You are on page 1of 13

12 Poeme

de TRISTAN TZARA

Trec în şiruri lungi pe stradă fete de pensionat Şi în fiece privire-i câte-o casă părintească Cu mese bune cu surori mai mici Cu ghiveciuri de flori la fereastră. Spune-mi de ţări depărtate De oameni curioşi De insula cu papagali Sufletul meu e vesel şi mirat Ca un prieten ce s-a întors de la spital.Duminecă Vântul plânge în hornuri cu toată deznădejdea unui orfelinat Vino lângă mine ca o luntre în tufiş Aşterne-ţi vorbele ca paturile albe în infirmerie Că acolo poţi plânge nesupărat. că miroase a gutui şi a brad. fluieră în apă fără gânduri La noi e cald şi bucurie ca şi când se nasc la stână mieii Povestea ta adoarme ca un copil legănând un elefant de lână La noi e linişte ca şi când se-adapă caii la fântână. Trece frigul pe coridoare când înserează Ca un şarpe foarte lung târâdu-şi coada pe lespezi Lacul e cusut cu aţă 2 . Pe pod un om e aplecat. În glasul tău sunt femei bătrâne şi bune Braţul tău mi-aleargă în sân ca un pârâu Îmi plac animalele domestice În menajeria sufletului tău.

Mă duc să mă întâlnesc cu un poet trist şi fără talent. La vecini. Îi face morală de despărţire Balta s-a închis ca în urma unei fete porţile la mănăstire Gâlgâitul sinucisei a speriat – broaştele au încetat un moment. recitându-mi versurile Şi mă bucur când în curte latră câinii latră câinii Şi când vii să stai la mine până mâine până mâine Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă Când ştiu că afară ninge şi că strada-i albă.raţele se depărtează. flori de vară vrei să pară Păsările stau în colivii închise iarna Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare Sau pământul cum iubeşte ploaia deasă şi roditoare Te aştept în fiece seară la fereastră deşirând mărgelele Aşezând cărţile. iubito. indiferent.Înecaţii ies la suprafaţă . (auzi) se vaită plopii că pleci Şi eu mă gândesc: să nu-ţi fie frig Să iei haine groase şi cărţi de citit (O să găseşti într-o noapte un crin veştejit) 3 . Elegie pentru venirea iernii Iubită. Elegie Sufletul bătrân. părintele-şi sărută fata.

e tristă viaţa.şi-o să tuşesc căci o să fiu răcit Apoi o s-o desfac în vânt când o să fii departe . dumnezeu: scarmănă lâna îndrăgostiților supuși.) Înserează Se întorc pescarii cu stelele apelor împart bucate săracilor. tristă O să-ţi aduci aminte veşnic de fâlfâire de batistă Ce-o să dezlănţuie-n grădina ta vânt năprasnic Pustiind aleile. lumină (Înţelegi.vine iarna şi tu pleci Şi calul putrezit şi vechi în grădină Nu mai are nici coamă nici urechi. dezrădăcinând gândul casnic Ascultă sfaturile mele înţelepte Stai lângă masă tăcută şi coasă N-ai isprăvit încă rochia cea de mătasă Ascultă sfaturile mele înţelepte.. Iuubito . înșiră mătănii orbilor..prin urmare și ieși noapte din odaie ca din piersică sâmburul. 4 . .gând cinstit Şi o să mă gândesc la altă dată căutând pe stradă altă fată Gândeşte-te: Acolo poate nimeni n-o să te aştepte Şi o să plângi.Ştiu cum o să fie: (comedie) o să-mi iau o batistă curată În care o să-mi plâng durerea toată. ca preotul din biserică. împărații ies în parcuri la ora asta care seamănă cu vechimea gravurilor și servitorii fac baie câinilor de vânătoare lumina-și îmbracă mănuși deschide-te fereastră . eu aştept luna plină Să încalec pe el şi să fug după tine. şi o să-ţi pară rău.

hai la fântână să te sărut . Insomnie I Stoarce. înnoiește paza de pe lună.sau în podul grajdului să ne culcăm că te înțeapă fânul și auzi rumegatul vacilor pe urmă li e dor de viței să plecăm. când se îneacă averea armatorilor din port Când se îmblânzeşte furtuna ca mielul Când se-aşază ruga în genunchi ca mulsul vacilor Coboară îngerii cu mişcări încete de înot Despărţind întunericul 5 .Dumnezeu.hai la pârâu să facem oale de lut . să plecăm.lămâia lunii Să se facă simplitatea cerului Trimite-ne anunţarea minunii Ca pasărea de cârpă a luminii Pentru bucuria sufletului Când nu se mai văd oraşele.hai în parcul comunal până o cânta cocoșul să se scandalizeze orașul .hai să prindem cărăbuși să-i punem în cutie . .vopsește păsările cu cerneală.

