiintei in
domeniul ghicitului, ca mingiiere deosebilta a oracolului natural. 12.
Aeeasta in ceea ce prive~te increderea in vise, care trebuie consemnata
~i de noi, dar ICU ,alta interpretare. _~~!. ~~.l~,,~~t.e _,~~<::oleJ.jIl:J!!p-.1?~l~~:
rora nimeni nu doarme, ce altceva vom spune, dedt ea este ratiunea
-~aeiiioriiata~_~~'9-celoid.iiEurJ care ~u locuit chiaratuilci in oamenii in~i~i,
s~g::g~!Lj!~j~I~~.~.llloria ia toate uneltirile raurt:atii, mintind deopotriva ~i pe aee!?:~.t~__.glg .<:Iiv~l!it~!~~! in~~lhiiI Cll aceela~i iscusinta__ .CIll(~i
prin bine~~c:.~!i!~.J.~acurilor~i ale sfatur:Hor", .,careanunta ca oajuta dar
XD.ai degraba fac rau~-(fe'vreme ce prin~ele cu care ajuta indeparteaza
deC'g-litarea "adev~;-~;r w.YiIlitMr:p'iTn i~t~~du~~'~ea lalt~ia f.~!lse? 13.
. in nicrtin'cai"nii"le-~ste inchisa puterea sau iimitata in hotarelelocurilor
~e taina) dimpotriva, Idceasta este libera !?i. pretutindeni patrunzatoare.
Deaceea nimeni sa nu se i~2()!I(l'~<?:~,.d":.JEPt~1 .f~ .de!I:l9I.lilQ:Lle...5>tau ,des.::.
chise !?i ,casele '$"Cca nunumai in locuri retease, dar ~i in dormitoare oa"'iUeiitisliiflmpresuraW"de' im"agini'diavoie~t(' .. "
----_~~_"''''.'''"'"''''~,O>~"

,.~.,,.,~

"'~"\"''''''""",~.,,,,~~,.,

Si

_ _ ~" ........ ,

~"",,",'''~''_' .~,.."",

""_

,". '.',/!,;<,,,", ,~,""",'''''t,,,,,,.,,.,,,

... ~

~'~,,"

,.,.~

""'''' ,

..

' ...

~.",",~'

".'"

XLVII.

1. Definim visele ca fiind insuflate in cea mai mare parte de catre

dcmoni, de!?i uneori ele sTUfConrorIDeacreV:KriiluC~.pl~~e::iliii::gg=iirQ:
venienta Pe care 1e~am ,ar.araf~o, adic~'''Zada~i In~elatoare. Nu e nimic ae-"ni1rare'aaca-imaginiIe-'ior'ogITnde~s'C:'aillimrt;"~;~i~i~ti. 2. Dumnezeu, rnsa, care a promis harul Duhului Stint 1a tot trupul !?i la servele
5i la servii sai pentru a profeti $i a visa 103, v,a lua in consider are acele
103. 1011, 3, 1.

TRRTULIAN, DESPRE SUFLET

vise oare eor,espund gratiei divine, dadi intre ele exiSita unele oneste,
sfinte, profetke, revelatoare, edifieatoare, chemind 1a mintuire. Ele siut
d8rl!ite eu prisosinta ~i profanilor, fiindcaDumnezeu da in egala masura
soarele ~i ploile sale ~i peste eei drepti !?i peste eei nedrepti 104, daea ~i
NabuC'odonosora visat lucturi dumnezeie~ti ~i 0 mare parte dintre oameni afla pe Dumnezeu datorita viselor 105. A~adar, dupa eum darul lui
Dumnezeu se revarsa ~i asupra paginilor, la fel ispi!ta raului se virtL~L
in sufletele celor sfinti destul de des, eum de exempiU se furi~;~za pe
ulld~-p;-at;-~supra'ior~ciud ei dorm,' daca"nupoate"lace aceastaclnd' ei
sE;:t'treji. 3. A treia clategorie de vise 0 constituie' a'celea pe 'Care suffeful
se pare ca ~i Ie produee el insu~i din eauza imprejurarilor. Dar de vreme
ce nu putem visa cum dorim, (caci ~i Epicharm spune a~a), cum va fi
sufletul insu~i cauza
vreunui vis'/ Nu cumva, a~adar, 'trebuie par,asita
,
de forma s'a naturala aceasta categorie, ajutind sufletului sa-~i indeplineasca atributiile 'sale chi,ar in extaz'/ 4. AJcelea, insa, care nu par a
veni nici de la Dumnezeu, nici de la demon, nici de la suflet, pe deasupra oricarei interpretari ~i deslu~iri asupra putintei de a se produce, se
vor separa in chip hotarit de eJetaz ~i de ratiunea lui 106.
XLVIII.
1. Se afirma ea visele eele ffiiai clare ~i mai inehegClJte se petrec spre
sfir~itul noptii:cind--i:mYerea s~nefulu~
reface': prinIr-..un'"somii'~sa~isIF
~rnce'ea-c~'prive~'te 'anotimpurile, mai muTt primavara somnul este

'se.,

..

mai 1ini~tilt, fiindea vara mole~e~te sufletele, iarna Ie amorte~te intr-un

fel, iar toamna, ispititoare in altfel a starilor de sana tarte, Ie sHibe~te eu
mustul ~i eu sucul poamelor. 2. La fel somnul depinde ~i de a~ezarea
corpului, daca omul nu se culca nici pe spate, nici pe partea dreapta,
nici eu organele interne raSiturnate, ca !?i cum acestea ~i-ar fi parasiif:
locul; starea simturilor este nestatornica sau ficart:ul ingra!?,at exercita
o apasare asupra mintii. Dar socot ca acestea smt mai degraba interpretari ingenioase, dedt realitati dovedite prin fapte, de~i Platon este eel
ee le-a luat in eonsiderme ; !?i poate ca uneori se potrivesc. Astfel, visele
vor fi dupa bunul pl,ac, daca vor putea fi dirijaite. 3. Trebuie examinat
ce spune fie presupunerea, fie superstitia despre fulosirea sau evitarea
anumitor alimente in legatura eu visele. Este superstitie atunci dnd, de
exemplu, la oracole se indilca post inainte de culcare, ca sa ajute Ila absti-

104. Mt. 5, 45.

105. Dan. 2, 1 sq.
106. Tertulian deosebe~te trei categorii de vise dupa originea lor supranaturaUi
inspirate de Dumnezeu sau de diavol - sau natural1i.

APOLOQI'J'I DI. I.IMU. LATINA

nen~, ~i

e presupunere, dnd, de exemplu, pythagorieii 11;0t din aeest motiv resping bobul ea minoare gr~a, eare umfla stomaeul. Dar ~i Daniil ~i
Iratii slti, multumiti eu un singur fel de legume, ca sa nu se eon:tamineze
de mindh'llrile rege~ti au dobindit de 1a Dumnezeu, pe linga eealalta
lntelepciune, mai ales haml de a avea ~i de a expliea vise 107. 4. lar
nemine at, eu singur nu 9tiU daea visez in a~a tel, incH sa nu simt ea am
visat. A!?adar, sobrietatea, vei ziJee, n-are nici 0 importanta din aeest
punc;t de vedere ? Ba da, ~i din toa\te punetele de vedere, nu nUlJllai din
eeesta. Daea prive~te superstitia, eu atit mai mult prive!?lte religia. De
aeeea !?i demonii 0 eer de 1a eredincio~ii lor in vi'se, pentru lingu~irea
divlnitlltii, fiindea 0 !?tiu apropiata lui Dumnezeu, fiindea !?i Daniil a stat
lipsit de hr,ana rtimp de trei saptamini 108, daraeesta ca sa ci~tige pe
Dumnezeu prin umilinta, nu ea sa irrtareaiSca simturile !?i intel'epciunea
sufletului pentru a visa, ea ~i cum n-ar fi in extaz. Astfel, sobrietatea nu
vaajuta la indepartarea extazului d .Ja reeomandarea lui, pentrua se
face in duhullui Dumnezeu.
X>LIX!.

1. Cei ee socotese ea pruneii nu viseaza, fiindea Ito ate ale sufletului

sint soeotite in viatl!.. in raport eu virst'a, sa ia seama l,a mi~earile, tresadrile ~i surisul aeestora in somn, ca din realitate sa in~eleaga ea mi~
dlrile suflete~ti ale eel'lli ee visea~a razbat la supraf.ata u~or, eu 10ata
tineretea trupului. 2. Dar dacaaltlantidi din neamul libienilor petree
un timp, preeum se spune, intr-un somnadine, ei'sint apreciati dupa natura sufletului. Cu siguranta ea ori es1e mincinoasa informatia lui Herodot, care uneori deHHmeaza pe barbari, ori este stapina in a'eel tin'llt
marea
putere de aeest fela demo nil or. Caei dadi ~i Aristotel no1eaza
,
cl un erou din Sardinia lipsea de vise pe pazitorii templului sau, va fi
,. aceaslta intre plaeerile demonilor, aUt sa ,alunge, cit ~i sa aduea visele, eum a venit ea 'ceva deosebit eel al lui Mero, foarte tirziu, ~i al lui
Trasimede. 3. Dar visele vin ~i de la Dumnezeu. De ee n-ar fi de la Dumnezeu vise Ie atlalliticilor, din moment ee nici un neam n'll este strain lui
Dumnezeu ~i EvangheUa s'traluee~te pe tot pamintul de la un capat la
altul 'I A~adar, sau este niineinoasa informatia lui Aristotel, sau ratiunea demonilor ajunge pina aid, ea sa nu se ereada vreo natura a
sufletului sCUItita de vise?
107. Dan. 2, 16 sq.
108. Dan. 10, 1 sq.

TlRTULIAN, b".11 SUPLIIT

325

L.
1. Am vorbit destul despre oglinda mor~ii, adic'! despre somn, ca ,,1
des pre ocupatHle din somn, adicli despre vise; acum ne vom referi Ia
originea somnului, adid. I'a r~nduiala morUi, fiindc! nici laceasta nu
este f!r'a intrebari, de~i es,te sfir~itul tuturor iD!treb!rHor. 2. Afirm!m,
conform p!rerii publice a intregului neam omenesc, cll moartea este 0
datorie na.turoala. Aceasta a hotari1: ~i vrerea lui Dumnezeu, aceasta a
fagaduit pentru tot ce se na~te, incit de aceea nu este r!sptndita nesocotinta lui Epicur, care spunea ca aceas1:a datorie nu ne prive~te ,,1 este
respinsa cu dispret nebuni'a magu1ui eretic Menander Samariteanul, care
spunea ca moartea nu numai loa nu-i prive$te pe 'ai sai, dar nid macar
nu vine 1a ei. Acesta din urma pretindea di este trimis ca sol a1 put-erii
ascunse din cer ca sa devina nemuritori ~i indata gat a de invier'e cei
care vor primi bO'tezul de la e1. 3. Am citit despre multe feluri de ape
miracu1oase, dar ori di au produs betivi apele cu vin ,ale !incest'anilor,
ori ca a pricinuit limfatism izv'Orul demoniac de 1a Oolofon, ori c! a ucis
pe Alexandru inveninata Nonacris din Arcadia. A existat ~i in Iudeea
un lac lecuitor inainte de Hristos. Dupa cum spune poe.tul. mla~tinHe
stygiene aduceau moartea celor ce se spalau in ele, ~i TeUs ~i-a pUns
fiul. Deal.tfel, daca ~i Menander se cufunda in Stix, trebuie sa mori ea s!
vii la Stix ; dici se spune di este in inf.ern. 4. Ce fel ~i unde este aceasU\
apa feridta, pe care nici loan Botezatorul nti ~i-a procur,at-o mai dinainte, niei Hristos Insu~i n-a aratat-o discipolilor? Ce este aceasta baie
a lui Menander ? Cred ca este 0 comedie. Dar de ce este a,Ut de nefrecventata, aUt deascunsa, de se spala in ea foaIte putin '1 Este pentru mine
suspect! raritCl!tea unui juramint foarte sigur ~i mintuitor, la care nici
pentru Dumnezeu tnsu~i nu exista lege sa mori, dnd dimpoltriva, toate
natiunile se urea pe muntele Domnului ~i in easa Dumnezeului lui lacob,
care cerea chiar prin martiriu moartea pe oare a cerut-o ~i de 1a Hris,tos
a1 S!u. Desigur, nu 'va da cineva atita importanta mag-iei, indt sa cread!
c! aceasta inlMura moaJ:1tea, sau c! deste1ene~te viata cum se destelenesc vite1e, reinnoind virsta. Nki Medeea nu poate intineri un om, de~i
a putut intineri un berbec. 5. Au fost str!mutati Enoh ~i Ilie ~i moartea
,lor n-a fost descoperit!, ,adic! dalt! publiciHitii 109. DealUe1, muritorii
stnt pastrati ca sa nimiceasc! pe antihrist cu singele lor. A murit ~i loan,
despre care zadarnica fusese speranta cll. va tr!! pin! do-p! sosirea Domnului 110. Ereziile se reped la exemp1e1e noastre, lutnd din e1e ajutoarele
109. Pac. 5, 24 ,I 4 Regl 2, 11.
110. In. 21, 23.

APOLOOI'J'I DB LIMIA LAnNA

cu c~re ,lupt6. Dar s~ rezum6m: unde s!nt aceia pe care 1nsu~i Menander
i-a botezat, pe care i-a cufundat in Stixul sau'/ Sa vina Apostolii cei nepieritori 56 asiste; sa-i vad4 prietenul ioma, sa-i auda, sa-i pipaie ~i sa
creada 111.
IJI.

1. Dar Iucrarea. mortii este Ia mijIoc, ca despartitoare intre corp ~i

suflet. Cei fara invatatura temeinica de Ie. Dumnezeu, apara nemurirea
sufletului destul de slab. Ei argumenteazaasItfel, incH vor sa se creadti
c4 ,i dupa moarte ramin unele sufl.e1e Jegate de corpuri. 2. Intre ace~tia
este ~i Plat on care, de~i ,sufletele pe care Ie vrea el Ie Itrimite indata Ia
cer, totu~i, in opera sa intitul1ata Politia, vorbe~te despre cadavrul unui
oareeare neinmormintat, pastrat mul,t till1lp fara vreo alte)}are, datorita
adica prezentei sufle1ului. La fel ~i Democritaduce ca marturie cre~terea
unghiilor ,1 a parului dtva timp in mormiD!t. DesigillI ca ~ calitatea aerului a putut fi pentru acel corp un mijloc de ocrotire. 3. Dar ce se intlmpLa daea aerul este mai slab ~i paminrtul mai sarlat'/ Ce, dad:iinsa~i
substanta corpului este mai uscata '/ Ce, daca felul mortii expune pieiri! materia corporaHi '/ Unghille, msa, de vreme ce sim capete ale nervilor, pe buna dreptate dnd ace~tia s-au destins din cauza mortii, ele
s!nt lmpinsemaiinainte~izilnicparafimaimari.fiindca se chirce~e
camea trupului. ~i parul este hranit de creier, care-~i mentine puterile
l~terne inca 0 vreme. Chiar la cei vii, fata de <brana pri:mi.ta de la creler, podooba oopilara eSil:eabunderrta s~u sarac.a. Vezi ce spun medkli
In aceasta privinta. 4. Dar nid ma:car 0 mica parlte din suflet nu ramine
In corp, caci 'se va retrage ~i aceasta, dnd timpul va scoate definitiv
corpul de pe scena vietii. Caci ~i aceasta este in opinia unora ; de aceea,
ferlnd in chip superfluu sufletele, ei spun ca nu trebuie arse corpurile.
Alta este insa ratiunea acestei pietati, nu ocrotitoare a rama~itelor sufletului, ci adversara a cruzimii fata de corp, pe care omul nu trebuie sa-l
dea ca pentru ispa~irea unei pedepse. 5. Dealtfel, sufletul este indivizibil precum aste nemuritor, ~i cere sa fie' socotita ~i moartea indivizibil6, care se petrece pentrusufle,t in chip indivizibil nu din cauza imortal1Lt6tii, ct' a indivizibilitatii lui. par se Via divide ~i moartea daca s-ar
divide ,i s.ufletuI, un rest urmind sa moara, de buna seama, mai tirziu ;
astfel va ramine 0 portie de moarte eu 0 portie de suflert. 6. Nu ignorez
flll.ptul ea 0 urDllB. din laceasta parere ramine valabHa 112. Am invatat
111. In. 20, 24 sq.

112. Tertullan inclina spre oprirea arderii voluntare a trupului.

TEIlTULlAN, DESPItE ItJPLET

aceasta din experienta. ~tiu ca 0 femeie Unara ~i frumoasa, slujitoare

a biseridi, decedind dupa 0 unica !?i SC'llr,ta casatorie, in tim'Pul slujbei
de inmormintare care intirziase putin datJ:orita cuvlntarii preotului, }a
prima yorba a cuvintarii !?i-a ridieat mUnile ca !?i cum s-ar ruga !?i iara~i
Ie-a intins apoi pe linga sine, fara sa se maimi~. 1 ~ Exista la ai no~tri
~i acea informatie ca in cimitir un corp unise spatiul sau cu C"el al uiiUf'
'emp-care" uima sii',tie"a~,ez!aJ 'alM~d~:Dadr~r l:ii'al:te neamuri sev'6toe~te"
asemenea lucruri, Dumnezeu pretutindeni i~iarata semnele puterii
Sale, pentru ai Sdi spre mtngiiere-:-penfru"paginI~sprem[rturIe.
graoa voi cr!ede ca asemenea fapte sint de la Dumnezeu spre marturie,
dedt de la unele rama~ite ale suHetului, ead aces-tea daed s-ar gasi, jar
pune in mi!,ioare ~i aIte membre, !?i daca s-au mi~cat numai miinile,
aceasta nu s-a intimpl!at din oauza euvintarii. ~i acel corp nu numai ca
s-ar fi retras pentru un frate, dar !,ii-ar fi intrebuintal!: !?i pentru el a!?ezarea
printr-o mutare in alIt fel. 8. Desigur, ori de unde sint acestea, trebuind
a fi puse mai degraba pe seaIIl!a semnelor ~i !aratarilor, nu pot fi naturale.
Moartea, daca nil este deodata !,ii in intregime, nu este moarte; daca
mai ramine ceva din suflet este viata; nu se va amesteea moartea en
viato mai mult dedt n06ptea cu ziua.

-de

MaT-ere":''

LII,

t.

Aceas~~t~,. ~~a9-:iifJil1Jc:;rar!ea,lllgxJii~L~~E.a.~!~_tr!!.p..lll.1~J..L!LJl

fJetului:" Visind la 0 parte problema eelor venite de lla destin sau de la

intimplare, simtul comun al oamenilor socote~te aceasta sepaflare de
doua feluri : una obi!,inuita !,ii alta neobi~nui!ta, pe cea obil;inuita punind-o
pe seama naturii, manifestindu-lSe printr-o moarte lini~Uta, iar pe cea
extraordinara eonsidertnd-o in afara naturii, cu un sfir!,iit violent. 2. Cei
care !cunoa!,item ins a primele inceputuri ale omului, afirmam cu hotarire ca moartea n urmeaza pe om nu din natura, ci din culpa, aceasta
nefiind naturala; u!?or este folosit numele ll'aturii in cele ce par a fi
venirdeTa'-n~ere dintr-un accident. Caci numai daca omul 'ar fi fost
facutde la ineeput direct pentru moarte, numai atunci moartea ar fi fost
pusa pe seama naturii. Dar ea n-a fost Hieut pentru moarte dovede~te
tnsul;ii legamintul Iconditional'~uamenintarea pentru om ea-l a!?teapt'a
moarte'a'oaca
riu-l
v,arespeeta.
Cad daca nu I-,ar fi cailca,t n-a'r fi deventt
....
."
..
muritor. A!,iadar, nu va fi natur,al ceea ce se petrece de voie, la libera
alegere, din viata omului, ~i nu din necesitate, cerur\: de oautoritate
prestabilita. 3. Mai depar,te, de~i moar,tea are diferite oauze, despre nici
una nu spunem ca este al;ia de blinda, incH nu este produsa ell forta.
Insa!,iiacea ratiune operatoare a mortii, de~i simpla, este 0 forta. De ce ?

_.-

-~.,.

'

'."~'

...'---~-

APOIoOOI'J'! DI "'MIA J.A.TlNA

FUndc6 desface ~i distinge lega.tuIla aUt de str1nsa. a corpuluiJi a sufletului, cre:~terea tntr-o unitate completa de la inCieputa celor doua substan~e. suro.ri. Astfel, de~i cinev'a i~i da duhul de bucurie, ca acel Chilo
spe.rtanul dnd ~i-a imbrati~at fiul sosit invingMor de la Olimpia, sa'll
tn culmea glori,ei, precum Clidemus latenianul pe cind primea coroana
de aur pantru elegan~a stilistica a lUcrarilor lui istorice,. sau in Isomn,
co. P1aton, sau de ris, ea P. Crassus, eu mult m,ai violenta este moartea
care vine in situatii nepotrivite, care alunga sufletul cind are omul de
toe.te, dnd este placuta vi'ata in triumf, in onoare, in 1ini~te, in placere.
4. Este violenta moartea in caIMoriile pe mare dnd departe de sUndle
de 1a Caphereus, eorabi1a nefiind Mirtuita de nici '0 fUl"tuna, nefiind zguduit! de nimic deosebit; pe un vint favorabil, 'alunednd incet, 'cu 0 societate placuta poe punte, eu toa,ta seeuritatea, deodata se scufunda din
cauza unel spal1turi interne. Tot un ,astfel de naufragiu n constituie ~i
moarte'a in mijlocul vietii lini~tite. Etot una daca se scufunda intreaga
sau sfarimata corab1a corpului, dnd esle oprita drma sufletului.
LIII.

apoi sufletul gol ~ialungat vom arata,

fara tndoiala, in ,chip ordonat; totu~i, vom spune mai iutii ceea ce se
euvine in aceasta parte, ca nu cumva, fiindca am anita,t ca imprejurarile
na,prtii sint felurite, sa a~tepte de la noi cin,eva sa explicam ~i cum se
produce moartea, aeeasta fiind mai degr,aba de competenta medidlor,
care cup.osc fenomenele, cauzele $1 conditiile favorabile tuturor felurilor
de,moarte. 2. De buna seama, pentru a apara ~i aiet nemurirea sufletului
\'oi spune ca exi'Sta ~i un fel de moarte, in care sufletul dispare putin
cite putin, incetul cu ine~tul, oiki slabind da impresi'a ca se consum.a,
,1 moartea este dedttsa din semnele pe care ea insa~i Ie prezinta. Insa
Q~ic:e ratiune a mortii este in Icorp~i porne~.te din corp. Orioare ar fi
fenomenul mortii, fara indoiaUi ca el este 'Odezorganizare comrplet& a
materjiIor, regiunilor ~i ciHlor vitale: materii, cum sint fierea ~i singe:le,
regiuni, ca inima sau fkatul, iar dii, venele ~i arterele. 3. A~adar, in
limp ce aces tea, indiferent din ee cauza, Se tulbura in corp pina la ultima
ttxpresie la rasturnarii ~i dezordinii celor vitale, deci naturale, eu hota.rele,a,ezarile ,i functiHe lor, in mod necesar ,i sufletul, prabu~indu-i-se
putin ctte putin mijloacele, Iocuinta~i ISpatiilesale de existenta, tot
put in cite putin este silit ~i el insu~i sa,.~i incheie rolul ~i sa se retraga
tntocm'ai ca un vizi'tiu dnd obose'ala a istovH puterile cailorl deci ca
un om pl1rl1sU nu de puteri, ci de mijloace. La fel vizi,tiul corpului, spir!tul, dac! ~i-.a pierdut numele legat de vehicolul pe ,oare-l conduce, nu
1. Dar undese

.adaposte~te

TlRTULIAN, DI..RI IU'LIT

329>

,1.a pierdut ,1 numele sau, lneeUndu-i {unetia, nu ~i puterea, sl6.blnd

ca aetivita,le, nu ca stare, consumlndu~i felul de manifes'tare, nu sub'.tan~a, fiinde4 tnceteazA sa aparA, nu sA existe. 4. A~a este orice moarte
repede, c:a taierea' gitului, sau ca apoplexia, in care se deschide larg
poarta mortii ~i ,slnt distruse deodaltA fortele vietH, prabu~irea interioar6nemaiaduclnd nici 0 zabava ~i nid 0 impartire pe moment a p1eca.rii
6ufletului. Cind moartea este inceata, sufletul parase~te corpul 1a fel
cum acesta 11 parase~te pe el; totu~i, nu se prabu~e~te inacest chip, ci
sa retrage, i,ar clnd se retrage, face sa se vada ultima parte a retragerii
lui. Dar nu inseamna ca, daca e partea ultima, aceasta se desparte deindata, l?i nid ca, daca este mi>ca, va ~i pieri pe data. Sfir~itul i~i urmeaZd locul sau ~i mij<locul vine dupa inceput, iar ceea ce ramine fiind
in legatura. cu totalitatea nu e parasit, ci a~teptat de aceasta. A~ indrazni
sa spun ca ultima par,te a ,totului este in acela~i hmp totul, fiindea, de~i
mai midi ~i mai din urma, este totu~i a lui. 5. De aceea se intimpla ca
adesea sufletul, in chi'ar pragul de.spartirii de trup, sa fie agitaif: mai puternic, piintr-o privire mai nelini~ti'ta, printr-o vorbire mai ie~ita din
comun, de vreme ce de 1a 0 inaWme mai mare, gasindu-se de aCUIU in
libertate, dupa ce a fost inghesuit pina aici in corp,anunta ce vede, ce
al~de, ce, incepe sa cunoasc~. Daca trupu1 acesta este dupa parerea lui
Platon inchi'soare, iar dupa cea apostolka. templu a1 lui Dumnezeu, fiindca este in Hris'tos 118, intre timp el tine sufletu1 ca intr-un t,arc, II intuneca ~i-l' murdare~te prin unirea cu carnea, din care CdUZa lumina
lucrurilor ii este mai slabEt, ca ~i cum ar privi prin ceva nu indeajuns de
transparent. 6. Departe de orice indoiala, dnd prin putere,a mortii iese
din unirea cu oarnea ~i prin a,ceas-iEt ie~ire se purifiea, atunci scapa, fara
indoiala., din inohisoarea corpului in loc deschis la lumina sa cea purli
l?i curaUi, pe data se recunoa~te pe sine scapat de substanta materiala,
in Ubertate prive~te divinitatea, ca ~i cum de la vedeniile din vis s-a
ridioalt la cunoa~tereaadevarului. Atunci vorbe~te f,ii vede, atunci tresalta de bucurie sau tremura. de teama, dupa cum simte ca-i este prega.titli ga.zduirea, dupa chipul ingerului insu~i, care aduni1 sufletele 114,
Mereur al poetilor.
LlV.
1. De aici incolo aratam unde se duc sufletele. A.,proape toti filo
sofii Clare, intr-un chip sau altul, afirmA nemurirea suHetului, Cil Pitagors, Empedoc1e sau Platon, fiecare ii acordA un timp de la ie~irea din
113. 1 Cor. 6, 19.
114. tngorll conduc sufletele dupl!. monrte.

APOLOOITI DB LIIoIIA LAtINA

corp pfn6 la Sflr$itul intregului univers. Stoieii a$azli numai sufletele

lor, adidi ale !nteleptilor, tn aoeuintele cere~ti. 2. Platon ell greu admite
aeeasta pentru sufletele filosofilor $i numai pentru ale ace lora care
$i-8U impodobit filosofia ell dragostea fata de selavii tineri. Pinli tntraUt este de mare $i intre filosofi privilegiul impuritatii. A$adar, dupa
filosofia lui Platon, sufletele inteleptilor se ridica in regiunea eterului,
dupli Arie in vlizduh, dupa stoici sub luna. 3. Ma mir de ei ea a$aza
~lUfletele intelepte in jurul pamintului, de$i afirma ea ele sint invatate
<fe. intelepti eu mult superiori. Unde va fi regiunea $colii in depart-area
aUt de mare dintre 'loca$urile aeriene '? Dupa ee ratiune sufletele invatl1eeilor se vor aduna Ila cele ale invatatorilor daca lipsese dintr-un spatiu atit de mare '/ Dar care Ie va fi folosul $i roada uHimei invataturi,
<facii vor pieri curfnd in aprinderea universului '? 4. Pe celelalte suflete
Ie arunca in inferno Pe acesta Platon il deserie in Fedon ea pe sinul pamintului, unde, ajungind $i a$ezindu-se toaie scursorille lumii, fac sli
iasa de acolo la supmfata mirosuri gr-ele $i, oa $i in noroiul propriei lor
'.murdlirii, ingramadesc Bcolo un aer particular mai gras, pe care-l inghit.
LV.

1. Pentru noi infernul nu este nici vreo~[tera goala, nici 0 apa

'murdara ~ lumii de pe pamint, ci 0 intincjere vasta in adineul pliminltului,
() adincime ascunsa in maruntaiele ;Jui, daca citim ea penfru Hristos a
fost un interval de trei zile s~vir$il in inima pamintului, 'adica in retra.gerea cea mai adindi $i mai launtriea din interi?rul plimintului, in partile
cele mai de jos ale abisului 115. 2. Iar daca Domnul Hristos, ca am a murit,
-potrivit Seripturilor, $i a fost inmormintat, potrivit to't lor, daca a tnde'Plinit aee,asrtli lege sub chipul mortH omene$H, ducindu-se in iad 116, $i
nu s-a ureat in inaltimile eerurilor inainte de a se eobori in adineurile
'plimintului 117, ca acolo sa faca pe patriarhi $i pe profeti credincio$i
Lui 118, ai Sa crezi di exista $i 'aeea regiunea lumii subpamintene $i sa
Ie dai eu cotul celor care in chip destul de trufa$ soeotese ea sufletele
'credincio$ilor nu sint demne de lumea subpamlnteanli, erezindu-se prin
t\eeasta robi mai presus de stapinul lor, invatacei mai presus de invatat01", refuzind, daea este eazul, sa primeasea mingiierea de a a$tepta invi-erea In sinul lui Avraam 119. 3. Dar de aceea, zic ei, Hri,stos ,s-a dus in
lumea subpaminteana, ca ,sia ruu ne ducem $i noi aeolo. Dealtfel, 'ee deose115.
116.
117.
118.
119.

Efes. 4, 9; 1 Cor. 15, 4 sq.

I Cor. 15, 3 sq.
.
Efes. 4, 9.
I Pt. 3, 19.
Le. 16, 22.

TRRTULIAN, DESPRE SUPLET

331'

bire este intre pagini ~i cre~tini, daca pentru morti exista aceea~i temnita 1. Cum a~adar iU vei da dUihiII in cer, dnd Hristos ~ade acolo la
dreapta Tatalui, dnd n..ai auzit inca porunca .lui Dumnezeu prin trimhila arhanghelului 120, dnd cei pe care venirea Domnului i-a gasit pe
]umea aceasta n-au fost luaU In vazduh laintimpinarea Lui cu acei care,
morti. cei dintii vor invi,a in Hristos 121 'I Nimanui nu-i este deschis ceml
cit timp pamintul este in buna st,are, ca sa nu zic inchis. Cu trecerea
lumii se va deschide imparatia cerurilor. 4. Dar somnul nostru va fi in
regiunea eterului au tinerii lui Platon, san in aer cu Arie, sau in juml
Junii cu Endymionii stoicilor 1 Ba dimpotriva, zid, in rai, unde au .trecut din iad de atunci patriarhii ~i profetiCca--afaial'invIenCDomnuTur~i de ce regiunea paradisului, care estea~ezata sub altar, descoperiF1ii.i
loan in duh, nu arata in ea alte suflete !!.L<!!CiLt},fI.!':UU{Lmartiril9!, 1 122. De! ~
ce Perpetua, cea mai br,ava martira, in preziua patimirii avind revelatia ~
paradisuluJ a vazut in el numai ma.rtiri, daca nu fiindcasabia pazitoare
a paradisului nu se da inapoi dedi in fat'a c'elor ce au decedat in Hristos
~i nu in Aaam? 5. Noua moarte pentru Dumnezeu ~i cu totul deosebita
pentru Hristos, este primita intr-o alta gazda, particulara. Ia C'Uno~tinta
deci de diferenta dintre un pagin ~i un eredincios in mo,arte, daca ai sa
cazi pentru Dumnezeu, cum indeamna Sfintul Duh, nu in pat moale ~i
cald, ci in martiriu, daca-ti iei crueea ~i urmezi pe Domnul 123 , cum El
insu~i a povatuit. To-ata cheia paradisului este singele tau. Ai de la noi
o invHatie chiar pentru paradis, unde aratam ca orice suflet este pastrat
in lumea subpaminteana pina la ziua Domnului.

LVII.
1. Urmeaza sa cereeHim daea sufletele se duc in lumea subpaminteana
imediat dupa moarte, daca Ie retine cumva pe unele vreun motiv inca
aici, sau daca este eu putinta eelorl,a1te ea, dupa ee au fost primite, sa se
intoarea inapoi din vreo porunea sau dorinta. 2. Nu lipsesc raspunsurile
1a aeeste intrebari. S-a CTezut ea nu sint primiti in lumea subpaminteana
dedt eei inmormintati dupa datina, ,cum se spune despre homerieul PatrocIe, care i s-a aratat lui Ahile in vis, rugiI!..c!.u-L....~.:tJ):lmQj]ij,.utl.~
trupul, caci aHfel nu putea intra pe porUle infernului, pentr~,~a.:!JiIl~,Clll
ra"'d'i~ta~ta sufletele celor eu morminte. CunQla~tem tHcul poetic, dar ~i
pecel'-pra(iic-~~lpietatii lui Hom~r~Ci~i ella aratat grija pentm inmormintare eu 'aUt mai mult, eu cit intirzierea a,eesieia era 0 insulta pentru
120.
121.
122.
123.

I Tes. 4, 16 sq.
Mt. 27, 52.
Apoc. 6, 9.
Mt. 10, 38.

332

APOLOOBrl DB tlMlA LATINA

sufletul 'celui mort, Bd!ugindu,;,se !)ii motivul ca nu cumva, dac4 eM

Unut acasa corpul unui deeedat, s4 se istoveasc4 !)ii mai mult aI4turi de
e1 membrii familiei, pentru care consolarea peac.east4 cale e~a de fiapt
o agravare a durerii. Astfel, plingerea pentru sufletul neimnormintat a
fost a,ezat4 pe doua ,tem1eiuri :pentru oa indeplinirea daltinii sa pastreze
cinstirea corpului !)li pentru,ca sa u!)iureze doliul lasat in urma. 3. Dealtfel.
de ce de!)iertaciunea ca sufletul sa fie legat de cinstirea de pe urma a trupului, ea ~i cum ar duce ceva din ea pe lumea cealalta 'I Cu muLt mai
flira rost este daca se va soeoti insulta pentru suflet !ipsa inmormintarii.
care trebuiafacuta din dragoste. Caci oi"icum, va. prefera sa se duca mai
tlrziu pe lumea ,cea~alta cel ce nici n-,a voit sa moara. Va iubi pe un
mo,'tenitor nemilos, dar care-l tine inca la lumina zilei. Sau, daca esta
!n mod sigur 0 insulta lipsa inmormintarii, motivul inS'llltei fiind aceasta
Ups!, este peste masura de nedrept sa fieatins de insulta sufletul, caruia
nu i se va pune la socoteala lipsa inmorminiarii, fiindc4 aceasta nu-}
atinge pe e1. 4. Se spune ca sufletele celor morti inainie de vreme pribegese aiei, pina ce-!)li completeaza numarul anilor pe care i-ar mai fi
putut trai, daca n-ar fi intervenit moartea pe nea!)lteptate. In arice caz"
sau este hotarit un an'llmH termen pentru fiecare !)li nu cred di acesta
poate ave'a loc mai inainte, sau, daca este hotarit !)ii e Iscurtat totu!)li de
vointa lui Dumnezeu, ori de vreo putere oareoare, zadarnic este scur,tat
de vreme ce trebuie completat dupa aceea, sau, daca nu este hotarit, nn
va exista nici'o completare a ceea ce nu este hotarit. 5. $i voi adauga:
lat4, de exemplu, a murit un sugaci, sau um impuber, sau un adolescent,
care totu!)li ar fiavut sa traiasca optzeci de ani. 'Nu cumva ace!)ltia au
murit prematur pentru ca sufletul lor sa mai ramina aici dupa moarte l'
Vlrsta, nu po~ate !!...nc~E2:!:~li2!...s9rl?.'..Jimg.f!,.'y,irst~!~",~tI!.t .9.C::.Qlii~-11l.
raport ctl corm,y, Ai no~tri sa se gindeasca !)li laaceea ca la inviere sufletele t,i vor primlacelea'$r'c'orpurTffiii-'Ea're'oopIe'car:-&:"A~aaa:r.vo'r~
f[ sperare:a~ceiea;t~-;rpmT;rlaac'eea~~rvrrsla~flfcaf,~"s~rodus moartea.
In ce ~hip poa.te sufletul unui prune sa-!)li petreaca ,aici timpul pe care
l-ar fi mai avut de -trai,t, ca ajungind octogenar sa invieze totu!)li in corpul unui copU de 0 luna 'I Sau, daca va fi nevoie Sa-l;;i completeze ,aici
ttmpul care-i fusese destinat, care va parcurge !)li sufletul 'aici !)liml vietH
care Hlf fi fost destinataastfel ,aici, iucit sa doreasca din pruncie cele
potrivltecopiHlriei, sa mmteze dinadolescenta pentru exercitiile tineretei ~i s4 gindeasca din tinerete la greutatile bairinetei" sa stringa nnul
~i 'sa cultive ogoruI, sa calatoreasca pe mare, sa se casa.toreasca, sa
munceasca, sa aiba necazuri, bucurii !)li dureri, care vin de-a lungul timpu!ui ? 1. Gum va putea trece prin to ate acestea fara corp 'I Viata Mra

TlRT\JioJAN, DII.RI lUI'Ll!

viat! ? V'a fi f6r! rost pentru sufIet sA tmplineasd singur timpu1 prn! 1,a
moartea de b6trinete, daca va fi corpu1 In mormtnt. Ce1 va oprL, a~adar,
56-:1 tmplineasdl pe lumea cealalt6, unde n-llre trebuint6 de nici una din
activi,t6tHe ar6tate ? Astfel afirm6m c6 sufletul ramine la vlrsta in care a
ie~it di,n C(W)."pm6Jn ~eaznn careTsepiomTfe"'acea'perectltine potrivitti dupa masura deplinatatii angelice. 8. De aceea vb'f"In~xmtte'"dfh infern, zici, cele rapite cu forta mai ales prin atrocitate,a pedepselor, vorbesc de cei pedepsiti cu moartea pe cruce, sau prin taierea capului cu
securea ori cu sabia, sa'll prin sfi!?ierea de cMre anim-alele salba:tice;
totu~i nu sint violente acele sfir~ituri pe care Ie hotara~te justitia, razbunatoare a violen~ei. 9. $i de aceea, vei spune, sufletele criminale stnt
exi~ate din infern. A~adar, Ii imparti pe cei din infern in rai $i buni : dadi
sin! rai, acolo trebuie aruncate sufletele celor mai riH; iar dad\ sint
buni de ce socote!?ti nedemne de infern pentru un timp sufletele celor
morti de timpuriu, necasatoriti, puri !?i inocenti datorita virstei lor 'I
LVII.

t. k~adar, a fi retinut aici este foarte bine pentru eel ahoros (mort
de timpuriu) !?i foarte rau pentru eel biaeothanatos (rapit de moarte vio1entl1), ca sl1 ma folosesc chiar de cuvintele pe care Ie fa,ce sl1 rasune
magia, ca aut2~I~'~..ii.,.i:!e.~stQr,.9.E.l~iIJ~!!!?:. r!=:p~e~enJanlij.. ~i: Ostanes, Tyfon, Dardanus, Damigeron, Nectabis ~i Berenice. 2. Este de acum publicl1
literatura care promite di se vor scoate din infern chiar sufletele celor
morU la virsta fireasca, chiar cele despartite de trup printr-o moarte
onorabill1, chi.ar cele ale diror trupuri au fost inmormintate cum se cuvine. 9LYQ~.. ~?u.!:~ .. ~,~~~.!..9_espr~ .~agi,~.'1 CI1 ap!~E~""!qat~ ~~~~,.,.9.J.!!.
~elatorie. Dar ratiunea in~elatoriei nu ne sCaPI1 noua cre~tinilor, care
cunoallem duhurile rele, nu prietene prin con~tiintl1, ci du~mane pri
!$tiinta lor, pe care Ie S'ocotim nu 'atragatoare prin lucrarea lor, ci In~el!
toare prin dominatie, boala multiforma a mintii umane, arta a tuturo~
.~2!~I()r, ~!~i~it~"~!:.~t.?t()d'Cl'~ii",Iij, m.JJ}'!llirH,<~Ut.,_.uKt~~~L<?r ; la!$a slnt $i magme, insotitoare ale idola,triei, in care demonii l~i lnohipuie c! slnt
mortica $i zeii. De ce nu ? Fiindca ~i zeii sint morti. 3. Astfel slnt ahemati cei disparuti de tillllPuriu $i eei morti de moarte violenta, ca argument de credinta, fiindc I! pare de crezut eli sint activ1e 1a violent1i ~i
nedreptate mai ales acelle suflete pe care le-a despl1rUlt de trup prin
violenta ~i nedrepta,te un sfir~it crud $i naprasnic, ca $i tinlnd loc de
ofen sa. 4. Dar demonii opereaza sub semnulacestor suflete, $i In special
ace!?Ua care au fost in ele<, atunoCi dnd acestea erau in corpuri, $i cure
Ie impinsesera la un sfir!?it de acpst tel. Ct'tcl am Hlsot sil se Intcleagu ell
_ _ _ _ .__ . __ ,."'_ ,"..,..M. ""." ...".. "', ....." .... "".'.''''"._".. ".,... ,._" .".".-'.'"''.''41_ .. _.~, .......''' ...'.,.' ., .."'..'_._.........,..

APOLOOITI DB LIMaA. LATINA.

aproa,pe niei un om nu este flirli demon ~i multora Ie este eunoscUJt eli

prin opere demonilor se petree morti nlipresnice ~i atroce, oare sint puse
pe s~ma unor lovi:turi nea!?teptate. 5. $i pe aceasta in!?elaciune a duhuJui rAu, care se ascunde sub masca -celor morti, daca nu ma in!?el, ram
dovedit-o din realita1te, devreme ce in exorcismeel se afirma caal unui
om din neamul sau, uneori gladiator, sau luptator cu fiarele, ea !?i zeu
dealtfel, neingrijindu-se de nimic mai mult dedt sa oombata ceea ce noi
predic6m, ca sa nu credem cu u!?urinta ea toate sufletele merg in infern,
C8 sli ne tulbure credinta in jrudecart:a de ,apoi !?i in inviere. $i totu!?i, acel
demon, dupa c,e a inc'ereat sa impresoare pe cei din jur, invins de ,amenintarea harului divin, marturise!?te fara voia lui adevarul. 6. AsHe 1, l>i
In acea speta de ma9ie, care Ise erede ca seo,t,e "s~l~ gin intern Si Je
lace vizibile, este tot puterea inl>eliHoriei: mai dibace desigrur, fiindea
produce vedenii, fIiilddi face sa apara in inchipuire l>i truPlll; Ilu esie
gren ~ i .s.e gmAge:asr:D ochii in afara,~~lui.~e. esie usa!. sA~.or:he~
vederea diniauntrua mintii. 1,,, Pentru Faraon !?i egipteni corpurile parcau balauri 'ai vergilor vrajitorel>ti 124; dar pentru Moise ,adevarul nimiee~te minciuna. Multe ,au spus !?i magE Simon !?i Elimas impotriva
Apostolilor, dar orbirea vrajitoriei nu s-a inrtins 125. Ce este nou in fap'tul
c:6 duhul neeurat este dW;iIIlJanul adevarului ? l,ata, C1isHizi se arata aUt de
r
mare prezumtiaaceluila~i eretic Simon, incH vrajiltorii!e lui fagaduiesc
c4 urnesc din infern chiar sufletele profetilor. 8. $i ered, fiindca vrajitori! pot prin minciuna l>i nu i-a fast mai putin ,cu putinta duhului vrajitoresc sa imite sufletul lui Samuel 126, pe dnd Saul cerea sfat nu numai
de la Dumnezeu, ci Si de la morti. Deprarlte de no"i, dealtfel, sa credem
c4 sufletuil vreunui stint, sau al vreunui profet a fost seos din intern de
demon, fiindca noiam invatat ca insu~i satana se va preface in Inger
al luminii 127, nu numai in am al luminii, pretinzindu-se Dumnezeu 128
ptn6 1a sfirsit, avind ,ii faoe semne!?i aratari prevestitoar;e' pentru a
doborl, dac! va putea, pe cei ale~i 129. S-aindott, poate, atunc! sa afirme
cl este prolet 'al lui Dumnezeu ~i chiar al lui Saul, in care zabovea el
Insu~i. 9. Sa nu socote~ti ea altula fost cel ce producea vedenii ~i altul
eel ce Ie talmacea, ci ca aeela~i duh ~i il1 profetia falsa Si in apostasie
pUlsmuie!?lte, cu u~urinta ceea ce facuse sa se creada, el prin oar;e camoara lui Saul er,a acalo unde-i era ~i inim-a 130, dar unde tara indotala
124.
125.
126.
127.
128.
129.
130.

Ie~. 7, 12.
Papte 8, 9 ~i 13, 8.
I Regi 28, 6 sq.
II Cor. 11, 14.
II Tes. 2, 4.
Mt. 24, 24.
Mt. 6, 21.

TIIlnrLIAN, DIIPRI Itm.IT

cL\ Dumnezeu nu era. Si de aceea prin cine a crezut c4 va vedea d vAzut.

fiinde6 prin cine a vAzut ,a ,i crezut. 10. Dec! se obiecteaz/i despre im6ginile din timpul noptii eA adesea nu. in de,ert slnt eAzuti oei morti (cAd
nasamonienii luau oraeole loeuind adesea lingl1 mormintele pArintilor.
cum sede Heraelide, sau Nymphodorus, i,ar eeltii pentru aeela,i motiv
t~i petreeeau noptile lingl1 ousturile memorila lea1e bl1roatilor vi1teji, eum
afirma Nieander), intr-adevar nu suportam in somn pe eei morti mai
mult deeit pe eei vii, dar eu aceea:~i explieatie ~i pe eei morti ~i pe cei
vii ~i toate cite se vad. Caei sint adevarate nu fiindea se vl1d, ci fiindea
se indeplinesc. Inerederea in vise se confirm6 din urmarea, nu din vederea lor. 11. Domnul la ,aratat ,ea nki unui sufl~t nu-i este eu to-tul slobod
infernul i saraeul lini~tit ~i bogartul gemind in fata lui Avraam slnt dovada ca riu paate fi'alungaf mn'Infern eel ee dezva'lule>a~-e~are:a~lu;;u..ril~acolo: C'eea ce~'s::atfl puhirf chllar 'atuhcl, incit sa se creadiitri
Moise ~tiIlprofeU'18i.12. Dar de~i eHeva.' suii~te"~~i~~t' che~a..i'e in
col-puri cte"catre pUlt~rea lui Dumnezeu, pe baza drepturilor Lui, aeeasta
nu va COIl!stitui un motiv-'<ie1il,creaerein indrazneala magilor, in in~ela
ciunea viselor ~i in libertatile poetilor. Dimpotriva, din exemplele invierii, dnd puterea lui Dumnezeu fie prin profeti, fie prin Hristos, fieprin Apostoli, reladuee sufletele in eorpuri, se arata ca un adevl1r puternie, incontestabil ~i deplin ca ~i laceasta este 0 forma a adevarului,.
anume de a socoti vrajitorie oriee prezenrtare ineorporala a mortilor 132.
LViIII.
1. A~adar, toale sufletel-e sint in infern'1 Vrei, nu vrei, s1111t ~i ele ca
pedepsele ~i mingiierile :ai aeolo ~i pe bogat ~i pe sarae 133. Si fiindea
am zabovit cam muJt asupraaeestei parti, voi cauta m'ai departe sa prezlnt ideile mai suecint. 2. De ce sa nu erezi ca sufletul este pedepsit sau
rasplatit in infern pina la ziua jtldeeaiii, oa 0 reeunoa~tere anticipata a
vinovaiiei sau nevinovattei '1 Fiindea la judecata divina, zici, luerarea sa
trebuie sa fie intreaga, far a vreo redueere a sentiniei i fiindea atunci
trebuie a~teptata l?i restabilirea trupului oa tovara~ al faptelor ~i raspunderilor. 3. Si Ice se va intimpla pina atunci'1 Vom dormi'1 Dar sufletele nu dorm nici in cei vii; cad somnul esteal corpurilor, care sint
supuse mortH, somnul fiind oglinda aeeSltei'a. Sau nu vrei sa existe nici
~i

131. Lc. 16, 25.

132. Acest capitol a fost mult discutat in leglHurl!. cu conc1uziile pe care Ie truge
Tertulian din confuzia pe care 0 fl!.ceau unii tntre stllrell de Incorporlilitato in t1mpul
viselor $i starea celor inviati. Din capitqlul urml!.tor, paragruful 5, se vede cl!. el nu
credea in corporulitateu suflotelor decH cu 0 poslbilitate do a so faco vlzlblle.
133. Lc. lG, l!J sq.

APOLOOBJ'1 DB UMBA LATINA

338

o activltate 8co10 unde eSlte dusl\ tOlata omenirea, unde este zl\logit! toati!
speranta 1 Socote:?ti eli judeeata aeolo e mai midi sau 'abia lncepe'l Ci!
'se gr6be~'te, sau Cd se pregAte~te ? Dar ce nedreaptA eslte ~ederea degeaba
!n infern, dad1 acolo celor vinovati tot Ie e mai bine, i'ar celor nevinove\i lnc~ nu Ie e. Ce vrei sa fie mai mul,t dupa moarte :amagirea ell 0
sperant! eonfuza $i 0 a$tepbare nesigura, sau reconsiderarea vietii $i
rlnduiala ingrozitoare a judecatii '/ 4. Dar sufletul a$teaplta. corpnl intotdeauna ea sti se intristeze sau sa se bucure'/ Oare n-are putere sa rezlste la ambele feluri de emotii '/ De cite ari sufleitul, far a IS,a fie ranit
corpul, este chinuit de minie, ura, dezgust, senltimente 'adesea necunoscute nici pentru el? De cite ori, de asemenea, dnd corpul eSlte lovit de
vreo suferintil, sufletul l$i cauta 0 bueurie pe ascuns $i se fletrage din
societ'atea ,trupului atunci nepotrivita ? 5. A$ minti daca a$ spune ea nu
,ohi~nuie$te sa se bucure singur $i sil se glorifioe cu lrlse$i chinurile
C'orpului. Ginde$tc-te la sufletul lui Mucius, cind $i-,a pus mina pe foc ;
.g!nde$te-te In al lui Zenon, dnd ehinurile lui Dionisiusau trecut pe linga
eJ. MU$caturile Harelo.\" sint podoabe ,ale tineretii, ca urmele mu~a.'turi
lor de urs pe corpul lui Cirus. Pina intr-aUt sufletul $tie in infern sa se
bucure $i Sa se intristeze far a corp, fiindca in corp, chiar dnd aces1ta
este nerailit, dac:a vrea !Sufera $i chiar dnd acesi1:a 'este ranit, dadi vrea
se bucura. Da,ca din propria sa socotint:a fa,ee aceast-a in viatil, cu aUt
mai mult din judecata lui Dumnczeu dupa moa:-:te'/ 6. Dar nici nu im.parte sufletul toate lucrarile cele mai bune cu ~ele ,ale trupului; caci
judeeata divina it urmare$te $i asigura cugetele $i vointa. Cine a vazut
$1 a dorH ceva vinovat, a $i pacMuit in inima sa 134. Deci este foarlte
l10rmal ca sufletul sil fie pedepsit de 0 fapta pe oare n-,a savir$it-o in
tov!r!$ia trupului. 7. Ce este alcum diadiln cele trupe$ti sufletul este
eel c.aremaiinainteginde~te.hotara$.te.porne$.te.actioneaza.lSidadi
.uneori face l'ucruri care nu-i plalc, totu$i, IDIai inainte pune ,l:a tale ceea
ce are sll Infaptuiasdi prin trup ; cad niciodata con$tiinta nu este posterioar4 faptului. In aceasta ordine cere 'ca mai IntH el sil-~i primeas:cli
.platla, fiindca mai illitii lui Ii este diatorata. 8. Pe scurt, devreme ee in~e
legem infernul ca fiind acea inchisoare pe oare 0 arata Evanghelia 135
~1 dnd ni-l explicam ca pe cea mai noua mica taxa pentru spillarea
p!c6lt elor in la$teptarea invierii, nimeni nu se va indoi ca sufletul plate$te in infern ceva, de$i plenitudinea inviierii se Via realiz,a $i in trup.
I

134. Mt. 5, 28.

1:15. Mt. 5, 25 sq.

Aceastaa recomandaJto $1 Sflntul Duh f08rte adesea, daca. se admlte eli

vorbele Lui au la baza. reCUn08$terea barului promis. 9. IlliterpreUnd prin
Invl!.tlitura credintei, dupA pl!.rerea mea, cele mai mulite plireri om.ene$ti
despre suflet,am c~utat s~ satisf'ac cit de cit cerintele unei cu.riozitati
juste $i necesare ; cel ce vrea insli sa cunoalScll mai 'adinc $i m'ai pe-nde1ete problema, va avea de invlitat aUt cit ii va pl~lCea sa cercet'eze in
acest domeniu.
INDICE

SCRIPTURISTIC

Faeere I, 7; 3, 7 - XXXVI, 5
Faeere I, 26 - XXVII, 9
Faeere I, 28 - XXVII, 9
Faeere 2, 7 - III, 4
Faeere 2, 16 - XXXVIII,3
Faeere 2, 21 sq - XLIII, 9 ~i XLV, 3
Faeere 2, 23 sq - XI, 4 ~i XXI, 2
Faeere 5, 24 - L, 5
Faeere 9, 3 - XXXVIII, 3
Faeere 25. 22 sq. - XXVI, 2.
Ie~ire 7, 12 - LVII, 7
Ie~ire 21, 22 - XXlXVII, 2
Numeri 12,2 sq - XXXV, 6
. 1 ,lmparati 10, 12 - Xl, 5
I Imparati 28, 6 sq - LVII, 8
Psalmi, 48, 12 - XXXII, 8.
Psalmi 50, 12 - XV, 4
Psalmi 139, 23 - XV, 4
Isaia 42, 5 - XI. 3
Isaia 57, 16 - XI, 3
Jeremia 1,5 - XXVI, 4 ~i XXVI, 5
Daniel 2, 1 sq - XLVII, 2
Daniel 2, 16 sq - XLVIII,3
DaniellO, 1 sq - XLVI11, 4
Ioil 3, 1 - XLVII, 2.
Intelepciunea lui Solomon, I, 6 - XV, 4
Mate! 3, 7-9 - XXI, 4
Matei 3, 17 - XVII, 13
Matei 5, 1 sq - XVII, 14 sq.
Matei 5, 25 sq - XXXV, 3 ~i LVIII, 8
Mate! 5, 26 sq - XXXV, 2 ~i LVIII, 6
Mate! 5, 28 - XV, 4 $i L, 4
Matei 5, 44 - XXXV, 4
Matei 5, 45 - XL VII, 2
Matei 6, 24 - XVI, 6
Ma'te! 8, 15 - XVII, 13
Matei 9, 4 - XV, 4
Matei 10, 28 - XIII, 3
Matei 10,38 - LV, 5
Matei 11, 14 - XXXV, 5
Mate! 13, 25 - XVI, 6
Matei 17, 12 - XXXV,S
Matei 18, 3; 2, 16 - XIX, 9
Mate! 22, 30 - XXXVII, 4
Matei 22, 32 - XXVI, 5
22

Apololl.rli do IImhft lutl"n

Matei 24, 24 - LVII, 8

Matei 25, 1 - XVIII, 4
Matei 26, 7-12 - XVII, 13
Matei 27,52 - LV, 3
Mareu 5, 1 sq - XXV, 8
Mareu 16,9 - XXV, 8
Luea 1, 17 - XXXV, 6
Luea 1,41-46 - XXVI, "
Luea 1, 43-44 '- XXI, 4
Luea 6, 27 $i 12, 58 - XXXV, 2
Luea 9, 56 ~i 14;a26 - XIII, 3
Luea lO, 18 - XVII, 13
Luoa 16, 19 sq - LVII, 1
Luea 16, 22 ~i 24- VII, 1 ~I LV, 2
Luea 16, 25 - LVII, 11
Luea 22, 20 - XVII, 13
loan 1, 21 - XXXV, 5
loan 2, 11 - XVII, 13
loan 3, 5 - XXXIX, 4
loan 8, 44 - XVI, 6
loan 10, 15 - XIII, 3
loan 19, 34 - XLIII, 10
loan 20, 24 sq - XVII, 13 ~i L, 5
loan 21, 23 - L, 5
Faptele Apostolilor 8, 9 ~113, 8 - LVII, 7
Faptele Apostolilor 8, 18 sq - XXXIV, 2
Romani 1, 20 - XVIII, 12
Romani 5, 14 $i 21 - XL, 1
Romani 10, 10 - XV, 4
Romani 13, 4 - XXXIII, 6
I Corinteni 6, 11 - XXI, 4
I Corinteni 6, 19 - LIII, 5
I Corinteni 7, 14 - XXXIX, 4
I Corinteni 11, 19 - III, 1
I Corinteni 15, 3 sq - LV, 2
I Corinteni 15, 4 sq - LV, 1
I Corinteni 15, 45 - XLIII, 10
I Corinteni IS, 46 - XI, 3
II Corinteni 11, 14 - LVII, 8
Galaten! 5, 12 - XVI. 6
Efeseni 2, 3 - XVI, 6 $1 XlXI, 4
Efeseni 4, 9 - LV, 1 $! LV, 2
Efesen! 5, 30 sq - XI, 4
Efesenl 5, 8 - XXI, 4
Coloscnl 2, 8 - III, 1

I Te.alonlcenl 4, 16 sq - LV, 3
11 Tesalonlcenl 2, 4 - LVII, 8
I Tlmotel 1, 4 - II, 7
I Tlmotel 2, 13 - XXXVI, 4
1 Timotel 3, 1 - XVI, 6

Tit 1, 12 - XX, 3
I loan 1, 1 - XVII, 14
I loan 3, 11 - XV, 4
Apocalipsa 6, 9 - IX, 5; IX, 8 1;i LV, 4
Apocalipsa 12, 10 - XXXV, 3

INDICE REAL $1 ONOMASTIC

A

Abatere de 1a rinduiala, XXVll, 4

Academicii, VI, 1, XVII, 2
AdamHristos, XLIII, 10
Adevar, VI, 1; XXVU, 6
Adlncul, XII, 1
Adolescent, LVI, 6
Aenesidem, IX, 5
AhUe, LVI, 2
Aiax, XVII, 9
Albinus, XXVIIl, 1
Alemona, XXXVII, 1
Analtagoras, XII, 2, 5; XLIII, 1
Analtimene, IX, 5
Andreas, XV, 3 .
Anylus, I, 3
-Api, V, 2
Ape miraculoas~, L, 2-4
Apeles, XXlII, 3 ; XXXV, 3
Aplclus 1;i Lurconius, XXXlII, 4
Apolofane, XIV, 2
Apoplexia, LIII, 4
Apostasia, LVII, 9
Arhlmede, XIV, 4
Arlstotel, III, 2; VI, 7 I XII, 3, 4; XIV.
2; XIX, 2; XLIX, 3.
Aseminare, V, 4
Asclepiade, XV, 3; XXXVIlI, 1
Atellere, XXXIll, 1
Athamas, XVII, 9
Atlanticii, XLIX, 2, 3
Autoriltatea profetiei, IV, 1.

B
Barbari, VI, 1
Bufnitele, VIII, 4

c
Cameleon, XXXII, 1
Carpocrate, XXIII, 2; XXXV, 1, 4
CArt( religioase, II, 3
Cebetil, I, 6
Chrlslp, V, 6, XIV, 2
Clazomene, II, 3
Cleante, V, 4
Colytum, XX, 3

Comuniunea, V, 5
Corabla sfinta, I, 2
Corp, V, 1; LI, 4
Corporal, V, 6
Corporalitate, IX,
Cristolau, V, 2
Critias, V, 2
Cruzimea, V, 5
D

Daniel, XLVIII, 3, 4
Decima, XXXVII, 1
Definitia (sufletului), IV, L; VI, 5, 6 .
Delfi, XXVIII, 4
Democrit, XII, 6
Demonii, XLIX, 2
Deosebirile, VIII, 1
Dezvoltarea (cantitativa 1;i calitativl).
XXX.VII,1
Diana,. XXXIX, 2
Dioearc, XV, 2, 3
Digresiune, XXV, 1
Diocle, XVII, 2
Diversitatea, VIII, 1
Diviziuni, XIV, 4
Domeniul, XXVI, 1
Duhul, X, 1, 2, 1 sq
Duhul demoniC, X~XIX, 3
Duhul SUnt, I, 4
Dumnezeu, I, 4, 6
E

Eleazar, VII, 1
Elena, XXXIV, 2-5
Elisabeta, XXVI, 4
Emigriiri, XXIX, 2
Empedoc1e, III, 2; V, 2; VIII, 1; XVII,
2; XX, 3; XXXlI, 1; XLIII, 1; LTV, J
Enesidem, XIV, 5
Epicur, L, 2
Epicureii, XVII, 4
Ereticii, XXIII, 6
Erezie, III, 1
Esculap, I, 6
Esenta, I, 1
Etalide, XXVIII, 3
Etern, XXIV, 7

,...TtI&.IAH, DUPU .IIPLIT

Eubul, V, 1
Euforb, XXVIll, 4, 5
Evanghella, XLIX, 3
Exorcism., LVII, 5
Extaz, XLVII, 4

Falsificare, II, 4
Pltul In plntece, XXV, 2 I XX~VII, 2
Fedon, LIV, 4
Fedonii, I, 6
Femela, XXI, 2; ~V, 2-3 I XXVI, 1;
XLIV, 1
Filozofi, II, 4; III,
Foc, V, 2

Legende, XXVIII, 5
Lehuza, VI, 8; XXV, 3
Letargia, XLIII, 8
Liberul arbltru, XXI, 6
Lucina, XXXlIX, 2
Lumina, LIII, 6

GardianuI templului, XXVIII,5

Germani, XXV, '1
Gheena, XIII, 3
Gfndfrea (filozofica), II, 1
Gladiator, XLV, 21 LVI, 5
Greutatea (probe!), II, 6
H

Heraclit, ij, 6; III, 2; V, 2, IX, 5 I XIV,

4; XVII, 2
Heraclit din Pont, IX, 5
Honnoghene, I, 1; XI, 2; XXI, 6; ~II.
1; XXIV, 2
Hermotim, XXVIII, 3; XLIII, 11 , XLIV, 3
Herodot, XLIX, 2
Herofilus, XV, 3
Hlcesius, XXV, 3, 6
Hiparc, V, 2
Hippon, V, 2
Homer, XXXIII, 8 ; LV, 2
. Hrlstos, I, 4 etc,
I

lad, VII, 1
ldolatria - moa$e, XXiXIX, 2
Impulsuri, XIV, 3
Indivfzfbfl, XlV, 1
Inseparabll, XIV, 1
Intelect, XVI, XVIII
Inventia, XIV, 4
loan, VIII, 5
Iunona, XXXIX, 2

I
Inchisoarea, VI, '1
,tnmormJntarea, lVI, 2
Insu$lrf. VI, 5
tntelepclunea, XLV, 6
,Invlerea XXXVII, 4, L 2, LVIII. 8 !iq.

Judecatl dlv/nl, XXXIII, 2, 10-11

Jurlmlnt, L, 4
Justitia, XXXIII, 2

Magia, LVII, 2
Mama, XXVIII, 2
Marcion, XXI, 6
Maruntaiele, XXV, 2
,
Medlcina, 11, 6
Meletus, I, 3
Memoria, XXIII, 6; XLV, .6
Menandru, XX:1lI, 1
Menander Samariteanul, L, 2
Mercur Egipteanul, XXVIII, 1 1 LIIl, IJ
Metempsihoza, XXVIII-XXXV
Midas, II, 3
Minciuna, XXVIII, 2

MingUerea, I, 2; XLV, 1
Moartea, XXXIII, 9, 10 I XLII, L-LU
Moise, X, 2 ; XXVIII, 1
Momele, XXIII, 3
Munca, XXXIII, 1
Musaeus, II, 3
N

Natura, X, 8, XXI, XLIII, 6

Natiunf, XXV, 6
Nascut, facut, IV, 1 1 XXI, '1
Necorporale, V, 6
Nedreptate, I, 2
Nemurirea, IX, 2; XLIII, 4 1 LIV
Nona, XXXVII, 1
Nous, - cugetul, XU, XIII
Numarul, varoarea lui, XXXVII, 3 sq.

o
Obiceiurile, V, 4
Oboseala, XLIII, 2
Oracole, XLVIII, 3
Ordlnea, XXVII, 1, 3
Oreste, XVII, 9
Orga hldraullcl, XIV, 4
p

Palldltatea, XXV, 4
Panaetlu!l, XIV, 2

APOLOOIJI DI LIM8A LATINA

Parmenide, XLIII, 2.
Patrocle, LVI, 2
Patrlarhl (al eretleUor), III, 1
Pepene, XXXII, 1
Pirus, XXVIII, 3
Pltagora, II, 3 I XXVIII, 2 I LIV, 1
Platon, II, 3 I Ill, 2 I IV, 1 I VI, 7, IX, 2 I
. X, 1 I XIV, 2 I XVIII, 12 i XXIII, 5 I
LIV, 1 '
Platonicli, VI, 1
potUce I8.t!tice, VI. 7
Posidonius, XIV, 2
Poveste, XXVIII, 4
Pove~tile milesiene, XXIlI, 4
Pribegia (sunetelor ), LVI, 4
Profeti, II, 3, 4
Propovaduitor, XXV, 2
Proprietatea, VIII, 1
Prudenta, XLV, 6
PruDeii, XLIX, 1 , LVI, 6
Pytia, I, 5
R

Ratiunea justitiei, XXXIlI, 2

Riutatea, VI, 4
Rebeca, XXVI, 2
Reel, contrare foeului, XXXlII, 3
Regina Berenice, XXIV, 5
Rug, XXXIII, 5
Ru,inea, XX:VII, 4
S
Sabatul, XXXVII, 4
Sarcina, XXV, 3
Setur,ninus, XXIII, 1
Sila$url, XlXIII, 3
Schimblri, XXI, 7
ScitU, ~V, '1
Scriptura, VII, 2
Sectluni, XIV, 3
Seminte, XXIII, 4, 5
Seneca, XX, 1, 2
Sexul dupl Apelle, XXXVI, 3
Sllenus, II, 3
Simon Samariteanul, XXXIV" 2-5
Slmturile, XIV, 3; XlVII
~ingur-nlscut, XII, 1
Singele, V, 2; XXV, 4
Sobrietatea, XLVIII, "
Socrate, I, 2 I XII, 1
Sol, L, 2
Somnul, XLIIl-L

Soranus, VI, 6, 7 I XV, 3 I XXV 5.

Spiritul" altoit, !V, 3
'
StimulentuI, XXIII, 5
'
Stoicii, XVI'l, 4 I XXV, 2 I; LIV, 2
Straton, XIV, 5
Sudoarea, XLIII, 3
.'
Substanta, XIII, XIV, 3, XX, 1 sq,
XXV, 2
Subtilitati, VI, 1
Suetoniu, XLIV, 2
SufIetul, chiria$ul trupului, XXXVIII, 4
Suferintele, V, 5
SuBarea (lui Dumnezeu), IV, 1
Sugaci, LVI, 5
Superstitii, XXXIX, 1 sq.
T

Talionul, XXXVII, 2
Taeerea, XII, 1

Teoria, xxiv, 12
Teopemp, XLIV, 2
Thales, V, 2 I VI, 8
Timeu, XiVn, 2
Timpul, XXIV, 7, 8
Transmigratia, XXVIII, 2, XXXiII, 6-7

u
Udderea, XXV, 5
Uitarea, XXIV, 1-12
V
Valentin, XII, 1 I XX!lll, "
Vedenii, LVII, 9
Venin, XXI, 6
Viata-moarte'a, XXVII, 2
Vii ~i morti. XXIX, 1 sq
Vipera, XXI, 5
Visele, XLIV, L (istorie : XL VI)
Vizitiu, XLV, 2
Virsta, XLIX, 1
Virsta sufletului, LVI, 5-7 '
Vriijitoarea, XXVIII, 5, LVII, 12

z
Zei, I, 6
Zenon, III, 2; V, 3; XVI, 2
Ziua-noaptea, XLlIl, '1
X

Xenofon. XLIII,

MINUCIUS FELIX
DIALOGUL OCTAVIUS

, MINUCIUS FELIX

DIALOGUL OCTAVIUS

INTRODUCERE
Al doilea mare apo10get de limbd latind In istoria cre$tinismului
primar este Minucius Felix, (botezat cu numele de Marcus). Despre eJ
avem putine cuno$tinte - $i acestea nesigure. Si e1 era pdgin convertit, $i e1 era de 0 eruditie impresionantd $i e1 era avocat $i se avinta In
public In 1upla pe vi<ltd $i pe moarle de apCtrare a cre$tinilor. Oare va
Ii murit de moarle bund sau a fost martirizat ?
Nici despre eJ nu Qvem vreo $tire In aceastd privintcl Din unica
scriere care ne-a rdmas de 1a el, se poate constata Insd de 1a Inceput 0
deosebire esentiald Intre conceptia lui $i aceea a lui Tertulian de apdrare Impotriva pdginismului : pe c1nd mare1e african nu acorda nici 0
valoare religiei $i filozofiei pdgine Intr-o intransigentd $i ostilitate
violent manifestate fatd de trecut In multele sale scrieri, Mincius Felix
convins $i ei cd cre$tinismul este eeva cu totui nou, se manifestd totu$i
mai eonciliant faid de pdginism, demonstrind superioritatep absolutd
din toate punctele de vedere a noii reJjgii, atlt de dispretuitd $i prigonitd, latd de eea veehe.
Din strdvechile serieri ale cre$tinismului primar avem prea putine
re$ti despre autoruJ vestitei apoJdgii Octavius. Se pare cd, dintre apojogeti, Lactantiu are in mare cinste pe Sf1ntul Ciprian, fiindcd a consfintit opera sa apologeticd cu moartea sa martiricd. Dimpotrivd, are
(";arecari rezerve manifestate fatd de Tertulian $i de Minucius Felix,
despre a1 cdror leI de moarte nu avea $firi : despre acesta din urmcl scrie
cd a fost avocat vestit ,$i cd serierea lui intitu1atd cOGtavius}) proclarod .adevdrul, dar cd ar Ii putut Ii .un bun apdrdtor a1 adevdrului, daca
s-ar Ii conSClcrat In Inttegime studiului In acest seop 1.
1. Lactantiu. Institutiile divine, v. 1. 21, apud Jean' Beaujeu, prof. 1a Universitatea din Paris, Minucius Felix, Octavius. col. UniversitAtilor din Franta, text stabilit
$i traducere, ed. a 1I-a reviizutii ~i corectatl1 (Paris, 1974). p. ex. .

APOLOOITI DI LlMBA LATINA

De asemenea, citeazd un pasagiu din ccOctavius>l despre fuga lui

Saturn 1n Italia pentru a nu fi ucis de flul 8(1U, ridiculizind astfel mitologia pdglnd l
Fericitul leronlm scrie mal mult, amintlndu-l cu admiratie de mai
multe ori 1n cartea sa ccDespre oamenii iIu~tri>l ~i In altele. In acest sens
11 proclamd avoeat vestit)) fji amintefjte cd sub numele lui a circulat
~i scrierea Despre destin, lmpotriva matematicieniloT 3, In mai multe
locuri 11 amintefjte printre marif scriitori latini : Cine a lost mai 1nvatat
dec1t Tertulian, mai ascutit dedt el ? ccApologeticuh lui fji Carlile impotriva neamurilor cuprind toata fjtiinta secolului, iar Minucius Felix,
(lvocatul forului roman, ce a lasat el netratat din cele cuprinse in scrierile asemclndtoare 1n cartea sa al carei titlu este: Octavius>, ... ? 4.
Minucius Felix es,te un nume ctmoscut de pe inseriptiile din Africa
de Nord (pe 0 inseTipiie din Cirta, pe stela din Tebesa fji pe 0 dedicaIi~ Ja Cartagina) 5. ldentificarea acestei nume de pe inscriptiile afTicane
eu acela al automlui ope rei Octavil,ls nu mai 'este mentinuta astazi
de toti patrologif, dar este aparata originea sa alricana 6. Aceasta co:
illc/de cu originea partenerului pagIn, CaeciJius Natalis, din dialogul
Octavius, prieten comun al sdu ~i al lui Octavius, adevaratul camp/on al acestei strdlucite earti apologetice. Nume1e lui Caeeilius N atalis
este astdzi identificat cu ace1a de pe mai multe inscriptli din Cirta in
care, prilltre alte1e, este comemoraUl numirea lui sau a tatcllu.i sdu ca
,nag/strat suprem a1 cetdtU 7. Se mai amintefjte cd III combaterea cre~
tln/smului, Caecilius, citeaza
Fronton, marele du~man din Cilta a1 creflt/n11or cu numele de Cirteanul nostru8.

pe

eli despre Octavius, alrican ca oTigine fji el, s-a Imprietenit cu

,l\1/nuciLls Felix' dupa toate probabilitdtile, 1n timpul studiilor la Cartagina, !Ji prietenia lor e marturisita de acesta multd vreme dupa moarte.
Ea a lost eternizatd de laptul cd, avocati fiind, amlndoi s-au convertit
Mrd lndoiald 1n cursul proceselor oribilelor maceluri ale martirilor.
Data inscriptiilor care po(utd numele sdu nu coincide cu timpul 1n care
u trdit '.
Apologia lui MinuciusFelix este oarecum deo~el;Jita de a ce10rlalte
apologii, prin laptul co. ~u se mqi adreseaza Impara(ului, senatului, ori
2'.' rdem, lbidelir, I, 11,58.
3. Fer. leronim, De viris illustribus, 58, Migne, P.L., XXIII, col. ,669,
4. Idem, Epist. 'LXX, 5, (ad Magnum): Cf. E';Jst;'l.X, 10 (ad Hellodorium) ~i Commcntarii ih [saia Prophe/am; VlIl - Praei. (M~gne, P,L.,XXIV;' coL '281).
5. Vezi Pierre de LabrioJIe, His/oire de Ia Liltera/ure Ialine chretienne, p. 149.
G. Vezi Prof. Jean Beaujeu, op. cit., Introduction, p. XXVI, XXIX-XXX.
7 . .Id!'m, Ibidem, p. XXVI.
B. ,tn contr'6st evident cu apariitori'i cre~'tinismulut.
n. Ibidem, IP. XXIX-XXX.

\"

M1N1:lCI1li ,,.IX, DlALOQUl. oc:TAVl\l1

poporuJui toman, 1n apelrarea cre~tJnJsmulul, ci oamenilor cultlVatJ de'

litere $i artel, prietenl af elocintel $i lntelf!pclunH.
.
Ca avocat care apelrase pe cre~tJnl ftla cd' toate calomniile Jmpo.
triva Jar erau inventil criminale care urmdreau distrugerea BiserJcll
r.re$tine. Ca tilosol $i am de educatie rtdlnatel, cu o aleasd iormatJe
clasica $i cu 0 lnteJegere rara a oamenilor epocH sale, el a avut nu un
succes, ci un adevarat triliml, care aste sdrbcltorit: $i azi de speciali$tl.
Subiectul este tratat 1n lor mel de dialog, mai cur1nddatorita numeroaselor dialoguri ale lui Platon $i ale altor scriitori celebri ai antlchl
tatii, ca un Cicero In cDespre Republica, c<Despre prietenie, Despre'
f.egi, ori 1n Hortensius $i mai ales in- ((Despre firea zeilor, citat de
f.'1. Avea motive speciale sa procedeze astiel. Caci cind, dupd 1ntoarcerea 10 Hristos, (dimpf!Zindu-i-se ~ufletul, a ie$itdin 1ntunericul cel
Idrd lund 10 lumina Ih.telepciunii $i adevarului (cap. 1), el s~a adresat
in primu1 rlnd iO$ti1or sQi prieteni din pdgindtate , scepticilor din Noua
Academie, ale caror idei Ie lmpartal$ise odinioara $i ale caror absurdltate $i vanitate voia sa Ie tambata In special 10.
Planul apologiei este ioarte simplu: autorul, Marcus Minucius Felix, pleaca din Roma 1n plimbare pe plajode 10 Ostia cu doi prieteni"
Octavius Ianuarius $1 celalalt pagin, Caecilius Natalis. In urma unei dis~
cUfii lnver$unate $i ample asupra valorii celor doucl religH, prezidatlt
de autor, paglnul se converte$te.
Dialogul ((Octavius a lost admirat totdeauna pentru naturaletea $i'
impartialitatea sa eonvingatoare, pentru forma eleganta $i perfect armonizata eu cuprinsul, ca stil nal.lntat $i ca lrumusete $i vioiciune de, exprimare.' Dar is-au Mcut mai multe repro$uri, care slnt tot atltea recunoa$teri de calitati : Impruml.lturi de fond $I de forma din filosoH, Islorici, poeti paglni, citafj sau nu.
Apoi lipsa unei expuneri doctrinare at1t a paginismului cli $i a cre$tinismului 11. Citeodata crftieii uita Insa cq. marea tagma a intelectualilor pagini convertiti co un Minucius Felix nu puteau $i nu trebuiau sd
uite pe un Cicero sau peun Homer, chiar'dupd'ce primiserd Evanghelia
('0 vieita a vietii lor duhovnice$ti, caci Vo[au 'sa apostrofeze as tiel pe
int~lectualii pdglid, citlnd' pe iiiaiil lor scriit6ri : eN edeti cel noJ (cte$tlnil) riu\slnrem'barbari! Pe 'ace$ti tuoson de care voi(paginii) slntett
am de m1ndri, putem $/ noi sCIoli invocdm co alitorltate. Departe de a ne
oslndi, cum pretindeti v.oi, e/ au presimtit credintele noastre, cdci emu
10. Ibidem, 'P 'xIX.
.
11. Expunere sistematica a acestor reprolluri se pot vedea lla PIerre de Ltlbriollo,
Histoire de Ia Lil/erature 'latine chretienne, p.148, 155-112111. dup!!. el, It1 prof. Jean'
Beaujeu, op. cit., p. XXIV-XXV, XLIV, etc. lIar Usta lmprumuturilor la p. XXXI-

XLIV

~i

LIV sq. la acesta dIn urmli.

