You are on page 1of 215

Babcineţchi Vladlen

Cercetări în domeniul caracterizării
corpului omenesc
din punct de vedere antropomorfologic
cu aplicaţii în artă şi proiectarea
constructivă a vestimentaţiei

EDITURA POLITEHNIUM
2011

Babcineţchi Vladlen

Cercetări în domeniul caracterizării
corpului omenesc
din punct de vedere antropomorfologic
cu aplicaţii în artă
şi proiectarea constructivă a
vestimentaţiei

EDITURA POLITEHNIUM
2011

Editura POLITEHNIUM
a Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi”din Iaşi
Bd. Dimitrie Mangeron, nr.67,
RO-700050 Iaşi, România
Tel/Fax: 40 232 – 231343

Editura Politehnium (fostă „Gheorghe Asachi”) este recunoscută de
Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS)

Referenţi ştiinţifici:
Prof. univ. dr. ing. Mitu Stan (conducătorul de doctorat)
Prof. univ. dr. ing. Petrescu Silvia (de preferinţă alt membru al comisiei de susţinere publică)
Director editură:
Prof. univ. dr. ing. Mihail VOICU
Membru corespondent al Academiei Române
Redactor:
Ing. Elena MATCU-ZBRANCA
Răspunderea pentru tot ceea ce conţine prezenta carte aparţine
în întregime autorului ei.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
BABCINETCHI, VLADLEN
Cercetări în domeniul caracterizării corpului
omenesc din punct de vedere antropomorfologic cu
aplicaţii în artă şi proiectarea constructivă a
vestimentaţiei/Babcineţchi,Vladlen.Iaşi : Politehnium
2011. Bibliogr.
ISBN-978-973-621-382-3

2

UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI
PROTECŢIEI SOCIALE
AMPOSDRU

Fondul Social European
POSDRU 2007-2013

Instrumente Structurale
2007-2013

OIPOSDRU

UNIVERSITATEA TEHNICĂ
“GHEORGHE ASACHI”
DIN IAŞI

Studiile prezentate în această carte fac obiectul unor cercetări realizate în
cadrul programului doctoral “Burse Doctorale - O Investiţie în Inteligenţă
(BRAIN)”, parcurs de către doctorand sub coordonarea domnului/doamnei
Prof.univ.dr.ing. Stan Mitu
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială
a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Proiectul „Burse Doctorale - O Investiţie în Inteligenţă (BRAIN)”,
POSDRU/6/1.5/S/9, ID 6681, este un proiect strategic care are ca obiectiv
general „Îmbunătățirea formării viitorilor cercetători în cadrul ciclului 3 al
învățământului superior - studiile universitare de doctorat - cu impact asupra
creșterii atractivității şi motivației pentru cariera în cercetare”.
Proiect finanţat în perioada 2008 - 2011.
Finanţare proiect: 14.424.856,15 RON
Beneficiar: Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi
Partener: Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău
Director proiect: Prof. univ. dr. ing. Carmen TEODOSIU
Responsabil proiect partener: Prof. univ. dr. ing. Gabriel LAZĂR

3

4

CUPRINS

1.Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.1.Aspecte generale
1.2. Stadiul actual al cercetărilor

2.Metode de analiză comparativă a proporţiilor corpului . . .. . . . . . . . . . . . . 23
2.1.Scurt istoric privind relaţia dintre proporţiile corpului, sculptură şi elementele
arhitectonice
2.1.1. Evoluţia studiului privind proporţiile corpului
2.1.2. Raportul de aur
2.2.Despre corpul uman
2.2.1. Date antropometrice privind diferite fragmente ale corpului uman
2.2.1.1.Date comparative privind corpul masculin şi corpul feminin
2.2.2.Variante de stilizare a figurii umane
2.2.2.1. Stilizarea portretului
3.2.2.2. Stilizarea figurii umane
2.2.3.Relaţia dintre reţeaua de linii de baza, produsul vestimentar şi proporţiile corpului
2.2.3.1. Elemente de compoziţie a costumului
2.3.Aplicaţii ale raportului de aur la conceperea unor lucrări de artă
2.3.1.Aspecte generale
2.3.2.Conceperea şi realizarea sculpturii “Arborele vieţii”
2.3.3.Utilizarea datelor antropometrice în realizarea unei lucrări de sculptură
2.3.4.Compoziţia geometrică a bustului “Vasile Urseanu”

5

2.3.4.1. Concepţie şi proporţii
2.3.4.2. Rezultate şi interpretări
2.3.5. Concluzii
2.4.Metode moderne de analiză a proporţiilor corpului uman

3.Indicatori antropometrici utili în artă şi proiectarea constructivă . . . . . .85
3.1. Аspecte referitoare la antropologie si antropometrie
3.1.1. Antropologie
3.1.2. Antropometrie
3. 2.Principalii indicatori morfologici care caracterizează forma exterioară a corpului
3.2.1.Proporţiile corpului
3.2.2.Conformaţia
3.2.3. Ţinuta
3.2.4. Dimensiunile globale
3.2.5. Corpul omenesc şi dinamica de creştere în raport cu vârsta
3. 3. Măsurarea corpului uman prin metoda directă
3.3.1.Principalele puncte antropometrice

3.3.2. Mărimi antropometrice măsurate prin metoda directa

3.3.3.Investigarea antropometrică prin tehnici de fotografiere a subiectului

3.4. Particularităţi privind aplicaţiiile metodei directe de măsurare în vestimentaţie

4. Proporţionarea produselor vestimentare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .133
4.1.Siluete specifice îmbrăcămintei
6

4.2. Particularităţile produselor pentru copii pe categorii de vârsta
4.2.1. Particularităţile produselor pentru copii între zero şi trei ani
4.2.2. Particularităţile produselor pentru copii de vârsta preşcolară
4.2.3. Particularităţile produselor pentru copii de vârsta şcolară (7-10 ani)
4.2.4.Particularităţile produselor pentru copii de vârsta şcolară (11-14,5 ani)
4.2.5.Particularităţile produselor pentru adolescenţi
4.3. Elemente constructiv-decorative şi de ornamentare a produselor vestimentare pentru
copii
4.4. Utilizarea principalelor puncte antropometrice şi a secţiunii de aur în proiectarea
vestimentaţiei

5. Sisteme noi cu aplicaţii în proiectarea vestimentaţiei . . . . . . . . . . . . .147
5.1. Scanarea corpului uman
5.1.1. Sistemul de scanare TELMAT
5.1.2. Sisteme de scanare cu lumina albă
5.1.3. Diode emiţătoare de lumină (LED)
5.1.4. Sisteme bazate pe laser
5.1.5. Alte sisteme
5.1.6. Studiu comparativ între caracteristicile sistemelor de scanare

6.Contribuţii originale. Fundamentări ştiinţifice şi aplicaţii. . . . . . . . . . 169
6.1.Aplicaţia SECT’OR
6.1.1. .Programul STAPRIM
6.2. Contribuţii originale.
6.2.1.SECT’OR - aplicaţie adiţională a unui program de proiectare computerizată
6.2.2 . Aplicaţii în proiectarea vestimentaţiei şi a compoziţiilor artistice prin intermediul
utilizării aplicaţiei SECT’OR

7

7.Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
Note
Indice de figuri
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197

8

Capitolul 1
1.Introducere

1.1.

Aspecte generale

În lucrarea cu titlul “Cercetări în domeniul caracterizării corpului omenesc din punct
de vedere antropomorfologic cu aplicaţii în artă şi proiectarea constructivă a vestimentaţiei”
ne propunem să analizăm corpului omenesc din punct de vedere antropomorfologic cu aplicaţii
în artă şi proiectarea constructivă a vestimentaţiei. Alegerea temei prezentei lucrări stă în
legătură cu oportunitatea unei asemenea direcţii de cercetare, deoarece importanţa studiilor de
antropometrie şi caracterizare a corpului uman din punct de vedere antropomorfologic a captat,
într-un anumit mod, interesul specialiştilor de-a lungul timpului .
În aceste condiţii s-a recurs mai întâi la fundamentarea ştiinţifică a datelor iniţiale despre
om , cât şi a datelor utile în proiectarea constructivă a vestimentaţiei şi optimizarea metodelor
de realizare a unor opere de artă . Astfel, se considera că studiul figurii umane cunoaşte două
posibile viziuni de reprezentare, şi anume cea a artistului şi a omului de ştiinţă. Ambele viziuni
constituie în egală măsură forme de cunoaştere veritabile. Artistul, având tendinţa de a interpreta
realitatea înconjurătoare, este conştient de faptul că fiecare creaţie a sa va fi la randul ei
interpretata dintr-un punct de vedere personal de către privitor. Omul de ştiinţă însă, interesat de
constatări şi descoperiri obiective, este convins ca lucrările sale vor fi înţelese ca atare. Studiind
proporţiile, artistul apeleaza la metodele omului de ştiintă, ce au ca sursă aprecieri raţionale, şi
încearcă, în acelaşi timp, să-şi supună metoda de lucru unor reguli bine definite.
Problema proporţiilor corpului a constituit o preocupare aparte a lumii ştiinţifice, şi s-a
desfăşurat pe întreg parcursul istoriei.Autorii au simţit nevoia să-şi justifice alegerea , dat fiind
contextul unei nu prea vaste bibliografii existente. Dacă primele date ce privesc elaborarea unor
metode de proporţionare a reprezentărilor corpului uman aparţin civilizaţiei mesopotamiene, de
la jumătatea mileniului al 3-lea î.e. n., studiile ştiinţifice asupra problemei sunt legate de
perioada modernă, textul despre proporţii al lui
arhitectură,

Vitruviu inclus în al 3-lea Tratat despre

căpătând o însemnătate determinantă în teoretizarea problematicii proporţiilor

corpului omenesc. Ideile antichităţii greco-romane privind construcţia armonioasă a figurii
9

umane au fost preluate şi aplicate în constituirea unor noi tratate ştiinţifice de proporţii. Lorenzo
Ghiberti, unul dintre părinţii teoretizării artei renascentiste consideră în Comentariile sale că
“doar proporţionarea asigură calea către perfecţiune”. Da Vinci va transpune în grafică datele
privind proporţiile corpului din textul lui Vitruviu , Omul vitruvian, încadrat în cerc şi pătrat
devenind un simbol al proporţiilor ideale. Şi studiile referitoare la proporţii ale lui Durer , Patru
cărti privind proportiile corpului omenesc au, în mare parte, aspect ştiinţific, Durer fiind
primul om artist ce realizează un canon de reprezentare a corpului feminin.
Este cunoscut faptul că raportul de aur era utilizat şi respectat de vechii greci în epoca lui
Pericle, denumirea are însă o datare mai recenta. Gânditorii greci anteriori lui Euclid , precum
Pitagora , Eudoxus sau Platon i-au spus pur şi simplu raport. Euclid e primul care îl denumeşte
raport extrem şi mediu , deosebindu-l astfel de toate celelalte rapoarte în care s-ar putea împărţi
un segment de dreaptă. Studiind relaţiile geometrice ce se formează pe baza raportului de aur, se
pot

realiza diferite sisteme de proporţii. Acestea vor contribui

la definirea formelor,

reprezentând rapoarte dintre dimensiuni, suprafeţe, volume, pentru a sugera echilibru şi armonie.
Dintre numeroasele teorii asupra proporţiilor, una dintre cele mai importante rămâne, fără
îndoială, cea a secţiunii de aur, definită ca un raport armonios între două mărimi inegale , care
este exprimat printr-un număr constant, numit numărul de aur. Autori precum Francesco di
Giorgio, Gottfried Schadow, Fra Luca Paciolli, Martini au abordat aceleaşi perspective: despre
proportiile şi măsurile corpului omenesc, emiţând puncte originale de vedere, care au intrat în
atenţia tot mai multor cercetători. Aici vom aminti, pe langă lucrările Proporţiile corpului
omenesc de Gerard Audran , Reprezentarea figurii umane de Gottfried Bammes, şi lucrarea
Estetica proporţiilor în natură şi în artă de Matila C.Ghyka, care a fost publicată în prima
jumătate a secolului trecut, şi care a oferit, pentru bibliografia temei, una dintre primele abordări
în spaţiul românesc.
Canoanele şi sistemele de proporţii, cat si studiile antropometrice constituie atât un
instrument în realizarea unei creaţii artistice, o formă de cunoaştere a fiinţei umane, dar şi o
necesitate a unor noi lecturi, interpretări, exegeze. Numeroşi artişti , prin intermediul lucrărilor
realizate au contribuit la evoluţia studiilor despre om , aceştia îmbinând cunoştinţe din diferite
domenii. Este bine cunoscut faptul că maeştrii artei renascentiste făceau disecţii pe cadavre
pentru o cunoaştere amanunţită a figurii umane. În secolul XVIII sculptorul Canova utilizează
marcaje ale punctelor antropometrice necesare pentru realizarea unor copii ale lucrărilor. În anii
1900-1902 Constantin Brâncuşi , sub indrumarea lui D. Gerota , realizează Ecorşeu - un studiu
pentru reprezentarea corpului omenesc. Precizia detaliilor face ca această sculptură să fie folosită
în şcolile româneşti de medicină, după ce se făcuseră câteva copii. În prima jumătate a secolului
XX au existat studii precum cele ale lui Paul Richer sau Horia Dumitrescu, care s-au concretizat
10

în lucrări de sinteză, respectiv - Nouvelle anatomie artistique, apărută la Paris în 1923, şi
Elemente de anatomie umană , care apărea la Editura Fundaţiilor din Bucuresti în anul 1938.
Ţinând seama de lipsa unei abordări academice sistematice a problematicii caracterizării
corpului omenesc din punct de vedere antropomorfologic cu aplicaţii în artă şi proiectarea
constructivă a vestimentaţiei, care ar putea echilibra perspectiva sincronică cu cea diacronică,nu
ne - am axat pe delimitarea în timp sau pe perioade a bibliografiei existente, aceasta fiind destul
de fluctuantă.Pornind de la analiză, sinteza pe care am intenţionat-o nu s-a dorit o simplă
asociere sau o însumare de elemente disparate, ci o relaţionare logică a informaţiilor secvenţiale
despre obiectul cercetării în vederea evidenţierii lui ca întreg şi a legilor lui interne de
organizare.Evident, metodele de cercetare au interferat pe parcursul lucrării, adecvarea lor la
obiectul de studiu având ca obiectiv asigurarea ccaracterului ştiinţific şi original al
acesteia.Interesant ni s-a arătat şi modul, în care sunt descrise perspectivele folosirii secţiunii de
aur în alte domenii ale ştiinţelor, cât şi în viaţa socială, acestea făcând şi ele obiectul studiului
nostru.

Aşa cum am anunţat şi cum o arată titlul, perspectiva din care am abordat caracterizarea
corpului omenesc sub aspect antropomorfologic este îndeosebi cea interdisciplinară, la hotarul
dintre cele două domenii –domeniul ingineriei tehnice şi domeniul artelor.În demersul nostru
am avut ca bază teoretică, pe lângă lucrările deja menţionate, lucrarea lui Euclid Cartea a X-a a
Elementelor, tratatul lui Gottfried Schadow Policlet , sau despre măsurile corpului omenesc,
lucrarea lui Adolf

Jaques Quetelet

Des proportions du corps humain, lucrarea Emiliei

Filipescu Indicatori antropomorfologici in constructia imbracamintei pentru bărbaţi, demersul
teoretic The modeling and artistic realization of clothing al autorilor E.I. Rachitkaia şi V.I.
Sidorenko, rezultatele cercetării ştiinţifice Consideratii teoretice privind structura anchetelor
antropometrice si variabilitatea acestora pe grupe de varsta si sex pentru diferite zone ale tarii
în cadrul Academiei Române , lucrările: Le modelisme de mode de T. Gilewska, în 4 volume,
Bazele tehnologiei confectiilor textile de Stan Mitu şi Mihaela Mitu, Ingineria calităţii Radu
Motoiu, Modalitati de diversificare a produselor de îmbrăcăminte prin prelucrări tehnologice
de Stan Mitu,

Proiectarea confectiilor textile asistată pe calculator

Ciubotaru , M. Avadanei ş.a., care se regăsesc în bibliografia tezei.

11

de E. Pintilie, G.

Scopul şi obiectivele cercetării
Teza de doctorat cu titlul “Cercetări în domeniul caracterizării corpului omenesc din
punct de vedere antropomorfologic cu aplicaţii în artă şi proiectarea constructivă a
vestimentaţiei”, are drept scop cercetarea şi evidenţierea importanţei acordate studiilor de
antropometrie şi caracterizarii corpului uman de-a lungul timpului, cât şi modul în care pe
bază de relaţii analitice specifice respectării proporţiilor cu asimilări în diferite domenii , au
fost realizate opere de artă valoroase şi durabile în timp, acestea constituind şi în etapa actuală
surse importante de inspiraţie. Obiectivul general al tezei consta în abordarea din perspectivă
interdisciplinară / multidisciplinară / transdisciplinară a corpului omenesc din punct de
vedere antropomorfologic cu aplicaţii în artă şi proiectarea constructivă a vestimentaţiei. În
contextul conditiilor economice şi a cerinţelor complexe ale utilizatorilor, impuse produselor de
îmbrăcăminte , ridicarea calităţii produselor vestimentare este un imperativ al timpului şi în
acelaşi timp o problemă stringentă a specialiştilor din domeniul industriei de confecţii. Astfel
calitatea se formează în procesul de elaborare a proiectului , se asigură în procesul de
confecţionare şi se menţine în procesul de exploatare. Etapa de proiectare este cea mai
importantă etapă în ciclul de viaţă a produsului , care determină calitatea producţiei şi eficienţa
economică a fabricaţiei şi consumului. Se ţine seamă de faptul că şi proiectarea produselor de
îmbrăcăminte reprezintă soluţionarea complexă a problemelor de ordin artistic , ergonomic,
constructiv, tehnic, tehnologic şi economic, în procesul de elaborare a schiţelor , machetelor
tiparelor , tehnologiei de fabricaţie şi crearea prototipurilor produselor de dimensiuni şi forme
echilibrate în concordantă cu cerinţele actuale.
Calitatea produselor de îmbrăcăminte şi operelor de artă este determinată în mare parte
de calitatea construcţiei, de aceea problema elaborării bazelor ştiinţifice ale proiectării ,
dimensiunilor şi formelor raţionale ale acestora are o importanţă teoretică şi aplicativă deosebită
în contextul problematicii de asigurare a calităţii. De asemenea , în cuprinsul lucrarii sunt
prezentate studii de proporţii , susţinându-se prioritatea funcţiei estetice în procesul de concepere
a lucrărilor de artă şi a produselor vestimentare.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific
Metodele ştiinţifice de caracterizare a corpului uman au stat, pe de o parte la baza
procesului construcţiei îmbrăcămintei , ca rezultat al fundamentării parametrilor specifici cu
privire la caracterizarea formei exterioare a corpului uman şi al performanţelor tehnice ale
produsului , iar pe de altă parte, la proiectarea şi crearea unor opere de artă materializate prin
sculpturi apreciate la nivel naţional şi internaţional.

12

În aceste condiţii s-a recurs mai întâi la fundamentarea ştiinţifică a datelor iniţiale despre
om , cât şi a datelor utile în proiectarea constructivă a vestimentaţiei şi optimizarea metodelor
de realizare a unor opere de artă . Problema proporţiilor corpului a constituit o preocupare
aparte a artiştilor, ce s-a desfăşurat pe întreg parcursul istoriei, acest deziderat fiind studiat în
lucrări precum Proporţiile corpului omenesc de Gerard Audran, Reprezentarea figurii umane
de Gottfried Bammes, Patru cărti privind proportiile corpului omenesc de Albrecht Durer,
Estetica proporțiilor în natură și în artă de Matila C.Ghyka , Le modulor. Essai sur une
mesure harmonique a l’echelle humaine applicable universelement a l’architecture et a la
mecanique de Le Corbusier, Tratatul De Divina Proportione Fra Luca Paciolli,
Martini,Tratatul de arhitectură , inginerie şi artă militară de Francesco di Giorgio, Policlet ,
sau despre măsurile corpului omenesc de Gottfried Schadow. În celaşi timp, ştiinţe precum
medicina, anatomia, matematica, proiectarea constructivă, aduc în sfera studiului corpului uman
viziuni diferite, care însă, prin interdependenţa, ţin să formeze despre acesta o imagine de
ansamblu complex.Vom remarca studii în domeniu precum: Des proportions du corps humain
Jaques Adolf Quetelet, Bazele tehnologiei confecţiilor textile, Stan Mitu, Mitu, Mihaela,
Confortul şi funcţiile produselor vestimentare, Stan Mitu, Modalitati de diversificare a
produselor de îmbrăcăminte prin prelucrări tehnologice, V. Papaghiuc, The modeling and
artistic realization of clothing, Rachitkaia E.I. , Sidorenko V.I. Consultând aceste lucrări, am
putut formula concluzii în legătură cu specificul caracterizării corpului omenesc din punct de
vedere antropomorfologic şiimplicaţiile acestor caracteristici în construcţia vestimentară.
Astfel, se considera că studiul figurii umane cunoaşte două posibile viziuni de
reprezentare, şi anume cea a artistului şi a omului de ştiinţă. Ambele viziuni constituie în egală
măsură forme de cunoaştere veritabile. Artistul, avănd tendinţa de a interpreta realitatea
înconjurătoare, este conştient de faptul că fiecare creaţie a sa va fi la randul ei interpretata dintrun punct de vedere personal de către privitor. Omul de stiinta insa, interesat de constatări şi
descoperiri obiective este convins ca lucrările sale vor fi inţelese ca atare. Studiind proporţiile,
artistul apeleaza la metodele omului de ştiintă, ce au ca sursa aprecieri raţionale, şi încearcă în
acelaşi timp să-şi supună metoda de lucru unor reguli bine definite.
Noutatea stiintifica si originalitatea tezei noastre consta în investigarea complexă
pluridisciplinară a corpului omenesc din punct de vedere antropomorfologic cu aplicaţii în artă
şi proiectarea constructivă a vestimentaţiei, prin aplicarea noilor metodologii de cercetare
matematico-ştiinţifică, tehnică, istorica, filosofică si culturologica a problemei, reunite prin
acest demers stiintific interdisciplinar ce presupune atât metode de investigatie proprii unor
discipline ca stiinţele tehnice, matematice, istoria artei, antropologia culturala, cât şi metode
combinatorii ce se completeaza reciproc sau interfereaza.
Tema de cercetre propusa consideram ca este binevenită în contextul în care aspecte
ale cerecetării corpului omenesc din punct de vedere antropomorfologic cu aplicaţii în artă şi
proiectarea constructivă a vestimentaţiei nu au fost pe deplin semnalate de exegeti, cu atat mai
13

putin în spatiul cultural romanesc, în care abordarea interdisciplinară a problemei este aproape
inexistentă.
Oportunitatea acestei teme de cercetare se justifica prin existenta unui numar redus de
articole, studii şi lucrari dedicate problematicii propuse, prin lipsa unei abordări academice
sistematice a problematicii caracterizării corpului omenesc din punct de vedere
antropomorfologic cu aplicaţii în artă şi proiectarea constructivă a vestimentaţiei,dar mai ales
prin nevoia de a sublinia modul in care cercetările corpului omenesc din punct de vedere
antropomorfologic pot fi aplicate în artă şi valorificate la proiectarea constructivă a
vestimentaţiei.
Caracterul singular al tematicii proiectului de cercetare rezultă şi ca urmare a
valorificării unui volum apreciabil de informaţie de factură tehnico-matematică, cultural –
istorică si teoretică cu privire la fenomenul „secţiunii de aur”, cerecetarea şi „descoperirea”
corpului omenesc din punct de vedere antropomorfologic. Aplicaţiile în artă şi proiectarea
constructivă a vestimentaţiei bazate pe „secţiunea de aur”s-au concretizat în conceperea unui
produs informatic, ce are la bază idei inovatoare în ceea ce priveşte utilizarea automată a
proporţiei de aur în diferite domenii de activitate.Programul SECT’OR reprezintă rezultatul
îmbinării celor două viziuni asupra studiului secţiunii de aur – cea a artistului şi a omului de
ştiinţă – şi se concretizează sub forma unui produs de proiectare computerizată a compoziţiilor
artistice. Aportul practic al cercetării pe care o propunem constă nu doar în sintetizarea unor
observatii cu privire la studiul proporţiilor, ci şi la modul în care acestea sunt utilizate. Crearea şi
implementarea sistemelor de proiectare automată reprezintă o direcţie de perspectivă în
perfecţionarea procesului de proiectare , obiectivele principale ale proiectării fiind reducerea
termenelor de proiectare , reducerea cheltuielilor materiale , ridicarea calităţii produselor şi a
proiectării. Automatizarea proiectării presupune perfecţionarea mijloacelor şi procedeeelor
matematice de cercetare , de aceea aplicarea principiilor proiectării automatizate facilitează
dezvoltarea teoriei generale a proiectării inginereşti, restructurarea concepţiilor tradiţionale,
definirea noţiunilor, termenilor şi realizarea unor clasificări elocvente. Delimitarea între
proiectarea automată şi proiectarea tradiţională se realizează în concordanţă cu condiţiile
concrete şi trebuie adaptată dezvoltării matematicii, mijloacelor tehnicii de calcul şi teoriei
proiectării.
Rodul demersului nostru consideram că îşi va găsi utilitatea preponderent în rândul
specialiştilor în domeniul ingineriei, artelor plastice,antropometriei, studiului proporţiilor,
matematicii şi a design-ului industrial, acestora fiindu-le oferita posibilitatea sa gaseasca intr-o
singura lucrare referinte si interpretari interdisciplinare / multidisciplinare / transdisciplinare
despre impactul studiilor asupra corpului omenesc efectuate de-a lungul timpului. De asemenea,
rezultatele cercetarii vor putea fi valorificate in cadrul unor manifestari stiintifice (mese rotunde,
colocvii, simpozioane, conferinte) ori vor putea fi publicate in diverse volume, reviste stiintifice,
cu finalitatea receptarii cat mai adecvate a ceea ce a insemnat influenta raportului de aur în
evoluţia artelor plastice, a ştiinţelor exacte şi a proiectării constructive. Aplicarea unei game largi
14

de metode de cercetare , de la metode precum cea a inventarierii bibliografice si teoretice , la
cercetarea comparativa, sistemica
ne-a ajutat sa desprindem si sa retinem caracteristici
importante obiectului cercetarii.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării este determinata de contributia
pe care o aduce la aprofundarea cunoasterii studiului proporţiilor corpului uman, a tehnicilor de
realizare a unor lucrări de artă,cât şi prin propunerea unei variante de proiectare proprii, aceasta
constând în utilizarea concomitentă a principalelor puncte antropometrice şi a secţiunii de aur în
proiectarea vestimentaţiei.Problemele discutate în cadrul demersului nostru stiintific,
concluziile şi recomandarile pe care le-am elaborat, perspectivele p e c a r e l e - a m t r a s a t ,
reprezintă un suport p l u r i d i s c i p l i n a r pentru continuarea inovaţiilor în domeniul proiectării,
studiului proporţiei de aur şi studiului corpului omenesc din punct de vedere antropomorfologic
fiindu-le acordată o atenţie deosebită. Valoarea aplicativă a lucrării se identifică în aplicaţiile
şi studiile sculpturale, prezentate în extenso în cadrul cercetării noastre, cât şi proiectarea
constructivă a vestimentaţiei, în care am avut ca scop sublinierea relaţiei dintre corpul uman,
proporţia de aur şi valoarea estetică a acesteia.Prezentarea programului SECT-OR de proiectare
computerizată a vestimentaţiei constituie contribuţia ştiinţifică a autorului, aplicaţia SECT-OR ,
fiind un program realizat pe baza ideilor originale ale autorului. Caracterul inovator al
aplicaţiei este reprezentat de utilizarea automată a proporţiei de aur în proiectarea
constructivă, aceasta definind calitatea estetică a produsului.
Vom remarca ca şi contribuţie ştiinţifică şi rezultatele cercetărilor şi studiile referitoare
la caracterizarea corpului omenesc din punct de vedere antropomorfologic cu aplicaţii în artă
şi proiectarea constructivă a vestimentaţiei şi la proporţia de aur , care se regăsesc în diferite
creaţii plastice ale subsemnatului. Sculptura “Arborele vieţii” reprezintă o sinteză de cautări
artistice exprimate în tridimensional, fiind în acelaşi timp o materializare contemporană a unor
simboluri şi semnificaţii arhaice. Arborele primordial , pentru multe civilizaţii, capătă
semnificaţii de centru (Axis mundi), origine, energie aflată mereu în creştere, dătătoare de viaţă.
La baza conceperii acesteia a stat un studiu referitor la modul în care principiul raportului de aur
se regăseşte în numeroase domenii ale activităţii umane. Acelaşi raport este studiat şi în
proporţionarea ansamblului sculptural „Vasile Urseanu”, caracterizând corpul omenesc din
punct de vedere antropomorfologic şi subliniindu-se încadrarea corespunzătoare a acestuia în
spaţiul ambiental.
Cunoaşterea proporţiilor, considerate la un moment dat ideale, generatoare de canoane de
frumuseţe estetică, se consideră utilă şi pentru construcţia îmbrăcămintei.În acelaşi timp este
absolut necesară cunoaşterea proporţiilor reale ale corpului, pe grupe de vârstă şi sexe, a
modificărilor antropomorfologice care apar frecvent în rândul populaţiei pentru care se produc
produsele vestimentare.
Mai aproape de scopul construcţiei îmbrăcămintei sunt studiile antropologilor care au
demonstrat marea varietate a proporţiilor la diferiţi subiecţi, factorii care influenţează asupra
acestora, în rândul cărora un rol important îl are vârsta şi procesul acceleraţiei.
15

La proiectarea îmbrăcămintei drept informaţii iniţiale despre purtători se utilizează doar
unele date privind dimensiunile şi forma corpului adoptate de tipologia dimensională în
vigoare. În condiţiile cerinţelor crescânde impuse calităţii îmbrăcămintei, aceste date sunt vădit
insuficiente. Lipsa informaţiei necesare despre om conduce la crearea modelelor vestimentare
care nu sunt solicitate de utilizatori. Omul este totuşi o fiinţă biosocială care din punct de vedere
morfologic este caracterizat de :
- caracteristici antropomorfologice de conformaţie;
- caracteristici antropomorfologice ale părţilor corpului;
- tonalitatea cromatică a personalităţii;
- caracteristici emoţional-psihologice ale personalităţii.
Atât creaţiile din artă, unde este reprezentată figura umană, cât şi cele din domeniul
vestimentaţiei, evidenţiază faptul că
orientările actuale
sunt bazate pe reflectarea
particularităţilor morfologice în sistem individual , unde legătura dintre creator sau proiectant cu
subiectul este directă, prelevându-se de pe corpul acestuia acele mărimi antropometrice
relevante pentru tipul de produs şi absolut necesare pentru proiectarea modelului. Cercetările în
această direcţie s-au materializat într-o serie de studii de proporţii proprii, incluse în cadrul
capitolelor tezei.
Cercetarea actuală a impus dezvoltarea unor noutăţi în domeniul scanării 3D a corpului
uman ca proces de măsurare noncontact a unui obiect în vederea reconstrucţiei 3D.Deşi
sistemele de scanare sunt multiple şi prin computerizare implică multe tipuri de software , se
tratează aspecte referitoare la : scanarea corpului , extragerea automată şi precisă a
măsurătorilor de pe corp, prezentarea îmbrăcămintei prin intermediul interfeţelor Web, probarea
virtuală etc.
În cadrul tezei sunt dezvoltate aspecte referitoare la scanarea cu LASER şi proiecţia de
lumină albă structurată , cu toate că un sistem avansat îl reprezintă şi scanarea bazată pe
tehnologii cu alţi senzori activi. Pe plan internaţional sunt progrese în direcţia scanării,
individualizarea producţiei îmbrăcând forma personalizării ca urmare şi a faptului că intervine
o intensă comunicare între client şi producător. Există posibilitatea ca prin astfel de metode să
fie individualizate eventuale zone critice în cazul probelor individuale, creatorul putând să
intervină corespunzător şi punctual. Şi pe plan naţional se înregistrează progrese în acest sens ,
ca urmare a achiziţionării de aparatură necesară şi a lucrărilor de cercetare efectuate de către
institutele centrale de cercetare şi cadrele didactice din învăţământ.
Se recurge la o sinteză care reuşeşte printr-un material bogat ilustrativ să prezinte
numeroase variante însoţite de scheme bloc şi rezultate experimentale . În acest sens
concludentă este şi analiza comparativă a metodelor. Bineînţeles că nu lipsesc metodele clasice
de caracterizare antropomorfologică a corpului uman.
Fenomenul de acceleraţie , factorii demografici , sociali, economici şi ereditari au
contribuit la modificarea sub aspect antropomorfologic a populaţiei actuale , fapt ce impune
necesitatea unor noi cercetări în domeniu. Aceste cercetări îmbunătăţesc informaţiile referitoare
16

la aspectul formei exterioare a corpului şi anume ţinută, proporţii şi conformaţie, indicatori ce
au conexiuni directe cu cei ai calităţii totale a îmbrăcămintei ,implicaţi totodată în domenii
unde omul este inclus în câmpul morfologic unde caracteristicile biosociale îi conturează
personalitatea.
În acest context teza de doctorat, care se remarcă prin studii şi aplicaţii în domeniul
caracterizării corpului omenesc din punct de vedere antropomorfologic cu aplicaţii în artă şi
proiectarea constructivă a vestimentaţiei, în arta vizuală şi mai ales în sculptură , îşi propune
evidenţierea caracterizării corpului din punct de vedere antropomorfologic şi a modului în care
datele antropometrice selectate corespunzător pot fi utilizate în artă şi proiectare constructivă.
Lucrarea prezintă soluţionarea problematicii
puse prin cercetări teoretice
şi
experimentale de sinteză şi proprii originale.
Structura lucrării.Teza de doctorat se compune din 7 capitole, structurate în introducere, 4
capitole împărţite în subcapitole, concluzii,bibliografie , note şi indice de ilustraţii, fiecare având
obiective particulare specifice; cuvinte-cheie în limbile română şi engleză.Daca Introducerea are
caracter teoretic si cuprinde studiul cercetărilor în domeniul caracterizării corpului omenesc din

punct de vedere antropomorfologic cu aplicaţii în artă şi proiectarea constructivă a
vestimentaţiei(scurt istoric, actualitate şi perspective), următoarele capitole se indreaptă exclusiv
spre analiza problemei şi focalizarea zonelor distinctive ale acesteia.
Caracteristica generală a lucrării
În Introducere. Studiul cercetărilor în domeniul

caracterizării corpului omenesc din

punct de vedere antropomorfologic cu aplicaţii în artă şi proiectarea constructivă a
vestimentaţiei. Scurt istoric, actualitate şi perspective
sunt descrise şi argumentate :

stadiul actual al cercetărilor în domeniul caracterizării corpului omenesc din punct de
vedere antropomorfologic cu aplicaţii în artă şi proiectarea constructivă a
vestimentaţiei;

actualitatea temei,care rezultă din gradul de cercetare al problemei;

sunt definite scopul şi obiectivele problemei;

este indicat suportul metodologic;

este argumentată noutatea investigatiei,

valoarea teoretică şi aplicativă a acesteia.

Capitolul 2 , intitulat „ Metode de analiză comparativă a proporţiilor corpului” , este
alcătuit din 4 subcapitole şi cuprinde un istoric al evoluţiei studiului proporţiilor bogat din punct
de vedere ilustrativ , o prezentare teoretică a raportului de aur, cât şi date comparative privind
figura umană. De asemenea , sunt tratate relaţiile dintre corpul uman, metode de stilizare a
acestuia şi liniile de baza ale produselor vestimentare , subliniindu-se caracterul interdisciplinar
17

al procesului de proiectare. Un subcapitol important este constituit de aplicaţii ale secţiunii de
aur în conceperea unor lucrări de artă, în care sunt prezentate etape şi tehnici de realizare a
acestora. În cadrul aceluiaşi capitol sunt prezentate studii de proporţii proprii, realizate pe baza
unei sinteze documentare si analize comparative a figurii umane şi a detaliilor acesteia.
În capitolul 3 al tezei,care cuprinde 4 subcapitole, sunt cercetate şi analizate caracteristicile
corpului omenesc din punct de vedere antropomorfologic şi proiectarea constructivă a
vestimentaţiei, care se regăsesc într - o serie de baze de date antropometrice utile în artă şi în
creaţia vestimentară. În cadrul a două subcapitole sunt introduse studii referitoare la principalii
indicatori morfologici ce caracterizeaza forma exterioară a corpului şi la metodele de măsurare a
acestuia. Puncte antropometrice , dimensiuni şi date comparative privind construcţia corpului
sunt prezentate în cadrul a numeroase tabele şi figuri ilustrative,care demonstrează relaţia care se
stabileşte între acestea.
Capitolul 4 cuprinde date privind relaţiile dintre proporţiile corpului şi proporţiile
produselor vestimentare cu sprijin pe umeri şi talie. În câteva subcapitole sunt prezentate studii
privind proiectarea produselor la copii de vârste cuprinse între zero şi 15 ani, cât şi modalităţi de
ornamentare şi decorare ale acestora. În subcapitolul 4.4. prezentăm o variantă de proiectare
proprie, prin utilizarea concomitentă în proiectare a punctelor antropometrice şi a proporţiei
de aur.
În Capitolul 5 al tezei sunt prezentate sisteme de scanare actuale cât şi caracteristici
tehnice ale acestora. În acest capitol autorul introduce elemente privind principiile de preluare
de date non-contact ale corpului uman văzute ca o formă de evoluţie a metodelor de lucru
antropometrice. Se realizează astfel conexiunea între studiile corpului uman
şi ultimele
tehnologii în domeniu, subliniindu-se caracterul interdisciplinar al cercetării.
Capitolul 6 este constituit din contribuţia ştiinţifică a autorului prin prezentarea
programului de proiectare computerizată a vestimentaţiei SECT-OR. Un subcapitol important
este alcătuit din prezentarea aplicaţiei SECT-OR , un program realizat pe baza ideilor
originale ale autorului. Caracterul inovator al aplicaţiei este reprezentat de utilizarea
automată a proporţiei de aur în proiectarea constructivă, definindu-se, astfel , calitatea
estetică a produsului.
Rezultatele obţinute pe parcursul cercetării sunt prezentate în concluziile finale
(cuprinse in capitolul al 7-lea ) , materialele documentare studiate fiind enumerate în
Bibliografie, ce conţine peste 160 de titluri.

1.2.Stadiul actual al cercetărilor
În anul 1950 arhitectul şi designerul elveţian Le Corbusier relua problema secţiunii de
aur , publicând la Paris ”Le modulor. Essai sur une mesure harmonique a l’echelle humaine
applicable universelement a l’architecture et a la mecanique” . Pornind de la ideea că acest
raport se regăseşte în proporţiile figurii umane , el redactează o serie de dimensiuni standard,
18

aplicabile atât în proiectarea constructivă a vestimentaţiei, cât şi în arhitectură şi în proiectarea
pieselor de mobilier. În spaţiul românesc, N.Simionescu, prin lucrarea Ghid de studiu practic
al anatomiei omului,

apărută în 1960 completează cercetările

în domeniul medicinii,

deschizând drumul anilor -70-80, care au oferit , pentru bibliografia temei, şi alte abordări.
Ştiinţe precum medicina, anatomia, matematica, proiectarea constructivă, au continuat să aducă
contribuţii în sfera studiului corpul uman şi caracteristicile acestuia din punct de vedere
antropomorfologic. Specialiştii în domeniu au emis viziuni diferite, care însă, prin
interdependenţă, au format o imagine de ansamblu complexă despre problematica dată.Vom
remarca studii în domeniul anatomiei şi medicinei la interacţiunea cu arta precum cele ale
medicului german Gunther von Hagens, care în 1977 inventeaza tehnica plastinării, înlocuind
fluidele din corpul uman cu plastic lichid, ce se întăreşte ulterior, reuşindu-se astfel redarea
exactă a ţesuturilor şi părţilor componente ale corpului. Studiile efectuate au fost prezentate
publicului sub forma unor controversate expoziţii de artă , “Body World”, acestea făcând
obiectul unor lucrări ştiinţifice ale dr.Gunther von Hagens şi ale

cercetătoarei Angelina

Whalley, care în lucrarea The anathomical exhibition of real human bodies, Art and Science,
publicată la Heidelberg, s-au referit

la caracteristicile corpului uman din punct de vedere

antropomorfologic.
O selectivă rememorare a bibliografiei care abordează aspecte şi relaţii esenţiale ale
problemei studiate ne obligă să ne oprim şi asupra celor mai recente titluri: în domeniul
ingineriei - Manualul inginerului textilist, al Asociaţiei generale a inginerilor din Romania,
apărut în 2002, în domeniul costumului si designului vestimentar - Performingul de costum, de
Rucsandra Unda Popp, din 2004, Moda- cercetare, arta, industrie, de Rucsandra Unda Popp ,
apărută în 2010, cât şi asupra Istoriei complete a costumului, (Ed.Taschen , Koln,ed.I 2000,ed.II - 2005) de Auguste Racinet..Aceeaşi problemă la interferenţa dintre arte o abordează
şi Francois Boucher în Histoire du Costume en Occident, (Ed. Flammarion, 1999).Bibliografia
tematică din finalul lucrării direcţionează cititorul spre surse de informare complementare. În
spaţiul românesc,valoarea intrinsecă a lucrării lui Constantin Oros Pagini din istoria
costumului,( Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998) o impune cu autoritate între referinţele
domeniului
La studiile în domeniul proportiilor şi a compoziţiei artistice vom menţiona aportul în
explorarea corpului omenesc în domeniul artei video al lui Matei Bejenaru, prin lucrarea
Corpul uman reprezentat in artele Media ( Iasi, 2006 ), lucrarea lui Cristian Ungureanu Dialog
între sferă şi cub:Geometria secretă a icoanelor bizantine,(Iasi, 2006), Ilie Bostan- Contrastul
dominant în compoziţia desenului (Iasi, 2007).Lucrările menţionate sunt, în parte, focalizate pe
studiul corpului , al proportionării compoziţiilor artistice si al relaţiilor dintre acestea, iar cele
cu tematică vestimentară tratează şi problema proiectării constructive a vestimentaţiei.
Referinţele bibliografice, ce s-au constituit ca un punct de plecare pentru investigaţiile
19

noastre,sunt extrem de percutante, ele tratând nu numai problematica corpului omenesc din punct
de vedere antropomorfologic cu aplicaţii în artă şi proiectarea constructivă a vestimentaţiei, ci şi
contextul conditiilor economice, a cerinţelor complexe ale utilizator pentru produsele de
îmbrăcăminte , calitatea produselor vestimentare, problema pregătirii specialiştilor din domeniul
industriei de confecţii. Astfel calitatea produselor vestimentare, se formează în procesul de
elaborare a proiectului , se asigură în procesul de confecţionare şi se menţine în procesul de
exploatare. Etapa de proiectare este cea mai importantă etapă în ciclul de viaţă a produsului ,
care determină calitatea acestuia.

Valorificarea rezultatelor cercetării
Rezultatele cercetării ştiinţifice teoretice şi practice au fost expuse în 9 articole ştiinţifice
(prim autor şi coautor), publicate în volume CNCSIS din străinătate(2 articole, în Bulgaria şi
Rusia) şi din ţară, (un articol publicat in revista CNCSIS cotata ISI, 5 articole publicate în reviste
CNCSIS cu indicatorul B+, iar un articol este acceptat spre publicare).
Rezultatele prezentei cercetări au fost probate şi în cadrul a 6 conferinţe internaţionale
(Bulgaria, Rusia, Belorusia, România).
1. Babcinetchi, Vladlen, Modern methods of comparative analysis of the human body’s
proportions , în Вестник Пермского Государственного Института Искусства и
Культуры, №9,2010, стр.70-77 Пермь, Россия, (Vestnik Permskogo Gosudarstvennogo
Instituta Iskusstva i Kulturi ,nr. 9/2010 , раg.70-77 , Permi, Rusia, )ISSN-1819-6071;
2. Беженару, Людмила, Бабчинецкий, Владлен, «Некоторые аспекты взаимосвязи
культуры с языком и речью», în «България – кръстопът на култури и
цивилизации», ISBN 978-954-8887-91-5, editura «За буквите – О писменехь»,
София, 2010, раg.151 -156;(Lucrările conferinţei din 01.11.2009, Sofia, Bulgaria);
3. Babcineţchi, Vladlen , Mitu, Stan, Dabija, Ala, The Rapport of clothing’s products
proportions and human body, în Analele Universitatii din Oradea, Fascicola de TextilePielarie , revista CNCSIS( B+) , vol.2, pag .19-24 ,ISSN: L=1843-813X
4. Babcineţchi,Vladlen, Mitu, Stan, Dabija, Ala, The result’s use of precessing the
anthropometrical data for realization of art work , în Analele Universitatii din Oradea ,
Fascicola de Textile-Pielarie, Revista CNCSIS ( B+),vol. I,pag. 9-14 ISSN-L=1843813X;
5. Babcineţchi, Vladlen , Mitu, Stan , Manole, Manuel, Applying the gold section for the
“Tree of life “ concept, în Annals of the University of Oradea, Fascicle of TextileLeatherwork, Oradea , 2009, p. 109-116;
6. Babcineţchi Vladlen, Mitu, Stan, Diversitate sculpturală petersburgheză: studiu
antropometric, comunicare în cadrul Conferinţei internaţionale “Limbi şi culturi slave în
spaţiul comunicaţional al noii Europe”, ediţia a II-a,2011,Universitatea „Al.I.Cuza”Iaşi,
acceptată spre publicare;
20

7. Aurel Popp, Vladlen Babcineţchi, Mihaela Carp, Procedee moderne de înnobilare a
vestimentaţiei,Industria Textilă, 2-2012, (Revistă CNCSIS , cotată ISI,grupa A), pag.7984, ISSN-1222-5347(57-112)
8. Dabija, Ala, Mitu , Stan, Babcineţchi, Vladlen, Experimental studies application of the
one dimensional normal distribution on major anthropometric parameters of male(age
group 35....60 years), în Analele Universitatii din Oradea, Fascicola de TextilePielarie,Revista CNCSIS ( B+)vol. 2, pag.64-68, ISSN –L=1843-813X;
9. Dabija, Ala, Mitu , Stan, Babcinetchi, Vladlen, Application experimental studies of the
two-dimensional normal distribution on anthropometric parameters (age group 35...60
years), în Analele Universitatii din Oradea , Fascicola de Textile –Pielarie, Revista
CNCSIS ( B+)vol 2, pag. 68-74, ISSN –L=1843-813X;
Rezultatele practice ale cercetării în cadrul investigării complexe a corpului omenesc din
punct de vedere antropomorfologic cu aplicaţii în artă şi proiectarea constructivă a vestimentaţiei
au fost obţinute prin aplicarea metodologiilor de cercetare matematico-ştiinţifică şi tehnică.
Lucrările artistice au fost prezentate , expuse şi publicate în cadrul saloanelor de artă, a
expoziţiilor şi în reviste de specialitate.