erai o scrisoare Şi te aşteptam cu ferestrele deschise Ce personaje lustruite de porţelan Am clădit nopţii turnuri de zăpadă Şi Hamleţi tremurând pentru un scârţâit de poartă Ca rufele atârnate pe frânghie M-am zbătut ca lup în colivie M-am chinuit şi am ţipat şi n-am murit Cu constatări de soiul acesta mi-am petrecut noaptea Şi dimineaţa a venit ca strachina cu lapte în răsărit II Te privesc de atâta timp cu ochi tandri de măgăruş Că-ţi fac rău insectele ochilor mei Ţi-e legat părul ca la căţei Şi ţi-e trupul întins ca pielea de mănuşă Dormi lângă mine ca un strat de flori Eşti tăcera dunelor submarine Visează întâlniri ascunse cu scafandri Mări pătrunse de balene pentru iubire Şi peştişori coloraţi circulând în formă de scrisori Blană de vulpe în răsăritul soarelui întinsă 6 .Aşa ţi-am apărat mierea cărnii de ţânţari Şi grădinar cu stropitoare de răcoare eram Te doream cu întristări de marinar Am chemat Luna capul de păpuşă spart Şi nu te-am deşteptat-şi mi-alergau în sânge armăsari Eram cerşetor.tu pâine caldă Eram după boală la spital.

Se răspândesc în aer şoimii albi ai bucuriei Îmi place dragostea în fânul proaspăt cosit cu urzici Şi prietenia în odăile cu mobile vechi şi mici Pentru mâine Să mă plimb cu tine în grădina publică Fii păpuşă Să-ţi înţeleg mecanismul Fii pisică Să mă joc cu tine altfel Fii soră mai mică Să mă îngrijeşti Să nu mai presupui că te înşel Să-ţi fiu Polichinelle cu muzică Introducerea lui Don Quichotte (titlu inițial: Înțelepciune) Fugă de cal vioi și ager mi-a fost viața Am știut să cutreier lumea întreagă Numai o fată mi-a fost dragă Și am dormit până târziu dimineața Calul bătrân s-a desfăcut în bucăți Ce-or să fie mâini de viermi și de șoareci roase Dragostea mea: Iată învățătura ce nu e în cărți Stai lângă masă tăcută și coasă 7 .

și o să fii mireasă Și până ce gândul meu o să fie carte. precis când pleci O să-ţi cumpăr necondiţionat cercei De la un bijutier ovrei Ai venit grădiniţă de flori în Sufletul meu. interior de fierărie Mamie. mângâie-mă. Mamie.Eu o să-ți spun ce te așteaptă mai departe Coasă gândul meu pe o rochie de mătasă Până ce o să te doară ochii . n-o să înţelegi! Dar e lucru frumos când eşti într-o poezie 8 . n-o să înţelegi Eu cânt sufletul care nu există Sânii tăi sunt flori fără ghiveci Inima ta batistă Şi înţeapă zmeură cu gust de lapte Bluza ce acoperă piersici coapte Uite. n-o să înţelegi Mamie. leagănă-mă Mi-a murit logodnica Întreabă-mă cine era Pe urmă spune-mi încet.

Verişoara. îmbrăcată în negru. fată de pension. Pe scenă tăcere femeie goală. plângi. Negrul din lună coboară(delicios)ca vrabia pe vioară Şi dacă vrei iubita mea dacă vrei o să-ţi plătesc un capriciu.fată de pension Verişoară. Fotografie prăfuită pe pian şi găsită pe urmă vie În provincie unde dădeau educaţie părinţii Pentru păstrarea credinţei .a crezut că-i mai bine să vie În oraşul mare cu petreceri pentru rătăcirea conştiinţei. Te iubesc pentru că eşti simplă şi visezi Şi eşti bună.Poemă modern Poemă mondenă. în sală jenă. nici un actor care să moară. dar nici un Gând sincer care să te doară. cum să ne petrecem viaţa-întrebareSânt plictisit. guler alb. sânt arătura de toamnă la ţară Şi literatura e viermele ce roade drumul subteran Prin care o să curgă apa ca să iasă roade la vară. Sufletul meu: femeie la modă merge cu oricine Fetele nu-s credincioase nici viorile adevărate Baletiste flori întoarse baletiste răsturnate Arătaţi-ne secretul despoiat de frunzele de vată. şi rupi scrisori ce nu au înţeles Şi îţi pare rău că eşti departe de ai tăi şi că înveţi La Călugăriţe unde noaptea nu e cald. 9 .