APOLOOI'J'I DI LIIIIaA LAMA

rleJa cle,tJnl /dId s-o $tie. Si vol putetJ sd fili (cre$tini) lc'1rd sc'1 fili in
<ontradlctle cu ei, lc'1rd sd vc'1 temeti cd vc'1 dispretuiesc, 1c'1rc'1 sd fiti lor~all sd renuntati la citirea $i admirarea lor u. lar In plivinla lipsei de
1nvdtdturd asupra Logosului Intrupat, asupra Profe/ilor, harului dogmei,
.('ultului etc., etc.; este evident ca toate aceste probleme depc'1$eau planul nouJui convertit $i candidat la martiraj. El s-a mul;umit sa reduca
Ja neont credintele pc'1gine, omene$ti $i sa justifice $i cre$tirusmul dovedlnd orJginea lui dumnezeiasca, prin sfintenia lui absolutcl, necunoscuta
1n alte reJigH. a data cu aceasta cadeau $i calomnWe create de imaginalia diabolicd pe seama cre$tinilor persecuta/1. a expunere a doctrinei
('re,tJne, ar Ii fost 0 com plica tie total nefolositoare, tinlnd seama de ci"'oIIi pc'1g2ru, pentru care doctrina cre$tina cu totul noua 18, era total inac<!flslblld. Patrologii au insistat Insa mai ales 'tlsupra eleganteJ tji filIeleJ unice a moduJui de prezentare a ideilor - dovada vie pentru pa111nil de la Inceputul veacului al III-lea ca cre$tinii nu slnt barbari.
cArta compozitiei $i Inc1ntarea stilului fac din. Octavius, dupa cuvlntul lui Renan, perla. apologeticii cre$tine. Sa spunem mai mult: cel
mal buni scriitori prof ani ai secolului al II-lea, un Fronton, un AuluCelle, un Apuleus, n-ar putea avea pretentia la primul rang lata de
~utorul nostru, aW de mult atinge limba lui un unic grad de' elegant a,
<te IiQe:e $i de claritate, cu toate inevitabilele urme ale decadentei generale de gust. Minucius Felix format de literatura umana, este pdtruns
cultura closica a timpului sau $i dialogul se adreseaza pdglnilor cuItivati. Oric1t de vie este critica lui, peste tot simti toleranta $1
11ingc'1fia, iar pasiunea convingeriJor nu altereaza .cordialitatea .sentimentelor - a$a 11 caracterizeaza un vechl patrolog 14. lar cel mal nou
.cercetc'1tor a1'lui, $i unu1 dintre cei mai pretentio$i, prol. J. Beaujeu, rezumc'1 elogiiJe care S-QU ad us acestei opere In aceastcl lraza: ~Trebuie
sd Iii un cititor foarte sever
sa ramii nesimtltor la eleganta prez~n
tdr/l, la 1ncintarea exprlmarii $i mal ales - caci aceasta face valoarea
.operei - la reflectarea unui suflet deJicat 15.

de

co

.r~mpul

Intilnirii de la Ostia $i a1 pubJicarii a fost stabilit in funcraportu1dia10gului cu publicatii1~ Inrudite, In sp.ecia1 cuApologfticul" pubJicatln anul 1!!~! Astlel, speciali$ti ca Muralt, Ebert. (In
186BJ: .. $i altii socotesc ca dialogul Octavius a apar.t.l..\\~naintea
~1A.PQ10.geticului, fiindJ~lpsit de Tertulicm, pe clndMassbieau, Hartie.

c(~

12. Gaston Boissier, La tin du Paganisme, ol. BibliotMque d'nis.toire, t. I, ed .

II-a, Paris, 1925, p. 288-289.
"
13. Cf. in acela~i sans, prof..Jean Beaujeu, op. cit., p. XCII.
14. O. Bardenhewer, Les PEnes de l'BgIise, .editie nou! fran~ez1i refacuta in intre~ltn1. de P. Godet ~i V. Verschaffel, t. I, Paris, 1905, p. 161.
15. Prof. Jaa,n Beaujeu, 00. cit., p. XCIV.

.8

MINUClUI PlLlx,. DIALOQUL OCI'AVIU.

347

nack, P., Monceau, P. de LabrJolle ~J Jean BeauJeu, sustJn categoric an

terioritatea ApologetlculuJ. (Amintlm $1 categorJa nehotcJrltJlor - Cay
re, Bardy, Bardenhewer etc., etc.). Pro/. Jean Beaujeu, loloslnd toate
studiile anterloare, a stab1lJt data dlalogulul'tlnut la Ostia, In aprop/e.
rea Romei, cdtre 180, liindcd acolo plaseazd Aulu-Gellu d/alogul sdu
<:Noptile Attice $1 anume dupd data de 116, dnd mal trilia unul dlntre
participantl, Irod Atticus. Octavius a lost scris lnainte de anul 246,
dnd a apdrut cartea Cdtre Donatus a Sl1ntului Ciprian, carel 1010
se$te, dar $i dupd 202 clnd apare Protrepticul Sflntului Clement al Ale
xandriei, citat de Octavius. Ded di-alogul Octavius a ap~rut la lnce-

putul veacuIui al treiIea, dupa dateIe indicate de cuprins, in leg~tura

eu alte opere contemporane 18.
Cuprinsul operei Octavius are dou~ parti principale: elogiul pd
ginismului, Mcutd de Caecllius Natalis (cap. V-XIII) $i apdrarea cre$
tinismu1ui, fdcutd de Octavius Ianuariu (cap. XVI-XXXVIII). Ble slnt
lncadrate de 0 introducere sau preambuI, care descrie lmprejurdrile 1n
care s-au intl1nit cei trei prieteni (I-IV), de sl1r$itu1 $1 urmdrile aces
tei polemici (XXXIX-XL) ~i de trecerea de la eiagiul p~gln la apologia cre~tina (XIV-XV).
.
Autoru1 Marcus Minucius Felix, cre$tin, lncepe introducerea spunlnd
cd $i-a amintit cu duio$ie de prietenia care I-a legat de Octavius, care
a adus 1a credinta adevdrata pe prietenu1 comun, Caecllius Natalis
(cap. lJ. Plecafj 1n vacanta de toamna fmpreund cu prietenul comun
Caecilius Natalis, Octavius observa cd acesta lace un gest pdgln de In
chinare spre statuia lui Sera pis (cap. II). Octavius se revoltd de aceastd
lnchinare rU$inoasd lndreptatd cdtre ccni$te pietre sculptate, parlumate.
lncoronate (III).
CaeciIius, pro/und jignit ,'$i indignat de cuvintele aces tea, cere sd
lie ascultat ; Marcus Minucius Felix prime$te sd fie arbitru 1n. polemic a
aceasta (IV).
In partea I-a este expusd cauza pdglnismului, ~azutd de un cetd
lean roman de 1nalt nivel intelectual. Caecilius (Natalis) cere lui Mar(M/nucius PelixJ sd lie impartial. Apoi, 1n urmdtoarele doud capitole
(y-:-VII) formuleaza ,cUeva principii ~ceptice, RllvitoQre la tainele unfversului $i qle Dumnezeirii, ,- ,cafi/nd confirmate de, toatd experienta
noastra. Dacd (a$acum pretinq cre$tinii), (<Jumea ar Ii condusd de 0

cus

16. Vezi Idem, ibjdem, p. XC, pentru leg!iturUe cu .NoptiJe Allice de Aulu
Gellu I p. LIII, pentru d~endent6 lui Octavius de Apologclicul ~l de Prolrcpllcul
luJ Clement. P. LXXIV, aratl dependen~a lui Cd/re Donat. a1 SftntuluJ ClprJan de
Octavius, lar p, LXXIX, LXXXVI, XC ~I XCI, deflnitivarpl:l ucoloru))1 dnte: 180245, Inccputul sec, Ill.

APOLOOI'J'I DB

LI~

LATINA'

Pronie dumnezeiascd netrebnicii n-ar conduce tdrile, cei cinsliti n-ar

Ii trimi~i In exU, iar lntelepli ca Socraten-ar bea otrava (V). Sa pdstrdm religla romanilorcare a adoptat pe toti zeii popoareior invinse $1
au meritat astfel lmpdrdtiile lor. $1 in vremea aceasta et $i-au indepJinIt
lndatoririJe lor reJigioase in razboi, $i-au intant cetatea prin slintenia
jertielor, prin'curdtia vestaieior, princinstirea preo/ilor (V Ij. Caecilius
face apol -odescriele a reJigiei paglne cu observareatuturor insUtutiilor ei: templele, augurii, haruspiciile, oracolele, jertfele, rituriJe $i cu
cinstirea' zeilor, dind exemple istorice ~i mitologice despre folosul acestei religii )1. (VII).

In continuarei(Cap~ VIII-XII) Caecilius face 0 criticd acerbd cr~$

tinismului $i cre$tinilor. La lnceput aminte$te pe ateii pdglni, care au
voit dar n-au reu$it sa inlature teama $i respectul fata dezei. Actiunea
/or de denigrare a zeilor este continuata de cre$tini, c<oameni -dintr-o
categorie de pIlns, nelngaduita de Stat..., din cea mai josnica mocidd
care . ... se ad una $i conspira ...Retra$i $i fugind de lumina, muti in public, ~i guraJivi Jnascuns, dispretuiesc vechile temple ... $i pe jumiitate
goi, dispretuiesc dregiitoriile $i purpura ... , chinurile prezente ...Nu se
tem de moarte, dar Ie e groaza sa nu moara dupa moarte (VIII). Ei Sf?
iubesc tara sa se cunoasca, se recunosc dupa semne ascunse $i comit
il1cesturi, traind intre ei frati $i surari. Adora capui unui magar $i
un om pedepsit cu moartea pentru crime, 1n ceremonii tainice, nocturne ..Se lmparta$esc cu slngeie -unui nou-nascut ucis de ei, se ospQteazQ
din bei$ug, $i apoi se dedau pe lntuneric 1a alte faladelegi (IX). N-au
altare, temple sau statui $i ceremoniile lor criminaJesint Sav7l$ite ln
ascuns. Ci{1stesc un Dumnezeu, a fantoma despre care nu se $tie nimic.
ludeii adorau un singur Dumnezeu, pe fata, avlnd templu, sacrificii $1
~eremonii, dar acum sillt supu$ii romanilor. Dumnezeul cre$tinilor e
prez'ent pes'te tot, observlnd. totui - ceea <;:e nu e po sibil (X).

pe

Cred. ca cerul $i pamlntul se vor lnnoi $i ca mortii vor mvia pentru

o.viatd ve$nic(i in ~are Val Ii raspJatiti pentlu ceJe,_ce a.u Mcut, netilJ.l.nclu-se seama nici de destin, nici de PreiQcerea corpurilor (XI). pumnez~ul. cre$tinilor' aste slab $1 ne'drept fiindca ei sint supu$i tutur~r: Jjps,lJ;rllor/'sUfHlntelor $i chlnuri1br, lCira apcirare, pe clndromanii _stiiplnek
lmnea:' EiRU paftiCipa' n~cJ la:cele maf cuviind66se buclirh ale: lumi;'
Mesteia f spectdcoi~, ospet-e $i jocurislinte, miresme' $i flori. Cum- vor
1nvJa, daccl nici sa trdias(Ji1 acUm nu pot? De ce vorbesc cre$i'inii inculli
clespre ccle dumnezeie$ti daca nu lnteleg nici cum s-a format lumea?
(XIl). VOT sd filosofeze ?$cl fa exempJ/i de 10' Socrc;rt~~, care a spus ca
ce e deasupra noastrdnu e pentru nob,. $1 de ifJ Acad~nnie,care ne Indl'amnd 10 prudentd $i indoialQ privitor la ceie c~! ne depa$esC (XII).

MINUCJUS FELIX, DIALOGUL OCTAVIUS

3.49

In partea intermediara, care urmeaza, se aratc1 ca adevarul singur

conteazel Mai Intii, Caecilius, sigur de succes, ia in derldere pe Octavius pe care-] apara insa Morcu (Minucius Felix), spunlnd ca deseori
soarta adevarurilor depinde de cei care Ie apara $i cerind sa fie auzit
~i

Octavius (XIV). Caeeilius crede ea arbitrul 11 partine$te pe Octavius,

care ia euvlntul (XV).

- Partea a doua a dialogului cuprinde expunerea lui Octavius. Ea incepe cu un protest lmpotriva noianu1ui de infamii grosolane care camcterizeaza eele expuse de paglnul CaeeiJius, de$i e1 e nevinovat, iiindca
este sincer ;dal nu CLlllOa$te adevarul. Cercetarea Inteleaptd nu este
apanaju1 bogdtiei, cj este mai favorizatc'i de sc'irc'icie, depinzind in primu1
lind de naturc'i, care Inzeslreaza pe unii oameni cu anumite daruri
(XVI). Cunoa$terea de sine pe care cu drept 0 cerea Caecilius, implicc'i
$i cunoa$terea Ce1ui ce a creat lumea. Viziunea ei da argumente pentru
~xistenta lui Dumnezeu: tnsd$i frumusetea noastrc'i aratc'i pe Dumnezeu, idcc'itorul nostru : statum dreaptc1, iata ridicata, ochii a~ezati In partea de sus a corpu1ui ca ni$te observatori $i toate ce1e1alte slmturi ca
strajile unei cetc1tb) (XVII). Observarea lnteleapUi a lntocmirii minunate
a 1umii ne aduce in minte cele mai inalte atribute ale unicului ei Urzitor $i Conducc'itor pentru intelegerea cdruia ne e prea putina mintea.
Dar singurul nume care i se potrive$te este Dumnezeu (XVIII). Cei
mai de seama poeti $1 Wosofi ai 1umii L-au ldudat $i preamdrit pe acest
Dumnezeu unu1 (XIX). Sc'i nu continudm U$urdtatea .eelor vechi care
credeau in prodwml imaginatiei lor $i care au trecut de 1a cinstirea monarhiJor prin statui 1a adoIarea lor ca zei, (fclc1nd inceputul politeismului
de azi).
In urmc'itoarele $apte capitole avem

critica aspra a religiei pagine.

U nil dintre conducc'itori au fost procJama(i zei, fiindca s-au distins

prin vitejia lor, aItil pentru cc'i au descoperit roade noi. Exemp1u viu
ste istoria lui Saturn. A1tii se crede cc'i au devenit zei prin moarte, de$i
Dumnezeu nil: poate mUli (XXI). Pdglnii se dedau 1a un cult absurd a1
statuilor $i deci al materiei in felurite chipuri (XXII). Cultul $i misterele
paglne, de diferite origini, sint de-a dreptu1 caraghioase ; descrierea lor
e hazlie (X~III). De aceea Pluton a interzis ca imomld citirea operelor
11li Homer, care descrie aventurile zeilor In Republica sa (XXIV). Dominatia mondialc'i a Romei nu se datore$te religiei lor, cdci la inceput
a fost un simplu loc de adc'ipost pentru ni$te rc'itc'icitori : stricati, criminali, incestuo$i, pumnalagii $i trc'iddlori. Au ddrlmat cetdti, temple $i
statui, au ucis pe preoti $i apoi au Inceput sa Ie adore zeii. Iar religia
nationald este manifestarea tainica a t1lhc'iriei $i imoralitdtil crase
(XXV).

.uaLOOI71 DI UMIA LATINA

HaruspJelile ,I augurli slnt superstitii mineinoase ~i l~eUJtoare.

Despre existenta demonilor lnsd vorbesc lntelepti ca Soccate ~i Platon,
magi ea Hostanes (XXVI). Ei se manifestd In ielurile chipuri ~i lmpoIriva plJglnilor $i impotriva cre~tinilor (XXVII).
In cele ce urmeazd (XXVIII-XXXVIII, 4), Octavius respinge toate
lncrimin6rile lui Caecilius impotriva cre~tinismului. Calomniile impotriva
ere~tinilor sint ndscociri diavole~ti, sustinute de la$itatea unora $i de
comoditatea ~i de rdutatea altora. Altfel era u~or de banuit ca nu poate
muri cine va pentru un cap de magar ~i pentru incesturi publice. In
sC'hlmb se pot dovedi asemenea practici dezgustatoare la pagini - cultul
neru~lndrii ~i al felurilelor animale (XXVIII). Dumnezeul cre~tinilor nu
e un simplu om pedepsit, iar crucea cre~tinilor nu e un Iemn simplu ca
obiectele pclgine, sau ca zeii pagini adorali (XXIX). Uciderea pruncilor
nu exlstd la cre~tini ; in schimb ea e practicata de pagini, alaturi de omur.Jdere, co Jerlfe singeroase (XXX).
Ospetele urmate de incesturi, puse cu neru~inare pe seama cre~tini
lor, slnt ru~inea religiei pdgine. La noi castitatea $i virginitatea sint virtutl ~i dragostea curaM de Iii ai Taldlui ceresc indreptale$te Ia numele de
frati $1 surori (XXXI).
Cre$finii nu pot inca ave~ altare $i temple, dar nu pentru ca au ceva
de ascuns. Astlel, jerUeIe sint aduse in inimile noastre ~i Dumnezeu
eel nevazut este pretutindeni prezent (XXXII). EI este atot$tiutor $i
drept $i nu are nevoie de un templu pentru a Ii adorat. Templul ~i altarele Ie-au fost prielnice iudeilor, cUa VIeme au ascuItat cuvintul Dumnezeului adevarat (XXXIII).
Sf1r$itul lumii $; 1nvierea generald sint admise $1 de WosoH $i demonstrate . de natura insa$i in nenumdratele ei manifestari (XXXIV).
Cllinurile iadului sint amintite pe drept de poelii pagini, fiindca paginii
tTtl/e~~ in pdcat $i inchisorile sint pline de ei $i nu de cre$tini 1n
alard de cei plri;i pentru religia lor (XXXV). Demonstrarea absurditdtii
iatalislnului $i lauda sdraciei de bundvoie se impune de Ia sine. Sarae
~u (lde-vdrat este aceia care, de$i are indestuI<lre, dore$te mereu alte
bun uri (XXXVI). Chinurile, torturile $i moartea sint primite cu bucurie
de cr~dincios, fiindca Ie prime$te in prezenla lui Dumnezeu. Paglnii Ie
primesc cu groaza, fiindcd Dumnezeu nu-i ajuta ~i cred ca viala se termind aici. Cre~tinii nu participa Ia distractiile publice care departeaz(f
de Dumnezeu prin imoralitatea lor (XXXVII). Cre$tinii nu gusta mincarea ~i bdutura de 1a sacrificii, dar adord florile $i traiesc de pe acum
viata iericiM pe care ~i-o pregatesc (XXXVIII).
In ultimele trei paragraie ale cap. XXXVIII, Octavius se ridicd
'mpotrlva sceptlclsmului pdgln ~i cere: sd lnceteze superstitia, sd se

MlNUCIUS FELIX, DIALOGUL OCTAVIUS

351

pedepseascc'i nelegiuirea $i sc'i se pc'istreze reJigia adevc'iratc'i /.

Caecilius Natalis $i Marcus Minucius Felix rc'imln muti de admiratie pentru magistrala expunere a lui Octavius, Intc'iritc'i de ex em pIe $i
dovezi de netc'igc'iduit (XXXIX).
Caecilius se daclara convins $i nu mai are nevoie de lamurit imediat amanl.lntele, soarele fiind spre aslintit. lar Marcus Minucius termini! astfeJ apologia lui: eNe-am despdrtit dupc'i aeestea veseli $i voio$i
cu tolii: Caecilius pentru cc'i devenise cre$tin, Octavius pentru eel a
ie$it lnvingc'itor, iar eu pentru bucuria amlndurora (XL).
LITERATURA
Ed i t i i 17: Codex Parisinus (sec. IX) i Codex Bruxellensis (sec. XI) i Ed. B. Axel~ .
son, Textcritisches zu Florus Minucius Felix und Amobius, Lund, 1944; Ed. E. Bachrens, Leipzig, 1886; Ed. Fr. Balduinus, Heidelberg, 1560; Ed. H. Boenig, Leipzig,
1903; Ed. Ch. Cellarius, Halle, 1699; Ed. J. J. CorneIlissen, Leyda, 1882; P. Daniel,
Annotationes in editione Voweri, Hamburg, 1603; Ed. I. Davisius, Cambridge, 1707 i'
Ed. J. Gronovius, Leyda, 1709; Ed. C. Halm, Corpus Scriptorum eccJ. lat., II, Viena,
1867; Ed. D. Hem/dus, Paris, 1613; Ed. C. A. Neumann, Miscellanea Lipsiensia nova ..
Leipzig, 1716-1723; Ed. H. A. Holden, Cambridge, 1853; A. J. Kronnenberg, Minuciana, Leyda, 1889; A. J. Kronnenberg, Ad. Minucium Felicem, Philologus, I-XIX,
1910, 126, 140 i D. Kijper, Minuciana, Vigil. christ. VII, 1952, p. 202-207; A. Kurfess,
Textcrilisches zu M.F., (Wiener), Studien, LVI, 1938, p. 121-124; Ed. J. Maehly, Kritische Beilriige zu Minucius Felix, Jahrb. f. Klass, Philo!., XCIX, 11369, p. 422-437 j Edit.
J. Martin, Florileg. Patr., VIII Bonn, 1930; J. Mursius, Hipocrilicus Minutianus, Leyda,
1599 j Edit. Fr. Oehler. Bib. Patr. eccles. latin. sel. XII, Leipzig, 1847; Edit. J. Ouzelnis,
Leyda, 1652; Edit. adnotata M. IPellegrino, Turin, 1947; Ed. crilicd M. Pellegrino, Corpus:
Script. Lat. Pamv. Turin, 1950 jEd. G. QuispetI, Leyda, 1949; Editio princeps Romana,
Faustus Sabaens Brikiana, Roma, 1543; Ed. N. Rigaltius, Paris,1643; C. Roeren, Minuciana, Colonia, 1859; Ed. A. Schoene, Leipzig, 1915; Ed. A. Douglas Simpson, NewYork, 1938 jEd. Valmaggi, Corpus Script. lat. Pamv. Turin, 1916; Ed. J. J. Walzing,
Leipzig, 1926 jEd. J. Wower, Hamburg, 1603.
Stu d i i: A. Ausserer, De clausis Minucianis et de Ciceronianis quae quidam
inveniantur in libello de senectute, Innsbruck, 1906; Idem, Das Prioritiitsproblem;
O. Bardenhewer, Geschichte der AllchrichtIichen Lilleratur, I, ed. a II-a, Fr. im Breisg.,
1913; D. Bassi, M. F. e il suo dialogo Olt, Milan, 1924 I W. Baehrens, Litterarische
Beitriige, Hermes, 1915 j A. Beltrand, 11 numerus e Frontone, RF.K. XXXVI, 1908;:
E. Behr, Der Octavius des Minucius Felix in seinem Verhiiltnis zu Ciceros Biichem
De natura deorum, Jena, 1870; C. B. Bertoldi, M. Minuzio Felice e il suo dialogoOttavio, Roma, 1906; R Beutler, Philosophie u. Apologie bei Minucius Felix, Koenigsberg, 1936; H. Boenig, Minucius Felix. Bin Beitrag zur GecJlichte der a/t chris tIiche'
Utt., Praga, Koenigsberg, 1897; G. Boissier, La tin du paganisme, I, Paris, 1890; W.
den Boer, Clement d'Alexandrie et Mlnucius Felix, Mnemos, ed. a 3-a, 1943;:
O. BoUero, L'Octavius di Minucius Felix e Ie sue relazioni con la cultura classica,
Riv. Filosofioa, A. V., vol. VI, 1903; V. Broochard, Les sceptiques grecs, Paris, 1932;F. X. Burger, Uber das Verhallnis des Minucius !Felix zu dem philosophem Seneca"
Munchen, 1904; F. Di Capua, L'evoluzione della prosa metrica latina nei primi Ireseco/j D.C. e Ia data delrOttavio di Minucio, Widas Kallion, II, 1913; S. Colombo,.
Osservazioni sulla compositione letteraria e sulle fonti dell'Otavio, "Didaskaleion.
m, 1914 j A. Dellate, La realite du dialogue de l'Octavius de Mlnucius Felix, cSextQ
Leodensia, Liege, 1930 i A. Ebert, Tertullianus Verthdllniss zu M. F. Abhd. d. Kgl.

17. Din acest punct de vedere informatiile .abl;'nda in cartea prof. Jean Beaujeu,
op. cit., supra, p. CXIlI sq. etc.

APOLOOI'J'I DI LIMBA LATlICA

.aohs. Ges. d. W iss, XU, pnU-klst. Kla.ss., V, Leipzig, 1870, A. EIter,. Prolegumena zu
M/nucJus p,lJx, Bonn, 1900, P. Frasslnetti, L'orazio-ne di Prontonecontra i Cristiani.

CHorn. Ital. FUol. III, 1949, H.von GeisoD, Zu MIntlcius Pelix, Philol. Woch. XLV,
.1925, J. M. van HaeringeJl, Cirtensis noster.; ICMnemos, 1lI. 1835--6; A. Harnaclt,
Die Mission und Ausbreitung des Christentums in den ersten drei Hunderten, Lei,pzlg, 1923, J.-J. de Jong, ApoJogetick en Christendom in den Octavius von Mi,nuc/us 'PeUX, Leyda, 1935, R. Kuehn, Der. Octavius des Minucius Pelix, .eine heidn/.cih-phllosophische Auifassung von Christentum, Leipzig, 1882, A. M. Kurfess, Neues
fur Prlorlliitsfrage Tertullianus' - Minucius, Orpheus, I, 1954, U. Morrica, Storia
,ct.Ua Jeter. lat. crist., I, (flra data), P. Monceau. Histoire litteraire defAfdgue ehret/enne, I, Paris, 1901; Ed. Norden, De Minucii Felicis aetate et genere dicendi, Greifswald, 1897; Fr. Record, L'Octavius de Minucius 'Felix, traducere, introducere $i
1ndlce, Paris, 1911; R. Reizenstei'Il, Zu Minucius Felix,. I, Hermes~, LI~ 1916, Idem,
Phi/ologische Kieinigkeiten, 4, Zu Minucius Felix, Hermes, LI, 1916; S. Rossi, L'Oc.tavlus lu scritto prima del 161, Giorn. ita1. di FiloI. XII, 1959 i Schanz-Hosius-Krireger,
Oe.ch des rom. Lilt., 1Il, Munchen, 185~; M. Schanz, Die Abfassungszeit des Octavius de. Minucius Felix, Mus., iL., 1896; Johanna Schmidt, Minucius Felix oder Ter.tullJan', Munchen, 1932; M. Spanneut, Le stoicisme des Poetes de I'Eglise de Clement de Rome Ii Clement d'Alexandrie, Paris,. 1905; P. Schwenke, Ober die zeit des
M/nuciu. Pelix, Jahrbuch fijr prot. Theol., IX, 1883. (A se adauga Slt:udiile patrolo,glee din Dictionare, EnciclClipedii etc.}.
.
~,n rom a n e $ t e oa aparut: Nico~a'e Dobrescu, Apologia Octavius de Marcu
.Mlnucius lPelix, eu schita biogI'afica $i studiu critic introductiv; teza, Bucur~ti, 1902;
a,pol trad. Prof. Petre 1. Papadopol, "Octavius cu Iezum6't ~i indice (in Editura Sf.
Eplscopii a Rlmnicului N'oului Severin, col. uBibliotec.a Parintilor Biserice$tI), dupa
'Care a fost facuta preze-nta traducere-.

OCTAVIUS ...

1.

1. De cite ori, cufundat in ginduri, mi-amintesc de bunul ~i mult

credinciosul meuprieten Octavius, simt atita duio~ie ~i iubire pentru
el, de pardi m-a~ intoarce eu insumi in trecut $i n-a~ trai numai in

amintire clipe ce s-au dus fara sa mai revina vreodata. 2. Caci faptura
lui, care nu mai po ate fi vazuta, mi-a patruns adincin inima ~i mi s-a
intiparit puternic in minte. 3. Trecerea din viata a acestui om deosebit
~i rar m-a facut sa-l regret neinchipuit de mult, deoarece $i el, tnflacarat de acelea~i frumoase sentimente, se potrivea cumine aUt la glume, cit ~i la lucruri serioase, voind ~i respingind acelea~i lucruri, ca ~i
cum aceea~i minte ~i acela~i suf~~t ar fi fost in noi amindoi. 4. Numai
el Imi cuno$tea tot ceea ce-mi era. mie drag,dupa cum tot el tmi era
tovara~ de rataciri. ~i cind, limpezindu7mi-se sufletul, am ie~it din Intunericul cel fara fund la lumina intelepciunii ~i a adevarului, nu s-a
ferit sa-mi fie tovara~ in aceasUi cale; ba, ceea ce merita ~i mai mult
lauda, mi-a luat~o chiar inainte, pentru a-mi arata ealea. 5. De aceed,
cindparcurg in gind tot timP41 intimitatii $i prieteniei noastre, rna
oprese mai ales asupra qcelei eonvorbiri in care, prin marea lui putere
de convingere, Po reu$it sa aduca la adevarata credinla pe Q. Caecilius,
core staruia inca in de~ertaciunile credintei pagine.

II1
1. Acesta venise la Roma cu treburi ~i ca sa rna vad~, lastndu-~l
casa, sotia ~i copiii tocmai dnd ei sint mai drag~Ua~i, laaceasta vtrsta
frageda, cind incep a rupe crimpeie de vorbe, aldHuind 0 vorbire cu
atit mai plaeuta, cu cit este mai gre~ita. 2. Nu mi-a~ putea arata priil
('uvinte nestavilite ~i insufleiita bueurie pe care am simtit-o la sosirea
lui, bueurie eu atH mai sporita, cu cit bU1;llll meu prieten venise pe
TI1aducere (dupa editiil lui Aloisius Vltllmagg\ din colectla "Corpus scrlptorullI
Latinorum Paravianum) de Petru 1. PapadQPol (R. Viloea, 1936), rev1!zut1! de David
Pope~cu (1978).
23 -

Ap()lo~cli

de IImbt! lollnt!

APOLOOITI DB LlMBA LATINA

354

nea,teptate. 3. A,adar, abia dupa doua zile de continua revedere ne-am

potoHt lntructtva dorul de a fi impreuna ~i am aflat, povestindu-ne
unul altuia tot ce din cauza deparHirii nu ne puteam imJ!>arta~i pina
atunci. Ne-am dus apoi la Ostia, 0 localitate cu .totul fermecatoare,
unde eu urmam un tratament bun ~i placut, care, prin baile de mare,
s6-mi vindece unele stari reumatice. Se apropia culesul viilor ~i vacanta
baroului ne luase grija proceselor. Caci dupa ar~ita verii venise toamna cu dHdura ei blinda ~i potolita. 4. lntr-o dimineata, ne-am indreptat
pa$ii spre mare sa ne plimbam de-a lungul tarmului, pentru ca briza,
care adia U$or, sa ne invioreze ~i totodata pentru deosebita placere de
8 ne afunda pa$ii incet, in nisipul eel moale. Caecilius, zarind 0 statuie a lui Serapis 1, ne-o arata ~i, ducind mina la buze, dupa obiceiul
p6gin, facu spre ea. semnul adorarii.

[II .

1. Atunci Octavius se intoarse spre mine ~i-mi spuse: Frate Marcus,' nu ti se cade tie sa-l la~i pe prietenul tau nedespartit, am acasa
cit ~i aiurea, intr-o am de oarba $i de josnica necunoa~tere, in cit pe
o zi aUt de frumosa, sa cinsteasca ni~te simple pietre, chiar daca sint
sculptate, parfumate ~i incoronate. Stii doar destul de bine ca ru~inea
acestei rataciri se rasfringe tot aUt de mttlt asupra ta, cit ~i asupra
luk 2. In timpul acestui schimb de vorbe, strabaturam jumatate din
ora$ $i ajunseram la tarmul liber. 3. Acolo, valurele mici loveau u~or
Incretiturile de nisip, impra~tiindu-le ca ~i cum le-ar fi netezit anume
pentru plimbare. Marea, care chiar dupa ce s-a potoHt vintul, e mereu
zbuc1umata, de~i n-ajungea pina la usc at cu valurile ei albe ~i inspu
mate, ne desfata totu~i foarte mult cu leganarea ei ~ovaitoare ~i intortocheata. Aceasta, cind i$i juca valurile, lovindu-se de picioarele
noastre, cind se retragea adunindu-se in sine. 4. Astfe] ca, pe nesimtite ~i lini~titi, inaintam pe marginea tarmului put in cotit ~i ne urmam
drumul vorbind Jucruri de putina importanta. Octavius toemai povestea despre 0 caHitorie a sa pe mare. 5. Dar, dupa ce am mers 0 distant6 destul de buna, ne-am intors ~i am parcurs din nou acela~i drum.
Ajun~i la loeul unde corabiile erau puse la mal pe butuci, pentru a fi
ferite de mil, ne opriram sa privim la ni$te copii, care se luau la intrecere sa arunce pietre in mare. 6. Ei se juc-au astfel : luau de pe farm
un dob de vas de pamlnt ars, rotunjit $i netezit de bataia valurilor.
fl tineau cu degetele orizontal $i, apledndu-se eit mai mult, n arun('flU, ffidndu-l sa se rostogoleasca pe deasupra apei. IIntocmai ca 0 saI. Serapis., zeu babilonian, introdus in Egipt
patrone crc$terea Nilului ~i p1itrunderea in inferno

~i

apoi in imperiul roman

~i

care

OCTAVIUS

geat!, aruncat lncet, el etingee spine rea mirii, sau plutea pe deasupre I
aruncat lnsl cu putere, ap!rea din loc In loc aUnglnd crestele valur!lor. Se socotea invingAtor tntre copii acela al clrui ciob se ducea mal
departe ~i sArea de mai multe ori.
IV.
1. Dar de!?i toti ne bucuram de aceasta placuta priveli!?te, Caecilius, departe de a se inveseli, nid nu era atent la lntrecerea lor, ci,
stind mai l~ 0 parte, tacut ~i nelini!?tit, arata prin infAti!?area sa un deosebit zbucium sufletesc. 2. Ce e cu tine, Caecilius, Ii spun eu. Ce
te-a facut sa te posomora!?ti cum nu ti-e obiceiul'l De ce mA fad sA-mt
para rau di nu gasesc veselia pe care 0 pastrau. ochii tai, de obicei
chiar in imprejurari grele'l. 3. La care el imi raspunde: Ma nelini~
tesc ~i ma rod intr-una vorbele de adineauri ale prietenului nostru Octavius, care te-a ocari! mustrindu-te de nepasarea fata de mine, voind
prin aceasta mai mult sa ma acuze pe mine de ignoranta. 4. Vreau sa
rna lamuresc intru totul printr-o discutie cu Octavius. Dadi vreti ca eu,
care apartin tocmai acelei credinte, pe care el 0 ataca, sa discut eu el,
atunci va intelege, de~igur, ea-i mai u!?or sa starn de vorba ea ni~te
prieteni, dedt sa ne avintam intr-o controversata disputa hlozoficA. 5.
Dar hai sa ne a!?ezam pe aeest dig de piatra, eonstruit impotriva valu~ilor marii pentru apararea bailor. Ne vom odihni asUel de drumul
strabatut !?i vom discuta eu mai multa atentie. 6. DupA aeeste vorbe,
ne-am a~ezat in a!?a fel di eu eram Ia mijloe, fiecare voind sA rnA aiba
deopotriva de aproape. ~i aceasta n-a fost din respectu~, rangul sau
dnstea pe care mi-o acordau, cad prietenia intotdeauna ne prime~te ,I
ne face egali, ci ca sa Ie fiu mai aproape amindurora i in cali tate de
arbitru sa-i ascult, sau sa-i despart, de s-ar certa.

V.
1. Atund Caecilius a inceput a!?a: Frate Marcus, tu ai 0 convingere nezdruncinata mai ales asupra celor ce vom discuta, fiindcA trlind !?i urmind amindoua felurile de viata, ai respins pe unul !?i ai.admis
pe celalalt. Deocamdata trebuie sa te porti ca un judecator cit mai drept
!?i sa nu partine!?ti pe vreunul din noi, pentru ca sentinta ta sa rezulte
aUt din discutiile noastre, cit !?i din judecata tao 2. Prin urmare, dedi
te consideri ea un oareeare venit intre noi fArA sA cuno,ti nici una dintre
p~rti, nu-mi este greu sa-ti arat ea in omenire totul este nesttltornic:,
indoielnic, nehoUlrit, !?i mai degraba pare verosimil, dedt adevlirut. 3.
Cu aUt este mai de mirare, ('~ unii, din dezgU'stul de a eerceta uci('vti-

sse

APOLOOBTI DB LIMBA LATINA

ru1 tn adlncime, primesc 1a intimplare ori<;e parere ~i nu staruiesc cu

ciestulA rlvoli in cerc"ttare. 4. De aceea ar 'trebui sane para .rau ~i sa
ne doara suiletul vdz\nd cum unii nepriceputi in ~tiinte, necunoscatori
ai vreunei literaturi sau alta, oricit de puUn nobile, indraznesc sa afirme pareri sigure, privitoare la intocmirea universului, problema dezblUuta ~i nedezlegata de atitea vremuri ~i de atitea ~coli filozofice 5.
$i pe drept, caci slaba gindire omeneasca este foarte departe de a putea
pAtrunde lucrurile divine, ca ~{ cum nici pe cele a~~zate in cer ~i niei
pe cele care se gas esc in adincuri sub pamint nu ne-ar fi dat sa Ie cunoa~tem ~i ar constitui 0 impietate sa Ie cercetam. Dar am putea"fi oarecum destul de fericiti' ~i destul de intelepti daca, urmind vestita maxima
a vechiului intelept, ne-am cunoa~te mai bine pe noi in~ine. 6. Insa
noi ne intindem dintolo de marginile neputintei noastre ~i, cu toate ca
sIn tern lE~gati de pamint, ne cuprinde 0 silinta nebuna Si 0 dorinta cut~zatoare sa trecem chiar dincolo de cer ~i de stele. Acum, eel putin,
aceasta raHicire sa n-o invaluim in supozitii de~arte si inspaimintatoare.
'1. SA presupunem ca lei iniceput, natura fiind adun~ta in sine; elementele
tuturor lucnirilor au existat laolalta in ea. Care zeu este autorul ei'l
Sau,' daca numai intimplarea a facut ca partile universului sa se fi unit;
incliegat ~i rinduit iIitilnindu-se intre ele, cape este zeul facator al
acestora"1 Po ate ca un foe a aprins stelele;" iar cerul plute~te deasupra
~oastra prin calitatea materiei sale; poate ca pamintul s-a lasat in jos
(tin cauza greutatii lui, iar marea s-a format din materia lichida. Ce
fast poate avea atunci aceasta religie plina de teama, care nu-i de cit
superstitie 'I 2. 8. Omul ~i oriee animal e~ se lla~te. traieste ~i se dezvolta, e rezultatul unei uniri vremelnice de elemente, care prin moarte
cUn noli se desfac, se despart ~i se risipesc. Sf astfel toate curg din nou
dHre originea lor, revenind in sine, fara a fi nevoie de 0 putere diriguitoare a unui creator, organizator sau conducator. 9. Prin unirea elementelor arzatoare purced ~i lucesc mereu alti ~i aIU sori; prin faptul
ca pamintul face sa iasa din el vapori, se formeaza intotdeauna ceata.
Aceasta, adunindu-se, se ridica mai sus ~i, comprimindu-se se preface
hi' nori, din a caror prabu~ire cad ploile, bat vinturile, rapaie grindina,
iar cittd se ciocnesc bubuie tunetele, stralucesc fulgerele, se reped
trasnetele, care cad ici Si colo, spintecind sUnci Si arbori, lovind fara
alegere locurile sfinte ~i profane, pe pacato~i ca si pe cei credincio~i.
10. Ce sa mai spun des pre diferitele vijelii intimplatoare care, netinind
seama de nimic, rastoarna totul in dezlantuirea lor 'I Nu se amesteca in
cazuri de naufragii soarta celor buni cu a celor rai'l lar meritele lor nu

o'

2. Mlntea omeneasca e depa!?ita de problema originei creatiei.

351

OCTAVIUS

se confunda? Nu mor in incendii vinovati !;ii nevinovati? lar dnd 0

regiune e bintuita de ciuma, nu pier toti, fara deosebire 1 Cind se da'd
Iupte crincene nu mor mai degraba cei mai buni? 11. De asemenea,
in timp de pace rautatea nu numai cit e pusa pe aceea!;ii treapta cu pornirile frumoase, dar e chiar mai mult pretuita,a$a incH pe cei mai muHi
dintre oameni nu !;itii daca sa-i ostnde!;iti pentru pornirile lor cele rele,
sau sa-i invidiezi pentru fericirea lor 8. 12. Deci, daca Iumea ar fi condusa de 0 pronie divina sau de puterea vreunei zeiUiti, niciodata n-ar fi
rneritat un Falaris 4 !iii un Dionysius 5 domnia, Rutilius 6 !iii Camillus 7 ex iIul, iar Socrate otrava. 13. lata, pomii grei de fructe, grineJe albe gata
de sec era !;>i sfrugurii copti ; pe toate vine ploaia sa Ie strice, grindine
~a Ie sculure. Astfel, ori ne este ascuns !;>i inabw;;it adevarul eel sigur,
OIi, ceea ce e mfli de crezut, soarta, care nu poate fi supusa legilor,
~tapine!iite aceste intlmplari felurite !;ii nea!;iteptate.

VI.
1. Tocmai pentru ca soarta e sigura, Jar natura lucrurilor indoielnica, cu aUt mai mult se cade.!;ii este mai bine Sa primim invatatura
str6.mo$ilor nO!;itri, care ne-ar putea conduce la gasirea adevarului; sa
('ultivam religiile care ne-au fost date; sa adoram zeii, de care parintii
nostri ne-au invatat mai degraba sa ne temem, dedt sa-i cunoa!iitem de
aproape ; sa nu ne dam parerea asupra lor, ci sa ne incredem in inainta!;>ii nostri, care chiar in timpurile acelea primitive de la inceputul Inmii, au meritat sa gaseasca in zei sau fiinte bip.evoitoare san chiar regi.
De aceea"vedem cum in toail:e imparatiile, provinciile !;ii or'a'sele, popnarele isi au ceremoniile lor religioase, adora pe zeii lor nationali. AsHe!,
eleusinii adora pe Ceres, frigienii pe Mama zeilor, epidaurienii pe
Esculap, chaldeenii pe Belus 8, sirienii pe Astarte 9, taurizii pe Diana 10,
galii pe Mercur ~i romanii pe toti la un loc. 2. Astfel, numai puterea !;ii
autoritatea acestora din urma a pus stapinire pe lumea intreaga; asa
s-a intins imparatia lor pin a din colo decaile soarelui !;>i de marginile
3. Explicatia materialista a existentei lumii e multumitoare ~i existenta unui Dumnezeu Creator ~i Conducator, in absenta evidenta a Proniei dumnezeie~ti, e contrazisa
de intimplariIe, care nu fac nici 0 deosebire intre bun ~i rau, drept ~i nedrept, --:
soarta, adica intimplarea oarba conducind totul.
4. Falaris, crud, tiran, din Agrigend (580).
5. Dionysius, tiran al Siraeuzei (eca. 400).
6. Rutilius, conducator intelept (cca. 100 i.Hr.); acuzat pe nedrept a fost exilat.
7. Camillus, general vestit (sec. IV) este exilat ~i apoi rechemat pentru a salva
Roma.
8. Conducator asirian (catre anul 200 tHr.) ~i apoi zeu.
9. Astaroth din Vechiul Testament, divinitate feniciana.
10. Zeita a luminii, a lunii, apoi a hranei; cult salbatic, stngeros in Taur,ida:

S58

APOLOGIITI 011 LlMiA. LATINA

oceanului. $i In timpul acesta ei i$i illdeplineau indatoririle lor religiGase In r!zboi, i$i int!reau cetatea prin sfintenia sacrificiilor, prin
C'ur!tla fecioarelor, prin cinstea $i titlurile acordate preotilor. De$i erau
tmpresurati $i Ii se luase totul, afar! numai de CapitoIiu, ei continuau
5&-$1 adore zeii, pe care a1ltii i-ar ii dispretuit pentru minialor; $i lipslU de arme, dar inarmati C'll religiozitatea lor, au trecut prin mijlocul
du,manilor gali, care au ramas mirati de curajul pe care Ii I-a dat credinta; pe zidurile cetatii dU$mane, luaUi in stapinire de ei, chiar in toiul
victoriei, adorau zeWitile invinse; pretutindeni cautau zei primitivi $i
$1-1 Insu$eau; ridicau altare pina $i zeiUitilor necunoscute romanilor 11.
3. Astfel romanii, primind religiile tuturor popoarelor, au meritat $i tmp!r!tiile lor. De atunci a ramas statornica $i neintrerupta cinstirea lor,
care nu se mic$oreaza, ci cre$te cu trecerea timpului. Intr-adevar, vechimea d! de obicei ceremoniilor $i templelor cu aUt mai multa sfintenie, cu cit ele sint mai de demult 12.
VII.
1. Va voi spune totu$i (de$i a$ dori ~lUlt sa va admit $i pe voi intructtva $i alStfel sa am mai putina vina daca a$ grel$i) , c! stramo$ii
no,tri s-au silit eu multa rivna sa observe auguriile 13, sa consulte maruntaiele animalelor, sa orinduiasca sacrificiile $i sa inchine zeilor temple. 2. Cerceteaza din carti istoria lor: vei afla ca ei "'u introdus cerem.oniile tuturor religiilor, fie pentru a rasplati bunatatea zeilor, fie spre
a Indeparta minia lor amenint!toare, sau pentru, a-i impaca, daca, fierbInd de minie, deveneau furio~i. 3. Iau de martora pe MaIDi din Ida,
care la sosirea ei a dovedit castitatea unei femei romane $i a scapat
ora$ul de furia dU$manilor. Tot a$a stau marturie statuile consacrate
celor doi frati, a$a cum au aparut calare, in lacul Iuturnei gifiind, cu
cali plini de spume $i fumegind, pentru a anunta victoria asupra lui
Perses chiar in ziua dnd fusese ci$tigata. Martora mi-e intimplarea
dnd Jupiter, socotindu-se jignit, a cerut in vis unui om de rind sa i se
repete jocurile. Marturie sta hotarirea cu care cei doi Decii $i-au sacr1ficat viata. Martor este $i Curtius, care s-a prabu$it calare intr-o
pr!pastie, umplind-o cu calul $i cu gloria sa. 4. Dispretuirea auspiciilor
8 dat dovada cu prisosinta, $i mai mult dedt doream, de prezenta ze11. Duhurile mortilor sau umbrele lor, binevoitoare celor vii.
12. Caecilius cere p1istrarea rellgiei, care a adus romanilor st1ipinirea asupra lumil. El au acceptat cultul zeilor popoarelor tnvinse ~r aceastll libertate religioas! universal! a Int1irlt st1iptnlrea roman1i in toatll lumea.
13. Nou!!. preoti care t~i d1ideau consimt1imintul la anumite actiuni publice, dup1i
anumlte semne prevestltoare.

358

OCTAVIUS

ilor 1'. Astfel a cazut blestemul asupra Alliel 15, astfel naufraglul In care
$i-au gasit moartea Claudius $i Junius In lupta lmpotrlva cartaginezllor 18. $i, pentru ca Flaminius 17 a dispretult prezicerile, lacul Trasimen
s-a umplut $i s-a inro$it de singele romanilor. De aceea Crassus 18,
filndca $i-a batut joc de Furii 19, $i-a atras blestemele lor, din care prtC'ina a trebuit sa Iuptam din nou pentru a Iua tnapoi de la parti steagurile pierdute de e1. 5. Las Ia 0 parte istoria veche, care este bogata
in asemenea fapte $i nu iau in seama operele poetilor despre na$terea
zeilor, despre darurile $i bunavointa lor. Trec, de asemenea, peste soarta vestita de mai inainte prin oracole, pentru ca nu cumva vechimea 'lor
sa va faca sa Ie luati drept simple pove$ti. Prive$te cu atentie templele
$i sanctuarele zeilor care protejeaza $i impodobesc statuI roman: nu
sint aUt de bogate prin daruri, cit sint de marete prin zeitatile care Ie
)ocuiesc $i care stau gata sa ne ajute. 6. Prezicatorii, in strinsa unire
C'U zeul lor $i inspirati de eI, prevad cele viitoare, ne sfatuiesc Impotriva primejdii1lor, dau leacuri pentru boli, nadejde celor ce sint In
strimtoare, ajutor celor in nevoi, mingiiere celor in nenorociri $i U$Urare celor in suferinte. In vis ii vedem pe zei, Ii auzim, Ii recunoa$tem,
en toate ca ziua ii tagaduim, nu-i vrem $i juram strimb pe ei, in chip
.nelegiuit 20.
VIII.
1. A$adar, pentru ca nu exista. 0 intelegere deplina Ia toate nedmurile in privinta zeilor nemuritori, cu toata lipsa de siguranta in ceea
ce prive$te felul lor de a fi $i originea lor, nu socotesc pe nimeni aUt
de indraznet $i ametit de nu $tiu ce judecata blestemata, care sa caute
sa distruga sau sa slabeasca religia noastra aut de veche, aut de folositoare $i aUt de sanatoasa.. 2. Poate ca acel vestit Teodor din Cirene
$i inainta$ul sau Diagaras din Melos, pe care antichitatea I-a numit
aieul, amindoi afirmind ca nu exist a zei, au inlaturat cu totul arice
teama $i respect fata de zei. Totu$iteama stapine$te lumea, iar ace$tis
nu ne vor convinge niciodata prin astfel de invataturi nelegiuite, cu
tot renumele $i cu toata autoritatea film:ofiei lor in$elatocrre. 3. A$s a
14. Auspiciile erau semnele favorabile sau nu, date de zboruI ~i de clntecela
anumitor pasari pentru inceputul unei functiuni sau a unul rlizbol etc.
15. Anuent al Tibrului, Ungli Roma, un de gaIil au lnvlns pe romanl.
16. Consulul Claudius a ucis galnile sfinte ~I dupli un an a fost omorlt de cartaginezi, lmpreunli cu Iunius, In rlizbol.
17. Consulul Flaminius, mort la Traslmene.
18. IIustru patrician, care a condus Imperlul In allant! cu Sula ~I epol cu <":czar
,I Pompei ~l e omorlt de generalul part Surenu (115-53).
19. Furllle slnt dJvlnltlUl subpllmfntene, rllzbunlltoarelo mortH.
20. Cuec\llus face 0 descrlere elogloas! a rellgiel romano.

APOLOOETI DE UMBA LATINA

pllUt odinioarA Protagora din Abdera, pe care atenienii I-au alungat din
tftrl'l lor, pentru eA discuta despre divinitate, !?i nu a!?a in chip nele..
gluit, ci mai degrabA ell prudenta. $i atunci ce1 Sa nu ne plingem noi
(cllcHmi veti da voie sa-mi arAt 0 irusUfletire mai mare in .sustinerea ideiJor mele), sa nu ne pUngem noi, zic, ca ni!?te oameni dintr-o categorie
jalnic6, neingAduitA de stat !?i disperata, ataca pe zei 1 4. Ace!?ti barbati
ignoranti, din cea mai joasa mocirla, !?i femei lesne crezatoare din cauza
u,urlltAtii sexului lor, se string !?i alcatuiese 0 conspiratie nelegiuita.
Ace,tia, eu adunarile lor din timpul noptii, eu posturile lor obi~nuite !?i
cu' ospetele lor nesabuite, nu pot fi uniti prin eeva sfint, ci prin ceva
criminal. Oamenii ace!?tia, retra!?i !?i fugind de lumina, muti in public
~I gurslivi prin eoHuri, dispretuiesc veehile temple, seuipa asupra zeilor ,i, cu toate ea lor Ii s-ar euveni mila (daea s-ar mai putea aceasta),
depUng pe preoti, dispretuiesc dregatoriile !?i purpura, ei, care sint 8proape goL 0, uimitoare prostie! Indrazneala de necrezut! Ei dispretuiesc chimirile prezente, dar se tern de viitorul nesigur; nu 5e tem de
moarte, dar Ie este groaza sa nu moara dupa moarte; i!?i fac astfel temeri neintemeiate $i-i mingiie totodata gindul intr-o viata viitoare 21.

Itxt.
1. $i cum lucrurile rele se inmultesc mai repede !?i in timpurile
noastre moravurile stricate se raspindesc pe zi ce trece in intreaga
lume, a,a sporesc !?i aceste blestemate locuri de cult eu adunarile lor
nelegiuite. De buna seama societatea acestora trebuie persecutata ,i
nlmicitA. 2. Ei se cunosc dupa semne ascunse !?i se iubese unii pe altii
l'1proape tnainte de a se cunoa,te. Peste tot au. ajuns pina la un fel de
cult al pof'telOr trupe!?ti, numindu-se fara deosebire surori !?i frati, astfel
ca, lntrebuinUnd ace!?ti termeni sacri, obi!?nuita lor traire impreuna devtne incest. lata cum religia lor de!?arta !?i nebtma se fale$te C:u crimele ei I 3. Daca lucrul acesta n-ar fi adevarat, atunci zvonul cel iseoditor n-ar spune despre ei lucruri Ingrozitoate despre care ar trebui sa
vorbe,ti numai dupa ee ai cerut iertare oamenilor. Aud ea ei adora
capul animC!lului celui mai de ru!?ine, asinul, sfintindu-l in urmanu
~tiu carei eonvingeri neghioabe. Religie vrednica de astfel de moravuri
$i ie$ita din ele! 4. Ba se mai spune ca ei adora chiar organele genit ale ale conduditorului !?i preotului lor, cum !?i pe ale parintelui lor.
S-ar putea ca aeeste spuse sa nu fie adevarate, insa ceremoniile lor
Clscunse !?i facute in timpul noptii dau mult de banuit. $i cel ce poves21. Impresla fantastic a fa cut a de traitorii religiei cre!?tine. prigonita crunt.
leoma cli el vor desflinta religia pligina, ill care se manifesta ateismul.

~i

OCTAVlUS

381

te!?te cA ei adorA un om pedepsit eu eele mai grele chinuri pantru 0

fapta rea ~i lemnele de oeara ale erueii formeazli obiectele eultului lor,
acela Ie atribuie altare demne de aee~ti oameni pierduti ~i criminali,
caei ei adora eeea ee merita I 5. Povestea despre primirea noilor membri aste pe cit deeunoscuta, pe aUt de dezgusfato:are. Un copil plin de
niina (pentru a in~ela pe eei nebagatori de seama) este adus aproape
de eel ee trebuie sa fie primit ea nou membru. Aeesta ueide copilUl
prin raniri nevazute ~i ascuIl:se, indemnat la loviri oar'ecum nevinovate,
copilul fiind aeoperit de faina. 0, ee nelegiuire! Ei ling apoi eu sete
singe Ie aeestui eopil, i~i impart pe Intreeute membrele lui, devenind legati prin aceasta jertfa ~i, prin aceasta complicitate \Ia crima, ei ~i garanteaza in mod reciproe taeere. Aceste ceremonii sacre sint mai grave
ehiar dedt toate profanarile. 6. $i ee se spune despre ospatul lor este
cunoscut, toata lumea vorbe~te, ~i in privinta aceasta avem ca dovada
(uvintarea compatriotului nostru din Cirta 22. In zilele de sarbatoare se
due 1a aceste ospete cu totii : copiiL surorile, mame1e, barbatii ~i femeile
de toate virstele. Acolo, la sfir~itul ospatuluL dupa ce toti s-au infierbintat de bautura, pofta incestului se aprinde in ei. Ei arunca atunc1
nnui cline legat de un candelabru 0 prajitura care, azvirlita mai departe
de locul unde este el, il sile!;>te sa se repeada la ea sarind. 1. In clip a
dnd candelabrul s-a rasturnat !;>i s-a stins, ca lumina sa nu ia parte la
fapiele lor, dupa ce-i cuprinde intunericui' ce mgaduie arice ru~ine,
atunci ei se imperecheaza in mod' nelegiuit ~i intimplator. Toti devin la
fel de incestuo~i, chiar daca nu prin fapta, macar prin complicitate, diei
doresc sa se bucure toti de ceea ee poate face unul singur 23.

iX.
1. Trec de bunavoie multe cu vederea ; cad stnt dealtfel, numeroase
cele ce ar putea fi crezute, in totul sau chiar tn mare parte,din cau:z;a secretelor aeestei blestemate religii. 2. De ce s..ar sili intr-ama sa ascunda
~i sa, acopere obiectul cultului lor, dnd faptele oamenilor cinstiti nu se
feresc de public, ci numai crimele se ascund? N-au nici altare, nid
temple, nici statui cunoscute. NU-!;>i dau niciodata gindul in vileag, nu
se aduna in mod liber. De ce fae to ate acestea, daca religia pe care
o cinstesc !;>i cauta sa 0 ascunda n-ar fi dintre acelea care merit a sa fie
pedepsite sau de care sa-ti fie ru!;>ine? 3. De unde este, cine este, sau
22. Fronton, fostul preceptor al lui Marc-Aureliu, sau, mal pu\in probabil, Spurlus Postumius, dupa Tit Llvlu (v. J. Beaugen, Mlnucius Felix, Octavius, cit. supra,
Comentar, p. 88-89).
23. Neleglulte calomnil necercetate fmpotrlva rellgiei cre!Jtine, care au just!flcat
prigoonl'lc fngrozitoare ole Stntului Roman.

APOLOGB'JI DB LIMBA LATINA

unde este acel Dumnezeu singur, retras, parasit, necunoscut de nici 0

lmp!r!tie, nici macar de religia romana'/ 4. Numai nenorocitul neam
al iudeilor a cinstit un singur Dumnezeu, dar fati~, in temple, eu altare, cu sacrificii ~i ceremonii. Dar ~i acest Dumnezeu ~i-a pierdut atH
de mult puterea, incit ~i el ~i natiunea lui sint' aeum prizonierii romanUor. 5. Dar ~i ere~tinii, ee mon~tri, ce dihanii inehipuiese'/ Ei spun ea
"cel Dumnezeu al lor, pe care nU-l pot arata, nici vedea, observa eu
atentie moravurile ~i faptele tuturora ~i gindurile lor ascunse, desigur
alergind ici ~i colo ~i fiind de fata pretutindeni. Ei mai sustin ca El se
su})!r! u~or, e nelini~tit ~i de 0 curiozitOote neru~inata, intrucit este pre:l,ent la tot ee se intimpla, ratace~te pretutindeni, prea ocupat cu toate
pentni a putea servi pe fiecare ~i neprididindu-le pe to ate, prin faptul
di e preocupat de fieeare 24

~I.

1. Ba mai muH! Cre~tinii ameninta eu un foe distrugator pamintul

cerul eu stelele sale, ca ~i cum vreodata s-ar putea tulbura orinduiaia de totdeauna din lume, care a fost stabilita prin legile divine ale
naturii. Ca ~i cum imensul univers, ee cuprinde ~i invaluie totul, s-ar
putea rasturna rupindu-se bolta cereasea ~i legatura tuturor elementelor. 2. !;Ii nemultumiti eu parerile lor nebune, ei mai adauga la aeestea
pove~ti de babe ~i, nu ~tiu cum, crezindu-~i unul altuia minciunile, spun
di vor rena~te dupa moarte, dnd vor fi eenu~a ~i tarina. Ei vorbesc cu
atlta,convingere despre aceasta, ca ai putea crede ca au ~i inviat. 3. De
doua ori gre~eala ~i de doua ori nebunie! Sa vesteasca 'ei pieirea ceTului ~i a stelelor, pe care Ie lasam a~a cum Ie-am gas it, ~i sa-~i fagaduiasca lor ve~nicia vietii dupa moarte, ei, care mor ca ~i noi, dupa cum
se nOosc co. ~i noi. 4. De aceea afurisesc rugurile, condamnind arderea
C'adavrelor, ea ~i dnd corpul, ~i fara atingerea flacarilor, nu soar preface in tarina cu tree ere a anilor. !;Ii parea n-ar fi acela~i lucru daca-l
sff~ie fiarele sau il inghite marea, daca-l acopera pamintul sau il ard
fl!carile. Caci daca ar ave a simtire cadavrele, ori~e fel de inmormintare ar fi pentru ele 0 pedeapsa, iar daca nu sint nimic, atunci e pentru ele 0 binefacere s-o sfir~easca mai repede. 5. Astfel in~elindu-se,
dupa moarte i~i fagdduiesc lor 0 viata fericita ~i eterna, ea fiind buni,
Jar celorlalti 0 pedeapsa eterna, ea fiind nedrepti. S-ar mai putea spune
muIte pe Unga acestea, daea nu m-a~ grabi sa termin. Nici nu ma straduiesc sa dovedesc ca mai degraba ei sint nedrepti. Am ~i ariHat-o. Dar
chiar daca i-'a~ soc:oti Qameni care vor binele omenirii, oo~ pune pe

~i

24. Calomniile acestea oribile erau acoperite de secretul voit in care autorWitile
romtlne tineau cultul $i invatlHura noua. crestina.

OCTAVIUS

seama soartei vinov6Ua sau nevinov6tia lor, cum glndesc foarte mulU.
6. Aceasta, cred, este ~l p6rerea voastr~; caci a~a cum aHii spun eli
toate faptele noastre sint statornicite de soart!, voi zieeti c! trebuie s4
Ie punem pe seama lui Dumnezeu. De aeeea cei ce urmeazA credinta
voastra, spuneti voi, n-o fac din propria initiativa, ci pentru ca au fost
ale~i de Dumnezeu. La drept vorbind, voi va inchipuiti un judecator
nedrept, care pedepse~te nu vointa oamenilor, ci soarta lor. 1. TotU$i,
va tntrebati : veti invia impreuna cu corpurile, sau far a corpuri, $i anume cu care, cu acestea sau cu altele noi? Oare f!ra corp? Dupa elte
$tiu, far a corp nu exista nici minte, nici suflet, nici viata. Chiar cu
corpul acesta? Dar prin moarte el a fast distrus mai dinainte. Cu alt
corp 'I Atunci soar na~te un am nou, nu soar alcatui iarlt$i ~i aeel de
mai inainte. 8. Pe de alta parte, a trecut aUt a vreme, s-au ,seurs nenumarate veacuri: s-a intors macar vreun mort din lumea cealalta, eu 0
tnvoire de cel putin dteva qre, a~a ca Protesilaus 25, sau in a$a fel, incH
Sft ne faca sa avem a pilda? 9. Toate aceste inchipuiri ale unei minU
bolIliave ~i toate mingiieri:le cu care pootii g--au juoat in versurile lor
ademenitoare, voi, prea lesne crezatori, Ie-aU adunat fara jena ~i Ie-aU
pus in slujba Dumnezeului vostru 26.

xu.
1. Luati aminte la cele prezente, cit de in~elatoare sint aceste dorinte zadarnice, bazate pe fagaduinte care nu se pot niciodata implini.
0, nenorocitilor, invatati cele ceva a~teapta dupa moarte din cele ce
traiti acum I 2. lata, dupa spusele voastre, 0 parte dintre voi, ~i anume
cei mai multi ~i mai buni, sinteti saraci, suferiti die trig, de oboseall!, de
foame, ~i Dumnezeul vostru ingaduie acestea, se preface c! nu vede, nu
vrea ori nu poate sa-i ajute pe ai Sai, inseamna c! este slab ~i nedrept I
3. Til, Care visezi nemurirea dupa moarte, dnd dai de 0 primejdie,
dnd te scutura trigurile sau te sn~ie durerile, nu vezi in ce stare te
afli? MI-ti recuno$ti slabiciunea 'I Nenorocitule, fara voia ta ttl dai
seama de neputinta ta, dar n-o marturise$ti. 4. Las la 0 parte insa aceste
dureri, pe care Ie au toti. lata, soarta v-a harazit voua mtnia mortii
amenintatoare, chinurile crucii. Si aeestea nu ca voi sa Ie puteti sHivi,
ci sa fiti chinuiti de ele. Aveti parte iara~i de focul pe care n prezieeti
~i de eare va temeti: unde-i acel Dumnezeu, care sa va vinl1 tn ajutor
atunci dnd veti rena$te $1 care sa va poat6 fi de folos acum elnd trlHtl'l
25. Pleeat la Troia, imedlat dupa e;islHorie, moare ~i zeil II permit rovenlroa 14
sotla sa pentru 0 zl, dupli legend!.
26. Combaterea rldleol! din punet do vodere reIiglos a Inv\orll $\ Judoclltll rio
spo!.

364

APOLOOB1J DB. LIMBA LATINI.

5. Oare romanii nu imparatesc, nu stapinesc fara Dumnezeul vostru '/

Nu se bucura 'ei de conducerea lumii intregi ~i nu domnesc ei peste
voi 'I In acest timp vOi, banuielnici ~i nelini~titi, nu luati parte la placerile noastre cuviincioase, nu veniti la IS'Pectaeole, nu participati la procesiuni, ospetele ob~te~ti ~i jocurile sfinte sint fara voi. Nu puteti suferi
ltngli altarele v.oastre mincarurile pregatite in cinstea zeilor ~i bauturi]e din care s-au facut libatiuni; atH de mult va ingrozesc zeii pe care
fi tlig6duiti! 6. Nu va incoronati cu flori capul, nu dati eu miresme, ci
Ie pastrati pentru morti, ~i niei la morminte nu puneti coroane. Galbeni
la fata, cum sinteti, ~i frico~i, sinteti demni de' mila, dar nu de a noastra,
ci de mila zeilor no~tri. Ca ni~te nenorociti ce sinteti, niei nu veti invia,
nid nu traiti aeum. 1. Deei, daca aveti putina intelepciune, sau oarecare respect pentru voi in~iva. incetati de a mai cereeta intinderea cenilui, soarta ~i tainele lumii. Mai ales pentru ni~te oameni neinvatati, necultivati, salbatici ~i grosolani, ca voi, e destul sa vedeti putin inaintea voastra; nu va e dat voua sa prieepeti cum s-a format lumea~i eu
atit mai putin sa diseutati despre cele dumnezeie~ti 27.

XU I.
1. A veti pofta sa filozofati 1 Ei bine, oncme dintre voi e in stare
$i poate, n-are dedt sa imite pe Socrate, cel mai mare filozof. Este cunoscut raspunsul acestuia ori de cite ori era intrebat des pre ceJe cerC$ti: Cele de deasupra noastra nu ne intereseaza. 2. A merit at pe
drept recunoa~terea de catre oracol 28 a rarei lui intelepciuni. $i acest
oracol I-a socotit pe Socrate mai presus de toti, lucru ce I-a inteles e:l
!nsu$i, nu pentru ca $tia totul, ci pentru e'tl spunea altora ea nu $tie nimire. A-ti marturisi ne$tiinta este astfel cea mai mare tntelepciune.
3:0e la acest izvor a pl'ecat Arcesilaux $i mult mai tirziu Carneade $i cei
mai multi filozofi ai Academiei, cu indoiala lor inteleapta in ehestiuniIe cele mai insemnate. E un fel de a filozofa, pe care $i-l pot in~u~i fara
primejdie oei nepriceputi $i cu glorie cei invatati. 4. Dare nu trebuie
sa admiram $i imitam nehoUirirea lui Simonide liricu11. Acesta, .fiind
lntrebat de catre tiranul Hieron 29 ce crede despre zei $i cum Ii socote$te,
a cerut mai intH 0 zi spre a se gindi. A doua zi, a prelungit termenul la
doua. zile. Imediat, in urma unei in~tiintari amenintatoare de la tiran, a
mai adaugat tot atitea zile. In cele din urma, tiranul intrebindu-l de ce-l
clmina a~a de mult, el a raspU'Ils: Pentru ca adevarul devine cu atH
27. Zadarnicia ~i ridico1u1 tragic al credintei cre!?tine dupa pagini.
28. Oracolul lui Apollo, de 1a Delfi.
29. Hieron, Uranul Siracuzei (478-467).

oOCTtoVIVI

mai intunecat cu cit cercetez mai mull. 5. SI, dupA pArerea mea, cele
indoielnice trebuie sA Ie IAsttm a~a cum sint, sa nu ne dAm pAra rea la
intimplare ~i cu indrazneala despre lucruri asupra carora bAriJati de
seamii au cugetat mult, pentru a nu face loc unei credinte iJabe~ti ~i 1
nu distruge toata religia.
XIV.
, 1. A~ termina Caedlius (caci avintul cuvintarii ii potolise indigo
narea), ~i, in culmea bucuriei, intreaba ce poate, raspunde la acestea
Octa.vius, care face parte din familia lui Plaut: eel dintii dintre brutari,
dilr cel din urma dintre filozofi. 2. Inceteaza de a te bucura pe seama
lui)), intervin eu, ca nu ti se cade sa fii mindru de frumusetea vorbirii
tale inainte de a se fi discutat in adincime din ambele puncte de vedere, maiales. cit diJscutia cauta adevarul, nu lauda. 3. $i eu to ate d. dis,cursul tau, in mare parte mi-a facut placere, prin tinuta lui plinA de spi
rit, sint tulburat totu~i ceva mai muH, nu pentru intimplarea de fata, ci
pentru orice fel de discutie in general, prin faptul ca, de cele mai multe
ori, soarta unui adevar de netagaduit se schimba dupa mijloacele ~i
puterea de convingere a celor car,e discuta. 4. Se~tie prea bine ca aceasta se intimpla din cauza neseridzitatii ascultatorilor, care se lasa furati
-de farmecul vorbelor ~i nu mai iau in seama lucrurile, incuviintind totul
tara alegere ~i nedeosebind adevarul de minciuna, pentru ca nu ~tiu e(\
vorbele pot cuprinde in .ele un adevar ee pare minciuna, sau a mineiu
na ee pare adevar. 5, rusa oamenii eare-~i dau 5eama de a'ceasta Ii se
jmpotrivesc cu aUt mai mult, eu cit ace~ti u~uratici sint mai convin~i de
;cele ce sustin. Mereu in~elati de insa~i lips a lor de judecala, ei i~i cau
ta tptu~i dreptatea plingindu-se ca 'ilimic nu e sigur ~i dind vina pe
<lcest fapt. 6. A~adar, sa fim cu bagare de seama, sa nu privim cu dispretorice truda de a gasi adevarul celor spuse, a~a cum eei mal multi
<.lintre oamenii simpli blesteama ~i urasc cu Ul~urinta totuI. De fapt, cei
lesne crezatori sint in!?elati tocmai de aceia pe care i-au socotit bunL
7. Ci~e judeca, insa, trebuie sa fie atent la tot ce se spune din amino
doua partile, pentru ca, de cele mai multe ori, unul dezvaluie un adevar p~ea putin limpede, eelalait iti in!?ira 0 viclenie minunat intocmitd,
care printr-un potop de cuvinte imita uneori siguranta unei justa demons~ratii. Sa cintarim eu cit mai muml grija fiecare cuvint, ca sa pu
tem,desigur, Hluda ~i maiastra infati~are (l ideilor, dar mdi ales Sd Plltern alege, aproba ~i primi cele dreple.

388

APOLOGE'J'1 DE LIMBA LATINA

XJV.

1. Dar intrerupind, Caecilius zice: Te departezi de la datoria unui

judec'ator con~tiincios. E cea mai mare nedreptate sa mic~orezi puterea
expunerii mele printr-o aUt de aspra replica. Octavius are acum prilejul s6 combata cu prisosinta, dadi poate, fiecare idee in parte. 2. Ma
lnvinuie~ti zadarnic, i-am raspuns eu. Daca nu ma-n~el, am spus ca-i
In interesul tuturor sa ne formam, dupa 0 examinare mai atenta, 0 parere nu din vorbe frumos spuse ci din argumente serioase. Dar sa 'nu
nc lndepartam de la subiect, ci sa ne indreptam atentia asupra prietenului nostru Ianuarius, care tocmai vrea sa vorbeasca, deci, sa-l ascultam
In tacere.
XiVl.

1. Octavius incepu astfel: Voi vorbi a~a cum rna vor ajuta puteriIe: dar mi-ar trebui ~i ajutorul tau, Minucius, ca sa putem spiHa cu un
torent de adevaruri curate toata murdaria ~i amaraciunea j.nsultelor pe
care mi Ie-a adus el. Dealtfel, nu ma voi feri de la inceput saafirm ca
prietenul Natalis a fost a~a de eronat in cele ce a spus, a~a de neprecis, a~a de alunecator, indt trebuie sa starn in cumpana dadi din vielenie a vrut sa fie a~a, sau din ignoranfa. 2. Caci uneori afirma credinta
In zei, alteori nu, a~a ca, din cauza nesigurantei expunerii sale, raspunsui meu ar putea deveni ~i mai nesigur. Nu vreau sa cred, cutoate
8cestea, ca in vorbele prietenului Natalis a fost vreo viclenie, e departs de acest om serios ~i simplu sofisticaria cea vic,leana. 3. Ce este deci?
A,s cum se inUmpla adeseori, dnd cineva ne~tiind drumul drept, ramine nedumerit indata ce ajunge la 0 rascruce ~i nu indrazne~te nici sa
epuce vreun drum, nici sa Ie ia pe toate drept bune, la fel este !;Ii cu
ftC'eia care nu cunoa~te limpede adevarul ~i a carui par ere indoielnica
se schimba mereu, ea orice presupunere putin sigura. Nu e de m~rare
deci daca Caecilius e ve~nic zdruncinat in credinta lui, ratace~te in
toate partile '~i ramine totu~i nehotarit in mijlocul aUtor idei ce se 10vesc cap in cap. 4. Ca sa nu mai revin insa, voi combate mai intii cele ce
saU' zis ca ni~te simple acuzatii, pentru di de fapt nu s-a precizat )nimic
destul de limpede. Daca voi stabili ~i voi arMa ca nu exista dedt un singur adevar, pentru rest nu va mai fi nici 0 indoiala ~i nid 0 posibilitate de ratacire 30. 5. Si daca fratele meu s-a aratat suparat, indignat, ned!jit $i indurerat di ni~te aameni fara cultura, fara avere ~i fara i experienta discuta despre lucrurile divine, apoi sa ~tie el di toti oamenii,
30. Oribilele infamii ale lui Caecilius se datoresc ignorantei sale, nu vicleniei
!.uu rclci con~tiinte i ele vor fi Hlmurite indatii.

OCTAVIUS

filrli deosebire de vlrstli, sex ~i rang s-au n6scut tnzestraU eu puterea

de judeeatil ~i inteligentli. Nu soarta Ie-a h6r6z1t tntelepciunea, ci natura Ie-a sildit-o. ~n~i~i filozofii sau fliuritorii din domeniul artelor, care
mai Urziu au ajuns vestiti, n-au fost tn oehii altora dedt ni~te oament
de rind, ineulti ~i pe jumatate goi, inainte ca patrunderea mintii s6 Ie
f.i adus stralucirea numelui'l Cei bogati, cople~iti de averi, se uita mai
mult la auml lor dedt la cer ; eei ee au dat la iveaHi intelepciunea ~i au
transmis eelor1alti invatatura sint tocmai coneetatenii no~tri, eei sarad.
De aici se vede ea talentul nu-1 putem obtine niei prin averi, nici prio
studiu, ci e innascut in noi, odata cu erearea spiritului. 6. Nu trebuie
deloe deci sa ne neeajim sau sa ne pUngem daea cineva, oricare ar fi eI,
ar cerceta, ar cugeta ~i ~i-ar da parerea in privinta lucrurilor cere~ti,
deoarece nu ne intereseaza autoritatea materiala a cehri ce discuta, ci
adevarul care trebuie sa urmeze din discutie. Ba, cu cit vorbirea e mai
neimpodobita, cu atit judecata e mai atragatoare, dici nefiind inzorzonata cu euvinte pompoase ~i tipatoare, se pastreaza a~a cum este, adic&
limpede, ca Iegea adevarului 81
. XVU.

1. Afirm ~i eu, ca ~i Caecilius, mai Ia inceput, ca omul trebuie s6

se cunoaSca pe sine insu~i ~i sa-~i dea seama ce este 811, de unde este ~i
pentru. ce este. El este 0 pUismuire de prime elemente, 0 intoemire de
atomi, sau mai degraba Dumnezeu I-a facut, I-a plasmuit ~i I-a insufletit 'I 2. Aceste intrebari nu ni Ie putem pune fara a cerceta totodata ~i
problema universului, pentru ca amindoua se Ieaga ~i se confunda intratH, incH n-ai putea ~ti temeiul existentei omuIui, daca n-ai cerceta eu
atentie problema dumnezeirii. Intocmai cum n-ai" putea cirmui bine statuI, daca n-ai avea cuno~tinta de acea realitate comuna tuturora, adic6
de Iunie. Tocmai prin aceasta ne deosebim noi de fiarele salbatiee, care,
fiind aplecate inainte ~i uitindu-se in pamint, s-au nascut sa nu vadli
decH xnincarea; apoi jnsa avem fata ridicata in sus, cu privirea putem
vedea! cerul, iar cu vorbirea ~i judecata putem recunoa~te, simti ~i imita
pe DUljIlnezeu. Dar nu ne este ingaduit ~i nid cu putinta sa nu cunoa~tem
I
straluqirea cereasca, stralucire care ne patrunde privirile ~i simturile.
E aprqape cea mai mare nelegiuire sa cauti pe pamint ceea ce ar trebui
Sa gas~~ti in cer. 3. $i cit de fara minte, fara simtire ~i orbi Imi apar ~ei
ce spu:b ca ace'asta minunata lume n-a fost facuta de 0 ratiune divinli,
ci soar lfi alcatuit din particele unite Ia voia intimpUirii. 4. Rididi ochii
31. Adevarul religios este dot oomen!lor sinc:eri care-) cdutll, Indlferent de vlrst!!,
sex, bogatie, cultura.

APOLOGB11 DB UMsA LATINA

$1 prive~te ceruI, coboara-i ~i eereeteaza cele de jos, din jurul tau: ee

poate fi mai -!impede, mai vadit ~i mai sigur, declt existenta unei divinttati, a carei inteligenta deosebita insuflete~te, pune in mi~eare, intreUne $i cirmuie~te intreaga natura? 5. lata insu~i eeruI: ee intindere
nesftr$iM. ! Ce repede se invirte!',ite ! Noaptea, dnd e eiueur de stele, sau
!Ziua, Ctndil strabate soarele! Ce minunat !',ii dumnezeiesc echilibrQ. ~
pus tn el cirmuitorul eel mai iscusit! Prive$te soareIe, cum i$i impline$te
dJ'umul toemafintr-un ari. Prive~te luna, cum fae,e ineonjurul pamintului, crescind, deserescind $i apoi paUnd de tot. 6. Ce sa mai zie de urmtlriIe r'epetate ale intunerieului $i luminii, care ne impart timpul in
lll.uneA' $i' .
odihna? Sa lasam insa pe astronomi s~ se oeupe mai mult eu
acestea, He pentru a arata eu~ influenteaza ele navigatia, fie cum hot~rase timpul aratului $i seeeri$ului. Dar. pentru ca sa fi fast create, desa.vilr$ite $i oriIjl.duite fiecare din aceste Iucrud, a fost nevoie nu numai
de me$terul eel mai iscusit, ci $i .de 0 ra,tiune desavlr$ita.Si mai mult
tnca, acestea toate nu pot ti v<1-zute, simtite !',ii intelese tara eea mai mare
patrundere ~i ratiune. 1. Dar anotimpurile, ear'e se deosebese dupa roade, nu~s oare 0 marturie a facatorului ~i 'parintelui lor? Nu spun aeela~i
lucrij., primavara eu florHe ei, vara eu seeeri~ul, toamna eu strinsul poamelar celor pli:ieute $i iama eu pregatirea uleiurilor trebuitoare? 8. Nu
~ar ,tulbura lesne aceasta ordine, daca 0 ratiune eu totul sl1perioar:a n-ar
vag-he a $iasigura totul? Si apoi, pentru ca mersul anului, care se intoarce pe propriile lui urme, sa se faca pe nesimtite !',ii tara vatamare,
cW( grija!Ca nu cumva asprimea iernii necontenite sa inghete totul ~i
ar:~ita verii sa arda tot!!]' a pus intre aeestea temperaturile mijlocii ale
toamnei ~i primaverii! 9. Prive$te cum tarmurile inchid ~i stavilesc
marea, eum arborii sorb viata dinauntrul pamintului! Insu~i oceanul se
framinta in albia lui din pricina vinzolelii necontenite.a valurilor. Izvoarele nasc din vine nesfir$ite de apa. FIuviile pe aeelea$i drumuri :merg,
curg mereu. 10. Ce potrivit sint a$ezati muntii, povl'rni$ul colinelor $i
Intinderea nefJeda a cimpiHor ! Ce nenumarate sint ~ijloacele de 'apar~re
ale :
animalelor
! Unele inarmate eu eoarne, altele eu diriU ~i ungryii tari;
1 ,
.
,
unele
prevazute cutepi, aItele sigure de ele prin iuteala picioarelor
sau
..
I
pulerea aripilor. 11. Insa~i trumusetea no astra arata pe Dumnezru, facfitorul nostru: statura dreapta, fata ridicata, oehii a~ezati in pahea de
I
sus a corpului ca ni~te oQservatori $i to ate eelelalte simturi ea strajiIe
unei eetati 32.
~

32,

Des~vir!?irea

creatiei arata. perfectiunea Creatorului !?i Pronietorului ei.