Lucrări de autor(arte) în cadrul sau aferente tezei de doctorat
1. Babcineţchi, Vladlen, sculptura “Poarta Raiului” ,publicaţie în revista Puncte punct
puncte, nr 6., Iasi,2008 , ISSN-1844-7449;
2. Babcineţchi, Vladlen, sculptura “Portret” , publicaţie în revista Puncte punct puncte,
nr.7 , Iasi,2008, ISSN- 1844-7449;
3. Vladlen Babcineţchi, pictura “Geneza” , publicaţie, în revista Puncte punct puncte , nr 8
, Iasi, 2008, ISSN 1844-7449;
4. Babcineţchi, Vladlen, sculptura “Tacere” , expusă în cadrul Salonului anual de artă2010, publicată în album, Editura Performantica, Iasi, 2009,ISBN 978-973-730-638-8;
5. Babcineţchi, Vladlen, sculptura “Arborele vietii” , expusă în cadrul Salonului anual de
artă - 2009, hotel Europa Iaşi;Facultatea TPMI , Universitatea “Gh. Asachi” , Iasi,din
2010;
6. Babcineţchi, Vladlen, Bustul “Vasile Urseanu” , Comandamentul Flotei , Constanţa ,
februarie 2011;
7. Babcineţchi, Vladlen, scultpurile “Tacere”, “Dimitrie Cantemir” , “Alexandru Ioan
Cuza” , expuse în cadrul expoziţiei de pictură şi sculptură a pictorului Bezdenejnîh
Boris Anatolievici (Sankt - Petersburg), şi a sculptorului Vladlen Babcineţchi (Iaşi),
Sala Mare a Primăriei Iaşi, 3 iunie 2011;
8. Babcineţchi, Vladlen, basorelieful “Nikolai Rubţov”, în cadrul manifestărilor
Interferente culturale: Sankt Peterburg –Iaşi, Biblioteca universitară “Mihai Eminescu”
Iaşi, 3iunie 2011, actualmente expus în muzeul “Nikolai Rubţov” din Sankt - Petersburg;
21

9. Babcineţchi, Vladlen, cărţi ilustrate:
A. „Peregrinul.Nikolai Rubţov”,10 picturi,coperta de carte , traducere din limba
rusă , studiu introductiv, fişă biobibliografică şi indice de nume de Ludmila Bejenaru,
Editura Tehnopress, Iaşi, 2009, 250 pag., ISBN 978-973-702-637-8;
B. «Звезда полей средь волн и скал» / «Steaua pământului printre valuri şi
stânci” 11 picturi, coperta de carte, Editura Tehnopress, Iaşi, 2009, 267
pagini, ISBN 978-973-702-730-6;
C. Referinţe despre cărţile ilustrate (vezi Bibliografie)

Cuvinte-cheie: secţiune, proporţii, uman, studiu, corp, antropometrie, sculptură, artă,
vestimentaţie, proiectare, construcţie, design, sistem, canon, modul, sector, cap, cerc, raport,
triunghi, plan, produs, muşchi, vârsta, pătrat, masculin, feminin, bust, ghips, pictură, compoziţie,
linie, costum, punct, structură,matematică, civilizaţie, antic, modulor, informatic, program,
culoare, estetica.
Keywords: section, proportion, human, study, body, anthropometry,art, clothing,
projection, construction, design, system, canon, sector, circle, ratio, triangle,plan, product,
muscle, age, square, masculine, feminine, bust, plaster, painting, composition, line, costume,
point, structure, mathematics, civilization, ancient, modulor, IT,program, colour, aesthetics

22

CAPITOLUL 2

Metode de analiză comparativă a proporţiilor corpului
2.1.Scurt istoric privind relaţia dintre proportiile
corpului, sculptură şi elemente arhitectonice

O dată cu dezvoltarea societăţii umane se poate observa apariţia unui interes crescut al
omului faţă de ceea ce el reprezintă, in relaţia cu natura şi întregul univers. Această dorinţă de
cunoastere se concretizeaza astăzi intr-o serie de ştiinţe ce au evoluat şi s-au diversificat, având
acelaşi obiect de studiu: omul. Astfel, individul contemporan, fiind expresia civilizatiilor antice
şi cunoscător al acestora, datorită mijloacelor civilizaţiei actuale de care el dispune, se poate
percepe pe sine atât ca parte integrantă a intregului univers cât şi punct de origine al acestuia. Pe
parcursul timpului, studiile efectuate asupra corpului omenesc şi a fiintei umane au dus la
concluzii ce sustin ambele puncte de vedere.
In arta plastică figura umana cunoaşte o multitudine de modalităţi de reprezentare,
acestea diferenţiindu-se în funcţie de perioada, tehnica sau scopul în care au fost create.
Problema proporţiilor corpului a constituit o preocupare aparte a artiştilor, ce s-a desfăşurat pe
întreg parcursul istoriei. În acelaşi timp, ştiinţe precum medicina, anatomia, matematica aduc în
sfera studiului corpului uman viziuni diferite, care însă, prin interdependenţa, ţin să formeze
despre acesta o imagine de ansamblu complexa. Astfel, se considera că studiul figurii umane
cunoaşte două posibile viziuni de reprezentare, şi anume cea a artistului şi a omului de ştiinţă.
Ambele viziuni constituie în egală măsură forme de cunoştere veritabile. Artistul, avănd tendinţa
de a interpreta realitatea înconjurătoare, este conştient de faptul că fiecare creaţie a sa va fi la
randul ei interpretata dintr-un punct de vedere personal de către privitor. Omul de stiinta insa,
interesat de constatări şi descoperiri obiective este convins ca lucrările sale vor fi inţelese ca
atare. Studiind proporţiile, artistul apeleaza la metodele omului de ştiintă, ce au ca sursa aprecieri
raţionale, şi încearcă în acelaşi timp să-şi supună metoda de lucru unor reguli bine definite.
Pe parcursul timpului, societatea umana cunoaşte o continuă schimbare, şi o dată cu
aceasta se dezvoltă artele, ştiinţele şi, nemijlocit, metodele de studiu ale proporţiilor. O dată
stabilite anumite reguli, acestea nu puteau satisface nevoia de cunoaştere a tuturor artiştilor,
reprezentanţi ai diferitelor culturi şi epoci. Mai mult decât atât, particularităţile unui organism în
dezvoltare pot fi descrise şi reprezentate printr-o serie de formule standardizate, acestea păstrând
însă un caracter general, supus interpretărilor. Sistemele de proporţii ale Egiptului Antic, ale
Greciei Antice, ale Evului Mediu sau Renaşterii sunt tot atât de diferite precum arta acestor
23

perioade. Se poate considera, astăzi, că sfera cunoaşterii ce întruneşte rigurozitatea matematica şi
libertatea creaţiei artistice este cea din prisma căreia se poate analiza evoluţia studiilor asupra
corpului uman, iar “istoria studiului proporţiilor reprezintă reflecţia istoriei stilului”[1], la rândul
ei, legată în mod direct de dezvoltarea societăţii.

2.1.1. Evoluţia studiului privind proporţiile corpului
Studiul proporţiilor reprezintă studiul relaţiilor dintre dimensiunile diferitelor elemente ale unui
întreg în raport cu acesta. Metoda de studiu se realizează prin stabilirea de reguli între aceste
relaţii, ce le vor face accesibile în vederea conceperii unei creaţii artistice. Diferitele variante de
interpretări ale unor relaţii obiective, folosite în cadrul unei creaţii artistice, transmit în mod
diferit ideea de frumos şi nasc trăiri estetice diferite. De asemenea, o creaţie artistică valoroasă se
deosebeşte de celelalte prin faptul că proporţiile interpretate pe care le conţine nu par obiective.
Acest aspect se referă în egală măsură la toate domeniile artelor plastice. Ca studiu al
proporţiilor, de obicei este perceput studiul proporţiilor corpului uman. Aceasta concepţie are la
bază faptul că omul este deseori luat ca etalon, relatiile dintre dimensiunile diferitelor elemente
ale figurii umane fiind folosite ca modul atât în pictura, sculptura cât şi în planificarea
construcţiilor arhitecturale. Relaţiile proporţionale folosite în realizarea diverselor forme de
creaţie au fost condiţionate de anumiţi factori. Astfel, în anumite cazuri se stabilea un canon, ce
făcea posibilă reprezentarea unei figuri ideale, încercandu-se o determinare a perfecţiunii. În alte
cazuri particularităţile proporţionării se năşteau din dorinţa de a reda trăsăturile de caracter
specifice unui anume personaj. Dorinţa de a respecta şi a mentine o anumita tradiţie, cât şi
necesitatea obiectivă de a facilita metodele de reprezentare pot fi considerate, de asemenea,
cauze ale dezvoltării şi răspândirii sistemelor de proporţii. Constituirea acestor sisteme s-a făcut
prin metode diferite. Relaţiile dintre dimensiuni se puteau exprima atât prin fracţii cât şi prin
înmulţirea unei unităţi de masură. În primul caz corpul era împărţit în fragmente diferite, de ¼,
1/6, 1/8, ce erau apoi comparate atât între ele cât şi cu figura întreagă. S-au folosit de asemenea
şi fragmentări mult mai amănunţite, împărţindu-se corpul în 100 sau 1000 de parti egale. Aceste
metode, fiind mult mai exacte, au devenit variante de studiu folosite în special de antropologi. În
celălalt caz se identifica o oarecare parte a corpului, precum capul, înaltimea feţei, talpa
piciorului, palma sau coloana vertebrală, ce deveneau module. Modulele se incadrează în
înalţimea corpului, sau în părţile principale ale acestuia de un numar determinat de ori şi sunt
folosite pentru constituirea unor forme tipice şi în acelaşi timp corecte de raprezentare a figurii
umane, denumite canoane. Acestea din urmă sunt folosite în creaţia artistică, cunoscându-se
canoane specifice fiecărei civilizaţii în parte, cum ar fi canonul egiptean sau bizantin, cât şi
canoane realizate de anumiti artişti, şi anume canonul de 7 capete al lui Policlet, cel de 8 capete
al lui Praxiteles, omul vitruvian al lui Da Vinci, canoanele lui Carl Schmidt sau modulorul lui Le
Corbusier.[2]

24

Studiul proporţiilor şi realizarea unei creaţii artistice sunt procese ce s-au dezvoltat
concomitent influenţându-se reciproc pe parcursul timpului. Având la baza studiul obiectiv,
specific antropologilor, artiştii recurg la unele metode convenţionale, ţinând cont că în viaţa
reală, perceperea proporţiilor de către ochiul omenesc este mereu supusă transformărilor. Fiecare
mişcare firească a corpului omenesc determină modificarea vizibilă a dimensiunilor acestuia, atât
a părţilor aflate în mişcare cât şi a părţilor statice. Apoi, redarea figuriii umane in racourci
necesita exagerarea şi modificarea proporţiilor existente, pentru a pastra o imagine conforma cu
realitatea.Acordand atentie si perceptiei privitorului, în funcţie de poziţionarea creaţiilor,
superioara nivelului ochilor, autorul poate să modifice dimensiunile figurilor, (fapt întâlnit în
special în cadrul picturii monumentale), acelaşi lucru fiind posibil dacă reprezentările sunt de
dimensiuni foarte mari. Astfel, în domeniul artistic, doar în cazuri exceptionale ,proporţiile reale
rămân nemodificate.
Primele date ce privesc elaborarea unor metode de proporţionare a reprezentărilor
artistice aparţin civilizaţiei mesopotamiene, de la jumătatea mileniului al 3-lea î.e. n. Însă nu
sunt cunoscute sisteme finite de proporţionare, ce ar putea fi astăzi regăsite in creaţiile
monumentale. Cele mai recente metode de construcţie proporţională a unor modele, regăsite în
variante mai mult sau mai puţin evidente, ne parvin din arta Egiptului Antic. După relatările lui
Diodor, egiptenii au stabilit relaţii proporţionale ce rezultau din dimensiunile unor blocuri de
piatră special pregătite, spre deosebire de greci, ce puneau accent pe infăţişarea exterioara a
obiectului reprezentat. Până în perioada celei de-a 26-a dinastii în reprezentarea figurii umane se
folosea împărţirea acesteia în 18 părţi egale. Mai târziu, această metodă a fost înlocuită cu una ce
împarţea înălţimea figurii în 22 de părţi, ca modul fiind folosită înălţimea piciorului cuprinsă
între talpa şi glezna. Ambele canoane nu luau în consideraţie partea superioară a capului, aceasta
cunoscând forme variate de reprezentare. Datele exacte ale dimensiunilor şi relaţiilor dintre
părţile corpului erau redate de o reţea de linii verticale şi orizontale (Fig.2.1), ce se regăsesc în
numeroase schiţe realizate pentru proiectarea monumentelor funerare sau ale templelor. Astfel,
în cazul canonului ce împarţea înăltimea corpului în 18 părti, talpa piciorului se afla la nivelul
primei orizontale, genunchiul între a 5-a şi a 6-a, talia la nivelul celei de a 10-a, pieptul
corespunde celei de 13-a orizontale, umerii celei de-a 14-a, clavicula la nivelul celei de-a 15-a iar
bărbia corespunde celei de-a 16 orizontale.În arta egipteana figurile reprezentate luau naştere pe
baza construcţiei modulare, mişcările personajelor fiind rezultatul “asamblării” fragmentelor
corpului, imaginea căpătând un aspect static, decorativ. Lungimea pasului unui bărbat în alergare
reprezinta 10,5 unităţi, iar pasul unui bărbat în mişcare libera este egal cu 5,5 unităţi. Capul şi
picioarele personajelor erau reprezentate cu vedere din profil, umerii şi ochii fiind văzuţi din
faţă. În acest fel, mişcările şi constructia proporţiilor făcându-se pe baza canoanelor, trăsăturile
caracteristice ale personajelor cât şi aspectul realist al figurii erau practic inexistente. Detaliile
vestimentare şi accesoriile, cât şi dimensiunile la care sunt redate figurile umane sunt elementele
datorită cărora putem determina caracterul specific al acestora.[3]

25

Fig.2.1.Canonul egiptean

După egipteni, grecii sunt cei care au elaborat un sistem actualizat de proporţii. Despre
acest lucru se relatează în corespondenţa epistolară a vremii, sculptori precum Policlet, Praxiteles
sau Lisip fiind autorii unor sisteme de proporţionare ce sunt şi astăzi folosite în creaţia artistică.
După relatările lui Galen, Policlet (sec 5 i.e.n.) a formulat studiile sale într-o formă scrisă,
acestea fiind transpuse apoi în statuia “Doriforul”, denumit de autor “Canon” (Fig.2.2b). Din
textul lui Galen reiese faptul că Policlet nu intenţiona să construiască un model strict al
reprezentării corpului uman, ci doar să stabilească relaţiile dintre părţile corpului, ajungând
astfel, la un studiu pur antropometric. Pentru mai multă obiectivitate, Policlet evita unele
trăsături fireşti ale corpului, folosind ca metodă de construcţie punerea în relaţie a diferitor
fragmente ale corpului între ele, cât şi a acestora cu întreg corpul. Astfel, dimensiunea părţii mai
mici este în relaţie cu partea mai mare, şi, în acelaşi timp cu înălţimea figurii întregi.Valoroasa
operă a lui Vitruviu Pollion, arhitect şi inginer al epocii augustiene, cuprinde numeroase trimiteri
referitoare la studiile de proporţii greceşti, constatările acestuia având chiar coincidenţe numerice
cu relaţiile dintre dimensiunile Doriforului. [4] Textul despre proporţii, pe care Vitruviu l-a
inclus în al 3-lea Tratat despre arhitectură, descoperit în 1415, a căpătat o însemnătate
determinantă în teoretizarea artei renascentiste. De asemenea, un rol important pentru canoanele
perioadelor următoare l-a constituit împărţirea înălţimii fetei în trei segmente, având ca modul
lungimea nasului. Textul vitruvian stabileste în acelaşi timp relaţii dintre dimensiunile corpului
uman şi arhitectură. Potrivit acestuia, un bărbat în poziţie de culcat pe spate, întinzând mâinile şi
picioarele va atinge cu vârful degetelor circumferinţa unui cerc ce va avea ca centru ombilicul.
Dacă însă bărbatul întinde braţele în lateral, perpendicular pe direcţia corpului, lungimea
cuprinsă între vârful degetelor mijlocii ale mâinilor va fi egală cu înălţimea bărbatului, şi acesta
se va înscrie într-un pătrat, centrul căruia coincide cu zona pubiană(Fig.2.3).

26

Fig.2.2.a –Proporţiile unui

Fig.2.2.b – Studiul lui G.D.Grimm asupra

Kouros arhaic

Doriforului

În acest mod canoanele antice greceşti şi romane se deosebeau în mod esenţial de cel egiptean.
Dacă în perioada arhaică a artei greceşti încă se puteau aplica elemente ale sistemelor de
proporţii egiptene (Fig.2b), în perioada clasică acestea devin inaplicabile, artiştii eliberând figura
umana de reprezentarea aplatizată specifică egiptenilor. Acum creaţiile artistice devin obiect de
contemplare, iar în momentul transpunerii datelor antropometrice în imaginea reprezentată,
artistul trebuie să ţină cont de racourci-urile acesteia cât şi de particularităţile modalităţilor de
percepţie a acestora de către public. Un exemplu semnificativ al modificării dimensiunilor reale
ale figurii umane prin transpunerea acesteia într-o creaţie artistică îl constituie statuia Atenei
realizată de Fidias. Partea inferioară a corpului este micşorată neproporţional, însă datorită
faptului că statuia a fost amplasată mult deasupra nivelului ochilor, proporţiile acesteia apar ca
fiind corect construite. În perioada clasică greacă reprezentările figurii umane capătă un profund
caracter realist, mişcările acestora fiind studiate în profunzime, “Canonul” lui Policlet
reprezentând o primă formă de expresie a unor norme estetice, a unui ideal de frumuseţe
armonică specifică kalocagathiei. Alături de Policlet, sculptori precum Miron, Scopas, Lisip sau
Praxiteles au adus contribuţii importante în ceea ce priveşte studiul figurii umane, analizând cu
deosebită atenţie mişcările şi expresiile acesteia. “Discobolul”, opera reprezentativă a lui Miron,
cuprinde în compoziţia sa o dublă rasucire axială. Prima corespunde torsiunii axului median
(format din cap, coloană, abdomen, picioare), cealaltă coincide cu torsiunea adiacentă a braţelor,
27

arcuite în sens divergent. In reprezentarea “Menadei”, Scopas apelează la soluţii plastice
inovatoare faţă de predecesorii săi, ce se regăsesc în axialitatea proiecatată în spirală, structura
torsionată şi excentricitatea ascendentă a lucrării. Lisip realizează multe studii după sculpturile
lui Policlet, ca răspuns la sistemele de proporţii ale acestuia introducând canonul de opt capete şi
jumătate. Compoziţional, poziţia contrapostă, a sincopei axelor cît şi punctul de sprijin exterior
reiau şi continuă problematica plastică a lui Policlet, figurile fiind însă mai alungite. Praxiteles
introduce raportul de opt capete şi strucura axială în “S” (“Hermes cu copilul Dionissos în
braţe”) (Fig.2.4), operele acestuia exprimând graţie, eleganţă şi senzualitate, trăsături ce
înlocuiesc austeritatea raţională prezentă în operele predecesorilor.

Fig.2.3. Cesare di Lorenzo Cesariano-Studii de proporţii după Vitruviu

Fig 2.4.

Hermes cu copilul Dionissos în
braţe de Praxiteles

28

Aceste date ne arată că fiecare sculptor a căutat realizarea unui concept de ideal uman, tendinţă
ce se reflectă ca o trasatură generală în gândirea clasică greacă.
În ceea ce priveşte reprezentarea figurii umane, se pot constata transformări radicale din
momentul instaurării creştinismului în Europa, când noile ideologii implementate în cadrul
societăţii se reflectă şi asupra manifestărilor artistice, acestea căpătând un profund caracter
religios. Arta paleocreştină, a primelor secole ale erei noastre, conturează spiritul de tranziţie de
la estetica formelor simple, ale elementelor simbolice, până la formularea imaginilor plastice
evoluate, cuprinse în primul ciclu iconografic creştin. Decăderea Imperiului Roman de Apus
(sec. 4-5), şi înflorirea Imperiului Bizantin (sec. VI), divizarea Europei în funcţie de sferele de
influenţă ale Bisericii, catolică în occident şi ortodoxă în răsărit ( Marea schismă – 1054), sunt
elemente ce stau la baza definirii direcţiilor diferite de dezvoltare culturală a celor două zone
geografice. Imaginarea spaţiului ceresc, sau a Vieţii de apoi, reprezentarea lui Dumnezeu sau a
sfintilor, devin tematici importante ale acestei perioade, şi a întregului Ev Mediu, regăsite în
decorarea bisericilor şi a catedralelor. Spaţiul lumii obiective şi tridimensionalul acesteia, cât şi
transpunerea în creaţii a figurilor şi formelor reale, îşi pierd însemnătatea, conţinutul teologic al
reprezentărilor având caracter prioritar. Compoziţiile sunt organizate folosindu-se legea
cadrului, atât personajele cât şi elementele simbolice fiind alungite sau micşorate în dependenţă
de dimensiunile spaţiului în care sunt încadrate. Pictura şi sculptura devin subordonate
arhitecturii, acestora impunându-se un caracter puternic decorativ. Refuzarea studiului
antropometric şi a relaţiilor proporţionale dintre dimensiunile figurii umane au ca rezultat
întocmirea unor canoane şi reguli stricte ce modifică în mod evident trăsăturile reale ale acesteia.
Constituirea canoanelor şi organizarea compoziţiilor, cât şi ridicarea construcţiilor civile
şi religioase trădează cunoştinte de geometrie răspândite în antichitate, ce sunt preluate şi
adaptate, apoi puse în circulaţie în cadrul mănăstirilor şi a centrelor de cultură ale vremii. Astfel,
şi sistemele de proporţii bizantine cunosc o largă răspândire, acestea fiind asimilate atât Rusia,
cât şi în Italia prerenascentistă, la nord de Alpi fiind implementate sistemele romanico-gotice.
Însumând caracteristicile tradiţiei bizantine, Îndreptarul Pictorului de pe Muntele Athos
prezintă o descriere detaliată a modalităţii de reprezentare a figurii umane. Înălţimea capului este
folosită ca modul şi se încadrează în înălţimea trunchiului de trei ori, iar în înălţimea întregului
corp de aproape 9,5 ori. Distanţa de la baza gâtului la bazin cuprinde trei unităţi de modul, iar
dimensiunile genunchiului, a gâtului, a nasului şi a distantei de la baza superioară a frunţii până
vârful capului reprezintă o treime de modul. Aceste date se regăsesc şi în Cartea artelor
frumoase a lui Cennino Cennini (în jurul anului 1400), autorul stabilind ombilicul, baza gâtului
sau extremităţile bazinului ca puncte de referinţă în construcţia figurii umane, reflectând
influenţa textelor vitruviene. În numeroase picturi monumentale sau miniaturi ale artei bizantine
şi Evului Mediu timpuriu se poate observa o construcţie schematică a desenului, folosirea
modulului evidenţiindu-se în special în construcţia capului. Trei cercuri concentrice ce aveau ca
rază una, două sau trei lungimi ale nasului determinau dimensiunile elementelor capului şi
conturul acestuia. Primul cerc determina baza nasului, înalţimea şi lăţimea frunţii, al doilea
29

determină punctele maxime exterioare ale capului, al treilea fixeaza bază gâtului şi conturul aurei
(în cazul reprezentării sfinţilor)(Fig.2.5). Principiile de bază ale acestui canon rămân aceleaşi în
majoritatea creaţiilor acestei perioade, întâlnindu-se însă şi metode particulare de reprezentare a
chipului uman, în dependenţă de trăsăturile specifice ale personajelor sau tehnica folosită de
autor. Aceste principii corespund cu ideologia religioasă bizantină, particularităţile proporţionării
figurii umane constituind elemente stilistice ce s-au răspândit în zonele de influenţă ale
imperiului până în perioada Renaşterii.[5]

Fig. 2.5.- Canonul bizantin

În secolul al XIII-lea , în Europa apuseană canonul bizantin, puternic schematizat şi
dezvoltat, ajunge să piardă rădăcinile metodei aritmetice de stabilire a relaţiilor proporţionale.
Un exemplu elocvent al noilor metode de reprezentare îl constituie Cartea de crochiuri a lui
Villard de Honnecourt (1240), unde autorul, în paralel cu desenele realizate după modelul
bizantin, introduce altele noi, în manieră “gotică”. Particularităţile acestei metode se evidenţiază
mai ales în construcţia capului, acesta fiind desenat pe baza unei reţele de pătrate aşezate în
diagonală. Sunt obţinute aceleaşi dimensiuni şi proporţii ca şi ale capului construit din trei
cercuri, însă dispare necesitatea folosirii calculelor aritmetice. Faptul ca metoda pătratelor este
cunoscută şi răspândită în perioada Evului Mediu târziu, se poate observa şi în construcţia
autoportretului lui Conrad von Einbeck (începutul sec. XV, catedrala Moritz din Augsburg),
acesta încadrându-se într-un pătrat, împărţit la rândul lui în alte pătrate şi triunghiuri echilaterale.
Această metodă devine una dintre cele mai importante inovaţii ale perioadei gotice. Pentru
construcţia întregului corp este folosită ca unitate modulară înalţimea capului, acesta încadrânduse de două ori în distanţa dintre umeri (ceea ce corespunde atât studiilor vitruviene cât şi
Îndreptarului pictorului de pe Muntele Athos), cât şi în distanţa dintre punctele maxime ale
picioarelor depărtate. Villard de Honnecourt construieşte din aceste extremităţi un dreptunghi,
diagonala căruia cuprinde 6 înălţimi ale capului(Fig.2.6a). Intersecţia diagonalelor corespunde cu
nivelul pelvisului iar genunchii se află pe diagonale la distanţa a două capuri de la baza de jos a
dreptunghiului. Această metodă de construcţie a figurii umane este folosită mai ales de către
30

artiştii francezi în realizarea compoziţiilor sculpturale ale portalurilor. Noua manieră de
proporţionare nu mai are nici o legătura cu dimensiunile antropometrice ale corpului uman
aceasta constând în construcţia figurii pe baza intersecţiei de linii. Dimensiunile–modul îşi pierd
însemnătatea, sistemul linear gotic căpătând un caracter opus sistemelor de proporţii antice şi
bizantine. Acesta este eliberat definitiv de necesitatea reprezentării realismului figurii umane, ce
devine, practic, motiv decorativ în cadrul unei compozitii. Perioada Renaşterii italiene readuce în
prim plan omul, ce redevine, pe plan ideatic, centrul şi măsura tuturor lucrurilor.[6]

Fig.2.6.a- Proporţii gotice

În domeniul creaţiei artistice sunt studiate operele perioadelor anterioare, ideile antichităţii
greco-romane privind construcţia armonioasă a figurii umane fiind preluate şi aplicate în
constituirea unor noi tratate de proporţii. Lorenzo Ghiberti, unul dintre părinţii teoretizării artei
renascentiste consideră in Comentariile sale (1444) că “doar proporţionarea asigură calea către
perfecţiune”[7]. Astfel, într-un mediu ideatic umanist, corpul uman este din nou perceput, din
punct de vedere estetic, drept expresie a perfecţiunii. Studiile despre proporţii ale lui Ghiberti
conţinând unele trimiteri la textul lui Vitruviu, nu depăşesc cu mult însă nivelul canoanelor
medievale. Un pas hotărâtor în această privinţă îl realizează Leon Batista Alberti(1404-1472),
care în lucrarea sa Despre statuie (1435), descrie un sistem de proporţii inovator. El propune ca
dimensiunile modelelor studiate să aibă la bază dimensiunile unor obiecte reale. Astfel autorul
realizeaza un nou sistem de relaţii, denumit exempeda. Înălţimea corpului este împărţită în 6
părti egale, fiecare din acestea împărţită în alte 10, obţinându-se astfel un sistem fracţionar de
dimensionare, determinând măsuratori mult mai exacte. De asemenea Alberti completează
studiul proporţiilor cu reprezentarea modelelor din profil, scopul acestuia fiind obtinerea unor
tipodimensiuni standard ale omului ideal.[8]

31

Fig.2.6c- Leon Battista Alberti - Exempeda

Fig.2.6b-Villard de Honnecourt- (schita)
Proporţiile corpului

Francesco di Giorgio Martini (1439-1502), în Tratatul de arhitectură , inginerie şi artă
militară, asociază proiectele de arhitectură cu proporţiile corpului uman (Fig.2.7), considerând că
“omul, numit micul univers, conţine în construcţia sa perfecţiunea universului întreg”[9]. Artişti
precum Leonardo da Vinci sau Michelangelo studiază anatomia făcând disecţii pe cadavre,
studiile acestora privind proporţiile omului, pe diferite categorii de vârstă (Fig.2.8), devenind
repere de bază pentru generaţiile posterioare. Tratatul De Divina Proportione al lui Fra Luca
Paciolli readuce în lumină studiile privind raportul de aur, atât de prezent în civilizaţiile antice,
datele matematice fiind asociate cu figura umana. Da Vinci transpune în grafică datele privind
proporţiile corpului din textul lui Vitruviu, Omul vitruvian, încadrat în cerc şi pătrat devenind un
simbol al proporţiilor ideale (Fig.2.9). Metoda lui Leonardo este una a analogiilor dintre
dimensiuni, el comparând mai multe studii asupra corpului omenesc ce cuprind figuri geometrice
aplicate asupra acestuia (cel mai adesea triunghiuri echilaterale). De asemenea, proporţionarea
armonioasă a elementelor figurii umane (proportione di membre) implică pentru da Vinci şi
studiul corpului aflat in mişcare, dimensiunile căruia se modifica faţă de cele ale corpului aflat în
poziţie statică (simetrică). Găsind frumuseţea în fiecare corp studiat, artistul caută mai mult să
surprindă caracterul aparte al modelului, evitând măsurătorile exacte tipizate ale lui Alberti. În
aceeaşi manieră sunt şi studiile lui Michelangelo, ce consideră că artistul trebuie să acorde mai
multă atenţie mişcării şi gesturilor şi nu unor dimensiuni standardizate, el atribuind figurilor sale
chiar grupuri de muschi inexistente, scopul acestora fiind sublinierea expresivitatii modelelor.

32

Fig.2.7 – Francesco di Giorgio Martini – Studii de proporţii

Fig.2.8-Leonardo da Vinci- Cap de batrân

Fig. 2.9.Leonardo da vinci- Omul vitruvian

Reprezentant al Renaşterii germane, Albrecht Durer studiază proporţionarea corpului
pe parcursul a 28 de ani, evoluţia manierei de abordare a corpului omenesc putând fi analizată în
numeroasele desene şi schiţe ale artistului. În perioada de început, după întoarcerea din Italia, se
poate observa o influenţă a artiştilor din peninsulă asupra studiilor lui Durer, acesta folosind
forme geometrice primare pentru încadrarea figurii umane, cât şi împărţirea corpului în unităţi de
măsura-modul. Originalitatea lui Durer însă se regăseşte în Patru cărţi despre proporţiile omului
33

[10]ce cuprinde studii de proporţii de o însemnată valoare ştiinţifică şi artistică. În prima carte
autorul descrie 5 tipuri de figuri umane (fiecare tip –bărbat şi femeie), acestea deosebindu-se în
funcţie de încadrarea înălţimii capului în corp. Astfel, primul tip cuprinde înălţimea capului în
corp de 7 ori, două tipuri cuprind 8 capete, iar alte două câte 9 şi 10 capete. Ambele tipuri de
construcţie a corpului ce cuprinde înălţimea capului de 8 ori corespund cu studiile lui Vitruviu.
În aceeaşi carte sunt cuprinse studii despre proporţiile copilului (Fig.2.10), cât şi modalităţi
exacte de obţinere a dimensiunilor capului, mâinii şi tălpii. Durer este primul ce realizează un
canon de reprezentare a corpului feminin.(Fig.2.11)
În cartea a doua perechile de figuri tipice sunt completate cu alte opt variante de perechi,
renunţându-se la dimensionarea modulară , intervenind încadrarea corpului în cerc şi pătrat.A
treia carte despre proporţii cuprinde studii asupra altor posibile reprezentări ale figurii umane,
aflate adesea, din punct de vedere estetic, în limitele grotescului. Cea de-a patra carte este
dedicată studiului mişcării. Accentul este pus pe reprezentarea diferitelor părţi ale corpului în
mişcare şi asupra modului în care acestea pot fi compuse fără a suferi modificări ale proporţiilor
reale.O atenţie deosebită Durer o acordă expresivităţii mimicii, şi reprezentării corecte a acesteia
pe baza proporţiilor feţei. De remarcat faptul că nici Durer nu caută să obţină construcţia unui tip
ideal al figurii umane sau un canon de reprezentare standardizat. În însemnările sale din
Albumul de schiţe din Dresden [11]autorul trece de la reprezentarea grafica, bidimensională a
corpului, la construcţia acestuia din forme volumetrice, variantă de stilizare ce poate fi utilizată
in schematizarea şi realizarea compoziţiilor.(Fig.2.12)

Fig.2.10-Albrecht Durer- Proporţiile copilului

34

Fig2.11- Proporţiile corpului
feminin

Fig 2.12. Geometrizarea figurii umane

Albrecht Durer

În ultimii ani studiile de proporţii ale lui Durer au, în mare parte, aspect ştiinţific, iar cele
Patru cărti privind proportiile corpului omenesc, fiind traduse în mai multe limbi, sunt tiparite
în peste 12 ţări. Influenţa acestora se reflectă asupra operei lui Heinrich Lautensack (Fig.2.13a)
ce tipăreste în 1618 la Frankfurt un studiu privind noţiuni de perspectivă cât şi proporţii ale
omului şi calului. După Durer cercetările teoretice despre proporţii sunt împărţite pe categorii, în
secolul al XVII-lea acestea fiind înlocuite de copierea creaţiilor artistice ale antichităţii şi
Renaşterii. Proporţionarea corpului devine doar un factor ajutător în realizarea desenelor sau
sculpturilor, acestea având caracter diferit în funcţie de viziunea fiecărui artist în parte.

Fig.2.13a- Heinrich Lautensack – Proporţiile corpului masculin şi feminin

35

Formele voluptoase ale personajelor lui Rubens exprimă dorinţa lui de a reda forţa plină de
viaţă a corpului uman, spre deosebire de Vatto, ce îşi proporţioneaza personajele în aşa fel, încât
acestea capătă o atitudine graţioasă şi elegantă. Tintoretto şi El Greco alungesc corpul uman (8-9
capete), imaginea acestuia sugerînd apartenenţa la o altă lume, cereasca, în timp ce la Picasso
proporţiile figurilor se schimba de fiecare data cand artistul vrea sa impresioneze în mod diferit
privitorul. Interpretarea subiectivă o proporţiilor obiective devine un mijloc de exprimare a unor
idei sau sentimente, de multe ori aceasta devenind trăsătura definitorie a stilului sau manierei
artiştilor. În pictura olandeză a secolului al XVII-lea şi în Impresionism redarea obiectivă a
relaţiilor dintre dimensiunile corpurilor reale capătă un rol secundar, accentul punându-se pe
studiul luminii şi al culorilor. La Rembrandt personajele sunt învăluite în penumbra, în timp ce
Cezanne măreste şi contureaza formele, conform viziunii sale, formele obiective fiind supuse
interpretării artistice. Crisostomo Martinez (1638-1694), gravor şi pictor spaniol, realizează un
atlas de anatomie în care îmbină studii de proporţii cu detalii ale musculaturii şi scheletului
(fig.2.13b ).

Fig.2.13b-Crisostomo Marinez-Studii de proporţii

Fig.2.13c- Michelangelo-

Proporţiile corpului în
mişcare

Clasicismul francez este perioada în care valorile antichităţii sunt luate din nou drept
reper în creaţia artistică. Astfel, Gerard Audran, în studiul său Proporţiile corpului omenesc
(1683)[12], introduce dimensiunile exacte ale unor statui grecesti, acestea fiind des folosite ca
reper în literatura de specialitate.(Fig.2.14)

36

Fig.2.14-

Proportiile corpului
statui antice

G.Audran -

dupa

unele

Datorită succesului academismului, studiul privind proporţiile corpului ajunge sa fie din
nou un element prioritar în formarea artiştilor. Gottfried Schadow (1764-1850) în lucrarea sa
Policlet , sau despre măsurile corpului omenesc (1834)[13], descrie evoluţia studiului
proporţiilor începând cu perioada Greciei antice până în sec.XIX. El prezintă un sistem de
măsură absolut pentru reprezentarea corpului omenesc cu vârste cuprinse între 2 şi 21 de
ani(Fig.2.15, 2.15a). Pentru aceasta el descrie relaţiile dintre câteva elemente caracteristice ale
unor tipuri de figuri umane (studii după fizionomii (Fig.2.15b)) şi, pentru comparaţie, relaţiile
dintre dimensiunile unor statui antice. Toate concluziile autorului fac trimiteri la importanţa
studierii proporţiilor, cu precădere a celor prezente în operele antichităţii. Wilhelm Tank şi Otto
Geier realizează sisteme de proporţii potrivit căruia înălţimea capului este împarţită în 7 părţi(
lat. pars), respectiv înălţimea întregului corp fiind împărţită în 56 de asemenea părţi. Sunt
evidenţiate variante de construcţie a capului pe bază de cerc, făcându-se trimiteri la Durer şi
Leonardo.

Fig. 2.15. G.Shadow- Proporţiile copilului cu Fig. 2.15b. G.Shadow-Portretul lui Mihai
vârsta de 7 ani
Viteazul din cadrul studiilor de fizionomii
37

Ideea lui Vitruviu privind prezenţa proporţiilor corpului omenesc în relaţiile de bază
dintre formele arhitecturale a fost preluată şi dezvoltată în sec.XX de arhitectul francez Le
Corbusier. Schema realizată de acesta pune în relaţie dimensiunile reale ale corpului uman cu
norme matematice concrete. Baza sistemului său de proporţii este modulorul – înalţime de 2, 26
m ce o poate atinge un bărbat de 1,82 m ridicănd mîna deasupra capului. Înjumătăţind înălţimea
dată Le Corbusier obţine poziţia ombilicului, apoi împarte jumătăţile obţinute după regula
secţiunii de aur, obţinând punctul superior al capului (Fig. 2.16). Împărţirea ulterioară s-a făcut
pe principiul “aproximării” secţiunii de aur, ce a condus la obţinerea unor relaţii permanente.
Toate aceste dimensiuni, de la cele mai mici până la cele mai mari, au fost folosite de Le
Corbusier în crearea proiectelor arhitecturale, folosind relaţiile tipodimensiunilor reale prin
prisma unei viziuni abstracte, conceptuale. Datorită studiilor elaborate privind proporţiile
corpului, artiştii au avut la indemână variante diverse de reprezentare a figurii umane, acestea
fiind, în acelaşi timp, expresie a personalităţii fiecăruia cât şi oglindirea ideilor estetice ale
epocilor din care făceau parte.Canoanele şi sistemele de proporţii antropometrice constituie atât
un instrument în realizarea unei creaţii artistice, cât şi o formă de cunoaştere a fiinţei umane,
preocupare ce a constituit substanţa evoluţiei civilizaţiei omeneşti pe parcursul istoriei.
Apropierea de antropometrie se realizeaza în aceeaşi măsură în care autorul doreşte să se apropie
de o reprezentare obiectiv – realistă a modelului studiat, însă este cunoscut faptul că orice formă
de creaţie artistică este expresia interpretării subiective a realităţii, acest fapt conferind
antropometriei un caracter variabil.

Fig.2.15-G.Schadow- Proporţiile corpului
feminin cu varsta de 18 si 14 ani

Fig.2.16- Le Corbusier – Modulor

38

2.1.2 . Raportul de aur
”Această proporţie geometrică, cred eu , a fost pentru creator o idee care rămâne singura veşnică
pentru a releva crearea celui asemenea din cel asemenea”- Johannes Kepler[14]
Luând omul ca etalon, după modelul studiilor din antichitate, dar folosind o altă lege a
creşterii organice, Le Corbusier a stabilit o nouă scară de proporţii, pe care o numeşte modulor.
Scopul modulorului este să redea arhitecturii armonia corespunzătoare noilor condiţii, păstrând
totodată caracterul seninătăţii interioare din operele clasice. Le Corbusier, schimbând etalonul ,
ţine seama, în distribuţia dimensiunilor, de raportul de aur. Etalonul lui Le Corbusier este un
segment egal cu înalţimea unui om mijlociu stând în picioare şi având un braţ un brat ridicat,
adică 226 cm. Astfel, în 1950, arhitectul şi designerul elveţian reia problema secţiunii de aur ,
publicând la Paris ”Le modulor. Essai sur une mesure harmonique a l’echelle humaine
applicable universelement a l’architecture et a la mecanique” [15]. Pornind de la ideea că acest
raport se regăseşte în proporţiile figurii umane , el redactează o serie de dimensiuni standard pe
care le aplică atât în arhitectură cât şi în proiectarea diferitor piese de mobilier. Este cunoscut
faptul că raportul de aur era utilizat şi respectat de vechii greci în epoca lui Pericle, denumirea
are însă o datare mai recenta. Gânditorii greci anteriori lui Euclid , precum Pitagora , Eudoxus
şi Platon i-au spus pur şi simplu raport. Euclid e primul care îl denumeşte raport extrem şi
mediu , deosebindu-l astfel de toate celelalte rapoarte în care s-ar putea împărţi un segment de
dreaptă. Studiile acestora au arătat că, atunci când segmentele ab şi bc sunt în secţiune de aur ele
plac ochiului mai mult decăt dacă s-ar fi împărţit aceeaşi lungime în oricare alte segmente
neegale a`b’,b`c’.

Fig.2.1.1.

1. Se trasează o dreaptă L
2. Într-un punct A al dreptei L se duce
perpendiculara M
3. Se consideră un segment AB de
lungime 1 pe dreapta M ( lungimea 1
este o lungime de referinţă, în funcţie de
ea se vor raporta pe celelalte)
4. Se obţine un segment AC tot de
lungime 1l dar pe dreapta L
5. Segmentul CD are lungimea 1l situat
pe dreapta L, astfel ca AD sa aibă
lungimea 2l
Cu compasul în punctul B, se
39

marchează distanţa BD situat pe dreapta
M în sens contrar punctului A
obţinându-se punctul E

BD= BE
BD=

6. Raportul AE/AD – raportul de aur

- raportul de aur
Leonardo da Vinci denumeşte sectio aurea , adică “secţiunea de aur”, împărţirea
segmentului de lungime a în segmentele b si c (a/b=b/c).El susţine misterul acestei secţiuni şi
aduce exemple luate din proporţiile diferitelor părţi ale corpului omenesc sau din arhitectură,
afirmând că forma armonioasa a corpului omenesc se explică prin existenta acestui raport între
diferitele părţi ale lui. Mai mult , Leonardo da Vinci e de părere că secţiunea de aur este canonul
după care ar trebui să se stabilească proporţiile dintre diferitele părţi ale aceleiaşi clădiri, precum
şi între volumul construit şi cel rămas liber, pentru că numai astfel poate să placă ochiului. Luca
Pacioli, al cărui tratat este ilustrat de da Vinci, a numit acest raport divina proportione [16]şi a
incercat sa justifice titulatura printr-o multitudine de analogii şi comparaţii metafizice preluate
fie din filozofia lui Platon , fie din teologia creştină.
În secolul XIX sunt reluate studiile asupra acestei proporţii , fapt ce a determinat multe
anchete statistice în diferite domenii. Astfel, psihologul G. Th. Fechner, a prezentat publicului o
serie de dreptunghiuri de dimensiuni diferite şi a cerut să se aleagă cele cu forma cea mai
plăcută. Majoritatea preferinţelor au fost pentru dreptunghiurile cu dimensiunile în secţiune de
aur. De altfel forma obişnuita a cărţilor , a meselor şi a multor obiecte dreptunghiulare de uz
curent , e astfel proporţionată. S-au mai făcut măsurători pentru a se vedea dacă acest raport se
întălneşte în natură, între diferitele părţi ale corpului omenesc, ale plantelor sau ale animalelor.
(ex.-Şirul lui Fibonacci , sau aşa numita lege a creşterii organice).
Se poate observa că segmentele ale căror lungimi sunt în secţiune de aur determina
înstinctiv sentimentul de armonie . Un exemplu elocvent şi plastic totodată este linia care
desparte marea de cer. Această linie e aşezată în aşa fel încât lăţimea celor două benzi să fie una
faţă de alta în raportul secţiunii de aur. Acest exemplu îl alege şi Timerding :
”Ochiul , comparând lăţimea benzii mai înguste cu a celeia mai late, taie în gând o grosime
din banda lată cât este grosimea celei înguste şi atunci obţine o bandă care satisface aceeaşi
proporţie, de unde impresia de repaus, de constanţă , de siguranţă, într-un ritm continuat în
mod nedefinit! Secţiunea de aur se impune deci ori de câte ori două părţi consecutive fac parte,
printr-o nouă subdiviziune, dintr-o progresie geometrică, reunind astfel triplul efect al
echipartiţiei , al succesiunii şi al proporţiei continue . Folosirea secţiunii de aur nu-i decât un
caz particular al unei reguli generale , a aceleia de revenire la aceeasi proporţie, în detaliile
unui ansamblu”.[17]

40

Dacă scădem din primul segment pe cel de al doilea, obţinem o altă proprietate a raportului de
aur, şi anume faptul că segmentul scăzut, faţă de segmentul rămas, se află în acelaşi raport de
aur. Astfel rezultă un şir de segmente ce se scad unele din altele la nesfârşit şi de aici
proprietatea de incomensurabilitate a segmentelor aflate în secţiune de aur. Referitor la această
proprietate , Euclid în Cartea a X-a a Elementelor , scrie:
“ Se numesc mărimi comensurabile acelea care se pot masura cu aceeasi masura, iar
incomensurabile cele pentru care nu se poate afla o masură comună”. [18]
Studiind relaţiile geometrice ce se formează pe baza raportului de aur, se pot realiza
diferite sisteme de proporţii. Acestea vor contribui la definirea formelor, reprezentând rapoarte
dintre dimensiuni, suprafeţe, volume, pentru a sugera echilibrul şi armonia compozitiei. Din
numeroasele teorii asupra proporţiilor, una din cele mai importante ramane, fără îndoială, cea a
secţiunii de aur, definită ca un raport armonios între două mărimi inegale şi exprimat printr-un
număr constant, numit numărul de aur, în valoare de aproximativ 1,618 sau 0,618.

FIG.2.1.2 - CONSTRUCTIA
DREPTUNGHIULUI DE AUR

FIG.2.1.3 - CONSTRUCTIA SPIRALEI
LOGARITMICE

Pentru a analiza evoluţia studiului asupra acestui raport, e necesar să se cunoască originile
acestuia, care , din păcate , nu pot fi stabilite cu exactitate. Din punct de vedere ştiintific ,
41

Pitagora este considerat „părintele” secţiunii de aur, studiile acestuia asupra diagonalei pătratului
ducând la descoperirea numerelor iraţionale. Dovezi ale utilizării acestui raport sunt descoperite
la civilizaţii ce au existat cu mult înaintea geometrului grec. Cunoaşterea formelor şi proporţiilor
geometrice şi folosirea acestora în activităţile de constructie şi creaţie sunt evidenţiate de izvoare
istorice din diferite zone geografice ale planetei. Date despre existenta secţiunii de aur s-au
descoperit în Siberia pe o placă decorativă veche de aproximativ 25 000 de ani. Dimensiunile
acesteia (13,6 cm / 8,2 cm) reprezintă raportul de aur, ea fiind decorată cu un model în spirală,
conţinând 243 de crestături pe o parte şi 122 de crestături pe cealaltă , ceea ce demonstrează
cunoaşterea calendarului. Picturile rupestre din Franţa din perioada paleoliticului , conţin , în
dimensiunile personajelor , raportul de aur , folosirea acestuia într-un mod conştient, ştiinţific ,
fiind însa greu de demonstrat. Sumero-babilonienii au cunoscut construcţia triunghiurilor drepte ,
considerându-le figuri geometrice de bază, şi se pare că ei sunt cei care au transmis date despre
acestea egiptenilor. Pătratul constituie forma geometrică elementară folosită în civilizaţia
egipteană , pentagonul şi proporţiile acestuia fiind cunoscute de grecii antici.
Construcţia piramidelor egiptene etalează un număr însemnat de cunoştinte în domeniul
geometriei, conceperea acestora fiind rezultatul unei bogate experienţe din diverse domenii
acumulate de către constructorii egipteni pe parcursul timpului. Aceştia cunoşteau şi foloseau
proporţţiile triunghiurilor drepte cu laturile 1:1:2 , 1:2:

, proporţiile pătratelor , a

dreptunghiurilor cu diferite rapoarte dintre laturi (exprimate în numere întregi). În construcţia
ansamblului de la Sakkara (2800 î.e.n.) se poate observa prezenţa dreptunghiului cu raportul
laturilor de 1:2, ce constituie suprafaţa pe care se întindeau templele. Piramida lui Jasser , ce face
parte din acelaşi ansamblu , are înalţimea de 60 m , aflându-se în raport de 1:2 faţă de latura
bazei , ce are lungimea de 121 m. Baza piramidei constituie un dreptunghi cu laturile 2:

. Este

evident faptul că egiptenii foloseau în arhitectură proporţiile figurilor geometrice de bază , însă,
cu mult timp înaintea piramidelor , templul oraşului Ierihon (9500 î.e.n.) etalează în construcţia
sa o complexă compoziţie geometrică , dimensiunile bazei fiind de 6m/9m , constituind un
dreptunghi cu raportul laturilor de 2:3. În dimensiunile piramidei lui Keops sunt evidente deja
studii de proporţii destul de elaborate. Planul camerei mortuare a faraonului are suprafaţa de
10/20 de coţi, iar înălţimea de 11, 172 coţi. Diagonala bazei împarte întreaga suprafaţă în două
triunghiuri cu laturile 1:2:

. Diagonalele pereţilor de vest şi est au dimensiunile de 15 coţi ,

împărţind fiecare perete în două triunghiuri cu raportul laturilor de 2:3:
(coţi) , unde 11, 172 este egal cu 5 ×

, sau 10:15:11 , 172

şi reprezintă înălţimea camerei mortuare.

Studiind construcţiile arhitecturale ale Egiptului Antic, V.N.Vladimirov a ajuns la concluzia că
în acea perioadă se folosea sistemul de proporţii bazat pe pătrat şi derivatele lui. Astfel, pătratul ,
cu raportul laturilor de 1:1 şi diagonala

, în dezvoltarea sa logică naşte un sistem de proporţii

“al diagonalelor” , unde raporturile numerelor întregi (1:1 , 1:2 ) intra în relaţie cu iraţionalele
,

,

,

(Fig.2.1.4)[19]

42

Fig.2.1.4- Proportiile dreptunghiului „doua patrate”
Construcţiile “derivate din pătrat” au condus la formarea unui sistem de triunghiuri cu
aceleaşi raporturi de laturi , constituite prin relaţii ale numerelor întregi cu cele iraţionale ,
dezvoltarea acestor sisteme fiind considerată ca “punct originar “ în descoperirea raportului de
aur.
După cum arăta V.N.Vladimirov, în multe din construcţiile Egiptului Antic este întâlniă
relaţia

:2

1, 118 , ce coincide cu “funcţia” secţiunii de aur .După părerea sa, şase forme şi

dimensiuni geometrice

(pătratul ,diagonala sa , triunghiul dreptunghic cu unghi de 60 ˚,

dreptunghiul format din două pătrate , raportul diagonalei cu latura egal cu
diagonalei cu latura egal cu

:2 şi raportul

:1) stau la baza construcţiilor arhitectonice egiptene.