şi atât: Se apropie de bancă sora Beatrice sau Evelina Profesoară de istorie sau de greacă şi latină O.Zilele ce au rămas pân' la vacanţă iar le numeri Şi ţi-aduci aminte de-o gravură spaniolă Unde o infantă sau ducesă de Braganza Stă în rochia-i largă ca un fluture pe o corolă Şi se-amuză dând mâncare la pisici şi aşteaptă un cavaler Pe covor sunt papagali şi alte animale mici Păsări ce-au căzut din cer Şi lungit lângă fotoliul ce-i în doliu Jos . în schele Înalţă-te în ceruri cu seninătate Până când norii ţi-or sluji de perdele Şi stelele: mulţumirea lămpilor pe balcoane înserate..dar e totuşi o grădină! Şi Infanta sau Ducesa de Braganza Iar adoarme şi îşi pierde importanţa . Vino cu mine la ţară Casă în construcţie cu ramuri uscate. Viaţa-i tristă.de ce trec zilele aşa de rar.subţire şi vibrând . ca păianjenii. Eu încep din nou scrisoarea şi îţi scriu: Ma chere cousine Je crozais hier entendre dans ma chambre ta coix tendre et caline.de când se apropie vacanţa O. Dânsa vrea să se ridice dar Îşi aduce aminte şi îşi mângâie colierul de pe gât Pentru că zăreşte cavalerul . Frunzele şi florile cad ca foile din calendar. 10 .căci tu numeri Zilele ce-or să rămână socotind de mâini pân' la vacanţă.stă un ogar Ca o blană de hermină lunecată de pe umeri..

pe deal Mormintele ca viermii se târăsc. Sub nuci .Între doi castani împovăraţi ca oamenii ce ies din spital Crescu cimitrul ovreiesc . Ne-om dezbrăca pe deal în pielea goală Să se scandalizeze preotul.pe unde trece vântul greu ca o grădină de fântâni O să jucăm şah Ca doi farmacişti bătrâni Şi soră-mea o să citească gazetele în hamac. Te culci noaptea cu fata hangiului. Vom umbla ca agricultorii cu pălării mari de paie O să facem baie lângă roata morii Să ne întindem la soare fără sfială Şi-or să ne fure hainele şi-o să ne latre câinele. Rătăcesc prin pădure Cerşetori ţigani cu barbă de cenuşă Că ţi-e frică dacă-i întâlneşti Când îşi freacă soarele pleoapa pe poteci.. Călare o să mergem zile întregi O să poposim în hanurile sure. 11 .. Docarul galben ne aşteaptă în faţa gării În mine se rup trestii cu foşnet de hârtie Vreau să mă sfârşesc încet de-a lungul ţării Şi să-mi ezite sufletul ca dansatorul pe frânghie. să se bucure fetele.. Acolo legi multe prietenii. La marginea oraşului..din bolovani.

o Aurelie [soră de caritate] Soră de caritate eşti bună şi te rogi la icoană Spune pentru mine o rugăciune E rău să fii bolnav şi e toamnă Îngrijeşte-mă bine pentru că iubita care vine la spital 12 .[se spânzură un om] Se spânzură un om şi priveşte Vântură picioarele Se amuză cu picioarele Şi ar plânge bucuros prostia Cu toate că viaţa-i fuge Şi bucuros ar încerca Să-şi facă un nume şi avere Şi pantaloni dungaţi şi păr E prea târziu şi trebuie să blesteme Nici frânghia nu e lunecoasă Domnul Wedekind Alături arde încă lampa Dar nu e copt pentru aceasta Şi asta observă cu frică Atunci îi zboară copilăria Atunci se face dintr-o dată dulce şi departe Şi se desface şi se întinde.

* . mă aşteaptă Şi-a pregătit pentru mine flori acasă. Iubita pe care o vezi şi care e atât de frumoasă. pe masă O.) 13 . mi-a spus Că eşti bună şi că o să te cheme la noi acasă Eu o să cânt la pian. sînt slab şi sînt Isus Inima se ridică sus.o să-ţi trimit flori şi o să te iubesc până ce o să mori(Var..) Sînt creştinul ortodox Stau în pat şi mă întreb dacă afară e timp frumos Durerea mea e aşezată în rânduri Despărţite în imagini ce-or să fie şi în gânduri Noaptea asta dacă o să fie tot ca ieri O să plâng încet în pernă.Cu prăjituri şi vorbe bune. şi o să mor poate. şi o să am dureri O nocturnă se termină în natură ca o pasăre cântând Şi Hamlet din sufletul meu tremură că-i frig şi vânt. Soră de caritate. o să-ţi dau flori şi o să te iubesc* (Nu-i aşa că mă asculţi. şi citesc o carte înţeleaptă.. o să citesc poezii şi o să-ţi spun să mai vii Sînt sărac(e-adevărat!) şi tac pentru că doctorul nu-mi dă voie să vorbesc Dar când o să mă însănătoşesc.