OCTAVW.

XVllI.
1. Prea muIt ar fl sl\ vorbese de fieeare. Nu-i p!rtielc! din eorpul
omenes'c, care s! nu Indeplineasc! 0 trebuint!, sau care s! nu eonstituie
o podoab! ~i (ee-i mai minunat), de~i toti avem aeeea~i figur!, tr!s!turile fiee!ruia sint altele, incH, pe de 0 parte toti p!rem asemenea, iar
pc de aIta fieeare sintem deosebiti. 2. Dar na~terea noastr! ce-i'l Dorinta de inmultire nu-i s!dit! in noi de Dumnezeu'l Nu tot El a l!sat ea, la
apropierea na~terii, sinH mamei s! se umple eu lapte ~i f!tul tin!r s!
sug! din bel~ug ~i s! crease! cu acest lapte ca roua 'I 3. Dar Dumnezeu
nu are in vedere lumea numai ca tot, ci ~i fiecare parte din ea. Britania
este lipsita de soare, insa clima ei se indulce~te prin ealdura apei inc onjuratoare; fluviul Nil tempereaza seeeta din Egipt. Eufratul in Mesopotamia inlocu1e~te ploile; se zice ca fluviul Indus seamana ~i ud! OrientuI. 4. Intra intr-o casa ~i daca 'ai vedea toate curate, ordonate ~i impodobite, vei crede, de buna seama, ca aceasta casa are un stapin cu
muIt mai bun dedt ele; tot a~a, in aceasta ineapere a lumii, dnd vezi
domnind in cer ~i pe pamint grija, ordinea ~i legea, trebuie sa crezi ell.
universul acesta are un stapin ~i un parinte muIt mai frumos chiar decit stelele ~i dedt fiecare parte a lunrii intregi. 5. Poate ea tu nu crezi,
dar nu exista nici 0 indoiala despre existenta unei Providente ~i ee
ne-ar ramine de cercetat ar fi numai daca imparatia cereasea este drmuita de puterea unui singur Dumnezeu, sau de bunul plae al mai multara. E 0 problema u~or de dezlegat pentru cel ce are in vedere imparatiile paminte~ti, care ~i-a luat ca exemplu imparatia cereasea. 6.
Cunoa~teti oare vreo cirmuire in tovara~ie, care sa fi inceput eu bunl!.
credinta ~i sa se fi terminat aItfel dedt in Isinge '/ Las la 0 parte pe per~ii
care cred ca neehezatul cailor poate sa Ie dea semne cu privire la domnie" tree cu vederea ~i trista poveste a celor doi frati tebani. E prea
cunoscuta istoria lui Romulus ~i Remus, cu neintelegerea lor pentru stapinirea peste dtiva pastori ~i cUeva coUbe. Razboaiele dintre un ginere
~i un socru s-au presarat pe pamintul intreg ~i soarta unei imparatii a~a
de marica cea romana n-a suferit totu~i doi conducatori dintr-odat!. 7.
Sint pilda ~i celelaite fiinte: albinele au 0 singura regina, turmele un
singur pastor, iar cirezile 0 singura dilauza. Dupa tine, puterea suprema din cer e impartita ~i intreaga maretie a acelei imparatii dumnezeie~ti ~i .adevarate e sfirtecata in bucati, clnd e destul de limpede ca Dumnezeu parintele tuturora, n-are niei inceput, nici sfir~it. 8. El e Cel care
dl1 tuturor na~terea, ,iar Sie~i ve~nicia, Cel cea existat inaintea lumii,
tintnd El tnsu~i locul ei, Cel care face cu vorba ~i conduce cu ratiunea
toate eele ce exista ~i Ie dest'tvtr~e~te cu puterea Sa. Nu poate fi v~'tzut,
c prea strlHucitor, 01 be~le vederea. Nu poate fi atins, e prea curdt pen74 -

ApolIlV,I'\I M IImbft (nllnn

37Q

A'OLOGIT! DI LlMBA LATINA

tru aceasta. Nu poate fi judecat, e prea mare, pentru ca min tea omeneasc6 s6-L cuprind6. Nesfir~it, nem6surat, El singur cunosdndu-~i adev~rata Sa m6rire. 9. Pentru intelegerea Lui nu e prea putina mintea, 11
pretuim tndeajuns numai atunci dnd Il numim nepretuit. Caut s6 m6
exprim a~a cum simt. C6ci cine inceardi s6 cuprind6 cu gindul maretia
Lui, [1 mic~oreaz6; cine nu vrea s6-L mic~oreze, aeela nici nu ineearea.
56-L p6trunda. 10. Nu cautati numiri felurite lui Dumnezeu! Dumnezeu
este singurul Lui nume. E nevoie de nume atunci dnd, avind mai multi,
trebuie sa dam fiecaruia numirea sa dupa semnele proprii. Pentru Dumnezeu unicul, numele acesta ajunge. Daca I-a~ da numele de tata, L-ai
crede cu trup omenesc, daca-L voi numi rege,
vei banui de origine
pamlntean6; daca-I voi spune stapin, Il vei socoti sigur muritor. Da la
o parte nU'lllele ee I se adauga ~i-I vei vedea stralucirea. t t. In privinta aceasta toti sint de acord. Aud poporul ridicind miinile la cer ~i spunlnd Mereu aeelea~i vorbe: Doamne ll , mare-i Dumnezeu, Dumnezeu este adevarat, sau Dac-o vrea Dumnezeu. Nu-i acela~i fel de a
vorbi al poporului sau al unui cre~tin marturisitor care se roaga 1 Cei
co socotesc pe Jupiter ca mai mare se in~eala in privinta numelui, dar
slnt de acord eu noi in privinta unui singur cirmuitor 88.

X1X~

1. ~i pe poeti ii aud preamarind pe un singur Dumnezeu, parinte

01 tuturor zeilor ~i oamenilor. Ei spun ca sufletul fiecaruia dintre noi e
frumos sau urit, dupa cum a fost ziua in care Dumnezeu a hotarit sa ne
na,tem. 2. Ce spune despre aceasta mantuanul Maro 1 El spune limpede, potrivit ~i adevarat: Un spirit a strabatut de la ineeput universul,
punlnd tn mi~care totul, s-a raspindit apoi in cer, pe pamint ~i in toate
relelalte, dind na~tere oamenilor, animalelor ~i celorlalte vietultoare ll
Tot el nume~te altundeva mintea ~i spiritul acesta: DumnezEm. Iata-i
C'uvintele: Dumnezeu cutreiera pamintul intreg, toat6 intinderea marii
,1 bolta cerului, aprinzind sdnteia vietii in oameni ~i animale, dind
ploaia ~i focul. Noi chiar, nu spunem oare ca Dumnezeu e minte, ratiune, spirit 143. 3. Sa luam rind pe rind, daea vrei, doctrine Ie filozofilor.
Vei tntelege ca, de~i ele se exprima in chip deosebit, in privinta aceasta
se unesc, aprobind 0 singura parere. 4. Sa lasam, bineinteles, la 0 parte pe filozofii vechi, neinvatati, care numai di~ euvintele lor au f?st
numiti intelepti. Sa zicem ca cel dintii, Tales din Milet, a discutat despre
to ate cele cere~ti. El spune ca apa este inceputul lucrurilor, dar ca
33. Puterea ~i Intelepciunea lui Dumnezeu slnt unice, inexprimabile,
direa omeneasca.
34. Poetii proclamii creator pe Dumnezeu Cel Unul.

depa~ind

gin-

OCTAVIUI

37.

Dumnezeu e min tea, care a f!cut totu} din ap!. Expl1carea apei $i a spi.
ritului este 0 revelat!e divina, fiind prea adlnca $i prea subUm!, pentru
a fi fost inventata de om. Inclt credetl ca parerea celui dintU fllozof e
in deplin acord cu a noastra. 5. Anaximene $i, dupa eI, Diogene din
Apolonia, inceardi sa arate cll. aerul nesftr$1t $i neml!.surat este Dumnezeu. Si pl!.rerea noalStra asupra divinitli1ii se une$te cu a dcestora. 6.
Anaxagora nume$te Dumnezeu acea minte nesfir$ita, care orinduie$te
~i pune in mi$care totu!. Dumnezeul lui Pitagora este spiritul, este puterea care tnsufete$te $i supravegheaza tntreaga natura $i din care iau
viala toate animalele. 7. E cunoscuta conceptia lui Xenofon, care nume$te Dumnezeu unitatea infinitului material $i al spiritului. Antistene
vorbe$te despre mai multi zei locali, dar admite unul singur, mai de
seama peste intreaga natura. Speusip postuleaza 0 forta vie care conduce totul $i care este Dumnezeu. 8. Dar Democrit, primul care a emis
teoria atomilor 1 Nu nume$te el die cele mai multe ori Dumnezeu natura
corporala tmpreuna cu inteligenta, care percepe aceasta lume sub forma de imagini 1 Pentru Straton la fel, Dumnezeu este natura. Insu$i
Epicur, care face din zei ni$te fiinte inactive $i de prisos, sau chiar inexistente, socote$te natura mai presus de ei. 9. Aristotel, de$i are pareri
schimbatoare considera totu$i ca exista 0 singura putere in univers, pe
care 0 nume$te dnd natura, dnd spirit, dind lntiietate dnd uneia, dnd
alteia. Si Teofrest l$i schimba parerea, dtnd uneori lumii atotputernida,
alteori inteligentei divine. Heraclide din Pont admite ~i el, de$i 1n mod
nestatornic, existenta unei minti divine. 10. Zenon, Crisip $i Cleante, orielt
de deosebiti sint ei, aproba insa unitatea Providentei. Pentru Cleante,
Dumnezeu e dnd mintea, dnd sufletuI, dnd aerul, de cele mai multe orl,
lnsa, ratiunea de a fi a tuturor acestora. Zenon, dascalul acestuia, zice cli
inceputul a toate este 0 substanta naturala $i divina $i presupune ca ar fl
ori aerul, ori ratiunea. Tot el, talmadnd n'llmele zeUor principali, sau de
rind, drept simboluri ale elementului naturii, identifica pe Junona cu aerul, pe Jupiter cu ceruI, pe Neptun cu marea, pe Vulcan cu focul, dovedind
$i combaUnd tn felul acesta gre$eala idolatrizaiii. 11. Crisip spune aproape
acela$i lucru: ell. Dumnezeu e 0 forta suprema $irationala, pe care uneori 0
confunda cu natura $i cu lumea, alteori 0 admite ca 0 necesitate fatalli.
Tot el, imltind pe Zenon, explica lumea fizica prin poeziile lui Hesiod,
Homer, Orfeu. 12. Diogene din Babilon este de aceea$i parere dnd spune cli zamislirea lui Jupiter, na$terea Minervei $i altele ea acestea slnt
denumiri de Iucruri, nu de zei. 13. Xenofon, elevul lui Socrate, spunea
di forma adevaratului Dumnezeu nu se poate vedea $i cli prin urmare
nu trebuie s-o cautlim. Stoicul Ariston spune $1 el eli trupul lui Dumne-

372

APOLOOBTI DB LIMBA LATINA

zeu nu poate fi atins. Amindoi ace$ti cugeti1tori au simtit maretia Lui,

de aceea n-au mai incercat 5-0 caute. 14. Vorbele lui Platon despre
Dumnezeu ar fi inei1 $i mai clare ca gindire $i stil, daea nu le-ar intuneca uneori amestecindu-le cu convingerile lui politice. tn scrierea sa
Tlmalos el da chiar numele de Dumnezeu parintelui lumii, fauritorul
5ufletului, facatorul celor eere$ti $i paminte$ti, $i te previne ca-i greu
.a-l gi1se$ti, din cauza puterii Sale necrezut de mari, $i, iara$i, ca e cu
neputinta sa vorbe$ti despre El in public, chiar dnd L-ai cunoscut. 15.
Cam la fel sint $i parerile noastre, ale cre$tinilor, care recunoa$tem un
Dumnezeu, n numim tat~l tuturor $i nu vorbim niciodata despre El in
public neintrebati 35

XX.
1. Am expus, aproape parerile tuturor filozofilor mai straluciti, care
aratA ca exist a un singur Dumnezeu, de$i Ii dau mai muIte nume. Ai
putea cred~ ca filozofii erau cre$tini, ori ca ere$tinii sint filozofi. 2. Daca
Jumea e deci condusa de 0 Pronie divina $i cirmuita de voi~ta unui singur Dumnezeu sa JilU ne las am $i noi aee$tia de azi dU$i in aceea$i gre,MIa, siliti de neprieeputa antiehitate, care s-a inveselit $i s-a incintat
cu pove$ti. 3. Aeeasta antiehitate e 'combatuta chiar de filozofii timpului ei, care aveau au'l:oritate prin virsta !;ii inteligenta lor. Atit de U$or
oredeau: stramo$ii nO$tri in minciuni, incH socoteau drept fiinte reale
chlar pe mon$tri 36. AstfeI, Ie place a sa vorbeasca despre Scila eea cu
COlp schimbator, despre Himera eu muIte chipuri 37, deiS'pre Hidra, care
ren!$tea din raniIe ei destul de grele ~i care totu$i 'n-o puteau nimici 3S;
despre centauri, oameni $i cai totodata, $i despre toate nascocirile eu
putinti1. 4. Ce sa lnai spun de pove$ti1e babe$ti oa unii oameni s-ar
fl transformat in pasari, fiare, arbori !;ii flori? Dadi odata ar fi fost cu
putinta lucrul aeesta, atunci s-ar mai intimpia !;ii acurn, dar cum nu se
pot intimpla aeum minunatii de felul acestq, nici atunci n-au fost cu
putinti1 aeest lueru, atunci s-ar mai intimpla $i aeum, dar cum nu se
privinta zeilor, erezind eu naivitate in ei. Mai intF i!;ii einsteau regii
cu sfintenie, do rind sa-i vada in imagini dupa moarte $i sa Ie pastreze
~mintirea prin statui. Iar ceea oe era socotit ca mingiiere a de venit
mal Urziu ceremanie religioasa. 6. Mai inainte insa ea Iumea sa se ocupe
cu comertul, inainte ea popoat~Ie sa"$i amestece datinile !;ii obiceiurile, fiecare natiune i$i adora pe intemeietorul ei, ca pe un concetatean
35. Filozofil se unese; in recunoa~terea unui singur Dumnezeu, facatorul a toata
exlstenta.
36. Nimfa, prefacuta in monstru marin ingrozitor.
31. Zeltatea furtunii ~i a. iemil, cu cap de leu, trup de capra ~i coada de balaur.
38. Monstru cu noua capete, ucis de Hercule.

3,.

OCTAVIUS

demn de amintire. Tot a$8 $1 pe eel mal vestit condueator sau pe regina
cea mai cinsUta ~i viteazli. $1 toate Bcestea !ntr-o mlisurli ee dep6,ea
(\instirea unei femei sau a unui deseoperitor de seam6; de fapt erau
rlispliHiti cei marti, dindu-se totodat~ exemple bune urma~ilor 39.
XXlI.

1. Cite!?te cartile istoricilor, sau pe ale filozofilor !?i vei fi de acord

cu mine. Euhemer 40 afirma ca au fast socotiti zei anumiti oameni care
s-au distins prin vitejia lor, sau prin vreo alta calitate, !?i el Ie-a aratat Ia fie care data na!?terii, patria, mormintele, provincia. Jupiter ar fi
din Creta, Apolo din Delfi, Isis din Pharos, Ceres din Eleusis. 2. Prodicus 41 spunea ea au fost trecuti in rindul zeilor aceia care, in timpul
unor lungi c~ilatorii, au descoperit roade noi !?i au adus prin aceasta foloase omenirii. La aceea!?i parere ajunge !?i Perseus 42, dind delseoperitorilor a'eelea!?i numiri, dupa roadele deseoperite de ei. $i spune tn
mod hazliu ca Venus e rece fara Liber !?i fara Ceres. 3. Alexandru cel
Mare, Maeedoneanul, intr-o hwrare serisa pentru mama sa, Ispune eli
un preot, care se temea de el, i-a dezvaluit un secret, anume di zeii
se trag din oameni. Acesta spune cil. Vulcan a fost eel dintii dintre zei
~i ca dupa acesta a urmat neamul lui Jupiter. 4. Toti scriitorii din vechime, greci !?i romani, au aratat ca primul din neamul numeros al zeilor, Saturn, a fast un am. Nepos !?i Cassius 43 confirma aeeasta in serierUe lor ~i tot la fel spun ~i Thallus ~i Diodonis 44. 5. A~adar, Saturn,
fugind din Creta de teama furiei fiului sau, ajunse in Halia. Ianus n
primi ca oaspete ~i, drept recompensa, ca gree civilizat ce era, Saturn
]a rindu-i i-a invatat pe acei oameni incult! ~i barbari sa serie, sa baU!.
moneda !?i sa-~i raoa unelte. 6. Pentr'll ell. se aseunsese l8:eolo ea tntr-un
loc sigur, ~i-a numit el insu~i acest loc Latium. Spre amintire a lasat
apoi posteritatii cetatea Saturnia, dupa numele lui, iar Ianus a lasat lanicU'lul. '1. A fost fara indoiala deci un om, care a fugit, s-a ascuns,
care a avut ca fii ni~te oameni ~i tot ni~te oameni drept parinti. Pentru
ca, insa, locuitorii Italiei nu-i cuno~teau originea, I-au numit pe Saturn fiul pamintului sau al cerului, dupa cum ~i astazi la noi celor ce
vin pe nea~teptate Ie zicem cil. au picat din cer, iar pe cei necunoscuti
ti numim fii ai pamintului. 8. Jupiter, fiul acestuia, a domnit in Creta,
39. Mitologia mincinoas! e plin! depove~t1, cu mon~tri
clamati zei chiar din timpuI vietH.
40. Filozof ~i scriitor grec din sec. IV Inainte de Hristos.
41. Retor iscusit.
42. Istoric putin cunoscut.
43. Istoric din sec. I.
44. Cronicari vestitl til nntlchltl:l\11.

~i

cu conduc1.itorl, pro

APOLOOI'J'I DI LlMBA. LATINA.

174

dup6 ce a alungat pe tat!l s4u. Acolo a avut fii !;ii tot acolo a murit. Si
acum se mai vede pe!;itera lui Jupiter. Se vede inc4 !;ii ast4zi mormintul
lUi $1 chiar din ceremoniile religioase, care se fac in cinstea lui, i se
dovede!;ite originea omeneasdi. 9. Ar fi pierdere de vreme sa vorbesc
despre fiecare zeu in parte !;ii S4 Ie arat la toti genealogia. Primii lor
pArinti fiind insa simplii oameni, in ordinea suceesiunii, !;ii eeilalti au
fost la fel. Dar voi spuneti ca ei au devenit zei dupa moarte. In eazul
llcesta, Romulus a ajuns zeu in urma jur!mintului mincinos al lui Proculus 43, Iuba 46 pentru e4 a!;ia au voit maurii ~i toti eeilalti regi au fost
consacrati zei nu pentru ea oamenii i-ar erede ea atare, ci in amintirea domniei lor glorioase. 10. Ei !;ii-au eapiltat, in sfir!;iit, aeest nume
fara voLa lor. Au vrut sa ramiua oameni, nu sa devina zei, nici ehiar
la b!trinete. Divinitatea nu se po ate trage nici din morti, pentru ea
Oumnezeu nu poate mUTi, niei din ni~te fiinte naseute, pentru ea tot
ce se na!;ite moare. Divinitatea este aeeea care nu are nici ineeput, niei
snr$it. 11. Caei daea s-au naseut cindva zei, de ee nu se mai nase $i
ftzl? A imbatrinit oare Jupiter, iar Junona nu mai poate na~te 'I Minerva a alb it inainte de a ii mama 'I Sau nu .se mai nasc zei pentru ell.
nu mai eredem in pove!;itile lor 'I 12. Dealtfel, dad! s-ar na~te mereu,
nemuritori cum sint, desigur ea am ave a mai multi zei dedt oameni.
AUt de multi ar fi, indt cerul nu i-ar putea tine, eerul nu i-ar putea
cuprinde, pamintul nu i-ar putea duee. Au fost deei in mod vadit oameni, c!ci citim ca s-au naseut !;ii ~tim ea au murit 47.

XXXII
1. Cine se mai poate indoi ea poporul nu se roaga, nu adora ~i nu
clnste$te dedt ehipurile eonsaerate ale unor oameni 'I Ca gindurile $i
,1 mintea eelor pro~ti sint in~elate de frumusetea artei, ametite de stralucirea aurului, inmarmuritede selipirea argintului $i de albeata tilde,ului 'I 2. Oaea s-ar gindi cineva cum se 11ucreaza 0 statuie, ell ce instrumente ~i ma~ini, s-ar ru~ina, desigur, ea se teme de aeeasta materie eu
care s-a jucat un me~ter ea sa ~aoa un zeu 3. Un zeu de lemn poate fi
(oarte bine 0 bucata de lemn de la un rug, sau un blestemat stilp de
sptnzur!toare, daea e taiat, subtiat ~i dat la rindea. 4. La fel ~i un zeu
de arama, sau de argint, poate prea bine fi faeut, cum s-a ~i fa cut
unui rege din Egipt, dintr-un vas de noapte, topit ~i batut eu eiocan.ele pe nieovala, sa i se dea forma. Un zeu de piatra e taiat, sculpt at
45. Nobil roman care a visat pe Romulus ca zeu.
46. Regele Numldlei lnvins In 46 la Tape, clnd se sinucide.
47. De 'ee oamenii proelamati zei tot de oameni muritori nu sint Dumnezeul eel

ve~nlc.

318

OCTAVIUI

~i lustruit de un om murdar. El nu simte insulta na,terli sale, tot a,a

cum mal apoi nu simte nici clnstea adorarll voastre. S. sa admit em ca
piatra simplA, auml sau argintul, fara prelucrare nu slnt IncA zei. Dar
dnd una din aeeste materii devine zeu'l E despicat deci, lucrat, seulptat
~i nu-i incA zeu. E plumbuit, a~ezat, ridicat ~i nici acum nu e zeu. E
impodobit, consfintit, rugat: acum e in sfir~it zeu, acum, dnd omul I-a
voit ~i l ..a declarat astfell 6. Dar lanimalele cele mute in ce mAsurA Ii
pretuiesc pe zeii vo~tri 'I ~oarecii, rindunelele, ulii, ~tim cA nu-i simt.
Ii vAd, Ii calcA, se a~azA pe ei, s-ar cuibari chiar in gura zeului vostru, daca nu i-ati alunga; paianjenii i~i tes ptnza ~i-~i aUmA firele
chiar pe capul lui. 7. Voi ii faceU, ii curatati, U razuiti, Ii ocrotiti ~i vA
temeti de ace~ti zei, pe care voi Ii faceti. ~i nimeni dintre voi nu se
ginde~te c,a trebuie sa cunoasca pe zeu inainte de a-ll adora. Voiti cu
tot dinadinsul ~i fara chibzuinta sa urmati pe stramo~ii vo~tri ~i preferati sa mariti gre~eala altora cua voastra. m loc sa credeti in voi In~iva, va temeti de lucruri din care nimeni nu cunoa~te nlmic. Astfel
s-a consfintit in aur ~i argint lacomia de bani, astfel s-a hotarit forma
statuilor zadamice, astfel s-a nascut superstitia romana. 8. Daca ai lua
la rind riturile acestora, de cite n-ai ride ~i pentru cite nru te-ar prinde
mila? Unii alearga goi in toiul iemil, altil merg cu bonete pe cap, poarHi scuturi vechi, bat tobe facute din piele de mAgar ~i-~i plimbA cer~ind zeii din cartier in cartier. In unele temple nu e voie sa intrl dedt
o data pe an, pe altele e un adevarat sacrilegiu sa Ie vezi. -In unele
nu e ingaduitA intrarea barbatilor, in altele a femeilor. La unele ceremonii daca ar lua parte un selav, ar ispa~i aceasta nelegiuire cu
moaI'ltea. Une1e sanctUJare sint incoronate de 0 femeie maritata 0 singura data, altele de una maritata de mai multe ori, ~i chiar se cauta
eu mare rivnA femeia care sa aiba mai multe adultere. 9. Ce sA mal
spun de omul care-~i varsa singele in cinstea zeilor, fadndu-~i rani in
loc de rugaciune'l Dedt un astfel de credincios n-ar fi mai nimerit un
nelegiuit 'I Ctta insult a fata de zei aduc apoi acei care, voind sa-i impace, se castreaza, ea ~i cum zeul, daca ar voi eunuci, n-ar putea sA
,i-i creeze singur, ~i ar fi nevoit sa-i sileasca pe credincio,i la acestea.
10. Cine nu tntelege ca ace,ti oameni nebuni, infumurati ,i zapaclti, fac
prostii ,1 ca marea muItime a pacato,ilor se apara reciproc 'I Multimea
l1ebunilor l,i apara ea insA,i nebunia comuna .... Prive,te ~1 tu sistrul ~l
rtndunica Isldei, !>i mormintul lui Serapis sau Osiris al tau, rt1mas gol
dupa hnparUrea membrelor 411.
48, Rldlcoiu fllbrlcaro a stutullor III orlblIelo rltullio do lldorure>

1.1

l.l'lior.

APOLOOB'J'I DB LIMBA LATINA

378

XlXlUI.
1. Prive~te, in sfir~it, serviciul divin ~i chiar misterele zeilor. Vei
vedea fl\cindu-se inmormintari cu jale ~i plinset pentru zeii tai nenorociti. Isis, impreuna cu Cynocefalul 49 ~i cu preotii sai cu capul chel,
Jele!?te !?i pUnge cautindu-!?i fiul pierdut, in timp ce preotii se vaWi !?i-!?i
lovesc pieptul, simtind !?i ei durerea mamei nefericite. Indata ce-~i gafle~te copilul, Isis se bucU'ra; atunci ~i preotii sar ~i joaca, iar Cynocefalul, care I-a gasit, se lauda. Si a~a, in toti anii, nu inceteaza sa piarda
ceea ce gasesc ~i sa gaseasca ceea ce pierd. Nu e demn de ris sa jele~ti
ceea ce ador! ~i sa adori ceea ce jele~ti? S1 totu~i aceste rituri, mai
fnainte egiptene, au devenit romane. 2. ,In mijlocul facliilor aprinse,
Ceres, ineonjurata de ~erpi I~i ratacind incoace ~i incolo, i~i cauta mihnlta ~i plina de nelini~te pe Proserpina cea rapita ~i dusa in pamint.
Acestea sint misterele eleusine. 3. Dar serviciul religios in dnstea lui
Jupiter? 0 capra alapteaza un copil, care a fostascul1ls aeolo, iar corlba.ntii bat din timbale, ca tatal sa nu-i auda sdncetu11, Si toate acestea
pentru ca sa nu cad a copilul pradalacomului parinte. 4. Mi-e ru~ine
sll mai vorbese despre Cybela Dindima. Aceasta, din nenorocire, nu
Se putea face iubita de cel ce-i cazuse drag, pentru ca, mama a mai
multor. zei, era urita ~i batrina. 'Si atunci, ca sa-l faca zeu ~i sa-l aiba
xnereu linga ea, I-a castrat, fadndu-l, bineinteles, eunuc. Acest basm ii
face pe preotii gali 5-0 adore, mutilindu-~i ~i ei corpul ~i pierzindu-~i
astiel barbatia. Asta-i 0 adevarata tortura, nu cult. 5. Dar insa~i forma
,i tinuta zeilor vo~tri nu dovedesc oarebatjocur~ ~i injosirea lor? Zeul
Yulcan, e ~chiop ~i slab. Apollo e u~uratic, de~i aUt de in virsta. Esculap
cn barba mare, de~i e fiul mereu tinarului Apollo. Neptun e cu ochii
verzui-alb~strui. Minerva cu ochi alba~tri. Junona cu ochi ea de vaca,
Mereur cu aripi la picioare, Pan cu copite, Saturn cu picioarele legate,
J~nus cu doua fete, ca ~i cum ar merge de-a-ndaratelea. Diana e in aceIIl!?i timp vinatorita cu imbracamintea sumeasa, Diana din Efes cu sini
nenumarati, ~i Trivia ingrozitoare, cu trei capete ~i cu multe mtini.
6. lnsU!;;i Jupiter al vostru e facut dnd cu barba, dnd fara barba; dnd
se nume!?te Hammon ~i are coarne, cind Capitolinus ~i duce trasnetele,
crnd LaUaris ~i e stropit cu ,singe, dnd Feretrius, impodobit cu 0 coroana. Si, ca sa nu-i numesc pe toti Jupiterii, spun doar atH; ca exista
flUtea reprezentari monstruoase ale lui. Jupiter, cite nume. are. I. Erigona 30 s-a spinzurat cu un lat, ca sa fie fecioara intre stele ~i sa lu49. Zeul egiptean Anubis, cu cap de ~acal - pentru greci ~i romani ciine -, care
Insolea mortil in fata tribunalului lui Osiris.
50. Plica regelui lcarios, care se spinzura de arb ore la mormintul lui.

371

OCTAVIUS

mineze ca ele. Castor ~i Pollux mor ~l mvie pe rind. Esculap a fost

fulgerat ca sa devina zeu. Hercule este ars pe muntele Etna ca sa dispara tot ce mai era omenesc in el ~i sa devina zeu 51.
X:XIV.
1. I,ata ce basme ~i rataciri invatam noi de lla strabunii no~tri. $i
CEo' e mai rau e ca ni Ie insu~im ~i Ie cultivam in studiile ~i disciplinele
noastre mai ales din operele poetilor. Datorita autoritatii pe care 0 au
aC'e~tia, adevarul a putut fi denaturat. 2. De aceea a alungat Plat on din
cetatea lui imaginara, pe care a zugravit-o intr-unul din dialogurile
sale, pe Homer, dupa ce I-a laudat ~i incoronat. 3. Caci Homer, cel
clintii, in povestirea sa despre razboiul troian, a amestecat zeii in treburile ~i faptele omene~ti, a aratat pe zei in imperecherile lor, a ranit
pe Venus, a legat pe Marte, I-a ranit ~i I-a pus pe fuga. 4. Mai poveste~te ca Briareus 52 I-a scapat pe Jupiter ca sa nu-l lege ceilaiti zei.
Ca acela~i Jupiter i~i plingea cu ~iroaie de lacrimi pe fiul sau Sarpedon 53, pentru ca nU-ll putea scapa de moarte, ~i ca, in sfi~it, Jupiter
amagit de centura VenereL a simtit fata de sotia sa Junona 0 dorinta
mai puternica decit fata de tovara~ele sale de adulter. 5. In,alta parte
Hercule este pus sa curete de murdarie ni~te grajduri, iar Apollo sa pasca
turmele lui Admet 54. Dar Neptun, care a ridicat zidurile lui Laomedon 55 ~i, sarmanul. n-a prim it nici 0 plata'/ 6. Vulcan in pe~terile Etnei
lucreaza la nicovala trasnetU'1 lui Jupiter ~i armele lui Enea, ca ~i cum
cerul, tunetele ~i traznetele nu existau in Creta cn mult inaintea na~
terii lui Jupiter .. CiciopuI56, pus sa imite lacarile adevaratului fulger,
nn reu~e~te sa faca aceasta, astfel ca nici Jupiter nu are de ce sa se
teama de ele. 7. Ce sa mai spun de Marte ~i Venus prin~i in adulter, sau
de faptele ru~inoase petrecute intre Jupiter ~i Ganimede, care a ~i fost
ridicat la cer ~i zeificat. Toate aceste pove~ti sint inventate pentru a
scuza intr-un fel viata oamenHor, raportindu-le la exemplele zeilor.
8. Cu astfel de inchipuiri ~i minciuni placute se strica sufletele copiilor.
Cu astfel de basme, pe care Ie au in cap, traiesc oamenii pina la ba51. Slujbele zeilor ~i misterele lor cu inmormintari de fiinte po cite, nu au nimic
religios, nimic dumnezeiesc in ele.
52. Titan cu 0 suta de miini ~i cincizeci de capete, a ajutat pe Zeus in lupta
impotriva titanilor.
53. Fiul lui Zeus ~i al Laodamiei, moare la Troia.
54. Admet, regele Tesaliei.
55. Regele Troiei.
56. Geniul fulgerelor ~i trasnetelor, ajutor cu altii ai lui Vulcan in Etna.

APOLOOBTI DB LlMBA LATINA

trt~ete ~i nu slnt in stare, nenorocitii, pina la sfir~itul vietii lor, sa-~i
schimbe aceste pareri, de~i au adevarul aproape 57. Iar adevarui se arat! numai acelora care-l cauta.

XXJV.
I. Dar, zieeti voi, prin aceste superstitii s-a intemeiat ~i s-a marit mai inainte imparatia romana; caci pe atunci romanii erau viteji
nu aUt din cauza puterii, cit mai mult din cauza religiei ~i pietatii lor.
sa presupunem ca a existat deosebita ~i cunoscuta dreptate romana
chiar de la primele inceputuri ale acestei imparatii. 2. Dar la inceputul
gruplrii lor nu s-au ridioat prin crima? 58 Si apoi nu s-au intarit prin
grozav, au necinsiit ~ibatjocorit, in dispretul obiceiurilor, pe unele fe('Idunat la inceput, ca-ntr-un azil, 0 ceata de stricati, criminali, incestuo,!, alSasini ~i tradatori. Romulus insu~i, conducatorul ~i regele lor,
,I-a omort! fratele ca sa intreaca pe toti ceilalti prin crima. Acestea sint
primele inceputuri ale cetatii lor religioase. 3. Curind apoi, au rapit fedoarele unui alt popor, care erau promise $i logodite chiar, ~i, ce-i mai
grozav, au necinstit ~i batjocorit, in dispretul obiceiurilor, pe unele femei maritate. S-au razboit apoi cu socrii lor ~i au varsat singe inrudit.
Ce poate fi mai nereligios, mai indraznet ~i mai criminal, dedt aceasta
tntrecere I'a crima 1 4. Dupa aceea Romulus ~i ceilalti regi ~i conducatori care au urmat, au facut numai rau: au alungat pe vecini din ogoarele lor, au distrus cetatile vecine impreuna cu templele ~i altarele lor,
au adunat captivi din razboaie ~i s-au ridieat prin crime in paguba altora. 5. Astfel, tot ce adora ~i stapinesc romanii este prada indraznelii
Jor. Toate templele lor sint ridieate din jafuri care au urmat darimarii
ora,elor, dnd au pradat pe zei ~i au ucis pe preotii acelor cetati. A
deveni sclavul unor zei invin~i ~i a-I adora, dupa ce i-ai hatut ~i i-ai
flcut prizonieri, e 0 adevarata batjocura. Eo nelegiuire sa adori aceste
false divinitati, pe care le-ai cucerit cu forta. 6. Deci, de dte ori au
trlumfat romanii, de atitea ori au facut crime din punetul de vedere al
religiei, caci au ridieat atitea trofee, cite prazi au luat de Ia zei. 1. Nu
I-au tntins a$a de mult gratie religiozitatii, ci gratie nelegiuirii ~i nepedepsirii lor. Ar fi fost cu neputinta sa fi fost ajutati in razboaie chiar
de zeii tmpotriva carora au ridioaJ1: armele, chiar daca, de indrata ce au
51. Exemplele imorale ale mitologiei greco-romane strica sufletele celor care Ie
cred, neavtnd nlmic dumnezelesc In ele.
58. Imperlul roman nu se datore!1te reUgiei pagine. Inceputurile lui se datoresc
unel cete de criminali abjecti, care, dupa ce au distrus tot ce au putut, ~i-au insu~it
zel! ~I templele popoarelor invinse. Nici institutiile lor cele mai promitatoare de sfinlenle ca feeloarele cultului Vestei nu au reaUzat nimic din punct de vedere religios.
OOLlltfel $1 alte po po are au format imperii flirli religla romana.

OCTAVIUI

378

lnvins, au lnceput e-l edoI'la. Ce blne au putut 'aduce acel$U zel romanllor, daea n-au fost de niei un folos adoratori<1or Impotrlva d~manilor ~
8. Noi va cunoa~tem zeii nationali: Romulus, Pic us, Tiberinus, Consus,
Pilumnus ~i Volumnus. Tatius a gasit ~i a ado rat pe Cloacina, Hostilius a
a ado rat Groaza ~i Paliditatea. Curind apoi nu ~tiu cine a zeifieat Febra.
lata eredinta romanilor de la inceput: eredinta in boli ~i in suferinte
trupe~ti. Intre acestea trebuie socotite ~i zeitatile Acea Larentia ~i Flora, aeele faimoase desfrinate. 9. Aee~tia sint zeii, care au marit imparatia romanli, impotriva celorlalti zei, adorati de neamurile subjugate.
Nici Marte Traeul, nici Jupiter Cretanul, niei Junona adoratli uneori in
Argos alteori in Samos ~i Carta gina, nid Diana T,aurka, niei Cybele
din Frigia, niei acei mon~tri din Egipt nu i-a sustinut pe romani clnd
ace~tia au luptat contra adoratorilor lor. 10. Poate Yeti spune eli la
romani fecioarele erau mult mai nevinovate ~i preotii mai slint! ~i mai
religio~i declt aiurea. Dar, cite fecioare vestale care avuseserli relatii
cu barbatii, desigur cu ~tirea Vestei, n-au fost pedepsite? ~i aceasta
mrmai pentru eli nu au fost destul de prevlizlitoare. Au rlimas nepedepsite insa altele, nu pentru nevinovlitia lor, ci pentru norocul ce I-au
ClVut in neru~inarea lor. 11. Unde fac preotH mai mult trafic de carne
vie, unde mijlocesc IDJai des adultere declt in temple ~i printre altare ~
Poftele acestea arzlitoare se consumli mai mult in camlirutele pazniciJar de temple, decit in lupanare. 12. Dealtfel, prin vointa lui Dumnezeu,
fnaintea romanilor au stlipinit mult timp asirienii, mezii, per~ii, ~i chiar
grecii ~i egiptenii. ~i nu aveau pontifici, nici frati Arvali S8, nici Sali,
niei vestale, nici auguri, niei pui in cotete, care, cu pofta sau !ipsa de
pofta de mincare, sa condueli interesele statului.
XIXV1I.

1. Am ajuns acum la acele auspicii ~i la augurii romani, de care

mlirturiseai eli dr fi fost adunate cu foarte mare greutate ~i ca ar fi adus
nenoroeire celor ce Ie-au nesoeotit ~i fericire celor ce Ie-au luat in
seamli. 2. Clodius, Flaminius ~i Iunius ~i-au pierdut armatele pentru ea
au nesocotit prezicerea puilor. 3. Dar Regulus care Ie-a pazit sfatul $i
totu~i a fost prins? Mancinus 60 ~i-a tinut religia ~i totu~i a fost trecut pe sub jug ~i luat in robie. ~i puii lui Paulus au primit sa mlinlnce,
dar in apropiere de Cannae el a fost blitut impreuna cu cea mai mare
parte a poporului roman. 4. Caius Caesar n-a tinut seama ca auguriile
~i auspiciile tl opreau sli-~i treacli flota in Africa inaintea iernii ~i totu~i a d!.HHorit bine pe mare ~i a tnvins u~or. 5. Ctte n-a~ mai putea
,')9. Coleglul fral\lor ArvaJl so IngrlJea de cultul zellel agrlcolc Dea Diu.
60. Consul roman prins de numantlnl iJl ellberat de dou! orl de 01.

APOLOGE11 DE LIMBA LATINA

380

spune despre oracole? Amphiaraus prezice !;ii dupa moarte viitorul !;ii
totu!;ii, in viata fiind, n-a !;itiut ca sotia lui il va trMa pentru un colier.
6. Orbul Tiresias vedea cele viitoare, el care nu Ie vedea pe cele prezente ! Ennius a nascocit pentru Pirus raspunsurile lui Apollo PitianuI,
dupA ce Apollo incetase de mult a vorbi in versuri. Oamenii insa au
pa.rAsit acest oracol cu preziceri nesigure ale zeului, indata ce au
fnceput a se civiliza !;ii a deveni mai putin increzatori. Si Demostene,
fiindca !;itia ca raspunsuriIe sint' prefacute, se pUngea ca Pitia filipizeaza.
'1. Ce-i drept, unele auspicii !;ii oracole au spus citeodata adevarul, cad
lntre aUt de muIte minciuni intimpilarea a putut flaee oa unel'e sa se potrlveasca !;ii sa dea impresia unei !;itiinte. Voi ataaa totu!;ii izvorulinsu!;ii
al gre!;ielii !;ii al pornirii spre rau, de unde a ie!;iit tot intunericul acesta.
II voi scoate din adincime !;ii-I voi Iamuri. 8. Exista duhuri ratacitoare
~i neeurate, care, impovarindu-se en murdlariile patimilor paminte$ti,
au fost alungate din viata cere-asca. Ele !;ii-au pierdut puritatea naturii
lor, din cauza ca s-au intinat l?i s-au scufundat in vicii. Si, ca sa-$i mingtie nenorocirea ea sint pierdute pentru totdeauna, duhurile acestea nu
1nceteaza de a pierde $i pe aItii. Pentru di sint corupte nu inceteaza de
a raspindi gre~eala coruptiei lor ~i, pentru ca sint i,nstdiinate de Du:rp.nezeu, eauta pururi sa indeparteze pe toata lumea de Dumnezeu, prin
insuflarea acestei credinte draee~ti. 9. PoetH numesc aeeste duhuri demon~. La fel spun filozofii $i chiar Socrate, pe care demonul sau n oprea
sau n indemna, dupa voia sau bunul sau plae, la unele fapte sau Ia
altele. 10. Magii in~i$i nu numai ea-i eunosc pel demoni, dar toate minunile Ie fae eu ajutorul lor. Demonii ii patrund ~i-i inspira pe aee~tia
sa faea scamatorii, dind Ia iveala ceea ee-i absent, sau facind sa dispara eeea ee-i de fata. 11. eel mai insemnat dintre ace$ti magi, prin
vorbele $i feptele lui, Hostanes 61, rlecunoClJ$te ,leu respect pe Dumnezeul
eel adevarat !;ii pe ingeri, vestitorii ~i slujitorii lui, care pUni de adorare
stau tmprejuru-i, pazindu-i loca~ul. !;ii numai Ia un semn, sau la 'Vederea
LUi, se inspaiminta ~i tremura de teama. Tot acest mag ,a aratat ea demonii
sfnt de origine paminteasca, fiind ratacitoare, dU!;imani ai oamenilor.
12. Dar Platon, care a socotit cit de greu Iucru e sa-L afli pe Dumnezeu, nu spune de la inceput ca exista ~i ingeri ~i demoni'/ Si nu
c6utA el chiar sa expliee natura demonilor in serierea sa Banehetul '/
Acesta admite ea fiinta omeneasca ar fi imbinarea intre 0 substanta
muritoare !;ii una nemuritoare, adica rezu1tanta amesteeului intre greutatea paminteasca, corpul, ~i u~uratatea cereasca, spirituI, tii intre corp
61. Astrolog

~i

mag persan din epoca lui Xerxes (486-465 tHr.).

OC:TAVIUS

381

$1 spirit, datoritli acestei dub Ie originl a flintei noastre, spune iar PIaton, ia na$tere iubirea trupeasc!, cea care se lntruchipeaz! $i p!trunde
in inimile oamenilor, Ie tulbur! simturile, Ie treze$te dragostea $1-1
umple de focul dorintei 62.

XXVII.
1. Aceste spirite necurate (demonii), dupa cum au aratat-o magii
$i filozofii (intre care ~i Platon), se ascund sub statuile ~i chipurile consacrate. Ascunse acolo, ele sint privite ca puteri divine, prezente, care
inspira pe prezicatori, stau in temple, insufletesc uneori maruntaiele
victimelor, conduc zborul pasarilor, hotarasc sortH ~i spun oracole Invaluite in multe minciuni. 2. $i, ca unele care nu $tiu adevarul curat,
se in$ala $i ne inl$,ala $i pe noi. $i chUar daca-l $tiu, spre pieirea lor,
nu-l marturisesc. Ne indeparteaza de cer $i ne coboara de la Dumnezeul
adevarat la materie, ne tulbura viata, ne nelini$tesc prin visuri, furi$indu-se hote$te in corpul nostru. Duhuri foarte ciudate, ele ne dau
boli, ne ingrozesc mintea, ne chinuiesc trupul sa ne sileasca sa Ie adoram $i sa ni se para di ele ne-au vindecat; iar dnd se bucur! de
stralucirea altarelor $i de grasimea victimelor, ne scapa de boala pe
care chiar ele ne-o dadusera. 3. Lor i$i datore:sc mania cei pe care-i
vedem alergind prin ora$, invirtindu-se nebuni $i nira minte, ca ni$te
plezicatori fara temple, care $i ace$tia sintsUipiniti de demoni, nu1,lldi forma nebuniei fiindu-Ie deosebita. 4, Minunile acelea despre
care vorbeai adineaori yin tot de la ,ace$ti demoni: visul trimis de
Jupiter sa i se repete jocurile, sau aparitia lui Castor $i Pollux calari,
sau corabia care a mers urmind centura unei matroane. 5. Toata Iumea ~tie ca demonii in~i$i marturisesc despre ei toate acestea ori de
dte ori prin chinurile vorbelor, sau prinfocul rugaciunii, ii provocarn
sa iasa din corpuri. 6. Saturn insu~i, Serapis $i Jupiter, ~i toti demonii
pe care-i adorati, invin~i de durere spun ceea ce sint ~i, bineinteles,
nu mint spre a se injosi, mai ales dnd unii dintre voi sint de fata.
7. Dadi ei in$i~i va marturisesc adevarul ca sint demoni, credetii I Indata ce jurati in numele adevarului $i unicului Dumnezeu, ace$ti nenorociti fara sa vrea se infrico$eaza in corpurile voastre $i ies indata,
sau dispar ICU incetul, dupa cum Ii lajuta credinta pe cel posedat, sau
dupa vrednicia celui ce-i alunga. Ei fug din preajma cre$tinilor pe care,
mai inainte servindu-se de voi, Ii nimiceau in cete dese. 8. De aceea
patrund in mintea celor nepriceputi. semt'mind ura pe ascuns impolrivll
62. Augur!! 1;11 ausplcille orau mlnclnoasa, dur duhurlIe role au lost ,1 rlmln ()
rC.llltntc, conscl11l1op ~l do Inlu)eptl ca SocrutQ ~I Pluton.

APOLOOI'J'I DI LIMBA LATINA

noastr!, prin frid\. Nu e natural sA urA~ti pe acela de care te temi ~i

sll1 du~mAne~ti pe cit poti'l Demonii vA sHipinesc sufletele, vA inUintniese inimile ~i vA fac sa ne uriti inainte de a ne cunoa$te, ea nu cumva
eunoscindu-ne sa ne urmati ~i astfel sa nu ne mai condamnati 63.
XXNIII.
1. Cit de nedrept este sa judeci ceeace nu euno~ti, a$a cum faeeU
voil Credeti-ne pe noi care ne pocaim. 2. Gaei ~i noi am fost ca voi orbi
$1 nesimtitori. La inceput gindeam, ca $i vOi, acelea$i lucruri: ca anume ere$tinii adora ni$te mon~tri, ca devoreaza copii ~i ca la ospetele
lor au loc incesturi. Nu ne dadeam nici noi seama ca demonii nascoceau
aeeste blestematii, nidodata dovedite sau cercetate. Nu ne gindeam
mlicar ca nu s-au gasit niei urme, care 5a dea pe fata totul spre a C'i~tiga
iertarea pentru el ~i chiar vreo multumire oarecare pentru marturia
lui. Nu vedeam cum cre~tinul invinuit nici nu se ru~ina, niei nu se
temea de invinuirea care i se aducea, ci-i parea rau numai de un singur
lucru: ea nu s-a faeut mai demult cre~tin. 3. Ba inca, atunci dnd
aee$ti nelegiuiti, incestuo~i ~i paricizi adminteau sa fie aparati la judecata, noi gaseam de cuviinta oa nici nu trebuia sa-i aseultain. ~i uneori In loc sa ne induio~am de ei, ne infuriam mai rau, silindu-i sa
nege marturia lor $i gindindu-ne numai sa nu moara. Intrebuintam deci
fata de ei un fel sucit de cercetare, urmarind nu sa scoatem adevarul.
ei silindu-i sa minta. 4. $i daca vreun cre~tin mai slab, covir~it $i invins de chin uri ar fi negat ca e cre~tin, atunci n ocroteam, oa ~i dnd,
lepAdindu-se de numele sau, s-ar fi curatat in fenll. acesta de toate acele
fapte ale lui. 5. Recunoa~teti ca $i noi am simtit ~i am facut cele ce
slmtiti ~i faceti voi acum 'I Dar daca ace~ti judecatori, ca ~i noi atunci,
nar fi stapiniti de un demon, i-ar forta mai degraba nu sa nege di
stnt ere$tini, ci sa marturiseasoa despre incesturile lor neru$inate,
despre sacrificiile lor neleginite, sau despre copii pe care-i jertfesc.
6. Ace$ti demoni au umplut urechile celor neprieeputi cu vorbe tmpotriva noastra, ca sa ne faca mai odio~i, cu grozavii de acelea de care te
auzeam vorbind adineaori. Dar nu-i de mirare ca numele rau, ce se hotara$te eu minciuni rasp indite, dispare Ila ararerea adevArului, chiar dad!
!n~i~l demonii uneltesc, seamana ~i intretin zvonuri mincinoase. 'T. Zici
ell ai au zit despre noi ca adoram capul unui magar'l Cine-i aUt de prost
sa adore a$a ceva 'I $i cine e ~i mai prost sa ere ada ca noi avem un
c'lstfel de cult 'I Numai voi consacrati magarii in intregime, care stau
bile I

63. Demonli ehinuiese pe oameni eu toate suferintele trupe:?ti :?i suflete:?ti posiere~tlnJl U nimieese :?i-i alungli eu puterea Dumnezeului adeviirat.

OCTAVIU.

tn grajduri lmpreun6 cu Epona 64 ~i lIpoi Ii dl\ruiti Isldel, cu care-1 minca~i tn tovl\rl\~ie, potrivit credintei voastre. JertfiU, de 8semenea, capetete bOilor, ale berbecilor, ~i cinsti~i n1,te zei jum6t8te caprl\, juml\tate om, sau pe altH cu Jnfati,are de lei ,1 clinl. 8. Nu lmpartl\,iti voi
cu egiptenii cultul boului Apis'l lar pe de aItl\ parte nu pretuiti voi ceremoniile rinduite in cinstea ,erpilor, crocodililor ,i a celorlalte fiare,
a pasarilor ,i a pe,tilor'l Daca ar omori cineva pe vreunul din aceste
animale-zei, ar fi pedepsit cu moartea. 9. Ace,U egipteni, ,i unii dintre
voi chiar, nu se tern de Isis mai mult decit de usturimea cepelor, ,I, tot
a,a, nu se infrico~eaza de Serapis mai mult ca de zgomotele ru~inoase
produse de anumite parti ale corpului lor. 10. Cel care vorbe,te tmpotriva noastra despre adorarea partnor ru,inoase ale. preotului incearc~
sa treaca asupra noastra cele ce-i apartin lui. Caci aeeste nem~irrari formeaza poate un cult pe care-l practica cei ce-~i prostitueaza toate partile
corpului, cei ce numesc neru~inarea rafinament, cei ce invidiaza pe
prostituate pentru desfriul lor contra naturii, ... oameni cu limba murdara chiar daca tac, care se scirbesc de neru~inarea lor inainte de a
]e fi ru~ine de faptele lor sdrboase. 11. 0, nelegiuire! Ei savir~esc tmpotriva lor in~ile blestematii pe care cei mai tineri nu Ie pot suportc1
,i la care nici sclavii cei mai rabdatori nu pot fi fortati 65.
XXre(.

1. De astfel de fapte neru~inate ,i de altele de felul acesta noi nici nu

putem auzi ,i multora ne e ru~ine chiar sa ne aparam, dnd sintem tnvinuiti de ele. Voi 'arunoati asupr,a unor oameni cureti ~i ru~ino~i ni~te
vini pe care noi Ie-am crede aproape imposibile, dadi nu Ie-am vedea 181
voi. 2. In privin~ aptului ca ne-,am inahiIl!a unui om vinovat ~i crucii lui,
stnteti departe de adevar, daoa socotiti ca Dumnezeu a meriilalt crucincarea, sau ca poaJte fi de origine paminteasca. 3. Cel ce-~i pune toata
nadejdea intr-llln om de rind este un nenorocirt, caci odata cu moarrtea
omului aceluia ~i ajutorul lui se sfir~e~te. 4. Egiptenii, ce-i drept, t~i aleg
un om, pe care-l adora; nUIDJai pe acela ~i-l apropie, numai pe el n
consulta despre toote, numai lui ii taie victime. Dar eel care e zeu numai
pentru ceilaIti, pentru sine, vrea nu vrea, rtrebuie sa fie om; cad dacl\
in~ala pe altii, nu se poate in~ela pe sine. 5. Ei lingu,esc fara ru,ine pe
principi ~i regi, la fel nrumindu-i zei, nu oameni marl ~i ,ale~i, cum- IS-ar
cuveni ,i cum este permis. Drept ar fi sa acorde cinste unui om foarte
stralucit ,i recuno,tinta unui om foarte bun. Ei tnsa cheama tn ajutor di64. Zeitate de orlglne galle! a grajdurllor 1$1 callor.
65. Calomnlatorl ordlnarl, prlgonitorU piiglnl arune6 asupra cre!itlnllor IfinU toat.
fiirll.deleglle lor blne cunolcute In cultul lor.

APOLOGB'J'I DB LIMBA LATINA

384

vinita'te,a lar, se roaga la imaginile lar, implara geniul (adica demonul)

8cestar,a ~i mai u.~ar jura strimb pe geniul lui Jupiter, de cit pe aceloa al
regelui. 6. Nai nkinu adaram crucile, nici nu Ie dorim. Vai insa, care
consacrati zei de lemn, poate ca adorati ~i crucile de lemn ca facind
parte din zeii vo~tri. 1. Chilar steagurile ~i stindardelearmatelar voastre,
ce slnt altceva deeM cruci ,aurilte ~i ianpodobite? Manumentele vaastre
de biruinta n-Iau numai infati~larea unei simple cruci, ci ~i a unui am
pus pe cruce. 8. Semnul crucii il vedem in mad natural la a cOl"abie, care
merge cu pinzele umflate, sau aare inainteaza cu mmele intinse. Semnul
crucii este ~i atunJCi dnd se falce un jug. La amul care se roaga ,cu miinile
tntinse ~i cu gindul cmat loa Dumnezeu, tat semnul erucii vedem. Pe
semnul erucii se bazeaza a ratiune natural a ~i ace parte din religia
vaastra 66.

XXJX.
1. Tare a~ vre.a sa intilnesc pe cel ce spune sau crede ea noi ne inJi.tiem prinamarirea ~i eu singele unw Icapil. Crezi ea am putea tai'a un
cQrp alit de plapind ~i de ginga~? S-er putea gasi amul care sa taie un
capila~ nau-naseUlt, sa-i verse singele ~i sa~l bea ? Nimeni dedit eel oe-ar
tndrazni sa fiwa aceasta, n-ar crede-a. 2. Vai sinteti Clei aare va lasati
uneari fiii, abia naseuti, in fata fiarelar ~i pasarilor, s'au ii omorlti alteori
tn mad barbar, str,angulindu-i. Aveti mijloace cu oare distrugeti viata
viitorului omchiar in pintecele v'Olastre, omorindu-va copiii inainte de
6-1 na!1te. 3. Sint lucruri pe cldre le-ata invatat in intregime de 1a zeii
va~tri, caci Satturn nu ~i-a arunoat fiii, ci i-a min oat. 'tn uneile parti al,e
Africii, ce-i drept, parintii jertfeau acestui zeu pe leopiii lor ~i Ie inabu,eau plinsul cu mingiieri ~i sarutari, ca Isa nu fie jertfita victima plingtnd. 4. Locuitorii Tauridei Pantica ~i egipteanul Busiris aveau obiceiul
sa jertfeasca pe oaspeti. Oalii ,aduceau lui Merctir jertfe amene~ti ~i neamene~i. RaiID.anii au ingrapat ~i ei de vii un gme ~i 0 grecoaioa, un gal
$i a gala; sacrifidndu-i: Jupi1ter LaHaris este 'adorat ~iazi de voi prin
omucidere ~i, ceea ce-i demn de fiul lui Saturn, 5e ingra~a eu singele
unui om rau ~i vinavat. 5. Bl trebuie sa fi invatat pe Catilina sa conspire
unindu-~i tovara~ii de conspir'atie prin juramint'lll singelui. Pe Bellona 67
a tnvatat-a sa-~i pateze serviciul divin eu ba.Ultura. de ,singe omenelsc ~i
sa vindece epilepsia cu singele unui om, 'adi:ca printr-un rau ~i mai mare.
6. A~a fac acei oare maninca fiarele din arena, minjtte cu singe ome66. Nu cre~tinii, d paginii adora oameni $i lemne in forma crucii, cad Iisus
Hrlstos este Dumnezeu.
61. Bellona, zeita a riizboiului, originarii din Capadocia, ruda cu Marte.

OCTAVIUI

nesc, sau tngrAfate cu membre ~1 m,4runtaie omene$ltl. Noi, cre$t1nU, nu

ne ingAduim nici sA v'edem, nid s4 ,auzim despre oDlJUcidere, $1 ,atlt ne
ferim de singe omenesc, incH nu mtncAm nici singe de animale comestibile 88.
XXXI.

1. Cit despre ospetele incesruoaSle, coaliti1a demonilora mint it lngrozitor, oa sti minjeascti cu 0 in~amie ~aLa cinstei noaSitre ~i sti-i lndeplirteze de noi pe oameni, ingrozindu-i inainte ca ei sti poartti cerceta adevtirul. 2. Pronton al ttiu, sustinind groztiviile aoestea, in loc sti facti 0
marturie sigurti, a ntiscocit astiel de pove~ti, prin Clare ,a vrut s,ti ne facti
de ris, cum iacacei vorbiltori oare acuza pe nedrept in discursurile lor.
Acestea sint obiceiuri tot de '1a voi. 3. La pe~i este permisti distitoria
fiului CIU mama sa, iar ,La egipteni ~i l'a ,atenieru e permisti unirea intre
frate ~i sora. Cartile voaiStre de istorie $i tragedii'le se laudti cu incesturile voastre, iar voi lIe cititi $i leascultati cu plticere. Voi ciDiStiti ni$te zel
incestuo~i, car'e au trait cu mama, Cll fiica ~i cu sora lor. 4. Pe drept cuvtnt
la voi se comite deseori incestul ~i-i totdeauIlJa admis. Voi, nenorocitilor,
ftir4 sti $Jtiti puteti f,ace Jucruri nepermJise, pentru 'c4, iubind iei $i colo,
flir4 deosebire, semtinaticopii' peste tOIl: ~i chiar pecopiii vo~tri de
acas4 ti 114sati deseori saajungti obilectul milei alt9ra; e ~atal oa, revenind la 'ai vO$tri, sti gre$iti cu proprii v'o~tri copii. Voi, care sinteti cu
adevtiM.t incestuo~i, scomiti vorbe tmpotriva noastrti de~i nu ne ~titl
vinovati cu nimk. 5. Noi, iusti dovedim pudoarea noastr4 din tot sufletul, nu numlai pe deasupra, $i ne leg4m eu plticere m l,antul unei singure d,s4torii. $i pentrua avea copU ne trebuie 0 singura femeie I
altfel nu ne casatorim deloe. Ospe~ele noaSltre ml numai 04 sim euviincioase, dar stnt $i modeste, e4ei nu ne osp4tam cu mincliri 'alese,
nici nu prelungim mas1a bind Yin mult, ci tmbin4m veselia CIU seriozitatea. Vorbim ~i ,asculttim vo'rbe nevinovaJte, pastrindu-ne trupul $i mai
nevinov,at lne4. Multi dintre noi se bucura de 0 necontenit4 eastitate $1
nu 'se f4lese ,cu ea. E ,aUt de departe de no1 dorin~a de incest, lnelt ehiar
unirea legitim4 ti ru~ineaz4 pe unii dintreai nO$tri. 6. Faptul e4 refuz4m
slujbele $i purpura voastra nu lnsemne'aza c4 sintem dintre cel mai de
jos. Nu stnrtem sedt,ari daca adunindu-ne stim sa starn in aeeea~i lini~te
In care am sta fiecare singur. Ziceai c4 diseutam prin eolturl ? Dar'vouA
va displace sau v4 e teamA sa ne auziti tn public. 7. In cee'a ce priveste
faptaI eA numAruI nostru se m4re~te in fieeare zi, aeeasta nu aratli 0
68. Jertfele de copU slnt calomnla cca mal Inlem! adus! mllel crefUne. Orlbllela
JerUe omene$t1 slnt Ins! obl$nulte la p!glnl.
2' -

Apoluye\1 do Ihnbl lotlnl

AJOLOOIITJ DII LIMBA LATINA

vina a fl6tacirii noastre, ci dimpotrivii, 0 dovadii cii meritiim lauda. Nu

fuge nimen1 de '}ocuJl unde duce 0 viata frumoasii. Ba yin ~i alUi. 8: Nu-i
adev6ralt iar6~i c6 ne-am recunoa~te dupii vreun semn al eorpului, cum
credeti voi, ci dup6 'Semnul nevinoviitiei ~i al modestiei. Ne iubim unii
pe altii, fiindea nu ~tim sa uTim. $i, eeoo ce voua va produce neeaz.
ne numim frati, ca. oameni care avem un singur parinrte, pe Dumnezeu,
ca parta~i ai aceleia~i credinte, Cd mo~tenitori ai aeeleia~i sperante 69.
Voi nu va reeunoa~teti unul pe altul, va ineaierati inltre voi ~i vii gasiti
frati numai atund dnd e yorba sa comiteti un paridd.
XXXII.

1. Daea n-,avem temple ~i altare credeti ea ascundem ceea ee cinstim ? Cum l-a~ putoo reprezenta pe Dumnezeu, dnd, dacaai socoti bine.
Insu~i omul este reprezentarea lui Dumnezeu 'I Ce templu sa-I ridie.
cfnd intreaga lume faeuta de mHnile Lui nu L-ar putea cuprinde 1 2. Chiar
daca eu, Cd simplu om, port avea 0 intindere mai mare de pamint, voi
putea Inchide intr-un mic templu puterea unei mariri altit de nemasurate 1 S6 nu-L sfintim in gindul nosrtru'l Sa nu-L divinizam mai bine
!n inimile noastre 1 Sa int<>rc lui Dumneze<ll darul ce mi I-a lasalt in folosul meu, adudndu-I jertfa de animale 1 Ar fi 0 nereeuno~tinta, deoarece suflletul bun, ginduleurdlt ~i eon~,4:iint'a sanMoasa sint cele mai bune
jertfe care I se pot aduee. 3. A~adar, cine eultiva inocenta se roaga lui
Dumnezeu, cine e drept iiaduce libatii, cine se tine deparrte de in~eHi
chini se apropie de Dumnezeu, cine scapa pe un opl ~in primejdie aduce
prin aceaslta lui DUlllnezeu cea mai grosa jertfa. Acestea sint sacrificiile
noastre, acestea slujbele pe care Ie {aeem. La noi e lD.I8i religios acela
care e mai drept. 4. Dumnezeul pe caTe-L adoram noi nu-LarMam, cad
nu-L vedem, ~i de aceea-L 'credem, penltrn ea sintem liberi s8.-L simtim
,1 flira sa-L putem vedea. Nu-L vedem noi in faptele Lui 'I ,In toarte mi~
carne ilumii nu-i vedem noi puterea ve~ic treaza 1 Cind ,tuna, dnd
tr!zne~, cind fulgeoo, cind se irnsenineaza ceru!' 5. Nu trebuie sa te
miri daca nu vezi pe Dumnezeu. Vezi Itu 1 Toalte sint mi~ca.lte ~i purtate
de vlnt ~i de curenti ~i, cu toate acestea, vintul ~i ourentii nu-i putem
v()dea. Nu putem privi 'soarele care ne da lumina. Vederea ni-i oprilta
,1 sl!bita de Mria razelor lui ~i, daca am ineerc6 sa-l privim mai mult.
am orbi. 6. Ce sa spun 1 DalCa soarele nu-l poti pTivi,cum ai putea suporta pe iIllSu~i facatorul acestui izvor de lumina 'I Cum L-ai putea privi
69. Ospetele Incestuoase slnt ru~inea pagtnismulul. La cre$tini castitatea ~i vir
glnltatea, cllsatorla unfea $1 dragostea fata de semeni indreptate$te numele de fratl
Intrc noi, ca f11 al unicului Tata ceresco

OCTAVIUS

387

pe Dumnezeu, dnd tu fugi JIe auzul tr!snetelor Lui? Cfnd te il!'scunzi la

vedE'rea fulgE'relor Lui? Cu ochii t6i omene,ti vrei s6 vezi pe Dumnezeu,
dnd sufletul tliu chiar, c8i1"e-ti dli viata ~i gralul, nu-l poti vedea" nlct
stlipini? '1. Spui ca Dumnezeu n'1l poote I$ti faptele oamenilor, pentru ca,
stind in cer, nu poate veni la toti ~i nu poate cunoo~te pe fiecare 7 Dar,
omule, cit gre~e~ti ! Cit te in~eli I De cecrezitu Cll. Dumnezeu e departe,
clnd toate din cer, de pe pamint ~i dinafara de pamint slnt pline de Duhul
Lui 'I Nu numai ca, pre1utiiIldeni fiind, e ve~nic Unga noi, dar e chiar
rlispindit in noi. 8. Prive~e din nou 11a soare : e a~ezaJt intr-un loe pe eer,
dar impra~tie lumina peste tot pamintul. E aeela~i peste tot, 'luind parte
la toate ~i amesrecindu-se in toate; nicaieri stralucirea Jui nu se intuneca. 9. eu aUt mai mult Dumnezeu, atotfacatorul ~i vazlHorul a to ate,
fata de care nu poate fi nimic aseuns in sufletul nostru. El stll. in gindurile noosltre, se aHa in intunerieUil neinteles de noi, CIa un al doilea neinteles. Faptuim sub povate Lui ~i, mai mull inca, traim eu EI 70.
XXXIII.

1. Nu ne pUitem fali, insa, eu num~rul nostru mare, ni se pare e!

sintem multi. dar perutru Dumnezeu sintem foarte putini. Noi aid pe
pamint facem deosebire lntre neamun ~i napuni, dar perutru Dumnezeu
lntreaga lume e 0 singura casa. Regii ~tiu situatia regatului lor din rapoarte1e mini~tri1or, Dumnezeu n-are nevoie de repoarle. Noi nu traim
numai sub ochii Lui, ci ~i in sinul Lui. 2. Cit prive~te pe iudei - vel
zice - lor nu Ie-a fost de nid un folos faptul ca au cinstit cu cea mai mare
credinta, pe altare ~i in temple, pe uniC'll1 Dumnezeu. E 0 gre~eall!. pe
care 0 fa.ci din necuno~inta de oauzll., ell.d ,tu, uitind sau ne~tiind primele
evenimente, Ie judeci pe cele din urma. 3. Ei au parasit pe Dumnezeul
nostru cel a.devarat, zic al nosrtru, cad el este Dumnezeul tuturor. C~t
timp L-au adorat in chip cur at, cu nevinovatie ~i eu adevarata credinta,
cit timp au aseultat de sfaturile Lui salvatoare, din putini cum erau, au
ajuns nenumarati, din saflaci au ajuns bogati, din sclaviau ajuns regl.
Ei, putini ~i neinarmati, rum erau, din porunca lui Dumnezeu ~i eu
pUiterea elemenltelor, au zdrobit pe du~manii lor inarmati. 4. Recite$te
scrierile vechi ale acestora, sau, ca ~ t.rec C'1l vederea pe scriitorii de
mai inainte, recite~te mll.car pe losif Flaviu, ori, daca-ti place mal mult,
pe scriitorii romani. Vezi ce spune Antonius Iulianus despre iudel ~1 vel
cuno~te ca ei ~i-au meritat aceasla soartll. din cauza srbricaciunii lor,
70. Crc$tlnll slnt IIpsltl do temple $1 altore, dar nu de arlevilrotelo Jortfe, caro
slnt cole all' rugllcJunllor curate, po core Dumnezeu 10 prlme,to prctutln onl, CII un
ototputernlc ~I ototprezent.

APOLOOBTI DB LIMIA LATINA

cttci tOit ce 11 s-'a tnUmpIat ,a fast eu de-amtinuntul prezis mai lnainte,

daca vor mai sttirui ~n purtarea lor. 5. Vei vedea astfel eti ei L-au ptirasIt pe Dumnezeu, nu Dumnezeu i-a pihtilsit pe ei, ~i ca nu lau fost IluaU
captivi impreuna eu Dumnezeul lor, cam far a respect fat a de Dumnezeu
spui tu, ci ,au fost dati de dutre Dumnezeu pe millia laltora, Cia dezertori
de Ja adevaralta invatatura 71.
XXlXIV.
1. tnea

eroare de rind esteaeeea eu privire La arderea lrumii. Crezi

Cd va eadea pe nea~teptate un foe, sau ea va lipsi 'ape. 1 2. Care diIlitre
gtndiltori nu ~tiu Cia toate cele ee s-au naseut vor muri, ea wate eele
ee s-au creat se vor pierde, lea insu~i eerul, impreuna eu cele ee euprinde,
va avea un sfirl?it, a~ cum a a.vult un incepUJt. P,areflea statomica a 511:0ieUor esteea, daca ,a.pa oea plaeruta a izvoarelor nu ar mai alimeruta marile, toaM lumea iaJreadea prada furiei fo'cului ~i s-'ar aprinde din Hpsa
de 'apll. 3. Epicureii cred l?i ei in aprinderea generala a elementelor l?i
tn distrugerea lumii. 4. Platon sustine ea in unele loeuri pamlntul cilteodat! este inundat de ape, in ,alite parti e clllprins de fOie ~i, de~i Vie~nic
$1 nepieritor, penJtru fllcatJorul Ilui poate fi oridnd pientor. Nimie nu e
de mir'are ; ,autori.tJ. ,acestei imensitati poate 5-0 ~i distrruga. 5. Nu observi
e4 $i filozofli di,scutti in acela~i fel 1Si aiCeasta nu pentru ea noi ne-am
lua dupti ei, ci pentru di, in urma proorociilordivine ale profetilor, au
Incercat ~i ei sa diea 0 umbra de ,adevar, dar n-"au fticut dedt sa-I desfigureze.6. Din aceea~i cauza eei mai straluciti filozofi, tn frunle cu Pitegara ~i mai ales cu PLaton, ne-'aru transmis inv~t&turi ~i despre condltia reinvierii. Dar ,au dat ,adevarul pe jumatalte ~i schimbaJt in rau,
pcntru 'ca ei pretind ea prin moarte trupuriQe se descompun, iar sufletele
rata'cese singure pentru totdeauna, il:recind numai i1nUmpla:tor in all1:e
corpuri. '1. Ei lI1ai adauga ~i alte gro21avii pentru a rastalmaci adevarul:
acuma spun e! Isufletele oamenilor se tntorc in amiIDJale, pasari, fiare.
o astfel de parere tnsa nici nu merita sa fie numita gindire filozofiea,
cl glum! la unui ,actor comic. 8. Dar pentru ceea ce IlIe propunem sa demonst~ este destul sa adaugam c:a. fLlozofti ViO~tri, in privinta aeeasta.,
slnt !ntr-o masura oarecare de acord 'cu noi. 9. Cine po<ate fi, dealtfel,
aUt de prost ~i de ,earaghios tndrt sa poa~a spune ca, daea Dumnezeu a
putlllt sa-l f,acti de prima Gala pe om, n-ar putea sa-I faca din nou 1 Omul
s-a niiscut din nimic ~i dupa moarte devine nimic 1 Dupa cum s-a putut
crea din nimi'C va putea fi refaeut din nimic. 10. Nu este, eu alte euvinte,
mai. greu s! irncepi ceea ce nu este, declt sa repeti ceea ce a fost 1 Tu
0

71. Templul lit altarele n-8U fost de ajuns pentru tude!.

.,

OCTAVllll

crezi cli dac! un lucru sc'ap6 vederii n08stre slab"e, e pierdut $i pen'tru
Dumnezeu 1 Oorpul, Clhi,ar dacA soar usc'a ~i soar preface In praf, d'ac6
soar descompune tpapA, dadi ar deveni cenu$A numai pentru noi se
pierde, nu mai exist~, dar pentru Dumnezeu se p6,streazli, dici Lui U
eltte data paza elementelor. Noi nu ne temem, cum spuneti voi, s6 nu
suferim vreo stridkiune La imnarmintare, ci ne falosim de un obicei
vechi $i bun, acela lall ingroparii. 11. Inltreaga natur'6, spre mingiierea
noas,tra, ar,alta invierea viitoare. Saarele lapune $i rasare. Stele dispar $1
reapar. FIorile se usuca, dar renasc. Arbarii, C'Mar cei batrini, infrunz'esc
din nou. Semintele, daca nu sint s'tricate, dau rod. A~a e ~i cu corpul
nostru in lume,a a1ceasta,ca ~i cu arborii, care iarna ~i ascund verdeata
sub a aparenta uscaciune. 12. De ce soar grabi sa rodeascli iara~i $i sa infrunzeasca in toiul iernii '/ A$a trebuie saa$teptam $i noi primavar,a
corpului. StU c~ aeeia care-$i cunosc sufletul apasClit de gre$eli ar dari,
mai degraba dedtar crede, sa nu mai fie nimic dupa moarte, clici el
vor mai binesa moara de tot, dedt sa renascli pentru Ichinuri. Gre$eala
lor spore$te 'libertaitea pe 'care Ie-a lasat-o Du~ezeu pe pamint $i prin
rlibdarea Lui neintrecU!tli; $i cu cit judecata Lui va fi mai flira graM,
eu aUt va fi mai dreapta 72'. .
XXlXN.

1. Multi invatatiaduc aminte in cartile $i poeziile lor deacel fluviu

de foc $i de vapaHe ce se ridica din mla~tina Styxului inconjurtnd infernul de mai multe ori. Ei spun, dupa arlitarile demonilor $i dupli oracolele profetilor, cli 1t0aIteacestea ,au fost pregaUte oamenilar pentru
chinul lor ve$nic. 2. De aceea cMar Jupitelr, in canile lor, jurli cu sfintenie pe tarmul care arde $i pe neagra prapastie, ingrozindu-se ~i $tiind
mai dinainte ca $i lui i soar pu1Jea da laoeea$i pedeapsa, ea $i ,adoraltorilor
sM. 3. Aceste chinuri ill-au niei masura, nici sfir$it. Foeul cel ve$nic arde
$i preface trupurile, Ie cansuma $i Itotodata Ie mentine. Dupa cum focul
fulgerelar atinge, dar nu Iconsuma corpurile, dupa cum focul Elnei, al
Vesuviului $i alltuturor vule-anilor, arde, dar nu se ;termina, tot ,a$,a acel
foc de pedeapsa nu se intretine prin distrugerea corpurHor, ci prin descompunerea lor, CaJI'e nu se termina niciodata. 4. Cine in af,arli de cei
ne$tiutori poaite fi impotriva pedepsirii $i chinuirii celor ce nu vor sa
eunoasca pe Dumnezeu, ca ni$te nelegiuti $i nedrepti ce sint'/ Clid e
rou},t mai mare crima de a jigni pe parintele $i sltapinul tU!turor, dedt de
a nu-I CUn08$te. 5, Ar fi suficientli pedeapsli neCUn08'$terea lui Dumnezeu, dupli cum cunoa~l<'f(,(1 Lui iH fi dp ajuns ~i elf' fo1os ierUlrii. Dd('l\
7'J..

Sflr~;ltllJ

Jllmll

~I

Invil'rf'n !fl'!1,.rlllll rlC'lllonstratf' dn fIIowfl

~I

ell' ntllurll.

890

APOLOOBTI DB LIMBA LATINA

ne-am compa1'la noi cr~~tinii CU voi, de~i inferiori in unele privinte, soar
constata 00 sinrtem cu mult mai buni decDt voL 6. Voi interzicetiadulterele, dar Ie comilteti cu prisosinta; noi sintem barbati numai ai sotiilor
noastre. Voi pedepsiti crimele iruaptuite; la noi e pacm: $i numai sa gindim la ele. Voi va temeti de martori; noi numai de con$tiinta, fara de
care nu putem exista. In sfir$it, inohisorile sim pline de voi; acolo insa
nu e Did un cre$tin pentrn vreo altl:a vina deeDt doar ca e acuzat pentru
vreo alta vina dedt doar ca e aeuzat pentru religia lui, sau perutru parasirea religiei voast:re 73.
XXXVI.

1. Sa nu invoce nimeni soarta $i sa nu se mingiie nimeni socotind-o

vinovata de fap1tele lui, cautind sa-$i U$ureze astfel sfir$itul. Sa admitem
c6 stare a noastra depinde de soarta, totu$i noi avem mintea libera, care
56 judeee faptele noaSlt.re omene$ti, nu condiUa noastra sociala. 2. caci
ce e la urma urmelor soarta, deeM: oeea. ce Dumnezeu 18. hdtdrit pentru
lecare dintre noi 'I EI $tie mai dinainte fla'p1tele noastre ~i hotara$te
soarta fiecaruia dupd meriltele $i ealitathle lui. $i Dumnezeu, dnd pedeple~te, nu are in vedern 5ufletula$<l cum S-lCl nascwt, ci felul lui in trecerea prin viata. Despre soama am vorbit deSltul ; sau, dare nu, vom discuba
alt6data mai pe largo 3. In privinta celor oe se spun asupra saraciei
noastre, nu-i pentru noi 0 ru$ine, ci mai degraba 0 mindrie. Dupd cum
lufletul se mole$e$le prin lux, el se intare$te prin cuDlipatbare. 4. Dar cum
poate fi cineva sarae, da'Ca nu duce !ipsa de nimi~, nu rivne$te 118. bunul
altuid, daoa nu e bogat inaintea lumii, dar este in fala. lui Dumnezeu'l
Mult mai sarac est! aeela care, de$i are destule, dore$te $i mai mullt.
S. Vorbesc dupa judecalta mea: nimeni nu poate fi niciodalta mai s,!!rae
decU la IlIa~tere. Pasarhle tJraiese fara Sltapiniri. TUlrmele-$i gasese to fiecare zi hrana, de$i n-au nimic al lor. TOID$i, ele S.i8U nasCUIt pentru noi
,I, t6ra voia naastr,!! chiar, Ie st'!!pinim. 6. In drumul acestaci.l vietii prin
care trecem, este mai fericit eel ee, asemenea ealatorului fara poveri,
lie silUlte m.ai liber prin saracia sa, dedt eel ee abia mai rasufla sub
greutatea bogatiilor. 1. Dacaam' soeoti noi folositoare bogatHle, Ie-am
cere lui Dumnezeu $i El desigur ea ne-lClr dla 0 parte din ce stapine$te.
Preferam tnsa sa dispretuim bogatiile, dedt sa Ie avem. Dorim in primul
rind nevinovatia, Ii cerem mai degraba suferinta, vrem mai bine sa fim
buni dedt risipitori. 8. Faptul c'a simtim I$i suportam neajunsurile corpului omenesc nu este 0 pedeapsa, d 0 lupta. Incerdarile la care siIl!tem
13. Iadul e plin de pagini pacato~i, iar inchisorile de delicventi pagini;
pl1trund aicl numai cind sint persecutati.

cre~tinii

39)

OCTAVIUS

supu~i ne intaresc puteri1e ~i nenorocirea deseori ne invata ce e virtutea.