Reprezentarea lui Hesi –Ra din mormântul său subliniază acest lucru. În mâinile acestuia se află
instrumente de lucru, unul de scris şi unul de măsurat, ce reprezentau cu siguranţă etaloane de
măsură. Lungimile acestor instrumente reprezintă latura şi diagonala dreptunghiului “două
pătrate” şi se află sub raport de 1 :

.

După studiile lui K.N. Afanasiev , în multe din construcţiile egiptene se regăsesc
proporţiile triunghiurilor “sacre”.Cel mai simplu triunghi sacru egiptean se caracterizează prin
raportul laturilor de 3:4:5. De asemenea sunt cunoscute triunghiurile cu raportul laturilor de
15:12:13 şi 20:21:29 , acestea fiind indispensabile în construcţia unei clădiri sau în parcelarea
terenurilor. Aceste triunghiuri , după cum arată Matila Ghyka în “Estetica proporţiilor în natură
şi arta”(1936) , erau cunoscute în China cu un mileniu înaintea erei noastre , iar triunghiul cu
raportul laturilor 20:21:29 se regăseşte în dimensiunile catedralei Sfânta Sofia din Istanbul.O
exprimare evidentă a cunoştinţelor de geometrie egiptene se regăseşte în basorelieful unui
mormânt din Imperiul Vechi (2800-2400 î.e.n.) unde sunt reprezentate 7 personaje muncind
asupra a 3 blocuri de piatră. Patru dintre aceştia sunt cioplitori iar trei deţin instrumente de
măsurare. Formele blocurilor construiesc dreptunghiuri după cum urmează:

43

Fig.2.1.5
Laturile dreptunghiului 1 formează un pătrat cu raportul laturilor de 1:1 şi diagonala
Raportul laturilor dreptunghiului 2 este egal cu 1, 118 sau (
raportul de aur (ce este egal cu

.

:2 ) , acesta fiind apropiat de

) şi este des numit “funcţia raportului de aur”.

Triunghiul dreptunghic ECD, cu raportul laturilor 1:2:

, conţine raportul de aur, şi anume

raportul dintre suma ipotenuzei şi a catetei mici cu cateta mare. Raportul asemănător
0, 618 corespunde unei alte exprimări a proporţiei de aur, în timp ce în
dreptunghiul 3 se regăseşte triunghiul cu raportul laturilor 3:4:5 (triunghiul sacru ) ce ilustrează
teorema lui Pitagora (formula pătratelor). (Fig.2.1.5)
Este evident că în reprezentarea celor 3 dreptunghiuri se demonstrează construcţia a 5
triunghiuri dreptunghice, cu raporturile catetelor 1:1, 1:2 , 2:

,3:4 şi 4:5 iar pe lângă acestea

sunt reprezentate forme precum pătratul , dreptunghiul “două pătrate” , triunghiul “sacru” şi
triunghiul cu raportul catetelor 4:5. Ele exprimă o multitudine de raporturi importante precum
1:1, 1:2,1:

, 2:

2:3 , 3:4,4:5 etc. Aceste trei dreptunghiuri conturează un sistem de figuri

geometrice interdependente şi demonstrează nivelul cunoştintelor de care dispuneau egiptenii
acelei perioade, numeroase izvoare istorice evidenţiind însă prezenţa diferitor proporţii în
constructiile arhitectonice , în special a proporţiei de aur. Astfel , cele 11 panouri de lemn din
mormântul lui Hesi-Ra , un important arhitect şi preot egiptean (2700 i.e.n.), prezintă un sistem
de reguli armonice , codate de limbaj geometric.(Fig.2.1.6)

44

Fig.2.1.6 – Proporţiile de aur ale panourilor din mormântul lui Hesi-Ra
Studiind aceste panouri , I.P. Şmelev afirmă că “autorul acestor panouri , cu o mare
exactitate şi măiestrie urmăreşte demonstrarea regulilor secţiunii de aur , sub aspectul cel mai
larg al varietăţilor sale. A rezultat “simfonia de aur” , ce apare ca rezultat în ansamblul de
panouri , şi ne arată că autorul era iniţiat în „tainele magice ale armoniei”. De asemenea ,
compoziţiile diferitor scene din viaţa faraonilor sunt construite pe baza unor scheme matematice
.Prezenţa proporţiei de aur este evidenţiata şi în compoziţia Stelelor faraonului Narmer , studiată
de F.V. Kovalev.(Fig.2.1.7).
Analizand creaţiile artistice şi arhitectonice ale Greciei Antice , se poate afirma că
numeroase cunoştinte ale civilizaţiei egiptene „au migrat” peste Mediterana , acest lucru fiind
posibil prin intermediul călătoriilor efectuate de oameni de ştiinta sau istorici greci în cadrul
Imperiului Egiptean, influenţele acestuia fiind evidente în cultura arhaică greacă. O data cu
înflorirea oraşelor state greceşti şi cristalizarea stilurilor artistice în această zonă se poate observa
o puternică evoluţie culturală , ce a influenţat în mod categoric dezvoltarea culturii europene pe
tot parcursul istoriei. Începând cu sec . IX î.e.n. Atena , Corint , Sparta, Efes devin centre în care
iau amploare ştiintele şi artele, datorită în mare parte consolidării politice şi a dezvoltării
economice ale acestor oraşe. Principii filosofice şi noi viziuni asupra universului au determinat
schimbări majore atât în concepţiile artistice cât şi în structura şi organizarea socială.[2] Astfel ,
principiul secţiunii de aur este „redescoperit” şi utilizat în proiectarea construcţiilor civile şi
religioase , cât şi în realizarea de sisteme de proporţii utilizabile în creaţiile artistice. Raportul de
aur este studiat atât din punct de vedere matematic căt şi filosofic, el constituind un criteriu al
45

determinării „frumosului” . In Timeu, Platon arăta că pitagoricienii acordau o atenţie deosebită
studiului celor cinci poliedre regulate convexe( tetraedrul, simbolul focului, feţele lui fiind 4
triunghiuri echilaterale; cubul cu 6 feţe pătrate, fiind simbolul pământului; octaedrul, mărginit de
8 triunghiuri echilaterale, simbol al aerului; icosaedrul, cu 20 de triunghiuri echilaterale ca feţe,
fiind simbolul apei, dodecaedrul, simbol al cosmosului cu tot ce cuprinde el , fiind singurul
poliedru regulat cu feţe formate din pentagoane în număr de 12 şi nu din triunghiuri sau pătrate).

Fig.2.1.7-Studiul lui F.V.Kovalev privind proporţiile Stelelor funerare ale faraonului Narmer
Pitagoricienii au susţinut că numerele constituie baza existenţei universului, găsind
analogii între armonia sunetelor muzicale şi matematică. Astfel , ei considerau că sunetele
armonice se află în strânsă relaţie cu rapoarte numerice determinate , fapt ce a condus la studiul
numerelor întregi, a fracţiilor, şi la descoperirea numerelor iraţionale, noţiunea de armonie
aplicându-se nu numai în domeniul muzicii , ci şi în întreaga existentă. Aceste principii cât şi cel
al kalocagathiei , dezvoltat de filosofi în Epoca lui Pericle au reprezentat principalele criterii de
realizare a creaţiilor artistice. Aceste criterii sunt transpuse în arhitectură şi sculptură , în
procesul de evoluţie ideatică asimilându-se influenţele culturii arhaice elene cât şi cunostinţele
civilizaţiilor asiro-babiloniene şi egiptene.
În creaţia artistică şi arhitectonică a secolului V î.e.n. predomină sentimentul de
grandoare şi armonie, alături de un profund caracter umanist, materializate în special în formele
şi dimensiunile Partenonului din Atena.Construcţia ansamblului (447 i.e..n- 434 i.e.n.) reprezintă
o transpunere în arhitectură a complexelor cunoştinte de geometrie de care dispuneau grecii
antici, folosirea raportului de aur regăsindu-se ca element esenţial atât în planificarea generală a
templului cât şi în dimensiunile detaliate ale acestuia
46

Fig.2.1.8.- Prezenţa proporţiei de aur în statuia Doriforul de Policlet

După indicaţiile lui G.I. Sokolov, pentru realizarea unei compozitii armonioase,
constructorii au supraînalţat terenul în partea sudică a Acropolei, iar întinderea suprafeţei din faţa
Partenonului, lungimea templului Atenei şi lungimea suprafeţei Acropolei din spatele
Partenonului se află în raport de aur. Privind ansamblul din zona porţilor de intrare se poate
observa prezenţa aceluiaşi raport între dimensiunea masivului stâncos şi înălţimea totală a
templului. Faţada acestuia se încadrează într-un dreptunghi cu raportul laturilor 1:2 iar baza întrunul cu raportul laturilor 1/
are dimensiunea

. Este cunoscut faptul că diagonala dreptunghiului cu laturile 1:2

, putându-se constata că acesta reprezintă un punct de plecare în construcţia

geometrică a Partenonului. Lăţimea templului este de 100 de picioare greceşti (3089 cm), iar
înălţimea acestuia, după datele lui N.I.Bruno este de 61,8 picioare.(Fig.2.1.9)[21]

47

Fig.2.1.9.- N.I.Bruno- Proporţiile Partenonului

Înălţimea ce cuprinde trei trepte ale bazei şi înăţtimea coloanei este de 38, 2, iar înălţimea
metopelor şi a frontonului reprezintă 23, 6 picioare. Dimensiunile prezentate constituie o
înţiruire a raportului de aur.( 100 : 6,18 = 61,8: 38, 2= 38, 2: 23,6= phi).
După studiile lui I. Şevelev (Fig.9), din lungimea bazei (100 picioare) şi înălţimea
acesteia (6 picioare sau 185,4cm – înălţimea medie a omului) se pot deduce toate celelalte
dimensiuni ale templului, folosind raportul de 1 :

. Acest raport constituie o verigă de bază a

construcţiei Partenonului, de el fiind legate înălţimea, diametrul coloanelor căt şi distanţa dintre
acestea (din înălţime este determinată distanţa dintre coloane iar din aceasta diametrul).
Canelurile aplicate pe coloane subliniază verticalitatea acestora, introducând “spaţialitatea în
volumetrie”, prin accentuarea “luminozităţii” marmurei. De remarcat faptul că liniile perfect
orizontale şi verticale practic lipsesc din construcţia templului.Paralelismul liniilor creează o
iluzie a deformarii, si pentru a compensa acest efect, suprafetele treptelor de la baza templului
sunt usor inaltate spre centru iar coloanele au o înclinaţie uşoară spre interior, acestea având şi
dimensiuni diferite (mai groase spre exterior). Coloanele din interiorul templului sunt mai
subtiri, accentuându-se efectul de profunzime. Toate aceste abateri de la corectitudinea liniilor
geometrice sunt greu de observat şi sunt considerate nesemnificative, însă tocmai ele contribuie
în mod decisiv la plasticitatea şi armonia întregului.
Astfel, măestria constructorilor se regaseşte nu numai în folosirea unor date matematice
concrete, obiective, ci şi în faptul că aceştia tin cont de efectele optice ale ansamblului, de felul
cum acesta este perceput de către privitor. Perioada elenistică face ca majoritatea elementelor de
48

Fig.2.1.10- Studiul lui I.Şevelev
privind proporţiile Partenonului
din Atena

civilizaţie greceşti să fie transmise în coloniile din spaţiul mediteranean, acestea fiind preluate
şi asimilate apoi de către civilizaţia romană.
Raportul de aur , ca element de bază în structura sistemelor de proporţii utilizate în
arhitectură , face parte din rândul cunoştintelor asimilate în cadrul Imperiului Bizantin , fapt
evidenţiat de proporţiile catedralei Sf. Sofia din Istanbul (Constantinopol). Proporţiile realizate
pe baza aceluiaşi raport sunt utilizate în conceperea a numeroase constructii civile şi religioase
de pe teritoriul Peninsulei Italice. Mai tarziu , în secolele XIV-XV , arhitecţi italieni realizează
construcţii pe teritoriul Rusiei (Kremlinul din Moscova ş.a.), transmiţând cunoştinte arhitecţilor
autohtoni, îmbinându-se astfel trăsături stilistice ale artei bizantine ruseşti cu sisteme de proporţii
antice. Studiind catedrala Vasilii Blajennii din Moscova se poate observa o împletire armonioasa
de proporţii asimetrice, o multitudine de “neregularităţi” geometrice fiind construite în cadrul
aceluiaşi ansamblu aparent simetric.
Dinamica detaliilor arhitecturale şi varietatea elementelor decorative transmit
sentimentul de înălţare , ce persistă în întreg cadrul compoziţional al bisericii. B.Smoliak ,
raportând înalţimea edificiului (luată ca 1 unitate) la diferite dimensiuni ale acestuia, obţine şirul
de rapoarte 1:ȹ:ȹ2: ȹ3: ȹ4: ȹ4: ȹ5: ȹ6: ȹ7, unde ȹ- 0,618. Tocmai această prezenţă a
raportui de aur în proporţiile catedralei confera unitate şi armonie detaliilor arhitectonice (atât de
diferite) prezente în compoziţia ansamblului.

49

Fig.2.1.11- Raportul de aur în
proporţiile
catedralei
Vasilii
Blajenii din Moscova

Arhitectul G.D.Grimm , analizând un numar însemnat de edificii civile şi religioase ruseşti şi
comparând proporţiile acestora cu cele ale monumentelor antice demonstrează prezenţa
proporţiilor de aur în ambele cazuri şi propune ca noţiuni de bază utilizarea acestor proporţii de
către proiectanţi, sau cel puţin “corectarea” proiectelor realizate intuitiv. De remarcat faptul ca
una din trăsăturile stilistice ale stilului bizantin rusesc este construirea bisericilor cu un numar de
1, 2, 3, 5, 8, 13, sau 21 de cupole , numere ce corespund Şirului lui Fibonacci.(Fig.a,b,c,d)[2]

Fig.a- 1 cupola

Fig.b 2 cupole

Fig.c- 5 cupole

50

Fig.d-21cupole

Fig.2.1.12-Catedrala Smolnii –St .Peterburg.- Proporţia de aur-studiu realizat de G.D.Grimm

Studiul proporţiilor figurii umane , constituit pe baze de date antropometrice , etalează prezenţa
raportului de aur în majoritatea relaţiilor dintre fragmentele corpului. Astfel, înălţimea feţei (până la
rădăcina părului) se află în raport de aur cu distanţa de la sprâncene la bărbie , ce se află la randul ei în
aceeaşi relaţie cu distanţa de la baza de jos a nasului pănă la bărbie. Linia gurii se află pe secţiunea de aur
a distanţei dintre bărbie şi nas, asemenea liniei sprâncenelor , ce se află pe secţiunea de aur a distanţei
dintre bărbie şi vârful capului. Degetele omului sunt constituite din trei falange:de bază, mijlocie şi
distală. Lungimea falangelor de bază a fiecărui deget , mai putin a degetului mare, este egală cu suma
lungimilor celorlalte două falange, iar lungimile fiecarei falange se află , pentru fiecare deget, în raport de
aur una faţă de următoarea. În sec.XIX, Adolf Zeising realizează un studiu privind raportul de aur şi
existenţa acestuia în proporţiile corpului uman căt şi în dezvoltarea plantelor. Realizând masurători asupra
a mii de subiecţi, autorul ajunge la concluzia că raportul de aur reprezintă o proporţie elementară a
construcţiei corpului uman bine dezvoltat. Observaţiile lui Zeising referitoare la raportul de aur şi
aplicabilitatea acestuia în domeniul esteticii au influenţat studiile şi rezultatele a numeroşi cercetători şi
artişti , precum Fechner sau Le Corbusier.

51

Fig.2.1.13.-Ombilicul se află pe secţiune de aur abia la finalizarea creşterii organismului (23-25 ani),
la naştere acesta aflându-se la jumătatea înălţimii corpului

După cum afirma Timerding, raportul de aur poate fi identificat sub două forme. În prima
variantă , două dimensiuni observate coincid pe aceeaşi direcţie (verticală sau orizontală), fiind
determinate imaginar de două linii paralele. O a treia paralelă va împărţi distanţa dintre celelalte
două în secţiune de aur. În varianta a doua , ambele dimensiuni comparate reprezintă în sine
dimensiunile unei suprafeţe (laţime, înălţime), constituind laturile unui dreptunghi . Faptul că
acest raport produce un efect plăcut asupra percepţiei vizuale nu înseamnă ca acesta este singurul
raport existent ce determină o impresie estetică plăcută. În peisagistica realistă europeanp se
poate observa respectarea cu rigurozitate a normelor secţiunii de aur, o dată cu Impresionismul
însă , aşezarea liniei orizontului la distanţe apropiate de laturile tablourilor reprezentând un
element al abaterii de la reguli. Acest fapt demonstrează că nu există o normă prestabilită pentru
reprezentarea în domeniul artistic a unei anumite proporţii sau dimensiuni, situate la distanţe
determinate de înălţimea ochiului. Aprecierea raportului de aur doar ca o funcţie estetică riscă
însă să diminueze aria domeniilor în care acest raport este prezent şi utilizat. În acelaşi timp , o
interpretare mistica a acestui raport poate denatura viziunea ştiinţifică necesară în înţelegerea
normelor artistice şi a condiţiilor psihologice în care acestea sunt percepute.[22]

52

Fig.2.1.14 (a, b,c) Proporţiile de aur ale figurii umane dupa F. Covalev

2.2 Despre corpul uman
2.2.1. Date antropometrice privind corpul uman.
În anul 1870 apare lucrarea lui Adolf Jaques Quetelet – Des proportions du corps humain.[23]
Aici autorul, considerat întemeietorul statisticii moderne, cuprinde studii comparative privind
dimensiunile corpului, realizate asupra bărbaţilor belgieni şi a unor statui antice. Dacă se stabileste
întreaga înălţime a figurii drept 1000, atunci se vor obţine, în medie, următoarele date:
Bărbat belgian

Statuie antică

135

130

105

105

Distanţa dintre mameloane

116

138

Lăţimea toracelui

176

188

318

328

Înălţimea capului
Distanţa dintre claviculă şi
mameloane

Distanţa dintre ombilic şi
genunchi

53

Barbat belgian

Statuie antică

280

279

Lungimea tălpii

154

149

Înălţimea tălpii

51

48

Lăţimea tălpii

57

54

Distanţa dintre cot şi palmă

145

148

Distanţa dintre genunchi şi
talpă

Din analiza acestui tabel rezultă faptul că înălţimea capului la statuile antice este mai
mică, iar înălţimea mameloanelor este aceeaşi ca la omul contemporan; distanţa dintre
mameloane, lăţimea pieptului şi a umerilor este mai mare (ultima fiind egală cu dublul distanţei
dintre mameloane), lăţimea bazinului, dimpotrivă, este mai mică, ombilicul este situat puţin mai
sus, mâinile şi picioarele sunt mult mai lungi.De asemenea, tălpile sunt mai mici la sculpturile
antice decât la belgienii lui Quetelet. Aceste diferenţe nu sunt însă, foarte semnificative, fapt ce
poate determina concluzia că proporţiile statuilor antice sunt aproape aceleaşi cu ale omului
sănătos, bine dezvoltat din perioada contemporană. De asemenea , este bine de menţionat faptul
că obţinerea unor date antropometrice foarte exacte este foarte dificilă, practic imposibilă, caci
instrumentele de masură sunt aplicate pe suprafetele corpului, ce este în fapt o imbinare de
volume , concavităţi şi curbe, îmbinările dintre acestea fiind greu sesizabile. Aceste dificultăţi
sunt observate în diferenţele dintre studiile de proporţii ale lui Audran, Zeising, Quetelet,
efectuate asupra statuii lui Apollo din Efes.Analizând şi comparând tabelele de dimensiuni ce au
rezultat studiind statuile lui Apollo, Venus, Hercule, Antinoe, se pot trage următoarele concluzii:
- Înălţimea capului constituie 12,5% din înălţimea corpului (opt capete), la Hercule fiind de
12% (8,3 capete), lăţimea capului reprezintă în jur de 11% din înălţimea corpului, lăţimea
nasului este egală cu distanţa dintre ochi sau lăţimea ochiului, adică în jur de 2% din înălţimea
corpului, iar lăţimea gurii 2, 5%. Înălţimea feţei este egală cu lungimea palmei, respectiv 10%
din înălţimea corpului.Lungimea tălpii este de aproximativ 14% şi se încadreaza de 7 ori în
înălţimea corpului, iar înălţimea ombilicului se află pe secţiunea de aur a înălţimii corpului.
- Înălţimea medie a corpului bărbătesc de 168-180 cm corespunde canonului de 7,5-8
capete, fiind egală, de asemenea, cu 4 înălţimi de trunchi sau distanţa dintre vârful degetelor
atunci când braţele sunt desfăcute pe orizontală (la tineri aceste proporţii corespund în jurul
vârstei de 18 ani). Capul unui bărbat matur are înălţimea de aproximativ 22,5 cm, al unui nounăscut fiind de 12 cm. Copilul nou-născut are înălţimea capului cuprinsă de 4 ori în înălţimea
corpului, copilul de 3 ani de 5 ori, iar la copilul de 7 ani se va întâlni proporţia de 6 capete. La
bărbaţii de înălţime redusă, femei, cât şi copii cu vărsta cuprinsă între 7 şi 14 ani, se stabileşte
proporţia de 6,5-7 capete. La bărbatul matur înălţimea capului corespunde cu aproximativ 13%
54

din înălţimea corpului şi este egală cu distanţa dintre mameloane şi cu jumătatea distanţei dintre
punctele maxime ale muşchilor deltoizi. Lăţimea capului la nou–născut este egală cu lăţimea
umerilor şi a bazinului, la matur cu jumătate din aceasta. Înălţimea capului (văzut din faţă) este
împărţită în patru părţi aproximativ egale, fiecăreia corespunzându-i înalţimea de la bărbie la
baza nasului, respectiv înălţimea nasului, a frunţii şi a părţii capului acoperită cu păr. Distanţa de
la bărbie la baza nasului este puţin mai mare, iar cea de la frunte la vârful capului, puţin mai
mică. De asemenea se poate împărti înălţimea capului în 7 părti egale, ca modul luând distanţa ce
corespunde părţii acoperită cu păr. Astfel se vor obţine: 2/7 – înălţimea frunţii, 2/7 înălţimea
nasului şi 2/7 distanţa de la bărbie la baza nasului. Orizontala ce corespunde liniei ochilor,
împarte înălţimea capului unui bărbat matur în două părţi egale, linia sprâncenelor fiind secţiune
de aur a înălţimii fetei. Distanţa dintre ochi este egală cu laţimea ochiului, reprezentând 1/8 din
înălţimea feţei, iar urechea (din profil) corespunde distanţei dintre baza de jos a nasului şi
sprancene (dupa unii autori- linia ochilor). Gâtul la nou născut reprezintă aproximativ 2% din
înălţimea corpului, la matur 3/8 din înălţimea capului şi jumătate din înălţimea feţei, dacă
considerăm înălţimea gâtului distanţa dintre bărbie şi claviculă. Claviculă, după Liharzik [2],
corespunde înălţimii pălmii, înălţimii omoplatului, căt şi a distanţei dintre omoplati cu pozitia
mâinilor în repaus. Lăţimea umerilor, la copiii de până la 5 ani, reprezintă aproximativ 1/5 din
înălţimea corpului, la maturi ¼ din înălţime, fiind de asemenea egală cu dublul distanţei dintre
mameloane (după Schadow), sau dublul înălţimii capului (după Fritsch). Palma corespunde cu
6/7 -7/8 din înălţimea capului, este egală cu lungimea claviculei, înălţimea feţei, şi cu 4/5 sau ¾
din lungimea tălpii. Lăţimea pălmii este egală cu jumatate din lungimea ei şi cu lungimea
degetului mijlociu. Fiecare deget (mai putin cel mare) se împarte în trei fragmente ce reprezintă
5/10 , 3/10, respectiv 2/10 din lungimea lui. Talpa unui bărbat matur corespunde cu înălţimea
gâtului luată împreună cu jumătate din înălţimea feţei. Laţimea tălpii este egală cu distanţa dintre
baza superioara a nasului şi linia buzelor, lungimea ei fiind echivalentul a două lungimi ale feţei
fără frunte, 8/7 din înălţimea capului, 4/3 din înălţimea palmei. La nou-născut ea reprezintă 2/3
din înălţimea capului, la copilul de 10 ani lungimea tălpii este egală cu cea a capului. După
Schadow şi Fritsch (Fig.2.2.1), cât şi după modelul a numeroase sculpturi antice, baza piciorului
corespunde cu înălţimea capului. Compararea diferitelor sisteme de proporţii are rolul formării
unei imagini generale privind reprezentarea corpului omenesc, construcţia figurii şi modificarea
dimensiunilor conform viziunii personale a fiecărui artist fiind expresia libertăţii cât şi
responsabilităţii acestuia. Se recomandă o modificare cât mai mică a dimensiunilor capului şi a
cutiei toracice, pentru a evita un aspect bolnăvicios sau o dezvoltare inadecvată a corpului. De
asemenea, sunt permise minime modificări aplicate raportului dintre dimensiunile părtii
superioare şi inferioare a figurii umane, pentru a nu risca o caricaturizare a acesteia. Se consideră
necesară respectarea raportului dintre dimensiunile zonei feţei şi a zonei cerebrale a capului, nu
este recomandată micşorarea dimensiunii frunţii , avându-se o atitudine permisivă vizavi de
modificările lungimii nasului, axa buzelor sau a bărbiei, ce confera o expresivitate specifica
fiecărui portret. Prin raportarea corectă a înălţimii capului faţă de înălţimea figurii întregi sunt
evitate greşeli elementare privind reprezentarea corpului omenesc, de asemenea se recomandă
55

evitarea aplatizării cutiei toracice , cât şi îngustarea exagerată a bazinului la corpurile feminine.
O condiţie elementară a frumuseţii corpului o constituie proporţionarea corectă a elementelor ce
îl compun, evitându-se curbarea exagerată a coloanei vertebrale sau aplatizarea tălpii, simţul
nostru estetic fiind satisfăcut de o împletire armonioasă între toate dimensiunile, liniile cât şi
volumetria figurii reprezentate. Studiile comparative privind reprezentarea corpului omenesc,
numeroasele canoane şi sisteme de proporţii ce au fost realizate pe parcursul istoriei ne arată ca
omul contemporan nu diferă foarte mult de modelul antic, reprezentările artiştilor variind în
special în ceea ce priveşte redarea frumuseţii sau expresivităţii chipului.[101]

Fig.2.2.1.- Proporţiile corpului după Schadow şi Fritsch

2.2.1.1.. Date comparative privind corpul masculin şi cel feminin
Corpul bărbatesc, comparativ cu cel feminin, prezintă o statură mai mare, o conformaţie
mai puternică, delimitările încheieturilor şi relieful muşchilor fiind mult mai evidente. Capul, de
asemenea, este mai voluminos, cu frunte înaltă şi lată, cu o dezvoltare semnificativă a scheletului
feţei, având muşchii masticatori puternic dezvoltaţi, cavităţile urechilor şi a nasului fiind mai
pronunţate. Gâtul este mai gros, cutia toracică mult mai lată, în special în partea inferioară, mai
aplatizată, cu mameloanele mai distanţate. Abdomenul este scurt, lăţimea coapselor fiind mai
mică decât cea a umerilor, dar depăşind uşor pe cea a cutiei toracice. Bazinul este îngust şi înalt.
Torsul poate fi încadrat într-un trapez, baza mare fiind în partea superioară. Picioarele şi mâinile
sunt mult mai lungi, încheietura palmelor aflându-se sub nivelul centrului figurii, atunci cand
bratele se afla în repaus, degetul arătător fiind mai lung decât inelarul. Poziţia corpului este
dreaptă sau uşor înclinată înapoi.
Corpul feminin este de o statură mai mică, oasele sunt mai subţiri, iar formele umerilor,
abdomenului şi al şezutului sunt mai rotunjite. Capul, atât în zona craniană cât şi cea facială este
mai puţin dezvoltat, fruntea fiind mai îngustă şi mai joasă. Nasul şi gura sunt mai mici iar
56

muşchii masticatori sunt puţin dezvoltaţi. Gâtul este mai subţire şi, datorită unei anumite
înclinăţii a umerilor pare mai lung. Cutia toracică la femeie este mai scurtă şi mai îngustă (în
partea inferioară, cea superioară fiind considerabil mai lată decât la corpul
masculin).Mameloanele sunt poziţionate mai jos, distanţa dintre ele fiind mai mică. Abdomenul
pare mult mai lung datorită înălţimii nesemnificative a bazinului şi a cutiei toracice scurte.
Ombilicul este poziţionat mai sus decât la bărbaţi. Lăţimea coapselor de obicei depăşeşte lăţimea
umerilor, torsul încadrându-se într-un trapez cu baza mare în partea inferioară. Bazinul este lat şi
puţin înalt, picioarele fiind mai scurte, iar centrul corpului se află puţin mai sus comparativ cu
cel al bărbaţilor.Degetul arătător este mai scurt decât inelarul, poziţia figurii fiind îndreptată uşor
în faţă.Încă de la naştere dimensiunile băiatului sunt puţin mai mari decât cele ale fetei,
diferenţele dintre sexe fiind mai evidente în jurul vârstei de 9-10 ani. Creşterea în înălţime este
finalizată în jurul vârstei de 24 de ani.Creşterea la femei se finalizează cu aproximativ doi ani
mai devreme , ceea ce poate explica înălţimea mai mică a acestora. Până la 50 de ani înălţimea
rămâne aceeaşi , după care începe un proces de regresie , înălţimea corpului micşorându-se
datorită modificării coloanei vertebrale.

y,y1-secţiunea de aur.
m, m1 – marchează jumătatea
înălţimii corpului

Fig.2.2.2.-Proporţia de 8 capete la bărbat şi respectiv 7,5
capete la femeie.
57

2.2.2. Variante de stilizare a figurii umane
Figura umană cunoaşte de-a lungul timpului o multitudine de variante şi forme de
reprezentare ce se diferenţiază în funcţie de perioada, tehnica, materialul sau scopul în care au
fost realizate. În consecinţă, astăzi se pot analiza şi caracteriza anumite forme de cultură şi
civilizaţie pornind de la studierea modului în care omul s-a perceput pe sine, reprezentările
artistice fiind expresia unei totalităţi de idei şi concepte specifice, localizate în timp şi spaţiu.
Aceste reprezentări au ca trasatură caracteristica comună o permanenta oscilaţie între sacru şi
profan, elemente privind forma şi conţinutul fiind cele care determină aspectele particulare. Din
punct de vedere estetic, pentru civilizaţia contemporană, personajele picturilor rupestre, sculptura
africană, icoanele lui Rubliov, opera lui Michelangelo sau a lui Salvador Dali se află pe aceeaşi
scară de valori, fiind unanim acceptate drept repere importante în vederea caracterizării evoluţiei
spirituale ale civilizatiei umane. Pornind de la semne minimaliste precum hieroglifele sau
formele geometrice primare, figura umană cunoaşte diferite modalităţi de reprezentare, mai mult
sau mai puţin realiste, încarcată cu simbol sau fiind doar expresia unei spontaneităţi artistice.
Stilizarea, fiind un procedeu de simplificare, limitativ şi arbitrar, prin reducerea la esenţă a unei
imagini sau forme, păstrându-i elementele specifice acesteia, are un rol important în
determinarea trăsăturilor caracteristice ale modelului reprezentat. Acest procedeu este folosit
pentru sublinierea, accentuarea, uneori exagerarea anumitor particularităţi, în scopul evidenţierii
unui mesaj, a unei idei sau impresii pe care o poate transmite imaginea asupra privitorului. Este
cunoscut faptul că arta plastică, pe parcursul istoriei, a jucat un rol important în ceea ce priveşte
transmiterea de mesaje prin intermediul imaginii, rol ce poate fi comparat astăzi cu cel al
televiziunii sau internetului.
2.2.2.1.Stilizarea portretului
Fig.2.2.3Model pentru studiul proporţiilor.
Michelangelo , David (detaliu)

AB – lăţimea capului, ce cuprinde volumetria
părului
A1- punctul maxim al înălţimii capului
B1- punctul maxim al înălţimii feţei
C1-baza bărbiei
D1- baza gâtului
x 1 y 1 –lăţimea feţei la nivelul pomeţilor
x2y2- lungimea gurii
c 1-axa sprâncenelor, d 1 -axa ochilor
x- baza nasului, y – axa gurii, z - axa bărbiei

58

David de Michelangelo reprezintă un exemplu de redare realistă a figurii umane, portretul
acestuia fiind în cazul de faţă un model pentru studiul proporţiilor.
A1B1-înălţimea părului
B1C1- înălţimea feţei
D1E1-înălţimea gâtului
c 1-axa sprâncenelor
d 1-axa ochilor
x- axa nasului
y- axa gurii
z-axa bărbiei
w –punctul maxim al bărbii
Fig.2.2.4. Model pentru studiul proporţiilor .Andrei Rubliov
– Mântuitorul (detaliu)

x1y1- lăţimea
pomeţilor

feţei

la

nivelul

x2y2-lăţimea gurii

Fig.2.2.5 Model pentru studiul proporţiilor. Paul
Klee, Senecio

ab/bc ; a1b1/b1c1 ; a2b2/b2c2 –
raportul de aur
a3b3/b3c3/c3d3 –modulorul lui Le
Corbusier
xy-lăţimea feţei la nivelul ochilor
x1y1 – lăţimea gurii

59

Într-o perioadă apropiată de cea a lui Michelangelo, dar într-o altă zonă geografică şi
într-o manieră diferită, Rubliov realizează o operă a picturii bizantine , portretul Mântuitorului.
Studiind proporţiile icoanei, se poate observa alungirea şi stilizarea formelor reale, accentuânduse astfel natura spirituală a chipului reprezentat
Senecio de Paul Klee reprezintă un model elocvent de stilizare a chipului uman, construcţia
căruia este realizată pe baza unor forme şi rapoarte geometrice ce au la origine secţiunea de aur.
Expresivitatea portretului este accentuată atât prin cromatica stridentă cât şi prin dezaxarea
ochilor şi raportul nefiresc dintre forma capului şi dimensiunile celorlalte elemente ale feţei.
2.2.2.2.Stilizarea figurii umane
Exprimarea unor idei şi concepte prin intermediul reprezentării figurii umane reprezintă un
aspect esenţial în evoluţia artelor plastice.Acest fapt poate constitui un motiv pentru care
imaginea omului cunoaşte nenumărate aspecte, condiţionate de felul în care ea este reprezentată
şi mesajul pe care îl transmite, prin atitudine şi expresie. Astfel , după caz, sunt exagerate
volume sau detalii, altele fiind neglijate sau mascate prin intermediul liniilor sau a structurilor
volumetrice.Statueta preistorică Venus din Willendorf este un exemplu de redare a ideii
fertilităţii , abdomenul şi sânii având o formă exagerată, figurile lui Giacometti aflându-se la un
“pol opus “ al stilizării, sculptorul alungind formele şi proporţiile, exprimând aspiraţiile spre
înalt.

Fig.2.2.6. Venus din Willendorf

Fig.2.2.7. Sculptură aztecă

Un număr însemnat de creaţii artistice , în special din periaodele culturii arhaice şi
preistorice prezintă dubii în ceea ce priveşte simţul estetic al autorilor. Nu se poate spune cu
exactitate dacă valoarea estetică a statuietelor africane sau aztece a fost determinată de folosirea
60

cu bună ştiinţă a unor proporţii sau elemente de stilizare. Cert este însă că acestea se numără
printre primele forme de expresie artistică ale omului, fiind în acelaşi timp dovezi ale unei
intuiţii creatoare. Omul primitiv a căutat să reproducă diferite zeităţi sau să personifice anume
fenomene ale naturii, aceste reproduceri însă nefiind altceva decât primele aspiraţii ale omului
spre o altă lume.Actul creator ,transpus în figurine de lemn sau picturi rupestre , constituie prima
tendinţă spre superior, înalt, spre spiritual. Pe parcursul istoriei artelor, această idee, de
transcendere, este transpusa în nenumărate forme, generând stiluri şi curente artistice. În
reprezentările plastice figurative aceste aspiraţii se concretizează prin alungirea (de multe ori în
exces) a formelor, micşorarea capului, subţierea trunchiului şi a membrelor. Detaliile anatomice
sunt stilizate , de multe ori fiind neconforme cu realitatea sau dispărând în totalitate, figura
căpătând un caracter monumental. Canonul bizantin are aceeaşi trăsătură de a exprima
apartenenţa la o lume superioară a omului, prin lipsa senzualităţii fiind accentuate înclinaţiile
spre spiritual. Compoziţiile sunt în general statice , organizate geometric , personajele fiind
adesea în pozitie verticală . În multe rânduri figurii umane îi sunt atribuite elemente zoomorfe ,
din aceeaşi dorinţă de a exprima apartenenţa omului la o lume fantastică. Exemple se pot întâlni
pe tot parcursul istoriei , de la reprezentări maiaşe sau zeităţi greceşti până la picturile lui Picasso
sau Dali. Brâncuşi reduce forma şi volumul la esenţă , redându-le o bogată încărcătură simbolică,
având contribuţii însemnate la înoirea limbajului sculptural. Astfel, în reprezentările
contemporane figura umană cunoaşte influenţe stilistice diferite, căpătând forme noi datorită
unor variante de stilizare şi concepere nelimitate. Artistul poate utiliza şi adapta caracteristicile şi
rigorile unor anumite stiluri , având în acelaşi timp libertatea inovaţiei sau a creaţiei intuitive .[3]

Fig.2.2.7.Giacometti- Femeie

Fig.2.2.8.Brâncuşi-Adam şi
Eva

61

Fig.2.2.9.-Sculptură africană

Fig.2.2.10 –Alungirea figurii umane pornind de la proporţia de 8 capete
-se coboară axa genunchilor
-se alungeşte distanţa dintre genunchi şi baza inferioară a picioarelor
-se obţine proporţia figurii de 9 capete, utilizată frecvent în arta monumentală şi creaţia vestimentară

2.2.3. Relaţia dintre reţeaua de linii de bază,
produs vestimentar şi proporţiile corpului
Creaţia vestimentară, pentru a stisface necesităţile practice şi estetice, presupune
cunoaşterea noţiunilor elementare privind corpul uman cât şi a celor privind circumstanţele
socio-culturale din care aceasta face parte. Realizarea unui obiect vestimentar dat presupune o
proporţionare a părţilor sale componente , acestea fiind diferenţiate şi puse în relaţie prin
intermediul dimensiunilor liniare, a suprafeţelor, volumelor, specificul texturilor sau culorilor.
Fiecare model poate poate fi caracterizat în funcţie de îmbinarea sau diferenţierea elementelor
menţionate mai sus. În organizarea costumului sunt folosite proporţii aritmetice simple (bazate
pe numere raţionale) cât şi proporţii geometrice complexe (ce au la bază numere iraţionale şi
construcţii geometrice avansate). Proporţiile aritmetice simple sunt constituite pe baza numerelor
întregi şi a construcţiilor modulare (repetitive) a unei dimensiuni date. Acest tip de proporţii are
62

deseori caracter static, puţin expresiv, inert. Se obţin astfel rapoarte precum 1:1, 1:2, 1:3, până la
1:8, ele fiind corespondente ale proporţiilor corpului uman de talie inaltă, unde avem ca modul
înălţimea capului (1:8). O astfel de împărţire modulară a figurii determină o serie de linii
orizontale ce constituie repere importante în vederea construcţiei corespunzătoare a obiectului
vestimentar. Linia bazinului împarte figura în două, linia ce determină partea inferioară a
articulaţiei genunchilor împarte înălţimea picioarelor în două părţi egale. Mâna, în poziţia lipită
de corp, depăşeste cu puţin jumătatea coapsei, iar cotul corespunde cu linia taliei. Linia umerilor
se află mai jos de linia bărbiei cu 1:3 din dimensiunea unităţii- modul, în cazul de faţă, înălţimea
capului. Distanţa dintre punctele maxime ale umerilor cuprinde două unităţi de modul, iar
lăţimea gâtului este egală cu 1:2 din aceasta. Lăţimea taliei este egală cu înălţimea capului.
Căutările creatorilor de obiecte vestimentare au avut ca rezultat stabilirea unor dimensiuni
standard precum cea a mânecii de ¾, a paltonului de 7/8, dimensiunea minimă a fustei de 1/3 din
dimensiunea îmbrăcămintei (2/3 constituind puloverul sau bluza). În anii 30-40 apare modelul
“trois-quarts” , îmbrăcăminte exterioară ce constiuia ¾ din dimensiunea costumului, ¼ fiind
dimensiunea părţii vizibile a fustei. Relaţiile simple de proporţionare se pot construi atât în raport
cu dimensiunile costumului cât şi cu cele ale corpului uman, în ambele cazuri obţinându-se
relaţii ritmice şi armonioase între părţi componente şi întreg. Caracteristic acestor construcţii se
consideră triunghiul “sacru egiptean”, cu raportul laturilor 3:4:5.
Relaţiile de proporţionare complexe se constituie având la bază numerele iraţionale,
deduse din constructii geometrice precum triunghiul lui Pitagora (triunghi dreptunghic cu
unghiurile de 30, 60 şi 90 de grade) sau dreptunghiurile “dinamice” cu raportul laturilor de ½,
1/3, 1/5, 1/8 ş.a. (ce creează iluzia unei descreşteri perpetue). Sunt considerate “clasice” tipurile
de costume ce sunt construite în conformitate cu proporţiile corpului omenesc. Astfel vom avea
tăietura gulerului poziţionată la baza gâtului, mâneca va porni de la intersecţia mâinii cu cea a
umărului şi se va termina la încheietura palmei sau a cotului; cureaua se poziţioneaza pe linia
taliei, baza inferioară a jachetei se află pe linia bazinului, iar lungimea totală a costumului
corespunde cu linia genunchilor sau a gleznelor (în cazul rochiei de seară sau a pantalonului).
Proporţionarea obiectelor vestimentare se realizează ţinând cont atât de liniile verticale cât şi de
cele orizontale, relaţiile dintre suprafeţe, forme şi linii având ca rezultat ansamblul, ce necesită ,
asemenea unei sculpturi, o percepţie în tridimensional. Conceperea şi realizarea costumelor se
diferenţiază în funcţie de scopul creatorului. Atunci când funcţia estetică este prioritară,
accentul cade pe relaţia dintre proporţii, materialităţi, culoare, funcţia practică fiind un rezultat al
acestora. În cazul uniformelor şi a costumelor de protecţie, funcţionalitatea este cea care dictează
construcţia, forma şi volumul acestora. De asemenea, proiectarea vestimentaţiei se realizează sub
forma a doua directii elementare. Prima este cea în care designerul crează atât forma cât şi
destinaţia (funcţionalitatea) costumelor, pornind de la calităţile materialelor folosite. În acest caz
materialul dictează forma , iar forma - construcţia. Relaţiile dintre fragmentele formelor şi
suprafeţelor, determinate de liniile de construcţie, sunt dictate de comportamentul ţesaturilor ,
ţinându-se cont şi de mişcarea figurii.

63

A doua direcţie este cea în care forma este realizată dupa rigorile impuse de destinatia
costumelor. În acest caz, întâlnit de obicei în realizarea producţiei în masă, este calculat cu
stricteţe consumul de materiale, fapt ce nu permite proiectarea unor siluete largi, limitând
expresivitatea formelor. Proporţionarea se realizează din interior spre exterior, folosindu-se de
obicei silueta unei singure forme geometrice, precum dreptunghiul sau trapezul.
Proiectarea costumelor prin utilizarea de linii orizontale, verticale şi diagonale constituie
o metodă de proporţionare de bază, caracterizând în multe cazuri aspectul creaţiilor. Un rol
important în proiectare îl au liniile orizontale , ce corespund cu liniile de bază ale proporţiilor
corpului uman. Aceste linii pot determina de asemenea anumite detalii ale costumului (brâu,
buzunare etc.), compoziţia devenind orizontală în cazul utilizării evidente a liniilor orizontale în
cadrul proiectării( sau, după caz, verticală sau în diagonală). [24]

Fig 2.2.3.1. Dimensiuni standardizate ale figurii feminine
R-înălţimea corpului
R bc- înălţimea până la baza gâtului
R t- înălţimea taliei
R bs – înălţimea până la baza şezutului
R g – înălţimea genunchilor

Caracterul vertical al costumului este determinat în special de absenţa orizontalei taliei ,
cât şi prin evidenţierea verticalei centrale a acestuia.Utilizarea liniilor oblice în proiectare
sporeşte dinamica compoziţiei , acestea marcând fie conturul siluetei, fie diferite fragmente ale
vestimentaţiei. Prin utilizarea concomitentă a orizontalelor, verticalelor sau oblicelor se vor
64

sublinia caracterul dinamic sau static al ansamblului, accentuând, în funcţie de caz,
expresivitatea formelor, contrastele sau armonia. Ca exemplu, luând aceeaşi dimensiune a unei
rochii, printr-o poziţionare variată a orizontalei taliei se poate observa cum se modifică percepţia
vizuală asupra acesteia. Ridicarea liniei taliei creează impresia de contrast între suprafeţele
secţionate. Poziţionarea liniei taliei la nivelul şoldurilor împarte rochia aproximativ în două
segmente egale , creând un efect static şi monoton. Poziţia firească a liniei taliei însă, crează
impresia de armonie a ansamblului , ţinând cont că această proporţionare se apropie de raportul
de aur. Clasificarea obiectelor vestimentare se realizează atât în funcţie de destinaţia acestora cât
şi în funcţie de dimensiuni, formă , proporţii şi felul în care acestea relaţionează cu proporţiile
corpului. Astfel , ansamblul costumului poate fi încadrat în câteva forme geometrice de bază
(dreptunghi , triunghi, trapez, oval ş.a.) , ce vor determina forma siluetei. Părţile componente ale
costumului , (Fig.2.2.3.1,2.2.3.) în prima fază de proiectare , se încadreaza de asemenea în forme
geometrice, urmând apoi un proces de creaţie liberă . Se va ţine cont de relaţia detaliilor cu
obiectul creat cât şi a acestuia din urmă cu întreg ansamblul. Buzunarele, brâul, accesoriile vor
constitui elemente de structuri volumetrice şi de suprafaţă care , aflându-se în relaţie cu forma
siluetei, vor da expresivitate compoziţiei.

Fig.2.2.3.2 - Relaţia dintre liniile de bază ale vestimentaţiei şi ale corpului feminin
Rbc- înălţimea corpului până la baza gâtului
Lb, Lb1 – lungimea hainelor cu forme ample (paltoane, pardesiuri )
Lc – lungimea hainelor cu forme medii ( sacouri )
Lm- lungimea hainelor cu forme reduse (veste, bluze scurte)

65

Fig.2.2.3.3.- Relaţia dintre liniile de baza ale vestimentaţiei şi ale corpului feminin
Rbc- înălţimea corpului până la baza gâtului
Lb – lungimea hainelor cu forme ample (paltoane, pardesiuri )
Lc – lungimea hainelor cu forme medii ( sacouri )
Lm- lungimea hainelor cu forme reduse (veste, bluze scurte)
Lv- lungimea părţii superioare a hainelor
L n – lungimea părţii inferioare a hainelor

2.2.3.1. Elemente de compoziţie a costumului
Evoluţia artelor plastice , cât şi a diferitor ştiinţe cu care acestea sunt în relaţie , are ca
rezultat o continuă transformare a idealului uman , spre care s-a observat o permanentă aspiraţie
a societăţii. Fiecare epocă aduce contribuţiile proprii în această privinţă , rezultatele procesului
de transformare regăsindu-se în creaţiile plastice şi, implicit , în creatia vestimentară. Idealurile
estetice sunt exprimate printr-o largă varietate de forme a costumului, caracteristică unui stil sau
curent artistic. Noţiunea de stil reprezintă modul de exprimare într-un anumit domeniu al
activităţii omeneşti, clasificat într-o anumită perioadă istorică. Un anumit stil artistic însumează
trăsături specifice, determinate de principii estetice şi filosofice. Acestea sunt exprimate în arta
plastică, literatură , muzică , arhitectură sau alte elemente ale culturii materiale sau spirituale. De
66

asemenea , prin stil se poate caracteriza maniera individuală a unui artist , deosebind, astfel,
trăsăturile stilistice ale operei lui Rembrandt faţă de cea a lui Rubens. Clasificarea stilurilor se
află în strânsă legătură cu evoluţia istorică a societăţii, stilurile antic, clasic greco-roman , baroc,
sau roccoco find câteva dintre ele. Creaţia vestimentară evoluează în acelaşi timp cu arta
plastică, elementele stilistice specifice regăsindu-se în forma sau compoziţia costumelor , în
detalii ornamentale sau accesorii. Unul din aspectele evoluţiei vestimentaţiei reprezintă faptul ca
omul, încă din preistorie, a căutat să-şi remodeleze aspectul exterior. Astfel , asemenea unei
compoziţii artistice, costumul are capacitatea de a transmite idei şi atitudini aferente celui ce îl
poartă. Prin intermediul culorilor , al materialelor folosite , al formelor sau al structurii
compoziţionale sunt exprimate atât trăsături stilistice generale cât şi caracterul individual al
deţinătorului. Intervenţia creatorului în realizarea unui costum poate fi comparată cu maniera
unui artist plastic, dacă aceasta este, bineînţeles, evidentă. Astfel, în procesul de creaţie a unui
costum sunt îmbinate cunoştinţe de pictură, antropometrie , sculptură, proporţii şi inginerie .
În ceea ce priveşte compoziţia costumului, aceasta se realizează pe baza relaţiilor dintre
formă, proporţii, ritm , culoare, materialitate, deatalii decorative şi trăsături stilistice specifice.
Compoziţia , ca totalitate a elementelor ce alcătuiesc un tot unitar, are un rol important în
percepţia de către om a mediului înconjurător. În domeniul artistic, noţiunea de compoziţie
reprezintă atât acţiunea de organizare şi compunere a unei reprezentări , cât şi finalitatea acesteia,
şi anume obiectul creat (tablou, sculptură etc. ). În acelaşi timp compoziţia constituie un limbaj
plastic aparte prin intermediul căruia artistul transmite idei şi sentimente , fiind o modalitate de
exprimare şi un rezultat al raţionalizării creaţiei. Aceste trăsături se aplică şi în vestimentar ,
compoziţia fiind un instrument de organizare structurală şi căutare a armoniei ansamblului.
Pentru a realiza o compoziţie reusită din punct de vedere estetic, se va ţine cont de unele criterii
de bază . Astfel , e necesar ca orice creaţie vestimentară să constituie un tot unitar finit şi să nu
prezinte fragmente sau elemente care sa dăuneze criteriilor funcţionale , artistice sau de
construcţie. Elementele constitutive ale compoziţiei trebuie să conlucreze în vederea construirii
unităţii ansamblului. Aceasta se obţine în momentul în care :
a.nici un fragment al întregului nu poate fi înlocuit fără a dăuna ansamblului
b. locul detaliilor nu poate fi schimbat, fără a dăuna întregului
c. nici un fragment nu poate fi adăugat fără a dăuna întregului
Un alt criteriu în realizarea unei compoziţii este stabilirea zonelor prioritare. În acest caz
e necesar să se ţină cont de relaţiile dintre suprafeţe, cât şi de relaţia acestora cu întregul.
Accentuarea zonei prioritare are ca scop evidenţierea acesteia în raport cu zona planului secundar
şi în acelaşi timp păstrarea unei relaţii armonioase dintre acestea, prin găsirea de interconexiuni.
Impresia pe care o are asupra privitorului o anumită suprafaţă sau obiect ţine de expresivitatea
acestora. Se pot evidenţia astfel materialitatea, culoarea, detaliile , destinaţia sau construcţia ,
contrastul fiind un element determinant al expresivităţii. Un element important al compozitiei îl
reprezintă centrul de interes. Acesta constituie zona de maximă prioritate , fiind marcat atât
67

prin contrast de suprafaţă sau culoare cât şi prin atenţia sporită asupra detaliilor. De regulă
centrele de interes se află la intersecţia secţiunilor de aur ale compoziţiei. Echilibrul este de
asemenea un factor important în obţinerea unei compoziţii armonioase, şi este determinat de
relaţionarea volumelor şi a suprafeţelor cât şi de dinamica liniilor. Echilibrul compoziţional
depinde şi de poziţionarea corectă a centrului de interes. Ţinând cont că zona centrală este cel
mai activ percepută din punct de vedere vizual , în cadrul unei compoziţii echilibrate e necesară
evitarea situarii centrului de interes în zone periferice.
Simetria , ca proprietate a compoziţiei ce prezintă regularitate între părţile corespondente are rol
de distribuire în mod egal a suprafeţelor, liniilor sau punctelor în cadrul întregului. Există câteva
tipuri de simetrie , ce dau posibilitatea creării de compoziţii simetrice variate. Astfel, simetria
“clasică” ( “în oglindă”) este cea mai răspândită şi utilizată , caracterizându-se prin reprezentarea
“oglindită”, în cadrul întregului , a unei jumătăţi fată de cealaltă . Un exemplu al acestui tip de
simetrie îl reprezintă corpul uman aflat în pozitie statică. Simetria “central-axială” se
caracterizează prin dispunerea elementelor compoziţionale în jurul unui ax central (ex. modelul
rozetelor înscrise în cerc). Simetria “spiralei dinamice” se caracterizeaza prin rotirea elementelor
în jurul unui ax şi în acelaşi timp de-a lungul axului. În cadrul acestei simetrii elementele se
mişcă în interiorul aceleiaşi suprafeţe , tendinţa dinamicii fiind spre axul central. Utilizarea
singulară a unui anumit criteriu în cadrul compoziţiei nu determină însă efectul de armonie,
aceasta putând fi obţinută numai prin folosirea în proporţii optime a unor elemente diferite.
Astfel, într-o compoziţie simetrică la prima vedere , trebuie să existe elemente de asimetrie. În
general elementele de asimetrie sunt constituite de poziţionarea detaliilor , a centrelor de interes
sau a diferenţelor de structură şi materialitate. Asimetriile accentuate ale formelor riscă deseori
să dezechilibreze ansamblul. Prin aşezarea simetrică , gradată şi repetată a unor fragmente în
cadrul unui întreg se obţine ritmul, ce are ca rol accentuarea unei anumite idei, contribuind la
dinamica şi muzicalitatea compoziţiei. În cadrul unei forme determinarea corectă a ritmului
contribuie la perceperea unitară a întregului , ochiul unind imaginar punctele în spaţiu. În cazul
neregularităţii ritmului , privirea sare de la un puct la altul , formându-se un ritm întrerupt, care,
asemenea asimetriei, are rol în realizarea unei compoziţii armonioase. Ritmul poate fi static sau
dinamic , determinat de punct, linie sau culoare , elemente decorative sau structura
volumetrică.[25]
Un alt criteriu al compoziţiei ţine de caracterul unitar acesteia. O compozitie este unitara
în momentul în care se poate deosebi cu uşurinta de ansamblu (fundal) iar elementele ce o
constituie prezintă un apect fluid , redat de folosirea armoniaosa a materialelor , dimensiunilor şi
proporţiilor. Caracterul compact al unei compoziţii este redat de un număr mare al detaliilor ce
pot fi percepute în acelaşi timp ca un întreg. De asemenea , prin utilizarea unor metode
determinate se pot obţine efecte dorite pentru o percepţie optimă a compoziţiei , ce nu coincid cu
alte tipuri de percepţie ale acesteia. Iluzia optică , cunoscută în mediul artistic cu termenul de
“trompe l’oeil”, constituie o tehnică de inducere în eroare a percepţiei vizuale prin redarea
spaţialităţii în cadrul unei suprafeţe plane. În cadrul unei compoziţii , iluzia optică poate deforma
68

percepţia dimensiunilor existente , accentuând anumite elemente şi trăsături. Elementul de
finalitate , fiind obtinut în momentul în care nici un detaliu nu poate fi adăugat sau eliminat
compoziţiei , face ca aceasta să poată fi considerata un act de creaţie.[26]
2.3.Aplicaţii ale secţiunii de aur la conceperea unor lucrări de artă
2.3.1.Aspecte generale

Studiind evoluţia societăţii umane se poate observa , încă de la începuturile acesteia ,
prezenţa a numeroase manifestări artisitice ce au exprimat nevoia de cunoaştere a omului faţă de
ceea ce el reprezintă , atât în cadrul social din care face parte , cât şi în întregul univers. Aceste
manifestări au constituit primele trepte ale culturii , o dată cu trecerea timpului ele depăşind
limitele unor lucrări de artă izolate, devenind forme de cunoaştere ce încearcă să pătrundă
întreaga existenţă. Creaţiile artistice au căpătat trăsături specifice în funcţie de civilizaţia şi
perioada căreia au aparţinut , însumând rezultatele evoluţiei culturale a societăţii. Astfel ,apariţia
şi dezvoltarea ştiinţelor şi tehnologizarea activităţilor sociale au sporit diversitatea manifestărilor
artistice, acestea căpătând, în perioada contemporană , un accentuat caracter interdisciplinar.
Alături de natură , corpul uman rămâne însă în permanenţă atât un izvor de inspiraţie cât şi un
mijloc de expresie, prin intermediul acestuia fiind transmise idei , concepte, el căpătând
nenumarate forme şi interpretări. Felul în care este reprezentată figura umana determină de cele
mai multe ori caracterul unei civilizaţii , delimitează trăsăturile stilistice ale unei perioade
artistice sau defineşte originalitatea unui artist. Particularităţile ce fac diferenţa între aceste
reprezentări sunt exprimate de cele mai multe ori de mesajul ideatic al lucrărilor de artă, de
destinaţia acestora cât şi de materialul şi tehnica în care au fost reprezentate. O dată cu evoluţia
manifestărilor artistice se poate observa şi o evoluţie a studiului proporţiilor , născut din
îmbinarea unor ştiinţe precum antropologia, geometria , estetica, anatomia. Cu toate că nu se
poate da o definiţie categorică şi arbitrară a unei opere de artă sau a modalităţii în care aceasta
poate fi realizată , există posibilitatea recunoaşterii acesteia pe baza anumitor criterii. Timpul ,
sau istoria , pot reprezenta unele din aceste criterii. Anume faptul că societatea umană păstrează
şi transmite generaţiilor viitoare diverse creaţii artistice , adunate în muzee, biblioteci şi nu
numai, reprezintă un criteriu de selecţie în sine. Culturi arhaice , din diferite zone geografice ,
sunt prezente alături de opere renascentiste sau neoclasice , într-un spaţiu cultural contemporan.
Toate acestea au , drept numitor comun , conştiinţa colectivă a valorii , prezenta însă în mod
inegal şi diferit în rândul societăţii. Din punct de vedere estetic, determinarea calităţilor unei
creaţii artistice se poate efectua pornind de la studierea proporţiilor acesteia. O proporţionare
potrivită a detaliilor unui ansamblu place ochiului în acelaşi mod în care relaţia armonioasă
dintre sunete place auzului. Studierea unui peisaj din natură sau a coloritului unei păsări
determină aceleaşi concluzii , şi anume prezenţa relaţiilor proporţionale dintre întreg şi părţile
componente ale acestuia. Se poate încerca , astfel , determinarea originilor acestor relaţii şi a
percepţiilor estetice pe care le generează.
69

Frumosul ideal a constituit o căutare constantă în rândul artiştilor din domenii precum
pictura, sculptura, arhitectura, muzica sau poezia. Conceperea unui canon, a unor reguli ce
conduc spre reprezentarea idealului a fost o preocupare permanentă a esteticienilor şi filosofilor.
Proporţia de aur a reprezentat pentru mulţi dintre aceştia soluţia ce stă la baza definirii
frumosului. Conceptul ce a fost dezvoltat în rândul artiştilor , pe baza unui principiu matematic,
este regăsit în structuri ale operelor lui Platon, Dante Alighieri, Esenin, Puşkin, Chopin sau
Mozart. De asemenea , creaţii plastice de pe întreg parcursul istoriei etalează în compoziţia lor
prezenţa secţiunii de aur.(Fig.a,b,c,d) sau a funcţiei acesteia. Construcţia şi organizarea
compoziţiilor artistice pe baza raportului de aur reprezintă , astfel, unul din elementele
unificatoare ale culturii umane.

Fig .a – Compoziţia unei stampe japoneze (sec. XII) după Andrei Cernov

Fig .b- Enguerrand Quarton – Fecioara milei (structura compoziţională) după Francois Murez
70

Fig c – Georges Braque –Atelier (structura
compoziţională- Vladlen Babcinetchi)

Fig. d- Johannes Itten –din seria “Mari
idei ale unui om occidental(structura
compoziţională –Vladlen Babcineţchi)

2.3.2.Conceperea si realizarea sculpturii “Arborele vietii”
Lucrarea de sculptură “Arborele vieţii” reprezintă o sinteză de căutări artistice exprimate în
tridimensional, la baza conceperii acesteia aflându-se principiile geometrice ale secţiunii de aur.
În acelaşi timp, ea constituie o materializare contemporană a unor simboluri arhaice. Arborele
primordial , pentru multe civilizaţii, capătă semnificaţii de centru (Axis mundi), origine, energie
aflată mereu în creştere, dătătoare de viaţă. Aceasta energie este reprezentată prin dinamica
volumelor, organizată în serii de spirale (forma scoarţei unui arbore tropical se confundă cu
elementele volumetrice ale unui uragan). Contopirea volumelor sugerează o explozie pe două
planuri, ascendent şi descendent, explozie ce se limitează la volumul de exterior al arborelui,
reprezentat printr-un cub. Cubul , simbol al spaţiului terestru, al lumii materiale , este intersectat
de o coloana verticală ce semnifică timpul, infinitul,Cosmosul. Cele două spaţii, ceresc si
terestru, reprezentările cărora se află în contrast din punct de vedere plastic, formeaza un tot
unitar armonios, din punct de vedere cromatic, punându-se în valoare unul pe celălat. Tensiunea
şi explozia de energie din cadrul cubului sunt sustinute de verticalele coloanei , organizate în
ritm descrescător spre centru, într-un număr de 7 trepte. Centrul Arborelui reprezintă secţiunea
de aur a înălţimii totale a lucrării (180 cm), având ca şi corespondent poziţia ombilicului în
cadrul figurii umane. (Fig . 2.3.1.)
De asemenea , raportul de aur se regăseşte în relaţia dintre lăţimea cubului şi a
drepunghiurilor verticale, în relaţia dintre lăţimea şi înălţimea dreptunghiului superior cât şi în
relaţia dintre dimensiunile razelor de lumină centrale. Din punct de vedere tehnic , lucrarea a fost
71

realizată din ghips patinat şi lemn . Expresivitatea volumetrică din interiorul cubului a fost
realizată prin tehnica modelajului în lut , reprezentând prima etapă de lucru , forma obţinută fiind
apoi turnată în ghips. Formei rezultate i s-au asamblat elementele verticale din lemn, obţinânduse astfel ansamblul final.[27]

Fig.2.3.1. Vladlen Babcineţchi – Arborele Vieţii

[20]

72

2.3.3.Utilizarea datelor antropometrice în realizarea unei lucrări de sculptură
Creaţia plastică a oscilat mereu în jurul reprezentării figurii umane , aceasta fiind, în cele
mai multe cazuri, expresia unor culturi , curente sau civilizatii, determinând, astfel, trăsături
stilistice diferite. Fiinţa umană a cunoscut o multitudine de modalităţi de reprezentare artistică,
începând de la simboluri abstracte , forme stilizate şi pînă la reprezentări realiste ale artei Grecoromane şi ale curentelor umaniste posterioare acesteia. Sculptorii greci sunt primii care au căutat
o redare cât mai fidelă a corpului uman , în diferite ipostaze ale acestuia , realizând canoane şi
sisteme de proporţii ale figurii ideale. Pentru realizarea statuilor erau folosite studii după model
viu , de cele mai multe ori figuri de atleţi şi femei tinere , căutându-se transpunerea în creaţia
plastică a cunoştinţelor de geometrie şi filosofie a vremii. Aceste studii erau folosite pentru
conceperea modelelor din lut , realizate la scară 1:1, pe baza cărora se realizau turnările în bronz
sau sculpturile în marmură. În cazul statuilor de dimensiuni mai mari se realizau două trei
variante de modele , la diferite dimensiuni. Mai târziu , în perioada Renaşterii modelele
pregătitoare erau realizate din ghips , tehnica turnării răspândindu-se în numeroase ateliere de
sculptură şi meşteşugărie. Tot în această perioadă se redescoperă valorile civilizaţiilor antice ,
omul căpătând un loc prioritar în interesul societăţii , după o perioadă a Evului Mediu în care
toate aspiraţiile fuseseră canalizate spre o lume celestă , ingrădite de dogme religioase. Redarea
realistă a figurii umane devine din nou obiectul de studiu al artiştilor , căutându-se cele mai
variate forme de cunoaştere a corpului şi a reprezentării acestuia. Sistemele de proporţii realizate
de Durer şi da Vinci constituie o bază solidă pentru dezvoltarea ulterioară a antropometriei.
Evoluţia studiilor asupra corpului uman şi a dezvoltării fiziologice a acestuia se poate urmări în
diverse canoane realizate de autori precum Kolmann, Fritsch , Liharzic , Zeising şi alţii. Aceste
date au contribuit la conoaşterea corpului uman şi la reprezentarea fidelă a acestuia în creaţiile
artistice , fiind folosite de către sculptori atât în conceperea compoziţiilor cât şi în realizările
tehnice ale lucrărilor. Astfel , pentru turnarea în ghips a figurii umane sunt necesare cunoştinţe
de antropometrie, sculptorul folosind punctele antropometrice în realizarea matriţei (negativului).
Unele sculpturi ale lui Canova din Muzeul din Passagno, Italia ,(Fig 2.3.2, 2.3.3.) prezintă pe
suprafaţa acestora marcaje ale punctelor maxime ale figurii , pe baza cărora se pot trasa linii de
creastă , indispensabile în faza premergătoare a turnării matriţei. Aceste puncte reprezintă repere
ce erau utilizate în procesul de copiere la scară a modelului. De remarcat faptul că lucrarea în
ghips era considerată originalul , transpunerile în marmura sau alt material realizandu-se de către
asistenti sau terţe persoane spacializate. Acest lucru se datorează volumului mare de comenzi ale
sculptorului, intervenţia sa asupra lucrărilor în material finit (marmură, bronz) constând de multe
ori doar în finisaje şi accentuarea plasticităţii formelor.

73

Fig.2.3.2. Canova , Napoleon

Fig.2.3.3. Canova ,Cele trei graţii

De asemenea , realizarea marcajelor se efectuează în cazul în care matriţa este destinată turnării
mai multor copii ale aceluiaşi model , negativul fiind constituit astfel din mai multe părţi
componente. Acestea pot fi utlizate cu uşurinţă , prin recompunere , evitându-se astfel
degradarea ansamblului. După trasarea liniilor de creastă , se obţine o reţea de linii pe suprafaţa
sculpturii, ce o împarte în numeroase suprafete componente. Pe fiecare din această suprafaţă se
toarnă un strat de ghips de grosimea a 2-3 cm , obţinându-se o acoperire totală a sculpturii cu
piese izolate între ele , pentru a putea fi manevrate fara dificultate, fiecare piesă continand
amprenta în negativ corespunzătoare. După această etapă se împarte forma obţinută în alte 3-4
suprafeţe (în funcţie de dimensiunea sculpturii) ce vor constiui 3-4 capace , după turnarea
ulterioară a unui nou strat de ghips. Rolul acestor capace este de a proteja şi a păstra poziţia
pieselor stratului inferior. După desfacerea capacelor şi după ce piesele cu amprenta în negativ
sunt aranjate în poziţiile corespunzătoare se poate turna pozitivul lucrării, ce va deveni copia
sculpturii originale. Această tehnică de turnare a contribuit la răspândirea copiilor fidele a
operelor de artă în diverse muzee ale lumii , cât şi la producerea în serie a sculpturilor decorative
folosite în ornamentarea clădirilor. Se înţelege că pentru realizarea unor copii adecvate este
necesară o cunoaştere amănunţită a tehnicilor de turnare , fapt ce a condus la dezvoltarea unor
ateliere specializate , de multe ori separate de cele ale artiştilor. Pe parcursul timpului ,
realizarea negativului (matriţei) a devenit mult mai facilă prin înlocuirea ghipsului cu materiale
plastice sau silicon , acestea din urmă însă neputând fi folosite în cazul turnării în bronz sau a
altor aliaje.

74

2.3.4.Compoziţia geometrică a bustului “Vasile Urseanu”
Studiind compoziţiile creaţiilor plastice şi arhitecturale ale perioadei clasice şi a curentelor
tributare acesteia se pot defini anumite trăsături stilistice, cea mai evidentă fiind reprezentată de
caracterul simetric . Acesta imprimă compoziţiilor unitate, stabilitate şi monumentalitate. În
acelaşi timp însă, într-o compoziţie simetrică lipseşte caracterul dinamic , atât de evident în
dezvoltarea evolutivă a elementelor naturii. Tocmai această dezvoltare dinamică a formelor
naturale, caracterizată de asimetrie , a constituit un model de inspiraţie pentru artişti,
compoziţiile evoluând spre forme mai complexe de reprezentare. Creaţiile sunt organizate pe
baza unor structuri geometrice variate , caracteristice unor anumite perioade şi concepţii . Prin
intermediul structurării geometrice autorii exprimau căutările în domeniul esteticii sau
metafizicii , deseori pornindu-se de la cunoasterea proporţiilor existente în natură, respectiv a
celor ce aparţin corpului uman. Rezultatele unui studiu de proporţii sunt prezentate în capitolul
de faţă , acestea fiind utilizate în conceperea şi realizarea unei lucrări de sculptură , propunânduse astfel unele criterii de evaluare, în vederea perceperii unei lucrări de artă. Bustul lui Vasile
Urseanu a fost realizat de către autorul studiului , din iniţiativa Comandamentului Flotei
Române. S-a dorit amplasarea portretului în cadrul clădirii Comandamentului din Constanţa ,
evenimentul reprezentând o comemorare a personalităţii primului comandant al Flotei. La
conceperea lucrării s-au studiat locul amplasării , personalitatea figurii reprezentate , trăsăturile
stilistice ale clădirii , cât şi variantele de realizare a soclului. Era necesar ca monumentul să fie
parte integrantă a ansamblului arhitectural , să exprime atât caracterul personajului cât şi
imaginea şi aspiraţiile instituţiei şi să conţină , în acelaşi timp , amprenta contemporaneităţii. S-a
optat pentru o realizare în manieră neoclasică a portretului , modernismul lucrării constând în
compoziţia geometrică a bustului. Atât lucrarea ca ansamblu , cât şi soclul acesteia sunt
concepute pe baza proporţiilor de aur , iar materialele folosite pentru realizare, din punct de
vedere cromatic intra în armonie cu ambientul.[24]

2.3.4.1 . Concepţie şi proporţii
Folosind proporţiile pe baza cărora a fost realizată clădirea Comandamentului
(Fig.2.3.4,2.3.5,2.3.7), cât şi stilul acesteia , s-a reusit o integrare a monumentului în cadrul
arhitectural propus , atât clădirea cât şi monumentul valorificându-se reciproc. Pentru
reprezentarea personalităţii viceamiralului autorul a utilizat o compoziţie geometrică realizată pe
baza de triunghiuri şi linii oblice dinamice(Fig.2.3.6). Acestea sunt susţinute de un dreptunghi
“două pătrate” , proporţiile căruia au stat la baza descoperirii raportului de aur. Acest dreptunghi
este marcat de pătratul decoraţiilor , iar în desfăşurare , un dreptunghi asemenea este marcat de
poziţionarea gradelor militare. Orizontala marginilor gulerului marchează bazele unei serii de
triunghiuri ascendente şi descendente. Laturile triunghiurilor descendente subliniază dinamica
tunicii şi conduc privitorul către zona decoraţiilor. Oblicile ascendente sunt delimitate de guler ,
conturul exterior , direcţia muşchilor feţei şi liniile de creastă ale bărbii. Împreună cu liniile
75

descendente ale muşchilor frunţii ele formează centre de interes , şi anume baza frunţii , linia
ochilor şi linia buzelor. Distanţa ce delimitează vârful capului şi baza bărbii se află în raport de
aur cu distanţa de la baza bărbii până la pătratul decoraţiilor, ce se află la rândul ei sub acelaşi
raport cu înălţimea pătratului. Se exprimă astfel raportul lui Le Corbusier ce ghidează, din nou,
atenţia privitorului către portret.

Fig.2.3.4 – Proporţiile de aur ale clădirii Fig.2.3.5 – Proporţiile de aur ale
Comandamentului Flotei , Constanţa
monumentului Vasile Urseanu , Constanţa

Fig.2.3.6-Compoziţia geometrică a bustului V.Urseanu

76

2.3.4.2.Rezultate şi interpretări.
Bustul Vasile Urseanu a fost realizat din material compozit pe bază de praf de marmură , turnat
după un model realizat din lut. După efectuarea schiţelor (Fig.2.3.12) în care sunt prevăzute forma şi
dimensiunile lucrării , prima etapa de lucru este constituită de construcţia structurii din lemn pe care se
aplică lutul(Fig.2.3.8). După realizarea compoziţiei portretului, se decurge la modelajul propriuzis, ce va
sublinia trăsăturile de caracter , materialitatea şi expresivitatea formelor(Fig.2.3.9). Pentru turnare se
realizeaza o matriţă din ghips compusă din trei capace întărite cu şipci de lemn , pentru
rezistenţă(Fig.2.3.10). În această matriţă, după ce se scoate lutul, se toarna materialul compozit ce va
constitui pozitivul , lucrarea propriuzisă. După întărirea materialului, se sparge negativul din ghips,
obţinându-se forma identică cu cea a modelului din lut , însă dintr-un material rezistent la intemperii şi cu
o duritate mult mai mare.(Fig.2.3.11)

Fig.2.3.7- Proporţiile de aur ale bustului Urseanu (cu soclu pentru interior)

77

Fig.2.3.8

Fig.2.3.9

Fig. 2.3.10

Fig.2.3.11

78

Fig.2.3.12 – Schiţa cu proporţiile şi dimensiunile ansamblului „Vasile Urseanu”

2.3.5. Concluzii
Analizând evoluţia studiilor de proporţii şi a studiilor antropometrice , am realizat o sinteza pe baza unor
rezultate practice personale. Sunt aplicate cunoştinte de proiectare constructivă, principii estetice şi
tehnici de realizare a unor lucrări de sculptură , acestea având ca rezultat crearea unor ansambluri
scultpurale integrate corespunzator în spaţiile ambientale aferente . Atât lucrarea „Arborele vieţii” căt şi
bustul „Vasile Urseanu” îmbină trăsăturile unei construcţii simetrice de tip clasic cu elemente de
asimetrie prezente în interiorul formei. Pe baza proporţionării geometrice şi a raportului de aur sunt
realizate două lucrări diferite atât din punct de vedere al limbajului plastic cât şi al concepţiei şi destinaţiei
, proporţiile utilizate fiind singurul element comun al acestora. Prin acest element comun se încearcă
determinarea calităţilor estetice a două creaţii ce prezintă trăsături stilistice diferite.
79

2.4.Metode moderne de analiză a proporţiilor corpului uman

Fig.2.4.1. Vladlen Babcinetchi –Proporţiile capului văzut din faţă şi din profil [93]

Fig.2.4.2. Vladlen Babcineţchi – Proporţiile capului văzut din faţă [93]

80

Fig.2.4.3. Vladlen Babcinetchi –Proporţiile palmei si ale talpii piciorului

Fig.2.4.4 Vladlen Babcineţchi – Aplicatii ale secţiunii de aur asupra palmei şi tălpii piciorului

81

Fig.2.4.5.Vladlen Babcineţchi - Studiu de proporţii pe baza datelor lui Vitruviu şi Le Corbusier

82

Fig.2.4.6. Vladlen Babcineţchi – Studiu de proporţii [93]

83

Proporţiile corpului văzut din spate şi din profil
AB /BC, A’B’/B’C’
raportul de aur

- distanta dintre mameloane
este egala cu inaltimea capului
-latimea cutiei toracice este
egala cu distanta dintre
mijlocul figurii intregi si baza
sinferioara a sternului (se
formeaza astfel un patrat
centrul caruia corespunde cu
ombilicul )
-orizontala
mameloanelor
reprezinta baza a doua
triunghiuri isoscele asemenea
- distanta dintre umeri este
egala cu dublul inaltimii
capului
Fig.2.4.7. Vladlen Babcineţchi – Studiu de proporţii
84

CAPITOLUL 3
Indicatori antropometrici utili în artă şi proiectarea constructivă
Elementele constructive principale ale tiparelor influenţează caracteristicile dimensionale
ale materialelor, valoarea consumului de materii prime şi materiale, deci reprezintă elementul cel
mai important din cadrul documentaţiei tehnice a produselor.
Pentru a stabili corelaţia dintre caracteristicile dimensionale ale materialelor şi detaliilor
produselor, este importantă cunoaşterea dimensiunilor necesare proiectării produselor, variaţia
acestora în cadrul populaţiei, interdependenţele ce se stabilesc între mărimile secundare şi cele
principale.
Particularitatea principală a proiectării îmbrăcămintei obţinută prin fabricaţia industrială,
constă în aceea că se impune indicatorilor morfologici ce caracterizează forma exterioară a
corpului, cunoaşterea dimensiunilor corpului, legilor de distribuţie a mărimilor antropometrice.

3.1. Despre antropologie si antropometrie
3.1.1. Antropologie

Termenul „antropologie” desemnează o ştiinţă de sinteză ce se ocupă cu studiul omului
(gr. Anthropos-om , logos- stiinţă) , şi reprezintă, în momentul de faţă, din multe puncte de
vedere, unul dintre cele mai complexe domenii de cercetare. Conturată ca o preocupare ştiinţifică
în procesul de cristalizare a culturii moderne , antropologia ia nastere în perioada Greciei antice ,
când gândirea antropologică apare sub forma unor reflecţii asupra evoluţiei societăţii. Apariţia
întrebărilor privind originea omului, a dezvoltării societăţii şi a obiceiurilor din cadrul acesteia
au generat răspunsuri variate. Astfel, în funcţie de diferitele trepte de dezvoltare socială, gândirea
a fost împărţită în două direcţii diametral opuse, una creaţionistă (idealistă) şi una evoluţionistă
(materialista). Sensul termenului de antropologie a fost înţeles sub diferite forme de-a lungul
timpului , fiind privit sub o perspectivă alegorică de-a lungul secolelor XVI si XVII (evocând un
studiu al trupului şi sufletului ) ,
căpătând apoi mai multe sensuri începând cu secolul al XVIII-lea , când desemna fie o
perspectiva naturalistă, fie un sens mai sintetic, ce includea şi etnologia. La noi în ţară termenul
de „antropologie” a fost institutionalizat cu sensul de antropologie fizică , în jurul anilor 30’ ,
când medicul Francisc Reinar înfiinţează Centrul de Cercetari Antropologice ce ii poartă
numele. Ca metodologie studiul antropologic este văzut ca o analiză a informaţiilor preluate din
studii istorice, jurnale de călătorie şi speculaţii literar-filosofice, care în secolul al XIX-lea sunt
caracterizate de dezvoltarea teoriilor evoluţioniste , deterministe şi mitologiste.
În funcţie de caracterul specific de studiu, antropologia se împarte în patru mari ramuri:

85

1.Antropologia culturală/socială ce studiază evoluţia, condiţiile de trai ,relaţiile dintre oameni
şi instituţii şi modul în care aceştia îşi performează simbolurile socio-culturale , cercetarea
presupunând , de obicei , o interacţiune cu cei cercetaţi.
2.Antropologia lingvistică , ce studiază limba şi limbajul în context socio-cultural , ca sistem
simbolic şi de comunicare culturală.
3.Antropologia fizică , ce studiază alcătuirea corpului uman din punct de vedere biologic şi
trăsăturile distincte ale raselor umane.
4. Antropologia arheologica , ce studiază istoria umanităţii pornind de la obiectele rămase în
urma evoluţiei societăţii umane

3.1.2.Antropometria
Antropometria reprezintă una din metodele de bază ale cercetării antropologice , ce constă
în măsurarea corpului uman şi a părţilor sale componente , având ca scop determinarea
particularităţilor construcţiei fizice ale omului . În funcţie de obiectul cercetării , deosebim:
Somatometria- măsurarea corpului uman viu;
Craniometria – măsurarea craniului;
Osteometria – măsurarea oaselor ( a dimensiunilor scheletului);
Aplicaţii din domeniul antropometriei sunt utilizate astăzi în diverse domenii precum
criminologia, ergonomia, designul vestimentar ş. a.

3. 2. Principalii indicatori morfologici
care caracterizează forma exterioară a corpului
Noţiunea de „ vârstă " are o semnificaţie dublă: există noţiunea de vârstă cronologică calendaristică şi de vârstă biologică - morfologică. Prima este determinată de data de naştere a
individului, însă persoanele care au trăit aceeaşi perioadă de vârstă calendaristică se pot găsi la
diferite etape de dezvoltare anatomo -fiziologică, dependentă de factori genetici şi de mediu. De
aceea, vârsta biologică şi cea cronologică pot să nu coincidă. De regulă, copiii unui grup de
vârstă calendaristică prezintă diferenţe în ceea ce priveşte dimensiunile corpului şi relaţiile de
interdependenţă dintre acestea, deoarece vârsta morfologică a unuia sau altui copil poate fi mai
mare sau mai mică decât cea calendaristică.
Perioada copilăriei timpurii şi prima perioada a copilăriei poartă denumirea de
copilărie„neutră", deoarece în aceste intervale de vârstă fetele şi băieţii practic nu prezintă
86

diferenţe in ceea ce priveşte dimensiunile şi forma corpului. În a doua perioadă de copilărie
forma şi dimensiunile corpului sunt deja influenţate de sexul copilului. Această perioadă, precum
şi perioada adolescenţei începe şi se încheie mai timpuriu la fete in comparaţie cu băieţii.
Noţiunea de dezvoltare fizică propusă de obiectul morfologiei de regulă include o oarecare
unitate convenţională a capacităţii de acţiune fizică a organismului, care şi determină rezervele
de putere fizică ale acestuia.
Dezvoltarea fizică, în acelaşi timp, reprezintă şi procesul de modificare a dimensiunilor,
formelor corpului şi a funcţiilor organismului uman pe parcursul întregii perioade vitale.
Dezvoltarea fizică normală reprezintă temelia unei stări perfecte de sănătate şi a capacităţii înalte
de muncă a omului.
Pentru a putea evalua nivelul de dezvoltare fizică a organismului se utilizează metoda de
măsurare a indicilor principali care îl caracterizează:
• înălţimea corpului;
• perimetrul bustului;
• masa corpului.
Dezvoltarea fizică trece un şir de etape concomitente şi depinde de vârsta omului. În perioada
de creştere a organismului este observată o creştere continuă a tuturor indicilor care
caracterizează dezvoltarea fizică, in perioada de maturitate - o stabilizare a majorităţii din aceşti
indici. Odată cu îmbătrânirea organismului se observă o regresare a unor dimensiuni
caracteristice dezvoltării fizice.
În secolul XX a fost observată o creştere a ritmului de dezvoltare fizică a copiilor şi
adolescenţilor - aşa numitul fenomen de "accelerare". Termenul "accelerarea"
caracterizează nu numai fenomenul de creştere şi dezvoltare mai rapidă şi mai timpurie a
copiilor, ci şi majorarea dimensiunilor corpului la populaţia matură.
Procese de accelerare sunt observate şi la copiii nou-născuţi. Aceştia prezintă parametrii medii
relativ ridicaţi în comparaţie cu parametrii medii care caracterizau nou-născuţii secolului XIX
(masa, înălţimea corpului). Au crescut dimensiunile părţilor corpului la copii şi adolescenţi în
toate categoriile de vârstă, se semnalează o maturizare sexuală timpurie şi termeni reduşi de
stabilizare a înălţimii corpului. În afară de aceasta se observă o creştere a pragului de vârstă de
la care începe îmbătrânirea organismului şi a crescut durata vieţii.
Dintre indicatorii morfologici care stau la baza determinării formei exterioare a corpului
omenesc, cei mai importanţi sunt:

proporţiile

conformaţia

ţinuta

dimensiunile globale.

87

3.2.1.Proporţiile corpului
Proporţiile sunt rapoartele dintre diferitele segmente ale corpului, respectiv dintre diferitele
segmente şi întreg. Aceste rapoarte se modifică în funcţie de sex, vârstă şi individ.
De la naştere spre maturitate, modificarea proporţiilor este orientată spre reducerea
dimensiunilor capului şi a trunchiului şi creşterea relativă a lungimii membrelor. Astfel, la nou
născuţi înălţimea capului reprezintă în medie 25%din înălţimea corpului, lungimea membrelor
inferioare 33% din înălţimea corpului. La adult, înălţimea capului este doar 13 – 14% din
înălţimea corpului, în timp ce lungimea membrelor inferioare reprezintă 53% din înălţimea
corpului. Variabilitatea proporţiilor corpului pe parcursul procesului de creştere este determinată
de creşterea înălţimii corpului şi a tuturor părţilor lui componente alături de schimbarea esenţială
a rapoartelor dintre părţile lui componente.
Proporţiile se determină conform:

proporţiilor dimensiunilor globale

proporţiilor părţilor corpului
Proporţiile dimensiunilor globale sunt exprimate prin coeficientul proporţiilor
dimensiunilor globale – kpdg – ce se calculează cu relaţia:

k pdg =

PbIII
Ic

unde: PbIII – perimetrul al treilea al bustului
Ic – înălţimea corpului
Conform acestui indicator s-au evidenţiat următoarele tipuri de corpuri, cu exemplificarea
valorii coeficientului kpdg pentru corpurile feminine:

de constituţie îngustă

(kpdg<0,56)

de constituţie medie

(kpdg = 0,6+0,03)

de constituţie lată

(kpdg= 0,66+0,02)

de constituţie masivă

(kpdg= 0,74+0,05)

de constituţie herculeană

(kpdg>0,79)

Exemplificarea acestor tipuri de corpuri pentru femei este ilustrată în figurile 3.1, 3.2,3.3,
3.4,3.5.

88

Fig. 3.1.Corp de constituţie îngustă

Fig.3.2 .Corp de constituţie medie

Proporţiile părţilor corpului sunt exprimate prin coeficientul proporţiilor părţilor corpului –
kppc – ce se acceptă ca raportul dintre lungimea trunchiului şi înălţimea corpului:
k ppc =

Ltr
Ic

unde:
Ltr – lungimea trunchiului
Ic – înălţimea corpului

Conform acestui indicator s-au evidenţiat următoarele tipuri de bază:

dolicomorful – caracterizat prin membre lungi şi trunchi îngust, scurt. (kppc<0.312)

• mezomorful – reprezintă constituţia normală, caracterizat printr-un echilibru al
proporţiilor (kppc=0.312)

brahimorful – caracterizat prin membre scurte şi trunchi de lungime mai mare, dar
dezvoltat în special în direcţia transversală (kppc>0.312)

89

Fig.3.3.–Corp de constituţie lată

Fig.3.4 -Corp de constituţie masivă

Fig. 3.5 -Corp de constituţie herculeană

90

Fig.3.6a-Dolicomorf Fig.3.6b-Mezomorf
Brahimorf

Fig.3.6c-

este determinată de corelaţia dintre lăţimea umerilor şi

Forma corpului din faţă
şoldurilor (Fig. 3.7, a).

Forma corpului din faţă este caracterizată de:
proporţiile orizontale din faţă;
înclinaţia umerilor;
cambrarea conturului lateral al corpului pe linia taliei;
caracteristica şoldurilor.
-Proporţiile orizontale din faţă
Pentru determinarea tipului serveşte coeficientul proporţiilor orizontale din faţă:
u.a/d tr.ş.

Kp.o.f. =d

unde:
du.a reprezintă diametrul acromial al umerilor;
dtr.ş - diametrul transversal al şoldurilor.
Conform acestui indicator s-au stabilit trei tipuri de corpuri după cum urmează:
superior: kp.0.f > 1,1 (fig. 3.7, b);
mediu: kp0f = 1 ± 0,1 (fig. 3.7, c);
inferior:

kp.0.f.

<

0,9
91

(fig.

3.7,

d)

B

a

C

D

Fig. 3.7. Proporţiile orizontale ale corpului vazut din faţă
Tipul superior este acel tip de corp la care predomină dimensiunile părţii superioare a
corpului în comparaţie cu dimensiunile centurii pelvine.
Creşterea mărimii sau grupei de conformaţie la femeile acestui tip de proporţii din faţă este
consecinţa creşterii dimensiunilor abdomenului şi nu a lăţimii şoldurilor.
La tipul mediu odată cu creşterea mărimii sau grupei de conformaţie are loc creşterea
uniformă a tuturor părţilor corpului.
Tipul inferior se caracterizează prin dimensiuni mai mari a centurii pelvine, care creşte în
lăţime şi mai mult la creşterea mărimii sau a grupei de conformaţie.Completează caracteristica
formei corpului din faţă următorii indicatori ai conformaţiei:
-înclinaţia umerilor în;
-valoarea cambrării conturului lateral al corpului pe linia taliei, kp 0 f t;
-caracterisitica şoldurilor.
Înclinaţia umerilor
Conform indicatorului înclinaţia umerilor îu se deosebesc trei tipuri de corpuri:
cu umerii coborâţi cu îu > 7 cm

(fig. 3.8, a);

cu umerii normali, îu = 5,9 ± 0,75 cm

(fig. 3.8, b);

cu umerii ridicaţi, îu < 5 cm (fig. 3.8, c).
Cambrarea conturului lateral al corpului pe linia taliei

92

Valoarea cambrării corpului pe linia taliei se caracterizează prin coeficientul proporţiilor
orizontale din faţă pe linia taliei:
Kp.o.f.t =d tr.t. /d tr.Pb III

unde: dtr.t. reprezintă diametrul transversal al taliei;
dtr.Pb.III -diametrul transversal al perimetrului bustului trei.
Conform acestui indicator se disting corpuri cu:
cambrare clară: kp.0.f.t < 0,8 (fig. 3.8, d);
cambrare medie: kp 0 ft = 0,85 ± 0,05

(fig. 3.8, e);

cambrare nedesluşită: kp.0.f.t> 0,9 (fig. 3.8, f).
Adesea corpuri cu cambrare clară se întâlnesc printre femeile de tip inferior, iar cu cambrare
nedesluşită - printre femeile de tip superior al proporţiilor din faţă. [31]

Fig. 3.8. Indicatori complementari ce caracterizează forma corpului din faţă

93

- Caracteristica şoldurilor
Şoldurile corpurilor feminine se caracterizează în funcţie de:
formă;
gradul proeminenţei;
înălţimea proeminenţei.
- Forma şoldurilor
După forma din faţă şoldurile corpurilor feminine pot fi:
cu linia de contur ovoidală a şoldurilor - pentru aceste corpuri este caracteristică
proeminenţa osului iliac pe mijlocul conturului coapsei (fig. 3.9, a);cu proeminenţă în partea
superioară a şoldului - pentru corpurile cu linia şoldului în trepte este caracteristică
proeminenţa crestelor osului iliac în partea superioară a conturului şoldului (fig. 3.9, b);cu
linia ovoidală la partea inferioară a şoldului - pentru aceste corpuri este caracteristică
proeminenţa la nivelul părţii inferioare a crestelor osului iliac şi îri partea superioară a marelui
trocanter al coapsei pe suprafaţa laterală, cea mai proeminentă în partea superioară. Caracterul
conturului şoldurilor de la linia taliei până la condilul lateral al coapsei piciorului este apropiat
de linia ovoidală cu o proeminenţă mai mare în partea inferioară (fig. 3.9, c); cu două
proeminenţe pe linia şoldului - se întâlneşte divizarea şoldului în părţile superioară şi
inferioară, adică îmbinarea a două proeminenţe: prima cu o amplasare înaltă a crestelor osului
iliac la nivelul părţii inferioare a abdomenului, cea de-a doua - pe condilul lateral al coapsei
piciorului. Caracterul curbei se exprimă prin două linii ovoidale cu o concavitate pe mijlocul
sectorului dintre creasta osului iliac şi marele trocanter al coapsei piciorului (fig. 3.9, d); cu
ovalul mare a şoldurilor - corpul cu ovalul mare al şoldului este determinat de proeminenţa
crestelor osului iliac şi proeminenţa mare a condilului lateral al coapsei piciorului. Conturul
şoldului reprezintă o linie apropiată de ovoidală, alungită, cu o proeminenţă mare la partea
inferioară (fig. 3.9, e).

b

c

d

e

Fig. 3.9. Forma şi gradul de proeminenţă a şoldurilor

94

-Gradul de proeminenţă a şoldurilor
Fiecare grad de proeminenţă a şoldurilor poate fi prezentat ca fiind:
mic

(fig. 3.9, e, 1);

mediu (fig. 3.9, e, 2);
mare (fig. 3.9, e, 3).
Gradul de proeminenţă a şoldurilor influenţează valoarea caracteristicii dimensionale
perimetrul fesier Pf.
Linia curbă a şoldului de la talie până la scobitura exterioară a părţii inferioare a coapsei este
ovoidală cu proeminenţă maximă la mijloc. Proeminenţa şoldului din faţă poate fi stabilită în
raport cu concavitatea pe linia taliei sau cutiei toracice la nivelul axilelor
-Înălţimea proeminenţei şoldurilor
în funcţie de înălţimea amplasării proeminenţei şoldurilor se disting corpuri:
cu rotunjimea şoldurilor înalt amplasată - partea proeminentă a şoldurilor se află la nivelul
ombilicului (fig. 3.10, b, 2);
cu rotunjimea şoldurilor mediu amplasată - partea proeminentă a şoldurilor se găseşte la
nivelul de mijloc al distanţei dintre ombilic şi partea inferioară a abdomenului (fig. 3.10, a, 1):
cu rotunjimea şoldurilor jos amplasată - partea proeminentă a şoldurilor se află la nivelul de
mijloc a distanţei dintre partea inferioară a abdomenului şi pliul subfesier (fig. 3.10, c, 3);
cu rotunjimea şoldurilor foarte jos amplasată - partea cea mai proeminentă a şoldurilor se
găseşte la nivelul pliului subfesier (fig. 3.10, c, 4).
Forma corpului din spate este caracterizată de forma feselor.
-Forma feselor
In continuare se propune clasificarea corpurilor feminine în funcţie de forma feselor:
fese de formă semisferoidală - rotunjimea este distribuită uniform.
Aceste fese sunt foarte proeminente. Fesele de o plinătate mare, amplasate la nivelul liniei
ombilicului formează la spate un paralelogram. Acest paralelogram se găseşte la nivelul
"rombului lui Micaelis"
(concavitate lombară în cazul formei rotunjite a feselor) (fig. 3.11, a);

95

Fig. 3.10. înălţimea proeminenţei şoldurilor

-fese de formă ovoidală - aplatizate din părţile laterale mai jos de nivelul crestelor osului
iliac.
Rotunjimea acestor fese este distribuită uniform pe o jumătate a ovalului, amplasată în partea
coloanei vertebrale, cea de-a doua jumătate a semiovalului, îndreptată spre partea laterală -este
aplatizată (fig. 3.11, b);
fese de formă aplatizată - rotunjimea acestor fese se observă doar sub pliurile subfesiere.
Aceste fese au o proeminenţă mică, cu o concavitate îndreptată spre partea din faţă şi sunt
amplasate la nivelul pliului subfesier (fig. 3.11, c):
fese de formă aplatizată, ce atârnă deasupra pliurilor subfesiere. De la zona lombară
până la terminaţia proeminenţei feselor acestea se privesc aplatizate. Aceste fese nu sunt foarte
proeminente şi sunt amplasate la nivelul pliurilor subfesiere (fig. 3.11, d);
fese de formă aplatizată cu concavităţi din părţile laterale. La partea inferioară spre pliul
subfesier fesele sunt îngustate. Aceste fese au concavitate îndreptată spre partea din faţă
(fig.3.11, e ).

A

b

c

d

Fig. 3.11. Forma feselor

96

e

-Proporţiile orizontale ale părţii anterioare a corpului din profil
Acest raport se determină prin coeficientul proporţiilor orizontale ale părţii anterioare a
corpului din profil:
Kp.o.a.p =d a. A-p.PbIII/d ş.a-p.a
unde: da.a-p.PbIII reprezintă partea anterioară a diametrului antero-posterior al celui de-al
treilea perimetru al bustului da.p.PbIII , amplasată între axa de simetrie a proiecţiei din profil a
corpului şi cel mai proeminent punct al glandei mamare;
dş.a-p.a - partea anterioară a diametrului antero-posterior al şoldurilor dş.a-p.a., amplasată
între axa de simetrie a proiecţiei din profil a corpului şi cel mai proeminent punct al
abdomenului.
În funcţie de acest indicator au fost menţionate trei tipuri de corpuri:
pectoral: kp.0.a.p> 1,3

(fig. 3.12., b);

echilibrat: kp.0.a.p = 1,05 ± 0,25
abdominal: kp.0.a.p < 0,8

(fig.3.12, c);

(fig. 3.12, d).

Tipului pectoral i se atribuie corpurile, la care proeminenţa glandelor mamare este mai mare
decât proeminenţa abdomenului. O situaţie inversă este caracteristică tipului abdominal, când se
observă predominarea proeminenţei abdomenului.
S-a stabilit, că toate tipurile de proporţii se întâlnesc doar în primele trei clase. In clasele
"masivii" şi "herculii" predomină tipul abdominal.

a

b

c

d

Fig. 3.12. Proporţiile orizontale ale părţii anterioare a corpului din profil

-Caracteristica glandelor mamare
Drept criteriu complementar al formei părţii anterioare a corpului din profil serveşte
caracteristica glandei mamare, care se realizează pe baza următorilor parametri:
Forma glandelor mamare;

Gradul proeminenţei glandelor mamare;
Mărimea glandei mamare;
Distanţa dintre punctele mamelonare;
Nivelul de amplasare a glandelor mamare.
-Forma glandelor mamare
Conform siluetei în profil se disting glande mamare:
de formă semisferoidală - se caracterizează prin distribuţie radială a plinătăţii, în profil se
priveşte ca o semisferă (fig. 3.13, a);
de formă ovoidală - se caracterizează prin distribuţie uniformă a plinătăţii pe contur, în profil
se priveşte ca un semioval (fig. 3.13, b);
de formă conică - se caracterizează prin distribuţie uniformă a plinătăţii pe conturul liniilor,
apropiate de con, în profil se priveşte ca un con (fig. 3.13, c);

b

a

c

Fig. 3.13. Forma şi gradul proeminenţei glandelor mamare.