Fara exercitiu,atit pu<terile trupUilui, cit ~i ale sufletului, slabesc. Toti
barbatii vo~tri eltFt de virt:eji, pe care-i dati ca pilda, au ajuns straluciti
dupa mari s'llferinte. 9. Nu inseamna ca Dumnezeu nu ne poate ajuta sau
Cd ne dispretuie~te, doorece El e conduciHorul Ituturor ~i tffial care-~i iube~te copiii, dar ne purie la incercare ~i ne cerceteaza eu atentie pe
Hecare in greUitatile vietH, pretuie~e pe fiecare dupa primejdiile pe care
le-a infruntat, punind la incercare vointa omului pina in ultima clipa
a vietH, fara sa-i sCape nimic din ceea ce ace fiecare. Dupa cum aurul
5e incearca in foc, Ila fel omul 5e incearca in prLmejdii 74.

XXXtVII.
1. Ce priveIi~te mai inciIlitatoare pentru Dumnezeu, decD! sa vada
un cre~tin lupUnd cu durere, tinind pieprt: amenintarilor, lini~tit in fata
chinurilor ~i torturilor care i se pregatesc, rizind ~i netinind seama de
urletul multimii l~ executie ~i de groaza caUiului! Aparindu-~i libertatea in fata regilor ~i a printilor, cre~tint1'l nu da inapoi decit in fata lui
Dumnezeu, CaruiJa Ii apartine. TriumfMor ~i victorios el ride in fata celui
ce I-a condamnal. Cad este invingdltor 091 ce a obtinut ce a doril. 2. Sub
ochii generaJului ce soldat n-ar infrunta primejdia cu cea mai mare indrazneala 'I Nimeni nu prime~te rasplata i1llainte de a fi pus la incercare.
Un general insa nu poate da ce nu are,adica nu pocrte prelungi viata
soldatului, poate insa sa-i acorde distinctii militare. 3. Soldatul lui
Dumnezeu nu e parasLt in durere, nici nu sfir~e~te odata ou moartea.
Cre~tinul poalte parea nenorocit, dar rea.litatea esbe alta.. Voi ridicati
osanale unor oameni prada nenorocirii, ca MuchlS Soaevola care, dind
gre~ in omorirea regelui, ar fi fost omorirt: de du~mani, daca nu-~i ardea
mina dreapta. 4. Dar citi din ai n~tri n-au suferit sa Ii se arda intreg
corpul, nu numai mina dreapta! $iaceasta tara nici un plinset, IDJai ales
ca era in puterea lor sa scape. 5. S-ar putea compara cu ace~ia Mucius,
sau Aquilius 75, sau Regulus 76 'I Copiilor ~i femeilor noastre nu Ie pasa
de crucile ~i instrumen:tele voostre de tortura, de fiarele ~i sperietoarele
voastre, avind ca sprijin puterea de rabdare pe care le-o da Dumnezeu.
6. 0, nenorocitilor, nu intelegeti ca nu exista nimeni, care fara motiv
sa voiasca pentru el suferinta unei pedepse, sau care sa poata SUpOI1ta
74. Niei fatalismul, nici notiunea pagina de saracie-standard nu sint aeeeptabiIe;
pedeapsa ve~nica e meritata ~i sarae e eel ce simte saracia cu adevarat.
75. Consul din 129 i.Hr., a purtat razboaie Cll rezultate schimbatoare in Orientul
Apropiat.
76. Consul care a biHut pe cartaginezi, apoi, Iuat prizonier a dus condi\iile lot
la Roma ~i fiind respinse s-a intors la Cartagina, un de a fost omorit in chin uri.

392

APOLOOITI DB UMBA. LATINA

ehinurile far! puterea lui Dumnezeu'l 1. Ce v! in$aUi pe voi e faptul

eA cei ce nu-L cunose pe Dumnezeu se umplu de bogatii, de onoruri $i
de putere. Pacato$ii, eu cit se ridica mai sus, cuaUt vor clidea mai la
fund. Ace$IUa se ingra$a pentru judecata din urma a~a cum se mgra$a
$1 se incoroneaza animalele pentru jertia. Unii se rididi La conducerea
statelor numai ca sa abuzeze de puterea lor f,ara margini asupra oomenilor deeazuti. 8. Fara ,cunoa$teTea lui Dumnezeu ce fericire poate fi
Intreaga'/ Cind vine moartea fericirea easemenea unui vis, oare dispare
luainte de a-I r'etine. 9. E$ti rege'/ E$ti tot 'atilt de temMor, pe cit de
temul: $i, eu toateca insoti,t mereu de mare smta, in primejdie ramii tOltu~i
singur. E$ti bog'all? Nu te poli totu$i increde in bogatie. $i ~a plin de
agoniseli cum te ,afli, drumul 'SCUI1t al vietii iti este mult mai greu, nu mai
U$or. 10. Te faJe~ti cu fasciHe $i purpUfia? A straluci in purpura $i ,a fi
lntuneeat 1a minte e 0 ratacire de$arUi a omiUlui $i un culit zadarnic al
divinitatii. E~ti de neam mare? T'e l'duzi cu parintii tai'/ Prin na$'tere
sintem toti La fel, door prin vir,twte ne deosebim. 11. Deci noi, ,oare ne
pretuim dupa mOI1avurile noastre $i dupa ru!?ine,a noastra, e drept, nu
luam parte :l~a plkatoasele voastre petree eri , la procesiunile $i \Spectaeolele V'oastre, pentru Cd inoi $timca ace'Sitea toate l$i tr,ag originea din
ceremoniile religioasre $i pentru ca 1otoda,ta invinuim placerile vOa'si1:re
vinovate. La cursele de oare, cine nu s-ar ingrozi de nebuni,a poporului
care se cearta '/ La luptele de gladiatori, dne nu s-,ar inspaiminta de priceperea
eu care se ucid int,re ei? 12. Chilar in jocurile de scena, furia
r.
,1 neru$inarea sint il:otati't de mari, cad uneori aotorul poveste$te, sau
chlar da pe fata a dultere , allteori comedianul fara talent, judnd 0 scena
amoroasa, provoaca dorintele spectatorilor; altH, tot pe scena, birfese
pezei, injosindu-i, socotindu-i capabili ,de f'apte rU$ino(tse, de suspinein
lubire $i de UI1a. AltH, prefedndu-se c~a sufera, scot lacrimi prin gesturi
de,arte $i prin mimica Itot aUt de de~a~ta. Astfel cereti omucideri adevl1ralte $i plingeti in fia~a celor simulate 77.
XX:XVIlI.

tEste adevarat ca nu vrem sa ne atingem de resturile de la sacrifieH ~i de vi nul folosit la libatii, daraceasta nu e 0 marturisirea temerii noa:stre,ei oafirmare 'aadev,aratei libertati. Desigur, ea toil: ee e
f6eut de Dumnezeu prin darul sau divin, nu poate fialterat prin nici 0
tntrebuintare. Totu$i, noi nu gustam a,cesllea, oa sa nu se creada ca ne
77, Pe cre~tini nu-i fac sa dea inapoi oprobiul public, chinurile ~i moartea,
fIIndca sfnt mlngUati de Tata! ceresc; nici nu se incinta de onoruri publice ~i putere,
fIIndcll slnt trectltoare; niei nu participa la distractiile publice, care au fost ceremonii
rElIIgloase ~I au devenit manifesttlri uclgtltoare de trup ~i de sufIe!.

OCTAVIUS

393

illehinlim demonllor, c,&',rONl Ii s-au adus jertfe, 'sau cli ne e rU$lne de

religi'a noastra.. 2. Cine ne poate pune 1'8 indoi'ala. iubirea pentru florlle
primaverii'l Nu c'Wlegem noi elll d~ag prim:avaNiltieul trandafir, erinul
$i celel,aLte flori plaeute prin eulorile $1 parfumul lor 'I Ne plae $1 iIlie
sint de folos !;ii risipHe, singuratice, ilaratunci clnd Ie facrem ghirlande
Ie atimam I,a git. Ca nu ne ineoronam eu ele capul 1 Luerul aeesta s6
nu va tulbure. Noi obi$nuim sa simtim mirosul plaeut ,aI florilor eu
nasul, nu eu parul sau eli eeaia. 3. Ne invinuiti oa nu dueem coroane
mortHor; diar mai mwt ma mlnunez eu cum vol puteti da faelii eelor
ee mal simt inca $i eoroane eelor ce nu mai simt delot. Daea sint fericiti, mortii nu mai ,au nevoie de flori, iar daea sim nenoroeiti, nu se pot
bueur,a de ele. 4. ,In lini~tea in care traim, in aeee'a~i lini$te ne pregatim
inmorminltarile. Nu implert:im eoraane de flori, oare solar usea, fiindea purtam 0 coroana mere'll verde, din florHe ve~idei, pe care ne-a dat-o
Dumne~eu. Lini$<titi, mode!?ti $1 fara griji prin darnicia Dumnezeului nostru, ne iDJtartm lIl:adejdea in feridre $i in viat,a viitoare, crezind mereu In
prezen~a $i-n maretia Lui. Rena~tem $i traim de pe ,aeum 0 vi,ata fericita, dnd privim la viitor. 5. Sa zieem d. Soerate, acel nebun din Atena,
marturisind ea nu $tie nimic, de$i toemai prin marturisirea demonului
celtli mai mincinos a ajuns el vestit, sa zicem ea a vazut limpede. Sli
zicem iara!;>i dl. ArtesHau, Oarneade $i pyrrhon 78 $i toata multimea fllozofilor 'aoodem:i:ci se mai indoie's<: inca $i mai eugleta $i ea inteleptul
Simonides cere mea mereu aminare pentru raspunsul s1:u. Noi dispretuim tot1]$i ineruntarea sprincenelor la filozofiiaee$tita pe eare-i $tim
eorupMori, aduM'eri, tiI1ani, gata oricind sa vorbeasea impotriva viciilor,
pe care ei insa Ie prectiea. 6. Noi 00 ne trimbitam intelepciu'Ilea, el 0
purtam in inima, nu vorbim ~ucruri mari, ci Ie traim, $i ne ?dIe bine eli
am doblndH eeea ce eia'll crauiat eu ineordare $i n-au putut gasi. De
ee sa fim nereeunoseatori? De ce !sa rue dU$manim pe noi in!;>ine, clnd
adevarul divin a ajuns lla ma1urHlate tn ltimpul nosltru, !;ii sa nu ne bucuram de fericirea noastra? Sa judecam drept: superstitia sa fnceteze,
sa se pedepseasca nelegiuirea l?i sa se pastrezeadevliI1ata religie I 7'.
XXXiIX.
1. Octavius i$i terminase vorbirea, dar noi ,am ramas ciltva timp
in tlieere, eu atenti'a ineordata. Eu insa m-am pierdut de prea marea admiratie pe oaI1e 0 simteam flata de e1. EI tnsote$rte eu exemple f?i dovezi
78. Fllozofl gred sceptlcl.
7H. Cro!ltlnll nu St' otinU de resturlle do 10 jortfeJo lnchlnuto Idoillor, so IrIlPCJuobesc eu florl ~I de PI' Ileum gust/1 e1ln lorlclrOIl vOl;nlcll, (\orilld lncoturua suporsll\lul.
petil'psln'u Ilirlidulou11or ~I p/lslrurl'u util'vilrulol roUgH.

APOLOOBTr DB LIMBA. LATrNA.

394

tot ce spusese. [nfati~e idei juste prin autoritatea lecturilor sale, idei
,care ar fi fost mai u~or de simtit dedt de exprimat. A combatUJt apoi
pe rliuvoitori cu acelea~i arme filozofice cu care ei erau inarmati,aratfndadevarul nti numai lim pede, dar ~i in mod placut.

XL.
1. Pe cind gindeam in tacere la aces tea, Caecilius deodala striga :
"II felicit din inima pe prietenul OCitavius ~i ma 1ielicit ~i pe mine totodata. Arum nu mai ~ept senttnta .ta, drag,a Marcus. Am invins amindoi : ma consider ~i eu invingator. de~i tara glorie. cad dupa cum Octavius m-a invins pe mine. tot a~ eu am triumfat asupra ratadrii mele.
2. In <:'e 'Prive~te problema principala. recunosc Providenta unica. admit
pc Dumnezeu ~i cred in sinceritatea religiei cre~tine, care a devenil\: ~i a
m.ea. Mai ramiln de limpezit cUeva amanunte, care. de~i nu stau in aalea
adevarului, sint insa necesare pentru invatatura desavir~ita. Pentru ca
4111 cazut de acord $i pentru cd soo.rele 'coboara de acum spre asfintvt. S!d
las6m acestea mai bine pe mUne. 3. Dar eu ma bucUT. ,Ie spun eu. mai
mult decit toti. pentru Cd Octavius a invins $i pentru mine, luindu-mi sar. dna ingrata pe care 0 aveam de a da eu hotarirea.. Totu~i. n-am cuvinte
sa subliniez cu lauda ~i meritul lui. MaIturia. unui om $i mai Idles a unui
singur om e prea slabd. dar Oc,tavius are un dar deosebit de II(l Dumne:zeu. eu ,ajutorul $i inspiretia lui Dumnezeu el a obpnwt victoria". 4. Neam despartit dupaacestea veseli ~i vOio$i eu totii : OaecilifllS pentru ca
devenise cre~tin. Ootavius pentru Cd a ie$it invingator. ilCir eu pentru
credinta unuia ~i pentru victoria celuilalt.
INDICE

REAL

A
.Acca Larenia ~i Flora, XXV, 8
Aceea$i
figura,
trasaturi
deosebite,
XVIII, 1.
Acela~i lucru : fiare, foc, mare, XI. 4.
Acuzllre, LV, 3.
Acuzatli, XVI. 4.
Adevarllta libertate, XXXVIII, 1, 2.
Adevaratele jertfe sint cele duhovnice!iti,
XXXII, 2-3.
Adevli.rul divin la maturitate, XXXVIII,
6 I Umpede $i plli.cut, XXXIX; in adinclme, V, 3; - nu lauda, XIV, 7.
Adorarea zeilor, VI, 1 ; statuilor XXII, 7.
Adorli. capul asinului, IX, 3; parti rU$inoase, IX, 4; un om pedepsit, IX, 4.
Adunli.rl nelegluite, IX, 1; - nocturne,
VIll,4.
AIIIl, VII, 4.

$1

ONOMASTIC

Ale~ii lui Dumnezeu, XI, 6.

Altare, X, 2 .
Amintiri, I, 1.
Amphiaraus, XXVI,S.
Anaxagora, XIX, 6.
Anaximene, XIX,S.
Antichitatea nepriceputa, XX, 1.
Antoniu Iulian, XXXIII, 4.
Apollo, XXIII,S; XX!lV, 5.
Apollo Pitianul, XXVI, 6.
Arderea cadavrelor, XI, 4.
Ariston, XIX, 13.
Aristotel, XIX, 9.
ArmG filozofice, XXXIX.
Astarte, VI. 2.
Augurii, VII, 1.
Auspicii, VII, 4 etc.; $i augurii romani,
XXVI, 1.
Autoritatea, VI, 2 ; filozofiei, VIII, 2.

OCTAVIUS

B
Bellona, XXX,S.
Belus, VI, 1.
8oga11, averl, aur, dar nu lntelepclune,
XVI,5--6.
Brlareu, XXIV, 4.
Bucurla, II, 2.
Buni ~i rll.i, V, 10.
Busiris, XXX, 4.
C

Caeciliu, II, 4; IV, 1 etc.

Caius Caesar, XXVI, 4.
Ca intr-un azil: stricati, criminali, incestuol$i, asasini l$i trll.dll.tori, XXV, 2.
Camillus, V, 12.
Casa ~i staplnul, XVIll, 4.
Castitatea, VII, 3.
Castrarea sacra, XXII, 9.
Categorie jalnica, VIll, 3.
Castor ~i Polux, XXIII, 7.
Casatoria, XXIXI, 5-6.
Catilina, Xx;)(, 5.
Cer, sub pamlnt, V, 5.
Ceremonii religioase, VI. 1; VII, 2; ascunse, IX, 4-5.
Ceres, VI, 1 ; XXIII, 2.
Cerul, XVII, 5--6.
Cetatea, VI, 2.
Chinurile
crucii,
XII,
4;
ve~nice,
XXXV, 3-4.
Chinochefalul, XXIII, 1.
Clbela Dindima, XXIII, 4.
Clclopul, JCX'IV, 6.
Cluma, lupte, V, 10.
Cline legat de candelabru, IX, 6.
Ctrmuirea lntregU naturi, XVII, 4.
Claudius, VII, 4.
Cleante, XIX, 10.
Cloacina, XXV, 8.
Clodius, Flaminius ~i Iunius, XXVI, 2.
Complicitate la crima, IX, 5.
Consfintlrea zeilor in aur, XXII, 7.
Convorbiri, I. 5.
Copi!, III, 5.
Copi! plin de fll.ina, IX, 5.
Consus, XXV, 8.
Corpul, lnvlerea eu el, XI, 7.
Corlbantil, XXIII, 3.
Coroanele mortilor, XlXXVIII, 3--4.
Credinta, IX, 4, XI, 6.
Crel$tinil lnchlpulesc mon!)trl, dlhllnll, X,
5, ador! mon~trl, devoreazll. copll, comlt
Incestur!, XXVlII, 7.
Curlozltatc> nl'rll~lnatl1, X, :..

385
Cultul m!garUor ,I 111 zellor-anlmale I 41
boulul Apls, al !)erpllor, crocodllllor,
pb!rllor, pe,tllor, al neru,ln!ril,
XXVIII, 7-11.

o
Demonfi, XXVII I sub statui 1$1 In temple I
toate relele poslbile 1 sq; XXVI, 8-12.
Democrit, XIX, 8.
Demostene, XXVI,S.
Del$ertll.ciunile credln1ei p!glne, I, 5.
Diana, XXlll, 6.
Din viclenie sau ignoranta, XVI, 1.
Din dezgustul de a cerceta, V, 3.
Diogene din BabUon, XIX, 12.
Dionisie, V, 12.
Dispret fatll. de temple; fatll. de dregll.torll
$i purpurll., VIII, 4.
Disputll. filozoficll., IV, 4.
Dorul, II, 3.
Duhurile necurate, XXVI, 8-12.
Duio$ie, dragoste, I, 1.
Dumnezeul adevarat, XXVU, 2, 11 adorlim, nu-L aratam, elkl nu-L vedem,
XXXlI, 4, dedt In lucr!rl, XXXII, 5-8 ,
mai ales tn nol, XX:XU, 9.
E

Elementele, V, 7.
Ennlus, XXVI, 6.
Eplcurei $1 sflr~ltul lumii, XXXIV, 3.
Eplcur, XIX, 8.
Epona, XXVIII, 7.
Erigona, XXIII, 7.
Esculap, XXIII,S.
Etna, Vezuvlul $i vulcanil, ard dar nu se
termlna, XJ{jXV, 3 sq.
Eltistenta lui Dumnezeu, XVII, 4.
F

Falaris, V, 12.
False divinitati cucerite, XXV, 5.
Fata ridicatli vede cerul, XVII, 2.
Farmecul vorbelor, XlV, 4.
Febra, XXV, 8.
Fecioarele, VI, 2 , vestale, XXV, 10.
Ferlclrea, V, 11 , xxxvm, 6.
Flarele, X.VII, 2.
Filozofil : coruplitorl, adulterl, Urunl,
XXXiVIl, 5, despre unltatea putcrll
ereatoare $1 pronietoare, XIX, 3-l5,
Flamlnlus, VII, 4.
Florllc prlml\vl'rll, XXXVltI, 2, vC~III('lol,
XXXVIII, 4.
Foc dlstrugiUnr, V, 7 I XI, I.

APOLOOBl'l DB LIMBA LATINA

396
frat!, ea fli ai Unicului 'Dumnezeu, mo~
tenUori ai aceleia~i sperante, XXXI, 8 i
IX, 2.
Pronton, IX, 6 i XXXI, 1.
Frumusetea ~i buna rinduiala a creatiei,
XVII, 10--11.
G

Galbeni la fata, frico!?i, nu vor invia, nici

nu trliiesc, XII. 6.
Galli, jertfe omene~ti, XXX. 4 i VI, 2.
Glndirea, V, 5.
Glndurile ascunse, X, 5.
Glumli, I, 3 i - a unui actor comic,
JQ{XJiV, r.
Groaza, VIII, 4 i :;;i cruzimea neomeneasea, XXV, 2.
Grele chinuri, IX, 4.
H

Heraclit din ~ont, XIX, 9.

Hereule, XXUl, '1 j XXIV, 5.
Hesiod, Homer, XIX, 11 j XXIV, 2.
Hostanes, XXVI, 11.
Hostilius, XXV, 8.
I

Iadul pentru pagini, XXXV, 5-6.

Ianuarius, XV, 2.
Ianus, zeulluminii, XXIII, 5.
Ignoranti, V, 4 i ignoranta, IV, 3.
Impietate de a cerceta, V, 3.
Incestul, IX, 6 i XXXI, 1-4.
Incestuo~i, IX, 7.
Inspirati de zei. VII, 6.
Isis, XXII, 10 i XXIII, 1.
Iosif Plaviu, XXXIII, 4.
Iubire, IX, 2.
Junius, VII, 4.

I
lnarmati cu religiozitate, VI, 2.
Inceputurile
imperiului
prin
crime,
XXV, 2.
tndator!ri religioase, VI, 2.
lngropare, nu ardere, XXXIV, 10.
In~elat1, XII, 1 i XIV, 5.
lntocmire de atomi, XlVII, 1.
lntrecere la crima, XXV. 3.
lntunericul ru~inii, IX, 7.
lnvatatura stramo~Uor, VI, 1.
Jnvlerea dupa cre!?tini ~i la filozofii vechi,
XXXIV. 6-12.
tn vis, VB, G.

Jertfe omene~ti ~i neomene~ti, XXX, 4.

Judecator, V, 1 j nedrept care pedepse~te
soarta, Xl, 6 j XXVIII, 5.
Junona, XIX, 10.
Jupiter, VI, 3 i XIX, 12 i XXIII, 6 i - ~i
Ganimede, XXIV, 7 i - se teme de
Styx, XXXiV, 2 i Latiaris, XiXXI, 4.
Jurlimintul singelui, XXX, 5.
L

Leacuri pentru boli, VII, 6.

Legati prin jertfa ,IX, 5.
LegUe divine ale naturii, XI, 1.
Legea adevarului, XVI, 6.
Lemnele de ocara ale crucii, IX, 4.
Lesne crezatori, XIV, 6.
Locuri de cult, IX, 1.
Lucrurile divine, V, 5 i - ingrozitoare,
IX, 3.
Lumea creata de ratiunea divina, XVII, 3.
Lumina intelepciunii !?i a adevarului, I, 4.
M

Magi!, XXiVI, 10, 11.

Mancinus, XXVI, 2.
Mani, VI, 2.
Marcu, III, 1.
Marea, II, 4 j V, 7.
Marte ~i Venus, XXIV, 7.
Me~ter
iseusit,
ratiune
desavir~ita,
XVII, 16.
Materia Jichi,da, V, 7.
Maxima vestita, V, 5.
Marturiile, VII, 3.
M1iruntaiele animalelor, VII, 1.
Metempsihoza, XXiXIV, 6 sq.
Minduni, XII, 2 j XX, 2 j XXVUI, 6.
Minerva, XIX:, 12 i XXIII, 5.
Misterele eleusine, XXIII, 1-2.
Mineare: fiarele din arena, XXX, 6.
Minia mortii, XII, 4.
Moartea dup1i moarte, VIII, 4.
Mucius Scaevola, XXXVII, 3-5.
Muti in public, VIII, 4.
N

Natura da intelepdunea, XVI, 5 i V, 7 j

VI, 1.
N1idejdea fericiri!!;ii in viata de apoi,
XXlXrvlIlI, 4.

Nebunii i~i
Neinvatati,
Ian!. XII,
Nemurirea,

apara nebunia, XX:II, 10.

necultivati, siUbatici ~i groso7.

un vis, XII, 3.

OCTAVIUS

S~1

Nepartlclparo la IIpactacolele publica,

XII, 5.
Neptun, XIX, 10.
Nevllzut, nojudecat, nemlisurat, nenumlt,
Dumnezeu, XVIII, 8-10.
Nici altare, nlc! temple, nlci statui cunoscute, X, 2.
Numarul cre~tinilor, XXXI, 7.

RoHgla vache, VIIl, I, de,artl ~I nabunl1,

IX, 2, VI. 2.
Rellpect, rang. clnste. IV, 6.
Resturllo de la sdcrlficll, )ID(XVIlI, 1.
Roma., II, 1.
Romallii lngropau de viu, XXX, 4.

Sacrificii, VII, 1.
Sanctuarele femellor adultere. XXII, 8.
Sarpedon, XXIV, 4.
Saturn, XXlliI, 5.
Saracii, munca. lntelepciunea, XVI, 5.
Saracia dupa crel/tin. XXXVI, 3-7.
Scrierile vechi ale iudeilor, XXXIIl, 4.
Semnul adorarii, II, 4.
Semne ascunse, lXi, 2.
Semnul nevinovatiei :!ii al modesUel.
XIX.Xl, 8.
Serapis, II, 4, XXII, 10.
Sfintenia sacrificiilor, VI, 2.
Sfir~itul lumii, XXXIV, 1, dupli f!lozofIL
antid, XXiXIV, 2-9.
Situatia iudeilor, in functie de legl1tura
cu Dumnezeu, XXXIH, 2-5.
Soarta, V, 10/ - nesupusa legUor, V, 13,
- e sigura, VI, 1 / XXXlVI, 1, 2.
Sorb singele, IX, 5.
Socrate, V, 12.
Speuzip, XIX, 7.
sunet, I. 3.
Stoicii despre sfir~itul lumU, XXXIV, 2.
Styxul :!ii fluviul de foc, XXXV, 1 sq.
Straton, X>IX, 8.
Stralucirea cereasca, XVII, 2.
Superstitii. V, 7.

Oamenii Imparatesc tara ~i contra lui

Dumnezeu, XII, 5.
Obiectele cultului, IX, 4.
Octavius, bunul ~i prea credinciosul prieten, l, 1.
Omucidere, XX!X~ 6.
Omul, universul, XVII.
Operele poetilor asupra nal/terii zeilor,
VII,5.
Oracole, VII, 5.
Orbul Tiresias, XXVI, 6.
Orfeu, XIX, 11.
Osiris, XXaII, 10.
Ospetele, IX, 6 i - incestuoase, XXXI, 1.
Ostia, II, 3.
p
~aliditatea, XXV, 8.
!Pan, XX!III, 5.
Pamintul l/i cerul, XI, 1.
Paulus, XXVI, 3.
Pedeapsa vel/nica, XI, 5.
,Picus, XXV, 8.
Pieirea cerului, XI, 2.
Pirus, XXVI, 6.
Pilumnus, XXV, 8.
Plasmuire de elemente, XVII, 1.
Platon, XlIX, 14 i - despre sflrl/itul lumii
l/i
despre
lnviere,
XXVI, 12/
lXXXIV, 4 sq.
Poetii, XIX, 1, 2/ Dumnezeu e unul.
~VI, 9.
Povel/ti. VI. 2 / - gali, castrati, XXVIII,

XXLII, 4.

Preziditori. VII, 6.
Prietenia, I, 5.
Prleteni, II, 2.
Prizonierii romanilor, X, 4.
Pronia divina, V, 12 / XX. 1.
Proserpina, xo{III, 2.

T
Tales din Milet, XIX, 4.
Tatius, XXV, 8.
Taurida Pontica, XXX, 4.
Templele marete, VII. 5 I - $1 altare!.
nucuprind pe Dumnezeu, XXXII, 1-3.
Teodor din Cirene. VIII, 2.
Teofrast. XIX, 9.
Tiberlnus, XXV, 8.
Timpurile IntlmitatU $1 prletenlel, I, 5.
Timpul, munca, odihna, XVII. 6.
Traflc, XXV. 11.

u
R
Rll.ni In loc de rugll.ciunl. XII, 3.
RlIutatea, V, 11.
RlItllclre, V, 6.
Mzbol, VI, 2.

Uclderea copillor, IX, 5.

Unlre vremelnlcll.. V. 8 i - a elomontolnr.
V,9.
Unltotoo de conducl'ro, XVllI. 0-7.
Unlvorsul IIIIOIl!!, XI. I.

A.POLOOETl DE LlMBA LATINA

398
V

Vechlmea dll sfintenle, VI, 3.

Venus, X:X1V, 4.
Ve,nlcla vletii, XI, 3.
Vlate viltoare, VIll, 4.
Vlclenle minunat intocmitll, XIV, 7.
Victoria, VI, 2 j - e triumful asupra rataClrll proprii cu ajutorul lui Dumnezeu, XiL.
Vlrtutea verifica in incercari, XXXVI,

Zbucium sufletesc, IV, 1.

Zeii, fiinte binevoitoare sau fo~tii regl,
VI, 1, 2.
Zeitatile invinse, VI, 2 j necunoscute.

8-9.
Volumnus, XXV, 6.
Vorbe frumoi;lse, argumente serioase,
XV, 1.
Vorblrea simpla face atragatoare judeca~a, XVI, 6.

Vll,2.

Zenon, XIX, 10.

Zeu fa cut : dintr-un stilp de spinzuratoare, dintr-o oala de noapte, din piatra,
XXII, 3-5, X~ll, 6.

x
Xenofon, XIX, 7, 13.

SFINTUL CIPRIAN
CATRE DONATUS
DESPRE UNITATEA BISERICII
DESPRE RUGACIUNEA DOMNEASCA
DESPRE GELOZIE ~I INVIDIE

SFINTUL CIPRIAN

INTRODUCERE GENERALA
Viata St1ntului Ciprian ne este ioarte bine cunoscutc'1 dupa convertirea lui la cre$tinism prin documentele de prim ordin ca Epistolele sale,
Viata sa, scrisa de diaconul sau Pontius $1 Actele proconsulare ale martiriului sau, la care se adauga iniormatii $i caICl!cterizari scurte din operele lui Lactantiu, Fer. Ieronim, Fer. Augustin $1 Casiodor.
Fiu aJ unui bogat pag1n, prime$te 0 educatie ale as a $i 0 ioarte buna
iormatie intelectuala, devenind mare retor a1 timpu1ui sau In Cartagina. N(Jscut pe 1a anu1 210,se converte$te catre 245 avInd, dupa
aceea, ca preot $i episcop, 0 activitate scurta, dar extraordinar de rodnica
pcntru Biserica 1. Convertirea sa este atribuita de Pontius intluentei bineiacatoare a unui preot venerabil, Caecilian, pe care Sf1ntul Ciprian 11
va pomeni totdeauna ca pe parintele vietii sale noi. Experienta sa profunda fc'icutc'1 cu priJe jul trecerii la cre$tinism, 0 descrie el In micul tratat
Catre Donatus. Apoi, potrivit poruncii Domnului, vinde 0 buna parte a
averii sale, 0 1mparte saracilor, se preote$te dupa doi ani, pentru ca dupa
a1ti doi On 249), sa fie iacut episcopu1 Cartaginei. Din dce1 moment,
viata lui devine 0 1upta, asemenea aceleia a lui Tertulian, de a carui
influent a duhovniceasca a iost dominat, dar mai complexa $i, pina la
sI1r$it, Incununata cu martiriul sau public. Caci, Intr-o lume paglna, $i
cre$tina persecutata de paglni - prigoana lui Deciu din vremea sa fiind
una dintre cele mai groaznice din istoria cre$tinismului - , au iost nesf1r$ite disputele Intre cre$tinii In$i$i, $i schismele privitoare la cei cazuti In pacatul renegarii, In lata primejdiei mortii $i privitoare 1a valoarea Botezului cre$tiniJor Instrainati. In aceasta 1ume cu credinta puternica, dar careia Intlmplarile napraznice din timpul ei, ca prigoanele, apoi
ciuma $i aJte nenorociri, 11 puneau probleme cu totul noi, Sf1ntul Ciprian
S-Q dovedit a Ii un adevarat episcop ortodox, un conducdtor ioarte abiJ,
cumpanit $i In acela$i timp nuantat $i autoritar, dupa cazuri $i lmpreju1. F. Cayre, Precis de Patrologie ... , t. I, (Paris, Tournai-Rome, 1927), p. 244.
26 -

Apologe!i de limbA latinA

402

APOLOOI'J'I DI LlMBA LATINA

rdrl. Este unul dintre ierarhii antichiteltii, care n-au ezitat sd se opunel
Romei, spulberlnd astfel $i el cu fapta faima unui necre$tinesc cprimat
papa b) In epoca patrisficel. Trclind ca adevelrat candidat 10 moarte Intr-o
epocel In care cre$tinii au fost supu$i, la scurt interval, 10 douel prigoane
groaznice - a lui Deciu $i a lui Valerian - , s-a spus, $i pe drept cuvint,
cd el nu cuno$tea in afara de bogata literaturel latinel veche, prof ana,
declt Biblia $i scrierile lui Tertulian, care i-au fost sprijin $i inMrire in
mar$ul selu celtre moaIte: cDa magistrum zJcea e1 c1nd cerea una din
cdrtile marelui inainta$ pentru lectura sa zilnicel, alelturi de Scripturile
sllnte '.
Despre viata lui inainte de venire a la Hristos n-a dat nici in Episto1a
('eltre Donatus, unde descrie prefacerea innoirii vietH in lis-us Hristos,
declt cUeva formule vagi, spre deosebire de fericitul Augustin de mai
tllziu.
Trecerea lui 1a cre$tinism nu s-a manifestat in scrierile sale prin
izbucniri pasionate, ca ace1ea ale lui Tertulian ori Per. Augustin, ci
prin moderatie $i tenacitate, hotelririle luate odaM in ce prive$te viata sa
liind definitive $i duse intr-o lini$te inspaimintdtoare, oarecUID, pina la
moarte.
Autoritatea lUi S-a manifestat pe nesimtite asupra co1egilor sai afrieani, lncel de 1a inceputu1 episcopatu1ui selu, prin iradierea sa duhovnic~ascel, prin tactu1 sau $i prin nelzuinta continuel spre unitatea Bisericii
In credintel $i actiune in a$a fel inc1t sel poatel face fatel prigoanei cu toate
fOlle1e ei.
Acestor griji Ii se datoresc $i eforturilor constante pe care Ie depune
Sf1ntul Ciprian impreunel cu co1egiul episcopal din Africa de mai multe
ori ln decursu1 vietii sale pentru ap1anarea schismelor $1 conflictelor de
tot le1ul. Acest co1egiu, alcdtuit pinCi 1a si1r$it din 100 de episcopi, reprezenta 0 putere mare centralizatoare, care a crescut pe masurel ce numdru1 selu se diminua prin moartea martiricel a celor ce 0 formau $i care
sa deselvlr$it ca autoritate unificatoare in scurtu1 relstimp de mai putin de
o decadel (249-258), gratie influentei $i activiteltii extraordinare a ce1ui
cc era numit in chiar actul martiric cpapa Cyprianus.
In prima etapel a episcopatului selu, caracterizatel prin organizarea
slstematicel in imperiu, sub impelratu1 Deciu, a exterminelrii totale a cre$linilor, prin obligatia tuturor cetel/enilor de a face dovada publicel
pI in sacrificii aduse zeilor $i dec1aratii ca nu sint cre$tini, con$tiinta
Sf1ntului Ciprian 1-a obligat sel se ascundel pentru a sprijini duhovnice$te
2. Pierre de Labriolle, Histoire de 1a Literature 1aline chretienne, ed. a II-a
(i'llris, 1924), p. 178.

403

IPiNTUL CIPRIAN, INTRODUCIRI OINlRALA

$1 a conduce turma risJpJUl de groaza chlnurllor $J a morlJi Jmpuse de pd.

glni 1a mal putin de un an de arhipclstorlre. Faptu1 aces,ta Ja adus 1a In
ceput repro$uri triste din partea unor cre$tini lnduhovnJcitl, a$a cum ve
dcm din corespondent a sa (Ep. VIII, IX, XX). Asistenla sa duhovnlceascd,
Indrumclrile sale prin episto1e ca $i ajutorul sclu material, s-au dovedlt
lnsd a Ii lost loarte necesare $i folositoare; iar In problema acelor lapsl,
care se lepddaserd de Hristos de formd, ca sd-$i salveze viata, a eerut au
toritatea lnaJtei ierarhii pentru ca sd se mentind adevdrata cale de reve
nire la turma lui: pocdinla, pe care a indieat-o de la lneeput viitorul
Stint marUr.
Scrierile sale, dintre care unele improvizate, evident poartd semnul
preocupdrilor practice $i grijilor marelui conducdtor.
In cartea a cdrei autenticitate este contestatc'1 de unii speciali$ti (ca
l.abriolle), intitulatc'1 cCd idolii nu sint zei>1 3, Sfintul Ciprian lmprumtase
din aApologeticum $i din Octavius, dupd Scrip turd, principalele ideJ
pentru lolosul sdu su11etesc $i a1 eredincio$i1or pdstoriti de el. Tot de la
Tertulian $i din Seripturi extrdsese punetele de vedere privitoare 1a
Despre purtarea leeioorelor 4. Urmdtoarele doud scrieri de mal tlrzJu,
cDespre rugdciune $i Despre lolosul rabdaribl vor imita $i titlurile cdrWor lui Tertulian, de un de s-a inspirat $i de care s-a fo10sit la eonceperea alor sale, de asemenea, pe temeiul scripturistic 5.
Prigoana lui Deciu a ridicat probleme grave, care i-au ndpddit sufJetul de triste/e. Intorcindu-se la Cartagina dupd Pa$ti in 251, Sllntul
Ciprian convoaca Sinodul alrican, la care au participat peste $aizeci de
episcopi pentru a restabili rinduiala privitoare la acei lapsi, ci1zutI de
la credinta prin lepadarea de Domnul. Tratatul sdu De lapsis, cHit 1n
lata sinodului 6, a lost aprobat In unanimitate de sinod: dintre eei cd
zuli, unii pdcdtuiserd prezentlnd autoritc'1tilor pdglne un certificat (libelIus) cd au sacrificat ; ace$tia erau primili din nou in Bisericd. AItii, Inscl,
c.are jertlisera zeilor (sacrificati), trebuiau sd lacd pocclintd publicd In
Bisericd toata viata, putind Ii reprimiti numai cu prilejul aItei prigoane,
oli in primejdie de moarte.
Acela$i sinod depuse pe preotii Novat $i Felicissimus, care Intretineau 0 revoJtd continua In sinul Bisericli cartagineze de Ia aJegerea sa
3. Quod icloli dil non sin/, Mlgne, P.L., IV, col. 564-582.
4. De habitu virginum, Migne, P.L., IV, 440-464, lulnd

CII

model trtltutul De

virginibus vc/eInelis, de Tcrtuliun.

5. Dt' oralionc e]ominiru, Mlgn(', P.L. IV, col. 521-.'>44 (III TNlull'lll fllnd
OTCI/JOI1C' ~I DC' bono !,CI/Jc'nt/cU', MI!Jll<', P.L., IV, col. 622-038.
0.

n,'

lafJsl.~,

1'.1.., IV, 51l4-4!14.

[)(~

404

APOLOOBTI DB LlMBA LATINA

ca episcop. Novat se agitase, deaJttel, $1 lmpotriva papei Corneliu cu

prllejul alegerii acestuia, sustinlnd pe Novatian.
In acela$i limp $i cu un scop precis, Sf1ntul Ciprian a sustinut in
lata Sinodului unitatea Bisericii sobornice!;iti, citind un lung reieratcu
tltlul De un~ta,te 'Clatholicae EcclesiJae, din care se vede clar ca intr-o
Bisericd nu poate Ii dedt un episcop $i ca Bisericile slnt conduse de
adunarea episcopilor lor. Tulburarile 1a care au dat na$tere alegerea
papei Corneliu, ca $i aite imprejurari (ca disputa despre botezul eretieilor), au dat prile jul Sf1ntului Ciprian sa se manifeste fata de papa ca
LUI c01eg prieten care-i poate da sfaturi - in aceasta epoca primara a
Blsericii, care ramine pentru ortodoc$i determinativa din punctul de
vedere a1 colegialitatii episcopale 7.
Izbucnirea unei molime teribile de ciuma a prilejuit Sflntului Ciprian scrierea unei Epistole pastorale intitulata Despre supunerea noastrd la moarte (De mortaHlt,ate). Dar in acela$i timp I-a obligat sa raspundd lntr-un mod foarte asemanator lui Tertulian, adica violent, paglniJor, care acuzau pe cre$tini cd au cauzat pedeapsa zeilor, cazuta asupra
tuturor, ca retoru1 Demetrian, in 1ucrarea sa apo10getica Ad Demetrianum 8.
AldtuIj de tratatele Ca idolii nu sint zei, (amintit mai sus), MarturiiIe 'catre Quirinus, in care Sf1ntul Ciprian aminte$te acestuia ca Legea Veche a fost conducatoare spre Hristos $i ca Profetiile s-au Implinit
2n Cel care a adus omenirii EvangheJia, dupa care traim 0 viata noua in
Usus Hristos 9, aceasta scriere completeaza cicluL celor a.pologetice. In
acela$i timp indeamna pe credincio$i 1a milostenie in bIO$Ura Despre

ftlpte (bune) !;ii mHoSitenie 10.

Cu aceasta scriere e1 Incheie cic1u1ce10r pastoI"ale, Impreuna cu
tratatele amintite mai sus: Despre pUI"tarea fecioar,elor, Despre rugaciunea domne,asca, Despre folosul rabdarii $i cu scrierea De'spre
gelozie !;ii invidie 11, In care condamna cu asprime pacate1e, care
se manifesta adesea, zice Sfintul Parinte, $i intre membrii ierarhiei
cre$tine, impotriva dragostei, care caracterizeaza viata dumnezeiasca.

Problema v'alabili'tatH Botezului ereticilor Intor$i 1a Biserica-mama

a lost pusd pentru prima data de montani$ti $i marcioniti. Biserica era

7. Vezi din acest punct de vedere parerile unor teologi romano-catolici ca profesorii Adhemar d'Ales, in La TMologie de St. Cyprien, Paris, 1922, p. 146-172 i
P. Cayre, Precis de Patrologie, vol. I, cit. supra, p. 248-249, pe temeiul Epistolelor
Sf. Ciprian, 44, 45, 47, 48, 51, 52, 57, 59, 60 ~i al Epistolelor 49 ~i 50 ale papei Corneliu.
8. Ad Demetrianum, Migne, P.L., IV, 544-564.
9. Ad Quirinum, Migne, P.L., IV, 622-638.
10. De opere et eleemosynis, Migne, P.L., IV, 601-622.
11. De zelo et Iivore, P .L., IV, 638-652.

SPINTUL CIPRIAN, INTRODUCIRI OINBRALA

405

Impelrtitel din acest punct de vedere : Roma, Palestlna $i Alexandria pri.

mea pe eretici felrel sel-i reboteze ; Africa Jatinel, Antiohia, Capadocla ~l
Cili ci a, dimpotrivel, nu-J socoteau valabil. Consultat In aceastel privintel,
S11ntul Ciprian convoacelln anul urmeltor (256) Sinodul ~l cel 71 de eplscopi prezenti au mentinut traditia africanel, care a fost comunicatel papel
Stefan printr-o EpilS'tola sinodala (a LXXII-a) 1!. Acest punct de vedere
va Ii mentinut lntr-o noua Epistola (a LXIII-a), dezvoltatcl pe larg impotliva unei serieri anonime, care combatea rebotezarea (De Rebaptismate) 13, $i care se crede ca era epistola papei $teian adresata epis,copllor Mauritaniei. Un nou sinod, cu optzeci $i $apte de episcopi a fost
adunat 1a 1 septembrie 256, care a lntarit definitiv pozitia adoptatc'1.
Atunci papa $teian a intervenit energic, combatlnd-o pe temeiul celeilalte traditii ~i aiirmlnd: A nu se inova, ci a se tine de tradi/ie /, 1a
care Si1ntul Ciprian a raspuns pe acela~i ton, respingind pretentiiJe papel
de a-$i impune 0 sentinta nejustiiicata, prin Episto1e1e a LXXIV -a ~i a
LXXV -a, adresate catre doi ierarhi 14. De~i papa loa amenintat cu excomunicarea, Ciprian a men/inut traditia Bisericii airicane, dovedind cu
Qceasta inca 0 data ineiicacitatea primatulUi papal sustinut de teo1ogii
romano-catoUci 15. (Amintim ca Biserica ~ia insu~it in decursu1 vremil
punctul de vedere mai Iarg, pentru u~urarea revenirii in sinul ei $i a fiilor ei departati de ea, in virtutea principiului iconomi,ei).
Sf1r~itul Sf1nfului Ciprjan era aproape. Abia la $ase ani dupel pri
goana lui Deciu incepu aceea a lui Valerian. Ca urmare Si1ntu1 iu exilat
In Curubis, de unde continua sa conduca Biserica airicana prin scrisori
$i mesageri.

Aco1o scrie e1 indltCitoru1 tratat Catre Fortunat bazat pe textc blbJice, co raspuns 10 rugamintea acestui episcop de a descrie indatoririle
cre$tinilor in timpu1 persecutiilor 18~ Admiratorul sau, diaconul Pon
tius, care a descris viata $i moartea sa 1a cUeva luni dupa si1r$itul selu
g10rios, pune va10area personaJitatii sale imediat dupa aceea a Apostolilor. Avem acte1e martiriului sau, fiindca ni s-au pastrat: Adele proconsulare aLe :lui Ciprian cuprind trei parti: 1. Procesul verbal ,al interogatoriului lUi Ciprian In fata proconsu1ului Aspasius Paternus, urmat
de exilu1 lui la Curubis (30 august 257) ; 2. Procesul verba:} a1 ce1ui de a1
12. Episto/a a LXXII-a, Migne, P.L., III, 1050.
13. Epistola a LXXIlI-a, Migne, P.L., Ill, 1183-1204.
14. Epistola a LXXIV -a a fost adresaUi Eplscopulul Pompea I, v. Mlgne, P.L., III,

1128-1137, lar a LXXV-a lui Flrmillan al Cezareel, flInd aprobat do ambll lorllrhl,
Mlgne, P.L., III, 1153-1178.
15. Vezl Prof. Aclh(lmllr d'Ah\s, la Thioologie de SI. C:yprlcn, cit. SUpTiI, p. :lOn :.!IO
$1 F. Cayrc-, ['reeis de PC/I rologle, vol. T, p. 240-251.
16. Ad For/unn/wll, Mig!1\', p.\..., lV, U51-(j7U.

APOLOOITI 01 LIMIA LATINA

doJJea interogatorlu In fata proconsulului Galeriu Maximus $i condamnarea la moarte, fiind executat la 14 septembrie 258 $i 3. Istorisirea
exeeutiei sdvlr.$iUl1a Villa Sexti, linga Cartagina 17.

laM ultimul fragment al dialogului Sf. Ciprian cu proconsulul: Tu

estl Thascius Cyprian? Episcopul Ciprian raspunde: eu sint. ProconsuluI Galeriu Maximus continua: tu te-ai manifestat ca $ef a1 oamenilor
Mrdde1ege ? Episcopu1 Ciprian raspunse: Da, eu. Proconsulu1 Galerius
MaxJmus continua: pre a sfintii Imparati 1ti poruncesc sa sacrifici 1 Episcopul Ciprian zise: nu 0 voi face nicidecum. Galeriu Maximus 11
spuse: glnde$te-te bine 1a tine! Episcopul Ciprian raspunse: M ce ti
s-a poruncit; Intr-un caz atit de drept nici nu e nevoie sa deliberezi.
Atunci Galeriu Maximus, cerind parerea consiliu1ui sau, dadu cu amar(JeJune $i parere de rau sentinta In aceste cuvinte: ai trait multa vreme lntr-un spirit tara de lege $i ti-ai Mcut multi complici In nefericita
ta conspiratie. Ti-ai Mcut dU$mani pe zeii Romei $i ni$te sfinte 1egi $1
nlci evlavio$ii $i prea sacrii printi, augu$tii Valerian $i Gallian, nici nobilul Cezar Valerian n-au putut sa te aduca la practicarea cultului lor.
De aceea, convins ca e$ti autorul $i promotorul celor mai oribiJe crime, vei servi ca exemplu celor pe care i-ai atras In actiunea ta criminal(J: moartea ta va sanctiona 1egea, - $i spunlnd aceste cuvinte, citi
sentJnta de pe tablite: ordonam ca Thascius Ciprian sa piara prin sabie, Episcopul Ciprian zise: muItumim lui Dumnezeu I ... 1mbracat In
unica sa haina de in, el lngenunche $i pastra un minut de tacere. Apoi
porunci sa se dea gldelul 25 de monezi de aur. Credincio$ii Intindeau
In Jurul lui pinze ca sa adune slngele. $1-a legat. el Insu$i legdtura pe
ochi, porunci sa-i lege m1inile un preot $i un sub-diacon $i primi In
line Iovitura de moarte ... 18.
Sf1ntul Ciprian a ramas pentru posteritate drept conducdtorul ideal
pentru epoca lui $i exemplu pentru alte epoci. Discip01 a1 lui Tertulian care domina epoca sa, s-a deosebit de e1 prin caracterul sc'1u. Ce
deosebire Intre ascetul nestdplnit $1 sofistul vic1ean care a fost Tertulian $i acest suflet loaial $1 adevarat In esenta, de$i toarte avertizat.
Clprian a avut calitatile de inima care leaga, cheamci simpatia : vreau sci
spun mila, prudenta, gustul de ordine, de armonie, de pace 19. Chipul
senin $i radiator de bucurie cre$tina al conducdtorului a fost deseori
pus In contrast cu cel Intunecat $i turtunos a1 marelui apardtor al celor
17. Pierre de LabrioIle, Histaire de la Iittiuature latine chretienne, cit. supra,

p. 184.

18. J. Tixeront, Melanges de Patrolagie et d'Hlstaire des dagmes, Paris, 1921.

p.207-208.
19. Pierre de LabrioIle, Histaile de la litterature Iatine chretienne, cit. supra,
p. 178.

."NTUL CIPRIAN, INTRODUCUI OINIRALA.

407

lnch/nati mort" nedrepte. IINlclodaUJ, scrle Cayre, na ex/stat un Bullet

mal sobornicesc 10. Toate eiorturile nazulau
realizeze prln cuvlnt
!$i actiune, ace1 sacramentum unitatis, forma esentiaM a adevaratulu/
cre$tinism 21. S-a scos ln relief profunda sa culturcl c1aslccl, cu multc
remlniscente de expresii $i stil din Cicero $1 VirgiJiu, rclmlnlnd unul
dintre ciasicii cre$tini $i ajunglnd, Mrd greutate, la 0 mare perfectiune
In gruparea cuvinte10r $i armonia sunete10r ln fraze 1ungi $i foarte
bine stilizate. S-a spus/ de asemenea, cd fiind mai putin elegant dec1i
Minuclus Felix, a p1dcut mull prin umanul simp1u $i sincer pc care-}
ex.primd 22. De aceea se poate afirma cd figura lui de episcop-martir a
dominat istoria dramaticd, aceea a persecutiilor BisericH din Africa, ba
incd $i aceea a literaturii ei. Laudat de Sfintii Pdrinti e1 este studiat
$i astdzi cu simpatie 23. Un catalog latin de cdrli sfinte, publicat
de Mommsen In 1886, dupd un manuscris din anul 359, nume$te imcdiat dupd cartile canonice pe acelea ale Episcopului Cartaginci. Prudentiu i se adreseaza as tiel intr-un inm: (Oricare iubitor a/ lui Hristos, care te va citi, 0, Cipriane, va studia operele tale. Duhu1 dumnezeiesc care s-a ap1ecat asupra Profetilor pentru a-i inspira, a coborlt
din cer ca sa reverse asupra ta valurile elocintei lI4. Fer. Ieronim socote$te de prisos sa citeze operele lui Tertulian; am de bine erau cunoscute. Dupa care adauga: la ce folose$te 0 11sM a operelor lui Cipr1an? Sint cunoscute mai bine dedt soarele. lar unei nobile romane 1/
recomanda: Cartile lui Ciprian sa nu 1e 1a$i din mind 26. Tot
Fer. leronim, dupa Lactantiu, 11 nume$te un episcop universal, un martir universal (al Intregii Biserici). De aceea limba e neputincioasd sd-1
laude dupa cuviintd 26.
Putine figuri de sfinti s-au bucurat de 0 slavd asemdnCltoare aceleia a Sf1ntu1ui Ciprian in Biserica universald $i mai ales in cea afr/cando Cartagina i-a InQJtat trei catedra1e, dintre care una chiar pe 10cu1 martiriu1ui sau, aco10 un de es,te mensa Cypriani, alta pe mormlntu1 sau, 1a Mappalia $i a treia lingd port 27. Ziua sa aniversard, acele
Kypriana, era sdrbdtorita 1a 14 septembrie in toatd Africa, 1a Roma, la
Constantinopo1, In Spania. A fost citat la SinoduJ de 1a Efes din 431

sa

20. P. Cayre, Precis de Patrologie, vol. I, cit. supra, p. 251.

21. Adhemar d'Ales, La tMologie de Saint Cyprlen, cit. supra, p. 359.
22. G. Bardy, Litterature Jatine chretienne, col. Blbllotheque cathollque des
sciences religieuses, Paris, 1928, p. 42-43.
23. J. Tixeront, op. cit., supra, p. 153.
24. Prudentiu, Peristeph. imnuI XIII, 8-10 I Migne, P.L., LX, 571.
25. Fer. Ieronlm, De virls JIIustribus, Lm, LXVII $1 Bp. XVII ad Laetam, XII,
Migne, P.L., XXII, 877.
26. Fer. Augustin, Sermo CCCXllI, 1 I Migno, P.L., XXXVIII, 1423 "I Dc Baptlsmo,
1II, 5 I Mlgne, P.L., XLIII, 142.
27. H. DelehllYc, [,cs orlg/ncs c1u cultc des Mar/yrs, nruxcllos, 1912 etC',

APOLOGBTI DB LIMBA LATINA

"08

ca unul dintre Pc'J.rintii pe mc'J.rturia cc'J.rora se 1ntemeia acest sinod pentlU ca sc'J. condamne pe Nestorie. Gloria lui a stralucit In lumea
1ntreagc'J. 28.
Operele sale, numeroase pentru 0 viata cre~tineasca aUt de scurtd,
de 0 valoare exceptionala, din punct de vedere moral, doctrinar
sacramental!9

~1nt
~i

LITERATURA
Ed i t i i 30: TDate editiile DperelDr Sfintului Ciprian sint expuse amanuntit ,in aceea
lui W. Hartel, aparu.ta la Vi'D<l in 1868, in col. CDrpus Scriptorum Ecc1esiasticorum
Lu/lnorum (t. 3). Edifia princeps este la lui Ioannes Andreas, Roma, 1471; urmatoarea
e a lui Emsm, Basel, 1520. Urmeaza a lui Gravius, ColDnia, 1544, ~i apDi 'ace.eea a
lui Manucius, Latini, RDma, 1563. Dam apDi nume celebre, unele cit ate deja in legaturl!. cu publioarea operelor lui Tertuli'an: Editia lui GuiUaume Morel, dbata MorelIus, P,aris, 1564, a lui IacDb de Pamela, citata Pamelius, Anvers, 1568, a lui N. Rigault, citata Rigaltius, Paris, 1649, a lui Fell ~i Pearson, dtaJta Oxon, Oxford, 1682,
a lui E. Baluze, citata Baluzius, Paris, 1726, 'care la fDSt reprDdusa in Patrologia Latina a lui Migne (t. 3 ~i 4, Paris, 1844) ~i editia lui E. Krabinger, in 2 vDl. (Tiibingen,
I, 1853 ~i II, 1859). Dupa editia lui W. Hartel, oare ramine cela mai buna, unele
trata'te lale Sfintului Ciprian au fost publ[aate in editii $tiintifice nDi, dLntre care amintim: aceea a lui Martin, Florilegium Patristicum, (21, Bonn, 1930, pentru De Lapsis);
a lui S. CDIDmbD, Corona Patrum Sales, Series Latina (2, Turin, 1935, pentru Ad
Donatum, De Lapsis ~i De opere et eleemosynis, De bono patientiae, De zelo et livore
,I aceea de a lui Bakhuisen Van Den Brink, Script. christiani primaevi, (1. Haga, 1946,
pentru: De Lapsis, Ad Donatum, De Catholicae Ecclesiae Unit ate).
T r a d u c e r i: In frantuze~te: JlaJcques Tigeou, Les oeuvres de Saint Cecile
Cyprien, avec quelques annotations sur aucuns lieux obscurs et diliiciles, iaictes
Irancoises... avec trois tables, Paris, 1574, la N. Chesneau. Dupa un veac apare:
Sermon de S. Cyprien sur rOmison de Notre Seigneur: Pater noster etc. de la traduction de M.D. D., Paris, lla M. Prome, 1663. A urmaJt: Les oeuvres de Saint Cyprien,
ev~que de Carthage et Martyr, traduites en iranr;:ais par Monsieur Lombert, avec
des Remarques, Une nouvelIe Vie de Saint Cyprien, tiree de ses Ecrits, et une Table
de Matieres, Paris, chez A. PraIard, 1672, in continuare cu alte 2 editii la RDuen, (in
1716), una la C. Ferrand ~i alta la Antoine Ie PrevDst. In sec. ~IX au aparut: Oeuvres compUHes de Saint Cyprien, eveque de Carthage, traduction nouvelle du M.N.S.
Guillon, Pan,s, 1837 1 Choix de Monuments Primitits de l'Eglise chretienne, avec nDtlces litieraires, par J.A.c. BuchDn, Paris, 1837; M. de GenDude, Les Peres de 1'Eglise tradults en iranr;:ais, Paris, 1842; far a autDr: Le Saint Cyprien. Histoire de
sa vie et extraits de ses eClits (Lille, 1848). Histoire et oeuvres completes de Saint
Cyprien. Traduction iranr;:aise par l'abbe Thibaut, 2 vol., TDurs, 1868, 1869. ,In sec.
XX, avem lpatru tI1aduceri moderne: Canonicul 1. Bayard: TeltuIlien et Saint Cyprien (fragmente), col. Lesmoralistes chretiens, Paris, 1930; Adalbert Hamman:
Prieres des premiers chretiens. Textes choisis et traduits, Paris, 1950 ~i StrasbDurg,

Ii

28. Pierre de LabriDlle, op. cit., supra, p. 217-219.

29. Din punet de vedere doctrinal, ramine unic tratatul Despre unitatea BisericU,
serls la 251 ; in acela~i an a scris Despre cet cdzufi de la credinfd (De lapsis) cu cuprins sacramentar. Apologetice sint dDUa 'Opere: Cd zeii nu sint Dumnezei (catre 249)
,1 Ciltre Demetrian (252). Celelalte serieri slnt soeotite de patrolDgi opere morale, pastorale, cu iz mistic: Ciltre Donat (249); Milrturiile suiletului cdtre Quirinus (eatre
249), Despre 1mbrilcdmintea iecioarelor (catre 249); Despre rugdciunea domneascd
(252), Despre mortalitate (252) i Despre iapte (bun e) ~i milostenie (253); Despre folosul
rilbdilrlI (256) ; Despre gelozie fii invidie (256); Cdtre Fortunat. . (257).
30. Blbliogralia este luatli dupli Prof. Michel Reveilland, op. cit., supra, p. 71-73.

IPINTtJL CIPRIAN, INTRODUCIRI OINIRALA

1951, Dr. Denys Gorce, les ~ClItS des Saints, (Namur, 95-120) I Mgr. Victor Saxer,
Cypricn, l'Unite de l'g11se, Col. Les Peres dIa.ns Ia fob., Paris, 1969.
In eng I e z e ~ t e: C. Thornton, The Treatise 01 S. Caeci11us Cypricn, translated with notes and IndIces, In col. Library 01 the Pathers, t. 3, Oxford, 183!1,
R. IE. Wallis, In cAnte-Nlcene Chiristlan Llbraryt. 8, Edlmbourg, 1868 I Idem, In Antenicene Fathers, t. 5, New-York, 1901 i S. H. Gee, St. Cyprian. On the Lord PrClyer,
Londra, 1904 i Roy J. Deferrarl, SI. Cyprian Treatises, In col. Fathers 01 the Church,

vol. 36, New-York, 1958.

In g e r man a: J. Baer, in Bibliothek der Kirchenvaler, (ed. Bardenhewer, Th.
Schermann, C. Weymann, in Kempten ~i Munchen, t. 34, 1918) i Th. Michels, S. Th. C.
CypriClnus, Das Gebet des Herrn, in Das Siegel. Bin Jahrbuch Katholischen Lebens,
Leipzig, 1925.
11 n rom An e ~ t e: Pe l1nga Patrologille cUate mai sus (de Pro I. Coman ~I de
Pro Cicerone IIordachescu), amintim traducerea Rugaciunii dJomne~ti precedata de
viata ~i scrierile Snntului Ciprian, public.ata de doua ori de Pro Ma,tei PAslaru:
Scrieri aiese din operele Si1ntului Ciprian ... , traduse dupa textul original latin, vol. I,
in Biblioteca Parintilor Biserice~ti (R. VlIcea, 1935) i Sllntul Mucenic Ciprian, I, Despre rugaciunea domneasca, adica explicarea rugdciunii TatdIui nostru, lnsotita de a
descriere a vietii Sfintului Mucenic, R. VlIcii, 1931.

SFINTUL CIPRIAN

CATRE DONATUS

INTRODUCERE
Prezentlnd aceasUi Epistola, primul tratat al Sfintului Ciprian, marele patrolog, specialist in elocventa palristica, episcopul Freppel, scrie
despre el ca este una dintre cele mai frumoase bucati ale literaturii biserice$ti, iar despre autorul ei: ca Africa epocii primare va oferi spre
admiratia veacurilor un episcop, care ar Ii de ajuns el singur ca sa faca
.iJustrd 0 Biserica 1.
Cadrul literar-real, aminte$te pe acela al lui Octavius : ie$irea din
ora$ $i 0 mdrturisire a unui neolit cdtre un cre$tin convertit de curInd,
pentru a-I hotari sa renunte delinitiv la lume $i la placerile ei. In acest
scop el face 0 descriere comparativa a paginismului din veacul lor $i a
cre$tinismului, a$a cum 11 trdie$te el prin lucrarea Duhului Sfint. Sf1ntul
CJprian I$i Inchinase viata Domnului, vinzind 0 parte din bunurile sale
~j Impdrtindu-le saracilol, apoi imbrdti$ase viata monastica, primise preotia $i, in acela$i an, - 249 - ave a sa fie numit episcop al celei mai mari
cetdti a Africii.
Cuprinsul acestei epistole se poate imparti in patru pdrti :
Intr-o Introducere scurta (cap. I-II), Sfintul Ciprian invita pe priet(mul sdu Donatus la 0 convorbire duhovniceasca Intr-o gradina lini$tita
In afara cetdtii (cap. I). Cele ce-i VOl Ii Imparta$ite vor Ii nu Intr-o formd
retoricd frumoasa ca la barou $i In pietele pub lice, ci simple, dar adevdrate, cum se cuvine (cap. II).
In partea I-a (cap. lII-V J, descrie prefacerea cre~tinului intr-un om
nou prin lumina stralucitoare a harului dumnezeiesc, care a Impra$tiat
lntunericulln care-} tinuse cufundat ca in moarte pdginismul.
Cap. III descrie greutdtile pe care Ie Intimpina pdglnul care vrea sa
treacd la cre$tinism: cum sd primeasca ideea unei na$teri din nou, rd1. Mgr. Freppel, eveque d'Angers, Saint Cyprien et I'Eglise d' Afrique au Ill-e
siecle, edltla III-a, Paris, 1890, p. 68.

aPlNTUL CIPRIAN, CATRa DONATU.

411

mlnlnd In acela$l corp, dar schimblndute sullete$te, Cum sc2 schlmbe

deprinderile vechl, lnrc2dc2cinate, cum sc2 se lnlrlneze clnd a lost obl$null
o viatc2 lntreagc2 In lux $1 desfc2tc2ri ? Cum sc2 primeascc2 0 vlatc2 modcstCl
eel ce a trdit In onorurl $1 demnitdtl : clntotdeauna are nevoie, cum lJ
era obiceiul, de permanente atractii, pentru ca bc2utura sdl stimuJeze,
Irulia sdi dilate orgoJiu1, minja sd-1 aprinda, rapacitatea sa-l stdplneascd,
cruzimea sd-1 atlte, ambitla sa-1 desfelteze, pofte1e sd1 prabu$eascd.
Cap. IV descrie transformarea supranaturala petrecutd in fiinta sa 0data cu venirea sa 10 Hristos. Odata cu spalarea pacatelor prln bola Bote.
zu1ui, toata viata sa 1auntrica a fost puternic 1uminata de Sf1ntu1 Duh.
CeJe vechi s-au dus $1 toate s-au idcut noi. Caci, prin puterea $i lucrarea
lui Dumnezeu, cunoa$tem chiar de mai Inainte areltarile viitorului $i Incetam de a mai paceltul. Caci cele trupe$ti yin din lumea pdmlnteascd
$i ceea ce e Insufletit de Duhul Sf1nt vine de la Dumnezeu. (S-a amintit
de biografii Sf1ntu1ui Ciprian, elogiul pe care 1 la idcut Sf. Pontius, des
criind - printre aJtele - viata sa Intr-o aureolQ miraculoasd: cNu e
lucru obi$nuit sa seceri Indata dupa ce ai semanat: nimeni nu cuJege
struguri de la 0 vita care a fost plantata de curlnd; nimeni nu cautd
ronde coapte dintr-un pom plantat de eurlnd. La el (Sf. Ciprian), totul a
ajuns lndata la maturitate. Spicul a precedat samlnta; culesul villor,
Inaintea ciorchinilor ; rodul a luat-o Inaintea radacinii (Din e<Viata Sfln
tului Ciprian, cap. II).
Cap. V. Lucrarea harica se desid$oara In acord $i pe mdsura dorlrli
ei de celtre om : Daca e$ti ceea ce ai Inceput sa iii, zice Sflntul Ciprian,
harul dumnezeiesc Iti va da eu atlt mai multe puteri, cu cli va cre$te
mai mult In inima ta ... Izvorul Sau (al Sf1ntului Duh) este nesecat $1 Intro nelntreruptd revarsare, numai sa Inseteze $1 sa se deschidd Inalntea
lui inima noastra. CUa eredinta avem, atit ne Impartd$im din harul dlvin . ...In felul acesta ne apardm $i de duhurile necurate.

Partea a II-'a este descrieTea ingrozitoare a religiei pag~ne $i a influentei ei ne~aste asupra soeietdtii paglne (cap. VI-XIII).
In cap. VI Sflntul Ciprian invita pe prietenul sdu sd se urce cu min
tea pe un munte Inalt, de unde sd observe agHatia sa,lbatica a lumii pagine: marea stdplnitd de pirati, drumurile de banditi, pretutindeni rdz
boaie, pdrnint umed de sInge, pJin de omucidere - crimd, de rdzboi viteJie.
Cap. VII. Ora$e doritoare de voluptdti crude: lupte de gJadiatorl let
arene, eu trupuri umflate de grdslme, pentru ca v/ctirnllc sd lie ell mal
prctioase, lT1tr-un omor Mellt cu arM. Flare scUbatlcc CI/1Iate de tiTler/

412

APOLOOITI 01 UMiA LATINA

'mbrCfcatl Irumos, 1a moartea cCfrora yin rudele ~i pdrintii care pUltesc

locurile ca sd priveascd la un astlel de sf1r~it tragic.
Cap. VIII descrie teClitrul antic din punct de vedere cre~tin care,
pentru ca durerea ~i ru~inea provocate sa fie cIt mai impresionante, exceleazd prin paricide ~i incesturi. Perversiunea ~i crima, imoraJitatea ~i
josnicia sint atrib'uite ~i zeilor, pentru ca de la inclltimea lor sa insemne
o chemare, un lndemn $i 0 jusiiticare a oricdrei nelegiuiri umane.
In cap. IX se dezvclluie $i se condamnd cu asprime imoralitatea unei
societdti In plind decadenta In care cel ticcllos deidimeaza pe cei ticdlo~i ... Aceia$i in public sint invinuitorii, iar pe ascuns vinovatii, iatd de
ei ln$i$i sint deopotriva judeccltori $i judecati....
Cap. X descrie venalitatea ~i delatiunea care troneaza in justitie.
De$i legile sint sapate pe cele 12 table de aramd, care, expuse In public,
aratd drepturile $i datoriile fiecaruia, totw;i, se calca legile, se gre$e$te
ampotriva dreptului $i nevinovatia nu este sigura acolo unde trebuie sd
lie aparata ... Acolo sint gata de a intra in aC!iune sulita, sabia $i calauI;
cangele si1$ietor, banca de tortura, locul, toate acestea reprezintcl pentru
utI om singur mai muIte mijloace de chinuri dedt ii sint membrele
corpului ... . Cine sa apere pe acuzat? Avocatul? Dar el In$ala la nevole clientul. Judeccltorul vinde sentinta $i comite crima in loc de a 0
pedepsi. Cinstea nu mai conteaza, legalitatea pactizata cu necinstea $i
forta publicd poate iace ce vrea. Nici 0 leama de legi, nici 0 jena de
Judeccltor. Ceea ce se poale cum para nu produce teama. A Ii intre cei
vinovati este 0 crimd nevinovatd. Cine nu imitd pe cei rai, 11 oienseaz{z".
Cap. XI-XII demonstreaza vanitatea bunurilor acestei lumi in socJetatea pagInd, ca onoruri, bogdtie, putere. Ele sint pre a adeseori datorate, nu mu..ncii cinstite $i capacitatii, ci un or mir$avii $i Jipsei de demnitate, ori unei situatij treccltoare, la care sint sensibili lingu$itorii vremelnici. Amagirea prosteasca nu intirzie mai niciodata sa se dea pe lata
$1 sd paraseascd gol $i singur pe omul nedemn $i nevrednic de aceste
bunuri.
Dar mai ales bogatul tremura de Irica de a-$i pierde bogatia, calcat
de Whari, ori asasinat de uciga$i, hartuit de procese calomnioase ale
du~manilor invidio$i. Nu lntelege ca este prizonierul aurului $i ca mai
mult este pos,edat dedt poseda, trateaza pe toti $i pe prieteni $i pe copii
ca pe ni$te strclini - lngramddind mereu averi pe care Ie nume$te bunuri, dar in realitate sint dU$mani.
Cap. XIII relerindu-se la puterea imparatului pagln Insu$i, aminte$te
adevdruri crude in conjunctura momentului istoric, in care lusesera
asasinatJ ~ase impdrati in doi ani: Cel ce este temut, scrie Sf1ntul CillJ~te

IPINTUL CIPRIAN, CATRK DONATUI

413

prian, trebuie sd se teamd ... Stdplnirea are aUto sigurantd cUd acordd $i
ea supu$ilor ... Co 0 rdspJatd 0 rduJul, cu elt au lost mal lnalte demnitdtlle
$i onorurile detinute, cu aUt mai mari pot Ii pedepseJe pentru detindtork
Parte a a III-a (XIV -XVI), este 0 peroratie vibrantd pentru doblndirea lericirii cere$ti, pe care cre$tinul mlntuit 0 posedd $i Incepe s-o
traiasca de aici de pe pdmlnt.
Cap. XIV descrie pacea cereasca, care 0 smuls pe cre$tin din vlrteJul
veacului acestuia, in care demonul 11 Intindea din toate partile cursele
nimicitoare $i I-a condus la limanul odihnitor al mlntuirii. AJuns aici,
cu sufletul plin de recuno$tintd iatd de Dumnezeu nu mai rlvne$te nimic
din acest veac, fiind mai mare decU veacul. Dupa ce sufletul, privind
cerul a cunoscut pe Ziditorul sdu, Incepe sa fie ceea ce erede ca este,
mal presus de soare $i de orice putere paminteasea.
Cap. XV dd cre$tinului eu bucurie duhovnieeasca siaturi adeevate
pentru pdstrarea $i dezvoltarea trQirii sale duhovnice$ti: sa pdstreze
llestricata $i intreaga doetrina ere$tina ; sa se roage $i sa eiteascd Cuvlntul lui Dumnezeu, cdci in ielul ocesta vorbe$te cu Dumnezeu $i Dumnezeu eu el $i pe cine I-a imbogatit El nimeni nu-l va iace sdrae. El a
de venit templul Duhului Sf1nt, mai Impodobit dedt eele mai scumpe podoabe $i luminat cu lumina dreptcltii $1 care nu se va darlma niciodatd.

Concluzila (XVI) justified seurtimea tratatului: de$i este sigur cd

nu I-au obosit pe Donat eele spuse despre bundtatea divina, fiind ora
cinei de seard $i pentru ca aceasta clipa sa nu fie Jipsita de harul ceresc,
va continua eu eintari de psalmi: Pentru cei dragi ai teli, masa va fi
$i mai plc'i.cutd, dacd: i se adauga imnuri religioase, care Inclntd urechlle.
S-a presupus, teoretie, cd punerea in scena $i monologu1 ar putea
Ii socotite artificii literare 2. Dar pus la loeul lui In viata lui Ciprian,
(Epistola cdtre Donatus) ia un all caracter $i ne dezva1ue cu sinceritate,
fondul unui suflet mare 3. Marele retor romano-catolie a1 veacului
trecut a apreciat mai ales aceastd frumusete moraM: Ceea ce mel impresioneaza in aceastel prima piesd sint inca mai putin caJitatile parliculare de seriitor dedt nobletea caracteru1ui $i Ina1timea sensu lui moral.
Nimeni n-a ridicat mai sus decU Ciprian sUma pentru cele suflete.5ti .5i
sentimentul demnltatii, pe care-1 daruie$te omullli harul EvanghclJe/. Se
poate afirma Intr-un sen.') ca n-a pdrdsit niciodatel virfu} acestui rnlltlte
2. F. Cayr<-, Pn\ris de Patr%flh~, torn. I, PnrisTournui, ROIl1f', l!t!7, p. 24:'.
3. Pro Prof. A. d'Ales, Lu '/'1!t"o/OUi<' elll Suint Cyprl("', Purls, \!Ill, p. :1:11.

APOLOOB'J'I DB LIMBA LATINA

414

ul1de a dus pe Donat ca sd taed sd eon temple de sus desfc'1~urarea evenimentelor; $i deviza vietii sale este in intregime (euprinsdj in aceasUi
lrazd pe care am citit-o $i care exprima a~a de bine ideea pe care $i-o
UJ.cea despre cre$tin: Ce-ar putea cere, ce ar putea regreta pe lume cel
care e mai mare dedt lumea 1 4.

LITERATURA
IE d i t iiI e tratatului Catre Donatus sint foarte numeroase. Amintim mai intii
pe cele genera Ie, dintre cele mai vechi, 1itiind ca W. Hartel a dat 0 lista foarte lunga
eu detalii in Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum:o, in t. III, 1, 2, 3, Viena,
1868, a aeestor editii. Se noteaza ca mai interesante $i mai folositoare dintre aeeste
editii urmatoarele 5: Edi/ia princeps a lui J. Andreas, Roma, 1411; Editia lui Erasm,
Basel, 1520; editia pregatita da latini, la Paul Manuce (<<Manutiana,. Roma, 1563). Urmeaza: J. de Pamele, Anvers, 1568; N. Rigault, Paris, 1648; de Fell $i Pearson, Oxford, 1682,
socotitll de Bayard mai buna, cea mai bunli rliminind ultima, a lui W. Hartel, din secolul trecut. In secolul nostru au manifestat 0 preferinta deosebita pentru acest tratat
de spiritualitate cre$tina to ate micile colectii selective, ca: S. Colombo, Corona Patrum, Series Latina, 2, Turin, 1935, cu: Ad Donatum, De Lapsis, Ad Demetrianum, De
opere et eleemosynis, De Bono patientia, De zelo et livore ; Bakhuisen van Den Brink,
Script. christiani primaevi, I, La Haye, 1946, cu: De Lapsis, Ad Donatum, De CathoIicae Ecclesiae Unitate.

T r a d u c e r i I e sint $1 ele numeroase. Amintim din nou cHeva colectii: Franceze: Jacques Tigeou publica, in 1574, Les oeuvres de Saint Cecile Cyprien, avec
quelques annotations sur aucuns lieux obscurs et difficiles faictes francoises... avec
trois tables (Paris, la Chesneau). !La un veac mai Urziu, apare una dintre cele mai
bune traduceri din toate timpurile, a lui Lombert - Les oeuvres de Saint Cyprien,
ev~que de Carthage et Martyr, traduites en Francais, par MonSieur Lombert, avec des
Remarques, Une nouvelle Vie de Saint Cyprien, tiree de ses Ecrits, et une Table de
Matieres, Paris, chez A. Pralard, 1672; ea va fi retiplirita la Rouen in 1116, intii la
C. Ferrand $i apoi la Antoine Ie Prevost. Pierre Floriot 0 va traduce in a sa Morale
chretienne, Bruxelles, 1741. In sec. al XIX-lea notlim OeUvres completes de Saint Cyprien, ev~que de Carthage. Traduction nouvelle de M.N.S. Guillon, Paris, 1837; Choix
de Monuments Primitifs de l'Eglise chretienne, avec notices litteraires par J.A.C. Buchon, Paris, 1837, ed. II-a, in 1860 $i a III-a la Orleans, in 1875. Paralel se rlispindea
In Franta traducerea lui M. de Gennoude, Les Peres de l'Eglise, traduits en francais,
Paris, 1842. In 1868-1869 se tipare$te Histoire et oeuvres compU~tes de St. Cyprien.
Traduction francaise prr M. l'Abbe Thibaut (2 t.), Tours. In veacul nostru, tratatul
MAd Donatum va fi publicat cu comentarii de canonicul profesor L. Bayard, in TertuIlien et Saint Cyprien, col. Les moralistes chretiens, Paris, 1930, p. 24-51. Fragmente gasim la Dr. Denys Gorce, Les ecrits des Saints, Namur, 1958, $i la altii.
t n eng I e z e 1i t e: G. Thornton, The Treatises 01 S. Caecilius Cyprian ... translated with notes and indices, in col. Library of the Fathers, Oxford, 1839; R. E.
WallJs, Antenicene Fathers, 5 vol., (New-York, 1907); Roy J. Deferrari, St. Cyprian
Treatises, in The Fathers of The Church, New-York, 1958.
I n g e r man a : J. Baer, Bibliothek der Kirchenvdter, ed. Bardenhewer, Th.
Schermann, C. Weymann, Kempten und Munchen, 1918 etc.
4. Mgr. Freppel, op. cit., supra, p. 81.
5. Canonicul1. Bayard, Saint Cyprien, Correspondance, t. I, v. Col. des Universites
de France, publiee sous Ie patronage de I'Association Guillaume Bude, ed. II-a, Paris,
1962, p. XLIV-XLV.

CATRE DONATUS
(AD DONATUM)

I.

E bine ca-mi aminte!?ti, prea iubite Donatus, de promisiunea pe care

am Hicut-o ~i pe care n-am uitat-o. Dealtfel, anotimpul culesului de vii
e5te cel mai pOltrdviit pentru convorbiri prellUngite, dnd sufletul slobod
de griji Ise poate bucura de ragazul obi~nuit dupa un an de oboseala. Dar
nu numai timpul,ci ~i locul eSite prielnic; diet infati~area placuta a gr4dinilor este odihnitoare, iar ad1erile blinde ale toomnei ne mingiie $i
ne recreeaza. Totu~i. oa sa ne petrecem ziUJa in mod pHicut stllnd de
yorba ~i adindrndu-ne gindurile in subiecle interesanrte, din invataturile
divine, sa mergem intr-un loc in ,care sa nu fim deran}ati de vreo prezenta nedonta sau de g,alagia ~i de zgomotele nes1apinitte aile familiei.
Vom gasi un colt sigur de retragere sub boltele de vita oare, agatalte pe
arad ~i intinse pe zabrele , au format cu frunzele lor galerii de verdeata.
Acolo put em sa ne auzim bine unul pealtul ~i sa privim arborii ~i vitele.
ell cele auzite hra1l!indu-ne mintea, ilar cu cele vazute oohii. Stiu, ins4,
ci'l dorinta conversatiei constHuie acum singura ta preocllpar,e, singura
placere, ca arceaJSta dorinta ,te face sa stai eu ochiiatin1iti l,a mine, sa
la~i Ia 0 parte 'atraetiHe priveli~'tilor placute $i sa ma asculti in intregime
atent, eu ehipul, cu mintea ~i cu dragostea ta fata de mine 1.
II.

Cele ce vorajunge de la mine in inima ta, cite $i cum vor fi, nu sint
spuse intr-o forma deosebiM ~i cauta'ta ; ,OOlen-tul meu in aoest domeniu
este destul de modest, nu se ridica pe culmile artei nid prin boga.tia,
nid prin frrumusetea exprimarii; voi incepe totu~i cu posibilitatile pe
Traducerile din Cyprianur;; au fast fllcute de David Popescu dupli textul cdltlol
publlcotli de Gullelmus Hartel tn .. Corpus scriptorum ecc!eslastlcorum Latlnorum",
Wlndobonoc, MDCCCLXVll1.
1. lntroducorc oscmllnlltoaro aceloln u cllrtll .. Octuvlus", II npologetulul Mlnuclu",
Felix, predecosorul silu.

APOLOOB11 DB LIt.t8A LATINA

care Ie am, fiindcA subiedul de tratat este in ajutorul meu. Graiul impodobit sA-~i gAseasdi. teren de desfa~urare in ,tribunale ~i in cuvintarile
politice; dnd este yorba despre Domnul ~i Dumnezeul nostru, sineeritatea deplina a euvintului in sustinerea credintei este ajutata nu de
farmecul elocintei, ci de puterea faptelor. Asculta ,a~,adar cuvinte nu frumoase, ci adevarate, exprirnate nu intr-o forma care sa atraga auditori,
d intr-un chip simplu ~i sincer, potrivit vorbirii despre bunavointa divinA. Prime~te ceea ce se sirnte inainte de a se invata, ceea ce nu se
culege printr-o lunga straduinta ~i trecere de timp, ci se insu~e~te pe 0
cale seurta ~i plina de repede rasplata.
III.
Pe dnd, ne~tiutor de viJata mea, zaceam in inltuneric ~l III noapte
adinca, pe dnd plute'arn pe cai ratadte, far'a nici 0 tinta, in voia valurilor
agit,ate ale acestei lumi, strain de lumill'a adev,dirului f:ata de deprinderHe
nlele de atuIlJci, credem c'a este cu ,totul greu ~i aproape eu neputinta de
oblinut mintuirea pe care mi-o promitea bunatatea divina. Nu credeam
cA poate dneva sa se nasca din nou ~i, insufletit de 0 noua viata prin apa
mtntuitoaTe ,a botezului, sa se lepede de 'dceea ee fusese in1ainte, ramintnd cu acela~icorp, dar schimbat 1a minte ~i ~a suflet. Cum e posibila,
ziceam eu, 0 tollail!a Jtrans~onJliare, oa deoddlta ~i pe neal;l1teptalte sa se inWture ceea ce era format prinakatuire.a de lla rncepU!t, ca !?i oeea ce
s-a adaugat in timp 1 Deprinderile vechi au radadni 'adinci !?i puternice ;
dnd invata infrinarea cel ce s-a obi~nuilt 'Clf mese bogate ~i cu mincAruri scumpe 1 Cum imbraea haina simplaa omului de rind celce a
strAlucit inaur !?i purpura admirat de toti pentru hainele lui luxoase?
Cine gase!?'te placere in onoruri !?i demni1tati nu poate sa devina eu U!?UrintA un simplu paIiticul,ar 'lips it de glode. Cel inconjurat de numeroas'a
suitA a clientilor se socote!?te pedepsit daca e singur. Intotdeauna are
nevoie cum !?i era obiceiul, de permanente atractii, pentru ca bautura
sA-l stimuleze, trufia sa-i dilate orgoliul, minia sa-l aprinda, rapadtatea
s4-l stapine,asoa, Icruzimea sa-l ,atlte, ambitia sa-l desfa:teze, poftele sa-l
prabu~easdi. 2,

IV.
Aeesteaer'au gindurile care :roa framimau. Caci !?i eu eram strins
tn lanturile marilor rataciri de mai inainte, de dare nu crede'am ca ma
pot elibera. Astfel, eram robul viciilor mele oare mi se pareau fire~ti ;
2, Prefacerea prin harul dumnezeiesc intr-un om nou, care traie!?te
tn Domnul nostru Iisus Hristos,

viata noua

SFINTUL CIPRIAN, CATRE DONATUS

417

fara sa sper eeva IllJai bun, cuLtivam eeea ce era rau in mine ca pe ceva
propriu ~i innascut. Dar, dupa ce eu apa renascatoare mi-'am spiHat petele
din treeut ~i-n inima euratiUi de pacate a patruns ~umina purificatoare,
dupa ce eu ajUJtorui Duhului Stint a doua na~tere m-,a tl'ansformat intr-un
om nou, ca prin minune mi se parea ca deodata indoielile mi se spulbera,
eele inchise se deschid, cele intunecate se Iumineaza, eeea ce inainte mi
5e parea greu devine u~or, soeO/team ca pot infaptui eeea ee este imposibil. Era astfel u~or de recunoseut ea tot ee aveam trupese ~i supus
gre~elilor venea din lumea paminteasca ~i ea a inceput a apartine lui
Dumnezeu eeea ce era de ac'llm insufletit de DuhUlI Stint. Stii, desigur, ~i
reeuno~ti ca ~i mine ee pierde ~i ee ci~.tiga eel ee maare in pacate sau
traie~te in virtuti. Stii tu insuti toate aeestea ~i nu ti Ie spun ca sa ma
inalt pe mine, fiindea lauda de sine este ceva odios. Si, IllJai ales, nu poate
fi spus cu trufie, ci eu recuno~tinta, ceea ee nu se adauga ea 0 virtute
a omului, ci se recunoa~te ca daral lui Dumnezeu, astfel incH a nu mai
paeatui incepe a fi un rod al eredintei, dupa cum pacatele anterioare au
fost rod al erorii umane. Toata puterea noastra vine de la Dumnezeu,
repet : de la Dumnezeu. De ilia E1 avem viata, de la EI puterea, de l'a El
primim toate darurile ~i, ,astfel formati, e'llnoa~tem mai dinainte aratarile viitorului 3. Numai sa fie, insa, teama pazitor al nevinovatiei noastre, penrtru ea eeeia ee ne-a fost insutIat c'll blindete de Dumnezeu in
min tile noastre, ea dar al bunatatii eere~ti, sa se pastreze printr-o dreapta
lucrare in camara sutIeltului, pentru ea nu cumv,a in Iloe'lll oeroUrii primite sa-~i faea loc !ipsa de veghe ~i sa se streeoare din nou veehiul
du~man.

v.
Dealtfel, daea tu pastrezi calea drepta~ii, mergind eu pas ferm ~i fara
sa aluneci, daca legat de Dumnezeu eu toale puterile ~i cu tot sufletul
e~ti ceea ce ai inceput sa fij, gratia divina iti va da eu aUt mai multe
puteri, cu cit ea via cre~te mai mUJlt in inima tao Caci nu exisba mod
sau masura in ceea ee prive~te darurile ,lui Dumnezeu, dupa cum este
obieeiul in darurile paminte~ti. Dimpotriva, Duhul Sfint eurge din bel~ug intr-o albie fara IllJaluri ~i nu este strins, ca-llltr-o inehisoare, inaUlltrul unor hotare precise ~i masurate. Izvorul Sau este neseeat ~i intr-o
neintrerupta revarsare, numai sa inseteze ~i sa se desehida inaintea Lui
inima no astra. Ctta eredinta avem, aUt ne imparta~im din harul divino
3. Sfintul Ciprian face 0 descriere profunda a aeestei prefaceri dumnezeie~ti a
vietii omului nou, pe care el a trait-o, a~a dupa eum ne arata Sfintul Pontius in viata
marelui martir cartaginez pe care serls-o.
27 -

Apologefl de limbil latinil

418

APOLOOITI DI LIMU. LATINA

De ,acum este ou putintA oa prin morevuri cinstite, prin ginduri curate

~i cuvinte f6r6 pata s6 fie nimicit efectul rau al otr6vurilor !;Ii s6 devina
medicament peilitru suferinzi, sa se fereasca de rM~cire suflete\le slabe
$i sa-~i intareasc~ sa nMa tea , sa se impuna celor cu ginduri dU!;lm~noase
pacea, celor violenti calmul, celor cruzi blindetea. Bste de asemenea Cll
putinta ca duhurile rele !;Ii neourete, care se ded8IU la atacuri impotriva
oamenilor, prin ametl1intani. mustrMoare sa fie consrtrinse la marturisire,
prin ]ovituri puterniJce sa fie silite s~ iasa din corpurtle in care au intra,t,
s6 se indeparteze zvircolindu-se, vaitindu-se, gemind de teaIDJa pedepsei
care ]e a!;lteapta, sa fie alungate cu bidul !;Ii urm~rite cu focul. Actiunea
lor este reala, de!;li nu se vede; rena este ascunsa, dar efedtul este manifestat. De indeta ce am incepu1 sa fim astfel, Duhul Stint pe care L-am
primit devine conduoar1:orul nostru; dar fiindca nu ne-am schimbat inca
trupul !;Ii membrele, condu<:erea Lui ramine acoperita sub norUil veacului '. Pe cit de mare este puterea sufletului, pe cit de sigma Ii este cirma,
nu tot pe aUt esie sustras de contadul primejdios eu lumea, incH eel
curalt !;Ii fara prihana sa fie ferit de orice i]ovitura din partea dU!;lmanului ;
totu!;li el devine mai mare !;Ii mai puternic prin fortele sale !;Ii este in
stare sa infrunte cu drept autoritar oriee armata dU!;lmana care-l ameninta.
VII.

Si pentru ca semuele haruilui divin sa strilluceasea !;Ii mai puternic

prin aratarea adevarului, iti voi da 0 lumina pentru cunoa!;ltere, 0 faclie
care sa lumineze prin intunericul acestei lumi acoperite in colbul tuturor
rauUitilor. Inchipuiel;il1:e-ti di pentru putin timp e!;lti uroat pe virful inalt
al unui munte prapastios, ea prive!;lti de acolo infati!;larea lucruriJor care
se gasesc mai jos de tine !;Ii ca, avind sub ochi tot ee se poate vedea,
liber de legaturile pam~nte!;lti, prive!;lti virtejul lumii in mi!;lcare: iti va
inspira mila felul in care arata lumea aeeasta a!;la cum erai !;Ii tu mai
tnainte, !;Ii, reeunoseattJor in fata lui Dumnezeu, [j vei multumi oumare
bucurie ca ai sdipat. Prive!;lte drumurile pindite de tmhari, marile impinzite de jefuitori, razboaiele in toi pretutindeni, eu taberele pline de
groaza !;Ii cruzime. Pammtul eSite plin de singele varsalt !;Ii de unii !;Ii de
altii, iar omucidereo, care savir!;lita de unul singur e'Ste erima, dnd eSite
coIec1iva se nume!;lte vitejie. Nu nevinovatia aduee nepedepsirea crimei,
ci proportiile salbaticiei.
4. In acest capitol se arata biruinta harica a Duhului Stint in razboiul nevlizut
din 8ceastli lume.

SFINTUL CIPRIAN, CA'tRE DONAnJS

419

VII.

Acum, dadi-ti intord fata ~i ochii spre ore~e, vei vedea multimea
care of era un spectacol mai trist dedt singuratatea morminitelor. In
amfiteatre se dau lupte de gladiatori pentru ca singele varsat sa desfete
ni~te priviri pline de cruzime. lata un gladiator cum se intare~te cu mincari suculente, cum i~i indoapa cu halci de carne corpu! san atletic, pentm ca, bine hrani.t, moartea sa-i fie mai scump pUitita. Omul esie uds
pentru placerea omului ~i este 0 prioepere, 0 deprindere, 0 arta sa poo.ta
ucide cineva. Crima InU nmruai se infaptuie~te, se invata. Ce poote fi mai
inuman, mai nemilos? Uciderea e ridicata La rangul de ~tiinta ~i a ucide
se' socote~te un act de glorie. Ce este acela, te intreb, cum poate fi calificat locul unde sint expu~i fiarelor o-ameni pe care nimeni nu i-a condamnat, in putereu vil"stei, frumo~i la chip ~i bine imbracati? Se socolesc onorati ca traiesc pentru moartea de buna voie ~i se lauda bietii cu
nenorocirile lor. Lupta cu animalele nu din vreo vina, ci din nebunie.
TaW i~i privesc fiii,fratele este in loja, sora este ~i ea spectatoo.re ~i,
daca pregatirea speotacolului cere un pret mai mare, pentru ca mama
sa asiste la propri-a ei jaile, - vai, durere!, - mama cumpara loc ~i cu
astfel de pret. Si in spectacole atit de nelegiuite ~i de crimioole ei nu-~i
dau seama ca ~i privirtul cu ochii inseamna intr-un fel paricid.
VIlLI.

Intoarce-ti -aeum privirea la un aIt spectacol, nu mai putin regretabil, vei vedea ~i in teatre acelea~i scene produdHoare de durere ~i ru~ine
oferite de tragedii care prezinta in versuri crime ale celor vechi. Paricide ~i incesturi din trecut sint inchipuite, in toata grozavia lor, pe scena
ca fapteadevarate, oa sa nu se uite cu trecerea: vremii ca elle au existat.
Se atrage a,tenti-a tuturor, de orice virsta, ca -ceea ce s-a petrecut se mai
poate petrece. Niciodata veacurile nu ingro-apa delktele, niciodata 0
crima nu este acoperita de vreme, niciodata nu este inmormintata in
uitare 0 nelegiure. Incetind de a mai fi crime, ele devin exemple. Mimii
produc desffitare ca documente de turpitudine, pentru a recunoa~te ce
s-a petrecut acasa, sau pentru a auzi ce se poaie petrece. Adulterul dnd
este vazut se invata ~i raul face atragator viciuI, devenind deautoritate
publica. Matroana, care poate se dusese cu sentimentul ru~inii ltl,. spectacol, devine dupa speotacol neru~inata. Cita decadere a moravurilor, ce
atitare Ia ticaIo~ie, ce hrana a viciilor, ce neru~inare -a gesturilor histrionice care prezinta, contrar convenientelor ~i dreptului, imoralitatea ~i
crima in toate formele ei: barb-atii se castreaza, toa1a demnirtatea ~i vi-

420

APOLOGBll DB LIMBA LATINA

goarea sexului sint degredate ~i produce placere scena in care un barbat

e transform-at in femeie. Crima ajunge Isa fie laudata ~i cineva e socotit
cu aUt mai destoinic, cu cirt este mai josnic, fiind privH, - vai, nelegiuire I - cu placere. Ce indemnuri nu poate provoca un astfel de personaj 1 Pune in mi~C'are simturile, atita pornirile, ataea pUJterea de rezistenta a unui suflet sanatos din punet de vedere moral. $i necinS'tei
atragatoare nu-i lipse~te puterela de a furi~a in oameni perditta prin
vorbe pUicute la auz. SinJt reprezent,ati pe scena adulterul Marte, neru$inata Venus, alcel Jupiter ~ef nu mai IDJare in domnie dedt in vicii, inflacarat de amoruri pamint'e~ti, chilar cu fulgerele lui, aci aIlbind in pene
de leba.da, aci destramindu-se in ploaie de aur, ,aci sarind condus de
plisliri, sa rapeasoa tineri. Acum intreaba-te d1aca poate fi cineva care sa
priveasca acestea cu ones'titate ~i ru~ine. Cine-~i venereaza zeii ii imita.
Pentru ca La cei de jos deliCII:ele celor de sus devin ceva religios 5.

'llX.
0, de ai putea, de pe un Joe tnalt de observatie, sa-ti furi~ezi privirea in cele secrete, sa deschizi u~ile unor camere ~i sa dai in vileag
ce se ascunde in ele! Ai vedea ca se practica in ele de caire cei far a
l'U$ine ceea ce n-ar putea privi un om cu ru~ine, ceea ce constituie 0
crima ~i numai faptul de 'a vedea ceea ce dementii in urgia viciilor lor
neaga di 'au savir~it, dar se grabesc sa savir~easca. Ou pofte bolnave
se imperecheaza barbati cu barbati, se petrec lucruri care nu pot placea
nici celor ce lie fac. A$ minti daca a~ afirma di un asUel de om nu e
piatra de scandal pentru ,altHo Cel ticalos defaimeaza pe cei tioalo~i ~i
crede ca, fiind con~tient de vinovatia sa, a scapat, oa ~i cum c'Qn~tiinta
S8 n-ar fi de 'ajuns pentru vIDovatie. Aceia~i in public sint invinuitori,
iar pe ascuns vinovati, fata de ei in~i~i sint deopotriva judecatori ~i
judecati. Condamna afara ceea ce fac inauntru, admit cu placere ceea
ce invinovatesc. Indrazneala merge mina in mina cu viciile ~i neru~i
narea cu cei neru~inati. Sa nu te miri oa ei vorbesc lastfel. Orice vorbe
ale lor sint mai putin vinovalte dedt gura care Ie roste~te.

Dar dupa atitea cai in~elartoare, dupa multele Ilupte impra~tiate pe

tot pamintul, dupa speot'acolele singeroase sau ru~inoase, dupa tidHo$ii1e poftelor consuIDJate fie in lupanare, fie irn!tre peretii caselor partku5. Spectacolele degradante ale luptelor de gladiatori (cap. VII) ~i ale pieselor de
teatru imorale (cap. VIII), preferate, arati!. preferintele societi!.tii romane pentru crimi!.,
adultcr ~I nec\nste.

SPINTUL CIPRIAN, CATRI DONATU.

421

lare, care eu cit l!$i tlScund mai muLt culpa, C'U aUt slnt DlJai tndTlizne~e,
poate cli forul ~i se pare nevinovat, fiindc'li, liber de injurUle provoc'ato are, pare a IIlU fi minjit de nici un contact cu rll.ul. rndre6ptll.-~i spre
el privirea, $i vei gasi $i aeolo multe falpte d~teSitJabile, care te vOIr f'Hee
siHi intorci ochii in aHa parte. De!$i sim sapa,te legile pe cele 12 table
de arama care, expuse in public, araJtli drepturile !$i diatoriile fiec:lI.ruia,
totu$i se oaka legile, se gre$e$te impotriva dreptului $i nevinovll.~i'a nu
este sigurll. nici acolo unde trebuie sa fie lap a raIta. Bintuie furia neintelegenior $i, cu toa,ia prezenta DlI8gistratilor in toga, forul n-are pa'rte de
pace, ci muge$te innebunit de multimea. proceselor. Acolo 'stnt gat a
de a intra in actiune sulita, sabi'a $i oalaul; oangele sfi$ietor, bancra de
tortura, foeul, toateacestea repreziI1'ta pentru un om ISingur mai mul1e
mijoace die chinuri dedt Ii sint membrele corpului. Cine sa puna ordine
in aeest haos? AvoeatUil? Dar el e inteles cru pdIltea adversa $i in$aUt
Judeeatorul ? Dar el da sentintele pe bani. Bl $ade pe soaun $i, in loe sA
pedepseasca enma, 0 admite, astfel ea, ,atunci dnd piere un aeuzat far!
vina, judeeatorul se face vinovalt de aceasta. Se petree pretutindeni delicte $i veninul raufacator contamineaza min tile necinstite, fadndu-Ie
sa gre$easea onunde $i in orice fel. Acesta inloeuie$te un testament adevamt cu aHul :liailJs, acela dicteaza pe nedrapt 0 pedeapsa oapitalla, aid
copiii sint alungati de La mo~tenire, acolo se 001\1 bunurile unora 1a
altii straini. DU$manul invinuie$te pe nedrept, calomni'atorul ataca, martorul defaime.aza. ~i de 0 parte $i de eealalta indrazneala vocii cumparate impinge I.a minciuna criminala, dar eei vinovati nu pier nici mll.oar
impreuna eu ~ei nevinovati. Nu exista nici 0 teaID'a de 1egi Slau de anchelator, niei 0 jena de judeeatar. Ceea ee se poate eumpll.ra nu produce teama. A fi iI1'tre cei vinovati este 0 crima nevinovata. Cine nu
imita pe cei rai Ii ofenseaza.- Legile ttolereaza gre$elile $i ceea ce e public ineepe sa fie permis. Ce rU$ine $i raspundere fala de cele savir$ite,
ce integritate mOTB'la poate exista aeolo unde lipsesc eei da,tori ,sll. condamne delictale $i in schimb toti pe care-i intilne$,ti merita sa He eondamnati? 6.

XI.
Dar fiindea nu vreau sa dau impresia ea ,a leg tot ce e mai rll.u $i slHi
atrag atentia numai asupra aceea ce este urH $i respingll.tor, car' orenseazll. privirile $i con$Wnta celor buni, i,aUi, iti voiarll.ta fapte ClIre,
6 . .Justitia romanl1 estC' mlnlltl1 de vennlltate, delnt!une, IIrbltrnr ~I IntnrC's(' por
sonule j totul (' h/los Irl'sp"l1sllbll. H('(~hl7.lIorlul Sfln!ulul Clprilln Impotrivil IlIstl!I,,1
rOll1l1ne din /I('l'S! (,lIpitOI, 1I111111tmito po col nl lui Tor!ullnn dill Apo1ogl'IkuIII ~I Illn
/11\(' "p,-n-,

422

APOLOOBTI DB LIMBA LATINA

potrivit opiniei acestui verac ~i acestei lumi, nu sint condamnabile. $i

aiei vei vedea lucruri de care trebuie sa fugi. Ce crezi ca sint onorurile,
fnsciile, bel~ugul de avutii, puterea militara, purpura straludtoare a
demnitatilor, autori,tatea imperiala'l Toote acestea sint otravaascunsa
e ispi4:elor, raul cu fata vesela, decaderea cu chemari in~elatoare, veninul
educator de moarte care, amesteoat cu ceva dulce pentru a in~ela, pare
a fi medicament, dar de tndata ce se bea i~i face efectul nimicitor. Vezi
pe unul distins prin imbracamintea lui de purpura stralucitoore. Dar cu
pretul ettor mir~aviiajunge el in re.ngul pe care i-I confera hainar cite
cheltuieli anterioare nu face pentru sustiniitorii laroganti, in fetJa citor
u~i de case impunatoare nu 5e prezinta dimineatJa ca sa salute pe stdpinul casei, inconjurat de un alai numeros ~i obraznic ce pa~e~te inaintea
grupului de clienti, pentru ca dupa aeeea ~i el sa fie salutat eu aeeea~i
pompa deedtre altii, care vad m el nu OIIlJuI, ci puterea pe care 0 detine! Cad el nu merilta sa fie stimat pentru valoarea lui, ci pentru demnftatea obtinuta. Prive~te-l acum ~i dnd nu mai are acea demnitate:
lingu~itorii vremelnici 'au dispamt, suire care-l inconjoara l-a Uisat singur, devenind din nou simplu particular, cheltuielile facute Ii trezesc
con~tiLnta. hi da in snr~i1: seama ca ~i-a irosiJt 6.verea oa sa ci~tige favoarea ~i voturile poporului. Ce amagire ~arnioa ~i prosteasca! A voit
sa aiM un titIu de vaza, de pe urlDJa caruia alegatorii n-au ci~tigat, iar el,
de$i ales, in realitate a. pierdut !

xu.
Uita-te acurn la cei pe care-i socote~i bogati, care unesc m~ii cu
alungind pe cei saraci din veciniHatea lor, i~i intind la nesfir~it
proprietatile, sau care ~i-au strins gramezi uri'a~ de aur ~i argint, CaIre
exploateaza mine ~i nu ~tiu ce sa mai f.aca cu banii: toti ace~tia, in
mijlocul autor bogatii, sint sfi~iati de griji, munciti de tot felul de ginduri sa nu-i calce tilharii, sa nu-i asasineze ucigatii, sa nu-i hartuiasca
eu procese calomnioase invidia du~manoasa a celorlalti bogata~i. N-are
parte de lini~te bogatul nici la masa, nici in somn, la ospete ofteaza,
chiar daca bea dintr-o eupa incrustata cu pietre scumpe ~i ~de pe un
fotoliu moale, eare-i ingroapa in puf corpul ve~tejitr vegheaza intre
perne nenorodtul ~i nu intelege ea bogatiile, eu toata stralucirea lor, sint
ni~te ehinuri,ca este prizonierul aurului ~i ca IIlJai mult este posedat
dedt poseda. 0, detestabilla orbire a mintii ~i adine intuneric al dorintei
nesanatoase ! De~i ar putea sa se u~ureze de greutati ~i sa devina un om
liber, continua sa se culce in mijloeul bogatiilor mereu nelini~ti1:oare,
staruie sa ramina rob al gramezilor aducMoare de vinovatii. De aceea
m~ii ~i,

SFINTUL CIPRIAN, CATRE DONATUS

nu este deloc darnic eu clientii, nu imparte nimic la eei lipsiti, i$i paZe$te cu grija chinuitoare aurul inchis In casa oa pe un strain $i flU da
nimic nici priert:enilor, nid eopijjlor, nu oheltuie nici maoar pentru el insU$i, poseda el cit poate numai sa nu mai posede $i altH, $i, - 0, ce nume
ciudate ! - lucruri care nu-i aduc decit rau el Ie nume~te bunuri.

X!III.
Sau crezi ca Ie este aSigurata lipsa de griji ,acelor oore, avind ca
temei al puterii panglicile onorurilor $i vaste bogatii, stralucesc in splendoarea palatului imperial, inconjurati de garzi care vegheaza inarma1e?
Dar te,ama aid e mai m.a.re decit in alta parte. Cel ce esje temut la fel
trebuie sa se ~i teama. Nici puterea suprema nu e lipsita de primejdii,
chi-ar daca este inconjurata de 0 oeata numeroasa de slujba~i ~i eaum
a fi pusa in siguranta din 'toate parti:le. Are taltUa siguranta stapinirea,
etta acorda ea insa~i supu$ilor, ~i cel puternie se ingroz~te in fdta eelor
pe care el Ii face ingrozitori. De aceeta zi:m~te Cd sa subjuge, mingiie
ca sa in~ele, inalta ca sa coboare. Ca 0 rasplata a raului, eu cit au fost
mai ind1te demnitatiJle ~i onorurile detinute, eu atilt mai xmari pot fi
pedepsele pentru detinatori 7.
XlIV.
A~dar exista 0 singura lini~te placuta ~i staltornica, 0 singura seC'llritate puternica ~i intreaga: smulgerea din virtejUil veacului agitat ~i
stabilirea in portul odihnitor al mtntuirii. Oel ajUlIlS in aeest port i$i
inalta de ld pawnt oahii spre cer ~i, primit in harul Domnului, apropiat
eu gindul de Dumnezeu, este mindru ca poate dispretui in ooll$tiintd sa
tot ceea ce eS'te socoti1t de altii pe pamint mare $i maltator. De acum
nu mai poote dori sau rivni nimic din acest veac, did el e9te mai mare
decit veacul. Cit de stabWi ~i de nestramutatta este oerotiroo eerului,
cit de mare este sprijinul cerese in bunurile v~nice, oore ajurta la smuIgerea din IaturilJJe aeestei Iumi, la curatirea de murdaria paminteasca $i
la dobindirea nemuririi ve$nice! Sa ne gindim 18 siruatia dinainte, dnd
dU$manul ne in1indea din toalte partile eursele prtmejdiilor nimiciltoare.
Acum sintem determinati sa iubim $i mai mult ce vom fi, de vreme ce
putem $ti ~i oondailima ce eram. Si nu e nevoie de bani ,de unel1iri politice sau de forta ,armata pentru ca omul sa ajunga la cea mai inalta
demnitate ~i putere ; harul lui Dumnezeu nu se obtine prin eforturi deosebite, caci II este gratui't ~i se prim~te u~or. Dupa cum de lea sine

7. ~i onorurile (cap. XI), ~i bogatiile (cap, XII) sint trecatoare !?i amiigitoare; eu
cit sint mai mari, eu aUt mai mari pot fi !?i razbunarile impotriva eelor ee Ie detin.

APOLOOBTI DB LIMBA LATINA

soarele l~i tDllprli~tie razele, ziua lumineazli, izvorul curge, ploaia udli,
tot a~a se revarsli Duhul cel ceresco Dupli ce sufletul, privind cerul, a
cunoscut pe Fliclitorul sliu, in cepe sli fie ceea ce crede cli este, mai presus
de soare ~i de orice putere pliminJtealscli 8.
iXJV.
'f.u, pe care armaJta cereasca te-a inrolat in tabare ei spkituala, prin
virtuti religioase pas1re'aza nestrioatli ~i intreaga invata!\:ura primitli.
Roagll-te ~i cite~te in mod regulat; im fe!lul acestJa tu vorbe~ti cu Dumnazeu ~i Dumnezeu cu tine. El sa te f()(f'ID.eze, EI sa te educe in spiriJtul
Invlitliturilor Sale. Pe cine a facurt EI bogat nimeni nu-,! va face SardC.
Nu mai poate ,avea nici 0 Upsa sufletu'l care s-a ospM,at din hrana cea
cereasdi. Casele imbracate eu placi de marmura scumpa ~i cu tavanurile
aurirte vor fi fara nici 0 valoare pentru tine, dnd ~\tii da mad degrabli tu
trebuie sli fii ingrijit ~i impodobit, ca-ti es1e mai de pret aceastlioa'sli,
din care DomnU!la facut templul Sau, ~i in care a inceput sli locuiasca
Duhul Sflnt. Sa zugravim aceaSlta oasa in culorile nevinovatiei, s-o luminlim Cll lumina dreptatii. Aoeaslta nu seva prabU!~i niciodata din cauza
vechimii,aurul nu i se Via deprecia ~i pictUfJa de pe pereti nu i se Via
degrada. CeLe ViOps'ite doar l,a supr1afata ,sint trecMoare ~i nu ofera ~ncre
dere posesorilor cele ce nu sint posesiuni adevarete. Numai ,aceas~ ramine cu podoabele ve~nk vii, cu onomed deplina, eu stralucirea permanenUi. Nu poa.te sa se dartme sau sa pi1ara ; poate dimpOltriva sa devim
mal frumoasa dnd oorpul se va intoarce in ea 9.

,1

XVI.
Despre acestea ti-am vorbit deocamdata, prea iubite Donatus, in
putine cuvirute. De~i iti incinta auzul ~i asculti filI1li sa if;e obQlSe~ti cele
ce ti se spun despre bunMatea divina, ca unul care e~ti intarilt ~i SiguT
In credint'a ta, fiind pllicut uTe'chiilor tale illumaiceea ce e placut ~i DomnuIui, va tl'lebui sli nu ma extind prea mult, intrucit ca prieteni yom vorbi
destul de des, mai ales ca ne gasim in concediu ~i avem destul rtimp . .A!cum
soarele e gaJt1a sa apuna ~i e bine sa dedicam repaosului ceea ce ne-a
rl1mas din zi. Pentru o.a ofla cinii :sa nu fie lipsi1a de gratia cereasca, sa
8. Mlntuirea, bunul suprem, ne asigura 0 pozitie sigura deasupra tuturor bunuIn lini~te ~i fericire.
9. Nu ne mai Ingrijim de eele treci'itoare, ci de eele ve~niee. Insu~i sufletul,
lelllplul lui Dumnezeu, devine din ee in ee mai stralucitor ~i se va intoaree in trup.
caSH lui tnduhovnicita dupa inviere. Rugaeiunea ~i citirea Cuvintului lui Dumnezeu
IlItrt'tln lcglltura eu El spre desavir~irea noastrlL
rllor

pl1mtnte~ti

425

IP1NTUL CIPRIAN, CATIUI DONATUI

dntl!.m dilIl psalml tnainlte de a ne a~eZG la mas!. Tu ai bun! memorie ~i

voce frumans!; fncepe a~adar tu, ea de oblcei. Pentru C'ei dragi ai tlH
masa va fi ~i mai pl!cutl!., dacl!. i se adaug! imnuri religioase, care tndnta urechile 10.
INDICE REAL

~I

ONOMASTIC.

Acela~i corp, sufletul schimbat, III, 9.

Adulterul, VIII, 11.
Albie fara maluri, V, 7.
Anotimpul, I, 2.
Amagire zadarnica, XI, 23.
Apa renascatoare; IV, 5.
Aratarile viitorului, IV, 22.
Aratarea adevarului, VI, 2.
Armata cereasdi, XV, 1 i du~manli,

Dar al lui Dumnezeu, IV, 18 I IV, 22 J

V,5.
'
Decadere a moravurilor, VIII, 15.
Dementi, IX, 6.
Demni,tatea, 'nu valoarea, XI, 18 i
$1
puterea, XIV, 17.
Deprinderile, III, 4; - vechi, III, 12.
Desfatarea privirilbr crude, VII, 4.
Destoinic, josnic, VIII, 20.
Douasprezece table de arama, X, 8.
Drumurile cu UIhari, VI, 11.
Duhurile necurate, V, 15.
Duhul Stint, IV, 7 ; - ceresc, XIV, 20.
Du~manul, calomniatorul, martorul, X, 25.

V,29.

Arta uciderii, VII, 9.

Atractii, HI, 18.
Atita pornirile, VIII, 23.
Aur ~i argint, XU, 3.
Auzul, XVI, 2.

,
Bani, XlV, 14.
Biciul ~i.focul, V, 21.
Bogatii, XII, 1; - sint amagiti, XiII, 25.
Bucurie, VI, 11.
Buna memorie ~i voie frumoasa, XVI, 9.
Bunatatea divina, XVI, 3.
Bunavointa, II, 11.

c
Calea dreptatii, V, 1.
Cai ratacite, III I , 2; - in~elatoare, X, 1.
Camara sufletului, IV, 26.
Cel temut trebuie sa se teama, XIII, 5.
Ce se cumpara nu produce teama, X ,32.
Cfntari din Psalmi, XVI, 9.
Clrma, V, 25.
Colbul rautatiIor, VI, 4.
Contactul cu lumea, V, 26.
Convorbiri, 1, 3.
Corpul atletic, VII, 5.
Crime nevinovate, X, 30.
Culmile artei, II, 3.
Culpa fncrustata, XII, 9.
Cursele, XIV, 12.
Cuvlnt~rile poIitlce, II, 7.

Efectul, V, 21.
Exemple, nu crime, VIII, 20.
Expu~i relelor, oameni necondamnati, VII.
9-11.
F
Fapt necondamnabil, XI, 4.
Farmecul elocintei, II, 9.
Forul, X, 5; n-are pace, X, 13.
Forta armata, XIV, 15.
Furia netntelegerilor, X, 11.
G

Glnduri curate, V, 11.

Grai tmpodobit, II, 6.
Gratia divina, V, 3 i cereasca, XVI, 8.
Griji, gindur!, XII, 5.
Groaza ~i cruzime, VI. 13.
Grupul de clienti, XI, 16.
H

Haina simpla, Ill, 13; - luxoasll, III, 14.

Harul dlvin, V, 10 i - Domnulul, XIV, 4 I
- e gratuit, XIV, 17.
Hrana eereasca, XV, 6.

10. Ziua cre~linului SI' Inchele seara, eu un Imn eln!ot spre sluva Celul co II flleu!
pc om stl:ipln ul In!regulul ulllvcrs, pentru cll nu mui (ITO Il('voio dC' nirnlc, uvlnduL
PI) EI.

Primo clfra urula cUl'ltolul. II doun rlndul.

APOI.OOBTt DB LIMB" LATINA.

I
Imnurlle rellgioase,

tnclnt~

ureehile, XVI,

11.

Imoralitate, crime, VIII, 20.

Inlma, II, 1 I V, 10.
InJurllle provocatoare,I X, 6.

Mine, XU, 4.
Mlntuirea, III, 5.
Moartea seump platita, VII, 6 I de buna
voie, VII, 13.
Moravuri, V, 11.
Multimea proceselor, X, 13.
N

Na~terea

Imbog~tit

de Dumnezeu, XV, 5.
Impotriva dreptului, X, 10.
Incepe s~ fie, ceea ce crede ca e, XIV, 20.
Indolelile, IV, 8.
tndrAzneala, IX, 14.
tnfatl~area luerurilor, de jos, VI, 6.
tnflac~rat de amoruri, VIII, 26.
tnfr!narea, III, 12.
Ingrozitor ~i lngrozit, Xlii, 9.
tn !ntuneric $i in noapte, Ill, 1.
tnrolat, XV, 1.
tn teatre, durere $i ~ine, VIII, 2.
Intunerieul lumii, VI, 3.
tnvinuitori vinovati, judecatori judeeati.
IX, 12.
J
Jupiter, $ef in vicii, VIII, 26.

o
o crima, 0 nelegiuire, VIII, 8.
OeroUrea cerului, XIV, 9.
o lumina, 0 faclie, VI, 2.
Om liber, XII, 16 I - nou, IV, 7.
Omucidere, VI, 14.
Onestitate $i rU$ine; VIII, 31.
Onorurile, bel$ugul, puterea, XlI. 6.
OrbiTe a minfii, XII, 13.
Ospete, XII, 8.
Otrava ispitelor, XI, 8.
Otriivurl, V, 12.
p

t
Lantul rllt~cirilor, IV, 2.
LanturUe aeestei lumi, XIV, 10.
Legat de Dumnezeu, V, 2.
Legllturile plimJnte~ti, VI, 7.
LegUe s!pate pe table, X, 8 I - tolereazll
gre$ealele, X, 31.
Uni$tea, XII, 8 I 0 da minhlirea, XIV, 3.
Llpsa de vegbe, IV, 28 I de grlji,

XIII, 1.
Locul $i timpul, I, 5.
Loculnta Duhului Stint, XV, 11.
Lovlturi, V, 18 I - din partea dU$manului,
V,28.
Lumina adev~rului, III, 3 I purificatoare,
IV, 6; - drept~ti1, KV, 12.
Lupte de gladlatori, VII, 3 I - din newnle, VII, 15.

M
Magistratii, X, 12.
Mal mare dedt veacul, XIV, 7.
Marte, adulterul, VIII, 25.
Matroana neru$inata, VIII, 13.
Marl cu jefultori, VI, 11.
M~rturlslrea, V, 17.
Medicament, V, 12 I cu efect
Xl, 10.
Mese bogate, III, 12.
MIl~, VI, 8.
Mlmll d('sfat~, VlII. 9.

a doua, IV, 7.
Nemurire, XIV, 11.
Norul veacului,V, 23.
Nume$te bunuri raul, XII, 22.
Nu poseda, ci e posedat, XII, 14.

Pacea, calmul, bUndetea, impuse, V, 15.

Paricide $i incesturi, VIlI, 4 I VII, 29.
PI1<:atele, W, 6; $i virtutUe, IV, 14.
Pedeapsa, V, 19.
Perditia, VIII, 25.
Piatra de scandal, IX, 9.
Pe virtu 1 muntelui, VI, 5.
Pieirea acuzatului nevinovat, X, 10.
Podoabe ve$nic vii, XV, 15.
Portul odihnitor al mlntuirii, XIV, 3.
Pretutlndeni dielicte, X, 20.
Prieteni, XVI, 5.
Primejdiile nimititoare, XIV, 12.
Prizonier al bogatiilor, XII, 12.
Prlveli$tea. I, 17.
Promislunea, I, 1.
Puterea faptelor, II, 9 i - supremii. primejdii, XIII, 5.
Puterea de la Dumnezeu IV, 13.

nimicitor,

Rana ascunsa, V, 21.

RIilngul XI, 12.
Ragazul I, 4.
Rasplata II, 14 i - raului, XIII, 10.
Riiul IV, 4 j - atragator, VIlI, 12 I X, 6 I
cu fata vesela, XI, 8.
Razboaiele pretutindeni VI, 11.
Revarsare V, 9.
Robul IV, 3 I - griimezilor, XU, 16.
Rod al credintei, IV, 18.
Rugaciune ~i cetire, XV, 3.

421

SPINTUI. CIPRIAN. CATRII OONAT\JI

S
SlUb~tdcla

VI. 16.
Sentinte pe bt\J11 X. 18.
Sigur In credlnt! XVI, 4.
Sinceriltatea dleplinA 11, 8.
SlngeJe vArsat VI, 13.
Soarele XIV, lB.
Splendoarea palatului imperial, XIII, 3.
Spectacole neJegiuite ~i criminaJe. VIl.
lBI - ru~inoase, X, 2.
Sprljinul ceresc XIV, 9.
Stliplnirea are siguranta relativa, XIII, 7.
Stimat nu pentru valoarea lui XI, 20.
Sustinatorii drog.aIlh. XI, 13.
Sustinerea credintei, II, B.
Suita clientilor III, 1'7.
T
Toalentul II, 2.
Tooma IV, 231 V, 191 XIII, 4.
Templul Domnului trebuie impodobit
ingrijit, XV, 10.
Teatre, tragedil, VIM, :l.
Ticlilo~ii defliimeazli IX, 9.

~i

TI.c,\l"!JlIlo poftolor X, 3.
Tllhdrll, ucJga~lI In\'ldJo~ll, XU, G.
Totlll! trllnsformllre lll, 19.
Trlbunale 11, 6.

Turpl'tudlne VIII, 10.

U

Ucidere de pllicere VU, 7.

Uneltiri 'politice XIV, 15.
Urlt ~i respingAtor, XI, 2.
V

Veacurile nu ingroapa delictele, VII[, 7.

Vechiul du~man, IV, (25.
Veghe lntre perne, Xll, 11.
Veninul rau-facAtor, X, 22; aduc!tor de
moarte, XI, B.
Via~ moo, III, 1.
VirtuU religioase, XV. 2.
Virtejul voocului, XIV, 2; lumil, XIV, 10.
Voce comparatli, mincluna criminal a.,
X,28.
Vorbire eu Dumnezeu XV, 3.
Z

Zgomote I, 10.
Zim~te, mingiie, lnaltli. XUI, 10.

SFINTUL CIPRIAN

DESPRE UNITATEA BISERICII

INTRODUCERE
Tratatu1 cDespre unitatea Bisericii sobornice$ti a lost scris de Sf1nfu] Ciprian pentru potolirea vrajbei din vremea prigoanelor con temporane, care au dus la Impdrtirea momentand a Bisericii romane $i a celei
a/rieane. In epoca noastrd ecumenicd, acest tratat este des amintit, atit
ca simbol 01 eforturilor patristice pentru interpretarea doctrinei evanghelice despre unitate, cit $i pentru a aminti conceptia despre Bisericd
~n epoca ei primard.
E1 avea sa apard odatd cu cel Des pre cei cdzutl de 1a credinta In
timpul prigoanei lui Deciu, ca doud remedii aduse de marele dascdl a1
Bisericii - unul doctrinar, ardt1nd cum ramine ea una $i neimpdrtitd,
aJtu1 eanonico-duhovnicesc, ldmurind situatia creatd de groaza de moarte
~n chinuri, care Mcuse pe marea majoritate a cre$tiniJor sa se lepede
de Hristos, pentru ca dupa Incetarea prigoanei, ~a se Intoarca iara$i la
El cu eainta $i fringere de inima.
La citiva ani dupa alegerea Sf1ntului Ciprian ca episcop a1 Cartaginei $i anume In ianuarie 250, izbucni prigoana lui Deciu - una dintre ee1e mai bine organizate pentru nimicirea Bisericii cre$tine. Marele
ei ierarh n-a volt sa paraseascd turma Intr-un moment In care luseserd exterminati multi dintre eonducatorii Biserieilor - printre care
I~abian al Romei - , potrivit cuvintului protetic : V ai de pastorul eare-$i
pdrdse$te oile (Zaharia XI, 7), ci s-a ascuns pina a trecut turia demonlacd a urei Impotriva Invdtdturilor Domnului. De aeolo el a scris mai
mult de douazeci de scrisori cdtre comunitate $i conducdtori, precum
.,1 cele doua tratate (amintite mai sus).
Situatia pe care 0 crease prigoana In Bisericd era aceea a unei totaJe dezorganizari: dupa vechile canoane, apostatii erau exclu$i din
Riserica $i nu mai puteau Ii reintegrati decit In urma unei pocQinte stabilitd de ierarhie. Se cautase Insa 0 modalitate a u$urarii situatiei celor
cdzuti de 1(1 credinta prin garantarea credintel lor - ori, dupa unii, po-

SFINTUL CIPRIAN. DESPRE UNITATEA BlSERICII

429

trivit principiului apusean al reversibilitatii meritelor - de cc'itre confesori, adica de cc'itre cei care, cu riscul vietii, marturisisera pe Hrisi'os
;in iata autoritatilor pag1ne, dar scapasera cu viata numai dupa 1nchiso are, chin uri, mutilare etc. Coniesorii oiereau celor cazuti un bilet de
Impacare (libellus pads), cu care ace$tia erau reprimiti In Biserica.
Abuzurile cu aceasta ca1e de revenire 1a Biserica a apostatilor au devenit scanda10ase pentru adevaratii cre$tini: unii coniesori, din mila,
din in teres ori din dispret iata de r1nduielile Bisericii, nu mai faceau
deosebire Intre apostati $i nu mai tine au seama de ierarhi. Sflntu1 Ciprian aminte$te r1nduielile canonice $i p1na unde se poate extinde mila
tata de apostati, dreptu1 confesorilor $i a1 ierarhiei, 1n acest proces complex. De unde a urmat un conflict grav lntre e1 $i comunitatea credincioasa de 0 parte $i unii apostati $i unii coniesori de alta. Caci nici apostatii nu acceptau totdeauna 0 lunga $i grea pocainta publica drept conditie a reprimirii lor 1n Biserici, nici confesorii $i chiar unii preoti nu
Qcceptau b1amu1 de a fi prim it prea cu u$urinta iara$i pe cei care se 1epadasera de Hristos 1n tata mortii.
Conflictul s-a accentuat in iarna anului 250-251, printr-un grup de
preoti, care ar ii dorit ei episcopatul in locul Sflntu1Ui Cipriano Unii
dintre ei 1i repro$au cd era de-abia neofit c1nd a fost ales episcop a1 celei mai mari eparhii africane ; altii 11 numeau tradc'itor a1 lui Hristos fiindca se ascunsese in vremea prigoanei lui Deciu. Preotul Felicissimus,
ciipetenia rasculatilor, ameninta cu ruperea de comunitate pe cei care vor
mai asculta de episcopul Cipriano Acesta 11 excomunica, $i ajuta pe Corneliu sa fie ales papa 1n locul lui Novatian, care a fost $i el excomunicat.
Convoacii apoi Sinodu] Africii, care s-a tinut cu putin 1nainte de Pa$ti,
adica de 23 martie 251 $i la care au participat 60 de episcopi. Ace$tia au
aprobat 1n unanimitate referateie sale Despre unitatea Bisericii sobornice~ti $i Despre cei cazuti de la credinta, pe care le-a citit In $edinta
oiicialii.
In cele ce urmeaza vom arc'ita importanta tratatului ccDespre unitatea
Bisericii sobornice$ti (catolicej. Aceasta unitate a ramas una dintre
preocuparile vietii marelui ierarh, pe care 0 pune $i 0 rezolva in mod
sistema tic pentru prima daM 1n cre$tinism.
Aceasta unitate 0 ex prima prin imagini biblice cunoscute, referitoare la corpul omenesc, care concretizeaza legc'iturile lui Hristos cu
Biserica Sa (I Cor. XII, 12-27; Rom. XII, 4-5 sq.), $i prin imagini
luate din natura: soarele $i 'Iaze1e lui, arborele $i par tile lui constitutive, mama $i copiii' etc., ori genera1e, din Scriptura ca: sotia-mama,
arca lui Noe, haina fc'ira cusc'itura, PQ$tile evreiesc, porumbelul etc., etc.

430

APOLOOETJ DB LlMBA LATINA

Demonstratia unitc'1tii Bisericii (loan XV III, 21 etc). este puternic

sustinuUl de-a lungul tratatului de mu1timea citatelor scripturistice, bazatd mai ales pe exegeza tipologica. Implinirea profetiilor Vechiului
Testament $i iminenta sfir$ituJui lumii, In care credea Sf1ntu] Ciprian,
asigurd autoritatea lor deUnitiva (cap. XVI). Impartirea Bisericii din
vremea sa - prin apostati $i disidenti - , a fost, dealtfe], prezisa (cap.
XVII), ca $i acelea ale Vechiului Testament (XVIII). Apostatii s-au supus
rlnduieJii prin pocQinta (XIX), dar pretentiiJe sau chiar abuzurile unor
confesori au provocat tulburare (XX-XXI) $i se cadea sa se pocaiasca
$i ei de gre$eJile comise (XXIII). Nu toti s-au supUs rinduielii canonice ;
ace$tia I$i vor primi pedeapsa (XXIV). Celor smeriti $i supu$i, Sfintul
Ciprian Ie aminte$te practica Bisericii apostolice (XXV) $i invatatura
evanghelica (XXVI-XXVII) 1.
Acestea au fost Imprejurarile dramatice care au dat na$tere tratatului Despre unitate ... $i aces tea au fost remediiJe acceptate in unanimitate de puternica Biserica a Alricei, la mijlocul veacu1ui a1 III-lea
cre$tin. Care este insa temeiul autoritatii, care garanteaza pe pdmint
aceastcl unitate a Bisericii lui Iisus Hristos dupa Inviere ? - Este colegiul celor care au fost trimi$i 1a propovaduire in 1ume inainte de InQ1larea la cer, al SUn/ilor Apostoli (Mt. XXVIII, Mc. XVI), continual pina
Ja sfIr$itul veacurilor de co1egiul episcopal constituit In Sinod (Episto1a
XXXIII, 1, 1). La unitatea aceasta a conducalorului Bisericilor locale mai
ales se aplica imaginile amintite ale Sfintului Ciprian, - unitate a celor
care participa la slujirea arhiereasca In Hristos. Episcopatu1 acesta, care
are puterea de a lega $i deslega, este unul $i indivizibil ca $i Biserica,
$1 adunarea episcopilor este pentru Biserica universalQ ceea ce este
cplscopul In cea locala (V). In EpistoJa a LXVI, 8, 3, Sf1ntul Ciprian 11
descrie ca garant $i aparator al unita/ii : Biserica este, In ochii lui Hristos poporul unit cu episcopul sau, turma Jegata de pastoru1 ei ; episcopul
este in Biserica $i Biserica In episcop $i cine nu este cu episcopul nu
este in Biserica, declara el categoric.
Surprin$i ca in acest tratat Sfintul Ciprian, care a sustinut prestigiul
papei Corneliu impotriva disidentei lui Novatian $i in alte Imprejurari, nu
spune nimic despre primatu1 papal - ca dealtfel mai toate documentele
Bisericii primare - , teologii romano-catolici sustin autenticitatea unui
flagment scurt adaugat la mijlocu1 sec. a1 XVI-lea (1563), In editia
publlcatc'1 la Roma de Paul Manitiu $i mentinut apoi de catolici, dar InI. Ct. Mgr. Victor Saxer, profesor la Institutul de Arheologie cre~tina, Roma,
Cypricn, I'Unite de I'BgJise eatholique, Augustin, Sermons sur l'Bglise unie, eu inlroducere, 1radueere ~i note. Colectia Les Peres dans la toj (edit. Desciee de BrouWN,

Hl79), p. 1G-17.

SPINTUL CIPRIAN. DUPIlI UNiTATIA BIIllUCIJ

Mturat de anglican} fii protestant}, Ja jnceputuJ capitoJuJui IV ~j numit

pe drept textuJ primatiei. Acest text este evident In dezacord cu ceI
care-l continud In aceJ~i capitol, sub denumirea de textul acceptat.
Ei 1i admit lntlietatea fatd de acesta din urmd, care ar fi fost adc'1ugat
ulterior, ca sel-l atenueze, clnd Sf1ntul Ciprian a intrat in conWct canonic cu episcopul Romei ln problema valabiliteltii Botezului ereticilor.
Toole expJicatiile date au caracter fortat ~i nu pot justifica pretentia
de autenticitate, care, este adevelrat, a diminuat mult in intensitate, afia
cum reiese din ultimul studiu romano-catolic publicat acum cUeva luni
~i citat de noi fl. In acest context mal citelm cUeva pelrti concluzive din
Introducerea celrtii profesorului romano-catolic, Mgr. Victor Saxer, cu
care sintem de acord - Mrel implicatiile primatului care urmeazel la el,
totu~i: Adesea scrie el, Ciprian citeazel Mt. XVI, 18-19, ca sd lundamenteze pute.rile Bisericii privitoare 1a iertarea pelcate1or. In afard de
Unit. IV, se regelse~te in Ep. XXXIII, I, 1..., dar ~i in FOflt. XI, Pat. IX,
Ep. LXXI, 3, 1. Or, chiar cind episcopul Cartaginei merge mindln mind
cu acela al Romei, cum este cazu1 in aiacerea acelor ~apsi, nu scoate din
textul lui Matei mci 0 afirmatie despre 0 putere a lui Petru, deosebitd de
aceea a ce10rlalti Apostoli ~i prin urmare nu recunoa~te colegului sdu
roman nici 0 autoritate superioard ace1eia a celorlalti episcopi. DimpoIriva, e1 repro~eazel papei Stefan I cel gase~te pretext in Mgaduinta Mcutd
lui Petru ca sa-~i aroge autoritatea asupra co1egilor sCii : Ep. LXXI, 3, 1.
Este un abuz, pentru cel drepturile episcopilor sint egale. AceasUl pozitie
prime~te 0 formulare foarte clara din partea lui Ciprian intr-un document
olicial, preambulul actelor Sinodului de la Cartagina din 1 septembrie
256 : Nimeni dintre noi, spune el nu se constituie episcop a1 episcopilor,
nici nu reduce pe colegii seli 1a supunere, terorizlndu-i sau liranizlndu-i,
Dimpotrivel, orice episcop pelstreazel propriu-i drept de decizie, cu toatd
Jibertatea ~i cu 0 deplinel dispozitie a puterilor sale. De asemenea, nu
poate nici sel fie judecat de allul, nici Sel judece el insu~i pe aItul, ci noi
a$teptdm cu totii judecata Domnului nostru lis us Hristos (Sent. Epp.
Prae!) 8.
In felu1 acesta, Sf1ntul Ciprian mentine ca autoritate supremel a Bisericli Sinodul, sinodul episcopilor, conform celui apostolic (Papte XV,
6 sq.), in colegialitatea episcopilor, Mrel deosebire de autoritate lntre
el. Ceea ce este episcopulin Biserica locald este in Biserica UniversaJCJ
2. Este marc dcoscblre din accst punct de vedere Intre Invl!\IHuno Prof. F. Ollyrt'l
In nl s1\u Precis de Pat r%ulc, t. I, p. 253-250 sau u{'eOIl 11 prof. romuno-c,~I()lIc Ill'rtbold Alt,6ncr In /'atr%U/l', (Frolburg 1m Brl'lsgllu, 193B), ,po IO(} 107 ~I <ICl'l'1I II MUr.
Vi<'lor Suxpr, OIl. cll ..mpfCI, p. 1/1 :.> I.
:1. Mgr. Victor SIlXN, oj). !'it., p. 17.

APOLOGBTI DB L1MBA LATINA

432

ad una rea episcopllor. Ciprian zice : colegiul lor - caci episcopatul este
unuI, /iecare episcop poseda 0 parte In indiviziune (Unit., V) 4. cEpiscopii
slnt legati unii de allii prin legea dragostei $i a armoniei nelmpartite II,
sub conducerea Sfintului Duh; de aceea autoritatea lor traditonala In
Biserica nu poate Ii depa$ita $i deci nu are nevoie de 0 alta supra-autoritate pe deasupra Bisericii. Ea este slnul matern care hrane$te pe copllul lUi Dumnezeu, este mijlocitoare obJigatorie lntre pdmint $i eer:
Nimeni nu poate avea Tata pe Dumnezeu, daca n-are Biserica mama
(Unit. VI); ca sa ai Tata pe Dumnezeu, repetd Sfintul Ciprian, trebuie
sa ai Biserica mama (Epist. LXXN, 7, 2). Intr-adevar, <<In aiard de BiserIca nu este mintuire (Epist. LXXIII, 21, 2).
Amintim pe scurt cuprinsul tratatului Despre unitatea Bisericii sobornice$ti :
Cap. I. Nenumarate sint cursele vicleanului ispititor. Cap. II. Numai prin statornicia In credinta ne putem opune celui rau. Cap. III. DiavoluI ne duce In ispita prin erezii $i schisme ; sa ne ferim de ele. Cap. IV. Sa
pastram unitatea de credinta in Biserica cea una a lui Hristos Iisus. Cap. V.
Episcopatul apara aceasta unitate. Cap.VI-VII. Imaginile biblice ale casatoriei, a corabiei lui Noe $i a hainei Lui nelmpartlta iac mai concretd
Jnvatatura evangheJica despre unitatea Bisericii. Cap. VIII. 0 turma $i un
Pastor e Biserica una, casa cea sf1ntd a Domnului. Cap. IX. Porumbelul de
la Cincizecime este simbolul dragostei irate$ti a Bisericii. Cap. X. Ereziile
s1nt mijloacele de Incercare ale credintei noastre. Cap. XI. Sa ne ierim de
pro/eti mincino$i. Cap. XII-XIII. Cei ce se separa de Biserica se despart
de Dumnezeu, caci Domnul ne-a cerut sa ne lmpacam cu tratii nO$tri lnainte de a ne ruga. Cap. XIV-XV. Cei care mor Jipsdti de dragoste In aiara
Bisericii nu slnt adevarati martiri, fiindca slabesc Biserica de credinta.
Cap. XVI. Ereziile $i schismele au ios prezise de Proieti. Cap. XVII/K.VIII. Sa ne ierim de cei despartiti de Biserica, potrivit lnvataturii
scripturis,tice, care prezice pedepsirea lor. Cap. XIX. Caci ruperea de
Biserica este mai grava dedt apostazia. Cap. XX-XXII. Coniesorii sa
se fereasca de gre$eli prin Jipsa de smerenie : $i ei pot gre$i. Cap. XXIII.
Nimeni sa nu se lase amagit despartindu-se de Biserica $i slabind-o
astfel. Cap. XXN. Pacea este idealul cre$tinului dupa Mintuitorul. Cap.
XXV. Biserica primara a fost exemplu unic de unitate In dragoste, (cap.
XXVI) dar Intre noi a slabit unitatea pentru ca a sldbit credinta $i dragostea. Cap. XXVII. Domnul este aproape, sa ne trezim din somnul vechii
4. Idem, ibidem, p. 16.
5. Jipis/oia LlV, 1 ; LXVII, 5 etc.

SFiNTUL CIPRIAN. DESPRE UNITATEA BISERICII

433

neputinte 1n care am cazut $i so. veghem 1a observarea $i 1ndeplinirea

lnvatclturilor DomnuJui / O$a scrie Sf1ntu1 Ciprian 1a sf1r$itu1 tratatu1ui
sau despre unitate - socotit cea mai importanta scriere a sa.
LITERATURA
'Inlegatura cu ongmea textului primatiei , cit am unele generalitati dinltr-un
fragment din concluzIa la traducerea tratatului Despre unitate, privitoare loa IDanuscrisele ~i primele editii: TIIansmILt,erea textului lui Cipr1an s-a facut mJai ,ales prin
mijlocirea manuscriselor. Usta ~i studiile lor se gasesc in editiile critice ale lui Hartel
~i Bevenot. Trimitin deosebi la aceasta din urma, care se ana in Corpus christianorum
~i ale carei concluzii Ie rezum aieL Manuscriselecare au ajuns pina La noJ sint impra~tiate prin toata Europa, in deosebi in cea Occidentala. Cel mai vechi care of era
tratatul [De unitate] este cam de la anul 500. Lowe il crede originar din Halia sau
din Gali'a meridionala. ,In sec. al XVII-lea el CIIpartinea aance1arului Seguir, apoi nepotului sau de Coislin, care-l dona (minastirii) St. Germain des Pres, de unde a trecut la
Biblioteca Nationala.
Aproape 0 duzina (de manuscrise) dateaza d.iIIl epoca oorolingioana: patru sint
frantuze~ti, doua germane, alte doua engleze. Pentru dubla stare a cap. IV, sint de 0
lIlare importanta citeva manuscris;e din apogeul Evului Mediu, de la ,rena~terea
sec. XI ~i XII, ,aJdica cele de la Leyda ~i de la St.-Victor din Paris. EditiiIe au primit
innoirea manUisorisel'Of de la Rena~terea sec. XVI-lea. Editia princeps ,a fost publicata
la Roma in 1471. Nici aceasta, nici cele care au urmat, nu cuno~teau textul primatului. Ele nu ofere au dedt textul receptatn, dnd Paul Manutiu I-a publicat pentru
prima data la Roma in 1563, pentru ca apoi sa se mentina in editiile urmatoare: A
lui Jacques Pamede La Anvers in 1568, a lui RigauIt la P,aris in 1648, a lui Dom de
Maran, reluind pe Baluze in 1726 i tot la Paris, a rasunat un puternic strigat de indignare in dmpul protestant. Paul Manutiu a fost acuzat de fals. La fel editia anglicana de la Oxford, din 1682 a dat repede afara textul primatiei.
Marile editii uzuale darteaza din epoca contemporana. Aceea a lui Jacques Paul
Migne, care a aparut in 1865, in Patrologia latina, este 0 copie defectuoasa a aceleia
a lui Maren. Prima editie critica este datorata lui Wilhelm de Hartel ~i a ,aparut im
Corpus christiano rum din Viena, in 1869. De numeroasele critici ~i ameliorari de care
s-a bucurat la, a profiItat pina 1a unna ultima editie ~tiintifica i se g,ase~te in Oorpus
christianorum din Turnhout ~i dateaza din 1972 i dupa ea a fost facuta traducerea
noastra 6.
(Pentru amanunte in legatura ell codicele, a se vedea: canooicul Bayard, St.
Cyprien. Correspondance, t. I, ed. II, Paris, 1962, p. XXXIX-XLIV ~i LIV-L Vi ioar
despre editH, p. XLIV-XLV, amintite deja ~a Literatura la Sf. Cipriam).
STUDII:
A. d'Ales, La TMologie de St. Cyprien, P,ail'is, 1922; Mgr. P. Batiffol, L'Eglise
naissante et Ie Catholicisme, Paris, 1927 i M. Bevenot, St. Cyprien's De unit ate ...
chiliP. 4, in The Light of the Mss, col. Analecta gregorila'Ila, 11, Roma, 1937, p. LXXXV
79 pp.,
,textul cap. 4 i J. Colson, L'Episcopat catholique, Paris, 1963 i Van den
Eynde, La double edition De unitate Ecc1esiae de St. Cyprien, in Revue d'histoire
Ecclesi,astique, 29, 1933 i A. von Hamack, Dogmengeschichte, pd. IV, it. liP. de Labriolle, De I'Unite de l'Eglise catholique, col. Unam Sanctam, 9, Paris, 1942 i P. Monceaux, Histoire litteraire de l' Afrique chretienne, t. 2, Paris, 1902, retiparita loa Bruxelles, 1966 i O. Perler, De c(ltholicae Ecciesiae unitate, 'chap. 4-5, in Romische Quantalschrift, 44, Roma, 1936 i V. Saxer, Vie liturgique et quotidienne
Carthage vers
Ie milieu du IlI-e siE'!cie, col. Studi di ,antichita cristi ana , 29, Roma, 1969 i M. Villain, Introduction l'Oecumenisme, Paris, 1964.

In

r.omAne~te:

Patrologiile citarte La literatura Sfintului Giprian de Pr. I. Coman

Torclachescu.
6. Mgr. Victor Saxer, op. cit., p. 52.
28 -

Apologeti de limb!! latin!!

~i

Pro Cicerone

DESPRE UNITATEA BISERICII ECUMENICE

(DE CATHOLICAE ECCLESIAE UNITATE)

I.
Cind Domnul ne indeamna ~i ne spune: Voi sinteti sarea pamintului I, iar in alta parte ne porunce~te sa fim simpli in nevinovatie ~i
intelepti in simplHate, ce se cuvine sa facem alkeva, prea iubiti frati.
dedt sa veghem eu inima plina de grija, sa luam masuri de prevedere
$i sa ne ferim de eursele dU~lllianului in~elator, pentru ca nu cumva,
dupa ce ne-am insu~it intelepciunea lui Dumnezeu Tatal, sa parem fara
tntelepciune in apararea mintuirii noastre ? Noi nu trebuie sa ne temem
numai de persecutii ~i de atacurile fati~e destinate sa coboare ~i sa prabU$easca pe servitorii lui Dumnezeu. E mai u~oara paza, dnd primejdia
se vede ~i sufletul se pregate~te din timp de lupta, dnd adversarul se
de clara ca atare. Dar este mai periculos $i mai de temut du~manul,
dnd se strecoara nevazut, dnd ascuns sub masca in$elatoare a pacii, se
Ura$te ca un $arpe 2 impotriva noastra, din care cauza este ~i numit
astfe!. El este intotdeauna vi clean, folose$te dii intunecate $i ocoIite
pentru a impresura pe om. A$a a amagit de la inceputullumii cu cuvinte
tltragatoare, dar mincinoase, ~i a in$elat suflete credule !iii naive, care
nu ~i-au luat masuri de prevedere 3. A$a a incercat sa in$ele chiar 'pe
Domnul, venind pe ascuns $i rtirindu-se ca sa in$ele. Dar a fost simtit /iii
respins, $i de acee'a a fost izgonit, pentru ca a fost descoperit la timp
$i recunoscut 4.
1. Mt. 5, 13.
2. Aparitia biblica a diavolului in chipuI ~arpelui e manifestarea vicleniei, din
prlclna torsiuniIor !Ii minciunii in general a acestei reptile primejdioase. Sfintul Iustin
~l Tertulian au folosit aceasUi imagine inaintea Sfintului Cipriano
3. Pac. 3, 1 sq.
4. Mt. 4, 1-11.

SPINTUL CIPRIAN. DBiPRI UNITATIA BIIIRICII ICUMIINJCI

435

H.
De aici ni s-a dat exemplu sA fugim de drumul omului vechi, 54
mergem pe urmele lui Hristos cel biruitor, ca sA nu cAdem iar4~i in latul mortii, ci, prevAzAtori in fata primejdiei, sA ne lntarim stapinirea
asupra nemuririi pe care am primit-o. Dar cum ne-am putea lntari nemurirea, dadi nu indeplinim acele porunci ale lui Hristos, prin care
moartea a fost invinsA ~i inlAntuita 'I El Insu~i ne sfAtuie~te ~i zice:
DacA vrei sa vii la viata, pAze~te poruncile 5, ~i de asemenea: Dacli
Yeti f,ace ceea ce va cer, nu va voi mai numi servi, ci prieteni 6. Pe
ace~tia Ii nume~te puternici ~i statornici, a~ezati cu temei pe piatra
credintei, pe ace~tia Ii socote~te intariti ~i aparati impotriva tuturor
furtunilor ~i virtejurilor lumii trecatoare. Cine aude cuvintele mele
-- zice El - ~i Ie indepline~te este asemenea barbatului intelept care
~i-a dadit casa sa pe piatra; au cazut ploile, au venit riurile, au suflat
vinturile ~i s~au napustit asupra casei aceleia, ~i ea n-a d\zut, caci a
fost a~ezata pe piatra 7. Trebuie, a~adar, sa raminem in cuvintele Lui,
sa fnvatam ~i sa facem ce ne-a invatat ~i I-a fAcut Lui. Dealtfel cum poate
spune ea erede in Hristos eel ee nu face eeea ee I-a invatat Hristos sa
faea? De unde sa primeasea rasplata credintei, daea nu paze~te porundIe eredintei 'lIn mod necesar cel fur at de dunul gre~elii se datinA ~i
ratace~te dintr-un loc in altul, hartuit ea praful pe care-l poarta vintul,
caci umblind nu va ajunge la mintuire cel ce nu merge pe calea mintuitoare a adevarului.
III.

Dar trebuie sa ne pazim nu numai de in~elaciunile care se aratA, caire

se vad. ci ~i de cele ascunse sub videnia prefacMoriei. Si ce e mai viclean ~i mai pretacut decit du~manul descoperit ~i a1lungat prin venirea lui
Hristos 'I Dupa ce a fost. adusa neamurilor lumina stralucirtoare a mintuirii care a facut ca surzii sa auda glasul bunavointei duhovnice~ti,
orbii sa-~i delschida ochii 'catre Domnul, infirmii sa capete sAnlitaitea
cea ve~nica 8, !?,chiopii sa d\lerge sa-L asculte, mutii sa se lOage C'U glasul
vorbirii. du~manul, vazind ca multimile prea credincioase au plirasit
pe idoli ~i ea templele ~i lika~urile Iud au rAmas goale, a nliscocit 0
noua in~eladune, aceea de 'a atrage pe cre~tinii nebagatori de seaanlt
prin insu~i numele de cre~in. A inventat erezii ~i schisme prin care
5. Mt. 19. 17.
6. In. 15. 14--15.
7. Mt. 7, 24-25.
11. Scmnelc N!'i mcsinnicC', dupll

Mur.

Victor S.IX{r, up. !'il., p. :!7 lIotll 3, io

IsnlLI :W, In I :19, III sq. I :ifi, 5 sq. I fl!, 11 MiltI'I 11. '1.

0.

APOLOOBTI DB LIMBA LATINA

436

sa rastoarne credinta, sA corupA adevArul, sA dezbine unitatea Bisericii.

Pe cei pe care nu-i putea tine pe drumul orbirii celei vechi ii in~alllA ~i-i
abate pe oalea Ulilei noi rt:taciri. RApe~te pe oameni ehiar din biserica I~i,
tocmai cind Ii se pare ca s ...au apropiat de ,lumina ~i au scapat de noaptea
acestei lumi, tocmai ,aturuci Ii coboara iara~i in intuneric, indt se numesc
cre~tini ~i cei ce nu stau pe temeiul EvangheIiei ~i al legii lui Hristos,
cei oe ered ca au lumina umblind in irutuneric, nemingiiati ~i amagiti de
du~manul care se preface cu glas de Apostol ~i de Inger al luminii 9,
gasindu-~i unelte care se dau drept slujitori ai dreptatii, care pretilnd
cA noaptea este zi, moartea mintuire, deznadejdea nadejde, necredinta
credinta prezerutind pe anrtihrist sub numele lui Hristos ~i spunind minciuni i~elatoare, oa sa denatureze adeva:rul prin lamagiri de~arte. Aici
se ajunge, prea ~ubiti frati, dnd nu se merge l,a oMr~ia adevarului, nu
i se aauta inceputul ~i nu este paziJt cuvinrbul [nvatatorului cerese.
IV.

Daca examineaza ~i ceroeteaza cinev,a, va vedea ca nu e nevoie de

dQvezi ~i de 0 lunga expunere 10 pentru a demonstra adevarul credirntei.
Vorbind ,lui Petru, ziee Damnul : 11 Eu iti spun ca tu e~ti Petru ~i pe
aceasta pi-atra vai zidi Biserka mea ~i portile tadului n-o va sfari'ma.
I~i voi da tiecheile imparati,ei cerurilor ~ tCele pe care Ie vei leg,a pe
pamint leg'ate vor fi ~i in oeruri ~i cele pe oare Ie vei dezleg,a pe pamint
dezlegate vor fi ~i in ceruri 12. Pe unul singur i~i clade~te Biserica ~i,
de~i Ie atribuie la toti ApostoIii dupa invierea Sa putere egala ~i Ie
spune: Precum m-la trimis pe mine Tatal, va trimit ~i eu pe voL Primiti Duhul Sfirut. Daca yeti ierta cuiva pacatele ierilate Ii vor fi; daca Ie
9. II Cor., 11, 14-15.
10. SUntul Ciprian a rezumat in precedentele trei capitole ceea ce trebuiau sa
atb! cIar credincio~ii in vremea sa pentru pastrarea dreptei credinte ~i anume: ispitele vicIene ale diavolului pentru a in~ela pe cre~tini (cap. I) i datoria acestora de a
rll.mlne neclintiti in credinta (II) ~i confuzia pe care reu~e~te cel rau s-o aduca in
Bisericll. prin ereziile ~i schismele care rup unitatea Bisericii.
Aici, in capitolul al IV-lea, incepind sa descrie unitatea Bisericii, SfintulCiprian
aminte~te pe scurt ca Mintuitorul a trimis pe Sfintii Apostoli la propovaduire dupa
lnviere (loan 20, 21-23) pe temeiul invataturii despre dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu marturisita de cel mai batrin dintre Apostoli in numele lor (Matei 16, 18-19).
lar In capitolul urmator, Sfintul Ciprian arata ca in continuare aceasta unit ate va Ii
mentinuta de colegiul episcopal ~i dupa Sfintii Apostoli.
11. Mt. 16, 18-19.
12. In acest loc a fost introdus in Evul Mediu un mic comentar adaugat la tratatulDespre unitatea Bisericii sobornice~ti de teologii romano-catolici, prin care
ace~tia Ii atribuie Sfintului Ciprian invatatura primatului papal a~a cum am amintit
In Introducere. Textul adaugat a fost numit de teologi textul primatiei. El se deosebe~te Intru totul de contextul tratatului Sfintului Ciprian, care intemeiaza unit ate a
Blserlcil pe Invatatura ei, formulata de colegiul episcopal ~i despre care vorbe~te
foarte llmpede marele ierarh african in capitolul al V-lea.

SPINTUL CIPRIAN, DUPRI UNITATIoA 11.IRIOn ICUMINICI

437'

lB, totu~i, Cd sl1 se vadl1 bine uniltMea, a

rinduit, eu autoritatea Sa, ohll1$taaeestei un1t6ti, lneeplnd-o de Ia unul
singur. $i eeilalti Apostoli erau tot eeea ee a fost Petru, Inzestrati eu
aceea~i onoare ~i putere, dar inceputul pleacA de la unul, pentru ea B1serica lui Hristos sA se arate in unitatea sa. Unitatea Bisericii 0 aratli $1
Duhul Stint in peI1Soana Domnului, dnd zice in Clntarea c1ntdrllor:
Una este porumbit,a mea, desavir~ita m'ee, una este 1a mama sa, aleasli
pentru eel ce i-a det viata 14. Cine nu tine aceasta unitate a BisericH,
crede ca tine credinta ? Cine se Unpotrive~te Bisericii ~i i se opune crede
eA e in Biserica ? Acela~i lucru ne invata ~i fericitul Apostol Pavel, dnd
ne arata legamintul unitatii zicind: Un singur trup, un singur Duh, 0
singura nadejde a chemarii voasil:re, un singur Domn, 0 credinta, un
botez, un Dumm.e~eu 1/i.

veU Une euiva, tlnute vor fill

v.
Aceasta unita,te sintem datori s-o tinem puternica ~i 5-0 apl1r6m,
mai ales cei care conducem ca episcopi Biserica, sa aratam ca ~i episeopatul este unul singur ~i neimpartit 16. Nimeni sa nu in~ele fratia prin
xplicatia este u~or de dat daca ne gindim c1i in climatul cezaro-r,pist medieval
era 0 impietate existenta acestui tratat al Sfintului Ciprian, care " fost un factor
decisiv in alegerea papUor contemporani ~i in care se vorbe~te despre coleglul
episcopal ~i nu despre primatul papal. Caci puterea de dezlegare a chellor e datil
tuturor Apostolilor, iar m1irturisirea de credinta a Sfintului Petru pe care a zldlt
Biserica Mintuitorul, era f1icuta in numele Sfintilor Apostoli. Pentru con~tllnta romano-catolica era nevoie ~i de un comentar, care sa-i atribuie Sfintului C!prian recunoa~terea primatului papal. Acest adaos introdus in textele mai nol, nu mal este
primit astazi de teologii ne-romano-catolici ~i inca niei de ace~tia totl. (Profesorul
H. Kiing din vremea noastra ~i oscilatiile Mgr. Victor Saxer sint pilde graitoare).
In traducerea no astra nu putea fi mentinut. 11 redam aicl in versiunea Mgr.
Victor Saxer, pentru a fi judecat in cadrul textulul recept, primit de teologl1 celorlalte Biserici ~i de unii romano-catolici: Dupa invierea Sa, El a spus acela!jl lucru
lui Petru: Pa~te oile Mele (loan, 21, 17). Pe el a zidit Blserica, lui I-a Incredlntat
sarcina de a pa~te oile Sale. De~i da tuturor ApostoIiIor put ere asemanatoare, cu toale
acestea nu stabiIe~te dedt 0 singura catedra ~! in virtute a autoritati! sale, 1 organ!.
zeaza originea ~i ratiunea de a fi a unitatii. ~i ceilalti Apostoli erau ceea ce era Petru
dar lui Petru i se da primatul. A~a s-a aratat ca nu exist a decit 0 B!ser!ca ~! 0 catedril.
Toti Apostolii sint, desigur, pastori, dar se pomene~te de 0 singurll turmil, pe care 0 due
la pascut toti Apostolii Intr-o intelegere desavir~ita. Cine nu se ment!ne In aceastil
unitate a lui Petru crede Cd se men tine In credlnfa 1 Cel ce plirlise~te catedra lui
Petru, pe care este lntemeiata Biserica, mal poate avea pretentia ell. se aUIi !n Blseriea 1, Mgr. Victor Saxer, op. cit., p. 28.
13. In. 20, 21-23.
14. Clnt. Clnt. 6, 9.
15. Efesen! 4, 4-6. Este citatul b!bllc cel mal expresiv ~! mal complet pe care-l
pune Sf. C!prian la temella conceptie! sale despre un1tatea B!serlcll.
16. Sflntul Cipr!an a creat expres!a coleg!al1tatea ep!scopalil despre cure S-II
vorblt mult la Conc1llul de la Vatican, faril a f1 cUat In constltut!a luI. Aflilm accIINtli
expresie In ma! multo epiNtole alo sale, de plldi!.: .CoDcordiom ColeglJ 4accrdolalls
rlrmiter oplnl'nis (I:lplst. LV-II !'litre Anionilln, I, I :.SlIlnt Cyprll'n. CorreRponliulI.,c".
t. fl. co\. .ell'S l1nlvPrsltc l s de l1n11lC'{,, de Cllllonicul lIuy/ml. I'd, 11-11, Purls, I!HII. p.

APOLOGETI DE LlMBA LATINA

438

minciuna, nimeni Sa nu strice credintaactevar'ata prin tradare perfida.

Episcopatul este unwl singur, din 'care detine fieoare in mod solidar 0
parte. Biserica este una singura, care se extinde prin dezvoUarea sa,
1mbrati!~ind multimea eredincio~ilor. La fel razele siIllt muHe, dar lumina este una singura, remurile a,rborelui sint multe, dar pUJterea-i una,
fundata cu ajutorul radacinii. Dintr-un singur izvor curg multe duri,
de~i ele sint numewase, dar unitated de obil1~ie i se pastreaza. Smulge 0
raza din corpUil SrOarelui : uu vei putea, caei lumina lui esie unitara. Rupe
o ramura. dintr-un arbore, rupta nu-~i va putlea mentine vilata. Despacte
un riu de izvorul lui: despartit v,a seea. T()(I; a~a ~i Biserioa Donmului,
impra~tiindu-~i lumina, imbrati~eaza cu razele sale tot pami:nJtul; totu~i
nu este lumina oare 'se intinde peste tot ~i unitatea ei individuala ramine
ne~tirbita. Ca ramurile unuiarbore, razele ei de lumina se iIlltind peste
tot pamiIlltul, ca diIlltr-un izvor, invatMurile ei se raspindesc pma departe, dar unul ii este Clapatwl ~i izvorul,oa unica mama ai carei fii duhovnice~ti se inmultesc neconllenit. De e'a sintem nascuti, cu llaptele ei
ne hranim, din suNetul ei este sufletulnostru.
V:l.