-Gradul proeminenţei glandelor mamare
Glandele mamare de formă semisferoidală, ovoidală şi conică posedă trei grade de
proeminenţă:
mic
mediu

(fig.3.13, c, 1);
(fig. 3.13, c, 2);
92

mare (fig. 3.13, c, 3).
Gradul de proeminenţă a glandelor mamare influenţează valoarea următoarelor caracteristici
dimensionale: cel de-al doilea PbIII şi cel de-al treilea PbIII perimetre ale bustului.
Glandele mamare de orice grad de proeminenţă posedă forma sa deosebită, indiferent de
plinătatea acestora.Plinătatea glandelor mamare este determinată de mărimea acestora.
Mărimea glandelor mamare Mg.m, se determină ca diferenţa dintre cel de-al treilea şi cel de-al
patrulea perimetru al bustului:
Mgm = PbIII –PbIV ,
Conform datelor antropologilor se disting 4 mărimi ale glandelor mamare Mgm (fig. 3.14):
0 - Mg.m. = 12 cm (fig. 3.14, a);
1-Mg.m. = 14 cm (fig. 3.14, b);
2 - Mg.m. = 16 cm (fig. 3.14, c);
3 - Mg.m. = 18 cm (fig. 3.14, d).

b

c

d

Fig. 3.14. Mărimea glandelor mamare

Distanţa dintre punctele mamelonare
Distanţa dintre cele mai proeminente puncte ale glandelor mamare poate fi:
mică - punctele mamelonare se găsesc pe verticalele, trasate prin punctele bazei gâtului (fig.
3.15, a);
medie - punctele mamelonare se găsesc pe verticale, trasate de la linia umărului din punctele
amplasate la o distanţă de 1/3 din lungimea liniei umărului de la punctul bazei gâtului (fig. 3.15,
b);
mare - punctele mamelonare se găsesc pe verticale trasate prin mijlocul liniei umărului (1/2 Lu)
(fig. 3.15, c).
93

a

b

c

Fig. 3.15. Distanţa dintre punctele mamelonare

-Nivelul de amplasare a glandelor mamare
In funcţie de nivelul de amplasare glandele mamare pot fi:
înalt amplasate

(fig. 3.16, a);

normal amplasate (fig. 3.16, b);
jos amplasate

(fig. 3.16, c).

a

b

c

Fig. 3.16. Nivelul de amplasare a glandelor mamare

Caracteristica abdomenului
Cel de-al doilea criteriu complementar al formei părţii anterioare a corpului din profil
reprezintă caracteristica abdomenului, care se efectuează conform indicatorilor:
mărimea abdomenului;
94

forma abdomenului.
-Proeminenţa abdomenului
In funcţie de mărime se deosebeşte:
abdomen plat, la care proeminenţa în raport cu linia taliei Pra este mai mică de 1 cm
(fig.3.17,a);
abdomen mediu - Pra = 2...5 cm (fig. 3.17, b);
abdomen proeminent - Pa > 5 cm (fig. 3.17, c).

a

b

c

d

Fig. 3.17. Proeminenţa şi nivelul de amplasare a rotunjimii abdomenului

Abdomenul proeminent poate avea, la rândul său, rotunjime înalt sau jos amplasată (fig.2.12,d).
In cazul obezităţii generale abdomenul este puternic proeminent în faţă, devine mai rotunjit,
uneori atârnă sub formă de pliuri adipoase.
-Forma abdomenului
Având cutia toracică largă şi bazinul îngust, abdomenul obţine forma unui trunchi de con,
îndreptat cu baza mare în sus.
Având cutia toracică îngustă şi bazinul larg, invers, trunchiul de con este îndreptat cu baza mare
în jos.
-Forma părţii posterioare a corpului din profil
Forma părţii posterioare a corpului din profil este caracterizată de două criterii principale:
proporţiile orizontale ale părţii posterioare a corpului din profil şi ţinuta corpului, precum şi de un
criteriu complementar: caracteristica feselor.
-Proporţiile orizontale ale formei părţii posterioare a corpului din profil
Forma părţii posterioare a corpului din profil sau caracterul curburii longitudinale a spatelui
este determinată de corelaţia valorilor proeminenţei omoplaţilor şi a feselor

95

(fig. 3.18, a) -coeficientul proporţiilor orizontale ale formei părţii posterioare a corpului din
profil K p.o.pos :
Kp.o.pos = d p.a-p.PbIII/d p.ş.a-p.ş

unde: dp.a-p.PbIII reprezintă partea posterioară a diametrului antero-posterior al celui de-al treilea
perimetru al bustului (da.pPb.III ), amplasată între axa de simetrie a proiecţiei din profil a
corpului şi cel mai proeminent punct al omoplatului;
dP.ş.a-p.ş - partea posterioară a diametrului antero-posterior al şoldurilor (dp.ş.a.pş.), amplasată între
axa de simetrie a proiecţiei din profil a corpului şi cel mai proeminent punct al feselor.

Fig. 3.18. Proporţiile orizontale ale formei părţii posterioare a corpului din profil

Forma părţii posterioare a corpului din profil, depinde de caracterul curburilor coloanei
vertebrale, gradul de dezvoltare al muşchilor fesieri şi stratul adipos subcutanat depus.
In funcţie de forma spatelui se deosebesc trei tipuri de corpuri:

cifotic: kp.o.pos > 1,3 (fig. 3.18, b);
echilibrat: kp.apos = 1,05±0,25 (fig. 3.18, c);
lordotic: kp.o.pos < 0,8 (fig. 3.18, d).
Tipului cifotic îi aparţin corpurile, la care valoarea proeminenţei omoplaţilor este mai mare
decât valoarea proeminenţei feselor cu cel puţin 2 cm. La tipul lordotic fesele sunt mai
proeminente ca omoplaţii, cu cel puţin 3 cm.
Tipul echilibrat se caracterizează printr-o valoare mai mult sau mai puţin egală a proeminenţei
omoplaţilor şi feselor. Însă, în această grupă se întâlnesc corpuri, ce au curbură longitudinală
diferită a spatelui. Evidenţierea curburii spatelui poate fi: slabă (tip încordat, fig. 3.18, e), medie
(tip normal, fig. 3.18, f) şi puternică (tip încovoiat, fig. 3.18, g).

96

Valoarea curburilor spatelui se apreciază în funcţie de valorile absolute ale caracteristicilor
dimensionale: prima adâncime lombară Ai i şi cea de-a doua adâncime lombară Ai n (fig. 3.18,
h).
Tipul încordat al corpurilor are următoarele valori ale acestor măsurări: Ali<3cm, Aln<3,5cm.
La corpurile de tip normal Ali=4,5cm±l,5 cm, Aln=5 cm ±1,5 cm. Corpurile cu curbură
puternică a coloanei vertebrale au Alj>6cm şi Aln>6,5 cm.
Suplimentar forma părţii superioare a spatelui este caracterizată de parametrul antropometric
poziţia corpului Pc (fig. 2.14). în conformitate cu standardul s-au stabilit următoarele tipuri de
ţinută în funcţie de valorile Pc:
Pc < 5 cm - ţinută încordată a corpului

(fig. 3.19, a);

Pc= 6,15 cm ±0,15 cm - ţinută normală

(fig.3.19, b);

Pc >7,2 cm - ţinută încovoiată

(fig. 3.19, c).

Fig. 3.1.9. Tipurile de ţinută a corpului

Prezenţa depunerilor adipoase în zona celei de-a şaptea vertebre cervicale la femeile pline
conduce la denaturarea valorilor caracteristicii dimensionale Pc ca indicator al ţinutei (fig. 2.14,
d).
In funcţie de nivelul de amplasare a celor mai proeminente puncte ale cifozei pectorale (fig.
2.14, e) se deosebesc corpuri cu nivel: înalt, normal şi coborât al poziţiei curburii.
-Caracteristica feselor din profil se realizează pe baza următoarelor parametri:
forma feselor din profil;
gradul de proeminenţă a feselor;
nivelul amplasării rotunjimii feselor.
-Forma feselor
Similar formei feselor din spate se disting următoarele forme ale feselor din profil:
97

semisferoidale

(fig. 3.20, a);

ovoidale

(fig. 3.20, b);

aplatizate

(fig. 3.20, c);.

- Gradul de proeminenţă a feselor
Gradul de proeminenţă a feselor este influenţat de forma acestora din profil şi de valoarea de
cambrare a trunchiului pe linia taliei. Fesele corpurilor feminine în funcţie de gradul de
proeminenta in profil pot fi diverse. .. . .... .... .... .... ........ ........ .......... ........... ........... .

Fig. 3.20. Forma feselor din profil

Se disting următoarele grade de proeminenţă a feselor:
mic (fig. 2.16, 1);
mediu (fig. 2.16, 2);
mare (fig. 2.16, 3).
-Nivelul amplasării rotunjimii feselor
In funcţie de nivelul amplasării rotunjimii feselor corpurilor feminine se disting 4 tipuri

98

Fig. 3.21. Gradul de proeminenţă a feselor
:
amplasare înaltă - este caracteristică pentru corpurile de tip superior, proeminenţa feselor se
găseşte la nivelul liniei ombilicului (fig. 3.22, a);
amplasare medie - este caracteristică pentru corpurile de tip mediu, proeminenţa feselor se află
la nivelul părţii inferioare a abdomenului (fig. 3.22, b);
amplasare coborâtă - este caracteristică pentru corpurile de tip inferior, proeminenţa feselor
se găseşte la nivelul apropierii de pliul subfesier (fig. 3.22, c);
amplasare foarte joasă - este caracteristică pentru corpurile de tip inferior, proeminenţa
feselor se află la nivelul pliului subfesier (fig. 3.22, c).

b

a

c

Fig. 3.22. Nivelul amplasării rotunjimii feselor

Amplasarea înaltă a rotunjimii feselor se întâlneşte la corpuri feminine de tip superior, cea
coborâtă - la corpuri de tip inferior.
99

Combinarea diferită a caracteristicilor principale şi complementare ale conformaţiei formează
multitudinea de tipuri morfologice ale corpurilor feminine.
-Clasificarea corpurilor
corpului

în funcţie de caracteristicile antropomorfologice ale părţilor

Părţile corpului, care au o importanţă deosebită pentru proiectarea şi modelarea produselor de
îmbrăcăminte sunt:
capul;
gâtul;
membrele superioare;
membrele inferioare
-Caracteristica capului se realizează în funcţie de:
caracteristicile dimensionale ale acestuia;
proporţiile feţii;
forma conturului feţei.
-Caracteristicile dimensionale ale capului
Principalele caracteristici dimensionale ale capului, luate în considerare la proiectarea
îmbrăcămintei sunt (fig. 3.23, a):
perimetrul orizontal al capului Pcap.;
înălţimea capului Icap;
lăţimea (diametrul transversal) capului dtr CaP.
O importanţă deosebită caracteristicile dimensionale nominalizate o obţin la compararea între
ele, sau cu lăţimea umerilor şi înălţimea corpului.
Pictorii consideră proporţiile capului frumoase (fig. 3.23, b), dacă raportul dintre îcap şi lăţimea
lui este în limitele 1,25 ± 0,05. în caz că raportul se măreşte, capul este alungit, iar la micşorarea
raportului capul capătă o formă rotundă.
Al doilea criteriu important al proporţiilor corpului este raportul dintre lăţimea umerilor şi
capului (fig. 3.23, c). Aceeaşi lăţime a umerilor este percepută ca fiind îngustă la o lăţime mare a
capului şi lată la o lăţime mică a capului. Acest fapt trebuie luat în considerare la proiectarea
îmbrăcămintei. Efectul dorit poate fi obţinut, modificând coafura.
Cea mai importantă în soluţionarea problemei de armonizare a îmbrăcămintei cu exteriorul
omului este partea facială a capului.
Pentru caracteristica acesteia în lucrările Tatianei P.Tihonova sunt utilizate două criterii:
100

proporţiile feţei;
forma conturului fetei.
-Proporţiile feţei
Proporţiile se stabilesc (fig. 2.18, d) ca fiind raportul dintre înălţimea feţei Îf şi lăţimea acesteia
lf.
Kpr.f. = Îf/lf
în funcţie de acest indicator se deosebesc 3 tipuri de proporţii ale feţei:
cu faţa lată: kpr.f= 1,16 ± 0,15;
cu faţa medioproporţională: kpr.f = 1,37 ± 0,05;
cu faţa îngustă: kpr.f = 1,54 ± 0,1.
Adesea, femeile cu faţa lată se întâlnesc în grupele medie şi superioară de vârstă, iar cele cu faţa
îngustă - printre tinere.
Forma conturului feţei se stabileşte în funcţie de corelaţia dintre caracteristicile dimensionale:
lăţimea feţei lf (fig. 3.23, e), lăţimea frunţii lfr, lăţimea maxilarului feţei lm.f., şi înălţimea feţei If.

Fig. 3.23. Varietăţi de forme ale capului şi feţei
101

In dependenţă de valoarea caracteristicilor dimensionale nominalizate s-au stabilit 6 tipuri de
contur (oval) al feţei:
elicoidal - forma feţei este apropiată de un oval regulat (fig. 3.23, f);
ovoidal - forma feţei se aseamănă cu forma unui ou (fig. 3.23, g);
triungular - caracteristicile generale ale feţei sunt asemănătoare cu forma triunghiului
(fig.3.2.3,h);
pentagonal - caracteristicile generale ale feţei se aseamănă cu forma unui pentagon îndreptat cu
extremitatea în jos (fig.3.23, i);
tetragonal - forma feţei se aseamănă cu un dreptunghi (fig. 3.23,j);
orbicular - forma feţei se apropie de cerc (fig.3.23, k).
Pentru multe femei, ce fac parte din grupele de vârstă medie şi superioară este caracteristică
prezenţa depunerilor adipoase în zona bărbiei. La femeile obeze această valoare depăşeşte 32
mm.
-Caracteristica gâtului
Indicatorii principali, care determină forma şi dimensiunile gâtului sunt după cum urmează:
forma secţiunii bazei gâtului;
lungimea gâtului;
lăţimea gâtului;
forma suprafeţei laterale a gâtului;
înclinaţia şi perimetrul gâtului.
-Forma secţiunii bazei gâtului
Forma secţiunii gâtului la nivelul măsurării perimetrului gâtului (fig. 3.24) poate fi:
apropiată de elipsă, puţin turtită din spate (fig. 3.24, a);
de forma unui cerc (fig. 3.24, b);
de forma elipsei aproape regulate(fig. 3.24, c).

Fig. 3.24. Varietăţi de forme ale secţiunii bazei gâtului
102

-Lungimea gâtului
Lungimea gâtului este determinată de caracteristica dimensională Lg (fig. 3.25). In lucrarea lui
T.P.Tihonova [139] sunt stabilite trei tipuri de gâturi în funcţie de lungime:
gât scurt:

Lg= 13 mm ...32 mm (fig. 3.25, a);

gât normal: Lg = 33 mm ...55 mm (fig. 3.25, b);
gât lung:

Lg = 56 mm .. .90 mm (fig. 3.25, c).

a

b

c

Fig. 3.25. Varietăţi de forme ale gâtului în funcţie de lungime

- Lăţimea gâtului
Lăţimea gâtului poate fi apreciată în funcţie de valoarea raportului dintre lăţimea gâtului lgn şi
lăţimea maxilarului feţei lm.f (fig. 3.26). Această valoare se numeşte coeficientul de
proporţionalitate al lăţimii gâtului kpr.g:
Kpr.g.=lgII/lm.f.

în funcţie de acest indicator s-au stabilit trei variante de gâturi conform lăţimii:
gât lat: kprg = 1 ± 0,05 (fig. 3.26, a);
gât normal: kprg= 0,9 ± 0,05 (fig. 3.26, b);
gât subţire: kprg= 0,8 ± 0,05 (fig.3.26, c).

Gâtul de aceeaşi lăţime este perceput ca fiind îngust, în cazul când faţa este lată şi este perceput
ca fiind lat, în cazul feţei înguste. S-a observat, că odată cu majorarea lăţimii gâtului vizual se
micşorează lungimea acestuia.

103

a

b

c

Fig. 3.26. Varietăţi de forme ale gâtului în funcţie de lăţime

-Forma suprafeţei laterale a gâtului

In funcţie de suprafaţa laterală a gâtului (fig. 3.27) se disting patru variante:
cilindrică (fig. 3.27, a);
conică, îngustată în partea superioară (fig. 3.27, b);
conică, îngustată în partea inferioară (fig. 3.27, c);
hiperbolică (fig. 3.27, d).

a

c

b

d

Fig. 3.27. Varietăţi de forme ale suprafeţei laterale a gâtului

-înclinaţia şi perimetrul gâtului
In plan sagital gâtul este înclinat puţin în faţă. Valoarea acestei înclinaţii variază de la 13° la
35°. Unghiul de înclinaţie de la 13° la 22° este considerat normal.
Perimetrul gâtului este o caracteristică dimensională foarte importantă la proiectarea produselor
vestimentare cu sprijin pe umeri.
-Caracteristica membrelor superioare
Membrele superioare ale corpului uman sunt caracterizate de următorii indicatori de bază:
poziţia axelor longitudinale ale braţului şi antebraţului;
104

poziţia umărului în raport cu trunchiul;
gradul de dezvoltare a muşchilor şi stratului adipos subcutanat;
distribuirea şi localizarea ţesutului adipos.

-Poziţia axelor longitudinale ale braţului şi antebraţului
Forma membrelor superioare este determinată de valoarea unghiului p, format de poziţia
axelor longitudinale ale braţului şi antebraţului (fig. 3..28). în funcţie de acest indicator se
deosebesc:
mâini normale, cu unghiul p = 164° (fig. 3.28, a);
mâini îndoite în cot, cu p < 164°

(fig. 3.28, b);

mâini îndreptate în cot, cu p > 164°

(fig. 3.28, c).

Fig. 3.28. Varietăţi de forme ale membrelor superioare în funcţie de poziţia
longitudinale ale braţului şi antebraţului

axelor

- Poziţia umărului în raport cu trunchiul
In dependenţă de poziţia spaţială a părţii superioare a mânii (poziţia umărului) în raport cu
trunchiul, caracterizat de unghiul a (fig.3.29), se disting:
mâini, ce au poziţie verticală (a = 90°)

(fig. 3.29, a);

mâini, ce au poziţie anterioară (a < 90 )

(fig. 3.29, b);

mâini, ce au poziţie posterioară (a > 90°) (fig. 3.29, c).
105

Fig. 3.29.Varietăţi de forme ale membrelor superioare în
funcţie de poziţia umărului în raport cu trunchiul

Gradul de dezvoltare a muşchilor şi stratului adipos subcutanat
În funcţie de gradul de dezvoltare a muşchilor şi stratului adipos subcutanat se deosebesc:
mâini slabe (subţiri);
normale;
pline.
-Distribuirea şi localizarea ţesutului adipos
Distribuirea ţesutului adipos poate fi:
uniformă;
neuniformă.
La o distribuire neuniformă a ţesutului adipos, locul de localizare a acestuia este zona umărului.
Acest tip de mâini se întâlneşte la femeile de tip superior al proporţiilor din faţă.Caracteristica
membrelor inferioare
Similar membrelor superioare membrele inferioare ale corpului omenesc sunt caracterizate de un
şir de indicatori:
poziţia axelor coapsei şi gambei;
gradul de dezvoltare a muşchilor şi stratului adipos subcutanat;
distribuirea şi localizarea ţesutului adipos.
- Poziţia axelor coapsei şi gambei
Forma membrelor inferioare este determinată de poziţia axelor coapsei şi gambei şi de gradul
de dezvoltare a muşchilor şi a stratului adipos subcutanat.
106

în funcţie de poziţia axelor coapsei şi gambei se deosebesc următoarele forme ale picioarelor:
normală (fig. 3.20, a);
sub formă de O (varus - deviaţie a piciorului spre interior, fig. 3.20, b);
sub formă de X (valgus - deviaţie a piciorului în afară, fig. 3.20, c);
sub formă de V inversat (picioare compas, fig. 3.20, d);
sub formă de n (fig. 3.20, e).
Vârfurile picioarelor (fig. 3.20, f) pot fi excesiv îndepărtate sau pot fi îndreptate în interior.

a

b

c

d

e

f

Fig. 3.30 Varietăţi de forme ale membrelor inferioare

-Gradul de dezvoltare a muşchilor şi stratului adipos subcutanat
In dependenţă de gradul de dezvoltare a muşchilor şi stratului adipos subcutanat, picioarele pot
fi:
slabe; normale; pline.

3.2.2. Conformaţia
Constituţia este o caracteristică complexă a corpului uman, ce reprezintă interdependenţa dintre
forma corpului, funcţiile organismului şi sistemul nervos central.
Conformaţia este constituţia omului în sensul cel mai restrâns, fiind caracterizată de un complex
de factori structurali şi doar parţial de factori funcţionali.

107

Conformaţia este determinată de o serie de indicatori dintre care cei mai importanţi sunt: gradul
de dezvoltare a musculaturii, a ţesutului adipos subcutanat, forma toracelui şi forma
abdomenului.
Combinarea diferită a acestor indicatori conduce la diferite forme exterioare ale corpului
omenesc şi corespunzător acestora se disting diferite tipuri de conformaţii.
Au fost evidenţiate câteva tipuri de conformaţie cu frecvenţă de întâlnire destul de mare:
• astenic - caracterizat prin grad slab de dezvoltare a stratului muscular şi adipos, o cutie
toracică aplatizată, spate încovoiat, membre relativ lungi;
• toracal - caracterizat prin grad mediu-slab de dezvoltare a stratului muscular şi adipos, cutie
toracică puţin alungită şi aplatizată, spate normal;
• muscular - caracterizat prin grad mediu de dezvoltare a stratului muscular şi adipos, cutie
toracică cilindrică, spate normal.

3.2.3. Ţinuta
Ţinuta este acea particularitate individuală a configuraţiei corpului în poziţie verticală, pentru
care este necesar un consum minim de energie musculară, pentru menţinerea corpului în
echilibru.
Echilibrul vertical şi ţinuta corpului depind de poziţia centrului de greutate.
Poziţia centrului de greutate în staţionare se determină în trei planuri principale în raport cu
suprafaţa de sprijin: planuri frontale, planuri sagitale, planuri transversale.
Fiecare ţinută este caracterizată printr-o formă determinată a coloanei vertebrale, realizându-se
o clasificare în funcţie de aceasta:
ţinuta normală – prezintă o dezvoltare echilibrată a tuturor curburilor coloanei vertebrale
(fig.3.31.a)
ţinuta încordată – prezintă curburi slabe ale tuturor regiunilor coloanei vertebrale (fig.3.31.b)
ţinuta încovoiată – prezintă o lordoză cervicală puternică şi o lordoză lombară mai slabă decât
la ţinuta normală (fig.3.31.c)
ţinuta lordotică – prezintă o accentuare a lordozei lombare şi reducerea lordozei cervicale
(fig.3.31.d)
ţinuta cifotică – prezintă o accentuare puternică a cifozei dorsale (fig.3.31.e)

108

Fig.3.31- a

b

c

d

e

3.2.4. Dimensiunile globale
Dimensiunile globale sunt cei mai importanţi indicatori morfologici ai dezvoltării fizice care
definesc forma exterioară a corpului. Acestea sunt: înălţimea corpului, perimetrul bustului, masa
corpului.

Înălţimea corpului – se măsoară pe verticală de la creştetul capului până la sol. Acest
parametru manifestă o variabilitate individuală înaltă, atât pe zone geografice, cât şi pe perioade
istorice.
Valoarea maximă a înălţimii corpului la femei se atinge la vârsta de 20-21 ani şi se păstrează
constantă până la 45–50 de ani, apoi datorită osificării spaţiilor intervertebrale şi a curburii
coloanei vertebrale, înălţimea corpului se micşorează în medie cu 0,5 cm în primii 5 ani şi cu 0,7
cm în următoarele cincinale.
Înălţimea corpului defineşte talia produsului de îmbrăcăminte. De exemplu la bărbaţi, înălţimile
corespunzătoare taliilor sunt:
160 cm talia a V-a
166 cm talia a VI-a
172 cm talia a III-a
109

178 cm talia a II-a
184 cm talia I
Perimetrul bustului– pentru antropologia aplicată la cerinţele industriei de confecţii, se ia în
considerare perimetrul maxim al bustului preluat la nivelul celor mai proeminente puncte ale
glandelor mamare.
Valoarea perimetrului bustului se stabilizează între 18 şi 20 de ani. Cu vârsta acesta se măreşte,
datorită dezvoltării osaturii, muşchilor şi apariţiei stratului adipos subcutanat. După vârsta de 60
de ani, acest perimetru se micşorează puţin, datorită ritmului general al procesului de
îmbătrânire.
Mărimea produselor reprezintă jumătate din perimetrul bustului. În cazul corpurilor bărbăteşti
se utilizează mărimile: 42, 44, 46, 48, 50, 52, 54, 56, 58, 60.
Masa corpului – este cercetată actual pentru stabilirea valorilor normale ale acesteia, pe baza
unui complex de factori: sex, vârstă, înălţime, conformaţie.
Analiza simultană a înălţimii corpului, perimetrului bustului şi masei corpului permite
reprezentarea formei exterioare a corpului, dar incompletă, deoarece lipsesc particularităţile
morfologice dependente de conformaţie.
Pentru femei, grupa de conformaţie se determină ca diferenţa dintre perimetrul fesier, incluzând
proeminenţa abdominală şi cel de-al treilea perimetru al bustului:

C = Pf – Pb
Amplitudinea de variaţie a acestei valori este suficient de mare şi variază de la -4 cm la +20 cm.
Se constată modificarea conformaţiei nu numai la modificarea mărimii, dar şi în cadrul aceleiaşi
mărimi. Se disting astfel următoarele grupe de conformaţie:
A – corespunde adolescentelor (mărimile 41 – 47; I – III)
B – corespunde corpurilor proporţionale (mărimile 42 – 48; I – III)
C – corespunde corpurilor corpolente proporţionale (mărimile 50 – 58; I – III)
Pentru bărbaţi, conformaţiile caracterizează corelaţia dintre perimetrul bustului şi perimetrul
taliei. Gama de conformaţii pentru bărbaţi este:

A – tip zvelt la care perimetrul taliei este mai mic cu 6 cm decât perimetrul taliei la tipul normal
B – tip normal, la care perimetrul taliei este mai mic cu 12 cm decât perimetrul bustului
C – tip corpolent, la care perimetrul taliei este mai mare cu 6 cm decât perimetrul taliei la tipul
normal
D – tip plin, la care perimetrul taliei este mai mare cu 12 cm decât perimetrul taliei la tipul
normal.

110

Particularitatea principală a proiectării îmbrăcămintei obţinută prin fabricaţia la scară
industrială, constă în aceea că se impune cunoaşterea dimensiunilor corpului , forma acestuia,cât
şi variaţia dimensiunilor în rândul populaţiei.
In funcţie de orientarea în raport cu corpul, precum şi de modul în care îl caracterizează,
dimensiunile se pot clasifica în trei grupe după cum urmează:
dimensiuni de orientare longitudinală(înălţimi şi lungimi);
dimensiuni de orientare transversală( perimetre ,lăţimi şi diametre);
dimensiuni de conformaţie( arce,adâncimi).
.
Pentru fiecare dimensiune principală sunt stabilite limitele şirului de variaţie şi un interval
interdimensional, după cum urmează: pentru înălţimea corpului acest interval este de 6 cm,
pentru perimetrul bustului este de 4 cm, iar pentru perimetrul şoldului este tot de 4 cm.
Astfel , dacă un produs este confecţionat pentru tipodimensiunea l64-92-104 ( înălţimea
corpului-perimetrul bustului- perimetrul şoldului), de acest produs pot beneficia purtători ce au
înălţimea corpului cuprinsă în intervalul 161,0 – l66,9 cm, perimetrul bustului de la 90,0 la 93,9
cm şi perimetrul şoldului de la 102,0 la 105,9 cm.
În cadrul populaţiei de un anumit sex şi grupă de vârstă, dimensiunile corpului variază
continuu, în limitele unui şir de valori. Se poate spune că practic, nu există două persoane care
să aibă toate dimensiunile corporale identice, astfel că fiecare purtător este unicat din punct de
vedere antropomorfologic.
În industria de confecţii textile, unde se realizează producţie de serie, nu este posibilă
obţinerea de produse de îmbrăcăminte pentru fiecare individ în parte, într-o varietate nelimitată
de variante dimensionale corespunzătoare fiecăruia, ci doar într-un număr limitat. Acest
număr limitat de variante dimensionale trebuie să fie optimizat, astfel încât să asigure
corespondenţa dimensională maximă a produselor confecţionate în serie, cu particularităţile
morfologice ale viitorilor purtători.
Pentru asigurarea corespondenţei corp - produs de îmbrăcăminte, executat industrial, se
utilizează acte normative care precizează un sistem de corpuri tip, caracterizat prin mărimi
antropometrice standardizate, respectiv documente normative care reglementează variantele
dimensionale ale produselor confecţionate în serie. Obiectul standardizării îl reprezintă valorile
indicatorilor dimensionali de caracterizare a fiecărui corp tip precizat.
Din punct de vedere teoretic, printr-un corp tip (tipodimensiune) se înţelege o noţiune
abstractă care permite restrângerea tipurilor morfologice întâlnite într-un segment de
populaţie, la un număr limitat. Din punct de vedere practic, corpul tip precizat în standardul
antropometric, este un corp virtual, cu dimensiunile corporale la valori standardizate pentru
care se proiectează industrial produsele de îmbrăcăminte.
La baza realizării producţiei de serie a produselor de îmbrăcăminte stau două tipuri de acte
normative:
111

standardul antropometric S.A, stabileşte tipologia dimensională a populaţiei pe grupe de
sex şi vârstă precizând valorile standardizate ale mărimilor antropometrice pentru corpurile tip;
standardul tehnic de ramură S.T.R., care stabileşte un număr de tipodimensiuni selectat din
S.A., necesar şi suficient, pentru care se recomandă fabricaţia unui tip de produs şi
reglementează dimensiunile de control pentru produsele confecţionate industrial pentru aceste
corpuri tip. Se mai poate spune că S.T.R.-ul vizează dimensiunile produsului finit.
De calitatea şi corectitudinea acestor acte normative depinde, în mare parte, calitatea
îmbrăcămintei, în special în ceea ce priveşte asigurarea corespondenţei corp - produs de
îmbrăcăminte în regim static şi dinamic.
Standardele antropometrice sunt elaborate şi la noi în ţară şi se referă la populaţia adultă de
sex masculin şi feminin, la copii şi tineri. Ele au fost structurate în mod asemănător cu cele
existente în alte ţări.
Pentru populaţia adultă masculină, S.A. este elaborat pe baza a trei dimensiuni principale, ce
reflectă gradul dezvoltării fizice a omului:
înălţimea corpului,
perimetrul al treilea al bustului
perimetrul taliei,
S.A. mai cuprind şi un număr de aproximativ 55 de dimensiuni secundare, cu un
număr total de 171 variante dimensionale pentru bărbaţi. În S.A. în vigoare în ţara noastră
(STAS 6802-91) sunt precizate 6 clase pentru Îc, 11 clase pentru Pb şi 8 clase pentru Pt.
Aceşti parametrii cheie joacă un rol important în dimensionarea segmentelor constructive ale
tiparelor de bază, simbolizarea corpurilor tip şi compararea diferitelor corpuri.
În funcţie de amplitudinea de variaţie a perimetrului bustului s-au stabilit în S.A. grupe de
mărimi, pe seama intervalului de indiferenţă a acestui parametru. Numărul grupelor de mărimi
variază între 9 - 19.
Variaţia indicatorului înălţimea corpului a condus la gruparea valorilor acestui indicator în
clase sau grupe de înălţimi (5 - 7 grupe).
Deosebirile esenţiale care apar în standardele în vigoare constau în modul de stabilire al
grupelor de conformaţie, cea mai frecventă modalitate reprezentând-o diferenţa dintre
perimetrul bustului şi perimetrul taliei. In funcţie de aceste valori, sistemele de mărimi
existente pe plan mondial conţin de la 3 - 7 grupe conformaţionale, caracterizate
prin valori diferite ale diferenţei dintre cei doi parametri amintiţi mai sus .
La bărbaţi împărţirea dimensiunilor corpului pe mărimi, talii şi grupe de conformaţii, este
redată în tabelul 2, conform standardelor în vigoare.
In Romania grupele de conformaţie caracteristice atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei au
următoarea notaţie:
112

grupa A - pentru adolescenţi;
grupa B - pentru persoane cu conformaţii proporţionale, normale;
grupa C - pentru persoane cu conformaţii corpolente, proporţionale;
grupa D - pentru persoane cu conformaţii corpolente, neproporţionale;
grupa E - pentru persoane cu conformaţii corpolente, neproporţionale, excepţionale.
Cunoaşterea particularităţilor morfologice specifice unui segment de populaţie, nu este
suficientă pentru realizarea produselor de îmbrăcăminte. De aceea este necesar să se
cunoască funcţiile acestora, structura vestimentară, respectiv caracteristicile materialelor din
care se confecţionează.
In standardele antropometrice (S.A.) sunt prezentate şi valorile standardizate pentru un număr
limitat de dimensiuni, numite dimensiuni secundare. Numărul şi tipul acestora variază de la un
sistem la altul de corpuri, introducerea lor fiind importantă pentru dimensionarea diferitelor
produse de îmbrăcăminte.

3.2.5. Corpul omenesc şi dinamica de creştere în raport cu vârsta

Corpul omenesc are o structura similară pentru toţi exponenţii rasei umane , reprezentând un
ansamblu unitare de celule, sisteme , organe, aparate, suferind pe parcursul existenţei o serie de
modificări de ordin dimensional şi conformativ. Aceste modificări sunt determinate de diferiţi
factori antropomorfologici , căt şi de accelerarea dezvoltării corpului. Accelerarea reflectă
influenţa unui complex de factori care la momentul de faţă nu sunt bine cercetaţi. Există mai
multe ipoteze despre cauzele apariţiei procesului de accelerare. Termenul
"accelerarea
dezvoltării"' exprimă majorarea ritmurilor de creştere, o maturizare mai timpurie a
organismului, atingerea către perioada de maturitate a unor dimensiuni ale corpului comparativ
mai mari decât cele semnalate în perioadele anterioare de cercetare. Este de asemenea, răspândit
şi termenul "tendinţa seculară" (secular trend) care exprimă schimbările morfo-fiziologice
caracteristice etapei date de dezvoltare a omului nu numai în procesul de creştere a corpului, ci şi
în procesul de îmbătrânire a acestuia.[29]
Ritmurile accelerării dezvoltării diferă de la o regiune geografică la alta prezentând un proces
continuu in cazul unor populaţii sau un proces finalizat, preluat de o perioadă de stabilizare a
ritmurilor de creştere sau chiar de încetinire a acestora (retardare) în cazul altor populaţii,
existând neatinse de acest fenomen. In ceea ce priveşte ţările europene, de regulă, cele amplasate
în nordul continentului întrec după ritmul de realizare a accelerării dezvoltării ţările situate în
113

partea sudică a Europei, mai mult decât atât într-o singură ţară populaţia părţii nordice a acesteia
este mai accelerată în dezvoltarea sa decât cea din sudul aceleiaşi ţări.
Aceleaşi diferenţe pot fi observate şi în părţile estice şi vestice ale unei ţări, partea vestică fiind
caracterizată prin ritmuri mai rapide ale accelerării dezvoltării.
Particularităţile regionale ale termenilor de iniţiere sau finisare a accelerării dezvoltării, precum
şi ale dinamicii acestui proces nu sunt legate numai de caracteristicile climato-geografice ale
Nordului şi Sudului, Estului şi Vestului. Un rol important li se atribuie factorilor de urbanizare şi
industrializare care s-au pronunţat mai întâi în nodul Europei comparativ cu sudul şi în ţările
Europei de Vest comparativ cu ţările Asiei de Sud-Est. În cazul ţărilor Asiei de Sud-Est
gradientul sud-nordic nu este acelaşi ca şi în cazul ţărilor Europene. Drept exemplu poate servi
Japonia, care fiind amplasată comparativ mai la sud, a întrecut Coreea de Sud în ceea ce priveşte
termenii de iniţiere a accelerării dezvoltării.
Date interesante au fost obţinute şi din rezultatul cercetărilor făcute asupra populaţiei SUA.
Reeşind din datele obţinute, încă în prima jumătate a sec. XIX, procesul de accelerare a
dezvoltării s-a pronunţat în perioada amintită în rândurile populaţiei originare din Europa.
Anume din aceasta cauză populaţia Americii de Nord este, în general, mai înaltă şi mai astenică
.

3.3. Măsurarea corpului uman prin metoda directă
Această metodă se utilează frecvent, atât în ţară cât şi pe plan mondial, datorită
instrumentarului relativ ieftin şi uşor de utilizat. Se numeşte metodă directă deoarece
instrumentarul folosit la prelevarea mărimilor antropometrice vine în contact direct cu corpul
uman.
Măsurarea corpului prin această metodă este reglementată în ţara noastră de STAS-ul
5279-87 ce stabileşte noţiunile generale referitoare la măsurarea corpului uman, instrumentele de
măsurare, definiţiile principalelor puncte antropometrice şi măsurarea caracteristicilor
dimensionale (cotelor antropometrice).
Pentru a facilita înţelegerea metodologiei de măsurare a corpului uman prin metoda
directă este necesară prezentarea succintă a termenilor specifici acestei activităţi (tabelul 3.1.).

Tabelul 3.1 Termeni şi definiţii
Termen
Plan
antropometric

Definiţie
Planul în care se efectuează măsurarea corpului
uman, trasat imaginar prin orice punct (sau mai

114

Termen

Definiţie
multe puncte) al lui.

Plan
antropometric de
bază
Plan sagital

Plan
central

Plan trasat în
perpendiculare

sistemul

de

trei

axe

Planul vertical trasat pe direcţia anteroposterioară
împărţind corpul uman în partea stângă şi partea
dreaptă.
sagital

Planul vertical trasat strict pe mijlocul
corpului secţionându-l în două părţi simetrice
(figura 3.32)

Plan frontal

Planul vertical trasat perpendicular pe planul
sagital secţionând corpul în partea anterioară
şi partea posterioară (figura 3.32. )

Plan transversal

Planul orizontal trasat perpendicular pe planul
frontal, împărţind corpul în partea superioară
şi partea inferioară (figura 3.32)

Punct
(reper)
antropometric

Punct uşor identificabil pe corpul uman,
formaţiune a scheletului (proeminenţă,
apofiză), graniţă bine conturată a ţesuturilor
moi şi formaţiune specifică a epidermei.
(figura 3.32)

Caracteristică
dimensională
(cotă
antropometrică)

Un segment al corpului uman, delimitat de
două puncte sau planuri antropometrice.

Cotă
antropometrică
rectilinie

Distanţa
dintre
puncte
sau
planuri
antropometrice, măsurată în linie dreaptă
(cotă de proiecţie).

Înălţime

Distanţă rectilinie verticală măsurată de la
planul transversal trasat la nivelul tălpilor
picioarelor subiectului până la nivelul unui
punct antropometric, în sensul de jos în sus
de-a lungul axului corpului.

115

Termen

Definiţie

Diametru

Distanţa dintre două puncte antropometrice
proiectate
pe
unul
din
planurile
antropometrice.

Adâncime

Distanţa măsurată de la un plan antropometric
de referinţă (tangent la o proeminenţă a
corpului) până la suprafaţa corpului uman.

Coordonată

Poziţia unui punct antropometric caracterizată
prin proiecţiile punctului respectiv pe trei
planuri de referinţă.

Cotă
antropometrică
curbilinie

Distanţa dintre două puncte antropometrice,
măsurată pe suprafaţa corpului.

Lungime

Distanţa
dintre
puncte
sau
planuri
antropometrice transversale, măsurată de-a
lungul axei corpului în plan frontal sau
sagital.

Lăţime

Distanţa transversală dintre două puncte
antropometrice.

Perimetru

Lungimea conturului suprafeţei corpului,
măsurată în planul (planuri) de secţionare.

Arc

Lungimea conturului suprafeţei corpului,
măsurată în planul de secţionare şi delimitată
de puncte situate în acelaşi plan
antropometric.

Unghi
antropometric

Unghiul format de o semidreaptă ce aparţine
unui plan antropometric şi de un segment de
dreaptă
delimitat
de
două
puncte
antropometrice dintre care unul reprezintă şi
originea.

Masa corpului

Caracteristică cantitativă a corpului uman.

116

Fig.3.32 –Planuri antropometrice

În prelevarea directă a mărimilor antropometrice se folosesc instrumente specializate uşor de
utilizat şi transportat.
Somatometrul (antropometrul) de tip Martin se utilizează pentru măsurarea
înălţimilor. El este gradat de la zero până la 2000 mm. În cazul în care somatometrul portativ
are gradarea suplimentară în sens invers a segmentelor superioare (de la zero la 1000 mm) şi
117

are două cursoare cu rigle, aceste segmente pot fi folosite ca instrument de măsurat
diametrele globale ale corpului (şubler).
Compasul antropometric de tip Martin se utilizează pentru măsurarea
diametrelor.Panglica de măsurat pentru croitorie (STAS 3863-80) [30]se utilizează pentru
măsurarea caracteristicilor dimensionale curbilinii.
Echerele gradate milimetric, cu originea gradării în vârful unghiului exterior, se
folosesc pentru măsurarea distanţei dintre un punct antropometric şi un plan de referinţă.
Echerele prevăzute cu gradarea laturilor interioare pot fi folosite pentru măsurarea
diametrelor de gabarit.
Riglele auxiliare negradate, executate din metal, având grosimea maximă de 1 mm şi
lăţimea maximă de 10 mm, se utilizează pentru fixarea nivelelor de proemineţă sau de
poziţie.
Rigle gradate speciale pentru măsurarea cotelor antropometrice ce caracterizează
ţinuta corpului (rigle cu goniometru, rigle pentru măsurarea adâncimilor).Balanţa portativă se
utilizează pentru determinarea masei corpului.Toate caracteristicile dimensionale se măsoară
ţinând cont de gradaţiile instrumentului, cu precizia de divizare fără rotunjiri până la 0,5 cm.
sau 1 cm. întreg.Masa corpului se măsoară cu precizie de 200g.Înaintea începerii şi pe
parcursul procesului de măsurare, toate instrumentele şi programele de colectare a datelor
antropometrice trebuie să prevadă durata de măsurare continuă până la 4 ore.La măsurarea
înălţimilor trebuie asigurată poziţia strict verticală a tijei antropometrului.La măsurarea
perimetrelor panglica de măsurat se aplică strâns pe corp, fără a deforma ţesuturile moi.
În timpul prelevării mărimilor antropometrice se impun următoarele cerinţe privind ţinuta
vestimentară a subiectului:
- persoanele de sex masculin şi copiii de ambele sexe îmbrăcaţi în chiloţi;
- persoanele de sex feminin îmbrăcate în chiloţi şi sutien mulat corect, cu bretele,
confecţionat din material subţire şi fără inserţii.
Măsurarea cotelor de proiecţie raportate la sol se face pe subiectul neîncălţat.
Marcarea punctelor antropometrice este obligatorie. Punctele antropometrice se
marchează pe suprafaţa subiectului cu un creion dermatograf sau pix cu pastă, prin două linii
având lungimea minimă de 2 cm. şi care se intersectează în punctul antropometric (figura
3.24).

118

Figura 3.24.
Marcarea
punctelor
antropometrice:
a – pe trunchi;
b – pe membrul
inferior.

a)
b)

Marcarea punctelor antropometrice simetrice de pe trunchiul subiectului este obligatorie.
Reperele antropometrice reprezentate prin linii se marchează pe suprafaţa corpului prin linii
întrerupte. Procedura de marcare constă în însemnarea punctului antropometric pe partea dreaptă
a corpului; transferul lui pe partea opusă (marcând poziţii intermediare când este cazul), se face
prin fixarea unui şnur elastic peste semne (fără deformarea ţesuturilor moi) şi trasarea liniei
întrerupte de-a lungul acestuia.
Măsurarea caracteristicilor dimensionale simetrice se face numai pe partea dreaptă a
corpului.
Pentru măsurarea caracteristicilor dimensionale statice subiectul trebuie să aibă:
- ţinuta naturală, neforţată, specifică individului;
- poziţia lejeră a braţelor pe lângă corp;
- picioarele îndreptate având călcîiele apropiate iar vârfurile îndepărtate la o distanţă
de 15 ÷ 20 cm;
- greutatea corpului repartizată în mod egal pe ambele picioare;
- poziţia orbito-auriculară a capului orizontală (marginea inferioară a orbitei şi
incisura auriculară – supratragus - să se găsească la acelaşi nivel);
- bustul (pieptul) semidilatat (la mijlocul unei inspiraţii sau expiraţii normale).
Măsurarea subiectului se face strict după un program bine stabilit, în corespondenţă
cu obiectivele investigării antropometrice, care prevede succesiunea optimă a prelevării
datelor, asigurând durata minimă de reţinere a subiectului.Echipa de măsurare include în mod
119

obligatoriu două persoane cu aceeaşi pregătire, din care o persoană măsoară subiectul iar cea
de a doua înregistrează rezultatele direct în foaia de obsevaţie urmărind corectitudinea
poziţiei instrumentelor şi validând datele dictate din punct de vedere logic.

3.2.1.Principalele puncte antropometrice
Punctul antropometric este un punct uşor identificabil pe suprafaţa corpului uman,
definit ca o formaţiune a scheletului (proeminenţă, apofiză), o graniţă bine delimitată a
ţesuturilor moi sau o formaţiune a epidermei.
Pe suprafaţa corpului uman se pot identifica un număr mare de puncte antropometrice
(circa 100), dar cercetările de antropometrie aplicate la cerinţlele industriei de confecţii
precizează ca fiind necesare un număr mai redus (aproximativ 30 de puncte).În tabelul 3.2,
pentru cele mai frecvent utilizate puncte antropometrice, se prezintă denumirea şi simbolul
pentru identificarea acestora în figura 3.25 .
Tabelul 3.2. Principalele puncte antropometrice
Nr.

Punct antropometric

crt.

Nr.

Punct antropometric

crt.

1.

Crestetul capului

11.

Punct mamelonar

2.

Punct cervical

12.

Punctul înălţimii liniei taliei

3.

Punctul bazei gâtului

13.

Punct ilio-cristal

4.

Punct clavicular

14.

Punct ilio-spinal

5.

Punct mezosternal

15.

Punct trohanterian

6.

Punct acromial

16.

Punct fesier

7.

Punct umeral

17.

Pliu subfesier

8.

Punct radial

18.

Punct rotulian

9.

Punct axilar anterior

19.

Punct suprasternal

10.

Punct axilar posterior

120

Figura 3.25 . Puncte antropometrice

3.2.2.Mărimi antropometrice măsurate prin metoda directă

Complexitatea formei exterioare a corpului uman determină varietatea tipurilor de
mărimi antropometrice (caracteristici dimensionale, cote antropometrice) a căror clasificare,
după criterii ce iau în considerare poziţia acestora faţă de suprafaţa corpului, modul de prelevare
şi în corespondenţă cu prevederile din STAS 5279-87 se prezintă în figura 3.26 . [35]

MĂRIMI ANTROPOMETRICE

RECTILINII

CURBILINII

UNGHI

MASA

ANTROPOMETRIC

diametr
adâncimi

- lăţimi
- perimetre

-

Figura 3.26 Clasificarea tipurilor de cote antropometrice

În tabelele 3.3. ÷ 3.9. se prezintă semnificaţia mărimilor antropometrice, simbolizarea, numărul
figurii şi poziţia acestora în vederea identificării modului de măsurare al cotelor pe corpul uman
(figurile 3.27. ÷ 4.28.).
Tabelul 3.3.
121

ÎNĂLŢIMI
Semnificaţia mărimii antropometrice

Simbol

Figura

Înălţimea corpului

Ic

1

Înălţimea punctului cervical

Ipcerv

2

Înălţimea punctului de la baza gâtului

Ipbg

3

Înălţimea punctului umeral

Ipu

4

Înălţimea punctului axilar posterior

Ipaxp

5

Înălţimea pliului subfesier

Ipliu

6

Înălţimea punctului clavicular

Ipclav

Înălţimea punctului suprasternal

Ipsst

Înălţimea punctului axilar anterior

Ipaxa

9

Înălţimea punctului mamelonar

Ipm

10

Înălţimea taliei

IT

11

Înălţimea punctului ilio-cristal

Ipi-c

12

Înălţimea punctului ilio-spinal

Ipi-s

13

Înălţimea rotulei

Ir

14

3.27

Poziţia

7
8

Tabelul 3.4.
DIAMETRE
Semnificaţia mărimii antropometrice

Simbol

Diametrul transversal al gâtului

Dtg

1

Diametrul acromion-acromion

Da-a

3

Diametrul axilar anterior

Daxa

Diametrul transversal al taliei

Dtt

Diametrul transversal al bazinului

Dtbaz

6

Diametrul transversal al şoldului

Dtş

7

Diametrul antero-posterior al gâtului

Da-pg

1

Diametrul antero-posterior al braţului

Da-pbr

2

Diametrul antero-posterior al bustului III

Da-pbIII

Diametrul antero-posterior al taliei

Da-pt

4

Diametrul antero-posterior fesier

Da-pfes

5

122

Figura

3.28

3.29

Poziţia

4
5

3

Figura 3.27

Fig.3.29

Fig.3.28
Tabelul 3.5.
ADÂNCIMI
Semnificaţia mărimii antropometrice

Simbol
123

Figura

Poziţia

Prima adâncime cervicală (poziţia A-7v
corpului)
Prima adâncime lombară

A-IT

A doua adâncime lombară

A-IIT

1
3.30.a.
2
3.30.b.

a

3

b

Fig.3.30
Tabelul 3.6.
LUNGIMI
Semnificaţia mărimii antropometrice

Simbol

Lungimea spatelui

ARS

Lungimea spatelui

LT

Lungimea laterală a toracelui

Llat.t

3

Adâncimea răscroielii în faţă

ARF

1

Înălţimea bustului

Ivb

Lungimea taliei în faţă

LTf

3

Lungimea umărului

lu

1

LUNGIMI

Figura

Poziţia
1

3.31.