Mireasa a lui Hristos, este curata ~i neprihanirta, nu poarl:e fi adultera,

o singura easa ounoa~e, eu casita pudoare paze~te juramintul unui singur pat 17. Ha ne pastreaza lui Dumnezeu, ea rezerva. imparatia Domnului pentru fiii ei. Cine se desparte de Biserica ~i se une~te cu ,alta i~i
calc a promisiun~le fata de Birserica, ~i ciIlle parese~te Biserioa lui Hristos
nu va avea rasplata de Ia Hristos, caei devine un strain, un profan, un
dU$man. Cine nuare oa mama Biseriea nu poateavea pe Dumnezeu ca
tata l8 Numai daca .a fost cineva in afara cOflabiei lui Noe $i totu~i a
scapat, poate ca scapa ~i cel ce e in afara Bisericii. Ne indeamna Domnul $i zice: Cine nu e cu Mine, e impotriva mea l~i cine nu culege eu
Mine, risipe~e 19. Cine calLoa pa'cea $i unirea cu Hrisllos, este impotriva
lui Bristos. Cad ziee Domnul: Eu ~i Tatal una sintem 20. $i, de asemenea, despre Tata!, Fiul ~i Sfintul Duh este serils : Cei trei una sint 21.
131 I Nec sic agat quasi ipse judicaverit de Collegia sacerdotum; (Epist. LXVIII,
IV, 3; idem, ibidem, p. 238) etc. Sensul este cel din cap. V: unul ~i neimpartit ~i Sf.
Clprian 11 explica pe larg aicL
17. Sfintul Ciprian folose~te adesea imaginile biblice ale fidelitatii conjugale ~i
fecloriei: Os. 1,2 i Mt. 9, 15; 22; In. 2, 1 sq. ; Efes. 5, 22 sq.; II Cor. 11,2; In. 3,29;
Papte 19, 7; 21, 2. Mgr. Victor Saxer aminte~te Epistolele Sfintului Ciprian un de sint
foloslte: 43,4, 3; 52, 1,.3; 73, 19,2; 74, 73 etc. (op. cit., p. 30, nota 13).
18. Formula celebra care se gase~te ~i in Epistola 74, 7, 2 a Sfintului Cipriano
19. Mt. 12, 30.
20. In. 10, 30.
21. I In. 5, 7.

SPINTUI. CIPRIAN, DIIIPRI UNITATIA BISIRICII ECUMENIC!

439

C1"ede cinev'a ell. aC811stli unaate care vine din puterea divinl\, tntlirlt!
prin jurdminte cere~ti, poate fi despdrUt! de Bisericli, poate fi sfc1rimat!
de voint! dezbinaJtoare? Cine nu respect! aoeast! unitate, nu respectA
legea 'lui Dumnezeu, nu respecta credinta in Tatal ~i Fiul, nu respect!
viata ~i millituirea.
VII.
Aceasta itnitarte consfintita prin juramint, aceasta legatura a umrll
inseparabile, ne este aratata in Evanghelie prin cama~a Domnului Iisus
Hristos: acea:sta n-a fost taiata ~i impartita in mai mulrte bucati, ci s-a
tras sorti pentru ea, oa sa fie primita intre'aga ~i eel ce se imbraca cu ea
s-oaiba fara vreo !ipsa ~i neimpartita cu a1tcineva. Cad spune SHnta
Scriptura: <dar cama~a, fiindca nu era cusuta, d facuta de sus in jos
dillitr-o singura tesatura, au zis intre ei: sa n-o sfi~iem, d sa. tragem
sorti pellitru ea, ~i cui Ii va didea a lui sa fie 22. Ea ave,a acea unitate
venind de sus in jos : adica venind de la Tatal cerese ~i nu putea fi sri~iata de catre cel ce avea s-o foloseasca, fiindca era una ~i indivizibild
prin formatia ei. Nu poate imbraca ve~mintllli lui HrLstos cine sdndeazc1
l;>i divide Biseriea lui Hristos. Dimpotriva, dupa moartea lui Solomon
regatul ~i poporul lui scindindu-se, profetul Ahia a venit in fata regelui
leroboam pe cimpul de adunare ~i ~i-a sfi~iCl!t ve~mintul in 12 buc~lti zicind: Ia pentru tine zeee bucati, fiindca acestea spune Domnul: latli,
sfi~ii regatul din mina lui Solomon ~Hi voi da tie zece sceptre, iar clOUd
vor fi ale Ilui, in favoarea servului meu David ~i a cetatii lerusalimului,
pe care am ales-o ca sa-mi pun numele Meu acolo 23. Pe dnd Israelul
era impartit in 12 triburi, profetul Ahia ~i-a sfi~iat ve~mintul. Dar fiindc!
poporul cre~tin nu poate fi diviz,at, caID'a~a lui Hristos, facuM. dintr-o
singura tesatura, n-a fost impartirt:a de catl"e stapinitori : indivizibUli, singura, una, a 'aratat ca nu poate fi sfi~iata unirea noastr!, a poporului
care ne-am imbracat cu invatiHul"a lui Hristos. Aceasta invatMura reprezentata concret prin oama~a lui Hristos, ca un semn, ca un legamint,
consfinte~te unitatea Bisericii 24.
VIII.
Cine este a~adar atH de nelegiuit ~i de perfid, cine este art:tt de ~m
bolnavit de nebunia dezbinarii, ineit sd Icre,addcd se poate sfi~ia sau s~
tndrdzneascd sd sfi~ie unitatea lui Dumnezeu, imbracamill!tea Domnului,
22. Tn. 19, 23-24,

:n,

I Reni 11,31, 3(i,

:'>,\.

~,p <llI\lnt('.~t('

(',1 I('xlill

.tf'P~til

II Il1splrtll~1 ('C)IIStitll\ill ('ol1e1l1l1ll1i V,ttlc',l11 II.

APOLOGBTI DB LIMBA LATINA

440

Biserica lui Hristo'S? EI insu~i ne indeamna in Evanghelie !?i ne invat.<'

ziclnd : ~i Vi8 fi 0 turma ~i un pastor 25, Crede cineva ca pot fi intr-un
singur ~i acela~i loc mdi multi pastlOri sau mai multe turme deodaJta ? La
fel Apostolul Pavel, afirmind aceea!?i unitate, ne roaga, ne indeamna ~i
zice: Va rog, fratilor, in numele Domnului nostru !isus Hristos, ca
toti sa spuneti ~cellaqi lucrlU, ~i sa nu fie intre voi schisma, ci sa fiti cu
acel,a~i gind ~i Cll aceeaqi simtire 26, $i de IQsemenea zice: Sustinindu-va unul pe dltul CU dr'agoste ~i lucrind, sa paziti unitatea Duhului in
unire ~i pace 27, Socoti tu oa poti sta ~i trai despartindu-te de Bi:serica,
cladindu-ti aIte a!?ezaminte ~i alta locuinta? S-a spus catre Rahab, in
care era preinchipuita Biserica: Vei aduna pe tatal tau ~i pe mama ta
~i pe fflatii tai ~i toata casd tatalui tl:au rra tine, in aasa ta ~i oricine va
ie~i afara pe u~a easei tale acuziGt va fi 28. La fel, juramintul de p.a~ti
nu 'cuprinde in legea Exodului nimic ICIlrtceva dedt ca mielul care este
ucis in chipul lui Hrisl\:os sa se maninoointr-o singura casa, Vorb~te
Dumneze.u zicind: Va fi minoot inltr-o singura casar carnea nu i-o veti
arunoa afara din carsa 211. Carnea sfmta a Domnului Hristos nu poate fi
aruncata afara ~i pentru credincio~i nu este vreo alta c:asa in afma de
una singura, Biserica. A1ceasta casar acest salCIJ~ uniJc este. ar,fila,t ~i numit
de Duhu} Stint, care spune in pSaJlmi : c<Dumnezeu, care faCe sa loeuiasca
2ntr-o ca.sa eei UIIliti>~ 30. In easa Domnului, in Biserica lui Hristos locuiese
eei uniti. Ei staruie in buna inte'legere ~j simplitai1:e.

I'Xi.
De aceea Duhul SHnt a venit in dbip de porumbel 31 : pasare simpla
plaeuta, fara fiere amara, far,a mu~caturi salbai1:iee, fara violenta,
fara sa sn~ie cu unghiile, apropiata de oameni: sot ~i sotie in acel~i
cuib, t~i cloeesc puii impreuna, i~i duc viata impreuna, zboara impreuna,
trl1iesc in ?dce giugiulindu-se ~i fiind strillS leg,ati unul de a:ltul. Aeeasta
simpliltate trebuie sa fie cunoscuta ~i in Biserica, aceasta unire trebuie
s! existe, adica dragostea frateasca sa fie ca a 'porumbeilor, prin bUndete ~i incredere, oamenii sa fie la fel ca mieii ~i oile. Ce face in sufletul
unui cre~tin siHbMicia lupilor, turbarea dinilor, veninUil ucig~ al !?erpilor, erunta ~erocitalte a fiarelor? Trebuie sa fim multumiti dnd astfel
~i

25.
26.
27.
28.
29.
30.
31.

In. 10, 16.

I Cor. 1, 10.
Efes. 4, 2-3.
los. 2, 18-19.
le$. 12, 46.
Ps. 67, 7.
Mt. 3. 16, Marcu 1, 10 i Luca 3, 22; loan 1,32 i d, Facere 8, 11.

SFlNTUL CIPRIAN, DESPRE UNITATEA BISERICII ECUMENlCE

441

de oameni se 'separa de Biserica, pentru ca sa nu fie pradati porumbeii

~i oile lui Hristos prin saIbaticul ~i inveninatui lor contagiu. Nu pot srta
impreuna amarficiunea ~i dulceata, intunericull ~i lumina, ploaia ~i seninul, razboiul ~i pacea, rodnicia ~i si1:erilitartea, seceta ~i umiditaltea, furtuna ~i vremea buna. Sa nu creada cineva ca poate indeparta pe cei buni
de Biserka : vintul nu smulge griul ~i Illici furrtuna nu rastoarna un copac
eu radacini adinc infipte in pamint; numai paiele sint mi~cate dintr-o
parte in a1ta, numai arborii sl'abi sint doboriti de vint. Pe ace~rtia, cu
suflete slabe Ii critic a ~i-i demasdi Apostolul loan zicind: Cu noi au
ie~it, dar n-au fosrt eu noi, caci daca ar fi fost cu noi, ar fi ramas cu noil> 32.

Artunci se prOOuc de obicei e:reziile, dnd mintea se strica ~i~i pierde

dnd perfidia ~i discordi'a sparg unitatea eredintei. Domnul, insa,
permite sa iSle produca 'acestea, ingaduie ca fiecare sa-~i aiba liber,tatea
con~tiintei sale, pentru ca, atunci dnd inimile ~i mintile noastre sint puse
la inceroare, sa se vada bine cei a caror credinta ramine intreaga ~i neclintita. Duhul SHnt ne statuie~te prin Apostol ~i zice: Trebuie sa
existe ~i erezii, pIltru ca sa se veda cei ce rezista incercarilor 33. A~a
sint pu~i la incercare cei credincio~i, a~a se dau pe fata cei vicleni, a~a
se despaiit inainte de ziua judecatii chi'ar aici pe pamint sufletele celor
drepti de ale ceilor nedrepti, cum se separa griul de paie. Deaceea unii
din prop;rie initiativa, falra rindui,ala divina, se fae ~efii unor grupari din
afara ~i, fara vr,eo lege sau dispoziUe superioara, i~i vau numele de
episcopi, far a sa Ie fi incredintat cineva episcopatul 34. Ace~tia, precum
ii arata Duhul SfinJ\: in psalmi, se a~aza pe scaunul ciumei, ei sint molima care distruge credint,a, in~elatori cu fat a de ~arpe, falsificatori ai
adevarului, cei care varsa din gura lor veninuri uciga~e. Vorba lor se
strecoara ca un 'cancer 35, lucrarea lor toarna in suilletele ~i in inimile
tutruror otrava mortii.
lini~tea,

,XlI.

Contra ce.lor ca ace~tia strigia Domnul, de 1a ace~tia intoarce inapoi ~i cheama multimea sa ratacito.are zicind: ~(Nu aseuUati la vorbele
fal~ilor profeti, fiindca vedeniile Ie in~aHi sufletele. Ei vorbesc, dar nu
32. I In. 2, 19.
33. I Cor. 11, 19.
34. Aici Sfintul Ciprian vizeaza pe disidentii din vremea sa, care s-au ridicat
Impotriva papei sau chiar impotriva sa.
3i. II Tim. 2, 17.

442

APOLOOETI DE LIMBA LATINA

din 1nvl\tlHura Domnului. Ei spun eelor care dispretui1ese euvirutul lui

Dumnezeu: Veti avea pace voi ~i toti 'eei ee umbla dupa voia Lor, ~i
Cine umbUi in rMiicire,a inimii sale nu v.a av'ea parte de riiu. N-am
\,orbit eAtre ei ~i ei in~i~i au profetizat. Daeaar fi stat acolo unde i-am
a$ezat ~i ar fi aseUl~tat cuvintele MeIe, daca ar fi invatat pe poporul
Meu, i-a~ fi intors de la eugetiirile lor rele 36. Tot pe ace~1a ii mustra
din nou Domnul ~i-i infiereaza zidnd : M-au parasit pe Mine, care sint
apa vietH, ~i-'au sapot lac uri seci, care nu pot avea apa 37. De~i nu poote
fi dec1t un singur botez, ei se ered demni ::,a boteze, promit binefacerea
apei vii ~i mirrtuitoare, dupa ee 'au parasit izvorul vietii. In felul acesta
oamenii nu se spaUi, ci mai rau se murdaresc, nu se euratesc de pac1ate,
<.:i dimpotriva ~i Ie inmultesc. 0 asemenea na~tere n-aduce fii lui Dumnezeu, ei diavolUilui. Naseuti din minciuna, nu primesc fagadui'ala adevlirului. Rod al perfidi,ei, pierd gratia credintei. Nu pot veni la rasplata
p~cii eei ce au rupt pacea Domnului din nebunia dezbinarii.

XlII.
SA nu in~ele cineva printr-o rastalmacire de~arta cuvintul Domnului: Oriunde vor Ii doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sint ~i
Eu eu ei 3B. Interpreti fal~i ~i stricatori 'ai Evangheliei retin ce e secundar
$i tree eeea ce e principal, i~i amintese de unele parti iar allele intentionaJt Ie uilta: precum sint rupti de Biserica,a~a schimba adevarul la
fieeare verset biblk. Ca sa indemne la unanimitate ~i pace cu discipolii
SlH, Domnul a spus: Adev,ar zic voua ca, daca doi din voi se vor uni
pe pAmint, orice vorcere Ie va da TatM Meu care este in eer. Gad oriunde sint doi sau trei adunati in numele Meuaeolo sint ~i Eu eu ei 39,
ar!Und di harul divin se 'atribuie nu muitOl1a ci celor uniti care-L cer.
Prin cuvintele: Dadi doi din voi se vor uni pe pamin.f, El a pus la
bad unirea ca premisa a pacii, ne-a invatat sa fim uniti prin puterea
credintei. Dar cum poate sa fie unit eu dneva eel oe nu se une~te eu
lnsu~i trupul Bisericii ~i eu fratia universala '/ Cum pOit sa se adune doi
sau trei ~n numele lui Hristos, dnd ace~tia se separa de Hristos ~i de
Evanghelia Lui '/ Nu noi ne-am despartit de ei, ci ei s-au despartit de noi
~l deaeeea s-au nascut ereziile ~i sehismele, de aceea s-,au faeut diverse
blsericute, pentru Cd ei au parasit principiul ~i originea .adevarului 40.
Domnul, insa, vorbe~te despre Biseriea Sa ~i despre eei ee sint in Biserica,
36. Ier. 23,16-17,21-22.
:17. lor. 2, 13.
38. MI. 18, 20.
3D. Mt. 18, 19-20.

4D. Sflntul Clpri,ln atacd din nou pe coi ce rup unitatea Bisericii in vremea sa.

8PINTUJ. CIPRtAN, I>III1PRII UNIT,'T!!" BI81lRICII ECUMIINICII

atunei dnd spune ec!1 daea vor fi uniti, respectlnd eeea ec a eerut ~i reeomandat El, daec!1 s-au rugat doi sau trei ,adunati tn a'eela~i glnd, ehiar
doi sau Itrei dad, stnt, pot dobindi de la Majestatea divin~ ceca ce eer.
Zice Domnul : Oriundc vor fi doi sau trei. aeolo slnt ~i Eu euei, intelegind ea va fi eu oei simpli $i iubiltori de pace, eu eei ee se tern de
Dumnezeu $i-l pazese poruncile. EI a spus ea este eu aee$ti doi sau trei,
cum a fost cu cei trei eopii pe vatra foeului: fiindca aee$tia r~mineau
eu inimi,le curate in fata lui Dumnezeu$i uniti intre ei, de$i in mijlocul
flacarilor, el le-a tinwt via~a suflind peste ei ; U cum a fost aUituri de eel
doi Apostoli pU$i sub paz a : fiinddi erau devotati $i uniti, el le-a dcsehis
u$ile inehisorii $i, ca sa propovaduiasea cu credinta euvintul Domnului,
i-aadus i.ara.$i in far 42. A$adar, dnd mentioneaza in invataturilp Sale ~~i
zice: Unde var fi doi sau tJ1ei, acola sint $i Eu cu ei, nu desparte pc
oameni de Biserica Cel ce a faout Biseriea, ci, reprO$ind eelar vicleni
dezbinarea $i reeomandind eelor eredincia$i pacoea, arata eu prapriUe
Sale ,euvinte ea EI este mai degraba eu doi sau trei care se raaga uniti
in ,aeela$i euget, dedt eu IllIai multi, dar dezbina,ti, $i eel se poate ahtine
mai mult prin rugaciunea unitil a eelor putini, dedt prin ruga gileevitoare a multora.
~III.

De deeea, dnd ne-a invatdlt cum sa ne rug,am, a ,adaugat zidnd : $i

dnd stati la rugaciune, iertati dacel aveti oeva impotriV1a euiva, pentru
ca $i Tatal vastru care esrte ,in eeruri sa va ierte voua p~eatele 43. $i
pe cel care vine su?arat sa aduca. darul ill cheama. de la altar $i-i porunce$te sa se impaee mai intH cu fr,atele $iatunci intordndu-se impaeat
sa aduca daml sau lui Dumnezeu 44, fiindea Dumnezeu n-a primit darul
lui Cain 45. Caci n-ar putea impaca ?C Dumnezeu eel ee nu e in paee 'eu
fratele sau, ci in dezbinare $i ura. Ce fel de pace poate promite dU$mania
intre frati? Ce saerifieii cred ea adue dU$manii preotilor? Cind s-au
adunat impreuna, ered ei Cd sint eu Hristos daea se aduna tn afara Biserieii lui Hristos ?
41.
42.
43.
44.
4:'.

Dan. 3, 50.
Fapte, 5, 19-21.
Me. 11. 2.'i i Mdt!'! Ii, 23 ---24.
Mt. 5, 3-:>,..\.
F,I('. 4,.'i -13.

APOLOGBTI DB IJMBA LATINA

XlIV.

Asemenea oameni, chiar daea au fost uci~i in numele eredintei lor,

nu-~i vor spc~\.lIa nici eu singe gr~~ile. Vina dezbinarii e grave, de nelertat, ~i suferinta n-o poate purifiea. Nu peate fi martir eel Ice nu este
cu Biserica. Nu inttra in imparatia eerurilor eel ee a parasH Biserica,
loetiitoare pe paIDint a impal"latiei eerel!?ti. Hristos ne-a dat paeea, ne-a
fnvataJt sa fim uniti ~i solideri, ne-a reeoIDJandat sa pa'SIl:ram neatinse ~i
necaloate legaturHe dragostei ~i lale intelegerii; nu poate sa se numeasea martir eel ee nu respeeta dragostea frateasdi. Aeeasta ne lnvata
~i ne asigura Apostolul Pavel zicind: Chiar daea a~ avea atita eredinta,
tncit sa pot muta muntii din loe, dar dragoSll:e nu am, nimic nu sint;
chier dace. a~ imparti toata averea mea saraeilor, iar eorpul meu I-a~
da sa fie ars, iilr dr.agoSll:e nu am, nimie nu-mi folos~te. DragoSitea e
marinimoasa !?i binevoitoare, dragostea nu pizmuie~te, nu se trufe~te,
IlU se infurie, nu Iuereaza eu nebagare de seama, nu ginde~te raul, toa:te
Ie iube~te, toate Ie erede, toate Ie spera, toalte Ie rabda 46. Dragostea
niciodata nu va cadea, zice Pavel, caci ea va domni into.tdeauna; prin
unitaltea fI'aterniitatii ~i solidaJ'itatii va dUM ve~nic. Nu poate ajunge
dezbinarea in iinparatia eeruriIor, la rasplata lui Hristos Clare a zis:
Aeeasta este pomnea Mea: sa va iubiti unii pe altii '~ cum v~am
lubilt Eu pe voi 47. Nu poate indeplini raceasta porunca eel ce prin discordia perfida a incalcat dMgostea lui Hristos. Cine n-are dragoste nu-L
are pe Dumnezeu. Apostolul loan spune: Dumnezeu este dragoste ~i
cel ee ramin~ in drlagoste ramine in Dumnezeu ~i Dumnezeu ramine in
t'l 48. Nu pot ramine eu Dumnezeu eei ce nu vor sa fie uniti in Biserirca
lui Dumnezeu. CMar daea vor arde pe rug sau vor fi dati fiarelor salbatice, raceea nu va fi coroana eredintei, ci pedeapsa ,tradarii, ~i nu stir~itul glorios al celui eu virtute religioasa, ei moaI'tea din disperare.
Unul ea ace~t1a poate fi ucis, dar nu poate fi ineoronat. Marburise~te
c~ e ere~tin, lea ~i diravolul care adesea minte ea e Hristos, caci insU!?i
Domnul ne atrage luarea-,aminte ~i ziee : Multi vor veni in numele Meu
spunfnd: Eu sint Hristos, !?i pe multi vor in~ela 49. Dupa cum el nu e
Hristos, ehiar daea in!?ala eu numele, la fel nu po ate fi cre~in cine nu
ramine in Evanghelia Jrui Hristos ~i a adevaratei eredinte.
46.
47.
46.
49.

I Cor, XIII, 2-8.

In. 15, 12.
I In. 4, 16.

Mt. 24, 5.

SPINTUI. CrPRIAN, OltPRI UNITATI!.A IISIRICII ECUMENICB

445

xv.
Clici a profett, a seoate demonii, a face mullte aete de virltule pe plimint este lucru mare ~i admire.bil, dar nu cLobinde~te impa.ra.tia eereascli
cel 'ee inf&ptuie~te toate acestea, daca. nu merge respectind drumul drept
al adevaratei credinte. Veste~te Domnul ~i ziee: Multi imi vor spune
in ziua aeeea : Doamne, Doamne, oare nu in numele T&u am profetit, nu
in numele Tau am seos demonii, nu in nwnele Tau am savir~it mari fapte
de virtute? Atunci Eu Ie voi ra.spunde: Niciodata nu v-am eunoscut,
fugiti din fata Mea eei ce aU infaptuit nedreptatea 50. Este nevoie de
justitie pentru ca sa-L poata merita cineva pe Dumnezeu ca judecator
invataturilor ~i sfaturilor Acestuia trebuie sa I ne supunem, pentru ca
meritelle noastre sa primeasca rasplata. Domnu!, arMind Evangheliei pe
scurt calea sperantei ~ia credintei noastre, zice: Domnul Dumnezeul
tau este singur Domnul ~i ({Sa iube~ti pe Domnul Dumnezeul tau din
toata inima ta ~i din tot sufletul tau ~i din toate pUiterile Itale. Aeeast'a
este prima porunca; iar a doua este asemenea acesteia: sa iube~ti pe
aproapele tau oa pe tine insuti. In aceste doua porunci stau toalta legea
~i profetii 51. A poruncilt prin invatatura sa uniJtatea ~i dr'agostea, tn
aceste doua precepte acuprins pe toti profetii ~i toata legea. Dar pastreaza uniJtatea ~i paz~te dragostea cel ce, stapinit de nebunia discordiei, desparte Biseriea, distruge credinta, tulbura paeea, impra~tie dragostea, pingare~te juraminitUil ?

Acest rau, pre a credincio~i frati. incepuse mai dinainJte, dar aeum
a cresClUt primejdia dez,astruoasa a aeeluia~i rau, a inceput sli se rlispindea:sdi ~i sa 'ameninte otrava nimidtoare a stricaciunii eretice $1 a
schismelor; de aeeea, pirua 1a sfir~itul lumii este nevoie de Duhul Sflnt,
care ne vorbe~te $i ne atrage atJentia prin Apostol: ({In zilele din urm!,
vor veni vremuri grele, oamenii vor fi iubitori de sine, mindri, tngimfati, l:aoomi, hulitori. Nu vor ascultl:a de cuvintul parintilor, vor fi nereeunoscMori, nellegiuiti, fara suflelt, fara credinta, denuntlltori, nestapiniti, rlli. neiubitori de bine, trad~tori, birfitori, obr'aznici, iubind IIlJai
mult plllcerile dedt pe Dumnezeu, fiind de formll reUgio~i, dar tllgaduiind virtutea. Dintre aee~Ua sint cei ee se strecoalfll prin oasele altora $i
iau 'eu ei femeiu$tl:ile pline de plicate ~i stllpinite de felurilte pofte, tntO'tdeauna invlatind $i ncajungind niciodat<1 la ~tiinta adevarului. ~1 cum
50. Mt. 7, 22-23.
51. Me. 12, 29-':11, Mutol 22, :17-40.

446

APOLOGITI DI LIMBA LATINA

lannes ~i Iambres s-au opus. lui Moise, a~a se opun ~i ace~tia adevarului; dar nu vor ajunge departe, cad nepriceperea lor va fi cunoscuUi
tuturor, cum a fost ~i a aeeloran 52.Se implinesc eele ce au fost prezise
~i, apropiindu-se sf1r~itul lumii, acestea searata prin punerea la incercare a oamenilor ~i a 'timpurilor. Din ce in ce mai mult prin luerarea
du~manului ratacirea se raspinde~te, nebunia >cre~e, pizma aprinde,
pofta orbe~te, nelegiurea depraveaza, mindria ingimfeaza, dezbinarea inrlHe~te, minia prabu~e~te 58.

x:vn.
Totu~i, pe noi sa nu ne mi~te, sa nu ne tulbure perfidia nemasurata
$i dezlantuita a celor multi, ci mai degraba sa ne intareasca credinta Nl
adevarul lucrurilor prevesHte. Dupa cum unii au inceput sa fie a~a,
fiindca aeestea au fost prezise m.ai dinainte, tot a~a ceilalti frati sa se
fereasca de astfel de lucruri, fiindea ~i aeestea au fost prezise, preeum
ne invata Domnul ~i spune: Voi, insa, paziti-va; iata toate v-am prezis voua 54. Feriti-va, va rog, de astfel de oameni ~i indepal1tati din
preajma ureehilor voastre convorbiri primejdioase ~i aducatoare de
moarte, preeum este scris: ({Imprejmuie~te-ti eu gard urechHe tale ~i
n-asculta limba celui rau 55; ~i de asemenea: HVorbele mite strica sufletele bune 56. Ne invata Domnul ~i ne sfatuie~e sa fugim de asemenea oameni: Orbi sint - zice el - eonducatorii orbHor. Dar ~i orbul
~i conducatorul orbului vor cadea impreuna in prapastie 57. Trebuie
!ndepartat un astfel de om, trebuie oeolit oridne s-a despartit de Biserica. Este strkat un astfel de om ~i prin pacatele lui se condamna el
Insu~i. Oare este cu HriSitos eel ce se impotrive~e preotilor lui Hristos,
eel ce se desparrte de societatea elevului sau ~i de multime '/ El poorta
armele contra Bisericii, lupta impotriva a~ezamintelor lui Dumnezeu.
DU$man al altarului, impotrivitor jertfei lui Hristos, tradator ail credintei,
calcator al religiei, serv indaratnie, fiu nelegiuit, frate du~man, dispretuind pe episeopi ~i parasind pe preotii lui Dumnezeu, indrazne~te sa-~i
cladeasea alif; altar, sa faea alta rugaeiune, eu cuvinte neingaduirte, sa

52. II Tim. 3, 1-9.

53. Vremurile sumbre prin care treceau cre~tinii persecutati ii faceau sa doreasca
venirea Implirlitiei ~i sli-~i vadli semne1e sfir~itu1ui 1umii in ce1e ce se intlmp1au in
imperiul roman. Acest 1ucru este evident 1a toti Apostolii, care, pe de alta parte,
tlU fmbrlitl~at cre~tinismu1, dorind sa-1 apere cu pretul vietii lor.
54. Mc. 13, 23.
55. Sirah., 28, 24.
56. I Cor. IS, 33.
57. Mt. 15, 14.

IPINTVL CIPIUAN, DUPRI VNITATIA BIIIRICII IICVMINICI

447

pfnglireascli odevllruJ jertfei Domnului prin saerificii mincinoase ~i nu

eli. eel ee se fmpotrive~te ordinei lui Dumnezeu, din eauza indrliznelii lui este Jovit de pedeapsa dumnezeiaseti.
~tie

XVIII.
Astfel, Core, Da1ian ~i Abiron, care au ineereat sa rapeasea lui
Moise ~i preotului Aaron dreptul de a saorifica, indata au f05lt pooepsiti
pcntru incercarille lor: legMurile pamintului s-au rupt, 0 adindi prllpastie s-a desehis sub picioarele lor ~i i-a inghititt de vii. Dar nu numai pe
eL care fusesera fapta~ii nooreptatii, i-a lovit minia lui Dumnezeu, ci
~i pe ceilalti 250 de complici ~i participanti la OCOO6!?i nebunie, unit(
in aceea~i indrazneala, un foc trimis de Domnul ca grabniea pedeaps6
i-a mistuit, artHind !>i invatind ea toti cei ee s-au impotrivilt lui Dumnezeu au fost ni~te nemernici, care au incereat eu vointa omeneascli 56
darime rinduirea lui Dumnezeu 58. La fel !>i regele Ozias,adudnd un
vas cu tamiie !>i vri'lld, eomra legii lui Dumnezeu, sa faca un sacrific1u
eu de la sine purtere, de!>i i se importrivea preotul Azaria, fiindcti na
voH sa oedeze ~i sa se supuna rinduielii, ajungindu-l pedeapsa divin.li,
s-a imbolnavit de .lepra din eauzu ca a suparat pe Domnul, fiindu-i atins!
toemai acea parte acorpului unde sint insemnati cei ce-l mer1~ pe
Dumnezeu 59. $i fiii lui Aaron, fii'lldca au pus pe altar un foe strain,
pe care nu-l incuviintase Domnul, au fos,t nimiciti pe data, in fata
Domnului care i-a pedepsi.t 60.
)C]]X.

Pe ace~tia ii imita de bun a seama ~i-i urmeaza cei ee, dispretuind

traditia lui Dumnezeu, introduc invaFHurl straine, inventate de oampni,
Pe ace!,itia if mustra Domnul !,ii-i cearta in Evanghelia Sa zicind : Qaloati
porunca lui Dumnezeu ca sa stabiliti traditia voastra 61. Aceasrta crima
este mai grava decit eea savir~ita de unii apostati, care totu~i, dlininduse
de gre~elile lor, 'Se roaga lui Dummezeu ~i obtin iertare. Ace~tia vin la
biserica ~i se roaga in ea ; aceia lupta impotriva Bisericii. Ace~tia po ate
au gre~it de nevoie, aceia de bunavoie se tin de gre~ealti. Apostatul
!,ii-a produs numai sie~i vatamare, cel ce a ineereat sti faea 0 erezie sau
o sehisma a amagit pe multi. tirindu-i dupa sine in gre~ealti. Unul este
paguba a unui singur suflet, celalalt primejdia multora. Unul inteJe~j('
58.
59.
W.
61.

Num. 16, 1-35.

II Cron. 26, 1~20.
Lev. 10, 1-4.
Me. 7, 9.

APOLOOBTI DB LIMBA LATINA

448

eli a gre~it, pUnge ~i se e~ie~te; cellHaU, ingimfiat in pticatu1 stiu ~i com

plAcinduse in delietele sale, desparte ope iii de mama, rtipe~te oile de
la pAstor, caleA 1egtimintul fat~ de Dumnezeu. Apostatul a pikatuit 0
singurti daJtti, eelaLalt paoa:tuie~te zilnic. In sfir~i1:, apostatul, primind mar
tiriul, poate primli. eele promise ale imparatiei divine, dar sehisIllJatkul,
ddC~ a fost uds in afara Biserkii, nu poa:te ajunge la rasplata Biserieii 62.
XlX.

Sti nu se mire cineva, prea iubiti frati, ea unii dintre confesori

ajung 1a aceste 'abateri; ell. deaeeea ~i altii fae gre~eli am de mari ~i
aUt de grave. MaI1trurisirea eredintei in prigoana nu face pe cinevd imun
fatti de in~elaciunile diavolului, sau sa-1 apere punindul il1ltro pea:.
manentti siguranta impotriva ispitelor, primejdiHor, eurselor ~i altaeurilor
lumel?ti, dt timpel traie~te inCia in lume. Altfel, nam fi Vdzut La eonfesori
lnl?elticiuni, MeS1tematii ~i ,adulter, pe oare Ie regr~tam l?i de care ne
Indureram vazindu-Ie La elitiva. Oridt de mare ar fi un astfel de eonfesor
ou este mai intelept dedt Solomon ~i nici iubilt de Dumnezeu. Cel Ice
dt ltimp a umbl,aJt pe <caile Domnului, 'artita timp a pastrat harul pe carel
dobindise de 11a Domnul, aee}ia~i, dupa ee a parasit calea Domnului, ra
pierdut l?i harnl Domnulu'i. De ,aceea esbe scris: Pastreaza eeea ee ai,
ea sa nu primeasea altul eoroana ta 63. Caei Domoul n-ar ameninta ea
poate sa ia inapoi rooroaDJa dmptatii, deem fiindea, pierzindu-se justitia,
este necesar sa se piarda ~i ooroana 64.
XXII.

Mtirturi:sirea eredintei in prigoana este inceput de glorie, dar nu

eMar un merit rpeDitru eoroana ~i nu mcheie l,auda, ci esrte tneepUitul
demni~tii, precum s~a Iseris : Cine VIa rabda pina 118 sfir~irt, aeela se va
mintui 65. Ce 118 fost iDJainte de sfiI1~it este Itreapta oare duce la inaltime:a
mlntuirii, nu e ohiar termenu1 oalre eonstituie priporul inaltimii. Cinevra
este duhovnie, dar dupa eonfesiune pericolul este mai mare, fiindea
dUl?manul este l?i mai mult provoeat. Poti fi eonfesor dar eu aUt mai
muLt trebuie s'a stea eu EvangheHa Domnului eel ee a dobindit prin
62. Gre$eala schismaticilor nu se iarta fiindcii nu revin asupra ei; apostatii (care
s-au lep1l.dat de credinta ca sa scape cu viata), daca revin $i primesc martiriul Slnt
iertatl
63. Apoc. 3, 11.
64. Sfintul Ciprian critic a in capitolele urmatoare slabiciunile duhovnice$ti $i
abaterile confesorilor (cre$tinii care nu s-au lepadat de credinta, ci au marturisit
pc Domnul cu pretul vietH lor, dar au scapat vH, uneori cu rani, ori cu unele parti
tile trupului lips1i, din prigoane).
G5. Mt. 10, 22.

SPIN'I'UL CIPRIAN, DRSPRI UNITATEA BISERIOJl ECUMENICE

440

EvangheliE" gloria de diu Domnu!... Cui i se dA mult, I secere mult, ~i cui

i se acordA mai multA demnitate i se pretinde supunere 66, Nimeni s~ nu
piara sub inriurirea confesorului, nimeni sa nu tnvete din purtArilf' (:onfE'sorului nedreptatea, obrAznicia, perfidia, Poate fi confesor, dar s6 fil'
umiIit ~i la locul lui, sa fie modest in invAtatura ~i f'aptele lui, eel CE" s('
Ilume~te marturisitoral lui Hristos sa imilte pe Hristos pe care-L ml1r'lurise~te, Caci daca zice HriSitos: "Cine se inalta se va umiJi ~i cinl' Sf'
umile~te se va inalt'a 67, ~i daca EI a fast ridioalt de Tatal, fiindcA pe pllmint S-a umilit in CuvintuI. puterea ~i intelepciunea lui Dumne:lf'u
TaUU 68, cum paalte iubi inaltarea El, care ne-a recamandat prin legNI
Sa umilinta ~i care a primit El Insu~i eel mai stralucit numE' ca rasplaLi\
a umilintei ? 69. Paate fi canfesor al lui Hristos, dad. nu intinf'aza dupll
aceea maretia ~i demnitatea lui Hristas. Limba care a marturisit numelC'
lui Hristas sa nu fie vorbitoare de rau, sUJpara,toare, sa nu fie duzi La isdnd
neintelegeri ~i procese, sa nu arunce dupa cuviIllie de lauda vpnin de
.~arpe cantra fIla til or ~i cantra preoti,Iar lui Dumnezeu. Dealtfel, dac~ va
fi vinavata ~i demna de dispret, daca ~i-a indeplinit canfesiunf'a printr-a rea convorbire, daca ~i-a patat viata prin ticala~if', daca, in sfir~it,
dupa ce a fast facut confesor para sind intelegerea ~i spargindu-i unitdtea, ,a schimhBlt credin~a dintii cn necredinta de dupa acep'a, nu poatE"
sa pretinda ca prin canfesiune i se cuvine rasplata gloriei, dnd pri n
jnsu~i acest fapt merita mai mare pedeapsa 70,

Gici ~i Damnul I-a ales pe Iuda printre Apastali, ~i, tatu~i Tuda dupii
aceea L-a tradat pe Domnu!. Dar taria Apostolilor in credinta n-a sclizut,
daca tradataml Iuda s-a desfacut de unirea eu ei. La fel ~i 'aici, nu a
fost mic~arata pe data sfint,enia ~i demnitatea canfesariIor dadi unii
~i-au calcat credinta 71,. Fericitul Apostol varbe~te intr-o epistola a sa
66. Le. 12, 48.
67. Le. 14, 11.
68. I Cor. I, 24.
69. Fil. 2, 8-9.
70. Pe un ton foarte aspru, Sfintul Clprian Invinuiellte pe confesori de n nu II
destul de smeriti, fiindell. prigoana lIi deei primejdia Inell. nu este depll.lIitii. I ea alare ul
Incll. nu lIi-au fll.eut datoria plnl1 Ia eapl1t, ea sl1 se creadl1 blruitori. In aceastl1 sltuII\lo
ei nu trebuie sll. vorbeasell de rllu pe preo\i ~I sl1-lIi mentinli hotl1rlreu confesiunii cu
pretul vietii.
71. A~n dupu ('um tlirit! ('fl.dlnt!'i ~i sluvu Sfintilor Aposto\i nu s-uu ll1ic~or(lt din
CUUZil trlidlirU lui Iudu, ,tut usUel aureola sfin\eniei ~I dOlTlllltll\1I cOllfosorilor II-<I
s('lizut prin cliclor(!u Ullorll dilltro cl. Eloglul u<lus do Sfln,tui Clprllill mOT!'1 11111111111.111
d (,()II[psoriior <1111 VTl'lnOU SUo

APOLOOBTI DB UMBA LATINA

450

zicfnd: ee, daca au cazut din oredinta unii dintre ei, oare infidelitatea
lora zAdarnicit <:redin~a lui Dumnezeu? Departe de a$a ceva; caci
Dumnezeu eS'te adevarat $i tOlt omul este mincinos 72. 0 parte dintre
r:onfesori, cea mai mare !;ii mai buna, sta in puterea credintei sale !;ii in
(ldevarul legii !;ii a1 invliHaturii Domnului. Nu paraselsc pacea Biserkii
cei ce-!;ii amintcsc Cd in Biserica au dobindit haru1 lui Dumnezeu de care
au fost demni !;ii dobindesc 0 IThai IllJare 1auda a credintei lor prin insu$i
Clcest fapt ca, respingind perfidia celoT ce au fost uniti cu ei prin confesiunea comuna, s-au indepartat de orice atingere cu crima ; 1uminati de
lumina Evangheliei, pattruIli!;ii de razele pure !;ii stniHuclJtoare ,ale Domnului,
ei sint demni de lmlda pentru pazirea pacii lui Hristos, pentru ca au
ie!;iit biruHori in lupta cu dilavolul.
XXIII.
Doresc, prea iubiti fr,ati, !;ii totodata va sfatuiesc !;ii va indemn ca,
daca se poate, nimeni dintre frati sa nu se piarda !;ii mama bucuroasa sa
stringa Ila pileptu1 sau un singur ,trup al poporului unit. Daca Itotu!;ii sfaltul
eel sana to'S n-Ia putut intoarce pe ,calea mirutuirii pe citiv1a condueatori
de schisme !;iiautori de dezbinrari, Clare ramin in nebunia lor olarba !;ii
indarMnica, totu!;ii voi ceila1ti, cazuti in gre!;ieaHi, din cauza naivitatii
voa'stre sau ,amagiti de vicleni1a !;ii !;iireteni,a in!;ieIMorului, eliber&ti-v1d din
lanturile in$elaciunii, intoarceti-va de pe calea raiacirilor, mergeti pe
drumul cel drept al imparatiei cere$ti. Aceasta este vocea Apostolului care
va ,cheama : Va ceremin nume1e Domnului lisus Hristos sa va despartiti
de ioti fratii care umbla fara rindui1ala ~i nu dupa traditia pe care au
primit-o de 1a noi 73. $i i,ara$i zke: Nimeni sa nu va amageascii cu
vorbe de$arte ; caci de aceea vine mini'a Domnu1ui asupfia fiilor 'llesupu$i.
Sa n-avetia$adar, vreo parta$i'e cu ei 74. Oricine trebuie sa stea departe, ba mai muH, sa fuga de cei vinovati, penltru aa nu cumva sa se
lmprieteneasca cineva ou cei oe umbla 'strimb !;ii, pornind Cll ace~tia
pe drumurile gre$elii $i ale crimei, T'Macindu-se de oale'a adevarat.ii, sa
shvir!;ieas'ca !;ii el fapte la fel de vinovlate. Unul este Dumnezeu, unul
Hristos, una este Biserica, una e credilllta $i paporul este unul, for mind
prin intelegere un singur corp unH $i pUiternic. Nu poate nici unibatea
('xista despartita, nici corpul, ca,l1e este unul, nu po ate exislla descompus
72, Rom. 3, 3-4,
7:1. 1 Tcs, 3, 6,
74. Efcs, 5, 6-7,

SFtNTUL CIPRIAN, DESPRE UNITATEA B1SERICII ECUMENICE

451

sau taiat in budlti, eu maruntaiele seoase l?i Impral!jltiate. Cine ra ie~it

din sinul Bisericii nu poate trai sau respira~i i~i pierde tnsa~i ratiunea
mintuirii.

XXIV.
Ne sfMuie$Jte Sfintul Duh ~i zice : Cine este omul Clare iube~te vi,ata
~i vrea sa vada zile foarte bune ? Stapine!;ite de 1a rau limba ta, ~i buzele
tale sa nu vorbeasca in~elator. Fere~te-'te de rau ~i fa binele, caUita pacea
~i urmeaz-o 75. Fiul pacii il:l'ebuie sa caute pacea !?i '5-0 urmeze ; trebuie
sd-~i stapineasca limba sa de la naravul rau a1 cuvintelor dezbinatoare
cine cunoa~te ~i iube~tte legiHura dragostei. Intre poruncile sale divine
~i invatMurile min1tuiltoare, nu cu mult inainte de prutimile Lui, Domnul
a spus : "Pace va las voua, pace,a mea 0 dau voua 76. Ace'asta pace file-a
dat-o ca mo~'tenire, toate darurile ~i bineflacerHe Sale ni le-a fagaduit
ca sa pastram pa'cea. Dadi sintem mo~tenitorii lui Hristos, sa raminem
In pace'a lui HrlMos. Daca sintem fili lui DUllllIlezeu, trebuie sa fim pacifici. Fericiti - zice el - facMorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu
se vor chema 77. Flii lui Dumnezeu trebuie sa fie pa~nici, blinzi cu inima,
slmpli la Yorba, uniti in se11ltimente, strin~i in l'egaturile solidaritatii pe
baza aceleia~i credinte.

XXV.
A'ceasta comuniune a fost ~i odinioara sub Apostoli. Astfel, noul
popor de credincio~i pazilI1d poruncile Domnului ~i-'a pastra-t dragostea
Lui. Aceasta 0 dovede~te Scriptum, Cftre zice: Iar multimea celor Clare
crezusera era una Cll sufletul ~i eu IllJin!tea 78. $i mai departe: $i e:rau
siaruind toti intr-un singur eugel!: in rugaciune ,eu fiemeile ~i ell Maria,
care a foslt rnama lui Usus, ~i eu fratii Lui 79. $i deaeeea rugaciunile
lor erau bineprimite, de aeeea ei puteau dobindi eu incredere tot eeea
ce cereau din mila lui Dumnezeu.

X\XVI.
rar intre n'Oi unitatea a slabit aUt de mu~t, indt ~i haml lucrarii
noastre s-a miqomt. Atunci i~i vindeau easele ~i mo~iile ~i, adunindu-~i
eomori in eer, ofere au banii lor Apostolilor pentru a fi impartiti saraci75.
76.
77.
78.
79.

Ps. 33, 13-15.

In. 14, 27.
Mt. 5,9.
Fapte, 4, 32.
Fapte 1, 14.

452

APOLOGETI DE L1MBA LATINA

lor 80. Dar aeum din avutul nostru nu dam nici a zecea parte ~i, de~i
Domnul ne-a poruncH sa vindem ,tot ee avem 81, mai degraba cumparam
~i ne marim averea. Astfel, in noi a sIabit pUiterea credintei, s-a mole~it
vlaga credinei'O~ilor. $i de aceea Domnurl, privind timpurile noastrie, zice
in Evanghelia Sa : ,(Cind va veni Fiul omului erezi ea va gasi eredinta
pe p6mint '/ 82. Vedem ca lurerurHe 'sin!t a~a cum. le-a prezis.ln teama
de Dumwezeu, in lege'a dreptatii, in iubire, in fapte, nu exist a acum nici
o eredinta. Nimeni nll cugeta la eele viitoare eu teama, nimeni nu are
in vedere ziua Domnului ~i mini'a lui Dumnezeu, sau pedepsele ce au
s6 vina pentru neeredincio~i ~i chinurHe ve~niee prescrise celor perfizi.
S-tU teme eon~tiinta noastra daeaar erede, dar fiindea nu erede nid nu
se teme. Daea ar crede soar pazi, ~i daea soar pazi soar mintui.
XXVII.
Sa ne trezim, cii pu1lem, prea iubiti fr'ati, din somnul veehii neputinte
In care am eazut !?i sa veghem la pastrarea ~i indeplinirea invataturilor
Domnului 83. Sa tim al~,a cum ne-a porundt El zkind: Sa fie mijloeul
vostru indns ~i opaitele ,aprinse ~i voi asemenea o,amenilor care a~teapta
pe st6pinul lor dnd vine 1a nunta, pentru ca, de indata ee el a venit
~i a batut, ei sa-i desehida. Fericiti vor fi ace1e slugi pe care DamnuI,
clnd va veni, Ie va gasi veghind 84. Trebuie sa tim incim,;i, ca nu cumva,
dnd va veni ziua plecarii, sa ne gaseasca nepregihiti. Sa lumineze ~i sa
strl1lueeasea faclia noastra in fapte bune 85, ca sa ne eonduca la
lumina seninatatii eterne, dinaeeasta noapte a veaeului. Sa a~teptam
lntotdeauna eu grija ~i supraveghere sosirea pe nea~teptate a Domnului,
pentru ca,atunci dnd El va bate, sa veghem in credinta noastra, eerre
va primi de la Domnul rasplata vegherii. Daea vor fi pazitea'eeste porunci.
dttcl1 vor fi respeetate aeeste sfaturi ~i indemnuri, nu vom putea fi inn6bu~iti in timpul somnului de in~elaciunea diavolului, ci slugi veghetoare vom domni eondu~i de Hristos.
80. Papte 4, 34-35 i Mt. 6, 20; 19, 21.
81. Lc. 12, 33.
82. Lc. 18, 8.
83. Amintind idealul cre~tin al pacii (cap. XXIV) ~i pilda jertfelniciei Bisericii
pritnare (cap. XXV), cu care starea Bisericii contemporane era intr-un vidit contrast
(cap. XXVI), Sflntul Ciprian face un apel vibrant la cre~tinii din Africa, sa rev ina cu
lolll po calea cea bun a In a~teptarea Mintuitorului Hristos.
84. Lc. 12, 35-31.
85. Mt. 5, 16.

INDICE SCRIPTURI1STIC
Faeere, 3, 1 - I, 17.
Faeere, 4, 5-B - XIlI, 7.
iel>ire, 12, 46 - VIll, 19.
Levitie, 10 1-4 - XVIII, 17.
Numeri, 16, 1-35 - XVIll, 9.
Numerii, 26, 9 - XVIII, 9.
Iosua, 2, 18-19 - VIll, 15.
I Regi, 11, 31-36 - VII, 16.
H Cronici, 26, 16-20 - VIII, 18.
Psalmi, 33, 13-15 - XXIV, 4.
Psalmi, 67, 7 - VlII, 22.
Cintarea Cintarilor, 6, 9 - IV, 16.
Siraeidul, 28, 24 - XVII, 10.
Isaia, 26, 19; 29, 18 sq. - 35, 5 sq.; 61,
1 = III, 7.
Ieremia, 2, 13 - XI, 9.
Ieremia, 23, 16-22 = XI, 11.
Daniel, 3, 50 - XII, 27.
Matei, 3, 16 = IX, 1.
MateL 4, 1-11 = I, 20.
MateL 5, 3-24 = XIII, 6.
MateL 5, 9 - XXIV, 2.
MateL 5, 16 - XXVII, 19.
MateL 5, 23-24 = XIII, 3.
Matei, 6, 20 = X~VI, 6.
MateL 7, 22-23 = XV, 8.
MateL 7, 24-25 - II, 14.
MateL 10, 22 = XXI, 3.
Matei, 11,2-6 = III, 7.
MateL 12, 30 - VI, 11.
MateL 15, 14 - XVII, 13.
MateL 16, 18-19 - IV, 6.
Matei, 81, 19-20 - XII, 9.
MateL 19, 17 - II, 7.
Matei, 22, 37-40 = XV, 15.
MateL 19, 21 - XXVI, 5.
MateL 24, 5 - XIV, 31.
Mareu, 1 ,10 = IX, 1

INDICE

REAL

Abateri, XX, 2.
Aete de virtute, XV, 1.
Adevarata eredinta, XV, 4.
Adevarul lucrurilor prevestite, XVII, 13.
Ahia, VII, 17.
Altar, XIII, 4 I alt -, XVII, 22.
Antihrist sub numele lui Hristos, IlI, 22.
Apa vietli, XlI, 11.
Ap!rarea mtntulrli noastre, I, 7.
Apostatii 1>1 sehismatieli, XIX.

Mareu 7, 9 - XIX, 4
Mareu, 11, 25 - Xlii, 4
Mareu, 12,29-31 - XV, 16
Mareu, 13, 23 - XVII, 6.
Luea 3, 22 - lX, 1
Luea, 12, 33 - XXVI, 5.
Luea, 12, 48 - XXI, 11.
Luea, 14, 11 - XXI, 18.
Luca, 18, 8 - XXVI, 9.
loan 1,32 - IX, 1.
loan 10, 16 - VIII,S.
loan 10, 30 - VI, 12.
loan 14, 27 - XXIV, 8.
loan 15, 12 - XIV, 20.
loan, 15, 14-15 - II, B.
loan, 19, 23-24 - VII, 8.
Ion, 20, 21-23 - IV, 2.
10dn 21,17 - IV, 8.
Fapte 1, 14 - XXV, 7.
Fapte 4, 32 - XXV, 5.
Fapte 4, 34-35 - XXV, 6.
Romani 3, 3-4 - XXII, 7.
I Corinteni 1, 10 - VIII, 10.
r Corinteni 1, 24 - XXI, 17.
I Corinleni 11, 19 - X,7.
I Corinteni 13, 2-8 - XIV, 9-15.
I Corinteni 15, 33 - XVII, 10.
II Corinteni 11, 14-15 - III, 16.
Efeseni 4, 2-3 - VIII, 12.
Efeseni 4, 4-6 - IV, 20.
Efeseni 5, 6-7 - XXIII, 14.
Filipeni 2, 8-9 - XXI, 20.
I Tesaloniceni 3, 6 - XXIII, 12.
II Timotei 2, 17 - X, 16.
II Timotei 3, 1-9 - XVI, 15.
I loan 2, 19 - IX, 19.
I loan 4, 16 - XIV, 23.
I loan 5, 7 - VI, 12.
ApoeaJipsa 3, 4-11 - XX, 12.

~I

ONOMASTIC

ApostoliL IV, dol -, XII.

Apostolul Pavel, VIII, 7 I XVI,S.
Arborii slabi smul!iL IX, lB.
Armele contra Bisericil, XVII, lB.
Atacuri f!tl!~e, I, B.
Al>ezllmintele lui Dumnezeu, XVII, 17.
B
Bani Apostolllor, XXVI, 3.
Blnefacerea apel vII, XI, 11.
Biserlcli luI Hristos, VIl, 12.

Ultlrnole doua nu:nere U'MI : prlmul capltolul, lar al doU rlndul.

APOLOGI'J'I DB LIMBA. LATINA.

Blserlcl1 mamli, Dumnezeu Tatli, VI, 7.

Bllndete, IX, 7.

C
Calea adevlirului, II, 18.
Calea Domnului parlisita, XX, 15.
Calea sperantei ~i a credintei, XX, 10.
Cancer e yorba lor, X, 16.
Carnea sfintli a Domnului, VIll, 20.
Casa pe piatra, II, 14.
CAma~a Domnului nesfi~iata, VII, 10.
Cele viitoare, cu teama, XXVI, 11.
Cheile imparatiei, IV, 5.
Chinurile ve~nice, XXlVI, 13.
CIAdirea altui altar, XVII, 11.
Colegialitatea episcopatului, V.
Comori in cer, XXVI, 3.
Complici ai nebuniei, XVII, 5.
ConductAori de schisme ~i autori de dezbinlir!. XXIll, 5.
Confesunea nu imunizeaza, XX, 3.
Confesorii, XX-XXII j biruitori in
lupta cu diavolul, XXII, 17.
Convorbiri primejdioase ~i aducatoare de
moarte, ~VlI, 7.
Coroana ta, XX, 14.
Core, Datan ~i Abiron, XVIII, 1.
CugetArile lor rele, XI, 19.
Curse, I, 5.
Cuvlnte atrliglitoare ~i mincinoase, I, 16.
Cuvlntul lui Dumnezeu, XI, 4.

F
Falsificatori ai adevarului, X, 15.
profei, XiI, 3.
Fapte mari, XV, 6.
Fara intelepciune, I, 7.
Para rinduialA divina, X, 10.
PHi lui Aaron pedepsi\i, XVIII, 17; ~i altH
nesupu~i, XVllI, 12 lui DumBezeu,
XVm,10.
Fiul pacii, XXIV, 4.
Foc, XVIII, 7.
For, XII, 30.
Pratele, XIII, 10 I - dU$mani, XVII, 20.
Fratia universal a, XII, 15.
Fara dragoste, fara Dumnezeu, XIV, 21.
Fal~ii

Glas de Apostol $i de inger al luminii,

III, 19.
Gratia divina, celor unit!. XII, 10; - pierduta, XX, 13; - lui Dumnezeu dobindita in Biserica, XXII, 11.
H

Harul lucrarii, XXVI, 1

I

D
David, VII, 17.
Darul, ImpAcat, XIll, 6.
Demnl de laudA, XXII, 16.
Desparte Biserica, nu apara dragostea,
XIV,20.
Desplirtirea fiilor de mamli. XIX, 13.
Descrierea unitAtii, V.
Dezblnare ~i urli, XIII, 8.
Dlavolul minte ca e Hristos III, 20.
Discordie perfidA, XIV .. 20.
Dispozitie susperioarli, X, 12.
Diverse bisericute, XU, 18.
Dragostea frliteascA, IX, 7.
Drepti-nedrepp, grlu-pale, X, 10.
Drumul drept, XXIII, 9.
Duhul gre~elii, II, 16.
Duhul SUnt, IV, 10 j VIII, 24; XVI, 4.
DU$manul In$elAtor, I, 5; ca un ~arpe, I,
13; vitlean $1 prefAcut, Ill, 3.

Idoli, III, 9.
Imnul dragostei, XIV, 8-13.
Imparatia lui Dumnezeu, VI, 3; - cerurilor, XIV, 5.
Incercare, X, 5.
Incin~i $i cu opaitele aprinse, XXVII, 1.
In~elatori cu f<;lta de $arpe, X, 15.
In$elaciunile ascunse, HI. 1.
lntelept, XX, 9.
Invataturi straine, inventate de oamenl,
XIX, 2.
Iannes $i Iambres, XVI, 14.
Ieroboam, VII, 14.
Ierusalim, VII. 17.
Iertare, XIX, 6 j - impacare, XIII.
Infidelitatea unora nu anuleaza credinta
lui Dumnezeu, XXH, 7.
Indrazneala,l XVIII, 7.
Inima, I, 4.
Interpreti fal$i $i stricatori ai Evangheliei, XII, 3.
Israel, VII, 16.
Iuda printre Apostoli, XXII, 1; - tradatorul, XXII, 3.
Iubitori de sine, XVI, 6.

l:piscopatul, unul $1 nelmpArtit, V.

Erezl! ~i schlsme, III, 11 ; XILI, 17.
EvungheUa lui Hristos ~i a adevliratei
crcdln\e, XlIV, 32.

Judecator, XV, 9.
Juraminte cere$ti, VI, 15.
Juramintul. VI, 2; - de Pa$ti, VIII, 16.
Justitia. XlV, 9.

SI'IN1'UL CIPRIAN, DllrRI UNITATBA BIIIRICII ICUMINICI

L
Ldcurl recl, XI, 11.
Latul mortil, H, 3.
Legliturile dragostei !Ii ale lntelegerii,
XIV, 7.
Legea lui Dumnezeu, VI, 17; - ~i Profetii, ~V, 6.
Libertarea lui Dumnezeu, VI, 16.
Lumina stralucitoare a mintuirii, III, 4.
Luminati de lumina Evangheliei, XXII, 15.
M

Mama (Biserica), XXIII, 2; - !?i fiii duhovnice!?ti, V, 19.

Martir in Biserica, XIV, 3 i - dragostea
fra\easdi, XIV, 8.
Martiriu, erezie !?i schisma, XIV, 1 sq.
Meritele noastre, XV, 11.
Mila lui Dumnezeu, XXV, 8.
Minciuni in~elatoare, III, 21 ; V, 4.
Mireasa lui Hristos, neintinata, VI, 1.
Molima, X, 15.
Moise, XVI, 14 i - !?i Aaron, XVIII, 2.
N

Nebunia dezbinarii. VII, 2.

Nedreptatea, XV, 8.
Noapte.a este zi, lIiI, 20 i veacului
X~VII, 10.
Noul popor de credincio!?i, XlXV, 1.
Nu adultera, VI, 1.
Nu fiii lui Dumnezeu, ci ai diavolului, XI,
15; nu coroana credintei, ci pedeapsa
tradarii, XIV, 25.
Nu sabaticia lupilor, turbarea ciinilor, veninul !?erpilor, ferocitatea fiarelor, IX,
10 i XI, 15.
Nu teama, XXVI, 10.

o
Obir!?ia adevarului, III, 25.
Omul e mincinos, XXII, 8; vechi, II, 1.
Orbii ~i conduditorii orbilor, XVII, 12.
o singura casa, Biserica, VIII, 22.
o turma ~i un pastor, VIII, 5.
Otrava mortii, X, 18.
Ozias, regele lepros, XVIII, 10.

Perfldlu ~I dlscordla, X, 2, XVH, 1.

Persecutll ~I atacurl fAtl$e, I, 8.
Petru iJl textul fals al prima tiel, IV.
Piatra credlntei, II, 10, IV, 4.
Porumbeii !?i aile lui Hrlstos, IX, 11.
PorumbeJul, IX, 1.
Porumbita, lV, 17.
Pod~ncile, XII, 24; XXVII, 13; ale luI
Hnstos, II, 5.
Portile iadului, IV, 4.
Principiul ~i originea adevarului, XXI, IH,
Puterea credintei, XII, 12.

R
Raab, VIII, 13.
Rapirea oilor de la pastor, XIX, 14.
RaslJlata lui Hristos, XIV, 18; - vcghcrii, XXVII, 14 i - credintei, II, 18, .
pacii, XI, 18.
Ratacitul, schismaticul, XIX, 16.
Rastalmacirea de!?arta, XII, 1.
Riitaciri noi, III, 13; - ale inimii, XI, 1 ~q.
Ruga gilcevitoare a celor multi, XII, 37.
Rugaciunea, XII, 37 ; XIII, XXV, 5.
S
Sacrificii mincinoase, XVII, 22.
Schisme, VII, 9.
Scindati de Biserica, XII, 5.
Servii lui Dumnezeu, I, 9.
Sfintenia
!?i
demnita,tea
confesorilor,
XXII, 4.
Sfi~ierea unita\ii Bisericii, VIII, 3.
Sfintul Duh, XXIV, 1.
Sfir!?itul lumii, XVI, 17.
Simpli ~i iubi,tori de pace, XII, 24.
Simplitate, IX, 6.
Solomon, VII, 12.
Suflete credule, I, 17.
Stricaciunea eretica, XVI, 3; - schisme
lor, XVI, 4.
Stapinirea nemuririi, II, 3.
Suparat la jertfa, XIII, 5.

S
$arpe, I, 13.
$efii unor grll pari, X, 11.
T

Pace a, XI, 5; - Domnului, XI. 17 j XII,

23; XXII, 10; XXIV. 8--10.
Paguba unul singur suflet, XIX, 12.
Paiele, de colo, colo, IX, 18.
Plicatele, XIX, 12, necur1\tltl', Xl, IIi.
Pedullpstl dlvinll, XV1I1, 12.

Tatlil cerese, VII, ~; XIII, 3.

Temeiul v11nghelei ~I al Legil lui Ilrlstos,
Ill, 17.
Templ(' gotllc, III, 9.
Totl Prof!O. tOl1t/\ LegctJ, X V, 17.
Trudltlll lui DUITIIIl':r.CU, XIX. :l,
Trlltilltor <II ('u!ulrql'I, XVII. tHo

APOLOGITI DI LrMIA LATINA

Una cu sufJetuJ. XXV, 4.

Unallimita.te ~i pace, XII, 6.
lInette, III, 18.
linirea, premisa a pacii, XII, 12.
LJnltatea, IV, 15; Trupului, Duhului, nadejdii, credintei, Botezului, dumnezeirii;
prin Episcopat, V; dezbinare, III, 12;
nu poate fi pierduta, VI ; - Spiritului in
unire ~i pace, VIII, 3; - ~i dragostea,
XV, 16; absoluta, XXII, 15, 20; a slabit, XXI, 1.
Un singur Botez, XI, 11 ; - Trup al poporului unit, XXIII, 3.
{rrmele lui Hristos, II, 2.

Vedeniile in~eala sufletele, XI, 3.

Veghe, XXVII, 2 sq.
Ve~mintullui Hristos, VIr, 10.
Vina dezbinarii, XIV, 2.
Virtutea religioasa, XIV, 27.
Vremuri grele, XVI. 6.

z
Ziua judecatii, X, 9; - Domnului
lui Dumnezeu, XXVI. 12.

~i

minia

SPINTUL CIPRIAN

DESPRE RUGACIUNEA DOMNEASCA

INTRODUCERE
Apali/ia acestei celrti de dimensiuni nu plea mari este, evident. In
lcgatura cu aecca a magistrului sau, Tertulian, pe care 0 completcazd,
- aceea oeupindu-se mai mult de rugaciuni, In general, pe c1nd Sfin
tv1 Ciprian expJica mai ales TatQJ nostru. Este 0 catehezd care expl/c(}
fo1osu1 rugaciunii $i cuplinsul rugaciunii domne$ti mai ales.
Data aparitiei ei este fixati1 in mod deosebit in legclturel cu tulbu
rarile schismatice din 251 $i 252, provocate de episcopul Maximus.
adeptul lui Nova/ian, care era impotriva ierti1rii celor cazuti plin renegare in timpul prigoanei $i de Fortunatus, partizanul lui FeJici.'iim,
care ataea pe Sf1ntu1 Ciprian insu$i.
Tratatul Despre rugelciunea domneascel ar fi un apel la unitate, din'
252, pentru patrologii, care 11 caracterizeazel astfel, pe baza capito/e/or
IV, VIII, XV, XXIII, XXIV $i XXX, unde se vorbe!)te de pace $i uni
tate in Biserica. Altii, insa, vad in aceasti1 cateheza opera pe care SUnwI Ciprian 0 crede necesarel celor ce trec Ia cre$tinism In vremea cumplitei prigoane a lui Deciu $i 0 serie la adelpost, In primele luni ale anului 250, impreuna cu Epistola XI $i cu a/tele din acea vreme, eu care
are 0 inrudire evidenti1. Impresia noastrel este cel aceasti1 a doua pdrere
ar Ii mai potlivita cu cuprinsul tratatului Despre rugdciunea domneascd.
Potrivit traditiei primare catehezQ Qr fi trebuit so. fie prebaptismala, adicel sa se Incheie cu Botezul : a$Q citim in Didachee V II, 1. Invdtcltura ei arQta cel sint douel eai pe care poate celldtori omu] pe pdm1nt .
una a vie tn, pe care 0 urmeazel cei pa$nici, cura/i $i bl1nzi $i alta a
mortii, adicd a uCiga$iJor, aduIterilor, furilor $1 prigonitorilol" etc. (cap.
I--V). Sfintul lustin ne lnvatd, de asemenea, co. cei ce au primit ere
dinta sint Invdta(i so. trdiascd potrivit lnvdtdturii cre$tine, sd se roage
$i sd cC(lrcl ck 1(1 f)umtH''I.CII iertarea pckclteior, ('dindu-se $i po.'itind;
Gpoi slnt 1)()/I'ZCl/i (Ap%Uia /CI, LXI, 8). 1.0 fd If/vel(a IIIpolit 01 ROllwi,

APOLOOI'J'I DI LIMBA LATINA

cerlnd celor catehizati sd renunte Ja 1ndeletnicirile pdglne, incompatjblJe cu cre$tinismul, $i sd lnceapa sa duca 0 viata cre$tineasca impo-dobitd cu lapte bune, care sa ducd 1a Botez (HipoJit, Traditia apostoHcl1, XVI). Aceea$i lnvatCitura 0 gasim in operele lui Tertulian. Pretutindeni lnsa aflam practica rugaciunii cre$tine dupa exemplul Mlntuitorului, in pregatirea pentru Botez. Convertirile din timpul persecutiei
Dlai ales, care se soldau uneori cu martiriul lnainte de a Ii fost botezat,

(m tacut sa gTabeasca primirca acestei Taine dupa care urma catehizarea, destul de scurta, lncheiata cu lmparta$irea. Accasta practica, dupa
,care ca/ehizarea era podu1 de 1egatura lntre Botez $i Euharistie se generalizeaza, In principiu, lnceplnd din veacul a1 XIV -lea. Astlel, Sf1ntul
Ambrozie socote$te ca ar fi 0 tradaTe descoperirea Tainelor dumne.zeie$ti lnainte de a Ii primit Botezul (De mysteriis, I, 1-2), caci aceasta
Taind este Taina credin;ei. Aceea$i ordine 0 atlom la Fer. Augustin In
veacul urmCitor. In cateheza a LVI-a eJ arata ca Inainte de a se boteza le-a
cxplicat simbolul credintei. In cateheza a LV II -a aminte$te ca rlnduiala
pe care 0 urmeaza este ca Int1i sa creada, pentru ca apoi sa se boteze,
0(1 opia zi inainte de Pa$ti ; la Pa$ti aveau sa se imparta$easca, dupa ce
Ie explica $i-i invata "TatQl nostru; Dupa ce veti Ii botezati veti
.spune In liecare zi rugaciunea domneasca (LVI, I, 1 ; LVII, I, 1 $i
LVIII; X, 12; Migne, P.L., XXXVIII, col. 377, 386-387 $i 399) etc.
Cuprinsul tratatului Dcsprc rugaciunea domneasca consta in explicarea rostului rugaciunii in general $i a acestei rugaciuni in special,
pc temei biblic. S-a observat ca din cele 700 de rinduri ale editiei Hartel,
folosila astazi in mod unanim, circa 220 slnt Cilate biblice, cuprinzlnd
68 pasaje scripturistice $i circa 50 aluzii scripturistice 1.
Dupa unii din cercetCitorii de astazi, Sf1ntul Ciprian soar Ii servit
<'-hiar de un leI de Logia sau Testimonia inedita - colectie de cuvinte
<lle Domnului $i de citate biblice, care ar Ii fost primite de la prietenii
din Cezareea $i care n-au ramas inregistrate ca atare in opera lui, auJorul oriental neavlnd autoritatea necesara spre a-i Ii transmis numele
,posterita;ii 2.
Nevoia de a explica TatQl nostru s-a simtit mai mult dedt expli'carea rugaciunii in sine, care pare bun camun practicat in toate religiile.
I. F. Cayre, in al sau Precis de Patrologie, t. I, Paris, Tournai, Roma, 1927, p. 252
Prof. T. Herbert Biooley in SI. Cy;prian on the Lord's Prayer, colectLa Early Church
Classics, Londra, 1914, p. 14, slnt de prima parere; ct. Prof. Michel Reveillaud in St.
<.:y prien, I'Oraison dominicale, in col. Etudes d'Historie et de PhHosophie religieuse,
l'tlrls, 1964, p. 24-41.
2. Vezl Prof. MiC'hel ReveiJlilud, op. cit., ~. 52 sq.
~j

SPINTllL CIPRIAN, DUPRI RUUACIlJNIA DOMNIAICA

Maestrul sdu, '[ertul/an, axase tratatul sdu pe cxpJicarea rugelclunlJ

In sine: numaJ capitolele 2-8 din cele 29 ale lui TertulJan se ocupCI
de '[atell nostru. Sf1ntul Ciprian $i-a propus sd-1 compieteze 1ntr-un
anumit sens. S-a mai observat de asemenea, cd In cele 70 de textc
sC'ripturistice 1010site de Sllntul Ciprian, numai $apte sint asemenea cu
ce1e 60 de citate aduse de '[ertulian. 0 oarecare originaIitate a fost
astfel cerutd de subiectul Insu$i.
Destinatarii catehezei sale despre rugaciunea domneascd nu au un
nume special ca la alti Stinti Parinti de pilda, care vor sd exprime neputinta celor botezati de curlnd de a predica ei In$i$i Cuvlntu1 lui Dumnezeu. In acest context, Fer. Augustin 11 numea infantes, adica pruncl,
muti, plna clnd lncep pentru prima datd sd se adreseze lui Dumnezeu
prin rugaciunea domneasca. Stintu1 Ciprian 1i se adreseazd cu cuvintcle
frati prea iubiti, care nu au 0 semnificatie specia1a.
Autoritatea suprema In Biserica ramine Sfinta Scriptura, pcntru
Sllntul Ciprian; ea inspira $i judeca acte1e in Invatatura Bisericll.
Traditia, de pildd: De unde vine aceastQ Traditie? - se Intreabc'1 Sl1ntul Ciprian; are oare ea autoritatea Domnu1ui $i a Evangheliei?
Vine ea de 10 Apostoli $i de la Epistole1e lor? Caci ceea ce trebuie
Mcut e ceea ce este scris - raspunde Sfintu1 Ciprian 3. In epoca aceea
C'umplitd a persecutiilor slngeroase, cuvintele Evangheliei pdreau oracole, fiind cuvinte1e Domnului transmise din cer - , de cUe ori erau
eitite: Martirii (1n$i$i) nu pot nimic daea Evanghelia or putea Ii nimicita, scrie e1ln trotatul Despre cei cazuti de 10 credintd" (cap. XX).
Caci Domnul Hristos care a dat-o este Invierea $i Impdrdtia lui Dumnezeu 4. Dintr-o sumO. impresionanta de citate, din scrierile Sf1ntului
Ciprian, reiese clar co. Duhul Stint impinge Biser/ca, co vintul corabia
$i, prin Scriptmi, tot E1 0 lndreaptd co 0 c1rma spre limanu1 mlntuirii 6.
Sfintu1 Ciprian pune un accent puternic $i pe har. Nu e de mirare
ca un om bogat $i puternic, cu 0 cariera strQ1ucitQ care prime$te sd se
smulga brusc din miraju1 iericirii paminte$ti $i sa fie trimis 1a moartea
paminteascd pentru fericirea cereasca, credea $i trdia in efluviile harice. Fer. Augustin insu$i cHeaza pe Sf1ntu1 Ciprian ca pe 0 autoritate
in materie: Nu trebuie sd ne proslc:1vim cu nimic, fiindcd nimic nu ne
apartine, spusese acesta (in Marturisiri, lII, 4), ardtlnd ca toate cclc
dllhovnice$ti ne sint asigurate de har. 1ar c1nd cdlugarii de la mlnc'lstirea Adrumetum 1i lmpdrtc'l$esc tulburarea In care lJ adusese Pelagie, Fer.
3. Idem, ibidem, p. 7--24.
4, c'p/stolu tXXlV 2 i IIpud Id('m, lb/d('m, p. 52 .
.'i. Dl'llprl' TlIydf'iIl1/('(/ c/()mru 'usc'd, XII1

APOLOOBTI 08 LIMIA LATINA

480

Augustin cite$te lmpreund cu ei tratatui Sfintuiui Ciprian des pre rugddune $i-i Indeamnd sd-l rdsplndeascd 6.
Domnul asigurd cu harul Sdu 1nceputul credintei (cap. XVII), din
rugdeiunea dumnezeiascd, harul actual (cap. XXII) $i ales (XII). S-a
nfirmat cu dreptate cd nu importanta $tiintificd a unei opere religioase
garanteazd eficienta ei practicd, cit aureola celui care-i asigurd adevami $i autoritatea ei 7. Fer. Augustin a cautat sa-i Intareasca autoritatea
Sflntului Ciprian scriind ca tratatul Despre rugaciunea domneasca ne
lndeamna sa cerem lui Dumnezeu tot ce ne e necesar pentru 0 viata
sf1ntd, pentru ca nu cumva, 1ncrezlndu-se In liberul nostru arbitru sd
eddem de 1a haml dumnezeiesc 8.
Botezul $i Euharistia 1ncadreazd rugaciunea Tata1 nostru. Botezu1
este ritul sacramental al renuntarii la lume (cap. XIII) $i al adoptiunii
dumnezeie$ti (X). Prin imitare Incepem a fi ceea Ce vom fi in eonul viitor
(XXXVI). Rugaciunea e comunitara (XXIII); formam 0 un/ca pline din
multimea boabe1or mdcinate $i apoi frdmlntate (Ep. LXIII, 13).

Cuprinsul tratatului Despre rugaciunea domneasca ar forma dupa

unii patrologi, lmpreuna cu Marturiile catre Quirinus (cartea a III-a),
temeiu1 Invdtaturii morale a Sfintului Ciprian - cea dintli insistlnd
a.c;upra necesitdtii $i conditiilor necesare Tatiilui nostru $/ de a arata
lUerarea harului. lata 0 scurtd analiza a acestui tratat 9.
Par tea I-a este formata din primele $ase capitole $/ se ocupd de
ruglkiune in general. Cap. I ne aminte$te preceptele evangheJice, fundamentul mlntuirii noastre. Cap. II aratd ca rtlgdciunea este una din
prineipalele invdtaturi evanghelice ; este cea privitoare la rugdciune In
general $i la cea domneascd, in special, care (Cap. III) este ma; pldcutd
lui Dumnezeu, fiindu-ne ldsata de Insu$i Fiul Sdu. Cap. IV aratd cum
trebuie fdcuta rugdciunea, in respect $1 smerenie dind (Cap. V) piJde
bibliee In acest sens (Cap. VI), dar Domnul InswJi ne-a dat exemplu
de smerenie In nzgdciune, 1n parabola vame$ului $i a iariseului.
In par tea

a II-a (cap. VII-XXVII) Sfintul Ciprian explicd cele

$apte cereri ale rugaciunii Tatal nostru. In Cap. VII ni se dd textu1
ncestei rugdciuni. Cap. VIII ne arata cd rugdciunea adevdratd este comund $i expresje a unitdtii, fiecare ruglndu-se pentru tot poporul cre6.
7,
8.
9.
noto 3,

Vezi Prof. Michel Reveillaud, op.' cit., p. 53-54.

Fer. Augustin, Ep. CCXV, 3 i Migne, P.lL., XXXIII, 972.
Fer. Augustin, Ep. CCXVIl, 3 i P.L. din Migne, XXXIII, col. 972.
Impllrtlrea In cele trei parti a aflaffi la F. Cayre, t. I din Precis de Patrologie,
p. 257.

!lI'IN1'UI. CIPRIAN, 11811'"11 RUOAI;IUNBA OOMNIIAICA

4tll

dincios. Altlel 1i urmc'Jre$te bJestemuJ bibllc aJ Jul Cort, Datan $1 AbJron

$i pe cei ce introrluc 1nvd1dturl !.'rdlne 1n Bisericd. Cap. IX 1nvatc'J cd
prin Botez sin/em nclscu/i din nou ,<Ji Infiati de ZiditoruJ nostru, ade.
varatul Tatcl aJ nostru, unicul pe care-L invocclm. Cap. X. NumaJ eel
ce cred 1n E'l $i in Fiul Lui 11 pot chema 1n rugclciune. Cap. XI. In con
secinta trebuie sa ne purtdm ca iii aj Lui $j ca temple 1n care EI sd se
poata saJ(1.~lui, dupa lnvatatura apostolica. Cap. XII ne Invatcl sa nc ru
gam ca prin noi, cei stin/ifi prin Botez, sa se siinteascd in iata oaml'niJor Cel ce ne sfinte$te. In Cap. XIII: cerem sa vina ImpclrdOa lui
Dumnezeu prjn prezen(a continua a Fjului Sau. In Cap. XIV-XVII TJ('
rugam sa se iaca voia Lui $i pe pamlnt precum se Impline$te 1n cer I
ea a fost deja sav1r$ita In trupul nostru prjn Botez $i In sufletul nos
fLU prjn credinta trupul simbolizlnd pamlntul, dar $i pe necredin
eio$i, iar sufJetul ceruJ $i pe credincio$i. Cap. XVIII ne Invatd cd plinea
cea de foate zilele poate avea $i un sens spiritual, Hristos fiind p1inea
vietii, dar $i unul materiaJ. In aeest sens (Cap. XIX), dupel ce am reo
nun/at - prin Botez - la lume $1 la toate bunurile ei, nu ne mal In
grijim de cele necesare mline - In nadejdea repedei veniri a Impelrel
tiei lui Dumnezeu. Cap. XX ne aminte$te primejdja bogeltWor pentru
desQv1r$irea cre$tina $i prin exemple biblice (Cap. XXI), ca Domnul nu~i
parase$te creatura Sa. Cap. XXII-XXIV ne arata ca ccrem iertarca pel
catelor, pentru ca sa Illl incetam de a ne ruga $i sa ne 1nglmfC1m, uitlnd
ca pacatuim mereu, fijndca Dumnezeu nj Ie-a jertat deja; aceastd eerere
este conditionata de iertarea celor ce gre$esc iata de noi. Cdci ccpentru
Dumnezeu darul cel mai mare 11 eonstituie pacea noastra, armonia Irdtease a $i poporul llnit dupd unitatea Tatellui, a Fjului $i a Sf1ntulul
Duh ; jar Abel este dat exemplu pentru irica de Dumnezeu $i inima
cUlata eu care a adus jertfd. Cap. XXV demonstreazel nu ca Dumnezeu
ne duce 1n ispUa, ci cd relul nu ne poate vcltama dacel Dumnezeu nu
permite aceasta. Veghea $i rugclciunea (Cap. XXVI) sint arme lmpo.
triva ispitei ; ca urmare (Cap. XXVII) ne Invata cd cererea ajutorului
dumnezeiesc cu stelruinta ne este necesard Impotriva celui rdu.