3.32.

2

2

3.32.

Lungimea umărului şi a braţului

lu+br

2

Lungimea umărului şi a membrului superior

Lu+msup

3

Lungimea laterală a părţii inferioare a corpului

Llat.inf

Lungimea anterioară a părţii inferioare a corpului

Lant.inf

Lungimea interioară a membrului inferior

Lint.inf
124

3.34.
.3.35

1
2
1

Lungimea posterioară a părţii inferioare a trunchiului

Lpinftr

Lungimea posterioară a coapsei

Lpcoapsei

Lungimea laterală a coapsei

Llatcoapsă

Lungimea interioară a coapsei

Lintcoapsă

Lungimea bazinului

Lbaz

Fig.3.31

Fig.3.32

125

3.36
3.37
3.38

1
2
1
1

Figura 3.33

Figura 3.35

Figura 3.34

Figura 3.36

126

Figura 3.37

Figura 3.38

Tabelul 3.7.

LĂŢIMI
Semnificaţia mărimii antropometrice

Simbol

Lăţimea bustului

lb

Distanţa dintre punctele mamelonare

Dbm

Lăţimea spatelui

ls

127

Figura

Poziţia
1

3.39
3.40

2
1

Figura 3.39

Figura 3.40

Tabelul 3.8.
PERIMETRE
Semnificaţia mărimii antropometrice

Simbol

Perimetrul gâtului

Pgât

Perimetrul taliei

Pt

Primul perimetru al bustului

PbI

Al doilea perimetru al bustului

PbII

Al treilea perimetru al bustului

PbIII

Al patrulea perimetru
(perimetrul toracic)

al

Figura

1
3.41.

bustului PbIV

Poziţia

2
1

3.42

2
1

3.43

2

1

Perimetrul fesier închizând proeminenţa
fesieră

3.44

Perimetrul axilar al braţului

Paxbr

Perimetrul braţului

Pbr

Perimetrul cotului

Pcot

3

Perimetrul coapsei

Pcoapsă

1

1
3.45

3.46.
PERIMETRE
128

2

Perimetrul genunchiului

Pg

2

Perimetrul pulpei

Ppulpă

3

Figura 3.46

Figura 3.47

Tabelul 3.9.
ARCE
Semnificaţia mărimii antropometrice

Simbol

Figura

Poziţia

Arcul articulaţiei umărului

Aau

3.48

1

Înălţimea oblică a umărului

Iou

Arcul vertical al spatelui

Avs

Arcul posterior al zonei umerale

Apu

129

1
3.49

3.50

2
1

Figura 3.48

Figura 3.49

Figura 3.50

Dintre dezavantajele metodei se pot enumera:
- în urma anchetei rămâne doar o fişă antropometrică în care sunt trecute valorile unor cote,
valori care nu oferă informaţii şi despre forma corpului; după terminarea anchetei nu se mai pot
obţine informaţii suplimentare despre subiect, respectiv nu se mai pot face corecţii asupra unor
eventuale erori de măsurare-înregistrare;
- pentru desfăşurarea unor anchete de volum mare este necesar un personal numeros şi
bine instruit;
- măsurarea unui număr mare de cote imobilizează un timp relativ mare subiectul, care îşi
poate schimba poziţia ca urmare a oboselii, fapt ce poate conduce la erori.
3.2.3. Investigarea antropometrică prin tehnici de fotografiere a subiectului
Primele metode de măsurare indirectă a corpului uman (metode fără contact între corp şi
subiectul investigat) au avut la bază fotografierea subiectului.
Se disting două grupe de metode:
- metode de fotogrametrie plană;
- metode de fotogrametrie în spaţiu.
La metodele de fotogrametrie plană, subiectul de măsurat, pe suprafaţa corpului căruia au
fost marcate punctele antropometrice, este fotografiat în mai multe poziţii, obţinându-se imagini
plane ale acestuia. Pentru aplicarea acestei metode se utilizează fotografierea succesivă,
simultană şi tridimensională.

130

Metodele de fotografiere în spaţiu oferă posibilitatea obţinerii cu precizie înaltă atât a
informaţiilor despre dimensiunile şi forma corpului cât şi proiecţii şi contururi ale unor secţiuni
ale corpului cu planuri verticale sau orizontale în scopul reproducerii machetei formei corpului.
Dintre metodele fotogrametriei în spaţiu se pot enumera:
- metoda stereofotogrametrică;
- metoda fotostereotomică.
Metoda stereofotogrametrică presupune fotografierea simultană a corpului uman cu
ajutorul unui cuplu de aparate de fotografiat stereoscopice. Cele două fotografii, luate din
uhghiuri diferite, privite cu ajutorul unui stereocomparator, refac imaginea spaţială a corpului
fotografiat. Metoda se bazează pe realizeazarea, pe baza stereocomparatorului, a unui efect
stereoscopic artificial. De pe imaginea obiectului realizat astfel, numit şi stereomodel, se pot
măsura cu precizie coordonatele oricărui punct de pe suprafaţa acestuia.
Dintre avantajele metodei se pot enumera:
- subiectul este fotogtafiat 30 – 40 de secunde;
- fotogramele sunt documente ce atestă particularităţile structurii morfosomatice ale
subiectului măsurat ce se pot utiliza la preluarea dimensiunilor corpului, la studierea suprafeţei
corpului, la realizarea unor secţiuni necesare construcţiei manechinelor industriale.
Dintre dezavantajele metodei se pot enumera:
- aparatură scumpă;
- se pot utiliza numai pentru cercetări de antropometrie statică;
- necesită efectuarea unui număr mare de fotografii pentru fiecare subiect ( 3 .. 4 poziţii ).
Metoda fotostereotomică se bazează pe următorul principiu preluat din cartografie: dacă
asupra unui corp cu un relief neregulat se proiectează o reţea de linii echidistante şi ortogonale,
planurile de proiecţie a acestor linii se vor intersecta cu suprafaţa corpului, după anumite curbe,
asemănătoare curbelor de nivel pe o hartă.
Forma curbelor rezultate prin intersecţia planurilor de proiecţie a liniilor reţelei şi
suprafaţă depind de relieful corpului, astfel că pe baza lor se poate reconstitui forma corpului, în
mod asemănător studiului formelor de relief din cartografie.
Metoda prezintă următoarele avantaje:
- reducerea timpului de desfăşurare a unor anchete antropometrice de volum mare;
- conservarea unor documente care atestă particularităţile de conformaţie şi ţinută a
corpurilor subiecţilor fotografiaţi, documente ce permit investigaţii ulterioare;
- metoda are un câmp larg de aplicare, nu numai pentru antropometria aplicată în
industria de confecţii, dar şi pentru diferite studii ergonomice.
Ca dezavantaje se pot enumera:
- necesită aparatură greu de transportat şi un spaţiu destul de mare pentru desfăşurarea
fotografierii;
- măsurarea cotelor de pe imaginile proiectate pe ecran se desfăşoară lent, datorită unor
operaţii pregătitoare ce se reiau la prelucrarea fiecărei imagini;
131

- perimetrele nu se pot prelua direct, ele se aproximează, destul de defectuos, fapt ce
conduce la imprecizie în exprimarea acestor mărimi antropometrice şi a altor mărimi curbilinii;
- nu se poate utiliza în antropometria dinamică.

3.4. Particularităţi privind aplicaţii în vestimentaţie

Utilizarea studiilor efectuate în domeniul antropometriei constituie un element de bază în
proiectarea constructivă a vestimentaţiei. Dimensiunile corpului uman sunt folosite pentru
caracterizarea individuală cât şi pentru stabilirea de statistici privind evoluţia fiziologică a
omului. Măsurătorile efectuate determină puncte antropometrice pe baza cărora se pot stabili
proporţii utile în diverse domenii de activitate. Producţia textilă ocupă în momentul de faţă un
loc important în sfera societăţii de consum , observăndu-se un proces activ de formare a unor noi
structuri de producţie în acest domeniu. Diverse intreprinderi, fabrici şi societăţi comerciale
realizează obiecte vestimentare atât pentru larg consum cât şi cu destinatie specială (echipamente
militare ,uniforme etc.), existând în acelaşi timp ateliere specializate ce realizează comenzi
individuale. Producţia în serie cât şi cerinţele pieţei de consum au necesitat o tehnologizare
avansată a intreprinderilor, atenţia producătorilor fiind indreptată spre realizarea de produse cu
un nivel ridicat de calitate. Aceste aspecte au determinat apariţia unui personal calificat în
utilizarea noilor tehnologii cât şi o impulsionare a activităţii de creaţie .Concurenţa acerbă
existentă pe piaţă în domeniul creaţiei vestimentare impune criterii înalte de evaluare a
produselor , în acest domeniu activând specialişti în design, inginerie, chimie, antropometrie,
cinetică. Caracterul produselor este diversificat în funcţie de destinaţia acestora, în etapa de
proiectare fiind analizate baze de date antropometrice , detalii tehnice, calitative şi estetice.
Producţia de serie este puternic influenţată de fluctuaţiile modei, fapt ce confera designerilor un
rol important în determinarea ritmului de producţie şi a aspectului vestimentaţiei. Asortimentul
obiectelor vestimentare se află într-o continuă diversificare datorită producţiei de noi tipuri de
materiale , noi tehnologii şi, implicit, a apariţiei unor noi criterii estetice.

132

Capitolul 4.
Proporţionarea produselor vestimentare

Figura umană a constiutit obiectul de studiu pentru diferite ştiinte încă din antichitate,
aceste studii diversificându-se pe parcursul evoluţiei societatii umane. Ştiinţa antropomentriei, ca
ramură a antropologiei, alături de anatomie şi studiul proporţiilor, oferă un volum de cunoştinţe
substanţial în ceea ce priveşte dezvoltarea fiziologică a corpului uman. Dimensiunile acestuia
sunt folosite pentru caracterizarea individuală cât şi pentru stabilirea de statistici privind evoluţia
rasei umane, clasificate pe categorii de vârstă sau zonă geografică. Măsurătorile efectuate
determină puncte antropometrice pe baza cărora se pot stabili proporţii utile în diverse domenii
de activitate. Având în vedere faptul că aceste puncte marchează extremităţile muşchilor şi
articulaţiilor ,utilizarea studiilor efectuate în domeniul antropometriei constituie un element de
bază în proiectarea constructivă a vestimentaţiei. Din punct de vedere estetic, caracterizarea
corpului uman se realizeaza prin studiul proporţiilor , prin relaţionarea diferitelor elemente ale
corpului cu întregul.(Fig.4.1a)
În creaţia artistică s-au realizat sisteme de proporţii şi canoane specifice , acestea variind în
funcţie de metoda de realizare şi modulul folosit. Astfel , canonul de 7 capete al lui Policlet , de
8 capete al lui Praxiteles, canoanele lui Durer sau Modulorul lui Le Corbusier exprimă viziuni
diferite, fiind însă utilizate şi astăzi în realizarea de compoziţii artistice , proiecte de arhitectură
sau creaţii vestimentare.(Fig.4.1b, c, d,e)

Fig4.1a.
corpului uman

Proporţionarea

Fig.4.1.b. Proporţionarea produselor vestimentare

133

Fig.4.1.c. Proporţionarea produselor

Fig.4.1.d. Proporţionarea produselor

Vestimentare

Vestimentare

Fig.4.1.e. Proporţionarea produselor vestimentare

134

4.1.Siluete specifice îmbrăcămintei
Îmbrăcămintea reprezintă o structură tridimensională care poate fi descompusă convenţional în
corpuri geometrice simple.
Forma îmbrăcămintei este complexă şi nu poate fi definită printr-o figură geometrică regulată.
Totuşi siluetele frontale ale produselor de îmbrăcăminte pot fi aproximate de anumite forme
geometrice. în acelaşi timp, corpul uman poate fi aproximat în funcţie de conformaţie de trei
corpuri geometrice: cilindru, con, sferă. Pornind de la aceasta la baza creării îmbrăcămintei în
etapa actuală stau trei forme geometrice plane — dreptunghiulară, triunghiulară, ovală.
Prin urmare, forma oricărui produs poate fi aproximată printr-o combinaţie de maximum trei
forme geometrice care caracterizează forma elementelor constructive (corsaj, fustă, mînecă) ce îl
compun. Practica de proiectare şi modificarea tiparelor de bază în funcţie de model cunoaşte un
număr mare de combinaţii ale acestor forme.

Fig .4.2 Variante de siluete
Pentru reprezentarea mai ilustrativă a variantelor de combinare a formelor a fost concepută o
matrice de idei. Posibilitatea combinării acestor forme crează idei alternative. Astfel, numărul de
combinaţii în cazul folosirii matricei va fi mai mare decât în cazul combinării formelor prin
metoda asociativă. Pe orizontala matricei sunt amplasate proiecţiile celor trei forme de bază care
formează partea superioară (corsajul) a produsului, iar pe verticală — proiecţiile care formează
partea inferioară a produsului (fusta).
Fiecare figură (dreptunghi, triunghi, oval) poate fi parte componentă a unui produs constituind
1/3, 1/2, 2/3 din volumul lui sau poate reprezenta ea însăşi forma unui produs. În procesul de
cercetare a combinaţiilor posibile ale formelor produselor se iau în consideraţie două tipuri de
trapeze: cu baza de jos mai mare si,respectiv, mai mica,deoarece în procesul de creaţie a
îmbrăcămintei se folosesc pe larg ambele variante.

135

4.2. Particularităţile produselor pentru copii pe categorii de vârstă
Proiectarea îmbrăcămintei pentru copii necesită, faţă de cea pentru adulţi, cunoştinţe
suplimentare care includ studierea particularităţilor de conformaţie, a proporţiilor şi psihologiei
copilului în fiecare perioadă de dezvoltare.

4.2.1. Particularităţile produselor pentru copii între zero şi trei ani
Acest grup de vârstă include copiii de la zero până la trei ani.Copiii până la un an pot fi
cercetaţi ca un subgrup separat. Înălţimea capului copilului nou-născut se raportează la înălţimea
corpului proporţia fiind de 1:4. De menţionat că gâtul aproape lipseşte. Lăţimea corpului la aceşti
copii este egală aproximativ cu lăţimea soldurilor, iar circumferinţa capului este egală cu
circumferinţa bustului. Lăţimea umerilor cu cea a şoldurilor în proiecţie este de asemenea
aproape egală. Mâinile şi picioarele sunt scurte şi pline.
Luând în consideraţie aceste aspecte îmbrăcămintea copiilor nou-născuţi are un şir de
particularităţi:
-Lejeritatea produsului şi croiala simplă, care oferă posibilitatea de a-i îmbrăca şi dezbrăca uşor;
numărul de cusături se reduce la minimum pentru a nu roade pielea fină a micuţilor.
-Simplitatea compoziţională care se exprimă printr-o siluetă simplă -dreaptă lejeră sau
trapezoidală, lipsa liniilor şi a detaliilor constructiv-decorative;
-Gama limitată de sortimente, dictată de constituţia corpului şi de caracteristicile modului de
viaţă din această perioadă.

Fig. 4.2- Relaţii proporţionale în conformaţia copilului de 2-3 ani (a)
şi secţionări constructive de bază a îmbrăcămintei (b)

136

Lipsa diferenţei între îmbrăcămintea pentru fete si pentru băieţi este dictată de asemănarea
corpurilor în această perioadă.Copiii celui de al doilea subgrup (unu-trei ani) sunt de asemenea
neproporţionali. Capul este încă foarte mare, raportul între lungimea capului şi a corpului fiind
de 1:4.5 în cazul copiilor de doi ani şi de 1:5 în cazul celor de trei ani. Faţa este mică, în raport
cu care ochii par mari. Gâtul este foarte scurt, lungimea lui alcătuind două la sută din lungimea
totală a corpului. Abdomenul si omoplaţii sunt proeminenţi — fapt care determină ţinuta acestor
copii. Mâinile şi picoarele sunt scurte, în comparaţie cu care trunchiul pare alungit. Talia
lipseşte. Umerii sunt înguşti si coborâţi. (Fig. 4.2).Îmbrăcămintea se sprijină în exclusivitate pe
umeri. La această etapă îmbrăcămintea începe să reflecte deosebirile de sex.Forma de bază a
produsului este cea evazată spre terminaţie. Evazarea începe din regiunea umerilor: de la
cusătura umerilor sau de la platcă. Plătcile pot diferenţia ca formă, însă nu coboară mai jos de
răscroiala manecii.Forma evazată ascunde proeminenţa abdomenului şi micşorează vizual
capul, prin urmare, figura devine mai proporţională.In cazul înbrăcămintei pentru băieţi se
evidenţiază silueta dreaptă, dictată de produsul caracterictic — pantaloni.Gulerele sunt de forme
simple, plate. Deseori răscroiala gatului rămane simplă, fără guler.Ca regulă, lungimea
produsului este foarte mică, aşa încât vizual se alungesc picioarele. Pentru a obţine un produs
integru, se încearcă evitarea la maximum a secţionării produselor, aplicarea detaliilor mici cu rol
ornamental.

4.2.2. Particularităţile produselor pentru copii de vârstă preşcolară.
Proporţiile corpului la copii în vârstă de la trei până la şase ani se deosebesc considerabil de
proporţiile la copiii mici. Corpul copilului se alungeşte, devenind mai zvelt. Lungimea capului se
raportează la lungimea corpului, proporţia fiind de 1:5.5. Se alungesc gâtul şi faţa, mâinile şi
picioarele.

Fig.4.3. Relaţii proporţionale în conformaţia copilului de 3 6 ani (a) şi secţionări
constructive de bază a îmbrăcămintei (b)

137

Trunchiul, neschimbându-şi dimensiunile pe verticală, îşi schimbă configuraţia — abdomenul
devine mai puţin proeminent, talia, însă, încă lipseşte. (Fig.4.3).Imbrăcămintea pentru fetiţe este
caracterizată de două siluete de bază: cea evazată de la linia umărului sau a bustului şi silueta cu
linia taliei coborâtă, având corsajul de siluetă dreaptă lejeră şi fustă evazată.
Prima siluetă poate fi obţinută cu ajutorul plătcilor scurte sau alungite până mai jos de linia
răscroielii mâinecii. În acest caz, linia de secţionare a plătcii formează silueta cu linia taliei
ridicată în comparaţie cu poziţia ei normală. Această siluetă poate fi obţinută şi prin alte metode
constructive, nesecţionând suprafaţa produsului.
Secţionarea suprafeţei produselor, destinate acestui grup de vârstă, ridicând sau coborând
nivelul liniei taliei în comparaţie cu poziţia ei normală, este cea mai argumentată în acest caz,
aceste siluete influenţînd pozitiv proporţionalitatea corpului, făcându-1 mai zvelt. Aceste siluete,
având fuste evazate, ascund proeminenţa abdomenului cu ajutorul contrastului de formă.Siluetele
produselor pentru băieţi rămân neschimbate în comparaţie cu cele propuse vârstei de creşă.
Pantalonii sunt, în cea mai mare parte, scurţi, cu sprijin pe linia umerilor. Acest sprijin se
realizează prin intermediul bretelelor sau a pieptarelor cu bretele sau cu nasturi.

4.2.3 Particularităţile produselor pentru copii de vârstă şcolară (7-10 ani)
Corpul unui copil de şapte ani, mai ales în cazul băieţilor, devine zvelt, datorită alungirii
membrelor. Proeminenţa abdomenului se aplanează, însă nu definitiv şi apare talia.
În perioada de vârstă de 8-10 ani se observă o stabilizare în procesul de creştere. Lungimea
capului se raportează la lungimea corpului, proporţia fiind de 1:6 pentru copiii de şapte ani şi
1:6,5 pentru cei de 10 ani. Se schimbă forma capului, faţa se alungeşte şi fruntea devine mai
puţin bombată. (Fig.4.4).
Odată cu schimbarea proporţiilor corpului în limitele acestui grup se schimbă şi forma
îmbrăcămintei.
Îmbrăcămintea pentru fete de 7-8 ani este caracterizată de două siluete — cea dreaptă şi cea
evazată; în cazul îmbrăcămintei pentru fete de 9-10 ani se propun de asemenea doua siluete de
bază: semiajustată şi evazată. Linia taliei poate fi uşor ridicată sau coborâtă în comparaţie cu
poziţia ei normală din cauza faptului că proeminenţa abdomenului nu a dispărut complet şi linia
taliei nu este bine marcată.
În cazul confecţiilor cu linia taliei coborâtă apare posibilitatea ornamentării corsajului cu detalii
constructiv-decorative (laisturi, clape etc).
Produselor destinate fetelor de 9-10 ani le este caracteristică în cea mai mare parte silueta
semiajustată. Rochiile sunt deseori secţionate la nivelul liniei taliei. Forma semiajustată în
regiunea taliei se obţine cu ajutorul cutelor, creţilor, penselor etc. Talia poate fi accentuată cu un
cordon.

138

Fig.4.4.- Relaţii proporţionale în conformaţia copilului (a) şi secţionări constructive de
bază a îmbrăcămintei (b)

Îmbrăcămintea pentru copiii de 7-10 ani are ca suprafaţă principală de sprijin suprafaţa
umerilor.
În ceea ce priveşte siluetele îmbrăcămintei pentru băieţi, cea dreaptă şi semiajustată sunt
preponderente. în ambele cazuri sunt prezenţi atît pantalonii lungi căt şi cei scurţi.
Scurtele, paltoanele, combinezoanele pot prezenta la nivelul liniei taliei elemente decorative
cum ar fi cordoane, cute, pense.
Cămăşile sunt purtate în pantaloni sau lăsate liber. Pantalonii pot avea diferite lungimi şi forme:
lungi îngustaţi în jos cu pieptare şi bretele, scurţi drepţi cu gumă la nivelul liniei taliei, alungiţi
mai jos de genunchi cu manşetă — stil golf.

4.2.4. Particularităţile produselor pentru copii de vârstă şcolară (11-14,5 ani).

La fetele de 12-13 ani şi la băieţii de 13-14 ani se observă o nouă treaptă în procesul de
creştere, care are ca rezultat schimbarea esenţială a proporţiilor corpului. Lungimea capului se
raportează la lungimea corpului, proporţia fiind de 1:7 (la copii de 13 ani). La fete se măreşte
perimetrul şoldurilor, începe dezvoltarea glandelor mamelonare şi se accentuază talia. La băieţi
creşte lungimea umerilor, dând impresia vizuală că bazinul se îngustează. Mâinile şi picioarele se
alungesc puternic. (Fig.4.5).

139

Îmbrăcămintea pentru fetele din acest grup propune trei siluete: liberă semiajustată şi două
siluete tip sport — dreaptă şi dreaptă cu ajustare în talie.
îmbrăcămintea cu silueta dreaptă este propusă acestui grup de vîrstă pentru a ascunde şi a
rotunji formele nedezvoltate ale corpului copilului.
îmbrăcămintea acestui grup presupune folosirea secţiunilor mai originale, liniilor constructive şi
detaliilor constructiv-decorative mai variabile.
Alături de îmbrăcămintea cu sprijin pe umeri apare îmbrăcămintea cu sprijin în talie: fuste,
pantaloni pentru fete şi băieţi.
Imbrăcămintei pentru băieţii de 11-14,5 ani îi sunt caracteristice trei siluete: dreaptă,
semiajustată şi trapezoidală cu baza mai mare îndreptată în sus. Primele două siluete sunt
caracteristice şi îmbrăcămintei pentru băieţii din grupul precedent de vârstă. A treia siluetă este
derivata combinării părţii superioare lejere cu pantaloni înguşti.

Fig.4.5.- Relaţii proporţionale în conformaţia copilului (a)
şi secţionări constructive de bază a îmbrăcămintei (b)

Această siluetă poate fi propusă băieţilor ce au trecut de 12 ani, adică în cazul când corpul
devine destul de zvelt şi proporţional. Astfel pot fi corectate neajunsurile unui corp nedezvoltat.

140

Un loc important în proiectarea îmbrăcămintei pentru acest grup de vârstă îl ocupă platca. Cu
ajutorul acestui reper se poate obţine o lejeritate corespunzătoare vârstei şi se poate diversifica
din punct de vedere compoziţional gama de produse.
4.2.5 Particularităţile produselor pentru adolescenţi.
Cea mai intensă dezvoltare începe în perioada de adolescenţă. Astfel, la fete ce au atins vârsta
de 14 ani se dezvoltă glandele mamelonare, se rotunjesc şoldurile. La băieţi trăsăturile de
maturitate apar mai târziu — de la 15 ani. În această perioadă, atât la băieţi, cât şi la fete se
pronunţă clar talia. Proporţiile corpurilor adolescenţilor se apropie de cele ale adulţilor. Astfel,
lungimea capului se raportează la lungimea totală a corpului proporţia fiind de 1:7,5.
Corpul adolescentului este caracterizat printr-o anumită disproporţie: trunchiul este relativ
scurt, mâinile şi picioarele sunt lungi şi nedezvoltate, din această cauză figura adolescentului
pare mai zveltă şi mai uşoară decât a adultului de aceeaşi înălţime. (Fig.4.6).

Fig.4.6.- Relaţii proporţionale în conformaţia adolescentului (a)
şi secţionări constructive de bază a îmbrăcămintei (b)

Siluetele caracteristice îmbrăcămintei pentru fete-adolescenţi sunt următoarele:
— stanul îngust şi ajustat cu fustă evazată;
— dreaptă lejeră sau puţin evazată spre terminaţie;
— dreaptă lejeră cu fixare pe linia taliei;

141

— corsaj semiajustat cu fustă evazată de la linia şoldurilor; ultimele trei siluete corespund
stilului sport.
Prima şi ultima din siluetele prezentate mai sus sunt caracteristice numai adolescenţilor,
celelalte două — continuă siluetele îmbrăcămintei copiilor mai mici.
Prima siluetă se caracterizează prin utilizarea contrastului de formă, obţinut prin felurite
procedee constructive (pense, cute, secţionări etc).
A patra siluetă se construieşte folosind aceleaşi principii ca si în cazul îmbrăcămintei pentru
preşcolari şi şcolari, schimbări intervenind numai în silueta corsajului — el devine semiajustat în
regiunea taliei şi a şoldurilor.
După cum se vede, silueta care constituie baza compoziţiei, în cazul îmbrăcămintei pentru
adolescenţi este destul de variată. Corpul zvelt permite secţionarea produsului pe direcţie
orizontală în diferite regiuni ale produsului.Linia taliei, pe lîngă poziţia ei normală poate fi uşor
coborâtă sau ridicată.
Datorită schimbării proporţiilor corpului apare posibilitatea utilizării unor detalii noi. Astfel în
produsele pentru adolescenţi apare steiul — guler inadmisibil din punct de vedere estetic în cazul
îmbrăcămintei pentru copiii mici.
Siluetele îmbrăcămintei pentru băieţi-adolescenţi rămân aceleaşi ca şi în cazul şcolarilor. Se
admit costume clasice tip bărbătesc.

4.3.Elemente constructiv-decorative şi de ornamentare ale produselor vestimentare
pentru copii
Ornamentarea.

Principalele cerinţe faţă de estetica produselor pentru copii sunt simplitatea, combinarea reuşită
a culorilor. In procesul de ornamentare poate fi folosită broderia manuală şi automată, tighelele
decorative, aplicaţia, panglica cu sau fără desen, dantela, şnurul, paspoalul, volanele, gulerele,
manşetele.
Importanţa caracteristicilor estetice nu poate fi negată nici în cazul îmbrăcămintei pentru adulţi,
fiind de o deosebită importanţă în cazul îmbrăcămintei pentru copii. Cu ajutorul elementelor
decorative pot fi modificate unele proporţii ale copiilor. Figura 4.7. conţine trei corpuri identice
îmbrăcate în rochii având aceeaşi formă, diferind doar modul de amplasare a elementului
decorativ. După cum se observă, în cazurile «a» şi «c» ornamentul influenţează dimensiunile
transversale ale părţilor produselor, facându-le mai late; în cazul «b», partea decorată pare mai
îngustă. Prin urmare, recurgînd la ajutorul elementelor decorative, figura poate fi alungită sau
scurtată vizual.

142

a

b

c

Fig. 4.7

Comparând siluetele identice din figura următoare (Fig. 4.8.), iese în evidenţă tendinţa spre
alungire a figurii din dreapta şi spre scurtare a celei din stânga, iluziile vizuale fiind obţinute
numai cu ajutorul amplasării felurite ale elementelor ornamentale.
Odată cu vârsta copilului se schimbă nu numai forma produselor, ci şi caracterul decorului —
tematica, mijloacele de realizare. Astfel, îmbrăcămintea pentru sugari se ornamentează cu
dantele, panglici din bumbac. Aplicaţia sau broderia sunt admise, dar foarte simplificate,
stilizate, cu o suprafaţă redusă.Cele mai potrivite metode de ornamentare a îmbrăcămintei
copiilor de virstă preşcolară sunt broderia şi aplicaţia. Tematica acestor ornamente este simplă —
motive din mediu înconjurător, poveşti, elemente specifice care sugerează anumite profesii
(marinar, automobilist, maşinist), lucruri cu care copiii de această vârsta sund deja familiarizaţi.
Ornamentele se amplasează de obicei la linia de răscroială a gâtului, pe platcă, buzunar, la linia
de terminaţie a produsului.

Fig.4.8

143

Broderia sau aplicaţia pot fi utilizate în produsele pentru copii de vârsta şcolară numai parţial — în cazul
decorării costumelor sport sau a uniformei şcolare. În celelalte cazuri se folosesc tighele decorative,
benzi, panglici cu sau fără desen, cute, volane şi volănaşe.
Gulerele detaşabile şi alte detalii de acest gen de asemenea reprezintă un mijloc de decorare a
produsului.
Mai sus au fost prezenate mijloacele şi metodele de decorare ale produselor uşoare, de vară. În ceea ce
priveşte îmbrăcămintea de iarnă, aceasta se ornamentează ţinându-se cont nu numai de vârsta copilului
care o va purta, ci şi de personalitatea lui.
Deoarece materialele pentru palton sunt de altă factură, mai groase şi mai dense decât cele destinate
produselor de vară, este argumentată utilizarea altor tipuri de elemente decorative. Cele mai frecvent
folosite materiale în acest scop sunt: pielea şi imitaţia de piele, catifeaua, panglicile. Deseori aceleaşi
mijloace sunt folosite şi la ornamentarea accesoriilor — căciulilor, mănuşilor, fularelor etc
Lungimea produselor pe categorii de vârstă
Determinarea lungimii optime a îmbrăcămintei pentru copii de diferite vârste este foarte importantă.
Dacă lungimea produselor pentru adulţi este puternic influenţată de factorul «moda», lungimea produselor
pentru copii rămâne practic neschimbată, corespunzătoare vârstei. Un factor important în stabilirea
lungimii produsului îl constituie proporţiile corpului în general şi, mai ales, lungimea picioarelor.
Îmbrăcămintea pentru copii de creşă este forte scurtă. Această lungime permite alungirea vizuală a
picioarelor, deci figura devine mai zveltă.
Îmbrăcămintea copiilor de şapte-zece ani este puţin mai lungă. Ea ajunge pînă la mijlocul coapsei,
această lungime asigurând o armonie în proporţiile corpului copilului din acest grup de vârstă.
Lungimea îmbrăcămintei pentru copiii de 11-14.5 ani şi adolescenţi creşte corespunzător, atingând, în
primul caz graniţa superioară a genunchiului şi, în al doilea caz graniţa de jos a genunchiului.
Gulere
Particularităţile de vârstă ale corpului dictează gradul de ajustare a gulerelor (înălţimea steiului),
dimensiunea şi forma acestora. Copiii mai mici au gâtul foarte scurt, de aceea gulerele trebuie să fie
aplatizate, fără stei, sau să fie amplesate pe umere, gâtul rămânând descoperit. Gulerele mari, ce acoperă
umerii sunt przente în îmbrăcămintea destinată tuturor categoriilor de vărstă. În cazul copiilor mici,
gulerul mare este proporţional cu capul mare, creând vizual lăţirea umerelor, schimbând raportul axelor
orizontale şi verticale ale figurii. Cu vârsta, lungimea gâtului creşte. În legătură cu aceasta se măreşte şi
nivelul de ajustare al gulerului la suprafaţa gâtului.
Platca
Acest element constituie un reper important al îmbrăcămintei pentru copii, independent de sexul
acestora. Cu ajutorul plătcilor se pot obţine diferite secţionări ale suprafeţei produsului, se pot proiecta
diferite forme ale produselor.
Plătcile diferă atât ca formă, cât şi ca dimensiuni.
Platea mică secţionează vizual corpul copilului astfel ca el să pară mai zvelt, iar formele evazate, cu
evazare de la marginea de jos a plăteei ascund proeminenţa abdomenului.Forma şi dimensiunile plăteii
influenţează forma şi dimensiunile gulerului şi a buzunarelor, sistemul de închidere, croiala mânecilor.
144

Plătea, pe lîngă faptul că reprezintă un element constructiv important, joacă rolul unui element decorativ
nu mai puţin important. Deseori pe suprafaţa acestui detaliu se amplasează broderia, aplicaţia.
Mânecile
Îmbrăcămintei pentru copii îi sunt caracteristice mâneci lejere având forme simple, care asigură
libertatea mişcărilor. Ca si lungimea produsului, lungimea mânecilor depinde de proporţiile corpurilor
copiilor, de aceea în cadrul îmbrăcămintei pentru copii întâlnim mâneci lungi sau scurte. Mânecile de
lungimi intermediare nu sunt recomandate, deoarece în cazul adolescenţilor se crează impresia că haina
este mică, iar în cazul copiilor mici această lungime subliniază mâinile scurte şi pline.O particularitate a
mânecilor lungi o constituie manşeta. Pe lângă faptul că este un element decorativ, manşeta asigură o
durată mai mare a perioadei de exploatare, în care haina se va uza o dată cu creşterea rapidă a copilului.
Mânecile înguste, cu adaos mic de lejeritate nu sunt caracteristice îmbrăcămintei pentru copii.

4.4. Utilizarea principalelor puncte antropometrice şi a proporţiei de aur în
proiectarea vestimentatiei
Pentru proiectarea creaţiei vestimentare sunt utilizate baze de date antropometrice
existente , obţinându-se astfel tipodimensiunile necesare proiectării. De asemenea , în vederea
susţinerii funcţiei estetice a produselor proiectate , sunt utilizate proporţii , compoziţii
geometrice, categorii de materiale şi accesorii. Studiind diferite sisteme de proporţii se poate
observa prezenta raportului de aur în majoritatea relaţiilor dintre elementele corpului uman.
Acest raport, după studiile lui Fechner , prezintă o definiţie a frumosului , formele sau
dimensiunile ce se află sub acest raport fiind plăcute ochiului , omul reperând prezenţa secţiunii
de aur peste tot în natură , arhitectură, artă, în mod mai mult sau mai puţin conştient. Analizând
principalele puncte antropometrice ale figurii umane (Fig.4.9) se pot determina proporţii ce
urmează a fi transpuse mai apoi în creaţia vestimentară, realizând astfel analogii între obiectul
creat şi figura umană. Pentru obţinerea unor rezultate optime din punct de vedere estetic
vestimentaţia se proiectează pe baza proporţiei de aur. Astfel , se poate opta pentru
proporţionarea obiectului vestimentar în relaţie cu înălţimea întregului corp (Fig.4.10a) sau
pentru aplicarea raportului de aur între diferite obiecte vestimentare şi diferite elemente ale
acestora(Fig.4.10b, Fig.4.11). Anumite puncte antropometrice determină distanţe ce se află în
raport de aur între ele. Punctele corespondete acestora se vor marca pe obiectele vestimentare cu
nasturi, capse sau alte accesorii , pentru a crea centre de interes în compoziţia costumului. De
asemenea , anumite distanţe sau segmente relevante pentru exprimarea secţiunii de aur se vor
marca prin cusături sau buzunare.(Fig 4.10a ,Fig.4.10b, Fig.4.11) Se stabileşte astfel o metodă
de proiectare a obiectelor vestimentare pe baza punctelor antropometrice ale corpului uman,
proporţionarea realizându-se pe baza raportului de aur. Modelul, culorile, raporturile dintre
forme şi găsirea relaţiilor proporţionale dintre elementele creaţiilor vestimentare ţin de
aptitudinile şi libertatea fiecărui creator , prin aceasta metodă reuşindu-se o utilizare facilă a
elementelor corpului uman şi obţinerea unor rezultate corespunzătoare creaţiilor artistice.

145

Fig.4.9 –Vladlen Babcineţchi–Principalele puncte antropometrice ale figurii umane

Fig.4.10a

Fig.4.10b

Relaţia dintre proporţia de aur şi liniile de bază
ale costumului- Vladlen Babcineţchi

Fig.4.11
Relaţia dintre proporţia de aur şi liniile de bază ale
costumului- Vladlen Babcineţchi

146

Capitolul 5
Programe noi cu aplicaţii în proiectarea vestimentaţiei

5.1. Scanarea corpului uman
În majoritatea cazurilor, camerele de scanare tridimensională captează suprafaţa externă a
corpului uman, folosind tehnici optice, în combinaţie cu dispozitive fotosensibile, fără contact
fizic cu corpul. Subiectul scanat îmbracă de obicei articole sumare, mulate pe corp, cum ar fi un
costum de biciclist şi astfel, forma lui poate fi asimilată cu cea a anatomiei reale. Sistemele de
scanare a corpului constau dintr-una sau mai multe surse de lumină, unul sau mai multe
dispozitive de captare a imaginii, softwear,computere şi ecrane monitor pentru vizualizarea
procesului de culegere a datelor .
Primele sisteme de scanare a corpului sunt cele cu laser şi cele cu lumină. Există şi alte
sisteme, dar nu sunt folosite în mod curent pentru captarea formei corpului uman. În tabelul
5.1 se realizează o clasificare a camerelor de scanare, după tipul de tehnologie folosit pentru
captarea imaginii.
Sistemele de scanare tridimensională au aplicabilitate într-o varietate de domenii, ca
analiza statistică, animaţie, medicină, antropometrie şi în industria de confecţii. Sistemele cele
mai performante sunt realizate în Japonia, Anglia, Germania, Franţa, SUA.

Tabelul 5.1. Sisteme de scanare 3D, după tipul lor
Compania

Produsul

Sisteme de scanare ce utilizează lumina
Hamamatsu

Scanare liniare

Loughborogh
University

Loughborogh University Anthropometric Shadow Scanner – LASS

TC2
Wicks
Limited

2T4, 3T6
and

Wilson

TriForm, Triform BodyScan, TriForm3 (Torso Scan), TriFrom2
(Headscan), Triform1

Telmat

SYMCAD 3D Virtual Model

Turing

Turing C3D
147

Compania
Puls Scanning System
GmbH
CogniTens

Produsul
Puls scanning system

Optigo 100 system

Sisteme de scanare ce utilizează laserul
Cyberware

WBX, WB4

TecMath

Vitus Pro, Vitus Smart

Vitronic

Viro-3D (4L 8C ST), Viro-3D (4L 16C DT), Viro-3D (4L 16C DT
colour), Viro-3D

Hamano

VOXELEN

Polhemus

FASTSCAN

3D scanners

REPLICA, Model Maker, REVERSA, RE Mesh, RI Softwear,
PROFA

Alte sisteme de scanare
Immersion

Micro Scribe 3D, Micro scribe 3DX, Micro Scribe 3DLX, Micro
Scribe 3DL

Carl Zeiss

-

Faro Technologies

-

Unul dintre primele sisteme de scanare 3D are la bază metoda de scanare a umbrei ,
dezvoltată de Universitatea Loughborough din Anglia. Metodele originale de scanare a umbrei
diferă de cele convenţionale, bazate pe aproximarea conturului prin iluminare şi care necesită un
hardware de capacitate mică, o cameră video, o lampă de birou, un creion şi un verificator.
Camera filmează corpul, iluminat de o lampă de birou cu halogen. Camera captează imagini, în
timp ce un operator deplasează lumina, astfel încât umbra urmăreşte întregul corp. Aceasta
constituie dată de intrare pentru sistemul de reconstrucţie a formei corpului în tridimensional.

148

5.1.1.Sistemul de scanare TELMAT
SYMCAD Turbo Flash/3D este un sistem TELMAT de scanare tridimensională a corpului,
dezvoltat în parteneriat cu marina franceză, în 1999. Sistemul are o bază de selecţie a
dimensiunilor, conform ISO 8559. Rezultatele măsurărilor pot fi integrate într-un sistem CAD
pentru confecţii, de exemplu sistemul Gerber Technology Accumark sau Modaris Lectra System.
Camera are nevoie de 30 de secunde ca să culeagă date de pe întreg corpul. După ce
calculele computerului sunt făcute pentru primele imagini scanate, sistemul este capabil să
genereze 70 de valori precise ale măsurătorilor corpului în numai 15 secunde. Printre datele
înregistrate sunt mărimile antropometrice de bază, folosite de specialişti în confecţi, cum ar fi
perimetrul bustului, al taliei, al şoldurilor, al gâtului şi al subraţului( fig.5.1. ).

.

Fig.5.1

Telmat a demonstrat cum pot fi stocate valorile măsurătorilor pentru un onsummator anume
pe un card Symcad Body.
Sistemul TELMAT a creat scanerul SYMCAD , care pe durata procesului de scanare
foloseşte proiecţia unei grile orizontale ce formează curbe de nivel pe suprafaţa corpului ( fig.
5.2) Softul integrat acestui sistem cuprinde o interfată ce permite selectarea mărimilor
antropometrice necesare proiectării ., precum şi coordonatele articolelor de îmbrăcăminte , aşa
cum sunt cuprinse în standardele ISO. Produsul final al sistemului este un card antropometric ce
poate stoca numai anumite dimensiuni sau toate dimensiunile unui sistem ce a fost scanat( fig.
5.3 ) [31]

149

Fig.5.2 Scanarea cu lumină albă

Fig.5.3 Cardul antropometric SYMCAD

5.1.2. Sisteme de scanare cu lumina alba
Textile Clothing Technology Corporation - TC2 foloseşte o tehnică de măsurare
profilometrică (PMP), pe care a dezvoltat-o pentru comercializare. Această tehnică este similară
celei Moiré de proiectare a luminii şi este concepută să îmbunătăţească rezoluţia globală a
imaginii.
Tehnica de măsurare profilometrică foloseşte o sursă de lumină albă pentru a proiecta pe
o suprafaţă conturul unui obiect. Un dispozitiv cuplat cu o cameră, conectat la un computer
150

detectează deformarea dungilor de lumină rezultate. Se realizează suprapunerea reţelei de linii
obţinute cu reţeaua de referinţă, formând “franjuri”. Pe măsură ce neregularităţile de formă ale
obiectului scanat distorsionează reţeaua de linii proiectată, rezultă desenele de franjuri.
În principiu se folosesc lămpi cu halogen şi o grilă, proiectate pe suprafaţa corpului.
Aceste sisteme se utilizează mai puţin în antropometrie , deoarece pielea este translucidă şi
reflectă lumina , ceea ce reduce din acurateţea măsurătorilor. O schemă de ansamblu rezultă din
figura 5.4 .

Fig.5.4

Tehnica de măsurare profilometrică implică modificarea distanţelor presetate ale reţelei
de linii pe diferite direcţii de măsurare şi captarea imaginilor din fiecare poziţie. Un total de 4
imagini sunt luate pentru fiecare senzor, fiecare cu aceeaşi valoare a modificării de fază
unghiulară a modelelor sinusoidale proiectate. Folosind cele patru imagini captate, pot fi
determinate coordonatele fiecărui punct şi astfel se pot obţine datele tridimensionale.
Rezultatul intermediar al procesului de măsurare este o stocare de date de la fiecare din
cele 6 planuri de scanare (dreapta, stânga, spate, atât din partea inferioară, cât şi cea superioară a
corpului). Punctele antropometrice care rezultă din setul de date sunt calculate brut, fără rotunjire
sau post-procesare. Pentru ca măsurătorile să fie extrase, datele trebuie procesate mai departe
prin filtrare, uniformizare, adăugare sau micşorare. Metoda folosită permite o culegere mai
rapidă de date decât scanarea cu laser sau scanarea umbrei, dar este incapabilă să transfere
informaţia de culoare.
Sistemul Triform de captare a imaginii 3D, fără contact direct cu subiectul, aparţine
firmei engleze Wicks and Wilson, Limited. Lumina albă (emisă de un bec cu halogen) şi o
variantă a tehnicii cu franjuri Moiré sunt folosite pentru captarea formei tridimensionale a unui
151

obiect. Forma 3D este un nor de puncte colorate pe ecranul monitorului şi arată ca o fotografie a
subiectului (fig.5.5).

Fig.5.5
Triform a fost testat deja în cadrul unei anchete antropometrice cu număr mare de subiecţi,
organizată în Anglia, pentru determinarea sistemelor de mărimi pentru îmbrăcăminte. S-a
anticipat o creştere a vânzărilor deoarece noua tehnică permite prezentări virtuale la punctele de
vânzare şi în cataloage şi furnizează o gamă de mărimi mult mai largă decât magazinele
(depozitele) normale. În viitor va fi de asemenea posibilă probarea virtuală a îmbrăcămintei.
Se aşteaptă ca această tehnologie să aibă aplicaţii în comerţul electronic, pentru
cumpărături pe Internet, în multimedia şi prelucrarea imaginii, în dimensionarea îmbrăcămintei
pentru industria de confecţii, în domeniul medical, pentru a asista chirurgii în timpul operaţiilor,
ca să se poată concentra numai la actul de salvare a vieţii, etc.
Corporaţia TC2 a creat scannerele 2T4 şi 3T6, ce sunt folosite în industria textilă. TC2
foloseşte o tehnică de măsurare profilometrică ( PMP)
Tehnica de măsurare profilometrică foloseşte o sursă de lumină albă pentru a proiecta
un model de dungi luminoase pe suprafaţa corpului. Un dispozitiv de cuplare a camerei ,
conectat la un computer , detectează deformarea dungilor de lumină rezultate . Se realizează
suprapunerea reţelei de linii obţinute cu reţeaua de referinţă , formând franjuri . Pe măsură ce
neregularităţile de formă ale obiectului scanat distorsionează reţeaua de linii proiectată , rezultă
desenele de franjuri.
Metoda de măsurare profilometrică permite modificarea distanţelor presetate ale reţelei
de linii pe diferite direcţii de măsurare şi captarea imaginilor din fiecare poziţie. Schema de
ansamblu este reprezentatîn figura 5.6.

152

Fig.5.6
Un total de 4 imagini sunt luate pentru fiecare senzor , fiecare cu aceeaşi valoare a modificării
de fază unghiulară a modelelor proiectate . Folosind cele patru imagini captate, pot fi
determinate coordonatele fiecărui punct şi astfel se calculează coordonatele tridimensionale.
Punctele antropometrice care rezultă din setul de date sunt calculate brut fără rotunjire
sau post- procesare. Pentru ca mărimile să fie extrase , datele trebuie procesate mai departe prin
filtrare , uniformizare , adăugare sau micşorare. Metoda folosită permite o culegere rapidă de
date , faţă de scanarea cu laser sau scanarea umbrei , dar nu poate să furnizeze informaţii privind
culorile.
5.1.3. Diode emitatoare de lumina (LED)
Sistemul de scanare a corpului Hamamatsu Body Line (BL) foloseşte diode emiţătoare de
unde luminoase învecinate cu infraroşu, pentru obţinerea datelor de scanare. Sistemul a fost
dezvoltat pentru a extrage mărimile corporale tridimensionale, folosind mai puţine puncte
antropometrice drept repere pe corp, decât alte sisteme dezvoltate anterior.
Un LED infraroşu este proiectat şi trecut printr-un sistem de lentile , iar undele
învecinate domeniului infraroşu sunt reflectate şi colectate de lentila detector. Schema de
principiu din figura 5.7 ilustrează combinaţia de lentile cilindrice şi sferice , care generează un
fascicul de raze în poziţia fotosensibilă a detectorilor.

Fig.5.7..Schema de principiu a diodelor emiţătoare de lumină
153

Măsurările sunt extrase din norul de puncte ale figurii 3D, pentru un set specific de măsurători.
Imaginea tridimensională a obiectului se formează prin combinaţia dintre scanarea necanică ,
senzori multipli şi procese electro- optice de scanare.
Lumina ajunge la subiect printr-o lentilă de proiecţie iar undele învecinate domeniului
infraroşu sunt reflectate şi colectate de lentila detector. Aceasta este o combinaţie de lentile
cilindrice şi sferice, care generează un fascicul de raze în poziţia fotosensibilă a detectorilor.
Măsurările sunt extrase din norul de puncte ale figurii 3D, pentru un set specific de măsurători.
Baza de date pentru selecţia dimensiunilor a fost realizată conform ISO 8559.
Compania Hamamatsu [32] a realizat un scaner Body Line pentru bustul feminin folosit
în proiectarea constructivă a lenjerie mulată pe corp. Compania a suportat şcolarizări în SUA,
Anglia, Germania şi Japonia, pentru a-şi dezvolta sistemul propriu de scanare a corpului. Ei au
lucrat de asemenea cu centrul militar din Natick, pentru a compara dimensiunile soldaţilor, luate
prin Body Line, cu sistemul Cyberware. Sistemul de scanare Hamamatsu BL redă valori mai
mari ale perimetrelor decât cele obţinute de către antropometria clasică. Un software obţine date
mai precise pentru perimetrul bustului şi al şoldurilor, dar are încă dificultăţi cu măsurarea
perimetrului gâtului. Considerând variabilitatea măsurărilor, rezultatele studiului indică pentru
sistemul Hamamatsu BL (figura 5.8 ) tendinţa de a produce cea mai largă dispersie a valorilor
măsurate.