Par tea a III-a (Cap. XXVIII-XXXVI) ne araM condi/iiJe rugd

ciunii desav1r$ite !~i nevoia de a ne ruga ziua $i noaptea. Cap. XXVIII:
Mintuitorul a rezumat rugaciunea Sa 1n ultimele cuvinte, ca $i 1n aIte
lmprejurari $i, ne-a lnvatat prin tupte (Cap, XXIX) sel ne rugelm I1ccon
tenit. Cap. XXX ne demonstreClza cd liul nu numai cd u murit pl'ntru
no;, ci s-u $i rugat nc1llcelut PClltru noi '['uMfui , dind pi/del vic de un;
tatc .~i pacc,-'- singurele C(lTC duc lu Tmp<1rcl/iu fui TJumlJ('zl'u. Din Cap.

APOLOOSTI DB LlMBA LATINA

XXXI reiese datoria de a ne concentra la rugdciune.

Cuvintele preotului: Sus sd avern inirniJe / ne chearnd la cele durnnezeie$ti, cerlndu-ne sd ne ridicdrn deasupra tuturor celor pdrnlnte~ti prin veghe ~i concentrare. Cap. XXXII ne invatd cd rugdciunea trebuie lnsotitd de post
~J de rnilostenie, dupd pilda lui Cornelie (XXXIII) $i a altor drepti din
Vechiul Testament $i dupd invdtdtura proorocului Isaia ~i a Sf1ntului
Apostol Pavel. Gap. XXXIV ne dd temeiuri bib lice din Vechiul $i din
Noul Testament pentru ritualul rugaciunilor publice la ora a treia, a
,asea $i a noua, care anuntau manifestarea de mai tirziu a Stintei Treimi. lar Cap. XXXV aratd temeiuri scripturistice pentru rugaciunea de
clirnineatd, prin care cinstim Invierea $i seara dupd ce a apus soarele,
care ne aminte$te de Hristos, soarele dreptdtii. Urmlncl a avea in Impdrdtia Lui numai zi... sd veghem $i noaptea ca $i ziua i avind a ne
ruga totdeauna $i a aduce multumiri lui Dumnezeu din cer, sa nu Inretdm niei aiei pe pamint de a-L ruga $i a-I aduee multumiri (XXXVl).

I n e h e i ere. Din antiehitatea cte$tina plna astazi, mieul tratat

ccDespre rugdciunea Taldl nostru al Sf1ntului Ciprian, a fost socotit
dratatul standard, clasie al Bisericii primare.
Apreeierea Sf1ntului Ilarie din PoWers, care scria la un veac dupd
cJ (354), a socotit ca nu mai este eawl sa comenteze el rugdciunea
dornneasca, atunci cind in tlJcuirea Sfintei Evanghelii de la Matel a
ajuns la cap. VI, 9-13, preterind sd trimita pe cititori la lucrarea Sf1ntului Cipriano La tel proeedeaza Sf1ntul V incentiu de Lerini, in al sau
Commonitoriu (cap. XVIII) $i Sf1ntul Ambrozie, in eomentariul sau
asupra Sf1ntulUi Evanghelist Luca (XI, 1-4), privitor la Tatal nostru.
Fericitul Augustin a Meut mai mare caz, a$a cum am amintit mai
sus, cu priJejul vizitei edlugdrilor din Adrumetum; mai muit de douasprezeee ori Fer. Augustin citeaza micul tratat al Sf1ntului Ciprian, in
lucrarea sa Impotriva lui Pelagiu, eombdtut de martir inainte de
aparitie.
Stilul simplu, Jini$tit, care nu cduta profundul, ci umanuJ pus In
lata dumnezeiescului, eon$tient de vinovdtia tuturor In fata judecdtii
din urmd, pe care 0 credea iminenta, eitind tot timpuJ autoritatea bibUcd in sprijin, a impresionat mai muit pe cititorii veacurilor primare
dedt interpretdri mai profunde $i mai dezvoltate.
Stintii Pdrinti 0 citeazd cu veneratia pe care le-o inspird martiriul
Sl1ntuJ Ciprian 10. Ramine una dintre Jecturile patristiee spirituale preferate de ere$tini pind astdzi.
10. Prof. T. Herbert Bincliey, SI. Cyprian on the I.ord's Prayer, cit. supra, p. 5-7.

SPINTUL CIPRIAN, DUPRI RUOACIUNIA DOMNIAICA

LITRATUAA
In ce prlve~'te prlndipalele manuscrlse In c,are s-a g1isit acest ,tratat, sa $t1o
ca cel mal vechl (Codex Sequ/erlanus sau Paris/nus 101.) dateaz! din sec. VI-VlL
~i 01 a servit all. bazl!. ;pootru una dintre editiiIe princLpaie ale opereior lui Ciprfull,
aceea a lui Hartel. Este urmat de Codicele V (Veronensis) din sec. VlI, de W. Wit.
ecburgensis, din sec. VlIl-IX. EditiiLe operelor Sflntului Cipri'an au fost descrisl!
de patrologul W. Hartel in Corpus bcriptorum Ecc/esiaslicorum /atinorum, vol. Ill,
1-2 ~i 3 (Viena, 1868), p. LXX-LXXXIX i Ie-am ami,ntit 10 Introdueeren til"~/l/e
Sl1ntu/ Cipriano

T r a d u c e r i I e Ie redam dupa Michel ReveiHaud i ele sint numerol!llw:

In f ran t u z e ~ t e: Ja,cques Tigeou, Les oeuvres de Saint Cecile Cy PI ;1'11 ...
(P.aris, N. Chesneau, 1574). ,In sec. urmator apare: Sermon de S. Cyprien Sur J'Om/
son de notre Seigneur: Pater 1I0ster etc. de /a traduction de la M.D.D. (paris, choz
M. Prome, 1663). Urmeaza: Les oeuvres de Saint Cyprien eveque de Carthage ct f.lur
tyr, traduites en fran9ais par Monsieur Lombert, avec des Remarques, U ne nouvl'llo:
Vie de Saint Cyprien /iree de ses ecrils, et une Table des Matieres, (Paris, ehul.
A. Pralard, 1672). Se mai cunosc alte doua editii ale acestei dirti apiirute la Rouon,
in 1716, dintre care una la C. Ferrand ~i alta la Antoine Ie Prevos (t. 2) p. 56-76, cu
prinzind rugiiciunea domneilJsca. In sec. al l::.VIlI-Lea a 'Biparut traducerea lui Pierro
[Oloriot, in Morale chrelienne raportee aux Instructions que Jesus ChI ist nous a cion
nees dans l'Oraison Dominicale, Bruxelles, 1741, ct. t. I, p. 1-40. In sec. al XIXleu:
Oeuvres oompletes de Saint Cyprien, eveque de Carthage, Traduction nouvelle de
M.N.S. Guillou (Paris, 1877: TaJt,al nostru, in 1. I, p. 90-116). Se <Jmjnte~'tle Cholx
C;c Monuments Primitifs de l'Eglise chretienne, avec notices litteraires par J.A.C Bu
chon, Piaris, 1837, oare reproduce traducerea lui Lombert ~i v,a avea 'trei edilli: Ii
II-a Ia Paris in 1860 ~i la III-a la Orleans in 1875. In 1842 v'a apare Rugiiciulncli Dom
neascii ~i in Les Peres de l'Eglise, traduits en fran9ais de M. de Genoude ~i anumEl'
in vol. V bis. p. 397-422. Ea se va publica deasemenea in carti de pletate ca Le
Saint Cyprien, Histoire de sa vie et extraits de ses ccrils, aparuta la Lille, In 1849,
tara numele lautorului sau in Conferences sur l'Oraison dominica/e et traduction duo
traite de Saint Cyprien sur Ie memc sujet par l'abbe, Th. Pierret, PariS, 1863. Sa men
tioneaza ~i Histoire et oeuvres completes de Saint Cyprien. Traduction francaise par
M. l'abbe Thibaut, in 2 vol., Tours, 1868-1869. In secolul noS'tru tI1aducerile stllit 50cotite superio.are oaHtativ celor precedente. Se amintesc in aoe!Ot context laceea a lui
Adalbert Haumman, in Prieres des premiers chretiens, Textes choisis et traduits, Pa.rls,.
1950 ~i Strasbourg, 1957, p. 280-295, in care ,aflam numai a 'Parte a rugaciunil TatAl
nostru, ,tI1adusa dupa editia lui Baluze din Migne. Tot extrase din explicarea T,at!llui
noSitru ne dB. ~i Dr. Denys Gorce in col<ectia popu~ara Les ecrits des Saints, Namur,
1958, p. 95-120.
,In engl,eze~te: Co Thornton, The Treatises of S. CaeciJius Cyprian ... transla
ted with Noles and Indices, in colect~a Library of the Fathers., T. III, Oxford, 1839,
p. 177-193 i R. E. W,aIns, in AnteNicene Christian Library, t. 8, Edimbourg, 1868,
p. 399 sq. i R. E. Wallis, in Ante-Nicene Father, t. 5, New-York, 1907, p. 445-4571
T. H. Bindley, St. Cyprian, On The Lord's Prayer, Society for Promoting Christian
Knowledge, London, 1898 i H. Gee, St. Cyprian. On the Lord's Prayer, Londra, 1904 I
Roy J. Deferrar!, St. Cyprian Treatises, In The Fathers of The Church, vol. 36, New
York, 1958.
In 9 e r!ill a n a: J. Baer, Bibliothek der Kirchenvdter (ed. Bardenhewer, Th.
Schermann, C. Weyman, Kempten ~i MUnchen, 1918), t. 34 i Th Michels, S. Th. C.
Cyprianus, Das Gebc( des Herms, in Das Siegel, Bin Jahrbuch Katllolischen Leben,
Leipzig, 1925, p. 53-75.
,I n rom An e ~ t e: Pro Mate! PAsla,ru, Scrieri alese din Operclc Sllntului Cipriano'" cu Viata :ji scrieri/c Sf1ntulul CipTian .... ~i 0 lnlroducerc, col. BibIlotpea
Parinti/or Bisericc~ti, nr. 1, R. Vllcea, 1935. Aoelal~l, Sflntul Muccnic CiprIan, 1. De.~
pre rugdciunca dom/lf'W;cd, adJcd cxpIlcarea rugdciunil .TatdluI nostru, col. Bihllo"
tN1B Pllr\njilor Bi~f'rire~ti pentru popor, nr. 1, R. Vile II , 1937.

DESPRE RUGACIUNEA DOMNEAScA

IDE DOMINICA ORATIONE)

I.
Preceptele evanghelice, frati prea iubiti, nu sint altceva dedt invatcHuri divine, temelii la edificiul sperantei, mijloace de intarirea credintei, hrana pentru inviorar,ea inimii, calauze aratatoare de drum, ajutoare
in capiHarea mintuirii; ele, luminind pepamint mintil<e primi,toare ale
credincio~Hor, conduc la imparatia cereasca. MuLte a voit Dumnezeu sa
fie spuse ~i auzite ~i prin profeti. Dar sint eu aUt mai insemnate cele pe
care Ie spune FiuI, eele prin care cuvintul lui Dumnezeu anuntat prin
'Profeti este intarH eu propria Lui voce, fara sa mai ceara pregatirea
drumului pentru Cel ce va venL ci venind El rnsu~i sa ne desehida ~i sa
ne arate calea, pentru ca noi, cei ce am fost mai intH orbi ~i neajutorat1,
rlitacind in intunerieul mortii, sa tim luminati de stralucire,a gratiei divine ~i drumul vietii sa ne fie aratat ~i condus 'de Domnu}1.

II.
Intre celelalte indemnuri mintuitoare ~i invataturi divine, prin care
a sfatuit pe poporul Sau, El a dat ~i forma de a ne ruga, ne-a indrumat ~i
ne-a aratat ~i cum sa ne rugam pentru a obtine millituirea. Cel ce a facut
sa tr~lim ne-a invatat ~i sa ne rugam, cu acea bunatate, de buna seama,
cu care a binevoit sa ne dea ~i sa ne oferoe ~i pe celelalte pentru ca,
vorbind catre Tatal ~i adresindu-I rugaciunea pe care am invatat-o de la
Fiul Lui, sa tim mai u~or ascultati. Prezisese ca va veni ora dnd adevaratii adoratori sa-L cinsteasca pe Tatal in Duh ~i in adevar 2 ~i a implinit
'ceea ce promisesemaiinainte.peilitru ca noi, care am primit harul ~i
adevarul din sfintenia Lui, sa-L cinstim in Duh ~i adevar ~i prin rugaciunea lasa:ta. de El. Care rugadune poate fi spiri1tuala, daca. nu cea oare
1, Importanta excePtionalii a invaFituriior eVlanghelice date direct de Fiul lui
Dumnezeu Intrup'a1.
2. In, 4, 23.

INTUL CIPRIANo DIIII'RI RUOACIUNIIA DOMNIIASCA

485

------------------------------------------------------------

ne-a fost dotl!. d(~ Hristos, Cel ce ne-a trimis ~i pe Ouhul Sflnt 1 Care ruguciune ciltre Tatl!.1 poate fi adev6ratl!., dacl!. nu cea care a fost exprimatl1
prin gura Fiului S!u, oa,re este El Insu~i Adevl!.rul1 IncH a ne ruga attfcl
dedt ne-a inv6tat El nu e ne~tiint6, ci cuLp6, fiindc~ El lnsu~i a atrds
atentia ~i a spus : Ati respins porunca lui Dumnezeu, pen1tru ca s-o Inlocuiti eu tr,aditia voastr6 3
0

III.
Sa I.e rugam a~adar, frati prea iubiti. a~a cum ne-a inv6tat Domnul
Dumnezeul nostru. Este pl6cut ~i intim pentru Dumnezeu sa fie rugal
prin cuvintele Fiului Sau, sa ajunga la urechile Lui rug6ciunea aldHui tii
de Hristos, sa I18CUnOaSca Ta'tal euvintele Fillllui Sau dnd noi ne rugt\ Ill.
Cel ce loeuie~te in inima noastra sa fie ~i in vocea noastra ~i, fiindct\-L
avem pe El ca mijlocittor caire T'atal pentrn p60atele noastre', dnel nl'
rugam sa ne fie iertate gre~elile sa ne exprim6m cu cuvintele mijlodtorului nostru. ~aci cind zice : Orice yom cere de la Tatal in numele Lui
ne va da 5 cu atlt mai u~or dobindim ceea ce cerem in numele lui Hristos, daca oerem prin rugaciunea rormula1ta de El.

IV .

Cind ne rugam, v.orba ~i ruga noastra sa fie ,cu smerenie, in lini~te

~i cuviinta, gindindu-ne ca ne aflam in fata lui Dumnezeu. Trebuie s6
placem ochilor divini ~i prin tinuta corpului ~i prin felul vociL 06ci dupl\
cum eel care vorbe~te tare dovede~te !ips6 de cuviint6, l,a fel eel ce Sf'
roaga trebuie sa arate respect ~i modesti'e. In inv6t6tura Sa Domnul
ne-a recomandat sa ne rugam pe ascuns, in locuri retrase ~i f'erite, tn
camerele noastre de cllllcare, a~a cum st6 m,ai bine credintei 6, fiindcli
~tim ca Dumnezeu este pretwtindeni prezent, ca vede ~i aude pe toti, d\
in plenitudinea majestatii Sale patrunde in oTice C'olti~or orieft de izolat,
pre cum este scris: Eu sint Dumnezeu de aproape ~i nu Dumnezeu de
departe. Da'ca omul se ascunde ~i st6 ascuns, oare nu-I voi vedea 1 Nu
umplu eu eerul ,!?i p6mintul 'i 7. Si de asemenea: Oehii lui Dumnezeu
privesc in orice lac ~i pe eei buni ~i pe cei rai 8. Cind ne adun6m la
un lac cu fratii no~tri ~i facem jertfele divine eu preotul lui Dumnezeu,
trebuie 56 nu uitam respectul ~i disciplina pe eal1e Ie da1tor6m, s6 nu fa3. Mt. 1.5 0 9; Me. 70 8.
4. I In. 2, 1.

5. loan 16, 23.

Mt. (i, 6.

Ii.

7. IN. 23, :1.3.

II. Pildr, l.'i, :1.

4GG

APOLOGEjl DE LIMBA LATINA

cern rugaciuni pretutindenL eu ouvinte nepotrivite, ci sa ne adresam lui

Dumnezeu eu smerenie, nu eu glas zgomotos, fiindea Dumnezeu n-asculta
voeea no astra, ci inima noastra, ~i n-are nevoie de sl\:rigate eel ce ne eunoa~te gindurile, preeum arata ~i zice Domnul : De ee eugetati eele rele
in inimile voastre? 9, $i in alt loe: $i vor ~ti toat1e Bisericile ca eu
cercetez rarunchii ~i inimile 10, Ana, din prima carte a Regilor, purtind
in ea modelul Biserieii 11, il paze~te ~i pastreaza ea, care se ruga lui Dumnezeu nu eu voce tare, ci tacut ~i modest, in adineul inimii ei. Vorbea rugindu-se in gind, dar eu cr'edinta pe fata, fiindea ~tia ea Dumnezeu ~i
asa aude, ~i a dobindilt u~or eeea ce a eerut, fiindea a cerut eu credinta.
preeum spune Sfinta Seriptura : Vorbea in inima sa ~i buzele ei se mi~
cau, dar voeea ei nu se auzea, ~i a auzit-o pe ea Domnul 12, La fel citim
~i in Psalmi: Spuneti in inimile voaSltre ~i in paturile voastre editiva 18, $i prin Ieremia aeela~i lueru sugereaza ~i invata Duhul Stint ziclnd : In simturile noastre trebuie sa fii adorat, Doamne 14,

v,
eel ce se roaga, frati prea iubiti, sa nu ignoreze cum s-!au rugat in
templu vame~ul ~i fariseul. Nu cu oahii inaltati catre eer, tara ru~ine ~i
nici eu miinile ridieate tara euviinta, ci izbindu-~i piepl\:ul ~i marturisindu-~i paeatele inehise inauntru, cerea vame~ulajutorul milosirdiei
divine, pe cind fariseul rugindu-iSe era multumiJt de 'sine; dar a meritat
sa fie iertat mai degraba eel ce s-a rugat eu speranta mintuirii fara sa
se inereada in nevinovatia sa, fiindea nimeni nu este nevinovat. Astfel
ca pe cel ee s-a rugat marturisindu-~i eu umilinta paeatele I-a auzit eel
ce iarta pe eei umili 15, Aeeastaaral\:a Domnul in Evanghelila Sa ~i ziee :
(S-au ureat in templu doi oameni, unul fariseu ~i unul vame~, FariseuI.
9. Mt. 9, 4.
10. Apoc. 2, 23.
11. Sfintul Ciprian citeaza deseori femeil ca :tipuri ale Bisericii~ AstfeL Lea
figureaza Sinagog,a, iar Riahel Biserica i aceasta din urma, ,are mai multi copii dec it
CBa precedenta, de!?i la inceput era stearpa, scrie el in Testimonia ad Quirinum,
I, 20. ~i Riahab era tipul Bisericii, fiindca aduna in casa ei pe cei car vor fi salvati
de la pieire. (EpistoIa 69, 4 etc.). Mam.a celor !?apte martiri Macabei, este tipul Bisericii care patime!?te cu copii ei in suferinte (Clitre Fortunat, 91, Testimonia ... , III, 7
ctc.). Suzana e Biserica pura pe care vor s-o intineze ereticii (Epistola 11, 7). Fecioara
Maria esteamintita prin doua citate: Fapte, 1, 14 !?i Jsaia, 7, 10 sq., pe c'are Ie gii.sim
in cap. 8 din Rugaciune<l. domneasca :;;i 25 diill Despre uJlitate, p primul in cap.
1;, 9 din Testimonia ... ~i P" al do ilea (vezi Prof. Michel Reveillaud, op. cit., p. 164,
nota 1).
12. I Reg. 1, 13.
13. Rezumativ.
14. Acest pasaj atribuit profetului Jeremia, se gase!?te in cartea deutero-canonica
a lui Baruh, pe care SCintul Ciprian 0 socotea opera a lui Ieremia.
15. Reminiscenta din Pilde, 3, 34.

SFINTUL CIPRIAN, DESPRE RUGACJUNEA DOMNEASCA

467

statea in picioare !;ii acesta se ruga in sine: Multullliescu-ti tie, Dumnezeule, ca nu sint ca ceilalti oameni nedrepti, rapit'ori, adu:lteri, cum este
~i vame~ul alsta. Postesc de doua ori pe saptamina, dau zeciuiala din tot
ce am. lar vame!;iul sta mai la 0 parte, !;ii nu-~i ridica ochii catre cer,
ci-~i lovea pieptul sau zicind : ((Dumnezeule, ai mila de mine pacatosul.
Va zic voua ca acesta s-a Icoborit Ie casa sa mai indreptat dedt acel fariseu : ((fiindca oricine se inalta se va smeri, iar cel ce se smere~te se va
inalta 16.
VI.

Acestea invatind, frati prea iubiti, din citirea Sfintei Scripl\:uri, dupa
ce amaHat cum Itrebuie sa ne apropiem pentru rugaciune, sa cunoa~tem
din invatMura Domnului cum sa ne rugam ~i ce sa cerem. ((Astfel zice EI - rugati-va : Tatal nostru oorele e~ti in ceruri, ISfinteasca-se nume Ie Tau vie imparatia Ta, faca-se vaia Ta, pre cum in cer ~i pe pamint.
Plinea noastra oea de toate zilele da-ne-o noua astazi. $i ne iarta noua
gre~elile noastre, precum ~i noi iertam gre~itilor no~tri ~i nu ne duce pe
noi in ispita, ci ne izbave~te de cel rau 17.
VII.

,lnainte de toate, invatMorul pacll ~i propovaduitorul unitatii n-a

voit sa se faca rugadunea de fiecare in mod particular, numai pentru
sine. Nu zicem: ((Tatal meu, care e~ti in ceruri ~i nici Da-mi piinea
mea astazi, ~i nu se roaga fiecare sa i se ierte numai lui gre~elile, nu
spune numai pentru sine singur sa nu fie dus in ispita ~i sa fie mintuit
de cel rau. Rugaciunea HOaStra e publica ~i comun~ ~i, dnd ne rugam,
nu ne rugam nrumai pentru unul, ci pentru tot poporul, fiindca tot poporul
formam 0 unitate. lar Dumnezeul pacii ~i invatatorul intelegerii, care a
propovaduit un.i1tatea, a voit, ca a~a cum EI a purtat in Sine pe toti, unul
sCi se roage pellitru toti 18. Aceasta lege a rugaciunii au pazit-o cei trei
tineri inchi~i in cuptorul cu foc, cu acelea~i sentimente ~i uniti prin acelea~i ginduri. Aceasia arata Sfinta Scriptura ~i, dnd ne invata cum s-au
16. Lc. 18, 10-14 i compara cu Mt. 23, 12.
17. Mt. 6, 9-13.
18. Sfintul Ciprian, care a scris primul tratat asupra unitapi Bisericii, a reeomandat cu tarie cre~tinilor mentinerea aeestui atribut principal al ei. Punetul de pleeare
este eomuniunea in dragoste care ne face sa ne rugam fiecare pentru fieeare dintre
ceilalti. Aces.t comunitarism anuleaza toate deosebirile de rasa, de neam, de elasa
sociala. Comentindu-l, Fericitul Augustin va serie : In comun zicem Tatal nostru. Cit
de mare este bunatatea lui Dumnezeu i A~a zice ~i imparetul ~i cer~etorul i $i sclavul
$i stiipinul lui, $i impreuna spun Tatal nostru care e$ti in eer. Sa intelegem deci ea
ei sint frati, fiinded au un Tata comun. Prediea 58-a, II-a, 2 Migne, P.L. 38, 393 i apud
Michel Reveillaud, op. cit., p. 169.

APOLOOBTI DB LIMBA LATINA

468

rugat ei, ne da un exemplu pe care sa-l imitam in rugaciunile noastre,

ca Sa puteni fi oa ei 19. Atunci, - zice - cei <trei ciIlJtau imnul care se
tnalta ca dintr-o singura gunl ~i binecuvinta pe Dumnezeu 20. Vorbeau
ca ~i cum aveau toU trei 0 singura gura, de~i inca nu-i invatase Hristos
Sa se roage. Si de aceea rugaciunea lor a fost primita ~i mimuitoare,
fiindca rugaciunea simpUi ~i in duhul pacii a dohindit bunavointa Domnului. A~a ~tim ca s-au rugat ~i Apostolii Cll discipolii lor dupa Inaltare'a
Domnului. Erau, - se spllne -, staruind loti Cll acela:~i cugel1: in rugadune cu femeile ~i 'Cll Maria care a foSIt mama lui Iisus ~i Cll fratii lui.
VIIlI.
Cu deosebite, frati prea iubiti, ce multe ~i ce mari, sint legamintele
rugdciunii domne$ti, exprimate pe scurt, dar foarte bogate in continut, in
in a~a fel, incH nu este trecut cu vederea nimic din ceea ce trebuie sa
se cuprinda in rugaciunile noastre din invatatura cereasca! Rugati-va
-- zice - a~a: Tatal nostru care e~ti in ceruri. Omul nou, renascut
~i redat lui Dumnezeu prin gratia Lui, spune in primul rind tati1,
fiindca de acum a inceput sa fie fiu. La ale Sale proprii - zice - a
venit ~i ai Sai nu L-au primit. Tuturor celor ce I-au primit Ie-a dat
puterea sa devina fiii lui Dumnezeu, care cred in numele Lui 21. A~a
dar, eel ee a crezut in numele Lui ~i a devenit fiu al lui Dumnezeu,
de aici trebuie sa inceapa, ca sa adudi multumiri ~i sa marturiseasca
anume ca el este fiul lui Dumnezeu, dnd nume~te pe Dumnezeu din
eer tata al lui, sa marturiseasca pe data, chiar tntre primele euvinte
privitoare la na~terea sa, ca a renuntat la tatal pamintesc ~i trupesc,
eli un singur tata cunoa~te ~i are de acum, pe cel din cer, pre cum este
seris : Cei care zic tatalui ~i mamei : nu te cunosc ~i pe fiii lor nu i-au
recunoscut, ace~tia au pazit poruncile Tale ~i au respectat testamentul
Tau)) 22. Astfel Domnul ne invata in Evanghelia Sa sa nu invodim pe
f.eHn de pe pamint, pentru ca avem un singur tata, care este in ceruri 23.
Si discipolului care pomenise pe tatal sau mort, i-a raspuns: Lasa
mortii sa-~i ingroape mortii 24; caci spusese ea tatal sau e mort, dnd
pentru eredincio~i tatal este viu.
19. Sflntul Ciprian incuraja Biserica sa in timpul groaznicei persecutii pagine
In taate scrierile Slale pl'in example biblice ~i istorice, pentru a rezista la sulerintele
Ingrozitoare, la care era supusa. Anmcarea illl cUIPtoa.'a celor trei tineri evrei in
vremea lui Nabueodonosor este folosit de el in aeest seop.
20. Dan. 3, 13-33.
21. In. 1, 11, 12.
22. Deut. 33, 9.
23. Mt. 23, 9.
24. Mt. 8, 22.

IPINTUt. CIPRIAN, IIBSPRIl RliOACltlNIlA DOMNIlASCA

460

IX.
Dar, frati prea iubili, observam ~i intelegem cli mai inlU numim pc
TaUH care este in cer, dar adtlUga.m ~i-i spunem tatal nostru adieu ill
acelora care ered, care prin EI au ineeput sa fie !iii lui Dumnezeu, renaseuti ~i sfintiti prin har duhovnicesc. Aeest euvint Ii vizeaza ~i-i aeuza pe iudei, fiindea nu numai ca au dispretuit, lipsiti de eredinta,
pc Hristos Cel anuntat de profeti ~i trimis mai intH la ei, dar L-ElU ~i
ueis eu eruzime, Ei nu mai pot sa numeasca Tata pe Domnul, fiincicil
Domnul ii respinge f;ii-i infiereaza zicind: Voi aveti ea tata pe diavoJul f;ii voiti sa indepliniti poftele tatalui vostru, Caci el de la ineeplll
a fost ucigaf;i f;ii nu a stat pe temeIiaadevarului, fiindea nu este in 1'1
adevar 25, Dumnezeu, prin profetul Isaia, striga eu indignare: Fii Cim
naseut f;ii i-am ereseut, iar ei m-au dispretuit. Boul eunoaf;ite pe sUlpinul
sau ~i asinul eunoaf;ite loeuint,a sHipinului sau, Israel nu M-a eunoseut
!,ii poporul nu M-a inteles. Vai de nemul pad'ttos, de poporul plin <io
pacate, semintie tiealoasa, copii nelegiuiti. Ati parasit pe Dornnul ~i
ati mini at pe Cel stint al lui Israel ~6, Pentru mustrarea lor noi ere!?Hnii dnd ne rugam zicem tatal nostru, fiindca a inceput sa fie tatal
nostru f;ii a ineetat sa fie al iudeilor, 'care L-au parii'sit. Nu un popor
paeatos poate sa fie fiu, ci eelor ce Ie este aeordata iertarea paeatelor,
lor Ii se da f;ii numele de fii, lor Ii se promite f;ii vef;inicia, fiindca Domnul Insuf;ii ziee: Tot eel ee face paeatul este rob paeatului. Robul in:;i1
nu ramine in easa in veac, fiul ramine in veae 27.

Xi.
Cit este de mare ingaduinta Domnului, cit de mare prisosu'l pretuirii f;ii bunatatii Lui lata de noi, incH a voit sa spun em rugaciunea in
fata lui Dumnezeu numindu-L pe Qomnul Tata f;ii, preeum Hristos este
fiul lui Dumnezeu, af;ia sa ne eonsideram f;ii noi fiii lui Dumnezeu ! Acesl
nume nimeni dintre noi n-ar indrazni sa-l rosteasea, daea nu ne-ar fi
permis EI Insuf;ii sa ne rugam a~a. Trebuie sa ne amintim, frati prea inbiti, f;ii sa f;itim ea atunei dnd spun em ea Dumnezeu' este Tatal nostru,
tr'ebuie sa ne purtam ca fii ai lui Dumnezeu, pentru ea af;ia cum nonil
ne place ea-L avem pe Dumnezeu ea Tata, la jel sa-I plaea ~i Lui ea ne
are pe noi fii. Sa ne eomportam ea ni~te temple ale lui Dumnez~~u 2H,
pentru ea Dumnezeu sa salaf;ilu'iasca in noi. Sa nu fie faptele noastre
lipsite de harul Duhului Stint, fiindca am ineeput sa traim dupa lcgilc
25. In. S, 44.
26. Is. 1, 2 sq.
27. In, S. 301, 25.
:~Il. I ~'()r. n, if),

il.

APOLOGBl'l DB LIMBA LATINA

410
rluhovnice~ti ~i cere~ti,

sa nu cugetam ~i sa. nu sa.vir~im dedt cele spirituale ~i cere~ti a~a cum a zis Insu~i Domnul Dumnezeu: Pe cei care
m~ preamaresc ii voi preamari ~i cei care Ma vor dispretui se vor dispretui 29. Si fericitul Apostol a spus intr-o epistola a sa : Nu sinteti ai
"o~tri, caci sinteti cumparati pe pret mare. Preamariti-L pe Dumnezeu
~i purtati-L in trupul vostru 30.
XI.
Apoi spunem: Sfinteasdi-se numele Tau nu pentru ca dorim ca
Dumnezeu sa fie sfintit in rugaciunile noastre ci, pentru ca-I cerem
Domnului ca numele Lui sa se sfinteasca in noi. Dealtfel de cine poate
fI sEn tit Dumnezeu, Care El rnsu~i sfinte~te? Dar fiindea El Insu~i d
zis: Sa fiti sfinti, fiindea ~i Eu sint stint 31, eerem ~i ne ruga.m ca,
fiinddi am fost sfintiti prin Botez, sa. staruim in ceea ee am inceput sa
fim. Si aceasta ne rugam zilnic. Caci avem nevoie zilnic de sfintenie,
pentru ca, zilnic lepadinrlu-ne de pacatele noastre, sa ne curatim printr-o
permanenta sfintenie. Si ce este sfintenia, care ni se da din dragostea
lui Dumnezeu, ne spune Apostolul zicind : "Nici desfrinatii. nici slujitorii
1n idoli, nici adul'terii, nici trindavii, nici pedera~tii, nici tnharii, nici
jn~elatorii, nici betivii, nici defaimatorii, nici rapitorii nu vor dobindi
imparatia lui Dumnezeu. Si aceasta an fost, dar sinteti dezlegati, sinteti
iertati, sinteti sfintiti in numele Domnului Esus Hristos ~i in Duhul Dumnezeului nostru 32. Spune ca. am fost sfintiti in numele Domnului Iisus
Hristos ~i in Duhul Dumnezeului nostru. Ne rugam ca aceasta sfintire
sil ram ina in noi ~i, fiindca Domnul ~i judecatorul nostru cere celui
insanato~it ~i trezit la viiata de catre El Cd de-aeum inainte sa nu mai
gre~easca, sa nu mai faea ceva rau 33, aceasta rugaciune 0 facem zilnic,
(')ceasta cerem zi ~i noapte, anume ca viata in sfintenie, care ni se da
din gratia lui Dumnezeu, sa ne-o pazeasca El Insu~i sub protectia Lui.
X 1'1.

Urrneaza in rugaclUne: Vie imparatia Ta. Cerem sa vma Imp aratia Lui printre noi, cum cerem sa se sfinteasca ~i numele Lui in noi.
Dar cind nu rlomne~te Dumnezeu, sau dnd incepe la El ceea ce afost
tntotdeauna ~i nu inceteaza de a fi '/ Cerem sa vina imparatia no~stra,
promisa noua de Dumnezeu, dobindita prin singele ~i patimirea lui Hris29.
:iO.
31.
32.
33.

I Regi, 2, 30.
I Cor. 6, 19 b, 20.
Le,v. 11,44; 20,1.
I Cor. 6, 9-11In. 5, 14.

1il'INTlIL l'll'IIiAN. IW.!lrlUI IIllllAl:lllNltA nOMNllAIICA

471

tos, penlru e8 nol, cei ce rnai inainte am fast robl in veae, dllpc~ i:H'CCd
sa av<'m parte dE' impliratia lui Hristos, dupl\ cum El Insu!$i porun(,p~l.'
~i zice: Veniti. bineeuvinlatii parintelui Meu, primiti impara tia curc
s-a pregatit voua de la inceputul lumii 84. Dar, prea iubiU fraU, impiiratia lui Dumnezeu paate fi Hristos Insul'li. pe eare-L dorim zi1nic s;,
vina, a carui sosire voim sa se infapfuiasca fara zabava 35. Caei dupll
cum EI tnsu!;ii este invierea, fiindea in EI inviem l'li noi, la fel se pOiil"
1ntelege EI Insu!;ii ea imparatie a lui Dumnezeu, fiindea in EI vom dVld
$a imparatim. Avem dreptate sa eerem imparatia lui Dumnezeu, cllli('c)
imparatia cereasca, fiindca exista !;ii imparatia paminteasca. Dar ('(' I ('P
a renun~at la lumea aceasta se face mai mare dedt onorurile ~i dedt
imparatia lumii acesteia. $i de aceea, eel ee se dediea lui DumnezelJ !;Ii
lui Hristos nu dorel'lte imparatia paminteasea, ei pe eea eereasca. Est"
nevoie de rugaciune continua, ea sa nu deeadem din imparatia cerCdsea, al'la Clm au eazut iudeii, ciirora Ie fusese mai intii promisa aeeclslti
imparatie, precum arata ~i dovede~te Domnul : (,Multi, - zice EI - vor
,'eni de la rasarit ~i de la apus !;ii se vor al'leza eu Abraham, eu Isn(]c
~j cu lacob in imparatia cerurilor. Dar fiii imparatiei vor fi alunga\i in
intunecimile din afar a ; acolo va fi plingerea !$i scril'lnirea dintilor 3(;.
Arata cii inainte iudeii erau fii ai imparatiei, clnd staruiau sa fie l'li fii
6i lui Dumnezeu; dar dnd au incetat de a avea acest nume parintesc,
1e-a incetat l'li imparatia. $i de aceea noi, crel'ltinii, care am inceput sa
numim in rugaciune pe Dumnezeu Tata, ne rugam sa vina la noi !;ii imparatia lui Dumnezeu.
XIII.
Adaugam l'li zicem: Faca-se voia Ta in cer !;ii pe pamint nu pentru ca Dumnezeu sa faca ce vrea El, ci pentru ca sa putem rioi face ee
...rea Dumnezeu. Caci cineol impiedica pe Dumnezeu sa faca ee vrea?
Dar fiindea sintem impiedicati de diavolul sa ne supunem lui Dumnezeu
eu tot sufletul l'li eu toate faptele noastre, de aceea ne rugam sa se facti
in noi vointa lui Dumnezeu. $i ca sa se faca aceasta in noi, este nevoie
de vointa lui Dumnezeu, adied de ajutorul ~i de ocrotirea Lui, fiindea
nimeni nu este puternie prin fortele sale, ci prin voia ~i mila lui Dumnezeu. $i Domnul, araUnd siabiciunea omului pe care-l purta, zice:
"Tata, daea se poate, sa treadi de Ia mine paharul aeesta 37 l'li, dind
34. M1. 25, 34.
35. In vUtoarea prigoanelor, venirea iminenta a Domnului pentru intemeier(d
hnpara\iei Sale pe pami.nt este leSJl.e de in\eles cii era necontenit invocata,
36, Mt. 8, 11, 12,
37, Mt, :W, 39.

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

472

exemplu discipolilor Sai, ca sa faca nu voia Sa, ci pe a lui Dumnezeu,

a adaugat zicind: Nu ce vreau Eu, ci ce vrei Tu. Si in alt loc zice :
N-am coborit din cer ca sa fac voia Mea, ci vointa Celui ce M-a trimis 38. Lar data Fiul a inteles sa faca voia TataJui, cu aUt mai mult
sluga trebuie sa faca vointa stapinului, dupa cum ~i loan intr-o epistola
a Sa indeamna sa se faca voia lui Dumnezeu ~i invata zidnd: Sa nu
iubiti lumea ~i nici pe cele ce sint in lume. Daca a iubit cineva lumea,
nu este in el dragostea de Tatal, caci tot ce este in lume este potta
carnii ~i potta ochilor ~i trufia vietii, ear,e nu este de la Tatal, ci din
potta lumii. Si lumea va treee !;Ii pofta lumii. Dar cine a faeut voia lui
Dumnezeu ramine in veci, cum !;ii Dumnezeu ramine in veci 39. Cei ce
voim sa raminem in veci; sintem datori sa facem voia lui Dumnezeu,
care este ve!;inic.
XIV.
lar voia lui Dumnezeu este aceea pe care a indeplinit-o !;Ii a propovaduit-o Hristos. Modestia in eonversatie, statornicie in eredinta, decenta in euvinte, dreptate in fapte, generozitate in ajutorari, stapinire
in conduita; a nu face l'ledreptate !;Ii a 0 ierta pe cea facuta de altul,
a trai in pace eu fratH, a iubi pe Domnul din toata inima, a-L iubi pentru ca-n Ele Tata!, a te teme pentru ca e Dumnezeu, a nu pune nimic
mai presus de Hristos, fiindca nici El n-a pus eeva mai presus de noi,
a merita intotdeauna dragostea Lui, a ramine cu credinta !;ii curaj aHituri de crucea Lui e vreo controversa in legatura eu numele !;ii cu cinstirea Lui, a dovedi in vorbire statornicie de credinta, :in anchete Uirie
de caracter, suportind chiar moartea de e nevoie, aceasta inseamna a
voi sa iii mO!;itenitor al lui Hristos, a indeplini poruncile lui Dumnezeu,
a face voia Tatalui 40.

XN.
Cerem sa se indeplineasca vointa lui Dumnezeu in cer !;ii pe pamint, fiindca !;ii una !;Ii alta are in vedere fiinta noastra, mintuireanoastra. De vreme ce avem trupul din pam'lnt l;ii suiletul din cer 41, sintem in
38. In. 6, 38.
39. I In. 2, 15-17.
40. Acest capitol este in original de 0 frumusete mra ~i a fost eitat de Casiodor
:$i altii, un poem al suferintei mortii avind aa punet de plecare smerenia: este vorba
de sermo-aneheta, de quaestio-tortura ~i de patientia-patima, qua-coronamur prin care
triumfam. Este citatii ca paralela Epist@la 10 in care ~e sj;lune: aceasta este lupta
credintei noastre in care sintem strirntorati, prin care invingem, in c'1re sintem biruit()ri}) (Ep. 10, 4).
Este elogiul martiriului ~i al marturieicu pretul vie,ii, ca implinire desavir~ita a
voii lui Dumnezeu, eiinlia i-a inehinat acest imn Sfintul Ciprian martirul i d. Rom. 8, 17.
41. Fac. 2, 7.

SFINTUL CIPRIAN, DESPRE RUGACIUNEA DOMNEASCA

413:

acela~i timp pamint ~i cer ~i de aceea ne rugam sa se faca voia lui Dumnezeu ~i-ntr-o parte ~i-n cealalta, adica ~i in corp ~i in spirit. Caci
este lupta intre corp l?i spirit l?i zilnidi neintelegere :;;i confruntare intre ace~ti doi adversari incH nu facem ceea ce voim, pentru ca spiritut
Hnde la cele cere~ti ~i divine, pe dnd cqrpul pofte~te la cele paminte~ti ~i vremelnice. $i de a'ceea cerem ca intre acestea doua, cu daruL
:;;i ajutorul lui Dumnezeu, sa fie unire, pentru ca Dumnezeu cu vointa
Lui sa ne mintuiasca ~i sufletul ~i corpul, sa ne tina sanatos sufletul renascut prin e1. Aceasta ne spune deschis ~i fara ocol apostolul Pavel:
Trupul - zice e1 - pofte~te impotriva spiritului ~i spiritul impotriva
trupului. Prin aceasta sint du~mani unul altuia, ca sa nu faceti ceea ceo
voiti. C.unoscute sint fapte1e trupului: adulterele, depravarile, murdariile, spurcaciunile, idolatriile, otravirile, sinuciderile, du~maniile, neintelegerile, rivalitatile, supararile, provocarile, conflictele, ereziile, in-
vidiile, 1;)etiile, desfrinarile ~i cele asemenea acestora. Cei ce savir:;;escunele ca acestea nu vor avea imparatia lui Dumnezeu. Dar roadelespiritului sint dragostea, voia buna, pacea, marinimia, bunatatea, credinta, bllndetea, stapinirea de sine, castitatea 42. De aceea ~i in rugaciuni zilnice :;;i continui cerem sa se faca pentru noi voia lui Dumnezeu
si in cer :;;i pe pamint; fiindca voia lui Dumnezeu este sa se supuna
ce1e paminte~ti celor cere:;;ti; sa fie conducatoare cele spirituale ~i
divine.

XViI.

Se poate intelege de asemenea, frati prea iubiti, (ii, intrucit ne

mene~te ~i ne indeamna Domnul sa iubim chiar pe dUl~inani 43 ~i sa ne

po~

ru-

gam ~i pentru cei ce ne prigonesc, trebuie ca !,ii pentru cei care sint
fnca pe pamint :;;i n-au inceput sa fie ai ceiului, sa cerem ~i pentru ei
sa se faca voia lui Dumnezeu, pe care a indeplinit-o Hri'Stos pastrind'
:;;i intregind pe om. Caci de vreme ce discipolii sint numiti de El nu pa ..
mint, ci sarea pamintului 44, ~i Apostolul nume~te pe om creat in pri
mul rind din pamint ~i-n al doilea rind din cer 45, pe buna dreptate ~i'
noi trebuie sa fim asemenea lui Dumnezeu Tatal 46, care face sa rasara
soarele Sau ~i peste cei buni ~i peste cei rai, sa ploua peste cei drepti
:;;i peste cei nedrepti 47. De aceea porunca lui Hristos, dnd ne rugam ~i
42.
43.
44.
45.
46.
47.

Gal. 5, 17, 19-22.

Mt. 5, 44.
Mt. 5, 13.
I Cor. 15,47.
Mt. 5, 43 sq.
Mt. 5, 45.

APOLOGE'J'1 1>11 LIMDA LATINA

474

l"p.rem, esle ca sa facem rugaclUnea noastrd pentru minluirea tuturor,

pentru ca, precum in cer, adica in noi, s-a faeut voia lui Dumnezeu,
d'\d prin eredinta noastra, sin tern din eer, la fel ~i pe pamint, adiea in
{'ei ee nu voiese sa ereada, sa se faea voia lui Dumnezeu, pentru ea
loti cei ce apartin primei na~teri, pamintene, sa inceapa a fi eere~ti,
n[\seuti din apa ~i din duh 'IR,
XVII.

Mergind eu rugaciunea mai departe, eerem ~i zieem: "PUnea nosIra eea de ioaie zilele da-ne-o noua astt'izbJ. Aeesie euvinte pot fi intelese ~i spiritual, dar ~i simplu, fiindea ambele sensuri prin intelepdunea divina sint de folos mintuirii. Hristos este piinea vietH 49 ~i
(~ceasta pline nu este a tuturor, ei a noastra. Cum zieem "Tatal nostru,
fiindea este tatal eelor ee-L inteleg ~i ered in EI, tot a~a zieem piineu
noastra, fiindea Hristos este piinea noastra, a eelor ee avem parta~ie
,ell eorpul Lui. Cerem, insa, ea aeeasta piine sa ne fie data zilnic, ea nu
cumva noi, care sintem eu Hristos ~i primim zilnie ca hranii a mintuirii 60 Euharistia Lui, savir~ind eumva vreo gre~eala mai grava in timp
.ce sintem opriti de a ne imlJarta~i din piinea eereasca ~i sa fim astfel
separati de eorpul lui Hristos, dupa cum El Insu~i predica ~i zice: Eu
~tnt piinea vietH, care am coborit din cer; daca va minca cineva din
piinea aceasta, va trai in veci. Dar piinea pe care 0 voi da este trupul
Meu, pentru viata lumibJ 51. Cind zice, a~adar, ca traie~te in veci eel
C'e a mineat din piinea Lui, dupa cum e de la sine inteles ca traiese
-eei ee se ating de eorpul Lui ~i primese Euharistia avind dreptul de a
'se imparta~i, tot a~a, dimpotriva, trebuie sa ne temem ~i sa ne rugam ea
nu cumva cel oprit de la imparta~anie ~i despartit astfel de trupul lui
Hristos sa ramina departe de mintuire, precum El Insu~i ne atrage atentia
zictnd: daea nu Yeti minea din trupul Fiului omului ~i nu Yeti bea din
.singele Lui, nu Yeti avea viata in voil> 52. De aeeea eerem sa ni se dea
zilnic piinea noastra, ceea ee inseamna Hristos, pentru ea raminind ~i
lrlHnd in Hristos sa nu ne indepartam de sfintenie ~i de eorpul Lui 53.
48. In. 3, 5.
49. In. 6, 35 .

.10.
51.
.12.
53.

Sirah 1, 22.
In. 6, 51.
In. 6, 53.
Piinea are aici sens simplu, adiea de hrana trupeasea !?i duhovniceaseii, adiea
de IlIlplirtli~ire eu Trupul ~i SingeJe Lui. InterdietiiIeau fost Intelese de interpreti
III putlnct veni de Ja prigonitori, ddf ~i de La Biserica.

~I'IN'I'UL.

l:rl'HIAN. 1)1\111'1111 nUUAl'llINIlA DOMNIlASl'A

XVIll.

Dar se poate intelege !;Ii ca, e1<' inelata ee dm H'l1untat la ale lumii,
o(Jepartindu-ne de bogatiile ei, cu increelere in gratia divina, sa eerem
numai hrana necesara traiului 54, fiindca ne invata Domnul ~i zice : ,,('el
ce nu renunta la to ate ale lui nu poate fi discipolul Meu 55. Dar eel
ce a inceput sa fie discipol, renuntind la toate, e1upa cuvintul in viHtltorului sau, trebuie sa ceara hrana zilnica ~i sa nu-~i extinda cererea Sil
.flsupra altor lucruri, caci iara~i porunce~te Domnul ~i zice: "Nu eu~j<'
tati la ziua de milne, dici ziua de miine va eugeta ea insa~i la ale {Ii ,
1i ajunge zilei rautatea ei 56. Pe buna e1reptate, a~adar, discipolul Jll i
Hristos lsi are hrana zilnic Si e oprit sa se gindeasca la ziua de miilH',
fiindca devine inconseevent eu sine insuSi, aelica pe de 0 parte cere sti
traiasca mult timp in lume, iar pe de alta sa vina repede in impariltiil
lui Dumnezeu. Asa ne sfatuieste si fericitul Apostol. pentru a ne inti'iri
-credinta Si speranta: N-am aelus nimie in aeeasta lume, dar nici nu
putem lua eeva. Sa fim multumiti daea avem ee minea ~i ce imbracCl.
Dar cei ce vor sa ajunga bogati cad in ispita, in capcane si in dorinte
multe si vatamatoare, care coboara pe om la pierzanie ~i nimicire. Caei
Eicomia este radacina tuturor relelor Si cei cuprinSi de ea s-au in deiPartat de credinta ~i s-au facut robi ai multor dureri 57.
XIX.

Ne invata nu nurnai ca trebuie dispretuite, dar si ca siut pericuaoase bogatiile, ca in ele i~i au radacina relele atragatoare, care il1~ala
mintea omeneasca prin amagiri ascunse. De aceea, pe acel bogat neso.cotit, care cugeta la avutiile lumii acesteia si se lauda cu mullimea roa.delor ei. I-a mustrat Dumnezeu zicind : Nesocotitule, in aceasta noapte
ti se va cere sufletul; a~adar cele pe care le-ai agonisit ale cui VOy
fi 'I 58. Se bU'cura de roadele sale prostul, care noaptea avea sa moara
~i se gindea la belsugul lui de trai, el, caruia viata i se curma. Dimpo ..
triva, Dom!lul ne invata ca este desavirsit cine-:;>i vinde to ate ale sale
:;;i Ie imparte saracilor 59, iar pentru sine i~i aduna comoara in cer.
54. Dupa lepadarea de lume ~i de slavil ei 1a Botez, ere~tinul - ne invd\il SUnLuI Ciprian - nu trebuie sa se roage pentru bunuri lume_~ti neeesare mai mult de 0
.zi, fiindea Mteapta ~i se roaga pentru venirea lmpara\iei lui Dumnezeu.
55. Le. 14, 33.
.
56. Mt. VI, 34.
57. I Tim. 6, 7-10.
58. Le. 12, 20.
5!1. Mrt. 19,21.

476

APOLOGEJ'I DE LIMBA LATINA

----- -----------

Spune ca acela poate sa-L urmeze !;ii sa-I imite gloria patimilor 60, care,
pregatit !;ii in a!;iteptare, nu e retinut de nici 0 legatura cu avutia, ci
dezlegat !;ii liber, dupa ce-!;ii trimite la Domnul toate ale sale, pleaca !;ii
el in urma lor: Pentru a se putea pregati de aceasta, fiecare dintre noi
invata sa se roage !;ii sa cunoasca din disciplina rugaciunii in ce fel trebuie sa fie.

xx
Nu-i poate lipsi celui drept hrana zilnica, fiindca este scris: {(Nu
va Uisa Domnul sa moara de foame sufletul drept 61 !;ii de asemenea :
Am fast tinar !;ii am imbatrinit, dar n-am vazut pe eel drept paras it !;ii
niei familia lui cerind piine 62. lar Domnul promite zicind: {(Nu va
nelini!;ititi zidnd: ce vom minca !;ii ce vom bea, sau cu ce ne vom
imbraca ? De acestea toate neamurile se intreaba : Dar Tatal vostru !;itie
ea va lipsesc toate acestea. Cautati mai intH imparatia !;ii dreptatea lui
Dumnezeu !;ii acestea toate vi se vor adauga 63. Celor ce cauta imparatia !;ii dreptatea lui, Dumnezeu Ie fagaduie!;ite ea toate celelalte Ii se
vor da pe deasupra. Caci de vreme ce toate sint ale lui Dumnezeu, celui ce-L are pe Dumnezeu nu-i va lipsi nimic, daca el insu!;ii nu-i lipse!;ite
lui Dumnezeu. Astfel lui Daniel, inchis din porunca regelui in groapa cu
lei, i se pregatea prinzul in mod mir~eulos !;ii omul lui Dumnezeu era
hranit intre fiarele infometate, care-l crutau 64. A!;ia era hranit in fuga
!;it singuratatea sa Ilie slujindu-l corbii ~i aducindu-i pasarile zburatoare
hrana pe cind era prigonit 65. $i - 0, blestemata cruzime a raU'tatii omel1e~ti! fiarele cruta, pasarile hranesc, iar oamenii intind curse ~i
persecuta ! 66.
60. Marc Lods, decanul F,acultatii Protestante din Paris, serie sub titlul A suter!
Iii a mwi ca Iisus Hristos participlnd 1a patima Sa Gleserie pe Ilarg invatatura Sfintilor
Parinti despre patLrnire ~i rnartiriu ea imitatie a Domnului: "P,atimile ~i moartea lui
lisus Hristos, aflindu-se in eentrul meSlajului cre~tin, eredinciosul se simte silit sa
actioneze ~i sa Itraiasea a~a cum 'a trait Domnul, a patimit ~i a murit. Sfintul Ciprian
serie rnartirilor africani aare a~teptau mo'arte'a i,n inehisori: Gare nu este, scumpii
mei frati, in eOru?tiinta ca ati biruit, ... bueuri,a voastra, veselia triumfatoare, dea nu
mai avea de!:it sa a~teptati rasplata fagaduita de Dumnezeu ... de a duee in mine l'I.D
suflet imparatesc, inlantuit intr-un trup ... (Epistola LXXI-a VII, 1). La rindul lor,
preotii din Rorna Ii seriJau Sfintului 'Oprian: "Ce poate fi rruai frumos deeit de a Ii
- devenit asociEit la patima lui Hristos, marturisind numele Lub (Ep. 31, 3). (v. ContesseUlS martyrs, co!. Oahiers TheologiquBS, nr. 41 (Paris-Neuchatel, 1958), p. 24, 26
~i note.
61. Pilde, 10, 3.
62. Ps. 36, 25.
63. Mt. 6, 31-33.
64. 1st. boa!. ~i Be!., 30.
65. III Regi 17, 6.
66. Me.!, 13; Is. 11, 6-8.

SFINTUL CIPRIAN, DESPRE RUGACIUNEA DOMNEASCA

477

Apoi ne rugam pentru iertarea pacate10r noastre zicind: $i ne iarta

noastre precum ~i noi iertam gre~itilor no~tri. Dupa hrana
cerem ~i iertare de pacate, pentru ca ace1a care e hranit de Dumnezeu
sa traiasca in Dumnezeu ~i sa se ingrijeasca nu numai de viata prezenta ~i vreme1nica, ci mai ales de cea ve~nica, 1a care se poate ajunge
daca sint iertate pacatele, pe care Domnul Ie nume~te datorii, precum
spune in Evanghelia Sa: Ti-am iertat toata datoria, fiindea m-ai rugat 67. Cit de necesar, cit de chibzuit ~i de intaritor ni se atrage atentia ca sintem pacato~i ~i trebuie sa ne rugam pentru pacateie noastre,
pentru ca atunci dnd se cere iertare de la Dumnezeu sufletul sa-~i
aminteasca de propria sa existenta! Ca sa nu se creada cineva nevinovat ~i trufindu-se mai mult sa se coboare, i se atrage atentia cll zilnic
pacatuie~te, de vreme ce zilnic se roaga pentru iertarea pacatelor. A~a
ne invata ~i loan intr-o epistolii a sa zicind: Daca vom zice ca n-avem
pacat, The ,amagim Hoi in~ine ~i nu este in noi adevar. Dar daca ne vom
marturisi pacabele, credincios ~i drept este Domnul, care ne 'iarUi
pacatele 68. In epistola sa a cuprins ambele indatoriri, fiindca trebuie
~j sa ne rugam pentru pacatele noastre ~i sa dobindim iertarea pe care
o cerem. De Cliceea a spus ca Domnul e credincios, ea adica se tine de
eredinta promisiunii facute, fiindca, invatindu-ne s8 ne rugam pentru
iertarea datoriilor ~i a pacatelor, ne-a promis totodata mila Tatalui ~i
iertarea ce va urma.
gre~elile

XXiII.
A intarit ~i a adaugat legamintul sigur, punindu-ne conditie ~i silindu-ne sa promitem ca, precum noi cerem sa ni se ierte gre~elile, a~a
vom ierta ~i noi pe cei ce ne-au gre~it, ~tiind ca nu putem dobindi ce
cerem pentru pacatele noa'Stre, dadi nu facem ~i noi 1a fel cu cei ce au
pacatuit impotriva no astra. De aceea zice ~i in aIt loc: Cu ce masura
veti fi masurat, cu aceea vi se va masura 69. 0 sluga, dupa ce a fost
iertata de stapinul sau de toata datoria, n-a voit sa-i ierte la rindu-i
tovara~u1ui sau de slujba 0 datorie 70, ci 1-'a legat sa-1 trimita 1a inchisoare. Dar fiindca n-a fost ingaduitoare cu tovara~ul sau, a pierdut ce-i
fusese iertat de catre sUipin. Asemenea fapte Ie infiereaza cu putere
Hristos in invataturile Sale. Cind stati la rugaciune - zice El - iertati daca aveti ceva impotriva altuia, pentru ca ~i Tatal vostru care
67.
68.
69.
70.

Mt. 18, 32.

I In. 1, 8-9.
Me. 4, 24.
Mt. 18, 23-35.

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

478

este in ceruri sa va ierte pacatele. Dar daca voi nu veti ierta, nici Tatal vostru oare 'este in ceruri nu va va ierta pacatele voastre 71. Nu vei
avea nici 0 scu.za in ziua judecatii, dadi vei judeca dupa parerea tar
~i ce vei face vei pati 72. Caci Dumnezeu a poruncit ca in casa Lui sa
avem in noi pace, uniTe ~i intelegere 73 ~i, cum ne-a facut prin a doua
na~tere, voie~te ea la fel sa ne purtam ~i renaseuti, a~a .incH cei care
sintem fiii lui Dumnezeu sa raminem in pacea lui Dumnezeu ~i cum
unul ne este spiritul, tot una sa ne fie gindirea ~i simtirea. Altfel, nid
nu prime~te jertfa celui dezbinat ~i, intorcindu-l de la altar, Ii porunee~te sa se impaee mai intH eU fratele sau 74, pentru ca prin rugaciuni
pa~nice Dumnezeu sa poata fi impaeat. Pentru Dumnezeu darul cel mai
mare il constituie pacea noastra, armonia frateasca ~i poporul unit dupa
unitatea Tatalui, a Fiului ~i a Duhului SHnt 75.

XXIII.
Caei la jertfele pe care Abel ~i Cain Ie-au facut cei dintii, Dumnezeu n-a privit la darurile lor, ei in inimile lor, pentru oa sa-i placa nll.
numai darurile,ci ~i inimile lor. Abel pa~nie ~i drept, sacrificind eu
nevinovatie, este pilda ~i pentru altii ca, atunci dnd aduc daruri la altar, sa vina cu frica de Dumnezeu, eu inima curata, cu respect pentru
dreptate, eu pace ~i unire. Pe merit daca a fost astfel la sacrificiul facut lUi Dumnezeu, dupa aceea el insu~ia devenit sacrificiul lui Dumnezeu, pentru ca primul primind martiriul sa anunte prin slav a singelui
sau patimile Domnului, el care avusese ~i dreptatea ~i pacea Domnului
Asemenea oameni sint incununati de Domnul, asemenea oameni vor
fi razbunati de Domnul in ziua judecatii. Cel in discordie ~i dezbinare,
eel ce n-are pace cu fratii sai, dupa cum atesta fericitul Apostol ~i
Sfinta Scriptura, niei daea va fi ucis pentru numele de ere~tin nu va
putea sa scape de crima neintelegerii frate~ti, fiindea, a~a cum este
scris : Cel ce-~i ura~te fratele este un uciga~ 76, iar uciga~ul nu ajunge
in imparatia cerurilor ~i nici nu traie~te in pace cu Dumnezeu. Nu
71.
72.
73.
74.
75.

Me. 11, 25--26.

Mt. 7, 2.
Ps. 67, 7.
Mt. 5, 24.
Iertarea pe care ere~tinii sint datori s-o manifeste prin rugaciuni, $i pentru
du~manii $i prigonitorii lor, duee la paeea eu toti semenii lor $i este ineuilunata de
unit,atea Biseri<Cii, avind ea temei profund intreita unitate dumnezeiasea.
76. I In. 3, 15 a.

SFINTUL CIPRIAN, DESPRE RUGACIU"EA DOMNEASCA

poate sa fie cu Hristos cel ce a imitat mai degraba pe Iuda dedt pe

Hristos. Mare este delictul care nu poate fi spalat nici prin botezul singelui, mare este crima care nu poate fi ispal;iita nici cu martiri'..lll 77.
XXIV,
In mod necesar Domnul ne indeamna mai departe sa spunem im
rugaciune: $i nu ne cluee pe noi in ispita)). tn aceste cuvinte se arata
Cd nimic nu ne poate fi impotriva, daca n-a ingaduit aceasta mai inamte I)umnezeu, ca toata teama noastra, devoliunea l;ii respectuJ trebuie ind~eptate catre Dumnezeu, fiindca in ispite nu-i este nimic permis raului, daca nu i sp atribuie vreo putere de catre Dumnezeu. Aceasta 0 confirma Scriptum, ca~e spune: A venit Nabucodonosor, regeleBabyloniei, in cetatea Ierusalimului, l;ii 0 ataca ~i a dat-o Domnului in
mina lui 78. Este data puterea raului impotriva noastra dupa pacatele
noastre, precum este scris: Cine a dat spre jaf poporul lui Iacob ~i
Israel celor ee-l jefuiau? Oare nu Dumnezeu fata de Care au pacatuit
cpi care nu voiau sa umble in caile Lui, nici sa asculte de legea Lui !?i
de aceea ,a adus asupra lor urgia miniei Lui ?" 79. $i iara~i pentru ca Solomon a pacatu'it indepartindu-se de preceptele ~i de calea Domnului"
s-a spus : $i a intaritat Domnul pe Satan impotriva lui Solomon 80.
XXV.
Este data 0 dublii putere in raport eu noi, care ne duce fie la pedeapsa dnd gre~im, fie la glorie dnd 0 meritam, cum vedem ca s-a facut cu Iov din vointa 'lui Dumnezeu care zice: lata, toate' cite Ie are'
Ie dau in miinile tale: dar de 01 ferel;ite-te sa te atingi 81. $i Domnul'
v(lfbe~te in Evanghelie in timpul patimilor Lui: N-ai avea nici 0 putere
impotriva Mea, daca nu ti-ar fi dat de sus 82. Iar dnd ne rugam sa nu.
ajungem in ispita, tinem seama de slabiciunea l;ii ~ubrezenia noastra;
de aceea ne rugam sa n'..l se inaIte cineva cu obraznicie, sa nu-~i ia.
asupra-~i ceva cu trufie !?i arogimta, sa nu considere 0 glorie a sa min-
t'..lirea sau suferinta, fiindca Domnul, indemnindu-ne la umilinta, a zis :.
Vegheati ~i rugati-va sa n-ajungeti in ispita, caci spiritul este puternic,.
77. Sfintul Ciprian rei a in multe locuri din scrierile sale tema din cap. 14 din
tratatul Despre Unitatea Bisericii, ca nu poate fi martir eel ee rupe legatura dragostei.
78. Dan. 1, 1-2.
79. Is. 42, 24-25.
80. III Regi, 11,23.
81. lov 1, 12.
82. In. 19, 11.

APOLOGEl'I DE LIMBA LATINA

480

dar trupul este slab 83, pentru ca, dupa ce s-a savir~it marturisirea cu
umilinta ~i supunere ~i a fost dat totul lui Dumnezeu, mice se cere rugator, cu teama ~i Cll cinstirea lui Dumnezeu, sa se indeplineasca cu
dragoste fata de El.
XXNI.
In structura rugaciunii, dupa cele coIilentate mai inainte, vine stircare incheie intr-o formula scurta toate cele cerute, astfel ca spunem : ci ne mintuie~te de cel rau, Aceste cuvinte exprima toate inimidtiile pe oare Ie unelte~te du~manul iJIlJpotriv.a noastra pe aceasta
lume, inimicitii in fata carora sintem intariti ~i aparati, daca Dumnezeu
ne elibereaza de tot ce e rau, daca da ajutorul Sau celor ce se roaga
~i I-I cer. Cind insa zicem : ~i ne mintuie~te de cel rau nu mai ramine
nimic de cerut, de indata ce invocam protectia lui Dumnezeu impotriva
a ceea ce e rau, Aceasta 0 data obtinuta, stam sigur ~i la adapost, impotriva tuturor primejdiilor pe care diavolul ~i lumea ni Ie pot pricinui. Dare cine se teme de lume, daca are pe Dumnezeu pavaza in
lume 84?
~itul

XX;VII,

Ce e de mirare, frati prea iubiti, daca a~a este rugaciunea pe care

am invatat-o de la Dumnezeu care cu intelepciunea Sa a rezumat toata
rugadune.a noastra in cuvintele de la sfir~it '? Aceasta fusese prezis mai
dinainte prin profetul Isaia, ale carui cuvinte despre maretia ~i mila lui
Dumnezeu erau inspirate de Duhul Stint: Cuvintul care - zice el este rezumat ~i recapitulat in dreptate, fiindca Dumnezeu va face un
cuvint prescurta't pe tot pamintul 85, Cind Cuvintul lui Dumnezeu,
adica Domnul nostru Iisus Hristos, a venit pentru toti ~i, adunind la un
loc deopotriva pe toti, invatati ~i neinvatati, de ambele sexe ~i de orice
virsta, le-a spus invataturile mintuirii, a facut un tot unitar ~i succint
al invataturilor Sale, pentru ca sa nu incarce memoria celor ce-~i insu~esc invatatura cereasca, ci pentru ca eisa prinda repede ce e necesar din domeniul credintei. Astfel, pe dnd arata ce e viata eterna, a exprimat foarte pe scurt sfintenia vietii zicind: Aceasta este viata ve~
nica, ca sa te cunoasca pe Tine ca singurul ~i apevaratul Dumnezeu
~i pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis 86, De asemenea, pe dnd dadea pe
83. Mt. 26, 41.
84. Stintul Ciprian aminte~te mereu cre!?tiniLor angajlamellJtul de la lepiidarile
.de diavol !?i de ispitele lumne~ti, care preced Botezul.
85. Is. 10, 22 sq.
86. In. 17, 3.

SFINTUL CIPRIAN, DES PRE RUGACIUNEA DOMNEASCA

48'1

scurt primele ~i cele mai insemnate invataturi despre lege ~idespre

profeti, a zis: AiSculta, Israel: DOIl11ml Dumnezeul. tau este' Domnul
singur ~i: Sa iube~ti pe Domnul Dumtnezeul tau din tot sufletul till
~i din toata puterea tao Aceasta e prima porunca; iar a doua este urmatoarea acesteia: Sa iube~ti peaproapele tau ca pe tine insuti. Aoeste
doua porund sintetizeaza toata legea ~i proolOcii 87 ~i, de asemenea:
Binele pe care voiti sa vi-l faca oamenii faceti-l ~i voi lor, cacj aceast~,
este legea ~i proorocii 88.
'
0

XXVIII.

Nu numai prin vorbe, ci ~i prin fapte ne-a invatat Dumnezeu sa ne

tugfim, EI Insu$i rugindu-se' adesea, implortnd ~i araUnd ,prin exemplul
Sau ceea ce trebuie sa facem noi, precum este scris: e<iarEl Insu~i 5e
retragea in singuratate ~i se ruga 89. $i de asemenea : '. A ie~it lamunte
1'.;1 se lOage ~i ~i-a petrecut noaptea to. rugacitmi catre Dumnezeu 98.
Daca se ruga EI, Care era fara pacat,cuatit mai mult trebuie s6 se lOage
cei pacato~i ~i, daca El toat6 noaptea veghea in rugaciuni neintrerupte,
cu aUt maimultnoi tre~uie .sa veghem noaptea in repetate rugaciuni.!
XXllX.

Iar Domnul se ruga nu pentru Sine - dici ce nevinovat se roaga

pentm. sine. -:-' .ct. 'pentru iertarea pacatelor noastre, precum EI ~nsuJ'i'
,spune catre petru: {<lata, satana cerea sa va cearna ca p. griu ; eu,. in.sa"
m-am .rug at pentru tine, ca sa nu sHibeasca credinta, tal> 91. $i t.n alta
".
.
parte, de asemenea, se roaga Tatalui pentru toti zicind : dar Eu nu nu:
mat pentru ace~tia rna rog, ci ~i pentn~ aceia care vQr crede princuv'intol lor in Mine, ca toti una sil fie ~i precum Tu, Tata, e~ti .in Mine ~i
Eu tn Tine, a!?a sa fie ~i ei in Nail> ?2. Mari sint dragost'ea ~i hunavointq.
lui Dumnezeu pentru mintuirea noastra, daca nu s-a multumit ca ne:-a
. rascumparat cu singele Sau; ci se ~i lOaga pentru noi. Vedeti, tnsa, cum
,a fast dragostea Celui ce s-a rugat pentru noi, pentru ca, precum Tatal ~i Fiul una sint, a!?a sa raminem ~i noiin ac:eea~i unitate, ca .de aici
sa sepoata intelege cit demult gre!?e~te eel ce strica unit ate? ~i pa"

87.
88.
89.
90.
91.
92.

Me. 12, 29-31.

Mt. 7, 12.
Le. 5, 16.
Le. 6, 12.
Le. 22, 31-32.
In. 17,20-21.

:n - Apologeli de lirnbll latin II

482

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

cea, caci pentru aceasta s-a rugat ~i Domnul, voind desigur ca poporul
Sau sa traiasca, fiindca ~tia di dezbinarea nu duce la imparatia lui
Dumnezeu.
XXX\.

Iar dnd ne aWim la rugaciune, frati prea iubiti, .sintem datori sa

veghem ~i sa participam din toata inima la acest moment, in care sa
nu-~i aiba locul nici un cuget trupesc sau lumesc, sa nu ne gindim la
altceva dedt la ruga noastra. De aceea ~i preotul, inainte de rugaciune,
prin cUeva cuvinte pregate~te sufletele fratHor credincio~i zicind: Sus
sa avem inimile ~i, in timp ce poporul raspunde: Avem catre Domnu!, sintem preveniti ca nu trebuie sa ne gindim la nimic altceva dedt
la Dumnezeu. Inima sa ne fie inchisa impotriva adversarului ~i deschisa numai pentru Dumnezeu, sa nu-i ingaduim du~manului lui Dumnezeu s~ se apropie de noi in timpul rugaciunii. Caci se strecoara adesea ~i patrunde pe ascuns, in~elind cu iscusinta ~i indepartind de la
Dumnezeu rugaciunile noastre, fadnd ca una sa avem in inima ~i altceva pe buze. De aceea pe Domnul nu trebuie sa-L roage sunetU'l ~ocii,
ci eu toata seninatatea sufletul ~i simtirea noastra. Este totala indeeenta
ca, atunci dnd II rogi pe Domnul, sa-ti zboare gindul in alta parte, sa
cugeti la lucruri care n-au nimic comun cu rugaciunea, ca ~i cum ai
putea in acela~i timp sa vorbe$ti cu Domnul ~i sa te ginde~ti la altceva.
Cum ceri sa te asculte DomnuI, daca bi nu-L asculti? Vrei sa-~i aduca
aminte Dumnezeu de tine dnd te rogi, daca tu nu-ti aduci aminte de
El ? Aceasta in;eamna a nu te pazi deloc de du~man, a ofens a prin negUjenta rugaciunii dnd ochii Ii sint adormiti, inima trebuie sa-i fie treaza, pre cum este scris in Cintarea cintarilor: Eu dorm ~i inima mea vegheaza 93. De aceea cu grija ~i prevedere ne atrage atentia Apostolul
zicind: Cind stati la rugaciune fiti veghetori in ea 94 invatindu-ne, desigur, ~i araUnd ca ,aceia pot sa dobindeasca de la Dumnezeu ce cer, pe
care-i vede Dumnezeu di sint veghetori la rugaciune.

XlXXl.
Cei ce se roaga nu yin Ia Dumnezeu cu rugaciuni goale ~i fara miezul faptelor. Cererea este fara raspuns dnd Dumnezeu este inyocat
printr-o rugaciune de~arta. Caci dupa cum pomul care nu face roade se
taie ~i se arundi in foe 95, la fel ~i rugaciunea care n-are roadele ei nu
93. Cint. Cint. 5, 2.
,94. Col. 4, 2.
95. Mt. 3, 10.

SFINTUL ClPRIAN, DESPRE _RUGACIUNEA DOMNEASCA

483

poate fi vredniea de Dumnezeu, fiindea nu e insotita de fapte. De aeeea

Sfinta Seriptura ne 'invata zidnd: Buna este rugaciunea eu post ~i milostenie 96. Caei eel ee. va da in ziua judeea\li rasp lata pentru faptele
bune ~i pentru milostenie ~i astazi aseulta eu bunavointa pe eel ee vine
la rugaciune dupa ee a faeut fa pte bune. A~a ~i eenturionul Cornelius
pe dnd se ruga a meritat sa fie aseultat, pentru ea faeuse multe acte de
milostenie fata de pop or ~i rugase intotdeauna pe Dumnezeu. tinga e!,
care se ruga pe la al noualea eeas din zi, a venit ingerul eu marturie
pentru faptele lui spunindu-i: Corneliu, rugaciunile ~i milosteniile
tale s-au ureat la Dumnezeu ~i EI nu Ie va uita 97.

XXXiI.
Ajung repede la Dumnezeu rugaciunile pe care Ie adue in fa~a lui
Dumnezeu faptele noastre bune. Astfel ingerul Rafael a venit la Tobias
care se ruga insotindu-~i intotdeauna rugaciunea de f,apte ~i i-a spus:
Este inaltator sa arati ~i sa marturise~ti faptele lui Dumnezeu. Cind va
rugati, tu ~i Sarra, eu am amintit in fata lui Dumnezeu de rugaciunile
voastre. Pe dnd tu iti inmormintai eu simplitate mortH, fiindea te-ai ri(lieat fara intirziere, lasindu-ti prinzul, ~i te-ai dus de ti-ai inmormintat
mortu!, am fost trim is sa te asist in ineerearea prin care treci;- ~i apoi
m-a trimis Dumnezeu sa te ingrijese pe tine ~i pe Sarra, nora tao Caci
eu sint Rafael, unul din eei ~apte ingeri drepti, care starn in fata lui
Durimezeu ~i vorbim eu EI 98. $i prin Isaia ne sfatuie~te ~i ne invata
Domnul lK!elea~i lueruri zicind : Dezle1aga orice nod al nedreptatii, u~u
reaza pe eei slabi de greutatea lor. Pe eei istoviti odihne~te-i ~i orice
prigonire ned rea pta risipe~te-o. Fringe piinea ta eelui inf9metat ~i pe
eei lipsiti de loeuinta du-i in easa tao Nu dispretui pe eel fara imbraeaminte ~i nici pe eei din. neamul tau. Atunci va ti~ni la timpul ei lumina
ta ~i pe data vor straluci ve~mintele tale ~i va merge inaintea ta dreptatea, iar lumina lui Oumnezeu te va ineonjura. Atunci vei striga ~i Dumnezeu te va auzi ~i lIidata ee vei vorbi iti va spune: aici sinh> 99. PrC?mite ea este alaturi de ei ~i spune ea-i aude ~i-i oerote~te pe eei ee dezleaga din inima noduriIe nedreptatii ~i fae milostenii eu slujitorii lui
Dumnezeu dupa invataturile Lui. Aee~tia, fiindea aseulta ee-i invata
Dumnezeu sa fadi, merita ~i ei sa fie aseultati ae Dumnezeu. Fericitul
Apostol Pavel, ajutat de fratii sai intr-o imprejurare grea, a spus ea faptcle savir~ite de ei sint saerificii aduse lui Dumnezeu. Am primit eu
96.
97.
98.
99.

Tob. 12, 8.
Fapte 10, 4.
Tob. 12, 11-15.
Is. 58, 6--9.

484

APOI..OGEl'I DB L1MBA LATINA

tndestultate$imultulI1ire cele ce mhau fost trimise de voi prin -Epafrodltus, mirosuri debuna mirea,sma, jertfa bineprimita $i placuta ,lui
DUlnnezeu 100. Caei cineJe milostive$te de cel.sarac da ell clobinda.lui
. Dumnezeu $i cine da celbr Jipsiti lui' Dumnezeu da,' lui DumnezeucIi
sacrifica mirosuri de bUha mireasema duhovniceasca.
XXXIII.

In indeplinirea rugaciunilor aflam ca, impreuna' cu Daniil, tref tineri cu credinta puternica $i biruitori aicaptivitatii lor, au respect at
pentru sacrificii ora a treita, a $asea' $i a noua, ore _anunttnd Sfinta Treime, care avea sa se manifeste mai tirziu 101. Cad de la ora intiia la a
treia sint trei ore, de la a patra la a $asea trei $i de la a $aptea la a
noua de asemenea trei,cele trei grupe de cite trei ore formind 0 treime
desawr$ita. Dlnd s~mnificatie spiritual a a,cestor spatii de timp, adoratorH lui I)umnezeu Ie foloseau ca momente hoUirite$ilegitime pentru
rugaciune, aceasta devenind traditia pe care au respectat-o cei dre,pti
ctnd se rugau, mai ales datorita unor fapte deosebite,petrecute la ore
care amintesc de aceasta trinitate. cad in ora a treia s-a coborit a,supra discipolilor Duhul Stint umpUndu-i de harul pe care li-L fagaduise
Domnul l02 La Jel, in ora a $asea Petru, urcindu-se pe acoperi$ul easei,
printr-un semn $i pringlasul lui Dumnezeu a primit porunca sa primeasdi pe toti in harul mintuirii, pentru ca mai inainte avea indoieli cu
privire la mintuitea celor de aIte neamuri 103. ~i Domnul, rastignit in
ora a $a5ea, catre ora a noua ell singele Sau ne-a spalat pacatele noastre $i, ca sa nepoata rascumpara $i invia, la acea ora $i~a desavir$it
biruinta Sa, curmindu-$i prin moarte patimirea 104

. xxxav.'
. par noua, frati prea iubiti, pe linga orele obseryate, din ve~hime n,i
5-al,l adaugat $i 'aite momente dli! rugaciune; ri'epuie. sa ne rugam $i di~
mineata, ca prin '~uga. de dimineata sa: c'in~ti1;l1 invierea Domnului. 105
Acest moment' a fost indicat $i de Sf,intui Duh, care zice' in psahnf:
ccImparatui meu ~f riumnezeul meu, dimineata te voi ruga, 'Doamne, ~i
vei auzi g1asul meu, dimineata voi ista in fata Ta$i te voi vedea 106. ~i,
de asemenea, prin profet spune Domnul: De dimineata vor veghea
100.
101.
102.
103.
104.
105.
106.

Filip. 4, 18,
Dan. 6, 10 i Fapte 10, 9.
Fapte 2, 15.
Fapta 3, 26.
Me. 15, 34. '
Mt. 28, 1 ~i paruJeJe,
Ps. 5, 3-5.

SFINTUL CIPRIAN, DESPRE RUGACIUNEA DOMNEASCA

485

pentru Mine zidnd: Sa mer gem ~i sa ne intoar1cem la Dumnezeul nostru j07. De asemenea, la apusul soarelui, dnd ziua se sfir~e~te, iara~i
trebuie sa ne rugam, fiindca Hristos este soarele cel adevarat ~i ziua cea
adevarata, in fata caruia soarele ~i zilele lumii acesteia se vor retrege.
lar dnd ne rugam ~i c;erem ca asupra noastra sa vina iara~i lumina,
atunci imploram venirea lui Hristos, care va 'aduce harul luminii ve~
nice. Sfintul Duh num~te pe Hristos zi in :psalmi : Piatra pe care n-au
luat-o lucratorii tn seama - zice el - a ajuns in capul unghiului. Acest
fapt s-a savir~it de Domnul ~i minunat este itn ochii no~tri. Aceasta este
ziua pe care a facut-o Domnul: sa ne bucuram ~i sa ne veselim intru
dinsa 108. De asemenea, profetul Maleahi ne aratil 'ea Domn'lll a fost
numit so are. Pentru voi, insa, - zice el - care va temeti de numele
Domnului, va rasari soarele dreptatii ~i sub aripile lui este mtntuirea 109. lar daca in Scripturile sfinte Hristos este adevaratul soare ~i
adevarata zi, nu exista pentru cre~tini ora, in care ei sa nu se simta
datori a se ruga lui Dumnezeu, pentru ca noi, care slintem in Hristos,
adica in soarele cel adevarat ~i in ziua cea adevarata, sa stam toata
ziua in rugaciuni. Si dnd vine noaptea, potrivit legilor universului.
care fae sa alterneze intre ele zilele ~i noptile, este de tot folosul pentru
credincio~i sa se roage ~i in intunericul noptii, fiindca pentru fiii luminii ~i noaptea este zi. Cind este fara lumina eel ce ar~ lumina in inima? Cind n-are soare ~i zi cel pentru care Hristos este soare ~i zi?

)QOXV.
Cei ce sintem totdeaUllJa in Hristos, adica in lumina, sa nu incetam
nici noaptea eu rugaciunile noastre. AsUel Anna vaduva, fara intrerupere rugindu-se ~i veghind intotdeauna, staruia in a fi vrednica de
Dumnezeu, pre cum in Evanghelie este scris: Nu se indeparta de la
templu, eu post ~i rugaciuni slujind lui Dumnezeu zi ~i noapte 110. Sa
ia seama fie diferitele neamuri, care n-au fost inca iluminte, fie iudeii
care, parasiti de lumina, au ramas in intuneric. Noi, frati prea iubiti,
care sintem totdeauna in lumina Domnului, care ne amintim ~i tinem
la ceea ee prin harul lui Dumnezeu am inceput a fi, sa socotim ~i noaptea tot zi. Sa eredem ca umblam totdeauna in lumina, sa nu ne impiedidim de intunericul de care am scapat, sa n-avem nici 0 lips a de la ru-,
gaciuni in ceasurile de noapte, sa nu impietam asupra rugaciunilor
noastre prin lene sau eondamnabila nepasare. Renascuii ,suflete~te ~i
107.
108.
fOO.
110.
32 -

Os. 5, 15 r 6, 1.
Ps. 117, 22-24.
Mal. 3, 20.
Le. 2, 37.

Apologe!l de limb! latlnl

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

486

transformati prin bunavointa lui Dumnezeu, sa imitam in prezent ce

vom deveni in viitor 111. Urmtnd a avea in imparatia lui Dumnezeu numai zi, fara interventia noptii 112, sa veghem ~i noaptea ca ~i ziua, avind
a ne ruga totdeauna ~i a aduce multumire lui Dumnezeu in cer, sa nu
incetam nici aici pe pamint de a-L ruga !?i a-I aduce multumiri.
INDICE SCRIPTURISTIC
Facere, 2, t - XV, 3.
LeYitic 11, 44 - XII,S.
Deuteronomul, 33, 9 - VIII, 18.
I Regi, I, 13 - IV, 26; 2, 30 - Xl, 15.
m Regi, 11, 23 - XXV, 15; 17, 6
XX,16.
loY, 1, 12 - XXV, 3.
Psalmi, 5, 35 - XXX, 6 ; 36, 25 - XXXIV,
6; 36,25- XX, 4; 67,7 - XXII, 17;
111, 22-24 - XXXIV, 20.
Pilde 3, 34 - V, 9; 10, 3 - XX, 2; 15,
3 - IV, 14.
Cintarea Cintarilor 5, 2 - XXX, 25.
Isaia 1, 2-4 - IX, 16; 10~ 22 - XXVLl,
7; 11, 6, 8 - XX, 18; 42, 24, 25 XXITV, 14; 58, 6-9 - XXXII, 18.
Ieremia 23, 23, 24 - IV, 12.
Daniell, 1 sq. - XXXIV, 9; 3, 18 VII, 9, 15; 6, 10 - XXXIII, 4.
Osea, 5, 15 - XXXIV, 8.
Maleahi, 3, 20 - XXXV, 20.
Tobit, 12, 8 - XXXI, 1 i 12, 11-15
XXXII, 11 sq.
Cintarea celor lirei tdned 28 - VIII.
(- Daniel, 3, 51).
IstoriJa: omoririi balaurului ~i a sfarimarii
lui Bel, 30, - XX, 15.
Eclesiasticul 1, 22 - XVII, 10.
Matei, 3, 10 - XXXI, 4 i 5, 13 - XVI, 1.
Matei 5, 24 - XXII, 15; 23, 9 - VllI, 20.
Matei 5, 43 sq. - XVI, 2 sq.; 23, 12 V, 118 j 25, 34 - XIII, 10.
Matei 5, 45 - XVI, 10; 6, 6 - IV, 6 j
6,913 - VI, 3-8 j 26, 41 - JIDeV, 10.

Matei 6, 31-33 - XX, 9; 26, 41XXV, 10 j 26, 39 - XIII, 11.

Matei 6, 34 - XVIII, 9; 28, 1 - XXXiIV, 3.
Matei 7, 2 - XXII, 15; 7, 12 - XXVII,
24; 8, 11, 12 - XII, 25.
Matei 8, 22 - VIII, 22.
Matei 9, 4 - IV, 15.
Matei 15, 9 - II, 15.
Matei 18, 23-35 - XXII, 6.
Matei 18, 32 - XXII, 8.
Matei 19; 21 - XIX, 10.
Matei 26, 41 - XXV, 12.
Marcu 1, 13 - XXI, 18; 4, 24
XXIII,
7; 7, 8 - II, 12; 11, 25, 26
XXIII,

3; 7, 8 - II, 12; 11, 25, 26

XlXlII, 15.
Marcu 12, 29-31 - XXVII, 20.
Marcu 15, 34 - XXXIII, 18.
Luca 2, 37 - XXXV,S.
Luca 5,16 - XXVJII, 4.
Luea 12, 20 - XIX, 6.
Luca 14, 33 - XVIII, 4 .
Luca 18, 10-14 - V, 15.
Luca 22, 31, 32 - XXIX, 4.
Luca 24, 44 - XXXIV, 15.
loan 1. 11 12 - VIII, 10.
loan 3, 5 - XVI, 17.
loan 4, 23, - II, 8.
loan 5, 14 - XI, 15.
loan 6, 33 - XIII, 15.
loan 6, 53 - XVII, 22.
loan 8, 34, 35 - IX, 20.
loan 8, 44 - IX, 10.
loan 16, 23 - III, 10.
loan 17,3 - XXVII, 16.

111. Profesorul Michel Reyeillaud care a dat eel mai apreciat comentariu
al Rugaeiunii Domne~ti a Sf. Ciprian in Iumea apuseana, aminte!)lte cu multa drept'ate ceea ce am accentuat ~i noi de mai multe ori : intreaga etiea ciprianiea este bazaHi. pe tensiunea eshatologica intre acum ~i at unci (nunc et tunc). Capitolul acesta
este un exemplu admirabil al acestei notiunli cre~tine de timp in care viitorul ~i prezentul se amesteca far a insa sa se confunde vreodata. Sintem in intuneric, dar mergem in lumina. Sintem in noapte, dar 'am scapat de intunecime. Incepem sa fim
pe zi. $i prin imit'atia noastra ceea. ce yom fi trebuie sa se lactualizeze in prezent.
Aeeasta es1e intr-o eorespondenta strinsa cu itema eshatologiea. Sfir~itul timpului s-a
apropiat. Hristos va veni in curlnd; ca un refren, expresia acestei sperante revine
de-,a lungul ope11ei Sfintului Ciprian ... (Prof. MilChel ReveiUaud, Saint Cyprien, L'oraison dominicale, cit. supra., p. 207).
112. Aipoc. 21, 25.

SFINTUL CIPRIAN, DESPRE RUGACIUNEA DOMNEASCA

Galateni 5, 17, 19-22 - XV, 20.

Filipeni 4, 18 - XXXII, 28.
Coloseni 4, 2 - ~XX,23.
I Timotei 6, 7-10 - XVIII, 18.
I loan, 1, 8, 9 - XXI, 17.
I loan 2, 1 - III, 6.
I loan 2, 15-17 - XIII, 20.
I loan 3, 15 - XXIII, 15.
Apocalipsa 2, 23 - IV, 20.
Apocalipsa 21, 25 - XXXVI, 15.

loan 17, 20, 21 - XXIX, 8.

loan 19, 11 - XXV, 5.
Fapte 2, 15 - XXXIV, 18.
Fapte 10, 4 - XXXII, 14.
Fapte 10, 9 - XXXIII.
Romani 8, 17 - XIV.
I Corinteni, 6, 9-11 - X, 15.
I Corinteni 16, 19 a - X, 11.
I Corinteni 6, 19 b, 20 - X, 17.
I Corinteni 15, 47 - XVI, 8.

INDICE

487

REAL

A.

Abel, XXIII, 1-10 i lertfa lui Dumnezeu, XXIII, 8.

Abraam, Isaac ~i Iacov, XII, 20.
Adapost impotriva primejdiiIor, XXVI 10.
Adevaratul soare ~i adevarata zi,
XXXV, 25.
Mevarul insu~i, II, 15.
A doua na~tere, cereascd, XVII, 17.
AdoNrtori ai Tdltalui in Duh ~i Adevar,
II, 8.
Al noualea Ceas, XXXI, 12.
Amagiri asculDse. XX, 3.
Ana IV, 20 i - vaduva, XXXV, 2.
Anuntat de Profeti, IX, 6.
Apararea de ispite, XXIV i Dumnezeu Ie
ingaduie, XXIV, 3 sq.
Apostolii ~i disciqJolii lor, VIII, 17.
Apostolul XVII, 7.
B

Bogatiile sint primejdioase, XIX, 2 sq.

C
Cain XXIII, 1 sq.
Calea DomnuluL XXIV, 15.
Capul unghiului, XXXIV, 15.
Ce e necesar, XXVII, 12.
Cele rele in inimi, IV, 18.
Cerere zi ~i noapte, XI, 18.
Comoara in cer, XIX, 10.
Concentrarea Ia rugaciune, XXX.
Conditia, XXII, 1.
CorneliU, XXXI, 15.
Cre~tinii, Iii ai lui Dumnezeu. X.
Crima neintelegerii frate~ti, XXIII, 15 i
- nu se spala nid cu Botezul singelui,
nici cu martiriul, XXIII, 25.
Cuget trupesc sau lumesc, XXX, 3.
Cumparati cu pret mare, XI, 18.
Cuvintele Fiului, 111, 3.

~I

ONOMASTIC
D
Daniil, XXXIII, 1.
Darul mare, pacea, XXII, 20.
Daruri, inima, XXIII, 2.
Descrierea implinirii voii lui Dumnezeu, XIV.
Dezbinarea XXIX, 15.
Diavolul opus voii lui Dumnezeu, XIII,
10, prime~te ingaduinta de sus,
XXVI,6.
Dimineata, XXXIV, 5 i - Invierea,
XXXV, 16.
Disciplina rugaciunii, XIX, 18.
Dobinda, XXXII, 30.
Domnul, XX, 113 i e credincios, XXII, 15 i
'a intaritat pe Satan impotriV<l lui Solomon, XXV, 15.
Dubla putere data nouii, XXV, 1.
Doua porunci, XXVIII, 22.
Dumnezeu are grija de eel drept, XX, 5.
Dumnezeu aseulta inima, .nu glasul, IV,
14 sq. i - pacii, VII, 8 i - purtat in noi.
X, 18 j caile Lui, Legea Lui, XXIV, 12 i
protectia Lui, XXVI, 8 i e pavaza
in lume, X!X:VI, 10.
Duhul Stint, II, 10 j - XXVII, 5 i - sfinte~te, XI, 4.
Du~manul, XXX, 10.

E
Exemplu, VII, 13.
F

FapteJe bune, XXXI. 8 j lui 'Dumnezeu, XXXII, 5 i - trupului, roadele

Duhului, dupa Apostol, XV, 12 sq.
Fariseul, V, 10-15.
Fara ru~ine, V, 3.
Femeile, VII, 18.
Fiii lui Dumnezeu i VIII, 9 i cu pacatele
iertate i IX, 15 sq. i in pacea Lui,
XXIl,22.
Fiti sfinti, XI, 5.
Forma rugaciunii, n, III.

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

488
Formula, XXVI, 2.
Fratii, XXXIII, 24.
G

GI'atia divina, I, 12 - lui Dumnezeu,

XXXV, 8.
Glorie ori suferinta, XXV, 7.
Grelialele noastre, III, 7; XXXI, 9.

Legea ~i Profetii, XXVII, 25.

Legile duhovnicer?ti ~i cerer?ti, Xl, 12.
Lumina Domnului, XXXIV, 12.
Lupta dintre trup r?i Duh, XV, 6; trebuie unite,
supuse lui
Dumnezeu,
XV, 12-20.

Iertarea pacatelor, XXI; - de la Dumnezeu, XX'I, 10.

Ierusalimul predat regelui Babilonului,
XXIV, 1.0.
Imnul, VIII, 14.
Inima curata, XXIII, 6.
loan, XIII, 17; XXII, 15.
loY, XXV, 3.
haia ProfetuI. IX, 12; XX:vII. 4.
Israel nu L-a cunoscut, IX, 5-15.
lubirea de dU~ffi11mi. XVII.
ludeii, IX, 5 i XXXV, 7.

M
Maria,
Maica
Domnului,
VII,
20 ;
XXXVIII,5.
Martiriul lui Abel, XXIII, 7 i incununarea
lui, XXIII, 9.
Maretia, XXVII, 4.
Marturia, XXXI, 12.
Marturisirea cu umilinta ~i supunere,
XXV,I.
Masura, XXII, 6.
Memoria, XXVII, 10.
Mijlod.toruI, III, 6.
Mila, V, 13 i - Tatalui, XXI, 23.
Milosirdia divina, V, 5.
Mirosuri de buna mireasma, XXXII, 30.
Mintuirea tuturor, XXXIII, 15.
Mortul, XXXII, 8.
Mortii ingroapa mortii, VIII, 22.
MOr?te,nitor al lui Hristos, implinitor al
poruncilor Lui e cel ce face voia Lui.
XV, 13.

H
Harul duhoYnicesc, IX, 4; - Duhului Stint
X, 11.
Hristos, Lumina, XXXIV, 27.
Hrana zilnica, XVIII, 6.
I

Impacarea cu semenii, XXII, 20.

. ~
ImparaUa lui Dumnezeu, XII i dobindlta
prin singele lui Hristos, fagaduita noud,
XIII, 5--15; va veni fara intirziere, XIII,
15; - cea paminteasca, XII, 15--20 i
- este Usus Hristos, XIII, 10.
Imparatia r?i dreptatea lui Dumnezeu,
XX,lO.
In 'inima r?i vocea noastra, Ill, 5.
Inwlinirea voii lui Dumnezeu, XV, XVI.
In singuratate se ruga, XXVIII, 4.
tntelepdunea pacii, VII. 1; ..,- inteleg e rii, VIII, 8.
Inviltatura Domnului, VI. 3.
Invierea, XXXIV, 3.

Nabucodonosor, X'XIV, 7.
din nou, XXII, 17.
Neamuri, XXXV, 6.
Nepasare, XXXVI, 12.
Nevinovatia lui Abel, XXIV, 3.
Nici 0 !ipsa la rugaciunea de noapte,
XXXV, 10.
Noaptea, XXX, 25 j in rugaciune,
XXIX,S j este zi, XXXIV, 25.
Nodul nedreptatii, XXXII, 22.
Numele Lui stintit in noi, xn;
XXX, 28.
Nu pamint, sarea pamintului, XVI, 7.

Ochii ~i miinile catre cer, V, 3.

Omul, creat din pamfnt ~i din cer,
XVI,8.
Ora a noua, XXXIII, 17.
Ora a ~asea, XXXIII, 14.
Ora a treia, XXXIII, 12.
Orbirea mintii omener?ti, XIX, 3.
OreIe de slujba, trei treimi din
XXX, 6.

Jertfa, XXIII, 7.
Jertfa, XXXII, 28.
Jertfele, divirne cu pre{J'tul, IV, 15.
Judecatorul nostru, XI, 18.
L

La rugaciune, XXIII, 12.

, Lacomia, radacina tuturor relelor,
XIX, 20.
,
LegaminteIe rugaciunii domner?ti, VIII, 1 sq.
Legamintul, XXlI, 1.
Legea rugaciunii, VII, 10.

Na~terea

Pace, unire intelegere, XXII, 24.

Paharul, XIII, 10.
Pacate, datorii, XXI, 6.

trei,

SFINTUL CIPRIAN, DESPRE RUGACI~EA DOMNEASCA

Patimirea, xxx, 18.

Piatra, XXXIV, 14.
Piinea noastra cea de toalt~ zilele,
XVII; - sens literar sau spIritual,
XVII, 3; - vietii, XVII" 5 ;~<este Euharistia, Trupul lui Hristos.
..
Poporul unit, XXII, 25.
Porunca lui Dumnezeu, II. 17.
Poruncile 11i testamentul Domnulu~VIII, 18.
Post ~i rugaciuni, XXXV, 6.
Pretutindeni prezent, IV, 8.
Prima na/;itere, paminteana, XVII, 15.
Prin credinta, cere~ti, XVI, 16.
Preceptele evangheJice, I; - sint date de
Fiul, I, 7; inviWituri divine, I, 2; calauze, I, 3.
Profetii, 1, 7; pdofet, XXXIV, 7.
Psalmii, XXXIV, 5.
Propovaduitorul unitatii, VII. 1.
Purtare de fii, VIII.

R
Rafael, XXOCII, 2.
Rasplata, XXXI, 7.
Raul, XXIV, 9; XX:VI.
Renuntarea la tatal pamintesc ~i ~rupesc,
VIII; 15; - la ale lumii, XVIII, 1.
Robi ai multor duren, XVIII, 20.
Ruga, eu smerenie, in lini~te ~i cuviinta,
IV, 2; - pe ~s, IV, 6; in gind, V,
4; nu in particular, VII, 2; ci publica
~i comuna, VII, 6; simpla ~i in duhul
pacii, VII, 15; - ~i priveghere,
XXV, 12.
Rugaciunea Fiului clitre Tatal, 11, 6, 1II;
pentru prigonitori, 6, 3; invatata prin
fapte, XXXVI, tara miezul fa~elor e
goala, XXXI, 3 ; fnsotita de fapte, XXXII,
6; cu post ~i milostenie, XXXI, 8.
S

Sara, XXXII,S.
Satana, X1XIX, 3.
Saracul, XIX, 10.
Semnifieatia spirituala, XXXIII, 7.
Seninatatea, XXX, 12.
Servul iertat, XXII, 4; n-a iertat,
XXII, 7.
Sfintenia, 11, 10; - permanenta, XI, 10;
definitia, XI, 10-15.
Sfintirea lui Dumnezeu in noi, XI.
Sfintii prin Botez, XI, 7.

Sfinta Scriptura, VI, 1.

Sfintul Duh, XXX, 4.
Sfintul lui Israel, IX, 16.
Slujitorii lui Dumnezeu, XXXII.
SmereniJe, IV, 11.
Soarele cel adevarat, XXXIV, 2.
Solomon a paeatuit, XXIV, 15.
Structura rugaciunii, XXVI, 1.
T

Tata, -

Iii, VIII, 7 ; -

- xxn,

din ceruri, VIII, 20 ;

12.

Tatal nostru, VI, 3-13; VIII.

Taltal prin Fiul, II, 7.
Temple ale lui Dumnezeu, X, 11.
Toldeauna in Hristos, in lumina, in rugadune, XXXV, 1-2.
Totul dat lui Dumnezeu, XXV, 13.
Top una, XXIX, 6.
Treaz cu oehii, adormit cu inima,
XXx, 25.
Treime desavir~ita, XXXIII, 7.
Trei Uneri, XXXIV, 1.
Trup din pamfnt, sufletul din eer, XV, 3.
Tinuta trupului ~i felul vodi, IV, 3.

u
Uciga~, dintru ineeput, IX,
ura~te fratele, XXIII, 15.

10; eel

ee-~i

Unitatea,VII. 10; - Tatalui, Fiului ~i

Sfintului Duh, XXII, 26.
Un tot unitar ~i suecin~ IiII invii\ilturilor
Sale, XXVII, 10.

V
Vame~ul ~i

fariseul, V ; vAme~uI,
V, 15--20.
Ve~nicia, IX!. 20; XXVII, 13.
Voie lui Dumne.zeu in eer ~i pe pamint,
XIII; eu ajutorul ~i ocrotirea Lui, XIII,
8; XV; - pentru prigonitori, XVI, 5.
(Veghetori) eoncentrati la rugaciune,
XXX, 26.
Victoria Sa, XXXIII, 18.

z
Ziua Judecatii va incununa ~i riizbuna pe
cei pa~nici ~i drepti, XXIII, 10 ;
XXXI,8.
Ziua cea adevarata, XJXXIV, 10, 20.

SFINTUL CIPRIAN

DESPRE GELOZIE

~I

INVIDIE

INTRODUCERE
Tratatu1 aDespre ge10zie $i invidie a1 Sf1ntu1ui Ciprian este recunoscut cafiind 0 opera pastora1a, rod al propriilor meditatii care, 1mpreuna cu allele de acela$i fel, dau aO idee justa de ceea ce era acest
spirit practie, atent la toate $i care purta In el eel mai nobil amestec de
diseretie $i de fortain privinta oamenilor 1.
Este socotit astfeI Ca Ulmare a oribilei schisme manifestataimpotriva
interese10r Bisericii $i a oricarui spirit cre$tin, chiar 1n timpul groaznicei
prigoane pag1ne organizata de Imparatu1 Decius $i dupa aceea. A$a
cum am amintit 2, cinci preoti cu Noval 1n frunte, i-au contestat Silniului Ciprian dreptul de conducc'1tor al Bisericii africane pe motN cc'i
escaladase prea repede treptele ierarhice dupa venirea lui Hristos, sau,
eu expresia lor, ca era episcopul-neofit. Refuzul Sf1ntului Ciprian de a
primi martiriul imediat dupa 1naltarea sa 1a treapta de episcop - $ef
al Bisericii - , care de fapt a contribuit la rezistenta $1 Ia orgamzarea
ei sinodala desavlr$ita, ca $i la lntarirea ei Inainte de moartea sa martiricd - , a constituit 1nca un motiv pentru a Ii calomniat de detractorii
sdi. Se $tie calntelepciunea, iertarea, bllndetea $i tactu1 pastoral a1 mareluj ierarh I-au oprit sa dea cuvenila replica grupului, care dorea posluI sau, dla vreme Biseriea gemea 1n suferintele prigoanei. Dupaincetarea ei, insa, Sf1ntul Ciprian, a$a cum am amintit, a convocat Sinodul
din 251 1n fata caruia a citit cele doua referale, asupra celor cazuti de
la credinta $i despre raul pe care-} provoaca In Biserica ereticii $i
schismaticii (<<De 1apsis $i De unitate Ecc1esiae); ele au fost apIObate 1n unanimitate. Sf1ntul Ciprian a temporizat rezolvarea schismei,
1. J. Tixeront, Melanges de Patrologie et d'Histoire des Dogmes, Paris, 1921, p. 161.
2. Prof. F. Cayre, Precis de Patrologie, t. I, Paris, Tournai, Roma, 1927, p. 141-248.

SFINTUL CIPRIAN, DESPRE GELOZIE

~I

INVlDIE

491

dar schismaticii, sustinufj de bogatu1 preot Feiicissimus, au lntetit revolta r;i Sf1ntu1 Ciprian s-a vazut silit sa-i excomunice.
Experienta amara a torturei suileter;ti suierita de 1a nir;te c1erici
nedemni, care fc'iceau tot ce puteau pe ca1ea de1a/Wor calomnioase
spre a diminua prestigiul Bisericii, chiar cind statuI pagln cauta s-o
desfiinteze prin iorta, chin uri r;i moarte, a fc'icut pe SfIntul Ciprian sa
mediteze asupra motive10r care au Impins pe nedemnii schismatici
amintiti la asemenea stranii actiuni. Rodul acestor meditatii este tratatul pastoral Despre gelozie fji invidie. Este socotit a Ii iost scris pe
1a 256.
Ca fji tratatul ccDespre io1osul rabdarij,>, acesta este socotit de specialir;ti ca demonstreaza felul in care PlOvidenta dumnezeiasca maturizeaza pe cei aler;i prin Incercari r;i explica ratiunea de a Ii a suierintei.
In corespondenta sa imensd, Sfintul Ciprian sprijina Invatdtura pe viu,
exemplific1nd-o cu victime1e prigoanelor din vremea sa. La sf1r$itul
acestui tratat, el scrie ca pentru un moment persecutia din aiala n-a reinceput; ca atare indeamna pe credincior;i 1a lupta launtricd Impotriva
firii pervertite de pdcat 3.
Privit din a1td perspectiva s-a spus despre Sf1ntul Ciprian ca ccputini ora tori cre$tini au posedat intr-un grad afja de InaIt ceea ce se nume$te ungere evangheJica ... Daca n-ar Ii dedt ingenios $i stralucit,
am vedea In e1 un artist a1 cuvintu1ui, un retor. Acest patetic, care Induio$eaza, care este 0 trdsdtllra distinctivd a predicii sale, se observd
Inai ales in perora/ii: acolo se revarsd irumusetile sutletului sau. Pe
scurt, aplOape totdeauna In scrierile sale se intllne$te inima preotului,
a pastorului suiietelor, a omului, care cautd mai putin sd mustre viciu1
dec1tsd Invingd sldbiciunea umana cu arma convingerii ... 4.
Iatel cuprinsul pe scurt aJ acestui T rat a t.
In cap. I-II avem Introducerea: Sflntul Ciprian aratd cd jinduirea
dupa bunlli altuia $i pizmuirea ce10r mai buni par un rau nelnsemnat ;
dar ele sint izvorul unor rele ioarte mario De aceea, Sf1ntul Petru ne
avertizeaza cel diavollli sta 1a pinda neclintit (I Pt., V, 8), cduUnd pdrtile mai slabe ale suiletuilli nostru, 1a mom eli, ispite r;i fc'igdduin/e In$eldtoare.

Par tea J - a (Cap. III-IV) cuprinde descrierea pacatelor invidiei

$i geloziei. Cap. III, arata cd invidia reprezinta 0 amenintare permanentel tocmai fiindcel este ascunsd. De aceea, cre$tinul trebuie sd se Iereasca de ea ca de pacatul cel mai Ingrozitor, care te face sa urdf$ti pe
3. A. d'Ales, La Theologie de Saint Cyprien, Paris, 1922, p. 355.
4. Mgr. Freppel, Saint Cyprien et l'Eglise d' Afrique au IIIe siecle, ed. I11a,
Paris, 1890, p. 397.

492

APOLOGE},I DE LlMBA LATINA

tratele tau $i scHi UCIZI propria via/d suileteascd. Cap. IV-V, aduce
exemple biblice: diavolul, care urd$te din invidie pe omul cel fC1cut
dupd chipul $i asemdnarea lui Dumnezeu, Mcindu-l sd moarc} prin pdcat,
Cain $i Abel, Esau $i Jacob, fratH lui [osit, Saul $i David, iudeii $i cre$finii. In Cap. VI, Sflntu1 Ciprian face 0 descriere amp1d i profundd de$i
('oncisd a acestui rdu foarte in tins $i de multe ieluri, ca rddclcina tuturor relelor, izvorul dezastrelor, sdminta delictelor, cauza crimelor. De
la ea porne$te ura, animozitatea, ]dcomia, ambitia, nepdsarea iatd de
Dumnezeu $i de ziua judeceltii. De aceea, zice marele ierarh, se rupe
lantul pelcii Intre eei mari, de aceea este ccllcatd 1n picioare dragostea
Irdteased, de aCeea adevelrul se aJtereazd, unitatea se rupe, se ajunge
la erezie fii schisme, c1nd preotii se blrbesc, c1nd episcopii se pizmuiesc,
clnd cineva se pl1nge cd n-a fost el numit, ci altul, cellUia refuzel sd i
se supuIliz". In Cap. VII, Sf1ntul Ciprian face un portret fantastic a1 individului, care urd$te pe altul mai virtuos $i deci mai fericit, felclnd din
propriile lui glnduri $i sim/iri, instrumente de torturel. Intr-adevelr
(Cap. VIII) invidiosul are lnfdti$area ameninteltoare, privirea piezi$d,
cuvintele Ii sint illlioase, ocdrile lelrd friu, mina ... fiind lnarmatd cu ura
care scoate din minti.... Sfinta Scrip turd, in multe locuri, 11 demascd
pe cel invidios $i gelos. Cap. IX descrie pdcatul invidiei ea de nelecuit,
fiind aseuns $i, deei, foarte prime lIDOS pentru eei urifj $i pentru cel ce
urd$te ; dar pe c1nd acel';tia pot evita pe invidios, acesta nu poate fugi
de eJ insui purtind dU$manul in inimd $i ilagelul in sine, lelrd seelpare
$i Mrd mlngiiere. A prigoni pe cel ajutat de harul lui Dumnezeu este
perseverare in rau, a ur1 pe cel fericH este 0 boaJd lelrd leae.
In par tea a I I - a (Cap. X-XVI) ni se dau remediile ere$tine pentru acest~ pelcate. In Cap. X ne aratd cd smerenia rdmine remediul de
t~melie dupd Mlntuitorul, care zice cd cel ce sefaee mai mic, este eel
mai mare, urmat de Sllntul Pavel, care ne cere ad ne dezbrdcdm de fapte1e IntunericuJui $i sel ne Imbrdedm in Domnul Hristos, Inelltlndu-ne
astfel, prin smerenie.
Dupd Cap. XI eel pizmOfi este ueigOfi asemenea lui Cain, $i se va
prdbu$i in iocul gheenei daed nu se lntoarce la Hristos mergind In lumina Lui.
In Cap. XII ni se aminte$te cd Domnul nume$te pe ai Sdi oi $i miei,
pentru a descrie prjn aeeasta nevinovdtia $i simpJitatea lor; dar nume$te lupi in piele de oaie pe cei ee defdimeazd turma lui Hristos, preidcindu-se cd sint cre$tini. Cel ee pdze$te poruneile Lui are viata ve$nieel $i invcl/at este cel ee propovdduie$te Invdtdtura Lui $1 0 impline$te, adicd dragostea eu care E1 Insu$i ne-a iubit, poruncindu-ne sd ne

SP1NTUL CIPRIAN, DESPRE GELOZIE

~I

INVIDIE

493

iubim unii pe altii. Sfintul Apostol Pavel ne lnvata, de asemenea, (Cap.

ca dacel nu se pastreaza JegaturiJe dragostei nimic nu ne folose$te,
laminlnd sub poruncile trupului $i nu in cele spirituale $i dumnezeie$Ji,

~III)

In Cap. XIV, Sf1ntul Ciprian ne lItVata sa c<Ilcam in picioare slabi<:iunile paminte$ti ale trupului, traind dupa Duhul, ca unii care am invial in Domnul, pupa ce am murit prin Bdtez pacatului trupesc a1 omuJui vechi, purtind acum chipu1 ceresc dupel cum am purtat pe ce1 pamin.
lesc. Capito luI XV. In cre$tinismu1 astte1 glorificat strclluce$te creatia
<l1vinQ, Dumnezeu Wnd lumina in om $i omul s}avQ a lui Dumnezeuin
primul rind prin dragostea tata de semenii lui, in a$a leI inc it la judecala de apoi sel fife chemat 1a rQsp1ata prin Cuvinte1e: eVeniti, binecuvintatii Tatalui Meu.
In capitolul XVI, Sf1ntul Ciprian campara viata cre$tina cu un stadion al virtutpor pentru care primim laurii dreptatii $i coroanele biruintelor duhovnice$ti. Cu car tile sIinte in miini $i cu aceste ginduri in sutlete, rugelciunea nelncetind niciodata, yom Ii tot timpul preocupati de
activitati spirituale, a$a ca dU$manul diavol va gasi inima noastr<I Inchisa $i lnarmata; Celci coroane1e persecutiilor nu sint singurele care
ne pot lncununa, c1 ,,>i staplnirea de sine, rabdarea in tata adversitatilor lumii, dispretul banului, smerenia $i milostenia, pacea $1 iubirea etc.
ne lncununeaza de as~menea.
lata lndemnu1 lncheierii acestui tratat (XVII-XVIII). In Cap.
XVII, Sfintul Ciprian lndeamna pe cre$tin cu acel patetic duios care-l
deosebe$te de mare1e sau magistru Tertulian, sa se 1epede de pizma $i
ura care-l staplneau lnainte, sa smulga din inimc'i spinii $1' melrelcinii $i
sa semene in locul lor samlnta cea buna a Domnului, ca sel aiba un seceri$ bogat de roade divine $i spirituale, iar amaraciunea, care se depusese in inima lui, sa fie inlocuitel cu dulceata lui Hristos.

Cap. XVIII ne lnvata sa cugetam la rai, in care n-a intrat Cain,

care $i-a ucis fratele din ividie i sa ne glndim la imparatia cerurilor
in care Domnul prime$te numai pe cei care traiesc in unie, pace, buna
lntelegere, Wnd asemenea lui Dumnezeu $i Iisus Hristos.

Cu experienta proprie a dUl~maniei celor ce I-au gelozit $i I-au invidiat ingrozitor, cu talentul exceptional de mare orator al timpului sau,
cu trQirea cre,,>Una la nivelul de martir a1 lui Iisus Hristos, Sf1ntu1 Ciprian ne-a Idsat ~;;i asupra unui subiect de aspect mai in tim, 0 adevQratd
capodopera in care se manifesta dragostea $i respectu1 tata de am, in
etJuviile unei adevarate arte de pastora1a $i morala cre$tine Ja .cel mai
lnaJt diapazon.
33 - Apologe!i de Iimbll Iatinll

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

494

LITERATURA
Man usc r i s e I e ~i e d i tit I e care cuprind tratatul Despre gelozie ~i invidie,.
slnt cele generale, amintite la opera Sfintului Ciprian ~i la cele trei lucrari ale sale de
mai sus. Reamintim aici numai editia lui W. Hartel, aparuta la Viena in 1868, in
colectia Corpus Scriptorum' Ecclesiasticorum Latinorum, 1. III, 1, 2, 3 ~i aceea a lui
S. Colombo, Corona Patrum Sale, Series Latina, 2 (Turin, 1935), in care au fost cuprinse scrierile Ad. Donatum, De Lapsis, Ad Demetrianum, De opere et eleemosynis,
De bono patientiae, De zelo et Jivore. Repetam aici colectiile de' traduceri in care a
fost publicat ~i tratatul Despre gelozie ~i invidie.
I n f ran c e z a: in 1574 Jacques Tigeou a tiparit Les ouevres de Saint Cecile
Cyprien, avec quelques annotations sur aucuns Jieux obscurs et diIiciles, faintes francoises avec trois tables (Paris, chez N. Chesneau). In secolul al XVII-lea a urmat
publicarea unei celebre colectii, Les oeuvres de Saint Cyprien, ev~que de Carthage et
Martyr. Traduites en Francais par Monsieur Lambert, avec des Remarques. Une nouvelle Vie de Saint Cyprien tiree de ses Ecrits et Une Table des Matieres, (Paris, chez
A. Pralard, 1672, Rouen, 1716 la C. Ferrand ~i a III-a editie la Antoine de Prevost).
In. sec. al XIX-lea, afJam Oeuvres completes de Saint Cyprien ev~que de Carthage.
Traduction nouvelle de M.N.S. Guillon, Paris, 1837. Traducerea lui Lambert este retiparita sub tiUul: Choix de Monuments Primitifs de I'Eglise Chretienne, avec notices
Ji/leraires par J.A.C. Buchon, Paris, 1837 ~i 1860; Orleans, 1875. Paralel circula traducerea lui M. de Genoude, Les Peres de l'Eglise, traduits en francais, Paris, 1842. In
1"868 se tip area la Tours, Histoire et oeuvres completes de Saint Cyprien; traduction
francaise par M. l'abbe Thibaut, in 2 tomuri. Adaugam Canonicul L. Bayard, Tertullien
et Saint Cyprien, col. Les moralistes chretiens, Paris, 1930, p. 91-102 ~i colectia
popuJara Les ecrits des Saints, Namur, 1958, public at a de Dr. Denys Gorce.
t n eng 1 e z e ~ t e: C. Thornton, The Treatise of S. Cciecilius Cyprians ...
translated with Notes and Indices, in col. L'ibrary of the Fathers (Oxford, 1839);
R.E. Wallis, Antenicene Fathers, New-York, 1907; Roy Deferrari, St. Cyprian Treatise,
in The Fathers of the Church, New-York, 1958.
In 9 e r man a: J. Baer, in BibJiothek der Kirchenvater, ed. Bardenhewer, Th.
Schermann, C. Weymann (Kempten !;>i Munchen, 1918).

DESPRE GELOZIE $1 INVIDIE

(DE ZELO ET LIVORE)

1.
A jindui dupa bunul alituia ~i a pizmui pe cei mai buni, prea iubiti
irati, pare perutru unii 0 crima i\1~oara ~i neinsemnalta; ci:t timp se oonsider a u~oara ~i neinsemnata nu este Itemuta ~i de aceea e neglij'ata, pina
dnd ajunge sa nu pOla!ta fi u~or evitata ~i devine 0 primejdie ascunsa
care, fiindca nu 'Se observa a~a de bine incH sa se fereascii de aa cei
prudenti, ataca pe furi~ min tile neprevazatoare. Dar Dumnezeu ne-a
poruncit sa fim cu grija, ne-a invatat sa veghem permanent, ca nu ,cumva
du~manul eel ve~nic neadormit ~i care intinde iIlltotdeauna curse sa se
strecoare in inimi ~i dintr-o scinteie sa apri'llda un incendiu. din lucruri
foarte mici sa faca altele foarte mari, mingiindcu adieri domoale ~i cu
o suflare u~oara pe cei neatenti ~i distrati, sa sUrneasca furtuni ~i virtejuri, care aduc odata cu prabu~irea credintei, naufragiul mintuirii ~i al
vietii. Sa veghem a~adar, prea iubiti frati, ~i straduindll-ne din to ate
puterile, sa infruntam a>tacurile du~manului furios ~i sage tile lui, care,
arunoate in toate partile corpului, ne pot s.trapunge ~i rani gray, sa Ie
respingem prin vegherea noClJSil:ra intreaga ~i pUna de raspundere, precum ne sfatuie~te ~i ne invata Apostolul Petru intr-o epistola a sa
zicind: Fiti cu grija, vegheati, pentru ca du~manul vostru, diavolul,
ca un leu racnind, da tircoal,e oautind pe cine sa inghita 1.

II.
EI ne da tircoale la fieoare ~i, ca un d~man care asediaza. pe cei
10tr-o cetate, cerceteaza. zidurile ~i cauta. sa gaseasca daca. avem
vreo parte a corpului mai putin sigura ~i mai putin intarita prin armele
credintei, pentru ca peacolo sa.-~i f1aca drum ~i sa patrunda in interior.
Ofera ochilor forme atragatoare ~i placeri u~oare, pentru ca pe calea
vazului sa ne distruga. cinstea. Ispite~te urechUe prin cintece frumoase,
inchi~i

1. I Petru,S, 8.

APOLOGETI DE LIMBA LATINA

496

pentru ca, in~elind auzul cu sunete pUicute, sa destrame ~i sa sldbeasea

puterea cre$tina. Indeamm.a limba la ocari, prin injurii provocatoare instiga mina, impingind-o pina la asasinate. Ca sa-l Iaea pe cineva sa savi'r~easca fraude, il atrage cu cl$tiguri nedrepte. Ca sa prinda sufletul ell
ajutorul banului, aduee recompense primejdioase. Promite onoruri paminte~ti, ca sa rapeasca pe oele cere~ti. Expune bunuri false, ca sa
sustraga pecele adevarate ~i, cind nu poate in~el'a pe alScuns, ameninta
direct !;ii pe fata, urzind grozavia nebunea'sca a perseeutiilor, mereu nelini~tit ~i neimpaca1t du~man al slujitorilor lui Dumnezeu, viclean in timp
de pace ~i violent in persecuti{ 2.
.
III.
De aceea, prea iubiti frati, impotriva tuturor uneHirilor viclene,
ca $i a amenintarilor fati~e ale diavolului, sufletul trebuie sa stea pregatit ~i inarmat, gata totdeauna nu numai sa respinga, dar chiar sa atace
pe dU~nianul care totdeauna eSite in stare de orice. $i fiindca sint mai
dese sagetile pe care el le trimite pe ascuns ~i fiindca a,cestea, eu cit
sint mal putin oblServate, cu aUt produc rani mai multe ~i mai grave, sa
veghem peritr'u a Ie surprinde $i respinge.
Sageata adu$manului este$i pacatul invidiei $i al rivnirii la bunul
altuia. Dadi eerceteaza cineva mai inadincime aces! pacat, va descoperi
ea de nimie nu trebuie sA se teama mai mult un cre~'tin, de nimie sa nu
se fereasca mai mult, de cit de invidie ~i du~manie, pentru ca :i~ nu cada
in laturile ascunse ale du~manului ih~elator, sa nu urasca frate pe'frate
dinoauz,a invidiei !;ii ne~tiutor sa se ucida cu propia sa sabie. Dar ea sa
putem intelege mai cIar ~i mai deplin acest lucru; sa-l cercetam de la
capat~i' de la obir~ie, sa vedem de unde, cind ~i cum incepe invidia.
Cad yom arata mai u~or acest rau aHt de primejdios, dadi-i yom eunoa~te originea l?i proportiile.
'IV.,

Din cauza' in'Videi, chiar de la inceputul lumii, diavolul, el eel

dintii, a pierdUit imparatia cereasca ~i s-a prabu~it din eer. A vind mare tie
ingereasea ~i fiind drag lui Dumnezeu, cind a vazut pe om Mcut dupa
chipul lui Dumnezeu, din invidie rauvoitoare, a dizut in pacatul urii.
Din cauza invidiei a cazut inainte de a dobori el pe altul, prins inainte
de a prinde, pierdut inainte de a pierde, stimulat de rivaUtate a rapi1t
omului nemurirea, dar a pierdut ~i el ceea ce fusese inaillite. Din cauza
2. In pr,imel~ doua capitole Sfintul Ciprian descrie intr-un mod impresionant de
realist procesul sufletesc de deteriorare pin a 1a ruina a virtuUlor cre$tin'e, incepind
eu smerenia, diavolul facindu-l pe cre~tin sa nu suporte inUietatea altor semeni ai
siii, din invidie ori din gelozie.

SFlNTUL CIPRIAN, DSPRE GELOZIE

~l

INVIDIE

acestei crime, prea iubiti frati, ingerul a cazUtt din cer, a fost impresurat
~i rasturnat din acea inaltime, sublima in care else gasea la inceput, el,
care a in$elat, dar Is-a in~elat. De la el invidia este pe pamint !;ii de in:'
vidie va pieri eel ce se pune in slujba incepatorului invidiei, did invidiosul pe diavolul imita, pre cum este scris: Din pizma diavolului a
intrat moartea pe pamint. Deci sint de pantea lui cei ce-l imita 3.

V.
De aici a pornit prima ura dintre frati, de aici groaznicele paricide,
dnd pe Abel oel drept I-a pizmuit Cain eel nedrept, dnd pe eel bun I-a
'urmarit cu invidie !;ii ura eel rau. Am de mare este puterea invidiei in
infaptuirea crimei, incH nici dragostea de frate, nici grozavi.a nclegiuirii, nici teama de Dumnezeu, nici friea de pedeapsa nu mai sint avute
in vedere. Pe nedrept a fost perseeuta,t eel ce primul a aratat dreptatea,
a suportat ura cel ce n-o cunoscuse, a fost ucis in mod nelegiuit cel ce
a murit tara sa se lupte. Tot invidia I-a facut pe Esau d~man al fratelui sau Iacob. Acesta, fiindca primise binecuvintarea tatalui sau, !;ii-a
atras invidia, ura !;ii persecutia din ~artea oeluilalt. Si daca pe Iosif I-au
vindut fratii sai, eauza a f051t tot invidia. Caei dupa ce el a povestit in
chip simplu, ea un frate catre frati, visul in care i s-a aratat un viitor
fericit, invidia rauvoitoare a pus stapinire pe sufletele fratilor lui. Si
pe regele Saul" ce alrteeva decit imboldul invidiei I-a imp ins sa urasca
pe David !;ii sa doreasca sa-l ucida, de~i aeesta era nevinovat ~i i-a suportat cu bunat~te !;ii intelegere persecutiile? Fiindca David, ucizind pe
GOliat, un du~man uria~ invins eu .ajutar divin, ~ia dltras acjmiratia !;ii
1audele multimii, ScmI, din invidie, a ineeput sa-1 du~maneasea ~i sa-l
persecute. Dar ea Isa nu fie prea numeroase exemplele, sa ne oprim 1a
unul ,singur, 1a poporul caruia tot invidia i-a adus pieirea. Oare n-au
ciecazut iudeii pentru ca prefera sa-l UI1asea pe Hristos dedi sa ereada
in e11 Orbiti de invidie au inceput sa cleveteasca pe seama minunilor
pe care El Ie facea ~ n-au putut deschide ochii sa vada adevarurile
divine.
VI.
La a~estea gindindu-ne acum, prea iubiti frati, sa veghem eu tbata
grija, sa ne intarim sufletele daFuirt:e lui Dumnezeu, impotriva raului
atit de primejdios. Moartea aHora sa ajute la mintuirea noalsira, pedeapsa celor imprudenti sa aduca sanatate celor prezenti. Sa nu creada
cineva ca acest rau are 0 singura forma de manifestare, ca e inchis in
limite strimte ~i in hatara inguste. PrimejdiiU invidi,ei este f10ante intinsa
3. Int. Sol. 2, !4.

APOLOGEji DB LIMBA LATINA

~i de muIte feluri. Ea este radacina tUituror relelor, izvorul dezastrelor, saminta delictelor, cauzacrimeler. De aici se ridica ura, de aici
porne~teanimozitatea. Invidia aprinde lacomia cind cinev1a nu poate fi
multumit cu al sau, vazind pe ,altul mai bogat dedt e1. Invidia atita ambitia, dnd cineva ana ca ,altul s-a ridieat intr-o functie mai inalta. Ori
de ,dte ori invidi,a orbe~te sufleltele ~i pune stapinire pe tainitele mintii,
teama de Dumnezeu este dispretuilia, invatatura lui Hristos e neglijata,
ziua judecatii este uiltata. Trufia umfla, salbatida indirje~te, perfidia
uneI.te~te, nerabdarea izbe~te, discordia infurie, mini-a clocote~te ~i nu
se poate stapini sau conduce cel ce a intrat sub puterestraina. De aceea,
se rupe lantul padi intre cei mari, deaceea este calc,ata in picioare dra- '
gostea frateasca, de aceea adevarul se altereaza, unitatea se scindeaza,
se ajunge la erezie ~i sohisme, dnd preotii se birfesc, dnd episcopii se
pizmuiesc, dnd cineva 5e plinge ca n-Ia foslt numit, ci alltuI, caruia refuza
sa i se supuna. De aceea se impotrive~te, de aceea lupta, mindru din
cauza invidiei, pervertit din eauza rivalitatii, du~man din cauza urH determinate nu de om, ci de functia ocupata ..

VII.

Este vier me al sufletului. boala a mintii, rugina a inimii faptul de

a invidia cineva pe altul din cauza virtutilor ~i fericirii lui, adica de a
uri la acesta meritele proprii sau darurile divine, de a tr.ansforina in rau
propriu binele altuia, de a fi chinuilt de prosperitatea eelor mai noroeo~i,
de a-~i face sie~i necaz din gloria altora, de a-~i simti inima sfi~ialUi Cia
de drligele dilaului, de a face din propriile lui ginduri si simtiri un fel
de instrumente de tortura, care sa-i sfi~ie inima, care sa-l chinuie in
toate maruntaiele. Cel eu sufletul bolnav de invidi,e nu gase~te niei 0
placere nici in mineare, nici in bautura, mereu suspina, geme ~i sUfera,
zi ~i noapte se ehinuie ~i nu gase~te alinare. Celelalte relea'll nn sfir~it
~i se termina odata cu consumarea lor.ln aduHer tkalo~ia se incheie
prin savir~irea faptului. tilharul ajunge la omueidere ~i se opre~te aici,
rapaeita1te1a pradMorului se potl()le~te prin luarea prazii, falsifieatorul are
ca masura indeplinirea fallsifkarii, numai invidia n-are limita, este un
rau permanent, un pacaJt fara sfir~it ~i, cu cit cineva a aV'llt un succes
mai mare, cu aUt invidiosul arde mai mult in fI<acarile propriei lui invidii.

VIII.
Invidiosul ,are infati~areaamenintato,are, privirea piezi~a, fata palida,
buzele Ii tremura, dintii Ii scri~nesc, cuvintele Ii sint furioase, ocarile
tara friu, mina chiar fara pumnal e gata de violenta ~i asalSinat, fiind

SFINTUL CIPRIAN, DESPRE GELOZIE $1 INVIDIE

499

inarmata eu ura, eare seoate din minti. De aeeea Sfintul Duh zice in
psalmi : Nu pizmui pe eel ee merge bine pe drumul sau 4 ~i iara~i : Cel
paeatos urmare~te pe eel drept ~i dintii Ii seril~nese impotriva lui 5.
Aeela~i Iueru arata ~i noteazi:'i fericitul Apostol Pavel zicind : Venin de
vipera au pe buzele IOIT ~i gura lor este plina de blestem ~i de amaraeiune ;
ptcioarele lor sint iuti la varSiarea de singe, puSl1:iu ~i nenorocire este pe
caile eelor oe n-au eunoseut ealea pacii ~i nu exista teama de Dumnezeu
in oehii lor 6.

IX:
Este eu mult mai neinsemnat raul :;;i eu mult mai mica primejdia dnd
trupul e ranit de sabie, ingrijirea e u~oara dnd rana se vede ~icu ajutorul
doetoriilor se vindeca mai u~or. Ranile invidiei sinr!; adinci ~i ascunse ~i
nu se lecuiese Cll meOieamente, eaci durerea lor este interioara in suflet.
0, tu eel invidios ~i rau, da-ti seama eit e~ti de rau, de du~manos ~i de primejdios pentru eei pe eer,e-i ura~i. Cel pe eare-l urmare~ti eu invidia
ta va putea sa fuga ~i sa te evite, dar tu nu poti sa fugi de tine insuti.
Oriunde vei fi. potrivnicul tau e eu tine, eaci porti du~manul in inima, ai
flagelul in tine, e~ti legat in eatu~e eare nu se deseuie, e~ti rob al invidiei
~i nici 0 mingiiere nu-ti va alina durerea. A prigoni pe eel ajutat de
harul lui Dumnezeu este perseverare in rau, a uri pe eel fericH este 0
boala fara leae 7.

x.
De aceea Domnul, prea fericiti frati, gindindu-se la acest pericol, ca
nu eumva din ividie eineva sa intinda fatelui sau latul mortii, dnd
diseipolii I-au intrebat care dintre ei este mai mare, el a raspuns : Cine
va fi eel mai mic, printre voi toti va fi mare 8. Prin raspunsul sau a
retezat orice rivalitate, a seos din radacina ~ia aruncat orice cauza sau
prilej in care invidia sa-~i arMe coltii. Discipolul lui Hristos n-are voie
sa fie invidios ~i rau. La noi nu e permisa lupta pentru a 'trece inain:tea
altuia. Umilinta ne inalta, caci ~tim eui sa placem. De aceea Apostolul
Pavel, invatindu-ne :;;i sfatuindu-ne <:a dupa ee euajutorul luminii lui
Hristos am scapat de intunerieul in care ne gaseam, sa umblam in faptele
~i in Iucrarea luminii, scrie ~i zice : A treeut noaptea ~i s-a apropiat ziua.
4. Ps. 36, 7.
5. Ps. 36, 12.

6. Rom. 3, 13 sq.
7. Pina aici Sf. Ciprian a aeseris boala invidiei ~i geloziei !)i a facut portretul
celebru al invidiosului !)i gelosului. Aeum va trece la remediile cre~tine pentru aceste
pac ate, eu aut mai oribile, eu cit sint mai aseunse.
8. Le. 9, 48.

APOLOG&TI DE LlMBA LATINA

500

Sa lepadam, a~adar, uneltele lntunericului ~i sa ne imbraeam in armele

luminii. Ca in timpul zilei eu cuviinta sa umblam nu in ospet,e ~i betH,
nu in polite $i ner~inari, uu in scandaluri ~i pizma. Daca s-a retras din
inima ta intunericul, daca. noaptea s-a impra~tiat, daca funinginea a fost.
!;itearsa, daca straIucirea zilei ~i-a luminat simtirea, daca ai inceput sa
fii om al luminii, savir$e$te cele ee sint ale lui Hristos, fiindca el este
lumina ~i ziua 9.
XI.

De ce sa te prabu$e$ti in intunecimile invidiei, de ce sa te acoperi

eu norul nlutatii, de ce cu orbirea pizmei sa stingi orice lumina a pacii
~i a dragostei, de ce sa te intorci l,a di,avolul dupace te-ai despidrtit de
el, de ce sa fii asemenea lui Oain? Caci despre faptul ca este impins I'd
omucidere cel ce pizmuie~te, ~H;i ura~te fratele, vorbe$te apostolul loan
intr-o epistoioa a sa zicind: Cine-$i ura!;ite fratele este un uciga!;i. Si
!;ititi ca nici un uciga$ n-are viata ve$nidi, intunericrul raminind iiI el 10.
Si iara$i: Cel ce spune ca este in lumina $i ura$te pe fratele sau este
inca in intJuneric ~i in intunecare umbla ~i nu $tie unde se duce, pentm
ca intunerkul i-a orbit oohih> II. Gine ur'a~te pe fratele sau, zice el, umbHl
in intuneric ~i nu $tie unde merge. Caci f~ra 'sa ~tie, mergind era un orb
se prabu$e-5te in focul gheenei, pierzind lumina lui Hristos care-l sfatuie$te $i zice : Eu' sint Lumina lumii ; cine ma va urma nu va umbla in
intuneric, ci V,a avea 1umina vietH 12. Dar urmeaza pe Hristos cine sM:
in invatatura Lui, cine merge pe drumul arMa't de invatatorul sau, cine
pa$e$te pe urmele Lui, cine imita cee,a ce a invatat $i ra facut Hristos,
dupa cum $i Petru indeamna $i sfatuie$te zidnd: .Hristos a pMimit
penrtru voL lasindu-va exemplu sa ,mergeti pe urmele Lui 18.
XII.

Trebuie sa ne raducem aminte cu ce cuvint nume$te el pe poparul

sau, cum Ii spune turmei sale. El numl~te pe ascu1tatorii Sai oi, pentru
a asemana nevinovatia cre$tina cu aceea a ailor. Le spune miei, ca sa
Ie compare simplitatea cu firea simpla a mieilor. De ce rseascunde lupul
sub pielea oil or, de ce defaimeaza turma lui Hristos cel ce minte di e
cre~tin ? A Iua numele lui Hristos $i a nu merge pe calea lui Hristas ce
E'ste altceva dedt itradarea numelui divin, parasirea drumului mintuitor ?
9. Rom. 13, f2 sq.
10. I In. 3, 15.
11. I In. 2, 9, 11.
12. In. 8, 12.
13. I Pt. 2, 21.

SFINTUL CIPRIAN, DESPR.E GELOZIE

~I

SOl

INVIDIE

De vreme ce EI Insu~i invata ~i spune ea are viata ve~nka aeel,a care-i

respecta poruncile, ca este intelept acela care Ie ascuHa ~i Ie indepline~te
~i ca in imparatia cerurilor este numit eel mai mare invatat aeeia carei-a propovaduit inv~tatura ~i a facut ce spune ea 14, atunci va ajuta propovaduitorului ceea ee s-a propovaduit bine ~i eu folos, daea ceea ce S-d
spus eu gura se indepline~te cu fapta. Ce a spus Domnul mai des discipolilor Sai, ce a reeomandalt sa fie mai mult pazit ~i respectat dintre invatilturile mintuitoare ~i preceptele cere~ti, decit c'a sa ne iubim unii pealtii cu aceea~i dragoste cu care EI ~i-a iubit discipolii ? Dar cum paze~t~
pacea l7i dragostea Domnului eel ee din eauza invidiei din el nu poatefi nki pal7nic, nici iubitor ?

XIII.
. De aceea '~i Apostolul Pavel dnd arata binefacerile pacii ~i ale dragostei cre~tine, dnd ilivata ~i asigura cu tarie ea nid c;:redinta,. nicL
milostenia, nici ehiar martiriul nu vor fi de vreun folos, daca nlll vor fi
pastra,te intregi ~i neatinse legaturile dragostei, ,a adaugat ~i a zis : Dragostea este generoasa, dragostea este milostiva, dragostea nu.
pizmuie~te 15, invatind desigur ~i araUnd ea ace1a po.ate avea dragoste
cre~tina, care a fast generos ~i milostiv, neatins de pizma !?i rautate. Deasemenea, in aIt loc, indemnind pe <:el ee a primit Duhul Stint ~i a devenit prin rena~tere eereasca fiul lui Dumnezeu sa nu urmeze dedt .eelespirituale !?i divine, zke: ~i eu, fratilor, n-am putut sa va vorbese ea
unor pensoane in duh, ci in carne, ea unor eopii in Hristos. V-am hranit
cu lapte, nu Cll aUa mincare, caci nu puteati l?i nici aeum nu. puteti ft
hraniti altfel, fiindea sinteti inea numai din trup. Cind in voi est(~ pizma.,
~i incordare l?i neintelegeri, oare nu sinteti sub poruncile trupului l?i nu.
umblati potrivit omului din voi '/ 16.

XIV.
Sa dispretuim, prea iubiti fratf, viciile !?i pacatele trupe~ti, sa di.lcam.
in picioare eu puterea spiritului slabiciunile paminte~ti ale corpului, Cm
nu cumva, intorcindu-ne la purti:i:rile veehiului om, sa fim prin~i-in laturile nimicniciei, dici la fel ne sfatui~tecu intelepciune ~i ba.gare de,
seama Apostolul. (~A~adar, fratilor, - zice el - sa nu traim conform.
carnii. Daca traiti potrivit carnii, Yeti muri, dar daca llcideti cu duhul
lucrarile carnii yeti rtrai. Caci iint fiii lui Dumnezeu cei ce fat totul in
14. Sfintul Ciprlan accentueaza aici ascultarea
mentin smerenia ~i dragostea fata de semeDu no~tri. .
15. I Cor. 13, 4.
16. I Cor. 3, 1-3.

~i

implinirea

po~uacilor,

care.

502

APOLOGETI DE LIMB A LATINA

Duhullui Dumnezeu 17. Daca sintem fiii lui Dumnezeu, daca am inceput
tim templele Lui, dadi primind Duhul Stint traim in sfintenie duhovniceasca, daca ne ridieam ochii de la pamint la cer, daca ne inaltam inima
pJina de Dumnezeu ~i de Hristos la cele sublime ~i dumnezeie~ti, sa nu
savir~im decit f9pte demne de Dumnezeu ~i de Hristos, precum ne in-deamna ~i ne sfatuie~te Apostolul. Daca v-ati ridieat impreuna cu Hristos
- zice el - cautati cele de sus, unde este Hristos ~ezind la dreapta lui
Dumnezeu. Impar'ta~iti-va din cele de sus, nu din cele paminte~ti. Caci
ati murit ~i viat,a voasltra este dscunsa cu Hristos in Dumnezeu. Cind
HriSltos va aparea in viata voastra, atunci Yeti aparea ~i voi cu El in
glorie}) 18. Cei ce am murit in Botez ~i am fost inmormintati potrivit pacatelor trupe~ti ale vechiului om, cei ce ne-am ridioat cu Hristos prin rena~terea cereasca, sa gindim ~i sa savir~im cele ce sint ale lui Hristos,
pre cum ima~i ne invata ~i ne sfatuie~te acela~i Apostol zidnd: Primul
om este din l)ltul pamintului, al doilea din cer. Cum 'e eel din lut, la fel
sint ~i cei din lut ; ~i cum e cel cere-sc, la fel ~i cei cere~ti ; cum am purtat
.chipul ,celui ce e din lut, sa purtam ~i chipul celui ce e din cer 19. Nu
putem, insa, purta chip ceresc, daca nu ne asemanam cu Hristos in ceea
.ce am inceput acum sa fim.

.sa

xv.
Caci aceas,ta inseamna a te fi schimbat din ce'ea ce ai fost ~i a incepe
-sa fii ceea ce nu erai 20 , ca sa straluceasca in tine creatia divina, ca inva.tatura dumnezeiasca sa raspunda lui Dumnezeu T,atal, ca Dumnezeu sa
fie lumina in om prin onoarea ~i lauda de a trai, EI Insu~i indemnind,
sfatuind ~i, la rindul Sau, cinstind pe cei ce-L cinstesc. Pe cei ce ma
'lor cil1sti - zice EI - Ii voi cinsti ~i cine Mil dispretuie~te va fi dispretuit 21. Pentru aceasUi cinstire formindu-ne ~i pregatindu-ne, Domnul ~i
Fiul lui Dumnezeu, pellitru a ne face asemenea lui Dumnezeu Tatal, zice
in Evanghelia Sa : Stiti ca s-a spus : vei iubi pe aproapele tau ~i vei uri
-pe du~manul tau. Dar eu raspund : iubiti pe du~manii vo~tri ~i rugati-va
pentru. cei ce va persecuta, ca sa fiti asemenea T'a;talui vostru care eS'te
in ceruri, care face sa rasara soarele Sau ~i peste cei buni ~i peste cei rai
~i pl'Oua ~i peste cei drepti ~i peste cei nedrepti 22. Daca Ie este pla,cut ~i
inaltator oamenilor sa aiba copii ,asemenea lor ~i sint incintati de copiii
17.
18.
19.
20.

Rom. 8, 12.
Col. 3, 1 sq.
I Cor. 15, 47 sq.
Sfintul Ciprian face aici
,cre~tine, care in cepe aici ca sa se
21. I Regi, 2, 30.
22. Mt. 5, 43 sq.

0 mica alm;ie la tensiunea eshatologica

desavir~easca in eonul viitor.

a prefacerii

SFINTUL CIPRIAN; DES PRE GELOZIE

~I

INVIDIE

503

lor at unci cind ace~ltia seamana la chip cu ei, cu altit mai mare este
bucuria lui Dumnezeu, daca este cineva in a~a fel nascut in Duhul incit
prin faptele ~i meriJtele lui dovede~te a este de neam divino Ce rasplata
a jllstitiei, ce comoara e mai demna decit a fi astfel cineva, inc it sa nu
spuna Dumnezeu despre el: Am nascut fii ~i i-am inaltat, iar ei m-au
dispretuilt 23. Sa te laude mai degraba Hristos ~i sa tEl' cheme la rasplata
zicind: Veniti, binecuvintatii Tatalui Meu, primiti imparatia care vi
s-a pregMit de la inceputullumii 24.
XVI.

Cu aceste cugetari trebuie sa ne intarim sufletul, prea iubiti frati.

eu astfel de exercitii sa ni-l fortificam impotriva tuturor sagetilor diavolului. Sa avem in miini Car tile sfinte iar in inimi gindurile Domnului,
rugaciunea no astra sa nu inceteze niciodata, sa perseveram in lucrurile
mintuitoare, sa fim ocupati intotdeauna cu activiltati spirituale, pentru
ca ori de cite ori va veni du~manul, ori de cite ori va incerca sa intre
In inima noastra, s-o gaseasca inchisa ~i inarmata impotriva lui. Caci
coroana cre~tinului nu este una singura, aceea pe care 0 prime~te in
timpul persecuti'ei 25; are ~i pacea coroanele ei, cu care ne incoronam
in multele ~i feluritele adunari, dupa ce am invins du~manul ~i I-am supus
sub picioarele noas1re. A infringe dorintele este 0 biruinta a stapinirii
{Ie sine. A invinge minia ~i injuria este 0 coroana a rabdarii. A dispretui
banul este. un triumf impotriva lacomiei. Este 0 lauda a credintei a suporta adversitatile lumii cu increder'e in viitor. C~l ce nu e il:rufa~ cu
succesul lui obtine gloria modestiei. Cel ce are mila de saraci ~i-i ajuta,
acela prime~te rasp lata din tezaurul ceresco Cel ce nu ~tie ce e pizma,
cel ce e bun ~i blind, cel ce-~i iube~te fratii, este onorat cu premiul iubirii
~i al pacii. Pe aces't stadion al vil'tutilor alergam zilnic, la laurii dreptatii
~i la coroanele ei tindenf tot timpul.
XVII.

Ca sa poti ajunge la ele ~i tu, 'care ai fost stapinit de pizma ~i de

ura, leapada-te de toata acea rautate pe oare 0 aveai ina'inte, mergi pe
calea viitorului ~i a vietii eterne. Smulge din inima ta spinii ~i maracinii
~i seamana in locul lor saminta cea buna a Domnului, pentru ca s,a ai un
seceri~ bo~at de roade divine ~i spirituale. Varsa veninuUierii, da afara
otr,ava dezblnarilor, pentru ca mintea pe care 0 infectase ~arpele invi23. Is. 1, 2.
24. Mt. 25, 34.
25. Sfintul Ciprian, viitorulmartir, nu uitii niciodata ceea ce

~tia

ca-l

a~teapta.

APOLOGETI Oil L1MBA LATINA.

504

diei sa se curete ~i toata amaraciunea care se depusese in inima ta sa fieinloeuita eu dulceata invat(nurii lui Hristos. Din sfintenia crudi iti iei
mlncarea $i bautura, lemnul ca.re. a fost de folos in chip simbolic la
Merrha pentru a indulci gustul apei sa-ti fie ~i tie de folos in realitate
pentru a-ti mingiia inima ca leac sigur pentru intarirea sanatatii. De unde
a inceput rana, de 'acolo sa inoeapa vindecarea. Iube~te pe cei pe care
inainte i-ai urit, fii prietencu aceia pe care-i invidiai $i-i ponegreai pe
nedrept. Daca poti merge pe urmele celor buni, imita-i, iar daca nu-i
poti imita, bucura-te ~i felicilta pe cei mai bunL Fii parta$ al succesului
lor prin dragostea ta, fa-te participant la mo~tenirea comuna prin legatura dragostei frate~ti. Ti se vor ierta gre~elile dnd $i ,tu Ie vei ierta peale altora. Vor fi primite jertfele tale, dnd vei veni cu inima impacata
la Dumnezeu. Gindurile $i faptele tale vor fi conduse in chip divin, daca
vel cugeta cele ce sint divine $i drepte, precum este scris : lnima barbatului sa cugete eele drepte, pentru ea sa fie eondu$i de Dumnezeu.
pa$ii lubr26.
XVIII.

Ai muIte l,a Care sa cugetL Ginde$te-te la rai, in oare n-a intrat Cain~
fiindca din invidie $i-a uds fraitele. Ginde$!te-te la imparatia cereasca.
in care Domnul nu prime$te dee it pe eei ce traiese in unire $i buna intelegere. Ginde$te-te.ea numai aeeia pot fi numiti fiii lui Dumnezeu, care
sint pa$nici, care ,adunati impreuna, prin rena~terea in duh $i prin respectul legii divine, se fac asemenea cu Dumnezeu Tatal $i eu Hristos_
Ginde$te-te ca sintem sub ochii lui Dumnezeu, Care ne vede $i ne judeoa El lnsu$i, ea prin elul nostru de viata putem ajunge sa-L v edem "
numai daca EI vazindu-ne se bucura de fiaptele noastre, daca ne faeem
demni de dragostea $i bunavointa Lui, daea pentru a fi placuti intotdeauna in. imparatia Lui ne faeem mai inainte placuti in .aceaia lume.
INDICE

SCRIPTUR1STIC*

I Regi, 2, 30 - XV, 7.
. ROlJlani 8, 12 - XIV, 9.
Psalmi 36, 7, 12, 13 .;. VIII, 4 :?i 8.
Romani 13, 12 sq. - X, 19.
Pilde; Hi, 1 - XVII, 23.
1 Corinteni 3, 1 sq. - XIII, 17.
I Corinteni, 13, 4, - XIII, 6.
Isaia, 1, 2 - XV, 21.
Intelepciunea lui Solomon, 2, 24, - IV, 12.
1 Corinteni, 15, 47 - XIV, 25.
Matei 5, 43 sq - XV, 13.
Coloseni, 3, 1 - XIV, 18.
Matei, 25, 34 - XV, 23.
I loan, 2, 9, 11 - XI, 11.
Luca, 9, 48 - X, 4;
I loan, 3, 15 - XI, 8.
loan 8, 12 - XI, 15.
I Petru 2, 21 - XI,18.
Romani, 3, 13 sq. - VIII, 10.
I Petru,S, 8 - I, 20.
26. Pilde, 16, 1.
*) U1timele doij! Rumere arati! capitolul i II doua eifrl arat! rindul eArtii.

SFINTUL CIPRIAN, DBSPRE GELOZIE SI INVIDIE

INDICE REAL

505

$1

.A

Abel ~i Cain, V, 2; - primul a aratat

dreptatea, a suportat ura, V, 7.
Activitati spirituale, XVI, 5.
Adevarul, VI, 18.
Amaraciunea, XVII, 7.
Ambitia, VI, 10.
Ajutarul banului, II, 11.
Apostolul, I, 18.
Armele luminii, X, 12.
Asasinate, II, 9.
ASemenea lui Cain, XI, 4.
Auztll, sunete pia cute, n, 7.
B

Banul, XVI, 14.

Binefacerile pacii ~i dragostei, XIII, 2.
Blestem ~i amaraciune, VIII, 8.
Boala fara leac, IX, 12.
Bucuria, XV, 16.
Bunuri false contra celor adevarate, II, 12.
C

Cain, XVIII, 2.
Calea XII, 6; - viitorului, XVII, 3.
Cartile sfinte, XV, 3.
Cel mai mic, X, 4.
Cetatea, II, 1.
Chip de lut, - ceresc, XIV, 22.
Cinstire, XV, 7.
Cintece, II, 6.
Cirligele calaului, VII, 6.
Ci~tiguri nedrepte, II, 11.
Coltii, X, 6.
Copii in Hristos, XIII, 11.
Creatia divina, XV, 2.
Cununa cre~tinului, XVI, 9; e persecutia,
XVI, 12.
D

David ucide pe Goliat, V, 16 i Saul il invi

diaza, V, 18.
Demoni, XVII, 6.
Diavolul a pierdut Imparatia cereascii,
IV, 2.
Din invidie, piicatul urii, IV, 4.
Discipolii, XU, 15.
Dragostea frateasca, VI, 17.
Dreapta lui Dumnezeu, XIV, 14 (la-).
Drepti ~i nedrepti, XV, 12.
Durerea interioara, IX, 5.
Duhul Stint, XIII, 8.
Dulceata invataturii, XVII, 8.
Du~manul ve~nic neadormit, I, 8; furios
~i sagetile lui, I, 15; slujitorilor lui
. Dumnezeu, II, 15 i - in~elator, Ill, 12 i

ONOMASTIC
in sine, IX, 8.

E
Erezie ~i schism a, VI, 18.
Esau, du~manul lui Iacob, V, 8.
Evanghelie, XV, 9.
Exemplu, XI, 18.
Exercitii, XVI, 2.
F

Faptele, X, .10 i - demne de Dumnezeu,

XIV, 12.
Felul de viata, XVIII, 8.
Fericit, IX, 11.
Fiii lui Dumnezeu, cei pa9nici, XVIII, 5.
Flagelul in tine, IX, to.
Flaciirile propriei invidii, VII, 16.
Focul Gheenei, XI, 11.
Forme, II, 5.
Fraude, II, 10.
Frica de pedeapsa, V, 6.
Funinginea, X, 15.
Furtuni ~i virtejuri, I, 11.
G

Gata de violenta ~i asasinat, VIII, 3.

Gelozia ~i invidia, crime nu u!1oare I 2
- nu neglijabile, I, 4 i - ci primej:l.io'ase',
aseunse, I, 4 jeer veghe permanenta,
I, 7.
Gloria, XIV, 7 i - modestiei, XVI, 15.
Gre~elile, XVIII, 18.
Grozavia nebuneasca a persecutiilor, II, 11.
H

Harul lui Dumnezeu, IX, 11.

Hrana eu lapte, XIII, 12.
Hristos, lumina ~i ziua, X, 18.

Injurii, provocatoare, II, 8.

Inima, XVII, 11.
lnvidiosul imita pe diavolul, IV, .12.
.
Invidie, rivnire la bunul aHuia, 111,8, -,- ~i
du~manie, III, 11 i radiicina tuturor
relelor, VI, 7 I - e fara limita, VII, 14.

Imparatia cerurilor, XII, 10 i XVIII, 2.

Infaptuirea crimei, V, 4.
rnfati~area amenintatoare, VIII, 1.
Infringerea dorintelor, XVI, 11.
In toate maruntaiele, VII, 8.

506
Intre elerici, VI, 15-22.
lntunecimile invidei, XI, l.
IntunerieuL XI, 1.
Intelept, XII, 9.
Invatatura, XII, 1l.
Invatatorul sau, Xl, 15.
M

Mare, ~,4.
Martiriul, XIII, 3.
Merite .proprii, ori daruri divine, VII, 3.
Mila, XVI, 15.
Milostenia, XIII,S.
Minti neprevazatoare, I, 6.
Minia ~i injuria, XVI, 12.
Moartea, VI, 3.
Mort la Botez, XIV, 18.
Mo!/tenirea eomuna, XVII, 16.
N

Naseut in Ouhul, XV, 15.

Neeaz de gloria altora, VII,S.
Noaptea, X" 15.
Norul rautatii, XI, 2.
Numele, XII, 6.

APOLOGE1I DE L1MBA LATINA

Rani mari, III, 6.

Ridacina, X, 5.
Rasplata, XVI. 16.
Rau, IX,S; VI, 2; 7; IX, 1.
Rautatea, XVII, 2.
Respectul, XII, 9, 14.
Rivalitatea, VI, 22.

are multe forme VI,

s
Saul ura!/te pe David, V, 15.
Sagetile ascunse, Ill,S.
Saminta buna, XVII,S.
Saraei, XVI, 13, 15.
Seceri~ bog at, XVII,S.
.
Sfintenia duhovniceasea, XIV, 9; erucH.
XVII,8.
Slabiciunile paminte!/ti, XIV, 2.
Soarele, XV, 12.
Stadionul virtutilor, XVI, 20.
Stapinirea de sine, ~VI, 10.
Succesul, XlVII, 15.
Sufletul, pregatit !/i inarmat, III, 3.
T

Tata!, XV, 3.
Tema de Dumnezeu, V,S; VIII, 10.
o
Ocari, II, 8.
Tezaurul, XVI, 16.
Oi ~i miei. XII, 2, 3.
' Tradarea numelui, XII, 7.
Om al luminii, X, 16;
vechi, XIV, 3.
Triumf, XV1, 13.
Omucidere, Xl, 5.
Trufa~, XVI, 14.
Onoarea ~i lauda, XV, 4.
Trufia, mini a, VI, 14.
Orbirea pizmei, XI. 2.
Trupul ranit, IX, 2.
Originea !/i proportiile invidiei, III, 17.
Turma, XII, '5.
Ospete, X, 13.
U
P
Uciga!/, XI. 6.
Umilinta, X, 8.
,
Pacea, XVI, 9.
Uneltele intuneric;ului, X, 12.
Pa!/ii, XVII, 22.
Unitatea seindata, VI, 18.
Parte a corpului, n, '3.
Ura dintii, 1; - fratelui III, 12; - scoate
Parieidele groazniee, V, l.
din minti, VIII, 4.
Pa!/nic, XII, 17.
Urmele Lui, Xl, 17.
Pacat nesfir~it, VII, 14.
V
Parasirea, XII, 7.
Parta!/i, XVII, 13.
Vechiul om, XIV, 20.
Pizma, VIII,S; XIII, 7, 13 I XVII, 1.
Vegherea, I, 18.
Poruncile, XII, 9.
Venin, VIII, 7; XVII,S.
Prabu~irea eredintei, naufragiul mintuirii
Viata ascunsa in Hristos, XIV, 16; - ve~~i al vietii, I, 13.
niea, XII, 8.
Preceptele eere~ti, XII, 15.
Viciile, XIV, 1.
Premiul iubirii, XVI, 17.
Vi clean !/i violent, II, 15.
Prieten, XlVII, 12.
Vindecarea, XVII, 12.
Pustiu ~i nenoroeire, VIII, 9.
Puterea ere~tina, II, 8; - invidiei, V, 3.
Virtuti !/i fericiTe, VII, 2.

R
Rai, XVIII, l.
Rana, IX, 2 I XVII, 12.

Zidurile, II, 2.
Ziua, X, 12 sq. ; .- judeeatii uitata, VI, 14.

CUPRINSUL

Pag.

Introducere generala

.5

1. Tertulian.

Viata

~i

opera

23

Apologeticul (Apologeticum)

Indice real

~i

onomastic

Despre marturia suiletului (De testimonio animae)

Indice real

~i

onomastic

Despre prescriptia contra ereticiJor (De praescriptione haereticorum)

Indice scripturistic
Indice real

~i

onomastic

Despre rabdare (De patientia)

Indice scripturistic
Indice real

~i

onomastic

Despre pocainta (De paenitentia)

Indice scripturistic
Indice real

~i

onomaswc

Despre rugaciune (De oratione)

Indice scripturistic
Indice real

~i

onomastic

Despre suilet (De anima)

Indice scripturistic

38:
Ii(}
118

125
138

171
173:
182:
198198.

207
221
222
22g,
246

247
261
337

onomastic

338

Dialogul Octavius (Octavius)

353

Indice real

~i

II. Minucius Felix.

In.ice real

~i

onomastic

394

CUPRINSUL

III. Sfintul Cipriano

Pag.

lntroducere general a
(Ad Donatum)
Indice real ~i onomastic
Despre unitatea Bisericii ecumenice (De CathoUcae Ecclesiae Unitate)
in dice scripturistic
Indice real ~i onomastic
Despre rugliciunea domneasca (De Dominica Oratione)
Indicescripturistic
Indice real ~i onomastic
Dcspre ge]ozie !$i invidie (De zelo et livore)
Indice scripturistic
Indice real ~i onomastic
CeHre Donatus

401
415
425
434
453
453
464
486
487
495.

504
505
507

Cuprins

Redactor: ION CIUTACU

Tehnoredactor: VALENTIN BOGDAN
Dalla cules 20 rnai 1980. Bun de tipar 20 iulle
1981. Format 16/70XI00, legal Ill. Cornanda nr. 335.

TIPOGRAFIA INSTITUTULUI BIBLIC ~l DE MlSIUNB

AL BISERlCIl ORTODOXE ROMANE