Fig.5.8 -Sistemul de scanare Hamamatsu BL [12]
5.1.4. Sisteme bazate pe laser
Metodele de scanare cu laser sunt folosite în sistemele Cyberware WB4,WBX, ARN
Scan, Fast Scan şi Vitus. Scanerul proiectează o rază de lumină laser în jurul corpului, ce este
reflectată în camerele situate în fiecare cap de scanare. Datele sunt obţinute folosind o metodă în
care un fascicul de lumină este emis de diodele de laser spre suprafaţa obiectului scanat, apoi
văzută simultan din două locuri, folosind un aranjament de oglinzi. Văzut dintr-un unghi,
fasciculul laser apare modificat de forma obiectului.
Schema de principiu a sistemelor de scanare cu laser este prezentată în figura 5.9.

154

Fig.5.9.Principiul scanării cu laser
Sistemele de scanare cu laser se bazează pe o metodă non – contact, în care o rază de lumină
laser este proiectată pe obiect. Curba rezultată este tridimensională fiind observată prin unul sau
mai mulţi senzori de imagine.
Senzorii cuplaţi la o cameră, înregistrează deformaţiile şi creează o imagine digitizată a
subiectului. Camerele poziţionate pe fiecare din cele patru capete de scanare înregistrează
această informaţie a suprafeţei. Datele separate de pe fiecare cap de scanare sunt combinate în
software, pentru a produce o imagine integrată completă a obiectului scanat(fig.5.10).
Spre deosebire de alte metode de scanare, laserul generează puncte colorate RVA (roşu,
verde, albastru) şi necesită un proces de identificare a codurilor de culoare, pentru extragerea
datelor după scanare.
Centrul de Cercetări Army Natick al SUA foloseşte un sistem Cyberware pentru analiza
formei corporale, necesară dimensionării şi confecţionării uniformelor. [33]

Cyberware WB4
Cyberware WBX
Fig.5.10
Sistemul WB4 este controlat de softwarul Cyberware Cyscan, scris în C ++ şi Tcl/Tk, care
realizează modele grafice de bază. Datele scanate sunt convertibile în VRML pentru aplicaţii web.
Sistemul a fost proiectat şi realizat ca un instrument portabil, de înaltă acurateţe, destinat
155

aplicaţiilor ştiinţifice şi s-a demonstrat a fi nepreţuit în colectarea datelor necesare dimensionării
precise a uniformelor pentru recruţi. Totuşi sistemul are însuşiri prea costisitoare şi care nu sunt
necesare pentru un tip atât de simplu de vestimentaţie, ca uniforma unui soldat, pretinzând în plus
o îndemânare deosebită a personalului care setează şi utilizează scanerul.
Din acest motiv, Cyberware a dezvoltat, în anul 2000, versiunea WBX a scanerului, care
colectează toate datele necesare dimensionării îmbrăcămintei, cu o reducere substanţială a
complexităţii, dimensiunilor şi costurilor.
Sistemul WBX reduce:

cu 50% timpul de scanare de la 40 de secunde la 20;

cu 57% costul, de la 350,000$ la 150,000$;

operarea şi asamblarea sunt mai simple decât la sistemul WB4 şi include un
sistem optimizat a sarcinii de mişcare.
Sistemul Cyberware WBX a fost testat pe Corpul de Recruţi ai Marinei din San Diego, în
luna februarie 2000. Ambele scanere sunt sisteme de scanare cu laser fără contact optic.
Cyberware a produs şi dezvoltat sisteme de scanare 3D ale corpului pentru industria de confecţii,
pentru proiectarea vestimentaţiei create de designeri, pentru antropologişti, proiectanţi de mobilă,
de automobile, jocuri pe computer şi aplicaţii medicale.
TechMath este o companie germană de consultanţă pentru designul produselor
ergonomice, design de maşini, design al locurilor de muncă, bază de date antropometrice şi
analiză statistică, design de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Compania realizează produse software
şi hardware, legate de ergonomie şi sisteme de măsurarea îmbrăcămintei, cu diviziunile ei de
modelare umană: sistemele RAMSIS, Contour, Move şi Vitus.
Sistemul RAMSIS este un instrument ergonomic al companiei TecMath, care în 1,3
secunde scanează un obiect. Acest sistem este direcţionat spre design de produs virtual şi analiză
ergonomică. El a fost conceput ca răspuns la cerinţele industriei germane de automobile şi
este acum folosit pe scară mondială de 60% din companiile producătoare de automobile.
Sistemul este integrat cu CAD de tipul CATIA, IDEAS şi conţine bază de date antropometrice,
simulări ale poziţiei corpului şi a mişcării şi poate realiza design pentru interiorul automobilului,
pentru scaune, pentru locul de muncă în corelaţie cu analize ergonomice şi de asemenea design
medical(fig.5.11).

TechMath Vitus Pro

TechMath Vitus Smart
Fig.5.11

156

Aşa cum se observă şi în figura 5.12 sistemul calculează dimensiunile corpului , metoda de
măsurare fiind cea a triunghiului cu laser.Are la bază un tub cu laser şi camere de luat vederi
ce se deplasează vertical.Are facilitatea de calibrare automată şi opţiunea pentru sesizarea
culorii. De asemenea are propriul soft pentru vizualizarea şi manipularea imaginilor 3D scanate.
Permite vizualizarea a peste 16 milioane de puncte cu coordonate tridimensionale şi poate
exporta date în formate diferite cum ar fi VRLM şi JPG.

Fig.5.12- Scanarea cu VitusPro 3D
Sistemul Contour a fost folosit pentru corelarea dimensiunilor corpului cu cele ale
uniformelor armatei şi selectarea dimensiunilor din tabele care conţin dimensiunile de bază ale
corpului pentru companii ca DoB şi Bundeswehr. Contour este un sistem de măsurare cu cameră
care calculează dimensiunile corpului, la un preţ relativ scăzut şi în mai puţin de două minute. El
clasifică automat dimensiunile produsului textil şi poate interfera cu sistemele de proiectare a
tiparului, ca Gerber Technology şi GRAFIS. Sistemul Contour constă din tuburi de iluminare, un
disc de calibrare, o cameră şi un cadru grabber. Se operează pe o platformă Windows 95 şi pe un
PC standard.
VOXELAN este un sistem de scanare optică 3D non-contact a firmei Hamano, care
scanează corpul cu un sigur laser. Sistemul a fost realizat iniţial realizat de NKK, Japonia şi apoi
preluat de Hamano Engineering Co. Ltd, în 1990. VOXELAN este folosit în diverse scopuri,
chiar şi la măsurarea întregului corp uman.
VOXELAN HEV-1800 HSW este folosit pentru măsurarea întregului corp, VOXELAN:
HEC-300 DS este pentru detaliile feţei, iar pliurile (cutele) sunt măsurate cu VOXELAN: HEV50S. Ele oferă informaţii foarte precise, într-un interval de rezoluţie de la 0,8 mm pentru întreg
corpul, până la 0,02 mm pentru cute.

157

Un obiect este măsurat prin combinarea datelor din faţă şi din spate, obţinându-se astfel
o vedere complexă chiar şi a unei forme spiralate a obiectului. Perimetrul şi aria unei secţiuni
transversale a obiectului pot fi măsurate, la fel de bine ca şi diametrul care traversează laturile,
cât şi diametrul faţă/spate. Măsurătorile secţiunii longitudinale pot fi obţinute în acelaşi mod ca
şi măsurătorile în secţiune transversală (plan orizontal). În urma măsurătorilor, formele solide
ale obiectelor pot fi transformate în hărţi, cu culori corespondente înălţimilor, variind faţă de
poziţia de referinţă.

Voxelan HEV-1800
Fig.5.13

VOXELAN[34] software operează în platforma Windows 95 sau NT şi are formatul datelor
DXF sau IGES, care sunt folosite în cele mai multe sisteme CAD(fig 5.13).[14]
Coparativ cu sistemele de scanare cu lumină albă , cele bazate pe scanarea cu laser
prezintă mai multe avantaje: o rezoluţie bună, nu deformează rezultatele măsurătorilor şi au o
acurateţe în redarea formei şi dimensiunilor corpului.

158

5.1.5. Alte sisteme
S-au conceput sisteme de scanare 3D care pot avea aplicaţii în industria de confecţii, deşi
în mod indirect. De exemplu, Polhemus a dezvoltat FastScan[35], pentru a ajuta în simularea
mişcării obiectelor. Norul de puncte rezultante şi datele imaginii virtuale pot fi integrate în
numeroase sisteme CAD, folosite în proiectarea industrială(fig.5.14).

Fig.5.14- Polhemus FASTSCAN
3D Scanners din Londra a creat produse pentru modelarea obiectelor. Produsele lor, Model
Maker and Reverse sunt cunoscute pentru măsurare şi modelare în industria de automobile. Alte
sisteme de scanare includ CogniTens Optigo 100 şi Turing 3D. In mod curent, nici unul nu este
folosit în industria de confecţii, deşi ambele au un software bun de extracţie a datelor.
Alte metode pot fi de asemenea aplicate la scanarea tridimensională a obiectelor. De
exemplu, compania Immersion a dezvoltat o linie de scanere Micro Scribe, care trasează
suprafaţa unui obiect. Acestea nu au fost folosite pentru extragerea datelor de măsurare, dar au
fost folosite în modelare(fig.5.15).

Fig.5.15
159

Carl Zeiss şi Faro Technologies au sisteme de modelare similare. În timp ce aceste sisteme par
să aibă puţine aplicaţii în industria textilă, rămâne să se vadă cum pot fi folosite în dezvoltarea
întreprinderilor virtuale şi în creşterea comerţului electronic.
-Sistemul LASS
Este printre primele sisteme de scanare tridimensionala , ce s-a dezvoltat în Marea Britanie.
Scopul acestuia este stabilirea tipodimensiunilor în mod automat , proiectarea produselor şi
aplicaţii în industrie şi medicină.
Specific acestuia este faptul că subiectul se roteste. Camera filmează corpul iluminat de
o lampă cu halogen. Camera captează imagini, în timp ce un operator deplasează lumina , astfel
încât umbra urmăreşte întregul corp. Aceasta constituie data de intrare pentru sistemul de
reconstrucţie a formei corpului tridimensional.
LASS este un sistem automat de măsurare tridimensional , bazat pe metoda triunghiului.
Subiectul stă pe o platformă rotativă şi este rotit cu 360o . Câte o fantă de lumină de la fiecare
dintre cele 16 proiectoare cade pe corp într-un plan vertical ce trece prin centrul de rotaţie.

Fig.5.16 Sistemul LASS

O serie de 14 camere de luat vederi aşezate de-a lungul planului verical este folosită
pentru a citi imaginea proiectată de fantele de lumină. De la camere , ce vizualizează conturul
imaginii create de fantele de lumină, se calculează înălţimile şi razele orizontale ale curbelor
suprafeţei umane.Imaginilecaptate prin cele 14 camere video sunt apoi prelucrate electronic.
-AVANTAJELE SISTEMELOR BODY SCANNING
Comparate cu sistemele de măsurare tradiţională cu centimetrul, ruletă, etc., sistemele de scanare
laser au avantajul vitezei. De exemplu, ARN Scan realizează măsurarea în 17 secunde în faza
160

scanării iniţiale şi rezultă un nor digitizat de 300.000 de puncte pentru harta suprafeţei corpului.
Din norul de date, în 30 secunde, ARN Scan software extrage mărimile antropometrice precise
necesare proiectării tiparelor produselor textile de îmbrăcăminte.
Alt avantaj al scanării 3D a corpului, pe lângă viteză, este precizia şi reproductibilitatea
datelor, ca şi posibilitatea revenirii şi revizuirii măsurătorilor, după un timp.
După procesul de scanare, ARN Scan selectează automat dimensiunea corectă pentru
subiect sau indică necesarul de material pentru un produs vestimentar cu măsură
corespunzătoare, dacă corpul are dimensiuni în afara celor standardizate. ARN a implementat
acest sistem pentru recruţii corpului de marină din San Diego, California. La majoritatea
recruţilor, forma corporală se modifică drastic, datorită dietei şi exerciţiilor fizice pe durata
serviciului militar şi sistemul de scanare face posibilă găsirea rapidă a dimensiunii corecte pentru
noile forme corporale.
Dezavantajul tehnologiei de scanare 3D, comparativ cu tehnicile de măsurare şi
antropometrie tradiţionale sunt costurile tehnologiei şi imposibilitatea preluării anumitor date din
cauza umbririi - zona subraţului şi zona iliacă. Alte aspecte sunt legate de absorbţia luminii de
către păr şi culoarea tenului, imaginile false ori cu semnal parazit cauzat de mişcarea sau de
gestionare incorectă a datelor .

5.1.6.Comparaţie între caracteristicile sistemelor de scanare

-

Timpul de scanare

Timpul rapid de scanare este unul dintre avantajele remarcabile pentru majoritatea
sistemelor 3D de scanare a corpului, faţă de metoda tradiţională de măsurare, deoarece este
posibilă obţinerea datelor precise pentru mai multe persoane într-o perioadă de timp foarte
scurtă. Viteza de scanare este importantă în reducerea erorilor generate de mişcarea subiectului
în timpul procesului de scanare.
După cum se observă în tabelul 5.2 , timpul de scanare şi extragere a datelor este diferit la
sistemul de scanare cu laser de cel de la sistemul de scanare cu lumină. Sistemele de proiecţie a
luminii prezintă, în general, un timp de scanare mai redus decât sistemele de scanare cu laser;
totuşi timpul de extragere a măsurătorilor este mai lung decât cel al majorităţii sistemelor de
scanare cu laser. Astfel sistemele de scanerele cu lumină necesită mai mult timp pentru calibrare
şi procesare computerizată a datelor.

161

Tabelul 5.2 Comparaţia timpilor de scanare
Sistemul

Timp
de Timp
scanare
procesare
(secunde)
(secunde)

de Total
(secunde)

Sisteme de scanare ce utilizează lumina
TC2-3T6

10

30

40

TC2-2T4

10

30

40

Hamamatsu-BL

7

40

47

Telmat-SYMCAD

7,2

15

22,2

Wicks&Wilson-TriForm

16

60

76

Wicks&Wilson-TriForm Body Scan

16

240

256

CogniTens-Optigo 100

6

14

20

Cyberware-WB4

17

30

47

Cyberware-WBX

17

30

47

Vitronic-Vitus Smart

10

30

40

TechMath-Ramsis

1,3

-

-

Hamano-Voxelap

4

-

-

Polhemus-Fastscan

30

-

-

Sisteme de scanare ce utilizează laserul

-Dimensiunile fizice ale sistemelor de scanare
Dimensiunea fiecărui scaner este foarte importantă pentru plasarea acestuia într-un
anumit spaţiu şi ea variază mult de la un produs la altul. În tabelul 5.3 se compară dimensiunile
fizice ale fiecărui sistem, volumul scanat şi mărimea fişierului ce conţine baza de date.
Mărimea fişierului ce conţine baza de date devine un factor important privind
managementul de evaluare a datelor, stocarea, transmiterea şi folosirea. Cu cât se va dezvoltă şi
se va intensifică comerţul electronic, cu atât un fişier cu o mărime mai mică va fi esenţial.
Tabelul 5.3. Comparaţia dimensiunilor, volumului şi mărimii fişierului de stocare a datelor
Sistemul

Dimnsiuni
Volum
(L x l x h în metri (L x l x h în metri)
)

Marime
fişier date

Sisteme de scanare ce utilizează lumina
TC2-3T6

3,3 x 5,9 x 2,4

1,1 x 2 x 1,1

6 Mb

TC2-2T4

1,2 x 6,3 x 2,4

1,1 x 2 x 1,1

4 Mb

TC2-2T4s

1,2 x 4 x 2,4

1,1 x 2 x 1,1

4 Mb

162

Hamamatsu-BL

1,59 x 1,67 x 2,75

0,89 x 0,5 x 2

0,3 Mb

Telmat-SYMCAD

3,0 x 1,5 x 2,4

0,8 x 1,3 x 2,2

0,25 Mb

Wicks&Wilson-TriForm Body
Scan

2,5 x 1,5 x 2,4

0,75 diametru x 2

10 Mb

Sisteme de scanare ce utilizează laserul
Cyberware-WB4

3,8 x 3 x 2,9

2 x 1,2
(cilindric)

x

Cyberware-WBX

3,8 x 3 x 2,9

2 x 1,3 x 0,5 (eliptic) 0,8 Mb

Vitronic-Vitus Smart

3,1 x 3,5 x 1,85

2,1 x 0,8 x 1,2

TechMath-Ramsis

2,0 x 1,1 x 2,8

0,8 x 0,8 x 2,2

Hamano-Voxelan

-

11 x 0,74

-

Polhemus-Fastscan

-

2

-

x2x2

1,2 0,8 Mb

3 Mb

Dispozitive de vizionare
Deşi tehnica de bază este similară pentru cele mai multe sisteme de scanere 3D ale
corpului, ele diferă prin metoda de proiecţie a luminii şi capturare a imaginii. Un cap de scanare
conţine un sistem de proiecţie şi un sistem de captare a imaginii. Tehnicile optice non-contact
sunt folosite de sistemele de scanare 3D ale corpului pentru captarea formei subiectului, în
concordanţă cu dispozitivele specifice de vizionare. Dispozitivele de vizionare, folosite în
scanarea 3D includ proiectoare, dispozitive cu sarcină cuplată, surse de lumină (LED, laser, etc.)
şi un ecran.
După cum se observă din tabelul 5.4., majoritatea sistemelor de scanerel 3D ale corpului
(Cyberware, TecMath, Vitronic şi Hamamatsu) proiectează lumina orizontal. Într-un scaner cu
raze orizontale, capul de scanare se mişcă paralel cu axa longitudinală a corpului. Scanerul
Hamamano VOXELAN este singurul care utilizează raze laser verticale. El proiectează două
linii laser verticale, care se deplasează peste corp în plan orizontal. Camera este montată fix.
Scanerele TC2 şi Telmat proiectează raze de lumină structurată pe corp. Unele sisteme (TC2,
Telmat şi Turing) nu au componente în mişcare.
Cyberware, Vitronic, TecMath, Polhemus şi Hamano folosesc laserele. Avantajul
sistemelor de scanare cu rază laser este că doar o singură linie necesită să fie analizată, spre
deosebire de cele cu proiecţia luminii (TC2, Telmat,LASS, CogniTens şi Hamamatsu) şi cele ce
utilizează stereofotogrametrie (Turing 3D).

163

Când sunt utilizate pe corpul uman sistemele de scanare cu rază laser, acesta trebuie să
fie de plasa 1 pentru siguranţa ochilor, excepţie fiind sistemul Polhemus (clasa 2) care nu se
foloseşte pentru scanarea corpului.

Tabelul 5.4. Surse de lumină şi dispozitive de vizionare
Sistemul

Dispozitiv
vizionare

Rezoluţie

de Direcţia de Siguranţa
proiectare
ochilor

Sursa
lumină

de

(R x H x V în
mm)
Sisteme de scanare ce utilizează lumina
TC2-3T6

6 camere

TC2-2T4

4 camere

-

Da

1 x 2,8 x 2,8

-

TC2-2T4s

4 camere

-

Da

1 x 2,8 x 2,8

-

Hamamatsu-BL

-

Da

2 PSC, 32 Mişcare pe
LED pe cap, 8 verticală
proiectoare

Da

1 x 2,5 x 2,5

1 x 7,5 x 5

Lumină
albastră,
cameră
întunecată

Diode
emiţătoare de
lumină
(LED)

Telmat-SYMCAD

Camera video Captură 3D
standard
instantanee

Da

0,8 x 1,4 x 1,4

Wicks&WilsonTriForm Body Scan

4 CCD şi 4
proiectoare cu sistem
de
oglinzi

Da

1,5 x 1,5 x 1,5

Franjuri de
lumină
-

Sisteme de scanare ce utilizează laserul
Cyberware-WB4

CCD, 8 lasere

Mişcare pe
verticală

Da

0,5 x 2 x 5

Laser (Clasa
1)

Cyberware-WBX

CCD, 4 lasere

Mişcare pe
verticală

Da

0,5 x 2 x 3

-

Vitronic-Vitus
Smart

Camere video

Mişcare pe
verticală

Da

2x2x2

Laser (Clasa
1)

TechMath-Ramsis

Camere CCD

Mişcare pe
verticală

Da

-

Laser (Clasa
1)

164

Hamano-Voxelan

Două
linii
verticale
mişcare
orizontală

Da

3,4 x 3,4 x 3,4

Laser (Clasa
1)

La sistemele Cyberware, Vitronic şi Hamamatsu, camerele şi oglinzile sunt situate
deasupra şi sub sistemul de proiecţie, permiţând astfel scanarea porţiunii de corp de la vârful
capului la bărbie. La scanerul TecMath, camerele sunt montate doar deasupra proiectorului laser,
astfel partea inferioară a unor porţiuni de corp poate rămâne slab reprezentată .
Hamamano are camera montată într-o poziţie fixă, între proiectoarele laser rotative şi în
acest mod, porţiuni de corp, ca umerii şi zona iliacă nu sunt captate foarte bine. Sistemul TC23T6 foloseşte 6 proiectoare şi camere adcă, trei pentru partea inferioară a corpului şi trei pentru
cea superioară. Partea frontală a corpului este captată de 4 camere şi spatele de două camere.
Dacă obiectivul capului de scanare este mai jos decât umerii, vârful umerilor nu se va vedea prea
bine.
Atât Telmat, cât şi Hanano scanează subiectul de două ori. Mai întâi este scanată faţa
corpului şi apoi spatele. Hamano uneşte datele, folosind marcaje pe umăr. Telmat reuneşte
datele, lipind scanarea din faţă şi din spate de scanarea umbrei corpului. Dezavantajul acestei
proceduri poate fi distorsiunea imaginii, deşi nu există nici un control pentru diferenţele de
poziţie, pe durata scanărilor de faţă şi spate.
Pentru a capta întregul corp, proiectorul şi camerele trebuie plasate la o distanţă
semnificativă de corp sau trebuiesc utilizate capete multiple de scanare. Cu excepţia folosirii
oglinzilor, prima opţiune creşte dimensiunea totală a sistemului de scanare. Astfel, anumite
companii, ca TC2, folosesc capete de scanare separate pentru partea superioară şi inferioară a
corpului.
În scanerul Cyberware, camerele sunt integrate într-un singur bloc. Oglinzile de deasupra
şi de desuptul laserului proiectează imaginile lor pe un singur dispozitiv CCD. Primul avantaj al
acestei poziţionării este că necesită mai puţine camere deşi complexitatea analizelor creşte.
Datele imposibil de scanat sunt o problemă pentru majoritatea sistemelor 3D de scanare a
corpului, iar efectul de umbrire pare să contribuie la această problemă. În general, creşterea
numărului de camere folosite, combinate cu o iluminare strategică, reduce numărul datelor lipsă.

- Sisteme de operare
După cum se observă în tabelul 5.5, majoritatea sistemelor de scanare operează într-un ambient
computerizat de tip SGI sau Windows NT. Cerinţele minime ale sistemului sunt în general
165

200MHZ Pentium, 256 MB RAM, Windows NT4, 0,2GB acţionarea hardului, 8X acţionare CDROM, 4MB cardul pentru grafice, un set ieftin Triton PCI şi trei port seriale.
Tabelul 5.5. Comparaţia sistemelor de operare
Sistemul

Hardware

Software

Format
de date

fişier Compatibil cu

Sisteme de scanare ce utilizează lumina
TC2-3T6

Windows NT

Bodz
measurement Image file (.Tif)
system (Virtual basic/C ASCII, Binary,
++/open GL graphics)
VRML

Gerber MTM

TC2-2T4

-

-

-

-

TC2-2T4s

-

-

-

-

HamamatsuBL

Win32PC/NT BL Manager software .BLS
(Virtual basic/C ++)
(98,
95,
Conţinând
2000)
XYZ

Inventor (.iv)

SYMCAD software,
SYMCAD Body card

Gerber MTM

TelmatSYMCAD

-

Wicks&
Windows NT BodyScanner software
Wilson4.0
TriForm Body
Scan

VRML (.wrl)
DXF, ASCII

TFM şi VRML VRML, DXF,
plus
DXF, IGES, STL
IGES, STL

Sisteme de scanare ce utilizează laserul
CyberwareWB4

SGI

Cyscan(C++ şi Tcl/Tk)

CyberwareWBX

-

Cyscan,
DigiSize

Vitronic-Vitus
Smart

PC (Intel)

Software-Vitronic C++

TechMathRamsis

Pentium PC/
procesor
min. 100MHz

RAMSIS Software

.iv (inventor)

JczdirWB,

VRML
VRML

-

166

Binary,
PLY, VRML, JPEG
ASCII, VRML
ANYSIM

Numeroşi producători de hardware pentru sistemele de scanere au conceput un software
care să permită extragerea automată a măsurătorilor din datele 3D scanate. Sunt incluse în acest
grup: Cyberware (Cyscan, Cydir, WB, Digisize), Hamamatsu (Body Lines), Hamano (software
de extragere Voxelan), TC2, Telmat (SYMCAD) şi TecMath (RAMSIS şi Contour) .
Multe dintre sisteme de scanare pot integra datele de măsurare într-un sistem CAD
pentru proiectarea îmbrăcămintei. Sistemele Telmat şi TC2 sunt compatibile cu tehnologia
Gerber „made to measure” (MTM) prin intermediul unui software CAD, realizându-se astfel
conversia directă a informaţiei dimensionale în modele de îmbrăcăminte conform cerinţelor
clienţilor şi producătorilor.
RAMSIS, de la TecMath, este compatibil cu softul pentru designul industrial ANYSIM.
Sistemul operează pe o platformă PC şi permite vizualizarea imaginii 3D concomitent cu
procesul de extragere a datelor.
Alte pachete software pentru extragerea măsurătorilor au fost dezvoltate în centre de
cercetare: 
softul ARN-SCAN a fost conceput sub program DLA-ARN; 
Laser Design a creat softul Data Sculpt; 
Beecher Research Company a realizat softul SHAPE ANALYSIS (analiza
formei); 
Clemson Apparel Research (CAR) a creat softul 3DM;

Softurile SHAPE ANALYSIS şi TecMath Vitus au fost create pentru extragerea manuală
a măsurătorilor antropometrice din imaginile digitizate premarcate.
Pachetul soft 3DM a fost creat la Clemson University din 1991. Acest soft transformă
întreaga imagine 3D a corpului în format text şi dă posibilitatea utilizatorului să segmenteze,
analizeze şi să măsoare imaginea. Softul este creat în C++, foloseşte bibliotecile OpenGL şi XWindows şi este compatibil cu SGI Unix, dar şi cu Windows NT.
În acord cu un studiu recent, softul 3DM are avantajul acuirateţii, complexităţii şi
reproductibilităţii măsurătorilor corpului, cât şi îmbunătăţirea corelării între corp şi produsul
vestimentar.
Sistemele 3D de scanare a întregului corp pot avea un aport semnificativ în dezvoltarea
industriei mondiale de confecţii, deoarece furnizează rapid, complet şi precis date pentru
redefinirea sistemelor de mărimi.
Rezolvând sau eliminând deficieţe cum ar fi, procesele de marcare, datele lipsă, erorile
cauzate de mişcare, aceste sisteme vor fi esenţiale pentru strategiile personalizării consumului de
masă, pentru acele companii, dependente de cererea de pe piaţă.
167

168

Capitolul 6. Contribuţii originale. Fundamentări ştiinţifice şi aplicaţii
6.1. Aplicatia SECT’OR

Aplicaţia SECT’OR [36] reprezintă un program de proiectare computerizată bidimensională
ce utilizează automat proporţia de aur şi poate constitui o parte integrantă a unui program de
proiectare complex. Concepţia acestei aplicaţii constituie unul din rezultatele cercetării
desfăşurate în cadrul stagiului de pregătire extern , şi are la bază interferenţele disciplinare
concretizate prin aplicarea unui raport geometric în domeniul informaticii, utilitatea acestuia
regăsindu-se în determinarea funcţiei estetice a produsului . Aplicaţia poate fi utilizată atât în
etapa iniţială de proiectare cât şi în cea finală , pentru o proiectare elaborată fiind necesar un
program de proiectare constructivă complex, prezentat în subcapitolul următor.

6.1.1.Programul STAPRIM
STAPRIM este un program de proiectare computerizată a vestimentaţiei, realizat în
Rusia, având ca scop formarea experienţei de muncă în creaţia de înaltă calificare a designerilor
şi a utilizatorilor de software. Aceasta experienţă este utilă în proiectarea tridimensională a
siluetei şi a obiectelor vestimentare, pornind de la dimendiunile manechinului sau a unui model
individual.
La baza programului se află un model parametric şi un set de parametri structurat într-un mod
accesibil pentru utilizator.
Proiectarea vestimentaţiei prin utilizarea sistemului automat de construcţie a siluetei 3D
cuprinde următoarele etape:
- Alegerea manechinului tip sau realizarea unei figuri individuale
- Crearea modelului 3D a obiectului vestimentar
- Elaborarea unei construcţii bidimensionale
- Elaborarea setului de modele
- Desfăşurarea modelelor
În prima etapa de proiectare , pentru producţia în serie, se determină dimensiunile unei figuri
tip, pe baza tipologiilor utilizate (Fig.5.17). Pentru producţia individuală sunt utilizate
dimensiuni preluate de pe subiectul studiat, prin metode de măsurare directă sau cu ajtorul
aparatelor de scanare. După alegerea manechinului tip sau a figurii individuale , în această etapă
se determină de asemenea detaliile suprefeţelor .
169

A doua etapa de proiectare , reprezintă un pas important în privinţa realizării modelului ce
corespunde cu silueta şi proporţiile imaginate de designer. Pe ecran se construieşte modelul
tridimensional al obiectului vestimentar (CMT) (ce în desfăşurare se proiectează pe suprafeţe
plane (CSP)), fapt ce simplifică metoda de proiectare şi reduce timpul de lucru.
În cea de-a treia etapă se ajustează proiectarea din suprafeţele plane la modelul construcţiei
(MK), proces ce este dificil de realizat în 3D.
A patra şi a cincea etapă constituie metode preluate din proiectarea tradiţională , bazându-se
pe desfăşurarea modelului proiectat în tridimensional. Aceste etape se realizează în suprafeţele
plane fie manual, fie prin utilizare unor sisteme automatizate de modelare bidimensională.

170

Fig.5.17. Preluarea dimensiunilor manechinului tip

171

11)

3)

2)

4)
Fig. 5.18- Alegerea variantei de proiectare corespunzatoare schiţei iniţiale

172

Fig. 5.19.- Proiectarea produsului în relaţie cu punctele antropometrice ale manechinului.

173

Fig.5.20. Ajustarea dimensiunilor produsului proiectat cu dimensiunile modelului individual

Fig.5.21. Proiectarea produsului pe baza vederii simultane a modelului din diferite perspective

174

Fig.5.22. Desfăşurarea produsului proiectat din 3D în suprafeţe plane

A1,a2-unghiul dintre linia de contur a
gulerului
şi
linia
de
pauză
h1-unghiul dintre linia reverului şi linia de
contur
a
gulerului
H2,
H3
stativ
guler
H4- linia de cădere a gulerului
H5 – distanta dintre linia taliei şi punctul de
bază
al
gulerului
H6, H7 - deplasare a liniei pentru
îmbracamintea
cu
piept
dublu
H8 – punctul de stativ (extinderea la linia
centrala
a
partii
din
faţă)
H9, H10 – lungimea gulerului în relaţie cu
linia
gâtului
H11, H12 – distanţa pănă la intersecţia
gulerului
cu
reverul
H13 - lăţime rever

Fig.5.23.Proiectarea detaliată a gulerului

175

6.2.Contribuţii originale.
În secolul XIX psihologul german Gustave Fechner demonstrează preferinţa omului pentru
raportul de aur. El realizează studii pe baza a mii de subiecţi, propunându-le să aleagă dintr-o
varietate de dreptunghiuri unul care sa determine o senzaţie plăcută ochiului. Majoritatea
subiecţilor au ales dreptunghiul ce are ca raport al laturilor proporţia de aur. În cuprinsul tezei
noastre s-a determinat faptul că organismul uman conţine acest raport în structura şi proporţiile
corpului. Numeroase studii din diverse domenii au demonstrat prezenţa proporţiei de aur în
creşterea naturală a plantelor şi animalelor . Astfel, ochiul uman, în momentul în care regăseşte
această proporţie în spaţiul înconjurător, obţine o senzaţie de confort , senzaţie ce este
determinată de caracterul comun al structurii organismului uman şi al spaţiului respectiv.În
acelaşi mod ochiul selectează obiectele şi formele ce conţin proporţia de aur, fie acestea structuri
naturale, creaţii arhitectonice sau artistice. Pornind de la aceste concluzii , am considerat
oportună utilizarea proporţiei de aur în proiectarea automatizată a vestimentaţiei. Considerăm
că prezenţa acestei proporţii în compoziţia produselor vestimentare constituie un factor important
în determinarea calităţilor estetice ale produsului, dar mai ales in procesul de selectare a acestuia
de către consumator din rândul altor produse care nu sunt proiectate pe baza proporţiei de aur.
Având în vedere surplusul de producţie actual pe care îl suferă societatea de consum la nivelul
intregii economii şi varietatea largă (din punct de vedere calitativ ) a produselor din domeniul
vestimentar, procesul de selectare al produsului devine unul foarte important .Utilizarea
proporţiei de aur în proiectare reprezintă o soluţie ştiinţifică în rezolvarea problemei selectării
produsului, depăşindu-se astfel o etapă din procesul de achiţionare al acestuia. Acest factor
contribuie la o stabilizare a producţiei intreprinderilor , bazată pe selectarea (mai mult sau mai
puţin conştientă) de către consumator a produselor realizate.

6.2.1.SECT’OR- aplicaţie adiţională unui program de proiectare compunterizată
Utilizând rezultatele studiilor de proporţii , în special a raportului de aur, prezentate în
capitolele anterioare , autorul a conceput aplicaţia SECT’OR ( franc. Section d’aur), ce are ca
scop determinarea calităţii estetice a unui produs vestimentar sau a unei compoziţii artistice. Pe
baza unei imagini aplicate se definesc proporţiile de aur ale compoziţiei, realizându-se astfel
raporturile “frumoase” între formele sau suprafeţele delimitate. Astfel, datorită calităţilor acestei
proporţii , se obţine un efect optic plăcut, indiferent de proporţiile subiectului studiat .

176

Fig. 5.24- Deschiderea aplicatiei SECT’OR

Aplicatia se deschide prin dublu clic asupra icoanei ilustrative (Fig. 5.24) , ce va duce la
apariţia unei ferestre pe ecran (Fig.5.25) în cadrul căreia apar butoanele de comanda LOAD
(ÎNCARCĂ), SEGMENT , BIND (UNEŞTE ), DELETE (ŞTERGE), SAVE (SALVEAZĂ).
Comanda LOAD (ÎNCARCĂ)(Fig.5.26) este concepută pentru încărcarea în cadrul aplicaţiei a
unei imagini. Aceasta poate fi modelul unui corp uman , un produs vestimentar , schiţa unei
lucrări de artă , un proiect de design interior sau orice altă compoziţie artistică. Pe baza imaginii
încărcate se va începe proiectarea compoziţiei, accesând comanda SEGMENT( Fig. 5.27, Fig.
5.2.8a)
Această comandă reprezintă determinarea automată a două sectiuni de aur în cadrul unui
segment. Se marchează distanţa dorită prin aplicarea a două puncte cu ajutorul mouse-ului ,
aceste puncte fiind cele ce delimitează segmentul . Astfel , pe lungimea determinată de segment
(ex. lungimea umerilor, înălţimea corpului etc.) apar doua puncte ce marcheaza proporţia de aur
în cadrul acelei lungimi.

177

Fig.5.25. -Fereastra de deschidere a aplicaţiei SECT’OR

Fig.5.26. -Comanda ÎNCARCĂ

178

Fig.5.27 –Comanda SEGMENT

Fig. 5.28.a – Comanda SEGMENT

Pasul următor în etapa de proiectare este constituit de utilizarea multipla a comenzii
SEGMENT, ori de câte ori este necesară determinarea proporţiei de aur a diferitelor distanţe
verticale sau orizontale , în funcţie de opţiunile proiectantului .(Fig.5.28.a)
179

Comanda BIND (UNESTE )(Fig.5.29) se aplică în etapa urmatoare de proiectare pentru
stabilirea unor linii de marcaj pe baza punctelor de secţiune. În momentul trasării segmentelor, în
zona inferioară imaginii sunt determinate etichete (LABEL)corespunzătoare fiecărui segment în
parte.Ele sunt împărţite în segmente corespunzătoare funcţiilor DRAW SEGMENT, BIND
SEGMENT, REAL DISTANCE (REAL DISTANCE 1, REAL DISTANCE 2).În cadrul acestor
etichete se află căsuţe pentru bifare /debifare. Prin debifarea casuţei DRAW SEGMENT se
renunţă la marcarea segmentului , pe imagine ramânând reprezentate punctele de secţiune. Prin
debifarea căsuţei BIND SEGMENT se renunţă la unirea ultimelor două segmente. In cadrul
spatiului corespunzător REAL DISTANCE se va nota dimensiunea segmentului (reprezentată de
dimensiunea reală, preluată de pe modelul studiat). Se vor obţine astfel în mod automat REAL
DISTANCE 1 şi REAL DISTANCE 2, ce vor reprezenta distanţele la care se află punctele S1 şi
S2 , corespunzătoare secţiunii de aur. În acest mod proiectantul va putea transpune fără
dificultate dimensiunile asupra modelului creat, respectând cu exactitate proporţia de
aur.(Fig.5.28.b)

Fig.5.28.b – REAL DISTANCE- determinarea punctelor de secţiune

Prin comanda SAVE(SALVEAZĂ) (Fig. 5.30) se salvează imaginea într-un format electronic
dorit.(jpeg, jpg etc)

180

Fig. 5.29 – Comanda BIND (UNEŞTE)

Fig. 5.30.-Comanda SAVE (SALVEAZĂ)

181

6.2.2. Aplicaţii în proiectarea vestimentaţiei şi a compoziţiilor artistice prin intermediul
utilizării aplicatiei SECT’OR

Fig. 5.31. Proporţionarea automată a vestimentaţiei

Proiectarea vestimentaţiei se realizează ţinând cont de funcţiile de durabilitate , confort şi de
valoare de prezentare a acesteia. Aplicaţia SECT’OR a fost concepută ca rezultat al studiilor
autorului privind funcţia estetică a produselor vestimentare. Căutările şi definirea unor proporţii
ideale s-au axat pe cercetările din domeniul artistic , având ca punct de pornire proporţiile
corpului uman. Deseori însă , figura umană se caracterizează printr-o deformare a proporţiilor
ideale, particularităţile de conformaţie definind forme exterioare variate. În aceste situaţii
creatorul se confruntă cu dificultăţi în obţinerea unor obiecte vestimentare plăcute ochiului , fiind
deseori nevoit să mascheze anumite trăsături ale corpului prin improvizaţii în conceperea
produselor vestimentare.
Inovaţia aplicaţiei SECT’OR constă în utilizarea facilă a proporţiei de aur în proiectare, atât
pentru corpuri bine proporţionate cât şi pentru corpuri cu anomalii (Fig.5.31). Astfel, preluând
dimensiunile unor subiecţi ce prezintă disproporţii în structura figurii, se vor realiza produse
vestimentare corespunzătoare normelor estetice.Utilizând programul Sect.or, în funcţie de
înălţimea şi lăţimea corpului se pot determina dimensiunile optime ale unui produs , cât şi detalii
ale acestuia , rezultatele obţinute pe produs minimalizând disproporţiile subiectului dat.. Liniile
182

secţiunii de aur, marcându-se prin cusături (de contur sau aplicate) contribuie la realizarea unei
compoziţii bine proporţionate , punctele de secţiune devenind centre de interes ale acesteia

Fig.5.32. –Proiectarea unei lucrări de artă prin intermediul aplicaţiei SECT’OR

Prin aceeaşi metodă, a aplicării unei imagini în programul de proiectare, se pot determina
proporţiile de aur şi centrele de interes ale acesteia, marcate de secţiunile de aur (Fig.5.32).
Utilizând comanda UNEŞTE se obţin liniile de fugă , care, alături de liniile de contur , conduc
privirea spre zonele compoziţionale dorite. Aplicaţia , în acest caz, este utilă în prima fază de
proiectare , facilitând problemele de compoziţie a lucrării. În funcţie de concepţia artistului, se
poate ajunge la o structura compoziţională complexă (Fig.5.3.3), pe baza căreia se poate realiza
schiţa ulterioară, aceasta implicând bineînţeles factori de originalitate şi intuiţie artistică .

183

Fig. 5.33 – Structurarea compoziţională a unei lucrări de artă

Fig.5.3.4.- Utilizarea aplicaţiei SECT’OR în proiectarea construcţiilor( proiectant 3D- Daniel
Zaporojan)

184

Capitolul 7.Concluzii

În urma cercetărilor teoretice şi experimentale aferentei lucrări pot fi conturate
următoarele concluzii şi orientări:
1. Teza de doctorat are un titlu ce evidenţiază profunde conexiuni interdisciplinare, ceea
ce presupune îmbinarea cunoştinţelor de artă plastică cu cele de antropometrie , matematică ,
arhitectură , informatică, proiectare constructivă şi proiectare tehnologică.
2. Cercetarea a necesitat ca autorul să efectueze un studiu amplu de bibliografie, ceea ce
s-a materializat cu o vastă sinteză documentară privind istoricul şi evoluţia descrierii corpului
uman , a raportului de aur şi al unor sisteme de proporţii aplicate în arta plastică, arhitectură şi
creaţia vestimentară. După cum rezultă din cuprinsul, această evoluţie evidentiază multe aspecte
referitoare la metodele de analiză a corpului, cât şi date privind diverse canoane şi sisteme de
proporţii .
3. De remarcat că aceste noţiuni sunt însoţite de o parte iconografică valoroasă ,
analizându-se implicarea de-a lungul timpului a unui număr mare de cercetători din diverse
domenii. Aceste cercetări sunt prezentate fie prin principii generale specifice corpului uman , fie
cu adaptări şi analize comparative proprii corpurilor masculine sau feminine, analizate pe diferite
categorii de vârstă, fapt remarcat şi prin studiul diverselor opere de artă din antichitate până în
prezent.
4. Sunt remarcabile aplicaţiile studiilor de proporţii , în special a raportului de aur , în
proiectarea şi realizarea atât a unor lucrări de artă cât şi a obiectlor vestimentare, făcându-se
asocieri cu prezenţa proporţiilor în construcţia diverselor monumente arhiteconice civile şi
religioase.
5. O parte importantă a cercetării o reprezintă stilizarea figurii umane , unde se asociază
şi un istoric al acestui aspect.
6. Toate aceste studii au dus la standardizarea dimensiunilor corpului şi a relaţiilor
specifice dintre proporţiile corpului şi reţeaua de linii de bază, desenele asociate fiind ilustrative
în acest sens.
7. Este foarte importantă asocierea cercetărilor de sinteză documentară cu realizările
specifice variantelor propuse de autor. Se remarcă aplicaţiile referitoare la “Arborele Vieţii”,
bustul “Vasile Urseanu” şi alte lucrări de artă. Aceste realizări sunt prezentate alături de o
evoluţie a tehnicilor din domeniul sculpturii.

185

8. Metodele moderne de analiză a proporţiilor corpului se concretizează printr-o serie de
desene realizate de autor pornind de la studiile existente în materialul documentar , acestea fiind
foarte utile în aplicatiile ulterioare pe produs.
9. Se remarcă studiile referitoare la indicatorii antropometrici, definirea acestora , modul
de preluare cât şi asocierea acestora cu ţinuta şi conformaţia corpului . Se introduce noţiunea de
tipodimensiune ce asociază relaţia dintre dimensiunile cu orientare transvesală , longitudinală şi
conformaţie, remarcându-se rolul standardelor antropometrice în proiectarea tehnologică.
10. Evoluţia tehnologică şi ştiinţifică din domeniul producţiei textile a condiţionat
apariţia în cadrul creatorilor vestimentari a unei activităţi interdisciplinare, ce necesită
cunoştinţe din diverse domenii de activitate.
11. Prezenta lucrare analizează similitudini din domeniul antropometriei , a studiului
proporţiilor şi a metodelor de captare noncontact a corpului uman, constituind o contributie în
domeniul proiectării constructive a vestimentaţiei.
12. Cel mai important rezultat al cercetării este constituit de conceperea programului de
proiectare SECT’OR , ce utilizează proportia de aur în proiectarea vestimentaţiei. Programul
reprezintă o contribuţie notabilă în domeniu , la realizarea acestuia fiind utilizate cunoştinţe din
inginerie, proiectare constructivă şi estetică. Caracterul interdisciplinar al rezultatelor obţinute
este subliniat de aplicarea programului în domenii precum designul vestimentar, arta plastică sau
designul industrial .
13. Cercetarea noastră evidentiază certe conexiuni între artă şi inginerie , lucru confirmat
de similitudinile evidenţiate în literatura de specialitate şi probate de către noi prin publicaţii cu
fundamentări teoretice proprii şi experimentări în domeniu.
14. Continuitatea în cercetările întreprinse evidenţiază de asemenea rolul cercetării
interdisciplinare în ceea ce priveşte formarea tinerilor cercetători care-şi pot desfăşura activitatea
prezentă şi viitoare în diverse domenii de activitate.
15. Modelarea matematica din cuprinsul lucrării şi verificările aferente pe baza proporţiei
de aur constituie elemente importante de probare a armoniei în artă şi vestimentaţie, eliminânduse amatorismul în acest sens.
16. Acest lucru a fost aplicat de autor în conceperea diverselor lucrări de artă apreciate
pe plan naţional şi internaţional.
17. Rezultatele obţinute în prezenta lucrare de doctorat pot constitui orientări valoroase
şi pentru formarea altor specialişti in domeniu combinând restricţiile impuse de creaţia artistică
şi cele impuse de creaţia tehnică.

186

18. Documentarea amplă în domeniu marcată prin finalizarea rapoartelor de cercetare au
contribuit la conturarea unor principii proprii şi realizarea programului SECT’OR , la care
autorul are contributii originale remarcabile.
19. Rezultatele practice ale cercetării în cadrul investigării complexe a corpului omenesc
din punct de vedere antropomorfologic cu aplicaţii în artă şi proiectarea constructivă a
vestimentaţiei au fost obţinute prin aplicarea metodologiilor de cercetare matematico-ştiinţifică
şi tehnică. Produsele artistice au fost prezentate , expuse şi publicate în cadrul saloanelor de artă,
a expoziţiilor şi în reviste de specialitate.

Note:
1. Panofski, Ervin , Goticheskaya arhitektura i sholastika,Editura Agata-A, Sofia, ISBN
950, pag.132;
2. Vezi , Euclid , Cartea a X-a a Elementelor, Fra Luca Paciolli, Tratatul De Divina
Proportione, Domenico Laurenza, Leonardo on flight, Marco Cianghi,
Leonardo.Anatomy, Le Corbusier, Le modulor. Essai sur une mesure harmonique a
l’echelle humaine applicable universelement a l’architecture et a la mecanique,
Пластическая анатомия.Сборник. (Anatomia artistică. Studii) ş.a.
3. Vezi: 40,41,45,van Loon, Hendrik Willem, Istoria artelor, Matei, Horia C., O istorie a
lumii antice , Oţetea, A., Renaşterea şi Reforma, ş.a.
4. Vezi 45 , volumul Пластическая анатомия, Сборник. (Anatomia artistică. Studii),
Изд.во Астрель, Москва, 2003 , ISBN 5-17-016795-4, ISBN 5-271-05786-0;
5. Vezi: 45, Пластическая анатомия.Сборник. (Anatomia artistică. Studii), Изд.во
Астрель, Москва, 2003 , ISBN 5-17-016795-4, ISBN 5-271-05786-0;
6. Vezi: 45, Пластическая анатомия.Сборник. (Anatomia artistică. Studii), Изд.во
Астрель, Москва, 2003 , ISBN 5-17-016795-4, ISBN 5-271-05786-0; 37. van Loon,
Hendrik Willem, Istoria artelor Editura Snagov, Bucureşti, 1995, ISBN 973-97238-2-9
7. Ghiberti , Lorenzo, Comentarii , (în limba rusă),în volumul Пластическая анатомия,
,(Anatomie plastică), ООО Изд-во Астрель,Москва,2003,ISBN 5-17-016795-4,
pag.264- 279;
8. Alberti, Leon Batista , Despre statuie, (în limba rusă),în volumul Пластическая
анатомия, ,(Anatomie plastică) ООО Изд-во Астрель,Москва,2003,ISBN 5-17016795-4, pag.17- 29;
9. Martini, Francesco di Giorgio , Tratatul de arhitectură , inginerie şi artă militară, (în
limba
rusă),
în
volumul
Пластическая
анатомия,
ООО
Изд-во
Астрель,Москва,2003,ISBN 5-17-016795-4, pag.67- 93;
10. Durer, Albrecht, Patru cărti privind proportiile corpului omenesc, (în limba rusă),în
volumul Пластическая анатомия, ООО Изд-во Астрель,Москва,2003,ISBN 5-17016795-4, pag.348-390;
187

11. Durer, Albrecht , Albumul de schiţe din Dresden, (în limba rusă),în volumul
Пластическая
анатомия,
,(Anatomie
plastică),
ООО
Изд-во
Астрель,Москва,2003,ISBN 5-17-016795-4, pag.390-393;
12. Audran, Gerard , Proporţiile corpului omenesc, (în limba rusă),în volumul
plastică)
ООО
Изд-во
Пластическая
анатомия,(Anatomie
Астрель,Москва,2003,ISBN 5-17-016795-4, pag.15-16;
13. Schadow,Gottfried , Policlet , sau despre măsurile corpului omenesc, (în limba rusă), în
volumul Пластическая анатомия, ,(Anatomie plastică), ООО Изд-во
Астрель,Москва,2003,ISBN 5-17-016795-4,pag.94-107;
14. Пластическая анатомия.Сборник. (Anatomia artistică. Studii), Изд.во Астрель,
Москва, 2003 , ISBN 5-17-016795-4, ISBN 5-271-05786-0, pag.3;
15. Le Corbusier, Le modulor. Essai sur une mesure harmonique a l’echelle humaine
applicable universelement a l’architecture et a la mecanique,Paris, 1950;
16. Paciolli,Fra Luca, Tratatul De Divina Proportione , (în limba rusă), în volumul
,(Anatomie
plastică),
ООО
Изд-во
Пластическая
анатомия,
Астрель,Москва,2003,ISBN 5-17-016795-4,pag.35-38;
17. Тимердинг Г.Е., Золотое сечение.(Математическая теория.Эстетическое
значение.),Изд-во Книжный дом Либроком,traducerea în limba rusă din germană
aparţine V.G. Rezvaya, ediţia a III-a, 2009,ISBN-978-5-397-00006-2, pag.56;
18. Euclid , Cartea a X-a a Elementelor, (în limba rusă),în volumul Пластическая
анатомия, ,(Anatomie plastică) , ООО Изд-во Астрель,Москва,2003,ISBN 5-17016795-4, pag.24;
de
aur,) Изд-во
19. Васютинский,Н.А.,
Золотая
пропорция
(Proportia
Дилия,Москва, 2006,ISBN-5-8174-0372-2 , pag.38-42;
de
aur,) Изд-во
20. Васютинский,Н.А.,
Золотая
пропорция
(Proportia
Дилия,Москва, 2006,ISBN-5-8174-0372-2, pag.17;
21. Васютинский,Н.А.,
Золотая
пропорция
(Proportia
de
aur,) Изд-во
Дилия,Москва, 2006,ISBN-5-8174-0372-2 ,pag.56-60;
22. Тимердинг Г.Е., Золотое сечение.(Математическая теория.Эстетическое
значение.),Изд-во Книжный дом Либроком,traducerea în limba rusă din germană
aparţine V.G. Rezvaya, ediţia a III-a, 2009,ISBN-978-5-397-00006-2,pag.61-70;
23. Quetelet , Adolf Jaques, Des proportions du corps humain, (în limba rusă), în volumul
Пластическая анатомия, ООО Изд-во Астрель,Москва,2003,ISBN 5-17-016795-4;
24. E.I. Rachitkaia , V.I. Sidorenko –“ The modeling and artistic realization of clothing”,
Feniks, Rostov na Donu , 2002 ,ISBN-5-222-01904-7, pag.284-305;
25. Vezi: Mitu, Stan, Confortul si functiile produselor vestimentare, Editura Gh.Asachi,
Iasi , 1993; Motoiu, Radu, Ingineria calitatii, Editura Chiminform Data S.A. , Bucuresti,
1994, ISBN 973-0-00108-1, Mitu, Stan , Mitu, Mihaela, Bazele tehnologiei confectiilor
textile , vol.1 ,Editura “Gh.Asachi” ,Iasi , 1998; Серсенева А.Л.,Конструирование
женских платьев (Konstruirovanie jenskih platiev) , Легпромбитиздат, Москва,1991,
188

Рачицкая,Е.И., Сидоренко, В.И., Моделирование и художественное оформление
одежды, Изд-во Феникс, Ростов на Дону, 2002 ,ISBN-5-222-01905-8; Gilewska T.,
Le modelisme de mode, Filipescu, Emilia, Indicatori antropomorfologici in constructia
imbracamintei pentru barbaţi,Editura “Performantica” , Iasi , 2003;
26. Motoiu, Radu, Ingineria calitatii, Editura Chiminform Data S.A. , Bucuresti, 1994,
ISBN 973-0-00108-1;
27. Babcinetchi, Vladlen, sculptura “Arborele vietii” , expusă în cadrul Salonului anual de
artă - 2009, hotel Europa Iaşi;Facultatea TPMI , Universitatea “Gh. Asachi” , Iasi,din
2010;
28. Babcinetchi, Vladlen, Bustul “Vasile Urseanu” , Comandamentul Flotei , Constanţa ,
februarie 2011;
29. Vezi: Mitu, Stan, Confortul si functiile produselor vestimentare, Editura Gh.Asachi,
Iasi , 1993; Motoiu, Radu, Ingineria calitatii, Editura Chiminform Data S.A. , Bucuresti,
1994, ISBN 973-0-00108-1, Mitu, Stan , Mitu, Mihaela, Bazele tehnologiei confectiilor
textile , vol.1 ,Editura “Gh.Asachi” ,Iasi , 1998; Серсенева А.Л.,Конструирование
женских платьев (Konstruirovanie jenskih platiev) , Легпромбитиздат, Москва,1991,
Рачицкая,Е.И., Сидоренко, В.И., Моделирование и художественное оформление
одежды, Изд-во Феникс, Ростов на Дону, 2002 ,ISBN-5-222-01905-8; Gilewska T.,
Le modelisme de mode, Filipescu, Emilia, Indicatori antropomorfologici in constructia
imbracamintei pentru barbaţi,Editura “Performantica” , Iasi , 2003;
30. STAS 6802-81 Imbracaminte pentru barbati.Dimensiunile corpului.
31. Site-ul de prezentare a sistemului SYMCAD 3D, http://www.symcad.com,;
32. Site-ul de prezentare a companiei Hamamatsu, http://www.hamamatsu.com
33. Site-ul de prezentare a companiei Cyberware, http://www.cyberware.com;
34. Site-ul de prezentare a sistemului VOXELAN, http://www.voxelan.co.jp
35. Site-ul de prezentare a sistemului FASTSCAN, http://www.polhemus.com/fastscan,;
36. Babcinetchi, Vladlen, program de proiectare computerizata bidimensionala ce utilizeaza
automat proportia de aur si poate constitui o parte constitutiva a unui program de
proiectare complex.

Indice de ilustraţii pe capitole
Capitolul II
1. Fig.2.1.Canonul egiptean 17
2. Fig.2.2.a. Proporţiile unui Kouros arhaic 18
189

3. Fig.2.2.b. Studiul lui G.D.Grimm asupra Doriforului 18
4. Fig.2.3. Cesare di Lorenzo Cesariano, Studii de proporţii după Vitruviu 19
5. Fig 2.4. Praxiteles, Hermes cu copilul Dionissos în braţe 20
6. Fig. 2.5. Canonul bizantin 22
7. Fig.2.6.a. Proporţii gotice 23
8. Fig.2.6b. Villard de Honnecourt- (schiţă) Proporţiile corpului 24
9. Fig.2.6c. Leon Battista Alberti – Exempeda 24
10. Fig.2.7. Francesco di Giorgio Martini,Studii de proporţii 25
11. Fig.2.8. Leonardo da Vinci, Cap de batrân

25

12. Fig. 2.9.Leonardo da Vinci, Omul vitruvian 25
13. Fig.2.10. Albrecht Durer, Proporţiile copilului 26
14. Fig2.11. Proporţiile corpului feminin 26
15. Fig 2.12. Albrecht Durer, Geometrizarea figurii umane 27
16. Fig.2.13. Heinrich Lautensack, Proporţiile corpului masculin şi feminin 27
17. Fig.2.13b. Crisostomo Marinez, Studii de proporţii

28

18. Fig.2.13c. Michelangelo, Proporţiile corpului în mişcare 28
19. Fig.2.14. Gerard Audran, Proportiile corpului după unele statui antice 29
20. Fig. 2.15. G.Shadow, Proporţiile copilului cu vârsta de 7 ani 30
21. Fig. 2.15b. G.Shadow, Portretul lui Mihai Viteazul din cadrul studiilor de fizionomii
30

22. Fig.2.15. G.Schadow, Proporţiile corpului feminin cu vârsta de 18 si 14 ani 31
23. Fig.2.16. Le Corbusier , Modulor 31
24. Fig.2.1.1. Metoda calculării raportului de aur 32
25. Fig. 2.1.2 . Construcţia dreptunghiului de aur 33
26. Fig.2.1.3 Construcţia spiralei logaritmice 34
27. Fig.2.1.4- Proporţiile dreptunghiului „doua pătrate” 36
28. Fig.2.1.5 37
29. Fig.2.1.6. Proporţiile de aur ale panourilor din mormântul lui Hesi-Ra 38
190

30. Fig.2.1.7. Studiul lui F.V.Covalev privind proportiile Stelelor funerare ale faraonului
Narmer 39
31. Fig.2.1.8. Proporţia de aur în statuia Doriforul de Policlet 40
32. Fig.2.1.9.N.I.Bruno- Proporţiile Partenonului 41
33. Fig.2.1.10. Studiul lui I.Şevelev privind proporţiile Partenonului din Atena 42
34. Fig.2.1.11. Raportul de aur în proporţiile catedralei Vasili Blajenîi din Moscova 43

35. Fig.a. Catedrala Adormirii Maicii Domnului şi a Sfinţilor Martiri, Londra, 1 cupolă 43
36. Fig.b. Biserica Rusă din Leipzig, Germania, 2 cupole 43
37. Fig.c. Biserica Sfântului Nicolae Făcătorul de minuni,Sofia,Bulgaria, 5 cupole 43
38. Fig.d. Biserica de lemn de pe insula Kiji (Rusia), 21 cupole 43
39. Fig.2.1.12. Proporţia de aur în arhitectura Catedralei Smolnîi din Sankt-Peterburg.Studiu
realizat de G.D.Grimm 44
40. Fig.2.1.13. Poziţia ombilicului în raport cu secţiunea de aur.Ombilicul se află pe
sectiune de aur abia la finalizarea creşterii organismului(23-25 ani), la naştere acesta
aflându-se la jumatatea înălţimii corpului 45
41. Fig.2.1.14 (a, b,c) Proporţiile de aur ale figurii umane dupa F. Kovaliov 46
42. Fig.2.2.1.Proporţiile corpului dupa Schadow şi Fritsch 49
43. Fig.2.2.2.-Proporţia de 8 capete la bărbat şi respectiv 7,5 capete la femeie(studiu de
Vladlen Babcineţchi ) 51
44. Fig.2.2.3. Model pentru studiul proporţiilor. Michelangelo, David (detaliu) (studiu de
Vladlen Babcineţchi) 52
45. Fig.2.2.4. Model pentru studiul proporţiilor. Andrei Rubliov, Mântuitorul (detaliu)
(Studiu de Vladlen Babcineţchi) 53
46. Fig.2.2.5 Model pentru studiul proporţiilor. Paul Klee, Senecio (studiu de Vladlen
Babcineţchi) 53
47. Fig.2.2.6. Stilizarea figurii umane .Venus din Willendorf 54
48. Fig.2.2.7. Stilizarea figurii umane . Sculptură aztecă 54
49. Fig.2.2.7 Stilizarea figurii umane.Giacometti- Femeie 55
50. Fig.2.2.8. Stilizarea figurii umane.Brâncuşi-Adam şi Eva 55
51. Fig.2.2.9.Stilizarea figurii umane.Sculptură africană 55
52. Fig.2.2.10 –Alungirea figurii umane pornind de la proporţia de 8 capete 56
53. Fig 2.2.3.1. Dimensiuni standardizate ale figurii feminine 58
54. Fig.2.2.3.2 - Relaţia I dintre liniile de bază ale vestimentaţiei şi ale corpului feminin 59
55. Fig.2.2.3.3.- Relaţia II dintre liniile de bază ale vestimentaţiei şi ale corpului feminin
60
56. Fig .a Andrei Cernov , Compoziţia unei stampe japoneze (sec. XII) 64

191

57. Fig .b Enguerrand Quarton – Fecioara milei (structura compoziţională) după Francois
Murez 65
58. Fig c. George Braque, Atelier 65 (structura compoziţională-Vladlen Babcineţchi)
59. Fig. d. Johannes Itten, din seria “Mari idei ale unui om occidental” (Structura
compoziţională- Vladlen Babcineţchi ) 65
60. Fig.2.3.1. Vladlen Babcineţchi, Arborele Vieţii 66
61. Fig.2.3.2. Canova , Napoleon 68
62. Fig.2.3.3. Canova ,Cele trei graţii 68
63. Fig.2.3.4. Vladlen Babcineţchi, Proporţiile de aur a clădirii Comandamentului Flotei ,
Constanţa 71
64. Fig.2.3.5. Vladlen Babcineţchi, Proporţiile de aur ale monumentului Vasile Urseanu ,
Constanta 71
65. Fig.2.3.6. Vladlen Babcineţchi , Compoziţia geometrică a bustului Vasile Urseanu 72
66. Fig.2.3.7.Vladlen Babcineţchi, Proporţiile de aur ale bustului Urseanu
(cu soclu pentru interior) 73
67. Fig.2.3.8, Fig.2.3.9, Fig. 2.3.10, Fig.2.3.11, Vladlen Babcineţchi, bustul
Urseanu.Momente de lucru. 74
68. Fig.2.3.12, Vladlen Babcineţchi, Schiţa cu proporţiile şi dimensiunile ansamblului
„Vasile Urseanu” 75
69. Fig.2.4.1. Vladlen Babcineţchi,Proporţiile capului văzut din faţă şi din profil 76
70. Fig.2.4.2. Vladlen Babcineţchi, Proporţiile capului văzut din faţă 77
71. Fig.2.4.4. Vladlen Babcineţchi, Aplicaţii ale sectiunii de aur asupra palmei şi tălpii
piciorului 78
72. Fig.2.4.5.Vladlen Babcineţchi, Studiu de proporţii pe baza datelor lui Vitruviu şi Le
Corbusier 78
73. Fig.2.4.6. Fig.2.4.7. Vladlen Babcineţchi, Studiu de proporţii, 79,80, 81, 82
Capitolul III
74. Fig. 3.1.Corp de constituţie îngustă
75. Fig.3.2 .Corp de constituţie medie
76. Fig.3.3.–Corp de constituţie lată
77. Fig.3.4 -Corp de constituţie masivă
78. Fig. 3.5 -Corp de constituţie herculeană
79. Fig.3.6a-Dolicomorf
80. Fig.3.6b-Mezomorf
81. Fig.3.6c- Brahimorf
82. Fig.a
83. Fig.b
84. Fig.c
Fig. 3.8. Indicatori complementari ce caracterizează forma corpului din faţă
192

Fig. 3.9. Forma şi gradul de proeminenţă a şoldurilor
Fig. 3.10. înălţimea proeminenţei şoldurilor
Fig. 3.11. Forma feselor
Fig. 3.12. Proporţiile orizontale ale părţii anterioare a corpului din profil
Fig. 3.13. Forma şi gradul proeminenţei glandelor mamare
Fig. 3.14. Mărimea glandelor mamare
Fig. 3.15. Distanţa dintre punctele mamelonare
Fig. 3.16. Nivelul de amplasare a glandelor mamare
Fig. 3.17. Proeminenţa şi nivelul de amplasare a rotunjimii abdomenului
Fig. 3.18. Proporţiile orizontale ale formei părţii posterioare a corpului din profil
Fig. 3.1.9. Tipurile de ţinută a corpului
Fig. 3.20. Forma feselor din profil
Fig. 3.21. Gradul de proeminenţă a feselor
Fig. 3.22. Nivelul amplasării rotunjimii feselor
Fig. 3.23. Varietăţi de forme ale capului şi feţei
Fig. 3.24. Varietăţi de forme ale secţiunii bazei gâtului
Fig. 3.25. Varietăţi de forme ale gâtului în funcţie de lungime
Fig. 3.26. Varietăţi de forme ale gâtului în funcţie de lăţime
Fig. 3.27. Varietăţi de forme ale suprafeţei laterale a gâtului
Fig. 3.28. Varietăţi de forme ale membrelor superioare în funcţie de poziţia
longitudinale ale braţului şi antebraţului

axelor

Fig. 3.29. Varietăţi de forme ale membrelor superioare în funcţie de poziţia umărului în raport
cu trunchiul
Fig. 3.30 Varietăţi de forme ale membrelor inferioare
Fig.3.31- a, b, c , d, e
Fig.3.32 –Planuri antropometrice
Figura 3.24.

Marcarea punctelor antropometrice a – pe trunchi;b – pe membrul inferior.

Figura 3.25 . Puncte antropometrice
Figura 3.26 Clasificarea tipurilor de cote antropometrice
193

Figura 3.27
Figura 3.28
Figura 3.29
Figura 3.30
Figura 3.31
Figura 3.32
Figura 3.33
Figura 3.34
Figura 3.35
Figura 3.36
Figura 3.37
Figura 3.38
Figura 3.39
Figura 3.40
Figura 3.41
Figura 3.42
Figura 3.43
Figura 3.44
Figura 3.45
Figura 3.46
Figura 3.47
Figura 3.48
Figura 3.49
Figura 3.50
Capitolul IV
85. Fig.4.1a. Proporţionarea corpului uman
86. Fig.4.1.b. Proporţionarea produselor vestimentare
87. Fig.4.1.c. Proporţionarea produselor vestimentare
88. Fig.4.1.d. Proporţionarea produselor vestimentare
194

89. Fig.4.1.e. Proporţionarea produselor vestimentare
90. Fig .4.2 Variante de siluete
91. Fig. 4.2 Relaţii proporţionale în conformaţia copilului de 2-3 ani (a) şi secţionări
constructive de bază a îmbrăcămintei (b)
92. Fig.4.3. Relaţii proporţionale în conformaţia copilului de 3 6 ani (a) şi secţionări constructive de
bază a îmbrăcămintei (b)
93. Fig.4.4.- Relaţii proporţionale în conformaţia copilului (a) şi secţionări constructive de bază a
îmbrăcămintei (b)
Fig.4.5.- Relaţii proporţionale în conformaţia copilului (a) şi secţionări constructive de bază a
îmbrăcămintei (b)
Fig.4.6.- Relaţii proporţionale în
îmbrăcămintei (b)

conformaţia adolescentului (a) şi secţionări constructive de bază a

Fig. 4.7
94. Fig. 4.8
95. Fig.4.9. Vladlen Babcineţchi, Principalele puncte antropometrice ale figurii umane
96. Fig.4.10a , Fig.4.10b Vladlen Babcineţchi, Relaţia dintre proporţia de aur şi liniile de bază ale
costumului
97. Fig.4.11, Vladlen Babcineţchi, Relaţia dintre proporţia de aur şi liniile de bază ale costumului
Capitolul V

98. Figura 5.1
99. Fig.5.2 Scanarea cu lumină albă
100.
Fig.5.3 Cardul antropometric SYMCAD
101.
Fig.5.4
102.
Fig.5.5
103.
Fig.5.6
104.
Fig.5.7..Schema de principiu a diodelor emiţătoare de lumină
105.
Fig.5.8 -Sistemul de scanare Hamamatsu BL
106.
Fig.5.9.Principiul scanării cu laser
107.
Fig.5.10
108.
Fig.5.11
109.
Fig.5.12- Scanarea cu VitusPro 3D
110.
Fig.5.13
111.
Fig.5.14- Polhemus FASTSCAN
112.
Fig.5.15
113.
Fig.5.16 Sistemul LASS
114.
Fig.5.17. Preluarea dimensiunilor manechinului tip
115.
Fig. 5.18- Alegerea variantei de proiectare corespunzatoare schiţei iniţiale
116.
Fig. 5.19.- Proiectarea produsului în relaţie cu punctele antropometrice ale manechinului

195

117.

Fig.5.20. Ajustarea dimensiunilor produsului proiectat cu dimensiunile modelului

individual
118.
Fig.5.21. Proiectarea produsului pe baza vederii simultane a modelului din diferite
perspective
119.
Fig.5.22. Desfăşurarea produsului proiectat din 3D în suprafeţe plane
120.
Fig.5.23.Proiectarea detaliată a gulerului
121.
Fig. 5.24- Deschiderea aplicatiei SECT’OR
122.
Fig.5.25. -Fereastra de deschidere a aplicaţiei SECT’OR
123.
Fig.5.26. -Comanda ÎNCARCĂ
124.
Fig.5.27 –Comanda SEGMENT
125.
Fig. 5.28.a – Comanda SEGMENT
126.
Fig. 5.29 – Comanda BIND (UNEŞTE)
127.
Fig. 5.30.-Comanda SAVE (SALVEAZĂ)
128.
Fig. 5.31. Proporţionarea automată a modelului vestimentaţiei
129.
Fig.5.32. –Proiectarea unei lucrări de artă prin intermediul aplicaţiei SECT’OR
130.
Fig. 5.33 – Structurarea compoziţională a unei lucrări de artă
131.
Fig.5.3.4.- Utilizarea aplicaţiei SECT’OR în proiectarea construcţiilor ( proiectant 3DDaniel Zaporojan)

196

Bibiliografie

I. Dicţionare, enciclopedii, atlase, albume de artă

1. Амирова,Е.К.,Сакулина,О.В.,Конструирование одежды. Справочник, Moсковская
Академия, Москва , 2005;
2. Энциклопедия моды, Москва, издательство Эскмо,2005;
3. Dictionar de arta ,coordinator Mircea Popescu, Editura Meridiane ,Bucureşti,
1995,ISBN-973-33-0268-6;
4. Genoille, R., Enciclopedia picturii flamande si olandeze , Editura Meridiane , Bucureşti,
1975;
5. Губчавский П.Ф., Государственный Эрмитаж, (Gosudarstvennii Ermitaj),Изд-во
Советский художник, 1968;
6. Малстром,M., Моделирование фигуры человека ( Modelirovanie figuri celoveka).
Aнатомический справочник скульптора, Изд-во Попурри, Минск 2003, ISBN 985483-006-3
7. Ioncică, C., Enciclopedia picturii italiene , Editura Meridiane, Bucureşti, 1974;
8. Stati, S. , Enciclopedia civilizatiei grecesti , Editura Meridiane ,Bucureşti, 1970;
9. Синельников С.А.,Атлас анатомии человека, (Atlas anatomii celoveka) , vol. I ,
Изд-во Метина, Москва, 1978;

II. Cărţi în volume, cursuri universitare, tratate ştiinţifice
şi contracte de cercetare

1. Asociaţia generală a inginerilor din România , Societatea inginerilor textilişti din
România, Manualul inginerului textilisti II , Partea B , Editura Agir , Bucureşti ,
ISBN-973-8466-96-2
2. Alberti, Leon Batista , Despre statuie, (în limba rusă),în volumul Пластическая
анатомия, ,(Anatomie plastică) ООО Изд-во Астрель,Москва,2003,ISBN 5-17016795-4;
3. Ange, Marc, Religie şi antropologie , Editura Jurnalul Literar , 1995 , ISBN- 97396917-2-2
4. Audran, Gerard , Proporţiile corpului omenesc, (în limba rusă), în volumul
Пластическая
анатомия,(Anatomie
plastică)
ООО
Изд-во
Астрель,Москва,2003,ISBN 5-17-016795-4;

197

5. Bammes, Gottfried, Reprezentarea figurii umane , Editura Volk und Wissen , Berlin ,
1984;
6. Barciai, Ene , Anatomia pentru pictori , Editura Corvina , Budapesta , 1986 , ISBN
963-13-22629;
7. Бердник,Т.О.,Основы
художественного
проектирования
и
эскизной
графики.(Bazele proiectarii artistice şi a schitelor grafice) , Изд-во Феникс, Ростов
на Дону , 2005, ISBN-5-222-07536-2;
8. Brumariu A., Filipescu E. Perfectionarea tipologiei dimensionale a populatiei (pe
grupe de sex si varsta) necesara proiectarii industriale a produsului de imbracaminte
, Contract de cercetare stiintifica Nr.24713/1955, Institutul Politehnic Iasi
9. Bejenaru, M., Corpul uman reprezentat in artele media, Editura Artes, Iasi,2006
10. Bostan,I., Contrastul dominant in compozitia desenului, Editura Artes , Iasi, 2007
11. Cianghi, Marco, Leonardo.Anatomy, Editura Giunti , Florenţa ,2008, ISBN – 88-0921484-6;
12. Crainic,Ad. B., Istoria artelor plastice, Vol.1 , Editura didactica si pedagogica ,
Bucuresti, 1996 ;
13. Crainic, Ad. B., Istoria artelor plastice, Vol.2 , Editura didactica si pedagogica ,
Bucuresti, 1996;
14. Dumitrescu, H., Elemente de anatomie umana,Editura fundatiilor, Bucuresti, 1938
Dickerson Kitty G., Textiles and Apparel in the global economy , Merill Prentice Hall,
ISBN- 0-02-329502-3;
15. Drăguţ ,V., Ghiberti , Editura de stat pentru literatura şi artă , Bucureşti, 1959
16. Dostoievski, Fiodor, Despre literatură şi artă , Editura Cartea românească, 1989,
ISBN 973-23-0100-7;
17. Durer, Albrecht, Patru cărti privind proportiile corpului omenesc, (în limba rusă),în
volumul Пластическая анатомия, ООО Изд-во Астрель,Москва,2003,ISBN 5-17016795-4;
18. Durer, Albrecht , Albumul de schiţe din Dresden, (în limba rusă),în volumul
,(Anatomie
plastică),
ООО
Изд-во
Пластическая
анатомия,
Астрель,Москва,2003,ISBN 5-17-016795-4;
19. Euclid , Cartea a X-a a Elementelor, (în limba rusă),în volumul Пластическая
анатомия, ,(Anatomie plastică) , ООО Изд-во Астрель,Москва,2003,ISBN 5-17016795-4;
20. Дунаевская Т.Н., Размерная типология населения с основами анатомии и
морфологии, Изд-во Лекальная и пищевая промышленность,Москва,1980;
21. Filipescu, Emilia, Indicatori antropomorfologici in constructia imbracamintei pentru
barbaţi,Editura “Performantica” , Iasi , 2003
22. Grigorescu, D., Brancusi si secolul sau,Editura Artemis, Bucuresti, 1993
23. Galuzzi, F., Picasso , Adevărul Holding , Bucuresti ,2009 , ISBN 978-606-539-082-9;

198

24. Cennini Cennino,
Cartea artelor frumoase, , (în limba rusă),în volumul
,(Anatomie
plastică),
ООО
Изд-во
Пластическая
анатомия,
Астрель,Москва,2003,ISBN 5-17-016795-4;
25. Ghiberti , Lorenzo, Comentarii , (în limba rusă),în volumul Пластическая
анатомия, ,(Anatomie plastică), ООО Изд-во Астрель,Москва,2003,ISBN 5-17016795-4;
26. Ghitescu, Gh.,, Antropologie artistica, Editura Meridiane ,Vol.1, Bucuresti, 1970
27. Ghitescu, Gh.,., Antropologie artistica, Editura Meridiane ,Vol.2, Bucuresti, 1970
28. Ghitescu, Gh., Anatomie artistica, Editura Polirom, 2011
29. Gilewska T., Le modelisme de mode , volume1 , Coupe a plat –les bases , Eyrolles ,
Paris, 2008
30. Gilewska T., Le modelisme de mode , volume 2 , Coupe a plat –les bases , Eyrolles ,
Paris, 2008
31. Gilewska T., Le modelisme de mode , volume 3 , Coupe a plat –les bases , Eyrolles ,
Paris, 2008;
32. Ghyka , Matila C., Estetica proporțiilor în natură și în artă, Сasа de editură Gallimard
1927;
33. Ghyka , Matila C., Numărul de aur , Сasа de editură Gallimard, 1931;
34. Гриспан И.И., Самоучитель раскроя мужских и женских брюк и жилетов
(Samouchiteli raskroia mujskih i jenskih briuk i jiletov ), Изд-во Рифмополиграф,
Москва, 1992;

35. Grunewald , D., Pimentel , A., Debicki J.Istoria artei.Pictura , sculptura , arhitectura,
Bucuresti, 1995;
36. Хейл Р.В., Изображение человеческой фигуры, ( Izobrajenie celoveceskoi figure) ,
Изд-во Попурри, Минск, 2003, ISBN 985-438-911-1;
37. Hohl R. , Pingeot A. , Rose B., Sculptura din antichitate pana in prezent , Editura
Taschen , Madrid , 2002, ISBN 3-8228-16620
38. de Honnecourt, Villard , Cartea de crochiuri, (în limba rusă), în volumul
Пластическая анатомия, ООО Изд-во Астрель,Москва,2003,ISBN 5-17-0167954;
39. Kessler , Erwin, Cearta , Editura Nemira , Bucuresti ,1997,ISBN-973-9301-09-6;
40. Koблякова E.B., Основы проектирования рациональных размерови формы
одежды,( Osnovi proiectirovania rationalnih razmerov i formi odejdi) , Изд-во
Лекальная и пищевая промышленность,Москва , 1984;
41. Koблякова E.B., Конструирование одежды с элементами SAPR
(Konstruirovanie odejdi s elementami SAPR) , Легпромиздат,Москва,1988;
42. Колпинский И. Д., Скульптура Древней Эллады (Skulptura drevnei Elladi), Изд.во
Академии Искусств, Москва, 1963;
43. van Loon, Hendrik Willem, Istoria artelor , vol.1, Editura Snagov, Bucuresti, 1995,
ISBN 973-97238-2-9
199

44. van Loon, Hendrik Willem, Istoria artelor , vol.2, Editura Snagov, Bucuresti, 1995,
ISBN 973-97238-2-9
45. Laurenza, Domenico, Leonardo on flight, Editura Giunti , Florenţa, 2007, ISBN -8809-03784-7;
46. Le Corbusier, Le modulor. Essai sur une mesure harmonique a l’echelle humaine
applicable universelement a l’architecture et a la mecanique,Paris, 1950;
47. Loomis, Andrew, Figure drawing for ale its worth , The Viking Press., New York,
ISBN – 0310099532
48. Paciolli,Fra Luca, Tratatul De Divina Proportione , (în limba rusă), în volumul
,(Anatomie
plastică),
ООО
Изд-во
Пластическая
анатомия,
Астрель,Москва,2003,ISBN 5-17-016795-4;
49. Паром Ф.М., Композиция костюма, Легпромиздат,Москва, 1985;
50. Петушкова Г.И., Проектирование костюма, (Proiektirovanie kostiuma) , Indrumar
, Московская Академия, 2004;
51. Пластическая анатомия.Сборник. (Anatomia artistică. Studii), Изд.во Астрель,
Москва, 2003 , ISBN 5-17-016795-4, ISBN 5-271-05786-0;
52. Рабинович, M.T., Художественная анатомия и основные изображения
человеческого тела, (Anatomia artistica si reprezentarile de baza ale omului ), Издво Изобразительное искусство, Москва, 1985;
53. Радлов Н.Э, Рисунок с натуры, Изд-во Русский художник, Санкт – Петерсбург,
1978, ISBN 80102-096167-77;
54. Rachitkaia E.I. , Sidorenko V.I. , The modeling and artistic realization of clothing,
Изд-во Феникс, Ростов на Дону, 2002 ,ISBN-5-222-01904-7;
55. Рачицкая,Е.И., Сидоренко, В.И., Моделирование и художественное
оформление одежды, Изд-во Феникс, Ростов на Дону, 2002 ,ISBN-5-222-01905-8;
Рубино, М., Скульптурный портрет в глине, (Sculpturnii portret v gline ), Editura Art
Astrel ,Moscova , 2006, ISBN 5-17-037570-0
56. Richer, P., Nouvelle anatomie artistique, Ed. Plon, Paris, 1923
57. Racinet, A.,Istoria completa a costumului, Editura Tschen, Koln, 2005
58. Subcontract de cercetare stiintifică Consideratii teoretice privind structura anchetelor
antropometrice si variabilitatea acestora pe grupe de varsta si sex pentru diferite zone
ale tarii. Subcontract de cercetare stiintifică nr. 13022/1995 încheiat cu secţia de
Antropologie, Academia Romana , Filiala Iaşi;
59. Macovei, A.I., Arta din secolul XIX până azi, Editura Litera , Bucuresti, 2007 , ISBN
978-973-675-755-6
60. Martini, Francesco di Giorgio , Tratatul de arhitectură , inginerie şi artă militară, (în
limba rusă), în volumul Пластическая анатомия, ООО Изд-во
Астрель,Москва,2003,ISBN 5-17-016795-4;
61. Matei, Horia C., O istorie a lumii antice , Editura Universitas, Chisinau, 1993, ISBN5-362-01008-5
200

62. J.E. Muller- Arta moderna , Editura Stiintifica , Bucuresti, 1963;
63. Mitu, Stan, Confortul si functiile produselor vestimentare, Editura Gh.Asachi, Iasi ,
1993;
64. Mitu, Stan , Mitu, Mihaela, Bazele tehnologiei confectiilor textile , vol.1 ,Editura
“Gh.Asachi” ,Iasi , 1998;
65. Mitu, Stan , Mitu, Mihaela, Bazele tehnologiei confectiilor textile , vol.1I ,Editura
“Gh.Asachi” ,Iasi , 1998;
66. Motoiu, Radu, Ingineria calitatii, Editura Chiminform Data S.A. , Bucuresti, 1994,
ISBN 973-0-00108-1;
67. Meumann, E. ,Sistemul esteticii ,Editura Agora ,Iasi, 1993,ISBN-973-9147-09-7 ;
68. Schadow,Gottfried , Policlet , sau despre măsurile corpului omenesc, (în limba rusă),
în volumul Пластическая анатомия, ,(Anatomie plastică), ООО Изд-во
Астрель,Москва,2003,ISBN 5-17-016795-4;
69. Сабанеев Л.А., Этюды Шопена в освещении закона золотого сечения (Etiudî
Șopena v osveșcenii zakona zolotogo seceniia), Изд-во Искусство,Москва , 1925;
70. Серсенева А.Л.,Конструирование женских платьев (Konstruirovanie jenskih
platiev) , Легпромбитиздат, Москва,1991;
71. Sommer, R. Autonomie si responsabilitate în arta,Editura Politica ,Bucuresti 1969,
ISBN-6840/80 92;
72. Simionescu, N.,Ghid de studiu practic al anatomiei omului,Editura IMF,Bucuresti,
1960
73. 37.Oros, Constantin, Pagini din istoria costumului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998,
ISBN 973-35-0652-4;
74. Oţetea, A., Renaşterea şi Reforma , Editura Stiintifica , Bucuresti , 1968;
75. Panofski, Ervin , Goticheskata arhitektura i sholastika,Editura Agata-A, Sofia, ISBN
950;
76. Papaghiuc, V., Modalitati de diversificare a produselor de imbracaminte prin
prelucrari tehnologice , Editura Performantica , Iasi , 2006;
77. Pintilie, E., Ciubotaru G., Avadanei M., Proiectarea confectiilor textile asistată pe
calculator, Editura Performantica , Iasi, 2006, ISBN(10) 973-730- 259-1
78. Timerding Heinrich Emil, Der goldene schnitt, 1919,Germania;
79. Тимердинг Г.Е., Золотое сечение.(Математическая теория.Эстетическое
значение.),Изд-во Книжный дом Либроком,traducerea în limba rusă din germană
aparţine V.G. Rezvaya, ediţia a III-a, 2009,ISBN-978-5-397-00006-2;
80. Tutunaru, A., Contributii teoretice şi experimentale privind optimizarea proiectării
constructive a produselor pentru copii, teză de doctorat , Universitatea Tehnica Gh.
Asachi din Iaşi , 2005;
81. Ungureanu, C., Dialog intre sfera si cub: Geometria secreta a icoanelor bizantine,
Editura artes, Iasi, 2007
82. Unda Popp,R., Performingul de costum, Editura Universitara , Bucuresti, 2004
201

83. Unda Popp, R., Moda- cercetare, arta, industrie, Editura Unarte, Bucuresti, 2010
84. Васютинский,Н.А., Золотая пропорция (Proportia de aur,) Изд-во
Дилия,Москва, 2006,ISBN-5-8174-0372-2 ;
85. Warnier C.J., Esmond , P., Pattern making manual , Children garments ,M.P.G.L.
,Paris, 2004;
86. Волевич Г.К., Одежда для полных женщчин(Odejda dliа polnih jensсin), Изд-во
Полимия,Москва, 1995;
87. Vîgotski, L.S.,Psihologia artei , Editura Univers , Bucuresti , 1973;
88. Zaharia,D.N., Arta modernă , Editura Dosoftei, Iasi, 1999, ISBN 973-9135-89-7
89. Quetelet , Adolf Jaques, Des proportions du corps humain, (în limba rusă), în volumul
Пластическая анатомия, ООО Изд-во Астрель, Москва, 2003, ISBN 5-17016795-4;

III. Periodice ştiinţifice, manifestări ştiinţifice

10. Babcineţchi, Vladlen, Modern methods of comparative analysis of the human body’s
proportions , în Вестник Пермского Государственного Института Искусства и
Культуры, №9,2010, стр.70-77 Пермь, Россия, (Vestnik Permskogo Gosudarstvennogo
Instituta Iskusstva i Kulturi ,nr. 9/2010 , раg.70-77 , Permi, Rusia, )ISSN-1819-6071;
11. Беженару, Людмила, Бабчинецкий, Владлен, «Некоторые аспекты взаимосвязи
культуры с языком и речью», în «България – кръстопът на култури и
цивилизации», ISBN 978-954-8887-91-5, editura «За буквите – О писменехь»,
София, 2010, раg.151 -156;(Lucrările conferinţei din 01.11.2009, Sofia, Bulgaria);
12. Babcineţchi, Vladlen , Mitu, Stan, Dabija, Ala, The Rapport of clothing’s products
proportions and human body, în Analele Universităţii din Oradea, Fascicola de TextilePielărie , revista CNCSIS( B+) , vol.2, pag .19-24 ,ISSN: L=1843-813X
13. Babcineţchi,Vladlen, Mitu, Stan, Dabija, Ala, The result’s use of precessing the
anthropometrical data for realization of art work , în Analele Universităţii din Oradea ,
Fascicola de Textile-Pielărie, Revista CNCSIS ( B+),vol. I,pag. 9-14 ISSN-L=1843813X;
14. Babcineţchi, Vladlen , Mitu, Stan , Manole, Manuel, Applying the gold section for the
“Tree of life “ concept, în Annals of the University of Oradea, Fascicle of TextileLeatherwork, Oradea , 2009, p. 109-116;
15. Babcineţchi Vladlen, Mitu, Stan, Diversitate sculpturală petersburgheză: studiu
antropometric, comunicare în cadrul Conferinţei internaţionale “Limbi şi culturi slave în
202

spaţiul comunicaţional al noii Europe”, ediţia a II-a,2011,Universitatea „Al.I.Cuza”Iaşi,
acceptată spre publicare;
16. Popp, A., Babcinetchi, V., Carp, M., Procedee moderne de înnobilare a vestimentaţiei,
Industria Textilă, 2 - 2012, (Revistă CNCSIS , cotată ISI,grupa A), pag.79-84, ISSN1222-5347(57-112)
17. Bejenaru, L., Babcinetchi, V.,”Rediscovery” of the golden section (ratio) in the
byzantine art, 11th International Scientific Conference ENGENEERING FOR RURAL
DEVELOPMENT, mai 2012, pag.609-614, Yalgava , Letonia, ISSN-1691-3043.
18. Cangas S.,The aspects regarding the clothing design as domain of creation, în Buletinul
Institutului Politehnic din Iaşi, tomul LIII(LVII), Fasc. 5, Secţia Textile Pielărie, volumul
1, 2007, p.714-720;
19. Cichocka A., Bruniaux P. , Koncar V., Modelling of a virtual morphotype mannequin
for garment design , în Buletinul Institutului Politehnic din Iaşi, tomul LIII(LVII), Fasc.
5, Secţia Textile Pielărie, volumul 1, 2007, p.573-581;
20. Cichocka A., Bruniaux P. , Koncar V., New approach to 3D design and pattern making
process of garment , în Buletinul Institutului Politehnic din Iaşi, tomul LIII(LVII), Fasc.
5, Sectia Textile Pielarie, volumul 1, 2007, p.581-589;
21. Cynthia L. Istook, Su-Jeong Hwang, 3D body scanning systems with application to the
apparel industry, în Journal of Fashion Marketing and Management, nr. 13612026/2001, vol. 5, 2, p. 120-131;
22. Dabija, Ala, Mitu , Stan, Babcineţchi, Vladlen, Experimental studies application of the
one dimensional normal distribution on major anthropometric parameters of male(age
group 35....60 years), în Analele Universităţii din Oradea, Fascicola de TextilePielărie,Revista CNCSIS ( B+)vol. 2, pag.64-68, ISSN –L=1843-813X;
23. Dabija, Ala, Mitu , Stan, Babcineţchi, Vladlen, Application experimental studies of the
two-dimensional normal distribution on anthropometric parameters (age group 35...60
years), în Analele Universităţii din Oradea , Fascicola de Textile –Pielarie, Revista
CNCSIS ( B+)vol 2, pag. 68-74, ISSN –L=1843-813X;
24. Dabolina I., Vilumsone A., Anthropometrical modeling for garment manufacturing, în
Buletinul Institutului Politehnic din Iaşi, tomul LIII(LVII), Fasc. 5, Secţia Textile
Pielărie, volumul 1, 2007, p.635-642;
25. Diaconasi, D. Stabilirea tipurilor morfologice care caracterizeaza populatia adulta din
Romania si compararea lor pe zone geografice, în Industria Uşoară Nr.4/1982, p.
1981-1991;
26. Jaffe , H., Children’s wear design , în Fairchild Publications , Inc. , 1972;
27. Filipescu, Emilia, Indicatori dimensionali de caracterizaqre a formei exterioare a
Simpozion
corpului, în volumul Creativitate, tehnologie , marketing al I-lui
Interuniversitar Chisinau , iunie 1996, p.57-61;

203

28. Filipescu, Emilia , Indicatori antropometrici de caracterizare a tinutei corpului la
subiecti de sex masculin, în volumul Creativitate , tehnologie, marketing, al celui de-al
II-lea Simpozion Internaţional Interuniversitar Chişinău , mai 1997, p.46-49;
29. Filipescu E., Avadanei M., An anthropo-morphological characterization for stout
femele, after age criterion, în Buletinul Institutului Politehnic din Iaşi , Tomul LI (LV),
fasc. 1-2 , Textile-Pielarie;
30. Filipescu E., Stan, Mitu, Pattern designingfor customise clothing, International
Scientific Conference , Oradea , 2009;
31. Gallico, Dalia, Avatar & 3D. Verso il corpo globale, Confenzione - Italia, iunie 2004, p.
102 – 105;
32. Whalley, A., “Body Worlds”- The anathomical exhibiton of real human bodies, Art
and Science, Heidelberg, 2007

IV.STAS-uri(standard de stat)
1. STAS 6802-81 Imbrăcăminte pentru bărbaţi.Dimensiunile corpului.
2. ISO 3635 1981 Disagnition des tailles des vetements.Defitions et precedes de mesurage
du corp.
3. OST 17-325-81, Изделия швейные,трикотажные , меховые.Типовые фигуры
мужчин.Размерные признаки для проектирования одежды. (Izdelia sveinie,
tricotajnie, mehovie.Tipovie figuri mujcin. Razmernie priznaki dlea proiectirovania
odejdi).

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

V. Surse web
Chapman, Katy Sizing up Virtual Fit Technology, http://www.techexchange.com/
thelibrary/VirtualFit.html
Site-ul de prezentare a companiei Hamamatsu, http://www.hamamatsu.com;
Site-ul de prezentare a sistemului SYMCAD 3D, http://www.symcad.com,;
Site-ul de prezentare a companiei Cyberware, http://www.cyberware.com;
Site-ul de prezentare a sistemului VOXELAN, http://www.voxelan.co.jp;
Site-ul de prezentare a sistemului FASTSCAN, http://www.polhemus.com/fastscan,;
Site-ul de prezentare a companiei Immersion, http://www.immersion.com/digitizer/,;

204

VI. Lucrări de autor(arte) în cadrul sau aferente tezei de doctorat
3
4
5
6
7

8

Babcineţchi, Vladlen, sculptura “Poarta Raiului” ,publicaţie în revista Puncte punct
puncte, nr 6., Iasi,2008 , ISSN-1844-7449;
Babcineţchi, Vladlen, sculptura “Portret” , publicaţie în revista Puncte punct puncte,
nr.7 , Iasi,2008, ISSN- 1844-7449;
Vladlen Babcineţchi, pictura “Geneza” , publicaţie, în revista Puncte punct puncte , nr 8
, Iasi, 2008, ISSN 1844-7449;
Babcineţchi, Vladlen, sculptura “Tacere” , expusă în cadrul Salonului anual de artă2010, publicată în album, Editura Performantica, Iasi, 2009,ISBN 978-973-730-638-8;
Babcineţchi, Vladlen, sculptura “Arborele vietii” , expusă în cadrul Salonului anual de
artă - 2009, hotel Europa Iaşi;Facultatea TPMI , Universitatea “Gh. Asachi” , Iasi,din
2010;
Babcineţchi, Vladlen, Bustul “Vasile Urseanu” , Comandamentul Flotei , Constanţa ,
februarie 2011;

9

Babcineţchi, Vladlen, scultpurile “Tacere”, “Dimitrie Cantemir” , “Alexandru Ioan
Cuza” , expuse în cadrul expoziţiei de pictură şi sculptură, Sala Mare a Primăriei Iaşi, 3
iunie 2011;
10 Babcineţchi, Vladlen, basorelieful “Nikolai Rubtov”, în cadrul manifestărilor
Interferente culturale: Sankt Peterburg –Iaşi, Biblioteca universitară “Mihai Eminescu”
Iaşi, 3iunie 2011, actualmente expus în muzeul “Nikolai Rubţov” din Sankt - Petersburg;
11 .ORDA- Certificat pentru lucrarea SECTOR,nr. 1450/28.11.2011
12 Babcineţchi, Vladlen, cărţi ilustrate:
A. „Peregrinul.Nikolai Rubţov”,10 picturi,coperta de carte , traducere din limba
rusă , studiu întroductiv, fişă biobibliografică şi indice de nume de Ludmila Bejenaru,
Editura Tehnopress, Iaşi, 2009, 250 pag., ISBN 978-973-702-637-8;
D. «Звезда полей средь волн и скал» / «Steaua pământului printre valuri şi
stânci” 11 picturi, coperta de carte, Editura Tehnopress, Iaşi, 2009, 267
pagini, ISBN 978-973-702-730-6;

205

C. Referinţe despre cărţile ilustrate:
a. Стихи Николая Рубцова теперь читают и жители Румынии. Естественно на
румынском // Премьер. – 2010 – №3. – 19-25 янв. – С. 7.
b. Семакова Мария. Уникальная книга стихов Николая Рубцова вышла в Румынии
// Наша Вологда. – 2010. – №1. – 14-20 янв. – С. 1, 3.
c. „Бескорыстная память”,
Татьяна Алексеевна Абрамова, заведующая
библиотекой №5 имени Николая Рубцова СПБ ГУК «Невская ЦБС», СанктПетербург

www.kleo.ru›Клуб›…/al23997-ph223899.shtml
www.chitalnya.ru/blog/2613/
www.ruspismo.net/litnews/2646/

www.russkiymir.ru›Rus›Фонд›press/press1460.html
www.severinfo.ru/news/31419

ru.shvoong.com/authors/
www.severinform.ru/
www.twunion.org/ru/events/36.htm

newsvo.ru›Культура›2010/01/14/16:11:34.html
www.bibliograf.ru›Архив журналов›2010 год›5/151/0/1356
spb.media-office.ru/article.php
www.russian.slavica.org/printout10910.html
www.russkoeslovo.org/node/2903

www.jumber.ru/modules/smartsection/item.php
www.newruslit.ru/events/rossiya-v-mnogopolyarnom
www.mgopu.ru/DOWNLOAD/vestnik_fil_02_10.doc

ricdog.ucoz.org/news/2009-12-02-70
www.stihi.ru›Елена Горная›natoleon31153
www.lgz.ru/archives/html_arch/lg262002/Polosy
206

ruslang.ostu.ru/forum/viewtopic.php
Peterburg2.ru/restplaces/2784.html
www.deloes.ru/index.php…
www.russcomm.ru/rca_calend/jassy.doc
www.cultinfo.ru/pressreview/2010-01.htm
www.tendryakovka.ru/tendryakov/totma
lingva.volsu.ru/doc/programm_conf_intern2010.doc ,
www.russlovo.md/uploads/files/299-29-10-2010.pdf

207